Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:50
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 40
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:35 View PostDownload Post

Capitolul 40
Cele doisprezece cabinete mici cu mâncărurile cerești acoperite, care încă nu sunt binecuvântate - Turma de femei frumoase - Mercurianca frumoasă - Oamenii goi și desăvârșiți în forma de pe Venus - Importanța binecuvântării Domnului

(Episcopul Martin:) “Dar acum mi-a venit ceva în minte! Pe lângă această sală doar mai există încă 12 încăperi lăturalnice, în care se poate ajunge prin aceste 12 uși. Exact, pe acestea aproape că le-am uitat și tot așa acele mâncăruri acoperite într-un mod puțin fatal din interiorul acestor încăperi. O, acum trebuie să intru imediat în fiecare dintre acestea! Deci, în numele Domnului „Noroc bun“! Cum spun pe pământ minerii. Chiar dacă aici nu sunt galerii și puțuri, totuși există aici oarecare 12 încăperi secrete, care încă nu se știe ce conțin; de aceea și aici în ceruri: noroc bun! -

Aici ar fi odată ușa Nr. 1! Deci s-o deschid numai repede și să intru în ea! Oh, oh, oh, mii, mii, mii! Acolo doar văd deja turma mea frumoasa în toate formele ei! Ah, asta mă bucură! Cu o asemenea surpriză bineînțeles că nu mi se pare prea lungă veșnicia dragă! Dar acum o întoarcere pe jumătate înspre dreapta - împrejur! Aceasta este deja mâncarea acoperită Nr. 1! De aceea repede la ușa Nr. 2!
Am găsit-o deja! Deci în numele Domnului s-o deschid încetișor și frumos; fiindcă nu poți ști ce se află în spatele ei! Uite, această ușă se deschide mai greu decât cea de dinainte; dar totuși se deschide! Mulțumită lui Dumnezeu, deschisă este ea! Dar, este puțin mai întunecat în această încăpere față de cea de mai înainte, de aceea trebuie să pătrund puțin mai adânc în încăpere!

Oh, oh, oh! Da, ce este asta? Această încăpere este chiar mai mare decât întreaga sală mare din antreu! Și în spatele imaginii descopăr o mulțime mare de oameni cu totul goi de ambele gene; numărul lor este inexplicabil de mare! Oho, ce oameni frumoși sunt aceștia, mai ales cele feminine!

O maica soarelui, o Doamne - chiar acum vine una spre mine! Să o aștept oare? Da, sigur că da, trebuie să o întâmpin; fiindcă această mâncare chiar că nu este acoperită, - nu, nu, nu, asta nu este acoperită!
O mii, mii - ce frumusețe fără seamăn este ea! Această piele albă, acest belșug voluptos, acești sâni! Nu, asta este insuportabil! Acest braț rotund și moale, aceste picioare dumnezeiești și acest chip - s-ar putea spune - chiar pentru cerul însuși prea frumos și nespus de dulce cu o înfățișare atât de gingașă - ceresc surâzătoare!

Ahahahah! Nu, nu, nu - eu nu mai suport! Trebuie să plec - doar nu pot, nu eu - este cu totul imposibil! Poate că ea vrea să-mi spună ceva? Ea este deja - aici - , este aici, aici! Acum tăcere, ea doar vrea să vorbească cu mine; de aceea trebuie să tac acum, limba mea slobodă!”

Vorbește femeia:” Tu ești cu siguranță proprietarul acestei case pe care îl așteptăm deja de mult?”

Spune episcopul Martin: “Da - o da, totuși nu și totuși da pe jumătate! De-abia am fost introdus în casă. Adevăratul proprietar a toate acestea este foarte limpede încă Domnul Iisus, Dumnezeul din veșnicie! Cu ce vă pot ajuta și mai ales pe tine, tu frumusețe peste toate frumusețile cele cerești și a toată veșnicia?”

Spune femeia:” Nu mă lăuda așa tare! Fiindcă privește, acolo în spate mai este un număr nesfârșit de mare de femei de genul meu, care toate sunt incomparabil mai frumoase decât mine, de aceea eu, ca fiind cea mai urâtă, am fost trimisă la tine, ca tu să nu fi orbit prea tare pentru început.

Cererea noastră constă în aceea ca: Uite, noi suntem toți oameni a acelui pământ pe care voi copiii îl numiți „Mercurul” atotputernic, precum aici noi am aflat aceasta. Această casă este a ta; depinde de tine, dacă ne vei ține în slujba ta, sau ne vei alunga. Dar noi toți te rugăm, să fi milostiv cu noi!”

Spune episcopul Martin.” Oh, nu vorbi așa, tu frumusețe cerească, tu frumusețe aleasă și foarte dulce: oh, dacă ați fi voi la număr încă de o mie de ori de felul tău, nici atunci nu v-aș lăsa să plecați! Fiindcă eu sunt copleșit de atâta dragoste pe care o am față de tine! Vino numai aici, tu mercuriancă foarte frumoasă și lasă-te îmbrățișată! Ohohoh - nu, nu, ah dar tu devii tot mai frumoasă, cu cât mai mult tu îmi surâzi mai prietenos! Așa că vino, vino și lasă-te îmbrățișată!”

Spune femeia:” Tu ești un domn; eu însă, sunt pururea numai o sclavă de a ta! Dacă tu poruncești, eu trebuie desigur să fac voia ta, care trebuie să ne fie sfântă nouă tuturor!”

Spune episcopul Martin: “Oh, te rog, tu femeia mea cea mai cerească! Ce sclavă - asta eu nu cunosc! Tu ești de acum încolo o stăpână a inimii mele! Vino numai, vino, tu frumusețe fermecătoare, ba chiar nespus de drăgălașă! - O Doamne, o Doamne, ce frumusețe este aceasta! Nu, nu; mie mi se taie deja într-adevăr răsuflarea de atâta încântare!”

Episcopul Martin este exact pe punctul de o îmbrățișa pe această mercuriancă frumoasă, când Eu însumi îl bat pe umăr și îi spun:” Oprește-te, dragul Meu fiu și asta este deja o mâncare acoperită. De-abia când Eu o voi fi binecuvântat pentru tine, de-abia atunci tu o vei putea îmbrățișa, dacă tu vei mai dori asta! Fă de aceea și aici dreapta ta împrejur!”

Spune episcopul Martin: “Oohoh - oh, Tu cel mai iubit al meu Domn Iisus! Eu te iubesc desigur așa de mult, precum Te poate iubi cineva; dar eu trebuie să mărturisesc acum cu inima deschisă! Da - oare ce-am vrut să spun de fapt? Da, da, eu trebuie să-ți mărturisesc acum cu inima deschisă: dar chiar dacă Te iubesc așa de mult, aproape că aș fi preferat de data aceasta, dacă Tu ai fi venit cu câteva momente mai târziu!”

Vorbesc Eu:” Acest lucru îl știu foarte bine și Ți-am spus deja de dinainte că tu vei vorbi astfel cu Mine, chiar dacă tu n-ai vrut să te despărți atunci de Mine. Dar Eu nu-l părăsesc niciodată pe acela, care M-a cuprins o dată, de aceea nici pe tine nu te părăsesc! De aceea vino numai repede afară din această încăpere! De ce? Asta vei afla tu la timpul potrivit! - Dar tu, femeie, retrage-te iarăși înapoi de la Noi!”

Femeia face imediat ce i-a fost poruncit și episcopul Martin îmi urmează cu o față mai prelungită, dar totuși voit, spre ușa Nr. 3.

Noi ajungem acum la ușa menționată mai înainte și uite, ea se deschide singură!

Episcopul Martin se uită foarte curios înăuntru și se minuneaza tare, atunci când el privește ca într-o lume nouă și când zărește el pe lângă cele mai copleșitoare minunății o mulțime de ființe fericite în înfățișarea omenească cea mai desăvârșită, care sunt așa de frumoase, că episopului nostru Martin își pierde cu totul firea.

De-abia după un timp strigă episcopul Martin:” O Doamne, Tu cel mai minunat creator și învățător a tuturor lucrurilor, a tuturor ființelor, oamenilor și îngerilor, dar aceasta este nesfârșit! Asta este deasupra tuturor înțelegerilor omenești!

Dar ce este asta? Ce fel de ființe sunt acelea? Sunt aceea deja îngeri sau probabil încă suflete omenești prea fericite? Și ei sunt de fapt goi, - dar pielea lor albă ca soarele, mărimea lor desăvârșită și îmbelșugată, cea mai înaltă și desăvârșită armonie a membrelor lor, o strălucire proprie care îi înconjoară, toate acestea înlocuiesc de milioane de ori mai mult cele mai minunate haine. Eu nu pot nici cum să-mi imaginez o formă mai minunată, mai frumoasă și mai aleasă!

Da, Doamne, nici o slavă, nici o laudă și nici o cinste nu este vrednică de spus pentru a Te slăvi, a Te lăuda și a te cinsti cu ea! Adevărat, adevărat, Tu ești sfânt, sfânt, sfânt: Cerul și pământul sunt pline de slava Ta! De aceea Ție ți se cuvine cinstea din veșnicie spre veșnicie!
O Doamne, eu te rog, ca să mergem mai departe, fiindcă eu nu mai pot suporta această priveliște prea minunată! Numai un singur lucru spune-mi cu milostivire, ce fel de ființe sunt acestea?”

Vorbesc Eu:” Acelea sunt suflete omenești de pe planeta pe care voi ați numit-o „Venus“. Destinul lor este, de a vă sluji vouă, copiilor Mei, oriunde și oricând aveți nevoie de serviciile lor. Această slujire este pentru ei cea mai mare fericire. De aceea le vei face tu cu atât mai mult mai fericite, cu cât tu le vei folosi mai des și mai înțelept!

Însă, aceste suflete nu sunt singurele, care așteaptă un semn de la tine, ci mai există și nenumărate alte suflete pe alte planete pe care tu va trebui mai întâi să înveți să le folosești cu înțelepciune. Acum tu știi toate lucrurile care sunt pentru tine necesare de știut; toate celelalte vor urma!

Dar din aceasta poți tu deja să deduci, ce a arătat Pavel cu cuvintele, spunând: „Nici un ochi n-a văzut și nici o ureche n-a auzit vreodată și în nici o minte omenească n-a pătruns, ceea ce Dumnezeu le-a pregătit acelora care îl iubesc pe El!”

Atunci când tu ai fost în lume, bineînțeles că n-ai bănuit, de ce ai fost atras de stele atât de puternic. Acum , însă, tu poți vedea magnetul în fața ta, care te-a atras adesea pe pământ într-un mod atât de magic și ți-a smuls adesea unele suspine și cuvinte ca „Vai, ce frumos” din sufletul tău, care era atunci atât de nedesăvârșit.

Uite, aceasta este deja un fel de slujire a acestor ființe, că ele prin voința lor tare și de nestrămutat ademenesc adesea inimi primitoare ale oamenilor de pe pământ și le îndreptează în sus spre stele. Aceasta ți-au făcut și ție, atunci când tu încă nu le cunoșteai. Și ele vor face asta cu atât mai mult de acum încolo, deoarece ele te cunosc acum după înfățișarea ta, precum și tu pe ele, chiar dacă într-un mod încă puțin nedesăvârșit.

Acum, însă, vino iarăși mai departe și anume la ușa Nr. 4! Acolo vei vedea tu iarăși altceva încă mai minunat. Așa să fie!”

Spune episcopul Martin: “Doamne, dar de ce n-au voie aceste ființe nemaipomenite să se apropie de noi și de ce ele trebuie binecuvântate mai întâi de Tine?”

Vorbesc Eu:” Dragul Meu fiu Martin, oare n-ai văzut tu niciodată pe pământ că, dacă ai vrut să treci pe pământ peste un fluviu și pe cealaltă parte se aflău oameni care vroiau să treacă peste el său făceau alte treburi? Puteai tu oare, fiind cuprins de plăcerea de a trece peste el, să ajungi imediat la ei fără barcă său pod? Tu spui: Nu! - Atunci uite: Pentru acel lucru pentru care pe pământ slujește un pod sau o barcă, tocmai pentru aceea este nevoie aici de binecuvântarea Mea!

Fără Mine nu poți face nimic, nici pe pământ și nici aici în cer. Binecuvântarea Mea este, însă, voia Mea atotputernică, cuvântul Meu veșnic „Să fie!” prin care toate ce sunt aici, au fost create. În consecință, trebuie prin același cuvânt să se și facă mai întâi un pod spre toate aceste ființe, ca tu să ajungi fără pagubă la ele și ele la tine. Dar totul își are timpul său a cărei durată corectă o pot numai Eu stabili - și acela, căruia Eu îi dezvălui aceasta.”

Spune grăbit episcopul Martin:” Dar cum a putut să ajungă mercurianca aceea frumoasă atât de aproape de mine, că ea m-ar fi și îmbrățișat, dacă Tu nu m-ai fi reținut să nu fac aceasta - și totuși ea a fost o mâncare acoperită, care încă n-a fost binecuvântată de Tine? Dar atunci ce i-a slujit ei ca pod spre mine? Sau a fost și asta o arătare care de fapt nu este?”

Vorbesc Eu:” Dragul Meu fiu Martin, să nu vrei a ști mai multe, decât Eu îți dezvălui; fiindcă nebunia l-a făcut pe Adam să cadă din darul duhului și înainte de el, pe primul cel mai mare înger! De aceea: dacă tu vrei să fi mântuit cu desăvârșire, atunci este nevoie ca tu să-mi și urmezi cu exactitate toate îndrumările Mele și să nu dorești niciodată, să ajungi mai departe de un anumit scop, care este fixat de dragostea și înțelepciunea Mea cea mai mare!

La timpul potrivit, totul îți va fi limpede. Această îndrumare trebuie să-ți fie deajuns, fiindcă altfel, tu vei ajunge iarăși pe o apă, care îți va da mai multă bataie de cap decât cea precedentă! Fiindcă atâta timp cât tu nu porți o îmbrăcăminte de nuntă cerească în jurul brâului tău, tu încă nu ești de fapt un cetățean pur al cerului, ci un păcătos acceptat numai din milostivire curată, care de-abia prin diferite căi poate deveni un adevărat cetățean al cerului. De aceea nu mai întreba acum alte lucruri, ci urmează-Mă la ușa a patra; așa să fie!”

Episcopul Martin își dă acum el însuși o palmă și îmi urmează fără alte îndoieli. El se și căiește că M-a întrebat cu atâta nebunie.

Eu însă îi alint tristețea, spunând: “Fii numai cu cuget liniștit și neânfricoșat! Fiindcă uite, fiecare cuvânt care iasă din gura Mea spre tine, nu este pentru a te judeca, ci numai spre viața veșnică, de aceasta fi asigurat! Dar aici este deja ușa Nr. 4. Să se deschidă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 41
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:36 View PostDownload Post

Capitolul 41
Splendoarea planetei Marte - oboseala spirituală a lui Martin și dorința nechibzuită - dojana Domnului

Eu vorbesc mai departe și spun:” Noi ne aflăm deja la intrarea deschisă. Ce vezi tu aici și cum îți place ceea ce vezi?”

Spune episcopul Martin puțin abătut: “Doamne, eu nu am nici destul curaj și nici limba pentru a relata satisfăcător această podoabă înaltă în mărimea, adâncimea și măreția ei grațioasă. Însă ceea ce pot constata, ghindându-mă după simțul meu, este: că aici îmi ajunge deja ce am văzut! Eu devin cu totul șters din cauza acestei creșteri continue în frumuseți cerești - mai ales din cauza acestor înfățișări vizibile și feminin cerești care apar aici într-un număr nepătruns de mare!

Oare câte milioane se află împreună într-un asemenea cabinet lăturalnic, ceea ce este de fapt o lume întreagă în întregimea ei? Chiar că totul mișună de asemenea ființe, în toate părțile și așa de departe cât poate cuprinde ochiul. La acestea se mai adăuga miile, ba chiar milioanele de colibe gingașe și temple și grădini și pădurici și o mulțime de coline, care par să fie acoperite ca de cele mai frumoase covoare verzi și mătăsoase.

Uite, Doamne, pentru mine aceasta este prea mult; eu nu pot înțelege și veșnic nu voi putea cuprinde totul cu desăvârșire! De aceea, o Doamne, nu-mi mai arăta mai departe măreții mai frumoase. Cu adevărat, mie îmi sunt deja prea multe aceste minunații arătate mie până acum, chiar prea multe pentru toată veșnicia!

La ce voi avea nevoie de toate acestea? Dacă Te am pe Tine și încă un oarecare prieten, care locuiește și rămâne la mine sub același acoperiș, deci, fiindcă Tu ierți câteodata, trebuie să-ți spun, că îmi este deajuns, ce am văzut, pentru toată veșnicia. Să aibă aceea o bucurie de asemenea lucruri alese, cărora le spune conștiința lor, că ei sunt curați și de aceea demni și în stare, să dețină în proprietate astfel de bogății cerești. Însă eu care știu foarte bine, ce mi se cuvine, sunt mulțumit cu cea mai simplă colibă de paie și cu permisiunea să Te vizitez câteodată pe Tine, o Doamne, în casa Ta și să primesc din când în când câte o bucată de pâine și o înghițitură de vin de la Tine, Tu cel mai bun tată!

Această casă fastuoasă, însă, dă-i altcuiva, care este mai în stare decât mine și mai demn de a o stăpâni; fiindcă eu n-o vreau. Fă, Doamne, ce voiești Tu! Eu nu mă duc spre nici o ușă mai departe, dacă Tu îmi permiți voința mea liberă.

O, dacă aș începe doar să mă folosesc de toate aceste ființe, oare unde aș ajunge cu prostia mea? De aceea te rog, o Doamne, lasă intenția Ta deoparte, de a mă conduce aici mai departe! Dă-mi o cocină de porci, așa cum sunt ele pe pământ și eu voi fi fericit!”

Vorbesc Eu: „Ascultă, dragul Meu Martin, dacă tu înțelegi mai bine ce drum trebuie să meargă cineva, pentru a deveni un locuitor ceresc perfect, atunci poți să ai, cum îți dorești. Dar fi asigurat, că nu vei ajunge în veci mai departe. Dar dacă ai mai multă încredere în Mine decât în nevăzarea ta, atunci fă, ce vreau Eu - și nu cum vrei tu!

Crezi tu oare, că am creat copiii Mei doar pentru a sta în casă și pentru a mânca pâinea și a bea vinul? Vezi, te înșeli amarnic! Nu ai citit, cum este scris: “fiți desăvârșiți, cum este și Tatăl vostru în ceruri desăvârșit!” Ai impresia, că perfecțiunea copiilor Mei, se ajunge într-o cocină de porci?

Sau nu ai întâlnit niciodată pe pământ, cum copii a unor părinți pământești s-ar juca mai bine în voie cu jucăriile lor, decât să învețe o meserie pentru viitor? Sau nu ai văzut pe pământ des astfel de oameni, cărora le era cel mai presus trândăvia?

Vezi, dintr-o astfel de specie faci și tu parte. Acum ai o frică de acele lucruri, care te așteaptă; dar în parte vrei să fi așa puțin și cu respect încăpățânat față de Mine, din cauză că nu ți-am răspuns la întrebarea ta încrezută!

Toate acestea nu sunt bune pentru cel ce i-am dovedit atâta milostivire, dragoste și iertare și încă îi dovedesc. Vezi, ce nu se întâmplă multor milioane, aceasta ți se întâmpla ție! Milioane sunt doar bucuroși dacă Mă așteaptă și Mă văd odată și de mici îngeri păzitor sunt conduși la un fericit loc de muncă. Dar pe tine te conduc Eu, - Eu, veșnicul Dumnezeu și Tată peste toate, spre veșnicul și fericitul capăt a tuturor îngerilor și spiritelor! Și tu ai prefera un coteț de porci nimerit la întâmplare, decât ce vreau Eu să-ți dau și să te pregătesc pentru suprema fericire! Spune-mi, cum îți convine o astfel de dorință lăudată?”

Vorbește episcopul Martin foarte mirat: „O Doamne, o Tu veșnicul Sfânt, cel mai bun tată, ai răbdare cu mine! Eu sunt un animal curat, o creatură de-adreptul proastă, care nu merită nici cea mai mică rază a milostiviriiTale! Oh, acum condu-mă Tu singur, Tată bun, oriunde vrei și eu te voi urma, chiar dacă prost ca un pește. Dar de urmat, te voi urma veșnic fără gândurile mele măgărești!”

Spun Eu: „Atunci este bine, urmează-Mă de la ușa marșului la ușa jupiterului NR. 5! Așa să fie și să se întâmple!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 42
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:38 View PostDownload Post

Capitolul 42
Surpriza în spatele ușii a cincea -
Lumea miraculoasă a lui Jupiter

Noi ne aflăm deja la a cincea ușă, care se deschide imediat când am ajuns la ea și episcopul Martin își împreunează de trei ori mâinile peste cap, îmediat la intrarea în acest cabinet și strigă dea-dreptul: „Dar în numele Dumnezeului, Doamne, Iisus, Tată - ce este aceasta iarăși? ! Această nemăsurabilă! Un pământ ceresc fără capăt; peste el se mai pot vedea încă trei pământuri! Tot inundat de o lumină, care nu și-o pot imagina nici cei mai adânci credincioși de pe pământ. Această frumusețe și maiestate a strălucitoarelor palate, templul și templul acela mic, care servește probabil acestor locitori ca locuință liberă!

Oh, oh, acum zăresc și lacuri și apa strălucește în lumina soarelui ca cele mai frumoase diamante. Dar totul se luminează de la sine. Niciunde nu se poate descoperi, din ce parte vine lumina. Ah, ah, Doamne, Tată! Aceasta este incredibil de frumos, minunat, da eu vrea s-o numesc așa într-adevăr frumos-sfânt, dacă nu aș știi că Tu ești singurul care este aici sfânt! O Doamne, Tată, cu cât mai mult mă uit, cu atât mai multe descopăr. Acum văd deja și oameni, care sunt bineînțeles încă în depărtare unde nu pot vedea cum arată de fapt. Evident vor fi în același fel ca și pământul lor, nedescris de frumoși! Este mai bine, să nu vină așa de aproape: poate nu aș putea să suport până la urmă frumusețea lor. Este deja suficient cu această minunată și mare planetă locuibilă!

Dar Doamne, Doamne, Tată! Ii este posibil unui spirit în afară de Tine, să vadă astfel de minunății fără număr și să ințeleagă cea mai mică parte? Eu cred că îi este imposibil și celui mai mare înger!”

Vorbesc Eu: „Nu așa, dragul Meu fiu Martin! Tot ce zărești, ce ai zărit și ce încă vei mai vedea, este numai o părticică mică din ceea, ce înțeleg cei mai înțelepți îngeri din împărăția veșnică și o înțeleg întru-totul.

Uită-te, totul ce vezi și de ce te miri așa de tare, nu este nimic în afară de tine, ci în tine însuți. Pentru că vezi aici de parcă ar fi afară, este din cauza vederii spirituale. Are asemănări cu vederea regiunilor, pe care le vezi des în vis în afara ta, în timp ce de fapt ai văzut în tine cu ochiul sufletului. Deci aici este diferența, că aici este totul real, ce se arată în vis a fi de obicei doar o imaginație a spiritului. Nu întreba mai departe, că îți va fi limpede totul după un timp!
Dar pe oamenii acestei planete nu îi vei vedea din apropiere, că sunt într-adevăr prea frumoși pentru starea ta. Dacă vei deveni mai puternic, atunci vei putea vedea totul în liniște și vei savura totul curat - ce nu ți-ar fi posibil acum, ca îți lipsete acea putere necesară.

Dar să mergem cu o ușă mai departe, acolo vei vedea lucruri nemaiântâlnite. La această de-a șasea ușa trebuie să te comporți cât se poate de tăcut, să asculți de Mine și să asculți totul, ce îți voi spune Eu. Nu ai voie să Mă întrebi de ce trebuie să fi acolo așa de tăcut. Nu mă vei întreba, dacă îți voi vorbi despre ceva, ce nu poți cuprinde și înțelege; la timpul potrivit totul va deveni limpede! De aceea mai departe spre ușa NR. 6! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 43
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:40 View PostDownload Post

Capitolul 43
Saturn cel mai minunat dintre toate planetele -
Pământul ca școala pentru copii a lui Dumnezeu și locul unde a devenit om Domnul

(Vorbește Domnul:) „Vezi, noi suntem deja în fața ușii deschise. Și lumea minunată a cerului pe care o vezi limpede: vezi îngrăditura care se vede în distanță cu culoarea albăstră și peste care se văd în anumite spații mai încă șapte planete care zboară liber, iar acesta este planeta saturn; cea mai frumoasă și cea mai bună planetă, care se învârt în jurul soarelui. În jurul soarelui se învârte și pământul tău, care este cel mai urât și ultima planetă din creație și folosește, celor mai mari duhuri ca școală pentru a fi umili și să servească crucii!

Aceasta este însă așa: Vezi, dacă un oarecare mare om pe pământ are resedința sa și locuiește și pleacă și conduce și călărește des pe străzile și locurile orașului, deabia se întorc locuitorii și vecinii după un astfel de bogatăș, pentru că îl salută ca pe un șef și îi dau respect. Când vizitează o localitate mică și îndepărtată pică însă totul la picioarele sale și se roagă la el. Dar într-o asemenea localitate arată și el ce este de fapt; ce nu arată la resedința sa; în primul rând, pentru că îl cunoaște fiecare om și în al doilea rând, pentru că o asemenea arătare de sine nu ar avea nici un efect.

La fel - cum vrea cineva pe pământ să aprindă într-o hală mare praf de pușcă, acolo nu ar avea explozia așa mare efect. Dar ar avea însă, dacă același praf de pușcă s-ar aprinde într-o încăpere strâmtă, unde ar urma o bubuitură groaznică urmată de forța nimicitoare a axploziei.

Dar pentru că se arată marele față de mic destul de mare, puternicul față de cel slab destul de puternic, cel enorm față de cel pitic foarte mare, - așa este pământul urât în toate felurile, pentru a umili cele mai mari spirite și prin aceasta să învețe, sau prin judecată și prin aceasta la noua moarte veșnică. Căci cum ți-am arătat deja mai devreme, folosește micul și nevăzutul, să înalțe marele și văzutul. Și aceasta este deja judecata, cu toate că marele și văzutul acolo unde este micul și nevăzutul, să se ghideze după ei și să se și umilească.

Dacă un om mare vrea să treacă printr-o portiță îngustă și mică pentru a ajunge într-o încăpere, atunci trebuie să se înghesuie mai întâi și să se aplece, căci dacă nu, nu poate intra în nici un caz în acea încăpere. Deci și pământul este un drum îngust și plin de spini și o poartă îngustă și mică pentru viața acelor duhuri, care au fost mai demult enormi și au vrut să fie și mai mari.

Dar duhurilor care au fost încrezute, nu le-a convenit acest drum umilitor și au vorbit, că acest drum este prea mic pentru ei: un elefant nu poate merge pe un par cum merge muscă și o balenă nu poate înota într-un strop de apă. De aceea este un astfel de drum neinteligent și care îl merge, este fără înțelegere.

Atunci am luat Eu cel mai mare și veșnic duh crucea și am mers primul acest drum. Și Eu am arătat, cum acest drum, care putea să meargă cel mai mare și atotputernic Dumnezeu și poate fi pășit și de celelalte duhuri cu ușurință și prin el se ajunge la adevărata, libera și veșnica viață.

După aceasta au umblat mulți pe acest drum și au dobândit prin el capătul dorit, adică scoaterea pentru a fi copilul lui Dumnezeu și prin aceasta, moștenirea vieții veșnice în toată puterea și prin capătul suprem. Constă în faptul, că se bucura de același lucrări de creație, care îmi aparțin pe deplin pentru totdeauna. Dar aceasta nu a fost dat nenumăratelor duhuri din stele și de pe pământ, exact așa cum nu le-ar fi dat toate membrele corpului văzul sau auzul și mai puțin sentimentul interior de văz spiritual, care este de fapt conștiința proprie și cea străină și bogăția, pentru a-l vedea pe Dumnezeu și a-l recunoaște.

Aceste lucruri ție arătate au numai puține membre ale corpului, în timp ce nenumărate membre ale înaltei vieți renunță, dar se află totuși ca membre a aceluiași corp.

Tot așa este și cu ceilalți locuitori a altor stele: ei sunt ca bucățile separate ale corpului sau în memorie a oamenilor perfecți, care este în abundență la fel ca Mine și în abundență la fel ca cerul. De aceea nu au nevoie spre fericirea lor darurile dumnezeiești, care de fapt aparțin fiecărui copil. Dar dacă sunt fericiți copii Mei, atunci sunt și locuitorii planetei în ei și cu ei, cum sunteți voi copiii Mei în și cu Mine, dragului și sfântului vostru Tată din eternitate spre eternitate.

Ești tu acum fericit, atunci sunt și acei nenumărați pe care îi observi, prin și din tine; exact așa când te simți bine, atunci se simte și tot corpul bine. De aceea este necesar de dragostea sfântă și înalta misiune la copii Mei, să devină așa de perfecți ca și Mine. Căci de fericita perfecțiune depinde fericirea de nenumărați nepoței, prin fericirea lor se mărește și urcă a voastră tot mai mult în infinit.

Acum știi tu, de ce ți-am arătat acum planeta cea mai apropiată de pământ. Gîndește-te la aceasta și urmează-mă spre ușa NR. 8, unde vei mai afla încă o înțelepciune! Dar nici acolo nu ai voie să mă întrebi nimic. Căci Eu singur știu, pe ce drum trebuie să te duc, pentru a te putea face cât mai fericit. Deci mergem mai departe; așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 44
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:41 View PostDownload Post

Capitolul 44
Al șaptelea cabinet - De ființa și rostul lui Uranus și a spiritelor sale -
Creația în om și în afara omului în schimbările sale

(Domnul:) „Noi am ajuns deja la ușa deschisă de la NR. 7. Și aici descoperi o nouă lume cerească, care nu este așa de mare și nici chiar așa de frumoasă ca cea precedentă. Dar, în schimb, poți să vezi aici clădiri de forma cea mai rară și cu aceasta de o formă minunat- îndrăzneață și mai poți vedea și un număr impresionant de lucrări, care au fost făcute de locuitorii îndrăzneți a acestei planete pe care voi o numiți „Uranus“. Tot așa descoperi tu un număr nespus de mare de grădini de felurile cele mai rar întâlnite, care conțin o abundență de cele mai rare împodobiri.

În grădini vezi tu pe drumurile lor largi și foarte netede un număr mare de spirite pe din afară în înfățișarea omenească cea mai desavârșită, care sunt toate îmbrăcate bine. Toți ochii sunt ațintiți spre noi, fiindcă ei toți presimt că Eu Mă aflu în apropierea lor și că, împreună cu Mine, se află și viitorul proprietar și domn acum deja în aceeași apropiere. Prin el, ei speră că vor intra în deplinătatea fericirii și prin această fericire, să ajungă la puterea și tăria deplină promisă lor.

În planul din fond, aparent la mare distanță, tu vezi încă cinci pământuri mici. Acelea sunt pământuri secundare ale acestei planete și ele au importanțe multiple pentru planeta principală, importanțe care sunt totuși într-o armonie deplină cu planeta însăși.

Spiritele acestei planete slujesc omului la aceea, ca el să creasca în toate părțile sale, pe pământ cu trupul și aici spiritual. Însă numai în ceea ce privește perfecționarea formelor de dinafară sau creșterea omului psihic și fizic în corcordanță cu forma, acestea sunt cauzate prin intervenția rânduită și acordată acestei planete.

Însă, precum capacitatea de a crește trebuie să se afle bineînțeles în om, altfel el n-ar putea crește, tot așa trebuie să se afle și aceste spirite în acea parte a omului, care este motivul principal a creșterii lui. De aceea este tot ce vezi tu aici, în interiorul tău și nu în exterior. Dar această planetă se află și în realitate împreună cu locuitorii ei și alte lucruri undeva în afara ta; însă, tu ești departe de a cuprinde cu mintea acest lucru.

Atunci când tu vei ajunge în tine însuți la maturitatea deplină pentru viața veșnică, atunci tu vei putea vedea și marea creație din afara ta, precum eu însumi o văd - ceea ce și este necesar. Fiindcă așa cum le dau Eu copiilor Mei desăvârșiți, care sunt deja îngeri, o lume întreagă în slujire și în grijă, ei doar trebuie nepărat să o vadă cu exactitate. Deoarece un orb nu poate fi păstor. Dar pentru a fi în stare să vezi adevărata creație mare din exteriorul tău, tu încă nu ești destul de matur! De aceea trebuie ca tu să te multumesti cu ceea ce vezi acum; fiindcă tu vezi în tine realitatea în mărimea vie și corespunzătoare astfel, de parcă ea s-ar afla în afara ta.

Cu ajutorul acestei priviri îndelungi spre interiorul tău trebuie ca tu să devii mare și sufletul tău matur și bine hrănit cu toată dragostea față de Mine și prin această dragoste spre a-i iubi pe frați și surori. Această dragoste va fi de-abia atunci acea binecuvântare pe care ți-am promis-o, atunci când tu ai vrut s-o iubești prea tare pe acea mercuriancă frumoasă!

Această binecuvântare, care este un adevărat pod în afară spre realitatea nesfârșit de mare, nu va mai fi niciodată luată de la tine. De-abia când ești sprijinit de stâlpii ei, tu vei recunoaște în mare măsură, unde te afli și cine ești tu și de unde provi.

Acum cunoști tu și despre această ușă, ceea ce este nevoie să ști. Toate acestea le ști tu acum de la Mine și din Mine însumi. Și fiindcă tu cunoști acum toate acestea, gândește-te bine în tine la aceste lucruri văzute de tine și urmează-Mă mai departe spre a opta ușă! Acolo vom cunoaște noi iarăși o altă lume, care este pentru tine cu totul nouă, împreună cu toți locuitorii ei memorabili. Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 45
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:42 View PostDownload Post

Capitolul 45
Lumea planetei Neptun, secretul din cabinetul al optulea
Spiritualitatea ca motivul dintru început și purtătoarea întregii creații

(Domnul:) “Uite, noi am ajuns deja. Ușa este deschisă și tu vezi prin ea iarăși o lume cerească nouă, foarte mare și largă, care strălucește într-o lumină de culoare verde deschis. Și aici vezi tu clădiri înalte și munți diferit de înalți, dintre care mulți fumegă un fum albăstrui în afară. Acești munți fumegând corespund după aparență cu acea sumedenie de munți din care iasă flăcări, de care această planetă, aflându-se cel mai departe de soare cu numele adevărat Miron (=Neptunul, cel minunat), are destui.

În spatele acestei planete tu poți vedea zece pământuri mai mici, care aparțin toate de ea, dar având totuși o cu totul alta ordine și structură decât însuși planeta lor principală. Aici tu poți vedea în fiecare moment ceva nou: pomi plutind în aer și o grămadă de alte lucruri, ție cu totul necunoscute. Fumul din munți ia și tot felul de înfățișări rare. Oamenii, în înfățișarea desăvârșită, sunt cel mai adesea îmbrăcați, așa că tu nu vei primi la vedere nimic altceva în afară de aspectul ca atare.

Acești oameni iubesc muzica și literatura, de aceea ei, ca fiind spirite, vă fac vouă, copiilor Mei, receptibile inima, cugetul și sufletul pentru acele arte mai sus menționate. Ei își au locul în organele potrivite pentru așa ceva, unde stimulează atunci aceste organe și fac simțul compatibil și în stare de a recepționa muzica și literatura, în total îl pun pe om într-o stare armonioasă și îi entuziasmează și îi ridică fantezia spre culmi înalte. În general, însă, sunt stimulate de această planetă într-un mod corespunzător toate simțurile minunate și așa numite romantice.

Acum știi tu ce însușire are această planetă și la ce folosește ea. Numai că tu nu trebuie să faci asemănări cu adevărata planetă care există și ea ce-i drept, ci numai cu reproducerea ei corespunzătoare care se află aici în sufletul tău. Acesta a fost deja de mai înainte, de când toate creațiile exterioare și materiale, care au fost făcute după acel lucru, care s-a aflat deja de mult înainte în fiecare suflet desăvârșit. Fiindcă, înainte de a fi toată lumea, a fost deja duhul Domnului și acelea s-au făcut prin duhul, nu au făcut ele duhul! De aceea este și această planetă, care o porți în tine, mult mai veche decât cea adevărată și materială. Și dacă ea ar fi lipsit numai dintr-un singur suflet omenesc, acela nu s-ar fi putut forma deloc.

Din acestea poți tu înțelege ușor că, dacă tu însuți vrei să te recunoști în totalitate, vei recunoaște și toate acele lucruri care se află în afara ta; deoarece nu poate fi nimic în exeriorul tău ce nu s-a aflat deja de mult în tine. Tot așa cum nu poate fi nimic în tot infinitul care nu s-a aflat în Mine în deplina claritate mai înainte și din veșnicie!

Dar, precum Eu sunt motivul veșnic și purtătorul tuturor ființelor, așa sunt acum și copiii Mei în Mine substanța primară a toate, ce umple acum infinitul pentru veșnicie. Însă, așa cum veșnicia este în Mine, este și în voi prin Mine. Fiindcă copiii Mei sunt coroanele ideilor Mele veșnice și a gândurilor Mele mărețe!

Acum ști tu și despre această ușă ce îți este nevoie a ști. De aceea urmează-Mă acum la ușa a noua unde vei vedea iarăși minuni noi a dragostei și înțelepciunii Mele! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 46
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:45 View PostDownload Post

Capitolul 46
Cabinetul al nouălea cu secretul trist al său
Lumea sfărâmată a asteroizilor și istoria lor

(Domnul:) “Noi am ajuns acum și la ușa a noua. Ce vezi tu aici? Acum poți tu, dragul Meu fiu Martin, să vorbești iarăși dar numai atât de mult cât este nevoie. Și așa răspunde la întrebarea Mea!”

Spune Martin: “Doamne, eu tocmai nu văd prea mult deocamdată! În jur de nouă bucăți lumești mici, goale și informe plutesc prin acest aer pur ceresc, bucăți pe care în afară de unele tufișuri tocmai nu sunt prea multe lucruri de descoperit. În planul adânc din fund, de-abia vizibil mi se pare astfel că recunosc o lume cerească mare și desavârșită. Dar aceasta mi se pare că se află atât de nespus de departe, ca eu de-abia pot recunoaște lumea, însăși din cauza acestei îndepărtări enorme și nici pomeneală sa văd ce ființe trăiesc pe ea.

Patru dintre aceste bucăți lumești care se învârt pe aici prin jur în mai mare apropiere, par să și fie locuite, deoarece eu recunosc pe ele un fel de clădiri de fel foarte specifice și mici. Dar ceva despre popoarele acestor părți de lumi nu este nimic de recunoscut. Probabil că ele nu sunt cele mai mari popoare ale cerului! Poate că trăiesc pe ele doar un fel de oameni mici de infuzii. ? Chiar aici în fața ușii plutește acum în treacăt o asemenea bucățică a unei lumi. Eu nu recunosc nimic în afară de niște tufișuri foarte prăpădite și unele case într-adevăr mici ca pentru muște, care arată bineînțeles mai mult ca niște grămezi făcute de furnici decât ca oricare fel de case de locuit. Nimic nu se mișcă acolo - decât însăși bucățica de lume. Spune-mi tu, o Doamne, cu milostivire, ce este aceasta, încă o oarecare planetă sau altceva?”

Spun Eu:” Da, dragul Meu fiu Martin și aceasta este o planetă - dar, așa cum vezi, nu una întreagă, ci una ruptă foarte tare în bucăți! Pe lângă cele nouă bucăți, care se învârt într-un cerc dezordonat, mai este și o masă mare de resturi: în parte sunt pe alte planete răsfirate, iar în parte se mișcă în nemărginitele hale ale spațiului foarte dezordonat. Ici și colo la acea oră, unde ajung în apropierea unei planete sau chiar în apropierea soarelui, sunt atrași de aceștia și devorați într-un anume fel.

Tu întrebi acum în tine: „Cum și de ce a fost o asemenea planetă făcută bucăți și cum a arătat această planetă mai de mult și cum arătau locuitorii săi?”
Vezi, cuvântul cum îți răspunde puterea Mea! Deci a fost voința Mea.

Dar de ce? - Vezi, această planetă a fost aleasă înaintea pământului și a avut aceiași cale cum are acum pământul! Căci primul duh căzut a ales-o cu promisiunea, că se va umili și se va reântoarce la Mine. Această stea a trebuit să fie de aceea o stea a vindecării! Aici a vrut să ajute retras și nici o ființă a acestei stele să se rătăcească în sfera sa, mai puțin o altă planeta cu locuitorii săi!

Dar nu a ținut promisiunea și s-a comportat așa de rău în libertate lăsată, că nu va mai placa nici o viață. De aceea a fost trimis în centrul focos a acestei planete și drumul acelei planete i-a fost dat imediat planetei tale.
Când aceasta a fost pregătită pentru oameni și am pus Eu pentru primul om sămânța, atunci a scapat răul din temnița sa. Toate acestea au durat și Eu l-am lăsat să facă ce vrea. Și uite, el rupe pământul său și pică de acolo în adâncurile pământului tău și a făcut de atunci, ceea ce îți este cunoscut!

Motivul distrugerii a acestei planete a fost cum este tot timpul în toate lucrurile milostivitatea Mea! Căci, când încă a fost planeta întreagă și bogată în popoare diferite și mărețe, atunci le-a otrăvit marele balaur inimile. Și ei au început cu cele mai rele dependențe de a trona unul peste altul încât și-au jurat război veșnic până la ultimul om.

Acolo nu a mai ajutat nici un lucru liber. De aceea a trebuit să urmeze o judecată. Și aceasta a fost enorma înjumătățire a acestei planete, la care bineînțeles din milionanele de oameni mari au decedat și în parte au fost îngropați de bucăți de pământ, iar în cea mai mare parte au fost azvârliți în nemărginita galaxie. Câțiva dintre ei au picat pe acest pământ, de unde dateaza și în ziua de astăzi mitul a războaielor gigantice.

Dar primii oameni au murit pe resturile micuțe, rămășitele numai planete mari, pentru că nu au mai găsit hrană. În locul lor au fost așezați oameni micuți, care și acum mai lociesc pe acele pământașe și sunt ființe foarte modeste și se conformează acum părului de pe cap și a sprâncenelor. Dar în fundal zărești întreaga planetă cu totul cum a fost odată, păstrată până în acea zi, care va veni peste tot nemărginitul!

Acum știi și de această ușă, ce a fost important. Tot restul va veni la timpul potrivit de la sine și din tine însuți, adică din această sămânță, pe care am sădit-o în inima ta! De aceea urmează-Mă la a zecea ușa, unde deja te așteaptă miracole noi; așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 47
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:47 View PostDownload Post

Capitolul 47
Secretul din a zecea cameră: soarele cu frumusețile sale
De ființa luminii - Miracolul lumii soarelui
Frumusețe ca exprimare a perfecțiunii interioare

( Domnul:) “Vezi, deja suntem la a zecea ușă; vorbește acum de totul ce zărești aici!”

Spune episcopul Martin: “Doamne ce pot să vorbesc aici! O nemărginită strălucire îmi orbește ochii și o armonie minunată a ajuns la urechile mele! Aceasta este tot ce pot spune la vederea prin această ușă. Intr-adevăr, eu nu văd altceva nimic decât o nemăsurată de tare lumina și nu aud nimic decât o armonie cerească, care pare că vine la mine din acea lumină.

Lumina pare să ia un spațiu, care trebuie să fie de nemăsurat. Căci oriunde îmi întorc privirea, nu este nimic decât lumină peste lumină. Dar este cât se poate de ciudat, că aceasta masă de lumină enormă nu transmite căldură prin ușa deschisă!

Doamne ce este aceasta? Este oare lampa de la casa aceasta care mi-ai dat-o? Sau este oare chiar soarele, adică un soare în miniatură de la adevăratul soare mare, cel care îi luminează pământului?”

Vorbesc Eu: “Da așa este; acesta este soarele corespunzător ca acela din tine! Când ți se vor obișnui ochii cu lumina, atunci vei zări și alte lucruri în lumină. De aceea uită-te un timp fără întrerupere înăuntru și bogățiile acestei lumini le vei lăuda imediat!”

Episcopul Martin intră acumântr-adevăr cu ochii în lumina și se uită, unde poate vedea ceva în afară de lumină. Dar el încă nu vede nimic și vorbește după un timp:” Doamne Iisus, nu se vede nimic! Mie îmi curg deja în adevăratul sens al cuvântului ochii și eu încă nu văd nimic decât lumină peste lumină. Este o priveliște într-adevăr frumoasă, dar este totuși foarte plictisitoare. Dar aceasta nu face nimic; dacă te văd numai pe Tine, nu trebuie să văd pe veci vreun miracol înotând prin această mare de lumină! Este într-adevăr ciudat: nimic numai lumină și ce lumină!

Iubitul meu Iisus, ce este de fapt lumina? Pe pământ se ceartă și acum înțelepții, ce este lumina și spun una și alta. Dar la sfârșit se arată totuși că nu știe și nu pricepe unul mai mult decât celălalt! Eu am auzit și am citit câte ceva și am tras concluzia că înțelepții lumii nu sunt în nici o altă materie mai slabi decât când este vorba de rostul luminii. De aceea, dacă ți-ar fi voința, ai putea să-mi spui câte ceva de ființa luminii, dacă tot suntem la această poartă luminoasă?”

Vorbesc Eu: “Vezi Eu personal sunt lumina în toate! Lumina este îmbrăcămintea Mea, pentru că infinita și neobositoarea munca este ființa Mea și prin aceasta mă învăluie și mă pătrunde. Unde este această muncă multă, acolo există și o lumină mare. Căci lumina este nimic mai mult decât o arătare pură a lucrării îngerilor și a duhurilor omenești mai bune. Cu cât mai sus stau aceștia în muncă, cu atât mai mare este și lumina lor.

De aceea strălucesc sorile mai mult decât planetele, pentru că în ele se simt acasă munca de miloane de ori mai mare decât pe planete. Tot așa este și lumina unui arhangel mai mare decât lumina unui mic și înțelept duh de înger, pentru că un arhangel trebuie să se ocupe de întregi teritorii de soare, în timp ce duhurile înțelepte se ocupă numai de locuri mici sau sunt chiar repartizați pe lună.

Tot așa strălucește un diamant mai mult decât o piatră de nisip, pentru că în părțile sale se muncește cum nu poți să-ți imaginez, de ce este așa de tare, ce nu poate fi vorba la piatră de nisip. Sigur este nevoie de mai multe, pentru a face forța de atracție a diamantului decât cea a pietrii de nisip!

Pe scurt, dacă la vreun lucru vei descoperi darul lumina și strălucirii, poți fi convins de o muncă mai mare; căci munca este lumină și strălucirea tuturor ființelor și a lucrurilor. Dar puterea vederii ochiului înclude faptul să observe această muncă. Dacă nu este cu totul dezvoltată vederea, atunci se poate vedea numai lumină și strălucire. Dar dacă este desăvârșită, atunci zărește munca principală în sine - ce vei observa imediat în această lumină, așa dacă va deveni perfectă vederea ta.
De aceea ai grijă: vei zări lucruri, care te vor mira profund; căci în fața noastră nu este o planetă, ci un soare! Privește și vorbește după aceea!”

După un timp îndelungat, în care Martin al nostru a privit neâncetat spre acea masă de lumină, a început să se mire așa de tare, că aproape nu a avut capăt aceasta.

Când îl întreb ce îi ocupă așa de mult mirarea, vorbește el:

(Episcopul Martin:)” O Doamne, o Doamne, o Doamne! Pentru numele Tău cel mai sfânt - ah, ah, ah! Este oare posibil! Este oare posibil, ca toate aceste miracole le conduci, supraveghezi și le pui în ordine doar Tu? Nu aceasta este prea mult pentru imaginația omului și chiar pentru cea de înger este prea mult! O Doamne, o Doamne, Tu ești de neconceput de mare și lauda Ta și minunățiile Tale nu au în veci capăt!”

Vorbesc Eu: “Ce vezi tu acolo de te băgă într-o astfel de extaza de laudă? Vorbește odată, ce este, ce vezi tu!”

Spune episcopul Martin: “Ah Doamne, ce pot eu să vorbesc unde mi se topesc toate simțurile în așa mare minunație și frumusețe și maiestate cerească!

Este adevărat, pentru mine este fără nume! Nemarginiți de frumoși oameni, acesta este singurul lucru ce îl recunosc; dar în rest totul este pentru mine fără nume! Așa lucruri mărețe nu am mai văzut niciodată, chiar și fantezia bogată a celor mai înțelepți oameni nu bănuiește așa ceva! Până acum tot ce am văzut eu a fost de înaltă frumusețe și blândețe, - dar comparativ cu ceea ce văd eu aici se scufundă totul în nimic!

Totul aici este din belșug, ca la o privire mai atentă nu ai mai ajunge la capăt. La aceasta se formează aici tot timpul noi și până acum nemaîntâlnite miracole, de la care este unul mai minunat decât cel precedent!

Numai oamenii rămân la fel, dar într-o frumusețe fără nume, așa că aș vrea să mă ascund în cel mai gros praf. Tot restul se schimbă în reflexii simetrice ca și un caliedoscop de pe pământ.

Chiar și regiunile se schimbă! Unde mai înainte a fost câmpie, crește acum un munte enorm; acela aduce cu sine ape gigantice și holuri largi devin mari. Munții se crapă și imediat iasă nenumărate lumi arzătoare din intrarea muntelui și fug sau pică, parcă mânate de o putere mare în spațiul galactic nemărginit. Dar tot atâtea pică din nemărginitul spațiu iar înapoi și se topesc ca fulgii de zăpadă, dacă aceștia pică pe o suprafață caldă.

Ah, ah aici sunt arătări enorm de mari! Și totuși se plimbă cei mai frumoși oameni sub aceste secene și par că nu le pasă de aceasta! Ei se plimbă prin grădini paradisiace și par să se uite la cele mai minunate flori, care cum observ eu, se schimbă tot mereu în cele mai frumoase forme sub ochii a celor care privesc. O Doamne, mai lasă-mă să mă uit aici încă jumătate de veac; căci aici nu se poate sătura de uitat după părerea mea nici cel mai mare arhangel!

Oh, oh, numai acești oameni, acești oameni! Este aproape de nesuportat! Acest belșug, moliciunea și rotunjimile, albul și această minunată, frumoasă și nemărginită blândețe a chipului! Nu aceasta este mult prea ceresc! Eu nu pot să suport aceasta!

Ah, ah, ah, acum se apropie câțiva foarte aproape de mine. Eu pot să admir și să mă minunez acum contra tuturor imaginarilor omenești aceste frumoase trăsături ale feței și nemărginitul de armonic trup! Acum sunt aici, așa de aproape că aș putea să vorbesc cu ei foarte ușor. Dar eu nu aș putea suporta, dacă ar începe să vorbească acești cerești și frumoși oameni! O Doamne, m-ar nimici un singur cuvânt rostit din aceste guri frumoase!

O Doamne, o Doamne favoare ca să meargă înapoi, pentru că studierea lor mă amețește cu totul! Eu mă simt ca unul, care nu este ca acela scufundat într-un vis minunat! Ah, este fără nume!

Dumnezeu, Tu atotputernic invățător al lumii, cum ți-a fost posibil să creezi, în formă cât se poate de simplă a omului, care este în fond tot aceiași, nenumărate sortimentații și frumuseți și aceasta în ramuri diferite! Eu aș putea să mă gândesc la cea mai frumoasă formă, dar toți ceilalți mai puțin; dar aici sunt nenumărate și fiecare este frumoasă în felul ei! O Doamne, aceasta este de neconceput, de neânțeles!

Eu am avut pe pământ ideea cât se poate de proastă, ca pe și de fapt în perfecta lume a spiritelor cerești toți fericiții ar semăna între ei ca în lumea vrăbiilor. Dar cum văd eu acum, aici este acasă variația, care pe lume este cât se poate de tare acoperită de carnea muritoare!

Ah, ah, aceasta devine din ce în ce mai minunat! Acolo vine deja o nouă pereche! O Doamne, o Doamne, o Doamne! Nu acum îmi rămâne inteligența cu totul lipită!

Doamne, ține-mă, căci altfel mă prăbușesc ca un ciorap gol! - Ahahah, acolo este o ființă femeiască! Eu o recunosc la înaltul piept! O Tu, Iisus, aceasta este o minunație, o frumusețe fără nume, așa de parcă ar putea dispărea în cel mai fin praf solar!

Finețea picioarelor, proporționarea perfectă, gloria care o învăluie, această nemărginită de blândă și prietenoasă privire dintr-o pereche de ochi, pentru care s-ar rușina și arhangelul Mihail la descrierea lor!

Pe scurt, eu sunt deja prost, groaznic de prost trebuie să fiu! Eu am să mai întreb ceva - într - într - întreb, da bineînțeles să întreb! ? Ah s-o ia cucul de întrebare! Eu sunt acum foarte prost, oh, eu sunt un măgar sau un animal mult mai prost! Da, da, un rinocer sunt eu! Mă holb și eu înăuntru ca boul la poarta nouă și aproape că uit, că Tu, o Doamne, ești aici cu mine și aceste frumuseți sunt nimic fără Tine! Căci dacă ai vrea, ai putea crea nenumărate alte minunății mai mari în această clipă!

Doamne, m-am uitat destul la aceste frumuseți paradisice! Pentru mine sunt mult prea frumoase. Lasă-mă de aceea să fiu iar ceva ordinar, pentru a mă putea regăsi și să mă privesc, fără să mă îngrozesc de chipul meu urât în comparație cu cele mai frumoase ființe cerești!

Cu adevărat, uită-te odată la mine - oh, eu sunt de fapt un pavian luminos și un derbedeu îngrozitor de grosolan! Nu, ce diferență mare este între mine și acești îngeri ai îngerilor! Chiar că aș putea să scuip foc, numai uitându-mă la mine! Este înfricoșător, înfricoșător și totuși sunt eu acum deja un duh, care ar trebui să arate mai bine decât un om în carne și oase de pe pământ! Dar oare cum se face că acești oameni sunt atât de nespus de frumoși în timp ce noi, ca copii ai Tăi, arătăm față de ei ca niște paviani adevărați, mai ales eu?”

Vorbesc Eu:” Pentru că voi sunteți inima Mea; aceștia însă, sunt pielea Mea! Dar și copiii Mei arată nesfârșit de frumoși când ei sunt desăvârșiți. Dar dacă ei îți aseamană ție în ceea ce privește nedesăvârșirea, atunci ei arată bineînțeles nu chiar așa de frumoși. De aceea fii harnic în perfecțiune și devino desăvârșit, căci atunci înfățișarea ta va și primi o arătare cerească!

Eu vreau, însă, ca tu să privești la aceste frumuseți mari și curate, pentru ca tu să te poți recunoaște în lumina lor tot mai repede și mai ușor. De aceea uită-te numai un timp în această lumină și simte-ți urâciunea ta sufletească, ca ea să se sfarâme prin asta, să devina fragedă și matură și ca sufletul tău să se formeze în ea și să te transforme într-o ființă nouă!

Pentru că uite, tu mai ai mult până te vei renaște în duh! De aceea te-am adus aici în grădina aceasta, asemănător ca pe o casă mișcătoare imensă, ca tu să ajungi mai repede la renașterea deplină! Dar tu trebuie să te și lași îngrijit ca o plantă aleasă! Fiindcă privește și înțelege: Spini și mărăcini nu se cresc în grădinile și casele mișcătoare cerești! Privește acum mai departe și vorbește; însă întreabă numai puține lucruri! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 48
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:48 View PostDownload Post

Capitolul 48
O altă desoperire minunată a episcopului Martin pe soarele lui
Motivul diferenței de mărime a popoarelor din soare - Dragostea și înțelepciunea ca fiind adevăratele mărimi ale spiritului
Plângerea lui Martin din cauza pământului și a locuitorilor săi

Episcopul Martin se întoarce iarăși cu fața spre soare și privește la marile întâmplări și minunății care se petrec pe pământul ei strălucitor. După o privire îndelungată spune el iarăși:” Uite acolo, încă același soare și totuși cu totul alți oameni! Și ei foarte frumoși ce-i drept, dar frumusețea lor este cel puțin totuși de suferit, fiindcă ei au o asemănare cu oamenii de pe alte planete deja văzuți de mine și chiar cu locuitorii pământului nostru.

Eu văd acum mai multe inele care se află paralel în jurul soarelui. Și în interiorul fiecărui inel, văd eu alți oameni, unii mai mari, alții iarăși puțin mai mici, alții iarăși foarte mici și - o mii, mii! - dar aici la sfârșit sunt oameni, vai ce mari sunt ei! O Doamne, pe aceștia ar putea ceilalți să urce foarte ușor pe cap și între păr chiar ca niște oameni dăunători în loc de unele anumite insecte!

O Doamne, o Doamne, iartă-mi intervenția mea puțin murdară! Eu înțeleg că ea nu-și are locul aici în acest loc de slavă. Dar la privirea îndelungă spre acești oameni uriași, nu-mi pot reține intervenția mea! Eu am făcut deja, ce-i drept, desoperirea și în privința altor planete precum Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, că locuitorii lor sunt mai înalți decât oamenii de pe pământul pe care eu am trăit, unii chiar semnificativ mai mari. Dar, ceea ce privește acești uriași, sunt astfel locuitorii celorlalte planete adevărați oameni dăunători față de ei!

Dacă s-ar afla un astfel de uriaș pe pământ, atunci el ar fi cu mult mai înalt decât cei mai înalti munți! Nu, nu, aceasta este într-adevăr mai mult decât îngrozitor! Spune-mi Tu, Domnul meu Iisus pe care îl iubesc deasupra tuturor, Tu Dumnezeul și Domnul meu, de ce oare sunt acești oameni atât de nespus de înalți? Eu n-ar trebui, ce-i drept, să te întreb multe lucruri; dar, având în vedere că nu te-am întrebat nimic în timpul acestei priviri îndelungate, așa că iartă-mi această primă întrebare! Dă-mi cu milostivire un răspuns capabil să mă ilumineze la această primă întrebare a mea în această privință minunată!”

Vorbesc Eu:” Atunci ascultă și înțelege bine! Oare n-ai văzut tu niciodată cum războinicii pe pământ au artilerii diferite de la cele mai ușoare până la calibrul cel mai greu? Așa că, dacă tu ai pune într-o pușcă mică încărcătura celei mai grele artilerii, oare ce i s-ar întâmpla armei acelea mici? Uite, încărcătura puternică ar rupe-o în cele mai mici bucăți!

Dar ce i s-ar întâpla unei planete, dacă ea ar fi înzestrată cu puterea unei sori? - Uite, pământul s-ar scufunda în timpul unui singur minut în imensitatea luminii celei mai puternice a soarelui, așa că el ar fi distrus deja ca un strop de apă, dacă el ar cădea pe niște cărbuni aprinși. Deci, soarele trebuie să fie de aceea un corp foarte mare și pentru mărimea lui, relativ tare, pentru ca el să poată ține și duce puterea pusă în el în toată măsura activității lui!

Dacă ai pune o pană pe un ou, atunci oul nu se sfărâmă, fiindcă el are stabilitate în abundență, pentru a purta această greutate. Dar dacă ai pune o greutate de 50 de kilograme pe un ou, atunci oul s-ar sparge în totalitate din cauza acestei presiuni imense a greutății grele!

Oare poate un uriaș să îmbrace haina unui copil? Vezi tu că nu merge! Dar dacă el ar face-o totuși ce s-ar întâpla cu haina aceea? Uite, haina s-ar rupe în multe bucăți.

Deci în întreaga creație fiecare lucru își are mărimea lui: ceea ce este mic, în felul său și conform raportului său și ceea ce este mare, în felul și în tot raportul de mărime al său.

Dar precum tu poți vedea, există lumi în cele mai diferite mărimi, pentru a putea duce o putere raportată la mărimea lor, tot așa sunt spirite pe lumi care se deosebesc în mărimea lor, pentru care sunt nevoie și trupuri de mărimi diferite.

Dar bineînțeles că nu se măsoară mărimea adevărată a unui spirit după imensitatea lui, ci doar numai după mărimea și înțelepciunea lui. Dar uite, acestea sunt spirite din începuturi, care în stare liberă umpleau în totalitate o zonă întreagă solară! Dar fiindcă ei vor să fie părtași și la împărăția Mea , așa trebuie ei să și parcurgă drumul îngust al mântuirii în trup. Când ei vor lepăda trupul, atunci ei vor avea din cauza smereniei și blândeții lor tocmai tot o mărime cum noi o avem, - însă bineînțeles și cea de dinainte, dacă ei vor avea nevoie de mărimea aceea!

Acum tu știi totul ce trebuie să știi în această sferă și pentru starea asta a ta. De aceea privește mai departe și spune, ce ți se pare acolo semnificativ, ca noi să putem trece acuși la ușa a unsprezecea! Așa să fie!”

Episcopul Martin se uită iarăși în abundența luminii soarelui și descoperă acolo acuși temple foarte mari și alte clădiri de locuit și străzi cu poduri de cea mai impresionantă formă. Acuși zărește iarăși munți grandioși și înalți, care se desfășoară în coloane principale în jurul întregului soare și îl împrejmuiește în zone,în care fiecare are alți locuitori și alte feluri de a trăi și alte obiceiuri și datini. Tot așa el descoperă acum și cum, pe ambele părți ale coloanei de mijloc și principale, două coloane au aproape în toate privințele cea mai mare asemănare între ele.

Dar înainte de toate îi plac totuși cel mai mult oamenii din coloană de mijloc, cu a carei frumuseți nemăsurate el s-a obișnuit acum puțin mai mult. Numai că ei nu trebuie puși prea aproape de el, mai ales fetele și femeile, fiindcă ele sunt prea frumoase și ademenitoare. Dar chiar părțile bărbatești îi produc tentații mari, fiindcă și aceștia sunt bine clădiți și-l ademenesc, așa cum pământul n-a avut niciodată pe el ființe femeiești de o asemenea voluptate, de fel moale și rotunjit și blânde.

După o privire îndelungată prin prejur el zărește acum în mijlocul coloanei principale o clădire care întrece în ceea ce privește splendoarea, strălucirea și împodobirea într-o măsura atât de mare toate lucrurile văzute de el de până acum, așa de parcă tot ce a văzut Martin al nostru până acum, nu-i poate fi dată vreo importanță prea mare în ceea ce privește frumusețea. În jurul acestor clădiri umblă oameni de o frumusețe așa de mare, că el din cauza acestei priveliști cade ca amețit și nu poate scoate nici un cuvânt un timp îndelungat.

După un timp destul de lung începe iarăși episcopul Martin mai mult ca obosit de tot să ofteze din greu decât să vorbească și spune cuvinte care nu au legătura unele cu celelalte:” Domnul și Dumnezeul meu! Care este acela de pe pământ căruia îi vin în gând asemenea lucruri! Soarele fiind un corp luminos și rotund, dar cine presupune ca pe tărâmul lui!

Ce ești tu, pământule, față de splendoarea aceasta făcătoare de nemărginită fericire? Ce sunt oamenii, care sunt ca animalele sălbatice de pe pământ, față de aceste ființe nespus de frumoase, plini de gloria cerească, frumusețe și farmec prietenos spre fericire, de care cel mai bun om nu-și poate face nici cea mai vagă imaginație!

Pe pământ sunt oamenii tot mai răi și mai diavolești cu cât ei trăiesc în palate splendide, cu atât mai mult cu cât pielea lor este mai fină și cu cât ei își pot pune haine mai strălucitoare pe ei. Aici este exact invers cazul! Ah, ah, așa ceva este nemaiauzit, niciodată n-am văzut așa ceva pe pământ!

Aici trăiesc cei mai înțelepți în colibe în forme pe munți, precum eu am descoperit acum. Pe pământ este locuința păstorului creștinatății care se crede cel mai înțelept exact cea mai mare, cea mai strălucitoare și cea mai bogată de pa pământ. Și îmbrăcămintea lui este din mătase pură, aur și din pietrele cele mai prețioase! Aici stau lucrurile exact invers. Ah, ah și locuitorii pământului să fie copii ai lui Dumnezeu? ! Da, copii ai satanei sunt ei în comparație cu acești copii ai soarelui, nici nu pot fi altceva în comparație cu acești copii curați ai cerului!

Acestora nu le-a fost propovăduită niciodată evanghelia. Și totuși ei sunt după felul lor însuși cea mai curată evanghelie, cum ei și trebuie să fie evident, că altfel nu s-ar putea niciodată închipui această ordine cerească în toate ce apare aici! Da, da, aici văd eu pe viu cuvântul lui Dumnezeu cel mai curat, adevărat, pururea desăvârșit, nefalsificat și corect interpretat!

Priviți la crinii câmpului: ei nu muncesc și nu recoltă nimic în jitnițele lor și însuși Solomon în toată splendoarea lui de rege nu s-a îmbrăcat nici ca cel mai neânsemnat dintre ei! Aici zăresc eu nenumărați asemenea crini, ei nu au plug, nici cuțit, nici foarfece, nici scaun de tors și nici ramă de tors. Însă unde pe pământ trăiește un fiu de împărat, o fiică de împărat, care se poate compara cu cel mai neânsemnat dintre acești crini cerești?

O oameni, o oameni, care trăiți pe pământ întunecati și murdari, ce sunteți voi și ce sunt eu față de aceste popoare de soare! Doamne, Doamne, o Doamne, noi nu suntem nimic decât cei mai puri draci și lumea este însuși iadul în forma optimă! Din această cauză se află desigur și stelele atât de departe de pământ, ca ele să nu fie murdărite de el!

O Doamne, iartă-mi această intervenție a mea, dar eu n-o pot tăinui văzând arătarea cerului! Acum mă scârbesc de pământ și de locuitorii ei ca de o mortăciune mirosind otrăvitor!

O Doamne, trimite-mă în afară, în spațiile nesfârșite, dar numai spre pământ nu mă mai trimite niciodată! Pentru că el este pentru mine iadul tuturor iadurilor și locuitorii lui sunt draci de neadus înapoi la credință, care și-au făcut ca principală ocupație, să-i urmarească pe puținii îngeri dintre ei până la ultima picătură de sânge.

O Doamne, o Doamne, fă o dată o judecată adevărata cu acest singur petec de rușine din întreaga Ta creație! Cu atât mai mult cu cât privesc la aceste minunății, cu atât mai mult mă împresoară gândul că întregul pământ împreună cu locuitorii lui nu este de fapt creația Ta, ci o creație a satanei, a celui mai mare diavol - s-o spun drept, fără frica și fără mâna pusă în fața gurii! Acolo este numai povară, moarte și stricăciune și creatorul acestora nu ești Tu, o Doamne, niciodată.

Ah, ah, cât de minunat, cât de minunat e aici, unde domină veșnica ordine a cuvântului Tău! Și cât de jalnic și de deplorabil este în schimb pe pământ, care este un blestem al Tău, fiindcă el se împotrivește în toate și încontinuu ordinii Tale! O Doamne, judecă-l, strică-l și distruge-l pe veci, căci pământul nu este niciodată vrednic de milostivirea Ta!”

Spun Eu:” Fii numai liniștit, că tu încă nu vezi ce-i drept, chiar dacă ai vorbit drept. Însă mergi acum împreună cu Mine la ușa a unsprezecea, acolo tu vei vedea unele lucruri mai limpede și vei judecă altfel! De aceea urmează-Mă; așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 49
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 00:50 View PostDownload Post

Capitolul 49
O privire spre lună prin ușa a unsprezecea - Episcopul Martin și înțeleptul de pe lună

(Domnul:) “Uite, noi suntem deja la ușa a unsprezecea! Privește înăuntru și spune tot ce vezi tu aici!”

Episcopul Martin se uită doar puțin timp înăuntru și spune puțin cam bosumflat:” Ce lume adevărata mai este și aceasta? Oameni puțini mai mari decât iepuri pe pământ și regiunile așa de frumoase cum sunt pe pământ grădinile cu îngrășăminte! Și pomii poate că sunt ceva mai înalți și seamănă cu tufișuri și cu tufișuri cu zmeură. Dar cel mai bun lucru sunt munții, care sunt într-adevăr foarte înalți și foarte abrupți. Mari nu văd acum, dar în schimb lacuri, a căror mărime, după măsurile pământești, ar fi aproximativ de 10000 de găleți de apă! Acestea sunt singurele diferențe dintre ușa cu NR. 10 și cea cu NR 11!

Ah, ah - ce săritor de câmp mai este și acesta și are și un picior? Acesta este probabil numai un animal și nu o ființă omenească! Acolo mai descopăr încă o turmă întreagă de un fel de marmote! Este foarte ciudat! Până acum nu am mai văzut niciunde animale și aici pe această lumișoară există aproape mai multe animle decât oameni. Este oare într-adevăr o lume a animalelor? - Da, da uite, acolo vine o turmă întreaga de un fel de oi! Păcat că nu pot vedea nici un bou sau vreun măgar, pentru a mă putea bucura și eu de semenii mei! Există și păsări; chiar dacă nu sunt printre ele câteva comice!

Da, da, da! Hahaha, aceasta este o adevărată distractie! Acolo au crescut oamenii împreună! Femela îi stă masculului ca și o cocoașă peste umeri! Și acolo se umflă un mascul ca o broască și face cu burta sa întinsă mai multă gălăgie decât pe pământ un tambur de armată turcesc! Nu serios, aceasta este foarte amuzant și într-un anumit grad chiar ridicol!

Dar într-adevăr Domnul meu, dacă ai creat această lumișoară, sigur nu ți-a luat prea mult timp și înțelepciune, căci cât de departe văd deja pe acest pământut, este în comparatie cu tot ce am văzut până acum mai mult plictisitor decât înălțător. Trebuie să-mi cer scuze la lumea de la ușa NR. 10 pentru că am vorbit așa de urât de ea. Căci în comparație cu această lume, abstracția fiind oamenii, este un adevărat paradis! - Spune Doamne cu milostivire, cum se numește această lume! Aceasta nu se mai poate afla în jurul soarelui nostru?”

Vorbesc Eu:” Vezi tu, acesta este luna pământului. Și acești oameni sunt luați de pe pământ, așa cum este de fapt toată luna, care a fost mai demult cea mai rea parte a pământului, dar acum este cu mult mai bun decât tot pământul! De aceea a devenit și luna o școală pentru acele suflete habsâne. De aceea iată, mai bine o lume subțire și micuță cu un duh grăsan, decât o lume grăsană și mare cu un duh cât se poate de rahitic!
Vezi tu, cu toate că arată acești oameni sărăcăcioși pe dinafară, o să mai ai mult de lucru până vei deveni în spirit așa de gras cum sunt ei de mult timp!

Dar pentru a învăța practic, cum este cu înțelepciunea acestor oameni, să se apropie o pereche și să vorbească cu tine despre lucruri diferite. Vezi acolo deja vine o pereche din aceea cocoșată: întreabă tot felul și fi liniștit, că nu-ți vor rămâne dator cu nici un răspuns! Așa să fie!”

Spune episcopul Martin:” Da, adevărat, aceasta este o pereche. Se apropie imediat cu toată lumea sa, de care se folosește ca fiind o corabie. Uite, din apropiere arată perechea foarte drăguț, mai ales femela! Dar cum observ eu, suntem pentru ei invizibili, pentru că aruncă priviri în jurul lor așa de parcă ar simți ceva într-adevăr și nu ar putea sa descopere totuși nimic!”

Vorbesc Eu:” Trebuie să te apropii de ei și să atingi prin aceasta sferă lor micuță, așa te vor vedea mai bine! Locuitorii tuturor lunilor și planetelor sunt unicați care nu obsearvă spiritele altor planete doar atunci, când aceia se află în sfera lor mică. Motivul acestei apariții este faptul că luna cea mai joasă planetă, este pe cea mai joasă treaptă materială; la fel cum sunt animalele pe cea mai joasă treaptă, dar de multe ori mai folositoare decât omul sau animalul în sine! - Fă acum ce ți-am spus și perechea te va observa imediat!”

Episcopul Martin face ce i-am spus. Perechea îl zărește pe Martin imediat și îi admiră înălțimea. Dar Martin începe imediat această convorbire cu acei doi locuitori ai lunii:” Sunteți adevărații locuitori a acestei mici lumi, sau mai există și alții, care sunt mai mari decât voi și poate și mai înțelepți?”

Vorbesc cei doi?” Oameni ca noi mai sunt încă mulți. Dar în afară de ei mai sunt și alte ființe și pe cealaltă parte a acestui pământ locuiesc pocăiții. Acești pocăiți vin de obicei dintr-o altă lume, probabil din aceea din care vii și tu! Ei sunt și mari în înălțime, dar după ființa lor sunt cât se poate de mici. Și tu pari mare, dar adevăratul om în tine este aproape de nevăzut!

Dar ce faceți voi, oameni mari, care vi s-a dat așa de multă viață? De ce folosiți acea viață așa de puțin? Când este vremea, să semeni fructele - de la care sămânță trebuie să protejeze omul viața sa pământească și s-o hrănească și să se ocupe de ea -, acela este omul plin de hărnicie și lucrează, când îi dau voie puterile, ca un vierme într-un pom care merge tot mai departe și nu se lasă tulburat de ceilalți. El suportă căldura, frigul mare și ploaia și alte averse. Corpul său nu și-l amenajează și des riscă viața care îi atârnă de un fir de păr pentru a face rost de hrană. Dar pentru avertizarea, ținerea și perfecționarea adevăratei vieți interioare, pentru adevăratul, veșnicul, sfântul și marele eu nu fac nimic sau foarte puțin!
Ce ai spune unui grădinar, care ar planta pe pământul său pomi fructiferi. Dar când începe să facă flori și frunze protectoare, atunci ar lua primii boboci ca fiind fructul, ar rupe toate florile și frunzele din copac și și-ar decora cu aceasta holul casei sale? Așa un grădinar ar fi cel mai prost nebun: căci dacă ar avea vecinul său o recoltă bună, atunci ar trebui să moară de foame, deoarece nu au avut fructe pomii săi!

Dar nu este fiecare om același nebun dar în proporții mult mai mari, dacă ar savura viața pământească, care este numai floare și frunză, ca un fruct copt, care este de fapt viața interioară? El strică prin savurarea aceasta de fapt fructul care va trebui să se coacă, adică viața veșnică și adevărată a spiritului. Ce crește iar la viața contiunuă: floarea, frunzele sau sămânța interioară a fructului copt? Vezi tu, singură sămânța!

Tot așa este și la fiecare om: corpul, simțurile înțelegerile sale exterioare, înțelepciunea sa - acestea toate sunt flori și frunze. Din acestea reiese un suflet copt. Și această coacere a sufletului conține în sine și un sâmbure copt. Acest sâmbure este nemuritorul spirit, care cuprinde totul când este copt și schimbă totul în nemurirea sa, - la fel ca o carne moartă, care este îmbălsămată cu ulei, iar aceasta nu se strică.

Vezi tu om mare, aceasta este înțelepciunea noastră! Pentru obținerea ei, urmăm ordinea cunoscută a celui mai înalt duh Dumnezeu și așa suntem perfecți, cum suntem. Dar tu combate-mă, dacă vei putea; eu sunt dispus să suport totul de la tine!”
Martin al nostru face după acest discurs o față mirată și nu poate să se mire îndeajuns de înțelepciunea enormă a acestei perechi de pe lună. Doar după ceva timp spune:” Ah, ah, - aș fi căutat mai degrabă orice altceva la voi omuleți de pe lună, numai o asemenea înțelepciune adâncă nu! Cine vă învață așa o înțelepciune adâncă? Căci din voi însăși nu poate să fi răsărit?

Și animalele observă ordinea lor din instinct și fac din aceasta o ordine cât se poate de naturală, care este de fapt instinctul. Tot ce crește trebuie să învețe ce este în ei. Dar animalele și plantele sunt doar ceea ce sunt. Dar omul ca fiind o ființă liberă trebuie să învețe totul de afară și să bage în el ca într-un vas gol. Și cuvântul înțelepciunii lui Dumnezeu trebuie sădit în inima sa ca o sămânță în pământ, pentru a ajunge la cunoștința de sine și prin aceasta la cunoștința lui Dumnezeu și prin aceasta la ordinea sa. Dacă nu primește omul nici un fel de învățătură, atunci rămâne mai prost decât orice animal și mai neânțelegător decât o piatră.

Dar pentru că sunteți oameni din același Dumnezeu adevărat cum suntem noi, așa trebuie sa primiți odată de la Dumnezeu direct sau indirect, căci dacă nu ar fi un mare miracol nemaivăzut pentru mine înțelepciunea ta. Deoarece la toți strămoșii a trebuit să fi fost Dumnezeu primul învățător, dacă nu ar fi fost oamenii și în aceste vremuri în dezvoltare mai jos decât cea a animalelor. Unde este A orb, atunci cine iar fi dat lui B lumină? Și dacă ar fi fost în acest fel necesar ca B să rămână orb, atunci cine iar fi dat lui C și așa mai departe lumina? Dar pentru că ești așa un om luminat, spune-mi când a venit la voi incomparabila și esențiala lumină dumnezeiască și aproximativ când!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 5 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !