Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 01:35
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 22:24 View PostDownload Post

EPISCOPUL MARTIN
Evaluarea unui suflet din lumea cealaltă

primită de vocea interioară
Jakob Lorber

Capitolul 1 - Sfârșitul pământesc al bătrânului episcop Martin și sosirea lui în lumea cealaltă
Capitolul 2 - Episcopul Martin în singurătatea sa și speranța lui pentru schimbare
Capitolul 3 - Episcopul Martin în compania unui coleg aparent. Bunele sfaturi ale conducătorului
Capitolul 4 - Supărarea episcopului Martin la templul luteran și întâmpinarea îngerului - Pregătirea lui Martin la slujba de cioban la oi
Capitolul 5 - În coliba îngerului lui Petru - Un cuvânt iluminat a îngerului despre luarea în slujbă a lui Luther Martin ca cioban la oi în lumea cealaltă
Capitolul 6 - Surpriza agreabilă, dar și periculoasă în noua slujbă a episcopului Martin. Turma de oi - o mulțime de fete frumoase!
Capitolul 7 - Ispita episcopului Martin și învățătura sa prin îngerul Petru
Capitolul 8 - Discuțiile critice și recunoașterea păcatului cu sine ale lui episcopul Martin
Capitolul 9 - Alte probe de răbdare ale episcopului Martin și hazul lui de necaz
Capitolul 10 - Episcopul Martin în rătăcire. Indicații ale Domnului referitor la stări spirituale și însemnătatea lor
Capitolul 11 - Situația critică a drumețului nostru; continuarea discuției cu sine și supărarea sa gravă
Capitolul 12 - Episcopul Martin la un punct mort - primirea lui de către vaporul dorit intens. Discursul de mulțumire a lui Martin către omul de pe vapor, care este însuși Domnul
Capitolul 13 - Cuvintele dumnezeiești ale marinarului despre singurătatea binecuvântată. O oglindă de spovedanie pentru încurajarea recunoașterii de sine
Capitolul 14 - Părerea de rău cu adevărat a episcopului Martin și buna voiință spre întoarcere și căință
Capitolul 15 - Predica de căință a marinarului dumnezeiesc adresată episcopul Martin
Capitolul 16 - Recunoașterea propriei vine de către episcopul Martin - Decizia lui Martin de a rămâne la conducătorul vaporului, la salvatorul său - Ingerul lui Petru că al treilea în uniune
Capitolul 17 - În coliba cârmaciului - Micul dejun binecuvântat și spusele de mulțumire ale lui Martin. Noua ocupatie a lui Martin cu pescarii
Capitolul 18 - La vânatoarea de pești
Capitolul 19 - Cugetăriile episcopului Martin de lucrul în zadar - indiciile replicii bune ale lui Petru de episcopul roman care este gol și nespiritual
Capitolul 20 - Corespunderea spirituală a vânătorii de pești - Alcătuirea sufletului. Scuzele lui Martin și cuvintele de dojenire ale Domnului
Capitolul 21 - Scuzele filozofico- aiuristice ale episcopului Martin. O oglindă a conștiinței agreabilă și dumnezeiască
Capitolul 22 - Supusa recunoaștere de sine ale episcopului Martin și trezirea sa spre dragoste - Imprejurimile schimbate - Palatul și mizeria din interiorul său
Capitolul 23 - Prima faptă bună a episcopului Martin la acei săraci care au ajuns în lumea de apoi
Capitolul 24 - Noul lucru a episcopului Martin: Stingerea focului și salvarea vieților. Preluarea și îmbrăcarea celor arși
Capitolul 25 - Deosebire de gândire între lumea aceasta și lumea cealaltă. Introducere în știinta vie a corespunderii. Setea lui Martin spre a face fapte și oboseala cunoașterii lui
Capitolul 26 - Modestia și smerenia lui Martin. Gustarea de dragoste binecuvântată la masa Domnului
Capitolul 27 - Experiențele ciudate ale lui Martin cu acele suflete primite. Martin vrea să învețe dar este învățat
Capitolul 28 - Martin ca un om rațional orb la strâmtoare
Capitolul 29 - Domnul i se face cunoscut lui Martin ca fiind Iisus însuși
Capitolul 30 - Discuții contradictorii între raționalistul Martin și omul de lumină înțelept despre Dumnezeirea lui Iisus
Capitolul 31 - Intrebările critice ale lui Martin și răspunsurile înțelepților
Capitolul 32 - Continuarea discuției despre dumnezeitatea lui Iisus
Capitolul 33 - Episcopul Martin îl recunoaște în Iisus pe Domnul - Frica păcătoșului. Invățătura acordată lui Martin
Capitolul 34 - Scena sfântă de eliberare: Martin la pieptul Domnului
Capitolul 35 - Prima pășire misionară a lui Martin și experiențele sale - O menajerie aparentă - „Fără Mine, nimic nu puteți face!”
Capitolul 36 - A doua vizită a lui Martin sub conducerea învățătorului ceresc - Discursul său de convertire - Salvarea celor rătăciți
Capitolul 37 - Mâncarea cerească - binecuvântarea celor ajutați și căminele lor cerești
Capitolul 38 - Episcopul Martin în căsuța sa cerească - Prima surpriză. Amenajarea casei
Capitolul 39 - Episcopul Martin singur în holul casei sale - Privirea globului pământesc și a celorlalte astre - Plictiseala lui Martin
Capitolul 40 - Cele doisprezece cabinete mici cu mâncărurile cerești acoperite, care încă nu sunt binecuvântate - Turma de femei frumoase - Mercurianca frumoasă - Oamenii goi și desăvârșiți în forma de pe Venus - Importanța binecuvântării Domnului
Capitolul 41 - Splendoarea planetei Marte - oboseala spirituală a lui Martin și dorința nechibzuită - dojana Domnului
Capitolul 42 - Surpriza în spatele ușii a cincea - Lumea miraculoasă a lui jupiter
Capitolul 43 - Saturn cel mai minunat dintre toate planetele - Pământul ca școala pentru copii a lui Dumnezeu și locul unde a devenit om Domnul
Capitolul 44 - Al șaptelea cabinet - De ființa și rostul lui Uranus și a spiritelor sale - Creația în om și în afara omului în schimbările sale
Capitolul 45 - Lumea planetei Neptun, secretul din cabinetul al optulea - Spiritualitatea ca motivul dintru început și purtătoarea întregii creații
Capitolul 46 - Cabinetul al nouălea cu secretul trist al său - Lumea sfărâmată a asteroizilor și istoria lor
Capitolul 47 - Secretul din a zecea cameră: soarele cu frumusețile sale - De ființa luminii - Miracolul lumii soarelui - Frumusețe ca exprimare a perfecțiunii interioare
Capitolul 48 - O altă desoperire minunată a episcopului Martin pe soarele lui - Motivul diferenței de mărime a popoarelor din soare - Dragostea și înțelepciunea ca fiind adevăratele mărimi ale spiritului - Plângerea lui Martin din cauza pământului și a locuitorilor săi
Capitolul 49 - O privire spre lună prin ușa a unsprezecea - Episcopul Martin și înțeleptul de pe lună
Capitolul 50 - Reacțiile diferite a invățăturii de afară și din înăuntru - Atelierul olarului
Capitolul 51 - O privire prin ușa a doisprezecea spre cea mai mică întindere solară - Bănuiala lui Martin despre mărimea și milostivirea lui Dumnezeu - Forma omului ca formă de bază permanentă și peste tot egală - Pericole din lumea cealaltă pentru cel încă nu renăscut pe deplin
Capitolul 52 - Binecuvântarea luminii lui Swedenborg - Bătrânul Adam în Martin - Invățătura înțeleaptă a femeii și avertizarea dură a lui Borem
Capitolul 53 - Episcopul Martin supărat - Avertizarea dură a lui Borem și plecarea acestuia - Martin cel singur
Capitolul 54 - Convorbirile cu sine ale lui Martin - O critică la adresa bisericilor - Descoperirea unui colț închis de gustări de după-amiază
Capitolul 55 - Un spirit imatur din cauza foamei și setei - Martin într-o stare veselă după gustarea de după amiază - Trezirea lui Martin cel întreprinzător prin omul înfuriat de pe Jupiter
Capitolul 56 - Incercările zadarnice ale lui Martin pentru a putea adormi - Surpriza printr-o turmă de nenorociți, lui Martin i se face milă
Capitolul 57 - Inviorarea celor nenorociți - Mulțumirea și plângerea lor din cauza a aceea ce au suferit - Discursul a acelui salvat și răspunsul lui Martin
Capitolul 58 - Lucruri mai amănunțite despre compania slujitorilor bărbătești și femeiești a Romei - Un misionar romano-chinez
Capitolul 59 - Lucrările sfinte ale măicuțelor romane - Cum e lucrul așa este răsplată!
Capitolul 60 - Martin ca mesager al pacii - Lucrările prostești ale surorilor de școală și urmările de apoi - Avertizările lui Martin
Capitolul 61 - Cuvântarea femeilor- inimii - lui Iisus - Rătăcirea lor trupească și nebunia lor spirituală - Incercarea lui Martin de a le învăța și predica lui morală
Capitolul 62 - Discuție contradictorie între un iezuit și episcopul Martin - Invățarea unei surori milostive și cu frica de iad
Capitolul 63 - Discuția contradictorie a lui Martin cu alți doi iezuiți și doi liguoriani
Capitolul 64 - Mărturisirea sinceră a minoriților - Roma ca purtătoare de vină - Recunoașterea începătoare și îmbunătățirea la minoriți
Capitolul 65 - Episcopul Martin le redă vederea iesuiților care sunt spiritual nevăzători
Capitolul 66 - Mărirea inimii și a casei - Chemarea Domnului către Martin
Capitolul 67 - Schimbarea grădinii - Borem grădinarul
Capitolul 68 - Cuvintele de învățătură ale lui Borem despre drumul spre fericire
Capitolul 69 - O nouă minune pentru episcopul Martin - Scena de încercare pentru minoriți și iezuiți
Capitolul 70 - A doua scenă a încercării iezuițilorsi explicarea ei de către Borem
Capitolul 71 - Schimbarea și întoarecerea a unuia dintre iezuiți - Răzbunarea celorlalte 29 de spirite iezuite
Capitolul 72 - O privire spre starea spirituală a femeilor- inimii- lui Iisus - Intruși în grădina mănăstirii - Atacul femeilor- inimii- lui Iisus răzbunătoare
Capitolul 73 - Afirmațiile lui Martin și impulsurile înțelepte ale lui Borem despre calea veșnicei iubiri - Arzătoarele femei ale - inimi - lui Iisus
Capitolul 74 - Critica lui Martin despre ființa răului - Discursul lui Borem despre ordinea dumnezeiască a vieții - „Binele” și „Răul” ca cele două poluri diferite în Dumnezeu și în creația Sa
Capitolul 75 - Observările următoare ale lui Martin la starea vrednică de iad a femeilor - inimii - lui Iisus - Explicațiile corespunzătoare ale lui Borem
Capitolul 76 - Comportamentul nesimțit al femeilor- inimii- lui Iisus față de părinții lor doritori să fie primiți înăuntru - Intervenția celor doi bărbați îmbrăcați în alb
Capitolul 77 - Cântatul din trombon a acelor doi bărbați în alb și prabușirea mănăstirii Doamnele-inimii-lui Iisus fiind broaște uriașe - Discursul de explicare pentru părinții înfricoșați
Capitolul 78 - O istorioară iezuită întunecată: Tatăl înșelat împreună cu fica sa - Iluminarea spirituală a întâmplării
Capitolul 79 - Supărarea bătrânului pe Roma și pe indulgența lui Dumnezeu - Pilde despre răbdarea Domnului
Capitolul 80 - Asemănarea grâului - și cea a sortimentelor de buruiană - Trezirea dragostei lui Martin spre Domnul - Continuarea scenei cu doamnele-inimii-lui Iisus
Capitolul 81 - Dispariția broaștelor în mare și mersul pe mare a părinților care caută - Interpretarea lui Borem
Capitolul 82 - Al doilea act al spectacolului cu doamnele -inimii- lui Iisus - Furtuna ca iadul de pe mare - Prinderea netrebniciei de furtună într-un sac - Explicațiile lui Borem
Capitolul 83 - Dorul lui Martin de Domnul - Peștii în sac - Separarea peștilor - Cupa, vasul milostivirii și alte lucruri corespunzătoare - Inceputul eliberării sufletului lui Martin
Capitolul 84 - Inceputul actului 3 din drama cerească - Cupa milei cu apa în fiebere - Ingrăditura ca de iad
Capitolul 85 - Apropierea catastrofei - Șarpele bătrân, cei doisprezece îngeri de judecată și prăpastia - Minunata biruință și prețul încântător
Capitolul 86 - Unicul erou veșnic și mare - Minunata libertate - Pilda despre plantare creștere și cules - Secerișul cel mare
Capitolul 87 - Modestia lui Martin, reglementată prin înțelepciunea lui Borem - Martin în haine de nuntă - Mărirea casei lui Martin
Capitolul 88 - Salutarea lui Martin din partea societății fericite - Arătarea lui Martin înspre Domnul, ca fiind singurul binefăcător - Acel lucru, care încă mai lipsește
Capitolul 89 - Martin cu botanistul în grădină - Adaos nou de nenorociți - Răsplata splendidă dorită intens
Capitolul 90 - Iisus ca Domn, Tată și frate - Pilda despre împărat și miniștrii - Respectul profund și dragostea
Capitolul 91 - Dorul aprig de dragoste al lui Martin către Domnul - Primirea martirilor chinezi și înviorarea lor
Capitolul 92 - Baia vindecătoare a acelor o sută de leproși - Imbrăcarea lor și cuvântarea lor de mulțumire - Despre ființa lui Lama - Intrebarea despre Hristos și învățătura Domnului
Capitolul 93 - Scena penibilă de reântâlnire a chinezilor - Povestea trădătoarei
Capitolul 94 - Frumoasa și adevărata împăcare înte Chanchah și cei o sută de chinezi - Domnul și Chanchah
Capitolul 95 - Cererile lui Chanchah, pentru a cerceta ființa Domnului - Rețeta Domnului - Dragostea arzătoare a lui Chanchah pentru Domnul
Capitolul 96 - Invățăturile Domnului pentru acționarea cu prudență față de cei nematuri - Dragostea lui Chanchah pentru Domnul în conflict cu dragostea lui Chanchah pentru Lama
Capitolul 98 - Cuvintele Domnului despre ființa și activitatea lui Lama - Minunea pomului - O sfătuire spre grijă
Capitolul 99 - Jena lui Martin prin întrebările curioase ale lui Chanchah
Capitolul 100 - Mustrarea Domnului și semnele de comportament spre episcopul Martin
Capitolul 101 - Intrebarea repetată a lui Chanchah despre marele Lama - Jena lui Martin și explicațiile sale goale - Răspunsul lui Chanchah: „O tu sărac măgar!”
Capitolul 102 - Remarcile bune ale lui Borem despre legătura interioară cu Domnul și despre tratamentul naturiilor stoice
Capitolul 103 - Fructul binecuvântat al umilirii lui Martin
Capitolul 104 - Impăcarea dintre chinezoaică și Martin - Despre jignire și iertare în spiritul chinezesc
Capitolul 105 - Porunca cerească a dragostei și efectele ei mântuitoare
Capitolul 106 - Martin în dilemă din cauza întrebărilor următoare din partea lui Chanchah
Capitolul 107 - Invățătura Domnului către noua cetățeancă cerească curioasă - Pilda despre sacul legat - Liniștirea lui Martin
Capitolul 108 - Pilda referitoare la educarea deșteaptă a copiilor
Capitolul 109 - Intrebarea de fond a chinezoaicei și întrebarea în contradictoriu foarte critică a Domnului - Povestirea floarei de dimineață și a celei de seară
Capitolul 110 - Pregătiri pentru o festivitate cerească - Prima călătorie a lui Martin cu poșta cerească
Capitolul 111 - Domnul cu pilda Sa contrarie: cele două plante omenești în grădina iubirii lui Dumnezeu - Domnul devine om
Capitolul 112 - Satana ca monstru în sală - Gustarea cea întăritoare - Gella îl recunoaște pe Domnul
Capitolul 113 - Indrăznețul Martin în dilemă - „Cine vrea să fie primul acela să fie slujitorul tuturor“
Capitolul 114 - Despre ființa schimbătoare de forma al lui Satan - O idee despre caracterul lui Martin - Presupunerea nou veniților despre apropierea Domnului - Mărturisirea smerită de vinovăție a Chanchahei
Capitolul 115 - Impresionanta împăcare înte iezuitul Chorel și Chanchah - Bucuria Domnului despre dragostea lui Chanchah
Capitolul 116 - O scenă cu satana spre învățarea copiilor lui Dumnezeu - Schimbul de vorbe ale lui Martin cu satana - Martin la strâmtoare - Sfatul Domnului
Capitolul 117 - Incercarea lui Martin prin Satan în înfățișarea ademenitoare a Satanei
Capitolul 118 - Incurajarea și sfatul lui Borem către Martin cel căzut - Mustrarea Domnului către Martin - Inseparabilitatea dintre proprietate și poprietar în ceruri
Capitolul 119 - Discuția contradictorie a Domnului cu Satan - Indărătnicia rea a lui Satan - Pilda Domnului despre turnătorul în bronz - Compania salvată a lui Satan
Capitolul 120 - Trezirea lui Chanchah dintr-o stare asemănătoare cu cea a visului - Explicația Domnului despre marile întâmplări și despre Sine Insuși
Capitolul 121 - Marea fericire și dragoste a lui Chanchah pentru recunoscutul Lama - Dragoste și înțelepciune - Domnul ca Tata și frate
Capitolul 122 - O declarație de dragoste cerească - Victoria iubirii - Bucuria lui Gella din pricina lui Chanchah
Capitolul 123 - Trezirea spirituală a celorlalți chinezi și a călugărilor - Maicile geloase și umilirea lor
Capitolul 124 - Invățături pentru mântuirea sufletului - metode narturiste și spirituale de însănătoșire - Crize ale spiriturilor chinezilor - Despre esența geloziei
Capitolul 125 - Borem și maicile bolnave de inimă
Capitolul 126 - Gălăgie din partea aderenței balaurului care se înbăiază - Cuvintele linișitoare și de învățătură ale Domnului
Capitolul 127 - La ușa încuiată a soarelui - Raportul luminii față de activitate - Invățături de comportament pentru sfera înțelepciunii
Capitolul 128 - Pe soarele care izvorăște lumina - Domnul ca ultimul - Martin ca ghid
Capitolul 129 - Intâlnirea lui Martin cu Petru și Ioan - Despre ființa dragostei și cea a înțelepciunii în oamenii de pe soare
Capitolul 130 - Unele întrebări examinatoare ale lui Ioan către Martin - Despre rugăciunile de intervenție ale sfinților și grija pentru rude
Capitolul 131 - Coborârea spre valea soarelui - Vederea spiritelor - Condițiile călătoriei rapide sau încete în împărăția spiritelor
Capitolul 132 - Despre capacitatea de a fi peste tot și activitatea în același timp a cetățenilor cerești desăvârșiți - Obiecțiile lui Martin și infirmarea lor de către Ioan
Capitolul 133 - Gândurile lui Martin la prezența de peste tot a lui Dumnezeu
Capitolul 134 - Răspunsul lui Ioan la întrebarea lui Chorel, dacă locuitorii cerului pot privi la pământ și la istoria lui ulterioară
Capitolul 135 - Frumusețile lumii de soare și ale locuitorilor ei - Teama lui Martin față de înțelepciunea oamenilor de pe soare și sfaturile de comportament ale lui Ioan
Capitolul 136 - Incântatul episcop Martin și cele trei frumoase fecioare solare
Capitolul 137 - Martin în lupta examinatoare cu cele trei fiice ale soarelui - Intre înțelepciune și dragoste
Capitolul 138 - Justificarea lui Martin pentru refuzul cununii de înțelepciune - Replica adânc de înțeleptă a fiicelor soarelui
Capitolul 139 - Martin în dilema înțelepciunii - Icurajatoarele spuse ale lui Petru - Replica bună a lui Martin
Capitolul 140 - Rugămintea celor trei fiice ale soarelui către Martin, ca să le învețe să-l iubească pe Dumnezeu - Intrebarea centrală și critică lui Martin - Fiicele soarelui aprinse de dragoste la pieptul lui Martin
Capitolul 141 - Poziția amenințătoare a celor trei bărbați ai soarelui - Impotrivirea puternică a lui Martin - Ascultarea celor trei oameni solari conform sfătuirii spiritelor lor
Capitolul 142 - Curiozitatea celor douăzeci de maici încrezute - Umilire dătătoare de îndreptare prin descoperirea frumuseții a celor trei fiice ale soarelui
Capitolul 143 - Compasiunea celor trei fiice solare pentru maicile leșinate - Aducerea lor la viață prin Domnul - Discuția lui Ioan și a lui Martin cu cele trei fiice solare despre Domnul
Capitolul 144 - Minunarea Gellei și a lui Chanchah din cauza frumuseții celor trei fiice solare - Lauda Domnului către Martin ca pescar de oameni - Despre darea și primirea milostivirii
Capitolul 145 - Domnul și cele trei fiice solare harnice în dragoste
Capitolul 146 - Condiții grele spre dobândirea de a deveni copiii lui Dumnezeu pe pământ
Capitolul 147 - Critica celor trei frumuseți despre enormele renunțări spre a deveni copiii lui Dumnezeu pe pământ
Capitolul 148 - Continuarea discursului critic de înțelepciune ale celor trei fiice solare
Capitolul 149 - Efectul devastator al înțelepciunii ale celor trei fiice solare asupra siguranței de victorie a lui Martin
Capitolul 150 - Regulile de purtare iubitoare ale Domnului către Martin - Invățături despre ce se întâmplă în interiorul acelor trei frumoase - Mânia lui Martin și cuvintele liniștitoare ale Domnului

- începând de mai jos este o mai bună traducere și corectare a textului - în timp, vom corecta și expune și mai sus o variantă mai bună de traducere și corectare a textului - mulțumim de înțelegere -

Capitolul 151 - Intrebarea celor trei frumoase către Domnul, de ce El și cei ai Lui n-au venit în locuințele lor - Răspunsul înțelept al Domnului
Capitolul 152 - Efect umilitor al frumuseții corporale ale celor trei fete solare față de celelalte femei - Discursul de tunet al lui Martin și sfatul Domnului către femeile supărate
Capitolul 153 - Discurs liniștitor al celor trei copii de soare - Martin într-o nouă ispită - Femeile pământești cu femeile solare în armonie - Porunca Domnului pentru a intra în locuințele fiicelor solare
Capitolul 154 - Despre adevărata înțelepciune și înțelepciunea aparentă a înțelepților din soare - Legea incestului între locuitorii soarelui, o iscusință a Satanei! - Despre scopul venirii Domnului
Capitolul 155 - Discursul înțelept al lui Chanchah - Legi rele și legi adevărate - Fără luptă nici o victorie - De ce vine Domnul de-abia acum la fiicele solare
Capitolul 156 - Bănuiala corectă a fiicelor solare de ființa Domnului - Sosirea în palatul oamenilor solari - Cuvintele admirative ale lui Gella și Chanchah
Capitolul 157 - Primele îndoieli ale lui Chanchah privind acele bogății - Despre dragostea arzătoare a inimii - Tot felul de contraziceri
Capitolul 158 - Hărnicia oarbă a lui Martin pentru ceremonia oamenilor solari - Discursul tolerant și înțelept al Domnului - Convorbirea lui Martin cu Petru despre morala Domnului
Capitolul 159 - Lucruri muzicale de pe lumea solară - Primul avertisment al lui Petru către Martin, să învingă senzualitatea sa
Capitolul 160 - Posomorârea și disperarea lui Martin - Indemnul și avertismentul lui Petru
Capitolul 161 - Victoria ușoară a lui Martin în discuția cu încrezutul bătrân al templului solar
Capitolul 162 - Despre adevărata credință și libertatea duhului - Trezirea spirituală a celui mai vârstnic
Capitolul 163 - Informarea lui Petru despre societatea venită și motivul ei de vizită - Indoielile înțeleptului despre vizibilitatea lui Dumnezeu
Capitolul 164 - Expunerea logică a lui Petru și înlăturarea dubiilor ale celui mai bătrân din soare în ceea ce il privește pe Domnul prezent vizibil
Capitolul 165 - Ioan în discuție contradictorie cu înțeleptul solar - Legătura între creator și creație
Capitolul 166 - Omul devine una cu Dumnezeu - Exemplul despre maree și picăturile de apă - Caracterul greoi al înțelepciunii minții față de înțelepciunea inimii
Capitolul 167 - Domnul și Uhron, înțeleptul solar - Îndreptarea lui Uhron și răspunsul bun - Cuvintele de laudă ale lui Martin despre discursul lui Uhron[/url]
Capitolul 168 - Efectul pe care îl are Uhron asupra locuitorilor casei prin îndreptarea sa - Intrarea în casa solară
Capitolul 169 - Discursul bun de primire al lui Uhron - Inștiințarea milostivă a Domnului spre Uhron - Chemarea oamenilor de pe soare pentru a deveni copiii lui Dumnezeu - O notă tristă despre oamenii de pe pământ
Capitolul 170 - Adunarea popoarelor din enoria solară - Insărcinarea pentru Martin de a ține o predică și temerile îngrijorate ale lui - Cântarea minunată și efectul ei asupra lui Martin
Capitolul 171 - Invățăturile de purtare ale Domnului către Martin - Despre tratamentul de mânie - [url=http://new.unique.ro/viewtopic.php?p=6073#6073]Cum trebuie să te porți cu Satan - Atenția lui Martin înainte de începerea predicii - Amenințările imense ale dușmanului - Cuvintele liniștitoare ale lui Martin către mulțimea înfricoșată - Cuvintele alintătoare ale Domnului
Capitolul 172 - Predica lui Martin către adunarea oamenilor din soare - Trăirea conform crucii pe pământ ca o condiție pentru filiația dumnezeiască
Capitolul 173 - Contiunarea predicii a episcopul Martin - Diferențele de viață între soare și pământ
Capitolul 174 - Impresie emoționantă a predicii lui Martin asupra oamenilor solari - Discuție contradictorie între Uhron și Martin
Capitolul 175 - Incheierea predicii lui Martin și o învățătură despre folosul ei - Condițiile spre filiatia dumnezeiască - Mulțumirea înțeleptului și cuvânatrea de apreciere
Capitolul 176 - Torentul dusmanos în creștere - Cuvintele înăritoare ale lui Petru către toți - Intrebarea lui semnificativă către oamenii solari: „Vreți voi să deveniț copii ai lui Dumnezeu sau nu?” - Răspunsul lui Uhron
Capitolul 177 - Elucidarea repetată a întrebării prin Petru despre faptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu - Critica sa despre rușinea sângelui oamenilor de pe soare
Capitolul 178 - Propunerea lui Petru pentru a mulțumi și a se ruga - Refuzarea concretă a lui Uhron pentru a se ruga spre Domnul
Capitolul 179 - Petru ca învățător în rugăciunea Tatăl nostru - De ce rugăciunea este mai mare decât mulțumirea - Intrebarea importantă a lui Petru către Uhron cu însărcinarea Domnului
Capitolul 180 - Răspunsul afirmativ al înțeleptului din soare către Petru - Critica lui asupra făgăduințelor Domnului
Capitolul 181 - Cuvântarea lui Ioan despre însemnătatea duhovnicească a făgăduielilor Domnului - Imaginea profetică despre noua casă și noul oraș ca o noua făgăduință a Domnului - Respingerea lui Uhron pe motiv că este o trăncăneală fără cap și inimă
Capitolul 182 - Explicarea imaginii profetice de Ioan - Trezirea înțelegerii și a încrederii la înțeleptul solar
Capitolul 183 - Salutul de primire a oamenilor de pe soare către Domnul - Discursul Lui spre înțeleptul solar - Umilința, unică metoda spre salvarea ființei - Blânda greutate a noiilor legi
Capitolul 184 - Răspunsul bun al înțeleptului
Capitolul 185 - Discursul de bucurie și de mulțumire al înțeleptului - Inundația grădinilor de fructe - Alungarea lui satana prin Petru și Martin
Capitolul 186 - Bucuria curată a copiilor este și bucuria Tatălui ceresc - Un secret sfânt al dragostei și al lui Dumnezeu - Despre naivitatea copilarească
Capitolul 187 - Ospățul de dragoste al Domnului la oamenii solari - Unde este locul potrivit al Domnului
Capitolul 188 - Despre veșnica binecuvântare la masa Domnului - Schimbarea dintr-o dată spiritual trupească a celor trei fiice solare - Invățătura despre puterea iubirii și minunile ei
Capitolul 189 - Ideea bună a lui Martin pentru a-l opri pe Satana - Semnul Domnului peste lucrările rele ale lui satana - Puterea totală a lui Martin, pentru a-l exila pe satana
Capitolul 190 - Martin cu însotițorii săi cerești la locul dezastrului - Satana cel pedepsit de mâna lui Martin - Mila lui Martin pentru satana care plânge și eliberarea acestuia
Capitolul 191 - Chemarea lui Satan prin Martin - Incercarea de justificare a lui Satan
Capitolul 192 - Replica înțeleaptă a lui Martin către Satan - Răspunsurile de grandomanie ale lui Satan la propunerile lui Martin
Capitolul 193 - Alte idee ale lui Martin spre vindecarea lui satana - Contrazicerile acestuia - Ordinea creației inainte și după ce a devenit Domnul om
Capitolul 194 - Încercarea repetată a lui Martin să-i explice lui Satana cel încăpătânat greșelile pe care le face
Capitolul 195 - Răspunsul lui Satan cartre Martin pe care îl invinuiește de mândrie
Capitolul 196 - Martin, Ioan și Satan - Corectitudinea lui Martin și înțelepciunea și fermitatea lui Ioan - Duhul de contradiciție și reproșul lui Satan către Ioan - Răspunsul lui Ioan
Capitolul 197 - Furia lui Satan - Teama lui Martin și liniștea și luciditatea lui Ioan - Independența față de Satan a copiilor lui Dumnezeu
Capitolul 198 - Bătălia de cuvinte între Ioan și Satana despre prezența de pretutindeni a lui Dumnezeu și despre înfințarea răului - Satana în felul său, o glorie asupra Creatorului - Dovada adevărata a lui Ioan despre adevărata înfrângere a răului
Capitolul 199 - Invitația lui Ioan spre Satana, ca să pună acestuia alte întrebări - Răspunsurile arogante ale lui Satana cel încrezut - Porunca lui Ioan spre Satana, pentru a părăsi soarele - Rugământea lui Satana pentru îndulgență
Capitolul 200 - Satan prins în contradicții - Satan, pierzătorul și ispititorul - Nou contract de pace între Ioan și Satan
Capitolul 201 - Reîntoarcere fericită în casa lui Shonel - Cuvântarea de primire a Domnului plină de laudă, mai ales îndreptată către Martin - Profeția Lui mare și plină de mângâere: De la judecată spre mântuire
Capitolul 202 - Răsplata învingătorilor - Cununia cerească ca cea mai înaltă desăvârșire a ordinii dumnezeiești - Despre firea femeii - Buna alegere a lui Martin și devotamentul său față de voia Domnului - O învățătură despre cununia cerească - Misiunea cerească a lui Martin ca un duh desăvârșit
Capitolul 203 - Cuvântarea lui Martin, îngerul păzitor cel nou, către enoria de soare a sa - Replica bună a lui Uhron către Martin - Rugămintea lui la Domnul și rostirea Aminului al acestuia
Capitolul 204 - Intoarcerea acasă a societății cerești - O faptă a milei - Vizitarea galeriilor ale casei lui Martin - Calea spre cetatea lui Dumnezeu - Minunata întâlnire și salutare
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 22:46 View PostDownload Post

Capitolul 1
Sfârșitul pământesc al bătrânului episcop Martin și sosirea lui în lumea cealaltă

  Un episcop, care dădea mare importanță demnității sale și tot atât de multă statului său, s-a îmbolnăvit pentru ultima oară.

  El, care el însuși mărturisea despre fericirile cerului în cele mai minunate culori, fiind încă un preot supus - el care se obosea adesea în totalitate în descrierea sa despre fericirile și desfătările din împărăția îngerilor, dar bineînțeles nu uita să menționeze pe lângă nici iadul împreună cu focul gheenei, el încă nu a avut acum dorință  - fiind un moșneag de aproape opt zeci de ani - să intre în cerul  atât de lăudat de el; Lui ar fi vrut mai bine să trăiască încă o mie de ani pământești decât un cer viitor cu toate fericirile și desfătările lui.

  De aceea episcopul nostru bolnav încerca totul, numai pentru a obține iarăși o însănătoșire pământească. Cei mai buni doctori trebuiau să se afle încontinu în jurul lui; în toate bisericile din dioceza lui trebuiau citite slujbe religioase de întărire; toate oile lui au fost îndemnate să se roage pentru însănătoșirea lui și să facă și să țină pentru el un jurământ în schimbul iertării tuturor păcatelor lor. În încăperea lui în care zăcea bolnav fusese pus un altar, la care se citeau dimineața trei slujbe religioase pentru redobândirea sănătății; însă dupămasa trebuiau să se roage și să citescă trei dintre cei mai evlavioși călugări dintr-o carte de rugăciune a clericilor catolici lăsând de-o parte oștia sfântă.

  El însuși striga de mai multe ori: „Doamne, miluiește-mă! Preasfântă fecioară Maria, tu mamă dragă, ajută-mi, ai milă de demnitatea și îndurarea rangului meu de arhiepiscop, pe care îl port pentru cinstea ta și pentru cinstea fiului tău! O, nu părăsi pe supusul tău sincer, tu singură ajutătoare din orice împrejurare, tu apărătoare a tuturor celor care suferă!”

  Dar n-a ajutat la nimic; omul nostru căzuse într-un somn destul de adânc, din care el nu se mai trezise în această lume.

  Ceea ce se face pe pământ cu trupul neânsuflețit a unui episcop, adică toate ceremoniile “foarte importante” care se fac, aceasta știți voi și noi nici nu trebuie să ne mai oprim pentru a le explica; dar în schimb să ne uităm degrabă în lumea spiritelor, ce va începe acolo omul nostru!

  Uitați-vă, am ajuns deja - și uitați-vă, acolo stă deja întins omul nostru în așternutul său; fiindcă atâta timp cât mai este caldură în inimă, îngerul nu separă sufletul de trup. Această căldură este duhul nervilor, care trebuie mai întâi să fie preluat de suflet în întregime, până ce despărțirea deplină poate fi începută.

  Dar acum sufletul acestui bărbat a preluat în sine duhul nervilor deja în întregime și îngerul îl desparte chiar atunci de trup, spunând: „Efeta“, ce înseamn㠄Deschide-te, tu suflet; dar tu țărână du-te înapoi în putrefacția ta și descompune-te prin împărăția râmelor și a putregaiului. Amin.”

  Acum priviți, episcopul nostru se ridică deja, întru totul cum a trăit el, în hainele sale depline de episcop și își deschide ochii. El se uită mirat în jurul său și nu vede pe nimeni în afară de el însuși nici pe îngerul care l-a deșteptat. Imprejurimea este luminată numai foarte slab și seamănă cu o lumină de seară foarte târzie și pământul este asemenea unor mușchi uscați.

  Omul nostru se miră nu puțin de această surpriză ciudată și își spune apoi: Așadar ce este aceasta? Deci unde mă aflu? Mai trăiesc încă sau am murit deja? Fiindcă eu am fost într-adevăr foarte bolnav și poate fi foarte ușor posibil, ca eu să mă aflu deja între cei răposați! - Da, da pentru numele lui Dumnezeu, așa stau lucrurile cu siguranță! - O, preasfântă Maria, sfinte Iosife, sfânta Ana, voi cei trei ajutători ai mei cei mai puternici: Veniți și mă ajutați sa intru în împărăția cerurilor!”

  El aștepta câtva timp, uitându-se îngrijorat în jurul său, din care parte vor veni, oare, aceștia trei; dar ei nu vin.

El repeta strigarea și mai tare și așteaptă; dar tot nu vine nimeni!

Mai tare  este repetată aceași strigare pentru a treia oară, - dar și de data aceasta în zadar!

  Din această cauză omul nostru se sperie foarte tare. El începe să fie puțin dezamăgit și vorbește în timp ce situația lui devine tot mai dezamăgită: „O, pentru numele lui Dumnezeu, Doamne, ajută-mi! (Aceasta este însă numai zicala lui pe care o spune el de obicei) - Ce este asta? Eu am strigat de trei ori, - și degeaba!

  Sunt eu oare osândit? Nu se poate, fiindcă nu văd nici foc nici diavoli!

  Hahahaaaa (tremurând) - este cu adevărat înfricoșător! - Așa singur! O Doamne, dacă ar veni acum un diavol încoace și eu - nu tu apă sfințită de trei ori binecuvântată, nici o cruce, - ce voi face? !

  Și pentru un episcop ar avea diavolul o pasiune deosebită! - Oh, oh, oh (tremurând de frică), asta este de fapt o întâmplare foarte dezamăgitoare! Eu aproape cred, că mă cuprind deja urlete și scrâșnirea dinților?

  Eu mă voi dezbrăca de îmbrăcămintea mea de episcop, atunci diavolul nu mă va recunoaște! Dar așa ar avea probabil diavolul mai multă putere asupra unuia ca noi? ! Vai, aoleu, ce lucru îngrozitor este moartea!

  Da, dar dacă aș fi mort de tot, atunci nici nu mi-ar fi frică; dar tocmai a fi în viață după moarte, asta e lucrul înfricoșător! O Doamne, ajuta-mă!

  Ce s-ar întâmpla, dacă m-aș duce mai încolo? Nu, nu, mai bine rămân! Fiindcă ce este aici, asta știu acum din scurta mea experiență; dar ce consecvențe ar avea dacă fac numai un pas misterios mai în față sau mai în spate, asta va ști numai Dumnezeu singur! De aceea vreau mai bine sa aștept aici în numele lui Dumnezeu și în numele sfintei fecioare Maria până la ziua judecății, decât să mă mișc numai puțin în față sau în spate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 22:58 View PostDownload Post

Capitolul 2.
Episcopul Martin în singurătatea sa și speranța lui pentru schimbare

După ce bărbatul nostru a stat un timp de ore ca și o stană de piatră și la aceasta nu s-a întâmplat nimic și în apropierea lui nimic nu s-a schimbat, în schimb timpul (căci și în sfera naturală din lumea spiritelor este aparent la fel ca și timpul pământesc) ia devenit disperat de lung, a început iar, sa aiureze cu sine:

„Ciudat, acum stau deja de o veșnicie pe același loc și totul rămâne așa cum a fost! Nimic nu se mișcă! Nici un mușchi, nici un par pe căpătâiul meu, nici chiar îmbrăcămintea mea! Ce va ieși la sfârșit din aceasta?

Sunt oare blestemat, să stau veșnic aici? -Veșnic? Nu, nu, aceasta nu se poate, că dacă ar fi așa, ar fi iadul! Și dacă ar fi aici vorba de aceasta, atunci ar fi trebuit să zăresc deja ceasul goaznic al iadului cu pendulele sale îngrozitoare, care la fiecare mișcare strigă:” întotdeauna” -o, groanic! -Și atunci iar:” niciodat㔠-ooh, mai îngrozitor!

Doamne ajută, că nu văd un asemenea semn îngrozitor al veșniciei! Sau devine vizibil numai după ziua judecății! Va apărea oare în scurt timp un semn al fiului pe firmament? Câte milioane de ani stau eu aici? Cât de mult va mai trebui să stau, până când va veni groaznica zi a judecății? !

Intr-adevăr curios: pe pământ nu se vede nimic, ce ar avea legătură cu apropiata zi a judecății; dar aici în lumea spiritelor este cu mult mai mută! Căci este egal o mie de ani cu o clipă tăcută și un milion rămân tot atât de neânsemnate! Dacă nu aș avea așa o credință puternică, aș dori aproape să mă îndoiesc de venirea a zilei judecății, cum și la adevărul întregii Evangelii!

Căci este curios, că toți prifeții care sunt menționați în aceasta, au o asemănare frapantă cu obscurul cuvinte din oracol! Se poate face din ele, ce se dorește:se lasă cu unele învârtituri puse și mimeni nu poate spune cu certitudine: “la acest singur fapt se referă!” Scurt, toate se potrivesc în fond pentru fiecare sezut atât de bine ca și pentru față! -Și duhul sfânt, care trebuie să fie ascuns în Evangelie, trebuie să fie o pasăre unicată, căci de pe timpul apostolilor nu l-a mai zărit nimeni, în afară de câteva creiere nenormale a câtorva adepți protestanți á la o mie și o sută de nopti!

Eu încă mai am o credință tare, dar dacă rămâne sub această situație așa, pentru aceasta nu puteam într-adevăr sa-mi dau cuvântul!

Și cu acea Maria care este lăudată în biserica mea, cum și cu toată liturghia sfântă pare a avea căi ciudate! Dacă ar fi ceva de această Maria, atunci ar fi trebuit să mă fi auzit deja de mult; căci de la moartea mea pământească până la momentul actual, după presimțirea mea au trecut deja câteva milioane de ani pământești; De mama lui Hristos, ca și de fiul ei, nici de la un oarecare sfânt nu se vede nici cea mai mică urmă. Acestea sunt într-adevăr ajutor la nevoi, cum nu se pot dori alții! -Două milioane de ani întregi-și nici o urmă din toate!

Numai dacă nu aș avea o credință tare, atunci nu aș mai fi stat de mult pe acest loc plictisitor; numai credința mea prostească mă reține! Dar mult nu mă va mai ține! Dacă va trebui sa șed aici ca și un pădurar încă câteva milioane de ani și după terminarea acestui timp îndelungat să nu ajung mai departe decât sunt acum? Atunci aș fi un nebun! Nu este destul, că pe pământ am jucat pe nebunul, pentru nimic și iar nimic? De aceea voi pune în curând capăt acestei comedii neroditoare! !

Pe pământ am fost răsplătit sincer pentru prostia mea și s-a meritat, să faci pe nebunul; dar la acest lucru, cum arată experiența mea de milioane de ani, nu este nimic, așa curând mă voi dezlega de nebunia mea!”

Vedeți, în curând va părăsi acel loc, după ce îngerul ia schimbat orele poposirii lui într-un sentiment de milioane de ani. -Încă stă omul nostru pe acel loc ca o stană de piatră și se uită împrejur puțin timid, pentru aș alege drumul, pe care dorește să meargă. Acum fixează către seară un punct, unde i se părea lui, că se mișcă ceva acolo. De aceea devine evident rușinos și vorbește iar cu sine:

„Ce văd eu acolo la ceva distanță pentru prima oară de la șederea mea plictisitoare de milioane de ani? Această poveste îmi provoacă emoții mari, căci mi se pare că este o mică pregătire pentru o judecată!

Ar trebui sa îndrăznesc, să mă duc acolo? La capăt este poate scufundarea mea pentru veșnicie? Poate că și scăparea mult așteptată? !

Acum este totul un o Doamne fi alături; că dacă cineva ca mine și-a petrecut milioane de ani pământești pe un punct, atunci îi este egal, ce se va întâmpla mai departe cu el! Ceva mai rău se poate întâmpla unui om cinstit, decât peste toate stâlpurile în decurs de milioane de ani-în adevăratul sens al cuvântului, pedepsit pe un punct- așa într-adevăr să fi blestemat? !

De aceea, cum spun oamenii de la munte pe pământ, când intră într-o mină, așa spun și eu: Norocul sus! Să-l i-a ciocârlia; eu încerc odată! Mai mult decât sa mor veșnic nu pot! Și adevărat, aceasta era doritor; căci să trăiesc mai departe așa o viață, cum este acum a mea-milioane de ani pe o pată! -nici un fixist nu ar putea rezista! Atunci este a nu fi veșnic un câștig nemărginit față de aceasta!

De aceea nici o clipă de gândire! Mergi încotro vrei! Acum este o - nu, aceasta nu spun direct; căci aici este încă mult pământ necunoscut pentru mine! De aceea modest, cât timp nu se știe, pe ce stau de fapt picioarele!

Povestea aceea se învârte tot mai mult; este ca un pomișor, care este neliniștit din cauza vântului! -Numai cu curaj, picioarele mele care au fost ocrotite deja de atâta vreme! Noi vrem să vedem acum, dacă mai funcționează mersul!

Am auzit într-adevăr odată pe pământ - cât pot sa-mi reamintesc -, un spirit ar trebui numai să se gândească, așa ar fi deja acolo, unde și-a dorit. Dar cu spiritul propriei mele persoane pare a lua drumuri greșite! Că eu posed picioare, mâîni, cap, ochi, nas, gură - pe scurt, tot ce am avut pe pământ - și stomac; dar acesta are deja de mult o adevărata zi de post! Dacă nu ar fi existat în jurul meu așa de mult mușchi cu multă brumă pe el, de mult aș fi avut forma unui atom! Poate că există acolo și ceva mai bun pentru stomac? !

Mai încă odată: norocul sus! O schimbare dacă nimic altceva; aceea nu poate în nici într-un caz să fie mai rău decât starea mea actuală. Cine stă milioane de ani pe o pată, acela poate să se laude cu o existență de milioane? ! - Deci în numele lui Dumnezeu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 23:15 View PostDownload Post

Capitolul 3
Episcopul Martin în compania unui coleg aparent. Bunele sfaturi ale conducătorului

Vedeți, acum își pune în mișcare omul nostru picioarele și merge cu pași atenți și testatori spre obiectul care tot mai mult se clatină!

După puțin pași unde se simțea bine, nu s-a mirat puțin, sa întâlnească sub un pom un bărbat de teapa lui, adică tot un episcop în cea mai bună formă, - bineînțeles că numai după aparență; că în realitate acela este un înger, care ia fost omului nostru tot timpul alături. Ingerul este de fapt spiritul sfânt Petru.

Ascultați acum, cum omul nostru se adresează colegului său și cum mai departe se înțelege cu el!

Așa începe el: „Văd eu bine, sau este o înșelăciune a ochiilor? Un coleg, un muncitor pe dealurile de vie ale Domnului? ! Ce bucurie nemărginită, după milioane de ani să găsesc un om și pe lângă aceasta un coleg, în deșertul deșerturilor!

Te salut pe tine, drag frate! Spune, cum ai ajuns aici? Ai ajuns și tu la anii mei în această lume spirituală? Știi tu, aproximativ cinci milioane de ani pe aceiași pată, - cinci milioane de ani!”

Ingerul, că aparentul coleg episcop vorbește: „Mai întâi sunt pentru tine un frate în Domnul și bineînțeles și un muncitor pe dealurile cu vie. Dar ce are de-a face cu vârsta mea, sunt la timp și la trăire mai bătrân, dar în imaginație mult mai tânăr decât tine.

Căci uite, cinci milioane de ani a pământului este un timp foarte respectabil pentru un spirit creat, - cu toate că înaintea lui Dumnezeu, în care a fi nici printer-un timp sau lărgire de spațiu nu se măsoară, ci este în totul și întotdeauna veșnic și nemărginit!

De aceea ești în mare mister ca nou venit în lumea nemărginită a spiritelor. Dacă ai fi aici deja de cinci milioane de ani, atunci ai avea deja de mult o altă îmbrăcăminte pe tine, în care în acest timp pe pământ ar fi deja de mult șes și în regiunile muntoase și mariile, lacurile, râurile de mult ar fi secate. Și pe pământ va fi o nouă creație, de care nici cel mai mic habar nu avem!

Să observi singur dragă frate, că așa zisa ta bătrânețe este doar o fantezie scormonită din tine, provine din tine însuți după înțelegerile tale propri de timp și spațiu, care la tine sunt tare sărate cu iadul - așa uită-te și vei vedea corpul tău care de abia de trei ore te-ai despărțit de el!”

Vedeți, bărbatul nostru se întoarce repede înapoi și descoperă corpul pe altarul propriu făcut în catedrală, în jur nenumărate lumânări și mult mai mulți oameni obligați și curioși, care sunt tot în jur. - După ce s-a săturat de acea scenă, s-a enervat și a vorbit:

(Episcopul:) „Dragul meu frate, ce să fac? Ach, ce prostie groaznică! Mie mi se par din cauza plictiselei minutele ca fiind venicia și totuși sunt eu acela, care a locuit în corpul acela! Eu nu pot să mă ajut din cauza lipsei de hrană și de lumină și acei nebunatici se roagă la învelișul meu de carne! Nu am ca spirit puterea oare, să rup nimicurile acestea și să le arunc jos ca pe o hrană? - O, Doamne fi alături, proștilor! Ce vreți sa dovediți mizeriei acesteia mirositoare un act de caritate? !”

Ingerul vorbește: „Intoarce-te înapoi la mine și nu te enerva; ai făcut la fel, când mai făceai parte din lumea naturală! Lăsăm ce-i mort să îngroape mortul; tu întoarce-te de la tot și urmează-mă, așa vei ajunge la viață!”

Episcopul întreabă: „Unde să te urmez? Ești tu oare patronul meu de nume, sfântul Bonifazius, că se pare că te preocupă așa de mult soarta mea?”

Ingerul vorbește: „Eu spun în numele Domnului Iisus: tu trebuie să mă urmez până la Iisus! Acela este adevăratul Bonifazius a tuturor oamenilor; dar cu Bonifaziul tău nu este nimic și eu nu sunt nici pe departe acela, care crezi că sunt, - ci unul cu totul altul!

Urmează-mă totuși și de aceea favoare, ce îți voi spune, așa vei prinde totul de prima oară, ce ai întâlnit până acum. De-a doua te vei afla pe un teren mai bun; și în sfârșit pentru cea de-a trei-a îl vei vedea personal pe Domnul și îl vei cunoaște cum îi este firea, prin El drumul spre cer și pe lângă și pe mine, fratele tău!”

Spune episcopul Martin: „Vorbește, vorbește, eu aș dori mai mult să zbor decât să merg din locul acesta plictisitor!”

Vorbește îngerul: Ascultă! Dezbracă-te imediat de îmbrăcămintea ta caraghioasă și îmbracă-ți aceste haine de țăran!”

Spune episcopul Martin: „Dă-le numai încoace; aici schimb această robă plictisitoare mai degrabă cu orice zdreamță urâcioasă!”

Mai departe vorbește îngerul: „Bine - vezi, deja ești în îmbrăcămintea de țăran; acum urmează-mă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 23:22 View PostDownload Post

Capitolul 4
Supărarea episcopului Martin la templul luteran și întâmpinarea îngerului - Pregătirea lui Martin la slujba de cioban la oi

Ei merg acum mai departe, îndreptându-se mai mult spre amiază și ajung la o gospodărie țărănească obișnuită, în fața căreia se află un templu luteran de dimensiuni mici și ușor de recunoscut. Atunci când episcopul recunoaște acest templu, care este pentru el ca cel mai mare spin în ochii lui, se oprește, pentru a-și face cruce una după alta peste fruntea lui foarte cheală și să-și bată în piept cu pumnul, spunând încontinuu mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa. (Vina mea, vina mea, vina mea cea mai mare).

Ingerul îl întrebă însă: „Frate, ce e cu tine? Te deranjează ceva aici? Dar de ce nu mergi mai departe?”

Episcopul spune: „Nu vezi tu oare templul luteran, care este a diavolului întrupat? Cum poate un creștin să se apropie de un loc așa de bles. . . - o, nu vreau sa pronunț acel cuvânt?

Sau ești tu însuși cumva diavolul deghizat? ! - - Oooooh - dacă tu ești - acela, atunci de - părtează-te de la mine, tu - diavol rău!”

Spune îngerul: „Ai dori tu să petreci încă o dată un răstimp de 5-10 milioane de ani într-un loc mai întunecat și mai sărăcăcios în împărăția spiritelor? Dacă aceasta preferi tu, atunci spune numai; uită-te, aici este deja pregătită pentru tine îmbrăcămintea ta veche de episcop! Dar de data aceasta vei aștepta chiar de zece ori mai mult, până va veni cineva să te ajute!

Încă nu vezi că sunt îmbrăcat în reverenda ta de episcop? Voi însă aveți o părere și spuneți: Diavolul se poate arăta chiar și ca înger de lumină, dar înfățișarea unui episcop pătrunsă de sfântul duh, i-ar fi imposibil de imitat! Nu vrei să blestemi chiar părerea ta, cum poți sa crezi că aș fi un diavol? (Episcopul aproape că se lăsă cu totul la pământ, face o cruce mare și spune:” Doamne ajută-ne!” )

Însă dacă osândești părerea ta dogmatică, care provine din imposibilitatea învingerii a stâncii lui Petru de către porțile iadului, atunci negi cu aceasta întreaga Roma. Și eu nu înțeleg, cum poți vedea această căsuță ca fiind un dușman evident a Romei, despre care tu crezi că este un templu luteran? ! Oare nu poți recunoaște, că în toată purtarea ta de până acum nu se găsește nici cea mai mică urmă a unei consecvente morale și mai puțin a uneia religioase?”

Spune episcopul: „Tu ai bineînțeles foarte tare dreptate, dacă lucrul este privit la lumină. Dar dacă ești într-adevăr un episcop, atunci îți este cunoscută porunca Romei, ca fiecare dreptcredincios trebuie să-și pună toată rațiunea sa în slujba ascultării credinței oarbe și necondiționate! Însă acolo unde rațiunea este pusă în cele mai grele lanțuri, de unde oare poate să se nască la unul ca noi o consecință în gândire și în fapte? !

La noi se zice așa:” Omul trebuie să se ferească mai ales de a pătrunde în sufletul religiei; el nu știe nimic, ci trebuie să creadă totul cu o credință oarbă și puternică! Este mai bine pentru om, să intre în cer ca dobitoc, decât sa ajungă în iad ca om învățat! Trebuie să ne fie frică de Dumnezeu din cauza iadului și să-l iubim din cauza cerului!” Dacă acesta este motivul pentru învățătura noastră, atunci cum vrei tu să obții de la mine o stăruință?”

Spune îngerul: „Din păcate îmi este foarte cunoscută învățătura Babilioneană și cum ea învață contrar evangheliei, în timp ce acolo stă scris în mod precis: “Nu osândiți, ca să nu fiți osândiți; și nu judecați, ca să nu fiți judecați!” Voi însă osândiți și judecați tot timpul pe fiecare, care nu se supune sceptrului vostru de Babel!

Spune: Sunteți voi oare creștini, fiindcă nu țineți nici cea mai mică din învățăturile Lui? Nu se găsește oare în învățătura lui Hristos cea mai mare, cea mai măreață ordine și consecință precum în întreaga creație? Nu sufla mulțimea duhului sfânt din fiecare cuvânt a evangheliei? N-ați fost voi în cuvânt și în fapta tot timpul împotriva duhului sfânt, fiindcă totdeauna ați fost cu faptele voastre intenționat împotriva celei mai curate învățături, care este în întregime a duhului sfânt, fiindcă acesta i-a învățat pentru veșnicie pe apostolii și ucenicii lui Iisus, chiar acea învățătură propovăduită mai înainte de Domnul? !

Tu poți recunoaște astfel, pe ce fel de pământ osândit de afli tu acum, foarte potrivit pentru iad! Dar Domnul vrea să-ți acorde milă în loc de judecată; de aceea El m-a trimis la tine, ca eu să te izbăvesc din vechiul prizonierat babilionean al tău!

Din această cauză vrea Domnul, ca tu să te împaci cu cel mai tare ghimpe din ochiul tău, dacă tu vrei vreodată să ai pretenție ca să intri în cer. Însă dacă tu vrei sa rămâi la învățătura ta Babiloneană, atunci tu te vei alunga singur în iad, din care cu greu te va putea scoate un prieten de-al Domnului Iisus!”

Spune episcopul Martin: „Da, da, dragă prieten, începe pentru prima oară să apară în mine ceva asemenea unei căințe! De aceea ai răbdare cu mine; eu doar voi face ceea ce vrei tu, pentru numele lui Dumnezeu! Dar numai despre iadul cel mai groaznic să nu-mi mai vorbești - ci du-mă numai mai departe!”

Spune îngerul; „Noi am ajuns deja la destinație. Uite, tocmai aici la țăranul acesta luteran, care este și episcop, care adică eu sunt acela, vei primi o slujbă ca cioban de oi; administrarea supusă a acestei slujbe îți va aduce pâine și o ridicare înceată spre slujbe mai înalte! Dacă însă te vei apuca de treabă supărat și morocănos și începi sa judeci, atunci îți vei face rău și îți vei împuțina și pâinea și promovarea! Dacă vrei sa fi un slujitor supus, atunci nu te mai gândi înapoi la viața ta pământească, ci mult mai mult, că tu trebuie aici să începi a sluji iarăși de jos, așa că tu să ajungi mai departe!

Dar reține foarte bine lucrul următor: A merge înainte înseamnă a păși înapoi și a dori să fi ultimul și cel mai neânsemnat. Fiindcă nimeni nu ajunge mai curând la Domnul, decât dacă s-a smerit și umilit întru toate până în cel mai mic deget de la picior. - Acum știi toate pentru situația ta; de aceea urmează-mi în această casă cu inima curată! Voința ta!”

Episcopul îl urmează atunci fără împotrivire, fiindcă el vede, că cel care îl conduce nu poate să-i vrea răul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 23:32 View PostDownload Post

Capitolul 5
În coliba îngerului lui Petru - Un cuvânt iluminat a îngerului despre luarea în slujbă a lui Luther Martin ca cioban la oi în lumea cealaltă

Când amândoi au intrat în casă, care era aranjată foarte simplu și pentru strictul necesar, a zărit episcopul nostru pe o masă mică triunghiulară o biblie luterană a vechiului și noului testament și fusese vizibil jenat din această cauză.
Însă aceasta a băgat imediat de seamă îngerul lui Petru și i-a spus: „Ce ți-a făcut ție Luther ca, în disprețul tău mare fața de acest bărbat, disprețuiești și traducerea bună a bibliei lui, în care nu stă scris nimic altceva decât numai cuvântul curat a lui Dumnezeu?
Uite, nu era și Luther în toată splendoarea lui un om, despre care se putea spune într-adevăr: “El era un bărbat după inima lui Dumnezeu” , așa că el era oricum mult mai bun decât chiar mulți din biserica ta, care vor să fie singurii drepți și cei mai desăvârșiți, dar sunt de fapt ultimii și cei mai nedesăvârșiți! Însă el singur, în mijlocul celei mai mari nopți babiloniene, a avut curajul cinstit, să readucă oamenilor cuvântul curat a lui Dumnezeu și aducându-i astfel pe adevărata cale a Domnului!
Sigur, se puteau găsi pe acest drum și unele lucruri întunecate - ce erau bineînțeles urmările Babelului (Roma), care era încă prea aproape - , totuși învățătura lui desprinsă din cuvântul curat al Domnului, a fost în comparație cu învățătura veche eronată a Romei asemenea soarelui de amiază împotriva luminii celei mai slabe dintr-o noapte foarte întunecată!
Dacă însă Luther a făcut asemenea lucru în numele Domnului, atunci spune, care este motivul pentru care îl disprețuiești și îl condamni așa de tare pe acest bărbat demn?”
Spune episcopul Martin: „Eu nici nu-l disprețuiesc; dar tu știi, că dacă ești timp îndelungat sclavul unui partid, îți formezi cu timpul o ură artificială împotriva aceluia, care ți-a blestemat și osândit propriul partid la mii de ocazii! Așa stau lucrurile și în cazul meu. Însă eu sper spre Dumnezeu și aștept de la El, că îmi va ajuta, să lepăd de la A-Z toate nebuniile aduse încoace cu mine de pe pământ. De aceea să nu fiu piatră de poticneală pentru tine, sper ca în privința mea totul va fi mai bine!”
Spune îngerul lui Petru: „O frate, nu mă îndemna pe mine, ci pe tine îndeamnă-te spre răbdare! Fiindcă tu încă nu știi ce te va întâmpina; eu însă știu și trebuie să mă port astfel cu tine, ca tu să fi întărit în adevăr, să întâmpini cu putere acele ispite, care vor veni asupra ta înmiit pe calea înspre Domnul
Uită-te aici pe fereastră! Vezi acolo miile de oi și miei, cum ele fug și saltă curajoase?
Aici însă îți dau o carte, în care sunt înscrise numele lor; ia-o la ține și cheam-o pe fiecare după numele ei! Așa ca, atunci când ele recunosc în chemarea ta vocea dreptului cioban, vor veni în grabă la tine. Dacă recunosc în vocea ta, aceea a unui cioban chiriaș, atunci ele se vor împrăștia și vor fugi de tine. Dacă se întâmpla așa ceva, nu te supăra, ci recunoaște, că ești un chiriaș; și atunci va veni un alt cioban la tine și te va învăța, cum trebuie să paști oile și mieii și cum trebuie ele chemate!
Dar acum ia această listă; du-te afară și fă așa cum eu te-am sfătuit acum!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2010, 23:42 View PostDownload Post

Capitolul 6
Surpriza agreabilă, dar și periculoasă în noua slujbă a episcopului Martin. Turma de oi - o mulțime de fete frumoase!

Omul nostru merge afară îmbrăcat în haine țărănești și cu o carte destul de groasă sub braț, unde îi este arătată turma, care, după aparență, chiar că se putea recunoaște ca fiind oi și miei de la acea depărtare (spirituală). Însă în apropierea sufletească turma era compusă din o grămadă de oameni evlavioși și blânzi, predominant din suflete femeiești, care au trăit pe lume iubindu-și crucea, dar considerând clerul catolic mult mai important decât pe Mine, Domnul, fiindcă ei nu mă cunoșteau și nici acum încă nu Mă recunosc - din care cauza ei arată încă și acum dintr-o oarecare depărtare spirituală ca niște animale de cel mai blând fel.

Atunci când omul nostru a ajuns afară, simțindu-se destul de bine ca unul, care după o practică lungă este pus pentru prima dată într-o slujbă plătită, s-a lăsat jos pe o piatră plină cu mușchi și s-a uitat împrejur, unde s-ar afla oile și mieii. Dar acum el n-a mai zărit nici o urmă a acelor animale folositoare, ci un număr mare de fete foarte frumoase și gingașe, care săreau vesele încoace și încolo pe o câmpie largă, adunând flori și împletind din acestea cele mai frumoase cununi și cununițe.

Atunci când omul nostru a observat asemenea lucru, își spuse în sine; „Hm, asta este foarte ciudat! Este doar același loc, aceași câmpie pe care am descoperit cu puțin timp înainte un număr foarte mare de oi și miei. Acum parcă a intrat turma în pământ și în locul ei se află mii de fete foarte drăgălașe, din care una e mai frumoasă decât cealaltă! Drept să spun, dacă toată povestea asta nu este un oarecare fleac trecător, atunci bineînțeles că mi-ar fi această turmă mult mai dragă; dar aici mai bine să nu te încrezi în simțurile tale, fiindcă - întoarce-ți mâna și totul se schimba atunci!

Aoleo, aoleo, acum vin ele toate spre mine, fără ca eu să le fi numit pe nume! Nu-i numic, îi bine și așa; atunci îi voi putea privi pe copiii aceștia din apropiere după voința inimii mele și - oh, oh! - poate chiar voi putea aici să o îmbrațișez pe una sau pe alta? În acest caz nici n-ar fi așa de rău să fiu aici pentru veșnicie un cioban unei turme schimbate într-un mod atât de miraculos! Intr-adevăr nu-i rău, nu-i rău! -

Ele vin mai aproape; și cu cât vin mai aproape, cu atât mai minunate arată ele! Aceea de acolo din mijloc - oh, oh, cât de frumoasă e ea! - O putere a moralei mele, nu mă părăsi acum, căci altfel, sunt ca o carte deschisă! Este numai bine că aici prostească lege a preoților de a nu se căsători nu mai are valabilitate, că altfel ar putea deveni unul dintre noi într-un mod foarte simplu un păcătos vrednic de moarte!

Eu ar trebui probabil să le spun pe nume citind din carte, dar asta nu voi face acum; fiindcă atunci evident că ele vor fugi de mine și nu mi se vor mai arăta! De aceea fi tăcută, tu cartea mea groasă plină de nume; în fața acestei turme tu să rămâi frumos închisă!

Ele vin tot mai aproape și - fi numai liniștit, încă zece pași și ele sunt aici; da, toți acești îngeri drăgălași vor fi la mine!
- O voi îngerași dragi și drăgălași!”

Priviți, acum sunt deja toți acei “îngerași drăgălași” la omul nostru, îl înconjoară și îl întreabă, ce face el aici?
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.2.2010, 22:07 View PostDownload Post

Capitolul 7
Ispita episcopului Martin și învățătura sa prin îngerul Petru

Omul nostru, nenorocit de atâta finețe și iubire, a răspuns cu voce cutremurătoare: „Oh, voi - îng - îngeri cerești, oh, oh, oh, drăgălași, drăgălași îngeri! - Oh, ohooooh, cei mai drăgălași îngeri a lui Dumnezeu! - Eu - să - fiu - coibanul vostru; dar voi cei, cei mai drăgălași îngeri, voi vedeți, că sunt prea prost pentru aceasta!”

Cea mai frumoasă din turmă s-a așezat copilăresc și cu naivitate lângă omul nostru și celelalte i-au urmat exemplul. Chiar acea frumusețe i-a spus imediat ciobanului nostru: „Oh, drag bărbat, ești prea modest; mie mi se pare că ești foarte frumos și dacă ai fi de convins, aș fi peste măsura de fericită, sa fiu pe veci a ta! Uită-te la mine; nu-ți plac?”

Omul nostru nu mai poate vorbi de atâta îndrăgosteală și nu scoate decât un ooooooooh nemaiterminându-se și vibrând; căci frumosul cap blond și buclat, cei mai drăguți ochi mari și albăștri, gura ca de trandafir, sânii perfecți, cele mai frumoase și rotunde mâini, cât și picioarele perfecte, toate acestea îl scot pe omul nostru aproape din minți.

Ingerul vede emoțiile de dragoste ale ciobanului, se apleacă peste el și îi dă un sărut pe frunte.

Până atunci s-a ținut omul nostru încă destul de curajos; dar acum s-a terminat cu totul! A devenit din cap până în picioare fără astâmpăr; îmbrățișă frumusețea după puteri și în sfârșit cade într-un curent de declarații de amor.

Dar când a ajuns la cel mai sus extaz, s-a schimbat deodată toată scena. Drăguții îngeri dispărură și îngerul Petru stătea acum la omul nostru și vorbi:

„Dar frate, cum îți paști oile? Așa sfat ți-am dat eu ție? Da, dacă te comporți așa cu oile și mieii încredințați, atunci nu vei ajunge multă vreme veșnicul capăt al vieții! De ce nu ai folosit cartea?”
Spune episcopul Martin: „De ce nu mi-ai spus, văzândule de la casă ca fiind oi și mielusori sunt de fapt cele mai frumoase și drăguțe fete, la care numai o piatră ar putea rămâne indiferentă? ! Tu vezi, că eu de fapt numai am tachinat și din această sâcâiala nu vei face o poveste groaznică?”

Vorbește îngerul: „Cum este acum cu celibatul tău? Ai rupt acum aceasta și jurământul veșnic de castitate?”

Spune episcopul Martin: „Ah, celibatul, jurământul! Eu sunt acum cu tot cu piele și păr pe pământ luteran; aceasta ridică cele două fapte! Și așa: unui înger, cum a fost acea fată și pe pământ m-aș fi sacrificat și de dragul ei aș fi devenit luteran! Dar încotro au dispărut acele fete frumoase, mai ales acea una? Oh, dacă aș mai putea s-o mai văd doar odată!”

Vorbește îngerul: „Prietene, în curând le vei vedea, împreună cu însoțitorul; dar atunci nu ai voie să-i vorbești și mai puțin să te apropii! Dar dacă se ia după tine, atunci ridică mâna și spune: “întoarce-te în numele Domnului înapoi la ordinea cuvenită și nu mă ispiti, ci ascultă vocea curată!”

Dacă nu se îndreaptă turma la aceste cuvinte, atunci deschide cartea și citește numele care sunt scrise înăuntru, așa se va destrăma dintr-odată turma sau - dacă vor simți în glasul tău un ton, care provine din puterea Domnului - atunci te vor urma. Tu însă, le vei ghida pe acel munte spre amiază, unde îți voi ieși în cale!

Ce s-a întâmplat acum, sacrifică în inima ta lui Domnul Iisus; căci El te-a lăsat, să cazi într-o capcană și să alungi de la tine celibatul încăpățânat!

Acum nu mai pica; ca un astfel de caz asemănător ți-ar strica mult și sute de ani pământești serioși ai repara, până când vei fi iar apt! De aceea fi acum atent și deștept! Dacă vei fi mai tare, atunci îți vor veni în cale nenumărate frumuseți în împărăția lui Dumnezeu; dar mai înainte trebuie sa alungi toate cele pământești de la rădăcină

Acum ramâi aici și favoare totul după sfatul meu, așa vei avea un drum comod pentru ascultare în numele Domnului!”

După aceste cuvinte dispare îngerul Petru deodată, pentru a nu-i da ocazia episcopului, să mai facă vreo remarcă poznașă și în unele probleme să-l contrazică pe înger!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.2.2010, 22:11 View PostDownload Post

Capitolul 8
Discuțiile critice și recunoașterea păcatului cu sine ale lui episcopul Martin

Iar cu totul singur pe câmpie, începe după un timp un monolog cu sine:

(Spune episcopul Martin:) „Unde a plecat acum conducătorul meu? Un conducător curat; când am cea mai mare nevoie de el, dispare Dumnezeu știe unde! - Numai când ai greșit undeva, este imediat acolo - o trăsătură, pe care nu o pot suferi deloc! Ori să rămână la unul și să-l conducă pe drumurile nesigure, cum sunt aceste ființe din acestă lume spirituală, sau - să se care pentru vecie de lângă mine, dacă vine numai atunci la mine, când deja am păcătuit într-un fel său altul! O, așa nenorociți ar trebui să fie mai mulți!

Dacă vrea să mă ghideze spre înălțarea spiritului, atunci să rămână vizibil lângă mine, căci altfel condusul lui nu are nici un fel de preț! Las că vezi tu, tu ascunzător de patron și de conducător, - vei avea cu mine de furcă, până când îți vei pierde toată răbdarea! Ce poate să mi se întâmple mai rău? Luteran sunt eu, după învățările Romei sunt cu totul pregătit pentru iad - poate, fără să fi observat, sunt deja înăuntru? !

De aceea lasă mai încă odată sa vină la mine frumoșii mielișori! Eu nu voi fi un lup în blana lor, dar un amant plin de foc, cum nu a mai existat pe pământ un al doilea! - Mâna mea nu o voi mai ridica spre ele și nu le voi citi nici din această carte, pentru a nu mai fugi de la mine. Eu nu vreau să uit așa de mult de mine cu una și cu cealaltă; dar de ridicare a mâini și de citire nu va fi nici o urmă de descoperit la mine! Și dacă vine dintr-o ascunzătoare la vedere, atunci va vedea, cum poate vorbi un episcop de pe pământ, dacă el așa vrea! -

Unde oare rămân drăgălașii îngerași așa de mult? Până acum nu se recunoaște nici o urmă de ele. Eu observ acum și la mine, că am devenit mult mai curajos și îndrăzneț! De aceea veniți numai, drăgălași îngeri, să găsiți în mine bărbatul potrivit - nici un laș ci un erou și ce fel de erou!

Dar încă tot mai stau undeva! Atrecut ceva vreme, de când m-a părăsit conducătorul meu și încă nu este de văzut niciunde vreun suflet! Ce să fie oare aceasta? M-a pus oare conducătorul meu curat așa de frumos pentru toate timpurile? Povestea miroase frumos și tare despre aceasta! Mie mi se pare iar, așa de parcă au trecut o duzină de ani, de când m-a părăsit. Vor crește oare din ei milioane de ani?

Această viață de spirit este într-adevăr o viață porcoasă! Stai aici în adevăratul sens al cuvântului ca un bou la munte: totul este așa în ceață; fără lumina adevărată! Totul nu este așa cum se arată! Piatra, pe care deja de multă vreme stau și aștept mieii și oile, este cu siguranță cu totul altceva, decât pare a fii! Și drăgălașii îngeri: Dumnezeu știe, când și ce sunt de fapt? Probabil - nimic! Dacă ar fi ceva, ar trebui să fie deja aici! Da, da, nu este nimic, ce este aici! Și conducătorul meu; căci altfel, imposibil să poată să dispară așa de repede în nimicul curat!

Cel mai mult mi se pare această viață asemănătoare cu o viață din visuri. Des am visat și eu tot felul de lucruri prostești, de tot felul de schimbări. Dar ce au fost ele? Nimic, numai poze, proiectate de puterea imaginației a sufletului! Exact așa este și această viață, nimic mai mult, decât cu siguranță un vis veșnic gol! Doar că menționările mele par a avea conținut; în rest totul este unmai o mizerabilă parte fantezistă a unui suflet! Acum aștept cu siguranță deja 200 de ani acei mielușori și oi, dar nu se vede nici o urmă de ele!

Dar ce totuși mă miră: că în această lume a fanteziei această carte, îmbrăcămintea mea de țăran și locul cu tot cu casa luterană și templu nu și-a schimbat deloc înfățișarea? Această poveste este într-adevăr puțin comică. Ceva trebuie să fie adevărat la acest lucru, dar cât, aceasta este o altă întrebare!

Sau poate nu este potrivit, ca imediat la început n-am fost deacord, să urmez învățăturile lui? ! Dar dacă este un drept conducător, nu ar fi putut să-mi spună, în loc să dispară în praf fără nici un cuvânt! Nu a spus el, că dacă mai pic încă o dată, voi strica mult și în serios voi linge sute de ani pământești acea rană? Dar am căzut oare deja? Cu gândul și că am vrut bineînțeles, dar în fapte cu siguranță imposibil, că acei îngeri nici nu au apărut!

Poate că de aceea nu au apărut, că am vrut și am avut astfel de gânduri? Aceasta ar putea fi foarte ușor! Dacă m-aș putea scăpa de asemenea gânduri! De ce trebuie să fie așa de teribil de frumoase și ispititoare? M-am băgat ca lumea la apă! Acum înseamnă așteptare, până când se vor așeza gândurile mele proaste - și voința odată cu ele!

Aceasta mi se pare bine: dacă aceasta este o probă a slăbiciunii mele mari, atunci va avea o agățătoare disperată; căci în acest punct am fost pe pământ în secret un animal în cea mai bună formă! Da când vedeam rochii așa cu drept înfoiate, atunci îmi era - - - trebuie sa taci! Cât de multe am - - taci despre lucruri, care au trecut deja de mult! - frumoase și tinere călugărițe! Oh, acelea au fost vremuri, - dar acum taci!

Cât de sever am fost în scaunul de spovedanie către copiii care se confesau și cât de slab față de mine! Din păcate, din păcate, nu a fost corect; dar cine în afară de Dumnezeu are puterea să reziste forțelor naturii?

Dacă n-ar fi prostescul celibat și un episcop ar fi bărbatul unei muieri pedante, cum după cunoștiințele mele s-a și exprimat Paulus, atunci ar fi carnea cu siguranță o bătălie ușoară. Dar așa trăiește un episcop că adam în fața pomului de cunoștință cu ispititoare de Eva - în paradis și nu se satură de a mânca mărul oferit!

O, mare prostie! Este așa, cine o poate schimba? Creatorul singur, dacă El vrea; fără El rămâne omul - mai ales din perspectiva mea! - veșnic și pentru toate timpurile un animal și un animal cu totul dezgustător!

Domnul meu fii milostiv și îngăduitor! Eu văd deja, că dacă nu vei pune mâna pe mine, va merge greu cu mine mai departe; căci eu sunt un animal - și conducătorul meu o căpățână încăpățânată, poate chiar duhul lui Luther! Așa nu va merge! Răbdare, nu mă părăsi; iarăși o mie de ani pe un singur loc!”

Acum tace în sfârșit și așteaptă în liniște oile și mielușorii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.2.2010, 22:19 View PostDownload Post

Capitolul 9
Alte probe de răbdare ale episcopului Martin și hazul lui de necaz

El se uită în toate părțile și așteaptă și așteaptă; dar încă nu se zărește nici un semn de la oi și miei. El se ridică acum de pe piatră lui, se urcă pe ea și se uită din acest loc mai înalt după oi; dar nici de acolo nu se poate vedea nimic.

Atunci începe el să strige, însă nimeni nu se anunță și nici nu apare nimic. El se pune din nou jos și așteaptă. Dar în zadar, fiindcă nimic nu se arată din nici o parte. El așteaptă încă un timp și fiindcă nimeni nu vrea să apăra, se scoală atunci foarte nerăbdător, își ia cartea sa și se duce mai departe, spunând următoarele cuvinte:

(Episcopul Martin): „Acum m-am saturat deja de această întreagă întâmplare! S-au scurs deja cu siguranță iarăși în jur de un milion de ani, cel puțin după estimările mele și încă nu s-a schimbat situația mea! Acum n-o să-ți mai bați joc de mine, tu, conducătorul meu curat; ca un băiat cinstit îți voi pune cartea ta prostească în casa ta luterană și mă voi duce atunci la drum - încotro mă duc, încă nu știu! Se va zări totuși un sfârșit al lumii acesteia precum scânduri bătute în cuie, unde se poate spune atunci: Huc usce et non plus ultra (până aici și nici un pas mai departe! )

Și dacă va trebui în numele lui Dumnezeu să șed într-un asemenea loc cam un trilion sau chiar un decilion de ani, până ce și scândurile lumii spirituale vor fi atunci putrede, totuși voi ști, pentru ce mă ostenesc! Dar aici să se bată joc de mine pentru nimic și iarăși nimic, asta nu accept. Fiindcă răul pe care mi-l fac eu mie, pe acela îl pot suporta mai ușor, decât acela care mi-l pricinuiește acest derbedeu redus la minte, care vrea să fie un conducător! Eu sunt deja atât de supărat pe acest derbedeu luteran, că chiar acum aș putea deveni violent, dacă mi-ar apărea în cale!

Ar putea oare exista ceva mai plictisitor și chiar mai rușinos, decât să aștepți un lucru dorit îndelung și acela să nu mai apără? Nu, asta-i prea de tot! Ce timp înfricoșător de îndelungat mă aflu deja aici; ori a trecut în relitate sau mă înșală simțurile, a trecut acum deja - Doamne ajută-mă! - și întru totul fără un motiv și un scop pe care poți să-l înțelegi! Fiindcă din cauza unor anumite oi și miei, - asta deja de mult nu mai este adevărat și cum n-a fost niciodată adevărat!

Dacă aș întâlni aici numai un om asemenea mie, o cât de minunat ar fi asta! Cât de frumos am păși împreună peste această lume spirituală urâtă, ar fi o adevărată bucurie; dar așa trebuie să împart această bucurie numai cu mine însumi! Dar acum înainte! Nu mai e timp de pierdut, dacă nu vreau să mă transform și eu în stană de piatră, așa că această piatră!

Oare unde-i acea carte dezamăgitoare? S-a dus poate ea singură acasă, pentru a mă feri de acest efort? Și așa îi bine! Dar totuși mă supără într-ascuns un pic; ea doar se află aici mai înainte și eu am vrut sa o iau în mână - și uite, ea a dispărut!
Nu, lumea asta spirituală e atât de prostească ca prostia din ea se află deasupra orizontului a tuturor închipuirilor omenești! O carte o șterge singură, că am criticat-o puțin, dar pe drept! Asta nu-i lucru rău!

Eu voi trebui să cer scuze și acestei pietre, fiindcă mi-am odihnit ființa mea nedemnă atâta timp pe ea - altfel dispare și ea! Și așa trebuie să mă pun acum la drum prin ceața asta nemaipomenită și prin coridoare de mușchi, luminat fiind ca la un echinox dublu de gândac și va trebui să cer și mușchiului mai întâi voie, să-mi permită îngăduitor, sa pun piciorul pe el, eu având ca motiv mișcarea mea înainte!

O asta-i deja aproape blest - , stop, numai să nu înjur! Asta e deja o prostie foarte mare! Uite acolo: și - Doamne fi lăudat! - și casa luterană împreună cu templul s-au dus la plimbare Dumnezeu știe unde! Continuați numai așa, până la sfârșit totul dispare! Numai piatra mai e încă aici, dacă asta e adevărat? ! După arătare aș putea spune că piatră ar mai fi aici; dar trebuie totuși să verific mai exact! - Corect, corect și domna piatră a dispărut!

Ei, acum a venit timpul probabil și pentru mine ca să plec? Dar încotro? Aici nu este într-adevăr prea mult de ales! Numai drept înainte, ghidându-mă după nas - cu condiția că mai am un nas; fiindcă cine a fost numai dus de nas ca mine deja pentru a doua oară câteva milioane de ani, acela ar trebui totuși să se întrebe cu seriozitate, cum stau încă lucrurile cu posesia acestui membru? Dar Doamne mulțamu-ți, eu încă îl mai am; de aceea numai înainte, urmându-l pe acest singur indicator de drum în această lume spirituală într-adevăr frumoasă!”

Priviți, acum începe el să meargă și îngerul lui Petru îl urmează în chip nevăzut.” A merge” în lumea spirituală înseamnă îns㠓a-și schimba firea” și cum ea se schimba, așa se schimba aparent și locul. - Noi vom vedea acuși încotro se îndreaptă omul nostru. -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !