Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 16:30
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 21:11 View PostDownload Post

Capitolul 19

Diferite tipuri de lilieci. Vaca zburătoare. Panglica zburătoare. Comerțul cu bijuterii pe Saturn.

1. Înainte să discutăm despre speciile propriu-zise de păsări, ne vom ocupa de un animal zburător care pe Pământ aparține clasei liliecilor (chiroptera), animale cu membre modificate, acoperite cu o membrană din piele, care le servesc drept aripi. Există asemenea animale pe Saturn? Evident că da, și încă într-o măsură mult mai mare decât pe Pământ. Nu este vorba de lilieci în adevăratul sens al cuvântului, ci de un fel de creaturi care au aripi asemănătoare cu ale acestora. Dacă ar fi să ne ocupăm exclusiv de aceste animale, am avea nevoie de nu mai puțin de 10.000 de pagini. Nefiind în intenția noastră acest lucru, ne vom ocupa numai de câteva specii din această clasă, tratându-le pe celelalte la modul general.

2. Unul din cele mai ciudate animale din această categorie este așa-numita „vacă zburătoare”. Aceasta este extraordinar de frumoasă, având mărimea unui bou obișnuit de pe Pământ, cu diferența că are o coadă lungă de un metru. Are înălțimea de 1,30 m și niște gheare uimitor de albe. Are spatele roșu și burta verde deschis. Pielea are un luciu al ei, la fel ca și catifeaua cea mai fină de pe Pământ. Capul seamănă mult cu cel al unui ogar, dar are o culoare complet diferită. Capul și gâtul au o culoare albastru deschis, care se transformă în roșu pe măsură ce avansăm către spate. Partea inferioară a capului este de un albastru închis.

3. În locul picioarelor din față, animalul are două brațe lungi, pe partea dreaptă și pe partea stângă, care, atunci când sunt întinse, au un diametru de 12 metri. O membrană amplă unește aceste membre cu cele din spate; când animalul nu zboară, ea stă încrețită. Fiecare braț are trei membre. Când nu sunt deschise, brațele se suprapun atât de perfect peste corp încât aproape că nu pot fi observate, nici chiar din apropiere. Când vaca zburătoare își întinde aripile ca să își ia zborul, ea capătă o înfățișare foarte frumoasă. Pielea brațelor este de un alb strălucitor. Fiecare braț are la capăt câte patru degete cu unghii ascuțite, cu ajutorul cărora prinde obiectele. Pielea membranei arată ca aurul fin șlefuit și este împodobită cu puncte de un roșu deschis și cu dungi la intervale regulate, care se încrucișează din când în când. Marginile membranei sunt colorate în culorile curcubeului și se termină cu niște dungi de un alb strălucitor, cu o lungime de 75-80 de centimetri, care strălucesc precum irizațiile pe sticlă.

4. Ochii vacii zburătoare au o vedere foarte ascuțită, iar la apus strălucesc la fel ca diamantele. Botul său este de un roșu închis, iar gura este trandafirie. Are un șir numeros de dinți, care arată la fel ca cele mai pure cristale. Limba animalului este de un roșu aprins și este foarte lungă, putând fi folosită în multe scopuri, cum ar fi spălarea feței și curățarea întregului corp, care este extrem de flexibil. Își mai poate folosi limba pentru a bea apă, lipăind la fel ca și câinii pe Pământ. Când își scoate limba pe întreaga sa lungime, lucru care se petrece tot timpul atunci când zboară, vaca zburătoare scoate un șuierat puternic, care se aude până departe.

5. De ce i-au spus localnicii acestui animal „vaca zburătoare”? Deoarece între picioarele din spate are un uger cu patru sfârcuri, care se umple cu un lapte extrem de gustos atunci când are pui. Din acest motiv, saturnienii capturează frecvent aceste vaci, pe care le îmblânzesc și le țin pe lângă casă, la fel ca pe alte animale domestice. De altfel, acest lucru se dovedește foarte ușor, căci animalul este foarte docil. Femela face șase pui, din care unul singur este mascul. Când ajunge la maturitate, acesta arată diferit de femele, în sensul că uterul este înlocuit de un scrot, iar pe cap are un corn mic, de culoare albă, ușor înclinat către spate. Cornul este plasat între cele două urechi clăpăuge.

6. Cu ajutorul fanteziei, nu vă va fi greu să vă imaginați felul în care arată acest animal. Probabil că vă întrebați: de ce este considerat acest animal atât de frumos și care este scopul său? Iată ce vă răspund Eu: dacă admirați florile de pe Pământ, nu sunteți tentat să vă întrebați de ce sunt acestea atât de frumoase și care este scopul lor? Nu ar fi mai simplu ca semințele lor să dea naștere unor flori obișnuite, fără atâtea forme și culori atrăgătoare? La asemenea întrebări nu puteți primi răspunsuri precise, căci în ceea ce privește frumusețea acestor creaturi, rațiunile ei nu pot fi înțelese de voi, ci numai de cei care dispun de lumina și de înțelepciunea Mea. De aceea, mulțumiți-vă cu răspunsul că Eu, Binele suprem și Creatorul preaînțelept al tuturor lucrurilor, am avut rațiunile Mele atunci când am creat aceste forme atât de atrăgătoare.

7. Acum, că am terminat cu această creatură, ne vom îndrepta atenția asupra unei alte zburătoare. Saturnienii numesc acest animal „panglica zburătoare”, sau chiar „frânghia zburătoare”. De unde provine acest nume? Dacă îl vom privi cu atenție, explicația va veni de la sine. Corpul său seamănă foarte bine cu cel al unei maimuțe de pe Pământ. Animalul merge pe picioarele din spate, ridicat, la fel ca oamenii. Labele din față sunt foarte lungi și sunt echipate cu o membrană zburătoare, care face legătura cu picioarele din spate. Când nu zboară, animalul se folosește de labele din față la fel ca o maimuță. Când stă ridicat în picioare, el atinge o înălțime de 6 metri, iar când merge în patru labe, de 3 metri. Corpul panglicii zburătoare nu are nimic excepțional. Singura mențiune care trebuie făcută este că zona abdominală este de un albastru deschis, iar pe spate are o lână de un roșu închis.

8. Ce anume deosebește atunci acest animal? El are o coadă lungă, pe care nu și-o întinde decât atunci când zboară. Când merge pe pământ, el își încolăcește coada atât de bine încât aceasta se odihnește deasupra vertebrei coccigiene, ca și cum ar avea o protuberantă rotundă la spate. Un animal matur are o coadă de aproximativ 180-200 de metri lungime, cu o lățime de 75 de centimetri. Ea este însă atât de subțire încât atunci când este încolăcită, diametrul ei nu depășește 45 de centimetri. Coada are niște fibre interioare sensibile, care permit încolăcirea ei la voință. Fiind complet lipsită de oase, ea nu reprezintă de fapt decât o prelungire a pielii spatelui. Culorile ei sunt culorile curcubeului și este acoperită cu o lână fină, care o face să semene cu catifeaua de velur. Acum știți de ce i se spune „panglica zburătoare”.

9. Rareori veți găsi însă animale care să mai fie în posesia cozii, căci saturnienii le vânează intens, prinzându-le cu ușurință, căci în timpul zilei ele nu zboară. După ce le prind, ei nu le fac nimic altceva decât că le taie coada, pe care o folosesc ca podoabă pentru îmbrăcăminte, în special aristocrații. Evident, cele care se împodobesc cu aceste ornamente sunt în primul rând femeile, după tratarea cozii cu anumite uleiuri parfumate speciale, pentru a o face mai pliabilă și mai durabilă, cam la fel cum se petrec lucrurile cu pielea pe Pământ. De regulă, coada este folosită ca poșetă, dar poate fi și înfășurată în jurul șoldurilor. De aceea, animalul este întotdeauna binevenit printre saturnieni, care îl prind și îl îmblânzesc, căci coada sa are putere de regenerare.

10. Cei care cresc aceste animale sunt în special negustorii de bijuterii. Și cum prețul lor depinde de lungimea cozii, cei mai puțin cinstiți dintre ei lipesc două sau trei asemenea cozi mai scurte, vânzându-le ca fiind o singură bucată. Când aceste înșelătorii sunt descoperite, femeile îi pedepsesc cu asprime pe negustori.

11. Pe Saturn, se întâmplă de multe ori ca femeile să domine bărbații, care sunt foarte îndrăgostiți de ele, pierzându-și capul, la fel ca pe Pământ. De aceea, bărbații sunt mai supuși, fiind de multe ori păcăliți, din cauza orbirii lor, aflându-se întru totul la dispoziția acestor femei extrem de conștiente de poziția lor. Trebuie să recunoaștem însă că prin comparație cu femeile de pe Pământ, cele de pe Saturn sunt infinit mai modeste și mai gospodine. Aceasta este o altă explicație pentru care bărbații sunt atât de topiți după ele, acordându-le tot felul de privilegii. Când vom vorbi despre saturnieni, vom discuta mai detaliat acest subiect. Deocamdată, să revenim la animalele noastre.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:14 View PostDownload Post

Capitolul 20

Animalele zburătoare lipsite de penaj. Lumea păsărilor. Găina de apă, Behor: una din speciile mari de pe Heron. Mesagerul cerului. Ciripitul acestor păsări. Cântecele și muzica saturnienilor.

1. Așa cum spuneam, numărul speciilor de zburătoare de pe Saturn este atât de mare încât ne-ar trebui 10.000 de pagini numai pentru a le preciza numele. Formele lor sunt de regulă extraordinar de frumoase. Aproape toate patrupedele și peștii de pe Saturn, ușor modificate, se regăsesc printre aceste zburătoare. Este ca și cum toate animalele de pe Pământ, sălbatice și domestice, toate amfibiile și animalele marine, ar avea aripi, la fel ca liliacul; am avea atunci lei înaripați, cai, boi, elefanți, tigri, hiene, etc., toate înaripate. Dacă pe Pământ acest lucru pare imposibil, pe Saturn el este cât se poate de real, cu mențiunea că animalele înaripate sunt considerabil mai mici decât echivalentele lor terestre sau acvatice.

2. Cred că până acum, v-ați făcut deja o idee în legătură cu toate viețuitoarele de pe Saturn. Partea cea mai plăcută este că toate aceste creaturi sunt cât se poate de blânde. Prin puterea voinței, saturnienii controlează elementele și cele mai multe dintre animale. Numărul celor care au reputația lui bisorhiohiohio este foarte mic.

3. După ce am ajuns la concluzia că animalele zburătoare fără penaj care trăiesc pe Saturn este foarte mare, iar formele lor incredibil de variate, se pune întrebarea: „Dacă există atât de multe vietăți zburătoare pe această planetă, cum pot supraviețui ele? Dacă toate aceste animale și-ar lua zborul, ar însemna că întregul spațiu aerian al planetei va fi ocupat”. Această grijă este complet nelalocul ei. Gândiți-vă numai la mărimea acestei planete, de peste o mie de ori mai mare decât Pământul, cu peste 70 de continente, din care câteva au mărimea întregului Pământ. Nici pe planeta voastră oamenii nu au probleme cu înghesuiala, chiar dacă pe pământ, în aer, în apă și sub pământ există milioane de creaturi de toate felurile. La fel cum oamenii de pe Pământ nu sunt foarte deranjați de animale, nici locuitorii de pe Saturn nu se sinchisesc prea mult de ele. Deși există atât de multe specii diferite pe această planetă, veți vedea chiar mai puține animale rătăcind prin natură ca pe Pământ, unde toate vietățile se mișcă în cercuri mult mai mici decât pe Saturn.

4. Pentru a vă face o idee mai clară în legătură cu vastitatea acestei planete, aș dori să vă repet ceea ce v-am spus despre distanța dintre două locuințe ale saturnienilor. Același principiu se aplică în toate circumstanțele de pe această planetă imensă: toate vietățile au suficient spațiu de manevră. Disputele legate de granițe și teritorii sunt practic inexistente pe acest corp ceresc.

5. A trebuit să vă spun toate aceste lucruri, ca să nu cădeți victimă neîncrederii atunci când vă voi spune câte animale există în aer și pe uscat pe Saturn.

6. Acestea fiind spuse, să ne îndreptăm acum atenția asupra păsărilor! Știți cât de bogată este această specie, chiar și pe planeta voastră micuță, dacă ar fi să le numărați pe toate, de la struțul cel mare și până la minusculele păsări-colibri. Vă puteți imagina cam ce trebuie să existe pe suprafața imensă a planetei Saturn! Aici există un număr de câteva mii de ori mai mare de specii de păsări ca pe Pământ. Dacă doriți să aflați numărul acestor specii, vă pot spune doar atât: dacă pe Saturn nu ar exista decât o singură pereche din fiecare specie (un mascul și o femelă), în total ar exista 240 de milioane de păsări. Evident, păsările care există în anumite regiuni nu seamănă deloc cu cele care trăiesc în alte regiuni. Mai mult, cele care trăiesc în nordul unei țări nu seamănă cu cele din sudul aceleiași țări, chiar dacă aparțin aceleiași specii. Spre exemplu, există pe Saturn o găină de apă care este foarte bine cunoscută. Ea arată însă complet diferit în apele din sud față de cele din nord. Practic, toate speciile de păsări, sălbatice sau domestice, arată diferit în ceea ce privește forma, culoarea și utilitatea, între sudul și nordul tării, dar și între regiunile din est și cele din vest.

7. Vă dați seama că ar fi imposibil să notăm toate numele acestor creaturi într-o viață de om. Încă și mai imposibil ar fi să descriem fiecare pasăre individuală conform speciei, cu toate atributele și cu utilitatea sa. De aceea, ne vom ocupa foarte pe scurt doar de prima și cea mai mare pasăre care există pe Saturn în lumea animalelor cu pene.

8. Numele acestei păsări este behor, care înseamn㠄nava aeriană”. Dacă ar exista pe Pământ, această pasăre ar ocupa mai mult spațiu decât cel mai mare avion transatlantic, chiar dacă nu am ține seama de ecartul aripilor sale, Când pasărea se află în zbor sau are aripile întinse, distanța dintre vârfurile lor ar necesita o oră bună de mers pentru a fi parcursă. Numai axul central al unei pene are un diametru mai mare decât al celui mai bătrân stejar de pe Pământ, în plus, lungimea unei pene de la bază până la vârf este de 1.200 de metri. Pasărea are două picioare lungi și puternice. Atunci când stă la sol, picioarele ei sunt comparabile - ca proporție - cu cele ale unui bâtlan pe Pământ. La ce îi folosesc însă aceste picioare disproporționat de lungi? Este ușor de bănuit: behorul este o pasăre acvatică, iar habitatul în care își găsește hrana este țărmul oceanului, unde pescuiește pești. Practic, ea nu poate fi găsită niciodată pe uscat; fie stă cu picioarele în apă, fie zboară pe deasupra apei. Așa se explică numele de „navă zburătoare” pe care i l-au dat saturnienii.

9. Este această pasăre frumoasă? Răspunsul este de data aceasta negativ. Ea seamănă cu un bâtlan, la o scară mai mare. Penele sale sunt cenușii sau maronii închise. Capul și ciocul seamănă cu cele ale unei gâște, dar proporțional mai mari. Un pește de mărimea unui rechin terestru este devorat de această pasăre la fel de ușor cum ați mânca voi o căpșună. Cred că ați înțeles acum care este forma și mărimea păsării.

10. Unii s-ar putea întreba: este această pasăre atât de mare periculoasă în vreun fel? Nici un pic. Behorul este foarte temător și își ia imediat zborul atunci când de el se apropie vreun om, fie el și un copilaș. De altfel, mărimea sa este înșelătoare, având legătură mai mult cu penele sale decât cu pasărea propriu-zisă. Dacă ar fi să o curățăm de pene, ea nu ar cântări mai mult decât cea mai slabă dintre femeile de pe această planetă.

11. Am spus cam tot ce era de spus în legătură cu această pasăre, cea mai mare de pe planeta Saturn. La fel ca în cazul celorlalte păsări, și aceasta are varietăți diferite în funcție de regiunea în care poate fi găsită, în ceea ce privește mărimea, culoarea și forma.

12. Următoarea pasăre în ierarhia evoluției este cea mai ciudată și este numită de localnici „mesagerul cerului”. Ea seamănă cu un porumbel alb de pe Pământ, dar de 500 de ori mai mare. Saturnienii cred că ea zboară încontinuu, căci nimeni nu a văzut vreodată un „mesager al cerului” la sol sau așezat undeva. Ei au parțial dreptate. Pasărea nu se odihnește nicăieri pe pământ, zburând la o altitudine mai mare sau mai mică. Când i se face foame, ea zboară cu mare viteză către țărmul oceanului, căutându-și hrana în locuri inaccesibile în general oamenilor. Se hrănește cu un mușchi alb, care crește pe stâncile de pe malul mării.

13. După ce mănâncă și își recapătă astfel puterile, pasărea zboară din nou deasupra pământului, la mare înălțime. De regulă, acest lucru se petrece dimineața, înainte de răsăritul soarelui, motiv pentru care în anumite zone de pe Saturn este numită și „mesagerul soarelui”.

14. Atunci când zboară, pasărea scoate cele mai fermecătoare triluri, infinit mai frumoase decât cele ale privighetorii de pe Pământ. Din acest motiv, femeile o mai numesc și „veselul cântăreț al dimineții”.

15. Deși apare destul de frecvent în ținuturile din apropierea oceanului, oamenii nu obosesc să o privească și să o asculte, chiar și după ce îi pierd urma. Sunt momente când saturnienii sunt atât de copleșiți de farmecul cântecelor ei, încât ar fi tentați să i se închine cu o reverență religioasă, dacă spiritele angelice care îi ghidează le-ar permite acest lucru.

16. Acest lucru nu este posibil, între altele, și pentru că pasărea are un instinct ieșit din comun. Nimic nu suportă ea mai puțin decât să fie privită de oameni. Chiar dacă saturnienii o zăresc uneori la mare distanță, ei pot fi siguri că pasărea va dispărea curând din câmpul lor vizual. Așa se și explică de ce locuiește ea în locuri inaccesibile oamenilor.

17. Uluitor este zborul incredibil de rapid al păsării în anumite momente. Dacă a ajuns la o anumită înălțime, ea poate parcurge cu ușurință l .000 de mile geografice în numai o oră. Când zboară noaptea, ea poate fi zărită pe cer din cauza luminii albe pe care o emană. Și cum zboară la o altitudine foarte mare, ea poate fi cu ușurință confundată cu o stea căzătoare. De altfel, deasupra uscatului ea zboară de preferință noaptea, când devine un veritabil spectacol pentru saturnieni. Unii dintre ei sunt atât de îndrăgostiți de acest spectacol încât se întind noaptea pe vârful unei coline fără copaci, pentru a putea privi fără obstrucții zborul acestei păsări.

18. Mai există o particularitate specială: dacă două sau trei păsări zboară în linie dreaptă, cu viteză foarte mare, ele generează un sunet foarte pur datorat despicării aerului. Când mai multe păsări zboară în acest fel în aceeași direcție, fiecare dintre ele generează un sunet diferit de al celorlalte. Este ca și cum cineva ar cânta la un instrument cu corzi, mai întâi în pianissimo, apoi treptat în fortissimo, și din nou în pianissimo.

19. Acesta este un alt motiv pentru care saturnienii iubesc atât de mult această pasăre. Ei adoră muzica și armonia, dar nu se pricep prea mult să cânte. Au niște instrumente foarte simple, aproape primitive, dar au în schimb voci foarte bune. De regulă, femeile cântă vocal, iar bărbații le acompaniază la coarde. Dacă au norocul să descopere o coardă care vibrează, acești cântăreți de ocazie se amuză multă vreme încercând toate tonalitățile ei. Dacă ea se rupe, le este însă foarte greu să găsească o altă coardă care să producă efecte muzicale. Dar despre toate aceste lucruri vom discuta mai multe la timpul potrivit, întrucât nu mai avem nimic de comentat în legătură cu mesagerul cerului, ne vom îndrepta în continuare atenția asupra altor zburătoare cu pene de pe Saturn.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:22 View PostDownload Post

Capitolul 21

Cântăreții de deasupra râurilor și lacurilor. Maeștrii artei fugii. Cântărețul nordic al aerului. Cea mai eficientă muzică.

1. Speciile de păsări despre care vom discuta în continuare sunt numite generic „cântăreții de deasupra râurilor și lacurilor”. Le-am mai menționat până acum o dată, amintind de trilurile lor fermecătoare. Le vom dedica de această dată ceva mai multă atenție, și vom începe cu forma pe care o au. Aceste păsări seamănă într-o oarecare măsură cu lebedele de pe Pământ, dar sunt de 20-30 de ori mai mari, iar gâtul lor nu este chiar atât de lung, fiind în schimb mult mai gros. La fel, capul lor este proporțional mai mare decât cel al unei lebede.

2. Aceste păsări au un laringe extrem de flexibil, aflat în contact cu limba lor, care are o mare mobilitate. În raport cu restul corpului, au niște plămâni foarte mari și elastici, cu o mare capacitate respiratorie. Ele sunt adevărații muzicieni ai acestei planete, ascultați cu toate ocaziile posibile. Păsările nu repetă niciodată același tril pe care l-au cântat. Deși cântă ani de zile, nu repetă niciodată o melodie de două ori.

3. Dar nu acest lucru este cel mai surprinzător în ceea ce privește arta muzicală a acestor cântăreți acvatici. Când se adună împreună mai multe păsări (lucru care se petrece îndeobște, căci le place să cânte în cor), nu veți auzi niciodată nici măcar o singură disonanță, nici un sunet dizarmonios. Dacă una dintre ele începe să cânte, nu trece mult și ei i se alătură o a doua, o a treia, etc., fără să repete însă - așa cum spuneam - aceeași melodie. Deși fiecare pasăre cânt㠄pre limba ei”, instinctul le face să cânte într-o armonie desăvârșită, chiar dacă alcătuiesc un cor de 30 de păsări, sau mai multe.

4. Cântecul lor ar fi un adevărat balsam pentru urechile celor care iubesc fugile. Melodiile lor nu numai că aduc în discuție noi și noi teme, dar acestea sunt modulate și își schimbă tonalitatea de bază atât de brusc încât nici cel mai mare compozitor de pe Pământ nu ar reuși vreodată să compună așa ceva. Mai adăugați la aceasta și vocile lor de o mare puritate, cu care nici un cântăreț de pe Pământ nu s-ar putea compara vreodată. Veți înțelege astfel ce desfătare reprezintă pentru saturnieni aceste păsări, cu atât mai mult cu cât - așa cum spuneam - ei adoră muzica încă de la naștere. Tot ce vă pot spune este că dacă ați putea asculta numai trei note cântate de acești cântăreți acvatici de pe Saturn, toată muzica de pe Pământ vi s-ar părea respingătoare pentru tot restul vieții.

5. De altfel, existența acestor cântăreți acvatici reprezintă și motivul pentru care saturnienii nu sunt foarte preocupați să învețe să cânte ei înșiși, deși le place atât de mult muzica. Ei își spun: „Prin comparație cu acești cântăreți, gâturile noastre sună ca un scârțâit. Muzica pe care am compune-o noi nu ar putea fi deloc ascultată, odată ce ai ascultat corurile acestor păsări. De aceea, atâta vreme cât marele Spirit al tuturor spiritelor ne va permite să îi ascultăm pe acești cântăreți, ne vom putea bucura la infinit de cea mai frumoasă muzică”. Saturnienii care trăiesc pe malurile lacurilor nu cântă niciodată ei înșiși, spre deosebire de cei care trăiesc departe de lacuri, mai ales de cei din munți.

6. Pot fi capturate și îmblânzite aceste păsări? Da, pot. Când ajung însă în captivitate, ele încetează să mai cânte, chiar dacă sunt mai multe. De îndată ce oamenii le dau drumul și pot înota iarăși deasupra apei, ele reîncep imediat să cânte.

7. Acestea sunt păsările cântătoare pe care le-am menționat mai devreme. Unii cititori vor dori probabil să știe dacă ele se găsesc în toate marile țări de pe Saturn, sau dacă habitatul lor este predominant în partea de sud, de nord, de est sau de vest. Aceste specii de păsări au habitatul în aproape toate ținuturile uscate și continentele de pe Saturn, în cadrul fiecărei regiuni în parte, ele pot fi găsite însă cu precădere în sud.

8. Regiunile din nord au foarte puține asemenea păsări. Aici există însă o altă specie, care înlocuiește practic aceste coruri extraordinare. Cântăreții din nord nu cântă însă melodii. Când mai mulți asemenea cântăreți cântă împreună, trilurile lor seamănă cu vântul care pune în vibrație corzile unei harpe, producând efecte melodioase. Armoniile lor nu sunt nici pe departe la fel de reușite ca ale păsărilor din sud, dar pentru saturnienii care nu au ocazia să asculte altceva, muzica lor este suficient de înălțătoare. Deși nu cântă la fel de frumos, aceste păsări au un alt mare avantaj: sunt de cele mai splendide păsări de pe această planetă.

9. Cum arată ele? Este foarte greu să vă ofer o descriere exactă, căci pe Pământ nu există nimic comparabil. Voi încerca totuși să vă ajut să vă faceți o idee aproximativă. Așadar, ascultați.

10. Această pasăre este la fel de mare ca un bou de pe Pământ. Corpul ei este acoperit cu pene aurii-verzui, cu un aspect foarte bogat. Partea superioară a aripilor seamănă cu aurul șlefuit, pe care s-a aplicat o nuanță roșu aprins. Penele de pe partea inferioară a aripilor sunt de un albastru deschis, dar au marginile de un auriu mat. Axul penelor este alb strălucitor, cu scânteieri de sidef auriu. Coada are penele lungi și este împărțită în două, la fel ca și coada despicată a rândunicii terestre. Aceste pene nu sunt rigide, ci elastice, având culori asemănătoare cu cele ale păunilor voștri. De vârfurile penelor atârnă mănunchiuri de fulgi, care pot atinge dimensiuni de până la 2,30 metri. Ele sunt atât de ușoare, încât greutatea lor nu depășește 9 grame. Aceste mănunchiuri pufoase sunt multicolore, schimbându-și nuanța la fiecare mișcare a păsării.

11. Picioarele păsării sunt complet albe și frumos proporționate, nesemănând cu picioarele păsărilor de pe Pământ, care sunt de regulă golașe și foarte subțiri. Picioarele păsării de care vorbim sunt cărnoase și sunt acoperite cu un penaj minunat, care seamănă cu cel din zona lor abdominală, doar ceva mai deschis. Ghearele lor seamănă mai degrabă cu labele unei maimuțe de pe Pământ, sau și mai bine cu o mână umană, cu mențiunea că pielea lor este acoperită cu pene minunat colorate.

12. Cel mai ciudat aspect al păsării îl reprezintă însă capul. Credeți sau nu, pasărea are două capete, dar nu la fel ca în picturile terestre ale acvilelor cu două capete; ele sunt așezate unul deasupra celuilalt. Din capul inferior se înalță un gât ca de lebădă, care se termină cu un al doilea cap.

13. Capul inferior este rotund și are un diametru de aproape 70 de centimetri și o lățime de 50 de centimetri. El are o formă umană feminină, aproape ca și sirenele de pe Pământ (care există, deși sunt foarte rar văzute), acoperit cu un păr lung și bogat, de culoare albastru închis. Din creștetul capului inferior se înalță un gât lung de 75 de centimetri, care se termină cu un al doilea cap, asemănător întrucâtva cu un cap de lebădă, care are același rol pe care îl are trompa unui elefant.

14. Pasărea nu se hrănește cu al doilea cap, căci gâtul care în susține nu face legătura cu gâtul propriu-zis. El are totuși doi ochi, și fiind foarte flexibil, pasărea poate vedea foarte bine cu aceștia, în timp ce nu poate vedea deloc cu ochii capului inferior. Ochii capului superior au o vedere foarte ascuțită, care îi permit păsării să distingă obiectele până la cele mai îndepărtate distanțe. Fața capului inferior nul este goală, ci acoperită cu pene micuțe, de un roșu deschis. Numai buzele și deschizăturile nasului sunt lipsite de pene. Tot restul capului este acoperit. Ochii capului inferior sunt mari, de un albastru deschis, iar către frunte, gâtul de deasupra își schimbă culoarea devenind de un alb strălucitor. Altminteri, el are o culoare violet deschis, iar capul superior este roșu, de culoarea focului. Ciocul este alb-albăstrui și este foarte puternic, putând prinde diferite obiecte.

15. Cum se hrănește și cum bea această pasăre? Foarte simplu: ea rupe un fruct dintr-un copac cu ciocul capului superior, după care îl ține în dreptul gurii capului inferior. Acesta mușcă în mod natural din fruct, cu dinții săi puternici ca de maimuță, și îl mănâncă. Dacă pasărea dorește să bea, ea se folosește de capul superior ca de un pahar. După ce aspiră apa, pe care o depozitează în cavitatea sa interioară, suficient de mare, capul o duce la gura capului inferior, care o bea propriu-zis.

16. Acesta a fost așadar cel de-al doilea cântăreț de pe Saturn, mai imperfect decât primul, căci nu poate cânta decât pe un singur ton. Acest ton este însă cât se poate de frumos și de melodios, iar pe Pământ ar face o impresie mai mare decât cea a unei orchestre întregi.

17. De altfel, credeți-Mă, muzica celestă cea mai impresionantă nu este alcătuită dintr-o înșiruire de sunete, ci doar dintr-o singură tonalitate prelungită. Ea are cele mai mari efecte asupra sufletului. Acest lucru nu este foarte greu de demonstrat: ce preferați, o singură notă cântată prelungit de o voce frumoasă de bărbat sau de femeie, sau coarda ciupită a unui instrument? Dacă cineva are o voce excepțional de frumoasă, nu ar fi păcat ca aceasta să fie acoperită de tonalitățile unui instrument? De aceea, adevărata armonie a muzicii nu constă în suprapunerea mai multor sunete, ci în calitatea tonalității individuale care generează efectele binecunoscute ale muzicii asupra inimii. Un ton perfect reprezintă în sine o armonie pură, căci el nu generează o manifestare perceptibilă sau audibilă exterioară, ci trezește în ființă tonalitatea corespondentă, derivată din tonul fundamental în proporțiile corecte, aproape la fel ca și sunetul unui clopoțel foarte cristalin.

18. Cam așa ar trebui să vă imaginați sunetul scos de această pasăre saturniană, dar pe o octavă inferioară (*15). Când această pasăre începe să cânte, ea trece de la un pianissimo perfect la fortissimo, fără să se abată nici o clipă de la tonalitatea pe care a început, adică fără să o coboare sau să o ridice, ajungând la un nivel de intensitate comparabil cu o ureche lipită de un clopot care începe să bată. Pasărea menține acest nivel de intensitate timp de câteva secunde, două care îl reduce treptat, până când sunetul nu mai poate fi deloc auzit. Dacă două, trei sau mai multe asemenea păsări încep să cânte simultan, și dacă - printr-o coincidență - ele au voci armonioase, efectul rezultat se dovedește absolut surprinzător, lucru savurat de saturnieni.

19. Ele cântă însă exclusiv pe o singură tonalitate. Deși acest gen de muzică simplă nu poate concura cu cea a cântăreților principali, ea își împlinește întotdeauna scopul. Dacă doi saturnieni sunt certați, lucru care se întâmplă destul de rar pe această planetă, este suficient să audă un asemenea tril simplu pentru a deveni cei mai buni prieteni. De aceea, acestor păsări li se mai spune uneori și „făcătorii de pace”.

20. Ele pot fi îmblânzite și ținute pe lângă casă ca păsări ornamentale, la fel ca păunii pe Pământ. Odată îmblânzite, vocea păsărilor devine mai aspră, sunetul lor pierzându-și din puritate. Păsările pot fi întâlnite uneori și în regiunile sudice, dar acolo reprezintă o raritate. De altfel, din cauza hranei diferite, ele își pierd rapid vocea, devin triste, se îmbolnăvesc și mor în curând. De aceea, oamenii din nord nu pot fi convinși prea ușor să se despartă de păsările lor, pe care le iubesc foarte mult.

21. Femelele nasc pui vii și îi hrănesc la sân. Sânii lor sunt situați sub gâtul pe care se sprijină capul inferior și seamănă cu cei ai unei femei, cu diferența că sunt acoperiți cu pene.

22. Acum știți tot ce trebuie să știți în legătură cu această pasăre. Ne vom ocupa în continuare de păsările domestice, după care ne vom îndrepta atenția asupra animalelor de uscat, pentru a ajunge în sfârșit la saturnieni.


(*15) Celei celeste sau subtile.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:30 View PostDownload Post

Capitolul 22

Găina domestică. Sfera aurie. Gâsca gigantică. Natura și beneficiile acestor păsări domestice.

1. La fel ca și pe pământ, găinile dețin ponderea principală în rândul păsărilor de curte. Trebuie menționat totuși că găina saturniană arată complet diferit de cea terestră. La fel ca și pe Pământ, unde există diferite rase de găini în toate regiunile globului, nici pe Saturn lucrurile nu stau altfel, cu mențiunea că nu există nici un fel de diferențe între găinile de aici.

2. Cum arată această găină? Ea este de cel puțin o sută de ori mai mare decât găina de pe Pământ. Toate găinile de aici au aceleași culori: aripile ei sunt albastre, iar spatele alb. Către coadă, culoarea devine roșu aprins. Zona abdominală are culoarea sidefului, picioarele sunt de un roșu deschis, iar gâtul verde deschis. Picioarele sunt foarte apropiate de cap, astfel încât cea mai mare parte a corpului este posterioară.

3. Care este forma găinii? Răspunsul la această întrebare nu este tocmai ușor, căci pe Pământ nu există nici o pasăre care să semene cu ea. De aceea, nu am de ales decât să vă prezint separat atributele ei atipice, sperând că veți completa restul cu imaginația voastră.

4. Capul găinii este foarte mare, chiar mai mare - proporțional vorbind - decât este capul unei bufnite față de corpul ei. De ambele părți ale capului se află niște urechi albe, la fel ca urechile de elefant, dar care nu atârnă în jos. În partea din față există doi ochi mari, cu vederea ascuțită, separați de o creastă din pene de culoare verde închis. Sub ochi este situat ciocul, care este puternic și are culoarea cenușie. Între cele două nări există un fel de trompă roșie, care atârnă în jos, ca în cazul găinilor indiene, cu diferența că găinile de pe Saturn au un control mult mai bun asupra ei. Capul este legat de corp printr-un gât destul de lung și de subțire.

5. Dacă nu ar fi aripile și picioarele, corpul ar avea o formă complet eliptică. Aripile sunt scurte și nu sunt acoperite cu pene, ci cu niște peri lungi, dublați de puf. În schimb, partea superioară a aripii este acoperită cu niște pene de mari dimensiuni, la fel ca ale struțului pe Pământ.

6. Din cauza acestor aripi scurte, găinile saturniene nu sunt foarte eficiente în materie de zbor. În schimb, ele au capacitatea de a fugi foarte rapid pe picioarele lor lungi și puternice, iar saturnienilor nu le este întotdeauna foarte ușor să captureze o asemenea pasăre. De altfel, fără voința lor puternică, probabil că le-ar fi complet imposibil să facă acest lucru. Despre puterea voinței saturnienilor vom discuta mai detaliat la momentul potrivit. Coada păsării seamănă cu un evantai, dar nu în maniera găinilor indiene, ci mai degrabă a păunilor, cu diferența că ele au o coadă chiar mai mare și mai compactă.

7. Dacă veți aranja toate informațiile primite în ordinea corectă, vă puteți face o idee destul de corectă în legătură cu această pasăre. Tot ce mai aveți de făcut este să adăugați un luciu metalic al penelor, și veți obține o imagine foarte realistă a păsării.

8. Masculii nu diferă de femele decât în ceea ce privește mărimea și prin cotcodăcitul lor care nu este deloc armonios. Femelele scot niște sunete foarte scurte și gâtuite, încă și mai puțin plăcute la auz. Când aud pe cineva care nu știe să cânte, saturnienii nu ezită să-l apostrofeze cu următoarele cuvinte: „Nu mai cânta, căci ai o voce mai proastă decât a unei găini!”

9. Care este însă utilitatea acestei păsări pentru saturnieni? Cam aceeași ca și a găinilor de pe Pământ. Ele fac multe ouă, de mari dimensiuni. Saturnienii le sorb imediat conținutul, căci gustul lor este cel mai bun atunci când sunt crude și proaspete. Ouăle au un gust dulce, la fel ca cel al laptelui de vacă pe Pământ, și mult mai bun decât cel al vacilor de pe Saturn. Coaja ouălor este foarte dură, așa că trebuie tăiată în partea superioară, după care este folosită pe post de pahar, dar numai pentru sucurile care au o calitate foarte bună și despre care ei afirmă că nu trebuie băute decât picătură cu picătură (deși, atunci când sunt goale, în aceste coji de ouă încap 280 de litri de lichid).

10. Saturnienii obișnuiesc să construiasc㠄cotețe” pentru aceste găini, plantând niște arbori lați pe o suprafață de o jumătate de milă pătrată. În aceste cotețe descoperite cresc tot felul de plante și ierburi, la care se adaugă și câțiva arbori ai ploii. Saturnienii înstăriți păstrează câteva mii de găini pe lângă casele lor, căci ele sunt considerate proprietăți foarte valoroase. Aceste păsări nu sunt compatibile decât între ele și nu tolerează nici o altă prezență vie în preajmă. Din acest motiv, cotețele lor sunt construite numai pentru ele și la o distanță considerabilă de locuințele oamenilor. De altfel, dacă ați auzi cotcodăcitul lor enervant, ați înțelege mai bine de ce.

11. În afara găinilor, saturnienii mai cresc și alte specii de păsări „de curte”, a căror utilitate este însă mai mică. Ei le cresc pentru carne și le folosesc penele pentru perne, la fel cum se procedează pe Pământ. Există și păsări fără prea mare utilitate, care sunt crescute însă în scopuri ornamentale, datorită frumuseții lor. Saturnienii înstăriți au foarte multe feluri de păsări îmblânzite pe lângă casă, în timp ce cei mai săraci nu au decât găini. Dintre păsările îmblânzite, nu ne vom referi decât la câteva. 12. Una dintre acestea este așa-numita „sferă aurie”. Oamenii cresc această pasăre pentru luciul superb al penelor sale. De altfel, este cea mai splendidă pasăre de curte de pe Saturn. Ea seamănă cu o minge, având un diametru de cel puțin 24 de metri. Mingea se sprijină pe două picioare ca doi stâlpi puternici, cu degete radiale. Cam așa arată această pasăre (evident, forma devine perfect sferică numai atunci când aripile ei nu sunt deschise).

13. Sfera aurie nu are practic un cap. Undeva în partea frontală ea are un cioc scurt, dar lat, de culoare roșu închis, cu o lungime de 38 de centimetri și o lățime de 2,80 metri. Deasupra ciocului există doi ochi ovali, cu o lungime de peste doi metri și o lățime de 1,5 metri. Culoarea penelor complet aurie. Picioarele sunt la început verzi, dar culoarea lor devine treptat roșie. Toate penele au aceeași lungime și sunt foarte plate, strălucind la fel ca o suprafață de aur fin șlefuit. Saturnienii abia dacă pot privi în timpul zilei aceste păsări, căci au înfățișarea unor sfere de aur care strălucesc orbitor.

14. Când pasărea moare, de la ea nu este folosită decât pielea. Saturnienii sunt foarte pricepuți la jupuirea acestei păsări. La ocaziile speciale, femeile folosesc pielea și penele ca mantale pentru umeri. Într-adevăr, ele arată foarte bine pe umerii și brațele pline ale acestor doamne. Ouăle sunt păstrate de regulă pentru clocit, dar din 20 de ouă deabia dacă iese un pui viu.

15. Acestea sunt cele mai importante elemente pe care ar trebui să le știți în legătură cu această pasăre splendidă. Mai există o pasăre despre care merită să spunem câteva cuvinte și care se găsește aproape pretutindeni pe Saturn. Ea seamănă cu o gâscă uriașă, dar nu aceasta este trăsătura ei cea mai interesantă, ci mai degrabă gâtul ei neobișnuit de lung, care măsoară între 60 și 80 de metri. Culoarea corpului este cenușiu-albăstruie, iar picioarele sunt complet negre, lucru destul de rar întâlnit pe această planetă. Gâtul este de culoare roșiatică, cu un puternic luciu metalic. Capul seamănă cu cel al gâștei terestre, respectând – desigur - proporțiile. Corpul păsării este de aproximativ trei ori mai mare decât cel al unui elefant de pe Pământ. Coada nu seamănă cu o coadă de pasăre, ci mai degrabă cu una de cal, firele ei ajungând până la o lungime de 10 metri. Picioarele sunt alungite, deși proporționale cu restul corpului, și sunt la fel de solide ca niște copaci.

16. Cam așa arată această pasăre. De ce cresc Saturnienii aceste gâște? Așa cum am mai spus, din cauza frumuseții lor. Altminteri, ele nu au nimic util pentru ei. Din când în când, ei adună firele de păr din cozile gâștelor și împletesc funii din ele, dar nici acestea nu sunt prea rezistente. Penele nu sunt folosite deloc.

17. Pasărea nu este crescută decât de acei locuitori de pe Saturn care trăiesc pe malul apelor, căci este o pasăre acvatică ce se hrănește numai cu viermii care trăiesc în apă. Așa se explică gâtul ei lung, de care se folosește pentru a ajunge la fundul apei, acolo unde își găsește hrana. Diferența dintre masculii și femelele acestei specii se referă numai la lungimea părului cozii.

18. Această pasăre își depune ouăle în apă și le lasă să plutească o vreme, până când instinctul îi spune că acestea s-au răcit complet. Atunci, ea le adună cu aripa sa mare și le duce undeva pe uscat, unde veghează asupra lor. Foarte curând, din ele ies pui.

19. Când pasărea își supraveghează ouăle, nu este deloc recomandabil să te apropii de ea, căci atacă orice străin cu mișcări fulgerătoare ale gâtului său lung, ciupindu-l cu ciocul puternic, pentru ca străinul să nu mai îndrăznească altădată să o tulbure când execută o sarcină atât de importantă.

20. Acestea sunt cele mai importante aspecte legate de păsările de pe această planetă. După cum vă puteți imagina, în afara speciilor descrise de noi mai există mii de alte specii, care trăiesc pe diferitele continente și insule de pe Saturn, într-o mare varietate. Noi ne vom ocupa însă de animalele de uscat, atât de cele sălbatice cât și de cele domestice.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 23
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:35 View PostDownload Post

Capitolul 23

Cel mai mare și mai important animal care trăiește pe uscat: mudul. Învățăturile celor înțelepți despre mud. Scopul creării sale.

1. Întrucât există nenumărate specii de animale de uscat, noi nu ne vom ocupa decât de cele care merită o atenție specială și care nu există în altă parte decât pe această planetă.

2. Cel mai mare animal de pe Saturn este numit mud. Nu se găsește decât pe câteva din continentele planetei. De altfel, numărul acestor animale nu depășește 10.000 de exemplare pe întreaga planetă. Ținuturile în care crește mudul nu sunt foarte populate, căci mărimea uriașă și voracitatea incredibilă a acestui animal nu permite altor vietăți să crească alături de el. Nici chiar saturnienii nu au curajul să se lupte cu acest animal. Ei evită fără ezitare ținuturile în care locuiesc muzii, pe care le numesc „ținutul nelocuibil al muzilor”: animalul nu există pe continentele principale. În nordul și sudul acestor continente există însă insule mari, unde pot fi găsiți muzii.

3. Cum arată acest animal? Există pe Pământ ceva comparabil? Da, există un animal similar, dar care joacă pe Pământ doar un rol secundar, în timp ce pe Saturn este numărul unu în toate privințele, din cauza mărimii lui gigantice, dar și a ferocității sale fără egal.

4. Care credeți că este animalul terestru care seamănă perfect cu mudul? N-o să vă vină să credeți: este vorba de porc! Evident, în ceea ce privește mărimea, porcul terestru pare doar un parazit prin comparație cu cel saturnian. Deși saturnienii înșiși sunt niște uriași prin comparație cu voi, ei se simt ca niște pitici neînsemnați atunci când se află față în față cu acest animal. Vă spun, dacă ați sta pe vârful unui munte din Alpi și ați privi un mud, tot ar trebui să vă dați capul pe spate pentru a vedea spatele acestui animal.

5. Acest animal uriaș este la fel de vorace ca și porcul vostru minuscul, mâncând absolut tot ce îi iese în cale, fără prea mult discernământ: iarbă, copaci, diferite animale, oameni, pești. Mănâncă orice, cu o plăcere egală!

6. Dată fiind mărimea și puterea acestui animal, este inutil să încerci să te lupți cu el. Au existat saturnieni curajoși care au încercat acest lucru, folosindu-se de sulițe cu o lungime de 200 de metri, dar mai ales de întreaga lor putere a voinței, însă au fost grav răniți. Mudul a fost rănit de mai multe ori, motiv pentru care a devenit extrem de furios și a alergat la primul râu pentru a-și răcori rănile. Când durerea a încetat, el a ieșit afară și a absorbit o cantitate uriașă de apă, precum și câteva stânci din albia râului, pe care le-a aruncat apoi cu putere către urmăritorii săi, care trăiau sentimentul că au învins animalul. Cu toții au fost grav răniți și numai câțiva dintre ei au reușit să se întoarcă acasă. Ceilalți au fost devorați de mud, după ce acesta i-a depistat.

7. Pentru a vă face o idee despre mărimea gurii acestui animal, vă voi da un exemplu: dacă ar exista nuci de mărimea muntelui Schlolberg (*16), porcul nostru le-ar putea înghiți fără nici un efort. Dacă mudul și-ar umple gura cu apă și pietre și le-ar împroșca apoi asupra regiunii Styria, aceasta ar fi inundată în întregime, iar valurile apei ar depăși cele mai înalte cupole din orașul Graz,

8. Dacă veți ține cont de aceste informații, veți înțelege de ce saturnienii evită din răsputeri orice întâlnire cu acest animal. De altfel, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, nu au existat decât trei încercări de a captura mudul, toate fiind soldate cu eșecuri de proporții. La ora actuală, ei au renunțat la orice tentative de acest fel. De altfel, înțelepții lor au o vorbă:

9. „Omul poate face multe lucruri cu puterea lui, dar nu poate controla lunile, marele inel strălucitor, cursul apelor, furtunile oceanelor, peștele uriaș și mudul. De aceea, el ar trebui să nu-și folosească puterea decât acolo unde aceasta poate fi eficientă, fără a încerca să controleze acele lucruri care îi depășesc puterea limitată”.

10. Și mai există un sfat pe care obișnuiesc să-l dea înțelepții de pe Saturn: „Ascultați! Marele Spirit ne-a dăruit o planetă mare pe care să ne ducem traiul; nu știm unde începe și unde se termină ea. În ținutul în care trăim cunoaștem toate vietățile din apă, de pe uscat și din aer, și știm cu toții că acestea sunt supuse voinței noastre. Dacă ar fi fost în intenția Marelui Spirit ca mudul să fie controlat de noi, el ar fi ascultat de voința noastră, la fel ca și celelalte animale. Ori de câte ori am încercat însă să-l supunem prin voința noastră, el a refuzat să asculte. De aceea, este limpede ca lumina soarelui că Marele Spirit a creat anumite puteri mai presus decât voința noastră, care nu sunt menite să ne asculte. Noi avem datoria să rămânem în limitele puterilor ce ne-au fost acordate, lăsând celelalte puteri, mai presus decât noi, să își desfășoare activitatea pentru care au fost create. Astfel, pe noi nu ne interesează la ce servesc lunile și inelul de deasupra planetei noastre. Cât despre ținutul mudului, nu ar trebui să mai punem vreodată piciorul acolo”.

11. Dacă vă veți gândi la aceste cuvinte înțelepte, menirea acestui animal gigantic și înzestrat cu o putere enormă vă va deveni clară. De aceea, nu mai are nici un rost să îi descriem forma, rămânând la latitudinea voastră felul în care vi-l imaginați.  

12. De aceea, saturnienii evită animalul, pe care nu îl văd (de departe) decât în ocazii foarte rare, când fac călătorii lungi sau când se urcă în vârful unui munte, de unde pot vedea până foarte departe, ținutul mudului intrând în raza lor vizuală. Ei știu că nu este deloc recomandabil să se apropie de limitele unei zone în care trăiesc muzii. Dacă aceste animale văd (de la înălțimea lor considerabilă) că pe mare plutește ceva, ele se reped cu pași gigantici, intră în ocean, iar dacă acesta nu este foarte adânc, ajung imediat la obiectul plutitor pe care îl înghit cu gura lor hulpavă.

13. Aș mai dori să adaug câteva cuvinte legate de grohăitul înspăimântător și oribil al acestui animal. Nu vă puteți imagina cât de terifiant este acesta, vă asigur. Dacă un mud s-ar afla în Ungaria și ar grohăi de câteva ori către Austria, pământul s-a cutremura nu numai până în Styria, dar mult mai departe. Toate clădirile din Graz ar fi doborâte la pământ, și chiar Alpii ar fi serios zdruncinați. Cred că am reușit să vă descriu în mod plastic de ce preferă saturnienii să stea cât mai departe de mud și de grohăitul acestuia.

14. În pofida mărimii lui uriașe, animalul are simțuri foarte sensibile, îndeosebi auzul și mirosul. De aceea, el poate percepe orice obiect care plutește pe apă și care ar putea reprezenta o masă copioasă pentru stomacul lui; până la distanțe foarte mari. Trebuie precizat totuși că acest porc nu este nici pe departe la fel de murdar ca și omologul lui de pe Pământ. În special în ceea ce privește defecația, el este mai curat decât orice animal de pe Pământ, înainte de a-și goli intestinele, el sapă o groapă în pământ, cu o circumferință suficient de mare pentru a nu putea fi străbătută mai devreme de o oră și cu o adâncime de 200 de metri. După ce și-a golit intestinele, el acoperă groapa. În acest fel, animalul își menține habitatul curat, și în plus, fertilizează solul, ceea ce explică de ce în ținuturile în care cresc muzi, vegetația este mai bogată decât în jungla voastră.

15. Nu mai rămâne decât să răspundem la o singură întrebare: care este menirea acestui animal colosal pe această planetă, sau pe oricare alta? Răspunsul a fost dat atunci când am vorbit de peștele gigantic. La fel cum acest pește permite tranziția de la animalele acvatice la cele ale aerului, mudul permite tranziția de la anumite specii inferioare de animale și vegetație la altele, mai nobile și mai apropiate de specia umană. Acum știți tot ce trebuie să știți în legătură cu acest animal. În capitolele următoare ne vom focaliza atenția asupra animalelor de uscat, fără să insistăm însă atât de mult.

(*16) Munte în Graz, cu o înălțime de 475 metri.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:40 View PostDownload Post

Capitolul 24

Elefantul Saturnian sisterkihi. Structura și obiceiurile acestuia. Vânarea acestui animal și scopul creării sate.

1. Animalul pe care îl vom descrie în continuare este numit de localnici sisterkihi. El este elefantul acestui corp ceresc, dar este mult mai mic decât mudul. Ca mărime, mudul este de o sută de ori mai mare decât sisterkihi. Nu există nici alte asemănări între cele două animale.

2. Cum arată acest animal? El are patru picioare extrem de puternice, la fel ca elefantul terestru, dar proporțional cu mărimea sa. Ele nu sunt structurate la fel ca picioarele elefantului, ci mai degrabă ca cele ale unui urs, având gheare puternice. Corpul său este extrem de voluminos. Un sisterkihi adult măsoară între 140-160 de metri între abdomen și coloana vertebrală. Coada sa este la fel de lungă ca și coada unui leu (proporțional vorbind). Ea se termină cu un smoc de păr foarte bogat, firele având o lungime de 12-20 de metri. Gâtul animalului este foarte lung, dar extrem de puternic, având o coamă care cade până în regiunea picioarelor din față, alcătuită dintr-un păr foarte rezistent.

3. Capul seamănă cu cel al unui cal, dar are fruntea mult mai lată. De deasupra frunții, între cele două urechi, pleacă o trompă mare și flexibilă, cu o lungime de 80 de metri, care se poate contracta însă până la o treime din lungimea sa. Trompa are o putere uriașă, sisterkihi putând smulge un arbore din rădăcini cu ajutorul ei.

4. Animalul se folosește de trompă pentru a rupe crengile copacilor și a le devora cu tot cu fructe, în special dacă este foarte flămând. Culoarea acestui elefant este cenușiu deschis, trompa fiind mai închisă la culoare. Coama are un luciu albăstrui. Ochii sunt maronii, dar foarte închiși la culoare. Animalul are o gură imensă, din care ies doi colți albi, extrem de puternici. Nu are măsele, dar oasele maxilarului superior și inferior sunt foarte dure, putând zdrobi cu ele orice fel de hrană, inclusiv pietrele, care se transformă într-un fel de pastă în gura sa.

5. Deși este erbivor, dacă un sisterkihi este foarte flămând, el nu va ezita să mănânce inclusiv animale, și nici oamenii nu se află într-o siguranță deplină în preajma sa. Acesta este unul din motivele pentru care saturnienii nu simpatizează prea mult acest animal. Ei au însă capacitatea de a-l ține sub control, deși trebuie să recunoaștem că animalul reprezintă unul din obstacolele serioase și un pericol la adresa lor.

6. Cum vânează saturnienii un sisterkihi? Puterea lor personală nu îi ajută în acest sens, căci elefantul are o putere suficient de mare numai în trompa sa pentru a doborî o mie de saturnieni. De aceea, ei preferă să folosească anumite stratageme. Habitatul animalului sunt marile păduri de arbori-piramidă, unde provoacă mari daune, rupând crengile cu totul.

7. Când saturnienii întâlnesc arbori fără crengi (apropo, trebuie să menționez că acești arbori există practic în toate regiunile de pe Saturn), ei știu că un asemenea animal se află în pădure. Echipați cu torțe, ei înconjoară pădurea și îi dau foc. Speriat, căci de nimic nu se teme acest animal mai mult decât de foc și de fum, elefantul își caută disperat o ieșire. Singura ieșire pe care i-o permit saturnienii duce însă către un râu lat, către un lac sau chiar către ocean. De aceea, când sisterkihi găsește ieșirea, el ajunge foarte curând în apă.

8. Speriat, elefantul își ține trompa deasupra apei. Saturnienii îl forțează să intre din ce în ce mai adânc în apă, împingându-l cu bărcile și cu torțele lor atașate de niște prăjini foarte lungi. Când animalul a ajuns la o adâncime suficient de mare pentru a-și ține numai capul la suprafață, saturnienii se grăbesc și îi taie trompa formidabilă cu ajutorul unor securi ascuțite. Odată cu trompa, elefantul își pierde și viața. El se îneacă și cade la fundul apei, unde devine pradă pentru numeroasele animale marine.

9. Ce se întâmplă însă dacă la marginea pădurii nu există nici o apă cu adâncimea necesară? În acest caz, o asemenea operație devine foarte hazardată, și chiar periculoasă. Dacă animalul este prins în pădure de flăcări și nu poate ieși, el sfârșește prin a fi sufocat, nu înainte de a face mari pagube. Dacă găsește însă o ieșire prin care focul este mai slab ca intensitate, el iese afară din pădure, înnebunit de furie.

10. Vai celor care îi ies în cale în asemenea circumstanțe! El îi va prinde cu trompa și îi va izbi de pământ cu o asemenea ferocitate, încât nimic nu va mai rămâne din ei. Forța unei astfel de izbituri o depășește pe aceea a unei lovituri de tun. Dacă s-ar folosi de ea pe Pământ, elefantul saturnian ar putea arunca cu ușurință o stâncă de cinci tone la o distanță de 20 de mile geografice, cu o forță atât de mare încât piatra ar călători prin aer în numai câteva secunde. Dacă ar arunca-o direct la sol, piatra ar intra în pământ până la o adâncime de cel puțin 200 de metri.

11. Din această scurtă descriere cred că v-ați dat seama de marele respect pe care îl au saturnienii față de acest animal și de teama care cuprinde un întreg continent atunci când unul sau mai mulți elefanți scapă dintr-o asemenea vânătoare. De aceea, pădurile de arbori-piramidă sunt supravegheate cu cea mai mare atenție, indiferent dacă sunt localizate lângă un curs de apă sau nu. Dacă nu există cursuri de apă lângă pădure, saturnienii deliberează multă vreme dacă este cazul să îi dea foc sau nu.

12. Dacă există condiții favorabile și pădurea este suficient de mare, ei i se dă foc. În caz contrar, saturnienii preferă să cedeze pădurea animalului, depozitând totuși lemne uscate în jurul ei, astfel încât atunci când condițiile devin favorabile să îi poată da foc. Acest lucru se petrece de regulă atunci când zona rămâne o vreme mai îndelungată sub umbra inelului, proces care - după măsurătorile terestre - durează câțiva ani. Această perioadă echivalează cu iarna de pe Pământ, când copacii nu mai sunt alimentați cu sevă și se usucă. Acesta este momentul în care saturnienii dau foc pădurii, după care părăsesc zona în cea mai mare grabă.

13. Cam atât am avut de spus în legătură cu acest animal memorabil. Sisterkihi poate fi găsit pe zece continente de pe Saturn, din fericire în număr mic.

14. În ceea ce privește rostul acestui animal, el joacă un rol similar cu cel al mudului și al peștelui gigantic (*17), dar la o scară mai mică. El joacă însă și un rol natural, căci nici un animal nu a fost amplasat pe această planetă ca o condiție indispensabilă pentru susținerea altor entități. Tranzițiile de care vorbeam se pot petrece și pe alte nivele. Din acest motiv, dacă speciile acestor animale foarte mari și puternice dispar de pe o planetă (lucru necesar uneori, pentru prezervarea vieții umane), viața de pe ea nu este în pericol.

(*17) Pentru dezvoltarea sufletelor în ierarhia evolutiva a naturii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:46 View PostDownload Post

Capitolul 25

Ursul albastru ihur. Structura, caracterul și hrana acestuia. Utilitatea ursului care este și cultivator al pământului.

1. După ce am învățat despre cele două animale gigantice care trăiesc pe Saturn, ne vom îndrepta atenția către alte animale de pe această planetă, de dimensiuni mai reduse, dar suficient de importante pentru a ne capta interesul.

2. Primul animal este ihur, care s-ar traduce în limba voastră prin „ursul albastru”. Când ihur ajunge la maturitate, el este aproape la fel de înalt ca și un om de pe Saturn (evident, dacă animalul se ridică în două picioare, lucru pe care îl face frecvent). Numele animalului descrie culoarea pe care o are acesta: albastru deschis.

3. Cum arată el? Ursul saturnian arată ca un urs de pe Pământ, cu excepția capului. 4. Capul ursului este destul de dificil de descris, căci nu există pe Pământ nici un animal care să aibă un cap comparabil. Vom face totuși acest efort, astfel încât să puteți avea o reprezentare mentală a acestei forme.

5. Imaginați-vă un scul din lemn cu un diametru de 3 metri, având pe părțile laterale, central, două urechi cu o lungime de 3 metri și o lățime de 2 metri. Mai departe, imaginați-vă în partea centrală a frunții două coarne lungi de 6 metri, la o distanță de un metru unul de celălalt. Culoarea lor este de un auriu mat. La l ,75 metri mai jos se află doi ochi destul de mari, care seamănă perfect cu ochii umani. Sub cei doi ochi, imaginați-vă un bot la fel ca cel de leu. Gâtul este masiv, lung și puternic.

6. În spatele coarnelor, capul și gâtul sunt acoperite cu păr, având o lungime de 4-6 metri și o culoare albastru închis. Aceasta este forma animalului. Ihurul nu are coadă, dar în zona posterioară părul devine ceva mai lung și mai închis la culoare.

7. Dacă veți pune cap la cap toate informațiile primite, vă veți putea imagina cu ușurință felul în care arată animalul, mai ales dacă adăugați și faptul că el măsoară 100 de metri între coarne și picioarele din spate și ajunge la o înălțime de 40 de metri atunci când se ridică în două picioare. La rândul lor, picioarele au o lungime de 12 metri și grosimea unui butoi de peste 566 de litri. Ghearele sunt la fel ca cele de urs, dar mărimea și culoarea lor sunt cele pe care le-am amintit.

8. Credem că aceste detalii ajung pentru a descrie animalul. De aceea, ne vom ocupa în continuare de caracterul, modul său de viață și utilitatea sa.

9. În general, ihurul este un animal blând, dar nu trebuie provocat sau urmărit. Dacă este provocat, își schimbă rapid caracterul blând, devenind foarte furios. În acest moment, nimeni nu se mai poate simți în siguranță în jurul lui. Oricine i-ar întretăia calea va fi imediat atacat și distrus. Deși animalul nu este mai înalt decât un om de pe Saturn, el are puterea a zece oameni.

10. De aceea, oamenii se feresc de ursul albastru, cu toată natura blândă a acestuia, și încearcă să-l alunge prin toate mijloacele din regiunile populate de ei. Din acest motiv, el este foarte rar văzut.

11. Cu ce se hrănește ursul? Se hrănește cu ierburi, rădăcini și ramuri tinere ale copacilor și arbuștilor. Nu mănâncă niciodată carne, nici măcar când este foarte flămând. Dacă este provocat, sfâșie oameni sau animale, dar nu se atinge de trupurile lor.

12. Ce este absolut uimitor în legătură cu acest animal de pe Saturn este faptul că el se teme foarte tare de propria lui mânie. Din acest motiv, ghidat de instinct, el evită cu grijă orice situație care l-ar putea enerva. Un asemenea instinct ar fi o binecuvântare pentru foarte mulți oameni de pe Pământ, îndeosebi pentru cei cărora le sare imediat țandăra și care se iau la ceartă din nimic. Aceste informații sunt suficiente. Vom examina acum utilitatea acestui animal.

13. Ihurul poate fi considerat pe bună dreptate cultivatorul zonelor sălbatice. În scurt timp, el defrișează cu ghearele sale extraordinar de puternice terenuri de mari dimensiuni, atât de bine încât nici chiar saturnienii, cu uneltele lor, nu reușesc să-l egaleze. După defrișare, el caută rădăcini ale unor plante comestibile, pe care le plantează în brazdele lăsate de ghearele sale. Evident, el nu are intenția conștientă de a cultiva terenul, ci de a-și face provizii de alimente. O parte din aceste provizii nu apucă însă să fie mâncate, drept care prind viață și dau naștere unor lăstari, din care cresc plante mature. În acest fel, câmpuri întregi pe care nu creșteau decât buruieni devin roditoare, mai ales dacă animalul și-a făcut provizii abundente.

14. Oriunde s-ar afla, ursul își lasă proviziile pretutindeni, fertilizând astfel fără să vrea întreaga zonă.

15. Atunci când oamenii descoperă - în călătoriile lor frecvente prin țară - asemenea locuri, ei știu că în apropiere se află un ihur, așa că așteaptă să vadă dacă acesta apare, în caz contrar, este limpede că ursul a părăsit locul, iar ei se grăbesc să îl ia în posesiune.

16. Se întâmplă uneori ca ursul să se întoarcă la locul respectiv, din cauza rădăcinilor pe care le-a lăsat acolo. În asemenea cazuri, saturnienii fie nu fac nimic, lăsându-l în pace, să sape după rădăcini și să distrugă astfel recolta plantată de ei, fie sunt nevoiți să recurgă la forță. Asemenea confruntări nu au însă întotdeauna rezultate favorabile pentru ei, căci animalul se luptă pentru drepturile sale și nu părăsește cu una cu două locul. La fel ca în cazul oamenilor, nici lui nu-i este ușor să părăsească un pământ atât de fertil.

17. Dacă reușesc însă să gonească animalul, oamenii nu mai trebuie să se teamă că acesta va reveni. Dacă își dă seama că este atacat, el preferă să plece singur, căci, așa cum spuneam, acest animal interesant se teme de propria lui mânie, așa că nu se mai întoarce la locul unde a fost provocat.

18. Cam acestea au fost informațiile legate de acest animal. Vom continua acum cu un alt animal care locuiește pe această planetă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 22:53 View PostDownload Post

Capitolul 26

Leul saturnian, horud, vânător și lucrător forestier. O metodă de prindere a tinerilor lei saturnieni.

1. Numele animalului de care ne vom ocupa în continuare este horud. Dacă ați observat un leu pe Pământ, atunci știți care este locul horudului pe Saturn. Seamănă cele două animale între ele? Răspunsul este da și nu. În multe privințe, ele seamănă, dar există și anumite aspecte care nu sunt deloc identice. O descriere mai detaliată va insista asupra diferențelor care există între horud și leul terestru.

2. Cum arată de fapt acest animal? Este la fel de mare ca și ursul albastru, dar nu are o singură culoare. Astfel, spatele horudului este roșu aprins, culoare care se întinde până la jumătatea regiunii abdominale. Omoplații și cele patru labe sunt colorate într-un verde deschis. Zona abdominală este verde închis, iar coada albă, cu smocul de păr de la capăt roșu deschis. Partea superioară a cozii este împodobită cu pete roșii la intervale regulate. Ghearele sunt albe, cu marginile marcate de dungi roșii.  

3. Cu excepția diferitelor culori pe care le-am amintit și care nu seamănă cu cele ale leului, precum și a gâtului și capului, restul corpului este identic cu cel al leului terestru. De altfel, pe Pământ nu există nici un animal care să aibă forma capului asemănătoare cu cea a horudului. Animalul are un cap aproape pătrat, ca un zar cu colțurile rotunjite. Capul se sprijină de gât astfel încât partea frontală apare ca un maxilar pe două treimi din suprafața sa. Pe părțile laterale există două urechi în formă de semilună, colorate în culorile curcubeului, dar în tonalități palide.

4. Pe suprafața superioară a capului există un corn cu o lungime de aproape un metru, conic și de culoare neagră. Pe acest fundal negru există niște discuri de culoare roșiatică, cu niște spirale ca niște șerpi încolăciți, care au un luciu metalic foarte pronunțat. La baza cornului crește un smoc de păr albăstrui, care devine din ce în ce mai des către spatele capului și către gât. În partea din față, el devine mai scurt și cârlionțat.

5. Pe frunte (adică pe acea parte a zarului situată în față) există doi ochi foarte mari (proporțional cu mărimea animalului), localizați într-o cavitate oculară cu un diametru al irisului de un metru. Dacă adăugăm și colțurile ochilor, se ajunge la aproape doi metri. Pleoapele sunt de un roșu închis. Deasupra lor există niște sprâncene foarte groase, asemănătoare cu cele ale oamenilor. Ele sunt cârlionțate, la fel ca părul de pe frunte.

6. Am ajuns astfel la caracteristica cea mai particulară a animalului: gura sa. Probabil ați auzit de acel animal legendar numit grifon (*18). Exact așa arată horudul, cu excepția aripilor. În locul botului cu care sunteți familiarizați, el are un cioc enorm, ca de vultur, de culoare neagră. Petele de pe el nu sunt spiralate (ca cele ale cornului), ci înșiruite în linie dreaptă, de la bază către vârf, mărimea lor reducându-se treptat. Partea superioară a ciocului seamănă cu cea a oricărei păsări pe care o cunoașteți de pe Pământ. Ea nu se mișcă. Singura care se poate mișca este jumătatea inferioară a ciocului, cu maxilarul corespondent, până la gât. La baza ciocului, leul are niște măsele extrem de puternice, cu care poate zdrobi orice. El nu are colți, dar se folosește cu eficiență de ciocul său, care are o lungime de trei metri, fiind la fel de lat la bază ca și întreaga față.

7. Limba horudului este foarte flexibilă, putându-se extinde destul de mult. Ea are aproape caracteristicile unei trompe. Cu ajutorul ei, leul poate prinde aproape orice, ducându-l la gură. La baza gâtului există de asemenea un smoc de păr cârlionțat, de culoare albăstrui-verzuie.

8. Capul are o culoare cenușie. Sub ochi și pe frunte există trei cercuri de culoare roșu aprins, unul deasupra celuilalt. Singurele suprafețe care mai sunt vizibile sunt cele laterale, care au aceeași culoare cenușie, dar sunt lipsite de ornamente. Cât despre partea din spate, așa cum am mai spus, aceasta este acoperită de un păr albastru. Gâtul este masiv, lungimea lui fiind egală cu cea a restului corpului (de la omoplați la coadă). Leul are o coamă bogată, de culoare albastru intens. Cam așa arată acest animal.

9. Care este utilitatea horudului? Ce fel de caracter are el? Care este habitatul său și care este relația lui cu saturnienii? Vom răspunde pe scurt la aceste patru întrebări. Horudul are în general o natură blândă, fiind de multe ori crescut de saturnieni ca animal domestic. Ei se bucură deopotrivă de frumusețea sa deosebită și de docilitatea cu care acceptă să facă diferite munci, în măsura în care a fost corect antrenat.

10. La ce fel de munci este folosit horudul? De regulă, la vânarea altor animale - care fac multe pagube, fără a fi periculoase pentru om - dar și ca lucrător forestier, în perioada de umbră. Cu ciocul său puternic, el poate reteza dintr-o lovitură crengile arborelui-piramidă și se poate cățăra în copac cu cea mai mare ușurință. Este vorba de ramuri cu o circumferință suficient de mare pentru a nu putea fi înconjurate de cinci oameni de pe Pământ. Horudul le desprinde, mușcând din ele, cu aceeași ușurință cu care ați mușca voi dintr-un măr.

11. După ce a rupt suficient de multe crengi, horudul le împinge cu ciocul până la locuințele oamenilor, după care le taie în bucăți mai mici, așa cum îi indică stăpânii săi. Aceste bucăți de lemn sunt folosite apoi de saturnieni ca vreascuri de foc. Saturnienii mai folosesc animalul și pentru alte tipuri de munci care implică tăieri și transport.

12. Singura condiție este ca animalul să fie capturat de tânăr, pentru a fi antrenat. Un animal matur nu se va obișnui niciodată cu acest gen de munci, așa că nu le-ar fi de nici un folos saturnienilor. De altfel, dacă nu este provocat, el va fugi de îndată ce simte apropierea oamenilor. Chiar dacă este înconjurat, lucrul acesta nu le poate oferi saturnienilor nici o siguranță, căci de îndată ce începe să scurme pământul cu ghearele sale ascuțite, este semn sigur că trebuie să fie lăsat în pace. Dacă vânătorii nu pleacă, el va începe să sară și să ragă, iar cei din preajmă riscă să simtă pe pielea lor puterea ciocului său, care echivalează cu un copac care îți cade în cap. De aceea, vânătorii se retrag imediat ce constată că animalul s-a înfuriat.

13. Dacă horudul este atât de periculos, cum pot fi capturate animalele tinere? Saturnienii folosesc în acest scop un anumit șiretlic. Ei știu că atunci când femelele au pui, ele sunt foarte sensibile la băuturile alcoolice (lucru valabil și pentru masculi). De altfel, masculii nu se deosebesc de femele decât în ceea ce privește organele genitale. Când vine timpul, saturnienii duc cantități mari de asemenea băuturi și le lasă în preajma animalelor. Nu trece mult până când ele încep să bea, și nu se lasă până când nu golesc complet conținutul recipientelor. Ele se întorc apoi la puii lor, dar cad într-un somn foarte adânc și nu.și mai dau seama când aceștia sunt răpiți. Apoi, saturnienii duc puii acasă și încep să-i îmblânzească. Horuzii maturi sunt lăsați în viață, pentru a continua să se înmulțească.

14. Cam acestea ar fi informațiile pe care trebuie să le cunoașteți în legătură cu aceste animale. Singurul lucru pe care nu l-am menționat este habitatul acestora. Horuzii cresc numai în regiunile sudice de pe Saturn și numai în acele ținuturi continentale care nu depășesc latitudinea de 45°. Ei nu se simt acasă decât în regiunile oceanice și în condiții de climă specifice. Regiunile care depășesc latitudinea de 45° sunt mai friguroase și nu corespund necesităților de viață ale acestor animale.

15. Horuzii au un instinct cu totul special, care îi ajută să nu locuiască în regiunile din nord sau din est, chiar dacă au condițiile climaterice necesare. Singurele regiuni în care pot progresa și pe care le acceptă sunt cele centrale din sud, dar nu în interiorul continentelor, ci numai în cele de pe țărmurile oceanului. Uneori, saturnienii îi transportă în centrul continentelor, unde îi prezintă ca pe o curiozitate, dar animalele nu rezistă mult.

16. Acum cunoașteți chiar tot ce era important de spus. De aceea, ne vom îndrepta atenția asupra altui animal, care nu poate fi găsit nicăieri în univers, decât pe această planetă.

(*18) Animal legendar cu. aripi de vultur pe trup de leu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 27
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 23:01 View PostDownload Post

Capitolul 27

Antilopa saturniană zigst. Scopul pentru care a fost creată aceasta. Motivele pentru care saturnienii vânează antilopa. O greșeală și un remediu secret.

1. Animalul de care ne vom ocupa în continuare este numit de saturnieni zigst, care s-ar putea traduce prin „picioare ascuțite”. El este specific numai acestei planete. În ierarhia evolutivă a animalelor, se situează cam pe același nivel ca și antilopa terestră. Habitatul ei sunt exclusiv munții foarte înalți.

2. De ce are această denumire ciudată? Nu trebuie să credeți că antilopa are patru cioturi ascuțite în loc de picioare. Este numit㠄picioare ascuțite” din cauza faptului că la picioarele din față, ea nu are copite sau degete, ci doar o gheară ascuțită, orientată în față, care pornește din genunchi. În ceea ce privește picioarele din spate, acestea arată ca la orice animal, cu gheare ascuțite.

3. Așa se explică așadar numele animalului. De ce arată însă el în acest fel? Pe Pământ nu există nici un animal similar, dar pot fi stabilite anumite similarități cu anumite animale mai mici. Spre exemplu, corpul antilopei arată la fel ca cel al unei vidre. Coada ei arată însă ca și coada unui bou. Capul și gâtul seamănă foarte bine cu cele ale unui tigru, dar fără colții specifici unui carnivor.

4. În frunte are un singur corn, înclinat pe spate. Aceasta este descrierea formei animalului.

5. Care este însă mărimea sa? Dacă ar fi să-l măsurăm cu măsurile terestre, pe Terra nu am găsi nimic comparabil, dar nu trebuie să uităm că pe Saturn toate obiectele sunt de o sută de ori mai mari. Antilopa aparține categoriei animalelor mici, mărimea ei nedepășind o treime din cea a animalului pe care l-am descris anterior, leul saturnian. De aceea, orice saturnian poate duce antilopa în spinare.

6. Principala culoare a zigstului este alb strălucitor, dar de la cap și până la coadă are o dungă lată pe spate, de culoare albastru deschis. Zona abdominală este galben-aurie, iar picioarele sunt roșiatice, cu excepția ghearelor, care sunt complet negre, la fel ca și cornul din frunte. Partea inferioară a gâtului, de la maxilarul inferior și până la piept, este de culoare roșu închis, cu dungi.

7. Aveți acum imaginea completă a animalului, care nu poate fi găsit nicăieri pe alte planete. Care este însă utilitatea lui? Cu ce se hrănește? Este el capturat frecvent de saturnieni?

8. În ceea ce privește utilitatea, antilopa nu le folosește la nimic saturnienilor, la fel ca și capra neagră sau antilopa oamenilor de pe Pământ. Ea joacă însă un anumit rol în ordinea lucrurilor, justificându-și la acest nivel utilitatea. Cine cunoaște utilitatea caprei negre pe Pământ? Cine v-ar putea explica de ce se urcă acest animal pe munți? Celui care dorește să afle, îi voi dezvălui Eu motivul.

9. Așa cum știți, pe munții înalți de pe Pământ cresc tot felul de mușchi și diferite plante alpine, cu scopul de a măcină pietrele. Știți de asemenea că aceste plante au fost create de anumite puteri și inteligențe spirituale. Acest lucru este evident, de vreme ce ele conțin viață. Atunci când viața începe să se manifeste, ea nu urmărește niciodată să cadă înapoi în ghearele morții, ci numai să se dezvolte pe sine, creând o formă pe care apoi o părăsește, cu scopul de a trece în alta, superioară.

10. Ce formă de viață mai există în munți în afara acestor ierburi alpine? Evident, animalele care trăiesc pe munți. Acestea sunt cele mai înalte forme de viață în care pot trece plantele alpine.

11. Nu este greu de înțeles că aceasta este ordinea naturală a lucrurilor, căci viața animalelor este susținută prin încorporarea vieții plantelor. Hrana compatibilă cu natura animalului nu înseamnă altceva decât absorbția și fuziunea unor forme de viață inferioare cu alte forme de viață superioare. Altfel spus:

12. Alimentația nu înseamnă altceva decât absorbția vieții într-un container născut din Mine, astfel încât acesta să devină tot mai puternic și mai complet, trecând de pe un nivel pe altul, până când ajunge din nou pe nivelul primordial de pe care a plecat.

13. Dacă ați înțeles cât de cât această filosofie, nu aveți decât să o aplicați animalului zigst.

14. Mai există o întrebare la care merită să răspundem: dacă saturnienii capturează acest animal, Răspunsul Meu este următorul: din când în când, cei mai curajoși dintre ei urcă pe munți și încearcă să-l prindă, dar nu prea reușesc, căci această specie de antilopă este atât de îndemânatică în cățăratul pe stânci încât nici un om nu o poate urma. De altfel, forma deosebită a ghearelor sale îi permite să stea pe suprafețe mai înguste decât o palmă de om, astfel încât ea se poate cățăra în locuri absolut inaccesibile saturnienilor.

15. Singurele momente în care ar putea fi capturată (teoretic) sunt cele în care se prăbușește de pe stâncile foarte înalte, ceea ce se întâmplă foarte rar. De altfel, până acum nici o antilopă nu a fost capturată de vreun om.

16. Vă puteți pune atunci întrebarea: dacă este atât de greu de capturat, de ce fac totuși saturnienii efortul să o prindă? Ei se simt obligați să încerce din cauza unei superstiții, întrucât antilopa se hrănește cu cele mai puternice și mai parfumate ierburi alpine, saturnienii cred că cel care ar mânca o bucățică din carnea ei, oricât de mică, va deveni nemuritor.

17. În această privință, nu există nici o diferență între saturnieni și pământenii care încearcă tot felul de remedii pentru a-și prelungi la infinit viața, deși experiența de zi cu zi ne învață că acest lucru este imposibil.

18. Ce credeți că fac acești oameni, în pofida dovezilor cele mai palpabile care atestă că remediile lor nu sunt bune de nimic? Ei susțin că aceste remedii fac parte dintr-o știință foarte secretă a nemuririi și că trebuie administrate exact la mediul nopții, și numai în anumite doze foarte precise. Dacă doza diferă chiar și cu a mia parte dintr-un bob de piper, ea nu va mai avea efectul dorit.

19. Dacă această explicație nu se dovedește suficientă pentru a explica eșecul terapiei, ei împing și mai departe confuzia, apelând la explicații astrologice. Astfel, acești practicanți ai „științei de prelungire a vieții” își sfătuiesc clienții în cuvinte aproape ininteligibile să nu ia remediul decât într-un anume pătrar al lunii, atunci când soarele trece printr-o anumită constelație, și oricum, numai la miezul nopții. Spre exemplu, dacă soarele nu se află în constelația Leului, iar luna nu se află simultan în Capricorn, și dacă o anumită planetă nu trece printr-un anumit semn foarte precis, „remediul vieții eterne își va pierde complet influența”.

20. Oamenii naivi cred de regulă în acești predicatori și le cumpără remediile la prețuri exorbitante, sperând să dobândească viața eternă. După ce se văd în posesia miraculoaselor leacuri, ei încep să studieze tot felul de calendare și să facă tot felul de calcule ale efemeridelor, pentru a afla când intră soarele, luna și celelalte planete în semnele indicate ale zodiacului, exact la miezul nopții. Nu trebuie să știți prea multă matematică pentru a vă da seama că aceste calcule nu îi conduc nicăieri, căci toate aceste suprapuneri nu se întâmplă niciodată în realitate. De altfel, chiar dacă s-ar petrece, acest lucru s-ar întâmpla o dată la un milion sau la mai multe milioane de ani, și oricum, nu în ordinea prescrisă de vânzătorul remediului. De aceea, eficacitatea acestor remedii de viață lungă este neutralizată de aceste așa-zise speculații mistice, vecine cu înșelătoria. În acest fel, vânzătorul remediului scapă de plata unor despăgubiri, căci poate susține oricând că remediul nu a fost luat în acord cu instrucțiunile sale.

21. În acest scop este folosită pe Saturn carnea zigstului. Dacă remediul nu produce efectele dorite, medicii de pe Saturn care susțin că pot prelungi viața aduc imediat în discuție pretextul că cel care a luat remediul a fost neglijent și în loc să îl ia în timpul umbrei, l-a luat în timpul zilei, când medicamentul miraculos nu funcționează.

22. Dacă rudele unei persoane decedate se plâng doctorului că aceasta a luat remediul în timpul umbrei, medicul se va grăbi să le întrebe în ce poziție se aflau lunile. De; regulă, rudele sunt încurcate de această întrebare, dar dacă totuși se descurcă și știu să răspundă la ea, medicul-șarlatan se folosește imediat de pretext și susține că poziția lunilor a fost extrem de nefavorabilă pentru eficiența remediului, totul cu o mare elocință. De altfel, majoritatea oamenilor nu pot răspunde la întrebarea referitoare la luni, aceasta fiind una din principalele clauze de salvgardare ale „dătătorilor de viață lungă”.

23. Se întâmplă uneori ca rudele unei asemenea persoane decedate care a luat în timpul vieții remediul de viață lungă să se consulte și cu alți medici din aceeași categorie. Vă puteți imagina ce vor spune aceștia despre colegul lor; „De ce nu ați venit la mine? Toată lumea știe că acel medic aplică un remediu greșit!” Și pentru a-i convinge că ruda lor a luat remediul greșit, le arată un remediu cu o culoare diferită. Acest argument le convinge definitiv pe rude în ceea ce privește motivul ineficientei primului remediu.

24. În astfel de situații, rudele celui decedat se întorc la primul medic, pe care îl consideră acum un șarlatan. Ce credeți că face acesta pentru a ieși dintr-o asemenea situație? El le duce pe rude la alte persoane care gândesc la fel ca el și le cere să le confirme credibilitatea sa și a remediului. Acestea se grăbesc să o facă, iar medicul se întoarce către rude: „Vedeți? Acești oameni au folosit corect remediul meu. Întrebați-i ce vârstă au!” De regulă, răspunsul primit reprezintă o vârstă foarte înaintată, care depășește cu mult așteptările rudelor. Vârsta nu este exprimată însă în ani, ci sub formă de fapte extraordinare care ar trebui să ateste acest lucru, de genul unui munte care nu exista pe vremea când el era tânăr, sau chiar că a asistat personal la crearea inelului de către Marele Spirit, că își mai aduce aminte de vremea când nu exista nici o lună pe bolta cerească, etc. Fiecare nouă persoană întrebată care îi este vârsta aduce un argument mai extraordinar care atestă valabilitatea remediului. Auzind aceste mărturii, rudele se simt satisfăcute de explicații, și nu este exclus să cumpere chiar ele remediul de la medic, care nu este cu nimic mai puțin bătrân decât asistenții săi (cei care îi confirmă, în realitate, spusele).

25. Aici se încheie capitolul referitor la antilopa saturniană. Ne vom îndrepta în continuare atenția asupra unui alt animal sălbatic de pe acest corp ceresc, după care ne vom ocupa de animalele domestice.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 28
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 23:09 View PostDownload Post

Capitolul 28

Bauorul cu un singur ochi. Vânarea animalului pentru pielea lui folosită ca manta de către patriarhi.

1. Animalul care urmează în ordinea evoluției și la care merită să ne referim este o raritate. El nu poate fi găsit pe continentele de pe Saturn, ci numai pe insule, de care saturnienii se feresc ca de foc, sau mai bine zis ca de ținuturile în care trăiesc muzii. Explicațiile care urmează să vor convinge că au toate motivele să facă acest lucru.

2. Numele acestui animal este bauor, care în traducere înseamn㠄cu un singur ochi”. Mai întâi vom explica de ce i se spune astfel. Are el într-adevăr un singur ochi? Nu, are doi ochi cu care vede, la fel ca oricare alt animal. Deasupra lor, în centrul frunții, el are însă un al treilea ochi, pe care îl folosește ca pe o armă extrem de periculoasă. Acesta este cel care dă numele animalului.

3. Mai întâi vom descrie însă forma animalului, și abia apoi ne vom ocupa de ochiul său.

4. Cum arată bauorul? Care este mărimea lui și cum este el colorat? Bauorul seamănă cu un cal, cu excepția gâtului și a cozii. Evident, corpul este de o sută de ori mai mare decât cel al unui cal terestru.

5. Coada sa seamănă cu un șarpe fără cap și ajunge la o lungime de 180-195 metri. La bază (în regiunea anală), ea are o grosime de 3 metri. La capăt, coada se termină cu trei cârlige, la fel ca o ancoră. Cea mai mare parte a puterii acestui animal stă în coada sa, cu care bauorul își caută hrana prin apă. De aceea, el trăiește de regulă pe malurile oceanelor, unde coada sa lungă caută tot timpul prin apă pentru a prinde pești mari sau alte animale marine. De altfel, bauorul este foarte eficient în această activitate. De îndată ce simte că în apă se află ceva cu care s-ar putea hrăni, el își aruncă coada în acea direcție, la fel ca o săgeată, și nu își ratează niciodată ținta.

6. Cum arată capul bauorului? Acesta este așezat pe un gât lung și puternic și are o formă particulară, semănând cu un cap de focă, la alte dimensiuni, evident. Cu excepția ochiului-armă, capul său este identic cu cel al unei foci.

7. La ce îi servește însă acest ochi-armă? Bauorul nu vede cu acest ochi, dar simte cu el și îl poate folosi pentru a hipnotiza și țintui o victimă. De regulă, ochiul este închis, dar dacă de bauor se apropie un potențial dușman sau cineva este recomandabil să nu stea în apropierea animalului rănit, care începe să ragă și să dea din copite, dar nici a cozii, care nu moare pe loc, ci intră în cele mai teribile convulsii. Saturnienii cunosc aceste lucruri, așa că imediat după tăierea cozii se retrag pe nava lor, unde așteaptă ca animalul să moară, iar coada să își reducă convulsiile.

12. Abia acum îndrăznesc vânătorii să se apropie de animal. Ei taie coada în bucăți mai mici, care continuă să se zvârcolească o vreme, dar fără prea multă putere. Apoi, vânătorii se apropie de bauor și îl înțeapă în spate, ca să vadă dacă mai este viu. Dacă acesta nu reacționează în nici un fel, ei îi jupoaie pielea superbă, nu înainte de a-i tăia însă capul și de a-l arunca în apă, căci au superstiția că animalul și-ar mai putea deschide odată ochiul teribil, iar ei ar fi otrăviți de acesta. Evident, acest lucru este imposibil, căci ochiul nu conține nici un fel de otravă, iar lumina sa roșie, atât de puternică atunci când animalule este viu, dispare complet odată cu moartea acestuia (energia luminoasă fiind alimentată de energia sa vitală).

13. După ce îi jupoaie pielea și o încarcă pe nave, vânătorii pleacă, lăsând corpul pe țărm, să putrezească. Descompunerea animalului este urgentată de diferiți oaspeți flămânzi care trăiesc pe țărm, inclusiv de unii care doresc să se răzbune pe binecunoscutul lor dușman.

14. La ce folosesc însă saturnienii coada obținută cu un efort atât de mare? Ea este mai întâi tratată cu uleiuri, pentru a rămâne moale, după care o taie și croiesc din ea o haină pe care o poartă bărbații. O asemenea haină înseamnă mai mult decât un întreg regat. Saturnienii au chiar o vorbă: respectul și însemnele puterii unui prinț sau ale unui patriarh superior sunt conferite acestuia de către bauor.

15. Uciderea unui bauor este una din cele mai mari fapte de vitejie cu care se pot lăuda saturnienii. Cine a învins un asemenea animal și poartă o haină din pielea sa demonstrează astfel curajul de care dispune. Această dovadă are o mare însemnătate pentru saturnieni, căci aceștia nu au încredere într-un lider căruia îi lipsește curajul. O asemenea haină reprezintă dovada vie că cel care a obținut-o este nu numai foarte curajos, dar și dispus să facă mari sacrificii în beneficiul fraților săi. Mai mult, ei îl consideră un om foarte inteligent, căci a reușit să cucerească monstrul, care are pe Saturn o reputație mai mare decât dragonii pe Pământ.

16. Saturnienii consideră că dacă cineva a învins un bauor, el își poate asuma orice sarcină, pe care o va duce cu siguranță la bun sfârșit, prin inteligența și hotărârea sa. De aceea, ei sunt dispuși să considere pe loc posesorul unei asemenea haine un mare patriarh, chiar dacă acesta este de trei sau patru ori mai tânăr decât cel mai neînsemnat dintre patriarhi. El nu va rămâne însă un mare patriarh decât atâta vreme cât va avea haina pe el.

17. Dată fiind onoarea pe care o conferă, nimic nu este mai prețuit pe Saturn decât o asemenea haină. De aceea, mantia bauorului nu este purtată de marii patriarhi decât în ocaziile cele mai speciale. La fel ca peste tot, și pe această planetă există destule amăgiri. Una din ele face ca saturnienii să considere această haină indestructibilă, lucru deloc adevărat. De aceea, dacă haina se destramă și nu mai poate fi purtată, ea este înlocuită cu un fals, confecționat din pielea altor animale.

18. Un mare patriarhat dobândit cu ajutorul unei asemenea haine este moștenit apoi de toți copiii și nepoții primului mare patriarh, dar numai atâta vreme cât aceștia pot oferi saturnienilor dovada hainei bauorului. Dacă altcineva reușește însă să învingă un nou bauor și se prezintă cu o haină confecționată din pielea acestuia, el va fi proclamat pe loc mare patriarh, în locul moștenitorilor fostului patriarh. Vechiul patriarh - acum detronat - va continua însă să se bucure de o mare stimă printre concetățenii săi. Chiar și o rămășiță dintr-o haină de bauor reprezintă un blazon care atestă originea aristocratică a posesorului ei. Ea îi conferă acestuia anumite privilegii, dar numai atâta vreme cât există. Dacă moliile îi mănâncă peticul rămas, el își pierde complet orice privilegii și tot ce îi mai rămâne este amintirea măreției de odinioară.

19. Deocamdată nu ne vom mai ocupa de condițiile politice de pe Saturn, căci nu am ajuns încă să discutăm de ființele umane de pe această planetă. Ne vom continua așadar periplul prin lumea animalelor, și înainte de a trece la descrierea celor domestice, vom face o scurtă trecere în revistă a acestei lumi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 6  [ 53 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !