Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:30
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Predicile Domnului Iisus Hristos - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 19 - Învierea Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 02:26 View PostDownload Post

Capitolul 19
Învierea Domnului

Sfântul Marcu XVI" 1-8: „După ce a trecut sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome, au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. Și ele ziceau una către alta: “Cine ne va răsturna piatra de la ușa mormântului?” Și când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tânăr stând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat. Dar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Voi îl căutați pe Iisus Nazarineanul, cel răstignit, dar El a înviat, nu este aici. Iată locul unde L-au pus”. Și ieșind, ele au fugit de la mormânt, cuprinse de cutremur și de uimire. Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau”.
(19 februarie 1872)

Textul evanghelic pe care l-am discutat anterior se referea la intrarea Mea în Ierusalim. Cel de față descrie înmormântarea și învierea Mea, precum și apariția câtorva din femeile-discipoli pe care le-am avut. Între intrarea Mea în Ierusalim și înmormântarea Mea s-au mai produs câteva evenimente importante: condamnarea Mea, umilința supremă la care am fost supus în calitate de Domn și Creator al lumii manifestate, dar și dovada supremă a iubirii Mele, care am acceptat toate aceste umilințe, deși eram Dumnezeu cel necreat, pentru a stabili astfel un exemplu pentru ființele și spiritele create de Mine. Acestea trebuiau să afle care este calea pentru a deveni copii ai Celui capabil să creeze cosmosul, sistemele solare și imensitatea lumilor spirituale, pe care le-ar putea șterge într-o singură clipă din existență, dacă voința Lui atotputernică nu ar fi controlată de iubirea Lui omniprezentă, care prezervă tot ce a fost creat, fără să distrugă vreodată ceva.

Ultimele zile pe care le-am petrecut pe pământ trebuiau să le demonstreze spiritelor că orice ființă care poartă în ea o scânteie divină are puterea de a se sacrifica pe sine, nu de dragul ei, ci de dragul celorlalți.

Niciodată nu a fost îndeplinită vreodată până atunci cea de-a doua poruncă a iubirii față de aproape cu atâta exactitate și cu atâta măreție ca în ultimele Mele trei zile de suferință. Am acceptat atunci umilința supremă, îndurând ca un om toată durerea de care este capabilă inima umană, în forma ei extremă: tortura, moartea și dizgrația publică. Am acceptat atunci acest destin crud în calitate de om, pentru semenii Mei, pe care îi consideram frații Mei și care M-au putut vedea murind pe cruce în timp ce Mă rugam pentru iertarea lor, deși erau cei mai mari dușmani ai Mei și Mi-au răsplătit bunătatea prin ingratitudine și răzbunare.

Ar putea face oare iubirea față de aproape mai mult decât am făcut Eu în acele momente tragice? Așa se explică de ce am promovat această poruncă, dându-i aceeași importanță ca și primeia - iubirea de Dumnezeu - și asociind-o pentru totdeauna cu aceasta. Această a doua poruncă are și o semnificație socială, permițând traiul în comun al oamenilor prin respectarea adagioului: „Nu face altuia ce ție nu-ți place".

Am lăsat cu limbă de moarte aceste două porunci ale iubirii divine, în timp ce îmi dădeam suflul și părăseam acest pământ minuscul, ales dintre milioanele de sori și planete, pentru marea misiune pe care numai Eu o puteam îndeplini, în toată perioada întrupării Mele umane, le-am practicat în permanență pe amândouă, așa cum nimeni nu ar putea-o face vreodată, lăsând astfel moștenire idealul perfect al omului pe pământ, așa cum l-am predestinat Eu să fie. În calitate de spirit, le-am demonstrat îngerilor Mei și ființelor din lumile superioare ce realizări pot avea, căci se apropie și momentul marii lor încercări.

Pe pământ, piatra unghiulară a divinității Mele a fost ridicarea Mea din morți, fără de care întreaga Mea învățătură, viața și faptele Mele, ar fi fost foarte curând uitate. Mai devreme sau mai târziu, discipolii Mei s-ar fi despărțit. Poate că și-ar mai fi păstrat credința în Mine în sinea lor, dar nu le-ar fi fost de nici un folos semenilor lor.

Ce-i drept, adepții Mei credeau în divinitatea Mea, dar numai datorită prezenței Mele printre ei. Personalitatea Mea era prea puternică, iar faptele Mele prea impunătoare pentru a nu îi influența. După dispariția persoanei Mele, lumea exterioară și-ar fi impus însă din nou dominația asupra lor, slăbind și în cele din urmă anulând complet impactul pe care l-a produs prezența Mea printre ei, atât timp cât am stat pe pământ. Din viața Mea nu ar mai fi rămas decât amintirea evenimentelor trecute, ce-i drept, miraculoase și greu de înțeles cu intelectul uman. De aceea, pentru ca munca Mea să nu fi fost în zadar era absolut necesară învierea din morți - un eveniment contrar tuturor legilor pe care le cunoșteau ei, care să le demonstreze divinitatea Mea și să le întărească credința, pregătindu-i astfel pentru misiunea lor ulterioară.

Învierea Mea urma să fie astfel piatra unghiulară a edificiului religios veșnic pe care urma să-l clădesc, care a rezistat într-adevăr până astăzi tuturor furtunilor exterioare și care în scurt timp va străluci pe pământ în toată splendoarea lui, devenind un mediator între cei doi factori ai creației: materia și spiritul, sau lumea materială și cea a spiritelor.

Întreaga materie trebuie spiritualizată, pentru ca oamenii care trăiesc în ea să se poată apropia de împărăția Mea spirituală, iar celelalte ființe create să urmeze exemplul lor, ridicându-se din ce în ce mai sus. Eliberat astfel de densitatea sa, întregul glob pământesc va putea experimenta tranziția blândă către o lume superioară, fără a necesita în acest scop măsuri violente pentru disoluția lui.

Pentru a înțelege mai clar acest proces de spiritualizare și adevărata semnificație a învierii Mele, precum și a Patimilor pe care le-am avut de suferit în timpul ultimelor Mele zile pe pământ, vă voi reaminti din nou că toate faptele și cuvintele Mele, inclusiv toate evenimentele lumești care s-au petrecut în anii din urmă ai apostolatului Meu, se vor repeta întru totul (într-o corespondență spirituală, nu faptică), până la a doua Mea venire pe pământ.

Tot ce am suferit Eu atunci, în calitate de Fiu al Omului, se va aplica din nou învățăturii Mele, reprezentanta Mea spirituală pe pământul vostru la ora actuală. La fel ca și Mine, aceasta a fost contaminată, abuzată în fel și chip, și mulți și-au bătut joc de ea. În cele din urmă, a fost îngropată în bisericile voastre, care nu sunt altceva decât niște morminte imense, iar deasupra ei a fost așezată piatra grea a ceremoniilor religioase lipsite de orice conținut. Scopul a fost ca ea să se odihnească aici de-a pururi, fără să le fie de folos decât celor care doresc să beneficieze de pe urma ei din punct de vedere lumesc, nu spiritual.

Cursul istoriei lumii nu face altceva decât să repete identic ultimii ani ai apostolatului Meu. Așa cum în viața voastră există trei etape spirituale extrem de importante: copilăria - care corespunde credinței necondiționate, adolescența - care corespunde formării unei opinii clare referitoare la credința acceptată, și maturitatea - care corespunde discriminării între realitate și aparențe, la fel, învățătura Mea a trecut prin toate aceste etape, parțial chiar în timpul apostolatului Meu, și parțial după ridicarea Mea la cer, continuând până în zilele acestea și în viitor.

La început, Eu însumi am fost silit, forțat de naivitatea lumii din jurul Meu, să îi educ pe oameni ca pe niște copii, cu ajutorul miracolelor Mele. Când au început însă să Mă înțeleagă mai bine, ei au descoperit cu ajutorul rațiunii argumente care i-au ajutat să discearnă adevărul în care înainte credeau orbește; altfel spus, au intrat în perioada de adolescență. Când credința și cunoașterea lor s-au întărit astfel, ei au atins maturitatea, acceptându-Mi învățătura cu toată convingerea și susținându-o prin cuvintele și faptele lor, căci au ajuns să o considere cunoașterea supremă.

Istoria religiei Mele și maniera în care s-a răspândit ea ulterior au parcurs aceleași etape, cu singura diferență că la vremea când o predam Eu însumi pe pământ ea nu putea fi modificată sau transformată. Mai târziu, când oamenii, mânați de pasiunile lor lumești și ghidați de opiniile și de interesele lor egoiste, și-au propus să Mă imite, ei au transformat mesajul divin într-o învățătură lumească, limitându-se să transmită mai departe numai scoarța sa exterioară, fără miezul spiritual, ceea ce a condus la o respingere în bloc a întregii învățături odată cu maturizarea umanității și cu dezvoltarea discernământului ei Așa s-a ajuns la nașterea unor curente extreme, de la oameni care cred tot ce am predat Eu și până la oameni care nu cred nimic. La ora actuală curentul spiritual devine din ce în ce mai puternic, căci cadavrul din mormântul sigilat cu o piatră se pregătește să învie. La fel cum a făcut pe timpuri Maria Magdalena, oamenii ar dori să împiedice descompunerea cadavrului cu ajutorul uleiurilor și mirodeniilor. Maria Magdalena a fost dezamăgită însă la vremea ei, căci a găsit mormântul gol; la fel vor păți și paznicii actuali ai mormântului spiritual al învățăturii Mele. Ei vor găsi mormântul gol, doar cu giulgiul în care Mi-au învelit cândva corpul învățăturii Mele. Cel pe care îl credeau însă de-a pururi îngropat va fi dispărut însă, înviind din morți. El se va duce din nou la adepții Săi, întărindu-i personal prin prezența Lui și insuflându-le un nou curaj și o aspirație din ce în ce mai mare.

Cu cât acest timp se apropie, cu atât mai mare devine dorința paznicilor de a veghea asupra corpului învățăturii Mele, pentru ca ea să nu dispară din mormânt. La fel ca odinioară, când mormântul Meu era păzit de soldați romani (care erau necredincioși), există și la ora actuală o tendință de a-Mi condamna învățătura iubirii cu ajutorul unor puteri străine înarmate. Totul se va dovedi însă în zadar. Deja, prima rază de lumină a început să iasă din mormânt, de dincolo de piatră. La fel ca pietrele care încep să vibreze de îndată ce răsar razele soarelui de dimineață, încălzindu-le mai întâi pe ele, iar apoi pământul de dedesubt, - piatra care acoperă mormântul învățăturii Mele începe deja să vibreze. Mai devreme sau mai târziu, raza soarelui spiritual al iubirii va rostogoli piatra de pe mormânt și va trezi puterile spirituale adormite, înviindu-le și ghidându-le pe calea luminii, către perfecțiune, astfel încât paznicilor nu le va mai rămâne decât giulgiul.

În mormânt este încă întuneric, dar Dumnezeul Luminii și al Adevărului nu poate suporta altceva decât lumina, care este dătătoare de căldură, iar apoi de viață.

În mod similar, cadavrul învățăturii Mele se va ridica din mormântul în care a fost îngropat de interesele lumești, de egoismul uman și de setea de putere a oamenilor. Oriunde va întâlni în inimile oamenilor o scânteie de lumină, de căldură și de viață, el va amplifica aceste vibrații, răspândindu-le din ce în ce mai departe, la fel ca un foc care se propagă de la o sursă la alta, și atingând inclusiv inimile celor care nu credeau deloc în ele.

Aceasta este imaginea spirituală a învierii Mele sub forma învățăturii iubirii pe care am răspândit-o acum aproape 2000 de ani, care se va ridica și va pune din nou stăpânire pe inimile oamenilor. La fel cum discipolii Mei s-au bucurat atunci de ridicarea Mea din morți, învierea învățăturii Mele va fi sărbătorită de întreaga umanitate și de fiecare individ în parte, în inima sa. Voi trezi astfel din nou inimile credincioșilor Mei, după ce aceștia vor arunca giulgiul în care M-au învelit până atunci, renunțând la ceremoniile lor lumești și la ritualurile lor religioase și neacceptând decât semnificația spirituală profundă a învățăturii Mele; pe care o vor practica cu ardoare.

Această înviere a inimilor va fi echivalentă cu renașterea spirituală, pasul final către renunțarea la lumea exterioară și către începerea unei vieți noi, spirituale, în care legăturile materiale nu vor mai avea puterea de a duce oamenii în rătăcire sau de a-i întârzia pe calea lor către spiritualizare.

De aceea, treziți-vă, copiii Mei! Deschideți-vă ochii spirituali, urechile și inimile! Iisus Hristos, reprezentat de învățătura Sa delicată, a blândeții și iubirii, Cel care a fost capabil să-i binecuvânteze pe cruce nu numai pe cei apropiați, ci și pe dușmanii Săi, va învia din nou, în inimile voastre! Pământul întreg va deveni atunci biserica Lui, casa Sa de rugăciune, în care nu vor mai domni decât pacea, liniștea și fericirea, iar inimile voastre vor fi împodobite cu ghirlandele paradisiace ale iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele vostru.

Pregătiți-vă pentru acest festin al învierii în inimile voastre, căci el va fi festinul spiritualizării voastre, al transfigurării sinelui vostru interior.

Așa cum M-am ridicat Eu însumi cândva, într-un corp de slavă, din întunericul mormântului în care fusesem îngropat, la fel, veți părăsi și voi mormântul pasiunilor și dorințelor lumești, transfigurați, spiritualizați, înnobilați, mai buni și demni de Mine. Dacă până în prezent lumea exterioară, educația pe care ați primit-o și circumstanțele sociale v-au învelit într-un giulgiu, îmbălsămați cu uleiuri și mirodenii, pentru a împiedica astfel descompunerea sufletelor voastre, a sosit timpul să aruncați aceste lucruri inutile, căci ele sunt instrumente ale materiei, și nu ale spiritului. Rețineți: voi nu aparțineți acestei lumi! Ați fost cândva spirite, și veți redeveni spirite. Acesta este căminul vostru, unde vă așteaptă Cel care a murit pentru voi, dar s-a ridicat din morți într-un trup de slavă, pentru ca și voi să puteți învia spiritual (după o viață la fel de pură ca a Lui), renunțând la lumea exterioară și devenind copiii Lui. Gândiți-vă ce înseamnă să fii numit un copil al Domnului și al Creatorului întregii lumi, să devii fratele acelor spirite care au parcurs deja, înaintea voastră, această școală a încercărilor, și care așteaptă acum, cu mare bucurie și cu o iubire frățească, învierea veșnică a fraților lor rămași în urmă.

Nu vă raportați la învierea Mea decât din punct de vedere spiritual, căci așa a și fost, în amintirea eternă și ca un exemplu suprem pentru toți oamenii și pentru întregul regat al spiritelor.

Acum 2000 de ani, după ce Mi-am transcens natura umană și Mi-am asumat natura divină, Eu am renunțat la tot ce era lumesc. La fel ar trebui să faceți și voi, căci numai astfel veți putea trăi ziua învierii voastre din morți și a renașterii voastre în planul spiritual - care va deveni cea mai importantă zi a voastră pe pământ, piatra unghiulară a misiunii voastre terestre și piatra de temelie a împărăției spirituale în care veți intra. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 20 - Domnul apare în fața discipolilor Săi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 02:40 View PostDownload Post

Capitolul 20
Domnul apare în fața discipolilor Săi

Sfântul Ioan XX" 19-31: „În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: “Pace vouă!” Și după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. Iisus le-a zis deci din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”. Și spunând acestea, a suflat peste ei și le-a zis: “Primiți Duhul Sfânt. Celor cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor cărora le veți ține, le vor fi ținute”. Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. Ceilalți ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el Le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iar în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc și le-a zis: “Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: “Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios”. Toma a răspuns și i-a zis: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” “Toma, i-a zis Iisus, pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut”. Iisus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viața în numele Lui”.
(5 martie 1872)

Capitolul de față confirmă învierea Mea și vă arată importanța acesteia, inclusiv faptul că a fost esențială pentru ca învățătura Mea, pentru care am plătit un preț atât de mare, să se poată răspândi pentru totdeauna. Ați văzut deja că discipolii Mei erau înspăimântați, lipsiți de credință și de curaj, și încuindu-se în casă.

La fel cum s-a întâmplat cu Maria Magdalena la mormânt, atunci când le-am apărut ucenicilor, unul din aceștia era atât de necredincios că nu s-a putut convinge de învierea Mea decât după ce Mi-a atins rănile.

Tot ce s-a petrecut în acele timpuri, inclusiv celelalte semne pe care le-a făcut Iisus în fața discipolilor Săi, dar în spatele ușilor închise, semne pe care le veți afla și voi ceva mai târziu, se vor repeta iarăși la a doua Mea venire pe pământ, în fața ochilor voștri.

Cu cât numărul celor care vor crede în învățătura Mea pură - cea pe care v-o dăruiesc acum va crește, cu atât mai intense vor fi etapele experiențelor descrise mai sus: entuziasm, îndoială, neîncredere și toate emoțiile violente ale vieții spirituale, căci circumstanțele exterioare vor depune de multe ori mărturie împotriva Mea. Oamenii rău intenționați îi vor ghida greșit pe adepții Mei în credința lor, îi vor persecuta, îi vor urî, și ori de câte ori va fi posibil, se vor răzbuna pe ei.

Vor exista din nou destui necredincioși ca și Toma, descurajați și confuzi, care își vor abandona pacea interioară și credința de odinioară, și care nu vor crede și nu se vor lăsa vindecați decât de apariția Mea în persoană.

Casa în care se închideau acum 2000 de ani ucenicii Mei de teama iudeilor poate fi echivalată cu inimile celor care nu mai permit intrarea în sufletul lor nici a vibrațiilor lumești, dar nici a celor spirituale. Va trebui să le strig din nou, cu blândețe, acestora: „Nu vă temeți!" și „Pace vouă!"― căci fără sprijinul Meu, se vor afla în pericolul de a-și pierde sufletul și de a se scufunda pentru totdeauna în bezna îndoielilor eterne. Mulți vor fi cei care, ca și Toma, nu vor crede deloc. Ei nu vor mai asculta vocea Mea și nu vor putea reveni pe calea cea dreaptă decât dacă vor primi dovezi concrete.

Pe scurt, toți credincioșii și copiii Mei viitori vor trebui să treacă prin ultimul test crucial al adevăratei credințe. Dacă voi dori să-i trimit mai târziu în lume - așa cum am făcut cândva cu ucenicii Mei - pentru a-i inspira pe ceilalți cu credința și încrederea lor, va trebui ca ei să posede mai presus de orice aceste calități. Spuneam cândva că voi putea fi recunoscut după faptele și după cuvintele Mele. La fel, discipolii și copiii Mei viitori nu vor putea fi recunoscuți decât după cuvintele și faptele lor, demonstrându-le astfel celor din jur că încrederea și credința fermă sunt absolut necesare pentru a deveni demni de Mine.

Acum 2000 de ani i-am spus lui Toma (după ce Mi-a pipăit rănile): „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericit este însă cel care nu M-a văzut, dar a crezut!"

Deși v-am oferit atâta pâine spirituală, nici voi, copiii Mei, nu sunteți mai buni decât ucenicii Mei de odinioară! Sunteți descurajați și slabi, aveți îndoieli, îmi răstălmăciți cuvintele și vă întoarceți imediat la lumea exterioară și la atracțiile ei, dacă ceea ce v-ați pus în minte nu se împlinește pe loc. Și voi vă închideți în casă, vă retrageți în cochilia voastră, la fel ca un melc, ignorând simultan lumea exterioară și cea interioară, la cea mai mică contradicție care vă iese în cale și pe care nu o puteți reconcilia cu iubirea Mea atotcuprinzătoare. Sunt nevoit atunci să vă strig din nou: „De ce plângeți? Lăsați lacrimile pentru alte ocazii, căci Cel pe care îl credeți departe de voi este în realitate foarte aproape, dar nu în trupul Său fizic, ci la modul spiritual!" Am fost nevoit să-i spun Mariei Magdalena acum 2000 de ani: „Nu Mă atinge", căci ceea ce vedea ea era trupul meu de slavă (spiritualizat), care nu poate fi atins de mâna fizică. Atunci când am venit în fața discipolilor Mei care se ascundeau în casă, le-am dat impresia că îmi pot atinge trupul fizic; în realitate, acesta nu îmi mai aparținea de mult, căci de îndată ce misiunea Mea s-a încheiat odată cu moartea pe cruce, am încetat să mai am un corp fizic. Acesta s-a spiritualizat complet, pentru a se putea reuni după trecerea celor trei zile cu sursa esenței sale divine.

După cum menționează această Evanghelie, am făcut și alte semne pentru discipolii Mei, cărora le-am trezit ochii și urechile spirituale, pentru a se convinge și mai mult de divinitatea Mea, căpătând astfel curajul să înfrunte pericolele viitoare cu care circumstanțele exterioare urmau să îi confrunte, încheindu-și astfel cu succes misiunea.

Atât timp cât am continuat să pășesc în mijlocul lor ca un om fizic, convingerea lor că eram o ființă divină înzestrată cu puteri neobișnuite nu era deloc fermă. Vedeau miracolele pe care le făceam, dar continuau să trăiască în funcție de impulsurile lor interioare limitate. De îndată ce am dispărut din mijlocul lor și influența Mea directă asupra lor a încetat, credința lor în Mine s-a zdruncinat puternic. Dacă nu M-aș fi ridicat din morți și dacă nu Mi-aș fi îndeplinit toate promisiunile anterioare, discipolii Mei ar fi revenit fără îndoială la ocupațiile lor anterioare, considerând perioada petrecută alături de Mine ca pe un fel de vis din care nu a mai rămas decât amintirea unei realități de existența căreia nu ar fi putut convinge pe nimeni. La fel ca atunci, când am fost nevoit să îmi sigilez opera prin învierea Mea, prin aparițiile Mele repetate în fața discipolilor, timp de 40 de zile, și prin înălțarea Mea la cer, așa va trebui să procedez și acum, ghidându-vă și întărindu-vă în credința voastră, copiii Mei!

La vremea respectivă am suflat asupra ucenicilor Mei Duhul Sfânt, investindu-i cu puterea de a ierta sau nu păcatele oamenilor (o putere atât de greșit interpretată și folosită mai târziu de membrii clerului bisericesc!). Am putut face acest lucru numai pentru că dobândiseră deja credința fermă intr-un singur Dumnezeu, într-un spirit suprem, superior oricărui aspect material, care îi ghidează sub forma lui Iisus Hristos. Puterea Mea le-a fost astfel parțial transferată, devenind operativă, căci discipolii Mei nu au folosit-o decât pentru scopul nobil pe care li l-am insuflat, acela de a-și ajuta semenii să devină copiii Mei.

La fel ca în acele timpuri, când ucenicii Meu au putut face miracole, vindecându-i pe bolnavi numai cu ajutorul puterii Cuvântului, voi și urmașii voștri care vor avea o credință fermă în Mine veți primi puterea de a face fapte imposibile pentru oamenii de rând, dar ușor de realizat de către cei renăscuți spiritual. Timpul și circumstanțele exterioare vă vor conduce pe acest drum. Mulți au fost cei chemați de Mine pe această cale, dar numai de voi depinde dacă vă veți înscrie în rândul celor aleși.

Nu vă blocați inimile în fața vocii Mele părintești! Chiar și când ultima rază de speranță va dispărea, nu vă pierdeți cu firea! Eu sunt și voi rămâne de-a pururi alături de cei care doresc să rămână alături de Mine, cu orice preț. Nu așteptați apariția Mea în persoană, la fel ca Toma, ci cultivați-vă credința fermă, pentru ca apariția Mea să nu fie altceva decât o confirmare a acesteia. Mă veți putea ajuta astfel pe Mine, dar și pe voi înșivă și pe semenii voștri, la fel cum Eu i-am ajutat cândva pe adepții Mei, în timpul vieții pe care am dus-o în mijlocul lor.

Nu lăsați îndoielile să vă asalteze inimile și să vă zdruncine credința! Copiii Mei trebuie să aibă inimile deschise, să privească întotdeauna în sus, către cele spirituale, și să își amintească de sacrificiul Meu, de iubirea Mea părintească pentru ei și pentru toate creaturile vii, astfel încât inima lor să devină templul permanent al iubirii Mele și să creadă cu tărie în infailibilitatea Mea, alinându-i astfel în mijlocul dificultăților vieții și împiedicându-i să cadă în capcana tentațiilor, a îndoielilor și necredinței. Dacă veți proceda astfel, veți auzi întotdeauna cuvintele: „Pace vouă!", căci acolo unde domnesc deja credința în Mine și iubirea Mea, Eu nu mai trebuie să fac nimic, decât să confirm ceea ce există deja.

De aceea, vă strig vouă, tuturor: pacea fie cu voi și să nu vă părăsească niciodată inimile, pentru ca Eu să pot intra oricând doresc în ele, fără să fiu nevoit să forțez porțile încuiate cu lacăte prin puterea voinței Mele, ci găsindu-le pregătite să Mă accepte ca Cel care am fost dintotdeauna (inclusiv pentru discipolii Mei de acum 2000 de ani): un lider, un ghid spiritual și un Părinte preaplin de iubire! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 21 - Păstorul cel bun
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 00:51 View PostDownload Post

Capitolul 21
Păstorul cel bun

Sfântul Ioan X" 1-l6: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar. Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. După ce le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Dar ele nu merg după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor”. Iisus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea. Iisus, deci, le-a zis iarăși: “Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt ușa oilor. Toți cei care au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit pentru ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun își dă viața pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie. Cel plătit fuge, pentru că slujește pentru plată și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel Bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele, așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și cum Eu cunosc pe Tatăl; și Eu îmi dau viața pentru oi. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și va fi o singură turmă și un singur Păstor”.
(9 martie 1872)

În acest capitol se vorbește despre adevăratul conducător, cel care își conduce aleșii către lumina adevărului, dar și despre falșii conducători, care pretind că își conduc supușii către lumină, deși sunt ei înșiși simple umbre ale întunericului. „Hoții și tâlharii" de care vorbește acest text se referă (din punct de vedere spiritual) la toți cei care încearcă să fure sau să distrugă partea cea mai nobilă a sufletului uman.

„Poarta” de care vorbește Evanghelia, reprezentată de Mine, se referă la singurul drum care conduce la adevărata cunoaștere. Metafora trebuie tradusă astfel: numai cei care nu și-au pierdut instinctul spiritual în labirintul acestei lumi, care au vegheat și nu au acceptat să le fie furat, iar dacă le-a fost furat, care și l-au recucerit înapoi, - numai ei sunt capabili să îmi recunoască vocea și învățătura, făcând deosebirea față de vocile și de învățăturile greșite ale falșilor profeți. Numai aceștia vor urma chemarea Mea, căci ei îmi vor recunoaște vocea în mijlocul corului de voci false.

În epoca actuală vă aflați deja în mijlocul acestei mișcări spirituale, în care - metaforic vorbind - hoții și tâlharii se cațără pe toate ferestrele și încearcă toate intrările pentru a pătrunde în casa Mea, pentru a fura de acolo comoara ascunsă în ea. Mai mult ca oricând, mințile oamenilor sunt agitate de tot felul de gânduri și de curente religioase, trezindu-le uneori inimile, iar alteori orientându-le în cele mai fanteziste direcții. Toți își fac reclamă, așa că nu mai poți recunoaște cu ușurință care sunt adevărata ușă și adevăratul păstor. Cu cât cei cu inimi credincioase se apropie mai mult de Mine, cu atât mai mare este rezistența opusă de ceilalți, mânați de interesele lor egoiste, pentru ca nu Eu, ci ei să fie victorioși în final. Această agitație, marcată de defăimări și de ură, va continua să crească în anii care vor urma. Cu cât influența Mea va crește, cu atât mai mare va fi rezistența care i se va opune. Copiii Mei vor fi încercați din greu, pentru a li se verifica astfel capacitatea de îndurare, dar mai ales credința și încrederea în adevăr, învățătura Mea nu are decât un singur obiect, și anume iubirea, în timp ce doctrinele celorlalți predică tot felul de alte lucruri: ura în locul iubirii, trufia în locul smereniei și intoleranța în locul toleranței. Și primii care aplică toate aceste virtuți negative sunt liderii mișcărilor respective. Se va repeta astfel evenimentul descris în capitolul 8 din Evanghelia lui Ioan, când evreii au încercat să Mă persecute și să Mă ucidă cu pietre. De data aceasta, pietrele vor fi aruncate însă asupra învățăturii Mele; falșii interpreți ai acestei învățături o vor atribui lui Satan și își vor proclama în loc propria lor doctrină, venită ─ chipurile ─ direct din cer. Mințile oamenilor își vor pierde astfel pacea interioară, devenind agitate, iar inimile lor vor fi cuprinse de fierbințeală. Ideile vor fi impuse prin forța pumnului, iar acolo unde ar fi trebuit să domnească pacea și iubirea se va naște fanatismul cel mai orb, care își va agita torța sa sângeroasă, sacrificând multe victime pe altarul doctrinei sale mincinoase.

Se vor împlini astfel cuvintele Mele: „Eu nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia!" Pretutindeni în creație, fricțiunea conduce la apariția luminii și căldurii, cei doi factori care stau la baza întregului univers și a vieții, în mod similar, fricțiunea spirituală conduce Ia un proces de purificare, care permite în cele din urmă nașterea luminii adevărului și căldura iubirii.

În mod paradoxal, tocmai munca „hoților și a tâlharilor" va fi cea care va accelera victoria planurilor Mele. Prin acțiunile lor pasionale, ei vor stimula mințile oamenilor, făcându-le să cumpănească și să compare. Chiar dacă la început vor fi urmați de mulți, treptat, o bună parte din aceștia vor înțelege că învățătura primită este falsă, căci nu vor descoperi în ea nimic din ceea ce li s-a promis, așa că își vor căuta un alt lider și o altă poartă. Ei vor realiza în cele din urmă că primii lideri nu doreau să îi ajute să găsească poarta adevărului, ci dimpotrivă, doreau să îi împiedice să treacă prin ea. Eforturile adversarilor Mei vor contribui astfel ele însele la victoria Mea finală, conducând chiar la ceea ce doreau să împiedice ─ respectiv la unificarea copiilor Mei cu Mine, la strângerea turmei sub conducerea păstorului cel bun. În fața pericolului, dușmanii Mei se vor retrage precum mercenarii, în timp ce Eu voi ști să-Mi apăr turma. Simțindu-se protejați, cei care Mă vor urma vor recunoaște în Mine adevăratul păstor și protectorul lor atotputernic.

Așa se vor petrece lucrurile! De aceea, nu vă temeți și nu vă lăsați cuprinși de disperare dacă veți constata că, deși numărul vostru va crește, puternicii voștri adversari vor așeza în fața voastră obstacole imense, pentru a scăpa ei înșiși de pericolele care îi amenință.

Pe de altă parte, nu vă lăsați cuprinși de o ardoare prea mare în dorința voastră de a-i converti pe alții! Nu este deloc ușor să ghidezi pe altcineva pe cărarea iubirii pure. Învățătura Mea presupune renunțarea la acele lucruri (lumești) pe care oamenii le iubesc cel mai mult, căci ea nu aparține acestei lumi și nu îi slujește acesteia, ci marii Mele lumi spirituale.

Este nevoie de o mare iubire și de multă dăruire pentru a scăpa de vechile obișnuințe, de vechile credințe și de confortul cu care te-ai obișnuit, dar mai ales pentru a suporta presiunea din ce în ce mai mare venită din partea lumii exterioare (dar și a propriului ego). V-am dat un exemplu în această direcție chiar în timpul vieții Mele, când i-am cerut unui om care dorea să Mă urmeze să își sacrifice toate posesiunile, iar el M-a părăsit cu tristețe. Veți păți de multe ori la fel, dacă îi veți încuraja pe oameni să urmeze calea în care credeți, devenind cu adevărat activi pe ea. Veți constata că vă vor părăsi, și în locul prietenilor de altădată, veți descoperi în ei cei mai mari adversari.

Așa se întâmplă cu oamenii cărora le lipsește maturitatea de a-Mi accepta învățătura. De aceea, așteptați ca cei flămânzi să vină singuri la voi. Abia atunci dați-le pâinea spirituală, dar numai în funcție de capacitatea lor de înțelegere, căci altminteri nu o vor putea digera, și în loc să îi ajutați, îi veți îmbolnăvi.

Nu este deloc ușor să faci pe altcineva să audă vocea Mea și să îmi urmeze învățătura. Chiar și voi, cei pe care i-am ghidat și i-am hrănit personal de o bună bucată de vreme, aveți de multe ori un comportament stupid, care face dovada slăbiciunilor sau îngustimii voastre, ca și cum nu ați fi beneficiat de marea grație de a-Mi asculta cuvintele direct din gura Mea. Vă lăsați în permanență amăgiți de iluzia aberantă că fericirea spirituală poate fi îmbinată cu desfătarea materială, căci prima vă solicită prea mult și vă cere sacrificii de sine prea mari pentru a le suporta. Dacă voi înșivă acționați astfel, ce le puteți cere celorlalți, care au ajuns până la ușă, dar nu au curajul să îi treacă pragul, lăsând în spate tot ce era important până atunci pentru ei? De aceea, alegeți-vă cu cea mai mare atenție prietenii!

În ceea ce îi privește pe adversari, nu vă faceți probleme în legătură cu ei. Cu cât va trece timpul și cu cât numărul celor din turma Mea va crește, cu atât mai cunoscută va deveni învățătura Mea, dar și opoziția pe care o va întâmpina. Lupta este inevitabilă, și numai cei perseverenți vor fi victorioși. Aceștia vor fi însă copiii Mei, căci ei știu că numai Eu îi pot conduce la destinația finală, căci Eu sunt poarta și singura cale care conduce în împărăția spirituală infinită, unde nu vor mai suferi, ci vor fi binecuvântați cu o mare fericire pentru tot ce au îndurat. Așa evoluează viața. Esența spirituală trebuie eliberată din materie. Sufletul omului trebuie separat de influența lumii exterioare, iar acest lucru nu poate fi realizat decât trecând prin aceleași încercări și suferințe prin care am trecut Eu, în timpul sejurului Meu terestru.

Va veni un timp când în lume nu va mai exista decât un singur păstor pentru turma sa. Este imposibil să slujești la doi stăpâni. Cel care își aduce omagiul său materiei se va îngropa în aceasta. Cel care se luptă însă să o învingă, aspirând către împărăția spirituală, se va elibera de tot ce îl trage în jos. Materia este prea densă și lumina nu o poate penetra. Numai corpul spiritual poate primi iubirea și lumina Mea cerească, și numai această lumină poate produce căldura vieții în care se poate dezvolta scânteia divină din sufletul vostru, ghidând-o din nou către sursa ei, care sunt Eu.

Acesta a fost scopul învățăturii Mele, al coborârii Mele pe pământ în trecut și al viitoarei Mele întoarceri printre voi.

Cu cât a doua Mea venire se apropie mai tare, cu atât mai intens va deveni conflictul dintre întuneric și lumină. La fel cum în fiecare dimineață lumina soarelui care răsare învinge întunericul nopții, alungându-l, soarele Meu spiritual va alunga „hoții și tâlharii", care nu pot lucra la lumina zilei, ci numai noaptea. Aceștia vor fi nevoiți să se retragă, să se convertească sau să se scufunde înapoi în bezna minților lor, până când - târziu - lumina va răsări în acestea.

La fel ca în trecut, lumea exterioară va dori să se opună planurilor și intențiilor Mele, dar opoziția ei nu va face decât să îmi accelereze victoria.

Perseverența conduce întotdeauna la succes. Statutul de „copil al Meu" trebuie cucerit prin mari sacrificii de sine, dar premiul justifică orice efort în această direcție. De aceea, pregătiți-vă cu toții în vederea primirii Mele. Lăsați-i pe ceilalți oameni să își urmeze calea așa cum cred de cuviință; nu vă faceți probleme în legătură cu evenimentele și complicațiile politice. Nu uitați că milioane de oameni sunt chemați să găsească poarta cea bună, care duce către lumină, scop în care sunt necesare foarte multe evenimente și circumstanțe diferite pentru a-i influența pe acești indivizi, căci nivelele lor de inteligență și de înțelegere sunt la rândul lor diferite. Această sarcină depășește cu mult chiar propria voastră putere de înțelegere, neputând fi realizată decât de Dumnezeu. Se știe însă că Acesta poate realiza foarte multe folosindu-se chiar și de cele mai mărunte instrumente.

Deocamdată atât despre Evanghelia lui Ioan. Speranța Mea este că v-am ajutat să înțelegeți mai bine anii Mei de apostolat, care au predeterminat - încă de acum 2000 de ani - evoluția viitoare a umanității de pe pământul vostru întunecat.

De aceea a fost păstrată cu atâta sfințenie Biblia, pentru a vă demonstra dincolo de orice posibilitate de tăgadă că încă din acea epocă s-au pus bazele istoriei umanității, și că tot ce s-a prezis atunci s-a îndeplinit sau urmează să se îndeplinească, până la ultima virgulă. Ce-i drept, numai cei născuți a doua oară, din punct de vedere spiritual, pot descifra aceste lucruri, ca și cum ar citi într-o oglindă care reflectă viitorul.

De aceea, aveți încredere în Mine și nu uitați cuvintele Mele: „Eu nu îl voi părăsi pe acela care nu Mă va părăsi".

Rămâneți cu Mine și veți auzi din ce în ce mai clar vocea păstorului. Veți deveni astfel din ce în ce mai capabili să le indicați celor din jur (celor orbi) calea către adevăr - calea care conduce către mântuire - prin cuvintele și prin exemplul vostru personal, astfel încât, în cele din urmă, pe pământ să nu mai rămână decât o singură turmă și un singur păstor. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 22 - Domnul se refera la moartea Sa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 01:08 View PostDownload Post

Capitolul 22
Domnul se refera la moartea Sa

Sfântul Ioan XVI. 16-23: „Peste putin timp nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putin timp Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal”. Deci, unii dintre ucenicii Lui au zis între ei: “Ce înseamna cuvintele acestea: „Peste putin timp nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putin timp Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal?” Ei ziceau deci: “Ce înseamna acestea: peste putin timp? Nu stim ce vrea sa spuna”. Iisus a cunoscut deci ca voiau sa-L întrebe si le-a zis: “Va întrebati între voi ca am zis: „Peste putin timp nu Ma veti mai vedea, si apoi iarasi peste putin timp Ma veti vedea”? Adevarat, adevarat va spun ca voi veti plânge si va veti vaieta, iar lumea se va bucura; va veti întrista, dar întristarea voastra se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile nasterii, se întristeaza, pentru ca i-a sosit ceasul; dar dupa ce a nascut pruncul, nu-si mai aduce aminte de suferinta, de bucurie ca s-a nascut un om pe lume. Tot asa si voi: acum sunteti plini de întristare, dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura si nimeni nu va lua de la voi bucuria voastra, în ziua aceea nu Ma veti mai întreba nimic. Adevarat, adevarat va spun ca orice veti cere de la Tatal în numele Meu, va va da”.
(19 martie 1872)

În capitolul de fata, la fel ca si în cel precedent, le sugerez discipolilor Mei cum se vor desfasura lucrurile când Eu îi voi parasi si ei nu se vor mai afla sub influenta Mea vizibila, ghidându-i.

În capitolul 15 din Evanghelia lui Ioan M-am comparat pe Mine cu o vie si pe discipolii Mei cu ramurile care nu pot face rod decât daca sunt atasate de vie.

Le-am sugerat prin aceasta comparatie care este soarta celor care nu îsi vor gasi salas în Mine, spunându-le ca singurii pacatosi vor fi aceia care vor sti ce au de facut si în ce trebuie sa creada, dar vor actiona în detrimentul acestei cunoasteri, spre deosebire de cei ignoranti, care nu vor putea fi pedepsiti. Le-am mai sugerat ca cel care crede în Mine nu este slujitorul legii Mele, ci o respecta întotdeauna în mod voluntar. Rostul pentru care am creat omul nu este sa-Mi fie supus, ci prieten, care trebuie sa urmeze sfatul prietenului sau mai întelept. Le-am mai spus ca daca doresc sa Ma urmeze pe Mine si învatatura Mea, vor intra în conflict cu lumea exterioara, si în timp ce Eu îi voi iubi, lumea îi va coplesi cu ura ei. Le-am dat însa si o speranta, spunându-le ca atunci când spiritul Meu va straluci asupra lor, placerile spirituale le vor depasi cu mult pe cele materiale, care vor disparea de la sine.

Am fost nevoit sa le spun în avans toate aceste lucruri discipolilor Mei, caci nu aveau înca nici o idee despre misiunea pe care urmau sa o primeasca. Se aflau înca prea puternic sub influenta personalitatii Mele si desi marturiseau în permanenta: „Stim ca esti trimis de Dumnezeu!., nu aveau înca o imagine clara despre misiunea Mea. Nu realizau înca importanta venirii Mele pe pamânt si nu întelegeau ce înseamna ca Ma voi întoarce acasa. Acest lucru era firesc, caci erau oameni, si la fel era gândirea lor. De aceea, am fost nevoit sa le vorbesc în diferite ocazii despre întoarcerea Mea acasa, pregatindu-i în vederea evenimentelor ce vor urma, lucru de care vorbeste si Ioan, discipolul Meu favorit, în textul de fata.

Le-am spus atunci ca urmeaza sa Ma întorc acasa, sa Ma despart de ei, avertizându-i ca acest lucru era absolut necesar. Am adaugat (asa cum precizeaza în continuare acest capitol) ca: „Mai am multe lucruri sa va spun, dar nu le-ati putea suporta la ora actuala”. Cuvintele Mele li s-au parut enigmatice si ei nu le-au putut întelege: „Peste putin timp nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putin timp Ma veti vedea, caci Ma voi duce la Tatal”. Cum ar fi putut crede discipolii Mei ca peste putin timp voi fi capturat si ucis, când Ma vazusera de atâtea ori evadând si scapând din tot felul de situatii, care mai de care mai periculoasa?

Cum si-ar fi putut imagina ei ca o fiinta trimisa de Dumnezeu poate fi ucisa? Tot ce le-am spus atunci despre ridicarea Mea la cer, despre moartea si învierea Mea, era imposibil de înteles pentru ei. Realitatea cruda avea sa le demonstreze însa cât de adevarate au fost aceste cuvinte. Abia dupa petrecerea evenimentelor au înteles ei care era misiunea lor, cine eram Eu si ce reprezenta aceasta lume.

Toate învataturile despre împaratia lui Dumnezeu pe care le-am predicat frecvent discipolilor Mei în acele timpuri, despre importanta învataturii Mele si a respectarii ei, si exemplele pe care li le-am dat, spunându-le ca cel care se îndeparteaza de Mine trebuie sa plateasca, am continuat sa le predic mai târziu în toate limbile pamântului, prin trimisii Mei si prin evenimentele care s-au succedat. Eu le strig tuturor oamenilor: „Nu va îndepartati de Mine, caci în afara Mea nu exista mântuire si alinare în aceasta lume!. La fel ca în acele zile, când i-am anuntat pe adeptii Mei de apropiata Mea plecare, reconfortându-i însa la gândul ca Ma vor mai vedea, va strig voua si tuturor credinciosilor astazi: „Nu va rataciti de pe cararea cea dreapta! Caci în afara Mea nu exista decât întunericul, iar fericirea revederii Mele, dupa ce ati ratacit o vreme fara rost, va fi mare!. Vai însa celor care îmi vor întoarce pentru totdeauna spatele! Ei merg pe calea întunericului, a materiei grosiere, si vor trece printr-un proces dificil si îndelungat de purificare pentru a redobândi ce au pierdut si pentru a reface ceea ce a fost calcat în picioare.

Le-am spus atunci discipolilor Mei ca parasirea lor facea parte din planul sejurului Meu pe pamânt, înca înainte de producerea evenimentelor, am anticipat spunându-le ca la început îi voi parasi pentru scurta vreme, pentru a-i ajuta astfel sa se obisnuiasca cu absenta Mea temporara, învatând sa se descurce singuri, în compensatie, le-am spus ca le voi trimite un ajutor: pe cel care alina, respectiv Spiritul lui Dumnezeu.

Chiar daca uneori le mai strig si astazi copiilor Mei: „Nu-ti pierde cumpatul daca nu Ma vei mai vedea pentru o vreme!., asta înseamna de fapt: „Copilul Meu, nu dispera daca vor veni momente în care lumea exterioara si evenimentele ei te vor coplesi, iar tu nu vei mai simti mâna Mea si nu vei mai auzi vocea Mea! Chiar daca lumea te rasplateste pentru devotiunea ta cu dispret, ura si batjocura, persevereaza, caci în curând Ma vei vedea, Ma vei auzi si Ma vei simti din nou. Ma vei recunoaste în limbajul naturii, Ma vei simti în forta invizibila care controleaza evenimentele si Ma vei auzi în vocea blânda care îti vorbeste în inima ta!.

Asa cum le-am prezis acum 2000 de ani discipolilor Mei, spunându-le ca vor trebui sa treaca prin clipe amare si prin mari suferinte, la fel le spun astazi tuturor credinciosilor care se simt mai atasati de Mine decât de lumea exterioara. Revenirea Mea în inimile lor greu încercate, convingerea ferma pe care o vor dobândi din cauza încercarilor lor, ca soarele va straluci din nou de dupa cortina norilor, în toata gloria lui, încalzind si dând viata tuturor, îi va ajuta sa uite în curând de suferinta amara, întarindu-le credinta în Mine.

Misiunea discipolilor Mei dupa moartea Mea era mult prea importanta pentru a nu-i antrena pentru ea în conditiile cele mai dificile cu putinta. Ei trebuiau sa se obisnuiasca cu absenta Mea, învatând sa actioneze independent, dar corect.

Scoala la care au învatat discipolii Mei este astazi calea tuturor celor care doresc sa-Mi calce pe urme si sa-mi devina discipoli. Le-am spus atunci adeptilor Mei: „Lumea va va urî si va va persecuta, caci voi nu sunteti din aceasta lume!”

La fel va spun si voua, astazi: cu cât Ma veti iubi si Ma veti urma mai îndeaproape, cu atât mai mare va fi opozitia lumii si a majoritatii semenilor vostri, pâna când evenimentele care se vor produce îi vor pregati sa devina la rândul lor receptivi în fata realitatii superioare.

Toate aceste consecinte sunt naturale si necesare, caci nu este deloc simplu sa devii un copil al Creatorului tuturor lucrurilor vizibile si invizibile. Daca un asemenea copil face un progres spiritual remarcabil, el va intra inevitabil în conflict cu lumea exterioara si cu oamenii obisnuiti. Ura lumii va creste direct proportional cu iubirea Mea pentru el. De aceea, nu fiti descurajati daca nu Ma veti mai vedea pentru o vreme, caci va veni în curând clipa în care Ma veti vedea din nou.

Uneori sunt nevoit sa va parasesc, pentru a vedea ce înseamna sa depindeti exclusiv de puterea voastra. Va trebui sa demonstrati atunci daca sunteti într-adevar capabili sa marturisiti public ceea ce va încânta atât de mult atunci când îmi cititi Cuvântul, înfruntându-va astfel teama de lumea exterioara.

Chiar credeti ca sunteti atât de curajosi cum va considerati uneori? Priviti exemplul discipolului Meu Petru! În Gradina Ghetsimani M-a aparat cu spada sa, dar la scurt timp s-a lepadat de Mine. Daca un om ca Petru a putut gresi, va puteti da seama cum ati reactiona voi în momente de mare cumpana. De aceea, sunt nevoit sa va încerc din când în când curajul, pentru a va întari astfel credinta în Mine. Daca cel care M-a cunoscut în persoana s-a lepadat de Mine, la ce M-as putea astepta din partea voastra, care nu M-ati vazut niciodata, ci doar Mi-ati auzit vocea blânda în inimile voastre?

De aceea, sunt nevoit sa va parasesc uneori, lasându-va sa va luptati cu circumstantele exterioare, pentru a întelege astfel ce ati realizat pâna acum si ce anume va lipseste înca.

Reamintiti-va cuvintele Mele: „Vointa este puternica, dar trupul este slab!. Sunt cuvinte importante, caci caracterizeaza perfect natura umana, în momentele voastre de entuziasm credeti ca puteti duce în spinare un elefant, dar când trebuie sa treceti la fapte, chiar si o musca se dovedeste o povara prea grea pentru voi.

De aceea, analizati-va cu atentie inimile, pentru a vedea de câta iubire si de câta credinta dispuneti. Atunci când, uneori, îmi simtiti absenta, nu disperati, ci asteptati cu încredere întoarcerea ghidului si Parintelui vostru.

Cu cât va veti cunoaste mai bine slabiciunile, cu atât mai usor va va fi sa întelegeti de câta iubire aveti nevoie pentru a transpune în practica ceea ce în exaltarea voastra emotionala vi se pare extrem de usor. Numai atunci veti cunoaste cu siguranta calea care conduce la Mine. La fel ca în cazul discipolilor Mei, antrenati de absenta Mea, veti întelege de câta vointa aveti nevoie pentru a va duce la bun sfârsit misiunea umana si pentru a deveni copii adevarati ai lui Dumnezeu.

Va spun toate acestea ca un avertisment, ca sa nu va lasati cuprinsi de o exaltare prosteasca, asumându-va poveri pe care nu le puteti duce. Dar si ca o consolare, ca sa va ajute sa depasiti momentele dificile în care Tatal vostru ceresc pare sa fie absent. Reamintiti-va atunci de cuvintele adresate de El discipolilor Sai: „Peste putin timp, nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putin timp, Ma veti vedea din nou!” Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 23 - Destinația eternă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 01:21 View PostDownload Post

Capitolul 23
Destinația eternă

Sfântul Ioan XVI" 5-6: „Dar acum Mă duc la Cel care M-a trimis; și nici unul dintre voi nu Mă întreabă: “Unde Te duci?” Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima”.
(18 martie 1872)

Acest text se potrivește de minune pentru această duminică. Deși pare ușor de înțeles, el conține o serie de aspecte pe care nici măcar nu le bănuiți.

Voi sunteți convinși că de vreme ce am vorbit tot timpul de Tatăl și de Fiul, le-am spus aceste cuvinte discipolilor Mei pentru a-i pregăti în vederea apropiatelor evenimente, care urmau să reprezinte încheierea în glorie a sejurului Meu pe pământ. Eu nu le puteam explica relația Mea cu Iehova decât în termenii relației tată-fiu, o metaforă ușor de înțeles pentru mintea lor lumească, care exprimă perfect, prin corespondența ei spirituală, relația dintre iubire și înțelepciune. Într-adevăr, în calitatea Mea de înțelepciune, Eu M-am întrupat pe pământ, dar în calitatea Mea de Iubire, am rămas Creatorul și Păstrătorul etern al întregului univers.

Le-am spus atunci: „Dar acum Mă duc la Cel care M-a trimis; și nici unul dintre voi nu Mă întreabă: “Unde Te duci?” Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima”.

Această predicție neașteptată, potrivit căreia puteam fi separat de ei, nu corespundea deloc concepției lor limitate despre divinitatea și misiunea Mea, lucru care i-a umplut de tristețe. De aceea, ei n-au știut ce să mai creadă și nu Mi-au pus nici o întrebare în legătură cu această plecare a Mea. Le-am reamintit astfel de întrebarea la care nu s-au gândit singuri: „Unde Te duci?" Pur și simplu, nu-și puteau imagina că i-aș părăsi vreodată. Ajunseseră să creadă în Mine ca într-un Dumnezeu coborât pe pământ pentru a elibera umanitatea de cătușele sale lumești, dar nu știau unde aș putea pleca. Erau convinși, datorită cuvintelor și miracolelor Mele, de originea Mea divină, dar în multe domenii gândirea lor rămăsese absolut lumească, în consecință, trăgeau deseori concluzii greșite și de multe ori nu îmi înțelegeau metaforele, acuzându-Mă că le vorbesc în dodii sau că este imposibil de înțeles ce le spun.

Le-am spus atunci: „Mă duc la Cel care M-a trimis!” Astăzi, după atâtea secole, vă întreb din nou, pe voi și întreaga umanitate: „Încotro mergeți, și cine este cel care v-a trimis?” La fel ca și Mine, toate ființele create au un scop în viață, o menire pentru care s-au născut, chiar și materia cea mai grosieră si mai solidă, care reprezintă expresia vizibilă a spiritelor împietrite și condamnate.

La ora actuală, perioada de încercare se apropie de sfârșit. De aceea, îi întreb în permanență pe oameni (prin evenimentele politice, sociale, religioase și naturale pe care li le trimit): „încotro vă îndreptați?”, pentru ca ei să-și aducă aminte cine sunt și de ce se află pe pământ.

Pentru a curăța aerul de miasmele acumulate, vântul spiritual care îmi precede a doua venire pe pământ stimulează toate activitățile, la fel cum procedează vântul cald al primăverii în planul material. Oamenii încep astfel să se întrebe: „De ce mă aflu aici?", „Cine sunt eu?", sau „Care este destinația mea finală (încotro mă îndrept)?"

De îndată ce începe să-și pună asemenea întrebări, cel care gândește se trezește între două lumi: una vizibilă și alta invizibilă. El nu se mai simte satisfăcut de puținele indicii pe care i le oferă lumea tranzitorie și își pierde pacea interioară. Omul vede că tot ce se naște sfârșește prin a muri, trecând printr-un proces continuu de transformare. De aceea, el ajunge să se întrebe: „De unde veniți voi, creaturi misterioase și minunate, și încotro vă îndreptați?"

Cu aceste întrebări îi salută el pe cei care se nasc, și tot cu ele se desparte el de cei care mor. Este firesc în aceste condiții să-și pună aceleași întrebări el însuși, conștient că reprezintă o enigmă mai profundă și mai complexă decât toate celelalte semne vizibile la un loc. Aceste întrebări, care se nasc în mod firesc în mintea oamenilor din când în când, îi obligă pe mulți dintre ei să analizeze mai profund existența și să studieze aspectele ei spirituale. Dacă rezultatele finale ale acestor studii nu le oferă o claritate suficient de mare, ei încep să se îndoiască și continuă să caute, încercând să obțină o înțelegere mai bună.

Această stare de agitație mentală a fost dintotdeauna începutul marilor revoluții spirituale, dar și al celor lumești. Ea se datorează vântului spiritual, care bate de fiecare dată când umanitatea este pe punctul de a cădea complet în somnul confortabil al plăcerilor lumești, trezind-o.

La ora actuală, acest vânt a început din nou să bată, mânat de două cauze principale: pe de o parte, apropiata Mea revenire pe pământ, ca o încununare apoteotică a misiunii pe care am îndeplinit-o cândva; și pe de altă parte, din cauza înclinațiilor din ce în ce mai accentuate ale oamenilor (de la cei mai copilăroși și până la cei mai maturi) către plăcerile lumești, care tind să înlocuiască astăzi orice aspirație spirituală. De aceea, tot mai multe ființe umane încep să se întrebe din nou (unele dintre ele într-o manieră inconștientă): „încotro ne îndreptăm? De ce ne aflăm aici?" Din cauza răspunsului neadecvat oferit de actualul trend spiritual la aceste întrebări, există tendința la ora actuală ca oamenii să renunțe la toate valorile de tip conservator, la modul de viață experimentat de strămoșii lor, încercând să descopere ceva nou, pe cât posibil adevărul.

Oamenii intuiesc astăzi din ce în ce mai mult existența lumii invizibile. Eforturile oamenilor de știință de a demonstra că nu există decât materia, nu și un plan spiritual, se dovedesc în zadar. Oamenii simt că golul din inimile lor nu poate fi umplut de explicațiile grosolane ale intelectului, iar vechile întrebări apar din nou la suprafață.

Tot mai mulți oameni simt nevoia să se elibereze din cătușele lor, din cercul strâmt din fier în care îi obligă să trăiască liderii lor, care nu doresc altceva decât să profite de pe urma lor.

Acest conflict la nivel planetar este absolut necesar înainte de a doua Mea venire, pentru decantarea apelor, astfel încât să nu fiu nevoit să am de-a face atunci decât cu cei cu adevărat preocupați de planul spiritual, de dorința de a afla de unde provin, de ce se află aici și încotro se îndreaptă. Aceștia vor fi cei care vor supraviețui tuturor furtunilor, păstrându-și puritatea în mijlocul murdăriei egoismului lumesc și al inconștienței. Aceștia vor alcătui turma Mea, iar Eu voi fi păstorul lor, și numai al lor.

Merită să vă puneți și voi aceste întrebări extrem de serioase, copiii Mei, pe care v-am ales din atâția pentru a comunica direct cu voi, astfel încât să deveniți un exemplu pentru cei din jur. Însăși durata vieții care vă mai este acordată pe acest pământ vă silește să vă puneți întrebarea: „încotro ne îndreptăm?" Nu uitați nici o clipă responsabilitatea pe care v-ați asumat-o din clipa în care ați dorit să auziți Cuvântul lui Dumnezeu, Tatăl vostru. Ați primit răspunsul la cererea voastră, dar odată cu el a venit și obligația de a pune în practică ceea ce auziți, căci ascultarea Cuvântului divin fără transpunerea lui în practică este absolut inutilă.

Dacă nu puneți în practică Cuvântul Meu, deși l-ați auzit direct de la Mine, sunteți de două ori mai vinovați decât cei care nu acționează pentru că nu îl cunosc.

Atunci când le-am spus că urmează să Mă despart de ei, pentru a Mă întoarce la Cel care M-a trimis, inimile discipolilor Mei s-au umplut de tristețe. Cum credeți că vă veți simți voi, dacă vă veți întoarce la Cel care v-a trimis? De aceea, faceți toate eforturile pentru a ajunge în împărăția Mea, folosind corect și investind capitalul pe care vi l-am încredințat, și nu îl îngropați în pământ, precum servitorul cel leneș din parabola Mea. În caz contrar, veți ajunge imaturi într-o lume a spiritelor mature, și vă veți simți nefericiți într-o lume a celor fericiți.

Atunci când vă veți întoarce la Cel care v-a trimis, asigurați-vă că veți intra în împărăția spiritelor cel puțin cu convingerea că ați făcut tot ce v-a stat în puteri, dată fiind cunoașterea de care ați beneficiat. Aveți grijă să îmi folosiți cuvintele și învățăturile astfel încât soldul final al vieții voastre să indice cât mai multe fapte bune și cât mai puține greșeli. Numai așa veți cunoaște starea de pace mentală și veți putea răspunde fraților voștri care vă vor întreba: „încotro te duci?", indicând către dimineața iubirii eterne: „Mă îndrept acolo de unde am venit, într-un loc care facilitează progresul spiritual etern și apropierea continuă de Părintele și de Creatorul meu!"

Le-am spus acum 2000 de ani discipolilor Mei: „Mă duc la Tatăl Meu care M-a trimis!” Eram deja absolut convins că Mi-am îndeplinit perfect misiunea, deși partea ei cea mai dificilă abia urma să se producă. La fel ar trebui să răspundeți și voi, conștienți că ați triumfat asupra tuturor încercărilor și tentațiilor, și așteptând plini de încredere să primiți cununa cu lauri a victoriei.

Eu nu-i pot condamna în aceeași măsură pe cei care nu cunosc deloc sau aproape deloc Cuvântul Meu pentru acțiunile lor, prin comparație cu cei care îmi cunosc și îmi înțeleg bine învățătura, dar refuză să acționeze în acord cu ea. Atunci când păcătuiesc în mod intenționat împotriva ei, aceștia merită să fie pedepsiți, fiind acuzați - nu de Mine, ci de propria lor conștiință - de slăbiciune și lipsă de credință, căci dacă s-ar fi bazat mai mult pe ajutorul primit din cer, nu s-ar fi lăsat prinși într-o măsură atât de mare în capcana plăcerilor lumești, mergând până la pierderea demnității lor spirituale.

De aceea, respectați cuvintele Mele, copiii Mei! Nu vă limitați doar la citirea lor și la satisfacțiile intelectuale pe care vi le oferă, ci luați-le în serios, căci numai respectarea strictă a celor două porunci ale iubirii poate face din voi copii adevărați ai Creatorului întregii infinități.

Voi nu puteți înțelege pe deplin, în toată semnificația și profunzimea lui, premiul pe care vi-l ofer, căci nu cunoașteți încă împărăția Mea spirituală. Dacă ați ști însă cât vă invidiază îngerii și marile Mele spirite pentru privilegiul de care dispuneți, ați fi cu adevărat mândri de faptul că v-ați născut și puteți reveni la Acela care reprezintă însăși esența iubirii, o iubire pe care inima omenească nu o poate cuprinde.

Cât de mare este Iubirea Divină Supremă, care dorește să facă din voi copiii ei, mergând până acolo încât a fost dispusă să își asume cel mai umil statut pe planeta voastră întunecată pentru a demonstra că, după îndeplinirea misiunii ei (pe care a realizat-o omul Iisus), Înțelepciunea va fuziona din nou cu Iubirea, din care s-a născut cândva, stabilind astfel calea care trebuie parcursă de toți cei care doresc să obțină acest statut divin!

Într-adevăr, M-am întors atunci la Tatăl care M-a trimis. La fel ar trebui să procedați și voi: să faceți toate eforturile pentru a ajunge la aceeași destinație, pentru a primi din mâna Lui cununa de lauri a victoriei, binemeritată pentru lupta și pentru suferințele voastre - așa cum am făcut Eu acum aproape 2000 de ani, în întruparea Mea ca om. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitoul 24 - Adevarata rugaciune
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 01:41 View PostDownload Post

Capitoul 24
Adevarata rugaciune

Sfântul Ioan XVI" 23: „În ziua aceea, nu Ma veti mai întreba nimic. Adevarat, adevarat va spun, ca orice veti cere de la Tatal în numele Meu, va va da”.
(19 martie 1872)

Versetul ales pentru aceasta duminica din anul catolic ecleziastic arata cum, pentru a-i consola pentru pierderea persoanei Mele, le-am oferit discipolilor Mei speranta ca vor putea primi de la Tatal ceresc tot ceea ce îi vor cere, atât timp cât acel lucru le va fi cu adevarat necesar. Le-am prezentat atunci aceasta perspectiva fericita pentru ca ei sa poata ramâne în contact spiritual cu Mine, spunându-le ca desi nu voi mai fi într-o forma vizibila, voi continua sa le aud rugaciunile si voi contribui la îndeplinirea lor.

Acest fragment din Biblie este usor de înteles, dar daca îl veti examina cu mai multa atentie, veti descoperi ca el contine o încarcatura mult mai profunda. Pentru a întelege mai bine aceasta analogie si interpretarea ei, va trebui sa raspundem mai întâi la întrebarea: „Ce este de fapt rugaciunea?"

Asa cum v-am spus deja de multe ori pâna acum, voi rostiti foarte multe cuvinte, dar nu aveti nici o idee ce înseamna ele. Acest lucru demonstreaza cât de putine lucruri stiti despre profunzimea, forta si puterea cuvântului, ca expresie a gândului. De aceea, sunt nevoit de foarte multe ori sa va atrag atentia asupra semnificatiei anumitor cuvinte individuale din Biblie, pentru a le putea întelege corect. Atât timp cât nu veti cunoaste aceasta semnificatie, nu vom putea vorbi de o adevarata întelegere a textelor biblice, chiar si a celor mai simple dintre ele. Altfel spus, întelepciunea incomensurabila a Bibliei va va ramâne complet inaccesibila. Daca va veti multumi cu semnificatia literala a cuvintelor, care este extrem de superficiala, tot ce veti obtine din lectura Bibliei va fi o oarecare alinare în momentele dificile ale vietii voastre pamântesti.

Revenind la textul nostru din Evanghelia lui Ioan, va propun sa raspundem mai întâi la întrebarea: „Ce este rugaciunea?", pentru a întelege care este semnificatia ei spirituala atunci când îmi este adresata direct, Mie, Domnului si Creatorului atotputernic si omniscient.

Ei bine, o rugaciune înseamna sa-i implori cuiva mai puternic decât tine ajutorul, în anumite circumstante în care propria ta putere se dovedeste insuficienta. Altfel spus, este o cerere pentru a primi o asistenta activa, fie pentru tine însuti, fie pentru o alta fiinta care are nevoie de ajutor.

Ce dovedeste aceasta implorare? Ea dovedeste un singur lucru: propria ta neputinta. De vreme ce nu poti detine controlul, esti nevoit sa ceri ajutor de la cineva mai puternic.

Daca cel care implora vine la cineva foarte puternic cu o rugaminte si apeleaza la numele unei a treia persoane sau al unui prieten bine intentionat, al carui nume spera sa îi fie de ajutor în influentarea persoanei influente pe care doreste sa o convinga, asta înseamna ca cel care implora se foloseste de numele cuiva foarte drag celui puternic, sperând ca acesta îi va satisface astfel propria cerere.

Asa se explica de ce le-am cerut discipolilor Mei sa îi adreseze Tatalui ceresc rugamintile lor în numele Meu si de ce le-am promis anticipat ca nici una din rugaciunile tor nu va ramâne fara raspuns. Am dorit sa le reamintesc astfel de propria lor neputinta, de incapacitatea lor de a realiza singuri lucrurile pe care le doresc, pastrând astfel vie în memoria lor viata si activitatea Mea pe pamânt, caci numai în acest fel (mânati de aspiratia lor spirituala) puteau evalua ei corect lucrurile lumesti, cerând ceea ce trebuie si neinterpretându-le gresit.

Le-am indicat acest tip de adresare a rugaciunii pentru a-i ajuta sa îsi amplifice în permanenta credinta în Mine, adica în Cel care, desi nu mai era alaturi de ei în plan vizibil, continua sa le fie alaturi din planul spiritual. Acest lucru avea sa-i ajute sa creada în coborârea Mea din ceruri si sa le transmita inclusiv altora credinta de nezdruncinat în ajutorul pe care îl puteau primi de la Fiinta Suprema care era simultan Creatorul, Sustinatorul, Domnul si Parintele lor.

Este evident ca în calitatea Mea de Dumnezeu, Eu nu aveam nevoie de cererile lor adresate Mie, stiind înca de la începutul timpurilor care vor fi nevoile lor si ce anume era mai bine pentru ei. Unicul scop al rugaciunii este acela de a trezi în oameni credinta ca Eu nu sunt doar un Dumnezeu atotputernic, în fata caruia trebuie sa se închine îngroziti, ci si un Parinte preaplin de iubire, care le stau la dispozitie copiilor Mei care se apropie cu blândete de Mine. Un Judecator Suprem nu va raspunde niciodata la o rugaciune adresata cu ardoare, dar un Parinte plin de iubire da.

Mi-am oferit atunci intermedierea (în calitatea Mea de Fiu al lui Dumnezeu), spunându-le: „Ceea ce veti cere în numele Meu, Tatal din ceruri va va da!", numai pentru ca în timpul vietii Mele pamântesti ei au putut fi martorii iubirii, tolerantei si rabdarii Mele în fata slabiciunilor celorlalti. Acest lucru le-a permis sa îsi faca o idee cât de cât corecta despre Tatal care a raspuns întotdeauna cererilor adresate Lui de Fiul sau preaiubit, Iisus. Numai în acest fel putea deveni inaccesibilul Iehova disponibil pentru ei. Altfel spus, numai în acest fel puteau capata ei curajul de a-si înalta inimile catre Mine, capatând încrederea ca daca se vor ruga în numele Meu sau daca îmi vor adresa direct rugaciunile lor, vor primi un raspuns favorabil.

Pe aceasta cale, legatura spirituala pe care am stabilit-o între Mine (în calitatea Mea de om) si ei, pe de o parte, si între ei si Iubirea Mea (adica Tatal ceresc), pe de alta parte, avea sa nu mai fie întrerupta niciodata.

Discipolii Mei s-au risipit apoi în lume, plini de credinta, si Mi-au predat Evanghelia, au facut miracole si chiar si-au sacrificat vietile, caci legatura lor cu Mine s-a pastrat neîntrerupt, ferindu-i de tentatiile lumii materiale si facându-i sa aspire în permanenta catre cele spirituale.

Ei au dat astfel un exemplu etern referitor la puterea credintei, a rugaciunii adresate Mie de o inima pura, plina de aspiratie spirituala, care îsi exprima anticipat recunostinta pentru binecuvântarea pe care ar fi primit-o oricum, chiar daca nu Mi-ar fi cerut-o.

Iata, copiii Mei, cât de mare este profunzimea care se ascunde în spatele cuvântului „rugaciune". Cu cât ea este mai profunda, cu atât mai mare este bucuria pe care i-o aduce celui care a înaltat-o catre Mine! Din punct de vedere lumesc, credinciosul spera ca rugaciunea sa va fi ascultata, bucurându-se anticipat, lucru care îi sporeste credinta în atotputerea Celui care îndeplineste rugaciunile si iubirea fata de El. În plan spiritual, el se apropie de Mine ca de un Parinte al întregii creatii, cu credinta ca Dumnezeu cel intangibil, care îmbratiseaza totul cu iubirea Sa, nu poate dori altceva decât ceea ce este bun si drept, îndeplinind astfel orice cerere justa.

Pe scurt, exista întotdeauna o legatura între Creator si fiintele create de El, iar aceasta nu este bazata pe teama, pe închinarea în fata tronului unui Dumnezeu atotputernic si plin de mânie, sau a unui judecator sever. Nu, la baza ei stau iubirea si credinta pe care o are orice copil care stie ca depinde întru totul de protectorul si parintele sau.

Iubirea, si nu teama, este cea care sustine aspiratia inimii, facând-o sa se îndrepte cu bucurie catre Tatal etern si imuabil al tuturor fiintelor create. Aceasta este legatura cea mai frumoasa care exista în natura, legatura iubirii dintre tata si copilul sau, de dragul caruia a creat tot ce exista, sustinând si perfectionând continuu opera sa. Aceasta este singura legatura adecvata pe care o puteti stabili cu un Spirit pur ca Mine, dar si singura care poate ajuta un om sau o fiinta creata sa îsi atinga nobletea întregului sau potential spiritual.

De aceea, copiii Mei, încercati sa întelegeti ce înseamna „sa te rogi., sa te îndrepti catre Mine în numele lui Iisus Hristos. Numele lui Iisus se refera la sacrificiul suprem pe care l-am facut cândva din iubire pentru voi si pentru restul spiritelor. Aduceti-va aminte de suferinta Mea si nu va cultivati orgoliul.

Aduceti-va aminte de iubirea Mea si nu mai cultivati ura. Aduceti-va aminte de sacrificiul Meu si renuntati la orice rautate. De câte ori invocati numele Meu, amintiti-va ca trebuie sa practicati voi însiva virtutile pe care le-am manifestat într-o maniera atât de perfecta în timpul pelerinajului Meu pe pamânt.

Rugaciunile pe care Mi le adresati va vor ridica mai presus de cele lumesti, ghidându-va catre împaratia Mea spirituala, în care placerea Mea suprema este aceea de a-Mi rasplati adeptii, acordându-le tot ce este mai bun pentru ei, din punct de vedere spiritual.

Daca ati înteles ce înseamna rugaciunea si cine este Cel caruia îi este adresata ea, trebuie sa mai lamurim un aspect: ce anume puteti cere, astfel încât sa aveti speranta ca macar o parte din cererea voastra va fi îndeplinita.

În aceasta privinta, cei mai multi oameni comit o grava eroare. Ei nu se roaga decât atunci când sufera, sau atunci când doresc sa obtina diferite beneficii lumesti ori alte lucruri lipsite de însemnatate.

Explicatia anterioara v-a aratat care este adevarata natura a rugaciunii adresate Mie. Va reamintesc cu aceasta ocazie ca am afirmat cândva ca: „împaratia Mea nu apartine acestei lumi!” si ca: „Cel care doreste sa Mi se roage Mie, trebuie sa o faca întru spirit si adevar!”

Aceste cuvinte va arata cu claritate ca nu trebuie sa-Mi cereti lucruri lumesti si ca acest lucru nu face decât sa arate lipsa voastra de respect si de iubire fata de Mine, de vreme ce Ma considerati un simplu judecator sau monarh caruia îi adresati cererile voastre, sperând sa-l mituiti pentru a va îndeplini scopurile.

Priviti lumea în care traiti si toate prostiile care Mi se cer în numele ei. Nu mai vorbesc de toti sfintii la care se roaga oamenii, în speranta ca acestia vor interveni pentru ei. Daca ar fi cu adevarat constienti de faptele lor, oamenii ar trebui sa se rusineze de maniera nedemna în care încearca sa-L miluiasca pe Dumnezeu, Creatorul si Domnul infinitatii, înjosindu-L si atragându-L catre lucrurile nesemnificative ale vietii de zi cu zi. Ei nu realizeaza ca majoritatea suferintelor lor nu provin de la Mine, ci din propria lor atitudine gresita fata de viata.

Daca Eu îi acord omului liberul, arbitru, iar acesta face prostii, atragând asupra sa boli si accidente de pe urma carora poate cel putin sa obtina anumite beneficii spirituale, de ce as interveni pentru prevenirea lor, de vreme ce le fac atâta bine? Eu nu doresc sa contribui la bunastarea lumeasca a oamenilor, ci la împlinirea menirii lor pe acest pamânt. De ce le-as îndeplini Eu copiilor Mei dorintele care nu le pot face decât rau?

O, oameni orbi si nedemni! Voi sunteti la fel ca si copiii mici, care doresc sa-si bage cu orice pret mâna în foc, caci nu stiu înca faptul ca acesta nu ofera doar lumina, ci si o caldura pe care ei nu o pot suporta.

Daca ati sti pentru ce Mi se roaga oamenii!... Unii se roaga pentru bani, altii pentru sanatate, pentru succes, altii se plâng ca moartea le-a rapit pe cineva drag, sau se roaga pentru copiii lor, cerându-Mi sa le ofer luxul si placerile lumesti care conduc direct catre iad". Nimeni nu tine seama ca daca le-as îndeplini rugaciunile, cei dragi ar suferi din punct de vedere spiritual. Ei nu tin cont de faptul ca suferinta si accidentele sunt însasi piatra de temelie a evolutiei spirituale, care aseaza obstacole în calea celor lenesi, ce se complac în activitati lumesti, având tendinta sa ignore complet progresul lor spiritual.

Voi le doriti copiilor vostri tot ce este mai bun pe lume, sanatate, avere, o viata lunga si o pozitie sociala cât mai înalta. Ei bine, daca voi le doriti copiilor vostri tot ce credeti ca este mai bun pentru ei, cu atât mai mult ar trebui sa-Mi permiteti acest lucru Mie, care doresc sa-Mi educ copiii asa cum înteleg Eu, astfel încât sa se poata bucura plenar de toate fericirile pe care le-am pregatit pentru ei în împaratia Mea si pe care le pastrez exclusiv pentru ei. Eu le doresc înainte de toate sanatate spirituala, bogatie de iubire si maretie prin smerenie, astfel încât sa poata conduce, alaturi de Mine, marea Mea creatie.

Dupa cum vedeti, nici Eu nu doresc altceva decât le doriti voi copiilor vostri. Singura diferenta este ca pentru a deveni copiii Mei, voi trebuie sa mergeti la alte scoli decât cele la care va trimiteti propriii copii. Acesta este singurul punct în care opiniile noastre difera.

De altfel, voi nu sunteti preocupati de soarta copiilor vostri decât pentru o scurta perioada de timp, în timp ce Eu sunt preocupai de viitorul etern al copiilor Mei, carora le rezerv o viata plina de fericire, pe care ei nu o pot nici macar banui la ora actuala.

Cred ca întelegeti deci ca tot ce pot face Eu cu rugaciunile voastre prostesti este sa le scriu pe nisipul moale, pentru a fi spulberate de primul vânt, în timp ce dispozitiile Mele sunt scrise cu litere nepieritoare pe tabla eternitatii. De aceea, gânditi-va bine ce îmi cereti si nu va mai rugati Mie pentru distrugerea copiilor vostri! Eu i-am creat pentru viata eterna, în calitate de spirite angelice, si nu pentru o viata a penibilelor placeri lumesti, în care sa se complaca precum animalele.

Ori de câte ori îmi cereti ajutorul, nu uitati ca Eu stiu anticipat ce doriti sa-Mi cereti si ca nu-Mi puteti solicita nimic nou. Aduceti-va aminte ca nu ati fi intrat niciodata în necaz daca ati fi ascultat învataturile Mele si ca tot acestea va pot scoate din actuala suferinta. Nu uitati ca singura voastra consolare este credinta în Mine. Eu însumi am dat dovada de o mare credinta atunci când, în Gradina Ghetsimani, pus în fata celei mai mari încercari prin care trebuia sa trec în calitatea Mea de om, M-am rugat: „Tata, ia aceasta cupa de la buzele Mele!” Dar ea nu a fost luata, asa ca am fost nevoit sa o beau pâna la ultima picatura. Aduceti-va aminte si de cuvintele care au urmat: „Dar mai presus de orice, faca-se voia Ta!” Aceste cuvinte, de mare supunere în fata destinului asumat, trebuie sa va serveasca la rândul vostru drept ghid suprem în viata pe care o aveti de petrecut pe pamânt.

Da, rugati-va în numele Meu, invocati-Ma în adâncul inimii voastre. Aceasta invocare va va alina si va va aduce pacea sufleteasca de care aveti nevoie, si veti putea spune astfel ca v-ati facut datoria fata de Mine. Cât despre împlinirea rugaciunilor voastre, lasati-o în întregime pe seama Mea, caci Eu stiu cel mai bine ce este bun pentru voi si ce nu.

Eu vad mai departe decât voi si nu pot îndeplini orice cerere a copiilor Mei imaturi. De ce? Pentru ca, întotdeauna, adultii vad mai clar care este adevarul si sunt mai sensibili decât copiii. Cam aceasta este relatia dintre voi si Mine.

De aceea, aveti încredere în Mine! Eu stiu cel mai bine cum si când trebuie sa daruiesc, dar si cum si când trebuie sa iau. Cararile mele sunt insondabile, si de multe ori, tocmai când voi va vaitati si va lamentati mai tare, îngerii Mei se bucura mai puternic pentru voi.

Le-am spus odata discipolilor Mei sa aiba încredere în intentiile Mele pline de iubire. Va cer si voua aceeasi încredere, caci fara ea nu veti putea progresa nici macar cu un pas, ci va veti plânge soarta si veti sfârsi ca atei. Aveti încredere în firul care va leaga de Tatal, caci Acesta trage de el si încearca sa va scoata afara din labirintul vietii. Desi pare uneori atât de distant, Tatal preaplin de iubire este întotdeauna mai aproape de voi decât v-ati putea imagina.

Rugati-va, dar nu îmi cereti imposibilul, adica lucruri lumesti, caci Eu sunt spirit, si la fel sunteti si voi. Eu nu pot judeca lucrurile decât din perspectiva spirituala, si voi aveti la rândul vostru datoria sa învatati înca din timpul acestei vieti pamântesti sa acordati celor spirituale importanta cuvenita, cu mult mai presus de importanta celor materiale.

Daca veti proceda în acest fel, ceea ce le-am spus cândva discipolilor Mei vi se va aplica si voua: „Orice veti cere în numele Meu vi se va da!” Puteti fi absolut siguri de aceasta, cu atât mai mult cu cât îmi repet acum promisiunea în fata voastra. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 25 - Promisiunea Mângâietorului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 01:55 View PostDownload Post

Capitolul 25
Promisiunea Mângâietorului

Sfântul Ioan XV" 26: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine”. Sfântul Ioan XVI" 7: „Totuși, vă spun adevărul: Vă este de folos unde Mă duc, căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite”.
(20 martie 1872)

Aceste versete se găsesc în două capitole diferite din Evanghelia lui Ioan. Primul afirmă că urmează să le trimit discipolilor Mei Mângâietorul, Spiritul Adevărului, care le va arăta că tot ce i-am învățat a fost corect, iar cel de-al doilea indică faptul că moartea Mea este absolut necesară pentru împlinirea celor afirmate despre Mine și despre misiunea Mea. În capitolul 2 se spune: „Dacă nu voi pleca, Mângâietorul nu va veni la voi!” Am dorit să le arăt astfel că plecarea mea la „Tatăl", după cum M-am exprimat atunci, ca să Mă înțeleagă, însemna pe de o parte încheierea misiunii Mele pe pământ și pe de altă parte era absolut necesară pentru începerea misiunii lor, în acord cu planul Meu de mântuire a umanității.

Dacă un învățător își părăsește elevii înainte ca ei să atingă maturitatea, dar dorește să le permită să își continue studiile, el numește de regulă un suplinitor care să îi termine cursul. Este exact ce am făcut Eu.

Misiunea Mea pe pământ nu ar fi putut fi împlinită decât dacă ei nu ar fi fost inițiați pe deplin în învățătura Mea. Mai întâi de toate, trebuia să îmi închei prezența pe pământ printr-un act suprem de umilință și de iubire, ca o lecție practică a învățăturii Mele. Urma să le demonstrez astfel discipolilor Mei ce sacrificii presupune învățătura Mea, arătându-le printr-un exemplu etern ce trebuie să suporte un veritabil discipol al Meu, respectiv să-și dea viața pentru credința sa, lucru care s-a și întâmplat - mai târziu cu foarte mulți dintre ei. Prin învierea care a urmat trebuia să le demonstrez însă că moartea nu are nici o putere asupra Mea. Între timp, adică până la ridicarea Mea la cer sau până la întoarcerea în împărăția Mea, era de datoria Mea sacră, ca învățător și maestru al lor, să le trimit un suplinitor, pentru a-și încheia studiile și pentru a-i ajuta să-și revină după greaua lovitură a pierderii Mele (în forma vizibilă pe care Mi-o asumasem). Le-am promis așadar un Mângâietor, pe care la acea dată ei și l-au imaginat mai degrabă ca pe o persoană, decât ca pe o putere.

La vremea când le-am spus aceste lucruri (alături de multe altele), gândirea lor era încă prea lumească și ei nu au putut înțelege semnificația spirituală a glorioaselor Mele cuvinte de rămas bun. De aceea, am adăugat: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar nu le-ați putea suporta acum”. Altfel spus: „Eu nu pot transforma lucrurile spirituale în concepte lumești. Deși aveți credință, voi sunteți încă niște copii minori din punct de vedere spiritual, așa că trebuie să vă supuneți ultimei consacrări, care va face din voi niște adevărați bărbați, permițându-vă să înțelegeți și să transmiteți mai departe tot ce ați auzit de la Mine".

Coborârea Duhului Meu asupra lor i-a ajutat să se nască a doua oară, din punct de vedere spiritual. Altfel spus, Spiritul Meu a desăvârșit procesul de separație a esenței lor spirituale de învelișul lumesc. Viața lor rațională a încetat și în inimile lor a început viața spirituală, în acest fel, discipolii Mei au fost înzestrați cu puterea de a vorbi și de a acționa în strict acord cu învățătura Mea, desăvârșind astfel pentru totdeauna opera de mântuire pe care am început-o Eu.

Tot ce s-a întâmplat atunci cu discipolii Mei s-a repetat mai târziu în fiecare secol cu anumiți indivizi pe care i-am ales în acest scop. Nu Mi-au lipsit niciodată discipolii credincioși, gata să-și dea oricând viața pentru convingerile lor. Au existat întotdeauna adversari, dar și susținători fervenți ai învățăturii Mele, pentru care am plătit un preț atât de mare. Misiunea lor a fost de fiecare dată aceeași: de a se asigura că învățătura și credința autentică nu cădeau în uitare, în mijlocul atâtor interpretări greșite și abuzive.

Chiar și în secolul vostru există asemenea oameni inspirați, iar numărul celor care îmi urmează adevărata învățătură și care sunt destinați să reprezinte pietrele de temelie ale împărăției Mele crește pe zi ce trece, deși umanitatea se scufundă astăzi din ce în ce mai mult în interesele sale lumești, în acest fel, Mă asigur că voi găsi destule inimi credincioase la a doua Mea venire pe pământ. Căci nu voi mai predica a doua oară pentru urechi surde! Dimineața a început deja să răsară și ochii spirituali ai adepților Mei trebuie pregătiți, pentru a putea suporta lumina strălucitoare a iubirii Mele și apariția Mea în mijlocul lor fără să fie orbiți.

În acele zile de demult le-am promis discipolilor Mei un Mângâietor. La fel și astăzi, Eu alin fiecare inimă devotată Mie, oferindu-i mângâierea pe care nu o poate dărui decât adevărata credință, care corespunde Cuvântului Meu.

La ora actuală, adevăratul Mângâietor vine să își facă sălaș în inimile oamenilor care înțeleg și aplică corect cele două porunci ale iubirii. Pentru a-Mi accelera opera, am fost de acord să vă explic prin mesaje directe tot ce nu au putut înțelege la vremea lor discipolii Mei, întrucât nu erau pregătiți pentru aceasta. Acum, când mesajele Mele curg din toate părțile, am coborât deja din punct de vedere spiritual pe pământul vostru, predând și ghidându-Mi copiii la fel cum făceam odinioară. Înfățișarea Mea vizibilă nu vă este încă accesibilă, căci ea nu ar face decât să-i oblige pe cei care se îndoiesc să creadă, lucru care ar fi împotriva liberului arbitru pe care le-am instituit.

Îmi aleg astăzi din nou discipolii care au misiunea să semene sămânța de aur a învățăturii iubirii, dar acum nu mai este necesar să-i ghidez așa cum am făcut-o odinioară. La vremea aceea am fost nevoit să Mă folosesc de alte mijloace: a trebuit să vin Eu însumi și să le demonstrez prin cuvintele și faptele Mele existența lui Dumnezeu. Acum, aceste mijloace ieșite din comun nu mai sunt necesare, căci știința, care studiază creația Mea cosmică, le-a deschis destule căi celor care știu să observe cu ochiul spiritului pentru a Mă putea regăsi pretutindeni și pentru a Mă putea recunoaște.

La ora actuală, predarea prin mijloace coercitive s-ar împotrivi înseși învățăturii religioase. Numai cei care doresc să rămână orbi mai pot contesta astăzi existența lui Dumnezeu, care este manifestat pretutindeni în creația Lui, în cele înalte ca și în cele joase, inclusiv în inima omului. Numai asemenea oameni orbi mai pot contesta existența lui Dumnezeu, legiuitorul, dar și Părintele vostru plin de iubire, după cum afirmă Biblia. Cel care, cu toate greșelile fără număr ale oamenilor, practică în permanență iertarea în locul răzbunării, răbdarea în locul judecății severe, și care nu dorește altceva decât să instituie viața eternă în locul morții spirituale.

La ora actuală, Mângâietorul locuiește în inimile voastre. Numai de voi depind pacea și liniștea voastră. Nu mai trebuie să trimit astăzi un nou Mângâietor, căci voi L-ați primit deja de la Mine. Acum, numai de voi depinde practicarea riguroasă a învățăturii primite, prin cuvintele și faptele voastre, demonstrând astfel că sunteți copiii Mei, discipolii Mei în epoca modernă.

Nu vă faceți probleme din cauza profeților care încalcă anumite precepte religioase autentice. Chiar și ei reușesc să-și trezească o parte din adepți, dar mai devreme sau mai târziu aceștia vor constata că le lipsește esențialul: Mângâietorul care să le aline inimile și pe care l-am promis cândva celor care-Mi vor deveni adevărați discipoli.

Oricâte clădiri ar ridica ei pentru curentele religioase pe care le predică, cei care nu se vor întoarce în casa Mea simplă, în care nu domnesc decât iubirea și înțelepciunea, nu se vor bucura de Mângâietor în aceste momente de restriște, căci le va lipsi adevărata convingere și adevărata credință. Altfel spus, ei nu vor trăi întru spiritul adevărului, pe care l-am promis cândva discipolilor Mei și pe care l-am trimis lor, dar și tuturor celor care cred în Mine, înțelegându-Mă întru spirit și adevăr și practicându-Mi în acest fel învățătura.

Așa cum v-am demonstrat ceva mai devreme, nu există decât un singur adevăr. Cei care nu țin cont de el își clădesc construcțiile pe nisip. Când marile furtuni lumești și spirituale care trebuie să purifice acest pământ vor veni, casele lor, clădite pe nisipul moale al gândirii raționale, vor dispărea fără urmă, cu tot cu fundamentul pe care au fost construite. Singura clădire care va rezista până la capăt, dovedind astfel că reprezintă adevărul cel unic, va fi cea construită pe temelia Cuvântului Meu, a cuvântului lui Dumnezeu și al Creatorului întregului univers. Căci ceea ce a afirmat Dumnezeu însuși, demonstrându-le apoi spiritelor Sale printr-un sacrificiu de talia celui făcut de Mine pe pământ, nu poate fi altfel decât imuabil. Singurii amăgiți vor fi cei care vor refuza să asculte avertismentele și apelurile venite din natura vizibilă și invizibilă, căutându-l pe Mângâietor prin rațiunea lor, deși acesta nu poate fi găsit decât cu inima.

De aceea, aduceți-vă aminte de cuvintele pe care le-am spus discipolilor Mei, înregistrate îndeosebi în capitolele 15, 16 și 17. Sunt extrem de importante, căci sunt cuvintele de adio ale Tatălui vostru, rostite înainte de ultimul Său act de iubire, prin care a pus piatra de temelie a edificiului Său spiritual, pe care l-a lăsat pe pământ, dar a cărui semnificație depășește cu mult epoca în care a trăit și cea actuală.

„Mângâietorul" pe care l-am promis atunci discipolilor Mei era conținut deja în aceste cuvinte (înregistrate de adeptul Meu favorit, Ioan). Discipolii Mei nu le-au înțeles la vremea aceea, dar voi, care sunteți mult mai bine pregătiți pentru înțelegerea și aplicarea învățăturii Mele, puteți descoperi cu ușurință în aceste cuvinte „Mângâietorul" care vă poate ilumina, inspira și întări în fața evenimentelor care vor urma, la fel cum, odinioară, Spiritul Meu i-a întărit pe discipolii Mei pentru a-și putea înfrunta destinul cu puterea sufletească de care aveau nevoie.

Deși nu vă așteaptă momente la fel de grele ca cele cu care s-au confruntat discipolii Mei în misiunea lor, nu veți putea evita nici voi lupta cu lumea exterioară, cu plăcerile ei și cu semenii voștri care nu au apucat-o pe calea cea dreaptă, ci pe cea greșită.

Ceea ce le-am profețit atunci discipolilor Mei vi se va întâmpla inclusiv vouă: „Lumea vă va urî, căci voi nu faceți parte din ea”. Altfel spus, principiile voastre sunt diferite de cele ale majorității oamenilor, care vă vor respinge din această cauză. Dar chiar acestea sunt momentele în care „Mângâietorul" este cel mai aproape de voi, oferindu-vă ca răsplată pentru încercările din această viață scurtă desfătările eterne ale vieții spirituale, pentru că voi ați urmat Cuvântul rostit de Tatăl vostru, de Domnul Iisus Hristos, care și-a sacrificat viața fizică pentru a salva ființele muritoare de la pierzania spirituală.

Aceasta este marea mângâiere pe care le-o ofer tuturor celor care fac fapte bune, în spiritul învățăturii Mele.

Nu alungați Mângâietorul din inimile voastre, și astfel nu veți fi alungați de Acela care l-a trimis! Vă face această promisiune Cel care a revărsat deja asupra voastră atâtea binecuvântări spirituale, atâta alinare, și care v-a dăruit deja atâta pâine cerească. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 26 - Duminica Rusaliilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 02:05 View PostDownload Post

Capitolul 26
Duminica Rusaliilor

Sfântul Ioan XIV" 23: „Iisus a răspuns și i-a zis: “Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința împreună cu el”.
(24 martie 1872)

Acest verset poate fi explicat cu ușurință, căci este cât se poate de natural ca cineva care nutrește o afecțiune pentru altcineva, mai înțelept și aflat pe o poziție superioară, să facă tot ce îi stă în puteri pentru a-i câștiga acestuia respectul și iubirea. El va încerca să-și demonstreze propriul respect și propria iubire, acționând conform sfaturilor mai nobilului său prieten, sau instrucțiunilor maestrului și învățătorului său. Afecțiunea celui dintâi atrage după sine iubirea celui din urmă. Între cei doi se creează astfel o legătură spirituală, la fel ca aceea dintre membrii unei familii care trăiesc în armonie unii cu alții.

Aceasta este semnificația relativă a cuvintelor rostite cândva de Mine în fața discipolilor Mei, care reprezentau inclusiv un avertisment prin care îi sfătuiam să nu renunțe după plecarea Mea la calea pe care au apucat-o, când nu vor mai resimți influența directă a cuvintelor și faptelor Mele, să continue să respecte Cuvântul Meu și să trăiască în acord cu el, din iubire față de Mine. Le-am spus în mod deliberat toate aceste lucruri în avans discipolilor Mei, știind la ce tentații îi va supune lumea exterioară în încercarea de a-i împiedica să își ducă la bun sfârșit misiunea.

Le-am atras de asemenea atenția asupra unui aspect pe care nu-l înțeleseseră încă, respectiv asupra faptului că Eu și Tatăl eram una și că cel care M-a văzut pe Mine L-a văzut simultan pe Tatăl. Așa cum spuneam mai devreme, gândirea lor era încă foarte lumească la acea vreme și nu puteau concepe existența unei lumi spirituale și a unei ființe spirituale superioare într-un corp fizic. Uneori li se părea că au înțeles corect acest concept, dar această convingere nu dura niciodată prea mult. De aceea, ori de câte ori sesizam pericolul dispariției ei, eram nevoit să o trezesc din nou în inimile lor, cu atât mai mult cu cât se apropiau ultimele Mele momente pe pământ, despre care știam că vor fi extrem de amare și că vor reprezenta o lovitură cumplită pentru adepții Mei, întrucât aceștia nu puteau crede că este cu putință așa ceva.

De aceea, le-am promis un Mângâietor, încercând astfel să le ușurez pe cât posibil gândul pierderii persoanei Mele vizibile.

Ceea ce le-am spus atunci discipolilor Mei a rămas la fel de valabil și pentru generațiile viitoare, pentru toți cei care o apucă pe calea cea dreaptă a credinței și iubirii. Căci cei care doresc să Mă iubească, nu pot face acest lucru decât respectând cuvintele Mele.

Respectarea prin fapte a cuvintelor Mele reprezintă piatra unghiulară care demonstrează seriozitatea celor care afirmă că doresc să Mă urmeze pe calea blândeții și a negării de sine, pe care am inaugurat-o Eu însumi, întorcându-Mi spatele plăcerilor materiale și orientându-Mă exclusiv către lumea spirituală eternă.

Din păcate, foarte mulți oameni de pe pământ nu înțeleg adevărata semnificație a „iubirii de Dumnezeu”, pe care o interpretează așa cum le convine. Eu nu le stau însă alături! În calitatea Mea de Fiu, dar și de Tată, Eu nu-Mi pot face sălaș în inimile lor, căci spațiul rămas liber pentru Mine este mult prea redus, majoritatea spațiului fiind umplut de grijile lor materiale. Ei nu-și aduc aminte de Mine și de învățătura Mea decât atunci când se întâlnesc la biserică sau când experiențele amare ale vieții și accidentele prin care trec le amintesc că dincolo de lumea materială există un univers spiritual, că deasupra ambelor lumi domnește un lider și un susținător care le permite oamenilor să-L descopere ca Părinte, în pofida faptului că în majoritatea timpului îl neglijează complet.

Eu nu-Mi pot îndeplini promisiunea că îmi voi face sălaș în inimile acestor oameni care nu-Mi permit să merg alături de ei decât în măsura în care îi pot ajuta în afacerile lor lumești, căci ei nu Mă iubesc așa cum trebuie. Știind că nu le doresc decât binele și că sfaturile Mele sunt bune, ei Mă privesc cu o oarecare bunăvoință, fără să fie însă absolut convinși că exist inclusiv ca persoană. De aceea, nici nu sunt dispuși să Mi se dăruiască în întregime, respectând întru totul poruncile Mele, căci acest lucru ar însemna să renunțe la multe din plăcerile lor lumești, lucru imposibil - în viziunea lor - atât timp cât omul trăiește în această lume, și nu în cea de dincolo.

Acești oameni (care se numără cu milioanele) mai au încă un drum lung de parcurs și foarte multe experiențe amare de înfruntat până când vor înțelege că simpla bunăvoință adresată Mie nu este suficientă și nu le este de nici un folos. Din punctul Meu de vedere, nu există decât două posibilități: fie Mi se abandonează în întregime, fie se aruncă în brațele lumii.

Ei își vor căuta pretutindeni pacea și odihna, și vor da vina pe tot ce se poate: pe natură, pe Mine, pe circumstanțele exterioare sau pe destin, după cum îl numesc ei, dar nu vor recunoaște niciodată că ei înșiși sunt cauza nenorocirilor lor. Mângâietorul Meu nu va veni la ei, pentru simplul motiv că ei nu înțeleg că pacea nu poate fi obținută cu ajutorul lumii exterioare, neputându-se naște decât din interiorul ființei.

Dacă asistați la creșterea răutății lumii, dar și a nemulțumirilor oamenilor, a cruzimii și egoismului lor, acest lucru se datorează faptului că nimeni nu recunoaște adevărata cale care conduce la starea de pace și la mulțumirea de sine, respectiv supunerea necondiționată în fața voinței Mele. Atât timp cât va continua goana după plăcerile trecătoare ale acestei lumi, după posesiunile lumești și după puterea oferită de poziția socială, oamenii vor continua să se îndepărteze din ce în ce mai tare de sursa profundă a adevăratelor virtuți spirituale, și chiar cuvântul „iubire", folosit de ei, nu va desemna altceva decât plăcerea lumească pe care o vânează cu orice preț.

Așa se explică numeroasele sinucideri care se petrec la ora actuală în lume, căci oamenii nu mai suportă o viață în care nu au reușit să obțină plăcerile pe care le-au dorit. Acest lucru arată cât de puțin cred ei în valorile religioase sau în conceptul vieții spirituale eterne, în care îi așteaptă răsplata pentru faptele lor bune, dar și pentru cele rele. Ei se vor trezi acolo în situații în care vor fi nevoiți să elimine răul din ei, dacă vor dori să câștige o poziție mai bună în lumea spiritelor.

În cazul celor care Mă urmează și doresc să demonstreze prin acțiunile lor iubirea pe care Mi-o poartă, progresul spiritual este obstrucționat de opinia majorității, care îi răsplătește cu ură și dispreț pentru binecuvântarea pe care o revarsă în jurul lor, la fel cum s-au petrecut cândva lucrurile cu discipolii Mei.

Această luptă continuă cu lumea exterioară este însă absolut necesară pentru dobândirea relației filiale cu Mine. Dacă nu ar exista această dorință a Ființei Supreme de a face din voi copiii Ei, ați putea trăi liniștiți după standardele majorității, care îmi plătesc un anumit tribut pentru învățătura pe care le-am oferit-o, dar încearcă în permanență să adapteze această învățătură la nevoile lor lumești.

Nu aceasta a fost însă intenția Mea, atunci când am venit pe pământ. Le-am spus atunci discipolilor Mei: „Cine Mă iubește, să respecte Cuvântul Meu!” La fel vă spun vouă astăzi: „Dacă Mă iubiți, transpuneți Cuvântul Meu în faptele voastre!"

Acum 2000 de ani, discipolii Mei au fost nevoiți să se confrunte fie cu păgâni, fie cu evrei fanatici, cărora trebuiau să le predice Evanghelia Mea. La fel se petrec lucrurile și astăzi. Sunteți înconjurați din toate părțile de păgâni și de necredincioși, pe de o parte, și de fanatici religioși, pe de altă parte. Aceștia din urmă au mintea îngustă și nu sunt interesați decât de ceremoniile exterioare ale cultului de care aparțin. Primii nu cred în nimic, căci le convine să trăiască în acest fel, în timp ce cei din urmă cred că dacă urmează cu strictețe ceremoniile lor, își fac pe deplin datoria față de Mine.

Le-am promis cândva discipolilor Mei că le voi trimite un Mângâietor care să-i ghideze în mijlocul dificultăților. La fel vă promit și vouă, celor care Mă iubiți cu adevărat, dorind să respectați Cuvântul Meu în spiritul lui.

Dacă nu ați dispune de această promisiune a lui Dumnezeu, care dorește să-și răsplătească din abundență copiii pentru greutățile cu care sunt nevoiți să se confrunte pe cale, nu ar fi deloc de mirare dacă până și cei mai zeloși dintre voi ați eșua în misiunea voastră, pierzând orice speranță că ați mai putea salva o parte cât de mică a umanității de la pierzania completă. Dar Cel care deține în mâinile Sale frâiele creației sunt Eu, Domnul și Părintele vostru. De aceea, vă promit din nou că Eu îmi voi face sălaș în inimile tuturor celor care Mă iubesc și îmi respectă Cuvântul, ghidându-i și fiindu-le învățător. Voi conduce apoi aceste suflete mature către toți cei loviți de soartă, dezamăgiți de efemeritatea acestei lumi și care tânjesc după valori mai permanente.

Îi voi întări în permanență pe discipolii Mei actuali în credința lor, în încrederea pe care o au în Providența Mea și îmi voi face sălaș în inimile lor, compensând astfel toate suferințele prin care sunt nevoiți să treacă din cauza Mea și a învățăturii Mele, pentru a-și putea păstra astfel, în mijlocul confuziei create de pasiunile lumești, perspectiva clară asupra lucrurilor și pentru a-și putea urma cu strictețe misiunea. De aceea, urmați cu perseverență cuvintele Mele și învățătura Mea!

Știți de ce vă transmit astăzi voința Mea prin intermediul scribilor și slujitorilor Mei?

Motivul pentru care mesajele Mele directe către voi au devenit extrem de frecvente în ultimii ani, dăruindu-vă pâinea din ceruri, lucru care nu s-a mai întâmplat din vremea când am trăit personal pe pământ, este faptul că se apropie timpul când lumea va atinge apogeul rătăcirii sale, deviind complet de la scopul pentru care am creat-o. Pentru a nu fi pierduți cu toții, am aranjat astfel lucrurile încât Cuvântul Meu să ajungă într-o manieră directă la câțiva dintre voi, pentru a nu putea fi pervertit sau ascuns de metaforele de care se folosesc de regulă profeții Mei, ci prezentat într-o formă cât se poate de clară, căci se apropie a doua Mea venire pe pământ și doresc să-i întâlnesc atunci pe ai Mei.

Acum 2000 de ani, răspândirea Cuvântului Meu era mult mai dificilă. Apariția tiparului a facilitat în mare măsură lucrurile, răspândind cu ușurință strălucirea iubirii și grației Mele eterne ori de câte ori întunericul pasiunilor lumești amenință să preia complet controlul pe pământ.

Le voi deschide astfel ochii celor necredincioși și le voi explica celor care trăiesc în litera Scripturii adevărata semnificație a Bibliei Mele, astfel încât nimeni să nu se poată folosi vreodată de pretextul că nu a cunoscut adevărul, condamnându-Mă pe Mine în condițiile în care singurul vinovat este el.

Doresc să vă întăresc astfel pe voi, cei puțini care continuați să păstrați în inimile voastre comorile pe care vi le-am dăruit, risipiți în diferite țări ale lumii! Aveți încredere în Mine! Eu Mi-am făcut sălaș în inimile voastre și vă voi ghida personal, atât timp cât veți respecta în continuare Cuvântul Meu, iubindu-Mă mai presus de orice. V-am revelat în aceste comunicări directe totul: pe Mine însumi, creația Mea și relația omului cu Dumnezeu și cu lumea. Nu mai aveți astfel nici o scuză de genul ignoranței. Mai sunt încă printre voi oameni care nu înțeleg semnificația spirituală profundă a Cuvântului Meu, dar acestora le voi trimite Mângâietorul și Duhul Sfânt sub forma experiențelor amare și a îndoielilor, astfel încât să alung din inimile lor chiar și această ultimă rămășiță întunecată, căci cei chemați să își ajute semenii trebuie să știe exact ce au de făcut și ce nu trebuie să facă.

Cuvintele Mele sunt simple și clare, atât timp cât nu sunt interpretate în fel și chip, în lumina iubirii de sine. Aceasta este întotdeauna predispusă către găsirea unor pretexte care să îi justifice faptele, dar Eu nu voi ține cont de pretextele ei.

De aceea, testați-vă în permanență credința, căci iubirea de Dumnezeu nu este un joc care poate fi practicat din când în când, atunci când vă convine vouă!

Viața este limpede și cauza Mea sacră, în spatele acestei vieți pământești amăgitoare există o altă viață, eternă și autentică, în care pretextele și minciunile nu funcționează, căci ea este apanajul lui Dumnezeu, care nu cunoaște decât un singur adevăr.

De aceea, practicați cu perseverență iubirea de Dumnezeu și punerea în practică a Cuvântului Meu! Vă veți aduce astfel singuri cel mai mare serviciu, căci această iubire vă va dărui conștiința calmă a datoriei împlinite, precum și o mai bună poziție în lumea de apoi.

Eu nu sunt un judecător sever sau un Dumnezeu mânios, și nu doresc să devin astfel. După cum v-am spus de nenumărate ori, Eu sunt un Părinte plin de iubire, un păstor providențial care dorește să-și conducă turma pe pajiștea cea bună, departe de regiunile periculoase, pline de prăpăstii și de obstacole în calea vieții spirituale.

Eu nu vă doresc decât binele, căci sunt Eu însumi bunătate. Nu vă doresc decât iubire, căci sunt Eu însumi iubire. Doresc să vă transform în ființe superioare, spirituale, căci sunt Eu însumi Ființa Spirituală Supremă, care nu dorește în jurul Ei decât copii capabili să locuiască în împărăția Ei, care să nu-și găsească bucuria decât în Ea. Asta am înțeles atunci prin cuvintele: „Cine Mă iubește” să respecte Cuvântul Meu!”

De aceea, respectați învățătura Mea și deveniți demni de iubirea Mea, pentru a împlini astfel cuvintele Evangheliei, Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 27 - Cuvintele de rămas bun ale Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 02:19 View PostDownload Post

Capitolul 27
Cuvintele de rămas bun ale Domnului

Sfântul Matei XXVIII" 18-20: „Iisus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată autoritatea Mi-a fost data în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.

Le-am spus aceste cuvinte discipolilor Mei pe Muntele Galileii, atunci când am apărut în fața lor după învierea Mea. Nu mai erau cuvintele lui Iisus, fiul tâmplarului din Nazaret, care se adresa discipolilor Săi, ci cuvintele lui Dumnezeu, Domnul întregii creații, adresate copiilor și adepților Săi, tuturor celor care credeau în învățătura Lui. Sejurul Meu pământesc s-a încheiat odată cu moartea Mea pe cruce. Prin învierea Mea, am renunțat la statutul de om și Mi-am recăpătat întru totul statutul divin.

Le-am spus cu o ocazie anterioară discipolilor Mei că Eu și Tatăl din ceruri eram una și că cel care M-a văzut pe Mine, L-a văzut practic pe Tatăl. Aceste cuvinte nu le erau însă foarte clare. Deși acceptau faptul că eram un om înzestrat cu o putere a voinței mai mare decât ceilalți oameni, imaginea lor despre Dumnezeu era diferită și nu putea fi reconciliată încă cu personalitatea Mea.

După învierea Mea - un act cu totul excepțional în viziunea oamenilor - ideea lor despre divinitatea Mea s-a apropiat mai mult de adevăr. Ea nu a ajuns însă la apogeu decât după ridicarea Mea la cer, când au recunoscut în sfârșit că Eu eram Acela cu care M-am identificat de atâtea ori până atunci.

Revenind la textul de mai sus, trebuie să încep prin a vă oferi câteva explicații, pentru a înțelege mai bine relația dintre discipolii Mei de la acea vreme și Mine, căci ele se aplică inclusiv vouă și generațiilor viitoare.

Așa cum, după înmormântarea Mea, discipolii Mei au rătăcit o vreme pierduți și dezolați, plângând moartea învățătorului lor, ba chiar îndoindu-se de misiunea Mea divină, la fel procedați și voi, cei de astăzi, credincioși și necredincioși deopotrivă, care nu vă puteți decide dacă trebuie să credeți chiar tot ce vi s-a spus sau să respingeți întreaga învățătură.

Discipolii Mei de atunci nu aveau toți aceeași putere de înțelegere și nici nu aplicau cu aceeași ardoare învățătura Mea. Așa se face că nu toți erau convinși de divinitatea Mea. De aceea, am fost nevoit să Mă folosesc de anumite manifestări extraordinare, inclusiv după învierea Mea, pentru a-i convinge chiar și pe cei slabi că Eu eram Acela cu care M-am identificat atâta vreme și că învățătura Mea nu le era destinată numai lor, ci și întregii lumi a oamenilor și a spiritelor, pentru eternitate.

La ora actuală, situația se repetă întocmai. Sunt nevoit astăzi să-i trezesc din nou pe cei adormiți, cu forța, prin evenimentele care se vor produce și prin haosul care va fi instaurat pe planeta voastră. Sunt, nevoit să-i întăresc pe cei parțial treziți și să-i protejez pe cei complet treziți, pentru ca îndoielile și rătăcirile să nu sufoce sămânța pe care am cultivat-o.

Credeți cumva că atunci când voi apărea a doua oară pe pământul vostru, într-o formă vizibilă, veți crede orbește, fără a-Mi cere dovezi în acest sens? Nici vorbă! Mulți vor fi cei care se vor îndoi, care Mă vor contesta, persecuta și urî. La fel ca acum 2000 de ani, când marii preoți i-au mituit pe soldații romani pentru a afirma că trupul Meu a fost furat din mormânt, raționaliștii, savanții și preoții de astăzi vor face tot ce le va sta în puteri, la a doua Mea venire pe pământ, să-i convingă pe oameni de contrariul celor afirmate de Mine.

Să nu credeți cumva că toți cei care îngenunchează acum în fața altarelor construite pentru Mine vor accepta cu ușurință ideea că M-am întors, mai ales când vor auzi unde am apărut pentru prima dată și care au fost primele Mele cuvinte adresate vouă.

Acum 2000 de ani, evreii au refuzat să creadă că Cel pe care L-au crucificat nu era un om obișnuit, deși făcusem atâtea miracole pentru ei. De aceea, după învierea Mea nu M-am putut arăta întregului popor evreu, ci numai discipolilor Mei. Așa se face că nu am putut demonstra decât unui număr mic de credincioși că tot ce am afirmat de-a lungul timpului (fie direct, fie prin analogii) despre învierea Mea și despre cucerirea morții era adevărat.

Această stare de lucruri se va repeta din nou la a doua Mea venire. La început, doar un mic număr de credincioși adevărați Mă vor recunoaște ca Dumnezeu și Domn al întregii creații infinite. Ei vor fi singurii în fața cărora voi apărea, spunându-le, la fel cum le-am spus discipolilor Mei pe Muntele Galileii: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”.

Așa vor suna cuvintele adresate de Mine micului grup de discipoli pe care i-am ales pentru răspândirea viitoare a Cuvântului Meu divin, pentru care am plătit cândva un preț atât de mare și pe care l-am sigilat cu sângele Meu. La fel ca discipolii Mei de odinioară, acești puțini aleși vor renaște din nou, fiind înzestrați cu întreaga Mea putere, pentru a putea demonstra mesajul Meu prin cuvintele și prin faptele lor, pavând astfel calea pentru întoarcerea Mea pe pământ, astfel încât să nu întâlnesc aici decât inimi devotate Mie, și nu suflete rătăcite.

Acest proces a și început, căci influența Mea asupra acestui mic număr de adepți care trebuie să-Mi paveze calea este deja activă, chiar dacă nu Mă mai manifest astăzi într-o formă vizibilă, ci într-una spirituală. Aceștia sunt chemați să facă astăzi tot ce au făcut acum 2000 de ani discipolii Mei de odinioară. De aceea, mesajul Meu către voi toți este următorul: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ". Nu vă îndoiți de iubirea Mea, de învățătura și de promisiunea Mea, pe care am adresat-o întregii umanități, deci inclusiv vouă. Căci Eu am fost, sunt și voi fi de-a pururi Domnul, care își va proteja și își va conduce copiii, răsplătindu-i într-o bună zi pentru perseverența lor.

Eu dețin întreaga putere. Totul trebuie să asculte de Mine. Tot ce există s-a născut din Mine și va trebui să se întoarcă odată și odată la Mine. Semănați semințele Mele în inimile cu sol fertil! Măriți numărul adepților Mei, vorbiți-le de cele două porunci ale iubirii, pentru a învăța să distingă adevărul de minciună și pentru a se opune doctrinelor false. Eu am puterea de a converti și de a înmuia chiar și cele mai împietrite inimi prin învățătura Mea blândă.

Botezați-vă frații și surorile cu spiritul toleranței, al devoțiunii și iertării, învățați-i răbdarea pe care am arătat-o Eu umanității, încă de la începutul timpurilor. Spuneți-le să își subordoneze plăcerile lumești celor spirituale, pentru a nu-și submina fericirea în împărăția eternă de dincolo de dragul unor posesiuni lumești efemere.

Semănați învățătura Mea sub forma unor semințe spirituale, astfel încât să luați parte și voi la opera de coborâre a împărăției Mele spirituale pe pământ, căci acesta a fost scopul pentru care am coborât cândva pe planeta voastră.

Veți realiza astfel spiritual ceea ce apostolii Mei au realizat prin faptele lor. Așa cum atunci le-am promis că va veni o zi în care vor fi alături de Mine, la fel vă promit și vouă: va veni o zi în care vă veți putea bucura de apropierea de Mine, de iubirea și fericirea rezervate exclusiv acelora care au asimilat Cuvântul Meu și învățătura Mea în însăși natura lor.

Promisiunea Mea este foarte mare, dar vă repet ceea ce v-am mai spus: Eu dețin întreaga putere! Eu sunt Domnul și Creatorul, dar și Părintele vostru preaplin de iubire, care nu își găsește adevărata satisfacție decât în fericirea spirituală, sublimă, a copiilor Săi.

Toți cei care nu veți mai fi pe acest pământ la a doua Mea venire în slavă, Mă veți putea însoți din ceruri, împărtășind alături de Mine imensa satisfacție paternă, conștienți că ați contribuit și voi cu ceva la ea.

Mă veți vedea atunci în adevărata Mea lumină și glorie, căci îmi voi asuma din nou o formă vizibilă pentru a redeveni păstorul cel unic al turmei Mele, adică pentru toți cei care au crezut dintotdeauna în Mine, dorind să Mă cunoască și să devină una cu Mine. Veți înțelege atunci adevărata semnificație a cuvintelor pe care le-am rostit cândva și cât de mare a fost adevărul lor. Pământul material va fi nevoit să se adapteze lumii spirituale create pe el, iar când Paradisul spiritual și pacea interioară vor fi instaurate în toate inimile, pământul va redeveni el însuși o Grădină a Edenului.

Ar fi imposibil să vă creionez o imagine mai detaliată a fericirii care va domni atunci pe pământ, căci nu ați putea-o înțelege sau suporta, dar vă asigur că așa se vor petrece lucrurile, iar Cuvântul Meu nu poate greși.

Schimbarea a început deja, pregătind marea transformare spirituală a planetei voastre. Inimile oprimate tânjesc din ce în ce mai mult după primăvara spirituală. Agitația crește pe pământ. Mulți oameni nu înțeleg ce se întâmplă cu ei. (Unii acționează în mod conștient, încercând să își atingă scopurile, în timp ce alții acționează inconștient. Toți aspiră însă către maturitatea spirituală, chiar și cei mai înfocați materialiști, chiar și cei mai încăpățânați dintre necredincioși și chiar și cei mai indiferenți dintre oameni. Raza de lumină care precede a doua Mea venire pe pământ cade asupra întregii umanități, ca o rază a soarelui care pătrunde printr-o crăpătură și cade asupra feței unui om adormit, mângâind-o și liniștind-o. Mai sunt încă destui aceia care încearcă să scape de efectele ei prin intermediul argumentelor logice. Ei își liniștesc astfel inimile pentru o vreme, dar nu vor rezista prea mult. Îndoielile îi vor asalta în curând din nou. Spiritul care a coborât deja pe pământ îi va cuprinde și pe ei. Orice efort de a scăpa de acest impuls spiritual este inutil. Evenimentele și circumstanțele exterioare îi vor determina pe oameni să înțeleagă că ceea ce credeau până acum că reprezintă scopul vieții nu este nici pe departe finalitatea acesteia. Ei vor continua să caute din ce în ce mai febril, căci timpul când Mă voi întoarce pe pământ este tot mai aproape. Totul concură astăzi în a le demonstra oamenilor că singurele valori care contează sunt cele spirituale, nu cele lumești, că nu există doar o viață scurtă pe pământ, ci și o împărăție eternă, în care își vor găsi adevăratul cămin, căci Eu Mi-am creat ființele ca spirite.

Întreaga lume se grăbește astăzi către momentul în care Mă voi adresa din nou celor aleși, spunându-le cuvintele pe care le-am rostit cândva în fața discipolilor Mei: întreaga putere îmi aparține Mie - pe pământ, la fel ca și în cer! Pregătiți-vă, copiii Mei, oriunde v-ați afla, pe pământ sau în lumea de dincolo, să sărbătoriți alături de Mine marele festin al învierii demnității spirituale a omului. Acesta este festinul suprem al umanității, dar și al întregii împărății a spiritelor, căci acest act final va dovedi motivul profund pentru care am coborât cândva pe micuțul vostru pământ și pentru care v-am ales pe voi, ființe minuscule de pe o planetă insignifiantă, pentru a deveni copiii Mei.

Vă voi dovedi din nou cu această ocazie că Eu sunt cel mai mare în cele mai mărunte lucruri. Dacă nu aș beneficia de întreaga putere, nu aș putea realiza această operă, dar nici nu aș mai fi Dumnezeul atotputernic care guvernează asupra întregii Sale creații, inaccesibil chiar și celui mai mare dintre spiritele angelice.

Acceptați cuvintele Mele, copilași micuți ai marelui Dumnezeu, ca semn al iubirii Sale, și aduceți-vă aminte de spusele Lui (pe vremea când era întrupat în omul Iisus): „Cel care primește o sarcină minoră, dar își face datoria corect, va primi cândva o sarcină majoră”.

Așa cum Eu am realizat cândva un act suprem de iubire în mijlocul vostru, al creaturilor Mele minuscule, la fel, aveți și voi datoria să respectați până în cele mai mici amănunte poruncile iubirii Mele, demonstrând astfel, la fel ca și Mine, că puteți fi măreți (sufletește) chiar și în cele mai mărunte lucruri. Veți dovedi astfel că sunteți copiii Mei vrednici și că vă pot încredința sarcini mult mai importante, prin care veți putea răspândi iubirea și pacea la o scară cosmică, de vreme ce ați putut face acest lucru pe pământul vostru, în condiții de totală smerenie.

Veniți la Mine, copiii Mei! Dezvăluiți-le semenilor voștri secretele inimilor voastre și ajutați-i să înțeleagă Evanghelia Mea, pentru a vă putea bucura și voi, la fel ca discipolii Mei de odinioară, de apropierea de Mine și de forța plenară a iubirii de care este capabilă inima divină a Tatălui ceresc! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 28 - Parabola marii cine
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.10.2010, 18:16 View PostDownload Post

Capitolul 28
Parabola marii cine

Sfântul Luca XIV" 16-24: „Și Iisus i-a spus: “Un om a dat o cină mare și a invitat pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor invitați: „Veniți, căci iată că toate sunt gata!” Dar toți, fără excepție, au început să se scuze. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă scuzi”. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă scuzi”. Un altul a zis: „M-am căsătorit și de aceea nu pot veni”. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: „Du-te degrabă în piețele și pe străzile cetății și adu aici pe cei săraci, schilozi, orbi și șchiopi!” Și robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc”. Și stăpânul a zis robului: „Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei care îi vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei invitați nu va gusta din cina mea”.
(27 martie 1872)

Această parabolă se referă la dorința Mea de a câștiga umanitatea de partea Mea și a învățăturii Mele. Spuneam cu o altă ocazie că nu am venit la cei sănătoși, ci la cei bolnavi, pentru a fi vindecați. Le-am arătat celor care doresc să se apropie de Mine și de masa Mea cum trebuie să se poarte, și le-am spus că principala calitate a celor care doresc să Mă urmeze este modestia sau smerenia. Următoarele versete din acest capitol afirmă clar că cei care doresc să îmi fie aproape trebuie să-și elibereze inimile de toate dorințele lumești, abandonându-se complet în fața voinței Mele.

De aceea, înainte de a vă decide dacă doriți să Mă urmați, ar trebui să vă puneți întrebarea dacă dispuneți de puterea și de perseverența necesară pentru a adera la învățătura iubirii și a credinței depline în Mine, și pentru a o apăra, indiferent de circumstanțele exterioare. Așa cum v-am repetat de nenumărate ori, ascultarea cuvintelor Mele și integrarea lor în viața de zi cu zi este o problemă serioasă, care nu trebuie luată superficial, căci singurul păcat în fața Mea este cunoașterea legii (adică a voinței Mele) și încălcarea ei deliberată, în pofida avertismentelor conștiinței. Deloc întâmplător, la sfârșitul acestui capitol avertizez din nou: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Cu alte cuvinte: cine aude cuvintele Mele, trebuie să mediteze asupra lor, integrându-le în viața sa.

Revenind la parabola marii cine, va trebui să începem, ca de obicei, prin explicarea sensului profund al cuvintelor, pentru a înțelege apoi exact corespondențele lor spirituale. Parabola începe cu cuvintele: „Un om a dat o cină mare”. O cină nu este altceva decât o masă de seară. Să vedem mai în detaliu ce înseamnă acest lucru. Cuvântul „seară" se referă la ultima parte a zilei, când ziua de lucru s-a încheiat și urmează noaptea, o perioadă de odihnă și de recuperare înainte de a se face din nou dimineață. Altfel spus, seara este piatra de temelie pe care se bazează întreaga muncă de peste zi. Pentru ca odihna de seară să fie resimțită plenar și să ofere cu adevărat satisfacție, este absolut necesar ca omul să-și fi făcut datoria în timpul zilei (adică ceea ce și-a planificat să facă dimineața).

Este evident că cel care a lucrat și a fost activ întreaga zi nu dorește altceva seara decât să-și recupereze energia, pentru a-și putea continua munca a doua zi. Masa de seară are acest scop principal, corespunzând unei nevoi fizice, dar și mentale. Aparent, prânzul (masa de amiază) servește aceluiași scop, dar deosebirea dintre ele este enormă, căci prânzul este luat în grabă, la marginea drumului, pentru a-ți putea continua munca, în timp ce masa de seară este urmată de odihna din timpul nopții, fiind luată în tihnă și permițându-ți să meditezi asupra realizărilor tale din timpul zilei. În mod evident, această meditație nu-i va oferi satisfacție decât celui care se poate așeza la masă cu convingerea fermă că a făcut tot ce i-a stat în puteri și tot ce i-a dictat conștiința să facă.

După ce am explicat semnificația profundă a unei mese de seară, se pune problema: de ce a ținut omul din parabola noastră să invite oaspeți la cină?

Pentru a înțelege mesajul adresat de Mine discipolilor Mei și celorlalți ascultători, este din nou necesar să explicăm semnificația spirituală profundă a acestui act.

Invitația adresată altora de a lua masa împreună cu tine are la bază un fapt fundamental: acela că omul nu este doar o ființă cu nevoi fizice și mentale, ci și spirituale. Deși, adeseori, el este preocupat de nevoile trupului său fizic, el trebuie să-și satisfacă deopotrivă și nevoile sufletului și spiritului său. Aceasta este una din cele mai clare dovezi ale dualității ființei umane. Chiar și animalele nutresc dorința de a se asocia unele cu altele, nesimțindu-se fericite și în siguranță decât atunci când sunt în grup.

Materialiștii voștri atât de „deștepți" sunt convinși că întreaga lume este alcătuită exclusiv din materie, fiind pusă în mișcare și susținută de energie. Ei nu pot explica însă nici unul din aceste concepte (materia și energia). Dacă ar studia propriul lor comportament în timpul unei banale cine, și-ar da seama că omul are două aspecte, unul material și altul spiritual, care se completează reciproc. Nici unul din cele două aspecte nu se simte bine dacă celălalt nu ia parte la acțiunile sale. Dacă ar face acest lucru, ei s-ar convinge repede că hrana fizică nu aduce beneficiile scontate decât dacă este amestecată cu hrana spirituală, respectiv cu iubirea, satisfăcând astfel nu doar corpul fizic, ci și pe cel spiritual. Această dorință inconștientă a oamenilor de a împărtăși hrana spirituală stă la baza dorinței lor de a lua masa în comun, nu singuri, motiv pentru care invită oaspeți sau iau masa în familie.

Desigur, există și extrema opusă, în care dorința de a avea companie degenerează în dezmăț, mulți oameni uitând complet de sine din cauza abuzurilor pe care le fac (de pildă, din cauza beției). Nu vorbim acum de această extremă, căci ne referim deocamdată numai la oamenii superiori, la care latura spirituală o domină pe cea fizică. De aceea, nu ne vom referi aici la acele situații în care oamenii — creați ca ființe spirituale — se comportă mai rău ca animalele, uitând complet de destinația lor superioară.

Am explicat așadar atât semnificația mesei de seară cât și motivul invitației adresate de eroul nostru altor persoane de a lua această masă cu el. Putem trece acum la parabola propriu-zisă, așa cum le-am spus-o Eu discipolilor Mei, dar și fariseilor care Mă ascultau.

Versetele care urmează arată cu claritate că mesajul adresat de Mine fariseilor era simplu: dorința Mea era să le sugerez faptul că adevărata valoare a omului este dată de modestia sa, nu de orgoliul său. Am arătat astfel că este de preferat să accepți un loc inferior la masă decât să te umpli de rușine fiind refuzat. Le-am spus atunci ascultătorilor Mei: „Cel care se pune pe sine mai presus va fi înjosit, iar cel care se smerește, considerându-se mai mic decât ceilalți, va fi înălțat”. Altfel spus: nu lăsați iubirea voastră de sine să vă evalueze propria valoare moral-spirituală, ci lăsați-i pe alți oameni, mai înțelepți decât voi, să facă acest lucru. Veți evita astfel refuzul celor din jur. Căci cine se consideră mai presus decât este, este deja judecat.

Le-am spus apoi ascultătorilor Mei că atunci când își invită semenii la masă, omul trebuie să combine această invitație cu un act de iubire frățească. Doream să le transmit astfel mesajul că omul nu trebuie să uite niciodată de noblețea sa spirituală, manifestând-o chiar și în cele mai mărunte acțiuni ale sale.

De aceea, am adăugat: „Nu-i obligați pe ceilalți să vă recompenseze pentru actele voastre de bunătate, căci în acest caz, efectul lor dispare, ca și cum nu le-ați fi făcut niciodată. Acționați întotdeauna în așa fel încât cei cărora le faceți bine să nu vă poată recompensa vreodată, chiar dacă nu veți primi în schimb decât ingratitudine. Veți demonstra astfel că ați acționat în virtutea unor principii superioare, și nu a unor interese egoiste.

Am dorit să le sugerez atunci ascultătorilor Mei cât de mică este recunoștința la care te poți aștepta atunci când faci un act de bunătate, adresându-l însă unor persoane care nu au nevoie de el, cum a fost cazul celor invitați la masă de eroul din parabola noastră, care nu au știut ce scuze să mai găsească numai pentru a refuza invitația acestuia. Din acest motiv, cel care a dorit să dea festinul a fost nevoit să-și trimită slujitorul pe străzi și să-i invite la masă pe toți cei defavorizați de soartă, pentru ca pregătirile sale să nu fi fost în zadar.

Nu mai avem însă de-a face cu un act autentic de bunătate și generozitate, căci intenția sa reală nu a fost aceea de a-i invita pe aceștia la masă, fiind forțat să facă acest lucru de ingratitudinea celorlalți. Lecția primită l-a învățat însă ca pe viitor să acorde o mai mare considerație nivelului spiritual al oamenilor și să nu-și mai evalueze semenii numai în funcție de nivelul posesiunilor lor lumești.

Acestea sunt doar câteva dintre interpretările posibile ale capitolului de față, căci cuvintele rostite de gura Mea au semnificații infinite. Să revenim însă la maniera în care poate fi aplicată parabola timpurilor moderne sau umanității în ansamblul ei, pentru a putea extrage beneficiile spirituale care vă vor ajuta să parcurgeți o nouă bucată a drumului evoluției.

Marea cină pe care o pregătesc umanității poate fi explicată cu ușurință prin cele deja afirmate mai sus. Eu i-am invitat de multă vreme pe oameni să vină la această cină festivă, pentru a se bucura de realizările lor de peste zi, urmând ca, după o perioadă de odihnă spirituală, să poată începe cu încredere noua dimineață a zilei eterne.

Din păcate, la fel ca în povestea noastră, invitația Mea este respinsă de majoritatea oamenilor, prea ocupați cu afacerile lor lumești. Ei găsesc tot felul de pretexte pentru a-Mi refuza cina, deși aici vor fi servite numai feluri celeste, precum pâinea spirituală a iubirii, blândeții, toleranței și credinței. De ce fac ei acest lucru? Pentru că întreaga lor viață s-au obișnuit să cultive exact calitățile opuse.

La fel ca omul din parabola de mai sus, voi fi nevoit și Eu să-Mi trimit slujitorii care Mi-au rămas credincioși să caute în lumea largă oaspeți pentru masa Mea, printre sărmani și schilozii care, în decursul vieții, au avut destule ocazii să practice - dacă nu iubirea - cel puțin toleranța și bunătatea față de semenii lor. Neavând parte de prea multe bunuri lumești, ei vor deveni mai toleranți și se vor bucura de mâncarea oferită de Mine, căci această cină gratuită primită la capătul unei vieți pline de suferințe va însemna cel puțin sfârșitul privațiunilor lor.

„Schilozii", „orbii" și „șchiopii" se referă la viața spirituală a sufletului, căci numărul schilozilor spirituali este infinit mai mare decât cel al handicapaților fizic. Aceștia vor fi ajutați, căci sunt suflete neglijente, dar nu depravate, fiind mai predispuse să accepte pâinea spirituală decât cei care își imaginează - în orgoliul lor nelimitat - că au atins deja iluminarea și că nu mai au nevoie de instrucțiuni venite de sus. Cu toții vor fi invitați la cina Mea festivă, dar cei care Mă vor refuza vor păți la fel ca evreii de odinioară, cărora le-am spus că dacă nu doresc să accepte Cuvântul Meu, acesta le va fi luat și dat păgânilor. În acest fel, marea cină de dinaintea întoarcerii Mele pe pământ îi va separa pe cei vrednici de cei nevrednici. Drumul care duce către Mine se va scurta în cazul celor care vor accepta invitația Mea, în timp ce pe ceilalți îi voi respinge la rândul Meu o lungă perioadă de timp, lăsându-i în grija egoului lor până când dimineața va răsări și pentru ei. Abia după ce vor munci din greu în timpul zilei, luptându-se cu dificultățile vieții, îi voi invita din nou la o cină festivă, la sfârșitul unei zile care li se va părea fără sfârșit.

Cina pe care am împărtășit-o alături de discipolii Mei înainte de despărțirea de ei a avut același scop.

În timpul vieții Mele pe pământ am invitat practic alături de Mine întreaga națiune iudaică, dar și păgânii și pe oricine dorea să îmi fie aproape. Cei mai mulți dintre ei s-au scuzat însă, sub tot felul de pretexte, iar Eu am fost nevoit să Mă mulțumesc cu cei slabi și neglijați, binecuvântați însă cu bogăția spirituală și mult mai capabili să îmi poarte pâinea spirituală (învățătura Mea) în lume.

Aceeași situație există în lume și la ora actuală. Nici unul din liderii acestei lumi nu este dispus să vină la masa Mea, la care le-aș servi hrana superioară a lumii spirituale. Toți aceștia Mi-au întors spatele și singurii care acceptă Cuvântul Meu sunt cei care au suferit din greu, fiind respinși de lumea exterioară. Din rândul lor îmi voi forma Eu noua echipă, care va căuta apoi pe cărările lumii pe alții, încă și mai schilodiți și mai nevoiași decât ei. Acești oameni sunt cei mai ușor de cucerit pentru împărăția lui Dumnezeu. Este mult mai ușor să-i conduci către o atitudine copilărească, de mare încredere în Mine, căci viața nu i-a ajutat să-și cultive orgoliul, la fel ca pe cei născuți cu privilegii sau care și-au cucerit o poziție superioară în această lume, și care cred că se pot descurca foarte bine și fără valorile spirituale.

Meditați asupra acestui exemplu și asupra parabolei pe care le-am povestit-o ascultătorilor în anii Mei de apostolat, învățați lecția pe care am dorit să le-o transmit atunci, și anume: să facă tot ceea ce fac în numele unui ideal spiritual, și în al doilea rând, să înțeleagă că nu pot trezi încrederea și confidența celor din jur decât prin intermediul iubirii, blândeții si răbdării. Acceptați cina Mea și bucurați-vă de ea în pace, satisfăcuți de rezultatele obținute de voi peste zi, pentru a nu aștepta cu teamă zorii noii zile spirituale (pătrunderea în împărăția eternă a iubirii) când viața vi se va apropia de sfârșit și vă veți pregăti pentru marea trecere în lumea de dincolo. Acționați în fiecare zi ca și cum ar fi ultima voastră zi pe acest pământ, în fiecare noapte, întrebați-vă conștiința: „Oare aș fi pregătit dacă Domnul și Dumnezeul Meu mi-ar cere să iau parte la cina Lui festivă?” Numai în acest fel vă veți putea clădi, zi după zi, marea casă spirituală - singurul cămin potrivit pentru sufletul înnobilat de prezența Mea (prin scânteia Mea divină pe care am plasat-o în interiorul lui)" devenind astfel - pe bună dreptate - demni de titlul de copii ai Mei, copii ai Domnului întregii creații.

Cred că v-ați dat seama că fiecare nou text din lucrarea de față este menit să vă rafineze și să vă spiritualizeze ființa interioară, astfel încât să îmi puteți servi ca unelte eficiente pentru împlinirea marelui scop pe care îl am în vedere. Din acest punct de vedere, sunteți privilegiați prin comparație cu ceilalți, căci Eu v-am făcut o mare favoare, instruindu-vă direct și făcând din voi slujitori ai marii Mele opere, astfel încât să puteți pătrunde cu fruntea sus în marea împărăție a spiritelor.

Nu uitați niciodată acest lucru! Nu voi obosi niciodată să vă reamintesc: îndurați totul până la capăt! Sfârșitul vă va demonstra că Cuvintele Mele nu sunt efemere, ci sunt cuvinte ale eternității, la fel cum Eu am fost, sunt și voi fi întotdeauna! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Gottfried Mayerhofer - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 6  [ 56 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !