Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 17:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62 - Lupta împotriva mâniei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 17:24 View PostDownload Post

Capitolul 62
Lupta împotriva mâniei


1. Din cauza pericolului imens pe care îl reprezintă posesiunea Demonului Mâniei, care afectează de multe ori generații întregi, uciderea trupurilor fizice prin epidemii larg răspândite devine uneori necesară. Așa se explică marile epidemii de ciumă sau de alte boli devastatoare, înainte ca demonul să aibă ocazia să ia complet în stăpânire sufletele a mii de oameni. În cazul celor care doresc să-și dezvolte propriul suflet, ca și pe cel al copiilor lor, o importanță foarte mare o are alimentația corectă, care poate conduce nu numai la salvarea sufletului, ci și a corpului, permițându-i acestuia să atingă o vârstă foarte înaintată. Din păcate, foarte puțini oameni mai cunosc astăzi principiile alimentației corecte, și încă și mai puțini o aplică.

2. Cum trebuie educat copilul încă de la naștere astfel încât, atunci când atinge maturitatea, să știe să se hrănească sănătos, având astfel posibilitatea să atingă o vârstă înaintată și să-și prezerve astfel existența echilibrată a sufletului?

3. Dacă încă de la o vârstă foarte fragedă, părinților le devine evident faptul că progenitura lor are o sensibilitate excesivă, fiind cu ușurință iritat de influențele din jur, ei trebuie să-l obișnuiască să se hrănească cu alimente care nu încălzesc sângele, ci dimpotrivă, îl răcoresc ușor.

4. Dacă mama își alăptează copilul, ea trebuie să se abțină de la orice fel de băuturi alcoolice, dar și de la orice fel de emoții negative, cum sunt iritarea sau mânia, pentru a nu acumula astfel în piept acele elemente care țin de natura Spiritului Focului. În plus, ea trebuie să evite alimentele care necesită o cantitate mai mare de bilă pentru a fi digerate. Anumite tipuri de legume, cum este fasolea, nu se recomandă deloc unei asemenea mame. În schimb, ea poate să mănânce cantități moderate de supă de carne, carne la grătar (provenită însă numai de la animale curate), zeamă de grâu, orez și porumb, de orz și secară, fierte însă în apă, nu în lapte integral.

5. Dacă mama nu își alăptează personal copilul, ci apelează la serviciile unei doici (lucru care, apropo, nu este deloc recomandabil), ea trebuie mai întâi să se intereseze ce fel de persoană este aceasta, dacă are un suflet bun și blând, și să-i impună aceeași dietă, să își controleze emoțiile și să respecte aceleași indicații pe care le-am recomandat mai sus.

6. În cazul în care copilul este alăptat (de mamă sau de doică), el trebuie înțărcat de la sân de îndată ce îi ies dinții. Odată cu dinții începe și dezvoltarea memoriei.

7. Cea mai bună hrană pentru copilul care arată de mic înclinații rele este terciul de grâu fiert amestecat cu miere.

8. Foarte bună este și apa în care a fiert orzul, amestecată de miere. Încă și mai bine sunt smochinele și roșcovele (pâinea Sfântului Ioan). În cazul unora dintre copii, cu vârste ceva mai mari, se recomandă de asemenea supa diluată de linte.

9. Laptele animalelor nu se recomandă imediat după înțărcare, căci acestea nu sunt întotdeauna sănătoase (mai ales iarna). Există și animale cu un temperament mai aprins, iar laptele lor ar fi foarte nesănătos pentru copiii cu același tip de temperament. Abia la vârsta de 1-2 ani pot fi hrăniți copiii cu lapte amestecat cu apă.

10. Pe de altă parte, se recomandă tuturor copiilor fructele fierte (compoturile). În special cele de mere și de pere sunt foarte indicate pentru purificarea sângelui. Copiii nervoși sau temperamentali nu trebuie să fie hrăniți cu carne până când le ies noii dinți. Dacă mănâncă prematur carne, sângele lor devine extrem de excitat, carnea capătă țesuturi adipoase, iar glandele sunt invadate de flegmă, factori care favorizează apariția multor boli.

11. Atunci când copiii hipersensibili sau cu o natură extrem de excitabilă încep să meargă și să vorbească, ei trebuie învățați diferite jocuri, dar numai din categoria celor care liniștesc mintea. Părinții trebuie să aibă mare grijă ca temperatura lor să nu crească din cauza mișcării excesive, și încă și mai puțin din cauza emoțiilor prea puternice. Toți factorii care ar putea declanșa crize de furie ar trebui monitorizați și eliminați cu atenție.

12. Dacă totuși observați că cei mici au ieșiri nervoase, nu trebuie să ezitați nici o clipă să le aplicați pedeapsa cuvenită. Foarte benefică este de pildă interdicția de a lua masa, căci nimic nu vindecă mai repede furia ca foamea. Flămânzii nu fac niciodată revoluții; în schimb, în oamenii întotdeauna sătui nu poți avea niciodată pe deplin încredere.

13. Dacă trebuie într-adevăr pedepsiți, este bine să li se explice copiilor că Tatăl Ceresc nu le-a trimis pâinea cea de toate zilele deoarece au fost neascultători. Dacă se vor cuminți și îl vor ruga pe Tatăl să le trimită pâinea, acesta le va permite părinților să-i dea ceva de mâncare. Copiii devin astfel conștienți de mici de prezența Tatălui Ceresc și se obișnuiesc încă de la cea mai fragedă vârstă cu ideea că depind întru totul de Acesta și că El poate ierta toate faptele, inclusiv cele rele. În cazul în care copiii se cumințesc cu adevărat, părinții nu trebuie să uite să le explice - pe înțelesul lor - cât de mulțumit este Tatăl Ceresc de comportamentul lor, care le strigă dimineața, la prânz și seara: „Lăsați-i pe copilașii aceștia dragi să vină la Mine!”

14. Astfel educați, copiii nu vor avea probleme majore mai târziu în viață. Dacă nu sunt ghidați de mici, ulterior va fi mult mai dificil pentru ei să fie direcționați pe calea cea bună, iar vechiul proverb se va împlini: „Copacul bătrân nu se mai apleacă decât pe timp de furtună, când poate fi rupt cu ușurință”.

15. După ce copiii cresc și devin conștienți de sine, arătând totuși din când în când semne de iritabilitate exagerată, este bine să li se recomande să ducă o viață cât mai moderată cu putință, să se culce și să se trezească devreme, și să se abțină pe perioade cât mai lungi de la băuturile alcoolice și de la alimentația bazată pe carnea animalelor murdare. De asemenea, nu se recomandă ca ei să viziteze locurile de distracție, mai ales cele în care se practică dansuri și jocuri de noroc. Aceste locuri trebuie evitate de aceste firi înfierbântate perioade lungi de timp, uneori chiar pentru totdeauna.

16. În plus, se recomandă ca acești indivizi (de ambele sexe) să se căsătorească de timpuriu, căci libidoul lor este mult mai puternic decât cel al unui om obișnuit. Dar cea mai importantă recomandare este ca acești oameni să se roage cât mai des și să citească lucrări spirituale. Acestea le vor întări sufletele și le vor slăbi cătușele în care le-au prins spiritele necurate. Spiritele lor nu vor fi însă cu adevărat libere decât atunci când vor cunoaște iubirea Mea. Fiind supuși unor tentații mult mai mari decât alți oameni, ei se află întotdeauna mai aproape de grația Mea. Din această categorie se nasc marii lideri ai umanității (desigur, numai dacă o apucă pe calea cea dreaptă), căci lor nu le lipsește niciodată curajul. Spiritual vorbind, aceștia sunt oamenii care construiesc în împărăția Mea marile vase din stejar și marile palate din marmură. Din crenguțe și pietricele nu se poate construi nimic durabil.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63 - Dependența de poziția sociala a oamenilor aroganți
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 17:38 View PostDownload Post

Capitolul 63
Dependența de poziția sociala a oamenilor aroganți


1. Mânia este un demon la fel de malefic ca și dependența de poziția socială, care stă de multe ori la baza mâniei. Un om umil nu poate fi iritat cu ușurință, în timp ce oamenii cu nasul pe sus se înfurie imediat. Principalul demon care acționează la ora actuală printre oameni este această dependență, care este foarte strâns asociată cu Satan. Copiii mici nu pot cădea sub influența acestui demon până când ating un anumit nivel al conștiinței de sine.

2. Primele tendințe în această direcție pot fi detectate încă la cele mai fragede vârste, când copiii abia învață să vorbească. Dacă veți observa mai mulți copii care se joacă, veți constata că unul dintre ei încearcă întotdeauna să îi controleze pe ceilalți. Chiar și copiii care nu știu încă să vorbească coerent se simt satisfăcuți atunci când alte persoane se închină în fața lor sau le adresează laude. În special copiii de sex feminin sunt afectați de această boală. Fetițele încep să se privească în oglindă și să se împopoțoneze de la cele mai fragede vârste, iar cei care doresc să le intre în grații nu trebuie decât să le laude cât mai des frumusețea. În schimb, dacă faceți greșeala să lăudați o altă fetiță în prezența lor, ele vor plânge în secret, dacă nu cumva vor avea manifestări chiar mai furtunoase.

3. În cazul băieților, puterea și forța au o importanță mult mai mare decât frumusețea. Fiecare dintre ei dorește să fie cel mai puternic din grup și să-i domine pe ceilalți. Ei nu vor ezita să își dovedească puterea prin orice mijloace pe care le au la dispoziție, astfel încât ceilalți copii să le recunoască forța și să se teamă de ei.

4. Prezența unuia din cei mai de temut demoni satanici poate fi deja recunoscută la acești copii. Izgonirea acestuia trebuie să înceapă imediat - chiar dacă părinții (sau alți educatori) nu cunosc în detaliu ce se întâmplă cu sufletul care manifestă aceste tendințe - căci dependența de poziția socială conduce mai târziu la cele mai teribile vicii.

5. Fetițele cărora le place să fie admirate devin foarte rapid fete cochete, integrându-se perfect în planul lui Satan. Cât despre băieți, aceștia devin curând niște mici monștri sălbatici, care nu mai au nimic sacru decât propria lor persoană.

6. În scurt timp, acești oameni încep să-l condamne pe Dumnezeu și să-i disprețuiască pe semenii lor. Ei sunt întotdeauna atotcunoscători, nu acceptă să fie contraziși, iar părerile lor sunt singurele care contează, tocmai pentru că sunt părerile lor. Cum credeți că vor evolua ei? Dacă cineva face greșeala să-i contrazică, demonstrându-le clar că greșesc, ei explodează, mai întâi verbal, iar când nu se mai pot controla, utilizează inclusiv forța fizică. Când calul nechează, Socrate și Cicero tac!

7. Când toți doresc să le fie superiori celorlalți, dependența de poziția socială se asociază perfect cu mânia. Slujitorii lor sunt viclenia și prefăcătoria. Demonul dependenței de poziția socială (care este un demon carnal, provenit din iadul cel mai de jos) stă la baza tuturor relelor care afectează astăzi umanitatea, căci în el, toate relele se unesc. Credeți că dacă acest demon nu ar fi corupt umanitatea, ar mai fi fost posibil măcar un singur război?

8. Oamenii au renunțat la Dumnezeu, pe care l-au înlocuit cu acest demon al aroganței, căruia i se închină, la fel cum s-a întâmplat în timpurile de demult cu vițelul de aur. De aceea, ei merită toate nenorocirile care se abat continuu asupra lor, de sus și de jos, căci își cresc singuri propriii copii ca pe niște tirani.

9. Copiii ar trebui crescuți și educați în smerenie, astfel încât să prefere ei înșiși să fie mai degrabă ultimii decât primii. Dacă majoritatea oamenilor ar gândi astfel, tiranii nu ar mai putea face mare lucru împotriva lor și ar fi nevoiți să cedeze, căci nu ar mai fi înconjurați de slujitori care să-i aduleze.

10. Eu permit deseori instaurarea la putere a unor asemenea tirani, tocmai pentru ca masele largi și lipsite de minte să se smerească și să învețe cum să trăiască în umilință. Așa se explică de ce în aceste timpuri se nasc atâția tirani și asupritori ai maselor. La urma urmei, oamenii nici nu merită o soartă mai bună atâta vreme cât nu doresc altceva decât să-i domine ei înșiși pe cei din jur. Temelia existenței voastre trebuie să fie umilința. Numai în acest fel veți scăpa de demonul dependenței de poziția socială, și numai atunci tirania va dispărea de pe pământ.

11. Aceasta este singura cale către fericire, deopotrivă în lumea aceasta și în cea de dincolo. O casă nu poate fi construită de sus în jos, ci numai de jos în sus. Cine dorește o umanitate mai bună trebuie să înceapă întotdeauna prin a deveni el însuși mai bun; apoi, cei din jur îi vor putea urma exemplul. Atâta vreme cât învățăturile Mele nu vor fi respectate întru totul, situația nu va deveni mai bună pe pământ, și nici soarta care vă așteaptă în Lumea de dincolo. Cine ascultă însă în întregime învățăturile Mele va trăi în fația Mea, deopotrivă aici și în Lumea de apoi. Un suflet smerit știe să se descurce în toate situațiile. De altfel, fiind atât de aproape de inima Mea, el primește în fiecare clipă ajutorul pe care îl merită.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64 & 65 - Despre lamentările oamenilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 17:42 View PostDownload Post

Capitolul 64 & 65
Despre lamentările oamenilor


1. Oamenii se plâng de foarte multe lucruri. Unii se plâng de timpurile grele și de veșnicele scumpiri. Alții îi înjură pe guvernanți, convinși că totul este din vina lor. Unii îi condamnă pe preoți, iar alții pe cei care trăiesc în lux. Pe scurt, toată lumea dă vina pe alții pentru relele acestei lumi. Nimeni nu se întreabă însă dacă nu cumva a contribuit personal la agravarea situației, dacă atitudinea sa este cu ceva mai bună decât a celor din jur. Văd de multe ori părinți care se plâng de luxul în care trăiesc alții în timp ce abia i-au cumpărat fiicei lor o rochie scumpă. Ce mai poți spune unor asemenea oameni, care văd paiul din ochiul altuia, fără să vadă bârna din ochiul lor? Nu poți să le răspunzi decât un singur lucru: dacă îți displace atât de mult luxul, de ce cedezi ispitei de a-i cumpăra fiicei tale rochii scumpe, numai din orgoliu? În loc să te plângi, începe prin a-ți îmbrăca mai simplu copiii. În acest fel, poate că și alții îți vor urma exemplul, iar ei vor fi urmați la rândul lor de alții. În acest fel, treptat, articolele de lux vor dispărea complet din magazine, căci nu le va mai cumpăra nimeni. Cum poți să ceri ca alții să devină mai buni dacă nu poți deveni tu însuți mai bun?

2. Mulți negustori se plâng de taxele și impozitele pe care le plătesc, dar nu-și dau seama că ei înșiși au inventat această plagă guvernamentală, taxându-și de multe ori clienții pentru a obține profituri uriașe. Dacă cineva își exploatează fără rușine semenii, cum le poate cere el guvernanților să facă ceea ce nu face el însuși? De altfel, vă avertizez: voi aranjați întotdeauna lucrurile astfel încât să vă maximizați plăcerea personală, iar Eu aranjez întotdeauna guvernele pe care le meritați (și care respectă exact modelul impus de voi). Guvernul nu face altceva, la scară mare, decât ceea ce faceți voi la scară mică. Cine le impune fraților lor cele mai mari taxe dacă nu comercianții? Sper să înțelegeți din aceste cuvinte că singurii responsabili pentru problemele oamenilor sunt ei înșiși. De aceea, toate motivele acestor plângeri vor rămâne până când cei care le cauzează se vor schimba.

3. La fel, proprietarii de case din marile orașe se plâng de impozitele pe locuințe și terenuri, dar dacă un chiriaș întârzie cu plata chiriei, ei îl dau pe loc în judecată, după care îi pun poprire pe bunuri și în final îl evacuează. Așa se explică de ce cresc continuu impozitele pe case și pe terenuri, și ele vor continua să crească atât timp cât va fi necesar, adică până când inimile proprietarilor se vor înmuia și ei vor învăța să le dea inclusiv săracilor câte o cameră în casa lor, fără să le perceapă nici un fel de plată.

4. Toate aceste pedepse sunt absolut necesare, și vă asigur că ele vor deveni din ce în ce mai drastice. De altfel, dacă nu sunteți mulțumiți cu solul liniștit al acestui Pământ, pe care cresc atâtea fructe, nu aveți decât să plecați pe mare, pentru a învăța care este diferența între liniște și furtună. Dacă valurile mării agitate nu vă înghit cu totul, ba chiar vă place acolo, puteți rămâne pe mare. Dar Eu vă spun: Pământul cel solid este mult mai liniștit, căci el nu poate fi schimbat cu una cu două, la fel cum cuvintele lui Dumnezeu rostite din vechime nu pot fi inovate, rămânând la fel de actuale și astăzi. Grația lui Dumnezeu se găsește pretutindeni pe Pământ, pentru toți cei care o caută. Cât despre cei care nu sunt interesați de grația Mea, ci doar de schimbări și inovații, motivați în principal de dorința de a fi mai presus ca alții în poziție socială sau în proprietăți, ei nu au decât să se închine Diavolului, căci în cer nu se va găsi nimeni care să verse măcar o lacrimă pentru ei.

5. Să vorbim acum de plângerile referitoare la preoți. Nici acestea nu ajung deloc la urechea Mea, căci Eu am aranjat astfel lucrurile încât oricine dorește, să poată avea acces liber la Cuvântul Meu.

6. După cum vedeți, pentru Mine nimic nu are valoare, cu excepția unei inimi pure, pline de iubire, și a credinței în Mine. Cine nu este satisfăcut cu acest lucru și pentru care cuvântul unui predicator este mai important decât cuvintele rostite de Mine nu are decât să rămână în orbirea sa, pe care o merită cu vârf și îndesat. Cât despre cei pentru care un lăcaș de cult luxos, construit cu bani mulți, este mai important decât o inimă pură (singurul templu real al Duhului Sfânt), aceștia nu au decât să se ducă și să se roage acolo.

7. Cum ar putea toate catedralele din lume să slujească slavei Mele? Cât timp am stat pe pământ, Eu nu am căutat gloria deșartă, ci doar credința și iubirea. Transformarea Mea - singurul Dumnezeu etern, adevărat și viu - într-un idol reprezintă pentru Mine o atrocitate, căci Eu nu doresc să fiu adorat decât întru spiritul și adevărul care sălășluiesc în inima curată a oamenilor.

8. Adevărata adorație constă în recunoașterea Mea ca Dumnezeu și Părinte, în iubirea Mea mai presus de orice și în respectarea poruncii de a vă iubi semenii. O catedrală nu poate contribui cu nimic la slăvirea Numelui Meu, căci ea nu arată cine sunt Eu, ci doar de ce sunt capabili oamenii, în aroganța și nesăbuința lor.

9. Cel care îmi admiră cu adevărat puterea și măreția ar trebui să meargă în Natură și să privească soarele, luna și stelele. Acolo veți găsi suficiente argumente pentru a recunoaște omnipotența lui Dumnezeu. În locul statuilor și picturilor din catedrale, veți găsi oameni reali, vii, și alte creaturi fascinante. În locul ornamentelor, puteți admira pădurile seculare și pajiștile magnifice, care vorbesc de la sine despre măreția, slava și înțelepciunea Creatorului etern. Această contemplare poate înălța ușor inima omului până la adevărata slavă a lui Dumnezeu. Deși înțelepciunea este întotdeauna victorioasă asupra prostiei, nu trebuie să credeți însă că oamenii proști vor dispărea; acest gen de oameni vor continua să existe atât timp cât va exista iadul. Mulți se întreabă de ce permit Eu atâtea atrocități și de ce nu distrug străvechea idolatrie cu fulgerele și trăsnetele cerului. De vreme ce am procedat astfel în timpurile de demult, de ce nu mai repet acest lucru și astăzi? Dar Eu vă spun: lăsați grâul să crească, și va veni timpul recoltei. Cine cunoaște eternitatea nu se simte niciodată presat de timp. Numai proștii se simt încolțiți de timp; cei înțelepți știu să aștepte, la fel cum știu la ce porți să bată.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66 - Ceremoniile ecleziastice
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 17:48 View PostDownload Post

Capitolul 66
Ceremoniile ecleziastice


1. La ce folosesc toate aceste biserici pline de obiceiuri idolatre și care impun respectarea a tot felul de practici stupide de asceză? Cel mai înțelept lucru pe care îl puteți face este să lăsați curentul să curgă; când va ajunge la ocean, el se va abandona de la sine. Este o prostie să încerci să înoți împotriva curentului, căci cu cât te opui cu mai multă putere valurilor, cu atât mai mare va fi rezistența pe care o vor opune ele. Cel mai bine este să te lași în voia lui, detașându-te în inimă de el și de direcția în care curge, și căutând acolo calea sigură către adevăr.

2. Ca simpli indivizi, ar fi o nebunie să vă opuneți unor instituții care s-au impus de-a lungul secolelor, devenind adevărate norme sociale. Ar fi ca și cum un singur soldat s-ar lupta cu o mie de dușmani: ce ar putea face el împotriva atâtor inamici? Același principiu se aplică și celor care încearcă să se opună unei ordini instaurate de foarte multă vreme. Chiar dacă ceea ce crede este corect, ce poate face el împotriva unei majorități oarbe și surde?

3. Eu nu privesc niciodată exteriorul unui individ, ci Mă uit numai în inima lui; de aceea, orice creștin cinstit poate participa liniștit la un serviciu divin, într-o casă de rugăciune.

4. Dacă Mă poartă cu adevărat în inima lui, nu i se va întâmpla nimic rău.

5. Cine se plictisește însă de serviciul divin ar trebui să rămână afară, căci nimeni nu este forțat să ia parte la el. De altfel, chiar dacă s-ar simți forțat, tot ar fi mai bine pentru el să ia parte la serviciul divin decât să bântuie prin tot felul de locuri de distracție în zilele sfinte, sau să facă afaceri, ori să pună la cale tot felul de intrigi, și așa mai departe.

6. Dacă nu vă place predica preotului, ascultați cel puțin versetele din Evanghelie pe care le citește acesta. Înțelegerea și aplicarea lor este suficientă pentru a atinge viața eternă. Așadar, nu aveți nimic de pierdut dacă intrați într-o casă de rugăciune; în schimb, puteți descoperi acolo ceva cât de mic care vă poate aminti de Mine. Cât despre cei care resping cu ură această idolatrie, nici aceștia nu au nimic de câștigat, ci numai de pierdut, ceea ce Mă conduce la întrebarea: la ce le folosește?

7. Cât timp am stat pe pământ, templul din Ierusalim era exclusiv un templu al idolatriei. Puteai să-l consideri orice, dar nu o casă a lui Dumnezeu. Și totuși, Eu, Iehova, nu am interzis nimănui să viziteze templul sau să-și aducă ofrandele. Am predicat Eu însumi foarte des în templu, și acolo am iertat-o pe femeia adulteră de păcatele ei. Nu le-am interzis nici adepților Mei să viziteze templul. Așadar, de ce ar trebui să vă simțiți iritați la gândul de a merge într-o casă de rugăciune? Cine intră într-o biserică într-adevăr în Numele Meu, poate fi sigur că Eu voi fi cu el. Și atât timp cât Eu rămân acolo, poate rămâne și el.

8. De altfel, nimeni nu ar trebui să-Mi ceară să lovesc cu fulgerele și trăsnetele din cer, căci numai Eu știu când este timpul pentru acest lucru.

9. Fenomenul acesta al ceremoniilor ecleziastice va dura atât timp cât oamenii vor fi dispuși să-l tolereze. Cine se simte satisfăcut nu are decât să participe la ele, dar în ochii Mei el rămâne un om lipsit de minte.

10. Cine Mă caută însă sincer, Mă va găsi, în orice circumstanțe. Eu îl voi accepta, iar el va rămâne preferatul meu, în fața tuturor celor lipsiți de minte. Deocamdată nu fac nimic pentru a schimba această stare de lucruri, pentru că ea este unanim acceptată, iar faptul că o tolerez nu arată altceva decât că are o importanță minoră pentru Mine.

11. Există însă oameni care Mă iubesc cu adevărat mai presus de orice, iar aceștia înseamnă mai mult pentru Mine decât întreaga lume. Aceștia se vor bucura de toată splendoarea grației Mele, în timp ce restul lumii nu va primi decât fărâmiturile. Un singur individ poate însemna mai mult pentru Mine decât o întreagă lume plină cu proști. De câte ori este cosită iarba, fără să dispară? Cum este posibil acest lucru? Simplu: pentru că ea crește la loc. La fel se întâmplă și cu proștii acestui Pământ, care preferă să rămână astfel.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67 - Visele și interpretările lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:06 View PostDownload Post

Capitolul 67
Visele și interpretările lor


1. În acest capitol vă voi prezenta câteva tipuri de vise, ale unor oameni buni, dar și ale unor oameni răi, care își au originea fie în cer, fie în iad. Este important să dețineți informații corecte în legătură cu aceste fenomene, ca să știți ce trebuie să faceți în cazul în care vi se vor întâmpla.

2. Există multe tipuri de viziuni. Cele mai comune și mai cunoscute sunt visele nocturne. Se pune întrebarea: cine este cel care visează și ce reprezintă imaginile din vis?

3. În timpul somnului obișnuit, singurul care visează este sufletul. Aceste vise nu sunt altceva decât imagini haotice create de suflet din propria sa imaginație. Imaginile de acest fel nu au nici o ordine, fiind similare cu cele dintr-un caleidoscop care se schimbă odată cu fiecare mișcare și care nu se repetă niciodată identic.

4. Motivul pentru care apar asemenea imagini circumstanțiale și haotice este că sufletul nu se află în contact cu lumea exterioară, dar mai ales cu spiritul său. Acest tip de viziuni nu-i folosesc la nimic sufletului, decât în măsura în care acesta își poate da astfel seama de starea în care se află.

5. Dacă vă propuneți să vă aduceți aminte toate visele pe care le-ați avut și faceți o sinteză a lor, puteți obține astfel o imagine destul de clară a stării în care se afla sufletul dumneavoastră: care sunt principalele sale dorințe, aspirații, elementele din care este alcătuit, inclusiv cum va arăta el atunci când se va desprinde definitiv de învelișul său trupesc. Aceste vise sunt în întregime produsul imaginației sufletului, nefiind provocate nici de spiritele iadului, nici de cele din cer. Sufletul își amintește mai mult sau mai puțin de ele, după care le uită complet. În cazul oamenilor obișnuiți, ele depind întru totul de alcătuirea corpului lor vital. Dacă acesta este mai înclinat către suflet, omul își poate aminti aproape orice vis. Dacă este mai înclinat către corpul fizic, el nu își va aminti aproape deloc visele. Acesta este de regulă cazul oamenilor cu înclinații senzuale și materiale.

6. Nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește visele lucide, care sunt percepute foarte intens de visător, ca pe o realitate vie. Atunci când se trezește, lui îi este foarte greu să-și dea seama dacă a trăit un vis sau o realitate. Aceste viziuni nu sunt vise ale sufletului, ci sunt provocate de spiritele din jurul acestuia. Dacă spiritele sunt malefice, omul se trezește absolut epuizat, fizic și psihic. Dacă sunt spirite bune, omul se trezește regenerat fizic și într-o stare de mare bună dispoziție psihică.

7. Ambele tipuri de vise sunt permise exclusiv pentru beneficiul sufletului, și niciodată în detrimentul acestuia. În cazul viziunilor teribile el primește de multe ori avertismente necesare, iar în cazul celor pozitive găsește puterea de care are nevoie. Motivul pentru care aceste vise sunt atât de clare constă în faptul că spiritele eliberează corpul vital al visătorului de învelișul său fizic, conectându-l la suflet. Aflat în această stare, sufletul are o senzație de naturalețe, căci se află în fuziune cu corpul său vital, acceptând și reținând prin intermediul simțurilor acestuia imaginile cele mai puternice și mai semnificative ale visului.

8. Viziunile somnambulilor și ale mediumilor, la fel ca și cele care apar în timpul anesteziei, fac parte din această categorie. Aceste viziuni interioare au o anumită ordine și semnificație, căci sufletului i se spune întotdeauna adevărul de către spiritele din jurul lui. De multe ori, el poate avea acces la evenimente care se vor petrece în viitor, lucru care poate fi realizat foarte ușor de către spirite, care cunosc ordinea lucrurilor și succesiunea cauză-efect, întrucât chiar ele sunt cele care generează această ordine.

9. Aceste viziuni au așadar o valoare mai mare decât primele. Totuși, ele nu trebuie considerate ca un destin inexorabil, așa cum credeau cândva păgânii. Omul nu trebuie să uite niciodată că dispune de un liber arbitru. Dacă dorește cu adevărat să trăiască o altă realitate decât cea pe care i-au arătat-o în vis spiritele, el se poate orienta către Mine. Prin grația Mea, destinul său se poate schimba, direct proporțional cu credința sa. Eu sunt singurul care poate schimba cursul lucrurilor, într-o singură clipă. De aceea, nu trebuie să fiți îngrijorați de aceste viziuni, care se petrec destul de frecvent: dacă sunt pozitive, nu aveți motive de îngrijorare, iar dacă sunt negative, ele pot fi schimbate. Desigur, în cazul celor care cred în ele mai mult decât în Mine, ele devin un destin imuabil, conform principiului: „Facă-se voia ta!”

10. Natura umană este atât de slabă încât acceptă imediat orice evenimente viitoare pe care i le revelează visele. De altfel, oamenii înșiși și-au creat un set de reguli pentru ca lucrurile să se petreacă exact ca în visele lor. Aceste interpretări subiective ale viselor, și consecințele lor, sunt la fel de stupide ca și cei care le-au inventat. De pildă, se consideră că apa din vis simbolizează moartea unei rude sau a unei cunoștințe. Focul semnifică o minciună sau o bucurie. Pâinea, bălegarul și visele legate de nunți sunt interpretate ca o moarte în familie. Albinele indică iminența unui incendiu, în timp ce furnicile simbolizează o inundație, sau anumite motive de îngrijorare. Lăcustele, greierii și păsările sunt interpretate ca semne de război, ca să nu mai vorbim de visele despre câștiguri la loterie. Aceste imagini sunt produse de sufletul însuși și nu indică altceva decât starea haotică în care se află acesta, nicidecum niște evenimente viitoare.

11. Credința în aceste interpretări ale viselor este cu adevărat malefică. Ea poate face mult rău sufletului, care este de multe ori dispus să renunțe la credința în Mine de dragul acestor interpretări stupide.

12. Deși acest gen de vise simple aparțin în întregime sufletului, oamenii slabi de minte consideră că ele sunt generate de spiriduși răutăcioși. Aceștia pătrund în trup și generează viziunile, după care conving sufletul de adevărul lor, deși ele nu reprezintă altceva decât imaginația lor malițioasă.

13. V-am relatat toate aceste lucruri ca să știți pe viitor cum trebuie să priviți visele, dar și viziunile reale, despre care vom discuta mai în detaliu într-un capitol viitor. Orice fenomen are un scop și o rațiune corespondentă, care nu au însă nimic de-a face cu imaginația debordantă și cu prostia.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 68 & 69 - Superstițiile
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:12 View PostDownload Post

Capitolul 68 & 69
Superstițiile


1. Un al treilea tip de viziuni se nasc din convingerea profund superstițioasă că anumite evenimente naturale au o legătură profetică cu ceea ce se va petrece în viitor. Cred că nu vă sunt străine aceste prostii și diferitele ritualuri pe care le pun la cale unii oameni pentru a afla ce le rezervă viitorul.

2. Primele aiureli la care doresc să fac referire sunt calendarele, concepute de unii oameni care, fără nici cea mai mică cunoaștere și deseori în cea mai ridicolă manieră cu putință, încearcă să prezică vremea pentru fiecare zi a noului an. Foarte importante sunt în aceste calendare așa-zisele zile critice. Cine este însă Domnul vremii, Eu sau aceste zile critice? Chiar credeți că îmi lipsește cu totul înțelepciunea, astfel încât să stabilesc anticipat anumite zile critice în funcție de care vremea va evolua într-un sens sau în altul?

3. Oamenii judecă vremea în funcție de aceste zile critice, dar nu cunosc zilele critice ale inimii lor, care le pot revela cum va fi vremea în viitoarea lor viață eternă. Ei ar fi mult mai aproape de adevăr dacă și-ar observa inimile și dacă ar încerca să înțeleagă furtuna sau zilele frumoase din sufletele lor. De altfel, vremea proastă din inima lor se datorează de multe ori chiar acestor zile critice pe care le stabilesc ei înșiși, unele pentru joacă, pentru mâncare și băutură, pentru plăceri carnale, urmate de zile de odihnă și lenevie, de tristețe, de melancolie, etc.

4. Dacă oamenii ar ține cont de aceste zile critice, nenumăratele furtuni, ploaia și grindina, fulgerele și trăsnetele, ninsorile abundente și gheața din inima lor nu s-ar mai produce. Dacă sufletul ar trăi constant într-o vreme senină, spiritul și-ar putea părăsi în sfârșit mica sa cămăruță, ieșind în lumea liberă a inimii și proclamând ziua critică a vieții eterne. Atâta vreme cât respectivele zile critice vor continua să provoace însă asemenea fenomene „meteorologice” negative în sufletul oamenilor, aceștia vor rămâne ceea ce sunt la ora actuală, simple animale, care cu greu vor putea fi acceptate în cer.

5. Există și oameni care cred în cei care pot influența vremea, pe care îi consideră un fel de vrăjitori sau de magicieni negri. Aceștia scriu tot felul de texte stupide, pe care le comercializează sub titlul „Remedii pentru vreme”. Pe primul loc între factorii care pot alunga vremea rea sunt considerate așa-numitele mise pentru schimbarea vremii, oficiate de preoții romano-catolici. Un alt remediu sunt așa-zisele binecuvântări ale câmpurilor, efectuate fie de preoți locali, fie de călugări cerșetori, ale căror binecuvântări sunt considerate mult mai eficiente. Un al treilea remediu, aplicat cu deosebire pentru alungarea furtunilor violente, constă în sunarea clopotelor pentru furtună, însoțită uneori de focuri de armă trase cu praf de pușcă binecuvântat, arderea mugurilor de salcie, aprinderea unor lumânări binecuvântate, sau chiar ridicarea unor cruci pentru vreme rea, despre care se crede că alungă vrăjitoarele care aduc vremea rea.

6. La câte aberații nu se pretează oamenii, uitând cu desăvârșire că singurul care poate influența vremea este Dumnezeu, și unicul lucru pe care îl pot face ei pentru a avea parte de o vreme bună este să se roage Tatălui Ceresc!

7. Toate aceste superstiții au consecințe dintre cele mai neplăcute, căci ele îi determină și pe cei care mai au încă o inimă bună să își piardă credința în Dumnezeu, iar aceasta este o influență a iadului, care pune astfel stăpânire pe mințile oamenilor naivi. Mai mult ca oricând, în ziua de astăzi națiunile au nevoie de lumină, nu de întuneric. De altfel, la momentul potrivit, Eu însumi voi aprinde lumina de care au nevoie națiunile, care vor ști să le mulțumească atunci cum trebuie celor care au răspândit cu atâta osârdie întunericul.

8. Un alt tip de superstiție care intră în această categorie se referă la așa-zisele semne ale norocului sau ghinionului, la care toți oamenii sunt atenți, dar mai ales cei de credință romano-catolică. Aceste simboluri aberante au o influență incredibilă asupra oamenilor, de la cei din înalta societate și până la ultimul țăran. Ele nu sunt altceva decât o moștenire rămasă de la păgâni, propagată de anumite spirite care au trăit pe vremea păgânismului, care nu sunt suficient de corupte pentru a face cu adevărat parte din iad. Ele pot cutreiera destul de libere Pământul, fiind lăsate să acumuleze cunoștințe, în speranța că vor progresa și că vor deveni ființe umane mai bune. Ele se alătură anumitor oameni, se atașează de trupurile lor și influențează sufletele, care ajung să creadă astfel în asemenea aberații. Din fericire, mai sunt destui oameni care își dau seama că aceste credințe nu pot avea la bază adevărul. Chiar și aceștia pot rămâne însă cu anumite îndoieli, neștiind dacă nu cumva ele conțin măcar un sâmbure de adevăr. Un creștin adevărat nu ar trebui să aibă asemenea îndoieli.

9. Un instrument mult mai malefic de revelare a viitorului sunt cărțile de ghicit. Acest joc nefast a adus multă nefericire oamenilor. De aceea, sfatul Meu este să îi evitați pe acești ghicitori, căci ei sunt înconjurați de tot atâția demoni câte cărți de joc au. Chiar dacă predicțiile lor se adeveresc, acest lucru devine posibil numai cu ajutorul spiritelor rele. Așadar, dacă nu doriți să deveniți prizonieri ai iadului, evitați acești profeți mincinoși.

10. Mai nou, se încearcă ghicirea viitorului cu ajutorul mediumilor. Dacă un medium este adus în stare de transă de un hipnotizator, el ar trebui lăsat să reveleze numai acele informații pe care dorește să le dezvăluie în mod voluntar. El nu ar trebui forțat să vorbească, întrucât această forțare este foarte dăunătoare pentru sănătatea sa. Sfatul Meu este să așteptați cu răbdare până când mediumul începe să vorbească de la sine. Puteți pune întrebări, dar numai atunci când nu deslușiți cu claritate cuvintele pe care le rostește.

11. Explorarea mediumică prin plasarea mâinilor pe trupul celui aflat în transă nu trebuie executată decât de către credincioși asupra altor credincioși. Ori de câte ori un hipnotizator orgolios, cu pretenții științifice, induce o stare de somn magnetic unei alte persoane printr-o manipulare artificială, cu scopul de a obține anumite informații sau rezultate științifice, puteți fi siguri că acest hipnotizator este un demon. De altfel, ar fi chiar mai benefic pentru medium să fie posedat de un demon adevărat decât de un asemenea hipnotizator lipsit de conștiință și de Dumnezeu.

12. Vă spun toate acestea ca să știți ce aveți de făcut în cazul în care vă veți confrunta vreodată cu o asemenea situație. Eu voi binecuvânta orice hipnotizator care își plasează mâinile pe un bolnav, în Numele Meu, în dorința de a-l vindeca. Cât despre făcătorii de miracole și ghicitori, aceștia ar face bine să se ferească de Mine.

13. În plus, ar trebui să-i avertizați pe cei capabili să reveleze cu adevărat viitorul, prin asemenea mijloace corecte, să nu facă acest lucru decât în cazul oamenilor maturi, care pot evalua cu discernământ informațiile primite pe această cale. Predicțiile foarte clare despre viitor sunt nu numai extrem de dăunătoare pentru orice suflet, dar sunt și un nonsens, căci nu există un viitor predeterminat, acesta fiind influențat de liberul arbitru al omului.

14. Eu am dăruit fiecărui om un spirit liber. De aceea, fiecare dintre voi aveți datoria să faceți toate eforturile pentru a trăi renașterea spirituală. Cine a renăscut întru spirit poate cunoaște viitorul fără nici un pericol. Câtă vreme acest lucru nu s-a petrecut însă, nu se poate vorbi de un „viitor” pentru o asemenea ființă umană. Mai presus de orice, căutați împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte vor veni de la sine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70 - Împărăția lui Dumnezeu și renașterea spirituală
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:14 View PostDownload Post

Capitolul 70
Împărăția lui Dumnezeu și renașterea spirituală


1. Mulți oameni își spun: „Nu e nimic rău în a căuta împărăția lui Dumnezeu, dar nu înțelegem de ce este atât de greu de găsit această împărăție și de ce nu există o singură biserică sau congregație creștină care să prezinte calea sigură de a ajunge la aceasta”. Biserica romană susține: „Eu sunt singura cale!” La fel fac însă și celelalte biserici. Din păcate, cine merge pe calea descrisă de aceste biserici descoperă de-a lungul ei tot ce își poate imagina vreodată, mai puțin promisa Împărăție a lui Dumnezeu.

2. Iată care este răspunsul Meu la această dilemă: dacă cineva caută o vreme prea îndelungată un obiect prețios, el sfârșește mai devreme sau mai târziu prin a-și întrerupe căutarea. Dar a cui vină este? Eu vă spun: este vina celui care caută, de vreme ce caută împărăția lui Dumnezeu acolo unde nu poate fi găsită, și nu o caută acolo unde poate fi găsită. Scriptura afirmă cu claritate că Împărăția lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu splendoarea exterioară, neputând fi găsită decât în inima omului. Piatra ei unghiulară este Hristos, unicul Dumnezeu și Domn al cerului, deopotrivă temporar și etern, în spațiu și în infinitate. Inima omului trebuie să creadă în El și să-L iubească mai presus de orice, în plus, aspirantul la Împărăția lui Dumnezeu trebuie să-și iubească semenii la fel de mult ca pe el însuși.

3. Când omul respectă cu sfințenie această poruncă simplă în inima sa, se poate spune că el a descoperit deja Împărăția lui Dumnezeu. Odată atins acest nivel, el nu mai trebuie să se preocupe de lucrurile de care are nevoie, căci toate i se vor da de la sine. Dacă el are nevoie de înțelepciune, aceasta i se va da, exact în proporția de care are nevoie. Dacă el are nevoie de un ajutor din exterior pentru a-și continua viața pe pământ, el va primi ajutorul la momentul potrivit, în proporția cuvenită. Dacă are nevoie de anumite puteri speciale pentru o ocazie particulară, le va primi. Pe scurt, va fi tot timpul susținut și ocrotit. Dacă va avea nevoie să știe o limbă străină într-o anumită împrejurare, aceasta i se va revela instantaneu. Iar dacă va dori să vindece pe cineva drag, nu va avea nevoie decât de două lucruri: de invocarea Numelui Meu și de mâinile sale.

4. Atât timp cât se va afla în trup, nici un om de pe acest pământ nu va putea beneficia însă simultan și în orice moment de toate aceste avantaje, chiar dacă va fi renăscut întru spirit. Ele îi vor fi acordate numai atunci când îi vor fi cu adevărat necesare. La fel ca orice altă ființă umană, și un om renăscut spiritual va trebui să se îndrepte către Mine atunci când dorește să primească ceva, așa cum Eu însumi, pe vremea când eram întrupat, nu am putut face orice aș fi dorit, fiind nevoit să împlinesc misiunea pentru care M-a trimis Tatăl.

5. Evident, Tatăl era în Mine, la fel cum Eu sunt în El. El era însă Spiritul lui Dumnezeu ca Părinte al Eternității, în timp ce Eu eram (așa cum sunt și astăzi) sufletul Lui. Acest suflet posedă propria sa cunoaștere și propriile sale capacități, fiind Sufletul tuturor sufletelor, cel mai înalt și mai perfect între toate. Cu toate puterile sale, acestui suflet nu i s-a permis să facă orice dorea, fiind - așa cum spuneam - nevoit să împlinească misiunea pe care i-a trasat-o Cel din care s-a născut. De pildă, atunci când acest suflet și-a dorit să-i fie luată cupa amară de la gura lui, Cel care se afla în el l-a silit să bea cupa. Cât timp am fost întrupat, sufletul Meu nu a făcut altceva decât ceea ce i-a ordonat Cel care se afla în interiorul lui.

6. De aceea, nu trebuie să vă imaginați că un om renăscut întru spirit este un fel de făcător de miracole, care nu mai prididește cu minunile. La fel, nu trebuie să credeți că el are un halou auriu în jurul capului, așa cum sunt ilustrați sfinții în icoane. După moartea sa fizică, nu vor fi neapărat semne miraculoase, precum cele de care fac atâta caz preoții, în special cei din biserica romano-catolică, în legătură cu cei pe care i-au decretat chiar ei sfinți. Nici nu poate fi vorba de o prezervare a corpului lor, care va intra în putrefacție la fel ca trupul oricărui om obișnuit. De altfel, orice om de bun simț se poate întreba la ce ar folosi acest miracol. Cu ce ar fi mai binecuvântat spiritul celui plecat dintre voi, fie el și renăscut a doua oară, dacă trupul rămas pe pământ ar fi înzestrat cu o asemenea însușire miraculoasă, dar lipsită de orice logică? Nu, oamenii care au descoperit împărăția lui Dumnezeu nu au asemenea caracteristici. Pe de altă parte, grația Mea se revarsă prin intermediul lor ori de câte ori acest lucru se dovedește necesar.

7. La fel, nu trebuie să vă imaginați că un om născut a doua oară, care trăiește în Împărăția lui Dumnezeu, este un fel de călugăr, complet mort din perspectiva lumii exterioare (materialistă), fiind ocupat numai cu rozarii, slujbe, litanii, posturi, condamnarea celor păcătoși, sau care își contemplă viitorul mormânt cu amuzament și detașare. Toate acestea nu sunt semne ale renașterii interioare; dimpotrivă, ele sunt semne ale întunericului interior în care încă se mai zbate ființa. Lumina celui renăscut nu mai cunoaște partea întunecată a vieții, căci ziua este eternă în interiorul lui.

8. Mormântul și sicriul nu sunt în nici un caz semne ale celui renăscut, care trăiește în împărăția lui Dumnezeu, căci în această împărăție nu există morminte, nici sicrie, pentru simplul motiv că nu există morți. Acolo nu veți găsi decât învierea și viața eternă. Omul renăscut trăiește continuu în spiritul său și nu meditează asupra pierderii trupului său, la fel cum nu contemplă niciodată moartea, care nu înseamnă pentru el mai mult decât înseamnă pentru voi dezbrăcarea unei haine, seara. Așa se explică de ce moartea nu mai există pentru omul renăscut. Cu siguranță, această atitudine față de moarte este un semn minunat care indică renașterea spirituală, dar el nu este niciodată afișat în exterior și public, ci numai în interiorul omului.

9. La fel se petrec lucrurile și cu celelalte semne ale renașterii; ele nu pot fi recunoscute în exterior decât în anumite situații speciale, când este cazul. Astfel, cine are darul profeției va primi informații legate de viitor, dar numai atunci când este cazul și numai după ce Mi se va adresa Mie, căci Eu sunt singurul profet. Când Eu voi așeza cuvintele în inima și pe limba lui, el va rosti profeții; în caz contrar, el va vorbi la fel ca orice alt om. Exact la fel se petrec lucrurile și cu celelalte daruri excepționale cu care sunt înzestrați cei renăscuți întru spirit.

10. Oamenii care au trezit al doilea simț al văzului nu trebuie considerați ca făcând parte din categoria celor renăscuți întru spirit numai pentru că au această calitate, care nu este altceva decât o consecință a sensibilității lor nervoase. Prin intermediul corpului vital, sufletul lor transferă cu ușurință imagini din împărăția sufletului la nivelul corpului lor fizic. Cei care au un sistem nervos foarte puternic nu sunt de regulă capabili de așa ceva. Pe scurt, nu este vorba neapărat de ceva bun, după cum nu este vorba nici de ceva rău. Este mai degrabă un fel de boală trupească ce se declanșează în urma unor incidente (de multe ori neplăcute) în timpul vieții pământești a celui în cauză. Astfel, o stare prelungită de tristețe, de frică, un șoc puternic, și alte evenimente similare, pot declanșa acest fenomen. De asemenea, există anumite mijloace artificiale care au același rezultat, precum hipnoza, beția și drogurile halucinogene.

11. Reafirm așadar cu tărie că al doilea simț al văzului nu este un semn al renașterii spirituale, lucru demonstrat inclusiv de faptul că acești oameni văd deseori imagini haotice și incoerente, care nu au un conținut ordonat.

12. Explicația este simplă: sufletul lor nu este conectat încă la spiritul lor. Ei nu pot explica ceea ce văd, întrucât nu au o interpretare structurată a lumii de dincolo. În schimb, cei născuți a doua oară au o viziune foarte clară și perfect structurată asupra chestiunilor spirituale, ceea ce dovedește profunda lor ancorare în acea dimensiune. Acesta este așadar un alt semn al renașterii spirituale, marcând o mare diferență față de persoanele care au simple viziuni din lumea de dincolo. Repet: nu trebuie să vă așteptați la tot felul de minuni copilărești ca urmare a renașterii întru spirit, ci doar la roadele naturale ale unui spirit sănătos și ale unui suflet echilibrat, aflat în contact permanent cu spiritul său.

13. Pe de altă parte, cel renăscut știe perfect că poate realiza miracole cu ajutorul Duhului Sfânt, dar nu dorește să epateze cu ele, motiv pentru care nu le practică decât atunci când este strict necesar, de regulă în secret.

14. Cât despre cei care aspiră să renască spiritual numai pentru a primi aceste daruri miraculoase, ei pot fi convinși că această grație nu se va revărsa niciodată asupra lor.

15. Alte semne evidente ale renașterii spirituale sunt iubirea față de Mine, marea bunătate a inimii și iubirea față de semeni. În cazul în care ele lipsesc sau în care umilința nu este suficient de puternică, cele mai mari semne pe care le-ar face sau viziunile pe care le-ar avea o asemenea ființă nu înseamnă practic nimic. De multe ori, acești oameni sunt mai departe de Împărăția lui Dumnezeu decât mulți oameni care par obișnuiți, căci Împărăția lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu pompa exterioară, ci numai cu discreția și liniștea inimii. Urmăriți să înțelegeți cât mai profund acest adevăr, și veți descoperi mult mai ușor Împărăția lui Dumnezeu.

16. Singurele viziuni absolut autentice sunt cele ale ființelor renăscute spiritual. Celelalte viziuni au sâmburele lor de adevăr, dar nu pot fi interpretate corect decât tot de către un om renăscut spiritual.

17. Nu credeți în mesajele stupide pe care vi le adresează oamenii de lume; credeți însă întru totul în cuvintele celor renăscuți, căci ei nu rostesc decât ceea ce primesc de la Mine. Cât despre ceilalți, aceștia vorbesc în funcție de propria lor înțelegere.

18. Atunci când o asemenea persoană afirmă că vorbește în Numele lui Dumnezeu, nu o credeți; ea vorbește numai pentru propriul folos, pentru a trage avantaje personale sau pentru faimă. Dacă cineva vă spune însă cu detașare, fără nici un interes personal: „Iată ce a spus Domnul!”, pe acesta credeți-l, mai ales dacă el nu ține cont de reputația celui cu care vorbește, căci numai ființele renăscute spiritual cunosc reputația Domnului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71 - Profeți adevărați și profeți falși
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:17 View PostDownload Post

Capitolul 71
Profeți adevărați și profeți falși


1. Unii și-ar putea pune întrebarea: „Oare poți avea întotdeauna încredere în predicțiile referitoare la viitor ale unui om renăscut spiritual, sau trebuie să ai îndoieli?” Iată care este răspunsul Meu la această întrebare: „Dacă un om renăscut spiritual vă spune: ,Faceți cutare!', faceți ce vă spune. Dacă el vă spune: ,Se vor petrece cutare sau cutare evenimente!, fără să precizeze însă: ,dacă vor fi îndeplinite următoarele condiții', atunci nu-l credeți. Un om cu adevărat renăscut spiritual nu va uita niciodată să adauge acest ,dacă' condițional, căci orice viitor nu se poate petrece decât în anumite circumstanțe. Altfel spus, predicția unui eveniment viitor nu se poate petrece în orice condiții. Dacă viitorul ar fi absolut previzibil, lumea s-ar afla sub o judecată extrem de severă și libertatea nu ar putea exista. Un om cu adevărat renăscut spiritual știe foarte bine acest lucru, și nu va face niciodată profeții absolut certe.

2. Eu însumi am fost cel mai mare profet care a trăit vreodată pe pământ, dar cine ar putea dovedi că, în afara învierii Mele, am prezis ceva cu o certitudine absolută? Eu am afirmat că voi muri și că voi învia a treia zi, dar nu am precizat niciodată ora și ziua când se vor petrece aceste evenimente. Am prezis de asemenea a doua Mea venire pe pământ, dar am precizat cu toată claritatea că în afară de Mine (și de cei cărora le voi revela acest lucru), nimeni nu știe ceasul la care voi veni! Așadar, Mi-am revelat a doua venire, dar nu și momentul exact al acesteia. Apropierea ei va putea fi totuși recunoscută după semnele care o vor preceda, și pe care le-am precizat”.

3. Chiar și profeții au prezis viitorul numai la modul condițional, pentru ca oamenii să nu fie supuși judecății, dar să poată totuși acționa, într-o deplină libertate interioară, pentru a scăpa de anumite evenimente teribile ce urmau să se declanșeze. Astfel, Ieremia a făcut anumite profeții, după care a așteptat ani de zile împlinirea lor, lamentându-se că aceasta nu mai vine. Ceea ce el a profețit pentru a doua zi s-a împlinit, dar câțiva ani mai târziu. De pildă, profeția lui referitoare la ținerea în sclavie a poporului iudeu timp de șapte ani de către babilonieni s-a împlinit abia 23 de ani mai târziu, Iona a așteptat în zadar căderea Ninevei, lucru pe care Mi l-a reproșat cu mânie până la sfârșitul vieții.

4. Dacă oamenii amenințați cu închisoarea își schimbă comportamentul, procedurile juridice nu mai sunt declanșate împotriva lor, chiar dacă nu toți își schimbă cu adevărat comportamentul în bine. În mod similar, dacă între 100.000 de oameni există zece ființe virtuoase, de dragul lor le voi cruța și pe celelalte 99.990 de judecata teribilă. La fel, dacă găsesc 100 de oameni virtuoși într-un milion de suflete, de dragul celor 100 îi voi cruța și pe ceilalți de judecata cu care i-am amenințat. Dacă numărul celor virtuoși este chiar mai mare, voi desființa complet tribunalul. Mai bine spus, în locul unui tribunal general, voi înființa unul special, în care îi voi judeca numai pe cei mai încăpățânați dintre ei. Dacă însă numărul celor buni se reduce dramatic, poporul respectiv va fi nevoit să suporte încercarea cu care l-am amenințat, nu înainte de a primi câteva avertismente. Dacă nici acestea din urmă nu îi schimbă în bine pe oameni, pedeapsa nu va fi anulată.

5. Sper că ați înțeles din cele spuse mai sus că în ceea ce privește profețiile trebuie să manifestați o anume precauție, pentru a discerne între cei chemați să facă profeții și cei care nu au această chemare. Oricum, nimeni nu va putea atinge renașterea spirituală numai de dragul unei profeții, ci doar dacă iubește viața eternă. Pe de altă parte, dacă revărs asupra unei ființe darul profeției, aceasta are datoria să nu schimbe nici măcar un singur cuvânt din cele revelate de Mine. În caz contrar, pedeapsa sa va fi pe măsură. După cum vedeți, nu este deloc ușor să fii profet. Cine face profeții de la el, asumându-și judecata divină, aduce un mare deserviciu umanității.

6. El va fi nevoit să suporte aceeași pedeapsă ca și cea pe care a profețit-o fraților săi. Cine condamnă va fi condamnat; cine blestemă va fi blestemat. Cine amenință cu iadul va fi pedepsit chiar cu acesta. Cine amenință cu moartea își va găsi el însuși moartea. Cine amenință cu sabia va fi executat de sabie. Iar cine amenință cu întunericul va orbi și va trăi în beznă. Cine nu dorește să fie condamnat ar trebui să nu condamne.

7. Dacă cineva vă spune că are puterea de a judeca, dată de Mine, este un mincinos pentru eternitate. Numai Eu le-am putut acorda Apostolilor și discipolilor Mei puterea supremă de a-și iubi semenii, din iubire pentru Mine. Acesta este spiritul Meu în inima celor renăscuți spiritual, dar și în inimile celor care cred în Mine, care Mă iubesc și care își iubesc semenii, de dragul Meu. Spiritul Meu în ființa umană este puterea acestei iubiri; de aceea, este de datoria voastră să vă iertați dușmanii din toată inima. De câte ori un om își iartă dușmanul întru spirit, acest păcătos este iertat în toate cerurile. Dacă dușmanul este foarte rău, iar iertarea voastră nu aduce rezultatele scontate, ar trebui să spuneți: „Fie ca Domnul să te recompenseze după faptele tale”. În acest fel, respingeți păcatul, dar nu pe păcătos.

8. Înseamnă această putere o judecată? Nu, căci puterea se naște din iubirea supremă față de aproape, care este tot una cu iubirea Mea divină. Ea nu este însă în nici un caz o judecată! Am avut Eu însumi această alternativă, și de aceea nu doresc să oblig pe nimeni să o practice. Le-am dăruit oamenilor puterea supremă a iubirii dintr-un singur motiv: ca să le fie mai ușor să se simtă ca frații, în Numele Meu. Cine ar putea confunda darul acestei puteri cu o judecată?

9. Atunci când am afirmat: „Primiți Duhul Sfânt”, Eu am vrut să spun: „Primiți puterea supremă a iubirii Mele divine. Ceea ce veți desface pe pământ va rămâne astfel, și nu va mai fi nevoie de sacrificii și de mari preoți. Ceea ce veți lega în inima voastră și ceea ce veți lega pe pământ, va rămâne legat și în cer”. Prin „a desface” și „a lega” nu trebuie să înțelegeți „a ierta” și „a pedepsi”, căci desfacerea este o eliberare, iar legarea o acceptare din proprie inițiativă.

10. Spre exemplu, dacă un om îi este îndatorat altuia, creditorul îl poate ierta de datorie. La fel, dacă un păgân se convertește la creștinism, creștinii din congregația locală trebuie să-l accepte imediat în grupul și în inima lor, cu toată puterea iubirii divine. Orice creștin care crede în Mine, care Mă iubește și care acceptă să fie botezat în Numele Meu are acest drept.

11. Cine ar putea crede că aceasta este o judecată? Oriunde există o judecată, aceasta se opune ordinii Mele. Iar cei care se supun unor tribunale religioase greșesc crezând că păcatele le sunt absolvite astfel. Cum ar putea o terță persoană să anuleze o datorie pe care cineva o are față de altcineva?

12. Atunci când, sub influența spiritului Meu, Iacov a recomandat confesiunea reciprocă a păcatelor, acest lucru nu avea nici o legătură cu ceea ce practică astăzi preoții sub numele de confesiune, referindu-se mai degrabă la o recunoaștere confidențială a propriilor slăbiciuni și greșeli în fața unui prieten și a unui frate, pentru a primi de la acesta putere și alinare întru spirit și adevăr. Vă asigur că nu este nevoie de un preot sau de o consacrare de tip exorcist pentru acest lucru. Apostolatul nu este altceva decât o îndrumare frățească, nicidecum o funcție păgână, care presupune îmbrăcarea unor haine din aur, argint și pietre prețioase, sau mai știu Eu ce puteri de a condamna sau de a absolvi păcatele.

13. În Biblie nu se pomenește nimic de vreo confesiune. Apostolilor, dar și celorlalți, li s-a cerut doar să fie buni gospodari. Dacă un om slab regretă că a păcătuit, fizic sau spiritual, împotriva unui frate care a murit și față de care nu-și mai poate cere iertare, el poate apela la o terță parte pentru a fi ajutat și a-și mai reduce astfel din povara morală. Oricine acceptă să dea acest ajutor îi aduce fratelui său un real serviciu, dând dovadă de compasiune creștină, mai ales dacă îl orientează pe cel care a păcătuit către Mine. În ceea ce privește celelalte situații, niciodată o terță persoană nu ar trebui să intervină între doi frați care au ceva de împărțit, sub pretextul că le absolvă păcatele. De altfel, dacă se limitează să-i condamne, fără să încerce să-i ajute cu adevărat, toate păcatele lor vor cădea asupra lui. Acesta este unicul adevăr în ceea ce privește absolvirea la ordin a păcatelor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72 - Absolvirea păcatelor și iconolatria
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:29 View PostDownload Post

Capitolul 72
Absolvirea păcatelor și iconolatria


1. Unii filosofi moderni Mă consideră doar un alt filosof și susțin că orice om are dreptul - în acord cu doctrina creștină - să absolve păcatele, de vreme ce și Eu, care am stat la baza acestor învățături, le-am iertat păcatele unor oameni care nu greșiseră cu nimic față de Mine.

2. Răspunsul Meu adresat acestor filosofi este similar cu cel pe care l-am dat evreilor care M-au pus în fața femeii adultere: „Să arunce primul cu piatra cel lipsit de păcate, iar fapta sa va fi răsplătită în toate cerurile!”

3. Atât timp cât am fost întrupat, Eu am putut ierta păcatele oamenilor, căci Eu Însumi eram fără de păcat. A fi fără de păcat înseamnă a trăi pe nivelul suprem de umilință și iubire. Oricine trăiește pe acest nivel integrează în ființa lui legile lui Dumnezeu. Pentru ca puterea lui Dumnezeu să sălășluiască plenar în ființa lui, toate dorințele pe care le-a avut vreodată, chiar și cele din copilărie, trebuie eliminate din trupul său. Abia atunci poate spune el unei alte persoane: „Păcatele îți sunt iertate!”, iar ele chiar îi vor fi iertate. Nici chiar în acest caz nu se poate spune că omul respectiv este cel care iartă păcatele, ci doar puterea divină care sălășluiește în el. Aceasta este singura forță din univers care poate reconcilia inimile celor care au păcătuit unii împotriva altora, devenind astfel dușmani. Numai ea poate aduce inimile lor până la incandescență, aprinzându-le cu focul iubirii pure.

4. Iubirea divină distruge întreaga mânie, orgoliul și invidia. Este evident că un om nu ar putea avea niciodată o asemenea putere, ea fiind apanajul exclusiv al divinității. De aceea, orice om se poate ruga astfel lui Dumnezeu: „Doamne, iartă-mi mie păcatele pe care le-am comis împotriva fraților mei, inclusiv împotriva celor care nu mai sunt în viață și de la care nu îmi mai pot cere iertare personal. Numai puterea Ta, Doamne, poate face acest lucru cu putință”.

5. Atunci când oamenii nu se mai pot ierta reciproc, fie pentru că se află la o distanță prea mare unii de alții, fie din cauza morții unuia dintre ei, numai puterea lui Dumnezeu le mai poate absolvi păcatele.

6. Personal, nu am nimic împotrivă dacă un om i se adresează confidențial unui prieten, povestindu-i greșelile și slăbiciunile sale, pentru a primi alinare. Iată cum ar trebui să sune în acest caz sfatul unui prieten adevărat: „Dacă dorești ca păcatele să îți fie iertate, ar trebui să te întorci către Domnul cu intenția foarte serioasă de a nu mai comite niciodată asemenea păcate. În plus, ar trebui să îți ispășești păcatele comise împotriva fraților tăi printr-o căință sinceră și prin comiterea unor fapte bune”. Un asemenea confesor îmi va fi de-a pururi drag.

7. Evident, pentru acest lucru nu este nevoie de un preot, mai ales dacă acesta este convins că el deține puterea exclusivă și autoritatea de a absolvi păcatele, de a-l judeca pe păcătos și de a i se adresa ca reprezentant direct al lui Dumnezeu în confesional. Acești oameni sunt niște manipulatori ai răului și niște ucigași de suflete, căci ei împart arbitrar dreptatea în fața Porților Cerului.

8. Tot din această categorie fac parte și falșii profeți, care propovăduiesc cu cea mai mare seriozitate, spunându-le oamenilor simpli: „Mergeți în pelerinaj la icoana cutare și nu uitați să îi aduceți cât mai multe ofrande. Icoana vă va absolvi de păcate și o mare grație divină se va revărsa asupra voastră”.

9. Dar Eu vă spun: acești falși profeți își vor primi răsplata justă. Ei nu știu (și nu doresc să afle) că Dumnezeu nu trebuie adorat decât întru spirit și adevăr. Toți cei care predică în acest fel, împingându-i pe oameni către idolatrie, sunt anticreștini și falși profeți, căci ei ucid spiritul oamenilor pe care îi învață astfel. De aceea, nu ar trebui să vizitați niciodată asemenea locuri, în care pervertirea minții este foarte contagioasă.

10. Să nu credeți că cineva își poate găsi mântuirea în aceste locuri, căci Eu sunt singurul Mântuitor, iar Eu sunt Dușmanul Etern al idolatriei de orice fel. De ce aș conferi Eu puteri miraculoase unei picturi pe lemn? Puteți fi convinși că dacă aș conferi asemenea puteri cuiva, acesta ar fi un om cu inima curată și dreaptă, nu un obiect neanimat.

11. Iconolatria creștină este o formă de idolatrie, mult mai abominabilă în ochii Mei decât cea a păgânilor din Antichitate, căci aceia nu îl cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu. Ei erau împinși către un asemenea comportament de nevoia lor interioară de a se apropia de forțele superioare. În schimb, oamenii din ziua de astăzi îl cunosc pe Dumnezeu și știu că El este singurul Domn, dar continuă să adore picturi pe lemn. Ei pot fi comparați pe bună dreptate cu marele dușman al lui Dumnezeu, (Antichristul, sau Lucifer) care îl cunoaște și el pe Dumnezeu, dar în loc să-L iubească și să-L adore, înșiși urăște și i se împotrivește.

12. Cei ignoranți vor fi iertați, căci ei nu știu ce fac. Cei care văd, întrucât dispun de lumină, dar refuză să vadă, stingându-și în mod deliberat lumina, nu vor fi însă iertați.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73 - Credința activă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 18:32 View PostDownload Post

Capitolul 73
Credința activă


1. Cele afirmate mai sus se aplică nu doar papalității, ci tuturor categoriilor de preoți și culte. Oriunde mesajul lui Hristos nu este predicat în spiritul lui real, nu poate fi vorba de o biserică adevărată, ci de falși profeți.

2. Există tot felul de secte care afirmă: „Iată, noi nu avem icoane, deci cultul nostru este cel mai pur între toate”. Dar Eu le răspund: „Faptul că nu aveți icoane nu înseamnă nimic pentru Mine. Singurul lucru care contează este viața trăită la unison cu Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă sunt golite de ceremonii exterioare și sunt prezentate astfel încât să fie acceptate de rațiunea pură, învățăturile nu înseamnă nimic dacă rămân simple teorii și nimeni nu trăiește în acord cu ele”.

3. Este adevărat că cele mai mari și mai incredibile abuzuri au fost făcute în cadrul Bisericii Catolice, dar nu se poate nega nici faptul că există în această biserică și aspecte pozitive, căci preoții lor predică despre iubire și umilință. Dacă ați ține cont numai de acest unic aspect, ați putea fi mântuiți. Ce pot spune însă de o biserică ce nu predica decât credința, respingând munca activă? Scriptura afirmă cu claritate: credința fără muncă este moartă. Eu însumi am spus-o de nenumărate ori: „Aplicați Cuvântul, nu vă limitați să-L ascultați!” Este evident din aceste cuvinte că simpla credință nu folosește la nimic; ea trebuie mai întâi să devină activă, prin intermediul iubirii.

4. La ce ar folosi lumina soarelui pe Pământ dacă ea nu ar fi asociată și cu căldura? La ce v-ar folosi toate aceste cunoștințe științifice pe care le aveți, dacă nu le-ați găsi aplicații practice? Și la ce v-ar folosi, într-o iarnă friguroasă, simpla credință că un lemn arzând în sobă ar încălzi întreaga cameră?

5. Pe scurt, credința fermă, neînsoțită de lucrări active, poate fi comparată cu un om nerod care se mulțumește să se încălzească în gând, refuzând să aprindă soba. Credința înseamnă acceptarea învățăturilor, dar acestea ghidează omul către o activitate specifică. Dacă cineva acceptă o învățătură, dar nu o pune în practică, Eu îl întreb: „La ce îți folosește faptul că ai acceptat învățătura?”

6. De aceea, Eu prefer îndeosebi acele biserici care pun în practică. Este mult mai bine să îi dai cuiva o bucățică de pâine decât să faci o mie de planuri despre hrănirea săracilor. Nu este rău nici să faci planuri, dar aceste planuri trebuie puse în practică, căci altfel, credința rămâne din nou fără substrat.

7. Cine dorește să trăiască în acord cu învățătura Mea poate face acest lucru în cadrul oricărei biserici. Principala regulă pe care ar trebui să o aplicați este următoarea: examinați tot ce oferă aceasta și păstrați numai ceea ce este valoros. Eu nu voi spune nimănui: devino catolic, protestant sau ortodox! Dimpotrivă, îi voi spune: rămâi ceea ce dorești, dar fii un creștin activ, întru spirit și adevăr! Căci orice om poate avea acces la Cuvântul pur al lui Dumnezeu, în cadrul oricărei biserici, dacă dorește acest lucru.

8. Eu nu sunt un patriarh, nici un papă sau un episcop. În schimb, Eu sunt precum un Tată drept și plin de iubire față de toți copiii Săi, și cea mai mare bucurie a Mea este atunci când vă întreceți întru fapte de iubire. În schimb, nu-Mi face nici o plăcere să văd că vă certați unii cu alții și că fiecare dintre voi dorește să fie mai înțelept și mai infailibil ca ceilalți.

9. Împărăția Mea este împărăția activității supreme, nu o împărăție a lenei și inactivității. Eu nu i-am învățat pe apostoli: „Stați acasă și meditați asupra învățăturilor Mele!” Dimpotrivă, le-am spus: „Răspândiți-vă în toate națiunile lumii”.

10. La fel doresc să Mă adresez tuturor celor care vor să cunoască fericirea supremă. Recolta este întotdeauna mai mare decât numărul lucrătorilor. De aceea, este preferabil să fii activ într-un domeniu oarecare decât să ai credința cea mai pură și să nu faci nimic. Simplul credincios nu face altceva decât să își îngroape talentele. Există oameni care nu cunosc aproape nimic despre Scripturi, dar care acționează conform învățăturilor acestora; ei pot fi comparați cu un gospodar care nu dispune de mare lucru, dar își ține casa așa cum poate, ridicându-se deasupra multor vecini ai săi.

11. Din cele spuse până acum, orice om de bună credință își poate da seama cu ușurință ce trebuie să facă pentru a duce o viață justă, știind exact ce trebuie să aleagă și ce trebuie să respingă. Cred că tot ce era de explicat în această privință a fost explicat. Amin.


- FINALUL CARTII -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 7  [ 70 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !