Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 15:26
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Luna - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Luna - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 04:37 View PostDownload Post

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Natura si menirea Lunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 04:45 View PostDownload Post

Capitolul 1
Natura și menirea Lunii


1. Luna este un corp ceresc mai solid decât Pământul. Fiind un copil al Pământului (*), ea s-a format din elementele constitutive ale acestuia. Motivul pentru care Luna i-a fost dăruită Pământului constă în colectarea puterii magnetice pe care o emană acesta și reflectarea acestei puteri înapoi către Pământ, în funcție de nevoile sale. Așa se explică de ce orbita lunii în jurul Pământului este atât de excentrică, căci ea depinde de cantitatea mai mare sau mai mică de magnetism pe care o emană Pământul. Pe de altă parte, întrucât luna este colectorul acestei substanțe, orbita ei este determinată în funcție de nevoia Pământului pentru această substanță naturală a vieții. Aceasta este principala sarcină a lunii.

2. Planetele mai mici decât Pământul nu au nevoie de o lună, căci dispun de munți înalți (care îndeplinesc rolul acesteia), precum cei de pe Venus, Mercur, Marte, etc. În schimb, planetele mai mari au nevoie de mai multe luni, în funcție de cantitatea de magnetism emanată și reflectată înapoi către respectivele planete. La fel ca și pe Pământ, pe lună există ființe umane și numeroase alte creaturi. Pe nici o lună nu există însă, pe partea orientată către planeta în jurul căreia se învârte, aer, apă, foc, și celelalte ingrediente necesare vieții organice.

3. Luna Pământului nu este cu adevărat o „lun㔠decât pe partea orientată către Pământ; pe partea opusă ea nu este o „lună”, ci un continent solid. Partea pe care voi o considerați „lun㔠nu este solidă, ci fluidă, ca un fel de spumă a oceanului foarte ușor întărită. Părțile cele mai solide apar ca niște coline, în timp ce cele mai moi formează niște deschizături în formă de nișe și de cratere, orientate către interiorul corpului ceresc, într-unele din aceste crăpături există aer atmosferic, incapabil să scape, el putând fi confundat cu ușurință cu apa dacă este privit printr-un telescop foarte puternic. Cât privește colinele și craterele mai puțin adânci, acestea nu conțin aer atmosferic, ci doar eter, la fel ca și spațiul liber dintre soare și planete.

4. De aceea, această parte a lunii nu este locuită de ființe organice. Există totuși locuitori și în această zonă, dar ei au o natură spirituală. În timpul vieții lor pe Pământ, acești locuitori ai lunii au fost obsedați de aspectele lumești ale vieții, motiv pentru care au fost izgoniți pe lună, pentru a se corecta. După o vreme foarte îndelungată, când încep să înțeleagă că preocupările lumești nu aduc beneficii, și mai ales dacă își ascultă ghizii trimiși să le explice învățăturile spirituale, celor care doresc să scape de pe lună li se permite să atingă o stare mai înaltă de libertate. Cei mai puțin ascultători se vor întrupa însă pe partea opusă a lunii, unde viața se desfășoară în condiții demne de toată mila. Acolo, ei trebuie să se lupte nu numai cu frigul și bezna, dar și cu perioade de căldură insuportabilă, căci noaptea pe lună durează cât 14 zile pământești, și tot atât durează și ziua lunară. La sfârșitul fiecărei nopți lunare, frigul devine la fel de intens ca și la Polul Nord al Pământului, în schimb, începând de la amiază și până la sfârșitul zilei lunare, devine atât de cald încât nici o ființă vie nu suportă să rămână la suprafața lunii.

5. Locuitorii umani de pe partea opusă a lunii, la fel ca și celelalte creaturi vii, nu trăiesc la suprafață. Ei sunt nevoiți să rămână închiși în locuințele lor subterane timp de o jumătate de zi, dar și de o jumătate de noapte. Nu există case sau orașe, locuințele lor fiind de fapt niște nișe individuale în adâncurile solului lunar, în peșteri și crevase.

6. Pe lună nu există copaci fructiferi, ci doar rădăcinoase, cum sunt cartofii, morcovii, sfecla, la fel ca pe Pământ. Aceste plante sunt sădite la începutul unei zile, iar la sfârșitul ei sunt deja coapte. Când se lasă seara, oamenii ies afară din cavernele lor și recoltează plantele, pe care le duc în locuințele lor subterane, după care se hrănesc cu ele în timpul nopții și în ziua următoare.

7. Nu există decât un singur tip de animal domesticit, un fel de oaie, care reprezintă pentru acești oameni cam ce reprezintă renul pentru locuitorii din nordul extrem al Pământului.

8. În râuri și lacuri, care abundă în interiorul lunii, există numeroase specii de animale acvatice. Pe lângă acestea trăiesc diferite specii de păsări micuțe, similare cu vrăbiile voastre, la care se adaugă o sumedenie de insecte și alte animale care trăiesc la sol.

9. Aveți grijă să nu deveniți în viitor locuitori ai acestui satelit nenorocit, căci această școală a vieții, cu lumina ei palidă, nu este altceva decât o închisoare cumplită. Este mult mai ușor să mori de 14 ori într-o singură zi pe Pământ decât să trăiești o zi pe lună, căci locuitorii lunari se află într-o stare mult mai cumplită decât cei îngropați în cimitirele de pe Pământ, care măcar nu știu că sunt îngropați. Locuitorii lunari trebuie să trăiască plenar conștienți în mormintele lor, fiind de multe ori îngropați în locuințele lor subterane de prăbușiri de terenuri sau de inundații subite.

(* - Vezi și „Pământul” revelată lui Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Ființele umane de pe Lună
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 04:50 View PostDownload Post

Capitolul 2
Ființele umane de pe Lună


1. La fel ca și pe Pământ, oamenii de pe lună sunt de două sexe. Ei au fost creați o mie de ani mai târziu decât oamenii, de către un înger autorizat de Mine. Înălțimea lor atinge cu greu 60 de centimetri și au o înfățișare care aduce mult cu cea a piticilor din miturile scandinave. Au burți proeminente, care le servesc pentru două scopuri: pe de o parte, pentru digestia hranei într-un stomac convențional, și pe de altă parte pentru colectarea unui gaz ușor într-un al doilea stomac, care le aduce trei tipuri de beneficii.

2. Mai întâi, acest gaz îi face atât de ușori, încât ei pot sări cu ușurință peste râuri și lacuri. Dacă lacurile sunt de mai mari dimensiuni, ei pot pluti foarte ușor pe apă.

3. Al doilea avantaj constă în emiterea unor sunete ascuțite prin expulzarea acestui gaz, pentru a-și face astfel cunoscută prezența unii altora în locuințele lor subterane. De același gaz se folosesc și pentru a vorbi, scoțând niște sunete guturale, din plămâni, de frecvență foarte joasă. De altfel, locuitorii lunari detestă acest tip de vorbire, care nu este folosită decât de către acele spirite trimise aici pentru a se corecta. Când spiritul fostului pământean devine într-adevăr una cu sufletul unei ființe lunare, el se integrează perfect în trupul specific acestor locuitori și renunță la vorbire (care este specifică doar oamenilor de pe Pământ).

4. Un al treilea avantaj al acestui gaz stomacal constă în încălzirea locuințelor friguroase, în timpul nopții, prin expulzarea sa. Cavernele în care locuiesc acești oameni au o formă care seamănă cu cea a unor clopote turtite, către care conduc un fel de trepte. Aerul expirat se adună astfel sub cupola respectivă, încălzind în anumite limite rezonabile locuința; În plus, el împiedică pătrunderea în interior a aerului excesiv de rece de afară. Aerul atmosferic pătrunde doar în cantități mici, absolut necesare pentru susținerea vieții fizice. Același rol de termoreglare îl joacă gazul stomacal și în timpul zilei lunare, cu diferența că de această dată, el răcorește temperatura în interiorul locuinței, nepermițând aerului insuportabil de fierbinte de afară să pătrundă în cantități prea mari.

5. O altă particularitate a acestor ființe umane constă în faptul că ochii lor îndeplinesc o dublă funcție. Prima este întru totul asemănătoare cu funcția pe care o îndeplinesc ochii pământenilor, și anume aceea de a vedea. Ochii oamenilor lunari mai au însă și o a doua funcție, și anume de a lumina locuințele întunecoase de sub pământ. Acest atribut poate fi găsit și pe Pământ la anumite animale. O altă particularitate a oamenilor de pe lună constă în auzul lor extrem de ascuțit; ei pot auzi cu cea mai mare ușurință chiar și cele mai mici zgomote, de la distanțe foarte mari. Din acest motiv, urechile lor au pavilioane foarte mari și puternice.

6. Bărbații sunt mult mai solizi decât femeile. Dacă ar fi să comparăm puterea unui bărbat lunar cu cea a unei femei, aceasta ar fi asemănătoare cu puterea unui bărbat adult de pe Pământ comparată cu cea a unui copil de zece ani. De aceea, bărbații de pe lună se poartă cu multă gingășie cu soțiile lor mult mai slabe; ei le poartă pe umeri, astfel încât picioarele femeilor atârnă de o parte și de alta a gâtului lor. Dacă ați putea vizita luna, ați vedea foarte frecvent asemenea imagini, cu doi oameni care merg împreună, unul deasupra celuilalt.

7. Femeile nu au aproape nimic de făcut. Ele sunt hrănite de bărbați, care merg până la a le mesteca mai întâi hrana, după care o trec în gura femeii. În afara locuinței, femeia nu părăsește gâtul bărbatului ei decât în cazuri absolut necesare, cum ar fi ultimele zile de sarcină, când sunt foarte aproape de naștere. În timpul vieții sale pe lună, o femeie nu poate avea mai mult de două sarcini, una în timpul zilei, și alta în timpul nopții. În timpul unei sarcini ea poartă însă în pântec câte patru copii: patru băieți în timpul zilei și patru fete în timpul nopții. Copiii pot merge imediat după naștere; băiețeii se obișnuiesc foarte rapid să poarte în cârcă fetițele. Copiii pot muri și pe lună, la fel cum se întâmplă pe Pământ. Când depășesc vârsta de 100 de zile lunare, ei pot fi „posedați” de spirite străine.

8. Toți locuitorii lunari sunt înzestrați cu a doua vedere și sunt învățați cum să-L recunoască pe Dumnezeu de îngerii care îi ghidează interior. Aceste instrucțiuni le servesc inclusiv spiritelor umane exilate pe lună. Răul pe care aceștia și l-au făcut singuri, devenind obsedați de lucrurile lumești, este astfel șters gradat, pe durata întrupării lor ca ființe lunare. Din acest motiv, oamenii care au fost nevoiți să execute un stagiu pe lună pentru a se purifica au sufletele peticite, ei fiind ușor de recunoscut față de spiritele complet pure. Aceste suflete nu vor putea intra niciodată în clubul select al spiritelor pure, fiind nevoite să se comporte față de ele la fel cum se comportă luna față de Pământ (ca niște sateliți). Luna însoțește întotdeauna Pământul, dar nu se poate apropia de acesta așa cum fac prietenii.

9. Singurele spirite care vor fi ghidate direct de pe lună către regiunile superioare sunt cele originare de pe acest satelit (deci nu sufletele oamenilor trimiși de pe Pământ pe lună, pentru a se reforma), care au avut întotdeauna un dezgust natural față de lucrurile pământești. Ele sunt conduse în regatul copiilor spirituali, nivelul maxim de beatitudine care poate fi atins de ele. Este imposibil ca aceste spirite să atingă un nivel superior. Din cauza atributelor lor limitate, ele nu au capacitatea de a suporta un nivel superior, la fel cum oamenii de pe Pământ nu ar putea supraviețui în eterul cel mai subtil atâta vreme cât sunt întrupați fizic.

10. Aceasta este așadar soarta oamenilor cu înclinații lumești prea pronunțate. Cine nu renunță în mod voluntar la lumea exterioară, din iubire față de Mine, nu va putea scăpa de obsesiile sale decât pe calea coerciției, rămânând astfel de-a pururi un sclav (căci nu și-a folosit liberul arbitru pentru a se elibera). Cine poate considera munca forțată a unui sclav propriul său merit? Cel puțin, dacă își îndeplinește sarcinile, își merită pâinea cea de toate zilele; de aceea, el poate trăi, căci și-a făcut datoria, chiar dacă din obligație.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Animalele de pe Lună
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 04:53 View PostDownload Post

Capitolul 3
Animalele de pe Lună


1. La fel ca și pe Pământ, pe lună există numeroase specii și categorii de animale, care trăiesc în aer, la sol și în apă. Așa cum am mai precizat, pe lună nu există decât un singur animal domesticit, pe care voi l-ați numi probabil „oaia lunară”. Toate celelalte specii nu sunt domesticite, deci nu sunt utile omului. Corpul unei oi lunare este perfect rotund, ca cel al unui sac plin cu făină. El este susținut de patru picioare, nu mai lungi de 20 de centimetri, cu patru copite. Capul seamănă cu cel al oii de pe Pământ și are o lungime de 60 de centimetri și o lățime de 15 centimetri. Oaia are două urechi lungi, similare cu cele ale unui măgar. Din frunte îi crește un singur corn, cu mai multe protuberante ascuțite, de mărimea unui deget, orientate în toate direcțiile. Coada oii lunare seamănă cu cea a unui leu de pe Pământ, având un smoc de păr la capăt. Lâna sa este de culoare albă și seamănă cu cea a oii terestre.

2. Utilitatea oii lunare este extrem de mare pentru locuitorii acestui satelit. Mai presus de orice, aceștia folosesc laptele ei bogat, de culoare aurie. Din lână, ei își confecționează toate hainele, care consistă dintr-o cămașă și o haină, similare pentru ambele sexe. În plus, ei folosesc oaia la aratul pământului (cu ajutorul cornului ei), înainte de a semăna semințele din care își vor obține recoltele. Aceste recolte se coc într-un timp foarte scurt, de numai 14 zile terestre (o zi lunară).

3. Această specie de oi atinge frecvent o vârstă de 10 ani tereștri. După ce mor, pielea lor este jupuită și folosită ca pături în locuințele subterane. Carnea este așezată pe un mușuroi de insecte. Insectele de pe lună seamănă cu furnicile voastre. Ele devorează carnea de pe oase într-un timp destul de scurt. Apoi, oamenii lunari iau oasele și cornul și își confecționează din ele unelte. Evident, pe lună mai există și alte animale, multe din ele semănând destul de bine cu cele de pe Pământ. Totuși, ele sunt mult mai mici decât echivalentele lor terestre, dar și decât oile lunare. În afara oilor, pe lună mai există două animale remarcabile: maimuța cu bot și trei picioare, și maimuța săltăreață, care sare într-un singur picior. Maimuța cu bot și cu trei picioare are mărimea unei pisici terestre. Capul ei seamănă cu cel al unei maimuțe de pe Pământ, cu diferența că gura ei este așezată pe verticală, pe jumătate din lungimea gâtului. Picioarele din față seamănă cu labele unei maimuțe terestre, dar piciorul din spate aduce mai degrabă cu trompa unui elefant, putând fi contractat cu 20 de centimetri și alungit pe nu mai puțin de șase metri.

4. De ce are acest animal o formă atât de ciudată? Ați aflat deja că temperaturile de pe lună diferă de cele de pe Pământ, în timpul unei perioade de 28 de zile pământești, suprafața lunii este acoperită mai întâi cu un strat gros de zăpadă, care se topește apoi, în următoarele șapte zile, după care urmează o perioadă de caniculă. Natura acestui animal îi impune să-și țină capul în aerul atmosferic, ceea ce explică piciorul său extensibil. De pildă, în timpul nopții sau al iernii, maimuța se sprijină pe piciorul mult alungit, pentru a-și putea scoate capul deasupra stratului gros de zăpadă. Se hrănește cu o specie de păsări nocturne (care aduc cu liliecii tereștri), cărora le permite să intre în gura sa larg deschisă, ce emană o căldură foarte atrăgătoare pentru păsări, după care le consumă.

5. Când zăpada începe să se topească, apa acoperă suprafețe întinse ale lunii, ridicându-se până la o înălțime de câțiva metri. Aceste câmpii inundate sunt înconjurate de munți înalți. Maimuța se folosește din nou de piciorul său extensibil pentru a-și ține capul deasupra apei; altminteri s-ar îneca. În timpul perioadelor de caniculă, ea călătorește către apele curgătoare, în care preferă să stea scufundată zile la rând, astfel încât numai capul și labele din față îi rămân deasupra apei. Când nivelul apei crește, ea își lungește piciorul; când apele scad, și-l contractă.

6. Dacă râul se usucă de tot, maimuța pleacă mai departe, alungindu-și mai întâi piciorul din spate, apoi apucându-se cu labele din față de ceva și retrăgându-și piciorul extensibil. Repetă apoi procedeul, deplasându-se până când găsește din nou apă. În timpul zilei (când păsările asemănătoare cu liliecii nu zboară) se hrănește cu niște raci zburători, care aduc cu rădașcele de pe Pământ.

7. Maimuța săltăreață, care sare într-un singur picior, este o varietate a maimuței cu trei picioare, de care se deosebește prin faptul că piciorul său este infinit mai elastic decât cel al maimuței cu bot. De aceea, ea se deplasează prin salturi. În plus, animalul are capacitatea uimitoare de a se auto-comprima. Când se află în această poziție, el seamănă cu o felie medie de pâine aruncată la sol. Dacă se decide să sară, piciorul ei se dilată brusc pe o distanță de circa trei metri, ceea ce îi permite să facă un salt la o înălțime de 4-6 metri, parcurgând astfel o distanță de nu mai puțin de 12-14 metri. Maimuța face aceste salturi cu o repeziciune atât de mare încât poate prinde orice pasăre în zbor. De altfel, hrana ei este aceeași ca și cea a maimuței cu bot. Aceste animale trăiesc pe câmpiile lunare și nu vin decât rareori în contact cu oamenii de acolo, care trăiesc în crăpăturile din munți.

8. În acești munți, în afară de oi și de furnicile de care am amintit, mai trăiesc un mare număr de păsărele, din care cea mai mare nu depășește dimensiunea unei vrăbii de pe Pământ, iar cea mai mică atinge mărimea unei muște.

9. Apele conțin multe specii de pești, viermi și raci. Printre aceste crustacee se numără o specie mai ciudată, numit㠄mingea albastră”. Pe Pământ nu există un echivalent al acestuia. Această minge se poate divide în două jumătăți legate între ele printr-un mușchi scurt. Se hrănește cu viermii care pătrund între cele două jumătăți, cărora le consumă numai lichidele interne, expulzând apoi resturile odată cu apa. Această minge albastră, care are mărimea unui pepene, mai are o însușire aparte: noaptea, emană o lumină atât de puternică încât râurile și lacurile de pe lună au o strălucire mult mai puternică decât oceanele terestre în punctele de solstițiu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Suprafața Lunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 04:57 View PostDownload Post

Capitolul 4
Suprafața Lunii


1. Dacă priviți prin telescop acea față a lunii orientată către Pământ, puteți vedea că acest corp ceresc nu are o suprafață netedă, având un aspect muntos. La suprafață nu există apă, iar munții nu sunt aranjați radial în jurul unei formațiuni centrale sau în lanțuri muntoase, ca pe Pământ. Ei alcătuiesc formațiuni inelare, pe zone mai mari sau mai mici. Există și câteva zone muntoase cu orientare radială, dar acestea nu reprezintă decât o punte între mai multe formațiuni inelare de mici dimensiuni. Diametrul acestora din urmă nu depășește 60 de metri, fiind uniți cu miile în linie dreaptă, ca într-un fel de cărare. Dacă aveți un telescop foarte puternic, puteți vedea aceste coline ca un fel de raze strălucitoare care pleacă dintr-un punct central (o colină mai înaltă și mai luminoasă) în toate direcțiile. Această structură celulară i-a făcut pe mulți astronomi să creadă în mod eronat că au descoperit vegetație pe lună, deși pe această parte a lunii (cea vizibilă de pe Pământ) nu există nici un fel de plante.

2. Micile coline inelare au de multe ori în centru cratere circulare. Ici și colo există formațiuni stâncoase care înconjoară zone mai întinse, care pot ajunge până la 375 de kilometri, în care există aceleași coline inelare mai mari sau mai mici, cu cratere centrale. Aceste forme există practic peste tot.

3. La ce folosesc aceste formațiuni pe suprafața nelocuită a corpului ceresc? Ele reprezintă receptori ai magnetismului terestru, amplasați astfel încât să poată absorbi optim acest fluid. Micile cratere interioare servesc scopului de a depozita magnetismul Pământului. Ele nu au aceeași formă și aceleași dimensiuni, căci această energie trebuie distribuită în cantități variabile. Prin distribuția lor, numai aparent haotică (în realitate, există o ordine foarte precisă a lor), ele respectă o proporție foarte exactă, care determină imuabil mișcarea celor două corpuri cerești aflate față în față.

4. Un alt scop al acestor cavități circulare constă în reținerea aerului atmosferic, pentru a se putea proteja, la fel cum cavitățile de pe Pământ rețin apa. De unde provine acest aer? Din aceeași sursă ca și pe Pământ - din marele depozit cosmic, umplut de-a pururi cu eter și lumină.

5. Când partea vizibilă a lunii este întunecată, aceste cavități se umplu cu aer atmosferic. Când lumina soarelui începe să strălucească asupra ei, ea determină formarea unor precipitații abundente, care se depun sub formă de rouă. Această rouă contribuie la solidificarea întregii suprafețe a lunii, după care circulă prin corpul ceresc sub formă de apă, alimentând izvoarele de pe cealaltă parte a lunii. În plus, ele contribuie la formarea vaporilor și a straturilor atmosferice permanente. Aceste mici bazine sunt locuite de acele spirite care doresc să progreseze, după ce au fost salvate din primul nivel al iadului de spiritele mai pure ale cerului.

6. Aduse pe lună, aceste spirite primesc un corp care seamănă cu aerul pe care îl conțin aceste bazine. Având un corp atât de subtil, ele pot vedea ambele lumi, atât cea materială cât și cea spirituală, în funcție de necesitățile pe care le au pentru a progresa. La început, ele preferă să trăiască în părțile cele mai întunecate și mai adânci ale corpului ceresc. Pe măsură ce evoluează, corpul lor atmosferic se rafinează din ce în ce mai mult, devenind tot mai ușor; în acest fel, ele se ridică mai aproape de suprafață (alegându-și bazinele mai superficiale). Foarte puține vor ajunge însă la craterele mici de la suprafață; marea majoritate trăiesc în grup în bazinele mari.

7. Mai puteți descoperi pe suprafața lunii două puncte extrem de strălucitoare. Cea mai luminoasă zonă se află în regiunea sudică, în timp ce zona mai mică și mai puțin luminoasă este localizată în regiunea nordică a satelitului terestru. Aceste puncte reprezintă centre de salvare. Cel sudic, din care emană razele mai strălucitoare, servește drept far acelor spirite care nu au nevoie de un corp lunar. Cel nordic, mai puțin strălucitor, servește acelor spirite care nu pot fi vindecate de dragostea lor pentru cele lumești decât printr-o întrupare în corpul unui om lunar (condiție mult mai neplăcută decât prima). După părăsirea acestui corp, ele vor fi din nou reintegrate ca spirite în bazinele atmosferice din regiunea de nord a părții vizibile a lunii, după care se vor îndrepta lent (pe măsura evoluției) către centrul nordic de salvare.

8. Această călătorie nu este deloc ușoară sau rapidă, așa cum v-ați putea aștepta, știind că este vorba de niște spirite lipsite de corp. Pentru a putea face un pas înainte, un asemenea spirit trebuie să moară mai întâi în bazinul în care sălășluiește, la fel cum moare un om pe Pământ. Această moarte este întotdeauna mai mult sau mai puțin dureroasă, căci este însoțită de un sentiment constant de teamă. Evident, este vorba de frica de anihilarea eternă. Dacă țineți seama și de faptul că aceste spirite trebuie să treacă succesiv prin mai multe mii de asemenea bazine, în care rămân de multe ori timp de o lună, o jumătate de an sau chiar un an întreg, vă puteți imagina cu ce viteză călătoresc ele. Mai există încă acolo spirite de pe vremea lui Avraam, care nu și-au încheiat nici trei sferturi din călătoria lor.

9. Nu trebuie să știți mai multe despre partea locuită a corpului lunar, care seamănă întru totul cu cea nelocuită, cu diferența că pe cea din urmă formele vii au corespondențe materiale, în timp ce aici ele nu au decât corespondențe spirituale. Plantele și animalele de pe partea locuită a lunii corespund întru totul corpurilor atmosferice la care au renunțat spiritele de pe partea nelocuită. Aceste rămășițe de corpuri circulă împreună cu apa prin corpul lunar, după care hrănesc sufletul ființelor lunare, prin intermediul plantelor și animalelor. Cândva, în viitor, veți înțelege mai bine aceste procese, atunci când veți atinge o stare de conștiință mai înaltă pe calea Grației și Luminii Mele.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Patru întrebări referitoare la Lună
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:05 View PostDownload Post

Capitolul 5
Patru întrebări referitoare la Lună


1. a) În ce fel îl adoră pe Dumnezeu ființele de pe lună? Au aceștia o biserică sau un guvern? Sunt conduși de o singură persoană?

2. b) În cel fel își cresc copiii?

3. c) Cum privesc Pământul nostru? Știu ei că Tu, Doamne, Te-ai întrupat ca ființă umană pe Pământ și ai luat asupra Ta păcatele lumii?

4. d) Care este relația dintre lună și somnambulism? Iată care sunt răspunsurile la aceste întrebări:

5. Mai întâi de toate, trebuie precizat că răspunsurile depind întru totul de Pământul însuși. Explicația constă în faptul că din punct de vedere spiritual, nu există nici o diferență între ființele umane de pe Pământ și cele de pe lună. După cum v-am spus deja, ființele umane de pe lună nu sunt altceva decât oameni proveniți de pe Pământ care trebuie să progreseze; la fel ca orice alt spirit, ei își aduc cu ei propriile fapte sau lucrări. Că aceste fapte nu sunt dintre cele mai bune rezultă implicit din faptul că acești imigranți lunari au fost trimiși pe acest corp ceresc.


a)


6. Dacă doriți să știți în ce fel Mă venerează acești locuitori ai lunii, priviți orice om de pe Pământ care este foarte pasionat de cele lumești. Veți găsi în acesta oglinda perfectă a felului în care Mă adoră locuitorii de pe lună.

7. După cum știți, am afirmat odată că nici un om nu ar trebui să se preocupe prea mult de învelișul fizic temporar, ci mai degrabă să caute împărăția Mea și Dreptatea ei, care derivă din marea Mea Iubire față de toți cei care Mă iubesc mai presus de orice. Care credeți că este, din acest punct de vedere, situația oamenilor de pe Pământ, când chiar și cei mai buni dintre ei își petrec cel puțin 23 de ore pe zi pentru bunăstarea trupurilor lor? Se poate oare spune că acești oameni caută împărăția lui Dumnezeu? Ființele umane, pentru care am creat tot ceea ce există și pentru care îmi folosesc continuu întreaga Mea iubire și înțelepciune, nu își găsesc aproape niciodată un moment pentru Mine în tot acest dute-vino în care trăiesc. Adevăr vă spun: printr-o asemenea adorație, viața voastră nu va deveni cu nimic mai bună decât este.

8. Credeți că Mi-ați slujit cu ceva sau că M-ați adorat cu adevărat dacă murmurați rapid un Tatăl Nostru și o Ave Maria, sau dacă ați petrecut o oră cu o carte de rugăciuni în mână, dar cu gândul în altă parte, într-o biserică făcută din piatră și împodobită cu sculpturi? O, oameni lipsiți de minte! Chiar credeți că Eu sunt din piatră, din lemn, din metal, sau din orice alt material din care vă confecționați sculpturile? Dacă nu vă veți schimba atitudinea pe Pământ, veți fi nevoiți cu toții să intrați în școala lunii, pentru a învăța acolo, în condiții de maximă duritate, deopotrivă fizice și spirituale, că Dumnezeu cel viu nu își găsește plăcerea într-o asemenea adorație lipsită de substanță. Dacă tot mai doriți să aflați în ce fel îl adoră pe Dumnezeu ființele de pe lună, vă voi spune: acolo, unica adorație constă în lecțiile dure pe care oamenii sunt nevoiți să le învețe treptat. Aceasta este adevărata adorație a lui Dumnezeu, care trebuie slăvit întru spirit și adevăr. Numai prin asemenea lecții poate scânteia divină dini nterior să iasă la lumină. De vreme ce pe Pământ nu au făcut altceva decât să își satisfacă trupurile, acești oameni trebuie să învețe ce înseamnă traiul fără confort fizic, iar luna este locul ideal pentru această școală; ei trebuie să renunțe acolo la sine până la ultima fibră a ființei lor, cerând totul numai de la Mine. Pe lună, ei trebuie să își demonstreze continuu credința, în condițiile în care sunt supuși la cele mai dificile încercări cu putință. Dar nu așa cum o faceți voi, care nu aveți nici un pic de credință și care încercați să Mă înduioșați pe Mine, Dumnezeu cel viu, cu crucifixele voastre din lemn!


b)


9. Cea de-a doua întrebare are și ea un răspuns evident. Acolo unde Mă manifest în exterior prin îngerii Mei sau în care apar Eu însumi ca învățător nu mai este nevoie de nici un cap al bisericii, la fel cum nu este nevoie de nici un șef de guvern. De aceea, se poate spune că luna reprezintă un stat spiritual reformat, în care singurul șef sunt Eu însumi. 10. Copiii sunt crescuți în conformitate cu aceste învățături. Singurul lucru de care au nevoie este iubirea, din care se naște credința în Mine ca ființă umană, și în întruparea mea fizică pe Pământ, locul din care provin ei înșiși. Acest eveniment s-a petrecut nu numai pentru a le aduce beatitudinea oamenilor de pe Pământ sau de pe lună, ci tuturor celor răspândiți în spațiul infinit pe toate corpurile cerești, pentru a-i uni în funcție de natura lor și pentru a construi astfel un loc permanent pentru ei, sub marea Cruce a Iubirii. Aceasta este așadar religia și forma de adorare a lui Dumnezeu pe lună.


c)


11. Întrebarea referitoare la ce cred locuitorii de pe lună despre Pământ nu mai necesită un răspuns, după ceea ce am spus anterior. Singurii locuitori ai lunii care au ocazia să vadă Pământul sunt spiritele (care locuiesc pe partea vizibilă a lunii), iar acestea nu pot percepe aspectele materiale decât prin prisma analogiilor spirituale. Locuitorii de pe partea invizibilă a lunii nu văd niciodată Pământul, așa că tot ceea ce știu despre acesta este tot de natură spirituală.


d)


12. În ceea ce privește ultima întrebare, ipoteza potrivit căreia luna ar fi responsabilă de somnambulism este absolut falsă. Într-adevăr, în timpul lunii pline fluidul magnetic devine mult mai puternic, dar el este emanat de Pământul însuși. Când luna este luminată complet de soare, lumina atrage înapoi fluidul magnetic de pe lună pe Pământ. În acest fel, planeta voastră se încarcă foarte puternic cu magnetism. Oamenii care au o cantitate mai mare de metale în sânge decât nivelul normal au capacitatea - prin intermediul anumitor influențe, precum apa, aerul sau hrana - de a absorbi acest fluid magnetic care coboară din nou pe Pământ.

13. Când nervii sunt atinși de acest fluid și încep să apese neplăcut asupra sufletului, acesta își slăbește legăturile pe care le are cu corpul fizic și încearcă să scape. Corpul fizic dispune de un corp vital care este direct influențat de fluidul magnetic; acesta face legătura între trup și suflet. Dacă sufletul dorește să se elibereze de corp, el nu are altceva de făcut decât să stimuleze corpul vital, care acționează imediat asupra corpului fizic, de care este legat, silind totodată sufletul să-l însoțească. Așa se explică de ce somnambulii încep să meargă în timpul somnului. Ei au fața orientată către lună din cauza cantității excesive de fluid magnetic din sânge; se urcă pe acoperișuri sau pe turle în dorința de a se ridica deasupra nivelului solului, diminuând astfel senzația neplăcută pe care o exercită fluidul asupra lor. Pe măsură ce această influență scade, corpul fizic devine din nou apt să primească sufletul și spiritul prin intermediul corpului vital.

14. După ce corpul fizic s-a eliberat de presiunea neplăcută, sufletul îl conduce înapoi, în poziția din care a plecat, după care fuzionează din nou cu el. Sufletul nu știe că a practicat mersul somnambul, căci el nu are memorie. El nu cunoaște decât ceea ce vede. Amintirile sufletului întrupat într-un corp fizic nu sunt altceva decât o reluare a percepțiilor impresiilor naturale corespondente provenite de la simțurile fizice. El este trezit față de aceste percepții prin intermediul nenumăratelor imagini primite de la spiritul pe care îl poartă în sine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Fluidul magnetic
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:10 View PostDownload Post

Capitolul 6
Fluidul magnetic


1. Dacă observăm mai multe obiecte care seamănă între ele ca aspect și soliditate, primul lucru pe care îl comparăm este forma lor. Dacă luăm unul dintre ele în mână, îi putem simți soliditatea. Dacă luăm succesiv mai multe obiecte în mână, toate de aceeași mărime, putem distinge o a treia diferență, și anume greutatea lor specifică (adică greutatea pe centimetru cub de volum).

2. Obiectele de același fel, cum este de pildă apa, nu au întotdeauna o greutate egală, mai ales dacă temperatura diferă, chiar dacă au același volum. O picătură de apă de ploaie este mai ușoară decât o picătură de apă dintr-un izvor sau dintr-o fântână. O picătură de apă caldă este mai ușoară decât una de apă rece, iar o picătură de apă înghețată este mai ușoară decât orice alte categorii de picături.

3. Toate aceste exemple ne învață aceeași lecție: „Iată, cercetătorule, cât de diferite suntem, deși existența noastră are la bază aceeași lege și noi suntem alcătuite din aceeași substanță. Cu toate acestea, noi suntem atât de diferite între noi încât nu semănăm aproape deloc una cu cealaltă”.

4. Acest preambul are importanța lui, căci fără el nu ați putea înțelege ceea ce urmează. Înainte de a începe explicația propriu-zisă a așa-numitului „magnetism”, trebuie să mai dăm câteva exemple din sfera înțelepciunii. Vom începe prin a examina împreună trecutul îndepărtat.

5. Imaginați-vă acea perioadă în care în tot spațiul infinit nu exista nici o altă ființă în afară de Mine. Creația materială, la fel ca și cea spirituală, nu începuseră încă. În ce consta atunci, în acea vreme, spațiul infinit, și cum s-a născut timpul, de vreme ce acest spațiu a existat dintotdeauna? Cum arăta existența Mea înaintea oricărei alte existențe și cum s-a născut restul creației din această Existență Unică? Ce este de fapt spațiul? În ce constă existența Mea primordială? Și ce înseamnă existența temporală, născută din Mine, dar în afara Mea, în spațiul infinit din interiorul Meu? Cât de dificile vi se par aceste întrebări, și totuși, cât de simple sunt răspunsurile la ele dacă țineți cont de anumite premise.

6. Un mic exemplu va elucida răspunsurile la aceste întrebări. Să presupunem că ați cultivat multă vreme un gând, și întrucât acest gând vă făcea plăcere, lui i s-a adăugat un alt gând. Dacă primul gând, cel fundamental, nu a putut fi realizat, cel de-al doilea a găsit o posibilitate de a prinde contur, dar pentru acest lucru era necesar un al treilea gând, care era deja conținut în primele două gânduri. Acest al treilea gând explic㠄felul în care” poate fi realizat al doilea gând. Mai pe scurt, al treilea gând este „cum”.

7. Au existat așadar trei întrebări, fiecare răspunzând celeilalte. Problema nu era însă rezolvată. Din acest motiv, cele trei gânduri s-au întâlnit și au discutat problema foarte importantă a lui „de ce”.

8. După o scurtă deliberare, primul gând, cel fundamental, a răspuns: „Deoarece este ceva care seamănă perfect cu Mine!” Cel de-al doilea gând a spus: „Motivul pentru care poate fi realizat constă în faptul că primul gând nu se află în contradicție cu el însuși”. Iar cel de-al treilea gând a spus: „Deoarece în cauza care dorește să se manifeste sălășluiește principalul instrument de realizare a ei. Iar explicația constă în faptul că gândul nu se contrazice pe sine, nici în fundamentul său, nici în părțile sale, în nici un fel!”

9. Spre exemplu, dacă primul gând pe care l-ați avut a fost să construiți o casă, nu ați început mai întâi prin a vă imagina casa în plan mental, vizualizând felul în care va arăta ea? După ce ați construit casa în imaginație și ați ajuns la un rezultat extrem de satisfăcător, nu v-ați pus întrebarea dacă nu cumva există o cale de a transpune acest vis în practică, transformându-l într-o realitate? Cel de-al doilea gând v-a arătat astfel felul în care puteți construi casa din visul pe care l-ați avut inițial. Cred că veți fi de acord că primul gând nu conținea în sine nici o contradicție, lucru care a generat apariția celui de-al doilea gând.

10. Urmează în mod natural chestiunea lui „cum”, adică prin ce mijloace poate fi construită casa? Principalul instrument care permite construirea ei este însăși posibilitatea de a o construi. Cel de-al doilea instrument este cel care unește scopul de realizarea lui. În sfârșit, cel de-al treilea instrument se referă la materialele și la energia cu care poate începe construcția propriu-zisă. Dacă ați adunat tot ceea ce este necesar și dacă dispuneți de proprietatea pe care doriți să construiți casa, ce v-ar mai putea împiedica să transformați principalul gând (cel de la care a pornit întregul proces) într-o realitate? În scurt timp, veți vedea aceste gânduri prinzând o formă vizibilă în fața dumneavoastră, căci ați asigurat toate condițiile pentru realizarea lor.

11. Să revenim acum la Mine, Eternul Purtător al Gândurilor Creației, cel care am umplut spațiul infinit cu nenumărate clădiri, una mai măreață și mai artistică decât cealaltă. Se pune în mod firesc întrebarea: „De unde și-a luat Marele Maestru Arhitect materialele de care a avut nevoie pentru a construi toate aceste lucruri minunate?”

12. Dacă veți pune această întrebare unui savant al acestei lumi, el vă va răspunde că materia este la fel de bătrână ca și Mine, deci eternă. Singura sa dilemă ar fi: când am început să exist Eu? Căci Eu am guvernat infinitatea până în prezent. Există oare vreun obiect fără început? Pe de altă parte, poate oare un număr infinit să aibă un început, chiar dacă ai calculat fiecare obiect pe rând? Ar rezulta de aici că Eu nu am început niciodată creația (de vreme ce nu există un început). În cazul acesta, de unde au apărut stelele, lumile și toate miriadele de obiecte din creație? După cum vedeți, acest tip de raționament lumesc nu poate fi urmărit, căci gândul care stă la baza lui este plin de contradicții în sine, motiv pentru care gândurile care derivă din el (al doilea și al treilea) nu pot fi susținute.

13. Alții ar putea spune că Eu am creat cu un singur cuvânt haosul etern, pe care l-am ordonat și am creat toate aceste lucruri. Este ușor să vă dați seama de similaritatea celor două afirmații. Dacă așa ar sta lucrurile, haosul ar fi diferit de materia eternă, iar Eu nu aș mai fi un Creator, ci doar un meșteșugar. De altfel, ce compatibilitate ar putea exista între haosul etern și ordinea Mea eternă?

14. Se vor găsi și unii care vor afirma că Eu și materia suntem una! Această afirmație nu este complet lipsită de suport, dar există un aspect care nu se leagă. De vreme ce Eu sunt recunoscut ca fiind spiritul plin de energie, putere și viață, Cel Suprem în sine și absolut liber, cum este posibil ca acest spirit suprem și absolut liber să se manifeste sub forma vieții, dar și a pietrelor și celorlalte obiecte materiale neanimate? Dar întrucât aceste lucruri nu sunt una cu Mine, ci au fost create de Mine, Dumnezeul eternității, din Mine, întru Mine și în afara Mea, merită să aflați cum au fost create toate aceste lucruri. Gândurile voastre vin și pleacă, iar numărul lor este infinit, în schimb, gândurile Mele apar spontan, cu cea mai mare claritate. Dacă Eu doresc ca aceste gânduri să rămână, acest lucru se realizează instantaneu. Altfel spus, toate lucrările care sunt vizibile pentru voi, la fel ca și voi înșivă, nu sunt nici materie, nici haos supus ordinii, nici Dumnezeu întrupat în materie, ci sunt gândurile Mele, pe care Eu le-am reținut.

15. Așa cum spuneam, ele se nasc din Mine, întru Mine și în afara Mea. Din Mine, la fel cum nici voi nu puteți gândi decât din eul vostru. Cum să nu fie acest lucru posibil pentru Mine, de vreme ce în afară de Mine nu mai există un al doilea Dumnezeu?

16. Faptul că aceste gânduri fac parte din ființa Mea, fiind imposibil ca ele să aparțină altcuiva, nu mai trebuie demonstrat. Ele există însă și în afara Mea, la fel cum nici voi nu puteți spune că sunteți una cu gândurile voastre. În mod similar, gândurile Mele nu sunt una cu Mine, dar derivă din Mine.

17. Tot ce nu sunt Eu este în afara Mea. Dacă veți medita puțin asupra acestor crâmpeie de înțelepciune, ele vă vor deveni cu ușurință clare.

18. Acum, că am lămurit aceste aspecte, putem în sfârșit să ne referim la problema de la care am plecat: magnetismul. Ce este magnetismul? Acest fluid magnetic nu este altceva decât voința Mea, care reține în permanentă gândurile Mele. El guvernează întreaga creație, menținând forma și activitatea ordonată a tuturor lucrurilor vizibile. Voi înșivă sunteți guvernați de el, potrivit naturii pe care o aveți. În voi există însă ceva mai mult decât simpla Mea voință infinită. Acest „ceva mai mult” se referă la faptul că voi sunteți gândurile Mele favorite. De aceea, iubirea Mea vă susține ca principiu fundamental al vieții, ajutându-vă să evoluați, devenind ființe absolut independente, la fel ca Mine. Dacă acceptați iubirea Mea prin puterea liberului vostru arbitru, pe care vi l-am dăruit, puteți deveni propriii voștri stăpâni, într-o stare de libertate perfectă.

19. Dacă doriți să ajutați pe cineva prin puterea magnetismului, trebuie să știți că ea presupune o voință fermă, dublată de o mare credință. Fenomenul este cât se poate de simplu: magnetizatorul își unește - în mod conștient sau inconștient - puterea voinței sale cu voința Mea, lăsând-o apoi să se reverse asupra celor suferinzi. În acest fel, bolnavii sunt purificați și se vindecă, spontan sau treptat. Acestea fiind spuse, ați aflat tot ce era de știut.

20. Puterea voinței Mele este marele liant care unește între ele toate corpurile cerești și care le susține pe toate. Ea este pozitivă, căci operează activ, dar și negativă, prin faptul că reprezintă ordinea eternă și imuabilă, care nu poate fi schimbată. „Până acum” este legea efectului continuu etern, iar „până aici” este polaritatea negativă sau legea prezervării prin ordinea eternă.

21. De aceea, voința Mea polarizată reprezintă simultan substanța fundamentală a tuturor lucrurilor, indiferent care este natura acestora. Mari, mici, solide, dure, subtile, grele sau ușoare, chiar dacă nu sunt întotdeauna gândurile Mele cele mai înțelepte, ele capătă o existență fizică vizibilă ca rezultat al polarității voinței Mele eterne, așa cum v-am revelat-o. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 7 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !