Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.10.2017, 23:32
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodăria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Casa (Gospodăria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 00:45 View PostDownload Post

Casa (Gospodăria) Domnului
Volumul 1

Carte primită prin Cuvântul Interior și transcrisă de Jacob Lorber


Cuprins


Prefață
Capitolul 1 - Povețele Tatălui ceresc pentru copiii lui
Capitolul 2 - Povețele Domnului pentru oameni
Capitolul 3 - Domnul ca Tată al copiilor săi
Capitolul 4 - Adevărata Biserică
Capitolul 5 - Secretul Creației
Capitolul 6 - Stelele în corespondența lor
Capitolul 7 - Erele primare ale pământului și lunii Crearea lui Adam și Eva
Capitolul 8 - Căderea
Capitolul 9 - Judecata Domnului
Capitolul 10 - Împăcarea cu Dumnezeu
Capitolul 11 - Nașterea lui Cain și Abel
Capitolul 12 - Promisiunea Domnului
Capitolul 13 - Izgonirea din Paradis
Capitolul 14 - Adam își recunoaște greșeala și se căiește
Capitolul 15 - Mărturisirea lui Cain
Capitolul 16 - Sarcina Domnului pentru Abel
Capitolul 17 - Noul serviciu divin și reguli de viață
Capitolul 18 - Jertfa lui Cain și Abel
Capitolul 19 - Cain îl ucide pe Abel
Capitolul 20 - Blestemarea și alungarea lui Cain
Capitolul 21 - Legământul lui Cain cu Dumnezeu
Capitolul 22 - Enoh, fiul lui Cain făuritor de legi
Capitolul 23 - Legile lui Enoh, tiranul
Capitolul 24 - Călătoria lui Cain pe mare
Capitolul 25 - Dezvoltarea liniei lui Cain
Capitolul 26 - Legile păgâne ale lui Enoh
Capitolul 27 - Politicile promovate de consilierii lui Enoh
Capitolul 28 - Sfatul celor zece conducători
Capitolul 29 - Succesorul lui Enoh
Capitolul 30 - Lahem devine rege
Capitolul 31 - Emigrația sub conducerea lui Meduhed
Capitolul 32 - Cântecul lui Meduhed
Capitolul 33 - Plecarea meduhediților
Capitolul 34 - Meduhediții debarcă în Japonia
Capitolul 35 - Predica animalelor despre căință
Capitolul 36 - Reamintirea neascultării lui Adam și a compasiunii lui Dumnezeu
Capitolul 37 - Istoria originală a poporului chinez
Capitolul 38 - Familia lui Lameh
Capitolul 39 - Începutul și cauza declinului copiilor înălțimilor
Capitolul 40 - Discursul lui Adam despre căderea sa
Capitolul 41 - Apelul lui Enoh ca predicator
Capitolul 42 - Cântecul lui Kenan despre cele zece coloane
Capitolul 43 - Enoh explică discursurile lui Adam și Kenan
Capitolul 44 - Adam își explică slăbiciunea
Capitolul 45 - Adam își binecuvântează copiii
Capitolul 46 - Despre venirea Domnului
Capitolul 47 - Despre măreția și profunzimea cuvântului lui Dumnezeu
Capitolul 48 - Despre binecuvântarea divină asupra pământului
Capitolul 49 - Rugăciunea de dimineață rostită de Adam și Enoh
Capitolul 50 - Meditația de dimineață a lui Enoh
Capitolul 51 - Bucuria lui Jared legată de fiul său, Enoh
Capitolul 52 - Imnul de dimineață al lui Enoh
Capitolul 53 - Uimirea lui Adam în fața înțelepciunii lui Enoh
Capitolul 54 - Discursul lui Enoh referitor la adevărata recunoștință și laudă față de Dumnezeu
Capitolul 55 - Confesiunea lui Kenan
Capitolul 56 - În grota lui Adam
Capitolul 57 - Confesiunea lui Adam
Capitolul 58 - Străinul Asmahael
Capitolul 59 - Despre umilință
Capitolul 60 - Reticenta justificată a lui Enoh
Capitolul 61 - Despre cuvântul divin din inima omului
Capitolul 62 - Patriarhii și discursul lui Enoh
Capitolul 63 - Discursul lui Asmahael despre cuvântul divin
Capitolul 64 - Discursul lui Enoh referitor la natura cuvântului
Capitolul 65 - Adam meditează asupra vieții pe care a dus-o
Capitolul 66 - Asmahael și tigrul
Capitolul 67 - Patriarhii îi vizitează pe copiii de la miazăzi
Capitolul 68 - Adam le vorbește copiilor săi și copiilor din regiunea de miazăzi
Capitolul 69 - Discursul liniștitor al lui Seth
Capitolul 70 - Predica lui Enoh despre iubire
Capitolul 71 - Aspirația lui Sethlahem către adevărata înțelepciune
Capitolul 72 - Înțelepciunea lui Sethlahem și cea a lui Asmahael
Capitolul 73 - Tigrul înfometat
Capitolul 74 - Natura adevărului și a iubirii
Capitolul 75 - Cauza fricii
Capitolul 76 - Bucuria patriarhilor întru Domnul
Capitolul 77 - Plecarea patriarhilor către copiii din regiunea de la Apus
Capitolul 78 - Discursul de mulțumire al lui Asmahael
Capitolul 79 - Slăbiciunea lui Adam
Capitolul 80 - Regula de aur a școlii profeților
Capitolul 81 - Patriarhii și copiii de la Apus
Capitolul 82 - Seth îl mustra pe Enoh
Capitolul 83 - Enoh vorbește despre eroarea lui Seth
Capitolul 84 - Cuvintele înțelepte ale lui Adam adresate lui Seth
Capitolul 85 - Asmahael vorbește despre lege
Capitolul 86 - Ce gândeau patriarhii despre cuvintele lui Asmahael
Capitolul 87 - Eva îl mustră pe Seth
Capitolul 88 - Enoh explică discursul lui Asmahael
Capitolul 89 - Lucrările înțelepciunii și lucrările iubirii
Capitolul 90 - Puterea mântuitoare a iubirii
Capitolul 91 - Seth îl recunoaște pe străinul Asmahael
Capitolul 92 - Mărturia lui Asmahael
Capitolul 93 - Curiozitatea lui Adam
Capitolul 94 - Cererea adresată de Adam lui Enoh
Capitolul 95 - Adam este mustrat
Capitolul 96 - Discursul lui Asmahael despre cuvântul lui Dumnezeu
Capitolul 97 - Confesiunea lui Adam
Capitolul 98 - Tăcerea iubirii
Capitolul 99 - Legile divine și legile umane
Capitolul 100 - Gândurile lui Jared despre natura lui Asmahael
Capitolul 101 - Discuția lui Enoh cu Jared despre Asmahael
Capitolul 102 - Distincții între Dumenezeu și oameni
Capitolul 103 - Asmahael îi cere lui Adam să își continue călătoria
Capitolul 104 - Asmahael îi cere lui Abedam să fie tovarășul său de călătorie
Capitolul 105 - Întrebările lui Jared referitoare la natura lui Asmahael
Capitolul 106 - Kenan și Mahalaleel
Capitolul 107 - Despre șiretenie
Capitolul 108 - Stânjeneala lui Seth
Capitolul 109 - Odihna patriarhilor sub arborele de pâine
Capitolul 110 - Puterea miraculoasă a șui Asmahael
Capitolul 111 - Asmahael îi aduce pe Methuselah și pe Lameh
Capitolul 112 - Methuselah discută cu străinul
Capitolul 113 - Enoh le vorbește lui Methuselah și lui Lameh
Capitolul 114 - Nerăbdarea lui Lameh și răspunsul lui Methuselah
Capitolul 115 - Șarpele din copac
Capitolul 116 - Asmahael vorbește despre puterea lui Dumnezeu din om
Capitolul 117 - Întrebarea adresată de Adam lui Asmahael
Capitolul 118 - Viața pe pământ și scopul ei
Capitolul 119 - Grijile lui Jared în calitatea lui de gazdă
Capitolul 120 - Patriarhii discută despre Asmahael
Capitolul 121 - Lameh și Methuselah discută despre străinul Asmahael
Capitolul 122 - Asmahael spune o parabolă
Capitolul 123 - În „mâna zbârcită a pământului"
Capitolul 124 - Întrebările lui Adam referitoare la copiii de la miazănoapte
Capitolul 125 - Adam dispune căutarea copiilor de la miazănoapte
Capitolul 126 - Asmahael îl trimite pe Enoh
Capitolul 127 - Trei dintre fiii lui Adam răspund chemării lui Enoh
Capitolul 128 - Bucuria lui Adam la vederea copiilor săi, Jura, Bhusin și Ohorion
Capitolul 129 - Discursul lui Asmahael referitor la natura lui Iehova
Capitolul 130 - Apelul părintesc încununat de succes adresat de Asmahael copiilor din regiunea de miazănoapte
Capitolul 131 - Bucuria și recunoștința lui Adam Întrebarea curioasă a lui Jura adresată lui Asmahael
Capitolul 132 - Masa comună Patriarhii postesc din modestie și devoțiune Iubirea lui Enoh pentru Asmahael Adevărata rugăciune
Capitolul 133 - Promisiunea făcută de Asmahael lui Enoh
Capitolul 134 - Parabola lui Asmahael despre iubire
Capitolul 135 - Răspunsul prostesc al lui Adam
Capitolul 136 - Asmahael îl mustră pe Adam
Capitolul 137 - Transformarea și confesiunea lui Adam
Capitolul 138 - Discursul lui Emanuel referitor la venirea sa în mijlocul oamenilor
Capitolul 139 - Iubirea exuberantă a lui Lameh pentru Emanuel
Capitolul 140 - Emanuel îl mustră pe Methuselah pentru pretinsele sale mulțumiri
Capitolul 141 - Enoh îi îndeamnă pe patriarhi să-l iubească pe Emanuel
Capitolul 142 - Despre libertatea oamenilor
Capitolul 143 - Sacrificiul Admonestarea înflăcărată a lui Lahm Despre bândețe și răbdare
Capitolul 144 - Cuvintele de rămas bun ale lui Emanuel O profeție referitoare la Golgota Despre gloria libertății spirituale
Capitolul 145 - Instrucțiunile lui Adam referitoare la Sabat (8 noiembrie 1841)
Capitolul 146 - Abedam întâlnește un străin
Capitolul 147 - Abedam vorbește cu străinul Abedam
Capitolul 148 - Sosirea străinului Abedam în tabăra patriarhilor
Capitolul 149 - Întrebarea străinului Abedam
Capitolul 150 - O evanghelie a iubirii
Capitolul 151 - Seth caută lumina în lumină
Capitolul 152 - Despre simplitate Miracolul iubirii lui Dumnezeu
Capitolul 153 - Între Enoh și Abedam cel cunoscut se naște o frăție adevărată
Capitolul 154 - Despre adevărata iubire de aproape
Capitolul 155 - Lameh întreabă care este numele străinului Abedam
Capitolul 156 - Despre iubire
Capitolul 157 - Furtuna
Capitolul 158 - Frica și iubirea de Dumnezeu
Capitolul 159 - Adam și Seth în fața tulburării și a tentației
Capitolul 160 - Ajutorul lui Dumnezeu și grija omului
Capitolul 161 - Discursul de mulțumire al lui Seth
Capitolul 162 - Abedam cel înalt și copiii săi binecuvântați Sfârșitul furtunii
Capitolul 163 - Puterea miraculoasă a lui Seth calmează furtuna pe loc Căutarea lui Kaeam Iubirea lui pentru Abedam cel înalt
Capitolul 164 - Cântecul de fericire al lui Kaeam
Capitolul 165 - Abedam cel înalt și cei cinci căutători ai luminii Nu căutarea, ci iubirea conduce la viață
Capitolul 166 - Cum ar trebui să fie adevărata iubire pentru Dumnezeu
Capitolul 167 - Adevărata rugăciune Domnul - deopotrivă judecător divin și tată plin de iubire
Capitolul 168 - Reamintirea nopții furtunii Iubirea alungă teama
Capitolul 169 - Micul dejun al patriarhilor în dimineața de Sabat
Capitolul 170 - O evanghelie a sacrificiului
Capitolul 171 - Enoh pregătește sacrificiul
Capitolul 172 - Despre natura intervenției
Capitolul 173 - Cei șapte rebeli din regiunea de miazăzi își bat joc de Sethlahem
Capitolul 174 - O evanghelie pentru cei ofensați
Capitolul 175 - Sethlahem și cei șapte rebeli
Capitolul 176 - Zelul și umilirea lui Kisehel
Capitolul 177 - Confesiunea lui Kisehel
Capitolul 178 - Rugăciunea și căința lui Kisehel
Capitolul 179 - Natura păcatului și cum poate fi acesta depășit
Capitolul 180 - Cele cinci fete ale lui Zuriel
Capitolul 181 - Îngrijorarea umilului Zuriel
Capitolul 182 - Domnul și Ghemela
Capitolul 183 - O privire în profunzimile creației
Capitolul 184 - Despre natura timpului și despre eternitate
Capitolul 185 - Natura vieții Promisiunile Domnului către Ghemela
Capitolul 186 - Inocență și modestie, întoarcerea și primirea mesagerilor
Postfață - „Iată, îi voi striga pe numele lor: H1LV1TSSAASS" Ch3,12 (27 mai 1847)
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Prefata
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:11 View PostDownload Post

PREFAȚĂ


Jakob Lorber s-a născut 22 iulie 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de țărani germane. Din partea tatălui cât și a mamei curgea în venele sale sângele de țăran german. - Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după terminarea cu succes a studiului „prin care a devenit profesor“, spre o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stăpânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecții de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun în orașul natal Graz și i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, a primarului din Graz Andreas Hüttenbrenner și a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său).

În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promițător de dirijor în orașul mult vizitat și comercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârșit o poziție asigurată de viață și un venit garantat, a fost mare. Dar providența a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă și cu întrebările despre Dumnezeu și eternitate, a fost pus la încercare și pentru a se decide printr-o metodă cât se poate de ciudată.

Despre această întâmplare măreață din viața sa, povestește el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15, martie1840, la ora șase dimineața, a terminat cu rugăciunea de dimineață și a fost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te, i-ați pana și scrie! „ - Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat pana în mână și a început să scrie ceea ce auzea în interiorul său cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrări „Creația lumii spiritelor și cea a simțurilor și istoria omenirii” sau „Gospodăria lui Dumnezeu“ (Casa Domnului). - Și primele propoziții extraordinare ( un exemplu despre harul vocii interioare dumnezeiești) suna astfel:

„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine și Eu îi voi pune în inimă un răspuns. - Dar doar cei curați, a căror inimă este umilă, vor auzi tonul vocii Mele! - Și cine Mă preferă înaintea lumii, cine Mă iubește, ca o mireasă blândă care își iubește mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braț la braț. El Mă va vedea tot timpul ca un frate și așa cum L-am văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“

Jakob a recunoscut profund mișcat vocea care a cuprins viața și pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscut vocația și lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din orașul monden Triest și și-a dedicat din acea clipă toată viața scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac și fără pretenții, a trăit această vocație până la sfârșit, iar existența și-a menținut-o cu ore de muzică și darurile de dragoste a bărbaților și a femeilor din cercul lui de prieteni și din puținul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el.

Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeași seriozitate drăgăstoasă și intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 și 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten i-a scris Lorber despre aceasta:

„Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că, cuvintele veșnic clare și sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poate de limpede, luminate și curate, ca niște cuvinte pronunțate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape de mine, nu poate auzi vreun glas. Pentru mine însă sună acest glas milostiv mult mai limpede și mai tare decât orice sunet material.“

Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-a ocupat de strângerea și de publicarea lor) s-au format cu timpul sub pana lui Lorber importante Scripturi care cuprind 25 de volume. Aici sunt scrise acestea după formarea lor:

Casa Domnului (3vol. ); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol.); Copilăria lui Iisus; Schimbul de scrisori între Iisus și Abagarus; Epistola Laodiceană a apostolului Paul; Pământul și luna; Episcopul Martin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (De la iad la Rai); Scena de trei zile (Iisus la 12 ani în templu); Daruri cerești (2vol. ); și în sfârșit încoronarea: Marea Evanghelie a lui Ioan (o profundă relatare, completarea povestirilor a celor trei ani de învățare a lui Iisus, 10 vol. ).

Cel mai important la apariția Jakob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt învățăturile minunate care reies din lucrările sale. - Este într-adevăr o înțelepciune dumnezeiască atotcuprinzătoare, care se ocupă pe toate planurile vieții și a întrebărilor vizibile și invizibile și nenumăratele secrete ale gândirii omenești luminate din punctul de vedere înalt și spiritual.

Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea și privirea desăvârșită privirea spirituală a lumii și explicațiile pământului, după care, la eliberarea credinței vizibile (materialism), știința și întregul sentiment de viață al lumii actuale pe toate planurile recunoașterii.

“Casa Domnului” a fost prima carte pe care a primit-o prin inspirație Lorber, iar dacă vor persevera în studiul acestei lucrări atât de profunde, cititorii care aspiră cu ardoare către adevăr și cunoaștere vor afla în ea o adevărată comoară, o sursă inepuizabilă de înțelepciune și lumină ce-i va aduce foarte aproape de Tatăl Ceresc.

Stilul acestor lucrări este uneori neobișnuit, dar cititorul care caută înfocat adevărul va simți curând iubirea care stă la baza acestor revelații și va înțelege c㠓iubirea este rădăcina întregii înțelepciuni”, așa cum în repetate rânduri se afirmă în aceste lucrări. Bietigheim, Württemberg


PREZENTAREA DOMNULUI


Cel care a scris această carte a căutat cu fervoare și a găsit ceea ce a căutat. A întrebat și i s-a răspuns, și de vreme ce a bătut la ușa potrivită, aceasta i s-a deschis, lui și tuturor acelora care au inima curată și bunăvoință. Dar acelora care nu caută cu inima caută, ci întotdeauna numai cu rațiunea presupusă pură, examinând și criticând, deoarece ei bat doar în coaja moartă a materiei și nu caută numele viu al eternului Dătător al tuturor darurilor, lor nu li se va da, deși vor cere, și nu li se va deschide, deși vor bate. Și aceasta întrucât Spiritul Domnului nu se revelează niciodată pe Sine prin intelectul învățaților acestei lumi, ci numai întru și prin simplitatea inimii acelora considerați săraci cu duhul de către acești învățați. Dar nu va mai fi mult și mintea învățaților din lume nu va sta prin nimic mai presus decât simplitatea celor sărmani.

Acela care va citi această carte cu umilință, recunoștință și devoțiune, va dobândi prin ea multă grație și binecuvântare și nu va da greș în a-L recunoaște pe adevăratul ei autor. Elita intelectuală nu va face totuși nici o diferență dacă îi va citi pe profetul Daniel, pe Sir Walter Scott, pe Rousseau sau pe Hegel, deoarece pentru gândirea lumească, obișnuită, totul este lumesc, iar comunicarea la un nivel mai înalt decât cel obișnuit este privită ca o fantasmagorie izvorâtă din ignoranță sau din dorința unor oameni plini de fantezie de a fi cineva, ori de a dobândi ceva pe calea misticismului, de vreme ce sunt incapabili să-și împlinească aceste năzuințe pe calea rațiunii pure, pe care ei nu o posedă.

Dar nu vă lăsați înșelați! Câți nu s-au îndoit de cele patru Evanghelii! Dar valorează ele mai puțin din această cauză în inimile celor care cred cu adevărat în Dumnezeu? De câte ori n-am fost Eu, Domnul Dătător de viață și al tuturor darurilor cu adevărat folositoare, pus la îndoială de către învățații lumii, care m-au considerat doar un om, un hipnotizator, ba chiar un înșelător, sau pur și simplu un personaj închipuit; chiar și astăzi există milioane de oameni care Mă văd astfel! Dar alte milioane au ales o altă cale.

Ei, cei care înfăptuiesc Cuvântul Meu, și nu se limitează doar să îl asculte, au înțeles în simplitatea inimilor lor că Iisus din Nazaret a fost cu mult mai mult decât ceea ce mulți învățați ai lumii au crezut despre El. De aceea, cei cărora li se adresează această carte să nu se lase influențați de judecata lumească, care acceptă numai cele ce Țin de lume, ci să asculte vocea inimii. Ei, cei simpli, vor putea avea o opinie corectă în fața bunului Dumnezeu. Mintea învățaților se va poticni adeseori. Ferice de acela care nu se va rătăci pe drumul îndoielilor!

Acela care citește această carte și o consideră de inspirație divină, dar nu-i este prea clar dacă ea vine de la un spirit înalt sau de la unul mai puțin înalt, este încă extrem de orb, iar intelectul lui acoperă cu un văl gros viziunea corectă a inimii.

Cine crede cu tărie în Mine, Îmi cunoaște desigur puterea, bunătatea și suprema înțelepciune, iar acela poate și trebuie să înțeleagă că Eu posed puterea și înțelepciunea în eternă deplinătate, și că pot să gonesc pentru totdeauna dușmanul de pe câmpul meu; pentru că Eu și Satana nu ne-am înfipt încă plugul în aceeași brazdă. Din păcate, acest lucru se întâmplă adesea atunci când este implicat intelectul egoist, pentru că fiind el însuși întunecat, el nu vede altceva decât întuneric, pretutindeni. Dar în ochii aceluia care este format și învățat întru spiritul Tatălui, totul apare diferit, întrucât adevărul pur și luminos purifică și luminează totul.

Să mai spunem că aceia care afirmă că pentru a putea accepta ideea că această carte a fost inspirată direct de Cel preaînalt, i-ar trebui mai multă simplitate, pace, o viziune mai amplă, precum și o anumită profunzime în ideologia generală pe care o prezintă (aluzie la critica unui alt celebru învățat german, nota publ.), aceia ar trebui să-și examineze ei înșiși cu multă grijă inimile, pentru a vedea dacă nu cumva chiar lor le lipsește ceea ce cred că îi lipsește Cuvântului inspirator. Ei își fac o părere despre această carte, ca și învățații europeni, fără să pătrundă în spiritul ei. Deși, pentru a exprima o părere, este în mod evident nevoie de mult mai mult decât de simpla lectură a unui capitol al cărții.

Ce anume înțeleg asemenea cititori prin simplitate? Eu cred că scrierile care, în pofida profunzimii lor nespus de misterioase pentru mintea umană limitată, sunt prezentate într-un asemenea mod încât până și copiii le-ar putea pricepe, din momentul în care știu să citească și dispun de primele rudimente în materie de scriere și aritmetică, se caracterizează într-adevăr prin simplitate. Limbajul și imaginile utilizate nu constituie neapărat o măsură a simplității, ci numai înțelegerea facilă a ceea ce este scris, de către orice ființă cu inima simplă. Orice altceva - precum scrierile învechite și stângace sau alegoriile corespunzătoare lor, vechi de câteva mii de ani -, sunt tot atât de departe de simplitate pe cât este intelectul lumesc, inferior, departe de înțelepciune. Cât despre remarca potrivit căreia cărții i-ar lipsi viziunea largă, pacea și profunzimea ideologiei generale pe care o prezintă, ele sunt cu atât mai mult prezente în această carte cu cât înțelepciunea critică și lumească își imaginează că ar lipsi; pentru că acela care poate dărui pace inimii trebuie să posede el însuși pace din belșug. Desigur, nu se poate dărui pace intelectului care nu este deloc receptiv la așa ceva, și care, de aceea, nu poate afla pacea într-o scriere, după cum nu poate afla izvorul pacea până când nu atinge cele mai mari adâncimi ale mării.

Și totuși, dacă intelectul învățaților laici s-ar umili să coboare din presupusele lui înălțimi până în cămăruța inimii, atunci el ar putea găsi, în afară de pacea propriei inimi, pacea care înainte credea că-i lipsește acestei cărți, precum și cea mai largă viziune cu putință. Dar atâta timp cât acest intelect este asemeni cocoșului de pe turla înțelepciunii lumești, sucindu-se încontinuu în toate direcțiile, după cum bate vântul, este foarte probabil ca el să nu-și găsească niciodată liniștea, și, fără ea, să nu se bucure în zbuciumatele sale înălțimi nici de viziunea largă.

Dacă crede cineva că acestei cărți îi lipsește profunzimea ideologiei, acesta trebuie să afle că Cel care a dăruit această carte nu a intenționat să dezvolte în cei care o citesc, în liniștea și simplitatea inimilor lor, o viziune complicată care, din nefericire, s-a răspândit printre prea mulți oameni, ci doar să trezească evlavia, gratitudinea, credința vie și dragostea de Dumnezeu și de oameni în inimile lor, și să le întărească pentru a dura veșnic.

În plus, aceia care citesc această carte cu o atitudine corectă, dobândesc suficientă profunzime într-o ideologie mai bună decât cea oferită de învățați, care, pe calea raționamentelor seci, nu vor atinge probabil niciodată profunzimea unei viziuni totalizatoare asupra lumii și universului. Numai în această carte poate fi găsită aceasta de către cititorul potrivit - precum și în alte lucrări care vor apărea mai târziu, în care, ca și aici, soarele nostru și toate planetele din sistemul solar, ceilalți sori și celelalte sisteme solare, vor fi revelate și descrise într-un mod suficient de comprehensibil, atât din punct de vedere material, cât și, înainte de toate, din punct de vedere spiritual.

Dacă într-o lucrare de o asemenea anvergură este prezentată cu suficient de multă claritate dezvoltarea materială, dar mai cu seamă spirituală, a tuturor lucrurilor, chiar de la începuturile creației - ceea ce înseamnă perioade de timp și stări de existență eterne -, și totuși cineva poate considera că respectivei lucrări îi lipsește profunzimea ideologiei, atunci cu adevărat nici măcar în ceruri nu se poate găsi remediul care să-i vindece pe asemenea învățați de regretabila lor miopie.

“Noi, simplii iubitori ai lui Dumnezeu - pot pe drept cuvânt să spună adevărații cititori ai acestei cărți - nu avem - cu excepția universității lui Dumnezeu absolvită în inimile noastre - nici o altă școală, nici de la Paris, nici de la Jena sau de la Gottingen, și aceasta pentru că nu am schimba pentru nimic în lume locul nostru cu cel al celebrităților înțelepciunii voastre lumești; noi preferăm viziunea noastră interioară asupra profunzimii marii și sfintei creații a lui Dumnezeu, în locul miilor de ani cheltuiți de voi într-o căutare cu ochii legați. Noi putem vedea din calendarul vostru cât de departe v-au dus aparatele și matematicile voastre, iar căile pe care le urmați nu ne sunt străine. Dar niciodată instrumentele și ecuațiile voastre nu vor putea măsura cât de departe poate pătrunde viziunea iluminatoare a unei inimi în care sălășuiește Dumnezeu”.

Așa că acela care dorește să citească această carte spre folosul sufletului său, să o citească în simplitatea plină de devotament a inimii și nu cu mintea critică a omului învățat; să fie întotdeauna un păstrător grijuliu al inimii sale, și astfel, el va găsi în această carte din plin ceea ce altul, cu o înaltă educație, din nefericire nu a găsit.

Iar acum, le dăruiesc întreaga Mea binecuvântare și grație adevăraților cititori, cei cu inima pură și bunăvoință. Amin!
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - POVEȚELE TATĂLUI CERESC PENTRU COPIII LUI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:15 View PostDownload Post

Capitolul 1
POVEȚELE TATĂLUI CERESC PENTRU COPIII LUI

(1 martie 1840)


Astfel mi-a vorbit Domnul mie, și prin mine (Jacob Lorber) - tuturor, iar acesta este adevărul adevărat și plin de credință:

1. Acela care dorește să-Mi vorbească, să vină la Mine și-i voi sădi răspunsul în inima sa. Dar numai inimile pure și blajine pot auzi sunetul Vocii Mele.

2. Iar acela care Mă preferă lumii întregi și Mă iubește ca o mireasă drăgăstoasă pe mirele ei, va merge cu Mine braț la braț și mereu Mă va vedea ca pe fratele lui, așa cum Eu îl văd pe el în eternitate, mai înainte ca el să fie.

3. Spune-le celor bolnavi că nu trebuie să se întristeze de suferințele lor, ci să se întoarcă la Mine cu adâncă și deplină credință. Eu voi fi mângâierea lor și voi face să curgă prin inimile lor un șuvoi din cel mai scump balsam, și vor afla în ei fântâna nesecată de viață eternă. Ei se vor vindeca și se vor primeni ca iarba după ploaie.

4. Spune-le acelora care Mă caută: cu adevărat, Eu sunt peste tot și nicăieri. Sunt peste tot unde oamenii Mă iubesc și respectă poruncile Mele, și nicăieri acolo unde ei doar Mi se roagă și Mi se-nchină. Căci nu este iubirea mai scumpă decât rugăciunea și păstrarea poruncilor mai scumpă decât închinarea? Adevărat, adevărat vă spun: acela care Mă iubește, Mi se închină întru spirit, și acela care respectă poruncile Mele, cu adevărat Mă slăvește. Dar numai cine Mă iubește poate respecta poruncile Mele, iar pentru cel care Mă iubește nu am decât o singură poruncă - aceea de a Mă iubi pe Mine și Cuvântul Meu Viu, cel care este cu adevărat viața veșnică.

5. Spune-le celor slabi că gura Mea așa a grăit: Eu sunt Dumnezeu Atotputernic. Să se întoarcă la Mine și Eu îi voi întări. Dintr-un prinzător de muște voi face un îmblânzitor de lei, și cel din urmă fricos va putea distruge lumea și va scutura ca pleava puterile pământului.

6. Spune-le deschis dansatorilor că toți sunt mântuiți de către Satan. Satan îi apucă de picioare și-i învârte până când îi amețește atât de tare că ei nu mai pot nici sta, nici merge, nici dormi, nici odihni, nici vedea, auzi, mirosi ori gusta, nici simți - ceva - vreodată, pentru că ei sunt cu toții morți, și morți fiind, nu pot primi nici sfat, nici ajutor. Și chiar de vor dori să se întoarcă la Mine, vor simți că mâini puternice le Țin strâns picioarele și îi învârt mai departe. Și de vor privi în sus, la cer, ei nu vor vedea soarele, ci numai un fulger orbitor care îi va face să închidă ochii și să nu mai dorească să vadă nimic niciodată.

7. Acela ai cărui ochi fizici sunt orbi, poate totuși să vadă cu ochii spiritului. Dar acela care în spiritul său a orbit, este orb în eternitate.

8. Spune-le jucătorilor de jocuri de noroc că mai întâi de toate, ei își pierd chiar viața lor la joc, și tot ceea ce lor li s-a dăruit pentru a trăi. Căci jocul este un puț plin cu mâl otrăvitor. Jucătorul crede că acolo se ascunde un izvor de bogăție și zilnic se adapă din el, înghițindu-i miasmele pestilențiale, otrăvindu-se mereu și mereu și aflând în cele din urmă moartea eternă a spiritului, în locul aurului visat.

9. Aceia care au Scripturile dar nu le citesc, sunt asemeni însetaților care, deși se află lângă o fântână cu apă curată, nu vor să bea, fie din teama de apă - comportându-se precum câinii turbați, care decât să bea și să-și potolească setea, mai bine muscă pietrele -, fie, cel mai adesea, din simplă lene. Ei preferă să fie serviți cu nămol urât mirositor din haznaua cea mai apropiată pentru a-și potoli setea, și, în cele din urmă, pentru a pieri. 10. Spune-le seducătorilor: acela care pășește în carne, în moarte pășește, și curând pofta lui trupească îl va da ca hrană pentru viermi. Numai cel ce pășește întru spirit va atinge lumina, izvorul vieții întregi. Mare va fi partea lui și o va putea păstra de-a pururi.

11. Acelora înnebuniți după măreție, spune-le cu toată seriozitatea că goi vor sta în fața judecătorului lor. Splendoarea lor va dispărea ca baloanele de săpun. Goana după fast și putere se va sfârși în cea mai de jos sclavie și vor fi pentru totdeauna rușinați pentru nebunia lor. Căci nu este un mare nebun acela care vrea să îmbrace mizeria în aur în timp ce nestematele le lasă să zacă în noroi? O, atâția nebuni sunt pe lume în ziua de azi! Ei văd lumina ca întuneric și întunericul ca lumină!

12. La Răsărit s-a aprins deja o stea care îi va netezi drumul lui Orion, iar focul lui Sirius îi va mistui pe toți. Și voi arunca un mare număr de stele pe Pământ, pentru ca toți făcătorii de rău să piară și pentru ca lumina Mea să strălucească pretutindeni.

13. Eu, Iehova, Domn în eternitate, vă dau ca ultimă povață Adevărul și dreapta credință. Amin!

14. Fie aceasta pentru voi, toți cei care ați mărturisit atât de puțin, și pe urmă, pentru toți ceilalți. Amin! Acestea sunt cuvintele Mele cele dintâi și cele de pe urmă. Amin!
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - POVEȚELE DOMNULUI PENTRU OAMENI (16 martie 1840)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:20 View PostDownload Post

Capitolul 2
POVEȚELE DOMNULUI PENTRU OAMENI (16 martie 1840)


Astfel mi-a vorbit Domnul mie, și prin mine - tuturor, iar acesta este adevărul adevărat și plin de credință:

1. Tu ești Lot al Sodomei, de aceea, veghează ca necurăția să nu te sufoce și să nu sporești astfel și tu zestrea prostituatei, căci nu semeni cu nimeni de dinaintea ta ori care va veni după tine. Ca om, ești în întregime supus cărnii și poftelor ei, dar ca spirit, ești pe deplin liber, cu ochi deschiși să vadă și urechi deschise să audă. Îți mânjești cu noroi trupul, în timp ce șiroaie de lumină îți scaldă spiritul. Trupul tău se hrănește cu carne de porc, în timp ce spiritul tău este înconjurat de mii de îngeri. Ți-ai umplut inima pământească cu mizerie și noroi, dar Eu mi-am făcut sălaș în inima spiritului tău. Tu vorbești cu prostituatele, în timp ce Eu îți vorbesc ca unui frate. Tu puți ca o hazna, iar spiritul tău respiră dulcile arome ale celor mai înalte ceruri. Tu ești o creatură oribilă, dar ochii tăi strălucesc mai tare ca niște sori. Deci curăță-ți carnea și devino una cu Mine, pentru ca și Eu să pot deveni una cu tine.

2. Spune-le mamelor temătoare să nu le crească pe fiicele lor în frică de bărbați și de lume. Pentru că dacă cineva se teme de un lucru, acel lucru îl va supune orbește atunci când tentația apare, și cel care este temut va avea asupra celui ce se teme o victorie ușoară. Mai bine este să le învețe pe fiicele lor să Mă iubească și să Mă respecte ca pe un biruitor, și atunci ele vor disprețui cele lumești și vor trăi sărbătoarea nemărginitei Mele iubiri. Nu se vor așeza la mezat spre a-și găsi un soț, ci vor veni la Mine. Aduceți-le la Mine și vă spun: nici o dorință nu le va rămâne neîmplinită și nebinecuvântată de Mine. Căci Eu sunt Dumnezeu Cel Atotstăpânitor, care, având totul, poate - și dorește - să dăruiască totul.

3. Săracul nu trebuie să se milogească la ușa bogatului ca un câine de pripas, umplându-și inima de tristețe și amărăciune. Ci să vină cu mare credință la Mine, și Eu îi voi dărui tot ce dorește. Îl voi hrăni pe cel flămând, îi voi da să bea celui însetat, îl voi îmbrăca pe cel gol și-l voi vindeca pe bolnav. Ologul va zburda ca un cerb, leprosul se va curăța, orbul va vedea, surdul va auzi, iar pe cel slab îl voi face mai tare ca un leu. Cel sfios va fi mai cutezător ca un mânz și cel vârstnic își va afla odihna. Sărmanul este fratele Meu cel mai apropiat și Eu Mă îngrijesc de el. De aceea, el nu trebuie să se lase alungat de la ușa bogatului ca un câine, căci bogatul este fratele lui Satana și fiu al diavolilor din infern.

4. Spune-le prietenilor Mei să nu-Mi iubească slujitorii mai mult decât pe Mine. Să lase mântuirea lor în mâinile Mele, nu în mâinile acestora, și să se încreadă în Mine pe deplin. Căci slujitorul trebuie să acționeze după cum i se poruncește, ca nu cumva să greșească. Însă acela care face legea se află deasupra lui și el poate primi pe oricine dorește. Cei ce poartă jugul vor fi ei înșiși judecați, și numai cei care vin la Mine pot primi iertarea.

5. Biserica Mea pe Pământ este o baie de purificare. Acela care se îmbăiază în ea să vină la Mine, iar Eu îl voi zvânta cu căldura iubirii Mele și-l voi Ține alături. Dar acela care se mulțumește doar să se bălăcească, va fi precum roata morii care niciodată nu iese din apă.

6. Dacă cineva se căiește cu adevărat, acela să vină la Mine și Eu îl voi primi ca pe fiul risipitor și-l voi păstra în tăria Mea. Căci slujitorul Meu poate da sfaturi, dar mântuirea este lucrarea Mea; slujitorul se poate ruga, dar numai Eu pot da binecuvântarea. Slujitorul trebuie să facă judecată dreaptă, dar numai Domnul poate arăta îndurare. Așa că să nu uite aceia că Domnul se află deasupra slujitorilor!

7. Spune-le cu credință, cuvânt cu cuvânt, fără șovăială, iar ei să ia aminte: dacă pe Mine vor să Mă iubească, atunci să nu se teamă de lume, căci Eu sunt mai mult decât lumea.

8. Pentru lume, Eu sunt un erou neînsemnat, căruia nu trebuie să i se dea prea multă atenție. Învățații se uită de sus la Mine, și în cazul cel mai bun, Mă consideră un om onest. Unii dintre ei Mă ignoră complet; pentru aceia, Eu nici nu exist. Alții admit că ar fi ceva divin în Mine, dar își mențin puțin timp această părere, după care se lasă influențați de înțelepciunea lumească. Curând ajung să Mă respingă și să vadă în Mine un Dumnezeu pentru femei bătrâne. Pentru unii dintre slujitorii și lucrătorii Mei, care-și închipuie despre ei că sunt mari, Eu servesc drept paravan și acoperământ divin pentru nonsensurile pe care le afirmă și pentru imensa și evidenta lor prostie. Alții Îmi permit să-Mi păstrez natura divină, dar ar vrea în schimb ca Eu să le permit să facă din Mine ceea ce interesele lor vremelnice o cer. Și ceea ce este încă mai rău: să devin o absurditate perfectă! Să dăruiesc iubire și compasiune doar atâta timp cât le convine lor, după care să fiu mai neîndurător decât o stâncă. Eu, Mântuitorul lumii, cel care a îndurat suferința morții pe cruce, să Mă preschimb într-un tiran demn de dispreț. Ar vrea să Mă vadă zorind de la o judecată la alta și pronunțând condamnare după condamnare. Iubirea Mea ar trebui să fie vremelnică, în timp ce tirania și judecata crudă să fie veșnice. O, nebuni fără minte! Nesfârșita Mea răbdare, bunătate și blândețe, iubirea Mea eternă pentru ființele de Mine create, nu vor servi cu siguranță niciodată scopurilor lor lacome, și toate planurile lor se vor nărui curând. Adevăr le spun acelora că vor fi măsurați cu aceeași măsură, și după faptele lor le va fi răsplata.

9. Aceia care nu știu încă cine sunt și cum sunt, mai bine ar fi să nu știe nimic despre Mine, pentru că numai atunci aș putea Eu să-i reînvii pe tărâmul spiritului. Dar dacă ceea ce știu îi face incapabili să primească ajutorul Meu, pentru că ucigându-Mă pe Mine în ei, distrug însăși viața care le-a fost dată, atunci ei se vor usca precum strugurii rupți din vie.

10. Ascultați cu atenție ce vă spun acum: Eu sunt singurul Dumnezeu etern, în tripla Mea natură de Tată Divin, Fiu născut om și Spirit al vieții, acțiunii și cunoașterii. Eu sunt întru eternitate iubirea și înțelepciunea adevărată. Nu am primit niciodată nimic de la nimeni. Tot ceea ce există este de la Mine, și tot ceea ce are cineva, de la Mine are. Cum aș putea fi Eu un tiran și să osândesc? O, proștilor! Eu vă iubesc, iar voi Mă disprețuiți. Eu sunt Tatăl vostru, iar voi Mă priviți ca pe un călău. Când vă binecuvântez, voi blestemați. Când Eu zidesc, voi dărâmați. Ceea ce Eu înalț, voi faceți să se încovoaie sub îndoielile voastre. Eu sădesc sămânța, voi o înăbușiți în mizerie. Voi vă împotriviți Mie în toate. Dacă aș fi așa cum spuneți voi că sunt, adevăr vă spun că Pământul nu ar mai exista; el chiar nici nu ar fi fost creat vreodată! Dar de vreme ce sunt ceea ce sunt, tot ceea ce a existat, există încă și va exista întotdeauna. Iar voi sunteți ceea ce sunteți, fără ca Eu să vă osândesc, pentru că, astfel, alegeți ceea ce veți fi în viitor. Celor care Mă acceptă și Mă iubesc așa cum Eu îi iubesc, le voi dărui libertatea și fericirea în veșnicie.

11. Spune-le funcționarilor și slujitorilor Mei: lăcașurile Mele nu sunt bănci sau oficii de schimb, căci cel care îmi slujește Mie, nu îmi slujește pentru bani, ci îmi slujește cu iubire. Iar acela care nu îmi slujește cu iubire este un străin pentru Mine, și Eu nu îl voi cunoaște. Căci cum ar putea acela să-Mi fie slujitor credincios dacă el vinde comorile stăpânului său și-și însușește ceea ce nu-i al lui, asemeni unui hoț? – Iuda Iscarioteanul M-a vândut pentru 30 de arginți fără să știe dinainte ce se va face cu Mine; pentru aceasta, el a fost hulit de lume și a pierit. Dar și acum - după ce am fost torturat, ucis și ridicat pe cruce, mai sunt dintre cei care Mă vând. O, hoți nerușinați și ucigași, cu ce să vă compar? Monștri, pui de năpârcă, dacă astfel Îmi slujiți voi Mie, oare nu la fel ar trebui să vă răspund? Iubitul Meu Pavel v-a învățat că acela care slujește altarul trebuie să și trăiască în altar, și că numai lucrarea iubirii este bună. Dar lucrarea voastră nu este a iubirii, și de aceea, voi nu sunteți decât tâlhari, hoți și ucigași ai Evangheliei și ai întregului adevăr. Țineți minte: după cum este fapta voastră, la fel va fi răsplata! Iubirea nu se poate cumpăra, ci ea există doar pentru ea însăși. Eu sunt iubirea cea adevărată și niciodată nu voi putea fi câștigat pentru alt preț decât pentru iubire. Eu v-am mântuit pe toți prin iubire, și de aceea cer acum iubire de la voi. Așa că acela care dorește să-Mi slujească, să-Mi slujească cu iubirea cu care Eu am murit pe cruce pentru el.

12. Spune-le deschis și adevărat mai-marilor acestei lumi că tronurile lor nu sunt mai înalte decât tronul împărăției Mele. Curând, Eu voi distruge orice tron care Mi se împotrivește Mie. Și vai de cei care îi slujesc! Căci Eu sunt Cel Preaînalt, iar legea Mea este și va rămâne eternă. Aceia care, precum moliile, se trudesc să roadă legea Mea și să facă din murdăria lor legi noi care să se opună legii Mele, vor fi striviți sub greutatea ei și vor pieri ca și cum nu ar fi existat vreodată. Oricine încalcă într-un fel sau altul legea Mea poate fi iertat dacă revine pe calea cea bună, își recunoaște greșelile, se căiește, se întoarce și rămâne la Mine, și Eu rămân în el. Dar acela care încearcă să submineze legea Mea, va fi strivit de ea și va înceta să mai existe pentru totdeauna. Căci toate legile lumești se opun poruncilor Mele, afară numai de acelea care au fost date prin iubirea Mea, de către oameni anume învățați de Spiritul Meu. Vai de tiranii și despoții care conduc lumea abuzând de autoritatea tronurilor lor. Căci atunci când paharul se va umple, ei vor cunoaște puterea celui slab. Pământul e al Meu și câmpul e al Meu. Aceasta vă spune, printr-un om simplu, Singurul Dumnezeu, Domnul Iubirii și al Împărăției, vouă, înțelepților acestei lumi. V-o spun Eu, Iehova. Amin!
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - DOMNUL CA TATĂ AL COPIILOR SĂI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:26 View PostDownload Post

Capitolul 3
DOMNUL CA TATĂ AL COPIILOR SĂI

(20 martie 1840)


Așa mi-a vorbit mie Domnul, și prin mine - tuturor, și acesta este adevărul adevărat și plin de credință.

1. Eu sunt o gazdă bună. Cu Mine nici o fărâmitură nu se va pierde. Cine investește în Mine, mult câștig va avea, iar pentru cel care rămâne în inima Mea, câștigul lui va crește mereu. Ridicați-vă ochii și uitați-vă la cerul înstelat! Cine a reușit vreodată să numere sorii și toate planetele pe care le-am creat cu miile pentru fiecare dintre ei? Iar Eu, Cel care sunt însuși Adevărul în fiecare cuvânt pe care îl rostesc, vă spun: voi da un pământ pentru o pară chioară și un soare pentru un pahar cu apă. Adevăr vă spun: cel mai neînsemnat ajutor dat din omenie vecinului tău, mult va fi prețuit și mult va fi răsplătit.

2. Mă întrebați dacă peste tot există oameni ca aici, pe pământul pe care îl locuiți voi. Iar Eu vă spun: da, există pretutindeni oameni* ieșiți din trupul Meu și care Mă cunosc după partea din care au ieșit. Aceia care au ieșit din mâinile Mele, Mă cunosc după mâini; aceia care au ieșit din picioarele Mele, Mă cunosc după picioare; aceia care au ieșit din capul Meu, după capul Meu Mă cunosc; aceia care au ieșit din părul Meu, Mă cunosc după păr; aceia care au ieșit din spatele Meu, Mă cunosc după spate; și toți aceia care au ieșit din alte părți ale esenței Mele trupești, Mă cunosc în mod corespunzător părții din care au ieșit. Viața și fericirea lor corespund întocmai acelei părți. Ei sunt cu toții creaturile Mele pe care le iubesc, căci pretutindeni Eu sunt iubirea adevărată.

3. Iar oamenii acestui pământ au ieșit chiar din inima Mea, și Eu i-am creat întocmai după chipul Meu. Ei nu sunt doar creaturile Mele, ci sunt copiii Mei preaiubiți, care Mă cunosc nu ca Dumnezeu și Creator, ci ca Tatăl lor bun, care, după o scurtă perioadă de-ncercare, îi va lua în casa Sa și va împărți totul cu ei, vor trăi împreună în vecie și vor împărăți lumea. Dar iată, toate creaturile Mele Mă iubesc ca pe Creatorul lor și-Mi mulțumesc bucuroase pentru viața pe care au primit-o; numai copiii Mei nu-și vor Tatăl și îi resping iubirea.

4. Iată, văd cu întristare cum în fiecare clipă ei se usucă cu miile și pier. O, de i-aș putea ajuta! Nu este dureros ca Cel Atotputernic să nu poată da ajutor?

5. Și iarăși, voi Mă întrebați: cum de este aceasta cu putință? O, da, vă spun că acest lucru este foarte posibil. Căci iată, toate creaturile Mele sunt Ținute în puterea Mea, însă copiii Mei sunt ținuți în iubirea Mea. - Puterea Mea poruncește, iar ei se supun, în timp ce iubirea Mea dorește numai și-i îndeamnă cu blândețe pe copiii Mei, care sunt liberi. Iar ei, liberi fiind, refuză să asculte și nu vor să șadă în fața Tatălui. Și întrucât sunt liberi, așa cum și Eu sunt, nu-i pot ajuta împotriva voinței lor. Puterea Mea poate trece peste orice, dar voia Mea se supune voinței copiilor Mei. Însă băgați de seamă: Eu sunt Tatăl vostru și sunt de asemenea Dumnezeul vostru; nimeni nu este mai presus decât Mine. Vreți să Mă cunoașteți ca Tată sau ca Dumnezeu? Faptele voastre îmi vor da răspunsul.

6. Luați aminte: Iubirea sălășuiește numai în Tatăl, și ea este Fiul. Oricine disprețuiește această iubire va fi supus puterii Divinității, pierzându-și libertatea pentru totdeauna; moartea va fi partea lui, căci Divinitatea sălășuiește deopotrivă în rai și în iad, pe când Tatăl numai în rai. Dumnezeu judecă totul conform puterii Lui, dar grația și viața eternă sunt numai în Tatăl, și ele poartă numele Fiului. Divinitatea poate distruge orice; dar Fiul, prin iubirea pe care o poartă, este viu, și El poate da viață și însufleți totul.

7. Toate acestea le spune copiilor Săi Tatăl chibzuit, pentru ca ei să poată alege calea cea bună și să primească moștenirea pe care le-a pregătit-o El și să o păstreze în vecie.

8. Spune-le cu iubire fraților și prietenilor tăi că Eu, Tatăl lor cel iubitor, îi aștept cu brațele deschise să-i strâng lângă inima Mea mereu și mereu. Nu au nici un motiv să plece din nou de la Mine, ci să rămână și să privească fața Mea, iar ochii Mei vor mărturisi mereu cât de mult îi iubesc și cât de sincere sunt intențiile Mele în ceea ce-i privește.

9. Spune-le că Eu mi-am întors ochii de la păcatele lor și le-am spălat până ce le-am făcut ca zăpada de albe. Nici un obstacol nu le mai stă în cale. Eu nu voi mai fi pentru ei un Tată nevăzut, ci Îmi vor putea privi fața și vor fi veseli și fericiți. Și toate grijile lor le voi lua asupra Mea.

10. O, cu câtă bucurie le voi purta de grijă! Ce sunt toate bucuriile și încântările cerurilor pentru Mine, Tatăl, față de beatitudinea de a fi iubit de dragii Mei copii, ca Părinte unic și adevărat?

11. Căci iată, vă dăruiesc vouă toate extazurile cerurilor pentru acest unic extaz, pe care îl păstrez pentru Mine. Și de aceea, copiii Mei nu trebuie să numească pe nimeni, decât numai pe Mine, Tatăl lor, căci Eu sunt acela și nimeni nu-Mi poate lua acest drept; Eu sunt Cel Unic, nimeni nu este mai presus decât Mine.

12. Iată, îi chem pe toți (frații și prietenii tăi) pe numele: HLVTSSAASS. (Vezi postfața, n.r.) Ei toți vor primi salutul Meu părintesc și vor avea întotdeauna, dacă doresc să vină, porțile cerurilor deschise, căci acestea sunt ochii spiritului lor; și chiar de astăzi Eu voi locui în inimile lor. Un singur lucru trebuie ei hotărât să facă, și anume să-și curețe trupul în fântâna cu apă vie. Ei vor lua atunci un toiag care este pe jumătate negru și pe jumătate alb și îl vor rupe în două: partea cea neagră o vor arunca la picioarele lumii, iar partea cea albă o vor păstra ca mărturie că au rupt pentru totdeauna legătura cu lumea și cu carnea ei.

13. Aceasta înseamnă că ei vor stărui asupra celor dinlăuntrul lor, vor recunoaște cine sunt și-Mi vor mărturisi în inimile lor slăbiciunile pe care le vor afla. Eu voi îndepărta necurăția din inimile lor și le voi umple cu focul divin al iubirii Mele părintești. Astfel curățiți, ei se vor putea apoi înfățișa, în credință, preotului. Iar Eu voi veni și voi lua cu ei parte, în fața altarului, la cea mai mare sărbătoare.

14. Spune-le de asemenea că ei nu trebuie să fie în nici un fel neîncrezători față de ceea ce Ține de biserică, căci Eu curăț orice hrană înainte de a o da acelora care doresc să ia parte întru spirit și adevăr la sărbătoarea Mea, iar ei se pot înfrupta fără teamă. Ceea ce Eu dau copiilor Mei este curat și sfințit, căci lor le-am dăruit binecuvântarea Mea. Eu voi binecuvânta templul și locul în care vor primi sfințenia. Pentru că Eu, Tatăl lor Preasfânt, voi fi cu ei oriunde vor merge, și nici un fir de păr de pe capul lor nu se va rupe.

15. Spune-le limpede să fie încredințați că iubirea Mea îi așteaptă și că nu-Mi voi închide brațele până când nu vor primi cu toții îmbrățișarea Mea, până nu vor cunoaște adevărata iubire, față în față cu Tatăl Preasfânt, și adevărata fericire care nu se sfârșește niciodată. Amin!”

16. Spune-le tuturor acelora care Mă caută că, pentru ei, Eu sunt mereu acasă, nu Mi-am fixat ore de primire ca regii și mai-marii acestei lumi. O inimă iubitoare este mereu binevenită la Mine, nu doar în zi de Sabat sau în zi sfântă, ci în fiecare clipă, la orice oră din zi și din noapte, ușa Mea vă stă deschisă. Așa că oricând veți bate, Eu vă voi răspunde: “Intră!”

17. Voi puteți, și chiar trebuie, să mărturisiți deschis că Eu nu v-am silit în nici un fel, ci v-am lăsat întotdeauna libertatea de a veni sau nu la Mine să Mă întrebați ce vă frământă, și că, atunci când voi M-ați întrebat, nu s-a întâmplat niciodată să nu știu ce să vă răspund. Când M-ați întrebat din iad, Eu v-am răspuns, când ați fost pe Pământ, Eu v-am vorbit, și v-am vorbit și când ați ajuns în ceruri. Urechea Mea a fost deschisă zi și noapte pentru voi. Ceea ce-Ți spun acum să scrii, tu scrii după cum ai răgaz pentru aceasta; Eu voi fi mereu mulțumit cu atâta cât poți și dorești tu să-Ți dai osteneala. De aceea, spune-le să fie încredințați că pentru Mine nu contează când vor veni ei la Mine, căci, oricând va fi aceasta, vor fi primiți și ascultați.

18. Spune-le copiilor că ei trebuie să nu Mă ia în râs niciodată, ci să Mă privească cu seriozitate. Eu nu glumesc nici când apreciez o glumă. Iau totul în serios, fie că e vorba de mare sau mic, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, fără excepție.

19. Căci, să știți, Eu distrug instantaneu și pentru totdeauna creaturile Mele care se dovedesc nefolositoare. Dar, pentru copiii Mei, am o mulțime de alte mijloace pentru a-i pedepsi și a-i cuminți dacă sunt îndărătnici, și voi face aceasta până vor fi încredințați că Eu sunt stăpânul casei, dacă nu vor să Mă accepte ca Părinte Sfânt și iubitor.

20. Vai și amar acelora care înțeleg greșit și interpretează greșit pedepsele Mele părintești! Vă repet: vai de aceia! Ei vor fi respinși de Tatăl și se vor confrunta pentru totdeauna cu Dumnezeul neînduplecat. Aceste lucruri le spun prin umilul și leneșul Meu servitor (n.n. Jacob Lorber). Amin! Eu, Iehova, Amin!”

(* - Despre viața pe alte planete vezi și „Saturn”, „Luna” dar mai ales „Marea Evanghelie a lui Ioan”, n.r.)
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - ADEVĂRATA BISERICĂ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:29 View PostDownload Post

Capitolul 4
ADEVĂRATA BISERICĂ

(22 martie 1840)


Astfel mi-a vorbit mie Domnul, și prin mine - tuturor, iar acesta este adevărul adevărat și plin de credință:

1. Grația Mea este o comoară de mare preț. Acela care o primește nu va mai dori nimic în vecie. De aceea, cu toții să vă străduiți să o obțineți, căci Eu sunt oricând gata să o dăruiesc oricui o cere.

2. Căci, iată, dacă voi doriți iertarea păcatelor voastre, vă spun că acestea vă vor fi iertate atunci când veți dovedi că într-adevăr le-ați ispășit întru Iisus, cel care este Cuvântul Meu viu și iubirea Mea pentru voi. Porțile cerurilor vă sunt deschise, și dacă doriți, puteți intra și puteți vedea fața Tatălui vostru sfânt, cel care sunt Eu, Dumnezeul etern, Iehova.

3. Puteți face aceasta cu ajutorul Cuvântului viu, care este Iisus Hristos, Iubirea eternă și Împărăția Mea, izvorul întregului bine și întregului adevăr. Iubirea v-a fost dăruită încă de la început, căci ea este chiar viața din voi, așa după cum puterea este existența creaturilor Mele, care, întrucât nu sunt libere, deși tot din iubirea Mea au apărut, nu sunt însăși iubirea, ci doar efectul ei. Aceasta înseamnă că tot ceea ce apare din putere este doar materie moartă; chiar dacă are aparența vieții, este în realitate moartă.

4. De ceea, dacă cineva își leagă iubirea de lumea materială, iubirea lui va pieri atinsă de răsuflarea morții, iar rezultatul va fi un morman de materie, sau, altfel spus, chiar moartea.

5. Dar acela care își îndreaptă iubirea către Mine, și o leagă de Mine, unește iubirea lui cu însuși izvorul iubirii și al vieții, și devine nemuritor.

6. Dar, iată ce vă spun: iubirea se află în el oarbă și în întuneric, ceea ce înseamnă că el este liber și independent, dar este totodată foarte expus pericolului de a se pierde pentru totdeauna.

7. De aceea, Eu am adăugat iubirii lui pentru Mine, în funcție de intensitatea ei, o parte potrivită de lumină, care este un dar pe care Eu i-l fac și care poartă numele de grație. Prin ea, Eu Mă revărs în fiecare om, după cât de mare este iubirea lui.

8. Dacă cineva are iubire, făcând astfel ca legea Mea, care este iubirea cea mai înaltă, să fie vie în el, asupra lui se va revărsa un șuvoi neîntrerupt de lumină și privirea lui va putea pătrunde în adâncul pământului și în înaltul cerurilor.

9. Spune-le copiilor, și spune-le tuturor, de orice religie ar fi - catolici, protestanți, evrei, musulmani, hinduși, sau chiar atei - acest lucru care, pe scurt, îi privește pe toți: există numai o singură biserică adevărată pe Pământ, iar aceea este iubirea pentru Mine, dăruită prin Fiul Meu și prin Duhul Sfânt, manifestat prin cuvântul Meu viu. Iar acest Cuvânt este Fiul, și Fiul este Iubirea din Mine. Eu și Fiul una suntem. Așa că, Eu fiind în voi, în sufletul vostru - căci inima voastră este locuința Mea - singura biserică adevărată de pe Pământ este sufletul. Numai în suflet este viața eternă și numai sufletul este biserica dătătoare de beatitudine.

10. Căci iată, eu sunt Domnul a tot ceea ce există. Eu sunt Dumnezeu cel Etern și Atotputernic și sunt totodată Tatăl vostru sfânt și iubitor. Și toate acestea Eu sunt prin Cuvânt, iar Cuvântul este Fiul. Fiul este iubirea și iubirea este legea, iar această lege v-a fost dată vouă. Dacă o veți respecta și veți acționa în acord cu aceasta, voi o veți cunoaște. Și, cunoscând-o, ea va fi vie în voi, vă va umple de slavă și vă va face liberi, și atunci voi nu veți mai fi supuși legii, ci deasupra ei, în grație și lumină, împărățind cu Mine.

11. Iar aceasta este beatitudinea sau Împărăția lui Dumnezeu în voi, adică singura biserică beatifică de pe Pământ. Și viața eternă numai în această biserică poate fi găsită.

12. Ori credeți voi că Eu locuiesc între patru pereți, în ceremonii, în rugăciuni și în mătănii? O, nu, este foarte greșit să credeți astfel, căci Eu sunt numai acolo unde există iubire, Eu Însumi fiind iubirea și viața. Eu vă dăruiesc iubire și viață, și Mă unesc cu voi doar în iubire și viață, niciodată în materie și moarte.

13. Eu am biruit moartea și am supus-o Divinității, pentru a avea putere deplină asupra a tot ceea ce există. Astfel, iubirea Mea a devenit lege pentru totdeauna și ea poate însufleți tot ceea ce i se supune.

14. Cum puteți atunci să credeți că Eu vă aștept în moarte, când Eu sunt însăși viața? Așa că duceți-vă mai întâi în biserica cea adevărată, care are viața, și numai după aceea în biserica moartă, care poate astfel să devină vie prin voi.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - SECRETUL CREAȚIEI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 01:36 View PostDownload Post

Capitolul 5
SECRETUL CREAȚIEI


1. Acela care are urechi de auzit, să audă, iar acela care are ochi de văzut, să vadă. Vă voi revela un mare secret din care veți putea înțelege cum Tatăl vostru preasfânt și plin de iubire se înfățișează vouă ca un frate, dându-vă posibilitatea de a-L cunoaște și de a vă bucura de El, față în față. Căci copiii trebuie să cunoască marea casă a Tatălui, pentru totdeauna.

2. Divinitatea a fost în eternitate puterea care a permis infinității să existe; Ea a fost, este și va fi infinitatea însăși. Adânc, în centrul Ei, Eu am fost în eternitate Iubirea și însăși viața Ei; dar am fost orb ca un embrion în matcă. Divinitatea însă cunoștea iubirea clocotitoare din inima Ei, și plăcându-i aceasta, a strâns-o cu putere, ca într-o îmbrățișare. Iar Iubirea devenea din ce în ce mai fierbinte, și tot mai multe straturi ale divinității o asaltau cu puterile și forțele lor colosale.

3. Apoi s-a înălțat un murmur mare, un freamăt și un vuiet, și Iubirea s-a temut și a tremurat în adânc sub apăsarea grea pe care o simțea din toate părțile. Atunci, Iubirea a devenit conștientă de Ea Însăși și sunetul din inima Ei a devenit cuvânt, iar cuvântul spunea: “Să se facă lumină!” Și flacăra din inima Iubirii arzătoare a început să strălucească, iar acea strălucire a devenit apoi lumină și s-a răspândit în toate spațiile infinității.

4. Dumnezeu a văzut marea glorie a Iubirii din El, și Iubirea a fost întărită cu puterea Divinității. Astfel, Divinitatea s-a unit cu Iubirea pentru totdeauna, iar lumina a apărut din căldura îmbrățișării lor.

5. Iubirea a văzut în Divinitate toate gloriile al căror număr nu are sfârșit, iar Divinitatea a văzut cum toate acestea se revarsă în interiorul Ei prin Iubire. Iubirea și-a văzut în Divinitate toate gândurile și s-a bucurat nespus de acestea. După aceea, Iubirea din nou s-a aprins și puterile Divinității s-au strâns în jurul Ei. Gândurile emanate de Iubire au devenit ele însele iubire, și nesfârșit era numărul lor.

6. Divinitatea a văzut cum Gloria și Iubirea Sa îi simt puterea. Și iubirea din interiorul Divinității a spus: “Să strângem iute gândurile de glorie și să le facem să iasă în afară pentru ca ele să fie libere și să Ne poată percepe; atunci, ele vor deveni conștiente de felul în care Noi le percepem pe ele și de felul în care le-am perceput mai înainte ca lumina să le lumineze formele!”

7. Apoi, Cuvântul a trecut în Divinitate și s-a făcut Iubire. Și iată, Divinitatea a vorbit întâia oară, spunând: “Așa să fie!” Atunci, o mulțime fără număr de scântei de spirit au Țâșnit libere în afara Divinității, și Iubirea s-a văzut pe Sine înmulțită de nenumărate ori și a văzut infinita Sa frumusețe în perfecțiune.

8. Totuși, toate cele ce existau nu erau încă vii și nu puteau încă percepe, căci ele nu erau decât forme fixe ale Divinității, în afara Iubirii.

9. Și iubirea a simțit compasiune pentru ele și a început să vibreze în adâncurile Ei. Această vibrație s-a înălțat în interiorul Divinității și Divinitatea a dăruit Iubirii acele creaturi captive, permițându-i să facă cu ele ce dorește. Și iată, formele neînsuflețite au căpătat viață și au început să se privească una pe alta, minunându-se și încălzindu-se la flăcările ce țâșneau din Iubirea divină, și de atunci ele au primit independența și capacitatea de a se mișca. Dar ele nu se cunoșteau încă pe ele cine sunt.

10. Atunci, Iubirea a vorbit din nou: “Să le facem să se recunoască pe ele însele, să le dăm voie să Mă cunoască pe Mine, și prin Mine, să Te cunoască pe Tine”.

11. Din nou, Cuvântul s-a înălțat la Divinitate și a răsunat în interiorul Ei, și el s-a făcut lege, iar legea este Iubirea care de atunci se revarsă asupra tuturor. Și iată, au fost la început Trei Legi, și din Trei s-au făcut șapte! Cele Trei Legi de la început au fost: Iubirea, Lumina și Divinitatea, iar cele șapte Legi au fost cele șapte spirite ale Lui Dumnezeu. Ele sunt și așa vor rămâne pentru totdeauna: 1) Iubește Iubirea. 2) Teme-te de Divinitatea care distruge, - ca nu cumva să fii distrus. 3) Iubirea dinlăuntrul tău este sfântă; așa că s-o respecți în tine și în ceilalți, după cum Divinitatea te respectă și este binevoitoare cu tine. 4) Fiecare își aparține lui însuși și-i aparține Iubirii lui Dumnezeu. Nici unul să nu se roage altcuiva. 5) Să nu-Ți ascunzi fața de altul pentru ca acesta să nu poată vedea cum este iubirea, - căci este asemeni Iubirii care te-a chemat în ființă. 6) Ce este înlăuntrul tău, este și-n afara ta, pentru ca nici o simțire să nu-Ți fie străină și să te piardă. 7) Exteriorul tău va fi reflectarea adevărată a felului în care Iubirea Divinității se privește pe Ea însăși în oglinda ta interioară; dacă nu va fi astfel, oglinda ta interioară se va sparge în bucăți și tu vei deveni o hidoșenie.

12. Apoi, Divinitatea a rostit cu glas de tunet în spațiile infinite osândirea la moarte a tuturor celor care nu respectă legea, iar ei au implorat Divinitatea pentru îndurare, cu mare teamă și cu mare dragoste pentru Iubire. Și după aceea, au ieșit în deplină libertate din Divinitate și au făcut ceea ce au dorit. Nimic nu s-a mai opus libertății lor din acel moment, căci acum ei cunoscuseră cine sunt, în libertate și în smerenie, și legea devenise acum a lor, fiind complet liberi.

13. Totuși, acum că deveniseră conștienți de marea lor putere, de măreția și splendoarea lor nespus de strălucitoare, cea dintâi din trinitatea divină, lumina Divinității, a aprins în ei dorința de a supune complet Divinitatea. Multe spirite dintre cele create s-au aprins de acest foc. Și atunci Divinitatea s-a mâniat foarte tare, și la fel și celelalte două spirite din cele trei, și ele au lăsat acest demon pradă mâniei Ei cumplite.

14. Cele două, precum și toate spiritele care au apărut din ele, și cele șapte, al căror număr era însăși reflectarea perfecțiunii, au fost găsite curate în credința și smerenia lor, și au fost primite în sferele puterii lui Dumnezeu. Și Iubirea a văzut că ele au fost găsite curate și s-a bucurat nespus. Și atunci, iată, puterea Divinității s-a înălțat în Iubire și s-a arătat mișcată de aceasta. Și întreaga creație a simțit fiorul Divinității. Iar Divinitatea și-a îndreptat către Iubire simțirea Sa, făcând ca ochii întregii creații să se deschidă în acel moment și să vadă pentru întâia oară Iubirea eternă.

15. Atunci, ființele, al căror număr nu avea sfârșit, au fost nespus de uimite și o mare bucurie le-a cuprins, căci ele văzuseră puterea lui Dumnezeu în Iubire, și văzuseră, de asemenea, că și în ele exista iubire, deci exista putere, iar această putere era cea care le chemase în ființă. Ele se recunoscuseră pe ele însele, recunoscuseră Iubirea și pe Dumnezeu.

16. Acum, Divinitatea a fost din nou mișcată și toate creaturile s-au temut. Iubirea a văzut teama lor și a văzut că aceasta era bună. Iar teama lor a devenit supunere, și supunerea a devenit smerenie, și smerenia a fost iubirea lor. Iar iubirea a devenit legea lor, și legea a devenit eterna lor libertate, și libertatea a devenit viața lor, iar viața a fost eterna beatitudine.

17. Și iată că acum Iubirea eternă le-a vorbit și ele au înțeles Cuvântul! Limbile lor s-au dezlegat și primul cuvânt pe care buzele lor l-au rostit a fost iubire. Și Divinității i-a plăcut sunetul vorbirii lor și s-a înfiorat de iubire ascultându-le glasul. Acest fior a luat formă în interiorul creației, și forma lui a devenit sunet, și sunetul a fost cel de-al doilea cuvânt - Dumnezeu.

18. Și numai acum creaturile au fost perfecte. Iar Iubirea le-a spus lor: “Cel dintâi creat dintre voi a fost pierdut. De aceea, voi lua Eu locul lui și voi rămâne printre voi pentru totdeauna”.

19. Atunci din nou limbile lor s-au dezlegat, și ele au căzut în genunchi și s-au închinat Iubirii.

20. Și acum Iubirea privea tot ceea ce Dumnezeu crease prin Ea și Ea crease prin Dumnezeu. Și a simțit Iubirea compasiune pentru cel pierdut, iar Divinitatea s-a cutremurat în adâncul Ei, și atunci un tunet mare a răsunat în toate spațiile infinității lui Dumnezeu. Tunetul a pătruns adânc în inima Iubirii eterne, astfel că singură Iubirea a înțeles ce spunea acest tunet. Și tunetul a devenit cuvânt în interiorul Ei, iar acest cuvânt a spus: “Îți dăruiesc toată puterea; fă ceea ce dorești și spune: „Așa să fie!‟, și așa va fi”.

21. Și atunci, Iubirea s-a înfiorat în inima Ei și întâia lacrimă a curs din ochiul Iubirii eterne, iar această primă lacrimă revărsată din inima Divinității a fost și va fi pentru totdeauna numită COMPASIUNE.

22. Această lacrimă a devenit o apă mare, care s-a revărsat în spațiul infinit și în cele mai profunde adâncuri ale Divinității, și ea a îmblânzit focul mâniei lui Dumnezeu.

23. Și atunci, Spiritul lui Dumnezeu, în puterea Sa, s-a mișcat ușor peste ape, și apele s-au despărțit. Iar Dumnezeu i-a vorbit Iubirii Sale, și Iubirea Sa era însuși Cuvântul. Cuvântul a coborât în adâncurile extreme, plutind peste ape, iar apele s-au despărțit în picături mari și mici, care s-au răspândit în toate spațiile infinității. Și erau atâtea picături câte spirite se pierduseră, adică nesfârșit era numărul lor.

24. Iar ultima picătură a rămas în adâncul apelor, în straturile cele mai profunde ale compasiunii, ea nu s-a împrăștiat ca celelalte. Acolo unde a rămas, ea a fost menită să fie chiar inima Iubirii eterne și scena celor mai mari înfăptuiri ale acesteia.

25. Și iată, această ultimă picătură a devenit planeta Pământ, pe care tu și frații tăi locuiți. Iar celelalte picături s-au transformat în nenumărați sori, planete și felurite alte corpuri cerești. Și astfel, au luat ființă cerul și stelele, soarele și luna, pământul cu uscatul și apele sale.

26. Ridică-ți acum ochii și privește: vei înțelege minunile Iubirii eterne! Tu poți vedea în orice clipă strălucirea soarelui, lumina lunii și licărirea stelelor din diferite constelații, care poartă numele semnelor zodiacale. Poți vedea, de asemenea, marea varietate de forme ale celor trei regnuri existente pe Pământ. Dar nici una dintre aceste fărâme ale creației nu a pătruns până acum în înțelegerea naturii radiației solare și a apariției soarelui, a strălucirii lunii, a licăririi stelelor și a imensei varietăți de constelații, ori a structurii Pământului*.

27. Însă, pentru că sunteți copiii Mei, voi trebuie să cunoașteți toate aceste frumuseți, căci Tatăl vostru preasfânt și plin de iubire vi le-a dăruit tocmai spre a-L recunoaște, spre a-L iubi mai presus decât orice, și spre a vă iubi unii pe alții așa cum Tatăl vă iubește pe voi toți.

28. Când au luat ființă sorii și planetele lor, prin eterna și infinita compasiune și iubire ale lui Dumnezeu, ei nu aveau nici căldură, nici lumină, nici strălucire, pentru că atunci era încă o noapte adâncă pe sorii, planetele și lunile create. Dar în centrul sorilor, Iubirea eternă a trimis o scânteie din grația Sa, și această scânteie - mai iute ca fulgerul – a împrăștiat întunericul și a făcut ca sorii să strălucească, iar strălucirea lor va dura atâta cât scânteia de grație divină nu le va fi luată.

29. Și atunci, planetele și lunile au început și ele să strălucească, și au fost împărțite sorilor, atâtea câte trebuia pentru fiecare soare. Și Iubirea a suflat duh asupra lor, prin puterea și slava Divinității. Lumina a vibrat atunci în interiorul sorilor, mările s-au revărsat peste maluri și aerul s-a mișcat peste planete și a adiat asupra lor, așa cum Spiritul lui Dumnezeu s-a mișcat peste apele compasiunii. Lunile au răsărit deasupra pământurilor cărora le-au fost date și au rămas deasupra lor ca fructele într-un copac, apoi au prins a se roti în jurul acestora în cercuri largi, fiindu-le de atunci însoțitori permanenți. Iar acolo unde erau mai multe luni, ele au primit fiecare câte o orbită fixă de rotație, ca semn al dragostei Tatălui pentru copiii Lui, care pot cu toții să-i vadă fața, fiecare tot atât de mult. La fel văd lunile fețele pământurilor lor, și nu se pot întoarce niciodată de pe orbitele pe care le-au primit, spre a nu-și distruge reciproc structurile de lumină.

30. Căci, vedeți voi, lunile nu sunt solide, ci poroase, așa cum este spuma mării atunci când se întărește și capătă o aparență solidă. Ele sunt neroditoare și lipsite de apă. Aerul pământurilor este pentru ele la fel de greu ca apa, iar aerul lor este precum eterul dintre pământuri și sori. Iar ele au fost create spre a primi spiritele materiei și a le păstra până ce acestea își dovedesc statornicia, se maturizează și devin apte să primească grația divină.

31. Partea solidă a pământurilor este partea ce corespunde mâniei Divinității, îmblânzită prin compasiune, care acum încătușează spiritele celor rătăciți. Ei vor fi ținuți captivi în pământuri (n.n. în materie) până ce va veni vremea ca - pe neașteptate - să fie eliberați din strânsoarea lor și să primească o altă legătură în materie, mai puțin strânsă, însă suficient de puternică pentru a-i Ține captivi încă, și din care vor putea ieși la lumină atunci când Iubirea eternă îi va trezi din nou. Apele mărilor și râurilor sunt pline de asemenea spirite care învață în acel mediu umilința, și aerul, de asemenea, este plin de ele, căci în aer ele se purifică. Iubirea eternă este prezentă în fiecare formă; cu toate acestea, mânia Divinității a fost numai îmblânzită, nu și stinsă pentru totdeauna.

32. Luați acum aminte: în centrul soarelui există o scânteie de grație care dă lumină prin intermediul focului mâniei lui Dumnezeu. În centrul Pământului există însă o scânteie din mânia lui Dumnezeu, sub forma unui balaur de foc, care Ține în captivitatea trainică a pietrei hoardele de demoni ce urmează să străbată mai întâi apele compasiunii, atunci când le va veni timpul să fie eliberați, pentru a încerca a doua oară să dobândească libertatea și viața eternă. Iar acum puteți înțelege misterul existenței voastre și minunea marii iubiri pe care Puterea eternă v-o poartă, căci Ea vă permite să renașteți de mai multe ori, astfel ca cei pierduți să fie recuperați și să primească viața eternă, libertatea, legea, iubirea și lumina. Iată de ce am vrut să cunoașteți toate aceste lucruri, pentru că ele vă pot face să înțelegeți cât de imensă este Iubirea eternă, dacă Ea tolerează atât de multe și înfăptuiește asemenea minuni pentru voi, ființe îndărătnice.

33. Prin suflarea duhului compasiunii, Iubirea a făcut ca planetele să se rotească în jurul sorilor lor și în jurul propriilor axe, spre a le arăta copiilor Ei că, în tot ceea ce fac, ei trebuie să urmeze exemplul acestora. Cei slabi să fie asemeni lunilor, cei puternici asemeni pământurilor, iar cei renăscuți să fie asemeni sorilor. Cei slabi vor vedea tăria Iubirii care nu-i abandonează niciodată dacă, asemeni lunilor, ei își întorc statornic fața către Ea, rotindu-se în jurul Ei în cercuri mici, chiar dacă puterea Ei este prezentă într-o sferă foarte mare. Iar cei puternici vor fi asemeni pământurilor care se rotesc independent, pregătindu-se să fie gata în orice clipă să primească, prin grația Iubirii, lumina și căldura. Prin puterea Ei interioară, Iubirea le dăruiește acestora lumina, căldura și viața, care vor produce fructe de tot felul. Aceste fructe îi vor hrăni pe cei slabi, îi vor însufleți pe cei întrupați și-i vor încânta pe cei renăscuți. Iar cei renăscuți din apele compasiunii Iubirii, în ființa cărora grația se manifestă plenar, vor fi asemeni sorilor. Lumina lor va străluci pretutindeni, și căldura lor îi va reînvia pe cei slabi și-i va stimula pe cei puternici să îi hrănească, căci, între copiii unuia și aceluiași Tată, trebuie să existe o frăție adevărată.

34. Priviți acum și mai profund și veți vedea de ce am rânduit Eu astfel lucrurile! Iată, luna are multe pete și zone întunecate, pământul are calote polare înghețate, munții înalți, văi adânci, izvoare, râuri, lacuri, mări și oceane; iar soarele are pete mari și mici. Toate acestea sunt efectele iubirii și grației, sau - altfel spus - ale căldurii și luminii care, în esență, nu sunt altceva decât manifestarea Iubirii eterne și a puterii Divinității. Priviți acum luna și pe cel slab, observați cât de mare este asemănarea dintre ei; astfel, vi se va revela natura lunară. Priviți acum pe cel puternic și lucrările lui; veți înțelege natura pământului. Căci, de la un pol la altul, pământul este liniștea adâncă a spiritului iubirii îndreptându-se către Iubire, iar rostul lui este acela de a permite deplasarea, conform ordinii prestabilite, a tot ceea ce înconjoară acest spirit, către scopul comun: conservarea. Totul depinde de această liniște; nimic nu se poate realiza fără ea, iar acela care nu este asemeni polilor Pământului, nu va putea niciodată să pătrundă în universul lui interior, așa cum face axa care unește cei doi poli. Iubirea voastră trebuie să fie rece ca gheața polară, pentru a vă permite să absorbiți toată căldura iubirii divine. Căci ceea ce este deja fierbinte nu mai poate primi căldură, și numai ceea ce este rece, în liniștea sa adâncă, poate să absoarbă complet căldura și să o trimită apoi cu putere în toate zonele vieții. Acela care absoarbe căldura, care este însăși Iubirea lui Dumnezeu, și nu îi permite după aceea să curgă prin el mai departe, este un avar ce va fi distrus de aceasta, așa cum este topită gheața de căldura focului. Dar acela care o primește precum polii pământului și îi permite apoi să curgă către tot ceea ce îl înconjoară, fie acestea aproape sau departe, este cu totul în acord cu voia Celui Sfânt, de la care vine iubirea.

35. Această iubire va face multe roade, ea se va înălța către lumina grației și va privi în permanență în profunzimile nemărginite ale Divinității - așa cum polii Pământului privesc în spațiile infinite ale creației Iubirii lui Dumnezeu. Cu ochii larg deschiși, ea va absorbi razele proaspete venite din spațiile infinite în care nenumăratele ființe ale compasiunii se deplasează, fiecare după natura ei, și se va scălda în beatitudinea Iubirii eterne. Așa cum polii Pământului sunt strălucitori, la fel iubirea îndreptată către Iubire se va aprinde și va deveni ea însăși strălucitoare ca un soare.

36. Acela care rămâne constant în centrul iubirii iluminatoare, care este grația, va avea spatele ca o coloană fierbinte de iubire, așa cum Pământul are axa polară, ochii lui vor străluci de înțelegere, așa cum strălucesc polii Pământului, brațele lui se vor mișca precum râurile, iazurile și izvoarele, iar faptele sale vor curge către mările compasiunii divine, a căror sare este grația și înțelegerea Iubirii eterne și a vieții veșnice.

37. Ei bine, iată, v-am dat cheia cu care puteți dezlega taina Pământului care vă poartă.

(* - Vezi și „Pământul”, revelație primită de Jakob Lorber, n.r.)
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - STELELE ÎN CORESPONDENȚA LOR
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 22:05 View PostDownload Post

Capitolul 6
STELELE ÎN CORESPONDENȚA LOR


1. Acum, ridicați-vă ochii către soare, care este imaginea fidelă a celui renăscut! Priviți cu atenție și veți vedea că pe centura sa apar uneori pete. Din punctul de vedere al naturii, acestea sunt erupții solare, cumva asemănătoare erupțiilor vulcanice de pe Pământ. Ele reprezintă însă izbucniri ale mâniei Divinității și palide semne ale puterii Ei, capabile să distrugă totul. În funcție de caracterul lumii respective, ele se fac parțial simțite pe planete sub forma furtunilor mai mult ori mai puțin violente, după cât de mare este pata care le-a generat. Dar Iubirea, care devine activă în asemenea situații, varsă din nou apa compasiunii peste soare, și șuvoaiele care se revarsă din nesfârșitele mări ale grației Ei îmblânzesc din nou focul. Astfel, totul reintră în ordinea perfectă în care Eu sunt de-a pururi Însăși Iubirea Eternă. Nimic din ceea ce a fost creat și există nu poate fi în afara acestei ordini. Iar acela care, în mod voit, iese din ordinea firii și acționează împotriva vieții și a iubirii, va pieri pentru totdeauna.

2. Ați văzut acum ce este soarele, a cărui natură este - și trebuie să fie - simplă, pentru că scopul existenței lui este - și trebuie să fie - acela de a se înscrie în ordinea Iubirii.

3. Întoarceți-vă acum privirea la cei renăscuți, la copiii lui Dumnezeu și la legea Iubirii, cea care permite viața în libertate și în lumina grației revărsate din oceanul compasiunii. Soarele își va lepăda în fața ochilor voștri vălurile care îl acoperă, și nici una dintre tainele lui nu vă va rămâne ascunsă.

4. Iată, și soarele are polii lui, prin care lumina și căldura ce vin din liniștea grației din centrul său se revarsă în afară, scăldând totul în jur. Căci, fără liniște, lumina și căldura nu pot fi primite. Liniștea este însăși Iubirea lui Dumnezeu. Numai din liniște, din pace, vine putința de a primi lumina și viața.

5. Căci, după cum ați văzut, atunci când aerul este liniștit, este o zi senină și luminoasă pe pământ, iar atunci când vânturi puternice bat din toate direcțiile, nori negri se adună și întunecă lumina soarelui.

6. Dorințele voastre și grijile de tot felul se aseamănă vânturilor. Ele împiedică lumina grației să curgă prin voi, așa cum norii aduși de vânturi împiedică razele soarelui să atingă pământul.

7. De aceea, nu vă faceți griji, ci lăsați în seama Mea toate dorințele și grijile voastre, pentru ca pacea să vă cuprindă și Eu să Mă pot revărsa în voi.

8. Așa cum Pământul se rotește cu regularitate în jurul nemișcării polilor lui, respectând ordinea determinată de puterea Iubirii Mele, astfel încât nici o parte a lui nu rămâne vreodată fără lumină, la fel și acțiunile voastre trebuie să fie determinate de iubirea Mea, care se află în voi încă de la început, și care mai târziu a devenit activă în funcție de capacitatea voastră de a primi Cuvântul pe care Iubirea eternă vi l-a dat, prin grație, ca lege. Așa cum noaptea aduce pământului odihna, la fel voi trebuie să vă împrospătați puterile prin iubire. Și așa cum ziua luminează pământul, la fel voi veți fi luminați de soarele grației divine.

9. Veți fi la fel ca iarna care este rece în nemișcarea ei, și de aceea, capabilă să primească până în cele mai mari adâncuri ale pământului căldura. Și acolo unde iarna a venit, puteți fi încredințați că primăvara va veni și ea curând, fiind copilăria iubirii în voi. Și vara va veni și ea, ca vârsta celei mai intense activități a iubirii, care, prin grație, a devenit acum puternică în voi. Apoi tăcuta toamnă, încărcată de fructele lucrării iubirii și grației, va veni la rândul ei, iar voi veți renaște ca sorii spre a vedea fața Tatălui vostru preasfânt, și tot ca sorii veți dărui lumină peste tot în lume, prin marea putere a grației, iubirii și compasiunii nesfârșite a bunului vostru Părinte.

10. Dar cine nu este precum luna și nu devine precum pământul, nu va putea niciodată să devină precum soarele. Acela este ca o cometă, fără statornicie, iar substanța sa este furată din coroana de grație a soarelui; drumul său este în afara ordinii, ca cel al hoților și al tâlharilor, iar ceea ce îl gonește prin cosmos dintr-un loc în altul, este doar teama de lumină. Nicăieri nu-și va afla odihna. Lumina îl va urmări pretutindeni și va scânteia în noaptea lui adâncă.

11. Și, în final, el se va prăbuși ca o stea căzătoare și va fi exclus din ceruri pentru întunecimea lui și pentru cutezanța de a fi furat, ca un hoț, grația divină. Căci furtul luminii îl va distruge pentru totdeauna. El va pieri precum acele fructe care sunt prea de timpuriu expuse soarelui, mai înainte ca iubirea să le facă să crească. Neavând încă tăria necesară, din cauza prea slabei legături cu seva iubirii, în loc să se coacă, ele devin din zi în zi mai mici și mai moi, până ce în final cad din copac, sunt strivite sub picior și distruse pentru totdeauna.

12. Iată, ați aflat acum care este natura și semnificația sorilor, pământurilor, lunilor, cometelor și stelelor căzătoare, în toate părțile lor, de la cele mai mari, la cele mai mici.

13. Spiritul iubirii și grației se află în voi și el deține întreaga înțelepciune. Acela care îl ascultă va explora cele mai mari profunzimi, va cerceta moartea și va găsi răspuns la toate întrebările lui. Va înțelege toate ființele vii, se va hrăni cu iubirea lor și va fi încântat de lumina lor. De va pune urechea la pământ, iarba îi va destăinui secretele iubirii, pământul îi va povesti despre adâncurile lui, munții îi vor asculta glasul și cuvântul lui va pătrunde până în măruntaiele pământului. Și de va privi marea, lumina ochilor lui va străluci în fiecare picătură de apă și va pătrunde în fiecare fir de nisip. Și toate spiritele captive încă în aceste elemente vor țâșni la lumina revărsată de ochii lui, ca peștii și viermii mării atrași de o flacără ce strălucește la suprafața apei, lăsându-se prinși spre a fi apoi eliberați din închisoarea nopții eterne. Ei vor recunoaște Iubirea, își vor potoli setea bând din apa compasiunii și se vor ridica deasupra slăbiciunii. Astfel, vor afla cât de mare este puterea iubirii Tatălui lor și a Cuvântului, care este Iubirea dinlăuntrul Tatălui, și a Spiritului, care este puterea dinlăuntrul amândurora.

14. Iată, toate aceste lucruri - și multe altele - dorește Spiritul Meu să vă învețe, dacă veți da ascultare vocii Lui! Însă sunetul vocii Lui nu este puternic, el este foarte fin, și tocmai de aceea pătrunde în absolut tot, precum căldura iubirii și lumina grației și a compasiunii Tatălui vostru preasfânt.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - ERELE PRIMARE ALE PĂMÂNTULUI ȘI LUNII CREAREA LUI ADAM ȘI EVA
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 22:10 View PostDownload Post

Capitolul 7
ERELE PRIMARE ALE PĂMÂNTULUI ȘI LUNII
CREAREA LUI ADAM ȘI EVA


1. Acum am să vă arăt crearea lumii vii, de la cele dintâi ființe până la cele de pe urmă, de la cele mai mici la cele mai mari, și veți putea înțelege cum totul s-a făcut prin iubirea și înțelepciunea Mea, și cum totul se înscrie în ordinea eternă a amândurora, cea care este însuși Cuvântul și puterea dinlăuntrul Divinității. Și veți înțelege că nimic nu există în întreaga infinitate, fie acel lucru mare sau mic, care să fi apărut altfel decât pe această cale!

2. Priviți și ascultați: așa cum Pământul a luat ființă, la fel au luat luna, soarele și stelele; dar la început Pământul era sterp, iar suprafața sa se înfățișa precum suprafața unei mări. Nori groși pluteau pe deasupra apelor, pătrunzând până foarte adânc în spațiile morții. Lumina soarelui nu putea străbate stratul gros de nori și nu putea lumina picătura ruptă din compasiunea divină. Luna era și ea acoperită de vaporii degajați din picătura de compasiune. Acest strat de vapori a avut însă un rol foarte important, căci numai în căldura din interiorul lui s-a putut naște Pământul și cu ea s-a hrănit luna. Așa cum găina stă pe ouă și le clocește, soarele a stat deasupra Pământului și l-a încălzit cu razele sale, ce purtau căldura și lumina iubirii lui Dumnezeu, până ce el s-a maturizat suficient, și până când luna a crescut destul spre a putea fi dată la o parte de la sânul mamei sale.

3. Apoi, straturile groase de nori s-au împărțit în două și au rămas nemișcate deasupra polilor. Centura Pământului a devenit liberă, soarele și-a privit chipul în apele Pământului, iar Pământul a reflectat cu recunoștință lumina către sânul bogat al soarelui. Cu ochii larg deschiși, el a privit luna scăldându-se în lumina grației Iubirii eterne, revărsată de soare.

4. Iată cum a fost mai departe: Pământul se simțea acum împlinit, pentru că era hrănit cu compasiunea Iubirii și își vedea draga lui lună rotindu-se cu vioiciune în jur. Iubirea îi umplea pieptul și dorea ca încă o dată să își ofere sânul plin cu laptele compasiunii. Dar laptele se întărise la căldura iubirii sale și devenise pământ ferm, ridicându-se deasupra mărilor. Iar mările se retrăseseră în adânc, asemeni zerului care se separă în laptele prins, pentru a liniști mânia existentă încă în inima pământului, prin sarea grației compasiunii revărsată de Dumnezeu în toată puterea și tăria Sa.

5. Și atunci, o pace adâncă s-a făcut pe Pământ și în toate spațiile infinității lui Dumnezeu. Pentru prima dată, Iubirea eternă a coborât pe Pământ în întreaga Ei deplinătate, învăluindu-l cu atotputernicia Ei.

6. Atunci, plante de tot felul, ierburi, arbuști, copaci, au răsărit din solul Pământului. Mările, lacurile, râurile, iazurile și izvoarele s-au umplut de pești și de alte viețuitoare. Aerul s-a umplut de păsări. Iar numărul după care au fost alcătuite toate speciile care au apărut în ape, pe pământ și în aer, era același cu numărul după care a fost creat omul, cu numărul grației Iubirii și cu numărul mântuirii și renașterii viitoare.

7. Ascultați și căutați acum să înțelegeți ceea ce nimeni până la voi nu a auzit și nu a înțeles: acest număr este esența tainică a Însăși Iubirii eterne; el este expresia ordinii și legii existente dintotdeauna în interiorul și în exteriorul Iubirii, ordine și lege care există întocmai și acum, și va exista mereu în toată măreția și puterea lui Dumnezeu. Și a luat Iubirea lut, care era precum smântâna deasupra laptelui prins, și cu mâinile puterii Sale, l-a frământat și a făcut din el primul om, respectând numărul ordinii Sale, și a suflat asupra lui duhul vieții. Iar răsuflarea Ei a devenit în om suflet. Sufletul s-a răspândit în întreaga ființă a omului, pecetluind pentru totdeauna legătura lui cu numărul ordinii, conform căruia a fost creat. Dar nu numai omul a fost creat după acest număr, ci și toate spiritele și toate lumile din spațiul infinit, Pământul cu tot ce există pe el, luna și soarele.

8. Și iată, primul om de pe Pământ, ieșit din mâinile puterii și tăriei Iubirii eterne, s-a numit “Adam”, sau “Fiul Compasiunii și grației”.

9. Acest Adam a luat locul celui dintâi spirit creat, cel care căzuse. Lui nu i s-a arătat de la început cine este, și de vreme ce nu se cunoștea pe sine și nu vedea nici o asemănare între el și lumea înconjurătoare, el se simțea fără rost.

10. Atunci Iubirea eternă, nevăzută de el, căci ochii sufletului lui erau încă orbi, a suflat asupra lui și el a adormit în dulcea Ei pace. Apoi, Iubirea a făcut în inima lui Adam, sub forma unui vis minunat, un chip asemănător lui, de un farmec nespus și de o mare frumusețe.

11. Iubirea eternă a văzut marea bucurie a lui Adam, care contempla interior acel al doilea eu al său. Atunci, Iubirea l-a atins pe Adam în partea în care i se dăruise o inimă, întru totul asemănătoare inimii Divinității, pentru a primi prin ea iubirea și viața pe care Dumnezeu le revărsa asupra lui. Ea a scos această iubire de sine în afara lui Adam, în scopul pregătirii locuinței Sale în interiorul lui, spre a împlini prin aceasta legea viitoare a grației compasiunii. Iar iubirea de sine scoasă în afara lui Adam, a pus-o într-un trup material căruia i-a dat numele “Caiva”, sau, așa cum se obișnuiește să i se spună, “Eva”. Toate acestea le-a înfăptuit Iubirea eternă pentru a pregăti mântuirea prin iubirea de sine și renașterea viitoare.

12. După aceea, Iubirea eternă l-a atins din nou pe Adam și l-a trezit spre a contempla iubirea de sine scoasă acum în afara sa, iar el a fost nespus de încântat să își contemple iubirea, care arăta acum atât de drăgălaș. Această iubire, numit㠓Eva”, l-a găsit plăcut pe Adam, s-a plecat în fața lui și l-a urmat de atunci pretutindeni, în tot ceea ce făcea.

13. Atunci, Iubirea eternă l-a strigat pe Adam pentru prima oară pe nume. “Adam!” - i-a spus Ea. “Eu sunt Domnul Gloriei, Tăriei și Puterii!”

14. Și i-a spus mai departe Iubirea eternă: “Privește-ți femeia!” - Iar Eva a răspuns: “Privește, Doamne, spre roaba care așteaptă la picioarele fiului Tău poruncile sale!”

15. Iar Iubirii i-au plăcut foarte mult lucrările puterii Sale, înfăptuite prin grația compasiunii, și a continuat să le vorbească lui Adam și Eva despre toate lucrurile, cum să le numească și cum să le folosească. Iar atunci când ei au înțeles toate acestea și știau să folosească toate câte existau, Iubirea din nou le-a vorbit, spunându-le: “Acum voi ați învățat despre toate lucrurile, le cunoașteți și știți cum să le folosiți, afară numai de unul, iar despre acesta vă voi învăța chiar acum, dăruindu-vă puterea de a procrea și de a vă reproduce. Dar încă nu aveți permisiunea să folosiți această putere, decât numai după întoarcerea Mea, și numai dacă vă voi găsi înveșmântați în straiele supunerii, smereniei, credinței și castității. Vai vouă însă de vă voi găsi goi, căci atunci vă voi lepăda morții!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - CĂDEREA
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 22:15 View PostDownload Post

Capitolul 8
CĂDEREA


1. După aceea, Iubirea eternă și-a acoperit chipul și s-a retras pentru o anumită perioadă de timp, în acord cu numărul ordinii eterne, redevenind oarbă în adâncul compasiunii Ei. Ea nu dorea, și chiar nu putea, să știe ce vor face noile creaturi cu libertatea lor, pe care judecata Divinității a hotărât să o supună unui test pe parcursul unei scurte șederi pe Pământ. Locul dăruit lor spre locuință a fost o vale ca o grădină, situată pe partea cu sol ferm a Pământului, care s-a numit Paradis. Acesta a fost locul unde mai târziu a curs lapte și miere, și locul marilor înfăptuiri ale Iubirii eterne, numit pentru totdeauna - “Bethleem”. Acolo, Cuvântul etern s-a întrupat și a văzut pentru prima oară lumina grației Sale strălucind deasupra picăturii compasiunii divine, mai intens decât soarele, luna și toate stelele.

2. Mânia Divinității, care voia să pună libertatea lui Adam și Eva la încercare, a născut în ei dorința și a făcut-o să crească conform unor rațiuni numai de Ea cunoscute. Iată cum a fost: în acea grădină se găsea un pom care făcea cele mai frumoase roade, iar Eva a simțit deodată o mare dorință de a gusta din ele. Ea i-a spus lui Adam: “Uite, Adam, mie îmi este tare poftă de fructele acestea. Dacă vrei, voi lua unul, îl voi gusta și pe urmă Ți-l voi da Ție, ca primul dar din mâinile mele”.

3. Iar Adam a tăcut, cugetând la vorbele Evei. Atunci, o voce interioară, care era sfântă, căci venea chiar de la Divinitatea dinlăuntrul lui, i-a spus: “De vei mânca fructul acestui copac, vei muri!” Adam s-a speriat foarte tare și nu a putut să-i răspundă iubitei sale Eva.

4. Iar în Eva dorința devenea tot mai mare. Ea a întins mâna și a rupt un măr din acel pom. Aceasta l-a întristat foarte tare pe Adam, căci el știa acum că Eva a fost necredincioasă inimii lui. El i-a spus:

5. “Eva, Eva, ce-ai făcut! Noi nu am fost încă binecuvântați de Domnul vieții, tăriei și puterii. Tu Ții în mână fructul morții; aruncă-l departe de tine, ca să nu murim atunci când vom apărea goi în fața Domnului dreptății!”

6. Spusele lui Adam au speriat-o foarte tare pe Eva și atunci ea și-a înfrânat pofta, lăsând să cadă la pământ mărul pe care îl Ținea în mână. Adam s-a bucurat mult de aceasta, pe de o parte pentru că Eva s-a eliberat de dorință, și pe de altă parte pentru că el însuși a scăpat din cursa mortală în care Eva era cât pe ce să îl atragă.

7. Dar dorința pe care Eva a smuls-o din inima ei și a lăsat-o să cadă la pământ, a luat - prin puterea osândei mâniei Divinității - forma unui șarpe mare; acesta a apucat mărul cu fălcile, s-a târât în copac, răsucindu-se în jurul trunchiului lui și în jurul fiecărei crenguțe, de la rădăcină până la vârf, și a Țintuit-o pe Eva cu privirea. Eva l-a văzut și a rămas cu ochii pironiți în ochii lui. Prin ea, Adam a devenit de asemenea conștient de existența șarpelui, deși el încă nu-l vedea.

8. Eva s-a apropiat de șarpe și s-a uitat cu mare încântare la mișcările seducătoare pe care acesta le făcea în jurul copacului, și la culorile opalescente ale pielii lui reci și solzoase.

9. Șarpele s-a apropiat și a pus mărul pe genunchiul Evei, care acum se așezase, a ridicat capul și i-a vorbit astfel:

10. “Eva, privește-ți fiica pe care tu ai aruncat-o la pământ, uită-te cum se răsucește în jurul copacului dorinței tale. Nu respinge acest mic dar pe care l-am pus acum pe genunchiul tău, ci gustă fără teamă din fructul iubirii. Căci nu numai că nu vei muri, dar vei dobândi cunoașterea întregii vieți a acelui Dumnezeu de care tu te temi crezând că este puternic, când de fapt el este mai slab decât tine!” Limba șarpelui s-a desfăcut în două și a devenit mai ascuțită decât o săgeată. Șarpele și-a culcat apoi capul pe pieptul Evei ca un copil care vrea să sugă, dar în loc să sugă, și-a înfipt colții veninoși în sânul Evei și atunci Eva s-a recunoscut pe ea în șarpe.

11. Adam a văzut că lângă copac se petrece ceva, și, apropiindu-se, a fost foarte încântat de înfățișarea noii Eve, fără să-și dea seama că nu era decât un șarpe. Și iată, atunci când dorința s-a aprins în el, sub forma poftei trupești pentru acea a doua Eva, el a luat fructul de pe genunchiul ei și l-a mâncat, trădându-și iubirea. În plăcerea resimțită atunci, el s-a recunoscut ca fiind Cel Dintâi, cel care, din cauza orgoliului său nemăsurat și a iubirii oarbe de sine, pierduse împărăția luminii și a Iubirii eterne, și căzuse pradă mâniei Divinității, care l-a osândit fără milă la moartea veșnică.

12. După ce și-a dat seama cine a devenit, și prin el, și înșelătoarea Evă, o mare părere de rău s-a înălțat în pieptul lui. Eva s-a rușinat când a devenit conștientă de goliciunea ei și s-a acoperit îngrozită cu frunze de smochin. Adam, de asemenea, a întins mâna să rupă frunze cu care să-și acopere goliciunea, și apoi s-a ascuns într-o peșteră, vărsând lacrimi amare de durere. Singură și copleșită de vina de a-l fi sedus pe Adam, Eva s-a ascuns plângând după o tufă de mărăcini.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !