Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.11.2019, 02:19
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 179 - NATURA PĂCATULUI ȘI CUM POATE FI ACESTA DEPĂȘIT
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 15:05 View PostDownload Post

Capitolul 179
NATURA PĂCATULUI ȘI CUM POATE FI ACESTA DEPĂȘIT
(23 decembrie 1841)

1. După această scurtă observație, adresată tuturor celor prezenți, Abedam cel înalt a mai așteptat puțin, după care s-a dus la Kisehel, care continua să zacă cu fața la pământ, și i-a spus:

2. “Kisehel, ridică-te la viața eternă, căci adevăr îți spun: tu ai găsit-o.

3. Eu, Abedam Iehova cel etern, Tatăl tău preasfânt și preabun, am venit în Persoană la tine pentru a te ajuta să te ridici. De aceea, ridică-te fără teamă, căci iată, am șters păcatul tău pentru totdeauna, întrucât tu M-ai descoperit în iubirea inimii tale așa cum nici un alt copil de pe acest pământ nu a făcut-o înaintea ta. Așadar ridică-te, înzestrat cu o mare înțelepciune, pe care ai primit-o datorită iubirii tale, și cu o mare putere, născută din aceeași iubire, și căreia i se vor supune toate lucrurile, animate sau neanimate, și în sfârșit, înzestrat cu viața eternă. Într-adevăr, tu nu vei mai gusta moartea, căci iubirea ta pentru Mine a transfigurat carnea trupului tău.

4. Cel care va muri așa cum ai murit tu acum, din iubire pentru Mine, și la care voi veni în Persoană pentru a-l trezi, adevăr îți spun, nu va fi trezit numai pentru moment, ci pentru eternitate.

5. Îți spun: Cine nu va câștiga – la fel ca tine – viața eternă, va fi nevoit să aștepte în lumea de dincolo multă vreme până când va veni ziua ridicării din morți.

6. Așadar, ridică-te, ajută-ți de asemenea frații și copiii să se ridice, iar apoi urmează-Mă. Amin!”

7. Auzind vocea Domnului, Kisehel a oftat adânc, s-a ridicat în picioare și a rămas mut de atâta recunoștință și iubire, tremurând din tot corpul și incapabil să rostească vreun cuvânt.

8. Atunci, Abedam s-a îndreptat către el, l-a atins din nou și i-a spus:

9. “Adevăr îți spun: fii și rămâi constant, și orice teamă va fi eliminată complet de la tine, iar odată cu teama și orice păcat, ba chiar și posibilitatea de a cădea din nou. Căci ceea ce vei face de acum înainte, vei face în Numele Meu și al iubirii Mele. Iar dacă cineva acționează în Numele și întru iubirea Mea, cum ar mai putea fi imaginat vreun păcat?

10. Îți voi explica acum ce este de fapt păcatul, cum poate păcătui omul și cum se poate înfrâna el de la păcat.

11. Păcatul apare atunci când cineva simte un impuls interior, îi sesizează avantajele, urmărește realizarea sa, născută din dorință, îl transformă în ceva personal, după care acționează în propriul său interes. Din corupția născută din acest impuls, apărut numai datorită iubirii de sine dinlăuntrul omului, apare o mentalitate malefică ce invadează întreaga ființă, întunecându-i mintea, astfel încât ea nu mai reușește să distingă între adevăr și minciună, sau între bine și rău.

12. Dacă însă cineva simte un impuls interior, dar se gândește: „O, Doamne, recunosc faptul că Tu m-ai atins. Acest impuls provine de la Tine, o, Tată! Bunătatea Ta nesfârșită s-a revărsat din nou asupra mea, dorind să mă întărească pe mine – cel nedemn – întru smerenie și iubirea adevărată față de Tine. O, Tată, este nedemn să acționez astfel, așa cum m-ai ajutat să înțeleg, cu ajutorul impulsului tentației. Întreaga putere este a Ta, Tu ești singurul Domn al cerului și al pământului. Îngăduie-mi să fac numai ceea ce se cuvine în fața Ta, o, Tată preasfânt, și anume, să Te iubesc în calitate de copil al Tău. În marea Ta grație, îndepărtează din nou de la mine acest impuls superior către acțiune, căci el reprezintă o putere divină. Dacă eu, un sărman copil slab, aș acționa potrivit acestui impuls, ar trebui să mă simt egal cu Tine în această privință, căci aș acționa cu această putere a Ta, la care numai Tu ai dreptul. De aceea, ia înapoi puterea Ta sfântă de la mine, cel nedemn, și îngăduie-mi să păstrez doar iubirea mea de copil pentru Tine, o, Tată preasfânt!‟

13. Ei bine, dacă Eu aș descoperi o asemenea smerenie la cineva, crezi tu că aș lua de la el impulsul născut din puterea Mea?

14. O, nu, îți spun; dimpotrivă, aș binecuvânta acest impuls și aș trezi Eu Însumi în el dorința către viața eternă. Și astfel, prin același instrument prin care un om poate deveni un mare păcătos, un altul poate fuziona de-a pururi cu Mine, făcând lucruri de o mie de ori mai mari, susținute de puterea Mea, iar aceasta fără să păcătuiască.

15. Crezi tu că cel păcătos face altceva decât să-Mi împlinească voința? Îți spun, nici vorbă! Nimeni nu ar putea face ceva fără voința Mea.

16. Știu ce gândești acum: „Atunci cum poate păcătui cineva care împlinește voința Ta sfântă?‟

17. Ți-am arătat deja care este natura păcatului. Voi adăuga în continuare un exemplu, care să te ajute să înțelegi mai clar.

18. Un om ar putea fi cuprins de o mare mânie ca urmare a unei acțiuni a fratelui său, astfel încât el l-ar putea chiar ucide, așa cum a făcut Cain. Să spunem însă că el se reculege imediat și își dă seama de unde a provenit acest impuls. Nu este însă suficient ca el să recunoască acest lucru; în plus, smerenia născută în el ca urmare a recunoașterii acestui impuls străin și puternic trebuie să-l ajute să recunoască faptul că Eu sunt singurul Domn al vieții și al morții. Realizând aceasta, cel atins de puterea Mea se va prăbuși în fața sfințeniei Mele, de care s-a apropiat atât de mult, și îmi va înapoia ceea ce este al Meu cu o inimă onestă și plină de recunoștință.

19. Numai în acest caz, Eu nu îmi voi lua puterea de la el, ci îl voi binecuvânta cu această putere, trezindu-l către viața eternă.

20. Atunci, el va putea merge la fratele său pentru a-l converti, adică, metaforic vorbind, el îl poate ucide față de viața lumească, folosindu-se apoi de abundența puterii Mele pentru a-l trezi către viața eternă.

21. Cine ar mai putea spune acum că el a păcătuit împotriva fratelui său?

22. Dacă însă, cel care recunoaște impulsul din interiorul său, acționează neautorizat, folosindu-se de puterea Mea, oare nu va fi el un mare păcătos, la fel ca și Cain, care a pervertit puterea Mea dinlăuntrul lui, ucigându-și fratele?

23. Astfel, orice păcătos care și-a recunoscut în timp nebunia, întorcându-se la Mine plin de remușcări și iubire, va deveni precum cel drept din născare – dacă va pune jos, la picioarele Mele, tot ce Mi-a luat, încălcând legea, după care va reveni plin de umilință la Mine. Adevăr îți spun, toate păcatele sale vor fi atunci șterse, chiar dacă numărul lor este la fel de mare ca și cel al firelor de nisip de pe fundul mării. Nimic nu va fi luat atunci de la el, iar el va deveni mare într-o proporție directă cu umilința, iubirea și căința lui.

24. Cu atât mai mult însă, vai celui încăpățânat! – Și astfel, Kisehel, păcatul tău a fost redus la zero, și întrucât tu ai recunoscut ce este al Meu înlăuntrul tău, tu ești acum la fel de pur ca și cum nu ai fi păcătuit niciodată.

25. De aceea, vei deveni acum puternic și Mă vei urma, împreună cu frații tăi, pentru a merge la copiii tăi. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 180 - CELE CINCI FETE ALE LUI ZURIEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 15:11 View PostDownload Post

Capitolul 180
CELE CINCI FETE ALE LUI ZURIEL
(28 decembrie 1841)

1. Au plecat atunci cu toții la copiii lui Kisehel, care continuau să zacă cu fața la pământ, cutremurați, dar rugându-se cu mare ardoare în inimile lor și lăudându-Mi Numele.

2. Ajuns la ei, Abedam cel înalt s-a oprit și le-a spus:

3. “Ridicați-vă, copii ai lui Kisehel, precum și voi, ceilalți, frați și mame! Căci Eu, cel în fața Căruia stați cu fața la pământ, am venit în Persoană la voi, înveșmântat într-un corp c al vostru, și este voința Mea să vă ridicați pentru a vă înălța la viața născută din iubirea voastră față de Mine.

4. Adevăr vă spun, cei care se vor ridica atunci când îi chem Eu, vor cunoaște viața și nu vor mai gusta niciodată moartea.

5. Dar cei care nu vor urma chemarea Mea, vor rămâne de-a pururi cu fața la pământ. De aceea, ridicați-vă cu toții către libertate și fericire! Amin!”

6. S-au ridicat atunci cu toții în picioare, cuprinși de o fericire imensă, căci ei L-au recunoscut imediat pe Acela care i-a îndemnat să se ridice, și i-au lăudat cu fervoare Numele în inimile lor pline de iubire.

7. Printre ei se aflau de asemenea cinci fete care erau stră-strănepoatele lui Kisehel. Erau toate de o frumusețe excepțională, și deși aveau vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, nici una nu era încă măritată, în pofida numeroșilor pețitori. Căci tatăl lor, un om lipsit de pretenții și devotat, le învățase să Mă caute pe Mine și să Mă iubească numai pe Mine. El le spusese adesea că dacă vor face acest lucru, la momentul potrivit, Iehova Însuși le va dărui soți potriviți, alături de care vor fi foarte fericite, – poate chiar fii din linia principală a lui Adam.

8. (Pentru copiii din regiunile mai îndepărtate, acest lucru însemna mai mult decât ar însemna astăzi moștenitorul unui împărat)

9. Urmând această învățătură bună, cele cinci fete L-au iubit din ce în ce mai mult pe Iehova, în pofida vârstei lor fragede, pentru acele timpuri.

10. De aceea, le-am permis din când în când să guste din iubirea Mea profundă, astfel încât ele se îndrăgostiseră în secret de Mine, Iehova al lor, și nu mai doreau să-și îndepărteze inimile de la Mine, căci Mă adorau din ce în ce mai mult, nu doar de la o zi la alta, ci chiar de la o oră la alta.

11. Ele erau de asemenea inseparabile, iubindu-se una pe cealaltă peste măsură de mult, astfel încât fiecare făcea ceea ce doreau celelalte, fiind într-o rezonanță perfectă una cu alta.

12. Oriunde ar fi privit, ele erau încântate la culme, căci Îl recunoșteau pretutindeni pe unicul lor Iubit.

13. Îndeosebi atunci când descopereau o floare nouă, nemaivăzută până atunci, ele erau convinse că Eu Personal o așezasem acolo pentru ele. Copleșite de iubire, ele alergau imediat cu micuța floare pentru a-i arăta tatălui lor ce lucru minunat le dăruise din nou Mult iubitul lor. Tatăl era la rândul lui extrem de fericit și îmi mulțumea din inimă pentru că le feream astfel pe fiicele sale de impulsuri impure și de desfrâul masculin. După ce își exprima astfel recunoștința, el Mi le consacra din nou ca pe o ofrandă, implorându-Mă să revărs iubirea și grația Mea în inimile lor, lucru pe care l-am îndeplinit de fiecare dată, în funcție de circumstanțele respective.

14. Și astfel, cele cinci fete au crescut hrănite de iubirea Mea, în timp ce frumusețea, atractivitatea și bunătatea lor nu conteneau să se amplifice, deopotrivă spiritual și fizic. Într-adevăr, frumusețea lor era atât de mare, încât toate celelalte frumuseți de pe pământ, chiar însumate, nu puteau fi comparate cu a lor. Căci datorită iubirii lor nelimitate pentru Mine, le-am permis – atât cât este posibil pe pământ – să devină de o frumusețe divină, astfel încât toată lumea le numea „Minunatele copile ale Iubirii‟ („Allurahelli‟).

15. După această introducere, nu vă va fi greu să vă imaginați cum s-au simțit aceste cinci fete atunci când au descoperit în Abedam pe mult iubitul lor Iehova.

16. Dacă tatăl lor nu le-ar mai fi înfrânat, ele s-ar fi repezit să-și exprime sentimentele față de Iehova.

17. Întrucât Abedam vedea însă cu claritate iubirea lor, el i-a spus tatălui acestora:

18. “Ascultă, Zuriel, nu le opri pe cele care doresc să vină la Mine. Oare nu sunt Eu singurul pe care le-ai învățat chiar tu că trebuie să-L iubească? Lasă-le așadar să vină la Mine și nu le mai pune piedici!”

19. Plin de cea mai înaltă devoțiune, Zuriel le-a condus atunci pe fete până la Abedam, a îngenuncheat în fața Lui (căci el îngenunchea întotdeauna atunci când Mi se ruga) și a spus:

20. “O, Iehova, Tată preasfânt al tuturor oamenilor și Creator al tuturor lucrurilor, ai milă de mine și ascultă bâlbâielile gurii mele.

21. Iată-le pe cele pe care Ți le-am oferit încă din copilăria lor ca ofrandă și ale căror inimi le-am orientat – prin grația Ta – către Tine; Ți le aduc acum înapoi pe cele pe care mi le-ai oferit ca pe un dar mie, cel mai nedemn dintre toți oamenii, o, Iehova, ca pe o ofrandă pură, împreună cu cea mai profundă recunoștință pentru a-mi fi încredințat mie, cel nedemn, un dar atât de minunat.

22. Sper din inimă ca această ofrandă să-Ți facă plăcere.

23. O, Iehova, miluiește-mă pe mine, sărmanul păcătos în fața Ta. O, Iehova, facă-se voia Ta, acum și de-a pururi! Amin!”

24. Abedam cel înalt i-a răspuns astfel lui Zuriel: “Ascultă, Zuriel, darul era orb și mut atunci când l-am plasat cu mâna Mea în pântecul soției tale, și era impur și murdar atunci când a venit pe lume. Tu l-ai purificat îns㠖 în conformitate cu voința Mea – prin fiecare efort al inimii tale, crescând pentru Mine cinci pomișori drăgălași ai vieții, care vor da în curând cele mai delicioase fructe în grădina Mea; poți fi convins de aceasta.

25. Pe cea mai tânără dintre ele o voi binecuvânta pentru întregul pământ, iar descendenții ei vor asista la marele sfârșit al tuturor lucrurilor. Prin celelalte, lucrarea artistică a spiritului va fi binecuvântată, căci vor veni timpuri când veți avea nevoie de arte, iar pentru cei care le vor folosi cu înțelepciune ele vor fi binecuvântare; în schimb, pentru cei care le vor folosi în interes personal, ele vor fi o judecată.

26. Tu, Zuriel, nu vei mai gusta niciodată moartea. Iată, ți-am eliberat acum spiritul de carne, astfel încât acesta a devenit stăpânul învelișului său trupesc, putând să intre sau să iasă din el când poftește. Dar nu trebuie să-ți părăsești de tot casa până când nu te voi chema Eu.

27. Adevăr îți spun: în regatul luminii și al iubirii vei avea cea mai frumoasă locuință, cu tot ceea ce îți aparține, cu adevărat mult mai frumoasă și mai măreață decât toate cerurile vizibile la un loc. Deocamdată, poți rămâne însă alături de Mine, împreună cu ai tăi. Amin!”

28. Apoi, Abedam li s-a adresat celor cinci care îl iubeau atât de mult, spunându-le: “Allurahelli! Cum vă plac? Sunteți satisfăcute de Mine? Așa vă imaginați că arăt atunci când – în iubirea voastră pentru Mine – căutați semne pe câmp care să vă reamintească de Mine?”

29. De-abia îndrăznind să privească la El, cele cinci i-au răspuns cu voci tremurânde și pline de dulceață: “O, Tu, unic obiect al iubirii noastre, Tu poți privi în inimile noastre; noi suntem mult prea nedemne de o asemenea grație din partea Ta.

30. O, Iehova, Tu ești singura noastră speranță, singurul Iubit al inimilor noastre.

31. Noi nu merităm nici pe departe această grație desăvârșită, care ne-a îngăduit să Te iubim numai pe Tine. Recunoaștem cu toată umilința această supremă binecuvântare.

32. O, Iehova, ce minunat ar fi dacă ne-ai permite numai să Te atingem și să-Ți apăsăm mâna de pieptul nostru!”

33. Iar Abedam le-a îndemnat să se apropie de El și să-L îmbrățișeze, spunându-le:

34. „După Eva, voi sunteți primele femei cărora li s-a permis să Mă atingă. Și pentru că voi M-ați primit în inimile voastre, am să vă primesc și Eu în palma Mea cu care am creat cerul și pământul, și am să vă sărut întru viața eternă cu gura cu care am chemat cândva toate lucrurile la existență.

35. De aceea, veți rămâne de-acum cu Mine și Mă veți urma pe muntele de la răsărit, unde se află Adam. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 181 - ÎNGRIJORAREA UMILULUI ZURIEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 15:16 View PostDownload Post

Capitolul 181
ÎNGRIJORAREA UMILULUI ZURIEL
(29 decembrie 1841)

1. Cele cinci fete L-au strâns atât de tare în brațe pe Mult iubitul lor, încât Acesta era incapabil să se miște, decât dacă și-ar fi folosit atotputerea sau dacă le-ar fi alungat.

2. Zuriel s-a gândit atunci că un asemenea comportament din partea fiicelor lui ar fi întrucâtva neplăcut pentru Abedam Iehova, drept pentru care a îngenuncheat cu devoțiune în fața Acestuia și L-a întrebat:

3. “Doamne, cred că fetele mele exagerează; să le chem înapoi? Căci iată, Tu doreai să mergi la locuința lui Adam, iar ele Te împiedică”.

4. Dar Abedam i-a răspuns: “Ascultă, Zuriel, tu te gândești la Mine dintr-o perspectivă lumească. Cine M-ar putea împiedica pe Mine să fac ceva? Ce pământ Mi-ar putea întârzia pașii?

5. Dacă nu Mi-ar plăcea comportamentul fiicelor tale, crezi oare că nu M-aș elibera? Constat că ochiul tău drept este încă orb.

6. Ascultă, Eu susțin fiecare fir de nisip agățat de talpa ta prin forța iubirii Mele, care este cu mult mai puternică decât forța cu care s-au agățat de Mine fetele tale. Această putere imensă este menită numai pentru a-i asigura existența, și iată, tu îl porți cu ușurință pe talpă, deși nu ești decât o altă ființă creată tot de Mine. De altfel, pe unul ca tine sunt nevoit să te susțin cu mult mai strâns, pentru ca tu să poți exista, gândi, trăi, simți și pentru a fi conștient de tine însuți, fără ca Eu să te împiedic cu ceva în mișcările tale libere.

7. Iată, pământul se mișcă liber pe orbita sa, la fel și soarele, luna și stelele, care nu sunt altceva decât niște lumi la fel ca și acest pământ – deși de neînțeles pentru tine, căci ele sunt absolut diferite din anumite puncte de vedere – unele dintre ele fiind incomparabil mai mari decât soarele vostru, altele mai mici și luminând cu o lumină diferită.

8. Eu trebuie să le susțin pe toate, cu toate părțile lor infinit de variate, începând de la cel mai mic atom și până la cel mai mare soare central, pe lângă al cărui volum – te rog să Mă înțelegi corect – soarele vostru, care este de mii de ori mai mare decât pământul, ar putea fi asemănat cu un atom; dacă nu le-aș susține astfel, ele și-ar înceta pe loc existența. Și totuși, toate se pot mișca liber.

9. Înțelegi acum cât de mare este orbirea ta? Cum ți-ai putut imagina că fetele tale Mă blochează?

10. Iar aceasta nu este nici pe departe singura idee prostească a ta.

11. De vreme ce nu găsesc deloc neplăcută această activitate a fetelor tale, ci dimpotrivă, o găsesc cât se poate de plăcută, o suport – după cum poți vedea – cu bucurie. Sau poate ar trebui să nu-i suport deloc pe cei care Mă iubesc? Atunci cui să-i permit să se mai apropie de Mine?

12. Dar îți spun: dacă o femeie nu se va agăța de Mine așa cum fac aceste fete, ea nu îmi va vedea niciodată fața.

13. Înțelegi semnificația acestor cuvinte, Zuriel?”

14. La care, Zuriel a răspuns: “O, Iehova! Iartă-l pe sărmanul orb, ăsta e singurul lucru pe care pot să-l mai spun, și ai răbdare cu mine. O, aș putea muri de rușine; nu, nu voi putea să-mi iert niciodată asta!

15. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât înțeleg mai clar nebunia întrebării mele! O, Iehova, salvează-mă, căci altminteri marea rușine a nebuniei mele în fața Ta mă va consuma în totalitate. Facă-se însă voia Ta sfântă! Amin!”

16. Atunci, Abedam și-a întins mâinile către Zuriel și i-a spus: “Zuriel, ascultă-Mă, fii împăcat, căci greșeala ta s-a datorat iubirii tale oarbe pentru Mine. De aceea, ți-am dat o lumină pentru ca pe viitor să nu Mă mai iubești orbește, ci să vezi cu amândoi ochii. Dar îți spun: cel care nu începe să Mă iubească deși este orb, fiind preocupat de Mine – așa cum ai fost tu – mai presus de orice, nu va primi decât cu mare greutate o lumină superioară de la iubirea Mea.

17. Acum însă, că poți vedea cu ambii ochi, cred că poți să-ți dai seama cât de puțin Mă împiedică să acționez aceste fecioare care stau agățate de picioarele Mele.

18. Privește în jur și observă unde ne aflăm, și vei realiza cât de absurdă era grija ta de mai înainte.

19. Ce crezi despre acest loc? Ne mai aflăm acolo unde ne-am întâlnit întâia oară? Sau poate lipsește vreunul dintre voi?”

20. Zuriel s-a trezit mut de uimire; căci numai acum și-a dat el seama că se aflau deja pe muntele sacru dinspre răsărit, care se afla la circa o jumătate de oră de locul anterior, găsindu-se astfel în prezența lui Adam.

21. Abedam l-a întrebat pe Zuriel: “Ascultă, Zuriel, de ce taci? Oare nu am ajuns în locul unde ne propuseserăm să fim, iar aceasta fără nici un efort fizic?”

22. Încercând să-și revină, Zuriel a răspuns: “O, Iehova, așa este! Orice faci Tu este întotdeauna bine făcut. Totuși – nu, nu poate fi un vis – oare chiar ne aflăm aici?

23. Da, dar cum s-a întâmplat? Totul a fost atât de rapid, iar eu nu am simțit nici o mișcare. Eram îngenuncheat, și la fel sunt și acum.

24. O, Iehova, cât de miraculoasă este puterea Ta și cât de sfântă forța Ta! Da, cine ar putea să nu Te iubească mai presus de orice după ce Te-a recunoscut în tăcere, căci Tu ești suprema iubire.

25. Ar fi cu siguranță o prostie din partea mea să Te întreb din nou, o, Iehova, cum a fost cu putință? Nu, nu, nu voi mai întreba. Căci ce îți este imposibil Ție?

26. O, Iehova, îmi e rușine de modul cum vorbesc, precum o femeie bătrână într-un vis.

27. Te implor, ai răbdare cu mine și îngăduie-mi să-mi revin; căci totul este prea copleșitor pentru mine, un om impur în fața Ta.

28. O, îți mulțumesc, Tată preasfânt, pentru grația Ta nemăsurată, de care sunt întru totul nedemn.

29. Și totuși, Tu, Tată preasfânt, ne-ai considerat pe noi toți demni de prezența Ta sacră; de aceea, îți consacrăm de-a pururi inimile noastre pline de devoțiune! Amin!”

30. Iar Abedam i-a răspuns, spunându-i: “Zuriel, ție ți se pare ceva uluitor faptul că ne aflăm aici, împreună cu ceilalți, dar îți spun: fiecare respirație a ta, fiecare bătaie a inimii tale, într-adevăr, tot ceea ce te privește, este un miracol cu mult mai mare decât ceea ce tocmai s-a petrecut. Am realizat acest așa-zis miracol numai pentru a-ți demonstra cât de inutilă era îngrijorarea ta pentru picioarele Mele.

31. Dar tu ești drept și viu, căci inima ta este plină de sinceritate; de aceea, tu vei rămâne un locuitor liber în casa ta. Amin!”

32. În continuare, Adam li s-a alăturat, lăudând și el Numele Domnului pentru grația nemărginită pe care a revărsat-o asupra femeilor.

33. Abedam i-a răspuns: “Adam, oare nu s-a născut Eva din mâna Mea? De ce crezi tu că femeile ar trebui să fie dezavantajate în fața iubirii Mele?

34. Îți spun: într-o bună zi, când voi clădi un cer nou, voi începe această acțiune cu o femeie, și nu în întregime cu un bărbat.

35. Dar deocamdată atât cu această chestiune, căci până atunci se vor mai petrece lucruri mari pe pământ. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 182 - DOMNUL ȘI GHEMELA
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 15:54 View PostDownload Post

Capitolul 182
DOMNUL ȘI GHEMELA
(30 decembrie 1841)
1. Cele cinci fecioare agățate de picioarele lui Abedam erau încă atât de absorbite de iubirea din inimile lor, încât nu observaseră nimic din cele petrecute.

2. Fiind extrem de mulțumit cu această supunere desăvârșită a inimilor lor pure, Abedam cel înalt le-a atins din nou, le-a strigat cu o voce extrem de blândă și le-a adresat următoarele cuvinte:

3. “Allurahelli, fiicele Mele mult iubite și mirese ale iubirii Mele pentru voi, treziți-vă acum de la iubirea voastră pură la lumina la fel de pură a grației Mele; observați unde vă aflați și spuneți-Mi ce credeți despre asta”.

4. Cele cinci fete s-au ridicat atunci în picioare și au început să privească cu timiditate în jur. Numai după o vreme au recunoscut ele muntele sacru al lui Adam.

5. Ele erau acum complet deconcertate. Fiecare ar fi dorit să-i pună lui Abedam tot felul de întrebări, dar nici una nu știa cum să înceapă. Văzând stânjeneala lor naturală, Abedam a venit în ajutorul lor și a întrebat-o pe cea mai tânără:

6. “Vă minunați cum de ați ajuns aici, tu și cele patru surori ale tale?

7. Aduceți-vă aminte de furtuna de astă-noapte, care a încetat brusc după ce toate elementele s-au întors la ordinea lor inițial㠖 cu excepția mării, care a trebuit să se retragă lent, astfel încât să lase în urma ei un sol fertil, de care veți avea mare nevoie pe viitor, căci vă veți înmulți în curând – cu excepția munților care ard pentru a lărgi gaura din interiorul pământului, necesară pentru absorbția mării și pentru primirea acelor ființe care Mă urăsc și care fug de Mine, pentru ca ele să se poată scufunda împreună cu marea, clănțănindu-și dinții alături de monstrul cel mare al mării, care s-a scufundat la rândul lui în profunzimile pământului și care este numit leviatan.

8. După cum vedeți, toate celelalte sunt exact așa cum au fost încă din timpuri imemoriale, fără să fi suferit nici cea mai mică stricăciune.

9. Dacă Seth – întărit cu puterea Mea – a fost în stare să liniștească furtuna, este ușor să vă imaginați ce stă în puterea Mea să fac.

10. Nu am săvârșit însă acest miracol de dragul vostru, ci pentru piosul vostru tată, căci el se temea în mod nefiresc că, datorită iubirii voastre, picioarele Mele ar fi împiedicate să meargă.

11. Mi-am întins așadar mâna și v-am purtat pe toți în acest loc. Numai atunci când tatăl vostru a văzut că ne aflam deja în locul dorit a înțeles el că nimic nu-Mi poate împiedica Mie planurile.

12. Vă spun, iubitele Mele mirese și fiice, am dorit ca prin această acțiune să demonstrez că și voi puteți câștiga lumina acestei cunoașteri adevărate și necesare, iar prin această trezire completă din somnul vostru, să recunosc că și femeia a fost creată de Mine tot pentru iubire și lumină, și nu doar pentru iubire trupească și întuneric. Înțelegeți cuvintele Mele?”

13. Iar cea mai tânără dintre ele a răspuns: “O, Iehova, cum aș putea să-Ți mulțumesc? Iată, am primit acum toată lumina de care aveam nevoie. Am înțeles cuvintele Tale sacre; mai mult, pot vedea acum totul în simultaneitate și mă simt extrem de ușoară.

14. O, cât de fericită sunt! Cât de uluitor de bun ești Tu, o, Iehova!

15. Dar spune-mi, mult iubitul Meu Iehova: oare surorile mele se simt la fel de fericite? Și se percep și ele în această lumină strălucitoare pe care o văd eu, prin grația Ta?”

16. Iar Abedam i-a răspuns: “Este suficient să le privești pentru a-ți da seama!

17. Oricine este împreună cu Mine, cum sunteți voi acum, are totul!

18. Ascultă, draga Mea Ghemela, te iubesc atât de mult de parcă în întreaga infinitate nu aș mai avea pe nimeni pe care să-l iubesc. În realitate, lucrurile nu stau astfel, căci în infinitate există numeroase ființe care Mă iubesc la fel cum Mă iubești tu, și care sunt iubite de Mine la fel cum te iubesc pe tine. Și oricine care primește ceva de la Mine dispune de mai mult decât i-ar fi necesar în Eternitatea tuturor eternităților.

19. Așa cum tu ești acum fericită și satisfăcută cu iubirea ta pură pentru Mine, la fel vor fi toți cei care Mă vor iubi numai pe Mine, și prin Mine pe toți frații și surorile lor, la fel ca pe Mine.

20. Dar pentru a putea contempla la scară mică toate lucrurile care se bucură de iubirea Mea, te rog, dragă Ghemela, ridică micuța floare care așteaptă la picioarele tale”.

21. Fata a ridicat floarea și i-a arătat-o lui Abedam. El a atins-o, după care a suflat în ochii Ghemelei și i-a spus:

22. “Spune-le tuturor celor de față ce vezi, în cuvinte simple.

23. Ei, ce lucruri vezi pe micuța floare? Nu-ți fie teamă să vorbești despre ele, căci tu îmi aparții Mie de-a pururi și nu vei pierde niciodată iubirea Mea pentru tine. Deci, ce vezi acolo?”

24. Iar Ghemela a început să vorbească cu timiditate și multă iubire: “O, mare, glorios și preasfânt Iehova! Ce se întâmplă? O, minune după minune! Aceasta nu este o floare! Sunt lumi, mai multe lumi imense!

25. Cine ar putea să le numere multitudinea lor infinită? Și ce splendoare: una este mai frumoasă decât cealaltă! Ce strălucire indescriptibilă le înconjoară!

26. Și – o, Iehova, Tată uluitor de sfânt! Văd de asemenea și tot felul de creaturi vii. Numărul lor este infinit. Văd ape mari înăuntrul și la suprafața acestor lumi miraculoase, pe care trăiesc nenumărate ființe vii. Și iată, un mare număr dintre ele pleacă din aceste lumi, în timp ce alt mare număr vin aici, în aceste lumi pline de strălucire.

27. O, Iehova, Iehova, nu mai pot vorbi! Minunile cresc într-una, tot mai mari și mai multe! O, Iehova, cât de sfânt și de bun trebuie să fii Tu! O, Iehova al meu!”

28. Ea nu a mai reușit să spună nimic, căci miracolele tot mai mari la care asista i-au tăiat respirația, iar ea a leșinat la pieptul lui Abedam.

29. Acesta a luat-o în brațele Sale, a trezit-o din nou și a întrebat-o: “Ghemela, cred că nu te așteptai să vezi așa ceva în această floare?

30. Și iată, întreaga creație este astfel, iar din punctul Meu de vedere, infinit diferită. În ziua în care vei ajunge în Împărăția Mea, vei putea vedea totul mult mai clar și mai bine.

31. Iată deci de câte lumi trebuie să am grijă numai în această micuță floare, dar imaginează-ți toate celelalte universuri materiale și spirituale.

32. Și totuși, îți repet, te iubesc atât de mult de parcă nu te-aș avea decât pe tine.

33. Mă înțelegi acum mai bine? O, adevăr îți spun: vei învăța să-ți cunoști și să-ți înțelegi Mult iubitul din ce în ce mai bine! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 183 - O PRIVIRE ÎN PROFUNZIMILE CREAȚIEI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 16:04 View PostDownload Post

Capitolul 183
O PRIVIRE ÎN PROFUNZIMILE CREAȚIEI
(31 decembrie 1841)

1. Astfel, cele cinci fete au văzut și au înțeles adânc în inimile lor cât de bun și de plin de iubire era Iehova, și dându-și seama că pot avea o încredere deplină în El, ele au devenit mai ferme în atașamentul lor față de El, îndeosebi Ghemela.

2. Aceasta a început atunci să-L întrebe despre tot felul de lucruri. Vom reda în continuare câteva dintre cele mai neobișnuite întrebări ce au ieșit din gura Ghemelei:

3. Mult-adoratule Iehova! De vreme ce grația și iubirea Ta inexprimabile mi-au permis să contemplu miracolul infinit din această micuță floare – floare care va rămâne de-a pururi la mine, ca mărturie a acestei perioade de glorie din viața mea – iată, am privit adeseori seara, cu inima plină de dor, cerul plin de stele, întrebându-mă ce ar putea însemna ele. Nu am găsit însă nici o certitudine absolută înlăuntrul meu.

4. M-am gândit totuși că ele trebuie să fie minunat de frumoase dacă le-ai privi de aproape, cu mult mai frumoase decât micuțele flori, de vreme ce ele apar atât de minunate chiar și de la mare distanță.

5. Odată, ne-am dus împreună cu tatăl nostru într-un loc foarte înalt, de unde puteam privi răsărind micuțele stele, sperând că le vom putea vedea mai îndeaproape. Dar vai, dragul, iubitul, adoratul și sfântul meu Iehova, spre surpriza noastră, stelele s-au retras la o distanță încă și mai mare, răsărind într-un loc ciudat, unde ni s-a părut foarte greu de ajuns pe timp de noapte. Eram de asemenea prea obosiți pentru a ne putea continua călătoria.

6. De altfel, tata ne-a consolat, spunându-ne că nu trebuie să fim prea dezamăgite, căci aceste stele sunt probabil prea sfinte pentru noi, din cauza Ta, acesta fiind și motivul pentru care ele se retrag mereu tot mai departe de ochii impuri ai oamenilor, și că trebuie să-Ți fim recunoscătoare că ne permiți să privim sublimele stele chiar și de la distanță, cu ochii noștri impuri.

7. Și iată, nu am putut să nu-i dăm dreptate, lăudându-Ți Numele divin cu toată iubirea din inimile noastre pentru o grație atât de imensă.

8. Dar acum, după ce am văzut această floare – o, mult iubitul meu Iehova – nici nu îndrăznesc!... O, bunule Iehova, Părinte preaplin de iubire! Nu Te vei mânia pe mine, nu?”

9. Dar Abedam a încurajat-o, spunându-i: “O, iubita Mea Ghemela, continuă să întrebi fără teamă și fii convinsă întru iubirea ta pe Mine și iubirea Mea pentru tine: mai întâi, că Eu nu devin niciodată mânios, iar în al doilea rând, că îți voi răspunde la toate întrebările și voi îndeplini tot ceea ce îmi va cere iubirea ta pură.

10. Văd însă că trebuie să te ajut din nou, căci ești din nou stânjenită. Tu ai vrea să vezi stelele, care ție îți apar precum niște floricele de pe firmament, suficient de apropiate pentru a le înțelege. Greșesc?”

11. Dar Ghemela a confirmat din cap, cu un zâmbet fericit pe față.

12. Atunci, Abedam i-a spus: “Bine, dă-Mi mâna ta dreaptă, iar pe cea stângă dăle-o tatălui și surorilor tale, pentru ca și ei să poată vedea ceea ce vei vedea tu”.

13. După aceste cuvinte, El a suflat asupra tuturor celor amintiți pentru ca ei să poată privi în profunzimile creației.

14. Dar foarte curând, Ghemela și ceilalți au strigat:

15. “O, Iehova, Iehova, Iehova! Salvează-ne pe noi, sărmane ființe care nu însemnăm nimic în fața Ta, căci măreția nesfârșită a creației Tale ne-a înghițit aproape de tot, da, aproape că ne-a distrus! Nimeni nu poate vedea așa ceva, rămânând în același timp viu. De aceea, o, Iehova, Tată și Dumnezeu sublim și preasfânt, salvează-ne!”

16. Atunci, Abedam i-a chemat înapoi, iar viziunea a dispărut. După ce au revenit la planul terestru, cei șase au căzut cu fața la pământ, închinându-i-se cu credință și devoțiune. Căci o mare teamă îi cuprinsese pe toți, și ei tremurau din tot corpul.

17. Abedam i-a atins însă din nou și le-a spus să se ridice fără teamă. Apoi a întrebat-o cu blândețe pe Ghemela:

18. “Ghemela, Mi se pare că stelele nu ți-au plăcut la fel de mult ca și micuța floricică!

19. Ce s-a întâmplat de continui încă să tremuri atât de tare? Ia-ți inima-n dinți și spune-ne tuturor ce s-a întâmplat? Iată, ești din nou cu Mine, unde nu ți se poate întâmpla nimic rău. Spune-ne așadar imediat ce ai experimentat în timpul acestor trei momente?

20. Hai, vino și stai puțin la pieptul Meu, ca să-ți mai revii, iar apoi spune-ne despre ce este vorba”.

21. Fata s-a îndreptat cu mare fervoare către Abedam, și abia după ce și-a revenit la normal, odihnindu-se la pieptul cel preasfânt, s-a ridicat și a început din nou să vorbească, cu o voce timidă și plină de gingășie:

22. “O, Iehova, Părinte atotputernic, preasfânt și infinit! Ce gură ar fi suficient de demnă pentru a descrie măreția Ta infinită, înălțimea, profunzimea și puterea Ta?

23. Nu am văzut nimic altceva decât nenumărate lumi de foc, incredibil de mari și de strălucitoare, mișcându-se în infinitate cu viteza fulgerului, întrecându-se una pe alta în măreție, frumusețe și lumină.

24. Când mi-am concentrat privirea uluită asupra acestui tablou măreț, nu am văzut altceva decât o lume nesfârșită de flăcări, în mijlocul căreia am putut vedea îngrozită forme umane de o mărime incredibilă, arătând oribil și deplasându-se cu o mare rapiditate.

25. M-am gândit la durerea acestora și am simțit cum se deschide un abis nesfârșit care a înghițit întreaga lume de flăcări, cu tot cu acele forme umane, care probabil sufereau intens.

26. Mi s-a părut atunci că acest abis fără fund amenință să mă înghită și pe mine, și atunci Te-am strigat pe Tine în ajutor. Tu m-ai salvat, motiv pentru care am să-Ți mulțumesc și am să Te cinstesc de-a pururi!

27. Iată, nu mai pot vorbi. O, ai răbdare cu mine, cea care Te iubește mai presus de orice! O, Iehova, deci acestea sunt stelele care mi-au încântat atât de des privirea?

28. Să nu Te superi pe mine dacă voi admite deschis că prefer într-adevăr micuța floricică stelelor, care arătau cu adevărat oribil.

29. Dar dacă îmi permiți, aș dori să Te întreb acum altceva”.

30. Iar Abedam i-a răspuns: “Ghemela, ai primit deja permisiunea Mea. Întreabă orice dorești, iar Eu îți voi răspunde; dar nu mai pune întrebări despre stele, căci ele sunt prea imense pentru tine. Întreabă-Mă orice altceva”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 184 - DESPRE NATURA TIMPULUI ȘI DESPRE ETERNITATE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 16:17 View PostDownload Post

Capitolul 184
DESPRE NATURA TIMPULUI ȘI DESPRE ETERNITATE
(3 ianuarie 1842)

1. După această asigurare atât de plină de iubire din partea lui Abedam, Ghemela a mai prins ceva curaj și s-a mai liniștit întrucâtva. Ea a respirat din nou liber și a pus o altă întrebare care o preocupa de multă vreme. Iată care a fost această a doua întrebare:

2. “Mult iubitul meu Iehova, Părinte preasfânt și atotputernic! Dacă în marea Ta grație ai manifestat o compasiune atât de mare față de noi, păcătoșii, îngăduindu-ne să îți punem întrebări, ai vrea să rezolvi o chestiune pe care sărmana mea minte nu o poate cuprinde?

3. Iată, am auzit deseori cuvintele „etern‟ și „eternitate‟, rostindu-le eu însămi de mii de ori, dar nu am reușit niciodată să le înțeleg cu adevărat.

4. O, Iehova, dacă nu ai nimic împotrivă, aș dori să aud câte ceva despre acest subiect!”

5. Și iată ce i-a răspuns Abedam, în cuvinte pe înțelesul tuturor:

6. “Ascultă, Ghemela, dacă ar fi să-ți explic eternitatea din punctul Meu de vedere, tu nu ai putea înțelege rămânând vie în același timp. De aceea, Mi-ar fi imposibil să te las să contempli eternitatea din punctul Meu de vedere. Ceea ce vă pot însă explica este faptul că eternitatea este pentru spirit ceea ce este timpul pentru trup, cu singura diferență că timpul consumă totul în jurul lui, distrugându-l, în timp ce eternitatea nu permite nici măcar distrugerea unui atom.

7. Timpul constă și derivă din mișcarea constantă a tuturor obiectelor materiale create, căci dacă nu s-ar mișca, ele s-ar prăbuși mai devreme sau mai târziu într-un fel de grămadă, – sorii, pământurile și lunile, precum și toate ființele vii ar sfârși într-o masă haotică, cvasi-infinită, care datorită presiunii imense s-ar autoaprinde în curând, consumându-se singură și distrugându-se în cele din urmă complet.

8. Totuși, de dragul prezervării stării de lucruri, toate procesele, de la cel mai mare la cel mai mic, trebuie să se miște pe distanțele corecte, într-o ordine precisă, și chiar și diferitele părți ale corpului trebuie să aibă un impuls constant către mișcare, care să le permită să înlăture un eventual obstacol care apare; în acest fel, mișcările constante, care sub incidența acelorași legi revin mereu, precum și reacțiile regulate și reciproce ce se produc, dau naștere intervalelor de timp care pot fi înregistrate. Iar acea putere care generează constanța mișcării, adică frecarea părților care se ating în mișcările lor, încetinindu-se sau accelerându-se astfel reciproc, este timpul atotconsumator. Datorită lui, toate lucrurile temporale sunt tranzitorii, consumându-se treptat, în timp ce locul lor este luat de altele, ceea ce face ca măsura timpului să fie determinată de dispariția sau revenirea lucrurilor în manifestare.

9. În ceea ce privește eternitatea, lucrurile stau exact invers. Din această perspectivă, orice mișcare este doar aparentă, ceea ce face ca în realitate, toate lucrurile să se afle în permanență într-o stare de nemișcare (de odihnă).

10. Din perspectiva temporală, lucrurile par să se odihnească, dar în realitate, chiar și în cea mai dură piatră, nenumăratele sale particule minuscule se află într-o stare de mișcare neobosită, neexistând nimic care să fie cu adevărat inert.

11. În cazul eternității, e invers. Aici totul pare că se mișcă, dar se află în realitate într-o sare de odihnă netulburată de nimic, născută din Mine.

12. Pentru a înțelege mai bine, vă voi da un exemplu scurt și convingător.

13. Iată, dacă ați dori să ajungeți până la munții de foc din zare, ar trebui să vă sculați devreme și să mergeți în pas grăbit către aceștia, pentru a putea ajunge la ei cel mai devreme în două-trei zile.

14. Din perspectiva eternității, puteți să renunțați însă la acel drum, rămânând într-unul și același loc, și călătorind doar cu ajutorul emoțiilor și al gândurilor până la distanțele cele mai incredibile, în timp ce conștientizați pe deplin toate lucrurile în detaliu, fără a vă mișca nici măcar un milimetru din locul în care vă aflați, deci cu alte cuvinte, rămânând în permanență în aceeași stare de binecuvântată odihn㠖 cel puțin din punctul Meu de vedere.

15. Imaginați-vă astfel lucrurile: să spunem că vă aflați adormiți într-un pat moale și confortabil, și că tocmai visați un vis extrem de plăcut în care alergați încolo și încoace, dansați de bucurie, ba chiar puteți pleca într-o lungă excursie de vacanță.

16. Cred că vă dați seama că în timpul tuturor acestor mișcări din vis, trupul vostru fizic nu realizează nici cea mai mică deplasare din locul în care se află.

17. Natura eternității este similară, dar la un mod mai perfect, care este incomprehensibil deocamdată pentru voi. Căci iată, în timp ce mișcarea generează timpul, distrugerea, tranziția de la o stare la alta, iar în cele din urmă moartea tuturor lucrurilor, starea de odihnă aduce cu sine prezervarea eternă, permanența, și în cele din urmă viața perfectă și perpetuă, la fel ca a Mea, a tuturor ființelor care îmi seamănă Mie întru iubire și spiritul lor viu.

18. Și la fel cum Eu nu am nevoie să călătoresc pentru a Mă deplasa de la o eternitate la alta, nici cei preaiubiți de Mine, care se vor afla împreună cu Mine, nu vor avea nevoie să meargă undeva în persoană pentru a putea contempla toate minunile creației. Ei se vor bucura – la fel ca Mine – de adevărata viață eternă într-o odihnă perfectă, deși ei nu o vor percepe ca pe o relaxare, ci ca pe o activitate permanentă și beatifică, care va fi menținută în întreaga eternitate (deci nu va fi tranzitorie) chiar prin această odihnă spirituală personală.

19. Aceasta, draga Mea Ghemela, este eternitatea și diferența dintre ea și timpul tranzitoriu.

20. În ceea ce privește durata ei, ea merge în paralel cu durata temporală. De aceea, pot exista mai multe eternități, la fel cum există mai multe timpuri, cu deosebirea că durata unei eternități nu se măsoară la fel ca durata temporală, întrucât timpul nu mai poate aduce niciodată înapoi ceea ce a trecut, în timp ce eternitatea prezervă în permanență chiar și trecutul cel mai îndepărtat – lucru de neimaginat pentru voi – pe care îl percepe la fel ca pe cel mai clar prezent; la fel stau lucrurile și în cazul viitorului. Ai înțeles?”

21. Iar Ghemela i-a răspuns cu un zâmbet prietenos: “O, Iehova, prin voința Ta și numai în măsura acestei voințe, am înțeles, prin grația Ta; totuși, nu-mi este încă prea clar cum se poate mișca cineva în timp ce se află într-o stare de odihnă perfectă. Aș dori tare mult să înțeleg acest lucru, dacă ești de acord”.

22. Iar Abedam i-a răspuns: “Dragă Ghemela, nu vei putea niciodată să înțelegi pe deplin acest lucru atâta vreme cât te vei afla în această lume și vei purta un înveliș corporal. Dar va veni timpul în care vei înțelege perfect.

23. De aceea, mai bine întreabă-Mă despre altceva, iar Eu îți voi răspunde, din iubirea Mea pentru tine. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 185 - NATURA VIEȚII. PROMISIUNILE DOMNULUI CĂTRE GHEMELA.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 16:30 View PostDownload Post

Capitolul 185
NATURA VIEȚII. PROMISIUNILE DOMNULUI CĂTRE GHEMELA.
(4 ianuarie 1842)

1. Ghemela a fost cât se poate de satisfăcută de explicațiile lui Abedam referitoare la ultima ei întrebare, și și-a făcut curaj să întrebe din nou:

2. “O, dulcele meu Iehova, Cel atât de plin de compasiune, de iubire și de grație, iubirea din inima mea mă face să îndrăznesc să Te deranjez din nou cu o nouă întrebare. Sunt perfect conștientă de faptul că fiecare din cuvintele mele Te desacralizează pe Tine, Cel Preaînalt, motiv pentru care ezit de fiecare dată să-mi deschid gura în fața Ta, iar recunoașterea deplină a totalei mele lipse de valoare și a impurității mele în fața Ta îmi paralizează limba și îmi pune un nod în gât, astfel încât de-abia reușesc să mai rostesc vreun cuvânt. Dar când mă gândesc cât de indescriptibil de bun, de plin de grație și de iubire ești Tu, îmi fac de fiecare dată curaj pentru a mă folosi din nou de permisiunea Ta atât de sublimă.

3. Aș dori să Te rog așadar să iluminezi mintea noastră întunecată, spunându-ne, mie și celorlalți – în caz că nici ei nu știu – ce este în realitate viața și cum se face că noi devenim atât de conștienți de ea încât știm și simțim cu claritate că existăm, fiind liberi să ne mișcăm așa cum dorim.

4. O, dar la câte întrebări prostești Ți-am pus, cred că acum am depășit măsura cu această ultimă întrebare, mai prostească decât toate celelalte.

5. Da, da, îmi pot da seama după fața Ta că am pus acum o întrebare de-a dreptul stupidă. O, dacă aș putea să întreb altceva!

6. O, Iehova, ești oare supărat din cauza prostiei mele? Dacă da, aș fi atât de rușinată încât mi-aș dori să mă ascund în abisul cel mai adânc al pământului, pentru a-mi deplânge tot restul vieții prostia, în întunericul cel mai dens.

7. Dar, mult-adoratul meu Iehova, eu nu aștept de la Tine lumina, ci Te rog doar să accepți întrebarea mea ca pe o umilă cerere; dar facă-se voia Ta, căci eu voi primi iubirea Ta părintească, supremă și inexprimabilă, în adâncul inimii mele, cu cea mai mare recunoștință.

8. O, Tu, Cel al cărui Nume inima mea – deși plină de iubire pentru Tine – nu mai îndrăznește să-l rostească, iartă-mă!”

9. Văzând atâta umilință, Abedam a fost profund mișcat și i-a răspuns:

10. “Adevăr îți spun ție și tuturor celor prezenți: atâta umilință nu am găsit la nimeni altcineva dintre cei de față.

11. Ghemela, Mă iubești cu adevărat mai presus de orice, și numai pe Mine?”

12. Ghemela a început atunci să plângă, și suspinând, a răspuns: “O, infinit Adoratule, Tu, Cel care ești Iubirea eternă Însăși! Cum mă mai poți întreba, când Tu m-ai creat și mi-ai dăruit o inimă care nu poate face altceva decât să Te iubească?

13. Dacă mi-ar sta în putință, mi-aș dori să mor de o sută de ori, din iubire pentru Tine, dacă acesta ar fi unicul mijloc de a-mi demonstra iubirea pentru Tine, mai presus de orice! Dar de ce mai vorbesc astfel, căci Tu îmi poți vedea oricum inima!”

14. Abedam s-a înclinat atunci către Ghemela, a ridicat-o cu brațul său drept, a strâns-o la pieptul divin și i-a spus:

15. “O, tu, perla cea mai dulce, mai scumpă și mai glorioasă a iubirii și compasiunii Mele, adevăr îți spun: inima ta cuprinde mai multă iubire decât întregul pământ la un loc. Ceea ce ai experimentat tu acum nu a experimentat nici chiar cel mai pur și mai înțelept dintre îngeri.

16. Te binecuvântez acum pentru totdeauna. Ascultă, glorioasa Mea Ghemela, la fel cum Eu, Creatorul tău, Tatăl tău preasfânt și etern, te Țin acum lângă inima Mea – care este însuși fundamentul etern al oricărei vieți și ființe din infinitate – într-o bună zi, o fiică ce va arăta exact ca tine, și care se va trage din sângele tău – ascultă-Mă! – Mă va purta pe Mine, Dumnezeu cel infinit, Viața eternă, Creatorul atotputernic al tuturor lucrurilor, de la atom și până la cel mai înalt spirit angelic, pe Mine, unicul Domn al întregii puteri și forțe, sub inima ei, adică în pântecul ei.

17. Ție îți voi dărui în curând un fiu, prin intermediul iubitului Meu Lameh. Îl vei numi Noe, iar el va deveni salvatorul poporului tău.

18. Când și cum se va petrece acest lucru, viitorul tău fiu va afla direct de la Mine, la momentul potrivit, la fel cum tu primești acum această promisiune a compasiunii Mele. Meditează asupra spuselor Mele și vei înțelege în curând cu claritate ce este în realitate viața și cum poate deveni conștientă de ea ființa umană, putând astfel să facă orice dorește cu ea, într-o stare de deplină libertate.

19. Dar deocamdată, pentru a nu mai fi nevoită să pășești pe solul pământului fără să fi primit un răspuns la întrebarea ta, ascultă următoarele: ce este viața în sine și înlăuntrul Meu – nu ai cum să înțelegi deocamdată; căci nici chiar cel mai înalt și mai iluminat heruvim nu va putea înțelege vreodată care este misterul prin care Eu Însumi voi fi de-a pururi Viața, în întreaga infinitate. Cât despre viața dinlăuntrul tău, aceasta nu este altceva decât suflul Meu în tine, sau imaginea Mea perfectă în fiecare ființă umană. Și la fel cum Eu Mă aflu în permanență într-o stare de deplină luciditate și conștientizare a propriei Mele vieți perfecte, fiecare ființă creată dispune de o scânteie minusculă din această viață a Mea, care o face să fie vie și să-și urmărească nevoile sale particulare.

20. Totuși, viața este de o asemenea natură încât ea se poate înălța continuu, amplificându-se datorită creșterii intensității suflului Meu în ea; și cu cât ea se înalță mai sus, cu atât mai perfectă devine ea.

21. Dar viața devine conștientă de sine numai atunci când primește alături de micuța scânteie de iubire și o scânteie micuță de lumină, din grația lui Dumnezeu. Prin această lumină, viața existentă își recunoaște ființa și devine liber conștientă de sine.

22. Atunci când această viață ajunge nu doar pe deplin conștientă de sine, ci și de originea sa eternă și sfântă, când ea îi oferă Acesteia mulțumirile, recunoștința, adorația și iubirea sa, și recunoaște voința Celui care a creat-o, abia atunci devine ea complet liberă, iar cunoașterea născută din această iubire o transformă într-un copil al eternei Iubiri și Vieți; și numai prin această viață va atinge ea cea mai clară conștientizare de sine cu putință, precum și percepția vie a Celui care te ține acum pe braț.

23. M-ai înțeles, iubita Mea Ghemela?”

24. Iar Ghemela, copleșită de un extaz suprem, i-a răspuns:

25. “O, Tată preasfânt, Iubire supremă, cine nu ar înțelege Cuvântul Tău sacru, îndeosebi dacă s-ar bucura de grația nemărginită pe care Tu ai revărsat-o asupra mea atunci când m-ai luat pe brațul Tău.

26. La fel, Ghemela înțelege și ea acele aspecte asupra cărora iubirea Ta părintească fără egal a aruncat o lumină divină. Gura mea nu găsește cuvinte potrivite pentru a-Ți mulțumi, dar inima mea arde încă și mai intens pentru Tine!

27. Dar ascultă, multadoratul meu Iehova! O nouă întrebare, tristă de această dată, mi-a venit acum în minte”.

28. Abedam a întrebat-o imediat, ca și cum ar fi fost surprins: “Care, care? Ce lucru trist ți-ai putut aminti, glorioasa Mea Ghemela, în timp ce te afli încă pe brațul Meu?

29. Spune-mi repede despre ce este vorba și poate voi găsi un răspuns care să-ți aline inimioara atât de gingașă”.

30. Ghemela a zâmbit, întrucâtva stânjenită, s-a jucat o vreme cu cârlionții bogați ai lui Abedam, dar nu a îndrăznit să-și pună întrebarea.

31. După ce Abedam a încurajat-o din nou, ea a sfârșit prin a-și pune în cele din urmă întrebarea cea tristă:

32. “O, Iehova, ascultă, mi-am dat seama din cuvintele Tale sfinte că ne vei părăsi din nou în curând, iar cum inima mea Te iubește atât de mult, cum mă voi descurca eu, sărmana, când nu Te voi mai vedea și nu Te voi mai avea pe Tine, Iubirea mea eternă, lângă mine?”

33. Abedam i-a răspuns: “Ascultă, glorioasa și mult iubita Mea Ghemela, pe de-o parte, anxietatea ta nu este lipsită de temei; într-adevăr, Eu nu voi rămâne în actuala Mea formă pentru totdeauna cu voi, căci acest lucru nu ar fi benefic pentru nici unul dintre voi. Căci dacă Eu aș rămâne cu voi în această formă, nimeni nu ar putea atinge viața liberă și independentă, întrucât păcatul a redus lumea la o servitute aspră, ceea ce a condus la existența unor mari constrângeri și coerciții pe pământ. Dacă Eu – puterea și forța primordial㠖 aș rămâne de-a pururi printre voi în această formă vizibilă, voi ați avea doar o constrângere în plus și nimeni nu s-ar mai putea mișca liber în vreo direcție sau alta.

34. Dacă însă voi rămâne un străin pentru ochii voștri, dar cu atât mai binecunoscut și mai familiar inimilor voastre – în cazul celor care doresc cu adevărat acest lucru, așa cum este și a fost întotdeauna cazul tău – atunci voi veți deveni absolut liberi, cu toată greaua servitute a păcatului. Cel care va arunca servitutea păcatului cu dispreț și se va întoarce către Mine, Mă va vedea și Mă va regăsi în iubirea din inima sa. Astfel, el va putea fi primit de Mine – pe măsura iubirii lui – iar dacă iubirea lui dorește aceasta, va fi susținut și întărit de Mine; iar aceasta înseamnă că el a atins viața eternă.

35. Gândește-te, cine ar mai avea curajul să facă ceva dacă M-ar vedea tot timpul pe Mine și ar ști cu certitudine că voi sta alături de el de-a lungul întregii sale vieți?

36. Privește-i numai pe cei de față, care știu că Mă aflu printre ei într-o formă vizibilă. Ce fac ei?

37. Nici unul nu îndrăznește să respire liber, ce să mai vorbim de alte acțiuni, fie ele bune sau rele. Privește apoi marile mulțimi care ne înconjoară și care nu au nici o idee că Mă aflu printre ei într-o formă vizibilă. Privește-i cât de liberi se mișcă, fără să se simtă constrânși.

38. Mulți dintre ei își imaginează că Mă aflu undeva, dincolo de stele, alții susțin că M-aș ascunde în spatele brizei ușoare, sau au un milion de alte opinii, pentru a Mă ține departe de ei.

39. Iată, toți acești oameni nu sunt constrânși în nici un fel de Mine și sunt complet liberi. Nu acesta este însă și cazul vostru. Deși aici, alături de Mine, voi vă aflați departe de servitutea păcatului, fiind atrași de iubirea Mea, pe care o adorați acum mai presus decât orice altceva, aceasta este totuși o constrângere, căci în prezența Mea nu puteți face altceva decât să Mă iubiți.

40. Atâta vreme cât pășesc printre voi într-o formă vizibilă, nimeni nu poate fi creditat cu iubirea pe care o manifestă acum, care va putea fi autentificată numai atunci când voi deveni invizibil pentru voi.

41. Iată, glorioasa și adorata Mea Ghemela, însăși iubirea ta nu ar valora nimic dacă tu nu M-ai fi iubit și înaintea venirii Mele în formă vizibilă, uneori chiar mai puternic decât acum, când de fapt nici nu Mă iubești, ci ești doar umplută până la sațietate de iubirea Mea, în vederea vieții eterne.

42. Dincolo de toate, tu poți ignora trista ta întrebare, căci iubirea ta s-a manifestat întotdeauna liberă, iar tu ai avut multe lupte de dat cu lumea exterioară din cauza Mea. Astfel se explică de ce ești atât de minunat de frumoasă, cu mult mai frumoasă decât oricare alta de același sex cu tine.

43. Datorită eforturilor tale insistente, tu poți acum să Mă vezi pe Mine și poți fi atinsă de Mine fără ca acest lucru să-Ți facă vreun rău, iar Eu pot să-Ți arăt diverse aspecte ale creației Mele într-o măsură care i-ar fi ucis pe alții, care nu au câștigat – la fel ca tine marea bătălie a iubirii.

44. De altfel, apariția Mea într-o formă vizibilă, oricât de frecventă, nu ți-ar putea face nici un rău, căci tu ești deja dăruită Mie. Și așa cum te port acum pe brațul Meu drept, la fel te voi purta și când voi deveni invizibil, în brațele iubirii Mele; și ori de câte ori Mă voi arăta ție, în acest fel Mă vei vedea, purtându-te în brațe. De aceea, fii fericită și bucură-te în inima ta, căci de acum înainte nu vei mai fi despărțită de Mine în întreaga eternitate.

45. De altfel, glorioasa, gingașa și iubita mea Ghemela, crezi tu că Eu M-aș mai putea lipsi de tine?

46. O, crede-Mă, Mi-ai devenit la fel de indispensabilă inimii Mele cum ți-am devenit și Eu ție. De aceea, poți să fii liniștită, căci Eu nu te voi părăsi niciodată, așa cum ți se pare ție acum.

47. Așadar, scumpa și glorioasa Mea Ghemela, dă uitării trista ta întrebare și nu mai fi îngrijorată. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 186 - INOCENȚĂ ȘI MODESTIE. ÎNTOARCEREA ȘI PRIMIREA MESAGERILOR.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 16:37 View PostDownload Post

Capitolul 186
INOCENȚĂ ȘI MODESTIE. ÎNTOARCEREA ȘI PRIMIREA MESAGERILOR.

1. După ce a ascultat minunatele cuvinte de consolare ale lui Abedam, Ghemela a devenit atât de fericită încât a început să zburde pur și simplu de bucurie la brațul lui Abedam, uitând de modestia ei firească, ceea ce l-a determinat pe tatăl său, Zuriel, să-i reamintească să nu se dea în petic și să nu uite Cine este Acela care o susține pe braț.

2. Dar Abedam a respins mustrarea lui și i-a spus:

3. “Dacă Mă cunoști cu adevărat, de ce îți faci griji inutile? Iar dacă tu nu ai venit încă să Mă cunoști, lasă-ți fiicele să o facă.

4. Dorești cumva să le arăți inocentelor tale fiice șarpele necastității și să înlocuiești inocența lor desăvârșită cu conștiința lumească, ce își face mereu griji?

5. Iată cât de mare este prostia ta. Cine ar putea sta în brațele Mele, făcând dovada lipsei de modestie și provocându-Mi Mie o neplăcere?

6. De acum înainte, fii mai înțelept! Iar tu, Ghemela, nu lăsa mustrarea tatălui tău să interfereze cu bucuria ta, căci ea nu reprezintă altceva decât plenitudinea vieții eterne înlăuntrul tău, pe care nici chiar cel mai pur dintre îngeri nu a experimentat-o încă într-o atât de mare măsură. Zburdă așadar după măsura inimii tale, căci este bine să fii purtat de brațul Meu!”
(7 ianuarie 1842)
7. Abedam a continuat să o mângâie pe Ghemela încă o vreme, după care i-a spus: “Ascultă, desăvârșit de pura Mea iubită, ca să nu trezim gelozia în inimile celor care se apropie de noi datorită mesagerilor pe care i-am trimis la ei în această dimineață, și pentru a nu trezi resentimente în ei, căci ei încă nu Mă cunosc la fel ca tine și ca cei de față, am să-Ți așez forma vizibilă la pământ, dar într-un plan invizibil ochilor fizici – adică întru spirit și adevăr – ai să rămâi de-a pururi în brațele Iubirii Mele eterne. Amin!”

8. După aceste cuvinte, Abedam a strâns-o pentru ultima oară la pieptul Său pe Ghemela, după care a pus-o jos cu blândețe, la picioarele Sale. În curând, mesagerii trimiși de Abedam să anunțe celebrarea ofrandei și a iluminării s-au întors și s-au prosternat în fața Acestuia, adorându-L în profunzimea inimilor lor. Iar în spatele lor, mulțimile imense le-au urmat exemplul cel bun.

9. După o vreme, Abedam i-a îndemnat să se ridice și le-a spus: “Ați muncit cu credință și cu cinste, iar fructele acțiunilor voastre vă urmează îndeaproape. Acest lucru îmi produce o mare bucurie, drept pentru care vă permit să îmi cereți în deplină libertate o răsplată. Și orice veți dori vă va fi dat. Lăsați așadar inimile voastre să vorbească”.

10. Cei de față au strigat atunci la unison: “Doamne, Dumnezeule preasfânt, Părintele nostru preaplin de iubire, Emanuel Abedam! Ce am putea să-Ți mai cerem atâta vreme cât Te avem pe Tine, eterna Iubire, Creatorul și Părintele nostru preasfânt!

11. Ce și-ar putea imagina chiar și cea mai mare iubire de sine că este mai presus decât Tine?

12. Iată, inimile noastre care Te iubesc mai presus de orice și-a primit deja o răsplată atât de abundentă, încât chiar dacă Ți-am servi o eternitate, în fiecare zi, cu mult mai mult sârg decât în această dimineață, noi nu am putea merita nici pe departe această răsplată supremă. Într-adevăr, slujbele noastre cele mai zeloase timp de eternități nu ar însemna nimic prin comparație cu infinita măreție a acestei răsplăți preliminare și sacre primite de la Tine, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire, care ai decis să vii Tu Însuți la noi, sărmani viermi în țărână, umplându-ne cu iubirea Ta și cu lumina cea mai desăvârșită a grației divine, de care suntem întru totul nedemni, cu toții.

13. O, fie ca pământul să se deschidă și să ne înghită instantaneu în abisurile sale fără fund dacă am mai putea avea o singură altă dorință, în condițiile în care nu-Ți vom putea mulțumi niciodată îndeajuns, o, Emanuel, pentru simplul fapt că ne-ai îngăduit o asemenea cerere.

14. Oricum, ce am putea cere noi de la Tine? Știm noi oare ce este cu adevărat bun și profitabil pentru noi?

15. Mulțumită însă grației Tale, noi știm cu toții că nu avem nevoie decât de Tine. Și iată, Tu ești acum printre noi.

16. Ce altceva să mai cerem? O, da, am vrea să-Ți cerem să nu ne mai părăsești niciodată. Dacă ne vei îndeplini această cerere, vom beneficia de mult mai mult decât și-ar putea imagina inimile noastre să ceară timp de eternități întregi. Așadar, asta este tot ce îți cerem, nu atât ca răsplată pentru meritele noastre ca și inexistente, cât datorită iubirii și compasiunii Tale părintești pentru noi.

17. O, Emanuel! Iartă-ne chiar și această cerere, căci noi suntem orbi în fața Ta și nu știm ce facem. Tot ceea ce îți face Ție plăcere este voia Ta sfântă; și astfel va fi de-a pururi și în vecii vecilor! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Postfață
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.12.2010, 16:50 View PostDownload Post

POSTFAȚĂ

“Iată, îi voi striga pe numele lor: H1LV1TSSAASS”. Ch.3,12.
(27 mai 1847)

Referitor la aceste zece litere care nu au fost înțelese până acum, trebuie să vă spun că salvarea soarelui și a stelelor nu depinde de ele, iar stelele își vor continua mișcarea pe orbitele lor fără să fie afectate de această lipsă de înțelegere. Voi știți deja cu toții că pentru viața eternă nu este necesar decât un singur lucru, iar cel care se concentrează asupra acestuia, urmărind să-l atingă, a ales cea mai bună cale pentru spirit – tot restul venind apoi ca un cadou liber, la momentul potrivit. De fapt, fiecare dintre voi ar fi trebuit să înțelegeți acest mic secret încă cu mult timp în urmă, dacă v-ați fi întors cu sinceritate și plini de credință către Mine în inimile voastre. În loc să faceți aceasta, voi v-ați aplecat cu intelectul vostru asupra unor chestiuni asemănătoare cu cea de față, aceasta fiind chiar explicația pentru care nu ați reușit să înțelegeți acest mic secret, căci pur și simplu aceste lucruri nu sunt date intelectului, ci numai inimii și spiritului. Oricum, pentru ca inima voastră inimaginabil de ignorantă în chestiuni pur spirituale să nu mai trimită sărmanul intelect ca cercetaș în incinta sacră a misterului spiritual, precum un vânător orb care nu a reușit să aducă niciodată acasă vreun vânat gras, ci cel mult vreun cadavru pe jumătate mâncat de viermi, vă voi explica în continuare cine sunt cei zece prieteni simbolizați de aceste litere. Așadar, ascultați și urmăriți să înțelegeți.

H1 se referă la iad ca anexă trupească a sufletului; numărul 1 se referă la aroganță, tiranie și mândrie – elemente diabolice existente în fiecare om, și deci și în voi. Iadul este prietenul cel mai apropiat al oricărui muritor, căci el îi flatează prin toate mijloacele posibile natura și îi asigură tot felul de atracții carnale.

Dacă Eu doresc să iau pe cineva în Împărăția Mea și să-l educ în vederea vieții eterne, Eu sunt nevoit să-i primesc și prietenii, de care omul nu reușește niciodată să se despartă pe deplin, atâta vreme cât se află pe pământ. De aceea, păcatul, care face parte dintre acești prieteni, trebuie să apară în fața ochilor Mei ca fiind pe deplin eradicat, căci în caz contrar, continuarea educării spiritului vostru nu este posibilă. Aceasta înseamnă că dacă doresc să vă primesc la Mine, sunt nevoit să îmbrățișez cu mâinile Mele părintești și iadul vostru personal, care este cel mai intim prieten al vostru de până acum. Aceasta este deci semnificația primei litere, pe care nu v-am explicat-o până acum din motive pline de înțelepciune.

Litera L se referă la toate felurile de pasiune care se nasc din H. Cred că nu mai este nevoie să precizez că și pasiunile, prieteni intimi ai naturii senzuale a omului, trebuie îmbrățișate, ridicate și înnobilate de Mine, pentru ca spiritul omului să poată fi purificat în vederea vieții eterne.

V1 semnifică rațiunea cuplată cu intelectul, calitate dată omului natural exterior de lume sau de iad. Nu cred că mai este necesar să subliniez că acest cuplu care guvernează astăzi lumea împreună cu iadul este extrem de prețuit de omul zilelor noastre, care ar fi în stare să renunțe la orice altceva decât la acești doi prieteni nedespărțiți ai săi. Chiar dacă omul nu este foarte fericit cu adevărații săi prieteni interiori, rareori se opune el acestora doi. Astfel, dacă Eu doresc să-i înalț pe oameni până la Mine, nu am altă soluție decât să le acord și acestor buni prieteni ai săi o amnistie generală, primind-i împreună cu el. Cred că acest lucru ar trebui să îți fie foarte clar, căci și tu ai o opinie foarte bună despre acești vechi prieteni ai tăi, deși înțelegi prea bine că în regatul spiritual, ei nu folosesc la mare lucru.

Litera T semnifică talentul ce apare simultan cu intelectul, prin intermediul căruia omul poate atinge diferite stări de auto-prețuire în care sălășuiește de regulă S (iubirea de sine), împreună cu cel de-al doilea S – satisfacția egotică, – ambele fiind buni prieteni lumești ai omului pe care sunt nevoit să-i accept de asemenea dacă doresc să-i salvez spiritul acestuia.

Din toate acestea rezultă atașamentul de nezdruncinat al omului față de întreaga splendoare lumească, precum și ambiția de a se ridica pe sine mereu mai sus în ceea ce privește favorurile și avantajele lumești, sau propriul rang social, ambiție pentru care amicul T a pregătit deja drumul. Este evident că atunci când omul este înălțat din punct de vedere spiritual, cei doi prieteni ai săi, A și A, nu pot fi lăsați deoparte, trebuind să fie admiși la rândul lor de dragul conversiei omului și rafinării sale spirituale. În sfârșit, având în vedere că toți ceilalți au fost admiși, nu pot fi lăsați deoparte nici cei doi S finali, care se referă la toate felurile de senzualitate, din care fiecare om dispune de o legiune, precum și toate acele cumplite caracteristici lumești, ce dovedesc o prostie rară, cum ar fi moda, complimentele, etc., care nu pot fi lăsate deoparte nici ele.

Aceștia sunt așadar prietenii și frații voștri, inclusiv ai servitorului Meu aici de față, care vă definesc. Tuturor acestora trebuie să le confirmați cu claritate că Eu Mi-am întins mâinile către ei, i-am spălat de ceea ce era rău, am eliminat păcatul și i-am acordat la adevăratele interese ale spiritului vostru, pentru ca voi să puteți progresa neîntrerupți – dacă doriți acest lucru – pe calea cea dreaptă a luminii și vieții. Dacă însă doriți să le rămâneți mai credincioși acestor vechi prieteni decât Mie, Cel care am revărsat asupra voastră această imensă grație și favoare părintească, sunteți liberi să o faceți. Salvarea soarelui și a lunii nu depinde – din fericire – de această opțiune a voastră, iar stelele își vor continua neabătute drumul lor corect pe elipsele ce le sunt proprii. Totuși, de vreme ce Eu am făcut atât de multe pentru voi, sper că veți fi și voi dispuși să faceți măcar atâta lucru, și anume: să vă apropiați din ce în ce mai mult de Mine prin iubirea voastră și să nu vă lăsați frații în nevoie.

V-aș fi putut explica încă cu mult timp în urmă care sunt cei zece prieteni ai vieții voastre trupești dacă aș fi considerat că acest lucru este util pentru voi, dar Mi-am dat seama că acești zece prieteni ai voștri ar fi dat alarma și ar fi făcut un scandal îngrozitor dacă i-aș fi revelat în detaliu, astfel încât am preferat să întârzii revelarea lor. Acum, după ce i-ați cunoscut, nu mai depinde decât de voi să meditați cu toată seriozitatea asupra acestei chestiuni și să faceți tot ce vă stă în puteri pentru a îndeplini sarcina care vi se cere în lucrarea referitoare la aceste zece litere. Căci atâta vreme cât nu ați cunoscut semnificația lor, am făcut Eu personal – în persoana servitorului – ceea ce ceream de la servitor și de la fiecare dintre voi, și ceea ce continui să cer și acum.

Acest secret fiindu-vă acum revelat, este de datoria voastră să îndepliniți sarcina dinlăuntrul vostru; în caz contrar, nu veți putea intra pe deplin în Împărăția Mea. Căci aici este vorba să puneți mâna pe plug, și nu să vă uitați îndărăt. Eu v-am arătat adeseori – pe diferite căi – cum este structurat omul natural și ce trebuie să facă el pentru a transforma gradat omul natural din el într-un om spiritual; de aceea, chiar și fără revelația prezentă, voi ați avut la dispoziție tot ceea ce vă trebuia pentru a putea merge fără ezitări pe cărarea cea dreaptă. Același lucru trebuie să-l faceți și de acum înainte, folosindu-vă și de noul instrument pe care vi l-am pus la dispoziție.

Dar mai presus de toate, rămâneți ferm ancorați în iubire, căci aceasta nu vă va dezamăgi niciodată. Acolo unde este iubire, totul este, căci iubirea prezervă toate lucrurile și este chiar fundamentul existenței. De aceea, renunțați la slăbiciuni, la tristețe și la stările depresive, și fiți întotdeauna senini, curajoși și voioși, gândiți pozitiv, cu mintea, inima și spiritul mereu împăcate, căci astfel veți putea avansa rapid și fără probleme pe cărare, iar porțile raiului vă vor fi veșnic deschise. De asemenea, aceasta vă va ajuta să vă controlați prietenii lumești revelați mai sus, pentru a-i conduce – înnobilați – în Împărăția Mea.

Aceasta este voința ardentă, plină de iubire, a Celui care vă arată acum imensa Sa grație prin intermediul servitorului Său. Amin!”

(N.n. Este vorba de servitorul Domnului, Jacob Lorber.)


S F Â R Ș I T U L   V O L U M U L U I   1
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 19 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !