Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:38
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 58 - Testul la care își supune Robert prietenii. Răspunsurile corecte ale lui Jellinek și Messenhauser.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:10 View PostDownload Post

Capitolul 58
Testul la care își supune Robert prietenii.
Răspunsurile corecte ale lui Jellinek și Messenhauser.

1 . Ca răspuns la afirmația lui Jellinek, Robert se îndreaptă către partea din spate a încăperii, unde, așa cum spuneam mai devreme, stau ascunse după o cortină cele 24 de dansatoare. Când ajunge la ele, el le șoptește acestora, astfel încât să nu fie auzit decât de ele: „A sosit timpul, dragele mele! Haideți, ieșiți la iveală și dați un mic spectacol în fața celor trei oaspeți ai noștri. Urmăriți să ne oferiți o reprezentație cu adevărat artistică, fără a face în vreun fel de rușine casa în care vă aflați!”

2. Dansatoarele se pregătesc să îl asculte, dar înainte de a ieși de după perdea, una dintre ele îi spune lui Robert: „Te rugăm un singur lucru: dacă formele noastre opulente vor părea excesiv de provocatoare, am dori să nu ne acuzi pe noi de acest lucru! Dacă există riscul de a vă provoca o stânjeneală cât de mică ție și oaspeților tăi, atunci am prefera să nu apărem deloc în fața voastră, căci nu dorim să provocăm nici cel mai mic rău în această casă în care ne-ai primit cu atâta căldură sufletească, învățându-ne să fim la rândul nostru mai bune!”

3. Robert: „Dragele mele surori, aceste cuvinte mă bucură nespus, căci îmi dau seama că intențiile voastre sunt dintre cele mai nobile. Nu vă temeți, căci nobilul meu Prieten, pe care L-ați cunoscut deja, va avea grijă ca nimeni să nu pățească ceva cu adevărat rău! De aceea, avansați fără teamă și vă asigur că dansul vostru nu va avea nici un fel de efect nedorit asupra oaspeților noștri. Dimpotrivă!”

4. Auzind aceste cuvinte, dansatoarele ies de după perdea și încep un mic spectacol artistic, făcând tot felul de mișcări grațioase, cu fețele luminoase și cu un zâmbet pe buze. Întors printre amicii lui, Robert îl întreabă pe Jellinek: „Ei bine, frate, cum îți plac dansatoarele din casa mea? Ai văzut vreodată, pe pământ, o perfecțiune atât de mare?”

5. Jellinek le privește pe fete cu cea mai mare concentrare posibilă, după care recunoaște, oftând: „Ah, dragă frate, trăiesc exact aceleași sentimente ca și pe pământ! Ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să-ți spun că aceste spectacole nu mi-au plăcut niciodată prea mult. Dimpotrivă, ori de câte ori mergeam la teatru, părăseam sala de spectacole cu un fel de melancolie, pe care nu reușeam să mi-o explic. Abia acum pot spune că am înțeles în sfârșit despre ce este vorba, iar această lumină a înțelegerii îmi produce o bucurie mai mare decât întregul spectacol. Motivul este cât se poate de simplu: toate aceste mișcări și contorsionări ale membrelor mi se par complet inutile. Spune-mi: la ce folosește această artă? Îți răspund tot eu: la nimic! În ipostaza lor cea mai nobilă, toate celelalte arte - muzica, poezia, pictura și sculptura - au efecte sublime asupra sufletului uman, fiind capabile să îl înalțe, ba chiar să transforme un om brutal într-o ființă cu adevărat sensibilă, prin trezirea adevăratei iubiri în inima sa. Dacă analizăm însă arta dansului, chiar și în ipostaza sa cea mai pură, constatăm că sentimentele pe care le aprinde ea în sufletul bărbaților sunt inevitabil dintre cele mai impure. După ce asistă la un asemenea spectacol, senzualitatea și dorințele trupești ale acestora se aprind și se multiplică de o mie de ori.

6. Deși acest factor explică într-o oarecare măsură sentimentul de melancolie care mă cuprinde ori de câte ori asist la un spectacol de dans, nu el reprezintă principala cauză a stării mele sufletești. Adevărata cauză a depresiei care mă cuprinde în fața unor astfel de performanțe artistice este aceea că, dincolo de magia falsă a spectacolului, întotdeauna mi se pare că recunosc în aceste dansatoare niște îngeri căzuți!

7. De câte ori nu mi-am spus pe pământ: «Ce nu ar putea face această fată pentru inima mea! Din păcate, fiind un înger căzut, ea nu ar putea recunoaște niciodată noblețea unei inimi care nu și-ar dori nimic altceva decât să o vadă înălțată din nou la valoarea ei de înger real, mai presus de această condiție sordidă. Dumnezeul ei este însă Mamona lumii exterioare, iar în orbirea ei, ea dăruiește în schimbul inimii primite doar picioarele ei sublime, care trezesc în sufletul bărbatului sentimentele cele mai aprinse. Ce-i pasă ei de inimile bărbaților către care trimite săgeți otrăvite cu fiecare pas al său?»

8. Așa gândeam ori de câte ori părăseam un spectacol de balet pe pământ, iar aceste gânduri îmi amărau inima. Ți se pare cumva că greșeam? Ei bine, află că exact la fel gândesc și în această lume a adevărului, așa că cu greu m-ai putea cuceri vreodată cu ajutorul unor asemenea fete, care din fericire tocmai și-au încheiat numărul. Cred că îmi vei da dreptate, așa cum se pare că îmi dă și sublimul tău prieten, care pare extrem de mișcat de cuvintele mele. De aceea, dragul meu prieten Blum, te asigur că cele 24 de artiste pe care mi le-ai prezentat, cu tot cu cele 48 de picioare ale lor, altminteri absolut splendide, nu îmi vor distrage nici măcar cu un dram iubirea mea față de Iisus! Dimpotrivă, ele nu au făcut decât să o amplifice, căci această iubire este infinit mai pură! Te asigur că tot ce simt pentru acești sărmani îngeri căzuți nu este decât o imensă compasiune. Mi-aș da cu cea mai mare plăcere jumătate din viață dacă aș putea să le înalț în acest fel de la actualul lor statut, de îngeri căzuți, la cel de ființe umane adevărate! Dar să nu mai vorbim despre acest subiect, căci mă întristează prea tare! Mai bine spuneți și voi, Messenhauser și Becher, ce părere aveți despre spectacolul la care tocmai ați asistat".

9. Cei doi îi răspund într-un glas: „Spectacolul nu a fost deloc rău, dar ni s-a părut oarecum comic! Pe pământ, astfel de excentricități ale stupidității umane sunt întrucâtva acceptabile, dar aici, în împărăția spiritelor, asemenea aberații ni se par mai degrabă nelalocul lor! Imaginați-vă cum ar fi să ne întoarcem acum pe pământ și să le spunem prietenilor noștri că am asistat la un balet celest! Ce hohote de râs am stârni! Robert, mai bine spune-ne cum se face că ai făcut rost în această împărăție a spiritelor de un adevărat serai alcătuit din două duzini de dansatoare. Le-ai angajat? Sau trebuie să înțelegem că acesta este raiul Noii Biserici Catolice, la care știm că ai aderat pe pământ? Oricum ar fi, de acum înainte scutește-ne de prezența îngerilor Noii Biserici Catolice și mai bine mai adu-ne o sticlă din acest vin cu adevărat celest! O singură picătură din acest vin face mai mult decât toate cele 48 de picioare la un loc!” Zâmbind, Robert desface o altă sticlă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 59 - Domnul vorbește despre fraza frecvent invocată, dar prost înțeleasă: „Scopul scuză mijloacele”
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:16 View PostDownload Post

Capitolul 59
Domnul vorbește despre fraza frecvent invocată, dar prost înțeleasă: „Scopul scuză mijloacele”

1. Jellinek se întoarce către Mine și Mă întreabă în ce măsură Mi-a plăcut această reprezentație artistică.

2. Îi răspund: „Dragă prietene, trebuie să îți mărturisesc cu sinceritate că în astfel de cazuri, Eu sunt preocupat mai degrabă de scop, decât de mijloace. Se întâmplă de multe ori ca mijloacele să pară ciudate, dar scopul să fie cât se poate de nobil și de bun, din toate punctele de vedere. Aici, în această împărăție a spiritelor, rezultatul optim justifică întotdeauna mijloacele care au condus la obținerea lui. În sine, spectacolul artistic nu contează prea mult, dar dacă este realizat cu o intenție dintre cele mai nobile, atunci merită să fie realizat.

3. Mai întâi de toate doresc însă să vă ofer câteva explicații legate de această afirmație des invocată, pe care au inventat-o iezuiții, astfel încât să deslușim împreună semnificația ei spirituală, care merită să fie înțeleasă și pusă în practică. De aceea, ascultați-Mă! Afirmația sună astfel: «Scopul bun justifică întru totul mijloacele folosite pentru atingerea lui!» - dar vă propun să luăm câteva exemple pentru a vedea în ce măsură este ea adevărată:

4. Să spunem că un fiu care trăiește pe pământ are un tată ce a avut ghinionul să își rupă un picior în timp ce lucra pământul. Rana este gravă și nu poate fi vindecată decât de către un chirurg priceput. Vă întreb însă ce ar face fiul (care își iubește tatăl mai presus de orice) dacă tatăl său și-ar pierde piciorul din cauza furiei unui alt om, care i-l taie cu un topor ascuțit. Cu siguranță, el l-ar prinde pe criminal și l-ar pedepsi pentru tot restul vieții sale. Și totuși, tatăl său nu ar suferi mai mult din cauza acestui act de rea voință decât dacă ar fi nevoit să suporte operația făcută de chirurg pe piciorul său inflamat, fără nici un fel de anestezic. După cum puteți constata, avem de-a face cu o situație aparent similară, la baza căreia stau însă intenții (cauze) diferite. În mod evident, a nu ține cont de aceste cauze sau intenții ar însemna să nu înțelegem nimic din realitatea în care trăim. În sine (fără o cauză nobilă care stă la baza ei), operația de tăiere a piciorului ar fi o oroare fără seamăn, dar dacă la baza ei stă o intenție nobilă, ea devine dintr-o dată o binecuvântare. Astfel, fiul îi va fi de-a pururi recunoscător chirurgului care i-a salvat tatăl de la moarte, conștient că fără această operație, tatăl său ar fi murit din cauza infecției. Dar să luăm un alt exemplu!

5. Ce i-ați face voi cuiva care v-ar scoate un dinte din gură cu ajutorul unui pumn? Cu siguranță, l-ați târî la tribunal și i-ați cere daune substanțiale pentru durerea pe care v-a provocat-o. În schimb, dacă aveți o durere de măsele, cum procedați? Vă duceți de bunăvoie la dentist, ba chiar îl și plătiți pentru a vă scoate măseaua stricată! Nimeni nu v-ar recomanda însă o persoană care scoate dinții sau măselele altor persoane din pură plăcere sau doar pentru a se amuza. Desigur, cu totul alta este situația în cazul unui dentist bun, căci scopul pe care îl urmărește el este întotdeauna nobil, chiar dacă mijloacele folosite se dovedesc de multe ori dureroase. Cred că nu puteți nega acest lucru: în cazul de față, mijloacele folosite sunt justificate de scopul cel nobil! Dar să mai luăm un exemplu!

6. Uciderea unui seamăn este considerată dintotdeauna unul dintre cele mai mari păcate pe care le poate comite un om. Să luăm, de pildă, exemplul unui tată care se plimbă prin pădure însoțit de fiul său. Convins că a dat lovitura, un tâlhar sare asupra tatălui și încearcă să îl sugrume. În toiul luptei, fiul își ia arma de vânătoare și îl ucide pe ticălos. Spuneam mai devreme că uciderea unui alt om reprezintă unul dintre cele mai mari păcate. Îl putem considera însă pe fiul care l-a ucis pe tâlharul care a încercat să-i omoare tatăl un păcătos? Evident, nu! Văd că ați ajuns cu toții la aceeași concluzie de bun simț: uciderea unui alt om reprezintă unul dintre cele mai mari păcate numai dacă este folosită ca un mijloc pentru a atinge un scop malefic. Dacă la baza ei a stat o cauză nobilă, această acțiune poate fi considerată la fel de nobilă și de sacră ca și cauza însăși, mai ales dacă se poate demonstra că acesta era singurul mijloc prin care se putea obține efectul respectiv.

7. La fel ca în cazul acestor trei exemple se petrec lucrurile și în privința tuturor celorlalte acțiuni pe care le săvârșește un om sau un spirit. Dacă, după o examinare atentă, se dovedește că acesta era singurul mijloc eficient de a obține un anumit rezultat nobil, putem spune fără a greși că mijlocul folosit este sfințit și justificat întru totul, datorită rezultatului obținut.

8. În acest context, dragul Meu prieten, va trebui să accepți inclusiv dansul acestor balerine, căci ele au dansat pentru un scop nobil, care a și fost atins de altfel, așa cum îți vei da seama în cel mai scurt timp. Spune-Mi, ce crezi: ar trebui să le alungăm pe aceste dansatoare, sau să le invităm să ciocnească alături de noi o cupă din acest vin minunat?”

9. Jellinek îmi răspunde: „O, dacă așa stau lucrurile, atunci nu pot decât să îți dau dreptate! Veniți, așadar, fete drăgălașe, și petreceți alături de noi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 60 - Dansatoarele încearcă sa obțină mai multe explicații în legătură cu Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:25 View PostDownload Post

Capitolul 60
Dansatoarele încearcă sa obțină mai multe explicații în legătură cu Dumnezeu.
Robert le sfătuiește: „Căutați lumina din interior”.
Orice căutare exterioară ascunde un pericol

1. Auzind această invitație, dansatoarele se înclină cu respect, după care cea dintâi dintre ele spune: „O, prieteni minunați, sunteți prea buni față de noi! Dintre toate artele, cea pe care o practicăm noi este cea mai puțin demnă de considerație din partea unor spirite de talia voastră. De aceea, nu putem înțelege cum puteți fi atât de buni cu noi, sărmane fete păcătoase! Dacă ne-am afla încă pe pământ, un astfel de comportament din partea unor oameni sinceri și buni ne-ar crea o mare obligație. În această lume nu suntem însă decât niște spirite sărmane, care nu au nimic de oferit și care nu dispun decât de ceea ce au primit din preaplinul bunătății voastre fără măsură. De aceea, nu va putem oferi nimic în schimbul acestei bunătăți nelimitate, cu excepția iubirii și respectului din inimile noastre. Dacă totuși ne primiți la masă cu voi în aceste condiții, nu putem decât să ne alăturăm vouă cu cea mai mare bucurie posibilă. Dacă însă iubirea noastră insuficient de pură nu vă este pe plac, îngăduiți-ne să plecăm și să ne ducem crucea, plătind pentru păcatele noastre pământești!”

2. Jellinek: „Dragele mele, vă implor, nu fiți mai catolice decât Papa! Cum ar putea respinge Dumnezeu iubirea, considerând-o o crimă? Ce fel de oameni ne considerați, ca să respingem iubirea voastră? Haideți, veniți alături de noi și sorbiți o cupă din acest veritabil vin al vieții! Nu vă sfiiți, căci noi nu ne dorim nimic altceva decât iubirea voastră, pe care sunteți atât de dispuse să ne-o împărtășiți. Cu această ocazie, sper că v-ați lămurit ce anume așteptăm din partea voastră: exclusiv iubirea cea mai pură și prietenia voastră!”

3. Auzind cuvintele lui Jellinek, fetele ni se alătură cu cea mai mare bucurie, spunând la unison: „Suntem servitoarele voastre. Voința voastră pură și nobilă va fi de acum înainte singura poruncă de care vom asculta. Dorim totuși să vă cerem o favoare cu totul specială: pe vremea când ne aflam încă în lumea exterioară nu am avut ocazia să aflăm prea multe lucruri despre Ființa Divină supremă; de aceea, am ajuns în această lume complet oarbe, cel puțin în această privință, care ar trebui să reprezinte principala prioritate a cunoașterii și credinței umane.

4. Pe pământ am fost romano-catolice și am participat la toate ritualurile pe care ni le-a cerut biserica. Din păcate, toate posturile, confesiunile și împărtășaniile noastre nu ne-au ajutat să ne apropiem de Dumnezeu nici măcar cu un singur milimetru. Am murit apoi de-a lungul unui interval de 10-15 ani și ne-am reîntâlnit aici, ca din întâmplare. Cert este că ne aflăm exact în aceeași stare de ignoranță în care ne aflam atunci când am pătruns în această lume. Nu L-am cunoscut pe Dumnezeu cât timp am trăit pe pământ și nu îl cunoaștem nici acum. Și totuși, suntem de părere că numai un Dumnezeu excesiv de bun, de înțelept și de atotputernic ne-ar fi putut dărui această existență!

5. Nu dorim să dăm dovadă de o lipsă de respect, dar apelăm la voi ca la niște prieteni foarte buni și vă rugăm să ne oferiți câteva explicații pentru a ne face o părere mai justă despre Dumnezeu. Dacă veți face acest lucru, ne veți dărui multă fericire.

6. Pe când trăiam în lumea exterioară, Divinitatea ne era întotdeauna prezentată în așa fel încât să nu ne putem face nici o idee despre adevăratul Dumnezeu. De pildă, ni s-a spus că El este alcătuit din trei persoane, fiecare fiind un Dumnezeu în Sine, de unde nu poate rezulta decât că există trei zei supremi! Și totuși, acești trei zei se pare că nu sunt propriu-zis zei, ci alcătuiesc împreună unul și același Dumnezeu! Pe de altă parte, fiecare din cele trei zeități are propria sa funcție bine stabilită. De pildă, Dumnezeu Fiul nu poate face decât ceea ce așteaptă de la El Dumnezeu Tatăl! În sfârșit, ni s-a spus că Tatăl și Fiul sunt unul și același! Cât despre Duhul Sfânt, nici nu mai știi ce să crezi: este El mai presus decât Tatăl și Fiul la un loc, sau mai prejos de aceștia? După toate aparențele, se pare că El derivă din amândoi și este simbolizat sub forma unui porumbel! - Ce să mai vorbim de miliardele de prescuri consacrate, despre care ni s-a spus că toate sunt una cu Dumnezeu! Ce părere îți mai poți face în aceste condiții despre natura adevăratului Dumnezeu?* De aceea, vă rugăm, nu respingeți rugămintea noastră, căci avem nevoie de aceste explicații, pe care ni le dorim mult mai mult decât acest vin!”

7. Robert se servește cu o cupă din vinul divin, după care le spune dansatoarelor: „Dragele mele surori, pentru numele lui Dumnezeu, Domnul și Creatorul infinității, luați o cupă din acest vin și sorbiți-o cu toată încrederea! Vă asigur că spiritul acestui vin nu seamănă deloc cu cel al vinului terestru, despre care Pavel spunea că poartă în sine spiritele lipsei de castitate și ale poftelor desfrânate. Spiritul acestui vin reprezintă spiritul iubirii cele mai profunde și mai pure față de Dumnezeu, fiind astfel echivalent cu o lumină curată și sfântă. Cu ajutorul acestei lumini, veți descoperi cât de curând - chiar în ființa voastră - răspunsul pe care doriți să îl obțineți de la noi.

8. Dorința voastră este cât se poate de curată, și nici un înger nu i-ar putea găsi vreun defect. Nu căutați însă niciodată împlinirea ei în exterior, ci numai în interiorul inimii voastre, căci în acest fel veți fi binecuvântate de-a pururi! Dacă ați primi răspunsul dorit de la noi, ați dispune astfel de o explicație venită din afară, care v-ar oferi un oarecare avantaj, dar numai din punct de vedere exterior, în timp ce în interior v-ar produce un mare rău, care nu va fi deloc ușor de vindecat.

9. O doctrină care este pur exterioară nu le poate fi de folos decât spiritelor preocupate exclusiv de lumea materială. Ea poate realiza într-adevăr o adevărată revoluție în aceste spirite, silindu-le uneori cu forța să accepte adevărurile sale, până când acestea ajung la spiritul lor interior. Așa se petrec de pildă lucrurile cu spiritele naturii, sau chiar cu sufletul natural al omului, care nu este preocupat decât de recolta exterioară, în care își găsește o mare plăcere. De cele mai multe ori această recoltă este afectată însă de un dezastru: în timp ce spiritul persoanei admiră plin de încântare recolta obținută prin semințele pe care le-a semănat în lumea exterioară, pierzând astfel contactul cu adevăratul său sediu interior, situat într-o micuță încăpere a inimii, și anticipând o recoltă extrem de bogată, spiritele malefice (reziduale) ale naturii din sufletul respectiv se grăbesc să se adune, unindu-și forțele pentru a pătrunde în camera secretă a spiritului, cu scopul de a-i bloca acestuia întoarcerea (lucru pe care îl și reușesc de cele mai multe ori). Când adevăratul spirit își pierde sălașul, el nu mai are de ales și încearcă să își găsească un sălaș nou, trăind printre spiritele naturii (din interiorul sufletului), ca un fel de servitor al unui stăpân. Furat de toate posesiunile sale, incapabil să plătească o chirie pentru sediul care înainte îi aparținea de drept, el este furat de noul proprietar de tot ce i-a mai rămas, ba ajunge chiar sclavul și servitorul netrebnic al acestuia, care face cu el tot ceea ce dorește! În consecință, spiritul se vede nevoit să se asocieze cu cele mai impure spirite ale naturii, scufundându-se în viciu, lucru care nu poate conduce decât la moartea spirituală a omului. Adevăratul stăpân din inima sa este acum Satan, care l-a transformat într-un sclav al celor mai infernale pasiuni și dorințe.

10. De aceea, nu mai căutați cu atâta aviditate cunoașterea exterioară, care nu folosește la nimic dacă spiritul nu o primește cu cea mai mare smerenie posibilă, schimbându-și imediat întreaga viață în acord cu ea - sarcină extrem de dificilă pentru orice spirit. Nu uitați că însuși regele Solomon, cel mai înțelept dintre iudeii vremii sale, a căzut, în pofida înțelepciunii sale. Spiritul său lăuntric s-a simțit suficient de puternic pentru a-și părăsi sediul vieții din inima sa, aventurându-se printre spiritele naturii, cu scopul de a le controla prin înțelepciunea sa. El a făcut acest lucru înainte de a atinge o maturitate spirituală deplină (care trebuie să vină întotdeauna din interior, și niciodată din exterior), drept care a devenit prizonierul spiritelor naturii din sufletul său, impure și lipsite de castitate, care nu i-au mai permis să se întoarcă în casa sa, pe care au transformat-o într-un sediu al tuturor viciilor, obscenităților și idolatriei! La rândul lui, Iuda și-a trădat învățătorul, pe Domnul și Dumnezeul său, întrucât a ascultat doctrina mântuirii exclusiv cu urechile spiritelor sale exterioare, care își aveau sediul în intelectul său, căzând astfel pradă tuturor dorințelor acestora. Din acest motiv, el a ratat adevărata viață a spiritului, care nu se poate trezi decât în sediul cel mai intim al acestuia, din interiorul inimii, și i-a deschis larg porțile sufletului său lui Satan, care l-a luat imediat în posesiune. Consecințele sunt binecunoscute, așa că nu mai trebuie să le repet.

11. De aceea, beți acest vin chiar acum, căci el va trezi în voi iubirea justă față de Dumnezeu, întărindu-vă spiritul și făcându-l să crească. După ce va invada toate sectoarele ființei voastre (dominate de spiritele exterioare ale naturii), fără a-și părăsi însă sediul primordial, veți găsi în acest spirit tot ceea ce acum încercați să aflați dintr-o sursă exterioară. M-ați înțeles?”
(* - Despre Sfânta Treime vezi „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61 - Dansatoarele îi confirma lui Robert că l-au înțeles.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:30 View PostDownload Post

Capitolul 61
Dansatoarele îi confirma lui Robert că l-au înțeles.
Lupta împotriva spiritelor impure ale naturii din interiorul omului.
Etapele perfecțiunii. Cel Preaînalt.

1. Dansatoarele îi răspund lui Robert: „O, prieten înțelept, profund inițiat în cunoașterea celor mai ascunse secrete ale naturii umane! Te-am înțeles cât se poate de bine! Viziunea pe care ne-ai oferit-o este cât se poate de clară, deși fără lămuririle tale nu am fi bănuit niciodată că așa stau lucrurile. Cum ți-am putea mulțumi pentru bunătatea ta?

2. Pe vremea când trăiam pe pământ am cunoscut nenumărați oameni cu o educație superioară, cinstiți și respectați de toți ceilalți pentru cunoașterea lor elevată în domeniul religiei. Unii dintre ei dădeau chiar impresia că sunt iluminați, prin cuvintele sau prin faptele lor. Și totuși, toți veneau la noi și ne făceau propuneri dintre cele mai murdare. Ce mai, ajunseserăm să ne gândim că dacă acestea sunt consecințele înaltelor virtuți creștine atunci mai bine să nu avem nimic de-a face cu acestea! În acele vremuri, toate aceste lucruri ni se păreau mistere imposibil de rezolvat, dar acum vederea ni s-a limpezit și totul s-a lămurit în sfârșit, căci abia acum am aflat care este originea tuturor acestor rele. De aceea, haide, dă-ne vinul vieții, și te asigurăm că vom bea până la ultima picătură din această cupă a umilinței!”

3. Robert le trece cupa, iar dansatoarele beau pe rând din ea, umplându-se de bucurie.

4. Jellinek, Messenhauser și Becher sunt uimiți să constate noua înțelepciune a lui Robert. După câteva momente de surpriză, ei i se adresează acestuia: „Frate, e prea mult! Știi că te-am privit întotdeauna ca pe un om înțelept, dar nu am bănuit niciodată că înțelepciunea ta poate atinge astfel de profunzimi! Și totuși, instinctele ne spun că această înțelepciune nu a izvorât direct din tine. Oricum, nu contează! Important este că ai aprins în noi o lumină care ne permite să privim și să judecăm lucrurile dintr-o perspectivă complet nouă.

5. Abia acum înțelegem de ce au trebuit să danseze în fața noastră aceste dansatoare! Este evident că rolul lor a fost să tenteze spiritele noastre impure, încercând să le scoată afară din sediul spiritului nostru, pe care l-au ocupat pe nedrept, astfel încât acesta să își poată recupera rapid adevărata locuință de drept”.

6. Robert: „Așa este! Ați înțeles aproape perfect, dar raționamentul vostru este încă șubred. Cum credeți voi că spiritul vostru ar fi reușit de unul singur să își curețe sediul vieții de spiritele impure, reocupându-și astfel locul de drept?

7. Eu unul vă spun că lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Din fericire pentru voi (și pentru mine, de altfel, căci și eu am trecut prin exact aceeași situație), spiritele voastre reale se aflau deja în sediul lor de drept, căci în caz contrar nu ați fi putut ajunge niciodată în această casă, ci v-ați fi trezit într-un loc lipsit de lumina și de căldura vieții.

8. Spiritele voastre reale nu erau decât înconjurate și asaltate de spiritele impure ale naturii, fiind atât de sufocate de acestea încât abia mai reușeau să se miște și să vadă ceva dincolo de ele, motiv pentru care nici voi nu ați putut ieși din cămăruța în care v-ați aflat multă vreme și din care nu ați văzut nimic din ceea ce se petrece în această casă.

9. Din păcate pentru voi, spiritele voastre au fost înconjurate de un număr suficient de mare de spirite impure ale naturii, astfel încât nu ați putut vedea lucrurile într-o lumină clară, ci doar ca printr-un fel de ceață. Dat fiind că aceste spirite ale naturii care înconjoară spiritul real, sufocându-l și încercând în permanență să îl atragă în sfera lor de influență, se nasc din iubirea trupească, ele seamănă într-o oarecare măsură (deși într-un mod pervers) cu spiritul adevăratei iubiri, născută din Dumnezeu, din inimile voastre. De aceea, ele sunt incredibil de greu de eliminat din adevăratul sediu al vieții, căci se agață cu disperare de această viață, spre deosebire de toate celelalte categorii de spirite. Cea mai mare teamă a lor este aceea de a-și pierde viața care le permite să se bucure de asemenea plăceri nesfârșite.

10. Aceste spirite ale naturii, extrem de încăpățânate, nu pot fi convinse să părăsească sediul real al spiritului divin decât printr-o tentație cu totul ieșită din comun, astfel încât spiritul divin să își poată lărgi în sfârșit teritoriul, devenind astfel din ce în ce mai liber și mai strălucitor. Ceva mai devreme, sublimul meu Prieten aici de față ți-a spus ție, frate Jellinek, că nu trebuie să te intereseze atât de mult mijloacele, cât scopul bun care poate fi atins prin intermediul lor. Ei bine, tocmai ți-am dezvăluit care a fost acest scop în cazul vostru. Mai ai acum ceva de obiectat în privința mijloacelor?

11. Aș mai dori să remarc în treacăt că, deși scopul pentru care au fost folosite a fost unul sublim, aceste fete nu sunt încă niște îngeri plini de puritate, dar vom avea noi grijă să le ajutăm să devină astfel!

12. Cât despre mine și așa-zisa mea înțelepciune, trebuie să vă mărturisesc că nu mă aflu decât cu o singură treaptă înaintea voastră, dar scara care duce către destinația eternă este infinită. Din această perspectivă, cu greu mai putem vorbi de vreo diferență între noi, exceptându-L, desigur, pe Prietenul și Fratele nostru aflat lângă tine, frate Jellinek. Acesta se află la o distanță atât de mare în fața noastră pe această scară a înțelepciunii încât nu cred că o să-L putem ajunge vreodată din urmă! De ce spun acest lucru? Ei bine, veți înțelege din ce în ce mai clar pe măsură ce îl veți cunoaște mai bine.

13. Până una alta, avem încă foarte multe de făcut, căci sunt probleme urgente pe care trebuie să le rezolvăm, în caz contrar, nu vom reuși să ne mișcăm într-o libertate deplină prin această casă”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62 - Înapoi la gălăgioasa mulțime vieneză. Vindecarea miraculoasa a acestor eroi ai pasiunilor trupești.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:32 View PostDownload Post

Capitolul 62
Înapoi la gălăgioasa mulțime vieneză. Vindecarea miraculoasa a acestor eroi ai pasiunilor trupești.
Robert îi invită să intre în casă.

1. Robert continuă: „Priviți prin această fereastră minunata grădină care înconjoară casa noastră și spuneți-mi ce vedeți în ea”.

2. Cei trei se apleacă pe fereastră și privesc ce se întâmplă afară, după care se dau un pas înapoi, șocați. Jellinek spune: „Fraților, ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Ce sunt aceștia: oameni, animale sau diavoli? Nu m-aș fi așteptat niciodată să întâlnesc o asemenea imagine în imediata apropiere a acestei case. Oare nu sesizează nimeni altcineva cât se hidos este acest tablou, desprins parcă din mitologia păgână cea mai sordidă și reactualizat în fața noastră?! Frate, te implor, blochează ușa de la intrare, căci mă tem că aceste animale ne vor devora cu tot cu păr și cu oase”.

3. Robert: „Hei, revino-ți și nu te teme! Aceasta este doar o primă impresie. Realitatea arată ceva mai bine. Această înfățișare sălbatică derivă exclusiv din convingerea pe care au avut-o pe vremea când trăiau în Viena, și pe care și-au păstrat-o inclusiv în această lume, că i-ați trădat, predându-i lui Windischgräz! De îndată ce se vor convinge că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, îți vor apărea din nou cu o față umană. În realitate, acestea sunt spiritele vienezilor care și-au pierdut viața în dezastruoasa bătălie din octombrie, când au fost învinși de armata împăratului. Ei cred că acest lucru nu ar fi fost posibil dacă Messenhauser nu i-ar fi trădat. De îndată ce se vor convinge că acest lucru nu este adevărat, vom putea să-i salvăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar dacă printre ei se vor mai găsi unii care să respingă învățătura noastră, Domnul va avea grijă, prin omnipotența Lui, să separe acești țapi încăpățânați de oile cele bune!

4. De aceea, vă propun să le dăm drumul în casă și să încercăm să-i aducem pe calea cea dreaptă, în acord cu voința Domnului! La urma urmei, avem cu toții o mare responsabilitate pentru stadiul în care au ajuns, căci noi i-am adus aici prin discursurile și directivele noastre. De aceea, ne revine acum aceeași responsabilitate de a încerca să îi readucem pe calea cea dreaptă. Urmați-mă așadar în mijlocul lor, în numele Domnului!”

5. Însoțit de Messenhauser și Becher, Robert iese în grădină, îndreptându-se către vienezi și către prostituatele epuizate și fiicele violate ale acestora. Îi urmez la rândul Meu în grădină, însoțit de Jellinek, pentru a ne întâlni cu mulțimea aflată într-o stare vizibilă de disconfort.

6. Când Robert îi întreabă cum se mai simt, toți răspund la unison: „Groaznic. Ne simțim părăsiți și nenorociți! Ajută-ne să scăpăm de această viață de câine și te asigurăm că vom respecta calea pe care ne-o vei indica, indiferent care ar fi aceasta! Speranța noastră este că nu te vei dovedi a fi însuși diavolul! Gândește-te la experiențele prin care am trecut de când ne aflăm în această lume terifiantă a spiritelor, atât de murdară și de plină de păcate. Este foarte adevărat că și noi am exagerat, dar suntem cu toții niște animale și niciodată nu am fost altceva, căci nimeni nu ne-a învățat să fim mai buni. Principalii vinovați sunt de bună seamă liderii liberali pe care i-am avut pe pământ. Așa se face că ne-am complăcut în sportul preferat pe care îl practica strămoșul nostru Adam împreună cu Eva. Curios este însă altceva: de necrezut, dar ne-am îmbolnăvit cu toții de boli venerice! Ce blestem poate fi mai mare decât să te îmbolnăvești în lumea spiritelor?! Of, dacă ne-ar putea ajuta cineva! Te rugăm, fii atât de bun și ajută-ne într-un fel sau altul, sau, în caz contrar, anihilează-ne. Căci ar fi de o mie de ori mai bine să nu mai existăm deloc decât să trăim în circumstanțe atât de respingătoare!

7. Și încă ceva! Spune-ne cine sunt cei care te însoțesc, îl cunoaștem deja pe unul dintre ei, așa-numitul Domn al casei - un om cu adevărat nobil și divin, dar nu știm cine sunt ceilalți trei! Fii atât de bun și spune-ne cine sunt ei!”

8. Robert le răspunde: „Sărmanii mei prieteni bolnavi, chiar sunteți atât de orbi încât nu îi recunoașteți pe Messenhauser, Becher și Jellinek?”

9. Câțiva dintre vienezi strigă: „Ce?! La naiba! Tâlharii aceia? Ne-ar fi fost mai ușor să ne imaginăm moartea decât că vom avea din nou de-a face cu ei, în special cu trădătorul de Messenhauser! Norocul lui că ne simțim atât de slăbiți, căci altfel am fi știut noi să-i mulțumim așa cum se cuvine pentru felul în care ne-a condus la Viena! Fiindu-ne însă imposibil să îi aplicăm manual pedeapsa cuvenită, ne vom mulțumi să îi dorim verbal acestui criminal odios tot ceea ce nu își dorește el însuși! - Ei, asta pune capac la toate! Chiar că ne aflăm în paradis...”.

10. Robert: „Spuneți-mi, vă simțiți cumva mai bine, acum că i-ați terfelit pe prietenii mei?” Vienezii îi răspund: „Nu tocmai! Dar trebuia să le spunem acestor oameni adevărul în față, căci l-au meritat! Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine acest lucru!”

11. Robert: „Ascultați-mă! Haideți să uităm trecutul! Nici unul dintre noi, cu excepția sublimului meu Prieten aici de față, nu poate spune că nu a greșit niciodată! Eu cred mai degrabă că ne-am scăldat cu toții într-un adevărat ocean al păcatelor, nici unul dintre ele nefiindu-ne străin. Ar fi o prostie să afirm că cei trei tovarăși ai mei sunt în întregime inocenți. Cu siguranță, au comis și ei păcatele lor, dar nici noi nu am fost tocmai niște îngerași! Nu cred că ar însemna nici o bătaie de cap pentru Maestrul etern al vieții să decidă care dintre noi suntem cei mai potriviți pentru iad, dacă ar fi să vină Ziua Judecății! De vreme ce nici unul dintre noi nu este mai vrednic decât ceilalți în fața lui Dumnezeu, cred că ar trebui să încetăm să ne mai acuzăm reciproc în această lume. Cel mai bine ar fi să ne strângem mâinile într-un fel de amnistie generală, să ne iertăm toate greșelile anterioare și să fondăm în această împărăție a vieții o colonie în care să nu existe decât prieteni și frați! În acest fel, fructele pe care le vom culege în viitor vor fi mult mai dulci decât dacă vom continua să ne judecăm unii pe ceilalți, în condițiile în care fiecare dintre noi trebuie să poarte deja pe umerii săi povara unei judecăți considerabile! Ei, ce spuneți de această propunere făcută cu inima curată și cu bună intenție?”

12. Toți strigă la unison: „Da, desigur, ai perfectă dreptate! Din păcate, boala ne chinuiește cumplit, iar un om cu trupul sau sufletul bolnav nu poate lua decizii corecte. Cât despre un vienez bolnav de o boală venerică, nici chiar un porc nu s-ar asocia cu el!”

13. Robert: „Hei, hei! Să lăsăm deocamdată acest lucru! Haideți mai bine în casă, căci acolo vom găsi cele necesare pentru a vă vindeca! În această lume a spiritelor nici o boală nu poate fi vindecată din exterior, de către un medic, ci exclusiv din interior. De aceea, este absolut necesar să intrați în casa mea, în care veți găsi tot ceea ce vă este necesar! De aceea, urmați-mă!”

14. Auzind aceste cuvinte, toți se ridică, inclusiv femeile, și se târăsc către casă, fiecare sprijinindu-se de ceilalți, până când ajung în marele salon de primire cu care suntem deja familiarizați și în care pot intra fără probleme mii de oaspeți.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63 - Oaspeții dau ochii cu dansatoarele. Conversații. Eroii Baricadelor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:36 View PostDownload Post

Capitolul 63
Oaspeții dau ochii cu dansatoarele. Conversații. Eroii Baricadelor.

Nota editorului englez: paginile care urmează conțin în textul original mai multe dialoguri în cel mai pur argou vienez, așa cum vom vedea mai târziu, chiar din explicațiile Domnului. Expresiile nu au un „echivalent” de dicționar și sunt complet lipsite de vreo logica gramaticală, motiv pentru care este imposibil sa încercăm să le traducem ca atare într-o altă limbă, mai puțin semnificația concretă la care se refera. De aceea, nu ne-am dat osteneala să traducem decât câteva paragrafe într-un argou englezesc, cu titlu de exemplu, după care am renunțat la orice efort în această direcție, întrucât expresiile de argou și dialectele locale sunt greu de înțeles chiar și pentru locuitorii aceleiași țări. Spre exemplu, germanii din nord nu se înțeleg aproape deloc cu cei din Swabia (Germania de Sud).

1. După ce intră cu toții în salon, unul dintre ei le observă subit pe dansatoare: „Ei bine, ați scăpat, frumoaselor! În starea în care ne aflăm, nu mai dorim să avem nimic de-a face cu voi!” Altul, de lângă el, spune: „Hei, pe cinstea mea, dar bune bucățele mai sunt! Fragede și apetisante, să le mănânci cu totul! Doamne, dacă nu eram bolnav, îi spuneam vreo două vorbe celei din mijloc, să mă țină minte!”

2. Vecinul îi ia vorba din gură: „Hei, Franz, fii cuminte! Ai uitat că nu ne mai aflăm în lumea exterioară?” Primul îi răspunde: „Chiar deloc! Oriunde ne-am afla însă, trebuie să recunoști că sunt niște bucățele pe cinste! Ar trebui să fiu de piatră ca să rămân indiferent în fața lor!”

3. Al treilea spune: „Hm, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Franz s-ar ciocni de una din ele, așa - ca din întâmplare!” Franz îi răspunde: „La naiba! Ce tâmpenii spui! Ai uitat că acum suntem în cer? Sau crezi cumva că am ajuns în iad?” Celălalt: „Nu prea cred, căci ar trebui mai întâi să fim condamnați de o instanță cerească, și abia apoi am ajunge în cazanul cu smoală. Cert este că acest lucru nu s-a întâmplat încă! Nu prea mi-e clar unde ne aflăm, dar un lucru mi-e limpede - nu suntem în nici un caz în iad! Nu văd nici un suflet blestemat arzând în cazanul cu smoală! Mă întrebam însă de ce să nu punem mâna pe gagici în lumea spiritelor, unde sunt mult mai ușor de prins decât în lumea materială... Nu-mi dați dreptate?”

4. Primul: „Ba da, ba da, ai perfectă dreptate! Prefer însă să stau în banca mea și să nu fac nimic!” Celălalt: „Bine, bine, n-am zis să faci ceva! Mi-am pus doar problema... Mintea are dreptul să viseze, nu? Asta nu înseamnă că trebuie să trecem automat la fapte. La urma urmei, am murit cu toții și am ajuns în lumea spiritelor! Asta înseamnă că trebuie să ținem ciocu mic și să ascultăm ce ni se spune, fără să gândim, să spunem sau să facem altceva decât ne spune Blum. Altfel, mă tem că o să dăm de belea!” Franz: „Cred că acum ai nimerit-o! Se pare că nu ești chiar atât de prost cum pari”.

5. Arată apoi cu degetul către două dintre balerine: „Privește-le și pe alea de colo. Astea l-ar corupe și pe dracu, dacă ar ajunge în iad, ha, ha, ha! Mm, ce bucățele! Bănuiesc că așteaptă să fie condamnate, de parcă nu ar fi deja blestemate! Ha, ha, ha! Nu-ți vine să te repezi asupra lor?” Celălalt: „Tacă-ți fleanca, țap bătrân ce ești! Nu te mai afli pe pământ, unde nu-ți scăpa nici o studentă... Ah, fetițo, ce ți-aș face, dacă m-ai lăsa! Te-as duce drept în raiul lui Hristos, unde te-ar invidia chiar și fecioarele binecuvântate! Privește-o și pe aia, căreia îi pleznește decolteul! Dacă și-ar propune, asta ne-ar putea duce pe toți drept în iad! Hei, puicuțo, ai grijă să nu ajungi în iad, dacă o să-ți întinzi prea tare aripile de liliac!” Dragă cititorule, cam așa discută aceste haimanale vieneze ori de cate ori se strâng într-un grup mai mare. Cred ca ți-ai făcut o idee, așa că pe viitor nu vom mai insista asupra limbajului lor, ci doar asupra substanței ideilor pe care le schimbă între ele.

6. Un alt vienez li se alătură celor trei, spunând pe un ton dramatic: „Prieteni, amintiți-vă unde ne aflăm! Gata, s-a terminat cu desfătările lumești! Ne aflăm acum în împărăția spiritelor, care este cât se poate de serioasă și în care trebuie să ne comportăm la rândul nostru cât se poate de respectabil, dacă nu dorim să fim aruncați pe loc în focul iadului! Mu uitați că în această lume nu există nici un fel de grație sau iertare divină”. O prostituată cu o gură extrem de spurcată, aflată și ea în preajmă, îi răspunde: „Hei, nu te ambala așa, cap pătrat! Ce ți se pare nefiresc în faptul că Dumnezeu nu are nici un pic de milă față de un butoi ambulant cu bere ca tine?” „Hei, ce tot spui acolo, vaco ce ești? O, te asigur că vom găsi o coadă pentru acest topor chiar și în această lume a spiritelor! Oare chiar nu se găsește nici un om curajos și demn care să-i rupă gâtul acestei nesimțite?” Cealaltă: „O, nu-ți face probleme. Dacă ar fi să-l alegem pe cel mai mare porc dintre toți cei de față, cu siguranță tu ai fi regele nostru! Mă tem însă că sarcina te depășește! La urma urmei, cine te crezi, butoi ambulant cu bere ce ești? Cred că vorbești așa pentru că îți lipsesc cumplit berăria și fetițele cu care erai obișnuit la Viena! Liniștește-te însă, căci fetițele tale te vor urma în scurt timp, iar Domnul se va milostivi atunci de tine!”

7. Primul: „Prieteni, haideți să o lăsăm singură pe această nesimțită, care murdărește tot ce atinge cu limba sa veninoasă, la fel ca o vacă cu coada murdară de bălegar!” Cealaltă: „O, mă tem că nu ești cu nimic mai curat decât mine, chit că ți-ai spălat toată viața cerul gurii cu mii de butoaie de bere! Acest lucru valorează cu siguranță mai mult decât cele câteva sute de spovedanii pe care le-ai făcut la preoții tăi iezuiți! Dacă aș fi un înger al Domnului, aș ști eu cum să te fac fericit! E simplu: aș transforma Dunărea într-un fluviu de bere și te-aș așeza la gura ei de vărsare în Marea Neagră, cu o păpușică lângă tine... Sunt convins că nu ți-ai mai încăpea în piele de fericire!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64 - Vienezul este mustrat de Robert. Femeia certăreață, care are de fapt o inima bună, îl încurajează
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:39 View PostDownload Post

Capitolul 64
Vienezul este mustrat de Robert.
Femeia certăreață, care are de fapt o inima bună, îl încurajează, dar în zadar.

1. Simțindu-și onoarea terfelită, vienezul nostru se îndreaptă către Robert, dornic să-l informeze ce fel de spirite nedemne îi pângăresc prin prezența lor sublima casă din împărăția cerurilor. El îl întreabă dacă nu le-ar putea da afară din casă, trimițându-le în altă parte...

2. Robert îi răspunde: „Stimatul meu prieten, lucrurile nu se petrec astfel în această lume! Vezi tu, când trăiam pe pământ am încercat să obțin drepturi egale pentru toți oamenii. A fost imposibil să realizez acolo ceea ce mi-am dorit; din fericire, am această posibilitate aici, în această lume, și consider acest lucru un dar sublim din partea Celui Preaînalt, Creatorul tuturor cerurilor și lumilor. De aceea, dacă dorești să obții fericirea eternă în această lume guvernată de constituția extrem de liberală a lui Dumnezeu, îți recomand să nu-ți supraestimezi niciodată propria valoare umană. Gândește-te că toți cei de față au drept Creator și Părinte pe același Dumnezeu. Dacă vei proceda astfel, vei ajunge să îi iubești sincer pe acești oameni, care îți vor răspunde cu aceeași iubire. În această lume, fericirea depinde de un singur lucru: iubirea. În acest fel, nu vei mai fi nevoit să apelezi la judecata onoarei, căci toate acțiunile tale vor fi justificate de ceea ce simți în inima ta și vor fi confirmate de inimile fraților și surorilor tale! În treacăt fie vorba, nu ar mai trebui să te preocupi de casa mea și de cei care locuiesc în ea, căci am avut eu grijă de acest lucru! Sincer să fiu, trebuie să îți mărturisesc că dacă ar fi să aleg între tine și ea, aș prefera-o pe această femeie! La urma urmei, ea nu este altceva decât o vieneză cu gura spurcată, dar cu inima bună. În schimb, tu ești un filozof al curții la pensie, care așteaptă să fie tratat cu «Excelența voastră»», fără să ții cont că în această lume suntem cu toții frați și surori. Mai bine întreabă-te cine merită într-o mai mare măsură respectul meu în această lume: tu sau această vieneză, care cel puțin este sinceră?”

3. Vienezul se înclină până la pământ în fața lui Robert și îi spune pe un ton dramatic: „Dacă acesta este limbajul folosit în această casă și tratamentul aplicat oamenilor de onoare, atunci te rog să îmi acorzi permisiunea să ies afară din ea; căci aici miroase a vulgaritate și a hoit!”

4. Robert: „Dragă prietene, în această casă nu există nici o închisoare. Singurele cătușe cu care te-aș putea reține înăuntru sunt cele ale iubirii! Dacă nu dorești să accepți acest «lanț», atunci ești liber să pleci, la fel cum ai fost liber să intri... Doar nu te-a forțat nimeni să vii aici. Nu doresc să adaug decât că dacă vei dori vreodată să pătrunzi din nou în această casă a iubirii, îți va fi extrem de dificil, căci la primul pas pe care îl vei face afară te vei rătăci și nu-ți vei mai găsi cu ușurință drumul înapoi. Acum știi exact unde te afli, așa că nu depinde decât de tine ce decizie dorești să iei în ceea ce te privește”.

5. Vienezul dă înapoi, neștiind ce să facă. Femeia i se alătură însă, spunându-i: „Hai, capul sus! Nu mai fii atât de orgolios! Uite, am renunțat la sarcasmele mele... Singurul lucru care mă deranja era faptul că nu îl creditai pe bunul nostru Dumnezeu cu nici un pic de grație și de bunătate. Intențiile mele au fost de fapt cât se poate de bune, dar tu te-ai repezit asupra mea cu furie, făcându-mă în fel și chip, ba chiar dorindu-mi să fiu pedepsită. Din fericire, domnul Blum este ceva mai inteligent decât noi amândoi, așa că nu ai reușit să-l convingi, ba chiar te-ai făcut de râs! Haide, calcă-ți pe orgoliu și rămâi! Te asigur că totul se va termina cu bine. La urma urmei, cu toții suntem oameni supuși greșelii. Haide să dăm dovadă de puțină răbdare unii față de ceilalți. Dacă ne era atât de ușor să fim ofensați pe vremea când trăiam pe pământ, cu atât mai ușor este acest lucru aici, în lumea spiritelor! De aceea, treci cu vederea și alătură-te din nou grupului. Bătrânul Franz, care ți-a lustruit toată viața papucii, va avea grijă să te bine-dispună din nou. Ei, ce zici, mai ești supărat pe mine?”

6. Vienezul îi răspunde: „Nu, nu sunt supărat pe tine, căci acest lucru nu m-ar onora deloc. Prin comparație cu mine, tu nu însemni nimic! Nu intenționez însă să mă alătur grupului vostru, căci vulgaritatea voastră îmi repugnă. Prefer să mă alătur grupului demnitarilor. Nu ai decât să te întorci singură!” Femeia: „Ai grijă să nu te dea și ăștia afară din cercul lor select, țap bătrân și îngâmfat ce ești! Cine te crezi, de fapt? Eu sunt o vieneză simplă, dar în nici un caz o diavoliță. Dacă însă compania mea îți repugnă atât de tare, nu ai decât să îți găsești o alta! De pildă, poți încerca la grupul de colo, alcătuit din cele 24 de dansatoare! Hai, du-te și încearcă-ți norocul! Te vei convinge astfel cât de mare este adevărata ta valoare!”

7. După care femeia se întoarce la grupul ei, iar vienezul se scarpină în nas, pretinzând că nu a auzit nimic din cele spuse de guraliva noastră eroină.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 65 - Vieneza și țiganul pus pe hanță. Eroina noastră apelează la Jellinek, care o trimite la Domnul.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:44 View PostDownload Post

Capitolul 65
Vieneza și țiganul pus pe hanță.
Eroina noastră apelează la Jellinek, care o trimite la Domnul.

1. Vieneza se întoarce așadar la grupul anterior. Franz îi spune: „Ei bine, păpușico, ia spune, cum au mers lucrurile cu eroul nostru cu umerii lați? L-ai pus la punct, în stilul tău direct, specific vienezelor cu gura mare?” Eroina: „Mă tem că da! Tipul încă se mai crede un fel de «Înălțimea sa»! Ei bine, vor avea ceilalți grijă să îl așeze la locul care i se cuvine. Eu una l-am avertizat! Dacă l-ați fi auzit pe domnul Blum cum l-a expediat, v-ați fi prăpădit de râs! Eu una nu doresc nimănui vreun rău, nici chiar acestui cap-pătrat, dar tipul spune atâtea prostii încât mi-aș dori ca Domnul să îi mai scurteze puțin aripile! Sunt convinsă că i-ar fi de folos!” Franz: „Hei, păpușico, așa-mi placi! Te avertizez însă că dacă o să te iei de mine așa cum te-ai luat de tembelul ăla, nu te văd bine! Deocamdată, totul este însă în regulă. Mă înțelegi?” (P.S. Cititorul a remarcat cu siguranța că am renunțat să mai folosim argoul vienez, pe care acești revoluționari needucați îl folosesc în continuare în textul original)

2. Eroina noastră: „Hei, doar nu suntem țigani, să ne certăm și să rămânem certați timp de șapte ani. Vienezii se ceartă, dar se împacă la loc, și rămân cei mai buni prieteni. Apropo de țigani: am avut odată o altercație cu unul și trei ani mai târziu încă era gata să mă sfâșie de vie, dacă ar fi putut!” Franz: „Fetițo, nu mai vorbi atât de tare, căci nu știi cine te poate auzi! Nu știi că țiganii au cele mai lungi degete și cele mai fine urechi, motiv pentru care sunt întotdeauna cei mai buni hoți, dar și cei mai utili informatori ai poliției?”

3. Auzind aceste cuvinte, un țigan din apropiere, solid și colțos, se apropie de cei doi și li se adresează (uitându-se în special la Franz): „Ascultă, blestematule! Cine ziceai că are cele mai lungi degete și cele mai fine urechi? Oi fi eu doar un spirit, dar nu mi-am pierdut încă auzul! Retrage-ți cuvintele, căci altfel s-ar putea s-o pățești!” Vieneza: „Aoleu, Franz, acum să te văd cum ieși din această încurcătură! Nici nu ai pomenit bine numele lupului, și acesta a și venit în fugă! Mă tem însă că acest lup îți va veni de hac; s-ar putea chiar să te înghită cu totul, la cât de furios este!” Țiganul: „Tacă-ți fleanca, sau o să am eu grijă să ți-o închid! Chiar crezi că țiganii sunt proști? Te asigur că sunt niște oameni cât se poate de cumsecade, în timp ce tu nu ești decât o târfă! M-ai înțeles, guralivo?” Vieneza: „Dragul meu Franz, cu ăsta ne-am găsit nașul! Dacă nu am fi într-o casă respectabilă, aș face un scandal până la cer, chiar dacă m-ar costa viața mamei mele! Dar aici nu pot face nimic! Haide mai bine s-o întindem, până nu se îngroașă gluma!”

4. Însoțită de alți vienezi, eroina noastră se îndreaptă rapid către Jellinek și cu Mine, și fără să stea pe gânduri, se năpustește asupra lui Jellinek: „Hei, hei, domnule doctor, aproape că nu te-am recunoscut! Te salut cu respect! Ce mai faci, și ce învârti pe aici?”

5. Jellinek îi răspunde: „Te asigur că mă simt cât se poate de bine, infinit mai bine decât pe pământ! Dorința mea cea mai arzătoare este ca și voi să atingeți această stare de beatitudine pe care o trăiesc eu; de pildă, să nu vă mai certați între voi, așa cum faceți acum. Renunțați odată la acest obicei prost, căci altfel nu veți putea cunoaște liniștea în această lume a spiritelor. Învățați de la noi cum trebuie să procedați pentru a vă cultiva răbdarea față de slăbiciunile fraților voștri. În acest fel, veți ajunge să vă înțelegeți mult mai bine unii pe ceilalți, iar această atitudine vă va aduce beneficii infinite! Dacă veți continua însă să vă amenințați și să vă loviți sub centură, va mai trece încă mult timp până când iubirea celestă va putea pătrunde în inimile voastre, iar un spirit nu poate cunoaște fericirea în afara acestei iubiri.

6. Renunțați așadar la certurile voastre prostești și deschideți-vă inimile. În acest fel, veți putea fi ajutați în cel mai scurt timp. În caz contrar, veți mai fi nevoiți să suferiți încă multă vreme de acum înainte, căci ajutorul care vă va putea fi acordat va fi la fel de superficial cum este iubirea și prietenia voastră! Gândește-te la faptul că în fața lui Dumnezeu suntem cu toții egali. Nici un spirit nu poate avea un alt avantaj asupra unui seamăn al său, cu excepția smereniei și iubirii din inima sa, pentru Dumnezeu și pentru toți frații săi. M-ai înțeles?”

7. Vieneza: „Cât se poate de bine! Din păcate, cu câteva cuvinte nu vei potoli această mulțime de haimanale! Mult mai indicată ar fi o vindecare miraculoasă. Oare nu este posibilă o asemenea vindecare în această lume a spiritelor? Știi, de fapt noi nu avem atât inimile rele, cât gurile spurcate!”

8. Jellinek: „Ei bine, vom vedea ce se poate face pentru voi, dar va trebui să faceți și voi niscaiva eforturi, controlându-vă puțin limba! Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe acest om de lângă mine, căci El poate face foarte multe lucruri! Dacă El se va decide să vă ajute, atunci veți fi cu adevărat vindecați!”

9. Vieneza: „Domnule Jellinek, spune-mi, te rog, acest domn înțelege argoul nostru vienez? Are o față atât de plăcută, și o privire atât de bună! Mi-aș dori tare mult să îi adresez câteva cuvinte, dar nu știu dacă mă va înțelege!”

10. Jellinek: „O, te asigur că înțelege și vorbește toate limbile din lume. Dar cel mai bine înțelege limbajul inimii, și este un specialist în a citi pe fața omului ceea ce dorește acesta să îi ascundă. Dacă nu mă crezi, încearcă, și te vei convinge în scurt timp că am dreptate”.

11. Vieneza: „Hei, ce spui acolo? Dacă poate face așa ceva, înseamnă că e oarecum înrudit cu bunul nostru Dumnezeu! De altfel, ce rost mai are să mai discuți cu el, dacă știe totul dinainte?! Oricum, am să încerc, să vedem ce iese. Mai bine spune-mi numele lui, ca să știu cum să mă adresez lui”.

12. Jellinek: „Mă tem că m-ai lovit în punctul meu cel mai vulnerabil. Bănuiala mea este că avem de-a face cu un spirit măreț și atotputernic, trimis să ne consilieze și să ne învețe calea cea dreaptă care duce către Dumnezeu. Asta este tot ce îți pot spune deocamdată. Cât despre numele Lui și locul pe care îl ocupă în fața lui Dumnezeu, știu la fel de puține lucruri ca și tine! Un lucru este însă sigur: El este singurul care vă poate ajuta, căci numai El are puterea de a face acest lucru”.

13. Vieneza: „Hei, hei, parcă s-a aprins o luminiță în inima mea. Ce zici, domnule Jellinek, oare nu ar putea fi acesta unul dintre apostoli? Poate chiar Petru sau Pavel? Ce spui, nu am dreptate?”

14. Jellinek: „Draga mea, nu pot exclude nici o posibilitate. Dar cel mai bine este să i te adresezi direct, și vei afla astfel tot ceea ce te interesează. În ceea ce mă privește, mi se pare că este prea sigur de El ca să fie Petru sau Pavel. Înclin să cred că este cineva mai presus de cei doi, poate un fel de arhanghel... Oricum, cel mai bine este să îi vorbești direct, și astfel te vei lămuri cât de curând!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66 - Eroina noastră se adresează Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:50 View PostDownload Post

Capitolul 66
Eroina noastră se adresează Domnului.
Sfatul Mântuitorului: „Mărturisește-ți deschis problemele și nu te sfii să îmi ceri ajutorul”.
Povestea unei femei căzute.

1 . Urmând sfatul lui Jellinek, eroina vieneză Mă privește o vreme, după care Mi se adresează: „Iartă-mă, stimatul meu domn, dacă te deranjez cu o întrebare. Vezi dumneata, domnul Jellinek m-a sfătuit să fac acest lucru, spunându-mi că ești un spirit atotputernic, dispus oricând să ajute pe cineva aflat la nevoie. De aceea, fii atât de bun și ajută-ne pe noi, această mulțime vieneză, dacă îți stă în puteri! Privește, stimatul meu domn! Noi suntem oameni simpli și proști, cărora le lipsește totul, așa că am avea mare nevoie de un ajutor divin. Vezi dumneata, cât timp am trăit în lumea exterioară, noi am crescut ca niște fiare sălbatice, fără nici un fel de educație, așa că nu este de mirare că am ajuns în această lume păstrându-ne aceeași statut. Peste toate, mai suntem și bolnavi. Certurile noastre sunt la fel de stupide ca un război religios care durează 30 de ani! De aceea, fii atât de bun și fă din noi niște spirite mai bune și mai inteligente decât suntem acum, iar comportamentul nostru se va schimba considerabil în bine!”

2. Eu: „Desigur, vă pot ajuta, și voi începe chiar cu tine! Dar mai întâi de toate trebuie să îmi mărturisești cu toată sinceritatea ce anume nu este în regulă cu tine. Dacă te doare undeva, trebuie să-Mi spui unde și cum se face că ai contractat boala respectivă. Dacă ți se pare că ești proastă, trebuie să-Mi mărturisești cu toată sinceritatea ce anume te face să crezi acest lucru. În acest fel, voi ști ce pot face pentru tine, la fel ca și pentru ceilalți colegi ai tăi din acest grup. Haide, gândește-te conștient la starea în care vă aflați și la suferințele pe care le trăiți, după care spune-Mi cum crezi că ați ajuns în această stare! Cât despre Mine, voi face tot ce va fi necesar pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine!”

3. Vieneza: „O, Doamne! La grea încercare mă supui! Ar dura o eternitate să îți povestesc tot ce este de povestit! Crede-mă, am luat odată parte la o astfel de confesiune, dar nu-ți poți imagina ce întrebări mi-a putut pune confesorul meu de atunci! Chiar și cel mai depravat dintre oameni ar fi roșit până în vârful unghiilor dacă l-ar fi auzit! De altfel, dacă ți-aș povesti acum tot ce am făcut în viața mea, cred că te-ai cutremura... Oricum, nu m-ar deranja acest lucru, dacă nu ar fi atât de mulți oameni prezenți, dar de față cu aceștia nu pot face nimic, căci aș muri de rușine. Ce-ar fi să încercăm altfel? încearcă să ghicești care sunt nevoile mele. Haide, ar fi de-a dreptul amuzant!! Fii atât de bun și încearcă-ți norocul cu mine - poate voi scăpa în acest fel fără a mă simți atât de stânjenită!”

4. Eu: „Bine, draga Mea, dar cum se face că nu ți-a fost la fel de rușine atunci când ai comis respectivele păcate? Din câte îmi dau seama, nici atunci nu ți-a lipsit compania altor oameni... Mi se pare chiar că nu de puține ori ți-ai petrecut noaptea în compania a cel puțin 12 tineri, complet dezbrăcată, spunând lucruri sordide și lăsându-te atinsă de ei în feluri pe care nu doresc să le evoc - și asta fără să-ți fie deloc rușine! Cum se face că ai devenit subit atât de sfioasă? Îmi amintesc de pildă de o altă ocazie, când ai băut câteva pahare în plus și când ai avut un comportament atât de indecent încât chiar și cei mai depravați dintre cei care au asistat la scena respectivă au rămas șocați! Au mai fost și alte întâmplări de acest fel, destul de multe, în care te-ai dat în spectacol fără nici o rușine, astfel încât nu cred că onoarea ta ar fi foarte terfelită dacă Mi-ai mărturisi deschis, de față cu toată această mulțime, ce anume te tulbură și cum crezi că ai ajuns în această stare de degradare prin propriile tale greșeli”.

5. Șocată, eroina noastră îmi răspunde: „Vai, mi-ai spus-o! Văd că te pricepi de minune să le întinzi capcane oamenilor! Ai putea terfeli onoarea oamenilor cât să le ajungă pentru o viață întreagă! Dacă nu mi s-ar părea că ești extrem de bine intenționat, nu ți-ar veni să crezi ce ar fi acum la gura mea! Îți citesc însă în priviri că intențiile tale sunt cât se poate de onorabile, așa că nu ți-o voi lua în nume de rău! Ca să fiu sinceră până la capăt, nu mă simt chiar atât de stânjenită în fața celorlalți. Rușinea mă cuprinde doar în fața ta. În ceea ce le privește pe aceste pramatii vieneze, nu m-ar deranja deloc să spun tot adevărul în fața lor. Dacă îmi vei îngădui însă să descriu mai voalat lucrurile, cred că aș putea să-mi mărturisesc câteva păcate”.

6. Eu: „Foarte bine. Ceea ce contează este să nu-Mi ascunzi nimic. Mă înțelegi?”

7. După ce își drege puțin glasul, emoționată, eroina noastră își începe confesiunea: „Ei bine, dacă nu se poate altfel, atunci ascultă-mă cu inima deschisă și cu bunăvoință! Pe când aveam 14 ani, mi-am pierdut virginitatea. Dacă nu mă înșeală memoria, cel care mi-a făcut acest serviciu a fost un anume Tony Pratenhuber. Ca să fiu sinceră, băiatul era foarte frumușel, și întrucât îmi făcea curte, mi-am zis în sinea mea: «Oricum, nu o să rămâi fecioară de-a pururi! Mai devreme sau mai târziu tot va trebui să o faci, așa că de ce nu ai face-o cu el?» Și uite-așa, l-am lăsat să mă defloreze. Ne-a plăcut amândurora, așa că am repetat experiența cât am putut de des. Măcar de-aș fi rămas însărcinată, cu siguranță nu m-aș fi pervertit într-un asemenea hal... Din păcate, mi-a fost imposibil să concep un copil, caz în care Tony m-ar fi luat cu siguranță de soție. Convins că sunt stearpă, acesta m-a părăsit însă și și-a luat o altă nevastă! M-am gândit atunci, disperată: «Nu contează dacă iubesc sau nu! Oricum voi ajunge în iad!» Așa că am început să trăiesc cât se poate de libertin, împingând de multe ori lucrurile până dincolo de limitele admise! Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl, iar mama mea, Dumnezeu să o binecuvânteze, nu era cu nimic mai bună ca mine! Ducând acest mod de viață, nu este de mirare că am contactat tot felul de boli venerice, infectându-i la rândul meu pe alții. Din fericire, a existat un homeopat care m-a ajutat de fiecare dată să mă vindec, dar și acestuia trebuia să-i plătesc într-un fel sau altul, și îți poți imagina că nu ne rugam împreună...

8. Mai târziu, când situația s-a înrăutățit în Viena, medicul respectiv s-a implicat în revoluție, ajutându-i pe rebeli. Fiind eu însămi o fată incisivă, n-am putut sta deoparte, așa că mi-am găsit în scurt timp sfârșitul. Și uite-așa, am ajuns în această lume a spiritelor, suferind pentru că am fost prea lipsită de prejudecăți pe pământ! Cam asta e povestea mea și cred că am spus cam tot ce era de spus. Acum știi cine sunt, de ce boală sufăr și cum am ajuns să mă îmbolnăvesc. De aceea, te implor, în numele lui Iisus Hristos, să mă ajuți dacă poți!”

9. Eu: „Bine, sunt satisfăcut de sinceritatea ta, așa că voi vedea cum te pot ajuta. Doresc să-ți spun însă, la fel de sincer, că numai inima ta bună și lipsa de educație de care ai avut parte (pentru care nu te poate învinovăți nimeni) te-au salvat de iad! Dacă inima ta ar fi fost doar puțin mai răutăcioasă sau dacă educația de care ai avut parte ar fi fost cu ceva mai bună, te-ai fi trezit direct în iad, nu în această lume, și ai fi suferit acolo de cele mai cumplite chinuri! Căci stă scris: «Prostituatele și adulterii nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu!» Din motivele explicate mai sus nu voi fi însă foarte sever cu tine, încercând să te ajut așa cum pot! Mai întâi de toate doresc însă să știu ce crezi despre Mântuitorul Iisus?”

10. Eroina vieneză: „O, pe El îl iubesc mai presus de orice! Să nu uităm că El a fost cel care a salvat-o pe femeia adulteră, pe Maria Magdalena, pe care nu a condamnat-o, în pofida vieții ei păcătoase. La fel a procedat și cu samaritenii! De aceea, înclin să cred că dacă m-ar vedea și dacă l-aș ruga fierbinte, nu m-ar anihila nici pe mine...”.

11. Eu: „Bine, draga Mea, în acest caz voi vorbi în secret cu El, căci trebuie să-ți mărturisesc că nu se află prea departe de acest loc. Cine știe, poate te va ierta și pe tine, așa cum a procedat cu Maria Magdalena... Așteaptă-Mă aici, în liniște!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67 - Comentariile Domnului referitoare la motivele pentru care a acceptat să vă reveleze mărturisirea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 14:54 View PostDownload Post

Capitolul 67
Comentariile Domnului referitoare la motivele pentru care a acceptat să vă reveleze mărturisirea aparent ofensatoare a femeii.

1. Doresc să înțelegeți că această mărturisire aparent ofensatoare a femeii de mai sus a fost făcută ad verbatim, întrucât așa se petrec lucrurile în lumea spiritelor, atunci când aici ajung spirite inferioare, care pătrund în această împărăție păstrându-și obiceiurile, limbajul, viciile și nivelul de educație pe care le-au avut pe pământ. Intenția Mea a fost să îi aduc cititorului care crede în această Revelație dovezi cât mai palpabile ale faptului că după ce își părăsește corpul fizic, omul nu se schimbă în nici un fel, păstrându-și aceleași obiceiuri, același limbaj, aceleași păreri, înclinații, viziuni, pasiuni, și același mod de a acționa. Altfel spus, spiritul ajuns în această lume de dincolo nu diferă cu nimic de omul care a fost pe pământ - atât timp cât nu s-a născut a doua oară, întru spirit.

2. Această stare în care ajunge spiritul imediat după moartea corpului fizic este numit㠄spiritualitate naturală”, în timp ce starea de „spiritualitate pur㔠nu poate fi atinsă decât de spiritele plenar trezite (născute a doua oară).

3. În cazul spiritelor naturale, care sunt caracterizate de o anumită naivitate, unica diferență între viața trăită în lumea fizică și cea trăită în lumea spiritelor este legată de locul în care ajung acestea în lumea de dincolo, care depinde foarte mult de natura lor interioară. Această modelare a lumii în funcție de caracterul celui care ajunge în ea este extrem de eficientă pentru trezirea spiritului respectiv, dar nu și în cazul spiritelor mai sărmane, care au fost lipsite pe pământ de condiții naturale și spirituale care să permită evoluția lor (cum ar fi educația, etc.). De pildă, spiritele care au beneficiat pe pământ de tot felul de bogății și de bunuri terestre, de care s-au atașat și de care nu se mai pot despărți, la fel cum nu se poate despărți un polip de fundul mării, se trezesc în lumea de dincolo într-un mediu similar cu cel de care tocmai s-au despărțit. Ele rătăcesc în această stare naturală secole la rând (după calculele voastre terestre), fiindu-le imposibil să se înalțe pe un nivel superior până când în ele nu se naște dorința sinceră de a experimenta o stare mai apropiată de perfecțiune.

4. Cred că ați înțeles acum de ce am descris atât de detaliat scena de mai sus, cu toate amănuntele ei sordide. De aceea, vă propun să ne întoarcem la scena propriu-zisă, în care eroina noastră așteaptă cu nerăbdare, dar și cu anxietate, decizia lui Iisus Hristos (pe care i-am promis-o Eu însumi) în ceea ce o privește. Nu trebuie să uitați nici faptul că această scenă se petrece în lumea spiritelor chiar în această perioadă de timp, influențând astfel direct și substanțial evenimentele de pe pământ! Din toate aceste conversații atât de triviale vă puteți da seama cu ușurință cam care este nivelul locuitorilor actuali ai pământului și ce tip de evenimente se petrec la ora actuală pe această planetă, inclusiv care vor fi consecințele lor, lucru care va deveni evident din desfășurarea ulterioară a acestei scene. Scopul acestor explicații a fost acela de a nu vă simți ofensați, căci exact așa s-au petrecut și se petrec lucrurile în lumea spiritelor, iar acest aspect trebuie bine înțeles. Dar să revenim la scena noastră!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !