Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 14:55
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Musca - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Musca - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 07:04 View PostDownload Post

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Despre Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 07:25 View PostDownload Post

Despre Jakob Lorber


Jakob Lorber s-a născut la data de 22 iulie 1800, pe malul stâng al râului Drau, într-o zonă vinicolă, în satul Kanischa, parohia Jahring, unde tatăl său, Michael Lorber, avea o fermă micuță.

Deloc întâmplător, Jakob Lorber a crescut într-un mediu rural și destul de sărac. Părinții săi erau însă deschiși față de artă și de religie. El a moștenit de la tatăl său numeroasele talente muzicale și a învățat să cânte la vioară, la pian și la orgă.

Când a ajuns la liceul din Marburg, un orășel pe malul râului Drau, Lorber își putea câștiga deja banii necesari pentru pregătire cântând ca organist la una din bisericile locale. A primit acreditarea ca profesor de liceu în anul 1829, la Graz, Austria, capitala provinciei Steierrnark. Cu toate acestea, la vremea respectivă nu a reușit să-și găsească un post. De aceea, el și-a putut continua intensiv studiile muzicale, predând arta compoziției, vioara, lecții de canto, și dând din când în când câte un concert.

În timpul acestor ani, Lorber și-a urmat înclinația interioară și s-a adâncit din ce în ce mai mult în studiul „Căii Interioare”. Printre altele, a citit lucrările lui Justinus Kerner, Jung-Stilling, Swedenborg, Jakob Bohme și Johann Tennhardt. Biblia a rămas tot timpul cartea lui de căpătâi și sursa sa de inspirație până la sfârșitul vieții.

În pofida numeroaselor sale talente, trăia de pe azi pe mâine, până când i s-a oferit în cele din urmă un post ca dirijor la Opera din Trieste. Când era pe punctul de a accepta postul, lucru care i-ar fi permis să-și consacre talentele lumii exterioare, a primit o altă misiune, aceea de „Scrib al Domnului”. La data de 15 martie 1840, imediat după rugăciunea de dimineață, el a auzit cu claritate o Voce în regiunea inimii, care i-a poruncit: „Ridică-te, ia-ți pana și scrie!”

Ascultător, a renunțat la pregătirile pentru călătorie, s-a așezat și a început să scrie ceea ce îi dicta misterioasa voce. Era introducerea la prima sa lucrare, Casa Domnului: „Și astfel, bunul Dumnezeu se adresează tuturor; iar cele spuse aici sunt adevărate, autentice și sigure. Oricine dorește să vorbească cu Mine, trebuie să se îndrepte către Mine, iar Eu îi voi răspunde în inima lui. Dar numai cei Puri, cu inima plină de smerenie, vor auzi Vocea Mea. Iar Eu voi păși braț la braț cu cei care Mă vor prefera lucrurilor lumești și care Mă vor iubi la fel cum își iubește mireasa mirele. Acestea sunt adevăratele Ființe Umane, cele care Mă privesc la fel cum își privește un frate fratele, și cum le-am privit Eu dintotdeauna, încă înainte ca ele să fi existat”.

Începând din acea zi, a primei dictări din partea Domnului, imposibilul a devenit posibil și a intrat în viața lui Jakob Lorber.

În timpul celor 24 de ani care au urmat, el a continuat o activitate care nu putea fi înțeleasă de nimeni numai cu ajutorul intelectului și al rațiunii. Scria aproape zilnic, ore întregi, fără întrerupere, fără să consulte vreo carte de referință și fără să aibă cunoștințe legate de ceea ce scria, căci cunoașterea curgea din pana lui prin intermediul Cuvântului Interior. Întreaga lui viață s-a împlinit în singurătate, ascultând de această Voce Interioară.

Nu îl putem descrie pe Jakob Lorber, decât în superlative. Dacă l-am privi ca pe un scriitor, el i-ar depăși prin opera lui pe toți scriitorii, poeții și gânditorii din toate timpurile. Căci unde mai putem găsi o cunoaștere atât de completă, o interpretare de O asemenea profunzime, cunoștințe mai exacte despre științele geografice, istorice, biologice și naturale, descrierea unor fapte care s-au petrecut imediat după crearea cosmosului? Lucrările sale umplu 25 de volume, fiecare a câte 500 de pagini, ca să nu mai vorbim de cele mai mici, Dacă l-am privi ca pe un geniu al profeției el i-ar depășit cu siguranță pe toți inițiații pe care i-a cunoscut umanitatea, încă nu s-au născut cuvintele care l-ar putea descrie pe Jakob Lorber, iar dacă el a preferat să se autonumeasc㠄Scribul Domnului”, putem pune acest lucru numai pe seama smereniei lui înnăscute.

Jakob Lorber a murit la data de 24 august 1864. El a știut dinainte că va muri la această dată, căci își împlinise misiunea. Pe piatra sa de mormânt din Cimitirul St. Leonhard din Graz sunt scrise cuvintele lui Pavel: „Indiferent dacă trăim sau murim, noi îi aparținem Domnului”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - Originile muștei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 07:50 View PostDownload Post

Capitolul 1
Originile muștei

(8 martie 1842)


Musca, acest animal micuț și atât de enervant pentru om și pentru diferite alte animale de pe pământ, în special în acea perioadă a anului în care razele soarelui încep să încălzească planeta, nu este nici pe departe o creatură atât de nesemnificativă în ordinea lucrurilor sau de lipsită de sens cum ar putea părea la prima vedere.

Ca să înțelegem mai bine această stare de lucruri, trebuie să începem prin a descrie starea naturală a acestui mic animal.

Ar fi inutil să vă descriu forma unei muște, căci sunt convins că ați văzut destule la viața voastră, dar există o serie de aspecte interesante legate de crearea ei, care merită să fie observate cu luciditate și atenție.
Care sunt așadar originile muștei?

Oamenii de știință cunosc foarte bine faptul că musca depune niște ouă foarte micuțe, care aproape că nu pot fi văzute cu ochiul liber. Ele sunt atât de ușoare încât pot pluti prin aer la fel ca firele de praf.

Unde își depune însă musca micuțele ei ouă, al căror număr este de multe ori de ordinul milioanelor, și cum ies puii din acestea? Ați văzut vreodată un pui de muscă? Musculițele pe care le cunoașteți voi nu sunt pui de muscă, ci o specie mai mică de muște.

Este important să înțelegeți un lucru: atunci când ajunge la maturitate, musca își depune ouăle oriunde se așează, după care uită complet de ele, Milioane de asemenea ouă sunt duse de vânt în toate regiunile pământului, iar alte milioane ajung în apă. Practic, nu există nici un loc pe planeta voastră în care să nu ajungă aceste ouă. Nu există nimic suficient de sfânt pentru ca musca să nu se așeze pe el sau să nu-l adulmece, poate cu excepția cărbunilor aprinși sau a focului, singurele lucruri care nu pot fi pângărite de ouăle ei.

Am văzut așadar cum și unde își depune musca ouăle. Vom înțelege îndată și felul în care ies puii din acestea și cum supraviețuiesc ei.

Multe din aceste ouă micuțe, care rămân agățate pe pereții caselor voastre, sau și mai bine, în staulele animalelor, în lemnele aflate în putrefacție sau în orice alt mediu umed, se află într-o deplină siguranță. În schimb, dintre ouăle duse de vânt, foarte puține vor da naștere unor pui. În creația Mea, nimic nu se pierde însă, nici chiar aceste ouă, din care multe sunt inhalate de oameni și de animale, fiind de ordinul milioanelor, pentru fiecare inspirație. Dar să nu ne referim deocamdată la cele care au o altă destinație și să ne întoarcem „la ouăle noastre”, adică la cele din care vor ieși pui.

Cum ies acești pui?

Când soarele încălzește mai puternic pământul, aceste ouă micuțe încep să crească în dimensiuni, până când pot fi văzute cu ochiul liber (dar numai de către cei cu o privire suficient de ascuțită), ca niște grăunțe de polen alb-cenușii. Evident, ele pot fi descoperite numai în acele locuri în care au fost depuse de muscă. Acesta este momentul în care puii ies din ouă. Iată cum se petrece acest fenomen:

Micuțele ouă se deschid (se sparg) la presiunea spiritelor trezite ale pre-animalelor din ordinea naturală asociate cu ele. Aceste spirite alcătuiesc un conglomerat viu, care ia forma unui viermișor. Timp de câteva zile, viermișorul se hrănește cu umezeala disponibilă în locul în care au fost depuse ouăle. Această perioadă nu este determinată cu precizie, dar depinde de calitatea și de bogăția hranei prezente.

Până acum, procesul de reproducere al muștei s-a desfășurat într-o manieră normală.

Vă reamintesc însă întrebarea pe care v-am pus-o mai devreme: ați văzut vreodată un pui de muscă? Miracolul apariției sale constă în faptul că ele apar brusc, fără ca cineva să știe de unde și cum au apărut.

Cum se petrece acest miracol?
Ați auzit, probabil, vorba din bătrâni care spune că: „Muștele se nasc parțial din praf și parțial din rămășițele muștelor moarte”.

Aparent, așa se petrec lucrurile, dar în realitate ele stau cu-totul altfel.

De îndată ce viermele atinge dimensiunea potrivită, aproximativ de mărimea unei virgule de la o mașină obișnuită de scris, el se deschide și interiorul său iese la suprafață. Ceea ce era cândva pielea sa se transformă, se mărește și se întinde, devenind corpul propriu-zis al muștei, înzestrat cu toate organele interioare digestive necesare. Partea interioară a viermelui dă naștere părților exterioare, vizibile, ale muștei. De îndată ce intră în contact cu aerul exterior, procesul se transformare se petrece aproape instantaneu, fără să depășească 5-7 secunde, timp în care musca atinge practic maturitatea.

Aceasta este adevărata naștere a muștei, care apare ca un veritabil miracol unui observator! Acesta nu este însă singurul atribut miraculos al acestui animal. Ceea ce va urma vă va uimi într-o măsură și mai mare, lăsându-vă cu gura căscată! Să continuăm așadar cu descrierea muștei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Picioarele muștei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 07:52 View PostDownload Post

Capitolul 2
Picioarele muștei

(11 martie 1842)


Sunt convins că nu v-a scăpat atenției agilitatea extraordinară cu care se mișcă musca pe cele șase piciorușe ale sale, indiferent cât de bine șlefuită este suprafața pe care avansează, dacă aceasta este verticală sau orizontală.

Cum este acest lucru posibil, având în vedere că picioarele acestui animal au o suprafață netedă, deși se termină cu două gheare micuțe, ca un cleștișor?

Acest lucru; pare într-adevăr miraculos, având în vedere că pe o suprafață verticală foarte bine șlefuită nici chiar o pană ușoară nu se poate agăța, dacă nu este lipită! Cum este posibil ca musca să se plimbe cu atâta ușurință pe ea fără a dispune de un fel de lipici?

Câțiva naturaliști foarte activi au descoperit, folosindu-se de niște lupe foarte puternice, că muștele (la fel ca și alte animale micuțe de felul lor) dispun între cele două gheare de la picioare de un mic dispozitiv în formă de clopot pe care îl folosesc ca pe o pompă de aer, creând o stare temporară de vid. Când musca pune piciorul pe suprafața unui ferestre, ea aspiră aerul în interiorul pompei; starea de vid astfel creată îi permite să-și țină ferm piciorul pe suprafața respectivă, din cauza greutății aerului exterior pompei.

Cum ar putea funcționa însă această pompă și cât de rapid ar trebui ea manevrată pentru ca acest mecanism extrem de inteligent să satisfacă mersul extrem de rapid și de zigzagat al muștei?!

În mod evident, acest lucru este practic imposibil, deși musca dispune într-adevăr de aceste pompe micuțe! Dacă musca nu se mișcă în maniera descrisă de respectivii oameni de știință, cum reușește ea? Vă voi răspunde Eu la această întrebare:

Dacă ați examinat vreodată cu cea mai mare atenție o muscă, ați remarcat probabil că întregul ei corp este acoperit cu niște peri țepoși. Chiar și aripile sunt integral acoperite cu un fel de pene micuțe, orientate către exterior, ca niște raze de soare.

Cum se folosește musca de acești peri și de aceste pene? Veți primi imediat și răspunsul.

Perii și țepii muștei nu sunt altceva decât niște pompe electrice extrem de utile. Electricitatea absorbită de muscă este direcțională către polul ei negativ (cel care atrage), de unde este orientată către micuțele pompe dintre cele două gheare ale picioarelor sale (despre care am vorbit deja mai sus). Fiind vorba de sarcini electrice negative, acestea își caută cu disperare contrapărțile lor pozitive.

Acesta este răspunsul la întrebarea precedentă.

Unii dintre voi se vor grăbi să spună: „Bine, dar acest proces se petrece în mod natural; Cum ar putea fi vorba atunci de un miracol?” Singurul răspuns pe care vi-l pot da este acesta: cu cât un proces vi se pare mai natural, cu atât mai miraculos devine el, căci nu este vorba de ceva tranzitoriu și efemer, ci de un aspect constant și permanent al naturii Mele, care apare întotdeauna ca un miracol benefic celui care îl observă cu bună credință în numele Meu! Este suficient să reflectați profund câteva clipe ca să răspundeți la întrebarea: ce este mai miraculos, traversarea Mării Roșii de către Izraeliții conduși de Moise sau existența unui pom fructifer, care continuă să dea aceleași roade ca și pe vremea lui Adam, ori musca noastră, care este identică astăzi cu strămoșii ei care au trăit cu milioane de ani înaintea lui Adam?! Judecați singuri care miracol este mai important!

Dacă Eu însumi numesc musca un mare miracol, din cauza felului neobișnuit în care apare, dar și a capacității sale de supraviețuire ieșite din comun și a utilității tuturor părților sale componente, este evident că ea trebuie să aibă un scop cu totul aparte în cadrul ordinii naturale; Dacă o veți privi, la fel ca Mine, ca pe o ființă cu totul minunată și miraculoasă, vă veți minuna cu siguranță inclusiv de mersul ei pe o suprafață verticală șlefuită - lucru pe care oricine îl poate observa zilnic, considerându-l un miracol mai mare decât prăbușirea zidurilor Ierihonului atunci când Iosua a sunat din trompetă.

Mersul muștei pe o suprafață verticală șlefuită se petrece zilnic, de nenumărate ori, prin fața ochilor voștri, în timp ce zidurile Ierihonului s-au prăbușit o singură dată și de pe urma lor nu a mai rămas nici o urmă, cu excepția celor câteva rânduri din Biblie care amintesc de acest eveniment antic. De aceea, dacă cineva dorește să beneficieze de pe urma prăbușirii miraculoase a zidurilor Ierihonului, el ar trebui să dispună de o credință extrem de puternică, în schimb, într-o zi frumoasă de vară el are la dispoziție mai mult de o mie de miracole la prima mână, care îi strigă agasant: „Privește, omule mândru și orgolios, de câte miracole sublime te-a înconjurat Creatorul Preasfânt! Învață din ele și realizează cât de apropiat de tine este Domnul Vieții!”

Judecați singuri care din cele două miracole este mai mare și mai apropiat de voi! Eu cred că pentru o inimă plină de iubire și de înțelegere, o muscă ce îți bâzâie la ureche, scârțâitul unui greier, ciripitul unei păsărele sau o violetă delicată reprezintă un imn de slavă la fel de înălțător la adresa Mea ca și întreaga înțelepciune și maiestuozitate a lui Solomon!

Înțelepciunea lui Solomon este foarte profundă și le poate induce o stare de grație celor care rezonează cu ea, dar cântecul vietăților și liniștea naturii ascund semnificații mult mai adânci decât întreaga înțelepciune a fiului lui David!

Prin zborul său rapid și sublim, musca vă vorbește despre puterea sfântă care îi animă aripile ușoare, care se mișcă cu o viteză incredibilă, purtând animalul inconștient, dar fericit, în toate direcțiile în care dorește acesta, în sus și în jos, la stânga și la dreapta, ca și cum v-ar vorbi: „Dacă Tatăl preasfânt săvârșește asemenea miracole cu mine, un animal atât de disprețuit, ce poate face El cu voi, copiii Lui?”

Oare nu transcende această înțelepciune orice înțelepciune umană, și nu este acest miracol mai presus de orice miracol acceptat de voi?

Dar adevăratul miracol vă va fi revelat în finalul acestei comunicări. Deocamdată, ne vom limita la aceste informații pentru astăzi!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Musca - un factor de echilibrare a electricității aerului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 07:57 View PostDownload Post

Capitolul 3
Musca - un factor de echilibrare a electricității aerului

(15 martie 1842)


Am învățat deja o serie de lucruri absolut minunate legate de muscă, dar unul dintre cele mai incredibile miracole se referă la scopul ei și la maniera în care îl împlinește ea.

Care poate fi acest scop? Este oare un scop simplu, și dacă da, cât de simplu? Sau ar putea fi el un scop multiplu?

În întreaga creație nu există nimic care să aibă mai mult de două polarități: una pozitivă și alta negativă. De aceea, nu există decât perechi de opuși, precum sus și jos, exterior și interior, material și spiritual, bine și rău, adevăr și minciună.

Astfel, dacă discutăm despre motivul creației unei anumite entități, acesta nu se poate încadra decât între aceste două limite. Să vedem așadar care este scopul pentru care a fost creată musca.

Vom începe prin a ne referi la scopul său exterior.

Știți cu toții cât de rar poate fi văzută o muscă iarna, și cât de dese sunt aparițiile lor vara, când aerul este practic împânzit de aceste creaturi.

Am vorbit mai devreme de unul din miracolele referitoare la muscă, atunci când ne-am referit la numeroșii peri și țepi de pe corpul ei. Am explicat atunci maniera aproape miraculoasă în care merge ea pe suprafețele verticale șlefuite. Aceasta nu este însă singura destinație a perilor. Mai rămâne să explicăm de asemenea de ce sunt înzestrate aceste animale micuțe cu o pereche de aripi.

Este important să înțelegeți că prin aspirația electricității din aer, greutatea muștelor scade atât de mult încât ele pot fi purtate prin aer cu cea mai mare ușurință de aripile lor, în orice direcție doresc!

De ce se întâmplă însă acest lucru, și de ce devin muștele atât de agitate, zburând în toate direcțiile, atunci când aerul se încălzește? Ascultați cu atenție răspunsul Meu și veți afla!

Vedeți voi, toate aceste milioane de muște au scopul de a consuma focul electric generat de soare și aflat în exces, diminuându-i efectele, astfel încât să nu conducă la o suprasarcină, punând în pericol existența întregului pământ. Trebuie să știți că acest fluid electric reprezintă o formă de foc extrem de puternic — în polaritatea sa pozitivă. Atâta vreme cât electricitatea negativă a planetei echilibrează această forță pozitivă dezvoltată de razele soarelui, aceasta din urmă este ținută sub control și nu devine explozivă, în schimb, dacă electricitatea pozitivă depășește polaritatea negativă cu numai o miime, explozia va fi inevitabilă. Cum poate fi evitată această catastrofă?

Să revenim la micuțele noastre animale, la zborul lor zigzagat, în toate direcțiile. Prin acest zbor rapid, aripile muștelor aspiră excesul de electricitate pozitivă, inversându-i polaritatea. Altfel spus, muștele inspiră electricitate pozitivă și expiră electricitate negativă, la fel cum omul inspiră oxigenul amestecat cu ceilalți compuși ai aerului, îl păstrează în plămâni (folosindu-l apoi la hrănirea sângelui) și expiră numai dioxidul de carbon și celelalte gaze.

Mă veți întreba probabil: „Oare chiar sunt capabile aceste animale micuțe de acest lucru?”

Iar Eu vă răspund: „O, da, dragii Mei! O singură muscă neutralizează într-o singură zi de vară atâta electricitate pozitivă, încât dacă aceasta ar fi colectată într-un container, s-ar aduna o sarcină suficient de mare pentru a spulbera un munte de zece ori mai mare decât muntele Schlosșberg într-o fracțiune de secundă. La fel se petrec lucrurile și cu aerul inspirat și expirat de voi. Oxigenul reținut astfel în plămânii voștri într-o singură zi ar fi suficient pentru a distruge - dacă ar fi aprins - întreaga Europă, schimbându-i complet forma geofizică, astfel încât nimeni nu ar mai recunoaște ce a fost înainte.

Știu că toate aceste informații vi se par fantastice la ora actuală. De aceea, doresc să vă atrag atenția asupra cauzei insignifiante care a generat imensul cutremur care s-a simțit recent în întreaga voastră emisferă. Vedeți voi, acesta a fost provocat de câteva mii de metri cubi de aer ținut captiv în interiorul pământului și care s-a autoaprins din cauza presiunii exterioare la care a fost supus.

Să presupunem că în patru respirații, o persoană consumă 0,33 metri cubi de aer. Gândiți-vă la numărul de inspirații pe care le execută omul de-a lungul unei zile, și veți rămâne uimiți de cantitatea de aer pe care o consumă el în decursul unei zile (24 de ore). Dacă ne referim la exemplul de dinainte, nu este de mirare că această cantitate de aer (consumată de un singur om în 24 de ore) ar fi suficientă pentru a distruge întreaga Europă.

Prin comparație, nu trebuie să vă surprindă nici afirmația Mea anterioară referitoare la cantitatea de electricitate pe care o poate neutraliza o muscă într-o zi. Iar dacă o singură muscă poate face acest lucru, gândiți-vă la ce pot face milioane și milioane de muște!

Ei, dragii Mei copilași, ce mai spuneți acum? Oare nu este un miracol faptul că Eu reușesc să protejez lumea voastră de la distrugerea totală prin intermediul unui slujitor atât de mărunt și de insignifiant?

Dar acesta nu reprezintă decât scopul secundar pentru care a fost creat acest micuț animal Adevărata sa semnificație, și implicit miracolul cel mare, abia urmează să vă fie descrise. Dar, deocamdată aveți răbdare, căci vom ajunge și acolo!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Musca – un păzitor al vieții omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.3.2010, 05:53 View PostDownload Post

Capitolul 4
Musca – un păzitor al vieții omului

(16 martie 1842)


Am aflat care este unul din scopurile pentru care a fost creată musca, privită ca pol negativ; Acesta nu este însă singurul scop al acestui micuț animal. Mai există o serie de scopuri secundare, care i-au fost atribuite la fel cum gospodarul le atribuie slujitorilor săi diferite sarcini, unele mai importante, iar altele mai puțin importante, dar le completează pe primele, astfel încât timpul slujitorului să fie în permanență ocupat. De aceea, înainte să trecem la analizarea principalelor sarcini atribuite muștei, să vedem mai întâi care sunt sarcinile sale secundare.

După cum știți, micuții Mei, perioadele călduroase de vară sunt destul de supărătoare, când camera în care vă aflați se umple de muște, care devin uneori extrem de obraznice. Cu toate acestea, nu ar trebui să le alungați, căci tocmai în aceste zile îndeplinesc ele una din acele sarcini secundare, extrem de importantă pentru voi, dar și pentru animalele domestice. Doriți să aflați care este această sarcină? Puțină răbdare!

Mai întâi vom da anumite explicații absolut necesare, și apoi veți primi și răspunsul.

Trebuie să înțelegeți, micuții Mei copii, că în asemenea zile călduroase de vară, îndeosebi atunci când barometrul arată valori foarte scăzute, se nasc miliarde și miliarde de minuscule animale atomice din stratul inferior de eter al atmosferei terestre, care face ca aerul să pară de un albastru intens, atât de intens încât este aproape imposibil să vedeți teritoriile aflate la numai câteva ore distanță de mers.

La o simplă inspirație a voastră, mai multe trilioane de asemenea animale minuscule au șansa să pătrundă în plămânii voștri. Deși sunt atât de mici încât nu le-ați putea observa nici dacă s-ar aduna mai multe miliarde la un loc, ele joacă totuși un rol destul de semnificativ, putând fi chiar periculoase pentru organismul uman, căruia îi pot răpi chiar viața. (Este evidentă referirea la ceea ce numim astăzi microorganisme, viruși, bacterii, etc.). Natura periculoasă a acestor animale minuscule pentru viața umană este destul de asemănătoare cu puterea acelei substanțe pe care voi o numiți acid prusic.

Ce au însă de-a face aceste animale minuscule cu musca noastră? Ei bine, tocmai aceasta este una din sarcinile secundare atribuite muștei, despre care vorbeam mai devreme.

Acea parte a creaturilor atomice absorbită prin respirație nu este cea mai periculoasă pentru organismul uman, deoarece în asemenea zile, din cauza condițiilor atmosferice, sângele este mai slab oxigenat ca de obicei, neutralizând respectivele microorganisme. Mult mai periculoase sunt însă cele care se fixează în exterior, pe pielea omului, și îndeosebi în acele locuri în care porii pielii sunt foarte deschiși.

Când aceste microorganisme pătrund prin pori, ele capătă o polaritate pozitivă, spre deosebire de cele inhalate prin respirație. Atâta vreme cât polaritatea exterioară se află în echilibru cu cea interioară, așa cum se întâmplă în cazul zilelor cu o temperatură moderată, nu există nici un pericol pentru viața omului, dar dacă polaritatea exterioară o depășește pe cea interioară chiar și numai cu o miime, viața omului devine cu adevărat pusă în pericol, căci în interiorul lui se poate dezvolta o polaritate inversată, lucru echivalent cu o înțepătură cu un ac înmuiat în acid prusic.

Dacă polaritatea exterioară, pozitivă, ar depăși-o brusc pe cea interioară, negativă, cu o sutime, s-ar putea produce o descărcare electrică vizibilă, care i-ar putea transforma omului în numai câteva clipe trupul într-un morman de cenușă fumegândă.
În primul caz, pe trupul omului apar anumite răni. Cea de-a doua situație este cunoscută sub numele de combustie spontană și se petrece destul de rar. Ea este însă complet necunoscută în țările aflate la latitudini mai sudice.

Acum că am aflat aceste explicații, să ne întoarcem la micii noștri păzitori ai căminelor umane și să vedem care este rolul lor.
Vedeți voi, musca este înzestrată cu o pereche de ochi, atât de mari încât par de-a dreptul disproporționați prin comparație cu trupul ei. Pe scurt, ochii săi reprezintă circa o șeptime din trupul muștei! Fiecare dintre acești ochi nu reprezintă un simplu ochi, fiind alcătuit din mai mult de o mie de ochi mai mici, aliniați la fel de ordonat ca și celulele unui fagure de miere și orientați către un anumit punct focal, împreună, ei îi servesc muștei ca un fel de microscop uluitor de puternic, cu ajutorul căruia ea poate vedea toate aceste minuscule creaturi atomice.

Mai mult, stomacul muștei este astfel aranjat încât să accepte aceste microorganisme drept principală sursă de hrană. Când o muscă observă o mare cantitate de asemenea microorganisme pe pielea unei persoane, ea zboară către sursa sa de hrană și nu se lasă alungată cu ușurință până când nu își termină masa.

În afara ochilor, acest animal este de asemenea înzestrat cu o pereche de senzori (antene) micuți, care îi servesc drept nas. În timp ce vederea muștei nu depășește o distanță destul de scurtă, senzorii o ajută să zboare la distanțe foarte lungi. Vă spun, există muște care pot simți cu ajutorul acestor senzori o hrană gustoasă aflată la kilometri distanță.

Ei, dragii Mei copilași, ce spuneți de acest miracol, pe care tocmai vi l-am descris, și care nu reprezintă decât unul din scopurile secundare pentru care am creat acest animal?

Nu este un serviciu minunat pe care vi-l aduce el? Ba da, și luați aminte la ce vă voi spune acum: dacă în asemenea zile călduroase de vară nu veți mai vedea în jurul vostru aceste creaturi, puteți fi siguri că pedeapsa Mea este foarte aproape de voi!
Mai există însă și alte scopuri, la fel de benefice, pentru care au fost create aceste micuțe creaturi. Dacă ar fi să vi le enumăr pe toate, ar trebui să continui această dictare ani la rând.

Dar Eu vă spun: tot ce există în creația Mea, inclusiv musca, nu are o singură menire, ci mii de asemenea scopuri benefice.
Pentru a nu ne întinde însă prea mult, aș dori să mai fac două referiri la scopurile secundare ale muștei, înainte de a trece la polaritatea sa pozitivă. Deocamdată ajunge însă pentru astăzi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Musca - un purificator al aerului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.3.2010, 06:00 View PostDownload Post

Capitolul 5
Musca - un purificator al aerului

(17 martie 1842)


Sunt convins că ați experimentat cu toții, în zilele fierbinți de vară, îndeosebi în serile extrem de umede, o stare de oboseală în care somnul încearcă să pună stăpânire pe voi. O persoană tânără se poate lupta cu această stare prin exerciții fizice sau prin alte activități care îi trezesc entuziasmul, dar un om bătrân, ale cărui membre au trecut prin multe încercări și au devenit rigide și dureroase, nu i se poate opune.

În asemenea zile există o lipsă a substanței vitale de care are nevoie organismul uman, motiv pentru care apare somnolența de care vorbeam mai sus, iar bătrânii nu reușesc să rămână treji. Ca să înțelegeți mai bine efectele negative ale acestui somn este necesar să analizăm mai întâi care este rolul somnului natural al omului.

De ce se duc la culcare oamenii noaptea, și nu ziua? Cauza este cât se poate de naturală, dar întrucât oamenii nu au ajuns încă la recunoașterea influenței sferei naturale, cauza somnului continuă să le fie necunoscută.

Trebuie să înțelegeți că atunci când razele soarelui - această contraparte pozitivă a vieții naturale - nu mai luminează una sau alta din emisferele pământului, polaritatea acestuia se) schimbă, devenind negativă imediat după apusul soarelui.

Polaritatea negativă a vieții corespunde celei a pământului. Ea se opune activității vieții naturale, consumând o cantitate din ce în ce mai mare de electricitate pozitivă din rezervele organismului uman. În acest fel, omul își pierde treptat interesul pentru activitatea exterioară. Primele părți ale organismului său care își pierd puterea sunt pleoapele, care nu mai reușesc să stea drepte, având tendința să se închidă. Foarte curând, și celelalte părți ale corpului intră în această stare de slăbiciune, care conduce în mod natural la starea de somn din timpul nopții.

În ce fel diferă însă acest somn nocturn natural de cel din timpul zilei? Este important să înțelegeți acest lucru.

Somnul diurn reprezintă exact opusul celui nocturn natural, nefiind provocat de o scădere a electricității pozitive din organismul omului, ci de o suprasaturare a ei. Un corp mai puțin activ nu mai este capabil să neutralizeze respectiva energie pozitivă în exces cu ajutorul electricității negative.

Atunci când polaritatea pozitivă începe să o depășească pe cea negativă, aceasta din urmă descrește în mod proporțional. Consecințele acestui proces nu sunt greu de înțeles.

Dacă doi oameni cu o putere inegală se luptă între ei, cel slab devine curând din ce în ce mai slab, iar această reducere a forței sale o amplifică în mod natural pe cea a celui mai puternic (prin comparație). Când cel slab este complet învins, forța celui puternic se termină însă și ea, căci nu mai există nimic care să-i opună rezistență. Orice putere devine egală cu zero dacă nu există nici o rezistență care să i se opună, care să o susțină sau care să o utilizeze. Vedeți, dragii Mei, la fel se petrec lucrurile și în cazul oamenilor care se lasă copleșiți de somn ÎN TIMPUL ZILEI, dar mai ales - rețineți ce vă spun - în timpul serilor umede de vară, saturate cu electricitate. Ce are însă musca de-a face cu tot acest mecanism?!

Vă voi revela în continuare o altă utilitate ieșită din comun, deși secundară, a acestui micuț animal, una din cele două pe care vi le-am promis în capitolul anterior.

În asemenea momente, muștele bâzâie și circulă pe trupul celui adormit, sâcâindu-l cu piciorușele și cu țepii lor, prin care absorb însă excesul de electricitate pozitivă, astfel încât acesta să nu suprime complet electricitatea negativă a omului, lucru care poate culmina la limită cu însăși moartea acestuia!

Dacă nu ar exista acești regulatori insignifianți ai substanței naturale a vieții, care contribuie decisiv la menținerea echilibrului atmosferic, organismul adormit în asemenea momente, în care electricitatea pozitivă o depășește net pe cea negativă, și-ar pierde foarte rapid viața (vezi paragrafele 4-8 precedente, în care este explicat mecanismul prin care se întâmplă acest proces).

Persoana adormită alungă cât poate aceste creaturi sâcâitoare, dar acest lucru nu înseamnă nimic, căci atâta vreme cât le mai poate încă alunga, înseamnă că își activează substanța vitală, astfel încât nu mai există nici un pericol pentru viața sa, De îndată ce somnul o paralizează complet, enervantele creaturi se pun din nou pe ea, veghind ca nimic rău să nu i se întâmple în timpul somnului. Pe măsură ce electricitatea negativă se reechilibrează din nou, de multe ori numai cu ajutorul acestor insecte, omul se trezește și alungă iarăși micuții salvatori care l-au ajutat să rămână în viață. Acest lucru nu mai constituie însă nici o problemă, căci, de vreme ce s-a trezit, viața sa nu se mai află în pericol.

Ce spuneți, dragii Mei copii, de această sarcină secundară a micuțului animal? Trebuie să recunoașteți că lucrurile au fost aranjate cu multă înțelepciune de Mine, Creatorul vieții, la care aș mai putea adăuga că numai atunci când veți avea o privire de ansamblu, cu adevărat spirituală, asupra rolului acestui animal, vă veți putea minuna cu adevărat, spunând: „Mare și bun ești Tu, Tată, de vreme ce ai înzestrat această creatură, aparent atât de insignifiantă, cu puteri atât de minunate, care servesc unor scopuri atât de înțelepte! Cine te-ar putea slăvi cu adevărat pentru existența unei singure muște?! Ce cuvinte, gânduri și sentimente am putea găsi noi pentru a ne manifesta recunoștința și aprecierea în fața maiestuozității, iubirii și înțelepciunii Tale, manifestate într-una singură dintre creaturile Tale perfecte?”

Da, dragii Mei copilași, vă asigur că la nivelul unui soare există lucruri infinit mai sublime decât la nivelul unei muște, dar cine dorește să Mă recunoască trebuie să treacă mai întâi de clasele primare ale școlii, recunoscându-l deja acolo pe iubitul său Părinte! După ce și-a luat astfel toate examenele, el va putea trece în clasele superioare, bucurându-se peste măsură atunci când îl va putea recunoaște și acolo pe același Părinte drag, care conduce personal marile corpuri cerești pe traseele lor eliptice, scriind legile Iubirii eterne pe care trebuie să le urmeze cele mai puternice și mai desăvârșite dintre spiritele Sale.

Vedeți voi, dragii Mei, va veni vremea când veți cunoaște toate aceste lucruri, dar până atunci, să ne întoarcem la activitățile mai puțin importante din creația Mea, despre care oricum nu aveți nici o idee. Altfel spus, să revenim „la muștele noastre”, analizând un alt scop secundar căruia îi servesc aceste creaturi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Musca – chimist și distribuitor de electricitate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.3.2010, 06:03 View PostDownload Post

Capitolul 6
Musca – chimist și distribuitor de electricitate

(18 martie 1842)


Ați observat cu toții deseori că muștele se așează cu cea mai mare plăcere pe tot ce este de mâncat, devenind oaspeți neinvitați la orice masă, așezându-se în număr mare și cu cea mai mare voracitate pe alimente. Ați observat de asemenea că acești oaspeți sunt încă și mai numeroși în zilele excesiv de înăbușitoare, când mesele sunt servite în camere cu tavanul jos și cu miros de mucegai.

Mulți oameni își pun întrebarea firească: „Cum putem ridica în slăvi acest micuț parazit care ne infestează mâncarea, ce devine astfel insuportabilă?”

Dar Eu vă spun: numai cei orbi gândesc astfel, grăbindu-se să judece fără să cunoască! Dacă ați înțelege marile servicii pe care vi le aduc muștele, lăsându-se chiar timp de numai două secunde asupra lingurii pe care o duceți la gură, i-ați face statuie din aur!

Ca să înțelegeți mai bine, trebuie să încep prin a vă spune că în zilele înăbușitoare, cu miros de mucegai, majoritatea alimentelor au proprietatea de a atrage, din cauza conținutului lor bogat în zaharuri, tot nitrogenul din aer. Dacă sunt lăsate, chiar și pentru scurt timp, în aerul liber, care în asemenea momente este viciat, acesta își face foarte rapid simțită prezența. Mai întâi, mâncarea se acrește rapid, devine cleioasă, își schimbă culoarea, și dacă este lichidă, capătă o nuanță albăstruie pe margini. Și toate acestea, numai din cauza aerului viciat!

Care este însă rolul muștei? Ei bine, așa cum am învățat deja, aceasta este un veritabil dispozitiv electric zburător, dar este simultan și o ființă flămândă care tânjește după tot ce aparține sferei sale naturale.

Aerul viciat este preponderent alcătuit din electricitate negativă, care respinge într-o asemenea măsură contrapartea sa pozitivă încât în cameră (sau mai bine zis, în hrana consumată de om) nu mai rămâne adeseori nici o scânteie de polaritate pozitivă.

Unii se vor întreba probabil: daca în cameră nu există nici un element conductor de electricitate, cum poate afecta această situație sănătatea omului? Această întrebare este lipsită însă de substanță, căci dacă aerul viciat ocupă întreaga cameră, elasticitatea sa este suficient de mare pentru a putea intra direct în plămânii voștri, odată cu fiecare inspirație. Dacă aerul își pierde elasticitatea, el se depune sub forma unui precipitat mucegăit chiar pe mâncarea pe care o ingerați. Aici intervine rolul muștelor, care se așează cu cea mai mare plăcere pe mâncarea astfel alterată, permițând astfel transferul de electricitate pozitivă (cu care ele sunt încărcate în exces) asupra alimentului pe care vă pregătiți să-l duceți la gură.

Care este rezultatul acestei acțiuni? Exact ceea ce vă spuneam: aerul viciat este rapid neutralizat, precipitatul se dizolvă (ridicându-se din nou în atmosferă), iar hrana își recapătă sănătatea, devenind bună de mâncat Dacă acești chimiști micuți și sâcâitori ar lipsi din cameră în asemenea zile sufocante (îndeosebi din camerele cu tavanul jos și cu miros de mucegai), oamenii nu ar supraviețui multă vreme unei simple mese.

Ei, ce ziceți de această a doua sarcină secundară atribuită muștei? Nu este ea ceva minunat, cu atât mai mult cu cât este la fel de eficientă astăzi cum era în Antichitate?

Unii dintre voi probabil că se gândesc: „Parcă e prea din cale afară! Oare să aibă musca o sferă de acțiune atât de largă?”

Dar Eu vă spun: sfera de activitate a acestei creaturi insignifiante este infinit mai mare decât ceea ce ați aflat până acum, fiind aproape nesfârșită prin comparație cu gândirea voastră limitată. Dacă ar fi să vă explic tot ce știu în legătură cu acest animal, o sută de mii de scribi care ar lucra fără încetare, zi și noapte, după dictarea Mea, nu ar termina într-un milion de ani tot ce aș avea de spus.

De aceea, nu vă minunați prea tare de aceste câteva aspecte pe care le-am scos în relief! Cine dorește să se apropie de Mine trebuie să reflecteze profund la faptul că tot ce am creat Eu, chiar și cele mai insignifiante creaturi, au o valoare nelimitată, care se manifestă pe multiple planuri!

Acest mod de a gândi este extrem de benefic, căci pe de o parte, vă ajută să vă păstrați o stare constantă de smerenie, iar pe de altă parte, vă permite să înțelegeți ce înseamnă un om adevărat, care este infinit mai important decât un miliard de muște la un loc!

De vreme ce ne ocupăm însă de muște, nu vom insista acum asupra valorii omului, ci vom continua să analizăm acest al doilea scop secundar pentru care au fost create aceste creaturi;

Ați observat probabil că acestor muște obraznice le place să se așeze deseori pe suprafețele șlefuite și strălucitoare, pe care chiar le murdăresc deseori. Dragii Mei copii, sunt convins că unii dintre voi se întreabă deja: „Oare și acest lucru se dovedește util?”

Ei bine, da, este într-adevăr un lucru extrem de util, căci fără această activitate, procesul chimic de care am discutat anterior și pe care îl realizează (fără să știe) musca nu ar fi decât pe jumătate dus la bun sfârșit.

Am arătat deja că musca se hrănește cu electricitate negativă, fiind un veritabil absorbant al otrăvii din aerul pe care îl respiră oamenii și animalele, dar și din alimentele pe care le consumă oamenii.

Din acest motiv, deșeurile pe care le elimină ea nu pot avea decât aceeași încărcătură negativă, chiar dacă nu mai sunt la fel de toxice și de dăunătoare. Se știe de asemenea că sarcina pozitivă se acumulează îndeosebi pe suprafețele șlefuite și netede. Cred că nu mai este greu să faceți acum legătura între cele două aspecte.

Într-o cameră încărcată cu foarte puțină electricitate pozitivă, aceasta va fi automat acumulată în jurul obiectelor șlefuite. Micii noștri chimiști miros imediat situația și se reped asupra acestor obiecte, pe care le murdăresc, astfel încât acestea își pierd capacitatea de a atrage electricitatea pozitivă, altminteri absolut indispensabilă aerului din cameră. Dacă vă vine greu să credeți această afirmație, plasați un obiect aurit între-o cameră în care există muște și în cel mai scurt timp, vă veți convinge că acesta va deveni atât de murdar încât nu va mai reflecta nici o rază de soare.

De ce credeți că au aceste animale o predilecție atât de mare pentru aur?

Pentru a vă răspunde, vă întreb la rândul Meu: voi de ce poleiți cu aur firele de la “becurile” voastre?

„Pentru că aurul atrage cu putere electricitatea” va fi probabil răspunsul vostru. După care veți adăuga: „Bine, dar muștele murdăresc în egală măsură și ferestrele; or, se știe că sticla nu atrage electricitatea!”

Este foarte adevărat, dar pe de altă parte, vă întreb: „Voi de ce folosiți globuri de sticlă pentru a ajuta electricitatea, care există pretutindeni în aer, să devină vizibilă în cadrul becurilor voastre, prin frecare?”(*1)

_ 1 N. Tr. Reamintim că textul a fost scris în anul 1842. De aceea, dispozitivele la care se face referire nu trebuie comparate cu becurile noastre, așa cum le știm astăzi.

V-am prins din nou. Răspunsul limpede: Pentru că electricitatea se acumulează cu ușurință pe sticlă, iar când aceasta este frecată ușor, ea devine vizibilă”.

De aceea, lăsați acești mici chimiști să-și facă treaba, murdărind suprafețele șlefuite, astfel încât acestea să nu mai rețină întreaga electricitate pozitivă, care este absolut necesară în aerul din camera în care stați.

Dacă țineți seama de toate aceste indicații, ce le mai puteți spune acelora care pun la îndoială înalta menire a omului în creația Mea?

Sărmani orbi, lipsiți de minte! Dacă Eu am aranjat astfel lucrurile încât până și o creatură atât de insignifiantă ca musca joacă un rol atât de important în natură, având o utilitate atât de mare, deși sarcinile sale par atât de neînsemnate, - ce calități credeți că i-am dăruit Eu omului, care nu este numai creatura Mea, ci chiar COPILUL IUBIRII MELE, sau cel puțin asta ar trebui să devină, recunoscând faptul că îi sunt nu doar un Creator (la fel ca în cazul pietrelor sau al bulgărilor de pământ), ci și un Părinte.

Chiar și cea mai copilăroasă și inocentă inimă și-ar da seama cu ușurință de grija părintească cu care Mă ocup Eu chiar și de un fir de iarbă, dându-i exact hrana și îngrijirea de care are nevoie. Foarte adevărat, dar dacă Mă ocup cu atâta atenție de un lucru atât de minor, gândiți-vă cât de mare trebuie să fie grija Mea părintească față de acele ființe care s-au născut ca și COPII AI IUBIRII MELE cu adevărat DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA MEA.

Ascultați cu atenție ce vă spun! Merită să faceți toate eforturile pentru a observa grija Mea părintească în toate lucrurile, chiar și în cele mai insignifiante, pentru ca până și cei mai necredincioși dintre voi să înțeleagă că Eu nu sunt doar o Putere Divină de nepătruns, la care nimeni nu poate avea acces, ci un adevărat Părinte pentru toți copiii Mei, și că nu sunt un Tată risipitor, ci unul extrem de econom, care le atribuie sarcini importante chiar și banalelor muște, de dragul copiilor Săi.

Da, adevăr vă spun: există nenumărate alte ființe, încă și mai insignifiante decât muștele, dar nici una nu scapă atenției și grijii Mele constante! Iar dacă Eu nu sunt un Dumnezeu distrugător, ci un Părinte care are grijă chiar și de cele mai neînsemnate creaturi ale Sale, îndeosebi de dragul copiilor Lui, - cât de mare trebuie să fie orbirea omului care îmi contestă iubirea părintească pentru copiii Mei?!

O, dragii Mei copii! Credeți-Mă! Eu sunt ocupat zi și noapte chiar și cu creșterea fiecărui fir de păr de pe capul vostru, care va muri odată cu trupul pe care îl aveți. Nu este greu în acest caz să vă imaginați cât de mare trebuie să fie grija Mea pentru sufletele voastre nepieritoare și pentru spiritul etern cu care v-am înzestrat, născut din Mine!

Da, da, dragii Mei! Observați aceste muște micuțe. Bazaltul lor reprezintă un imn de slavă la adresa Mea,- lucru pe care îl veți putea recunoaște cu mai multă ușurință atunci când vom vorbi despre cealaltă polaritate a lor, - pozitivă!
De aceea, să ne oprim deocamdată aici pentru astăzi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - Musca - un veritabil punct de colectare a energiei vieții provenite de la Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.3.2010, 06:05 View PostDownload Post

Capitolul 7
Musca - un veritabil punct de colectare a energiei vieții provenite de la Dumnezeu

(19 martie 1842)


În sfârșit, după ce ne-am familiarizat cu polaritatea negativă a animalului, care reprezintă de fapt aspectul său material, vom trece acum la analiza polarității sale pozitive, adică la adevăratul miracol al existenței acestei creaturi.

Oricine a văzut o muscă, nu poate contesta faptul că este vorba de un animal viu, ba chiar va trebui să conchidă că: „Acest animal dispune parcă de mai multă viață decât alte animale, aflate pe un nivel superior de evoluție”. După care s-ar grăbi să adauge: „Dacă aș putea să-mi păstrez restul capacităților, aș face oricând schimb cu viața leneșă a unei muște”.

Nu cred că mai este nevoie de o altă dovadă a vitalității excesive a muștei.

Orice om știe că musca zboară, dar cum reușește acest lucru și de ce o face, asta este o altă chestiune, dragii Mei copilași! Ca să vă pot explica aceste aspecte, aparent minore, va trebui să vorbim mai întâi despre însuși fenomenul vieții!

De aceea, citiți cu cea mai mare atenție: în ipostaza ei perfect liberă, viața nu este posibilă decât la nivelul Meu, dar perfecțiunea acestei vieți este atât de copleșitoare încât nu poate fi total înțeleasă de vreo ființă creată. De aceea, se poate spune despre ea că este o viață sfântă, și implicit eternă.

Gândiți-vă la infinitate ca la o sferă cu un punct central, din care sunt emise în toate direcțiile raze strălucitoare de lumină; începutul tuturor razelor se află la nivelul punctului central, dar sfârșitul lor nu poate fi găsit nicăieri.

La nivelul acestui centru, întreaga putere vie a infinității este unificată, desfășurându-se apoi în diversitatea creației. Pentru a preveni dispersia ei excesivă, și implicit slăbirea ei într-o prea mare măsură, această putere a vieții a creat în întreaga infinitate un număr uriaș de puncte de colectare, în care energia vieții este acumulată și apoi returnată în centrul din care a provenit. (Vezi și: „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?”, n.r.)

Dragii Mei copilași, tocmai v-am dezvăluit un foarte mare secret! Vă asigur că de când a existat acest pământ, foarte puțini au fost aceia care au știut acest secret, extrem de bine păzit, și nici chiar aceștia nu au totul în legătură cu el.

Orice om care începe să înțeleagă acest secret va fi tentat să își pună întrebarea: „Bine, dar de ce are nevoie Dumnezeu de asemenea puncte de colectare și cum se poate pune problema ca energia Lui să slăbească?”

Iată răspunsul Meu: dacă Dumnezeu ar dori să rămână singur, fără să creeze nici o formă din El însuși, ar fi imposibil ca energia Lui să slăbească în vreun fel.

În schimb, dacă în iubirea Lui nesfârșită, El a creat un număr infinit de ființe, de o imensă varietate - de la spiritul cel mai perfect și până la animalul atomic cel mai insignifiant, pe care trebuie să le susțină de-a lungul unui număr infinit de eternități, dând viață fiecărei asemenea creaturi, în funcție de specificul ei, vă întreb: din ce viață a putut anima Creatorul toate aceste ființe nesfârșite la număr și cum le poate susține El de-a lungul tuturor eternităților?

Credeți că ar fi posibil să facă acest lucru dacă nu le-ar anima chiar cu propria Lui viață? Bănuiesc că nici chiar o piatră nu ar putea ajunge la o asemenea concluzie. De vreme ce Creatorul nu dispune de o altă viață decât de a Lui, este evident că El animă toate aceste ființe cu propria Sa viață.

Așa cum este firesc, dacă toate aceste creaturi, susținute de aceeași viață unică, se vor îndepărta din ce în ce mai tare de centrul din care au provenit, Puterea Centrală care le susține va slăbi în mod natural. Deși Viața în sine nu poate dispărea, căci este o Viață eternă, ea poate totuși slăbi, din cauza diviziunii continue la câre este supusă.

Pentru a înțelege mai exact cum se petrece acest fenomen de slăbire a puterii centrale, gândiți-vă la infinita divizibilitate a materiei, căci este de bănuit că până și un atom poate fi divizat în continuare. Dar, dacă va fi divizat, ce se va întâmpla cu atomul - se va întări sau îi va slăbi puterea? Deși nimeni nu poate distruge complet atomul, oricât de mult l-ar diviza, este totuși evident că un atom divizat la nesfârșit nu va mai avea aceeași putere ca și înainte de divizare.

Dacă înțelegeți măcar parțial acest fenomen, este posibil să vă treacă prin minte următorul gând: „Bine, dar în acest caz, se pare că ar fi fost mai bine dacă marele nostru Creator nu ar mai fi creat nimic!”

Aici îmi este ușor să vă răspund cu ajutorul câtorva exemple:

De ce credeți că cei care muncesc din greu, încă din fragedă tinerețe, devin din ce în ce mai; puternici? Aceasta este întrebarea numărul unu.

Întrebarea numărul doi: de ce sunt potcoviți caii, adăugându-li-se astfel o povară și mai mare la cea pe care o au oricum de dus?

Întrebarea trei: cum poate deveni un artist aspirant un virtuoz?

Începeți să înțelegeți despre ce este vorba?

De ce capătă fierul bătut cu ciocanul o elasticitate și o rezistență mai mare prin comparație cu cel care nu a fost bătut?

Cum se face că cu cât a înfruntat mai multe furtuni violente, cu atât mai rezistent este lemnul unui copac?

Să revenim acum la întrebarea de la care am pornit: de ce au fost create atâtea puncte de colectare a energiei vieții în spațiul infinit al universului? Ascultați cu cea mai mare atenție răspunsul Meu: pentru ca viața eternă primordială să poată fi supusă unor noi și noi încercări, devenind astfel din ce în ce mai puternică! În acest fel, Viața emanată din centru se întoarce la acest centru mai perfectă și mai puternică decât atunci când a ieșit din el!

Dacă veți înțelege cu adevărat această idee, dragii Mei copilași, întrebările de la care am pornit inițial, cele legate de zborul neobosit al muștei, își vor fi găsit deja răspunsul. Viața ei este de fapt un punct de colectare a vieții provenite de la centru, după ce aceasta a parcurs un mare număr de nivele evolutive, trecând prin nenumărate stadii (animale mai puțin evoluate decât musca). Răspunsul la întrebarea de la care am pornit trebuie să fie evident acum chiar și pentru un om orb. De ce a fost creată așadar musca? Pentru ca viața ajunsă la acest nivel să poată face marea tranziție, să revină la Mine ca o viață mai completă și mai intensă, pentru a fi emanată apoi din nou, îmbogățită, astfel încât să-și continue evoluția până la nivelul sufletului uman, nivel pe care va primi cea mai intensă viață posibilă de la Mine, căci - așa cum știți - omul reprezintă nivelul pe care viața se poate uni din nou pe deplin cu Mine, prin puterea Iubirii!

Ei bine, după ce ați aflat toate aceste informații secrete legate de menirea spirituală a muștei, dacă nu vă vine să strigați: „E adevărat, musca reprezintă un veritabil imn de slavă adus Creatorului nostru!”, înseamnă că sunteți de trei ori loviți de orbire și de surzenie!

De altfel, ceea ce v-am spus până acum despre polaritatea pozitivă a micuțului animal nu reprezintă decât o introducere, astfel încât să înțelegeți mai bine ceea ce va urma. Capitolul următor va intra în și mai multe detalii legate de natura acestui animal, așa că deocamdată ne vom opri aici.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Musca și nașterea cometelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.3.2010, 06:07 View PostDownload Post

Capitolul 8
Musca și nașterea cometelor

(20martie 1842)


Ca să puteți înțelege cu adevărat chestiunea profundă pe care doresc să v-o explic în continuare, este necesar să recapitulăm mai întâi ce am spus până acum referitor la polaritatea pozitivă a muștei, adică la punctul de colectare a energiei vieții.

Priviți cu atenție soarele. Cine dintre voi poate estima cât de departe ajung razele sale? Cu siguranță, nu este vorba de o distantă nesemnificativă. Dacă ținem seama că vârsta soarelui este de o sută de mii de decilioane de ani, nu este greu să ne dăm seama că timpul în care și-a trimis razele în spațiul infinit este aproape nesfârșit, iar primele raze pe care le-a emis își continuă și astăzi călătoria rapidă. Pe de altă parte, o mare parte din ele au fost reflectate și trimise înapoi. Comparația cu cele spuse mai înainte despre punctele de colectare a energiei vieții este evidentă, căci soarele nu face decât să vă strige zilnic: „Vedeți, eu mi-am trimis razele în spațiul infinit de-a lungul unei perioade nesfârșite de timp, și totuși, lumina pe care v-o trimit astăzi nu este cu nimic mai slabă în intensitate decât la începutul timpurilor!”

Vă puteți pune atunci întrebarea: „În acest caz; cum își va recăpăta soarele primele raze, cele care își continuă și astăzi călătoria prin spațiu?” Dar Eu vă spun că acest lucru nu face rău nimănui; căci razele sale pot să și continue drumul timp de încă alte miliarde de ani, până când vor întâlni un punct care le va împiedica să meargă mai departe și care le va trimite înapoi. „Dar atunci, veți spune voi, ce putere va mai avea această lumină, care a parcurs o distanță infinit de lungă până să întâlnească un asemenea punct de colectare? Chiar dacă se mai întoarce înapoi, ea trebuie să fie extrem de slăbită!”

Este adevărat, dar acest lucru nu face rău nimănui. Soarele își primește razele înapoi, mult slăbite, dar este el însuși un punct de colectare pentru razele mai multor miliarde de sori, pe care le intensifică și le trimite înapoi în cantități uriașe. Dacă veți reflecta asupra acestei chestiuni timp de numai câteva momente, vă veți da seama cu cea mai mare ușurință cât de atent este gestionată lumina emanată din Mine, astfel încât nici măcar un singur atom care plutește în spațiul infinit să nu vibreze la întâmplare, ci să asculte de anumite legi și să își împlinească o anumită menire.

Pentru spiritul neobișnuit să se gândească la aceste chestiuni cosmice, o asemenea idee pare greu de acceptat, dar exemplul plastic pe care vi-l voi da în continuare vă va ajuta mult să înțelegeți procesul de revenire a razelor solare și felul economic în care sunt gestionate ele, astfel încât nici una să nu fie risipită în zadar.

Când razele a doi sori se întâlnesc în spațiul infinit, ele se resping reciproc; întorcându-se în punctele lor de colectare corespunzătoare.
„Cum așa?” vă veți întreba voi

Răspunsul la această întrebare este ușor dedat și de înțeles. Este evident că o rază emisă de un soare, deși extrem de subtilă, are totuși o anumită materialitate, fiind conținută de timp și spațiu. (Lumina este și undă și corpuscul, n.r.)

Când se întâlnesc două asemenea raze solare, ele au aceeași polaritate, După cum știți foarte bine, lucrurile cu aceeași polaritate se resping reciproc, fiind incapabile să se atragă. Nu cred că mai trebuie să insist asupra faptului că - așa cum am mai afirmat - când două asemenea raze cu aceeași polaritate se întâlnesc, ele se resping reciproc, sau altfel spus, se trimit acasă una pe cealaltă.

Ce se întâmplă însă atunci când se întâlnesc în același punct razele mai multor sori, venite din toate direcțiile (lucru care este inevitabil în spațiul cosmic)?

În acest caz, chestiunea este mai complexă; Ca să nu lungim povestea, am să vă dau pe loc răspunsul, deși dacă ați fi reflectat profund la această chestiune, l-ați fi putut găsi singuri. Într-un asemenea punct apare un conflict între raze, un nod de confluență în care își intersectează direcțiile nenumărate raze, ca și cum ați suprapune mai multe cruci unele peste altele, astfel încât din punctul central ar porni un mare număr de raze.

Razele transversale neutralizează în mod firesc polaritatea, deviind alte raze, care sunt nevoit să își schimbe traiectoria, fără să se poată întoarce la sursă, în timp, se creează o rețea, sau mai bine zis o sferă strălucitoare de raze, care devine din ce în ce mai consistentă, căpătând treptat materialitate.

La fel ca și planetele, sorii se învârt în jurul altor sori mai mari. De aceea, soarele aflat la ce mai mare apropiere de globul luminos respecți îl atrage în sfera sa de influență, consumând-l.

Acesta este procesul de formare a cometelor.

Bănuiesc că în mințile voastre a apărut deja o altă întrebare: „În acest caz, cum se face că aceste comete nu sunt distruse și consumate de soare, de vreme ce sunt atrase către el?”

Răspunsul poate fi cu ușurință dedus din cele spuse anterior, dar pentru a vă economisi această cheltuială de energie, vi-l voi da Eu. Motivul este legat de neutralizarea razelor solare de care vorbeam anterior. Această neutralizare - sau, ca să înțelegeți mai bine - relaxare a razelor solare conduce la o schimbare a polarității lor din una pozitivă în una negativă. Se creează astfel o polaritate opusă față de cea a soarelui. Din acest motiv, conform Ordinii Eterne, cometa capătă capacitatea de a atrage către sine razele soarelui (de polaritate opusă), neutralizându-le și folosindu-le ca hrană pentru sine.

Acest lucru este evidențiat de haloul luminos care înconjoară cometele, alcătuit din vapori care se întind în spatele acestora, dând naștere așa-numitelor cozi ale cometelor. Ce reprezintă de fapt aceste cozi?

Este vorba de o întârziere a razelor solare emise inițial de soare, a căror mișcare este încetinită de polaritatea negativă a cometei, de care sunt atrase și care dau naștere unei mase extrem de subtile de vapori.

În acest fel se naște un nou corp care orbitează în jurul soarelui și care se va hrăni cu razele acestuia până când va căpăta o consistență suficient de mare pentru a se transforma într-o planetă. De îndată ce va atinge această densitate, ea va putea returna soarelui razele sale cu o intensitate mult mai mare, fără a-și mai pune în vreun fel în pericol propria existență. De îndată ce cometa capătă un statut planetar, ea nu mai aspiră numai razele soarelui din imediata sa vecinătate, ci și pe cele ale nenumăraților sori care o înconjoară, pe care le retrimite apoi către sursa din care au provenit.

Probabil că vă preocupă din nou o întrebare: „Ce are a face tot acest proces de formare a cometelor și de reflectare a razelor solare cu musca de la care am pornit?”

Aveți puțintică răbdare și vă voi demonstra cum bâzâitul lor se integrează perfect în marele vuiet la noii lumi create.

Înainte de a purcede la această demonstrație trebuie să examinăm puțin razele solare, pentru că veți înțelege cum bazaltul muștei se ascunde în spatele vuietului cosmic emis de orice planetă nou creată.

Veți înțelege de asemenea ce înseamnă acest proces de consolidare superioară, dar și felul în care musca devine un punct de colectare a energiei vieții.

În plus, va voi explica următorul lucru: privită ca punct de colectare, o singură muscă are o valoare mai mare decât întreaga masă planetară! Sper să înțelegeți în acest fel cât de importantă este viața prin comparație cu materia, chiar dacă este vorba numai de prima sa scânteie. Ce să mai vorbim atunci de viața unei persoane umane...

Dacă veți înțelege toate aceste explicații, veți realiza inclusiv de ce Eu, Viața Primordială a întregii vieți, Părintele și Mântuitorul vostru, M-am întrupat pe pământ și am făcut din om un copil al Meu, pregătindu-i o cale directă către inima Mea. În sfârșit, veți înțelege de ce v-am repetat de atâtea ori în această comunicare că musca reprezintă în realitate un veritabil imn de slavă la adresa Mea.

Victoria nu este încă deplină, dar informațiile care vor urma vă vor lămuri până la capăt cât de avansat este acest proces al evoluției. Deocamdată, ne vom opri însă aici!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 2  [ 14 Posts ]
 

Goto page 1, 2  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !