Bhagavad-Gita

[Light]

BHAGAVAD-GITA

I. DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA - Cartea 1
II. YOGA DISCRIMINĂRII - Cartea 2
III. YOGA FAPTEI - Cartea 3
IV. YOGA CUNOAŞTERII ŞI A FAPTEI - Cartea 4
V. YOGA RENUNŢĂRII - Cartea 5
VI. YOGA CONCENTRĂRII - Cartea 6
VII. YOGA CUNOAŞTERII ŞI A ÎNŢELEGERII - Cartea 7
VIII. YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN - Cartea 8
IX. YOGA TAINEI REGEŞTI - Cartea 9
X. YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR DIVINE - Cartea 10
XI. VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME - Cartea 11
XII. YOGA DĂRUIRII DE SINE - Cartea 12
XIII. YOGA DISCRIMINĂRII ÎNTRE NATURĂ ŞI SPIRIT - Cartea 13
XIV. YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI TENDINŢE - Cartea 14
XV. YOGA SPIRITULUI SUPREM - Cartea 15
XVI. YOGA DEOSEBIRII DINTRE STAREA DIVINĂ ŞI CEA DEMONICĂ - Cartea 16
XVII. YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINŢE - Cartea 17
XVIII. YOGA RENUNŢĂRII ŞI A ELIBERĂRII - Cartea 18
Index termeni folosiţi

[Light]

-I-
Cartea întîia numita
DESCUMPANIREA LUI ARJUNA

   Dhritarashtra {1} a spus:

1. Ce au facut, Sanjaya, ai mei si fiii lui Pandu, adunati gata de lupta, în Cîmpia Legii {­2}, în Kurukshetra?

   Sanjaya {­3} a spus:

2. Dupa ce a vazut armata fiilor lui Pandu, desfasurata în linie de bataie, regele Duryodhana apropiindu-se de învatatorul [sau] {­4} a rostit cuvintele:
3. Priveste, învatatorule, marea armata a fiilor lui Pandu, desfasurata în linie
de bataie de catre priceputul tau discipol, fiul lui Drupada {­5}.
4. Acolo sînt viteji, mari arcasi de seama lui Arjuna si Bhima {­6}, în batalie: Yuyudhana {­7}, Virata {­8} si Drupada cu carul [sau] mare {­9},
5. Dhrishtaketu, Cekitana si puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja si regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.
6. Si Yudhamanyu cel îndraznet si Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra si fiii lui Draupadi, toti cu care mari.
7. Cunoaste-i pe cei mai de seama dintre ai nostri, tu primul între cei de doua ori nascuti {­10}; ca sa-i stii, ti-i voi numi pe acesti conducatori ai oastei mele:
8. Tu [însuti] si Bhishma si Karna si Kripa, învingatori în batalii, Ashvatthaman si Vikarna, precum si fiul lui Somadatta,
9. Si multi alti eroi care au renuntat la viata pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemînatici în lupta.
10. Putina este oastea noastra, aflata în seama lui Bhishma, multa este oastea lor, aflata în seama lui Bhima.
11. Oriunde ati fi, toate mariile voastre, fiecare din locul în care sta, doar pe Bhishma sa-l pazeasca.
12. Spre bucuria acestuia {­11}, cel mai batrîn din [neamul] Kuru, strabunul cel voinic {­12}, dînd un racnet puternic ca de leu, a suflat în scoica.
13. Atunci, scoicile si tobele mari, tobele mici, trompetele mari rasunara deodata; vuietul a fost clocotitor.
14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava {­13} si Pandava {14}, suflara în scoicile lor divine.
15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta si Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.
16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula si Sahadeva în Sughosha si Manipushpaka.
17. Marele arcas din Kashi si marele razboinic Shikhandin, Dhrishtadiumna si Virata si neînvinsul Satyaki,
18. Drupada, fiii lui Drupadi si regele Saubhadra cu bratul mare, din toate partile, o rege, faceau sa sune fiecare scoica sa.
19. Sunetul tumultuos a sfîsiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, facînd sa rasune cerul si pamîntul.
20. Atunci, vazîndu-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de lupta], Pandava, al caruisteag purta o maimuta [ca semn], cînd sa înceapa lupta, ridicîndu-si arcul,
21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: "Opreste-mi carul meu, o Acyuta, între cele doua osti,
22. Ca sa-i vad aliniati si dornici de lupta pe cei cu care mi-e dat sa ma lupt în aceasta batalie ce se stîrneste.
23. Pe cei strînsi aici, îi vad dornici sa se lupte, dornici sa faca în lupta placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra. {15}"
24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele doua armate carul neîntrecut,
25. În fata lui Bhishma, Drona si a tuturor regilor, spuse: "O, fiu al lui Pritha, priveste-i adunati pe toti acestia din nemul lui Kuru."
26. Fiul lui Pritha zari atunci cum stateau în ambele osti, parinti, strabuni, învatatori {­16%N16}, unchi, frati, copii, nepoti si ortaci, socri si prieteni.
27. Fiul lui Kunti {­17} vazîndu-si toate rudele aliniate, în descumpanire, vorbi îndurerat:

   Arjuna a spus:

28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usuca.
29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridica parul, [arcul] Gandiva îmi scapa din mîna si pielea îmi arde;
30. Nu ma pot tine pe picioare, mintea mi se risipeste, iar semnele, o Keshava, le vad potrivnice;
31. Si nu vad la ce-ar fi bun sa-mi ucid rudele în batalie; nu doresc izbînda, o Krishna, nici domnia si nici placerile.
32. La ce ne este buna domnia, o Govinda, la ce ne sînt bune bucuriile sau [chiar] viata?
33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile si placerile, iata-i, stînd [gata de] lupta, renuntînd la viata si la avutii;
34. Învatatori, parinti, fii, precum si bunici, unchi, socri, nepoti, cumnati si rubedenii,
35. Pe acestia nu vreau sa-i omor, de-ar fi sa ma omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darami-te pentru cea a pamîntului?
36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigîndu-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Pacatul ar cadea pe noi, ucigînd acesti nelegiuiti înarmati.
37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sînt rude; ucigîndu-ne rudele, cum am putea fi fericiti, o Madhava?
38. Chiar daca acestia nu vad, cu mintea prada pasiunii, pacatul de a-ti distruge familia si pacatul de a ataca prietenul,
39. Cum sa nu stim noi sa ne oprim de la acest pacat, o Janardana, noi care cunoastem ce-i pacatul de a-ti distruge familia?
40. Familia fiind distrusa, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, faradelegea pune stapînire pe întreaga familie.
41. Cînd stapîneste faradelegea, o Krishna, femeile se depraveaza; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-si ucide familia, dar chiar pentru familie: strabunii lipsiti de ritul turtelor (pinda) si al apei {­18} cad [în infern].
43. Prin aceste pacate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sînt rasturnate legile eterne ale castei si ale familiei.
44. Celor care strica legile familiei, o Janardana, infernul le este lacasul orînduit; asa am aflat {­19}.
45. Vai, eram hotariti sa facem un mare pacat cînd ne pregateam sa ne ucidem familia de dragul placerilor si al domniei.
46. Mi-ar fi mai bine daca, fara sa ma opun, si neînarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mîna.

   Sanjaya a spus:

47. Vorbind astfel, Arjuna, în plina batalie, s-a asezat în car, lasînd [sa-i cada] arcul si sagetile, cu inima cuprinsa de mîhnire.

[Light]

-II-
Cartea a doua numita
YOGA DISCRIMINARII

   Sanjaya a spus:

1. Acestuia cuprins de mila, cu ochii tulburati si plini de lacrimi, descumpanit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:

   Bhagavat a spus:

2. De unde aceasta disperare ce te cuprinde în clipa încercarii, o Arjuna, demna doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ti deschide cerul si îti strica faima?
3. Fii fara slabiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ti se potriveste; gonind din inima josnica slabiciune, ridica-te, o tu care-ti distrugi dusmanii.

   Arjuna a spus:

4. Cum voi trage cu sageata, o Madhusudana, în lupta cu Bhishma si Drona cei demni de adorare, o tu care-ti învingi dusmanii?
5. Mai bine sa traiesc cersind în lume, decît sa-i ucid pe marii mei învatatori; ucigîndu-i pe învatatori, chiar cînd rîvnesc la bogatie, as avea parte de hrana patata cu sînge.
6. Nu stiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, daca am învinge sau daca am fi învinsi; iata-i stînd în fata noastra pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigîndu-i, n-am mai dori sa traim.
7. Cu fiinta-mi zdrobita de slabiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbura mintea; spune-mi deslusit ce este mai bine; sînt învatacelul tau, la tine vin, învata-ma!
8. Caci nu vad ce-ar [putea] alunga supararea care îmi seaca puterile, chiar de-ar fi sa obtin domnia nemarginita si îmbelsugata pe pamînt sau stapînirea suprema [a cerului].

   Sanjaya a spus:

9. Vorbind asa lui Hrishikesha, spunîndu-i lui Govinda "nu voi lupta", Gudakesha, cel care-si distruge dusmanii, tacu.
10. Hsrikesa îi spuse surîzînd aceste vorbe, o Bharata, celui descumpanit între cele doua osti.

   Bhagavat a spus:

11. Îi plîngi pe cei ce nu trebuie sa-i plîngi si cuvîntezi despre întelepciune; cei învatati nu-i plîng nici pe cei vii, nici pe cei morti.
12. N-a fost nici [o vreme] cînd eu sa nu fi existat sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom înceta sa existam vreodata cu totii în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilarie, tinerete si batrînete, tot asa trece [dupa moarte] si în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simturilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sînt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sînt trecatoare; îndura-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatina, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelasi la suferinta si bucurie, numai acela poate capata nemurirea.
16. Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta {­20}; hotarul lor este vazut de cel care cunoaste adevarul.
17. Sa stii ca cel ce le-a desfasurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este vesnic, nepieritor, de necunoscut, se spune ca au un sfîrsit; de aceea lupta, o Bharata!
19. Cel care stie ca acesta [cel întrupat] ucide, [ca si] cel care stie ca acesta este ucis, amîndoi nu stiu; acesta nu ucide si nici nu este ucis {­21}.
20. El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenascut, etern, neîntrerupt, stravechi, nu este ucis cînd trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaste pe cel nepieritor, etern, nenascut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om ca face sa omoare sau ca omoara?
22. Precum un om care lepadînd vesmintele învechite, ia altele noi, asa si cel întrupat, lepadînd trupurile învechite, se uneste cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l uda apa si nu-l usuca vîntul.
24. El nu poate fi taiat, ars, udat si uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune ca este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbator; de aceea, cunoscîndu-l asa, nu trebuie sa te întristezi.
26. Chiar daca crezi ca acesta se naste mereu si moare mereu, totusi, o tu, cel cu bratul mare, nu trebuie sa te întristezi.
27. Moartea este sigura pentru cel nascut; nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlaturat, tu nu trebuie sa te întristezi.
28. La început, fiintele sînt nemanifestate, [la mijloc] sînt manifestate si la sfîrsit [sînt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiesti atunci, o Bharata?
29. Careva îl priveste ca pe ceva minunat, altul vorbeste ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însa, desi auzind de el, niciunul nu-l cunoaste {­22}.
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie sa plîngi vreo fiinta.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decît lupta înscrisa în Lege.
32. Fericiti sînt razboinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întîmplare de o astfel de lupta, ca de o poarta a cerului deschisa.
33. Daca însa nu vei da aceasta lupta înscrisa în Lege, atunci, tradîndu-ti Legea proprie si renumele, îti vei atrage pacatul.
34. Fiintele vor face sa se povestesca despre nefaima ta vesnica; pentru cel ce tine la numele lui, nefaima este mai rea decît moartea.
35. Capeteniile de osti vor crede ca de frica te-ai oprit din lupta si vei ajunge în dispretul celor ce te-au pretuit.
36. Si multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dusmanii, rîzînd de barbatia ta; exista ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobîndi cerul; traind, vei avea parte de pamînt. Deci ridica-te, o fiu al lui Kunti, hotarît pentru lupta.
38. Facînd egale fericirea cu suferinta, cîstigul cu pierderea, victoria cu înfrîngerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.
39. Aceasta cunostere ti-a fost rostita dupa [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, dupa [doctrina] Yoga, cunoasterea prin stapînirea careia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei (karman).
40. Aici {­23}, nu exista stradanie pierduta {­24}, nu se afla dare înapoi; oricît de putin din aceasta lege, si te pazeste de marea frica {­25}.
41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoasterea este unica, hotarîta; cu multe si nesfîrsite ramuri este cunoasterea celor nehotarîti.
42. Ce vorbe înflorite spun cei nepriceputi care ramîn la învatatura Vedelor {­26}, o fiu al lui Pritha, care spun "nu exista altceva" [decît învatatura Vedelor],
43. Cei daruiti simturilor, care nazuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] nastere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie si putere {­27}.
44. Cei înlantuiti de bucurie si putere, cu gîndirea stapînita de aceste [vorbe] nu sînt patrunsi în meditatie de o cunoastere hotarîta.
45. Vedele se ocupa de cele trei Tendinte {­28} (guna); fii fara cele trei Tendinte, o Arjuna, fara dualitate, stînd în adevarul vesnic, fara sa agonisesti bunuri lumesti, cu Sinele (Atman) [tau].
46. Pe cît foloseste un put înconjurat din toate partile de apa, pe atât [folosesc] unui brahman întelept toate Vedele {29}.
47. Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefaptuire.
48. Stând în yoga, îndeplineste faptele, parasind legatura [fata de ele], o Dhananjaya, fiind acelasi la reusita si nereusita; acestei egalitati [de spirit] i se spune yoga.
49. Fapta {­30} este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunosterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; cauta-ti refugiul în cunoastere; sînt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].
50. Cei care practica yoga cunosterii se leapada aici de bine si de rau; de aceea, staruieste în yoga; yoga este îndemânare în fapte.
51. Înteleptii care practica yoga cunoasterii, lepadîndu-se de fructul nascut din fapta, eliberati de lantul renasterilor, merg spre tarâmul fara durere.
52. Cînd cunoasterea ta va trece peste hatisul confuziei {­31}, atunci vei ajunge la nepasarea fata de ce ti-e dat sa auzi sau fata de ce ai auzit.
53. Cînd mintea (buddhi), buimacita de revelatie (shruti), îti va sta neclintita si hotarâta în meditatie, atunci vei obtine yoga.

   Arjuna a spus:

54. Ce se spune despre cel care este neclintit în întelepciune, care se afla în meditatie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeste, cum se aseaza si cum merge cel cu mintea neclintita?

   Bhagavat a spus:

55. Cînd se leapada de toate dorintele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, cînd se multumeste în el însusi si cu el însusi, atunci se spune ca este neclintit în întelepciune.
56. Despre cel cu mintea (manas) netulburata în durere si fericire, parasit de dorinte, lipsit de patima, frica si mînie, se spune ca este un ascet (muni) cu mintea neclintita.
57. Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobîndeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are întelepciunea (prajna) neclintita.
58. Cel care îsi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele [în carapacea ei], acela are întelepciunea neclintita {­32}.
59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hraneste cu ele, dar gustul ramâne; chiar gustul dispare vazîndu-l pe Cel Suprem {­33}.
60. Chiar si la omul întelept care se stapîneste, o fiu al lui Kunti, simturile framântate târasc mintea cu forta.
61. Stapînind toate simturile, stai concentrat, avîndu-ma pe mine drept ultim scop; cel care-si are simturile în stapînire, acela are întelepciune neclintita.
62. În omul ce-si îndreapta mereu gîndul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele; din legatura se naste dorinta, iar din dorinta apare mînia;
63. Din mînie ia fiinta tulburarea mintii, din tulburarea mintii - pierderea tinerii de minte, din pierderea tinerii de minte - distrugerea mintii, iar prin distrugerea mintii se distruge [si] el.
64. Cel care trece printre lucruri cu simturile dezbarate de patima si ura, [aflate] în stapînirea Sinelui (Atman), stapîn pe el, acela ajunge la limpezirea [mintii].
65. Din limpezirea [mintii] se naste încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezita, cunosterea (buddhi) se întareste repede.
66. Nu exista cunoastere pentru cel fara yoga; pentru cel fara yoga nu exista contemplatie; pentru cel fara contemplatie nu exista pace; de unde [sa vina] fericirea pentru cel fara pace?
67. Mintii coplesite de ratacirea simturilor, întelepciunea îi este luata precum corabia de vînt, pe ape.
68. De aceea, o tu cel cu bratul mare, celui ale caruisimturi sînt mereu retrase de la obiectele lor, întelepciunea îi este neclintita.
69. Cînd este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapîneste vegheaza; cînd este veghe pentru fiinte, pentru înteleptul care vede [Sinele] e noapte {­34}.
70. Acela dobîndeste pacea, în care se pierd toate dorintele precum se pierd apele în oceanul care umplîndu-se sta neclintit [în tarmurile sale], si nu acela care doreste dorintele.
71. Omul care izgonind dorintele traieste fara dorinti, fara [sa gîndeasca] "al meu si eu", acela ajunge la pace.
72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobîndind-o nu te mai tulburi; [omul] dobîndind-o, fie si în ceasul mortii, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana) {­35}.

[Light]

-III-
Cartea a treia numita
YOGA FAPTEI

   Arjuna a spus:

1. Daca, o Janardana, socotesti cunosterea mai buna decît fapta (karman), atunci de ce ma silesti la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava?
2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotarîndu-ma, as alege ce e mai bine.

   Bhagavat a spus:

3. Dupa cum ti-am spus si înainte, o tu cel fara de pata, în aceasta lume exista doua cai: cea a scolii Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei.
4. Nu prin abtinerea de la fapte ajunge omul la nefaptuire (naishkarmya) si nici prin renuntare la lume nu se capata desavîrsirea [spirituala] (siddhi).
5. Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savîrseasca fapte, caci savîrseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din Natura (prakriti).
6. Cel care stapînindu-si organele de actiune sta [nemiscat, dar] îsi readuce în minte obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.
7. Cel care stapînindu-si simturile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste [de ceilalti].
8. Savîrseste faptele prescrise! Fapta este mai buna decît nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.
9. În afara celor savîrsite pentru sacrificiu, restul faptelor înlantuiesc lumea; în acest scop {­36}, îndeplineste fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legaturi [fata de ea].
10. În vremea Începutului, Prajapati {­37} creind fiintele o data cu sacrificiile, a spus: "Înmultiti-va prin acesta; acesta sa va fie vaca ce îndeplineste dorintele" {­38}.
11. Prin el sa-i tineti în viata pe zei, [iar] zeii sa va tina în viata pe voi; sustinîndu-va unii pe altii, veti dobîndi binele suprem {­39}.
12. Zeii, tinuti în viata prin sacrificiu, va vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de acestia, fara sa le dea [în schimb ceva], acela este un hot.
13. Cei buni, care se hranesc din ramasitele sacrificiului, se elibereaza de toate pacatele; au parte de impuritate rituala si sînt pacatosi cei care gatesc numai pentru ei.
14. Din hrana se nasc fiintele; din ploaie - hrana; din sacrificiu se naste ploaia; sacrificiul ia fiinta din rit.
15. Sa stii ca ritul ia fiinta din Brahman; Brahman ia fiinta din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpatrunzator este fixat de-a pururi în sacrificiu.
16. Asa a fost pusa în miscare roata {­40}; cel care nu o face sa se învîrteasca [mai departe] aici [pe pamînt], acela traieste zadarnic, nemernic dedat simturilor.
17. Însa omul care se bucura numai de Sine, care gaseste multumire numai în Sine, care îsi gaseste linistea în Sine, acela nu [mai] are nimic de facut {­41}.
18. Acela nu-si afla un sprijin în ce este facut sau nu este facut aici [pe pamînt]; si din toate fiintele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.
19. Savîrseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins [de ea], caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.
20. Caci prin fapte au obtinut Janaka {­42} si ceilalti desavîrsirea; tu trebuie sa faptuiesti privind numai la binele oamenilor.
21. Cum se poarta cel din frunte asa se poarta si ceilalti oameni; canoanele pe care si le face el sînt urmate si de lume {­43}.
22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] exista nimic de înfaptuit în cele trei lumi, nimic nedobîndit care sa trebuiasca a fi dobîndit, si totusi ma aflu în actiune.
23. Daca eu nu m-as afla tot timpul neobosit în actiune, toti oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.
24. Aceste lumi ar pieri daca eu nu [mi]-as îndeplini fapta; as fi cel care face haos, as duce la pieire fiintele.
25. Precum cei nestiutori faptuiesc legati de fapte, o Bharata, tot asa cel întelept dorind binele oamenilor [faptuieste] desprins [de ele].
26. Cel întelept sa nu tulbure mintea celor nestiutori legati de fapta; sa se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat cînd le îndeplineste.
27. Toate faptele se îndeplinesc de catre Tendintele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gîndeste: "faptuitorul sînt eu".
28. Însa, o tu cel cu bratul mare, cel care cunoaste adevarul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinte (guna) si fapte, gîndind "Tendintele actioneaza asupra Tendintelor" {­44} acela nu este legat [de fapte].
29. Cei tulburati de Tendintele (guna) Naturii (prakriti) se leaga de actiunea Tendintelor; pe acesti nefericiti care nu cunosc totul, cel atotcunoscator sa nu-i sminteasca.
30. Încredintindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyAtman), fiind fara dorinte si lipsit de [gîndul] "al meu", lupta, scapat de zbuciumul îndoielii.
31. Oamenii care urmeaza aceasta învatatura eterna a mea, cu credinta si fara sa cîrteasca, aceia se elibereaza de fapte;
32. Însa aceia care cîrtind împotriva-mi, nu-mi urmeaza învatatura, sa stii ca sînt gresiti în tot ce stiu, fara minte, pieriti.
33. Chiar si înteleptul se poarta dupa cum îi este firea lui; fiintele îsi urmeaza firea; ce o va tine în loc?
34. În obiectul oricaruisimt se afla patima si ura; sa nu între sub stapînirea lor; acestea doua sînt dusmanii lui {­45}.
35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai buna decît Legea altuia, chiar cu grija respectata; este mai bine sa pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasa.

   Arjuna a spus:

36. De cine-i stapînit omul cînd savîrseste pacatul, desi nu-l doreste, o Varshneya, de parca-i tras cu forta?

   Bhagavat a spus:

37. Aceasta este fie dorinta, aceasta este fie ura, nascuta fiecare din Tendinta rajas, marele devorator, marele rau {­46}; sa stii ca aceasta este dusmanul aici [pe pamînt].
38. Precum focul este învaluit în fum, oglinda - de pete, embrionul - de învelisurile sale, tot asa si aceasta [cunoastere] este învaluita de aceasta [Tendinta].
39. Ascunsa este cunoasterea celui întelept de catre acest vesnic dusman, care sub forma dorintei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.
40. Locasul sau sînt simturile, simtul intern si mintea; prin acestea el tulbura pe cel întrupat, ascunzînd Cunoasterea.
41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stapînindu-ti dintru început simturile, ucide-l pe cel rau, pe cel care distruge Cunoasterea si întelegerea {­47}.
42. Simturile sînt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simturilor este simtul intern; deasupra simtului intern este mintea; deasupra mintii este acesta [Sinele] {­48}.
43. Cugetînd la cel care este deasupra mintii, sprijinindu-te pe Sinele [tau] ucide, o tu cel cu bratul mare, dusmanul de care cu greu te apropii, a carui forma este dorinta.

[Light]

-IV-
Cartea a patra numita
YOGA CUNOASTERII SI A FAPTEI

1. Aceasta yoga nepieritoare i-am explicat-o lui Vivasvat {­49}, Vivasvat i-a transmis-o lui Manu {­50}, si Manu lui Ikshvaku {­51}.
2. Astfel au cunoscut-o, capatata de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ti distrugi dusmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pamînt], prin marea scurgere a vremii.
3. Chiar aceasta yoga din vremea Începutului ti-am explicat-o astazi tie; îmi esti credincios si prieten; aceasta este taina suprema.

   Arjuna a spus:

4. Tu te-ai nascut mai în urma; Vivasvat s-a nascut mai înainte; cum as putea întelege ca tu ai explicat la început? {­52}

   Bhagavat a spus:

5. Multe sînt nasterile mele anterioare [ca] si ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [însa] nu, o tu care-ti distrugi dusmanii.
6. Desi sînt nenascut, etern din fire, Stapînul divin al fiintelor, trecînd peste natura mea {­53} [neschimbata], ma renasc [totusi] prin propria mea forta magica {­54} (maya).
7. Ori de cite ori Legea slabeste, o Bharata, si se întareste nelegiuirea, atunci eu ma creez [cu trup] {­55}.
8. Pentru salvarea celor buni si distrugerea celor rai, pentru statornicirea Legii, ma nasc din yuga {­56} în yuga.
9. Cel care cunoaste cu adevarat nasterea si fapta mea divina, cînd îsi paraseste trupul, nu merge spre o noua nastere; el vine la mine, o Arjuna.
10. Desprinsi de pasiune, frica si ura, de o fiinta cu mine {­57}, cu sprijin în mine, purificati prin aceasta Cunoastere, multi au ajuns la firea mea.
11. Eu fac parte fiecaruia dupa cum se apropie de mine; oamenii urmeaza, oricum, calea mea, o fiu al lui Pritha.
12. Cei care doresc reusita în fapte, aici [pe pamînt], sacrifica zeilor; reusita adusa de sacrificiu vine repede, în lumea oamenilor.
13. Cele patru caste au fost create de mine, împartite dupa Tendintele (guna) si datoriile lor; desi eu sînt faptuitorul acestora, sa stii totusi ca sînt neclintitul nefaptuitor.
14. Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care ma cunoaste asa, nu este înlantuit de faptele [lui].
15. Astfel savîrseau faptele, stiind aceasta, strabunii tai dornici de mîntuire; deci savîrseste fapta asa cum a fost facuta, înainte, de strabuni.
16. "Ce este fapta, ce este nefaptuirea?" Aici chiar înteleptii sînt încurcati. Îti voi dezvalui ce este fapta si cunoscînd-o te vei elibera de rau.
17. Trebuie sa întelegi ce este fapta [rînduita], sa întelegi ce este fapta oprita, sa întelegi ce este nefaptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
18. Cel care vede în fapta nefaptuirea si în nefaptuire fapta, acela este un întelept între oameni, acela este yoghin [si totusi] savîrseste pe de-a întregul fapta.
19. Despre cel ce trece la orice fapta, fara dorinta si hotarîre, ale carui fapte sînt arse de focul Cunoasterii, despre el, cei luminati spun ca este un întelept.
20. Parasind fructul faptelor, mereu multumit, liber chiar daca a trecut la fapta, acela nu savîrseste nimic.
21. Fara dorinti, cu mintea si trupul stapînite, parasind orice bun lumesc, savîrsind faptele numai cu trupul, nu-si atrage nici un pacat.
22. Multumit cu ce-i aduce întîmplarea, trecut dincolo de dualitate {­58}, lipsit de simtaminte egoiste, acelasi în reusita si nereusita, chiar faptuind, nu este legat.
23. Pentru cel desprins de legaturi, eliberat, cu mintea fixata în Cunoastere, care faptuieste pentru a sacrifica {­59}, fapta se sterge în întregime.
24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfita de Brahman în focul lui Brahman; cel care mediteaza la sacrificiul lui Brahman, trebuie sa intre în Brahman.
25. Unii yoghini aduc sacrificiu zeilor; altii sacrifica în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu {­60}.
26. Unii sacrifica simturile, începînd cu auzul, în focul stapînirii de sine; altii sacrifica obiectele simturilor, începînd cu sunetul, în focul simturilor.
27. Unii sacrifica toate activitatile simturilor si ale suflurilor vitale (prana) în focul stapînirii de sine aprins de Cunoastere.
28. Unii asceti care tin legaminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitarii Vedelor {­61}.
29. Altii sacrifica suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apana), oprind miscarea expiratiei si inspiratiei, nazuind la stapînirea suflurilor (pranayama).
30. Altii, care se abtin de la mîncare, sacrifica suflurile vitale în suflurile vitale; toti acesti cunoscatori ai sacrificiului au pacatele sterse prin sacrificiu.
31. Cei care se hranesc cu nectarul nemuririi (amrita), ramasita a sacrificiului, merg în Brahman cel etern; cel care nu sacrifica nu are parte de lumea aceasta; cum [ar avea parte] de cealalta, o tu cel mai bun dintre Kuru?
32. Astfel, sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sînt felurite; cunoaste-le ca fiind nascute din fapta; cunoscînd aceasta, te vei elibera.
33. Sacrificiul Cunoasterii este mai bun decît cel material, o tu care-ti distrugi dusmanii; toate faptele se desavîrsesc în întregime în Cunoastere.
34. Sa stii ca prin supunere respectuoasa, întrebari lamuritoare si slujindu-i pe cei care vad adevarul si au Cunoasterea, ei ti-o vor dezvalui [si tie].
35. Aflînd-o, nu vei mai cadea din nou în tulburare, o fiu al lui Pandu; toate fiintele le vei vedea în Sinele [tau] si deci, în mine.
36. Chiar de-ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia Cunoasterii.
37. Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, asa si focul Cunoasterii face din toate faptele cenusa.
38. Nu exista aici [pe pamînt] un instrument purificator asemanator Cunoasterii; pe aceasta o gaseste singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desavîrsit în yoga.
39. Cel cu credinta dobîndeste Cunoasterea, nazuind spre ea cu simturile stapînite; dobîndind Cunoasterea, ajunge repede la pacea suprema.
40. Cel lipsit de Cunoastere si credinta, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealalta si nici de fericire.
41. Pe cel stapîn al Sinelui, care prin yoga a renuntat la fapte, si prin Cunoastere si-a taiat îndoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] înlantuiesc.
42. De aceea, taind cu sabia Cunoasterii Sinelui îndoiala din inima, nascuta din necunoastere, îndreapta-te spre yoga, si ridica-te, o Bharata.

[Light]

-V-
Cartea a cincea numita
YOGA RENUNTARII

Arjuna a spus:

1. Krishna, tu lauzi renuntarea la fapta, si totodata si yoga; spune-mi în mod deslusit care din ele este mai buna.

   Bhagavat a spus:

2. Renuntarea si yoga faptei duc ambele la binele suprem {­62}. Dintre ele doua, yoga faptei este mai presus decît renuntarea la fapta.
3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu uraste si nu doreste; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu bratul mare, se elibereaza usor de legaturi.
4. Numai cei putini la minte, nu si înteleptii, vorbesc despre Samkhya si Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmeaza doar pe una obtine totodata fructul amîndurora.
5. Starea care se dobîndeste prin Samkhya se dobîndeste si prin Yoga; cel care vede ca Samkhya si Yoga sînt una, acela vede.
6. Renuntarea, o tu cel cu bratul mare, se dobîndeste cu greu fara yoga; ascetul cufundat în [meditatia] Yoga ajunge fara zabava la Brahman.
7. Cel unit în yoga, cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simturile învinse, al carui Sine este Sinele tuturor fiintelor, chiar daca faptuieste, el nu este întinat.
8. "Nu eu faptuiesc ceva", asa gîndeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci cînd vede, aude, atinge, miroase, manînca, merge, doarme, respira,
9. Vorbeste, da drumul, prinde, închide si deschide pleoapele; el zice: "simturile actioneaza în obiectele lor".
10. Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.
11. Yoghinii savîrsesc fapte cu trupul, cu simtul intern, cu mintea si chiar numai cu simturile, parasind [orice] legatura pentru purificarea Sinelui.
12. Cel unit [în yoga], parasind fructul faptelor, dobîndeste pacea suprema; cel neunit, legat de fruct, se înlantuie prin actiunea dorintei.
13. Renuntînd cu mintea la toate faptele, cel întrupat sta fericit si stapîn în cetatea cu noua porti {­63}, fara sa faptuiasca si fara sa provoace fapte.
14. Nici starea de faptuitor si nici faptele nu le creeaza Stapînul Cel Omniprezent, si nici legatura faptei cu fructul sau; Natura {­64} e cea care pune [totul] în miscare.
15. Cel Omniprezent nu-si însuseste nici pacatul, nici fapta buna a cuiva; Cunoasterea este învaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.
16. Însa celor carora necunoasterea le este distrusa de Cunoasterea Sinelui, Cunoasterea le ilumineaza, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.
17. Cei care-L poarta în minte, care se identifica cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim scop, scapa de noi reîntoarceri, se scutura dintr-odata de pacatele lor.
18. Înteleptii {­65%N65} privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un cîine sau la un mîncator de cîini {­66}.
19. Creatia a fost învinsa {­67} în aceasta lume de cei cu mintea egala; Brahman este fara pata, mereu acelasi; de aceea stau ei în Brahman.
20. Cel care sta în Brahman, care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.
21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, gaseste în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capata fericirea nepieritoare.
22. Bucuriile nascute din contactul [simturilor] sînt matca durerii. Ele au un început si un sfîrsit, o fiu al lui Kunti; înteleptul nu afla bucurii în ele.
23. Cel care poate în acesta lume, înainte de a se elibera de trup, sa-si stapîneasca zbuciumul nascut din dragoste si ura, acel om este unit si fericit.
24. Numai cel care are fericirea launtrica, bucuria launtrica, precum si lumina launtrica, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).
25. Dobîndesc stingerea în Brahman, Rishii {­68%N68} cu pacatele sterse, cu îndoiala taiata, stapîni pe ei, bucurosi de binele tuturor fiintelor.
26. Pentru ascetii eliberati de dragoste si ura, cu mintea stapînita, cunoscatori ai Sinelui, stingerea în Brahman exista [pretutindeni] în jurul [lor].
27. Îndepartînd contactele exterioare, cu privirea [atintita] numai între [cele doua] sprîncene, egalizînd suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana) care trec prin nas.
28. Ascetul cu mintea, simtul intern si simturile stapînite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinta, frica si mila, numai acela este eliberat pentru totdeauna.
29. Cunoscîndu-ma pe mine ca cel care are parte de sacrificiu si asceza, ca Marele Stapîn Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor fiintelor, el ajunge la pace.

[Light]

-VI-
Cartea a sasea numita
YOGA CONCENTRARII

  Bhagavat a spus:

1. Cel care îndeplineste fapta ce trebuie îndeplinita fara sa tina seama de fructul faptei, acela este [cu adevarat] ascet si yoghin; si nu acela care nu întretine focul [sacrificiului] si nu îndeplineste riturile.
2. Sa stii ca cea careia i se spune renuntare este yoga, o fiu al lui Pandu; caci nimeni nu devine yoghin fara sa renunte la dorinta {­69}.
3. Pentru ascetul doritor sa se înalte la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de împlinire este renuntarea.
4. Se spune despre cel care a renuntat la toate dorintele ca a ajuns la yoga [numai] atunci cînd nu este legat de obiectele simturilor si de fapte.
5. Sa-si ridice singur Sinele, sa nu-si doboare Sinele; Sinele este cu adevarat prietenul trupului; numai Sinele este dusmanul trupului {­70}.
6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însa pentru cel care nu-i [stapîn pe] sine se poarta ca un dusman în dusmanie.
7. Numai Sinele celui care s-a învins pe sine este absorbit în meditatie, [nepasator] la cald sau frig, fericire sau durere, cinstire sau dispret.
8. Yoghinului al carui Sine se bucura de Cunoastere si întelegere, neclintit {­71}, cu simturile învinse, [privind] la fel la un bulgare de pamînt, o piatra sau aur - i se spune ca este unit.
9. Cel cu spiritul egal, cînd se afla între binevoitori, prieteni, dusmani, straini indiferenti, oameni de ocara, rude, virtuosi sau pacatosi, acela se deosebeste [de ceilalti oameni].
10. Yoghinul sa-si uneasca Sinele, stînd deoparte, singur, stapînindu-si tot ce este gînd, fara dorinte si fara bunuri lumesti,
11. Statornicîndu-si singur, într-un loc curat, o asezare tare, nici prea înalta, nici prea joasa, acoperita cu o pînza, piele de caprioara sau iarba kusha,
12. Asezîndu-se acolo, fixindu-si mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simturilor si gîndirii stapînite, sa practice yoga pentru purificarea Sinelui.
13. Acelasi, neclintit, tinînd nemiscate corpul, capul si gîtul, atintind privirea spre vîrful nasului, fara sa priveasca în spatiu,
14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frica, care tine legamîntul castitatii, stapînindu-si mintea, cu gîndul la mine, unit, asezat, avîndu-ma drept ultim scop,
15. Yoghinul care se uneste astfel mereu, cu mintea stapînita, ajunge la pace, la stingerea (nirvana) suprema, care este în mine.
16. Yoga nu este pentru cel care manînca prea mult, nici pentu cel care nu manînca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult si nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna.
17. Yoga care distruge suferinta este pentru cel cumpanit în hrana si zabava, cumpanit în gesturi si în fapte, cumpanit în somn si veghe.
18. Cînd gîndirea, stapînita, fara dorinti, eliberata de toate pasiunile, se fixeaza în Sine, atunci se spune ca omul este unit [în yoga].
19. "Ca flacara ce nu se clinteste la adapost de vînt" - aceasta este asemuirea [facuta] yoghinului cu gîndirea stapînita, care practica yoga Sinelui.
20. Atunci cînd gîndirea se opreste, respinsa de exercitiul yoga, si cînd îsi priveste Sinele, gaseste multumirea în Sinele [sau],
21. Atunci cînd cunoaste fericirea fara de sfîrsit, de dincolo de simturi, ce-i de cuprins [doar] cu mintea, si în acesta [o data] statornicit, nu se [mai] departeazaa de la adevarul,
22. Pe care, dobîndindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta [o data] stabilit, nici o durere, oricît de mare, nu-l [mai] urneste.
23. Cea denumita yoga trebuie cunoscuta ca desfacere a legaturii cu durerea; aceasta yoga trebuie practicata cu hotarîre si fara descurajare.
24. Parasind complet toate pasiunile nascute din dorinta {­72}, stapînind complet cu simtul intern totalitatea simturilor,
25. Putin cîte putin sa se opreasca cu mintea sustinuta prin hotarîre, cu simtul intern fixat în Sinele [sau], fara sa se gîndeasca la ceva.
26. Oricînd simtul intern s-ar arata nelinistit sau nestatornic, totdeauna, stapanîndu-l, sa fie adus la supunere în Sine.
27. Pe yoghinul cu simtul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit [una cu] Brahman, îl patrunde fericirea suprema.
28. Yoghinul care este unit astfel mereu, neîntinat, obtine cu usurinta fericirea nesfîrsita de a-l atinge pe Brahman.
29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate fiintele si toate fiintele în Sinele [sau]; el priveste pretutindeni la fel.
30. Cel care pretutindeni ma vede pe mine, si toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine si nici eu nu-s pierdut pentru el {­73}.
31. Cel care nazuieste spre unitate ma adora în toate fiintele; oriunde s-ar afla acest yoghin, în mine se afla.
32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, priveste pretutindeni la fel {­74}, fie ca este fericire sau suferinta, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai desavîrsit.

   Arjuna a spus:

33. Aceasta yoga pe care mi-ai dezvaluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o vad ca o stare stabila, din cauza ca exista neliniste.
34. [Caci] mintea, o Krishna, este nelinistita, agitata, puternica, îndaratnica; socot ca ea este tot asa de greu de stapînit ca si vîntul.

   Bhagavat a spus:

35. Fara îndoiala, o tu cel cu bratul mare, mintea este greu de înfrînat si nelinistita, dar ea poate fi supusa, o fiu al lui Kunti, prin exercitiu repetat {­75} si renuntare.
36. Yoga este greu de dobîndit pentru cel ce nu-i stapîn pe sine; acesta este gîndul meu; ea este cu putinta pentru cel care se stapîneste si se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.

   Arjuna a spus:

37. Cel care nu-i ascet si cauta credinta, dar se îndeparteaza cu mintea de yoga, nedobîndind desavîrsirea în yoga, pe ce drum apuca, o Krishna?
38. Lipsit de amîndoua {­76}, nu se destrama, o tu cel cu bratul mare, ca un nor în furtuna, fara sprijin si ratacit în drumul spre Brahman?
39. Trebuie sa-mi curmi pe de-a întregul aceasta îndoiala, o Krishna; decît tine nimeni altul nu este în stare s-o curme.

   Bhagavat a spus:

40. O fiu al lui Pritha, pentru el nu exista pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealalta, caci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.
41. Dobîndind lumile celor cu fapte merituoase, [si] locuindu-le ani fara sir, cel lipsit de yoga se naste [din nou] într-o familie cinstita si de vaza.
42. Sau poate, chiar se naste într-o familie de întelepti yoghini, [caci] o nastere ca aceasta este cea mai grea de dobîndit în aceasta lume.
43. Acolo îsi redobîndeste concentrarea mintii din întruparea anterioara si se straduieste si mai mult pentru desavîrsirea spirituala, o bucurie a neamului Kuru.
44. Exercitiile repetate din trecut îl duc mai departe, chiar fara vrerea lui; cine doreste sa cunoasca yoga trece dincolo de Brahman-Cuvîntul {­77}.
45. Yoghinul care prin staruinta [a ajuns] stapîn pe sine, curatat de pacate, desavîrsit prin numeroase nasteri, ajunge la conditia suprema.
46. Yoghinul este deasupra ascetilor si este socotit chiar deasupra celor care au Cunoasterea; yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o Arjuna.
47. Dintre toti yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se daruieste cu credinta, acela este socotit de mine ca [fiind] cel mai unit în yoga.

[Light]

-VII-
Cartea a saptea numita
YOGA CUNOASTERII SI A ÎNTELEGERII

   Bhagavat a spus:

1. Tu, care ai mintea unita cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul în mine, asculta, o fiu al lui Pritha, cum ma vei cunoaste, fara îndoiala, în întregime.
2. Îti voi dezvalui, în întregime, aceasta Cunoastere împreuna cu întelegerea, pe care, aflînd-o, nu mai ramine nimic altceva de cunoscut aici [în lumea aceasta].
3. Dintre mii de oameni, cîte unul doar se înfrîneaza pentru desavîrsirea spirituala; [iar] dintre cei care se înfrîneaza pentru desavîrsirea spirituala cîte unul doar ma cunoaste cu adevarat.
4. Pamîntul, Apa, Focul, Vîntul, Eterul, Simtul intern, Mintea si Eul sînt cele opt parti diferite ale Naturii mele.
5. Aceasta este Natura mea inferioara; Natura mea superioara însa, sa stii, este alta; ea este, o tu cel cu bratul mare, Sinele individual (jivabhuta) {­78} care tine aceasta lume {­79}.
6. Sa stii, ea este matca tuturor fiintelor; originea, ca si nimicirea întregii lumi, eu sînt.
7. Dincolo de mine nu exista altceva, o Dhananjaya; în mine sînt însailate toate, ca sirul de perle pe fir.
8. Eu sînt, o fiu al lui Kunti, gustul din apa, lumina din Soare si Luna, silaba [sfînta] AUM din toate Vedele, sunetul din spatiu, ce-i omenesc {­80} în oameni.
9. Eu sînt mirosul bun al pamîntului, stralucirea din foc, viata din toate fiintele, asceza din toti ascetii.
10. Samînta vesnica a tuturor fiintelor eu sînt, sa stii, o fiu al lui Pritha; eu sînt întelegerea celor care cunosc, si stralucirea celor straluciti eu sînt.
11. Si [tot] eu sînt puterea dezbarata de dorinta si patima; eu sînt în fiinte iubirea care nu calca Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.
12. Toate starile [celor trei Tendinte], sattva, rajas si tamas, sa stii, pleaca de la mine; nu eu sînt în ele, ci ele sînt în mine.
13. Toata aceasta lume cu mintea tulburata de starile alcatuite din cele trei Tendinte nu ma recunoaste pe mine, care sînt dincolo de ele, neclintit {­81}.
14. Caci este greu de trecut dincolo de aceasta iluzie (maya) divina a mea, alcatuita din Tendinte; numai cei ce vin la mine trec de aceasta iluzie {­82}.
15. Nu la mine vin facatorii de rele, cu mintea tulburata, oamenii cei josnici; cu Cunoasterea smulsa de iluzie, ei tin de starea demonica {­83}.
16. De patru feluri sînt facatorii de bine care mi se daruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata: napastuitul, cel care nazuieste la Cunoastere, cel care nazuieste la binele lumesc si cel care poseda Cunoasterea.
17. Dintre acestia, cel care poseda Cunoasterea, în veci unit, se deosebeste [de ceilalti] printr-o daruire unica; cel care poseda Cunoasterea ma iubeste la nesfîrsire, si eu îl iubesc pe el.
18. Acestia sînt de pret cu totii, însa pe cel care poseda Cunoasterea îl socotesc ca pe mine însumi; cu Sinele unit, el îmi este devotat mie [care îi sînt] conditia suprema.
19. La capatul multor renasteri, cel care poseda Cunoasterea ajunge la mine, spunîndu-si: "Vasudeva este Totul". Acest suflet mare (mahAtman) este greu de gasit.
20. Cei a caror Cunoastere este smulsa de diverse pasiuni merg spre alte divinitati; urmînd felurite rînduieli {­84}, îsi urmeaza natura lor proprie {­85}.
21. Oricare ar fi forma [divinitatilor] pe care fiecare adorator doreste sa o venereze cu credinta, eu sînt cel care pune în fiecine acea credinta neclintita.
22. Unit prin acea credinta, el urmareste îmbunare a acestei [divinitati] si-si atinge dorintele; cel care i le împlineste [însa], eu sînt.
23. Rasplata celor putini la minte nu este eterna; cei care sacrifica zeilor merg la zei, însa cei care mi se daruiesc mie, la mine vin {­86}.
24. Cei fara minte ma cred [ca eu sînt] Cel Nemanifestat intrat în starea de manifestare; ei nu cunosc natura mea superioara neclintita, suprema.
25. Învaluit de iluzia produsa de magia [mea], eu nu sînt revelat tuturor; aceasta lume, cu mintea tulburata, nu ma recunoaste ca nenascut si neclintit.
26. Eu stiu, o Arjuna, fiintele care au fost, care sînt si care vor fi; pe mine însa nu ma stie nimeni.
27. Tulburarea dualitatii, nascuta din dorinta si ura, o Bharata, duce în ratacire toate fiintele [chiar] de la nasterea [lor], o tu cel care-ti distrugi dusmanii.
28. Cei cu fapte merituoase, ale caror pacate sînt terminate, eliberati de tulburarea dualitatii, mi se daruiesc cu credinta nestramutata.
29. Cei care, pentru a se elibera de batrînete si moarte, cauta sprijin în mine si se înfrîneaza, aceia îl cunosc pe de-a întregul pe acest Brahman, Sinele Suprem, cunosc ritul în întregime.
30. Cei care ma cunosc ca esenta a fiintelor (adhibhuta), a zeilor (adhidaiva) si a sacrificiului (adhiyajna), avînd gîndirea concentrata, ma cunosc chiar în clipa plecarii [din viata] {­87}.

[Light]

-IX-
Cartea a noua numita
YOGA TAINEI REGESTI

  Bhagavad a spus:

1. Îti voi dezvalui tie, care esti nezeflemitor, Cunosterea cea mai tainica, împreuna cu întelegerea; cunoscînd-o, te vei elibera de nefericire.
2. Aceasta stiinta regeasca, acesta taina regeasca este supremul purificator; ea poate fi înteleasa direct, este legiuita, usor de îndeplinit, neclintita.
3. Oamenii care nu cred în aceasta Lege, o tu cel care-ti distrugi dusmanii, nedobîndindu-ma, reiau calea mortii si a renasterii (samsara).
4. Întreaga aceasta lume este desfasurata de mine [care sînt] forma nemanifestata; în mine stau toate fiintele, si nu eu stau în ele.
5. Si [totusi] fiintele nu stau în mine; priveste la unirea mea divina! Sînt sustinator al fiintelor, fara sa stau în ele; prin Sinele meu exista toate fiintele.
6. Precum marele si vesnicul vînt, ce bîntuie pretutindeni, se afla în spatiu, sa stii, tot asa se spune ca toate fiintele stau în mine {­97}.
7. Toate fiintele, o fiu al lui Kunti, se întoarc în Natura mea, la sfîrsit de kalpa; la început de kalpa le creez din nou {­98}.
8. Sprijinindu-ma pe propria mea Natura, creez mereu din nou acesta multime a fiintelor, de nevoie, prin forta Naturii.
9. Si aceste fapte nu ma leaga, o Dhananjaya; eu ramin ca un strain, nelegat de aceste fapte.
10. Prin mine si prin grija mea, Natura faureste tot ce se misca si nu se misca; prin acesta cauza, o fiu al lui Kunti, lumea este pusa în miscare.
11. Cei cu mintea tulburata, nu ma pretuiesc sub forma mea umana, ei nu cunosc existenta mea suprema, de Mare Stapîn Divin al tuturor fiintelor.
12. Zadarnice le sînt sperantele, zadarnice faptele, zadarnica le este stiinta celor ce si-au pierdut mintea; ei capata natura obscura a demonilor Rakshas si Asura.
13. Însa oamenii cu sufletul mare (mahAtman), care au sprijin în mine, care nu au alt gînd, o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divina, cunoscîndu-l pe Cel Neclintit, Obîrsia existentelor (bhutadi).
14. Glorificîndu-ma mereu, înfrînîndu-se credinciosi legamintelor {­99}, închinindu-mi-se, ma adora cu daruire, mereu concentrati.
15. Altii care sacrifica, ma adora prin sacrificiul cunoasterii, ca unitate, ca felurita individualizare, pe mine Cel cu fata în toate partile.
16. Eu sînt stradania sacrificiului {­100}, eu sînt sacrificiul, eu sînt ofranda adusa strabunilor, eu sînt iarba magica, eu sînt mantra {­101}, eu sînt untul sacrificiului, eu sînt focul, eu sînt jertfa.
17. Eu sînt tatal acestei lumi, muma, orînduitorul, strabunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM {­102}, Rik, Saman si Yajus {­103},
18. Calea, sustinatorul, stapînul, martorul, popasul, salasul, prietenul, începutul si nimicirea [lumii], locul, asezarea, saminta, Cel Neclintit.
19. Eu dau caldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sînt nemurirea si moartea, si tot eu sînt, o Arjuna, Fiinta si Nefiinta.
20. Cei cu întreita stiinta [a Vedelor], bautori ai Somei {­104}, curatati de pacate, nazuind la starea cereasca, ma cinstesc cu jertfe; acestia, intrînd în lumea sfînta a celui ce este stapîn peste zei {­105}, au parte de bucuriile ceresti ale zeilor.
21. Acestia, împartasindu-se din marea bucurie a lumii cerului, dupa trecerea [perioadei de rasplata a] meritului, ei intra în lumea muritoare; astfel, urmînd Legea întreitei cunoasteri, supusi dorintelor, dobîndesc aceasta ducere si întoarcere {­106}.
22. Celor care ma adora gîndindu-se la mine si nu la altul, acestor oameni mereu concentrati le vin într-ajutor.
23. Chiar cei care, daruiti altor divinitati, sacrifica patrunsi de credinta, chiar aceia, o fiu al lui Kunti, [tot] mie îmi sacrifica, [desi] nu dupa cum este rînduit.
24. Eu sînt cel care are parte de toate sacrificiile si numai eu sînt stapînul lor; deoarece ei nu ma recunosc asa cum sînt, acestia se pierd.
25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc strabunilor merg la strabuni; la demoni merg cei care sacrifica demonilor; dar cei ce-mi sacrifica, la mine vin.
26. Daca cu dragoste mi se da o frunza, o floare, un fruct, sau apa, eu ma bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit {­107}.
27. Tot ceea ce faci, manînci, sacrifici, daruiesti sau înduri ca asceza, o fiu al lui Kunti, fa-le ca [ofranda] pentru mine.
28. Astfel, te vei elibera de înlantuirea faptelor si de fructul lor, bun sau rau; cu fiinta concentrata în yoga si renuntari, eliberat, la mine vei veni.
29. Eu sînt la fel pentru toate fiintele; pentru mine nu-i [nimeni] pe care sa-l plac sau sa-l urasc; cei care mi se daruiesc cu dragoste se afla în mine, si eu ma aflu în ei.
30. Chiar un om rau, de mi se daruieste cu o dragoste exclusiva, trebuie socotit ca om bun {­108}; hotaririle lui sînt drepte;
31. Curînd devine virtuos, si ajunge la pacea eterna; sa stii, fiu al lui Kunti, cel care mi se daruieste nu piere.
32. O fiu al lui Pritha, cei care îsi iau sprijin în mine, chiar de-ar fi [nascuti] dintr-o matca a pacatului {­109}, de-ar fi femei, vaishya {­110} si chiar shudra {­111}, acestia ajung la conditia suprema.
33. Cu atît mai mult, brahmanii merituosi, Rishii de neam regesc ce mi se daruiesc; deoarece ai dobîndit aceasta lume trecatoare si nefericita, daruieste-mi-te.
34. Fii cu gîndul la mine, daruit mie, sacrifica-mi si cinsteste-ma; la mine vei ajunge concentrîndu-te astfel, avîndu-ma pe mine drept ultim scop.

[Light]

-X-
Cartea a zecea numită
YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR DIVINE

   Bhagavat a spus:
1. Asculta mai departe, o tu cel cu bratul mare, înaltul meu cuvînt pe care ti-l rostesc tie, care mi-esti drag, spre binele tau.
2. Nici multimea zeilor, nici marii Rishi nu cunosc nasterea mea, caci eu sînt singura obîrsie a zeilor si a marilor Rishi.
3. Cel care ma stie ca Marele Stapîn Divin al Lumii, nenascut si fara de început, acela, netulburat printre muritori, se elibereaza de toate pacatele.
4. Gîndire, Cunoastere, netulburare [a mintii], rabdare, adevar, stapînire de sine, liniste, fericire si durere, fiintare si nefiintare, frica si neînfricare,
5. Nevatamare, egalitate [a spiritului], multumire de sine, asceza, daruire, faima buna si rea, toate sînt numai de la mine, felurite stari ale fiintelor.
6. Din mine au luat fiinta, în vremea Începutului, cei sapte mari Rishi si cei patru Manu, nascuti din gîndul meu; din ei [au luat fiinta] toate creaturile în lume.
7. Cel care cunoaste cu adevarat întruchiparile {112} si forta mea magica, acela se uneste [cu mine] printr-o yoga de neclintit; aceasta este neîndoios.
8. Eu sînt obîrsia Totului, de la mine porneste Totul; gîndind asa, cei cu minte si simtire adînca, mi se daruiesc mie.
9. Cu gîndul la mine, cu suflurile vitale plecate la mine {113}, luminîndu-se unul pe celalalt, vorbindu-si despre mine sînt mereu multumiti si fericiti.
10. Celor mereu concentrati, care mi se daruiesc cu dragoste, le dau aceasta yoga a mintii (buddhiyoga) prin care ajung la mine.
11. Din îndurare pentru ei, eu, stînd în adevarata [mea] Natura, distrug prin lampa stralucitoare a Cunoasterii întunecimea nascuta din necunoastere.

   Arjuna a spus:
12. Tu esti supremul Brahman, lacasul si purificatorul suprem, Spiritul cel vesnic, cel ceresc, obîrsia zeilor, cel nenascut, cel ce patrunde totul.
13. Asa ti-au spus toti Rishii, divinul Rishi Narada, Asita, Devala si Vyasa; chiar tu însuti mi-o spui.
14. Toate acestea le socotesc adevarate pentru ca mi le-ai spus tu, o Keshava, caci nici zeii, nici demonii Danava nu cunosc manifestarea ta.
15. Numai tu însuti te cunosti pe tine, o Spirite Suprem, Creator al fiintelor, Stapîn al fiintelor, Zeu al zeilor, Stapîn al lumii.
16. Trebuie sa-mi vorbesti pe de-a întregul despre divinele întruchipari ale Naturii tale, întruchipari prin care existi, patrunzînd aceste lumi.
17. Cum as cunoaste, o yoghinule, chiar daca as medita mereu asupra ta, în care dintre formele existentei tale te-as putea cuprinde cu mintea, o Bhagavat?
18. Vorbeste mai mult, cu de-amanuntul, o Janardana, despre forta magica si întruchiparea [ta], caci nu ma satur ascultînd nectarul nemuririi (amrita) [al vorbelor tale].

   Bhagavat a spus:
19. Fie, îti voi vorbi despre divinele întruchipari ale fiintei mele, [numai] despre cele importante, o cel mai bun dintre Kauravi, caci întinderea mea este fara sfîrsit.
20. Eu sînt Sinele, o Gudakesha, care salasluieste în inima tuturor fiintelor, eu sînt începutul, mijlocul si sfîrsitul tuturor fiintelor.
21. Pentru zeii Aditya {114} eu sînt Vishnu; pentru luminatori, eu sînt Soarele stralucitor; eu sînt Marici {115} pentru Maruti {116}, si Luna pentru stele.
22. Pentru Vede eu sînt Saman {117}, pentru zei - Vasava {118}, pentru simturi sînt simtul intern, si gîndirea pentru fiinte.
23. Pentru zeii Rudra {119} eu sînt Shamkara {120}, pentru demonii Yaksha si Rakshas eu sînt stapînul bogatiilor {121}, pentru zeii Vasu eu sînt focul, pentru munti sînt Meru.
24. Sa stii, o fiu al lui Pritha, ca pentru preoti eu sînt cel dintîi - Brihaspati {122}, - pentru conducatorii de osti sînt Skanda {123}, pentru ape sînt oceanul.
25. Pentru marii Rishi, eu sînt Bhrigu {124}, pentru cuvinte - silaba unica, pentru sacrificii eu sînt sacrificiul rugaciunii, pentru munti - Himalaya.
26. Pentru toti arborii sînt smochinul, Narada {125} - pentru divinii Rishi, Citraratha - pentru Gandharva {126}, ascetul Kapila - pentru cei ce au atins desavîrsirea [spirituala] {127}.
27. Pentru cai, sa stii ca sînt Uccaihshravas {128}, cel nascut din nectarul nemuririi (amrita); pentru elefantii regali sînt Airavata {129}, pentru oameni - regele.
28. Pentru arme sînt fulgerul, pentru vaci - vaca dorintelor; eu sînt Kandarpa {130} ce da samînta vietii, pentru serpi eu sînt Vasuki {131}.
29. Pentru Naga {132} sînt Ananta {133}, pentru fiintele marii - Varuna, Aryaman {134} - pentru strabuni, Yama {135} - pentru stapîni.
30. Eu sînt Prahlada {136} pentru demonii Daitya, timpul - pentru cei ce tin numaratoarea {137}, pentru animalele salbatice - leul, pentru pasari - fiul lui Vinata {138}.
31. Eu sînt vîntul pentru purificatori, Rama - pentru cei ce poarta arma, Makara {139} - pentru pesti, fiica lui Jahnu {140} - pentru apele curgatoare.
32. Creaturilor le sînt început, sfîrsit si mijloc, o Arjuna; cunoasterilor eu le sînt Cunoasterea Sinelui Suprem, celor ce discuta [în controversa] eu le sînt doctrina [adevarata].
33. Literelor le sînt A, cuvintelor compuse le sînt dvandva {141}, eu sînt stapînul indestructibil, orînduitorul cu fata în toate partile.
34. Eu sînt si moartea care ia totul, si nasterea celor ce vor fi; între ce este femeiesc {142} eu sînt faima, frumusetea, vorba, tinerea de minte, întelepciunea, dîrzenia si rabdarea,
35. Pentru Saman eu sînt Marele Saman, gayatri {143} - pentru metri, pentru luni - Margashirsha {144}, anotimpurilor le sînt primavara.
36. Celor ce înseala eu le sînt jocul de noroc, celor puternici - puterea, eu sînt biruinta, eu sînt nesovairea, virtutea celor virtuosi.
37. Pentru Vrishni {145} eu sînt Vasudeva, pentru fiii lui Pandu - Dhananjaya, ascetilor le sînt Vyasa {146}, poetilor (kavi) le sînt Ushanas {147} cel întelept.
38. Celor ce supun [pe altii] le sînt pedeapsa, doritorilor de marire le sînt priceperea politica, eu sînt tacerea tainelor, Cunoasterea celor ce cunosc.
39. Samînta tuturor fiintelor eu sînt, o Arjuna, caci nu exista fiinta miscatoare sau nemiscatoare care sa existe fara de mine.
40. Caci nu exista capat pentru întruchiparile mele divine, o tu cel ce-ti învingi dusmanii; aceasta este, rostita de mine pe scurt, întinderea întruchiparilor mele.
41. Orice fiinta aratoasa, frumoasa sau puternica, sa stii este puterea mea cuprinsa într-o farima.
42. Dar, la ce bun, o Arjuna, sa le stii pe toate acestea? Eu stau sprijinind întreaga aceasta lume cu o farima [din mine].