Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 21:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 88 - Răsplata supremă a iubirii divine pure - Nunta cu Divinitatea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:39 View PostDownload Post

Capitolul 88
Răsplata supremă a iubirii divine pure - Nunta cu Divinitatea

1. Helena Mă întreabă: „Doamne, spuneai să îți dau un sărut just, dar cuvântul «just» mă cam încurcă! Căci eu nu cunosc nici un alt sărut decât cel născut din iubire. De altfel, nici nu Ți-am dat până acum vreun alt tip de sărut. Dacă un sărut născut din iubirea cea mai pură nu este un sărut just, atunci nu știu ce fel de sărut ai dori să primești!”

2. Eu: „Bine, scumpa Mea Helena, ce fel de sărut ar mai putea exista în afara celui născut din iubirea cea mai pură și mai autentică? Ca să aprofundam lucrurile, pot să-ți spun că există două tipuri de săruturi: unul născut mai degrabă din respect decât dintr-o iubire foarte pură, și altul născut exclusiv din iubire. Ei bine, Eu consider un sărut adevărat doar acest al doilea tip de sărut, dat pe gură, nu doar pe frunte. Până acum, tu mi-ai dat doar săruturi pe frunte, născute din respectul cel mai deplin, deși Mi-am dat seama încă de atunci că ele derivau mai degrabă din iubirea ta, decât din respectul tău față de Mine. De vreme ce între timp respectul tău a fost copleșit întru totul de iubirea pe care Mi-o porți, poți să îmi dai liniștită un sărut pasional pe buze, ceea ce va însemna un sărut adevărat! înțelegi ce ți-am spus, iubita Mea Helena?”

3. Helena îmi răspunde cu fața roșie ca focul: „O, foarte bine, dar nu crezi că ceilalți vor crede că am împins prea departe lucrurile? De altfel, cui îi pasă?! De vreme ce Tu, Doamne și Dumnezeul meu, ești Cel care dorește acest lucru, este evident că nu poți greși, iar iubirea nu poate greși nici atât! Dacă Te consider pe Tine Creatorul tuturor lumilor, iar pe mine doar o creatură slabă și nedemnă, ar fi cu totul ieșit din comun ca eu să Te sărut pe Tine pe gura din care au ieșit cândva cuvintele sfinte: «Facă-se!», urmate de manifestarea întregului univers! Știu însă că Tu dorești ca inima mea să fie cuprinsă de beatitudinea supremă. De aceea, îți voi îndeplinia ceastă dorință, care este de mult timp și dorința mea secretă cea mai arzătoare!”

4. După aceste cuvinte, ea îmi dă un sărut de modă veche, după care îi spun: „Abia acum ai atins perfecțiunea și ai realizat marea operă de reconciliere între Mine și întregul pământ! - De acum înainte, te vei afla în permanență alături de Mine, bucurându-te de beatitudinea supremă, născută din iubirea Mea, respectiv de beatitudinea derivată din cerul iubirii Mele cele mai înalte și mai pure, în care sălășluiesc numai acei îngeri care Mă iubesc așa cum o faci tu! Adevăr îți spun: nu sunt foarte mulți ca ei! Sunt numeroase spiritele care Mă iubesc, dar numai în calitatea Mea de Dumnezeu, Domn și Părinte al lor. Tu însă, la fel ca și Maria Magdalena, ai fuzionat pe deplin cu Mine, astfel încât inimile noastre au devenit una, unindu-se într-o căsnicie perfectă a tuturor cerurilor. Prin această căsnicie ai devenit însăși soția lui Dumnezeu, și astfel una cu Mine. De aceea, de acum înainte te vei bucura de întreaga beatitudine care derivă din Mine. Ce spui, ești satisfăcută!?”

5. Helena îmi răspunde cu vocea tremurândă de preaplinul ardorii pe care o simte: „O, o, o! Preasfântul meu Iisus! Eu, o păcătoasă nedemnă, să fiu soția Ta, o, Doamne, ce spui acolo?! Cu siguranță, acest lucru ar fi imposibil! - Și totuși, ai rostit aceste cuvinte chiar Tu, Adevărul etern, așa că nu ai cum să Te înșeli! Bine, dar ce mă voi face eu cu toată această beatitudine supremă, de o profunzime pe care nimeni nu o poate cuprinde cu mintea? Cum voi putea să o suport? Oare nu voi ameți, precum o păcătoasă care privește în jos, către pământ, de pe cea mai înaltă dintre stele? Oare voi fi capabilă să mă acomodez vreodată cu o asemenea înălțime? O, scumpul meu Iisus, ce-ai făcut din mine! Mă simt acum ca o nenorocită norocoasă, sau ca o nefericită fericită! Parcă aș fi, și totuși n-aș fi!”

6. Eu: „Iubita Mea, liniștește-te! Adevăr îți spun: îți vei găsi în cel mai scurt timp pacea interioară, căci în cerul Meu cel mai înalt lucrurile sunt cum nu se poate mai simple și mai umile! Acolo nu există splendori exagerate, nici vreun lux deșănțat, ci doar cea mai sublimă modestie, dublată însă de o bucurie fără seamăn, constantă și neîntinată de nimic! Tu manifești deja aceste virtuți, așa că nu vei avea nici o problemă să te adaptezi perfect în această lume. Privește însă pe fereastră, în direcția răsăritului, și spune-Mi ce vezi acolo!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 89 - Pământul și ororile sale. Spiritul lui Antichrist. O manifestare simbolică.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:41 View PostDownload Post

Capitolul 89
Pământul și ororile sale. Spiritul lui Antichrist. O manifestare simbolică.

1. Helena se grăbește să ajungă la fereastră și privește afară. După o vreme, își lovește palmele, șocată. Se întoarce rapid către Mine și îmi spune: „Bine... dar... Doamne, Dumnezeul meu! Iisuse! O, dar este teribil ce se întâmplă!”

2. Eu: „Ei bine, scumpa Mea Helena, ce anume te-a șocat atât de tare? Ai văzut oare vreun diavol sau vreo altă apariție la fel de înspăimântătoare? Haide, revino-ți și spune-ne ce ai văzut!”

3. Helena își adună puterile și spune: „O, scumpul meu Iisus! Cred că prin comparație cu ororile pe care le-am văzut adineauri, diavolul nu este decât un biet poznaș! Pentru prima dată de când am murit am văzut din nou pământul și toate atrocitățile care sunt comise pe el, ca și cum ar fi fost învăluite de ceață! Ciudat, dar am văzut Austro-Ungaria și toate țările din jur ca pe un fel de hartă pe care toate obiectele erau vizibile, de la cele mai mari și până la cele mai mici. Vai, cumplită imagine! Orașele erau cuprinse de flăcări, de obscenități și de cele mai odioase lucruri! Râurile, lacurile și mările erau pline de sânge! Armate teribile se înfruntau, și nu puteam vedea altceva decât crime, trădări și noi crime! Popoarele se sfâșiau reciproc, mai rău decât fiarele sălbatice! De partea Imperiului am văzut inclusiv un mare număr de ruși. Din rândurile armatei austro-ungare făceau de asemenea parte numeroși polonezi, precum și alte popoare din întreaga Europă. Și toată lumea striga: «Moarte despoților! S-a terminat cu grația și cu iertarea! Blestemat să fie cel care se gândește la iertare!» Bieții imperialiști nu au putut face nimic, în pofida eforturilor lor, căci erau nevoiți să se lupte cu un număr de zece ori mai mare de oameni, așa că nu aveau cum să facă față. O, Doamne, pune capăt acestui genocid odios și nu-i lăsa pe cei slabi să piară în luptă! Trimite-le ungurilor și austriecilor un spirit al reconcilierii, căci ceea ce fac compatrioții mei mă îndurerează peste măsură!”

4. Eu: „Iubita Mea Helena, ce ai văzut este adevărul curat! Inimile oamenilor au fost luate în posesiune de un spirit malefic, pe care noi îl numim spiritul Antichristului! El este cel care divide umanitatea, punându-i pe oameni să se omoare reciproc de parcă ar fi tigri, hiene și dragoni. Te asigur însă că în cel mai scurt timp, aceste desfășurări de trupe vor fi oprite într-o manieră cum nu a mai fost văzută vreodată pe pământ!

5. Iată, pe această masă vei putea vedea un vas care va crește ca o plantă, direct din masă. În el vei vedea măsura tuturor ororilor care se petrec pe pământ. Îți vei putea da astfel seama în ce perioadă de timp ne aflăm. Iată, a început să apară. Privește în interiorul lui și descrie-ne ce vezi acolo!”

6. Fascinată, Helena privește apariția miraculoasă a vasului fabulos. După câteva secunde, ea strigă: „Bine, Doamne, dar pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de formă este aceasta? La început mi se părea un fel de plantă naturală, nu foarte diferită de nuferii de pe pământ. Din ea a crescut însă o tulpină rotundă și groasă, în vârful căreia a apărut un boboc, în scurt timp, frunzele s-au veștejit, iar bobocul s-a desfăcut, dar nu s-a transformat într-o floare, ci în tripla coroană papală (tiara), așezată însă cu susul în jos, astfel încât tripla cruce așezată pe un măr să fie așezată invers. Această tiară se află acum în fața mea, de parcă ar fi o cupă de băut, fiind așezată - curios lucru! - pe un fel de trepied, care s-a născut din tulpină. Această cupă ciudată are interiorul complet negru, la fel ca cea mai întunecată dintre nopți. Din pietrele prețioase cu care este încrustat exteriorul tiarei curge foarte mult sânge, amestecat cu tot felul de murdării și de viermi, care au capul la fel ca fierul înroșit și trupuri de dragon. Aceste bestii sorb cu nesaț sângele, astfel încât cupa nu se poate umple, în pofida fluxului extrem de bogat. De aceea, conținutul ei nu se poate revărsa în afară; mă cutremur numai la gândul a ce ar putea conține acesta... O, cu câtă lăcomie sorb aceste bestii sângele! Privește, acum văd mai clar una dintre aceste bestii! Ea are șapte capete, pe fiecare dintre ele crescând câte zece coarne ca niște săbii, fiecare dintre coarne fiind încununat cu o coroană strălucitoare. Ori de câte ori se scufundă în sânge, acesta începe să șuiere, părând că o să se reverse în afară, lucru care nu se întâmplă însă niciodată, căci bestia îl soarbe cu lăcomie, în timp ce sângele neconsumat încă se transformă în abur și fum! - O, Doamne, leagă fălcile bestiilor și ia-le coroanele strălucitoare, pentru ca această cupă să se poată umple în sfârșit! O, ce priveliște înspăimântătoare!”

7. Eu: „Ei bine, iubita Mea Helena, începi să înțelegi în sfârșit ce se întâmplă, mai ales dacă vei compara imaginea pe care ai văzut-o pe fereastră cu cea de pe masă?”

8. Helena: „O, Doamne, nu prea! De aceea, Te implor să ne revelezi Tu semnificația corectă a acestor două fenomene, dacă aceasta este voia Ta sfântă și înțeleaptă!”

9. Eu: „Foarte bine, draga Mea Helena, voi face acest lucru din toată inima! Ascultă-Mă deci cu atenție! Când ai privit pe fereastră, ai putut vedea marea răutate care există pe pământ, iar pe această masă ți-am revelat simbolic care este cauza ei! Când ai privit pe fereastră, ai putut vedea consecințele naturale, iar pe această masă cauzele care au stat la baza lor, de la A la Z.

10. Pe această masă poți vedea simbolul absolut al răului: o tiară inversată, a cărei împărăție sângerează din interior, astfel încât în curând va ajunge pe moarte. Vârfurile ierarhiei încearcă să ascundă sângele, pentru ca reputația lor exterioară să nu aibă de suferit din cauza ororilor interioare, dar eforturile lor nu vor avea rezultatul scontat de ei. În acest scop, Eu am fost Cel care a întors tiara cu susul în jos, pentru ca toată lumea să poată vedea cu ochiul liber care este conținutul ei. Orice ar face de acum înainte acești oameni, ei nu vor mai putea întoarce tiara în poziția sa normală, autodistrugându-se și consumându-se din interior, înțelegi ceva din ce îți spun?”

11. Helena: „O, Doamne și Dumnezeul meu! Înțeleg într-o oarecare măsură, dar nu chiar pe deplin. Căci nimeni în afara Ta nu poate înțelege care este semnificația sângelui și a bestiilor rapace care se târăsc pe suprafața vasului. De aceea, Te implor, revelează-mi în câteva cuvinte în ce constă această semnificație!”

12. Eu: „Ei bine, ascultă-Mă! Sângele care curge din aceste pietre prețioase cu care este încrustat exteriorul tiarei simbolizează tirania prin care guvernează bogații pământului. Ei pretind în exterior că își doresc doar libertatea deplină a popoarelor lor și drepturi egale pentru toată lumea, dar în interior nu simt decât o dorință de răzbunare și o sete de sânge față de cei care nu le recunosc deplina suzeranitate tiranică. Amintește-ți de Inchiziție și compară ororile ei cu cele ale timpurilor prezente, și îți vei da astfel seama de ura și furia celor puternici, precum și de persecuțiile de toate felurile la care îi supun ei pe cei slabi, de crimele și de sângele de care se fac vinovați, chiar dacă acestea nu ies întotdeauna la vedere, căci sunt foarte grijulii să le scundă de ochii mulțimilor, ceea ce face ca dorințele și intențiile lor secrete să fie cu atât mai odioase!

13. Creaturile care se târăsc, consumând cu nesaț sângele, astfel încât popoarele oarbe să nu îl poată vedea, sunt toți acei ipocriți revoltători care ocupă pozițiile de putere în cadrul ierarhiei conduse de mai-marii pământului, lingându-i și tămâindu-i cu orice chip pe aceștia, numai pentru a-și păstra pozițiile și privilegiile. În orice societate umană există astfel de ființe respingătoare și decăzute. Ei sunt dușmanii popoarelor lor și nu se iubesc decât pe ei înșiși. De aceea, sunt oricând gata să îi trădeze pe cei de binele cărora pretind că se ocupă, dacă pot obține astfel cel mai mic profit personal. Căci orice om care a trădat o dată va continua să trădeze ori de câte ori va considera că va putea extrage în acest fel vreun profit. Aceasta este semnificația simbolică a femeii romane (n.n. bisericii catolice). Ea nu îi iubește decât pe ipocriți, pe complotiști, pe cei care se laudă pe sine, pe denunțători, pe spioni, pe mincinoși și pe cei lipsiți de inimă, care inventează cele mai variate mijloace pentru a-i înșela pe oameni fără nici un fel de scrupul. Dar chiar aceștia vor fi judecătorii săi nemiloși și cei care o vor trăda primii.

14. Ei, iubita Mea, acum înțelegi care este semnificația sângelui și a creaturilor care se târăsc? Văd că înțelegi. A mai rămas să vorbim de animalul ciudat cu șapte capete. Ca să înțelegi mai limpede la cine se referă acesta, va trebui să creăm o nouă apariție.

15. Privește din nou către vasul de pe masă și fii atentă la ceea ce îți va revela el. Descrie-ne apoi tot ceea ce vezi, în cele mai mici detalii”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90 - O nouă desfășurare a imaginii timpurilor. De ce tolerează Dumnezeu toate ororile pământului?
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:44 View PostDownload Post

Capitolul 90
O nouă desfășurare a imaginii timpurilor.
De ce tolerează Dumnezeu toate ororile pământului?

1. Helena privește din nou vasul și constată că în centrul acestuia apare un tron pe care stă așezat un conducător îmbrăcat în aur și purpură. Văzându-l, ea se înspăimântă, dar apoi începe să vorbească cu timiditate: „O, mult iubite Mântuitor al tuturor oamenilor! Privește ce se întâmplă! Pe tronul acela stă așezat un conducător minuscul, dar cu o mină atât de arogantă încât îmi dă fiori pe șira spinării!

2. Acum din vas apar un mare număr de ființe umane îmbrăcate frumos, care se închină până la pământ în fața acestui conducător minuscul. El îi privește scrutător cu ochii săi de bazilisc, făcându-i să se cutremure de spaimă. Cei care se închină mai tare sunt aduși mai aproape de tron și decorați cu ordine și medalii. Cei care se închină mai puțin sunt scuipați în față și alungați de lângă tron. O, iată, acum micuțul conducător îi alungă chiar și pe cei decorați. Deși aceștia continuă să se aplece până la pământ în retragerea lor, el îi blestemă, până când ei îi întorc spatele, după care scuipă pe urmele lor. Doamne, mare arogant!

3. Constat însă că încăperea în care se află regele devine din ce în ce mai mare, iar în ea apar niște piticanii umane, care de care mai chinuită. Îi regăsesc printre aceștia chiar și pe eroii slugarnici de dinainte, care au acum chipurile schimonosite de expresii tiranice. Sărmanele creaturi chinuite sunt nevoite să se întindă pe jos, pentru ca eroii slugarnici să poată păși pe capetele lor. Cei care strigă de durere sunt luați imediat de paznici și aruncați într-o gaură neagră. O, privește! Privește! Unii dintre ei sunt spânzurați cu capul în jos! O, ciudate lucruri se mai întâmplă!

4. Remarc de asemenea un grup de oameni care sunt complet striviți și călcați în picioare. Trupurile lor sângerează din multiple răni. Ei avansează totuși către tron, cerându-i regelui să le îndeplinească petiția și să ia măsuri împotriva opresorilor lor. Regele se răstește însă la slujitorii săi: «Hei, pe viața voastră, nu îi lăsați pe acei viermi să se apropie de tron!» Slujitorii regelui se adresează astfel petiționarilor: «Regele este ocupat și nu vă poate primi. Duceți-vă la funcționarii lui și lăsați petiția voastră la ei!» Petiționarii le răspund: «Bine, dar tocmai împotriva lor am venit să ne plângem regelui; ei sunt cei care ne-au călcat fără milă în picioare!» «A, da? - Ei bine, în acest caz lucrurile se schimbă! Bine, atunci întoarceți-vă în liniște la casele voastre, iar noi vom avea grijă ca cererea voastră să ajungă la rege! Spuneți-ne însă numele voastre, căci în caz contrar nu vă vom putea ajuta, căci nu vom ști cu cine avem de-a face!» Sărmanele creaturi își scriu numele pe o listă, iar servitorii regelui o iau, aparent cu bune intenții. După ce mulțimea pleacă, convinsă că va fi ajutată, un mesager este trimis de urgență la oficialii regelui, cu misiunea clară de a-i călca și mai rău în picioare pe toți cei care au îndrăznit să se plângă. O, iată, porunca este dusă la îndeplinire! Oamenii sunt luați chiar din casele lor! Vai, este prea cumplit ca să mai pot privi! Acum servitorul regelui îi povestește acestuia cum i-a dus la îndeplinire porunca, iar regele îl laudă, decorându-l cu o medalie.

5. O, Doamne! Un rege adevărat nu s-ar comporta niciodată în acest fel! Trebuie că inima și mintea acestui tiran sunt luate în posesiune de Satan!”

6. Eu: „Ai perfectă dreptate! La început, toți acești regi se pretind de partea poporului, dar mai devreme sau mai târziu se transformă în astfel de diavoli. Dar continuă să privești! După ce viziunea va lua sfârșit, îți voi explica semnificația ei!”

7. Helena continuă: „Ah, ce se întâmplă?! Văd că au apărut foarte mulți lupi! În aparență, ei seamănă cu niște oameni îmbrăcați în haine lungi și negre, dar în interior arată exact ca lupii feroce îmbrăcați în blănuri de oi pentru a-și masca astfel natura bestială. Vai, cât de frumos se poartă acești lupi cu oamenii! Dar în scurt timp, ei își scot măștile, înfigându-și colții în gâtlejurile celor pe care păreau să îi ocrotească! Vai, ce ființe înspăimântătoare! Privește! Tronul regelui este păzit chiar de aceste ființe! Cei din față poartă coroane minunate și sceptre, sunt îmbrăcați în catifea purpurie și se pleacă până la pământ. Regele, care este complet orb din punct de vedere spiritual, se bucură nespus văzându-i pe acești monștri care îl tămâiază. Câțiva dintre ei îi prezintă regelui cele mai recent create arme de război.

8. Pe la spate, aceste ființe nu ezită însă să își clănțănească colții! În locul coroanelor, sceptrelor și armelor, ele țin în mâini lanțuri și cătușe alcătuite din șerpi strălucitori! - O, rege, trezește-te din somnul tău de moarte și ridică-te de pe tron, acest sediu al invidiei și al urii, și privește-i în față pe dușmanii tăi clandestini, care te mint cu nerușinare în față, prin cuvintele și faptele lor, în timp ce pe la spate încearcă să îți uzurpeze puterea!

9. O, Doamne, de ce permite bunătatea și înțelepciunea Ta infinită petrecerea unor astfel de orori? Cum este posibil să existe astfel de ființe înspăimântătoare? Nu ar fi mai bine în aceste condiții să nu mai existe nimeni în afara Ta, în loc ca în mijlocul ființelor bune, născute din Tine, să existe astfel de creaturi odioase, care nu au nimic de-a face cu persoana Ta?”

Sfârșitul volumului 1
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !