Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.8.2017, 05:16
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 17:20 View PostDownload Post

"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.

Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt
_________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
elena
Aspirant
Aspirant

elena is offline

Joined: 02 Apr 2010
Member: #561
Posts: 3
Style: Unique3 (224)
Medals: None
Groups: None
Re: "Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.4.2010, 20:07 View PostDownload Post

Iluzia posesiei - Eckhart TOLLE
"Un pământ nou" Trezirea conștiinței umane

A „poseda” ceva — ce înseamnă asta cu adevărat? Ce înseamnă să fac ca ceva să fie „al meu”? Dacă locuiesc pe o
stradă din New York, arăt către un imens zgârie-nori și spun: ,,Clădirea aceasta este a mea. Eu o dețin,” fie sunt foarte
bogat, fie sunt un șarlatan sau un mincinos, în orice caz, în ceea ce spun, forma gândului „eu” și forma gândului „clădire”
se contopesc. Așa funcționează conceptul mental de posesie. Dacă toată lumea este de acord cu povestea spusă de mine, înseamnă că vor exista hârtii semnate pentru a certifica acordul lor. Sunt un om bogat. Dacă nimeni nu este de acord
cu povestea mea, mă vor trimite la psihiatru. Sunt un șarlatan sau un mitoman.
Este important să recunoaștem aici că povestea și forma gândurilor care formează povestea, fie că oamenii sunt sau nu
de acord cu ea, n-au absolut nimic de-a face cu ceea ce sunt eu. Chiar dacă oamenii sunt de acord, în ultimă instanță
este vorba despre o închipuire. Mulți oameni nu realizează, până când ajung pe patul de moarte și tot ceea ce le este
exterior începe să se îndepărteze de ei, că nimic nu a avut vreodată de-a face cu ceea ce sunt ei cu adevărat, în
apropierea morții, întreg conceptul de posesie se dezvăluie ca fiind în ultimă instanță lipsit de sens. În ultimele clipe ale
vieții lor mai realizează și că în timp ce ei au căutat o viață întreagă să-și întregească sentimentul de sine, ceea ce căutau
în realitate, Ființa lor, fusese mereu deja acolo, dar în mare parte eclipsată de identificarea lor cu lucrurile, ceea ce în final înseamnă identificarea cu mintea lor.
„Fericiți cei săraci cu duhul”, spunea Isus, „că a lor este împărăția cerurilor”.Ce înseamn㠄săraci cu duhul”? Lipsiți de
bagaje interioare, de identificări. Nici cu lucruri, nici cu vreun fel de concepte mentale care să conțină într-o măsură oricât
de mică noțiunea sinelui. Și ce este „împărăția cerurilor?” Bucuria simplă, dar profundă a Ființării, care rămâne atunci când renunțați la identificări și deveniți astfel „săraci cu duhul”.
De aceea a constituit renunțarea la posesiuni o practică spirituală străveche atât în Est, cât și în Vest. Renunțarea la
posesiuni însă nu vă va elibera în mod automat de ego. Acesta va încerca să-și asigure supraviețuirea găsind altceva cu
care să se identifice, de exemplu imaginea mentală a voastră ca cineva care a transcens orice interes față de posesiunile materiale și este din acest motiv superior, este mai spiritual decât alții. Aceștia sunt oamenii care au renunțat la toate
posesiunile, dar au un ego mai mare decât unii dintre multimilionari. Dacă dați la o parte un gen de identificare, egoul va
găsi repede un altul, în ultimă instanță, lui nu-i pasă cu ce se identifică, câtă vreme are o identitate. A fi împotriva societății
de consum sau împotriva societății private poate reprezenta o altă formă de gândire, o altă atitudine mentală care înlocuiește
vechea identificare cu posesiunile. Prin intermediul ei ați putea simți că aveți dreptate, în timp ce alții greșesc. După cum vom vedea mai târziu, credința că voi aveți dreptate și ceilalți greșesc reprezintă unul dintre tiparele principale ale minții egoiste,
una dintre principalele forme de inconștiență. Cu alte cuvinte, conținutul egoului se poate schimba, însă structura minții care îl
ține în viață nu se schimbă.
Una dintre presupunerile pe care le faceți în mod inconștient este aceea că, identificându-vă cu un obiect prin ideea fictivă de posesie, aparenta soliditate și permanență a obiectului material vă va înzestra sentimentul sinelui cu o mai mare soliditate și permanență. Aceasta se aplică în special în cazul clădirilor și chiar mai mult în cazul pământului, din moment ce acesta este singurul dintre lucrurile pe care credeți că le dețineți care nu poate fi distrus. Absurditatea posedării unui lucru devine chiar mai evidentă în cazul pământului. În vremurile înstăpânirii albilor în America de Nord, băștinașilor le era de neînțeles conceptul de proprietate a pământului. Din acest motiv l-au pierdut atunci când europenii i-au determinat să semneze hârtii care pentru ei erau la fel de incomprehensibile. Ei simțeau că aparțineau pământului, nicidecum că pământul le aparținea lor.
Egoul tinde să echivaleze predicatul „a avea” cu Ființarea: am, deci sunt. Și cu cât am mai mult, cu atât sunt mai mult. Egoul trăiește prin comparație. Modul în care sunteți văzuți de ceilalți devine modul în care vă vedeți voi înșivă, Dacă toată lumea ar
trăi în case impozante sau dacă toată lumea ar fi bogată, casele voastre sau bogățiile voastre n-ar mai servi la potențarea sentimentului de sine. Atunci v-ați putea muta într-o simplă colibă, ați putea renunța la bogății și v-ați recâștiga o identitate creându-vă în propriii voștri ochi și în ochii altora o imagine de indivizi mai spirituali decât ceilalți. Modul în care vă văd ceilalți devine oglinda care vă spune cum sunteți și cine sunteți.
Sentimentul propriei valori pe care îl are egoul este în majoritatea cazurilor legat de valoarea pe care o aveți în ochii celorlalți. Aveți nevoie ca ceilalți să vă dea un sentiment de sine, iar dacă trăiți în cadrul unei culturi în care valoarea personală este în
foarte mare măsură echivalentă cu ceea ce dețineți și cu cât de mult dețineți, veți fi condamnați, în cazul în care nu puteți vedea dincolo de această amăgire colectivă, să vânați lucruri tot restul vieții voastre, cu speranța zadarnică de a găsi valoarea și desăvârșirea sentimentului de sine prin intermediul lor.
Cum puteți să renunțați la atașamentul vostru față de lucruri? Nici măcar să nu încercați. Este imposibil. Atașamentul față de
lucruri cade de la sine atunci când nu mai căutați să vă regăsiți în ele.
Între timp, fiți doar conștienți de acest atașament. Se poate ca în anumite cazuri să nu fiți conștienți că sunteți atașați — adică identificați — cu ceva, până când pierdeți lucrul respectiv sau până când apare riscul pierderii sale. Dacă în această situație vă supărați, vă panicați și așa mai departe, înseamnă că sunteți atașați, în momentul în care deveniți conștienți de faptul că vă identificați cu un lucru, identificarea respectivă nu mai este totală. „Eu sunt conștiința care conștientizează acest atașament.” Acesta este începutul transformării conștiinței.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Popas Unique
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 2 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !