Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 17.12.2017, 02:14
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 00:48 View PostDownload Post

Cuprins


Despre Jakob Lorber
Capitolul 1. - Adevăratul nume și descrierea lui Saturn. Dublul inel și lunile lui Saturn. Măreția revelației divine
Capitolul 2. - Suprafața bogată în ape a lui Saturn. Insulele continentale. Marii ghețari de la poli. Zona centrală, pură și liniștită. Atmosfera extrem de luminoasă, condițiile de lumină și temperatură. Inelul lui Saturn ca regulator și reflector. Splendoarea cerului înstelat
Capitolul 3. - Ținutul Herrifa. Muntele vindecător Girp. Arborele soarelui, Arborele ploii, Arborele părului, Arborele lat și Arborele-rază
Capitolul 4. - Arborele-pălnie, arborele-piramidă și arborele-oglindă
Capitolul 5. - Arborele Hotchpotch. Arborele-foc și Tufișul Uleios. Forma fizică a ființelor umane de pe Saturn. Despre proprietățile lor și despre animalele lor domestice
Capitolul 6. - Plantele utile de pe Saturn. Porumbul. Butoiul plutitor și Sticla-care-merge
Capitolul 7. - Bogăția vegetației saturniene. Principala culoare de pe Saturn: albastrul. Plantele vindecătoare aromate. Tufișul de aur. Plantele metalice, iarba albastră. Florile de câmp care își schimbă forma. Mușchiul parfumat. Munții și câmpiile de pe Saturn
Capitolul 8. - Planta-navă, Chaiaba
Capitolul 9. - Câteva informații suplimentare referitoare la planta-navă. Râurile de pe Saturn și curgerea lor liniștită. Structura sferică spiralată a lui Saturn și a celorlalte corpuri cerești. Marea bogăție a formelor creației. Cele patru fluvii principale de pe Saturn
Capitolul 10. - Oamenii care trăiesc în apropiere de Fluviul-Dimineții. Cele trei locuințe ale saturnienilor. Cum pot controla natura saturnienii prin puterea voinței lor. Comunicarea saturnienilor cu lumea spirituală. Misiunile inutile ale spiritelor terestre pe Saturn
Capitolul 11. - Frumoasele peisaje riverane. Fluviul de Nord. Fluviul Serii. Fluviul Amiezii
Capitolul 12. - Lacurile de pe Saturn. Măreția ținuturilor rurale și marea populație care trăiește pe malurile lor. Legăturile dintre râuri, fluvii și lacuri. Grupurile de conuri stâncoase ca locuri de recreație. Călărirea lebedelor
Capitolul 13. - Țărmurile oceanelor. Pericolele datorate furtunilor și inundațiilor. La baza acestor inundații stau lunile și inelele lui Saturn. Speciile inferioare de animale marine. Midiile albastre gigantice
Capitolul 14. - Melcul-baston. Melcul-piramidă. Melcul-disc care produce alifii și ornamentele din grădini folosite pentru hainele patriarhilor
Capitolul 15. - Melcul-șapte. Utilitatea practică a cochiliei sale. Măsurile de greutate de pe Saturn
Capitolul 16. - Giganticul și luminosul melc-rază. Înfățișarea acestuia în timpul furtunilor oceanice
Capitolul 17. - Noi informații despre animalele marine. Marele pește Bisorhiohiohio, asemănător cu o balenă. Transformatorul animalelor astrale spirituale marine în animale ale aerului
Capitolul 18. - Insectele zburătoare. Musca ce trăiește pe Saturn. Steaua zburătoare. Fluturele-grăunte gigantic și utilitatea aripilor sale
Capitolul 19. - Diferite tipuri de lilieci. Vaca zburătoare. Panglica zburătoare. Comerțul cu bijuterii pe Saturn
Capitolul 20. - Animalele zburătoare lipsite de penaj. Lumea păsărilor. Găina de apă, Behor: una din speciile mari de pe Heron. Mesagerul cerului. Ciripitul acestor păsări. Cântecele și muzica saturnienilor
Capitolul 21. - Cântăreții de deasupra râurilor și lacurilor. Maeștrii artei fugii. Cântărețul nordic al aerului. Cea mai eficientă muzică
Capitolul 22. - Găina domestică. Sfera aurie. Gâscă gigantică. Matura și beneficiile acestor păsări domestice
Capitolul 23. - Cel mai mare și mai important animal care trăiește pe uscat mudul. Învățăturile celor înțelepți despre mud. Scopul creării sale
Capitolul 24. - Elefantul saturnian, sisterkihi. Structura și obiceiurile acestuia. Vânarea acestui animal și scopul creării sale
Capitolul 25. - Ursul albastru, ihur. Structura, caracterul și hrana acestuia. Utilitatea ursului care este și cultivator al pământului
Capitolul 26. - Leul saturnian, horud, vânător și lucrător forestier. O metodă deprinderea tinerilor lei saturnieni
Capitolul 27. - Antilopa saturniană, zigst. Scopul pentru care a fost creată aceasta. Motivele pentru care saturnienii vânează antilopa. O greșeală și un remediu secret
Capitolul 28. - Bauorul cu un singur ochi. Vânarea animalului pentru pielea lui, folosită ca manta de către patriarhi
Capitolul 29. - Armonia corpurilor cerești. Exemple muzicale. Secretele învățăturilor legate de legătura dintre sunet și creație. Corespondența care există între animalele sălbatice de pe Saturn si cele de pe Pământ
Capitolul 30. - Animalele domestice de pe Saturn. Cel mai benefic dintre ele: vaca, buka
Capitolul 31. - Capra albastră. Comerțul cu lapte de capră. Festivalul recunoștinței pentru această capră. Legătura saturnienilor cu lumea spirituală. Lâna caprei albastre și utilitatea ei
Capitolul 32. - Servitorul saturnienilor, Fur, o specie de maimuță îmblânzită. Despre caii, câinii, oile și alte animale domestice de pe Saturn
Capitolul 33. - Ființele umane de pe Saturn. Originea lor. Densitatea populației și condițiile de locuit
Capitolul 34. - Modul de organizare a gospodăriilor saturnienilor. Plantarea unui templu. Cea mai importanta lege: iubirea aproapelui sau caritatea
Capitolul 35. - Principala lege a vieții: voința lui Dumnezeu. Tratamentul aplicat celor care încalcă această lege
Capitolul 36. - Industria metalurgică și alte activități meșteșugărești și comerciale. Adevăratul altruism comercial
Capitolul 37. - Producerea țesăturilor. Utilizarea nenaturală a produselor naturale. Ordinea îmbrăcării
Capitolul 38. - Statura unui bărbat și cea a unei femei de pe Saturn. Procrearea, sarcina și nașterea copiilor. Constituția copiilor
Capitolul 39. - Cunoașterea lui Dumnezeu de către saturnieni. Mai mult respect decât iubire. Cunoașterea încarnării lui Dumnezeu pe Pământ
Capitolul 40. - Legea care se opune aroganței. Legea curățeniei. Aversiunea saturnienilor față de tot ce este mort. Serviciile funerare. Căsătoriile
Capitolul 41. - Locuitorii de la șes îi vizitează pe munteni. Felul în care îi întâmpină muntenii. Semipăgânii și convertirea lor. Curtarea unei fete în ținuturile de jos
Capitolul 42. - Religia spirituală a saturnienilor. Semnificația numărului șapte. Ceremonia de duminică. Botezul sau binecuvântarea unui copil nou născut. Masa de la templu. Predica patriarhului, susținută printr-o vizualizare spirituală, înțelepciunea saturnienilor
Capitolul 43. - Observațiile spirituale profunde asupra naturii. Comunicarea cu îngerii și cu Domnul însuși
Capitolul 44. - Aspectul spiritual al religiei saturnienilor. Renașterea spirituală prin învățături și practică
Capitolul 45. - Mai multe detalii legate de calea renașterii și de fuziunea cu Dumnezeu
Capitolul 46. - Locuitorii din ținuturile de jos. Locuințele lor și felul lor de a gândi, mai lumesc decât cel al muntenilor
Capitolul 47. - Mai multe despre locuitorii de la șes. Comerțul și schimburile. Alungarea oamenilor necinstiți Felul de viață, căsătoriile, procreația și înmormântările
Capitolul 48. - Imensele regiuni polare din nordul și sudul planetei Saturn. Frigul extrem din aceste regiuni contribuie la temperarea impulsului distructiv al spiritelor primare de pe această planetă. Felul în care este influențat Pământul de planeta Saturn
Capitolul 49. - Inelul lui Saturn are un caracter planetar. Rotația axelor și scopul acesteia
Capitolul 50. - Mai multe despre menirea inelului lui Saturn. Un exemplu legat de suflarea sticlei și cuptorul pentru răcire. Delicații locuitori ai inelului. Modul lor de viață și comunicarea lor cu locuitorii planetei Saturn. Absența animalelor și pomii fructiferi fără semințe
Capitolul 51. - Lunile lui Saturn, lipsite de rotație în jurul axei. Viața naturală există numai pe partea opusă a lunii. Lunile privite ca școli după părăsirea planetei Saturn și înainte de întruparea pe inel. Viața spirituală pură. Un cuvânt de încheiere
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Despre Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:12 View PostDownload Post

Despre Jakob Lorber


Jakob Lorber s-a născut la data de 22 iulie 1800, pe malul stâng al râului Drau, într-o zonă vinicolă, în satul Kanischa, parohia Jahring, unde tatăl său, Michael Lorber, avea o fer-mă micuță.

Deloc întâmplător, Jakob Lorber a crescut într-un mediu rural și destul de sărac. Părinții săi erau însă deschiși față de artă și de religie. El a moștenit de la tatăl său numeroasele talente muzicale și a învățat să cânte la vioară, la pian și la orgă.

Când a ajuns la liceul din Marburg, un orășel pe malul râului Drau, Lorber își putea câștiga deja banii necesari pentru pregătire cântând ca organist la una din bisericile locale. A primit acreditarea ca profesor de liceu în anul 1829, la Graz, Austria, capitala provinciei Steiermark. Cu toate acestea, la vremea respectivă nu a reușit să-și găsească un post. De aceea, el și-a putut continua intensiv studiile muzicale, predând arta compoziției, vioara, lecții de canto, și dând din când în când câte un concert.

În timpul acestor ani, Lorber și-a urmat înclinația interioară și s-a adâncit din ce în ce mai mult în studiul „Căii Interioare”. Printre altele, a citit lucrările lui Justinus Kerner, Jung-Stilling, Swedenborg, Jakob Bohme și Johann Tennhardt. Biblia a rămas tot timpul cartea lui de căpătâi și sursa sa de inspirație până la sfârșitul vieții.

În pofida numeroaselor sale talente, trăia de pe azi pe mâine, până când i s-a oferit în cele din urmă un post ca dirijor la Opera din Trieste. Când era pe punctul de a accepta postul, lucru care i-ar fi permis să-și consacre talentele lumii exterioare, a primit o altă misiune, aceea de „Scrib al Domnului”. La data de 15 martie 1840, imediat după rugăciunea de dimineață, el a auzit cu claritate o Voce în regiunea inimii, care i-a poruncit: „Ridică-te, ia-ți pana și scrie!”

Ascultător, a renunțat la pregătirile pentru călătorie, s-a așezat și a început să scrie ce-ea ce îi dicta misterioasa voce. Era introducerea la prima sa lucrare, Casa Domnului: „Și ast-fel, bunul Dumnezeu se adresează tuturor; iar cele spuse aici sunt adevărate, autentice și sigure. Oricine dorește să vorbească cu Mine, trebuie să se îndrepte către Mine, iar Eu îi voi răs-punde în inima lui. Dar numai cei Puri, cu inima plină de smerenie, vor auzi Vocea Mea. Iar Eu voi păși braț la braț cu cei care Mă vor prefera lucrurilor lumești și care Mă vor iubi la fel cum își iubește mireasa mirele. Acestea sunt adevăratele Ființe Umane, cele care Mă privesc la fel cum îl privește un frate pe fratele său, și cum le-am privit Eu dintotdeauna, încă înainte ca ele să fi existat”.

Începând din acea zi, a primei dictări din partea Domnului, imposibilul a devenit posibil și a intrat în viața lui Jakob Lorber.
În timpul celor 24 de ani care au urmat, el a continuat o activitate care nu putea fi în-țeleasă de nimeni numai cu ajutorul intelectului și al rațiunii. Scria aproape zilnic, ore întregi, fără întrerupere, fără să consulte vreo carte de referință și fără să aibă cunoștințe legate de ceea ce scria, căci cunoașterea curgea din pana lui prin intermediul Cuvântului Interior. Întreaga lui viață s-a împlinit în singurătate, ascultând de această Voce Interioară.

Nu îl putem descrie pe Jakob Lorber decât în superlative.

Dacă l-am privi ca pe un scriitor, el i-ar depăși prin opera lui pe toți scriitorii, poeții și gânditorii din toate timpurile. Căci unde mai putem găsi o cunoaștere atât de completă, o in-terpretare de o asemenea profunzime, cunoștințe mai exacte despre științele geografice, isto-rice, biologice și naturale, descrierea unor fapte care s-au petrecut imediat după crearea cos-mosului? Lucrările sale umplu 25 de volume, fiecare a câte 500 de pagini, ca să nu mai vor-bim de cele mai mici. Dacă l-am privi ca pe un geniu al profeției, el i-ar depășit cu siguranță pe toți inițiații pe care i-a cunoscut umanitatea, încă nu s-au născut cuvintele care l-ar putea descrie pe Jakob Lorber, iar dacă el a preferat să se auto-numeasc㠄Scribul Domnului”, pu-tem pune acest lucru numai pe seama smereniei lui înnăscute.

Jakob Lorber a murit la data de 24 august 1864. El a știut dinainte că va muri la aceas-tă dată, căci își împlinise misiunea. Pe piatra sa de mormânt din Cimitirul St. Leonhard din Graz sunt scrise cuvintele lui Pavel: „Indiferent dacă trăim sau murim, noi îi aparținem Domnului”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:20 View PostDownload Post

Capitolul 1
Adevăratul nume și descrierea lui Saturn. Dublul inel și lunile lui Saturn. Măreția revelației Divine.


1 . Pentru a înțelege mai bine acest corp planetar pe care voi îl numiți Saturn, este important să știți care este și ce înseamnă numele său real: Pământul Calmului, Lumea Nimicului. Este absolut necesar să aflați mai multe despre sfera sa naturală, despre distanța dintre el și soare, mărimea, structura, locuitorii săi, precum și despre locuitorii de pe inele și luni, despre vegetația care crește pe el, conform condițiilor locale, ce diferă în funcție de climat. Va urma apoi o descriere a animalelor ce trăiesc pe Saturn, pe inelele și pe lunile sale.

2. După explicarea acestor detalii, ne vom ocupa mai îndeaproape de istoria acestei planete, de structura sa interioară, și în sfârșit, de sfera sa spirituală.

3. În ceea ce privește distanța dintre Saturn și soare, putem privi acest aspect din mai multe puncte de vedere; motivul este bine cunoscut. Nu există nici o planetă a cărei orbită să fie perfect circulară. Orbitele în jurul soarelui sunt precum niște elipse cu o formă de ou, cu partea obtuză orientată în jos și cea ascuțită orientată în sus. În interiorul acestei forme de ou, gălbenușul nu se află chiar în centru, ci mult mai aproape de baza oului, adică de partea sa obtuză. Dacă ne imaginăm că gălbenușul central este soarele, iar periferia oului este orbita planetei și dacă măsurăm distanța de la periferie la centrul soarelui, vom obține următoarele rezultate: centrul soarelui este cel mai apropiat de periferie în punctul de jos al acesteia. Distanța față de partea laterală a periferiei este mijlocie, iar cea față de vârful oului este maximă. Acest principiu se aplică și orbitei lui Saturn în jurul soarelui. Când Saturn trece prin punctul de jos al orbitei, distanța față de soare este de numai 187.719.120 de mile geografice (*1). Când Saturn se află la jumătatea orbitei, distanța sa fată de soare este de 198.984.136 mile geografice, iar în punctul cel mai îndepărtat al orbitei, distanța ajunge la 210.249.152 mile geografice. 4. Aceste distanțe nu sunt măsurate față de Pământ, ci față de soare. Distanta dintre Pământ și Saturn poate varia enorm. Variația poate ajunge până la un milion de mile. Când ambele planete se află de aceeași parte a soarelui, ele sunt mult mai apropiate de acesta. Implicit, ele sunt mult mai apropiate una față de cealaltă, prin comparație cu situația în care se află în opoziție, când Saturn poate fi la o distanță maximă față de soare, iar Pământul la o distanță minimă față de acesta. Când se petrece acest fenomen, distanța dintre ele poate fi nu numai de un milion de mile, dar chiar de două-trei milioane. Motivul pentru care nu putem oferi distanțe precise se referă la faptul că nici o planetă nu trece vreodată pe orbita ei la aceeași distanță față de soare; într-un an, ea poate să se îndepărteze de soare, iar în altul se poate apropia de el. În funcție de această distanță, temperaturile de pe ea diferă foarte mult. Mai mult, puteți fi siguri că din 77 de orbite, nici măcar două nu seamănă, în ceea ce privește distanța față de soare.

5. Acum, că ne-am ocupat de distanțe, vom trece la stabilirea diametrului lui Saturn, a circumferinței sale, a suprafeței în mile pătrate și a volumului său, în mile cubice.

6. Diametrul lui Saturn este de 17.263 mile geografice. Pentru comparație, diametrul Pământului este de numai 1.719 mile. Vă puteți da seama cât de mare este planeta Saturn prin comparație cu Pământul. Circumferința lui Saturn este de 54.515 mile geografice, iar suprafața de 936.530.820 mile pătrate. Volumul lui Saturn este de 2.757.547.946.775 mile cubice. Altfel spus, Saturn este de aproximativ 1.037 ori mai mare decât Pământul. Pentru o singură orbită în jurul soarelui, el are nevoie de 29 de ani, 164 (până la 166) de zile, 2 ore și 2 secunde.

7. Am stabilit așadar toate cifrele importante pentru determinarea lui Saturn. Să vedem acum și cifrele privitoare la dublul inel al acestei planete.

8. Diametrul întregului inel este de 40.006 mile geografice. Inelul este alcătuit de fapt din două inele. Distanța dintre suprafața inelului interior și cea a inelului exterior este de 545 mile geografice. Diametrul inelului exterior, de la partea sa exterioară până la partea sa interioară, este de 1.350 mile geografice. Diametrul inelului interior (măsurat la fel) este de 3.850 mile geografice, căci inelul exterior, la fel ca și cel interior, sunt eliptice (ovoidale); altfel spus, dacă tăiem o secțiune transversală a inelului, aceasta are o formă de ou. Diametrul inelului exterior pe laterală este de 130 de mile geografice. Inelul interior are trei semi-diviziuni, fiecare cu un diametru de 20-30 mile geografice. Aceste diviziuni sunt numite semi-diviziuni deoarece nu divid complet întregul inel secundar, așa cum este despărțit inelul exterior de cel interior. Cele trei semi-diviziuni nu sunt umplute decât cu niște sfere ovoidale cu un diametru suficient de mare pentru a le permite să alcătuiască un singur inel. Aceste sfere înșirate în cele trei semi-diviziuni i-au făcut pe mulți astronomi să creadă că inelul este alcătuit din numeroase luni, căci privite printr-un telescop, ele au aparența unui rozariu. Nu este însă vorba de așa ceva, ci numai de un mare număr de sfere relativ mici.

9. Celelalte detalii legate de structura inelului vor fi explicate ulterior. Deocamdată, ne vom ocupa pe scurt de lunile planetei Saturn.

10. În jurul lui Saturn orbitează șapte luni (*2) de mărimi diferite, care se deplasează pe orbite aflate la distanțe diferite de Saturn. Prima lună, cea mai apropiată de Saturn și cea mai mică, are un diametru de numai 120 de mile geografice și se află la o distanță de 28.840 de mile de Saturn (distanță medie). Cea de-a doua lună are un diametru de 240 de mile geografice și se află la o distanță de 40.516 mile geografice de Saturn. Cea de-a treia lună are un diametru de 666 de mile geografice și se află la o distanță de 60.500 mile geografice de Saturn. Cea de-a patra lună are un diametru de 699 de mile geografice și se află la o distanță de 87.920 mile geografice de Saturn. Cea de-a cincea lună are un diametru de 764 mile geografice și se află la o distanță de 190.000 mile geografice de Saturn. Cea de-a șasea lună are un diametru de 900 mile geografice și se află la o distanță de 277.880 mile geografice de Saturn. Cea de-a șaptea lună are un diametru de 1.120 mile geografice și se află la o distanță de 360.920 mile geografice de Saturn.

11. Din informațiile primite până acum, puteți trage cu ușurință concluzia că acest corp ceresc joacă un rol important în ansamblul creației, datorită mărimii sale, a structurii sale atât de variate și a celor șapte luni.

12. Cu cât mecanismul pe care îl construiește mecanicul este mai complex, cu atât mai important trebuie să fie scopul lucrării sale. La fel ca un mecanic care a inclus în mecanismul său diferite subansamble, pentru a îl putea folosi pentru multiple scopuri, Eu, Marele Mecanic al universului, nu aș fi amplasat un corp ceresc atât de complex și de minunat în vastitatea spațiului fără să am un scop cât se poate de precis. De vreme ce pentru Mine, chiar și o singură particulă de praf solar are semnificația ei, vă puteți imagina cât de important trebuie să fie un asemenea corp ceresc, de o asemenea dimensiune și complexitate. Eu nu am creat-o ca pe o simplă jucărie.

13. Ca o consecință a revelației referitoare la acest corp ceresc, veți afla menirea lui dintr-o perspectivă atât desublimă încât vă va tăia respirația. Ați fost destul de surprinși și ați experimentat anumite emoții chiar și atunci când v-am vorbit despre lună (*3). Oare cum veți reacționa atunci când veți călători alături de Mine pe acest corp ceresc? Vă asigur că veți afla lucruri impresionante, așa că pregătiți-vă. Cu greu vă va veni să credeți ceea ce veți afla. Atunci când fac asemenea revelații sublime, singurii care află de ele sunt cei care au o inimă mare, ca să poată înțelege și celebra această măreție. Pe măsură ce veți primi informațiile referitoare la acest corp ceresc, veți începe mai întâi să înțelegeți, iar treptat, să apreciați semnificația acelui verset din Biblie care afirmă: „Ochiul omului nu a văzut, urechea sa nu a auzit, iar inima sa nu a cuprins încă toate acele lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit celor care îl iubesc”.

14. Oricine primește o revelație de la Mine, primește darul suprem al cerului, căci Eu sunt mai presus decât toți în cer, în întregul univers și în toate lumile. Și indiferent dacă vă ofer revelații despre cer sau pământ, ambele vor contribui la fericirea voastră supremă. Orice ar rosti cuvântul Meu, el este viu, iar cel care îl primește cu iubire, recunoștință, smerenie și o credință puternică, va fi înviat în eternitate și va fi astfel alături de Mine, în această lume și în cea de dincolo, cunoscând astfel beatitudinea supremă.

(*)1 O milă geografică are 7,42 kilometri. O milă austriacă (țara lui Lorber) are 7,586 kilometri.
(*)2 Conform descoperirilor moderne, exista zece luni în jarul planetei Saturn, dar trei dintre ele sunt în realitate asteroizi.
(*3) Vezi cartea „Luna” revelată lui Jakob Lorber.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:31 View PostDownload Post

Capitolul 2

Suprafața bogată în ape a lui Saturn. Insulele continentale. Marii ghețari de la poli. Zona centrală, pură și liniștită. Atmosfera extrem de luminoasă, condițiile de lumină și temperatură. Inelul lui Saturn ca regulator și reflector. Splendoarea cerului înstelat.

1. După această introducere, putem trece la studierea planetei propriu-zise.

2. Dacă examinăm suprafața lui Saturn, vom constata că ea este alcătuită în cea mai mare parte din ape. Pe această planetă nu există nici un continent propriu-zis, dar mai jos de ecuator se află câteva insule izolate, cu o suprafață mai mare decât a Europei, Asiei, Africii, Americii și Australiei luate la un loc. Ținând totuși cont de dimensiunile lui Saturn, ele nu pot fi considerate continente, ci mai degrabă insule, căci sunt mai îndepărtate una de alta decât sunt Asia și America în regiunea ecuatorului. Evident, între aceste insule mari există un mare număr de insulițe mai mici, care, prin comparație cu cele mari, apar la fel ca insulele de lângă continentele Pământului.

3. În regiunea polilor, acest corp ceresc este acoperit cu gheață și zăpadă permanentă. Această zonă începe cu 400° latitudine mai repede decât pe Pământ. Regiunea care pe pământ are o climă moderată, pe Saturn este acoperită cu zăpadă. Regiunea nordică de pe Pământ corespunde zonei acoperită cu ghețari permanenți pe Saturn, iar regiunea tropicală de pe Pământ corespunde zonei pure de pe Saturn, cu climat moderat, în care nu se formează aproape niciodată nori sau ceață, spre deosebire de celelalte două zone, acoperite în permanența cu nori și cu ceață.

4. Pe cât de aspre sunt condițiile în regiunea sudică și cea nordică acoperite cu zăpadă și cu gheață, pe atât de strălucitoare, de liniștită și de pură este regiunea centrală, singura care poate fi locuită. În această regiune există 77 de insule mari, între care una singură, de mărime medie, este mai mare decât cele două Americi la un loc. Cât privește structura și ființele vii care cresc pe ele, aceste insule diferă una de alta într-o măsură mai mare decât diferă Laponia de țările tropicale din sud, pe Pământ.

5. Ați putea crede că din cauza distanței mari față de soare, Saturn este o planetă foarte întunecată, și că temperatura ei nu este prea mare nici măcar în regiunea ecuatorului. Greșiți însă, căci această planetă este înzestrată cu propria ei lumină, mai intensă decât a Pământului în mod proporțional cu dimensiunea acesteia față de cel din urmă. Planeta este înconjurată și de o atmosferă, de o mie de ori mai mare decât planeta propriu-zisă, cu un diametru de aproape 100.000 de mile geografice, în timp ce atmosfera Pământului nu ajunge nici măcar la un diametru de 2.000 de mile geografice, inclusiv diametrul Pământului. Având dimensiuni atât de mari, vă puteți imagina cât de mare este puterea de absorbție a razelor solare pe care o are această sferă de aer, și cât de condensate ajung aceste raze pe suprafața planetei. Așa se explică de ce locuitorii de pe Saturn văd soarele mult mai mare decât îl percep locuitorii de pe Pământ, în plus, căldura în zona ecuatorului ar fi de-a dreptul insuportabilă, dacă ea nu ar fi temperată de inelul înconjurător, care absoarbe razele cele mai condensate, folosindu-le în parte el însuși, iar o altă parte returnând-o universului. De aceea, atunci când este privit printr-un telescop, inelul apare mai luminos decât planeta propriu-zisă. În schimb, umbra lui are un efect benefic asupra lui Saturn, astfel încât regiunea tropicală devine una cu un climat temperat.

6. Un alt efect al acestui inel constă în faptul că pe Saturn nu există niciodată noapte, așa cum există pe Pământ. Când este zi pe fața orientată către soare, pe fața opusă este de asemenea zi, căci inelul este iluminat de soare pe partea sa interioară. Diferitele luni contribuie și ele la iluminarea părții opuse.

7. Se mai adaugă și o a treia lumină, care provine de la stelele fixe, care, atunci când sunt observate de pe Saturn, par să fie de zece ori mai mari decât atunci când sunt observate de pe Pământ, din cauza atmosferei pure și foarte întinse a planetei. De aceea, aceste stele luminează mult mai puternic cu lumina lor decât reușește planeta Venus pe Pământ, în nopțile când este foarte strălucitoare.

8. Imaginați-vă că vă aflați în zona centrală a acestei planete și că priviți de acolo splendoarea inegalabilă a acestui cer înstelat! Oricât de bogată ar fi imaginația voastră, nu v-ați putea reprezenta nici măcar a milioana parte din această splendoare, căci pe Saturn, noaptea este mai strălucitoare decât este ziua pe Pământ, în plus, la umbra binevoitoare a inelului, soarele poate fi privit întreaga zi. Îndeosebi dacă mergeți în munți și vă bucurați de acolo de priveliștea sublimă, efectele cerului înstelat în umbra inelului sunt atât de variate, prezentând asemenea combinații de culori, încât nu vi le-ați putea imagina niciodată.

9. În ceea ce privește regiunile din zona centrală, munții și râurile, vegetația, animalele și ființele umane, toate acestea vă vor fi revelate pe rând. Deocamdată, fiți satisfăcuți cu informațiile primite și meditați asupra lor. Ați primit deja suficiente informații, care pot constitui o hrană foarte consistentă pentru spiritul vostru. Veți primi celelalte informații la momentul potrivit, atât cât veți putea înțelege, și le veți primi din abundență. Va trebui să fiți foarte atenți, căci veți primi un număr uriaș de informații. De aceea, vă repet, va trebui să fiți foarte atenți, pentru a le putea digera. Deocamdată, vă spun, Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:40 View PostDownload Post

Capitolul 3

Ținutul Herrifa. Muntele vindecător Girp. Arborele soarelui, Arborele ploii, Arborele părului, Arborele lat și Arborele-rază.  

1. Cât privește diferitele regiuni și caracterul lor, ele sunt de o mare diversitate, așa cum am menționat la început, atât din punctul de vedere al formei lor, cât și al vegetației, animalelor, apelor, metalelor și rocilor.

2. Vom examina pentru început un ținut numit Herrifa de către saturnieni.

3. Acest ținut este mai mare decât Asia, Europa, Africa și Marea Mediterană, luate la un loc. Este localizat puțin deasupra ecuatorului lui Saturn și are forma unui ou alungit.

4. Este ținutul cu munții cei mai înalți de pe Saturn, și în general cu formațiunile muntoase cele mai bogate. Cel mai înalt munte este numit Girp de către locuitorii săi. Potrivit măsurilor voastre pământești, are o înălțime de 7.683 metri. Deși este atât de înalt, acest munte este acoperit cu iarbă și cu diferite plante chiar și pe vârful cel mai înalt. Are pante line, iar locuitorii săi îl pot urca cu ușurință, ca și cum s-ar afla pe un podiș. Din cauza numeroaselor sale plante, muntele joacă și rolul de farmacie generală pentru toți locuitorii acestui ținut, inclusiv pentru animale. Așa se explică de ce muntele și zona sa înconjurătoare, care alcătuiesc împreună o suprafață de peste 100.000 de mile geografice pătrate, reprezintă partea cea mai dens populată a ținutului.

5. În această regiune nu există decât zece specii de copaci. Aceștia diferă de cei de pe pământ, în sensul că nu produc fructe numai o dată sau de două ori pe an. Ei sunt tot timpul înfloriți, producând fructe în orice perioadă a anului.

6. Intre acești copaci, arborele soarelui se remarcă în mod cu totul deosebit. Pe Saturn, el este numit gliuba. Ajunge la o înălțime de peste 200 de metri. Trunchiul său atinge deseori o circumferință pe care o sută de oameni de pe pământ care se țin de mâini nu ar putea-o cuprinde. Ramurile sale depășesc deseori 1.000 de metri de la trunchi, conform unităților voastre de măsură. Pentru a nu se rupe din cauza greutății pe care o poartă, ele sunt susținute de ramuri transversale, similare cu cele ale arborelui bahahania de pe pământ, perpendiculare față de sol și care, atunci când cresc, alcătuiesc cele mai frumoase colonade. Aceste ramuri de sprijin cresc chiar și din cele mai înalte crengi, astfel încât atunci când atinge maturitatea, acest copac seamănă într-o oarecare măsură cu munții de bazalt de pe pământ, cu o diferență totuși: între ramurile de sprijin perpendiculare rămâne suficient spațiu, astfel încât să poți atinge trunchiul copacului din toate părțile fără nici un obstacol.

7. O singură frunză a acestui arbore al soarelui, gliuba, este suficient de mare pentru a putea acoperi un căruțaș, cu tot cu căruța și cu calul său. Culoarea frunzelor este albastru intens, cam cum sunt colorate pe pământ penele păunilor, fiind împodobită în plus cu cele mai frumoase striații. Ele își păstrează această culoare frumoasă chiar și atunci când sunt uscate. Trebuie menționat că frunzele copacilor cad și pe Saturn la fel ca pe Pământ, cu diferența că arborii nu rămân niciodată desfrunziți, întrucât atunci când o frunză veștedă cade, o alta nouă îi ia locul (eventual în altă parte). Locuitorii acestei zone adună aceste frunze, care sunt foarte rezistente și nu se rup ușor. De aceea, ei le folosesc la confecționarea hainelor, și încă într-un mod foarte artistic, aș adăuga Eu. Hainele confecționate din aceste frunze servesc aceluiași scop ca și pardesiele sau hainele voastre mai groase. Pot fi purtate însă și direct pe piele, căci frunzele au o textură extrem de moale și de catifelată. În lumina soarelui, aceste frunze capătă niște irizații excepționale, aproape la fel ca penele din coada unui păun, fiind totuși mult mai strălucitoare decât aceste pene. Numai atunci când sunt tinere, aceste frunze arată precum aurul șlefuit, acoperit cu o culoare ușor albăstruie.


8. Dar cum arată florile acestui arbore al soarelui? Fără nici o ezitare, aș putea să vă răspund că Solomon, îmbrăcat în toată splendoarea straielor sale regale, ar păli prin comparație cu frumusețea acestor flori. Ele ar putea fi asemănate cel mai bine cu trandafirii de pe pământ, cu diferența că petalele nu umplu întreaga floare, care are în interior un caliciu mare, similar cu rugul de mure. Orice floare a acestui copac al soarelui are 30 de petale de un roșu deschis, fiecare având mărimea unei hârtii mari de împachetat. Marginile petalelor sunt aurii, iar către interiorul caliciului ele devin purpurii. În centrul caliciului există două filamente de grosimea unui braț și cu o lungime de doi metri. Aceste filamente sunt transparente și seamănă cu țurțurii de gheată, iarna. În locul anterei florilor de pe pământ există două flori cu totul deosebite, care strălucesc ca o flacără. Una strălucește într-o nuanță verzuie, în timp ce cealaltă este roșie, dar de un roșu mai deschis decât culoarea florii. Aceste flori emană un parfum de o delicatețe incredibilă. Petalele și filamentele lor sunt adunate cu cea mai mare atenție de locuitorii zonei, la fel ca și frunzele uscate ale copacului. Petalele sunt folosite ca întăritor, în timp ce filamentele sunt folosite alimentar, fiind una din mâncărurile preferate ale localnicilor.

9. Cam așa arată florile acestui copac! Dar ce fel de fructe produce gliuba? Va fi destul de greu să vă dau o explicație corespunzătoare, căci pe pământ nu există nimic echivalent. Pentru a vă face totuși o idee, imaginați-vă un peduncul roșu aprins, hexagonal și lung, de grosimea brațului, care dă naștere altor peduncule la capătul său. Atunci când fructul este încă prins de ramură, el pornește dintr-un nod mare în scoarța ramurii, de unde începe să se formeze codiță, până la circa 45 de centimetri de creangă. De această codiță atârnă un fruct ca o măciulie de baston, atât de mare încât patru oameni voinici de pe pământ nu l-ar putea duce. În interiorul fructului există un sâmbure mic, de culoare verde și la fel de dur ca o piatră, aproximativ de mărimea unei nuci de pe pământ. Miezul acestui fruct are gustul pâinii și al alunelor îndulcite cu zahăr. Fructele sunt goale în interior, fiind umplute pe jumătate cu un suc, mai bun și mai aromat decât miedul cel mai delicios de pe pământ. Culoarea acestui suc este galbenă, la fel ca cea a vinului vechi de pe pământ. Miezul fructului este de culoare albă, iar pielița exterioară are o tentă gri, ca cea a argintului nelustruit.

10. Cei care trăiesc sub un asemenea copac au tot ce le trebuie și nu mai necesită nici o proprietate și nici o bucată de pământ. Unica lor proprietate este acest copac, care nu se veștejește și nu se descompune, ci continuă să crească, mai mult în lățime decât în înălțime. Se pune însă întrebarea: dacă arborele atinge asemenea înălțimi, cum poate fi el escaladat pentru a i se culege fructele? Până și acest lucru s-a avut în vedere la crearea acestui copac. Trunchiul și crengile sale au niște țepi laterali, care alcătuiesc un fel de scară ce le permite oamenilor să urce până în vârful copacului, precum și pe cele mai înalte crengi, fără nici cel mai mic pericol. Chiar dacă ar cădea, pe Saturn oamenilor nu li se poate întâmpla nimic rău, căci atunci când este absolut necesar, atât ei cât și animalele pot rămâne suspendați o vreme în aer. De aceea, pentru a se amuza, tinerii obișnuiesc să sară deseori din vârfurile copacilor. Explicația acestui fenomen are legătură cu inelul lui Saturn, care, fiind situat la o distanță de câteva mii de mile geografice, împarte puterea forței gravitației între sine și planetă într-un raport de l la 3/5. Pe lângă această atenuare a gravitației mai există și anumite condiții organice care permit ca diferența de gravitație să poată fi anulată cu ușurință, iar ființa să se poată susține în aer o perioadă destul de lungă de timp.

11. Am învățat așadar câte ceva despre una din speciile de arbori de pe Saturn. Mai rămân nouă. Celelalte specii nu sunt la fel de impunătoare sau de benefice pentru saturnieni. Ele sunt foarte utile însă pentru animalele care trăiesc pe această planetă, îndeosebi pentru cele care seamănă cu păsările de pe Pământ.

12. Mai deosebit este arborele ploii, numit de saturnieni briura. Nu numai animalele, dar și oamenii au anumite beneficii de pe urma acestui copac. Asemănător cu pinii de pe Pământ, el are o singură tulpină, care atinge de multe ori înălțimea de 80 de metri, și un diametru de grosimea câtorva biserici reunite. Acest copac își extinde crengile până foarte departe, ele semănând destul de bine cu ramurile unui pin. Frunzele sale seamănă cu niște tuburi de culoare alb-verzuie, din care picură încontinuu apa cea mai pură. Din acest motiv, saturnienii construiesc niște rezervoare mari, cu diametrul de 200 de metri, în jurul acestui copac, astfel încât, de departe, pare că arborele ar crește în mijlocul unui iaz. Evident, aceste rezervoare sunt construite cu scopul de a colecta apa care curge din abundență din copac, folosită apoi de oameni și de puținele animale domesticite de aceștia.

13. Vă întrebați probabil: nu există izvoare pe Saturn, și în special în această zonă muntoasă, așa cum se întâmplă pe pământ? Ba da, există numeroase izvoare, între care unele produc destulă apă pentru a face de rușine râul Mur (*4). Această apă de izvor este considerată însă nepotabilă și nu este băută de oameni. Saturnienii consideră apa copacului ploii mult mai pură, similară cu apa fiartă de voi, pe pământ. Ei obișnuiesc să spună: „Apa de izvor servește numai pentru animale și pentru a iriga solul. Pentru oameni și pentru animalele mai nobile, Dumnezeu a creat arborele ploii, care produce o apă mult mai pură”.

14. Aceasta este așadar cea de-a doua specie de arbori. Ei cresc pretutindeni pe Saturn, dar în special în țările tropicale.

15. Ne vom opri acum puțin asupra copacului părului alb, pe care saturnienii îl numesc kiap. Acest copac are un trunchi drept, care ajunge la înălțimea de 90 de metri și este aproape perfect rotund. Nu are nici un fel de ramuri, în schimb, în partea sa superioară cresc niște peri lungi, de un alb argintiu, care alcătuiesc o corolă destul de bogată. Acești peri cad uneori din vârf și până la mijlocul trunchiului, alcătuind un fel de perucă cu un diametru de câțiva metri. Acești copaci oferă o imagine foarte plăcută privitorilor, indiferent dacă bate vântul sau nu. O pădure alcătuită din asemenea copaci pare ninsă. Oamenii adună cu grijă firele care cad din copaci, din care produc apoi un fel de lână. Acest material este foarte elastic, moale și durabil. De altfel, aceasta reprezintă singura utilitate pentru saturnieni a acestui copac.

16. În continuare, ne vom ocupa de așa-numitul arbore lat, pe care saturnienii îl numesc brak. Pe Pământ nu există nimic comparabil cu acest copac. El crește de la sol ca un perete roșu-auriu. La început pare un șir de trunchiuri obișnuite de copaci, dar în timp aceștia cresc atât de mult și devin atât de apropiați încât alcătuiesc un veritabil zid, cu o lungime de câteva sute de metri și o înălțime care oscilează între 40 și 50 de metri. Peretele vegetal nu are nici un fel de crengi, rămurele sau frunze, dar marginea sa superioară seamănă cu un spalier de culoare verde-albăstruie. Frunzele seamănă cu cele ale platanului de pe Pământ. Florile și fructele copacului cresc în centrul acestui spalier, din care ies un fel de țepușe orientate în sus. Fructele nu sunt mâncate decât de păsări, nu și de oameni; este vorba de niște bobițe lunguiețe, de culoare roșie. În schimb când florile se scutură, oamenii le adună și umplu saci întregi cu ele, pe care îi folosesc apoi ca saltele de dormit. Într-adevăr, ele au un efect întăritor și o mireasmă foarte plăcută. O pădure alcătuită din acești copaci seamănă cu un labirint uriaș. De aceea, când oamenii intră într-o asemenea pădure pentru a aduna flori, ei sunt nevoiți să își marcheze urmele, pentru a-și găsi apoi din nou drumul spre casă. Când un grup alcătuit din acești copaci este iluminat de soare, peretele reflectă orbitor lumina, semănând cu o suprafață de aur șlefuit.

17. Următorul copac pe care o să vi-l descriu este arborele-rază, numit bruda. El este de culoare complet galbenă, are un trunchi drept, iar ramurile și crengile lui nu cresc decât pe partea dreaptă și pe cea stângă, întotdeauna în linie dreaptă. Ramurile inferioare au un fel de steluțe verzi, în centrul cărora cresc niște flori albastre micuțe, similare cu clopoțeii de pe Pământ. Ele dau naștere unor fructe roșiatice.

18. Dacă doriți să vă faceți o idee mai clară în legătură cu acest copac, vă pot spune că el seamănă cu un chivot, dar un chivot uriaș. Copacul nu are nici o utilitate pentru oameni, care îl folosesc totuși pentru motive ornamentale de-a lungul străzilor lor.

19. Întrucât ceilalți copaci și celelalte specii de plante prezintă un interes deosebit, ne vom ocupa de ele în capitolele care urmează. Deocamdată, vă spun Amin.


(*4) Mur este an râu în Styria (Steiermark), Austria.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:46 View PostDownload Post

Capitolul 4

Arborele-pâlnie, arborele-piramidă și arborele-oglindă.


1. Arborele-pâlnie, numit de saturnieni kibra, este cea de-a șasea specie de copaci care cresc pe Saturn. Trunchiul lui are un diametru de 6 metri și o coajă moale, de culoare albăstruie. Diametrul lui nu prezintă oscilații (este egal în vârf cu diametrul de la baza trunchiului) și atinge o înălțime de 40 de metri. În vârf cresc ramuri, orientate în toate direcțiile, în unghiuri de 45°. Ramurile sunt drepte și nu depășesc 20 de metri lungime. Ele au niște țepi laterali, la fel ca și coniferele pe Pământ, care devin cu atât mai lungi și mai lați cu cât se îndepărtează mai mult de trunchi. Acești țepi reprezintă de fapt frunzele copacului. Florile, iar apoi fructele copacului, cresc la capătul crengilor. De aceea, acest tip de copac are tot atâtea fructe câte ramuri. 2. Înainte de a înflori, acest arbore are o anumită particularitate: el începe s㠄ardă”. Este totuși vorba de un foc rece, care seamănă cu licuricii, cu o diferență: este infinit mai strălucitor. În asemenea momente (de dinainte de înflorire), pădurile alcătuite din acești copaci le oferă spectatorilor o priveliște de neuitat. Nu toți copacii înfloresc însă în același timp, așa că perioada de „ardere” se produce la unii mai devreme și la alții mai târziu. Focul rece se produce cu șapte zile înainte de înflorire și arde continuu, schimbându-și însă în permanență culorile. Astfel, în cele șapte zile de spectacol de lumini, focul își schimbă culoarea de la o zi la alta, trecând inclusiv prin tranzițiile dintre culori. Altfel spus, arborele strălucește succesiv în toate cele șapte culori ale curcubeului.

3. Imaginați-vă perioada de înflorire a unui asemenea copac. Cum nu toate ramurile sale încep să înflorească în aceeași zi, focul de dinainte își schimbă luminozitatea nu numai de la o zi la alta, dar și de la o creangă la alta, generând o adevărată feerie de culori. Cu puțină imaginație, vă puteți da seama cât de spectaculoasă este această înflorire, sau mai bine zis, perioada de preînflorire a unei asemenea păduri, mai ales dacă este privită de sus. Trebuie de asemenea menționat că există păduri de acest tip care se întind pe suprafețe de câteva sute de mile geografice.

4. După această perioadă de preînflorire, atât de spectaculoasă, urmează înflorirea propriu-zisă a copacului. Ea constă într-o panglică tricoloră cu o lungime de 4-6 metri și o lățime de 2-4 metri, pe o codiță aurie, mai groasă decât brațul unui om. Această panglică are trei culori cu o lățime egală: roșu-deschis, albastru-deschis și alb-ca-zăpada. Panglicile sunt ca niște steaguri care flutură în vânt.

5. V-ați făcut acum o idee (destul de vagă) despre splendoarea înfloririi acestui copac. După înflorire, steagurile și codițele lor aurii cad, iar cele mai frumoase dintre ele sunt aduna-te de locuitorii ținutului, întrucât își pierd splendoarea atunci când se usucă, saturnienii le adună și le rulează, cât sunt încă proaspete, după care se odihnesc pe ele pentru a-și întări membrele. Când se usucă, le ard, timp în care emană un miros cât se poate de plăcut. Cenușa argintie care rezultă din arderea lor este folosită ca îngrășământ pentru sol. Florile mai puțin atrăgătoare sunt lăsate la sol (acolo unde au căzut), unde se descompun și îngrașă pământul din pădure.

6. Dar cel mai sublim aspect al acestui arbore sunt fructele sale, care apar imediat după înflorire. Forma lor seamănă întrucâtva cu cea a sticlelor de pe pământ, cu diferența că gâtul lor atinge o lungime de 8-10 metri și un diametru de 70 de centimetri. Gâtul se termină cu o sferă perfectă - capul - al cărei diametru oscilează între 3 și 4 metri. Coaja fructelor seamănă perfect cu aurul pur șlefuit. Imaginați-vă ce efect poate avea o asemenea pădure în care copacii au dat rod, în bătaia soarelui.  

7. Probabil doriți să știți la ce folosesc aceste fructe. Răspunsul este foarte simplu: ele folosesc aceluiași scop pentru care folosiți voi sticlele pe pământ. Pe de o parte, pentru a aduna apa care curge din izvoare; pe de altă parte, pentru a păstra sucurile stoarse de la diferite alte fructe care cresc pe Saturn. De aceea, aceste „tărtăcuțe” sunt adunate cu mare grijă și sunt folosite inclusiv pentru schimburi comerciale.

8. Probabil doriți să știți și de ce se numește acest copac „arborele-pâlnie”. Explicația formei sale de pâlnie se referă la faptul că el absoarbe astfel mai eficient lumina soarelui și fluidul electromagnetic. În centrul pâlniei se află un fel de măduvă, din care se evaporă apa (seva), care generează astfel o ceață, în special în timpul nopții. Această ceață este întrucâtva toxică pentru oameni, dar și pentru vegetație; din fericire, razele soarelui o împrăștie rapid. Pe de altă parte, canalul pâlniei este astfel structurat încât să nu emane ceața decât atât cât este necesar pentru polenizare sau fructificare, cam până pe la jumătatea perioadei de coacere a fructelor. Când fructele se apropie de perioada de maturitate, canalul central începe să se închidă, seva fiind dirijată acum direct către fruct, care se hrănește cu ea. În această perioadă de excepție, aerul din interiorul pâlniei devine atât de încărcat de vitalitate, încât saturnienii se urcă în copaci și își fac aici culcuș, unde dorm nopți la rând, pentru a beneficia de acest aer extrem de regenerator.

9. Iată așadar care sunt trăsăturile ieșite din comun ale arborelui-pâlnie! În afara acestui aer încărcat cu vitalitate, arborele nu mai produce nimic util oamenilor. Semințele sale, care seamănă cu cele de dovleac, nu sunt consumate decât de animale.

10. Vom discuta în continuare despre cea de-a șaptea specie de arbori de pe Saturn: arborele-piramidă, numit de saturnieni uhurba.

11. Acest copac atinge cea mai mare înălțime între toți copacii de pe Saturn și seamănă aproape leit cu brazii argintii de pe Pământ, care au trunchiul alb. Arborele-piramidă atinge înălțimi atât de mari încât pe Pământ ar fi greu de găsit chiar și un munte comparabil cu el. Uhurba nu are decât un singur trunchi, care la nivelul rădăcinii atinge de multe ori un diametru de 160-200 de metri. Ramurile sale încep chiar de la baza trunchiului și cresc în toate direcțiile. Ramurile de la bază ale unui copac-piramidă matur ating de multe ori o lungime de doi kilometri, devenind din ce în ce mai scurte pe măsură ce avansăm către vârful copacului, ceea ce explică forma sa de piramidă tronconică. Prin comparație cu acest copac, piramidele voastre din Egipt, de care sunteți atât de mândri, par niște biete cochilii de melci. Dacă ar fi posibil să transferăm fizic o ființă umană pe Saturn, ea ar fi convinsă că privește nu un copac, ci un munte cât Himalaya.

12. Acest copac aparține speciei coniferelor. Frunzele sale seamănă, evident, la o scară mult mai mare, cu acele pinilor de pe Pământ, dar nu au culoarea verde, ci albastră. Utilitatea acestor arbori la purificarea și încărcarea aerului cu substanțe vitale valoroase este atât de mare încât puterea vindecătoare a vârfurilor și crengilor sale de sus aproape că atinge Pământul. Parfumul coniferelor de pe Pământ primește ceva din substanțele eterice emanate de arborii-piramidă de pe Saturn.

13. Acești copaci sunt plantați pretutindeni, lucru care poate fi făcut cu ușurință prin luarea unui con și sădirea lui într-un pământ bun. El începe rapid să crească, și în numai câțiva ani saturnieni ajunge la maturitate. Acești arbori pot trăi câteva sute de ani saturnieni. Când îmbătrânesc, rădăcinile lor își pierd puterea și copacii se auto-consumă până la cea mai de sus crenguță. Când un asemenea copac se veștejește și intră în putrefacție, locuitorii de pe Saturn îi împrăștie rămășițele pe solurile mai sărace, care devin astfel extrem de fertile, putând fi cultivate cu legumele lor. Dacă vă veți folosi de imaginație pentru a vizualiza acești copaci uriași, planeta Pământ își va pierde treptat din importanța pe care i-o acordați voi.  

14. Ați aflat deja cele mai importante detalii legate de acești copaci. De aceea, ne vom îndrepta în continuare atenția asupra celei de-a opta specii, care trebuie să vi se pară foarte curioasă vouă, pământenilor. Ea nu seamănă cu nimic de pe Pământ.

15. Este vorba de uimitorul arbore-oglindă (sau sticlă), numit ubra. Acest copac are un trunchi pătrat, la fel de translucid ca și iarba verde de pe Pământ. Din cauza înălțimii sale, el se apleacă la fel ca un fir de iarbă. Copacul propriu-zis atinge o înălțime de 40-60 de metri și nu are deloc ramuri. Mai mult de jumătate din trunchiul arborelui-oglindă seamănă cu o anumită specie de cactuși de pe Pământ și este împodobit cu flori mari care atârnă și care seamănă aproape perfect cu liliacul terestru, dar sunt mult mai mari. În plus, fiecare petală a lor are o culoare diferită; în total, ele au zece petale. După o jumătate de an, florile se ofilesc și în locul lor apare un fruct extrem de ciudat, care crește pe o codiță bombată și cristalină. La început, fructul este alcătuit dintr-o simplă pungă cu apă, absolut transparentă, care crește din ce în ce mai mult. Când fructul se coace, el seamănă cu un balon, având un diametru de 2-3 metri.

16. Când fructul intră în prima etapă de coacere, lichidul din pungă începe să se condenseze atât de mult încât punga se încrețește treptat, decojindu-se. Lichidul astfel condensat cade la sol, împreună cu codița care îl susține. Saturnienii adună atunci sucul solidificat, îl taie în părți egale, obținând astfel niște platouri pătrate, pe care le folosesc drept oglinzi. Copacul nu are alte utilizări, în afara faptului că este folosit pe a le împodobi grădinile, căci dacă sunt plantați în linie dreaptă, acești copaci alcătuiesc un bulevard de o rară splendoare. Motivul pentru care saturnienii preferă să planteze acest copac este legat de faptul că este foarte ușor de sădit, la fel ca și arborele-piramidă. Neavând rămurele care să poată fi sădite, el este plantat cu ajutorul semințelor, conținute de flori, nu de fructe.

17. Explicația transparenței sale ține de structura sa interioară: el este alcătuit din tuburi pătrate, prin care urcă sevele. Dacă aceste tuburi ar fi rotunde, razele nu ar putea trece prin ele, căci ar fi refractate prea des. Prin tuburile de formă pătrată, razele sunt refractate mult mai puțin și pot pătrunde în interiorul copacului aproape fără nici un obstacol. Toți copacii de pe Saturn, dar mai ales cei din această regiune binecuvântată, au scoarța netedă, de parcă ar fi șlefuită; suprafața acestui copac strălucește însă la fel ca o oglindă de pe Pământ, astfel încât trecătorii se pot admira din cap până în picioare în scoarța trunchiului lor.

18. Am descris așadar și cea de-a opta specie de arbori de pe Saturn. Lăsați-vă imaginația să contemple cele prezentate mai sus și nu vă va fi greu să înțelegeți faptul că Eu, Creatorul, am capacitatea de a împodobi creația chiar și fără palatele și orașele construite de mâinile oamenilor. Acestea sunt informațiile pentru ziua de astăzi. Despre celelalte specii de arbori vom discuta în capitolele care urmează. Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 01:53 View PostDownload Post

Capitolul 5

Arborele Hotchpotch. Arborele-foc și Tufișul Uleios. Forma fizică a ființelor umane de pe Saturn. Despre proprietățile for și despre animalele lor domestice.

1. Cea de-a noua specie de copaci care cresc pe Saturn este ahaharke. Numele este greu de tradus într-o limbă terestră, căci nu există aproape nimic pe Pământ care să poată fi comparat cu acest copac. Singura soluție ar fi să-1 numim „arborele hotchpotch”.

2. Înălțimea sa este de aproximativ 32 de metri; trunchiul principal are o circumferință tot de 32 de metri. Din el cresc în toate direcțiile un mare număr de ramuri, din care cele mai lungi ating 20 de metri, înălțimea de la care aceste ramuri încep să crească reprezintă punctul de inserție a trei tulpini secundare, care se înalță până la aproximativ 24-30 de metri și la capătul cărora există o sumedenie de crenguțe și rămurele, care se întind în toate direcțiile. Din fiecare asemenea crenguță cresc din nou câte trei tulpini, care au o lungime de 20 de metri și care se termină cu alte rămurele. Deasupra acestui al treilea nivel al coroanei cresc alte ramuri, cu crenguțe din ce în ce mai subțiri, și așa mai departe, în total, copacul are șapte până la zece asemenea nivele, întrucât din fiecare ramură se nasc mai întâi câte trei ramuri mai mici, care se termină la vârf cu numeroase crenguțe. Așa se face că spre final, arborele devine o adevărată pădure.

3. Cred că ați înțeles acum de ce am numit acest copac „arborele hotchpotch”. Deși este ușor de numit, copacul nu poate fi înțeles la fel de ușor, căci pe fiecare nivel el produce tipuri diferite de fructe, inclusiv frunze și flori diferite. Cel mai uimitor lucru legate de acest copac, de-a dreptul incredibil pentru voi, este că nu produce același tip de fructe decât o dată la zece ani. În interval de un deceniu, el produce în fiecare an câte un tip nou de fructe, și nimeni nu știe dinainte ce fructe va produce el în anul respectiv. Evident, odată cu schimbarea fructelor, se schimbă inclusiv frunzele și florile. De pildă, când într-o regiune există mai mulți asemenea copaci, nu există doi pomi care să dea aceleași fructe, în acest fel, saturnienii se pot bucura de o mare varietate de fructe, motiv pentru care plantează zece asemenea copaci, câte unul în fiecare an. Cine are pe proprietatea sa zece asemenea pomi fructiferi, beneficiază de toate cele zece tipuri de fructe pe care aceștia le produc.

4. De vreme ce pomii produc fructe diferite în fiecare an, în timp ce primul face un anumit tip de fructe în al doilea an, următorul copac plantat poate produce fructele pe care primul pom le-a produs anul trecut, în al treilea an, când primul pom produce un alt tip de fructe, cel de-al doilea le va produce pe cele pe care primul copac le-a produs anul trecut, în timp ce al treilea le va produce pe cele din primul an. Și tot așa. Dacă unul din pomii fructiferi îmbătrânește și se usucă, saturnienii plantează imediat un alt șir de câte zece copaci, în diagonală față de primul, astfel încât să nu le lipsească niciodată vreunul din fructe. Mai trebuie menționat că fructele acestui copac diferă ca mărime și greutate, în mod evident, cele mai mari și mai grele se află la baza arborelui, devenind din ce în ce mai mici și mai ușoare pe măsură ce avansăm către vârf.

5. Natura fiecărui fruct al acestui copac și felul în care saturnienii folosesc aceste fructe nu poate fi descris în toate detaliile, căci ne-ar trebui sute de pagini numai pentru acest scop. În general, se poate spune însă că în sensul său cel mai nobil, acest copac este reprezentantul tuturor pomilor fructiferi care cresc în climat moderat pe Pământ, ale căror fructe conțin în centrul lor una sau mai multe semințe. Spre exemplu, să spunem că primul nivel al copacului va produce în primul an mere, în al doilea pere, în al treilea prune, în al patrulea piersici, în al cincilea caise, și așa mai departe. Nivelele superioare ale copacului produc fructe similare, dar mult mai bine dezvoltate, adică într-o stare mai nobilă, având inclusiv forme și gusturi diferite, mult mai rafinate și mai aromate. Fructele de pe nivelul cel mai înalt sunt practic complete din perspectiva eterică, astfel încât nu mai seamănă deloc cu cele de pe nivelele inferioare, fiind la fel de diferite de acestea cum ar fi pe Pământ un strugure copt de un măr necopt.

6. Aceasta este progresia referitoare la fructele acestui copac. Dacă vă veți folosi puțin imaginația, veți putea completa singuri ceea ce noi nu am reușit decât să amintim în treacăt, din cauza lipsei de timp. De aceea, voi încheia descrierea acestui copac spunând că saturnienii nu mănâncă decât fructele de pe nivelele superioare, în timp ce fructele de pe nivelele inferioare sunt folosite ca hrană pentru animalele lor domestice. Pe de altă parte, nu cred că mai trebuie să insist spunându-vă că fructele de pe Saturn sunt de zece ori mai mari decât cele comparabile de pe Pământ, proporțional cu dimensiunile planetei. Scoarța acestui copac seamănă cu scoarța merilor voștri, fiind destul de aspră. Ea nu are însă o culoare cenușie, ca pe Pământ, ci una roșu-închis, care devine din ce în ce mai deschis pe măsură ce avansăm de la un nivel la altul.  

7. Ne vom ocupa acum de cel de-al zecelea și ultimul arbore care crește în această regiune, și care este cel mai deosebit între toți.

8. Pe Saturn, acest arbore este numit fehura, ceea ce în limba voastră ar însemna „arborele-foc”. El seamănă întrucâtva cu aragonitul de pe Pământ, căci acest copac este aproape în întregime de origine minerală. Trunchiul său rotund seamănă cu o coloană de marmură albă și are o circumferință de 12 metri și o înălțime de 30-40 de metri. Circumferința nu se reduce către vârf, rămânând aceeași pe întreaga înălțime a copacului. În vârf, trunchiul se divide, la fel ca în cazul unui coral, în numeroase ramuri și crengi, care se termină cu niște tuburi mici. Crenguțele se curbează și se răsucesc exact așa cum se întâmplă cu aragonitul de care vorbeam mai sus. Acest copac nu are nici un fel de frunze sau fructe. Scopul său este de a produce focul. De altfel, chiar acesta este și fructul său. Focul este produs de regulă atunci când regiunea respectivă se află în umbra inelului lui Saturn. Pe această planetă, timpul nu este împărțit în anotimpuri, cum sunt iarna și vara, așa cum se întâmplă pe Pământ, ci este determinat de perioadele de umbră și de lumină, în perioadele de umbră, acest copac înlocuiește cu lumina sa strălucitoare lumina solară care lipsește. Rădăcinile sale sunt alcătuite din niște tuburi micuțe care au capacitatea de a atrage cel mai fin dintre gazele naturale. Acest gaz este condus prin tubulaturi către crenguțele exterioare, unde intră în contact cu aerul atmosferic (care este foarte bogat în oxigen în perioadele de umbră). Oxigenul îl aprinde și el continuă să ardă până când soarele începe să lumineze din nou regiunea, dilatând astfel aerul atmosferic și precipitând oxigenul. Reducerea cantității de oxigen face ca focurile să se stingă treptat și copacul să intre într-o perioadă de odihnă, timp în care nu mai crește până la următoarea perioadă de umbră. Pe Saturn, umbra durează circa o jumătate de an, la fel cum durează pe Pământ iarna, dacă ne raportăm la temperatură.

9. Acest copac nu crește din semințe, răspândindu-se la fel ca ciupercile pe Pământ, dar nu pe soluri sărace, ci în ținuturile care ascund zăcăminte de gaze naturale. Saturnienii plantează de multe ori acest copac tăind o crenguță în perioada de umbră (când arborele se află în creștere) și resădind-o într-un ținut bogat în gaze naturale. Crenguța va continua să ardă, proces care îi va permite să-și continue creșterea, astfel încât va prinde rădăcini în pământ și va forma noi crengi deasupra solului.

10. Focul pe care îl produce acest copac nu este un foc arzător. El încălzește, sau mai bine zis emană o substanță care încălzește până la o anumită distanță, sub efectul razelor albe, extrem de intense. Așa se explică de ce planeta nu se răcește prea mult nici în perioada de umbră, prin comparație cu perioada în care este supusă luminii solare, astfel încât nu putem vorbi cu adevărat de o succesiune iarnă-vară pe Saturn. Totuși, saturnienii au grijă să își planteze în jurul caselor un număr cât mai mare de asemenea copaci, astfel încât să nu le lipsească lumina și căldura în perioada de umbră.

11. În ceea ce privește efectele acestui arbore, vă îndemn din nou să vă lăsați imaginația să zburde. Nu vă va fi greu să vă dați seama că în afara măreției sale indescriptibile, copacul este mult mai util decât lămpile voastre cu gaze naturale (*5), chiar dacă le-ați putea reuni pe toate într-un turn luminos. Într-adevăr, dacă ați planta un singur copac de acest fel pe un deal, el nu numai că ar lumina orașe întregi, mai bine decât zece luni pline, dar întregul ținut s-ar putea bucura de lumina sa. Imaginați-vă acum mai multe mii de asemenea copaci răspândiți într-o anumită regiune și felul în care ar fi luminată aceasta. Dacă până și focul vostru de culoare roșie, deloc armonioasă, reușește să vă stimuleze atât de mult în întunericul nopții, vă puteți da seama ce efect ar avea lumina alb-strălucitoare, orbitoare, dar blândă, a acestui copac. El nu a fost conceput însă pentru a fi folosit pe Pământ, deși în anumite regiuni din Caucaz există cazuri în care dacă înfigi o bucată poroasă de lemn în pământ și îi dai foc, aceasta arde ca o torță, fără ca lemnul să fie afectat. Există totuși o diferență: focul este roșu și arzător.

12. Am terminat așadar cu copacii, astfel încât putem trece la arbuști.

13. Ce au deosebit arbuștii și tufișurile de pe Saturn este faptul că nu au o înălțime atât de redusă ca pe Pământ; de fapt, ele reprezintă un alt fel de specii de copaci. Chiar și cel mai mic arbust de pe Saturn crește mai înalt și mai impozant decât cel mai înalt arbore de pe Pământ. Fiecare asemenea specie produce propriile sale fructe, pe care nu le consumă însă decât păsările. Unul dintre acești arbuști este însă foarte bogat, iar locuitorii de pe Saturn îl îngrijesc cu mare atenție, căci seamănă întru totul cu măslinul vostru, deși este - ca de obicei - cu mult mai mare. Fructele acestui arbust sunt atât de mari încât atunci când sunt coapte, un singur fruct poate produce un litru din cel mai bun ulei. Și cum un arbust produce la maturitate 20-30.000 de asemenea fructe, vă puteți imagina cam ce producție de ulei poate fi obținută de pe urma lui, mai ales că o singură familie are de multe ori câteva mii de arbuști pe proprietatea sa.

14. Evident, proprietățile familiilor de saturnieni nu sunt la fel de mici ca și fermele pământenilor, fiind de multe ori chiar mai mari decât o țară medie pe Pământ. În plus, trebuie precizat că ființele umane care locuiesc pe Saturn sunt de o rară frumusețe din punct de vedere fizic și sunt mai înalte decât voi. Femeile au o înălțime de 2,5-3 metri, iar bărbații de 3,2-4,5 metri. La fel, animalele lor domestice au proporții asemănătoare (prin comparație cu animalele voastre).

15. Dacă veți ține cont de aceste proporții, tot ce vom spune în continuare despre fructe și vegetație va fi mult mai ușor de înțeles. Deocamdată, vă spun Amin.


(*5) Reamintim ca lucrarea a fost scrisă la jumătatea secolului XIX.  
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 02:00 View PostDownload Post

Capitolul 6

Plantele utile de pe Saturn. Porumbul. Butoiul plutitor și Sticla-care-merge.

1 . Am spus ce era mai interesant în legătură cu arbuștii. Ne vom îndrepta acum atenția asupra plantelor cele mai utile din acest ținut.

2. Această regiune este una din cele mai muntoase de pe Saturn, fiind foarte bogată în plante cu efecte utile, inclusiv medicinale, din toate speciile posibile.

3. Spre exemplu, plantele voastre de cultură, cum ar fi grâul, orzul, ovăzul, etc., nu cresc pe Saturn, dar există o specie de cereale, foarte intens cultivată, care seamănă cu porumbul vostru, dar care crește de 20-30 de ori mai înaltă decât porumbul de pe Pământ. Frunzele sale au o lungime de 4-7 metri și o lățime de 1,7-2,9 metri. Ele au culoarea bleu, la fel ca a cerului senin. Marginile au o lățime de 20 de centimetri și sunt brăzdate de striații roșu-aprins, iar în centru au o bandă cu o lățime tot de 20 de centimetri, dar care se îngustează către vârf până la 2,5 centimetri, verde-aurie. La bază, tulpina acestei plante este la fel de groasă ca un stejar de pe Terra, având o culoare aurie mată, mai închisă către rădăcină și din ce în ce mai deschisă către vârf. Corola, cu ramuri care se întind uneori până la 2-3 metri, arată ca un candelabru minunat din cristal. Motivul acestei forme are legătură cu dimensiunile de pe Saturn, care sunt considerabil mai mari decât pe Pământ. Dacă ați putea examina la microscop florile porumbului saturnian, ați constata că polenul acestora are aceeași formă de cristale fin tăiate, de culoare albă.

4. Privite la dimensiunea lor normală, fructele acestei plante seamănă cu cocenii de porumb, dar nu și la gust, motiv pentru care nici nu au aceeași destinație ca pe Pământ. Pe Saturn, ele au un gust de o deosebită savoare, incredibil de aromat, care ar putea fi comparat cu cel al ananasului. Când fructul este copt, boabele sale pot fi scoase cu ușurință și mâncate pe. loc. Ele nu sunt făinoase (ca boabele porumbului vostru), ci zemoase, la fel ca boabele de struguri. Greutatea acestor boabe, cu măsurile voastre, este de 1-1,5 kilograme. Un cocean are de regulă 300-500 de asemenea boabe, și o singură plantă produce nu mai puțin de 20-30 de coceni. Vă puteți imagina deci cât de bogată este recolta de fructe obținută de pe urma acestor plante.

5. Unde pot stoca însă locuitorii de pe Saturn asemenea recolte bogate? V-am povestit deja de tigvele arborelui-pâlnie. Acestea sunt adunate de saturnieni, care le folosesc ca recipiente pentru diferite destinații, inclusiv pentru depozitarea boabelor sau a sucului stors din ele. Fructele apar de patru ori pe an și sunt extrem de sănătoase și de energizante. Sucul lor alină inimile locuitorilor de pe Saturn, la fel cum face pe Pământ sucul strugurilor (vinul), care reprezintă un adevărat nectar întăritor.

6. După recoltarea fructelor, plantele sunt lăsate pe câmp să se usuce. Apoi, saturnienii își aduc animalele pentru a mânca frunzele, după care taie tulpinile uscate cu niște fierăstraie speciale, le adună în movile și le dau foc. În acest fel, ei hrănesc solul cu substanțele nutritive de care acesta are nevoie pentru a susține o nouă recoltă.

7. Pentru ca fructele să se poată coace, pământul trebuie să fie bogat în umezeală. Cum nu plouă însă decât foarte rar, iar în acest climat moderat nu există rouă, și nici izvoarele nu sunt foarte abundente în această regiune, ce pot localnicii să facă? Cum își irigă câmpurile? Aceste câmpuri au de regulă 30-40 de mile pătrate. De această problemă am avut grijă chiar Eu, Creatorul, dăruindu-le o altă plantă, care are menirea de a iriga câmpurile. Ea este special plantată în acest scop printre aceste plante utile.

8. Această plantă este numită butoiul plutitor și seamănă perfect cu bostanul terestru, cu mențiunea că pe Saturn acești bostani au o asemenea mărime încât până și saturnienii au dificultăți în a vedea dincolo de ei. Planta se întinde pe pământ pe kilometri întregi și are o grosime de doi metri. Deasupra rădăcinii cresc sute de vlăstari, care se întind în toate direcțiile. Frunzele seamănă cu cele ale dovlecilor tereștri, dar sunt de câteva sute de ori mai mari, iar culoarea lor nu este verde, ci violet-albăstruie. Ele sunt decorate cu steluțe argintii, împrăștiate pe întreaga suprafață. Frunzele sunt hrănite cu o sevă dulce; o parte din acest lichid se scurge prin porii din partea de dedesubt a frunzei, de unde cade la sol, pe care îl umezește la fel cum ar face-o o ploaie de vară. Adevărata irigare pe care o produce planta se realizează însă prin fructele propriu-zise. Când sunt pe jumătate coapte, aceste fructe își deschid noaptea porii, precum și niște tuburi micuțe care apar la suprafața lor, din care țâșnește un lichid curat, ca dintr-o fântână arteziană, astfel încât solul este irigat abundent și regulat în fiecare noapte.

9. Se pune în mod firesc întrebarea: de unde acumulează fructele acest lichid? Realitatea este că această plantă este o adevărată fântână arteziană; rădăcinile ei se întind foarte departe, până găsesc o sursă subterană de apă. Ele extrag această apă și o conduc către suprafață și o purifică prin mecanismele speciale cu care sunt înzestrate, pentru a hrăni planta.

10. O altă întrebare: folosesc saturnienii această plantă și pentru alte scopuri decât pentru irigarea culturilor lor? Da, îi folosesc fructele, atunci când acestea se coc complet. Le taie în lungime până la mijloc, după care le scot semințele și miezul. Semințele sunt păstrate pentru cultivarea de noi plante, iar miezul este folosit pentru a hrăni vacile, oile și caprele de pe Saturn. Coaja bostanului, care are o grosime de doi metri, este uscată și capătă astfel o oarecare fermitate. Când se usucă perfect, jumătatea de jos este folosită ca un fel de ambarcațiune pentru navigarea pe apă, în timp ce jumătatea superioară, care este poroasă și are numeroase tuburi, este folosită ca un fel de căruță.

11. Metoda este cât se poate de simplă: pereții laterali sunt găuriți, iar prin găurile astfel obținute se introduce un ax la care se atașează în exterior două roți. În partea din față se dă o altă gaură, pe unde se introduce o bară de remorcare, prinsă de axul lateral cu niște cuie. În partea din față a barei se atașează un mâner, Roțile nu sunt nici ele construite de oameni, întrucât natura a avut grijă de acest lucru. Mai exact, este vorba chiar de planta de care vorbim, a cărei tulpină este perfect rotundă. Ea este tăiată cu ajutorul unui ferăstrău, obținându-se astfel două roți ideale, cu un diametru de 6-8 metri, mergând până la 10-12 metri.

12. Și astfel, căruța este gata. Tot ce mai trebuie făcut este să legi un bou de mâner, sau, pentru un transport mai rapid, un câine sau un elan, și căruța poate fi folosită, în ea pot intra cu ușurință patru saturnieni.

13. Acest tip de căruțe sunt folosite numai pentru transportul ușor. Evident, saturnienii au și mijloace mai mari și mai grele de locomoție, pe care le construiesc din lemn și le îmbină cu multă migală cu tot felul de piese din metal, așa cum faceți și voi. Acest metal seamănă întrucâtva cu fierul vostru, dar este mai pur, durează mai mult și nu ruginește. Suprafața lui pare întotdeauna șlefuită, precum aurul. Culoarea sa este aceeași ca a platinei, care este un amestec de aur și fier. Nici un chimist de pe Pământ nu ar reuși vreodată să prepare un asemenea amestec.

14. Acum, că am învățat despre aceste două plante, ne vom îndrepta atenția asupra alteia, care este de-a dreptul amuzantă, dar și extrem de utilă.

15. Pe Pământ, nimeni nu a auzit de o asemenea plantă, căci nu există aici nimic care să semene nici măcar pe departe cu ea, cu excepția „frunzei umblătoare (*6)” din America de Sud, care este însă mai degrabă un animal decât o plantă. Planta care trăiește pe Saturn și de care vorbim aici chiar este o plantă umblătoare, căci ea se deplasează dintr-un loc în altul, la fel ca un animal. Forța de locomoție rezidă în rădăcina sa, care seamănă cu picior uman, dar fără degete sau călcâie. Planta are o rădăcină de bază cu o lungime de 20 de metri, îndoită într-un unghi drept, și un mare număr de rădăcini care se întind în toate direcțiile, care niște tentacule înzestrate cu ventuze. Acestea se agață de orice, la fel ca și cârceii unei vițe de vie, dar cu o diferență: ele nu rămân într-un loc decât atâta vreme cât pot găsi suficientă hrană. După ce au absorbit toată umezeala din pământ, ele ies la suprafață și avansează în alte direcții, până când găsesc un alt loc cu suficientă umezeală. Acolo, ele se scufundă din nou în pământ și se împletesc cu rădăcinile altor plante, trăgând astfel după ele întreaga plantă. Datorită activității rădăcinilor sale, plantele de acest tip călătoresc în decursul unui an mile întregi.

16. Dar cum arată această plantă? Ea are o tulpină cu o înălțime de 8-10 metri, cu ramuri și crengi care încep să crească la o înălțime de 2 metri de la sol. O parte din aceste ramuri cresc în jos, până când ating solul, pentru a sprijini mai bine planta, astfel încât aceasta să nu se rostogolească atunci când este trasă de rădăcini. De regulă, aceste ramuri nu au frunze. Frunzele, florile și fructele nu cresc decât pe ramurile orientate în sus. Într-o anumită măsură, se poate spune că planta seamănă cu vița voastră de vie, deși frunzele ei sunt mult mai mari și au o culoare albastru deschis; pe partea de dedesubt, ele au niște mici puncte roșii. Fructele lor seamănă cu o specie, de struguri pe care voi o numiți Gaisdutte, dar nu sunt albastre, ci galben-portocalii și parțial translucide, ca și strugurii verzi. Boabele strugurilor sunt proporțional mai mari. O singură boabă produce un litru de suc, un ciorchine conține 50-100 de boabe, iar o plantă produce 10-20 de asemenea ciorchini. Când sunt coapte, fructele au un gust asemănător cu cel al strugurilor muscat.

17. Aceasta este poate cea mai ciudată plantă de pe Saturn! Ea are un mare avantaj, care constă în faptul că nu trebuie să fie cultivată sau îngrijită. Ea se descurcă perfect de una singură, astfel încât între saturnieni nu pot exista certuri pe motive de proprietate în ceea ce privește această plantă, dacă se întâmplă ca ea să treacă singură pe proprietatea vecinului (trebuie precizat că legile proprietății sunt foarte stricte pe Saturn). Ca să evite asemenea neplăceri, saturnienii le cultivă în centrul proprietății lor, sau în apropierea arborilor-ploii, unde au suficientă umezeală, și deci nu au nici un motiv să plece. Chiar dacă ar părăsi locul, dintr-un motiv sau altul, ele nu ar putea intra prea curând pe proprietatea unui vecin, întrucât au fost plantate în centrul proprietății inițiale. După cum spuneam mai devreme, aceste proprietăți depășesc uneori ca mărime anumite țări de pe Pământ.

18. Sucul acestor boabe este folosit de saturnieni pentru același scop pentru care folosiți voi boabele de struguri. Puterea lui este mult mai mare decât cea a strugurilor voștri, motiv pentru care nu este ținut în recipiente obișnuite, ci în bostanii de care am mai discutat, care sunt mult mai mari decât butoaiele voastre și sunt extrem de solizi, coaja lor având o grosime de 1 -2 metri. După ce miezul bostanilor este mâncat de animale, ele pot fi folosite.

19. În capitolele care urmează, Eu, Creatorul, vă voi descrie alte plante care trăiesc pe Saturn. Deocamdată, vă spun Amin.


(*6) Phyiium, un gen de insecte ortoptere, care fac parte din familia Phasmidelor.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 02:07 View PostDownload Post

Capitolul 7
Bogăția vegetației saturniene. Principala culoare de pe Saturn: albastrul. Plantele vindecătoare aromate. Tufișul de aur. Plantele metalice, iarba albastră. Florile de câmp care își schimbă forma. Mușchiul parfumat. Munții și câmpiile de pe Saturn.

1. Am învățat până acum despre mai multe plante utile. Să vedem acum care sunt celelalte plante, de care ne vom ocupa la modul general, căci dacă ar fi să descriem în detaliu fiecare plantă mai ciudată de pe Saturn, am pierde foarte mult timp și nu ne-am putea îndeplini scopul, mai ales dacă țineți seama că mai avem de vizitat încă 76 de ținuturi mari, precum și câteva sute de insule mai mici, ca să nu mai vorbim de imensa zonă sudică și nu mai puțin extinsa zonă nordică, ce sunt acoperite cu ghețuri. Mai sunt apoi câteva țări foarte mari pe inelul lui Saturn, și altele pe cele șapte luni. De aceea, nu ne vom ocupa decât de aspectele mai deosebite, care seamănă întrucâtva cu cele de pe Pământ, astfel încât să avem un criteriu de comparație. Herrifa, ținutul de care am vorbit până acum, are un mare număr de plante, care aduc mult cu cele de pe Pământ, dar există și unele care nu seamănă cu nici una din plantele de pe Pământ, ca să nu mai vorbim de acele plante care nu cresc în tot universul decât pe Saturn.

2. În ceea ce privește plantele care seamănă cu cele de pe Pământ, principala diferență față de acestea constă în faptul că plantele de pe Saturn sunt de câteva sute de ori mai mari. Ceea ce pe Pământ nu puteți vedea decât la microscop, pe Saturn puteți vedea cu ochiul liber.

3. O a doua diferență se referă la culoare. Pe Saturn, iarba are culoarea albastră, în toate nuanțele, așa cum se întâmplă în America, unde plantele sunt mai mult albastre decât verzi (altfel spus, verdele are mai mult albastru decât galben; de altfel, galbenul este culoarea cea mai îndepărtată de culoarea vieții).

4. O a treia diferență constă în faptul că florile plantelor de pe Saturn sunt mult mai mari, mai bogate, iar culoarea lor are un luciu metalic, care strălucește în bătaia soarelui.

5. Dacă ar fi să comparăm fructele de pe Saturn cu cele de pe Pământ, un singur cocean de porumb de pe Saturn este de sute, iar uneori chiar de o mie de ori mai mare decât unul similar pe Pământ, în plus, o plantă produce de zece sau chiar de o sută de ori mai mulți coceni. Această producție bogată este necesară, căci pe Saturn, un an corespunde cu 30 de ani pe Pământ. Altfel spus, un copil saturnian de zece ani ar avea circa 300 de ani pe Pământ.

6. Acestea sunt principalele diferențe care separă plantele asemănătoare cu cele de pe Pământ de omoloagele lor terestre. Dacă doriți să faceți un exercițiu de imaginație, priviți o asemenea plantă și imaginațiv-o de o sută de ori mai mare, de culoare albastră și ca și cum ați putea privi toate splendorile pe care această plantă le-ar revela dacă ați privi-o la microscop. Vă veți face astfel o idee destul de clară despre vegetația de pe Saturn.

7. În regiunile muntoase înalte de pe Saturn cresc plante cu o putere vindecătoare ieșită din comun. Puterile lor aromate și eterice sunt atât de enorme încât ele nu mențin numai starea de sănătate a saturnienilor, ci au chiar efecte la mare distanță, care se propagă în eter la miliarde de mile geografice, astfel încât plante de pe Pământ precum socul, ienupărul și plantele cu spini (scaieții, etc.), primesc o mare parte din virtuțile lor aromatice vindecătoare de la plantele de pe Saturn.

8. Există pe Saturn o specie de plantă asupra căreia aș dori să mă opresc mai în detaliu. Această plantă este cunoscută sub numele de hellatharinaga, care în traducere înseamn㠄tufișul de aur cu o mie de frunze”. Acest tufiș crește direct pe stâncile goale și ajunge la o înălțime de 6-8 metri. În jurul tulpinii se încolăcesc în spirală circa o mie de frunze de culoare roșie, cu o formă ovoidală prelungită, având o lungime de circa doi metri și o lățime de un metru. Marginile frunzelor se termină cu niște zimți ascuțiți cu o lungime de 23 de centimetri, astfel încât o singură margine are circa o sută de asemenea zimți (altfel spus, o frunză are 200 de asemenea zimți, pe ambele părți ale sale). Zimții au culoarea albastru închis, care se deschide din ce în ce mai mult către vârful frunzei (extremitatea cu care se termină nervura principală). Acest vârf se termină cu un mănunchi de țepi, la fel de roșii ca și frunza. Partea superioară a frunzei seamănă cu fierul incandescent sau cu cărbunii încinși, frunzele putând fi văzute de departe din cauza acestei străluciri. Partea inferioară este împodobită cu niște peri cu o lungime de 11 centimetri, colorați în toate culorile curcubeului (care pot fi văzute de asemenea de departe). Cu cât te apropii mai mult de plantă, cu atât mai mare devine splendoarea acestui curcubeu, căci culorile devin mai concentrate. Tulpina plantei arată ca aurul șlefuit mat și depășește cu circa un metru sfera frunzelor, pentru a da naștere mai multor eflorescente.

9. Florile acestei plante nu seamănă deloc cu cele de pe Pământ. Ele seamănă cu o sferă roșie-aurie, cu o circumferință de un metru, de care sunt atașate două brațe umane perfect croite, în locul celor cinci degete, fiecare din cele două brațe are însă zece țepi ca niște raze, de culoarea aurului. Este ca și cum cineva ar fi pictat o mână întinsă, dar în locul degetelor, ar fi pictat un soare din care emană zece raze. Fiecare floare are cinci petale, care cresc în linie dreaptă pornind din centrul sferei, astfel încât jumătate din sferă este practic localizată în interiorul caliciului. În centrul acestei jumătăți de sferă cresc două stamine, din care una este la fel de groasă ca și jumătatea din brațul unui bărbat, în timp ce cealaltă nu are un diametru mai mare de 2,5 centimetri. În mod evident, stamina mai subțire este feminină, în timp ce stamina mai groasă este masculină; cea feminină este albă, în timp ce cea masculină este roz. Ambele filamente depășesc cu un metru caliciul și atârnă în jos, fără a atinge însă solul.

10. La capătul staminei feminine există o pâlnie inversată, către care se apleacă stamina masculină, înzestrată și ea cu un orificiu. Din când în când, stamina masculină varsă o picătură de lichid extrem de parfumat în pâlnia staminei feminine. Acesta este procesul de polenizare al plantei. Stamina feminină absoarbe lichidul, dând mai târziu naștere semințelor acestei plante, care sunt înzestrate cu o mare putere. Cât privește stamina masculină, ea primește acest lichid eteric de la petalele florii, care îl preiau la rândul lor de la frunze.

11. Culoarea florilor este albă. Petalele lor sunt mai albe decât crinii voștri. Marginea exterioară a petalelor este însă de culoare roșie, la fel ca un rubin șlefuit, în timp ce razele sunt de culoarea aurului.

12. Această plantă vindecătoare crește și înflorește pe întreaga perioadă a anului, fiind disponibilă oricând. Dacă este culeasă de saturnieni, în locul ei crește imediat alta. Când este înflorită, planta emană un parfum pe care nu vi-l puteți imagina, căci pe Pământ nu există nimic comparabil cu el. Prin comparație, parfumul trandafirilor voștri pare jalnic.

13. Dacă o singură plantă de acest fel ar crește o dată pe Pământ, parfumul ei ar putea fi simțit de un întreg ținut, precum Styria. Așa se și explică de ce puterea ei vindecătoare și aromată atinge regiuni îndepărtate, cum ar fi munții de pe alte planete. Orice persoană înzestrată cu puteri mediumice vă poate confirma acest lucru, iar dacă poate interacționa astral cu această planetă, vă va spune fără nici o ezitare că efectele acestei plante vindecătoare sunt cât se poate de benefice.

14. De aceea, locuitorii planetei Saturn protejează cu cea mai mare atenție această plantă, culegând-o foarte rar, căci principalul ei efect întăritor este resimțit în aerul din preajma ei. Abia când planta atinge o vârstă foarte înaintată și este pe punctul de a se veșteji (lucru care poate fi observat atunci când perii frunzelor încep să albească), ei taie cu atenție tulpina și îi culeg semințele, pentru a le replanta pe stânci. Semințele plantei sunt foarte mici și seamănă mai degrabă cu un praf parfumat decât cu niște semințe. Acest praf este presărat în crăpăturile stâncilor, de unde vor răsări mai devreme sau mai târziu noi plante.

15. Mai trebuie să lămurim un lucru, și anume cum prinde rădăcini această plantă în zonele stâncoase. Iată cum: planta își întinde rădăcinile pe întreaga stâncă, la fel ca și coada rândunicii (fierea pământului); din rădăcinile mari ies niște fibre mici care se infiltrează în porii stâncii și țin atât de strâns planta prinsă de ea încât nimeni nu ar putea-o desprinde vreodată de pe stâncă. Se pune întrebarea: ce anume extrag aceste rădăcini din piatra goală? Răspunsul este simplu: ele extrag un fel de ulei al pietrei. Dispun de o forță specială, de un foc interior, care se manifestă prin mici impulsuri electrice, invizibile pentru ochiul liber. Rădăcinile au însă o putere suficient de mare pentru a dizolva atomii pietrei, transformându-i într-un ulei eteric pe care îl absorb, îl purifică și îl conduc către tulpină, către frunze și către flori, iar în cele din urmă către semințele eterice.

16. Acestea sunt cele mai importante aspecte pe care merită să le cunoașteți în legătură cu această plantă aparte. Din nou, vă recomand să vă lăsați fantezia să zburde, iar dacă veți porni de la descrierea plantei, vă veți putea bucura în spirit de splendorile și de puterea ei vindecătoare.

17. Evident, aceasta nu este singura plantă vindecătoare de pe Saturn. Există numeroase alte plante care au puteri vindecătoare benefice și care își transmit aceste efecte pe cale eterică până pe alte planete.

18. Cu deosebire merită remarcat plantele metalice, cunoscute pe Saturn sub numele de kibri. Cu ajutorul lor, saturnienii obțin toate metalele de care au nevoie, într-o formă cât se poate de pură, fără a avea nevoie de diferite procedee de decantare chimică. Aceste plante metalice cresc în diferite zone muntoase și au cele mai superbe forme. Și pe Pământ există plante care conțin metale, dar nu veți găsi nicăieri pe planeta voastră plante ale căror rădăcini, tulpini și frunze să fie alcătuite din metale pure. Ați putea obține ceva similar pe cale artificială, dacă ați lua o bucată de zinc și ați dizolva-o în plumb; în scurt timp, va apărea un copac saturnian, numit și arborele de plumb. Ceea ce pe Pământ nu poate fi realizat decât pe cale artificială și cu prețul unor mari eforturi, puterea creatoare a naturii realizează într-o mare varietate pe Saturn, fără nici un fel de ajutor din partea științei umane. Așa se și explică de ce înțelepții din vechime au numit această planetă Saturnus. În limba voastră, Saturnus înseamnă steaua (sau planeta) abundenței.

19. Iată cum se desfășoară lucrurile pe această planetă, una dintre cele mai binecuvântate din toate punctele de vedere.

20. Dacă ar fi să comparăm creșterea ierbii pe Pământ cu cea de pe Saturn, am vedea că pe planeta din urmă, iarba crește mult mai bogată și de dimensiuni mai mari. Culoarea ei este albastră, aproape violet. Funiculii care conțin semințele și care ating deseori o înălțime de 4 metri sunt albi, cu o ușoară tentă verzuie. Spicele care conțin acești funiculi sunt de culoare verde deschis, iar în funcție de diferitele specii de ierburi, există o imensă varietate de culori și de forme ale frunzelor.

21. Pe Saturn, pajiștile sunt de o bogăție incredibilă, pe ele crescând cele mai splendide tipuri de flori. Oricât de entuziast ar fi, un botanist nu ar putea număra niciodată toate speciile de flori care cresc pe un singur kilometru pătrat în 50 de ani.  

22. Foarte aparte sunt briden, o specie de flori de câmp care își schimbă forma de zece ori într-un singur an. Ori de câte ori luna cea mai departe de Saturn își încheie ciclul orbital, timp în care celelalte luni și-au parcurs de mai multe ori orbitele, planta de care vorbim își schimbă forma. Ea nu mai revine la forma sa de început decât atunci când toate lunile își reiau poziția inițială. Acest lucru se petrece de circa zece ori într-un an saturnian. De aceea li s-a dat acest nume, care înseamn㠄florile lunii”.

23. Între diferitele specii de ierburi și flori de câmp, se remarcă numeroasele specii de mușchi alpin. Pe Saturn, acesta este numit tirbi. El invadează literalmente înălțimile lipsite de arbori, fiind atât de splendid datorită culorii sale aurii încât aproape că nu te poți uita la el atunci când bate soarele. Acest mușchi crește foarte dens, în varietăți diferite, la aproximativ 75 de centimetri deasupra solului stâncos. Pare un covor de nisip auriu și emană un parfum ieșit din comun. De altfel, în acești munți, alpiniștii saturnieni au parte de cele mai variate și mai incredibile miresme, provenite de la diferite plante, ca și cum ar intra într-o pădure de copaci cu lemnul aromat din Liban, atunci când aceștia sunt înfloriți. Orice om care trăiește o asemenea experiență se simte la porțile raiului.

24. Am vorbit deja de înălțimile munților de pe Saturn. Ar mai trebui spus un lucru: vegetația există aici chiar și pe cele mai înalte culmi, lucru care pe Pământ nu este posibil, din cauza nivelului redus de oxigenare a aerului. În plus, munții de pe Saturn nu au pereți abrupți, ci cresc lin, ca niște piramide regulate. Ei nu formează lanțuri muntoase, ci se înalță deasupra regiunilor joase ca niște căpițe de fân pe o pajiște. Către centrul ținutului sau al insulei, ei devin din ce în ce mai înalți. Oricine se urcă pe acești munți din centru poate vedea cu ușurință toți ceilalți munți din regiune.

25. Din când în când, pe munți pot fi întâlnite formațiuni stâncoase, dar nu la fel de zdrențuite ca pe Pământ. Ele se înalță pe unul din versanții muntelui, juxtapuse, la fel ca niște bucățele de zahăr, creând movile cu o înălțime care variază între 10 și 33 de kilometri. Poate vi se pare mult, dar vă asigur că un singur arbore-piramidă va face de rușine o asemenea formațiune stâncoasă, căci vârful lui atinge înălțimi mai mari decât acești munți. Din aceste informații vă puteți da seama cât de mari sunt acești arbori, lucru care ne-ar îndreptăți să-i numim „munți crescători”, mai degrabă decât plante.

26. Ținutul de care vorbim, Herrifa, este regiunea cea mai muntoasă de pe Saturn, dar este totodată și țara cu cele mai întinse câmpii, traversate în toate direcțiile de râuri liniștite și frumoase, care se varsă în marele ocean saturnian.

27. În capitolele care urmează, ne vom ocupa de acele tipuri de vegetație care cresc pe malurile râurilor și despre utilitatea lor. Până atunci, vă spun Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 02:12 View PostDownload Post

Capitolul 8

Planta-navă Chaiaba

1. Am discutat până acum despre diferite tipuri de plante, copaci și arbuști. Înainte să ne îndreptăm atenția către râuri și lacuri, doresc să ne oprim puțin asupra plantelor care cresc pe malurile acestora (la fel cum pe Pământ există plante de apă, precum stuful, răchita, etc.). Vom discuta deocamdată de planta-navă, cunoscută pe Saturn sub numele de chaiaba.

2. Pe Saturn, această plantă aparține familiei plantelor târâtoare, precum vița de vie sau dovleacul, cu o diferență: din când în când, tulpina ei crește neîntrerupt la suprafața solului. În aceste locuri, plantele își lasă rădăcinile albe să crească în pământ, extrăgând de aici lichidele și substanțele nutritive de care au nevoie. Devin astfel din ce în ce mai viguroase și capătă puterea de a se întinde mai departe, în special de-a lungul râurilor și pe malul lacurilor.  

3. Cum arată această plantă? Ce fel de fructe face și care este utilitatea lor? Atunci când iese din pământ, planta arată ca un fir de iarbă, aproape la fel ca stuful, cel pe care îl folosiți voi ca material de construcție pentru casele voastre. Tulpina crește până la o înălțime de 30-40 de metri, ca un spic auriu, fără frunze. La capătul acestui spic apare un boboc albastru, care se deschide treptat într-o floare ciudată, ale cărei petale seamănă cu zece steaguri albe și roșii, atașate de un țăruș.

4. Aceste steaguri se desfășoară de pe niște paie de culoare alb-gălbuie, cu o înălțime de 4 metri; când ajung la maturitate, ele au o lungime de 8-10 metri și flutură în vânt. Aceste flori au o asemenea structură încât ar putea fi considerate în egală măsură și fructe. Ele nu se ofilesc, ci rămân ferme ani întregi.

5. Țărușul, care este de fapt tulpina plantei, are la bază un diametru de 75-225 centimetri. Deși gol în interior, el are duritatea unui metal. După ce ajunge la jumătatea perioadei de maturitate, de la baza lui ies niște mlădițe care se împrăștie peste tot pe pământ. Ele au o culoare auriu-verzuie, dar ceva mai deschisă. În anumite porțiuni, din ele cresc tulpini înalte, cu frunze late. Noile tulpini au o culoare verde-albăstruie, sunt rotunde și goale în interior, și au o înălțime de aproximativ 4-6 metri. Frunzele au o formă ovoidală obtuză, o lungime de 10 metri și o lățime de 6 metri. Au o culoare roșie, la fel ca cei mai frumoși trandafiri de pe Pământ. Marginile au o lățime de 1,80 metri și sunt colorate în cele șapte nuanțe ale curcubeului. Suprafața lor strălucește precum cea a aurului șlefuit, iar marginile în cele șapte culori îi adaugă o splendoare regală. Partea inferioară a frunzelor are culoarea albastru închis și este acoperită cu peri în lungime de 27 de centimetri, care le dau o aparență mătăsoasă și o minunată culoare indigo deschis. Codițele frunzelor sunt auriu-verzui, ca și cum ai vopsi o piesă de aur într-o culoare verde. Ele sunt elastice și au un diametru de 75-150 de centimetri la bază. În punctul de inserție frunza este înconjurată de un fel de coroană, cu vârfuri rotunjite la capete, de un alb strălucitor. Florile plantei seamănă cu niște clopote mari, cu un diametru de 8-10 metri în zona deschisă și de 2-3 metri în zona codiței.

6. Florile sunt perfect rotunde, ca și cum ar fi făcute cu compasul. Singura diferență dintre ele și un clopot constă în faptul că de pe marginea petalelor pornesc niște protuberante ascuțite cu o lungime de 27 de centimetri, care se intercalează din când în când, la intervale regulate, dând impresia unui piaptăn. Culoarea florilor este galben deschis, iar cea a protuberantelor roșu aprins.

7. Din centrul acestui caliciu superb răsare o coloană albă uluitoare, de două ori mai înaltă decât clopotul și protuberantele acestuia. Această coloană este organul reproducător masculin, stamina, iar protuberantele de pe marginea petalelor sunt pistilurile. Când stamina este pe deplin dezvoltată, din ea încep să fie presărate niște steluțe strălucitoare, care sunt atrase de protuberante ca niște scântei. Astfel se realizează polenizarea acestei plante.

8. După polenizare, această floare masivă începe să se ofilească și cade de pe pedicelul ei fără a-și schimba forma. Localnicii o culeg, căci are moliciunea unei perne (scop în care o și folosesc). Ei taie protuberantele petalelor, pe care le folosesc drept cuie, din cauza durității lor.

9. Cum cresc fructele acestei plante? Vă pot spune că sunt cele mai ciudate fructe din lume. Oricât de bizar vi s-ar părea, în final această plantă produce o adevărată barcă. Ea nu seamănă însă cu bărcile sau cu navele de pe Pământ, care pot naviga cu echipaj și încărcătură. Acest lucru nu este posibil cu bărcile acestei plante. După ce vă voi explica structura acestor fructe, veți înțelege de ce. După căderea florilor, care seamănă cu cele ale dovlecilor de pe Pământ, în locul lor încep să se dezvolte rapid fructele. Un fruct seamănă cu un ou mare, alcătuit dintr-un fel de tablă metalică, tăiat la vârf; în interiorul lui există un alt ou, la fel, tăiat la vârf, și tot așa, fără ca pereții să se atingă între ei.  

10. La maturitate, fructele au o lungime de 60-80 de metri și o lățime de 30-40 de metri. Spațiul dintre doi pereți este de circa 2-3 metri. Când fructul este complet copt, acești pereți au o grosime de 1,75-2,75 metri și o duritate de metal. După coacere, fructul cade de pe creanga sa, pe care rămân semințele, dispuse într-o manieră circulară. În interiorul fructului nu mai rămâne nimic, decât un aer foarte subtil. Din cauza lui, fructul este foarte ușor de ridicat; chiar și un copil poate face acest lucru fără nici un efort, Marginea sa este înconjurată de o pavăză ciudată care se întinde pe o lungime de 4 metri în jurul și deasupra fructului; seamănă cu înotătoarele peștilor. Ea este radială și elastică, dar fermă, și nu poate fi ruptă cu ușurință.

11. Fructul este lansat la apă chiar în forma sa actuală și este folosit ca ambarcațiune, care este foarte rezistentă. Saturnienii cârmesc aceste nave cu ajutorul unor rădăcini sau bârne, la fel cum faceți și voi cu bărcile voastre, atunci când navigați pe râuri. Aceste lopeți au avantajul de a fi foarte ușoare, și întrucât sunt goale în interior, ele nu trebuie să atingă neapărat fundul, căci apa le umple și provoacă un efect de sens contrar. Steagurile pe care le-am menționat mai devreme în descrierea plantei sunt cusute și folosite de localnici ca ornamente.

12. Un alt mijloc de navigare pe Saturn este obținut prin folosirea frunzelor acestei plante sunt formă de bărci cu pânze. Tot ce trebuie să facă saturnienii este să taie aceste frunze împreună cu codițele lor și cu coroanele de la baza acestora, lipind apoi frunza cu seva unei alte plante între steagurile ridicate pe laterală. Nici chiar un uragan de pe Pământ nu ar putea strica o asemenea ambarcațiune, în care încap lejer zece saturnieni, iar la nevoie, chiar 20.

13. Uneori, saturnienii unesc mai multe asemenea bărci pentru a realiza o navă de mari dimensiuni, prin comparație cu care marile voastre nave ar părea niște simple coji de nucă. Pe Saturn există fluvii uriașe, lacuri imense și oceanul nesfârșit, care sunt străbătute însă de mii de asemenea ambarcațiuni. Pe ele pot fi construite clădiri întregi, de o mare frumusețe, așa că navele seamănă mai degrabă cu niște orașe plutitoare decât cu niște ambarcațiuni.

14. V-am povestit astfel tot ce era de spus în legătură cu acest fruct ciudat! Completați restul cu fantezia voastră și veți fi plăcut surprinși. Singurul lucru pe care nu l-am menționat se referă la culoarea acestui fruct, care este complet lipsită de atractivitate. Coaja sa arată ca solzii unei știuci și are aceeași culoare. Deocamdată atât pentru astăzi. Vă spun: Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 6  [ 53 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !