Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 09:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Predicile Domnului Iisus Hristos - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 49 - Învierea fiicei lui Iair
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 11:33 View PostDownload Post

Capitolul 49
Învierea fiicei lui Iair

Sfântul Matei IX" 18-l9 și 23-25: „Pe când Iisus le spunea aceste cuvinte, iată, a venit un mai-mare al sinagogii, s-a aplecat înaintea Lui și i-a zis: fiica mea adineauri a murit; dar vino și pune-Ți mâna peste ea, și va trăi”. Iisus s-a sculat și a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui. Când a ajuns Iisus la casa mai-marelui sinagogii și când a văzut pe cei care cântau din fluier și mulțimea făcând zarvă, le-a zis: “Dați-vă la o parte, căci fetița n-a murit, ci doarme!” Și ei râdeau de El. Dar, după ce mulțimea a fost scoasă afară, El a intrat, a luat-o de mână și fetița s-a sculat”.
(30 aprilie 1872)

La fel ca și alte capitole, și acesta descrie o serie de vindecări miraculoase, datorate parțial plasării mâinilor Mele pe trupul celui bolnav și parțial credinței acestuia. Textul de față relatează învierea din morți a fiicei unui potentat local, a cărui credință în Mine era atât de mare încât M-a rugat, după cum spune Biblia, să vin acasă la el și să-Mi așez mâinile pe fetița moartă pentru a o învia.

Credeți-Mă: atunci când am de-a face cu o credință atât de mare, nu pot decât să-i îndeplinesc cererea celui care Mi-o adresează, demonstrând astfel lumii ce mult se poate obține printr-o credință necondiționată în Mine. Atunci când un copil își roagă fierbinte tatăl să-i îndeplinească o anumită dorință, acesta nu poate să-i reziste. Acest principiu s-a aplicat și în cazul de față, al învierii din morți. Toate aceste exemple nu fac decât să vă demonstreze din nou și din nou care este calea ce trebuie urmată pentru a fi siguri că dorințele vă vor fi împlinite, cu condiția ca ele să fie juste.

Deși pe vremea când am realizat acest miracol Mă aflam încă în trupul Meu vizibil, același lucru îl puteți obține și voi, căci în cazul de față nu trupul este important, ci Spiritul Meu. Acesta se află întotdeauna alături de voi, la fel cum se afla în acele vremuri alături de discipolii Mei și de toți cei care Mi-au respectat Cuvântul. Faptul că la ora actuală nu Mă mai aflu într-un trup vizibil nu reprezintă un impediment, ci dimpotrivă, un avantaj pentru voi, căci vederea Mea v-ar putea tulbura, știind cine sunt în realitate. Situația de acum 2000 de ani era oarecum diferită, căci discipolii Mei și cei care Mă urmau vedeau mai degrabă în Mine un profet atotputernic, sau chiar pe acel Mesia pe care îl așteptau de atâta vreme, dar cu siguranță nu pe Domnul care a creat întreagă această lume.

În ceea ce privește ridicarea din morți a fiicei acelui mai-mare al sinagogii, aceasta a fost răsplata cuvenită credinței necondiționate a tatălui său, care urma să-i fie astfel mai târziu un ghid și un exemplu.

Această ridicare din morți petrecută în acele vremuri corespunde trezirii spirituale care a început în timpurile moderne. Căci tot ce s-a petrecut atunci și toate cuvintele rostite de Mine în timpul vieții petrecute pe pământ se vor repeta din nou, dar de această dată din punct de vedere spiritual, în acele vremuri am colindat din oraș în oraș, din sat în sat, predicând, vindecând și făcând fapte bune. I-am stimulat astfel pe cei care erau pe jumătate adormiți și i-am trezit pe cei morți din punct de vedere fizic sau spiritual. Același lucru se repetă la ora actuală; de altfel, procesul a început deja de mult timp. Eu trezesc pretutindeni calitățile ascunse ale sufletelor, printr-un impuls deocamdată inconștient, îi trezesc pe oameni cu ajutorul circumstanțelor exterioare, al accidentelor și al suferințelor de toate felurile, pentru ca ei să nu uite complet că nu sunt alcătuiți doar dintr-o substanță materială, ci și dintr-una spirituală. La fel ca în fața casei acelui potentat, eu alung petrecăreții și lăutarii care încearcă să dea o aparență veselă chiar și unei înmormântări. Viața și scopul ei sunt mult prea serioase pentru a putea tolera o asemenea atitudine frivolă. Omul nu ar trebui să se joace cu schimbările vieții și cu vicisitudinile ei, așa cum se joacă copiii cu jucăriile lor.

Înainte ca trezirea interioară să se poată produce, casa lăuntrică a sufletului trebuie curățată și pusă în ordine, astfel încât sufletul să poată începe el însuși procesul de transformare de care are nevoie, învățând cât de puțină substanță au lucrurile exterioare și cât de importante sunt cele spirituale, astfel încât să nu mai precupețească nici un efort și nici un sacrificiu pentru a cultiva valorile spirituale.

Îi trezesc astfel pe mulți oameni din somnul lor spiritual profund, îi ating cu mâna Mea, sau doar cu un deget, acolo unde este cazul, pentru ca ei să nu piară în întregime, scufundându-se în materialism. Aceasta este noaptea sufletului, din care acesta nu se poate trezi decât printr-un proces foarte lent.

Le-am spus cândva oamenilor din jurul Meu: „Fetița nu a murit, ci doarme!” În mod similar, vă spun astăzi că până și cei mai corupți dintre oameni" care par să fi murit complet din cauza putreziciunii sufletelor lor, nu sunt decât adormiți din punct de vedere spiritual. Ei pot fi încă treziți din această letargie printr-un apel puternic, devenind apoi lucrători activi în via Mea.

Mulți sunt cei pe care i-am trezit și care acum îmi mulțumesc de o mie de ori pe zi, deși maniera în care s-a produs trezirea nu a fost tocmai pe gustul lor. În funcție de individualitatea spirituală a fiecăruia, am fost nevoit să Mă folosesc de anumite stimulente pentru a-Mi atinge scopul propus. De fapt, cu toții ați fost până nu demult scufundați într-un somn spiritual confortabil, adaptându-vă credința în funcție de interesele voastre lumești. Eu v-am trezit însă prin diferite mijloace, activând din nou calitățile interioare ale sufletelor voastre. Nu puțini au fost aceia asupra cărora Mi-am așezat mâinile, în timp ce pe alții i-am atins doar cu degetul, în funcție de nevoile fiecăruia. În cazul unora, o atingere blândă este suficientă pentru a se trezi, în timp ce în cazul altora este nevoie de o scuturare puternică pentru a-și da seama unde se află și cât mai au de mers până la atingerea destinației finale. Scopul pe care l-am stabilit pentru voi nu este deloc aproape, și nici ușor de atins. De aceea, am fost nevoit să elimin mai întâi vechile prejudecăți tradiționale din inimile voastre, la fel cum i-am alungat cândva pe lăutari și pe petrecăreți de la înmormântare, căci numai așa poate fi înțeleasă natura învățăturii Mele.

Ceea ce am realizat cu voi prin mijloace atât de diferite se repetă acum cu națiuni întregi. Sunt nevoit să îi alung din nou pe lăutari și pe petrecăreții care se veselesc chiar și în fața propriilor lor morminte. Altfel spus, sunt nevoit să trezesc națiunile la realitate cu ajutorul catastrofelor. Le eliberez astfel de iluzia că principalul scop pentru care a fost creat omul este urmărirea dorințelor sale lumești, care nu caută altceva decât plăcerea. Mă folosesc de evenimente nefericite pentru a le învăța cât de efemere sunt gloria lumească, orgoliul lumesc și posesiunile lumești, și - prin comparație - cât de durabile sunt comorile spirituale.

Astfel trezesc Eu indivizii, națiunile, conducătorii și preoții acestora. Le demonstrez astfel tuturor că deasupra lor se află Cineva, iar Acesta este singurul care ține în mâinile Sale frâiele universului, ale circumstanțelor și ale relațiilor. Chiar dacă le tolerează încă dezmățul, El știe să se folosească până și de cele mai rele fapte ale oamenilor în beneficiul umanității în ansamblul ei, dar și al indivizilor.

În acest fel, procesul evoluției progresează continuu, deși foarte lent, apropiindu-se imuabil de destinația finală. Aceasta este maniera în care îi trezesc Eu pe oameni, dar și națiunile, conducătorii și preoții acestora. Cu toții trebuie să înțeleagă că până acum au dormit, dar nimeni nu poate dormi de-a pururi, căci somnul este bun și util numai atâta vreme cât ajută la recuperarea energiilor uzate. Dacă durează prea mult, somnul devine toxic și nu face decât să înrăutățească și mai tare lucrurile. De aceea, somnul spiritual în care se complac ațâți oameni nu trebuie privit decât ca o întârziere pe calea evoluției spirituale. Trezirea este cu atât mai necesară în aceste vremuri, când destinul umanității este pe punctul de a se schimba, cu cât majoritatea oamenilor continuă să se afunde în activitățile lor egoiste, lumești, astfel încât a devenit aproape imposibil să mai trezești pe cineva prin simpla atingere cu degetul, în cazul celor mai mulți dintre ei numai o scuturare foarte puternică îi mai poate smulge din mirajul acestei lumi materiale, în care s-au scufundat atât de profund.

Oamenii s-au rătăcit atât de departe de destinația lor reală încât nici o putere umană nu i-ar mai putea trezi din visele lor, îndepărtându-i de goana lor după plăceri. Mai mult ca oricând, sunt nevoit să intervin personal, căci până și conducătorii națiunilor au căzut astăzi în capcana în care se complac popoarele lor. De aceea, chemarea la trezire răsună astăzi pretutindeni, deopotrivă pentru indivizi și pentru națiuni.

La ora actuală, nici indivizii și nici națiunile nu mai știu ce doresc de la viață. Dar așteptați puțin! Lăsați-Mă să-i alung pe lăutari și vă asigur că lucrurile vor redeveni serioase, iar oamenii vor deveni mai conștienți. Lucrurile se vor clarifica din nou, iar valorile efemere, nenaturale și ilicite vor trebui să facă loc adevăratelor valori, cele eterne și nepieritoare. Mulți vor fi cei care vor opune rezistență, dar remediul trebuie înghițit și cupa trebuie golită, oricât de amară ar părea la prima vedere.

De vreme ce umanitatea s-a rătăcit atât de departe de calea cea dreaptă, drumul înapoi va fi la fel de lung - dar el trebuie parcurs! Este necesar ca oamenii să înțeleagă că nu există decât un singur Dumnezeu și o singură împărăție a spiritelor; tot restul nu este decât piatra de temelie care asigură intrarea în această împărăție. Ei trebuie să înțeleagă că oricât de mult s-ar închina lor, obiectele materiale nu sunt permanente, și deci nu pot asigura plăcerea eternă.

Mii de oameni se grăbesc astăzi pe calea greșită către o moarte pământească prematură. Ei părăsesc imaturi această lume și ajung în lumea de dincolo fără să înțeleagă nimic din ea. Ce credeți că se va întâmpla cu ei? Aici nu mai pot rămâne, iar acolo nu reușesc să se integreze! Nu vă puteți imagina cât de mare este agonia acestor suflete care rătăcesc indecise între cele două lumi! Lumea temporală nu le mai este accesibilă, căci au pierdut-o, iar cea spirituală nu se potrivește cu ideile lor preconcepute despre propria lor natură.

Asta se întâmplă atunci când oamenii, și chiar națiuni întregi, își neglijează fericirea spirituală, cramponându-se de plăcerile materiale grosiere. Atunci când pierd această lume materială, ei se trezesc rătăciți, căci nu sunt capabili să pătrundă în lumea spirituală. Vina le aparține în totalitate. Acesta este motivul apelului Meu la trezire. Nu degeaba am spus cândva: „Dacă te deranjează un ochi, scoate-l, căci este de preferat să ajungi cu un singur ochi într-o lume mai bună decât să te expui agoniei spirituale având amândoi ochii!”

Acceptați tot ce vi se întâmplă ca pe un dar al iubirii, căci Eu știu cel mai bine cum și când pot fi readuși cei rătăciți pe calea cea bună, salvându-i astfel de la distrugerea totală.

Vi s-a spus că există un purgatoriu în care sufletele sunt curățate de pasiunile lor rele înainte de a fi primite în cer, dar Eu vă spun: maniera în care vi s-a descris acest purgatoriu este stupidă; din punct de vedere spiritual, există într-adevăr un purgatoriu, dar în interiorul omului. Toate influențele malefice trebuie curățate din suflet înainte ca acesta să se simtă acasă. La acest proces de curățire contribui și Eu, prin toate conflictele și suferințele pe care vi le trimit, în acest fel, trezesc calitățile nobile ale sufletului, care se poate reculege, luptând apoi cu forțe sporite împotriva răului și eliminând singur tot ce îl poate trage în jos.

Atunci când le-am spus celor care se veseleau în fața casei: „Fetița nu este moartă, ci doarme!”, au râs de Mine. În mod similar, foarte puțini sunt cei care acceptă astăzi chemarea Mea atunci când doresc să-i trezesc, deși nu acționez decât în interesul lor. De aceea, faceți tot ce vă stă în puteri pentru a înțelege sfaturile și mustrările Mele, ca să nu fiu nevoit să vă ating decât cu degetul Meu pentru a vă trezi! Nu uitați: un părinte plin de iubire față de copiii săi nu va face niciodată nimic pentru a-i pedepsi, ci numai pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă. Nu uitați niciodată acest lucru! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 50 - Potolirea furtunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 11:38 View PostDownload Post

Capitolul 50
Potolirea furtunii

Sfântul Matei VIII" 23-27: „Iisus s-a urcat într-o corabie și ucenicii Lui au mers după EL. Și iată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era acoperită de valuri Și El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El și L-au trezit, zicând: “Doamne, scapă-ne, căci o să pierim!” El le-a zis: “De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi s-a sculat, a certat Danturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Oamenii aceia se mirau și ziceau: “Ce fel de om este acesta, de-l ascultă până și vânturile și marea?”
(1 mai 1872)

Această Evanghelie povestește un episod din viața Mea în care M-am urcat pe o corabie și am adormit, timp în care s-a produs o furtună foarte puternică. Atunci, discipolii Mei M-au trezit, rugându-Mă să potolesc vântul și marea.

Chiar și cei de pe mal au observat cum, la cererea Mea, valurile s-au calmat și furtuna a încetat. Le-am oferit astfel tovarășilor Mei o altă dovadă că Eu nu eram doar Domnul vieții și al morții, ci și al întregii naturi vizibile.

Deși această acțiune a Mea era menită să le deschidă ochii celor de față, puțini au fost cei care au înțeles că Eu eram mai mult decât un simplu om, că eram Fiul lui Dumnezeu, sau altfel spus, Dumnezeu însuși. Când furtuna a crescut în intensitate, discipolii Mei M-au trezit, speriați și convinși că le-a sunat ceasul. În mod normal, nu ar fi trebuit să creadă așa ceva, văzându-Mă cât de liniștit dorm! Conceptul de „Fiu al lui Dumnezeu" nu le era însă deloc clar, motiv pentru care își pierdeau din când în când cumpătul, îndoindu-se de omnipotența Mea, deși M-au văzut de atâtea ori realizând miracole pe care nici un om obișnuit nu le-ar fi putut face, ci numai Acela care ține în mâinile Sale frâiele întregii creații.

Mi-am revelat adeseori puterea în fața discipolilor Mei prin diferite miracole, dar ei tot nu puteau accepta ideea că nu au de-a face cu un muritor de rând, ci cu un om de natură divină. Nu întâmplător, am aranjat tot timpul circumstanțele exterioare astfel încât acestea să demonstreze inclusiv prin fapte, nu doar prin învățătura Mea, cine era Acela care M-a trimis pe pământ. Din păcate, chiar și după ce M-am întors din morți tot s-au mai găsit unii care să se îndoiască (de pildă, Toma).

Dacă această credință totală era atât de dificil de cultivat în acele timpuri, deși discipolii Mei se aflau sub influența Mea directă, vă puteți imagina cât de greu este să o obții în aceste timpuri, când nu vă pot vorbi decât prin intermediul scribilor Mei sau al inimilor voastre. Și totuși, cuvintele Mele trebuie să vă fie de ajuns, căci a trecut vremea credinței obligatorii din trecut, iar miracolele nu mai sunt permise. Din păcate, majoritatea celor care cred în Cuvântul Meu nu sunt deloc convinși de infailibilitatea lui. La cel mai mic pericol, ei reacționează la fel cum au făcut cu acea ocazie discipolii Mei, îndoindu-se de promisiunile Mele.

Corabia pe care M-am aflat atunci, însoțit de discipolii Mei, corespunde (metaforic vorbind) corăbiei propriei voastre vieți, în care Eu (Scânteia Divină) sunt adormit și nu Mă voi trezi decât atunci când nenorocirile vieții vă vor sili să vă căutați refugiul în Mine.

Majoritatea oamenilor reacționează la fel cum au făcut atunci discipolii Mei: atât timp cât nu sunt în pericol, nu vin la Mine. Atunci când au crezut că le-a sosit ceasul, discipolii Mei au apelat la Mine. În mod similar, în situațiile dificile ale vieții, când fragilitatea aspirațiilor lor terestre li se revelează plenar, oamenii își caută confortul și alinarea în inimile lor, încercând să găsească aici ceea ce nu au găsit în lumea exterioară. Până atunci, sunt nevoit să îmi dorm somnul profund în inimile lor, căci nimeni nu Mă consideră ceva esențial și real, ci un fel de Dumnezeu imaginar, ireal, o invenție a preoților, care au creat-o cu unicul scop de a-i atrage în sfera lor de influență. Ei nu cred cu adevărat că bunăstarea lor spirituală depinde de Mine.

Când micuța corabie a vieții este aruncată încolo și încoace de furtunile și valurile lumești, apar grijile, îndoielile și teama. Omul își amintește atunci toate doctrinele care i-au fost inoculate prin educație, dar descoperă că dogmele și aforismele nu îl ajută cu nimic să își regăsească liniștea și pacea sufletească. El se întoarce către spiritul divin adormit în interiorul lui, căutând în sfârșit sprijin și alinare în centrul vieții, pe care l-a ignorat până acum, pentru a nu pieri sub povara circumstanțelor exterioare. După ce oamenii vor descoperi comoara interioară, după ce vor înțelege cât de puțin valorează lucrurile materiale prin comparație cu acest sanctuar interior, valurile vieții se vor potoli, vânturile pasiunilor și grijilor se vor liniști, iar liniștea și pacea vor reveni în această lume. În realitate, nu lumea exterioară este tulburată de aceste furtuni, ci doar imaginea omului despre ea. Când scânteia divină din inima omului se trezește, ea îi spune sufletului înspăimântat: „De ce te temi, puțin credinciosule, când știi că în inima ta sălășluiește Domnul și Stăpânul întregii creații?"

Iată, aceasta este corespondența spirituală a vieții individuale umane cu miracolul potolirii furtunii.

În viața națiunilor există de asemenea o scânteie divină care le mână de la spate, silindu-le să evolueze; de aceea, ele se îndreaptă la rândul lor, la fel ca indivizii, către conștientizarea misiunii lor pe acest pământ. Căci nimic din ceea ce se întâmplă în lumea vizibilă nu este altceva decât efectul iubirii, care încearcă să scoată la suprafață tot ce este spiritual în sufletul omului.

Același proces se petrece și la nivelul animalelor, plantelor și pietrelor, dar nu poate fi vizibil decât pentru ochiul spiritual. Formarea, structurarea și dizolvarea materiei nu înseamnă altceva decât impulsul provenit de la spiritul trezit, care a zăcut până atunci adormit în interiorul învelișului său material. Progresul și evoluția din etapă în etapă nu ar fi posibile dacă în interiorul materiei nu ar sălășlui un spirit din ce în ce mai puternic trezit cu ajutorul circumstanțelor exterioare.

Așa cum acum 2000 de ani, micuța corabie pe care Mă aflam Eu împreună cu discipolii Mei reprezenta pentru noi întreaga lume, fiind aruncată încolo și încoace de valurile apei, cel mai schimbător element din natură, la fel, trezirea spiritului din interiorul materiei cu ajutorul circumstanțelor exterioare reprezintă principalul factor care conduce către progres și evoluție. Evoluția discipolilor Mei către perfecțiune nu se putea produce fără concursul anumitor evenimente. De aceea, acestea s-au produs, întărindu-i în vederea viitoarelor furtuni ale vieții, pentru ca ei să nu se mai îndoiască, ci să aibă o credință fermă.

În interiorul materiei solide, spiritul nu reprezintă decât un impuls inconștient. La nivelul animalelor, el se manifestă deja sub forma instinctului, iar la om devine o scânteie sau un crâmpei de divinitate. Omul a devenit din ce în ce mai conștient de faptul că nu este doar o creatură muritoare, ci o ființă universală aflată între două lumi. El are un înveliș material pe acest pământ, dar reprezintă în același timp imaginea spirituală a Ființei Supreme, Creatorul său, aflat de-a pururi într-un plan care transcende această lume efemeră. El nu dorește altceva decât să își educe descendenții pentru ca ei să își îndeplinească misiunea pentru care i-a creat, aceea de a spiritualiza materia, toate elementele solide și grosiere, redevenind astfel locuitorii eterni ai împărăției spirituale din care a derivat cândva materia și în care aceasta trebuie să se reintegreze în final.

De aceea, faceți tot ce vă stă în puteri pentru a trezi scânteia divină dinlăuntrul vostru, cultivați-o și înțelegeți-o, pentru a nu vă mai pierde curajul în fața furtunilor pasiunilor, evenimentelor și circumstanțelor exterioare, așa cum au făcut odată discipolii Mei. Amintiți-vă mereu că Tatăl ceresc se află alături de voi. Chiar dacă nu îi auziți întotdeauna vocea, nu trebuie să credeți nici o clipă că doarme, așa cum nici scânteia Mea divină nu dormea pe când Mă aflam pe corabie, alături de discipolii Mei, ci aștepta liniștită un alt moment de slăbiciune din partea lor, pentru a-i salva iarăși.

Am certat atunci vânturile și marea, iar acestea s-au calmat, în mod similar, cei care Mă vor căuta înlăuntrul lor, trezindu-și scânteia divină, vor cunoaște liniștea și pacea, mai întâi la nivelul inimii, iar apoi chiar în lumea exterioară.

Nu uitați niciodată acest lucru, și nu vă mai lăsați cuprinși de disperare atunci când dorințele nu vă sunt îndeplinite prompt, așa cum ați dori! Deveniți puternici în credința față de spiritul divin ascuns în inima voastră! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 51 - Parabola neghinei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 11:42 View PostDownload Post

Capitolul 51
Parabola neghinei

Sfântul Matei XIII" 24-30: „Iisus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Dar când paiul a crescut și a făcut rod, a apărut și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: „Domnule, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a zis: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta”. Și robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?””Nu, le-a zis el, ca nu cumva, culegând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească împreună până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: “Culegeți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu”.
(2 mai 1872)

Parabolele din acest capitol reflectă întreaga istorie a învățăturii Mele, dar și istoria creației, de la început și până la sfârșit. Ele reflectă istoria învățăturii Mele deoarece arată cât de diferite sunt solurile pe care cad semințele semănate de Mine, iar istoria creației Mele deoarece revelează felul în care Cuvântul Divin se ridică de pe un nivel pe altul, găsindu-și expresia în milioane de lumi. Așa cum impresia lăsată de Cuvântul Meu asupra milioanelor de indivizi diferă de la unul la altul, în funcție de nivelul său de evoluție, la fel, procesul evoluționist al nenumăratelor lumi diferă de la una la alta.

Aceste parabole pe care le-am spus cândva evreilor erau pilde preluate din viața de zi cu zi, pentru ca ascultătorii Mei să le poată înțelege cu ușurință. Chiar și așa, ei nu au înțeles parabola pe care am ales-o pentru predica din această duminică, căci nu și-au dat seama cine era comparat cu solul cel bun și cine cu solul stâncos sau cu marginea drumului.

Parabola de față ilustrează dorința Mea de a-i converti pe oameni prin intermediul cuvintelor și faptelor Mele, dar sămânța cea bună se amestecă cu pasiunile și cu plăcerile acestei lumi, astfel încât nu apucă să crească decât sporadic, fără să producă de multe ori fructele pe care Cuvântul Meu ar fi trebuit să le genereze. Recolta finală va separa însă grâul cel bun de neghină, adică binele de rău, și fiecare își va primi răsplata cuvenită. Cei încăpățânați și răi vor fi nevoiți să o apuce pe drumul cel lung al materiei, până când vor renunța complet la impurități, unindu-se cu armonia universală a împărăției Mele cerești.

De la căderea lui Lucifer încoace, tot ce este bun și luminos în creație are o contraparte urâtă și întunecată, căreia îi corespunde materia sau planul fizic.

Imensa multitudine a spiritelor apostate, care au căzut împreună cu Lucifer, fiind înlănțuite în materie, a dus la clasificarea lumilor create pe diferite nivele de evoluție, în funcție de conținutul lor spiritual; așa se explică de ce aceste lumi sunt ele însele mai luminoase sau mai întunecate, în funcție de cei care locuiesc în ele. În toate lumile principiul suprem rămâne însă Sinele Meu interior cu atributele sale divine, manifestate sub forma iubirii supreme și a calităților care derivă din aceasta.

Principalul scop al venirii Mele pe pământul vostru și al învățăturii pe care v-am lăsat-o prin discipolii Mei a fost acela de a le revela tuturor ființelor create împărăția Mea spirituală, legile și principiile ei fundamentale. Atunci când am predicat pe pământul vostru, Eu nu am adus cu Mine o învățătură nouă, ci v-am reamintit învățătura primordială, imprimată în toate sufletele încă de la începutul creației. Aceasta arată care este scopul fundamental pentru care au fost create și către care trebuie să aspire. Chiar și în interiorul spiritelor întemnițate în materie am introdus impulsul de a aspira către perfecțiune, spiritualizând astfel componentele exterioare ale materiei, până când aceasta se va putea ridica - în armonie cu natura sa interioară - la potențialul ei real, pe un nivel superior al creației. Așa continuă evoluția, de la piatră până la om, singura creatură conștientă de sine. Datoria acestuia din urmă este de a deveni conștient inclusiv de misiunea sa pe pământ, spiritualizându-și natura materială până când aceasta va ajunge la fel de spirituală ca și omul interior, devenind capabilă să intre în împărăția Mea.

Parabola semănătorului corespunde progresului făcut de-a lungul acestor etape, căci în funcție de solul pe care cade și de elementele pe care le poate extrage din solul respectiv, sămânța produce tot felul de fructe. Liberul arbitru cu care am înzestrat natura umană conduce la concepții dintre cele mai diferite referitoare la învățătura lăsată de Mine discipolilor Mei și pe care acum o revelez din nou câtorva aleși. Aflați undeva la mijloc, între polul binelui și cel al răului, oamenii au reacționat cât se poate de diferit în fața acestei învățături.

Așa cum nenumăratele lumi din creația Mea diferă, ilustrând astfel într-o manieră metaforică diferitele nivele de înțelegere a adevărului, la fel, oamenii se deosebesc între ei în funcție de particularitățile lor, care îi determină să devieze de la calea cea dreaptă, fiecare în felul său, căci orice om este o lume spirituală în sine.

Meditând asupra acestor parabole, veți putea înțelege cât de departe ajunge semnificația seminței. Expresia: „Facă-se!”, rostită cândva de Mine, este la fel de activă și astăzi, și va conduce în final la unirea tuturor spiritelor într-o singură împărăție spirituală, deși lumile și ființele individuale vor avea de parcurs un drum mai lung sau mai scurt până la destinația finală, fiecare în funcție de propriul său potențial.

Cuvântul Meu reprezintă expresia iubirii în toate aspectele sale. El conține în sine întreaga creație și întreaga Mea învățătură. De aceea, legile Mele sunt legile iubirii, în realitate, nu există decât două asemenea legi, dar ele nu pot avea un impact adevărat decât dacă se potențează reciproc.

Aceste legi ale iubirii reprezintă sămânța pe care am semănat-o personal în întreaga Mea creație, deopotrivă la nivel fizic și spiritual, în inimile tuturor ființelor raționale, încolțirea acestei semințe depinde de influența mai mare sau mai mică a lumii materiale, în funcție de care va determina progresul către planul superior al binelui sau regresul către planul inferior al răului (lumea materială).

Respectând liberul arbitru al tuturor ființelor create de Mine, Eu nu separ grâul cel bun de neghina cea rea, după cum M-am exprimat metaforic în parabola de mai sus, decât la sfârșit, în momentul recoltării. Abia la sfârșitul pelerinajului lor terestru vor înțelege cei care au pășit pe calea greșită cât de mult s-au îndepărtat de calea cea dreaptă a mântuirii lor. Ei vor trebui să reia atunci această luptă continuă, de care credeau că au scăpat odată cu plecarea lor din această lume, în condiții diferite însă, căci în lumea de dincolo ajutorul primit este mult mai mic, iar obstacolele mult mai dificile.

Ceea ce reprezintă moartea fizică pentru fiecare individ în parte (care nu este altceva decât un cosmos spiritual în miniatură), va reprezenta pentru umanitatea de pe această planetă sfârșitul lumii materiale cu toate tentațiile ei, care se va produce înainte de a doua Mea venire pe pământ. După ce aceasta se va produce, pe planeta voastră va domni împărăția spirituală, și toate semințele Mele vor produce același rod bogat.

Toate pregătirile pe care le fac acum au drept scop această finalitate. Din păcate, pe planeta voastră neghina a ajuns să prevaleze, sufocând aproape în totalitate grâul cel bun. Aproape că nu mai găsești alt tip de sol decât pietre și nisip, pe care nu poate crește nimic, decât cel mult mărăcinii și scaieții. Secerătorii Mei sunt deja activi pe pământ, folosindu-se de toate mijloacele pentru a culege neghina și a o arunca în foc. Lucrurile se vor înrăutăți însă din ce în ce mai mult, căci inimile oamenilor au devenit la fel de dure ca pietrele, pe care nu le mai poți trezi cu o simplă atingere cu mâna, ci doar prin lovituri puternice de ciocan.

Faceți tot ce vă stă în puteri și nu lăsați buruienile pasiunilor rele și ale influențelor lumești să crească în inimile voastre! Vă repet astăzi vouă ce le-am spus cândva discipolilor Mei: „Cine are urechi de auzit să audă, și cine are ochi de văzut să vadă!” Din nefericire, există atât de mulți oameni care au urechi, dar nu aud vântul spiritual care a început să sufle peste întreaga creație, și au ochi, dar nu percep razele de lumină venite din împărăția Mea eternă și care încep să ilumineze progresiv chiar și cele mai întunecate colțuri ale planetei voastre, astfel încât, la a doua Mea venire, în calitate de Rege al Luminii, să nu mai existe pe pământ nici o umbră.

Există încă foarte mulți oameni care, în goana lor după plăcerile și valorile lumești, refuză să recunoască lumea spirituală și principiul superior care le este Dumnezeu și Creator. Aceștia sunt mărăcinii și scaieții. Feriți-vă de ei! Spinii lor ar trebui să vă pună în gardă, avertizându-vă să vă apropiați cu grijă de acești savanți și intelectuali la fel de uscați în interior ca și un scaiete. Așa cum stă scris, aceștia vor fi aruncați în focul nenorocirilor și al suferinței. Ei nu se vor putea întoarce în împărăția spirituală pe care au contestat-o atâta vreme, cu atâta vehemență, decât după o luptă îndelungată, prin care se vor purifica.

Lor le sunt destinate toate catastrofele și epidemiile care vor urma și care vor deveni din ce în ce mai frecvente. Altora li se va reaminti de existența lumii spirituale care o transcende pe cea materială prin pierderea celor dragi. Trezirea lor va fi tristă, dar trebuie să se producă, întrucât Eu nu doresc să pierd nici măcar un atom din creația Mea. Ce să mai vorbim de un suflet uman, pe care l-am creat cândva după chipul și asemănarea Mea...

Învățați cu toții să ascultați cu urechea spirituală cuvintele Mele, dar și lecția pe care v-o predau evenimentele exterioare și întreaga natură, care vă strigă în permanență: „Există un Dumnezeu, și El este un Dumnezeu al iubirii!"

El își seamănă semințele indiferent de solul pe care cad acestea, deopotrivă pe lângă drum și pe sol stâncos, sau printre scaieți și mărăcini. Omul este liber; de aceea, sămânța trebuie să lucreze în funcție de natura fiecărui individ în parte. Mai devreme sau mai târziu, obiectivul pe care Mi l-am stabilit Eu, Semănătorul, va trebui însă să se împlinească. Indiferent de solul pe care au căzut semințele, recolta finală va fi extrem de bogată, căci în favoarea Mea lucrează eternitatea. Mai devreme sau mai târziu, Cuvântul Meu nu poate produce decât același rezultat, chiar dacă a fost călcat în picioare de unii, căci el este un Cuvânt Divin, spiritualizând până și solul în care cade - dacă nu în această lume, atunci cu siguranță în cealaltă.

Scopul acestui mesaj nu este altul decât acela de a scurta calea către progres a oamenilor. De aceea vă repet mereu: „Cine are urechi de auzit să audă!”

Înțelegeți corect cuvintele Mele și acționați în consecință. Veți descoperi astfel singuri pe ce sol a căzut sămânța divină în inimile voastre! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 52 - Explicarea împărăției cerurilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 11:49 View PostDownload Post

Capitolul 52
Explicarea împărăției cerurilor

Sfântul Matei XIII" 31-33: „Iisus le-a pus înainte o altă pildă, spunând: Împărăția cerurilor se asemănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său. Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar după ce a crescut este mai mare decât ierburile și se face un copac, încât păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui”. Sfântul Matei XIII" 44-50: „Împărăția cerurilor se asemănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găsește, o ascunde; și de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela, împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce și vinde tot ce are și-l cumpără. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, l-au tras la mal și, stând jos, au strâns în vase ce este bun și au aruncat afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților”.
(3 mai 1872)

În aceste versete, împărăția cerurilor este comparată metaforic cu diferite lucruri. Am urmărit astfel să le ofer discipolilor Mei și celorlalți oameni adunați în jurul Meu o idee despre împărăția care îi aștepta la sfârșitul vieții lor pe pământ, dar și despre felul în care putea fi cucerită aceasta și care urma să fie destinul lor dacă vor deveni nedemni de ea din cauza acțiunilor lor contrare legilor divine.

Din păcate, oamenii care trăiesc pe pământ nu au o idee justă despre împărăția cerurilor, adică despre lumea spirituală în care se vor integra după moarte. Dacă ar avea o asemenea idee, ei ar face tot ce le stă în puteri pentru a o cuceri și nu s-ar mai îndepărta de ea, așa cum procedează în prezent.

Valorile vizibile ale acestei lumi îi atrag mult mai mult, prin comparație cu cele invizibile din lumea de dincolo. Acesta este motivul pentru care lumea materială are o influență mult mai mare asupra minților oamenilor decât cea spirituală. Dacă ar înțelege și ar vedea lumea materială exact așa cum este, felul în care este confecționată și susținută, și scopul ei real, ei ar putea citi foarte multe lucruri în marea carte a creației Mele, care le-ar deschide astfel poarta către împărăția spirituală.

Dacă studiază o mașinărie și descoperă felul în care operează ea, omul este nevoit să recunoască faptul că ea a fost construită de cineva. Cu cât descoperă mai multe secrete ale mașinăriei, cu atât mai mult crește respectul său pentru constructorul ei. Mai devreme sau mai târziu, el înțelege că fiecare piesă a dispozitivului a fost aranjată intenționat de acesta, conform unor calcule precise, și nu accidental.

La fel ar trebui contemplată și creația Mea, dar, din păcate, nimeni nu face acest lucru. Descoperirile științifice sunt explicate incorect de către savanții voștri, care le folosesc doar în scopuri materiale, de prea mică importanță pentru Creatorul ingenioasei mașinării a naturii. Din când în când, câte un savant descoperă o urmă a unei puteri spirituale superioare, dar face apoi toate eforturile pentru a o contesta, folosindu-se de fraze sforăitoare, cu rezonanță științifică, și de tot felul de argumente, numai ca să nu fie nevoit să recunoască existența lui Dumnezeu. Dacă tot există un Dumnezeu, ar prefera să fie el însuși.

Această concepție greșită explică de ce sunteți induși în eroare de marea carte a naturii, deși aceasta stă deschisă în fața ochilor voștri zi și noapte. Orice om ar putea să citească în ea lucrurile pe care le fac pentru ca ființele create de Mine să îmi recunoască iubirea și cât de scurt ar putea deveni drumul dacă oamenii ar respecta natura și legile ei, în loc să acționeze împotriva lor, blocându-și astfel singuri porțile care permit intrarea în marea lume eternă, din cauza concepției lor absurde referitoare la lumea materială vizibilă.

La vremea când am prezentat aceste parabole menționate în Evanghelie am fost nevoit să omit orice fel de explicație științifică și să Mă folosesc exclusiv de câteva comparații familiare, ușor de urmărit, pentru ca oamenii acelor timpuri să le poată înțelege.

Prima parabolă este cea referitoare la grăuntele de muștar. Am ales această sămânță deoarece este cea mai mică între toate, iar planta care crește din ea le era bine cunoscută acelor oameni. Scopul Meu a fost acela de a le arăta, printr-o comparație simplă, că la fel cum într-o sămânță atât de mică se ascunde o plantă uriașă, în inima omului zace într-o stare latentă întreaga împărăție spirituală. La fel cum sămânța are nevoie de apă pentru a crește, inima omului trebuie udată cu iubirea atotputernică pentru ca sămânța de origine divină să poată fi trezită, începându-și procesul de dezvoltare. În final, planta rezultată din ea va crește atât de mult încât până și păsările cerului își vor face cuiburi în ea, după cum afirmă metaforic parabola. Din punct de vedere spiritual, asta înseamnă că până și îngerii, locuitorii binecuvântați ai sferelor spirituale, se vor apropia de cerul care emană dintr-o inimă bună, inspirată de Dumnezeu, care răspândește pacea și bucuria pretutindeni în jurul ei.

Prin această parabolă referitoare la micuțul grăunte de muștar și la planta uriașă care crește din el am dorit să le arăt ascultătorilor Mei cât de mare este puterea Cuvântului Divin, în măsura în care cade pe un sol bun, în care își găsește substanțele necesare creșterii sale.

Parabola următoare, în care împărăția lui Dumnezeu este comparată cu un aluat, descrie procesul spiritual care se desfășoară în inima omului de îndată ce acesta primește Cuvântul și începe să se transforme în bine, la fel cum aluatul crește datorită unui proces de fermentare, generat de amestecarea făinii cu apa și cu drojdia. Acest proces generează un conflict între diferitele elemente ale făinii. Din păcate, la ora actuală pâinea rezultată în urma acestui proces este din ce în ce mai greu suportată de organismul uman, din cauza diferiților aditivi și a făinii tot mai rafinate folosite în procesul de fabricație.

Prin această parabolă Mi-am propus să atrag atenția ascultătorilor Mei asupra stării conflictuale care apare în sufletul omului atunci când acesta își întoarce fața de la lumea materială și și-o îndreaptă către cea spirituală.

Urmează apoi o parabolă în care un om descoperă o comoară pe un ogor, după care vinde tot ce are și cumpără ogorul respectiv, pentru a deveni astfel proprietarul comorii, în traducere, atunci când omul descoperă fericirea inimaginabilă produsă de acceptarea Cuvântului lui Dumnezeu, pe care îl integrează în inima sa, el este dispus să lase totul în urmă, aspirând în permanență către această fericire spirituală, la fel ca și negustorul care a sacrificat tot ce avea de dragul mărgăritarului neprețuit pe care l-a găsit.

Toate aceste parabole referitoare la împărăția lui Dumnezeu au avut drept scop prezentarea anumitor aspecte extrem de importante legate de lumea spirituală. Prima a făcut referire la creșterea accelerată a împărăției în inima omului, dacă apucă să prindă rădăcini în ea. Cea de-a doua a prezentat conflictul pe care îl dezlănțuie împărăția între elementele lumești și cele spirituale din inima omului, adică între materie și spirit. Cea de-a treia a prezentat valoarea inestimabilă a împărăției lui Dumnezeu, liniștea și pacea pe care le oferă ea celui care o descoperă. Nimic din această lume nu poate fi comparat cu această comoară.

Urmează apoi o altă parabolă, cea referitoare la năvodul aruncat în mare în care s-a prins o pradă bogată, care a fost trasă la mal. Această parabolă arată că împărăția lui Dumnezeu este accesibilă tuturor, deopotrivă celor slabi și celor puternici, celor buni și celor răi, dar captura nu va fi sortată decât la sfârșit. Atunci, cei buni își vor primi răsplata, iar cei care au călcat în picioare Cuvântul vor fi nevoiți să suporte consecințele faptelor lor.

După cum spune parabola, se va produce atunci o separare între cei care au absorbit din punct de vedere spiritual Cuvântul Meu (dăruit tuturor cu egală iubire) și cei care l-au respins. Mi-am propus atunci să îi fac pe ascultătorii Mei să înțeleagă că acceptarea sau respingerea Cuvântului Divin nu este lăsată exclusiv pe seama înțelegerii oamenilor, care pot fi forțați prin diferite circumstanțe exterioare să se reorienteze către calea cea bună, fără a le fi încălcat liberul arbitru.

Am descris astfel consecințele nerespectării învățăturii Mele, folosindu-Mă de metafore precum „cuptorul de foc" sau „întunericul etern", echivalent cu cumplitele mustrări de conștiință ale spiritului neglijat. În realitate, Spiritul Meu nu poate răspândi întunericul, ci numai lumina!

Le-am prezis astfel separarea finală a valorilor, a luminii de întuneric, care se va produce cândva, căci Dumnezeu are un scop precis pentru creaturile Sale și nu va renunța la el din cauza încăpățânării câtorva.

Era de așteptat ca asemenea discursuri să îi tulbure pe ascultătorii Mei, căci preoții lor le-au prezentat o cale extrem de ușoară către beatitudinile cerești, fără prea mari eforturi din partea lor, în timp ce Eu le promiteam aceleași fericiri, obținute însă pe o cale mult mai dificilă și avertizându-i asupra consecințelor încălcării legilor divine.

De aceea, mulți dintre ei au fost șocați de cuvintele Mele, revoltându-se împotriva Mea, lucru care M-a și determinat să spun: „Nimeni nu poate fi profet în țara lui și în casa lui!” - aforism folosit și astăzi pe scară largă, întrucât a fost demonstrat prin mii de exemple în istorie.

Lumea de astăzi nu este foarte diferită de cea din timpul pelerinajului Meu terestru. Am predicat atunci în fața multor urechi surde, iar surzenia în fața lucrurilor spirituale este astăzi mai mult ca oricând la modă. Un om modern nu se consideră suficient de educat dacă nu se mândrește puțin cu această surzenie. Cel puțin, în acele vremuri surzenia era ascunsă în spatele unor cuvinte sforăitoare, în timp ce astăzi nimeni nu se mai rușinează să o afișeze deschis, ca și cum ar dori să Mă provoace să le demonstrez contrariul, dacă sunt capabil.

Ei bine, răbdarea Mea este infinită, dar la sfârșit vom vedea dacă nu voi găsi mijloace potrivite pentru a vindeca și aceste spirite încăpățânate de surzenia lor. Cât despre puținii oameni care acceptă cât de cât învățătura referitoare la împărăția lui Dumnezeu, aceștia vor primi „sămânța de muștar" a iubirii Mele. Voi veghea apoi personal în ce măsură crește această sămânță în inimile lor, provocând un conflict similar celui din procesul de fermentație produs de drojdie, și în ce măsură sunt ei dispuși să renunțe la tot ce au de dragul comorii ascunse aici. Voi aștepta astfel cu răbdare să văd ce s-a prins în năvodul Meu spiritual. În final voi face marea triere și voi stabili cine este demn să primească preafericirile promise și cine va fi aruncat în întuneric, unde va fi lăsat o vreme, până când va înțelege că exista legi divine, care nu pot fi încălcate fără a fi pedepsit.

De multă vreme, pregătirile sunt în plină derulare, oferindu-le oamenilor tot felul de oportunități pentru a-și păstra activă minuscula sămânță spirituală. Evenimentele și destinul indivizilor nu au alt scop decât acela de a pregăti terenul pentru Cuvântul Meu, pentru ca acesta să fie acceptat și să-și înceapă creșterea accelerată, la fel ca și „grăuntele de muștar", chiar dacă până acum a fost dezaprobat.

Voi știți foarte bine cât de bine Mă pricep Eu să îi trezesc pe oameni, îmi cunoașteți mijloacele.

Ce-i drept, nu sunt întotdeauna plăcute, dar Eu sunt marele doctor al sufletelor și cunosc cel mai bine stimulentele de care au nevoie acestea pentru a se trezi din somnul lor de moarte.

Eu v-am trezit pe voi și am așezat „grăuntele de muștar" în inimile voastre, prin Cuvântul Meu. Chiar dacă la început ați fost iritați, ați recunoscut treptat că trebuie să îmi mulțumiți pentru tot ce v-am dăruit, înlocuind astfel ceea ce v-am luat inițial.

Procesul de fermentare a început astfel în voi, ajutându-vă să recunoașteți valoarea comorii ascunse în inima voastră, pentru care sunteți dispuși acum să renunțați la orice altceva. M-ați ajutat astfel să îmi arunc năvodul și să triez binele de rău, salvându-i și pe alții de la pierzania spirituală, scurtându-le și ușurându-le drumul către Mine prin propriul vostru exemplu.

Continuați să îngrijiți sămânța iubirii Mele în inimile voastre, căci, așa cum le-am spus cândva discipolilor Mei, împărăția lui Dumnezeu nu se află în afara voastră, ci în interior.

De aceea, o puteți găsi pretutindeni, căci o purtați întotdeauna cu voi. Când inima omului devine spirit pur, ea poate spiritualiza totul în jur. De aceea, nu încetați să aspirați către spiritualizare! Cu cât veți progresa mai mult, cu atât mai intensă va deveni fericirea voastră și cu atât mai profundă cunoașterea. Vă veți pregăti astfel pentru cealaltă lume, cea infinită și eternă, căci tot ceea ce faceți în această lume servește drept fundament pentru cealaltă. Îmi veți putea înapoia acolo, infinit îmbogățite, talentele pe care vi le-am încredințat cândva.

Așadar, pregătiți-vă și nu vă temeți! Cel care este împreună cu Mine și care crede în Mine nu trebuie să dispere niciodată, oricât de mari ar fi nenorocirile care ar cădea pe micuțul vostru pământ, căci Eu am aruncat Cuvântul Meu în lumea voastră ca să acționeze la fel ca o drojdie, tulburând inimile indivizilor și ale națiunilor. El știe că Tatăl ceresc și-a aruncat năvodul în marele ocean al sufletelor și spiritelor. Chiar dacă va fi capturat el însuși în acest năvod, el știe că prada cea bună va fi pusă deoparte, și nu va fi aruncată împreună cu prada cea rea.

De aceea, căutați mărgăritarul adevărului și al iubirii, iar apoi păstrați această comoară până la momentul marii schimbări! În lumea cealaltă vă voi oferi la schimb pentru comoara câștigată în această lume o altă comoară, mai prețioasă, din care nu va mai crește o simplă plantă de muștar, ci însuși arborele vieții, în ramurile căruia își vor face sălaș îngerii, cântând imnuri de bucurie și de slavă adresate Creatorului lor. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 53 - Zilele din urmă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 11:56 View PostDownload Post

Capitolul 53
Zilele din urmă

Sfântul Matei XXIV" 15-28: „De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “așezată în locul sfânt” (cine citește să înțeleagă!), atunci, cei care vor fi în Iudeea să fugă în munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de cele însărcinate și de cele care vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, și nici de sabat, pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeți. Căci se vor scula Hristoși mincinoși; vor face semne mari și minuni până acolo încât să înșele, dacă ar fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Iată, v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu vă duceți acolo! “Iată-L în cămăruțe interioare!”, să nu credeți! Căci, așa cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și la venirea Fiului Omului. Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii!”
(4 mai 1872)

Acesta este ultimul capitol din Evanghelie pe care vi-l voi explica. El se referă la ultimele zile ale iudaismului, dar și la vremurile din urmă ale umanității, la evenimentele care vor conduce la dispariția lumii vizibile, care va intra astfel pe un nivel superior, începând un nou ciclu evolutiv.

Le-am prezis atunci discipolilor Mei distrugerea templului din Ierusalim, primul act care avea să ateste sfârșitul poporului evreu ca națiune. De atunci, ei și-au pierdut complet importanța și nu au mai fost considerați demni să trăiască într-o țară a lor pe această planetă, căci au încercat să distrugă împărăția supremă care a existat vreodată în creație - marea Mea împărăție Spirituală. Încă de la început, evreii au fost aleși din cauza religiei lor să devină națiunea în care Mă voi naște Eu pe pământ, dar s-au dovedit incapabili să îmi accepte și să îmi răspândească învățătura.

De aceea, lumina adevărului nu a coborât decât asupra discipolilor Mei și a altor câțiva puțini aleși ai acelui popor. Ceilalți au respins-o, preferând întunericul și cramponându-se de litera moartă a textului biblic, trăsături pe care le-au păstrat până astăzi, deși au fost siliți să trăiască dispersați printre celelalte națiuni ale lumii.

Istoria demonstrează fără putință de tăgadă că tot ce am prezis Eu s-a adeverit, la scurt timp după ascensiunea Mea la cer. Templul a fost distrus inclusiv fizic (din punct de vedere spiritual era de multă vreme distrus), iar odată cu el s-a încheiat și istoria poporului pe care l-am ales cândva ca promotor al adevărului Meu etern.

Le-am prezis de asemenea discipolilor Mei că învățătura lăsată de Mine pe pământ va continua să crească sub forma unei noi religii, luptându-se mai întâi cu iudaismul și devenind apoi din ce în ce mai puternică, în timp ce iudaismul va continua să stagneze, dovadă că adepții săi continuă să îl aștepte și astăzi pe Mesia, despre care au o viziune la fel de lumească cum aveau acum aproape 2000 de ani. În timpul vieții Mele, Mi-am propus să le corectez concepțiile greșite, dar marea lor majoritate a respins învățătura Mea, cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună.

Tot ce există în creația Mea progresează continuu. Totul se schimbă și continuă să se perfecționeze, numai evreii refuză această schimbare. De aceea, ei nu pot acuza pe nimeni pentru destinul pe care îl au - acela de a fi disprețuiți de toate celelalte națiuni - decât numai pe ei înșiși, căci nu îi slujesc decât lui Mamona - principiul cel mai inferior din întreaga creație. Cei care aspiră către valorile materiale, preferându-le în locul celor spirituale, nu fac decât să se pedepsească singuri, căci împărăția Mea este pur spirituală, chiar dacă pare materială în aspectul ei vizibil. Ceea ce s-a întâmplat cu evreii din acele timpuri se va repeta din nou cu întreaga umanitate, atunci când îi va sosi sfârșitul. Ororile distrugerii și ale războiului vor afecta din nou pământul, dar într-o formă diferită. Așa cum în acele timpuri cei care au crezut în Mine au avut parte de un destin mai bun, sau cel puțin au putut suporta dificultățile grație credinței lor în Mine, la fel se va întâmpla și înainte de a doua Mea venire pe pământ. La acea vreme, credința va lipsi aproape complet de pe pământ, căci marea majoritate a oamenilor nu vor mai căuta decât plăcerile pământești, lucru care deja poate fi observat la ora actuală.

De aceea, purificarea sferei spirituale a sufletului trebuie făcută după modelul smochinului, evocat de Mine într-una din parabolele din Evanghelie. Acesta începe să înfrunzească în timpul verii - perioada de dinainte de coacerea fructelor, comparabilă din punct de vedere spiritual cu perioada de testare și separare, când omul trebuie să dea socoteală pentru valorile care i-au fost încredințate.

Catastrofele naturale, accidentele și bolile care se vor răspândi pe pământ în această perioadă, vor reprezenta ultimele eforturi de a salva ce mai poate fi salvat, pentru ca cei aleși să nu se scufunde ei înșiși în mlaștina egoismului. Inimile arogante ale oamenilor nu pot fi înmuiate decât prin nenorociri și lovituri ale destinului.

La fel ca și realitatea, adevărul trebuie să se prezinte în toată goliciunea lui, fără să fie acoperit de iluzii. Numai așa poate avea el un efect vindecător. Abia când lumea materială va apărea în toată goliciunea ei, nedeghizată, revelându-și natura efemeră și amăgitoare, întorcând spatele cu dispreț celor care doresc să o mângâie, abia atunci va începe adevărul spiritual să își arate fața. Pentru mulți va fi însă prea târziu. Aceasta este singura cale prin care gândurile cele bune și emoțiile pure se pot trezi în sufletele voastre. De aceea, Eu îi ghidez pe oameni - în calitatea Mea de Părinte preaplin de iubire - către recunoașterea adevăratei valori a lucrurilor, căci numai așa vor putea cunoaște ei pacea permanentă.

Este evident că toate aceste eforturi de trezire vor întâmpina o rezistență în creștere din partea celor scufundați în iluzia prosperității materiale. Credincioșii vor fi nevoiți să înfrunte ironiile, răzbunarea și persecuțiile acestora. Vor apărea tot felul de profeți, unii autentici, alții falși, astfel încât, în cele din urmă, confuzia va domina întregul pământ. La fel ca înainte de marele Potop, sfaturile Mele vor fi ignorate de majoritatea oamenilor și puțini vor fi cei care le vor asculta. Chiar și așa, atunci când evenimentele se vor precipita, majoritatea oamenilor vor fi salvați. Ei îmi vor mulțumi că i-am salvat de la distrugerea totală, chiar dacă am fost nevoit să Mă folosesc de mijloace dintre cele mai severe.

Cine poartă vina pentru toate aceste nenorociri care se vor abate asupra umanității, la fel ca pe timpul evreilor în perioada distrugerii templului și a Ierusalimului? Chiar credeți că Eu sunt un Dumnezeu al răzbunării, care nu dorește altceva decât sângele și suferința milioanelor de suflete pe care le-a creat? Nu sunt aceste suflete responsabile pentru faptul că nu ascultă de nimeni și de nimic, decât de propria lor voință, încălcând toate legile creației, deopotrivă materiale și spirituale?

V-am dictat aceste cuvinte pentru ca toată lumea să afle! La fel cum am prezis cândva căderea poporului evreu, v-am oferit în aceste 53 de predici numeroase sfaturi și avertismente referitoare la timpurile care vor urma, nedorind altceva decât să îmi conduc din nou copiii rătăciți pe calea cea dreaptă. Încă din acele timpuri le-am spus discipolilor Mei că: „Evanghelia împărăției lui Dumnezeu va fi predicată în toată lumea!” Aceasta este sarcina pe care v-o dau acum, ca semn al iubirii și grației Mele.

Perioada marilor catastrofe trebuie înțeleasă mai degrabă din perspectiva ei spirituală, decât din cea materială, căci cuvintele Evangheliei: „Cine este pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă”, etc., trebuie înțelese ca o necesitate a renunțării la valorile lumești și o recunoaștere a celor spirituale, și nu altfel. Aceasta este ancora care poate fixa ferm corabia vieții în mijlocul furtunilor materiale și al tulburării spirituale. Fără această ancoră nu vă veți putea găsi nici liniștea, nici pacea!

De aceea, adunați-vă cu toții în jurul Meu și respectați cu strictețe învățătura Mea, căci stă scris: „Cerul și pământul vor trece”, dizolvându-se în elementele primordiale, din care se vor naște apoi alte lumi; întreaga creație va trece prin același proces ca și poporul evreu, a cărui religie și ale cărui tradiții au constituit cândva temelia învățăturii Mele. Dar Cuvântul Meu nu va pieri niciodată!

Tot ceea ce există în creație conține o scânteie din Spiritul Meu Divin, chiar și cel mai mic atom, căci numai așa poate evolua materia către un nivel superior, mai sublim și mai luminos. La vremea respectivă, poporul evreu a fost cel mai potrivit pentru coborârea Mea pe pământ, în scopul îndeplinirii marii Mele misiuni spirituale. După ce și-a îndeplinit misiunea, el a încetat însă să mai fie o națiune. La fel, după purificarea ei, umanitatea nu va mai fi purtătoarea tuturor dorințelor egoiste, ci se va transforma în ceva mai bun. În mod similar, întreaga creație va înceta într-o bună zi să mai fie manifestarea gândurilor Mele divine, după ce își va îndeplini misiunea, căci ea îmi permite Mie să îmi manifest iubirea față de toate ființele create.

Atunci când aceste ființe se vor maturiza suficient de mult, ajungând într-o asemenea etapă de spiritualizare încât chiar și materia cea mai subtilă le-ar deveni insuportabilă, părându-li-se grosieră, această lume - cu toate minunile ei - va deveni nepotrivită, nemaiputând susține esența spirituală pură, și va trebui dizolvată. Creația trebuie să se adapteze în permanență celor care locuiesc în ea. În acea epocă îndepărtată Fiul Omului va apărea în toată splendoarea Lui - așa cum am promis cândva - căci toate ființele create vor fi atins un nivel de dezvoltare spirituală suficient de elevat pentru a le permite să îmi suporte strălucirea și slava. Spiritele cele mai înalte și îngerii Mei se vor aduna atunci și îi vor tria pe cei aleși din toate colțurile universului.

Acest proces se va repeta de multe ori, de fiecare dată însă pe un nivel de evoluție superior, care va presupune o beatitudine din ce în ce mai înaltă. Eu nu Mă pot revela spiritelor Mele decât în măsura în care acestea Mă pot înțelege. Fiind un Spirit infinit, concepțiile legate de Mine sunt la rândul lor infinite, iar împărăția Mea nu ar fi infinită dacă nu ar permite o înălțare a potențialului spiritual pe nivele din ce în ce mai elevate.

Le-am prezis toate aceste lucruri discipolilor Mei, folosindu-Mă de parabole, nu doar pentru ca ei să le afle, ci și pentru a depune mărturie că spusele Mele nu sunt trecătoare și că vor rămâne de-a pururi valabile. Să nu credeți că Eu am venit în lumea voastră numai de dragul vostru și că am suferit numai de dragul câtorva locuitori ai unei planete minuscule. Toate faptele Mele au conotații infinite! Însăși Biblia, care cuprinde (printre altele) cuvintele rostite de Mine, nu vi se adresează numai vouă, ci reprezintă scriptura întregii creații.

Deși există milioane de lumi care nu îmi cunosc încă existența, va veni o vreme când aceste cuvinte ale lui Dumnezeu vor ajunge și la ele, urmând a fi înțelese în funcție de nivelul lor de conștiință. Cei care la acea vreme vor fi complet renăscuți din punct de vedere spiritual vor avea misiunea să spargă coaja tare a interpretării literale a textului, scoțând la lumină înțelesul profund al cuvintelor lui Dumnezeu, ale Tatălui preaplin de iubire, adresate întregii Sale creații: „Iubiți-vă unii pe alții, o, iubiți-vă mai presus de orice!” Căci Eu am creat lumea din iubire, și tot din iubire am realizat sacrificiul suprem pe pământul vostru; din iubire am purificat umanitatea, cu ajutorul nenorocirilor de tot felul, pentru ca spusele Mele, rostite cândva de Mine și explicate aici în toată profunzimea lor, să rămână de-a pururi valabile. Unicul lor scop este acela de a-i ajuta pe copiii Mei să își merite această titulatură.

La fel ca după orice furtună, când marile nenorociri vor trece, soarele grației va străluci din nou pe planeta voastră, în toată splendoarea lui. Atmosfera spirituală va fi curățată atunci de otrăvuri și întreaga planetă va fi gata să înceapă o viață nouă, la fel ca pământul reavăn, împrospătat după ploaie. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Epilog
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 12:00 View PostDownload Post

Epilog

Aici se încheie cele 53 de predici. Aveți în față o comoară pe care nu o puteți înțelege în totalitate, oricât de mult ați prețui-o, căci cuvintele Mele au întotdeauna semnificații infinite. Nici un individ nu seamănă cu altul. De aceea, și înțelegerea sa spirituală, oricât de înaltă ar fi, lasă întotdeauna loc pentru o înțelegere superioară.

Cuvântul este ca o sămânță de muștar, care, atunci când crește, dezvoltându-se într-o plantă, revelează minune după minune. În mod similar, această carte vă poate revela tot felul de lucruri minunate, ajutându-vă să progresați pe calea evoluției spirituale.

De aceea, citiți în fiecare duminică predica aferentă și sărbătoriți - măcar voi, în mijlocul milioanelor de oameni - ziua sfântă a duminicii în maniera dorită de Mine!

În acest fel, pacea și mulțumirea vor coborî în sufletele voastre. Din când în când, veți descoperi cât de mult se potrivește o predică sau alta cu circumstanțele în care vă aflați, restabilind astfel echilibrul spiritual în ființa voastră, lucru care nu ar fi fost posibil în alte condiții.

Orice om trebuie să aibă o sursă de alinare! Lumea și complicațiile vieții familiale și sociale îi spulberă de multe ori speranțele deșarte, lăsându-l dezamăgit. Și unde ar putea găsi omul împovărat o alinare mai mare decât în cuvintele rostite de Mine?

Copiii Mei! Fiecare nouă zi vine cu propriile ei necazuri, fiecare nouă săptămână aduce mai degrabă amărăciune decât lucruri vesele. În această lume dură, unde ar putea găsi micuța floare a credinței și iubirii față de Mine alinarea și sprijinul de care are nevoie dacă nu în propriile Mele cuvinte, pe care Tatăl vostru preaplin de iubire vi le-a adresat încă de acum 2000 de ani?

Tot ce v-am spus în această carte este cuprins în Biblie, dar miopi cum sunteți, voi nu recunoașteți lumina care strălucește în textul sacru. De aceea, M-am decis să mai ridic puțin vălul. Sărmanii Mei copilași, de ce priviți neconsolați în zare, către cerul albastru, când adevăratul cer spiritual se află atât de aproape de voi, în inimile voastre? Citiți aceste predici, prefațate de câte un citat din Evanghelie, și meditați asupra lor; foarte curând, veți descoperi astfel lumina și căldura care emană din aceste cuvinte ale Tatălui preaplin de iubire. Chiar dacă vă veți simți uneori speriați, văzând cât de departe sunteți încă de destinație, de ceea ce credeați că ați realizat de multă vreme (în naivitatea voastră), mângâiați-vă cu ideea că orice greșeală poate fi corectată de îndată ce este cunoscută. Dacă o predică sau alta v-a dezvăluit o asemenea greșeală pe care o faceți, mulțumiți-Mi pentru că v-am atras atenția asupra ei. Va depinde apoi numai de voi să evitați în continuare această greșeală, pe care până atunci nici măcar nu o considerați ca atare.

Cuvintele pe care le veți găsi în această carte vă vor oferi tot timpul alinare și pace, chiar dacă nu întotdeauna instantaneu. Vor acționa însă ca stimulente și vă vor învăța cum puteți atinge starea de pace.

Scopul acestor predici este să vă ajute să Mă descoperiți pe Mine, să îmi înțelegeți cuvintele și să vă cunoașteți pe voi înșivă, din ce în ce mai bine; căci o eternitate întreagă nu ar fi suficientă nici măcar pentru a explica cele două porunci ale iubirii, ca să nu mai vorbim de restul creației...

Cât despre tine, dragul Meu scrib, ți-ai îndeplinit misiunea cu multă perseverență, deși nu te-ai bucurat întotdeauna de cele mai bune condiții. Multe furtuni exterioare și interioare te-au făcut adeseori să te clatini, dar bucură-te, căci ți-am trimis aceste încercări numai știind că cel mai bun remediu este întotdeauna cel amar!

Promisiunea pe care ți-o adresez este că te vei vindeca, în plus, prin cuvintele pe care le-ai așternut în această carte îi vei ajuta și pe alții să se vindece, apropiindu-se de cunoașterea de sine. Ai realizat astfel două lucruri dintr-un singur foc. Ai scris această carte în circumstanțe dificile, din care se vor naște însă multe binecuvântări, și le-ai dăruit celorlalți oameni o lucrare sublimă, a cărei lectură va revărsa asupra lor o mare pace, îndeosebi în momentele lor de tulburare. Astfel, ți-ai îndeplinit cu cinste sarcina.

Generația prezentă și cele viitoare vor descoperi în această carte secretul mai bunei înțelegeri a misiunii lor pe pământ, dar și a destinației finale. În acest scop, vă binecuvântez pe toți, oriunde v-ați afla! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Gottfried Mayerhofer - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 6  [ 56 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !