Etape şi dificultăţi care apar odată cu realizarea sadhana-ei

[ascension]

Etape şi dificultăţi care apar odată cu realizarea sadhana-ei (antrenamentul spiritual)

un articol de Gregorian Bivolaru

În realizarea sadhana-ei (practicii spirituale), pot apărea nenumărate capcane, care ne pot abate din drumul direct şi ascendent care ne conduce către realizarea spirituală. Tocmai de aceea este necesar să avem o perspectivă cât mai largă referitoare la drumul pe care îl avem încă de parcurs, pentru a urmări să nu ne plafonăm, rămânând pentru a bate pasul pe loc, mereu şi mereu, la un anumit stadiu. Aceste aspecte jalon ne vor putea ajuta să ne obiectivăm mult mai bine, pentru a înţelege cât mai clar etapele pe care le-am parcurs deja, precum şi pentru a ne da seama care sunt de fapt etapele pe care le mai avem încă de parcurs.

1. Starea iniţială de euforie care apare odată cu primele sclipiri ale trezirii conştiinţei, tinde în marea majoritate a cazurilor să se estompeze după o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă. Acest aspect caracterizează însăşi durata de impact a energiei de început, ce ne susţine atunci când facem primii paşi pe drumul spre realizarea spirituală. După această perioadă efervescentă survine adeseori un sentiment de lipsă, de diminuare a stării de graţie, care poate duce până la stări de disperare. Poemul scris de Sfântul Ioan al Crucii, intitulat “Noaptea întunecată a sufletului”, tratează tocmai această stare de conştiinţă a celui care simte pentru moment că a pierdut graţia divină pe care a avut fericirea să o cunoască anterior.

2. În sadhana (antrenamentul spiritual), aproape fiecare nouă culme este urmată apoi de o nouă „vale”. Chiar dacă procesul de evoluţie este în mod general ascendent, evoluţia spirituală nu se realizează linear, ci cu multe suişuri şi coborâşuri. A înţelege cât mai bine acest lucru ne ajută să parcurgem mai uşor şi cu mai multă detaşare ambele faze.

3. Pe măsură ce ne purificăm din ce în ce mai mult este posibil ca în mod paradoxal impurităţile noastre să ne apară din ce în ce mai mari şi mai grave. În această etapă va trebui să înţelegem că un asemenea fenomen se produce nu datorită faptului că suntem din nou prinşi din ce în ce mai mult de aspectele iluzorii, ci doar pentru că am devenit cu adevărat capabili să vedem acest balast al propriei noastre fiinţe cu mai multă claritate. Leii care păzesc porţile templului devenirii spirituale devin din ce în ce mai feroci pe măsură ce noi pătrundem în spaţiile cele mai intime şi centrale ale edificiului spiritual. Bineînţeles că aici lumina în care vedem acum totul este mult mai puternică şi din această cauză acolo totul devine mult mai intens şi mai adevărat datorită energiei suplimentare, ce se adaugă odată cu depăşirea fiecărei etape a sadhana-ei proprii.

4. La început vom considera că sadhana noastră ocupă o anumită parte limitată a propriei noastre vieţi, noi alocând practicii spirituale un interval de timp bine determinat. Cu timpul vom reuşi să realizăm faptul că, în realitate, orice lucru pe care-l facem ajunge să devină o parte a sadhana -ei noastre.

5. Una din capcanele care pot surveni într-o etapă mai avansată pe calea evoluţiei noastre spirituale este aşa-numita “Capcană sattva-ică” (sau “capcana purităţii”). Vom ajunge să facem toate lucrurile (cel puţin din punctul exterior de vedere) aşa cum ar trebui să le facem, deci în aparenţă perfect: în acest caz vom fi acaparaţi de ideea că am devenit o fiinţă foarte pură. Înţelepţii numesc în mod  metaforic această etapă, etapa “Lanţului de aur”. Într-adevăr, atunci acesta nu mai este un lanţ de fier, dar el este şi rămâne în continuare un lanţ. Va trebui deci să renunţăm în final chiar şi la această idee a propriei noastre purităţi, dacă aspirăm cu adevărat la totala realizare a Sinelui divin (ATMAN), realizare care trebuie obţinută încă în cursul acestei vieţi.

6. La începutul călătoriei noastre spirituale ne vom întreba adeseori cât de mult ne va lua această călătorie şi dacă o vom putea duce la bun sfârşit în decursul acestei vieţi. Mai târziu, vom ajunge însă să trăim extaziaţi incidenţa clipei „ACUM”, în fiecare moment, iar oportunităţile ce ni se pun, una după alta, la dispoziţie vor fi atunci înţelese în termenii lui “AICI” şi “ACUM”, cu alte cuvinte vom ajunge să înţelegem că fiecare clipă, chiar şi aceasta de ACUM, şi fiecare oportunitate, chiar şi cea de AICI , pot constitui pentru noi exact acea conjunctură privilegiată în care ajunge să se manifeste graţia divină, cea care este aducătoare a realizării spirituale ultime. La acest nivel ne vom opri plini de o pace profundă şi de o linişte suverană şi vom înceta să ne mai punem întrebări despre momentul şi conjunctura în care vom atinge Realizarea Spirituală Supremă.

7. La început, păşind pe calea spirituală, nu facem decât să urmărim să realizăm ceva despre care noi nu avem deocamdată o imagine perfectă. Mai târziu, noi urmărim să ne realizăm SADHANA cât mai constant. În final, noi ne vom practica, pur şi simplu, cu detaşare SADHANA, căci în fond “ce altceva ar mai putea fi făcut?”.

8. Într-o anumită fază a evoluţiei noastre spirituale noi vom aborda SADHANA cu foarte multă seriozitate şi îndârjire. Mai târziu vom înţelege însă în mod profund afirmaţia pe care Iisus Hristos a făcut-o, şi anume că în căutarea sa către Dumnezeu, omul nu trebuie niciodată să-şi desfigureze faţa. O stare profundă de tonus şi entuziasm, un umor cosmic care trebuie să fie manifestat mai ales în situaţiile grele prin care trecem noi înşine reprezintă o altă parte importantă a călătoriei noastre spirituale.

9. În anumite faze ale evoluţiei noastre spirituale vom fi fără îndoială confruntaţi cu unele momente în care totul pare să stagneze. Asemenea experienţe “de platou” reprezintă, de asemenea puncte dificile în călătoria noastră spirituală. Trebuie însă să înţelegem ca, odată ce am început acest proces evolutiv, dacă noi realizăm într-adevăr totul într-un mod corect, evoluţia noastră nu are cum să se oprească. Ea doar ne apare ca oprindu-se (stagnând) atunci când este privită din punctul şi din perspectiva limitată din care noi înşine privim. Şi în această situaţie nu avem altceva de făcut decât să continuăm ceea ce am început cu o mare tenacitate.

Sursa: yogaesoteric.net