Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 16:52
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Predicile Domnului Iisus Hristos - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Predicile Domnului Iisus Hristos - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:20 View PostDownload Post

Predicile Domnului Iisus Hristos

Cuprins


Prefață
Introducere
1. Semnele viitorului
2. Întrebarea lui Ioan Botezătorul
3. Mărturia lui Ioan Botezătorul
4. Predica despre pocăință a lui Ioan Botezătorul
5. Nașterea lui Iisus
6. Copilul Iisus la Templu
7. Copilul Iisus în Templu la vârsta de 12 ani
8. Nunta din Cana
9. Vindecarea leprosului
10. Parabola lucrătorilor la vie
11. Parabola semănătorului
12. Vindecarea orbului
13. Ispitirea Domnului
14. Schimbarea la față a lui Iisus
15. Alungarea demonului
16. Hrănirea celor 5000 de oameni
17. Evreii încearcă să-l omoare cu pietre pe Iisus
18. Intrarea lui Hristos în Ierusalim
19. Învierea Domnului
20. Domnul apare în fața discipolilor Săi
21. Păstorul cel bun
22. Domnul se referă la moartea Sa
23. Destinația eternă
24. Adevărata rugăciune
25. Promisiunea Mângâietorului
26. Duminica Rusaliilor
27. Cuvintele de rămas bun ale Domnului
28. Parabola marii cine
29. Despre oaia rătăcită
30. Captura cea bogată
31. Adevărata dreptate
32. Hrănirea celor 4.000 de oameni
33. Despre falșii profeți
34. Parabola administratorului necinstit
35. Deplângerea cetății Ierusalimului de către Domnul
36. Parabola fariseului și a vameșului
37. Vindecarea surdomutului
38. Parabola bunului samaritean
39. Vindecarea celor zece leproși
40. Avertismentul Domnului împotriva modului lumesc de a gândi
41. Învierea fiului văduvei din Main
42. Adevărata respectare a Sabatului
43. Porunca cea mai mare
44. Vindecarea omului paralizat
45. Parabola nunții fiului de împărat
46. Vindecarea fiului slujbașului împărătesc
47. Parabola slujitorului necredincios
48. Atitudinea Domnului față de autorități
49. Învierea fiicei lui Iair
50. Potolirea furtunii
51. Parabola neghinei
52. Explicarea împărăției cerurilor
53. Zilele din urmă
Epilog
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Prefata
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:23 View PostDownload Post

Prefață


După Jakob Lorber, faimosul mistic austriac care a trăit în secolul XIX (1800-1864), unul din puținii oameni care au auzit Cuvântul Interior, notându-l în scris, pentru contemporani și pentru posteritate, a fost Gottfried Mayerhofer.

Mayerhofer a receptat majoritatea revelațiilor sale prin inspirație divină. Cele mai importante dintre acestea au fost sintetizate în lucrările: Lebensgeheimnisse (Secretele vieții), Schopfungs-geheimnisse (Secretele creației), Kennzeichen der zeit (Semnele timpului), dar mai presus de toate, Predigten des Herrn (Predicile Domnului) — lucrarea de față.

Gottfried Mayerhofer s-a născut în noiembrie 1807, fiind fiul unui ofițer bavarez de rang înalt. După ce și-a încheiat studiile, consacrate îndeosebi matematicii, tânărul Mayerhofer a urmat cariera militară, la fel ca tatăl său. Când prințul bavarez Otto, ales rege al Greciei, s-a deplasat la Atena, în anul 1833, Mayerhofer l-a urmat în calitate de comandant al suitei regale. Aici, s-a însurat cu Aspasia d’Isay, fiica unui angrosist din Atena.

Șederea sa în Grecia a fost însă de scurtă durată. Când socrul său și-a transferat afacerile în Trieste, în anul 1837, mutându-se cu întreaga familie, Mayerhofer s-a decis — după ce a opus o oarecare rezistenț㠗 să renunțe la slujba sa și să se mute la Trieste, la insistențele soției sale, care era foarte atașată de tatăl său. Guvernul grec nu plătea pensii în alte țări, așa că Mayerhofer a ajuns complet dependent din punct de vedere financiar de averea soției sale.

Mayerhofer a trăit timp de 40 de ani la Trieste, până la moartea sa din anul 1877. În timpul acestei lungi perioade de pensionare, el s-a devotat studiilor sale favorite: muzica și pictura. Treptat, interesul său predominant s-a orientat însă către aspectele spirituale ale vieții.

Această înclinație către spiritualitate a fost puternic alimentată de scrierile lui Jakob Lorber, pe care Mayerhofer le-a descoperit la Trieste. Cu cât studia mai mult lucrările misticului austriac, cu atât mai mare devenea entuziasmul său pentru revelațiile primite prin intermediul Cuvântului Interior și cu atât mai interiorizată devenea natura sa lăuntrică. Datorită acestei aspirații ieșite din comun, Mayerhofer a atins în scurt timp starea de trezire interioară, în martie 1870, el a auzit pentru prima oară vocea Domnului în inima sa. Timp de șapte ani, până la moartea sa din anul 1877, el a slujit Vocii ca un „scrib" credincios.

Maniera în care auzea Vocea Interioară era absolut remarcabilă, înainte de a simți nevoia de a trece la masa de scris, în fața ochilor săi spirituali apăreau imagini clare ale subiectului care urma să fie tratat. Din păcate, atunci când nota în scris imaginile văzute, claritatea acestora pălea considerabil. Aceasta este considerată principala cauză a imperfecțiunilor care pot fi găsite în scrierile sale.

Într-o scrisoare adresată unui prieten, Mayerhofer a explicat parțial maniera în care „aude" Cuvântul Interior: „Referitor la ultimele revelații, care nu ți s-au părut la fel de convingătoare ca și cele din textul intitulat Lumina, viața și iubirea, trebuie să ții cont de faptul că majoritatea prietenilor mei nu sunt la fel de evoluați din punct de vedere spiritual ca și tine. În grația Lui infinită, Domnul îmi prezintă informații care pot fi parțial înțelese de către contemporanii mei, în timp ce unele dintre ele nu vor putea fi înțelese decât mai târziu, cine știe când și în ce condiții, fiind menite să ofere o educație graduală, pas cu pas. De pildă, de multe ori receptez texte care nu aduc nimic nou, dar prezintă revelațiile anterioare într-o cu totul altă lumină. Atunci când receptez aceste informații, mă aflu întotdeauna într-o stare de pasivitate totală, neștiind ce anume va urma. Simt mai întâi o stare de mare agitație interioară și dorința de a mă așeza la masa de scris, și abia după ce iau pana în mână aud Cuvântul Domnului, fără să știu însă de la bun început urmarea sau finalul textului. Pur și simplu, aud câte un cuvânt pe rând. Spre exemplu, Cuvântul Interior îmi spune: ― Citește capitolul 3, versetul 7, din Evanghelia lui Ioan!". Nefiind un bun cunoscător al Bibliei, sunt nevoit să iau cartea sfântă și să citesc versetul respectiv, după care receptez comentariul divin la adresa acestuia. Aceasta este maniera în care receptez aceste dictări inspirate, fără să mă implic în nici un fel și fără să cunosc dinainte ce anume va fi discutat și în ce fel". Această explicație indică cu claritate că mesajele primite de Mayerhofer sunt de inspirație pur divină, nefiind în nici un fel produsul imaginației sale. De altfel, acest lucru este confirmat și de analiza grafologică a manuscriselor sale originale, care demonstrează că acestea au fost scrise extrem de rapid și fluent, neconținând decât foarte puține corecturi de mână.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Introducere
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:28 View PostDownload Post

Introducere

(text receptat prin Cuvântul Interior de Gottfried Mayerhofer, în Trieste, la data de 22 noiembrie 1871)

De sute de ani, preoții obișnuiesc să țină duminica în biserică o predică referitoare la pelerinajul Meu pământesc, explicând credincioșilor unul sau altul din aspectele învățăturii Mele spirituale, în funcție de nivelul înțelegerii lor.

Se apropie însă timpul în care creștinismul va fi reformat radical, multe din ritualurile și din ceremoniile actuale urmând să fie abolite. Singurele predici care vor putea fi atunci citite în adunările credincioșilor vor fi aceste explicații ale Evangheliei, pe care vi le voi prezenta în continuare. Prin intermediul scribului Meu, voi explica în cele ce urmează, de dragul celor care cred în Cuvântul Meu, o serie de texte biblice din Noul Testament pe care nimeni nu a reușit până acum să le elucideze, astfel încât interpretarea lor greșită să nu conducă pe nimeni la idolatrie și la adorarea unor principii care pot fi cel mult respectate, dar în nici un caz slăvite ca principii divine.

Această serie de texte din Evanghelie își propune să vă reamintească de Cuvintele Mele, rostite acum aproape 2000 de ani, urmărind să vă prezinte mai presus de orice maniera în care trebuie aplicate ele concret, în viața voastră temporală de zi cu zi, și demonstrându-vă astfel că sunt la fel de valabile și astăzi, la fel cum au fost acum aproape două milenii. Așa cum am afirmat în repetate rânduri, mai devreme sau mai târziu această lume și întregul univers vor dispărea, dar Cuvintele Mele vor rămâne de-a pururi. Amin!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 1 - Semnele viitorului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:35 View PostDownload Post

Capitolul 1
Semnele viitorului

"Sfântul Luca XXI" 25-26: „Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre popoare, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor. Oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea celor ce vor veni pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi zguduite”.
(23 noiembrie 1871)

Acesta este textul evanghelic cu care începe de regulă anul ecleziastic. El este citit credincioșilor în prima duminică de după Bunavestire, fiind explicat în fel și chip, în funcție de scopul și intențiile predicatorului. Deși mulți preoți vorbesc de semne și de miracole, foarte puțini sunt cei care înțeleg la ce se referă acestea și în ce fel vor anunța ele timpurile care vor urma. Cei mai mulți predicatori își aleg exemplele cu care ilustrează explicațiile date din viața politică a vremii, încercând să explice astfel aspectele spirituale cu ajutorul unor exemple lumești. Această modalitate de a înțelege lucrurile este la fel de stupidă ca și încercarea de a explica lumea spirituală cu ajutorul celei materiale, deși realitatea este chiar pe dos, întâmplările din lumea voastră materială fiind rezultatul unor cauzalități spirituale.

Ascultați, copiii Mei: atunci când am vorbit pentru prima oară de semne, în vremea întrupării Mele pământești, anticipând distrugerea Templului evreilor, foarte puțini au fost cei care M-au crezut, căci ei nu Mă cunoșteau. La fel stau lucrurile și la ora actuală, căci marea majoritate a oamenilor nu înțeleg Cuvintele Mele și așteaptă cu totul alte semne decât cele la care mă refer Eu.

Acum 2000 de ani am prezis distrugerea templului din Ierusalim și sfârșitul poporului evreu ca națiune independentă. Le-am spus atunci evreilor că felul în care respectă ei legile religioase este contrar spiritului indicat de Moise și de profeți, motiv pentru care aceste practici vor trebui curmate și înlocuite cu o interpretare corectă a legilor. Acesta a fost de altfel principalul motiv pentru care M-am întrupat personal, sacrificându-Mi apoi viața pe pământ.

Din păcate, evreii nu au vrut să renunțe atunci la obișnuințele lor și la maniera în care își aplicau credința și religia. Pentru ei, templul din Ierusalim reprezenta însuși edificiul spiritual al religiei. Ceea ce se întâmpla însă în acest templu era contrar spiritului divin, neslujind decât intereselor personale ale preoților și fariseilor, motiv pentru care a trebuit să fie distrus, astfel încât oamenii să nu se mai complacă în apele mlăștinoase, stătute, ale pasiunilor lor lumești (inferioare). Noul templu, spiritual și etern, a cărui piatră de temelie am pus-o chiar Eu, prin viața Mea pământească, nu putea fi construit decât pe ruinele vechiului templu.

După ridicarea Mea la cer, semnele au continuat să apară pe pământ, fiind la fel de prezente și astăzi. De altfel, ele vor continua până la a doua Mea venire, scopul lor nefiind altul decât acela de a-i determina pe oameni să se convertească. Nu a sosit încă timpul ca actualul templu, respectiv Roma și establishment-ul religios al acesteia (n.n. biserica romano-catolică), să fie distrus în tot acest răstimp, multe inimi individuale au fost iluminate de raza care prevestea venirea noilor timpuri, dar Roma a rămas un loc întunecat, incapabil să primească lumina divină.

Ceea ce s-a întâmplat aici în timpul ultimelor aproape 2000 de ani este comparabil cu ceea ce s-a petrecut în Ierusalim unde puterea romană a respectat multă vreme religia și obiceiurile evreilor, dându-le mână liberă. Deși conștienți de putreziciunea Romei, conducătorii puternici ai lumii nu și-au propus să distrugă Roma, ci au preferat să se folosească de ea în propriul lor interes. Lucrurile se vor repeta însă identic: la fel cum evreii au provocat cândva, prin atitudinea lor stupidă și orgolioasă, distrugerea templului din Ierusalim, edificiul ocupantului „infailibil" (*1) al scaunului Sfântului Petru din Roma se va prăbuși la rândul lui, datorită orbirii și infatuării asistenților acestuia" lăsând din nou cale liberă învățăturilor Mele.

Ceea ce s-a petrecut cândva, la prima Mea venire pe pământ, se va repeta. Vor fi într-adevăr semne care vor indica apropierea acestor timpuri, și fericiți vor fi cei care le vor înțelege și le vor aplica în beneficiul lor și al semenilor lor!

Din punct de vedere spiritual, prezicerile vor începe să se împlinească - de fapt, acest proces a și început - prin exact aceleași simptome ca și cele care s-au petrecut în timpul pelerinajului Meu pe pământ. Primele semne care au apărut atunci (și care se vor repeta și acum) au fost războaiele și revoltele, persecutarea adepților Mei, teama de viitor și tot felul de boli și de epidemii. Nu Eu sunt cel care trimite aceste semne, ci oamenii sunt cei care le provoacă, prin nerespectarea Cuvântului Meu divin, care nu poate fi schimbat, fiind imuabil. Vântul libertății spirituale a început să bată astăzi din nou, pătrunzând în inimile oamenilor. Drepturile oamenilor, călcate în picioare atâta vreme, vor începe din nou să fie respectate, nemaiputând fi apanajul unei singure clase, cea aflată la putere.

Chiar și un vierme se zvârcolește atunci când este călcat în picioare. Ei bine, conducătorii politici și cei ai bisericii și-au călcat prea multă vreme în picioare supușii, ca pe niște viermi, încercând să-i subjuge complet și nerespectând demnitatea umană, pe care au considerat-o apanajul lor exclusiv. Au mers însă prea departe. Chiar și ei și-au dat seama de acest lucru, încercând la ora actuală să îndrepte lucrurile, de teamă față de posibilele consecințe ale faptelor lor, dar este prea târziu! La fel cum s-au petrecut cândva lucrurile în Ierusalim, acești puternici ai zilei vor culege roadele a ceea ce au semănat.

La vremea aceea Mi-am sfătuit discipolii să fie cumpătați în toate, să-și păstreze trupurile și sufletele curate și să nu le folosească greșit, astfel încât să își poată păstra puritatea primordială în fața Fiului Omului, atunci când acesta va veni.

Același sfat vi-l adresez vouă astăzi: „Vegheați și rugați-vă, pentru ca să nu cădeți în tentație!" Păstrați-vă puritatea interioară și amplificați-vă puterea prin credința voastră în iubirea și compasiunea Mea divină, convinși că oricât de teribile vor fi evenimentele care vor urma, Eu nu îi voi pedepsi niciodată pe cei care Mi-au respectat învățătura cu încrederea unui copilaș, aplicând-o cu o ardoare plină de credință.

Semnele timpului vor trece pe lângă voi, neafectându-vă în nici un fel, dar numai dacă veți învăța să vă adaptați corpul fizic, astfel încât să reziste la un număr cât mai redus de nevoi, orientându-vă în schimb către evoluția ființei voastre spirituale. Dacă veți adopta această atitudine, veți putea și voi - la fel cum au făcut cândva discipolii Mei - să îmi slăviți măreția, iubirea și grația, chiar în mijlocul ruinelor fumegânde ale splendorilor acestei lumi, în urma marii bătălii în care materia va fi înfrântă, dar spiritul va fi eliberat. Amin.


(*1) Papei.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 2 - Întrebarea lui Ioan Botezătorul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:45 View PostDownload Post

Capitolul 2
Întrebarea lui Ioan Botezătorul

Sfântul Matei XI" 2-6: „Și Ioan, auzind din închisoare despre lucrările lui Hristos, a trimis să-L întrebe prin ucenicii Săi: “Tu ești Acela care vine sau să așteptăm pe altul?” Iisus a răspuns și le-a zis: “Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce auziți și ce vedeți; orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții sunt înviați și săracilor li se predică Evanghelia. Ferice de aceia pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire”. Sfântul Matei XI" 27-30: „Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”.

(4 decembrie 1871)

Pe când se afla în închisoare, Ioan a trimis la Mine câțiva discipoli ai săi pentru a Mă întreba dacă Eu eram Mesia cel promis, care urma să îi elibereze pe oameni de opresiune și să-i înalțe la acea demnitate spirituală pentru care au fost, de fapt creați, sau dacă trebuia așteptat un altul.

Această întrebare, dacă Eu am fost într-adevăr acela despre care au vorbit profeții, a apărut din nou în aceste zile în mințile celor cărora le lipsește înțelegerea justă. Ei încep să intuiască faptul că există o stare spirituală mai înaltă, care va fi instaurată în curând pe pământ și care va înlocui parțial vechile obiceiuri religioase tradiționale, readucându-le în matca lor primordială, motiv pentru care își trimit discipolii în lung și în lat ca să întrebe, la fel cum au făcut cândva adepții lui Ioan: „Tu ești Acela care vine, sau să așteptăm pe altul?"

Acești adepți ai învățăturii religioase autentice sunt încă marcați de principiile care le-au fost impregnate din copilărie și care nu reușesc să surprindă întotdeauna miezul învățăturilor Mele, creându-le o adevărată stare de confuzie interioară (la fel ca și ceremoniile care le însoțesc).

Deși sunt lideri ai marilor mișcări religioase, acești adepți nu sunt încă pe deplin eliberați de prejudecăți. Ei Mă întreabă în inimile lor: „Oare facem bine ce facem, sau nu?" Iată ce le răspund Eu, prin intermediul slujitorilor Mei actuali, care Mă ajută să îmi prezint din nou învățătura, explicând-o încă o dată: „Priviți faptele Mele. Priviți felul în care copiii Mei înțeleg iubirea de Dumnezeu și de aproapele lor. Priviți miracolele pe care le săvârșește puterea voinței în anumiți indivizi. Chiar dacă nu se compară întru totul cu cele săvârșite cândva de mâna Mea, ele sunt totuși de natură să creeze multă nedumerire în mințile savanților voștri materialiști". Acum 2000 de ani le-am spus discipolilor Mei: „Sunteți ca niște copii! Ați cântat, și tovarășii voștri de joacă nu au vrut să danseze; ați jelit, dar ei nu au vrut să plângă alături de voi!" La fel vă spun și vouă: „în mințile voastre copilărești, voi sperați și credeți că majoritatea oamenilor vă vor urma liderii; dar veți vedea că lucrurile se petrec exact pe dos! Chiar dacă veți jeli alături de liderii voștri, nu veți reuși să smulgeți nici măcar o lacrimă de la ceilalți și nu veți trezi mila în sufletele lor!"

Așa cum s-au petrecut cândva lucrurile, așa se petrec și astăzi, și la fel se vor petrece întotdeauna: împărăția lui Dumnezeu trebuie cucerită cu forța! Vechiul Adam trebuie anihilat cu forța și noul Adam trebuie să se nască dintr-o voință puternică; în caz contrar, toate eforturile de schimbare interioară rămân zadarnice. Compromisurile, de genul aderării parțiale la doctrina Mea autentică, dublată de respectarea vechilor obișnuințe, nu pot funcționa. Eu sunt spirit pur, iar cei care doresc să Mă slăvească trebuie să o facă întru spirit și adevăr. Prin slăvire întru adevăr înțeleg o credință de nezdruncinat, marcată de o voință de neclintit. Numai cei care pătrund în cer prin forță vor putea lua în posesiune împărăția.

La fel ca pe vremea aceea, oamenii de astăzi au o idee greșită despre Ioan Botezătorul - antemergătorul Meu, - și despre Mine însumi. Ei l-au privit atunci pe Ioan din punctul lor de vedere, lumesc, și M-au considerat pe Mine drept o persoană care le va îmbunătăți condițiile de viață pământești. Orice antemergător și orice luptător ferm în numele învățăturii Mele va fi nevoit să plătească același preț ca și Ioan; va fi înțeles la fel de puțin cum sunt Eu, deși am pășit în mijlocul vostru, continuând să Mă revelez apoi vouă, direct și indirect, prin intermediul slujitorilor și scribilor Mei.

Deși majoritatea oamenilor au ajuns să cunoască învățăturile Mele, ei încearcă în permanență să le adapteze la viața lor astfel încât să nu facă nici un sacrificiu pentru a deveni discipolii sau copiii Mei.

Ceea ce v-am spus cândva cu referire la orașul lui Iuda este la fel de valabil și astăzi, aplicându-se marilor orașe de pe planeta voastră. Acolo unde ar fi trebuit să existe cea mai mare iluminare posibilă nu domnește decât întunericul cel mai profund. În orașele în care Mă revelez direct oamenilor sunt cel mai mult ignorat, la fel cum s-au petrecut lucrurile în Cana, acolo unde am săvârșit primul Meu miracol public.

Deși s-au scurs aproape 2000 de ani, umanitatea nu s-a schimbat deloc.

V-am spus cândva: „Nimeni nu îl cunoaște pe Fiul, decât Tatăl; și nimeni nu îl cunoaște pe Tatăl, decât Fiul." În mod regretabil, la fel stau lucrurile și astăzi: „Numai iubirea divină, aflată la unison cu înțelepciunea activă, Mă cunoaște pe deplin, în toată profunzimea Mea. Cine dintre voi a atins însă această iubire divină și această înțelepciune plenar activă?"

Oamenii doresc să Mă descopere, dar nu știu unde să Mă caute. Atât conducătorii acestei lumi cât și cei care se lasă conduși sunt plini de prejudecăți, ochii lor fiind acoperiți cu o triplă eșarfă, la fel ca și cei ai lui Moise. Oricât de mult aș încerca Eu să o ridic de pe ochii lor, strigându-le: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!" - ei nu înțeleg chemarea Mea, căci nu cunosc vocea păstorului lor, fiind precum o turmă rătăcită, care nu va ajunge la lumina iubirii, adevărului și conștiinței pure, decât după o îndelungată bâjbâială prin întuneric.

Ce v-am spus cândva se aplică și astăzi: „Aceste lucruri vor fi ascunse de cel înțelept și de cel prudent, nefiind revelate decât celor simpli, care le vor căuta în inimile lor".

Toți reformatorii care îi conduc la ora actuală pe credincioși, sperând în îmbunătățirea condițiilor spirituale pe pământ, vor fi nevoiți să renunțe în curând la ideile lor mărunte, la fel ca și cei care îi urmează. Vor fi siliți să treacă cu toții prin multe experiențe amare, până când vor înțelege cuvintele pe care le-am rostit cândva: „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară." Învățați de la Mine ce înseamnă spiritul blândeții, al bunătății și al iubirii pentru semenii voștri, inclusiv spiritul toleranței pentru cei de alte religii, căci numai așa veți descoperi pacea interioară, transmițând-o apoi altora, care nu au descoperit-o încă.

La fel ca în acele timpuri, când înainte de anii Mei activi Ioan a predicat în deșert toate aceste adevăruri, ca un veritabil antemergător al Meu, la ora actuală antemergătorul Meu (care precede a doua Mea venire pe pământ) sunt revelațiile directe, receptate individual.

Vântul spiritual a început din nou să bată. El vine direct din cerul Meu și are drept scop curățarea atmosferei voastre spirituale, încărcată de vapori malefici. Acest vânt spiritual este cel care trezește, purifică și vestește noua eră, în care umanitatea se va apropia de destinația ei spirituală și va înțelege în sfârșit semnificația adevărată a religiei, inclusiv ce înseamnă slăvirea Mea întru spirit și adevăr.

La ora actuală, oamenii continuă să se cramponeze de ceremonii și de ritualuri, semn că trăiesc încă într-o atmosferă extrem de materialistă, nedorindu-și și neînțelegând decât ceea ce este material. Ei nu vor înțelege cât de mult s-au rătăcit de pe calea cea dreaptă decât atunci când vor primi o educație spirituală corespunzătoare, realizând că Eu, în calitatea Mea de spirit, nu am nevoie de asemenea expediente materiale pentru a comunica cu ei. Ei sunt singurii responsabili pentru cuvintele pe care le-am rostit cândva, potrivit cărora Tatăl nu poate fi cunoscut decât de Fiul (adică de Mine), iar acesta din urmă nu poate fi cunoscut decât de Tatăl, deși atunci când am stat pe pământ, le-am predat personal discipolilor Mei cum poate fi transmisă această cunoaștere oamenilor, căci toți poartă în inimile lor o scânteie din Sinele Meu divin care îi îndeamnă în permanență să devină una cu Mine.

Explicațiile care vor urma, menite să fie aprofundate câte una în fiecare duminică a anului ecleziastic, vă vor ajuta să înțelegeți că educația spirituală a umanității avansează în etape și că voi înșivă - purtați de curentul spiritual - ați parcurs deja o parte din drumul către iluminare, urmând să deveniți ființe spirituale. De altfel, acesta este unicul motiv pentru care v-am creat și v-am educat personal, fiind destinația voastră finală.

Așadar, treziți-vă, copiii Mei! Nu vă astupați urechile în fața vocii care strigă în pustie, adică a acestor dictări pe care vi le ofer cu atâta generozitate! Treziți-vă și ascultați vocea celestă care urmărește să vă demonstreze că și voi sunteți de origine divină, că destinația și menirea voastră finală nu constau în nici un caz în a trăi numai pentru cele lumești.

Vântul spiritual a început să bată, trezind inimile oamenilor. Deși cei mai mulți dintre ei nu reușesc să-i înțeleagă mesajul, voi, cei capabili să înțelegeți acest mesaj nu ar trebui să rămâneți surzi în fața lui. Treziți-vă și aruncați balastul lumii materiale cât mai departe de voi! Înainte de toate, voi sunteți spirite pure, locuitori de drept ai unei alte lumi mai mari, practic infinită și eternă. Nu uitați că această viață trecătoare trăită pe pământ nu reprezintă altceva decât o viață de încercare, o școală! Esența voastră, cea mai mare parte a ființei voastre, vă așteaptă într-o altă lume, în care soarele nu apune niciodată, în care noaptea nu se lasă și în care unicul stimulent al vieții este lumina, adică iubirea, care penetrează toate sferele cerești.

Ascultați cuvintele Mele și Îngăduiți-Mi să vă ajut să înțelegeți semnificația celor rostite de Mine acum aproape 2000 de ani, dezvăluindu-vă conținutul lor spiritual suprem. Aceste cuvinte sunt dovada cea mai vie a iubirii Mele părintești pentru voi, copiii Mei. Încă din acele vremuri am încercat să le arăt evreilor cât de mare este iubirea Creatorului pentru copiii Săi, dacă este privit ca Părinte. Din păcate, ei nu M-au înțeles, iar la ora actuală, umanitatea Mă înțelege chiar mai puțin.

Am spus atunci că: „Jugul Meu este ușor!" și vă repet astăzi același lucru: „Cum ar putea fi altfel jugul impus de iubire? Nu devine o povară mai ușoară atunci când iubirea te ajută să o duci?"

Încercați să înțelegeți acest mesaj! Renunțați la lumea exterioară, care nu vă poate oferi decât plăceri efemere, ce nu durează niciodată prea mult. Odată cu dobândirea posesiunilor lumești râvnite, plăcerea anticipației dispare și satisfacția trăită se reduce aproape complet. Lucrurile se petrec cu totul altfel în lumea spirituală. Împărăția Mea este infinită. Posesiunile spirituale sunt nelimitate, iar progresul etern devine astfel posibil. Fiecare nouă etapă de evoluție conduce la o fericire mai mare, la o putere superioară și la o capacitate creatoare mai amplă.

În timp ce planul material presupune existența anumitor condiții și circumstanțe pentru a obține succesul dorit, progresul spiritual oferă întotdeauna șansa de a avansa, în timp ce în planul material depindem întotdeauna de alții. În cel spiritual principala sursă în care putem descoperi toate comorile lumii infinite a spiritului este chiar propria noastră ființă. Eu nu Mă pot revela vouă în calitatea Mea de Tată, Fiu și Spirit Suprem decât în interiorul ființei voastre. De această revelație depind pacea și echilibrul vostru interior, în lumina cărora toate necazurile vieții nu mai apar ca o pedeapsă, ci ca niște încercări necesare, menite să vă conducă spre o mai mare înțelepciune. Numai așa veți putea înțelege pe deplin cuvintele: „Veniți la Mine, voi, cei trudiți și împovărați!" Iubirea infinită și eternă a Tatălui ceresc v-a dat să duceți această povară, dar tot ea este cea care vă ajută să o purtați.

Suferințele și necazurile acestei vieți temporare nu mai apar în această lumină ca încercări îngrozitoare, ci ca binecuvântări oferite de Tatăl care nu dorește să facă din copiii Săi niște stăpâni ai acestei lumi, ci niște pionieri spirituali ai învățăturilor Sale de iubire, capabili să pătrundă în împărăția Sa eternă.

Lăsați aceste cuvinte să pătrundă în inimile voastre, căci ele vă vor conduce la realizarea supremă, care vă va ajuta să înțelegeți ultimele cuvinte citate la începutul acestui capitol: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară!" Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 3 - Mărturia lui Ioan Botezătorul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 02:54 View PostDownload Post

Capitolul 3
Mărturia lui Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan I" 1-27: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om. El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu l-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui), plin de har și de adevăr. Ioan a mărturisit despre El și a strigat, zicând: “El era Acela despre care ziceam eu: „Cel care vine după mine este înaintea mea” pentru că era înainte de mine”. Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Și aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: Tu cine ești?” El a recunoscut și n-a tăgăduit, și a mărturisit: “Nu eu sunt Hristosul! Și ei l-au întrebat: “Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: Nu sunt”. “Ești proorocul?” Și el a răspuns: Nu”. Atunci, i-au zis: “Cine ești tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?” “Eu, a zis el, sunt glasul celui care strigă în pustie: „Neteziți calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia”. Trimișii erau de partea fariseilor. Ei l-au întrebat și i-au zis: “Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” Și răspunzând, Ioan le-a zis: “Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine, dar care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg cureaua încălțărilor”.
(9 decembrie 1871)

Acest capitol se referă la Ioan Botezătorul, care, în calitatea sa de antemergător și predicator, trebuia să-Mi paveze calea, atrăgând atenția poporului evreu asupra sosirii Mele și asupra învățăturilor Mele. Așa se explică răspunsul dat de el trimișilor templului, în care îi asigura că nu era nici Hristosul, nici Ilie, nici prorocul, și că nu era demn nici măcar să îmi dezlege cureaua de la încălțări.

Deși plenar conștient de misiunea sa divină, Ioan a fost unicul evreu cu adevărat smerit și dispus să se supună plenar voinței Mele.

Ioan Evanghelistul își începe mărturia cu cuvintele: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu". Această primă frază din Evanghelia discipolului Meu favorit Ioan arată clar care era poziția lui în fața Mea, dar și a fraților săi. El a exprimat în această frază superbă, din punct de vedere spiritual, ceea ce a dorit să spună Ioan Botezătorul atunci când a afirmat că el nu botează decât cu apă, în timp ce Fiul lui Dumnezeu botează cu Cuvântul Divin. Nu întâmplător, Ioan Evanghelistul a fost primul dintre apostolii Mei care a înțeles profunzimile Spiritului Meu. El a fost primul care a înțeles că întreaga creație vizibilă s-a născut prin intermediul Cuvântului (ca expresie a unei idei, a unui gând sau a unei voințe divine) și că acest Cuvânt a dat naștere vieții, și implicit luminii - lumină care la acea vreme nu era înțeleasă decât de foarte puțini oameni.

Discipolul Meu favorit a fost primul care a înțeles cu ajutorul inimii ceea ce intelectul nu poate să priceapă de unul singur: acel principiu dătător de viață și lumină, care nu poate fi integrat decât de către acela care manifestă aceeași iubire ca și Mine, care o eman și o susțin în întregul univers, insistând pretutindeni și întotdeauna asupra ei. El M-a iubit întru spirit, în timp ce ceilalți apostoli M-au înțeles întru adevăr. Astfel se explică primele cuvinte ale Evangheliei lui Ioan, care depun mărturie despre atotputerea, iubirea și creația Mea, dar și despre faptul că nu am fost recunoscut ca atare de către cei pe care i-am creat atunci când am apărut în fața lor în calitate de Hristos.

Aceste cuvinte demonstrează profunda înțelegere la care ajunsese Ioan în ceea ce privea învățătura și misiunea Mea, la succesul căreia a contribuit într-o manieră semnificativă inclusiv mărturia tizului său, Ioan Botezătorul, cel trimis să îmi paveze calea și să pregătească poporul evreu pentru primirea învățăturii Mele.

O misiune atât de importantă precum cea pe care Mi-am asumat-o Eu trebuia pregătită cu atenție. Așa cum un orb care își recapătă vederea trebuie să stea o vreme în semiîntuneric, pentru că nu ar putea suporta pe loc lumina puternică a soarelui, la fel, Ioan Botezătorul avea menirea să pregătească și să trezească inimile evreilor, pentru a putea recepta un mesaj încă și mai nobil. Așa se explică afirmația lui Ioan: „Cel care va veni după mine a fost înaintea mea". Prin aceste cuvinte, el făcea aluzie la Cuvântul care a creat întregul univers. Această voință divină atotputernică a simțit nevoia să îmbrace haine lumești, pentru a duce în persoană lumina și viața spirituală celor care rătăcesc prin întuneric.

Cuvintele lui Ioan: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu" înseamnă de fapt: „La început a existat numai Dumnezeu, Creatorul atotputernic, care a răspândit lumina Sa vie în spațiul infinit pentru a trezi viața. Prin Hristos se manifestă același Dumnezeu, care și-a trimis din nou Cuvântul divin pentru a lumina spațiul infinit al universului spiritual, răspândind astfel iubirea și viața".

La fel cum Luceafărul este vestitorul răsăritului soarelui, Ioan Botezătorul a fost antemergătorul Meu, cel care a pregătit calea lui Hristos. El și-a recunoscut Domnul atunci când L-a văzut pentru prima oară, căci dispunea de vederea spirituală și a putut vedea legătura lui Hristos cu lumea spirituală, manifestată metaforic sub forma unui porumbel alb (simbol al inocenței perfecte). Ioan M-a botezat cu apă, în timp ce Eu l-am botezat pe el cu focul spiritual.

Discipolii săi și-au dat imediat seama cine era stăpânul și cine slujitorul. De aceea, ei l-au părăsit pe Ioan și M-au urmat pe Mine. De pildă, Nathanael s-a lăsat imediat convins atunci când i-am dezvăluit niște lucruri despre care credea că nu le cunoaște decât el. Acesta a fost momentul în care am rostit profeticele cuvinte: „Adevăr vă spun, veți vedea cerurile deschizându-se și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului".

Tot ce s-a întâmplat în acele timpuri, nașterea Mea spirituală pe pământul vostru, se va repeta din nou în epoca modernă. De altfel, procesul a și început, repetându-se zilnic. Există astăzi nenumărați Ioani Botezători și Ioani Apostoli pe pământ, chiar dacă activitatea lor este oarecum diferită de cea de atunci.

În acele vremuri, singurele nume care contau în fața poporului evreu erau Moise și profeții. Nimeni nu putea contesta învățătura lor, înțeleasă în litera, și nu în spiritul ei, iar de la Mine nu se aștepta o nouă învățătură, ci cel mult o aplicare în practică a învățăturii vechi.

La ora actuală, cu puțin înainte de a doua Mea venire pe pământ, nivelul intelectual și cultural al umanității este diferit. Acum sunt nevoit să Mă confrunt cu tot felul de filozofi și de șoareci de bibliotecă, cu fanatici orbi ai Cuvântului, înțeles în modul cel mai trivial cu putință, cu tot felul de oameni mult prea atașați de plăcerile și distracțiile acestei lumi pentru a mai fi dispuși să accepte vreun sacrificiu de sine în numele religiei.

Mă pregătesc astăzi să vin din nou în mijlocul vostru, al oamenilor de pe acest pământ. „Iar Lumina strălucește în întuneric, dar ei nu au cunoscut-o".

Se aud astăzi din ce în ce mai multe voci care predică necesitatea căinței și a căutării valorilor spirituale. Sunt tot mai multe tentative de a trezi spiritul uman adormit, dar, la fel ca odinioară" Ioanii de astăzi predică de cele mai multe ori în fața unor urechi surde. Chiar și așa-numiții reprezentanți ai Mei pe pământ (după cum se auto-intitulează singuri) sunt surzi, adeseori chiar mai surzi decât cei cărora le predică învățătura Mea. Deloc întâmplător, ei își pierd într-o măsură din ce în ce mai mare adepții, care se află în căutarea luminii, a Cuvântului, ca manifestare a Dumnezeului lor, - adică exact ceea ce conducătorii lor nu le pot oferi. Planeta voastră se află în plin proces de naștere a unei aspirații din ce în ce mai mari către lumină, către viața spirituală, către iubire și către trezirea inimii. Această tendință spirituală se manifestă în pofida opoziției celor preocupați numai de propriile lor interese. Este o tendință orientată din ce în ce mai mult către libertatea de gândire, către eliberarea spirituală. Chiar dacă lumina intelectului nu este capabilă să vadă vreodată torța spirituală care arde deasupra capului, deschiderea care se produce la ora actuală în lume va risipi în curând vechile prejudecăți și dogme, scoțând din ce în ce mai mult la lumină adevărurile rămase până recent ascunse chiar și în fața celor care se credeau maturi din punct de vedere spiritual.

Ca întotdeauna, cel care realizează această transformare este Cuvântul, care a creat cerul și pământul, după cum s-a exprimat metaforic Moise, și care se manifestă acum ca viață și ca lumină coborâtă din ceruri pentru a trezi căldura și iubirea în inimile voastre. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul eram Eu. Până la sfârșitul timpurilor, Cuvântul va continua să vibreze, iar Eu voi continua să îmi răspândesc de-a pururi lumina, viața și iubirea, ghidându-Mi copiii care îmi aparțin întru spirit.

Cândva, Cuvântul s-a întrupat, iar cei care au trăit în acea epocă i-au văzut slava, dar nu L-au recunoscut. În viitorul apropiat, Cuvântul se va întrupa din nou, dar de data aceasta își va asuma un trup spiritualizat, putând fi recunoscut și înțeles de oameni în toată slava Lui, și revărsând asupra lor grație după grație, necontenit.

Cândva, Ioan a botezat cu apă. De acum înainte va predomina însă botezul prin spirit. Apa cerească va curge din abundență în inimile oamenilor, înmuindu-le și trezind multe dintre ele. Vor rămâne însă și destui oameni care se vor ascunde de această ploaie celestă, preferând să-și păstreze împietrirea. Fericiți vor fi cei care își vor deschide inimile în fața ploii celeste, care vor aspira către Dumnezeu și nu se vor opune binecuvântării divine" căci peste ei va curge lumina grației" la fel cum odinioară o rază din această lumină a coborât asupra lui Hristos sub forma unui porumbel! Cei care nu se vor opune acestei lumini vor cunoaște pacea și liniștea interioară, manifestată inclusiv printr-o viață echilibrată și îndestulată.

Vor fi mulți cei care vor predica învățătura Mea, la fel cum a făcut cândva Ioan Botezătorul și discipolul Meu favorit, Ioan Evanghelistul. Există deja la ora actuală un început de viață spirituală. Așa cum valurile mici care se izbesc de țărmul mării anunță venirea unor valuri mai mari, la fel, actuala mișcare religioasă anunță o mișcare mult mai amplă, care va fi generată din lumea spirituală. Energia acesteia este prinsă la ora actuală undeva, între spirit și materie, dar devine din ce în ce mai agitată și dorește să își croiască o cale de ieșire. Una din proprietățile planului spiritual constă în faptul că poate fi comprimat, dar când presiunea energiei devine prea mare, explozia va fi teribilă.

Voi înșivă, copiii Mei, cei chemați să depuneți mărturie prin cuvintele și faptele voastre în calitate de ghizi ai vieții spirituale pe pământ, veți fi întrebați: „Cine sunteți voi? Ce anume doriți de la noi?" Lumea exterioară nu vă va crede de la bun început, la fel cum nici pe Ioan Botezătorul nu l-au crezut inițial, dar nu trebuie să vă pierdeți curajul! Semănați ce aveți de semănat, dăruiți-le cu bunăvoință celor înfometați, și nu vă faceți probleme dacă semințele pe care le-ați semănat nu par să aducă imediat roadele pe care le-ați fi așteptat. Nici chiar copacii dintr-o pădure nu cresc toți drepți și frumoși! Există unii îndoiți, bolnavi sau uscați, ceea ce nu împiedică pădurea să ofere adăpost și hrană miilor de ființe care trăiesc în ea. În această simbioză, chiar și copacii schilozi joacă un anumit rol benefic. La fel se petrec lucrurile și în pădurea spirituală a sufletelor umane.

Ioan a predicat în fața multor urechi surde. La fel și Eu, mai târziu, dar cuvintele Mele nu s-au pierdut și nu se vor pierde niciodată, pe de o parte pentru că au fost rostite de Mine, iar pe de altă parte pentru că reprezintă în sine adevăruri imposibil de contestat.

Mai presus de orice, urmăriți să vă purificați sufletele, să eliminați din ele tot ce este lumesc, așa cum a făcut-o la vremea lui Ioan. El nu a acceptat plăcerile trupești, fiind conștient că trupul nu este altceva decât un veșmânt trecător al spiritului etern. A dus un mod de viață frugal (raportat la standardele acelor timpuri), silindu-și trupul să slujească fără crâcnire sufletului și spiritului său.

La fel vă recomand și vouă: evitați tot ce nu este absolut necesar, și mai ales confortul și răsfățul fizic. Concentrați-vă în schimb asupra întăririi sufletului și spiritului, și aspirați să deveniți demni de botezul spiritual, căci vremea celui cu apă materială a trecut.

Vă veți trezi în acest fel percepțiile spirituale, care vă vor ajuta să înțelegeți adevărata asociere care există între lumea materială și cea spirituală.

Canalizați-vă eforturile către renașterea întru spirit, pentru a nu fi nevoiți să întrebați și voi, așa cum au făcut cândva cei doi discipoli ai lui Ioan care Mi s-au alăturat și care M-au întrebat: „Rabi, unde locuiești tu?" Căci adevărata Mea locuință este în inimile voastre. O inimă purificată este singura demnă să îl găzduiască pe Domnul, Cel care a fost de la începutul timpurilor lumina, iubirea și viața, și care este oricând dispus să reverse aceste daruri asupra celor care se lasă botezați cu apa spirituală, aspirând să devină copiii Lui. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 4 - Predica despre pocăință a lui Ioan Botezătorul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 03:04 View PostDownload Post

Capitolul 4
Predica despre pocăință a lui Ioan Botezătorul

"Sfântul Luca III" 2-20: „În zilele marilor preoți Ana și Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, predicând botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: “Glasul unuia care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările! Orice vale va fi umplută, orice munte și orice deal vor fi coborâte; căile strâmbe vor fi îndreptate și cărările zgrunțuroase vor fi căi netede. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Ioan zicea deci mulțimilor care veneau să fie botezate de el: “Pui de vipere, cine v-a înștiințat să fugiți de mânia care vine? Faceți dar roade vrednice de pocăință și nu începeți să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea poate să ridice copii lui Avraam. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat și aruncat în foc”. Mulțimile îl întrebau și ziceau: “Atunci, ce trebuie să facem?” Și răspunzând, el le zicea: “Cine are două cămăși să dea celui care n-are nici una; și cine are de mâncare să facă la fel”. Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: Învățătorule, noi ce să facem?” El le-a zis: “Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit”. Niște ostași îl întrebau, și ei și ziceau: “Dar noi ce să facem?” El le-a răspuns: “Să nu luați cu forța de la nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu plata voastră! Fiindcă poporul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Hristosul, Ioan a răspuns tuturor, zicând: “Cât despre mine” eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână. Își va curăța în întregime aria și își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”. Astfel, el vestea poporului Evanghelia și îi dădea încă multe alte îndemnuri. Dar tetrarhul Irod, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, soția fratelui său Filip, și pentru toate relele pe care le făcuse, a mai adăugat la toate celelalte rele și pe acela că l-a închis pe Ioan în temniță”.
(10 decembrie 1871)

În acest capitol ne vom referi la predica pe care le-a ținut-o Ioan Botezătorul mulțimilor adunate pe malul râului Iordanului și în care acesta i-a invitat pe oameni să se pocăiască. Scopul lui era acela de a-i pregăti pe evrei în vederea sosirii Celui ale cărui curele de la sandale nu se considera demn să le desfacă.

Cei care l-au ascultat l-au întrebat în mod firesc ce trebuie să facă, - fiecare în funcție de propria sa profesiune. În esență, mesajul lui Ioan a fost acela de a respecta legea iubirii față de aproape.

Același mesaj vi l-am transmis Eu, de 2000 de ani încoace. La fel ca Ioan, și Eu îi invit pe oameni să se pocăiască, fiecare în propria sa manieră, deopotrivă prin vorbele și prin faptele sale. Așa cum Ioan a pregătit prin mesajul său venirea adevăratului învățător, la fel, acest mesaj le este transmis la ora actuală oamenilor de diferiți mesageri, anunțând a doua Mea venire pe pământ. Dat fiind felul de a gândi și de a acționa al evreilor din acele vremuri, aceștia nu erau pregătiți pentru înțelegerea și acceptarea învățăturii Mele. Oamenii din ziua de astăzi sunt prinși încă și mai adânc în capcana iubirii de sine; de aceea, a devenit imperios ca ei să fie treziți și avertizați, căci nu a mai rămas foarte mult timp pentru a vă întreba ce să faceți și încotro să o apucați. La ora actuală, timpul s-a accelerat considerabil, curgând la fel de rapid ca și cel din vis, în care scurgerea câtorva ore se petrece practic în numai câteva clipe. Acest lucru este îndeosebi valabil pentru cei care nu gândesc, trăind numai de dragul plăcerilor de moment. De aceea, umanitatea trebuie trezită din somnul ei adânc, și acest lucru nu poate fi realizat decât cu ajutorul unor evenimente cutremurătoare, boli, revoluții sociale, etc.

Acum 2000 de ani, Ioan Botezătorul spunea că va veni Cineva care ține lopata în mână, care își va curăța în întregime aria și își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. La ora actuală s-au inventat însă mașinării care curăță câmpul și îl ară cu pluguri puternice; de aceea, sunt nevoit să apelez și Eu la metode mai rapide pentru a-Mi îndeplini scopul și pentru a-i separa pe cei de bună-credință de cei indolenți și indiferenți. Roata morii Mele a început deja să se învârtească în bătaia vântului spiritual, rotindu-se din ce în ce mai rapid. Ea macină mulțimile, aruncând la periferie pleava, adică oamenii care se complac în plăcerile lumești, surzi la toate avertismentele primite de la Mine. La fel cum acum 2000 de ani, Ioan nu s-a sfiit să îl critice chiar pe Irod, tetrarhul Galileii, pentru modul său desfrânat de viață, opinia publică de astăzi a început să respingă planurile ambițioase ale conducătorilor săi. La fel ca în trecut, când Irod l-a întemnițat pe Ioan Botezătorul, și liderii de astăzi și-ar dori să poată controla gândurile din mințile oamenilor. La fel ca și atunci, aceste eforturi sunt însă zadarnice, căci Cuvântul, purtătorul spiritual al Voinței Mele, este mult mai puternic decât forța și armele terestre. El trece peste barierele lumii materiale și domină cu ușurință totul prin spiritul său, căci Cuvântul sunt Eu însumi.

Acum 2000 de ani, oamenii s-au limitat să asculte predica lui Ioan Botezătorul, dar auzind că li se cere să facă sacrificii și să renunțe la plăcerile lor pământești, nu s-au sfiit să-i întoarcă spatele,la fel cum a făcut mai târziu bogatul în fața Mea. La fel se petrec lucrurile și la ora actuală: majoritatea oamenilor îi ridiculizează și își bat joc de cei care primesc învățătura divină direct de la Mine. Ei îi privesc cu dispreț, considerându-se mult mai înțelepți datorită intelectului lor decât cei a căror înțelepciune se naște în inima lor.

Bieți copii rătăciți! Va veni o vreme când toate cunoștințele voastre intelectuale la un loc nu vor mai fi suficiente pentru a vă permite să atingeți starea de pace interioară sau alinarea după care veți tânji. Evenimentele cu care vă veți confrunta vor fi atât de teribile încât vă veți trezi între două lumi, blestemându-L pe Dumnezeu și propriul vostru destin, căci lumea materială vă va respinge, iar cea spirituală nu vă va accepta.

Ioan Botezătorul a prevăzut această stare de mare agitație interioară care va urma; de aceea, el i-a invitat pe evrei să se trezească și să își schimbe felul de viață. Apelul lui poate fi auzit astăzi din nou, căci oamenii au renunțat la aproape toate calitățile nobile implantate în natura lor, ne mai ascultând decât vocea egoismului. Ceea ce nu a putut fi obținut până acum prin puterea blândă de convingere a cuvântului va trebui realizat însă cu forța, ceea ce explică numărul în creștere al accidentelor și al suferințelor de tot felul care urmează să se producă pe pământ.

Acum 2000 de ani, chiar Eu M-am supus botezului cu apă. Acum a venit rândul vostru să vă supuneți botezului spiritual, intrând în mod voluntar în apa sacră a Spiritului Meu (Duhului Sfânt). Atunci, lumina divină a apărut deasupra capului Meu luând forma unui porumbel, indicând astfel coborârea Mea pe pământ, dar și locul reședinței Mele celeste (din care am venit și în care urma să Mă întorc). O, copiii Mei, faceți tot ce vă stă în puteri chiar acum, pentru ca razele grației divine care se revarsă din abundență asupra voastră să nu se risipească în zadar! Dovediți-vă demni de coborârea voastră pe pământ și de destinul vostru viitor! La fel ca acum 2000 de ani, când Vocea divină s-a auzit spunând: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc întreaga plăcere", lăsați Vocea Mea să răsune acum deasupra creștetului capului și în inima voastră, asigurându-vă că vă aflați pe calea cea dreaptă și că veți deveni copiii Mei.

În acele vremuri, Ioan Botezătorul le-a spus oamenilor ce trebuie să facă, sfătuindu-i pe cei care au două haine să îi dăruiască una dintre ele unui sărac, iar pe cei care au suficientă mâncare să o împartă cu cei flămânzi. Mai mult, le-a spus vameșilor să nu ceară niciodată de la oameni mai mult decât ceea ce li se cuvine. Toate aceste exemple se referă de fapt la același lucru: fiți generoși și drepți, la fel cum este Tatăl vostru din ceruri. Dăruiți, ca să puteți primi. Iertați, ca să fiți iertați la rândul vostru!

Nu vă lăsați amăgiți de lumea exterioară și de comorile ei efemere, căci va veni un timp când veți fi nevoiți să lăsați totul în urmă și când nu veți mai putea păstra decât valorile interioare, sufletești, pe care nici o boală, nici o suferință, nici războiul și nici chiar moartea nu vi le pot lua.

Nu intrați în conflict cu cei care se consideră foarte inteligenți, datorită cunoștințelor lor lumești acumulate cu ajutorul intelectului! Perioada triumfului lor va fi scurtă. Urmați sfatul Meu, căci Eu nu vă numesc generație de vipere, așa cum a făcut Ioan Botezătorul în predica sa despre pocăință, ci copiii Mei, pe care i-am creat cândva după chipul și asemănarea Mea și pe care doresc să-i ajut să își regăsească această puritate primordială. La originile creației, înfățișarea exterioară a omului corespundea întru totul imaginii sale spirituale; la ora actuală nu a mai rămas din aceasta decât o palidă asemănare, o umbră caricaturală a frumuseții sale paradisiace. Cât despre suflet, care ar trebui să fie templul și sălașul scânteii Mele divine (spiritului), acesta nu mai este decât o ruină hidoasă. Ordinea Mea divină nu permite prelungirea încă multă vreme a acestei stări dizarmonioase de lucruri; de aceea, în cel mai scurt timp omul interior va trebui pus în armonie cu cel exterior. Chiar dacă nu veți mai putea schimba învelișul exterior, pe suprafața căruia pasiunile voastre lumești au lăsat urme adânci, faceți măcar tot ce vă stă în puteri pentru a schimba înfățișarea voastră interioară, spirituală, pentru a o readuce la unison cu arhetipul ei primordial, a cărui frumusețe și slavă nu poate fi comparată cu nimic în întreaga creație. Toate ființele umane au fost create într-o măsură mai mare sau mai mică după acest arhetip spiritual suprem. Voi sunteți expresia cea mai înaltă a creației materiale și spirituale. Purtați în voi, inconștienți, acest arhetip suprem, modelul spiritual după care ați fost creați și care dorește să fie nu doar Creatorul și Domnul vostru, ci și Tatăl vostru ceresc. (Vezi: „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul", n.r.)

Prin puterea voinței Sale infinite, El ar fi putut să instituie legi de o severitate inexorabilă, silindu-vă să le respectați și pedepsindu-vă sau răsplătindu-vă în funcție de respectul acordat de voi legilor. În loc de pedeapsă, El vă așteaptă însă cu brațele deschise, neavând de oferit decât compasiune, iubire și iertare.

Acum 2000 de ani a fost necesară pregătirea întrupării Mele prin trimiterea unei antemergător. Astăzi, Eu însumi vă întind mâna Mea, în semn de pace și din dorința de a vă ghida personal pentru a rezista marilor încercări care se vor abate asupra umanității, exclusiv din cauza încăpățânării acesteia. Nu respingeți această mână, căci nu veți găsi o alta mai puternică. Mâinile voastre sunt scurte, dar mâna Mea este suficient de lungă pentru a acoperi orice distanță, ajungând întotdeauna la cel care îmi cere ajutorul, chiar dacă se află dincolo de ultima stea, acolo unde începe împărăția spiritelor. Chiar și acolo, mâna Mea le stă întotdeauna la dispoziție celor plini de iubire, care doresc să fie conduși către Mine.

Ascultați apelul vocii care vă strigă - la fel cum a făcut cândva vocea lui Ioan din pustie - în deșertul activităților voastre lumești: „Nu îl uitați pe Cel care domnește deasupra stelelor, dar care ar prefera să locuiască în inimile oamenilor!" Ioan a predicat în pustie, pentru ca nimic din planul naturii să nu distragă atenția ascultătorilor săi. Acum vă predic Eu însumi, în pustietatea vieții voastre spirituale, la fel de stearpă ca și deșertul în care predica Ioan, datorită aroganței intelectului vostru. Scopul Meu, la fel ca și acela al lui Ioan, este de a planta floarea spirituală a iubirii în mijlocul nisipului și al pietrelor. Această floare nu își poate extrage seva din sol, ci doar din ploaia care se revarsă asupra ei de deasupra. Vă strig astăzi din nou, în deșertul lumii speculative a intelectului, lipsit de viață datorită egoismului vostru, în pustietatea vieții voastre spirituale, superficială și lipsită de orice profunzime:

Treziți-vă! Pătrundeți în adâncul ființei voastre pentru a descoperi acolo sursa fericirii eterne, a blândeții și iubirii - principiul fundamental care stă la baza întregii creații. Recunoașteți-L din nou pe Acela care rămâne de-a pururi neschimbat, putând fi recunoscut pretutindeni, în grădinile pline de flori, în pădurile umbroase, în munții semeți și în întregul univers, mergând până la soarele central cel mai îndepărtat. Întrucât El a creat totul, este firesc să aștepte de la creaturile Sale același lucru pe care îl așteaptă orice mamă și orice tată de la copiii săi: iubire.

În timp ce conducătorii voștri lipsiți de putere încearcă să vă obțină respectul impunându-vă noi și noi legi, Eu v-am creat ca ființe libere. Puteți alege singuri Între iubire și ură, între viață și moarte, între lumină și întuneric. Sunteți încă liberi să faceți aceste opțiuni, dar se apropie timpul în care va trebui să vă decideți. Așa cum odinioară a fost nevoie de un mesager care să îi avertizeze pe oameni că se apropie venirea Mea, la fel, vă adresez Eu însumi acum un al doilea avertisment, anunțându-vă că vor urma evenimente dramatice, care nu e bine să vă găsească dormind, ci plenar conștienți, pentru a le întâmpina cu inima calmă, căci ele nu sunt menite decât să îi trezească cu forța pe cei care au refuzat să asculte avertismentele mai blânde de până acum.

Inimile voastre sunt receptive la vocea delicată și armonioasă a iubirii, dar sunt alții care nu pot fi treziți decât cu sunete puternice de trompetă, așa cum făcea referire metaforic iubitul Meu discipol Ioan în Revelația sa (Apocalipsa), atunci când vorbea de revărsarea mâniei divine asupra celor grei de ureche, care au refuzat să asculte avertismentele anterioare ale iubirii Mele.

Am afirmat deja de multe ori că vor veni vremuri teribile. Vă repet din nou: vă așteaptă mari încercări. Faceți tot ce vă stă în puteri pentru a vă schimba în bine, pentru a vă construi astfel un scut protector (o vibrație pozitivă) împotriva evenimentelor cumplite care vor urma. În realitate, ele nu vor fi cumplite decât pentru cei care se complac în plăcerile lumii materiale, incapabili să privească un remediu amar ca pe un medicament, ci doar ca pe o otravă.

Aceasta este semnificația predicii despre pocăință, adresată vouă și generațiilor viitoare. Cine are urechi de auzit să audă! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 5 - Nașterea lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 03:12 View PostDownload Post

Capitolul 5
Nașterea lui Iisus

Sfântul Luca II 1-14: „În timpul acela a venit o poruncă de la Cezar Augustus: să se facă recensământ în toată lumea. Recensământul acesta s-a făcut întâia oară pe când Quirinius era guvernator în Siria. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif a plecat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem, pentru că era din casa și din familia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el și care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască. Și ea a născut pe Fiul ei cel întâi-născut. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și vegheau noaptea împrejurul turmei lor. Și iată, un înger al Domnului a apărut deodată în mijlocul lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Și ei s-au speriat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeți, că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Și acesta este semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle”. Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”
(25 decembrie 1871)

Acest capitol se referă la nașterea Mea, o zi pe care voi o sărbătoriți în data de 25 decembrie, conform riturilor bisericii.

Cunoașteți deja evenimentele care s-au produs la acea dată, dar există încă o serie de aspecte neelucidate referitoare la prima Mea apariție trupească pe pământul vostru, a căror semnificație spirituală profundă vă scapă. De aceea, vă voi oferi câteva revelații noi, pentru a vă fi de folos vouă și generațiilor viitoare, pentru a vă arăta astfel că până și cele mai mărunte aspecte legate de nașterea Mea pe pământ au o semnificație spirituală extrem de profundă, urmând să se repete la cea de-a doua venire a Mea pe această planetă micuță, pe care locuiesc însă copiii Mei și care va deveni într-o bună zi o planetă cu adevărat măreață.

La fel ca odinioară, când condițiile existente pe pământ au impus necesitatea unor martori oculari ai marii grații revărsate asupra umanității și a întregului univers spiritual prin nașterea Mea, cea de-a doua venire a Mea într-o formă vizibilă se va produce în anumite condiții speciale, într-un loc și la un moment special alese, menite a-Mi servi cel mai bine scopurilor Mele.

Pe bună dreptate, voi ați numit această noapte de grație: Noaptea Sfântă. A fost într-adevăr o noapte sacră, în care Eu M-am oferit pe Mine însumi ca o ofrandă de blândețe, de dragul vostru și al întregii creații materiale, în care Eu, Domnul infinit al întregii creații, Mi-am asumat veșmântul fragil și perisabil al trupului omenesc, care nu corespunde decât într-o mică măsură imaginii arhetipale supreme a omului divin. Locuitorii lumilor spirituale (mult mai apropiați de Mine) au trupuri atât de superbe (întrucât reflectă Sinele Meu arhetipal divin) încât oamenii de pe această planetă par niște palide copii ale lor. Și totuși, deși locuitorii acelor lumi paradisiace depășesc în multe privințe oamenii de pe acest pământ, aceștia din urmă sunt singurii destinați să devină copiii Mei, statut infinit mai măreț decât cel pe care îl au celelalte ființe din univers. Deși se bucură de o primăvară eternă, trăind în condiții pe care voi nici măcar nu vi le puteți imagina, acelor locuitori le lipsește înțelegerea profundă referitoare la Mine, la creația Mea spirituală și la iubirea Mea părintească.

Ei sunt în mod natural buni, căci în lumile lor răul nu există. Recunosc existența unei Ființe Supreme și se închină, cutremurați, în fața Ei, dar nimeni nu îndrăznește măcar să se gândească la faptul că această Ființă Supremă și-ar putea dori să își strângă la piept creaturile ca pe niște copilași, bucurându-se de iubirea lor.

De aceea, numai cei care și-au câștigat prin merite personale (prin greutățile pe care le-au înfruntat) această poziție, luptând împotriva răului și învingându-l, sunt îndreptățiți să poarte titlul de copii ai lui Dumnezeu. În mod firesc, în școala la care învață acești copii trebuie să li se predea nu numai exaltarea cea mai înaltă cu putință, ci și opusul acesteia - umilința supremă. Ei sunt complet liberi să aleagă între bine și rău, și datoria lor este să aleagă întotdeauna binele, în detrimentul răului, din propria lor voință. Pentru a vă demonstra că acest lucru este posibil și că omul poate depăși toate obstacolele într-o singură viață, trecând dintr-o extremă în cealaltă, am îmbrăcat Eu însumi veșmântul inferior al trupului uman, asumându-Mi o formă cât se poate de nepretențioasă, și am coborât în persoană pe această planetă întunecată, comparabilă - din punctul de vedere al mărimii și al înzestrării sale naturale - cu un infuzor (microorganism) în raport cu restul creației Mele.

În creația Mea, chiar și un infuzor minuscul a fost creat însă la modul perfect, la fel ca și omul, domnul acestui pământ. Principiul suprem al creației (Eu însumi sau conștiința pură) poate fi regăsit pretutindeni în rândul ființelor create, pe diferite nivele de evoluție, arătând că Eu sunt aspectul suprem chiar și la nivelul infinitului mic, acesta fiind unul din atributele Creatorului atotputernic. Acesta este motivul pentru care am ales una din planetele cele mai mici pentru a-Mi revela măreția, pentru a demonstra astfel întregii lumi a spiritelor că măreția și slava supremă nu pot fi atinse decât prin smerirea de sine (ce este mare nu poate fi atins decât făcându-te mic). Numai cel care sacrifică totul este demn să primească totul în posesiune.

De aceea, Eu nu M-am născut într-un palat, din părinți de rang înalt, ci în circumstanțe dintre cele mai umilitoare. Chiar și în acest context nașterea Mea a rămas sublimă, căci nu a fost o naștere obișnuită, ci una a principiului spiritual suprem. Așa se explică decretul dat de Irod, care a făcut ca nașterea Mea să nu se facă într-o casă construită de oameni, ci în propria Mea casă, adică în aer liber (în natură).

Nici un împărat și nici un rege nu a asistat la nașterea Mea. Nici măcar oamenilor obișnuiți nu li s-a permis acest lucru, ci numai animalelor - cele mai pure dintre creaturi, necorupte încă de orgoliul uman.

Călătoria la Betleem a Mariei a fost provocată de decretul referitor la recensământ, care a fost necesar pentru a crea condițiile ideale pentru nașterea Regelui suprem al creației.

Milioane de spirite superioare au cântat atunci acest imn: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui (de bună-credință)!" Aceste spirite superioare, alături de animalele din iesle, au fost singurele ființe care au asistat la nașterea Mea. Aceștia au fost singurii martori potriviți pentru Mine, Domnul armatelor cerești, în momentul în care am îmbrăcat veșmântul trist al trupului uman. Din cauza aceluiași recensământ, nașterea Mea nu a putut trece neobservată. Deloc întâmplător, guvernatorul Iudeii și tetrarhul Ierusalimului era la acea vreme un om crud, Irod, menit să aducă un plus de dificultate încercărilor Mele pe pământ. Prin depășirea acestor dificultăți, scopul Meu era acela de a demonstra - martori fiindu-Mi toți locuitorii lumilor spirituale - că deși Mi-am asumat o poziție de maximă umilință în lumea voastră, am reușit totuși să îmi duc la bun sfârșit sarcina asumată, aceea de a da un exemplu de smerenie supremă, de sacrificiu de sine, făcând astfel din această planetă o școală pentru copiii Mei, predestinați să schimbe într-o bună zi - în beneficiul întregului univers - imaginea Marelui Spirit și Creator al naturii vizibile într-o imagine a unui Părinte preaplin de iubire.

Planul Meu, conceput cu milioane de ani în urmă și inițiat acum aproape 2000 de ani, este la ora actuală foarte aproape de finalizare. A sosit timpul ca învățătura Mea religioasă, Cuvântul Meu sau învățătura iubirii, care nu poate fi înlocuită de nici o altă învățătură mai bună, să fie acceptată de către întreaga creație. Singura lege care trebuie să prevaleze în univers este iubirea. Toate pasiunile inimii umane, a căror existență am permis-o pentru ca prin lupta împotriva lor să poată învinge iubirea, trebuie ținute sub control și așezate ca o ofrandă pe altarul iubirii. Ura, răzbunarea, orgoliul și toate celelalte pasiuni negative, atât de puternice încă în inima omului, trebuie reduse la tăcere, pentru totdeauna. Crucea pe care am fost bătut cândva în cuie, dar de pe care am invocat iertarea pentru întreaga umanitate, trebuie iubită și slăvită de toată lumea, ca simbol al reconcilierii universale, în amintirea căii pe care am parcurs-o personal singura cale care poate conduce omul pe înălțimile spirituale supreme.

La ora actuală, situația este comparabilă cu cea din ultimele zile ale sejurului Meu pe pământ. La fel ca și atunci, când circumstanțele exterioare păreau să fie împotriva Mea, conducând aparent la moartea Mea, dar în final nu au făcut decât să demonstreze triumful Meu suprem, prin învierea din morți și ridicarea Mea în slavă la cer, și astăzi pe pământ se îndesesc catastrofele și suferințele.

Umanitatea le va învinge însă, ridicându-se ca o pasăre Phoenix din cenușa ruinelor acestei lumi (adică a opiniilor și prejudecăților lumești), iar oamenii își vor arăta adevărata față, de copii spirituali ai Părintelui lor suprem, creați după chipul și asemănarea Lui. Umanitatea se îndreaptă către această destinație finală cu pași repezi, deși la ora actuală pare o navă rămasă fără cârmaci. Pentru ca scopul final să poată fi atins, trebuie însă mai întâi ca zidurile artificiale pe care intelectul uman le-a construit în jurul inimii pline de iubire să fie dărâmate. Oamenii trebuie să înceteze să mai gândească exclusiv cu intelectul lor, învățând să simtă mai mult cu inimile. Numai atunci când focul iubirii le va încălzi prea tare sufletele va putea înțelepciunea să pună anumite stavile în calea acesteia, permițându-le să înțeleagă de ce i-am creat în acest fel și nu altfel și care sunt adevăratele calități cu care i-am înzestrat.

Ori de câte ori M-am rugat Tatălui Meu, în calitate de Hristos pe pământ, cea care se ruga era Înțelepciunea care apela la Iubire, cerându-i să își limiteze revărsarea ei nelimitată. La fel cum iubirea și înțelepciunea nu pot exista una fără cealaltă, nici Eu, în calitatea Mea de Hristos, nu puteam exista fără Tatăl - Iubirea universală. De aceea am făcut afirmații de genul: „Nimeni nu Mă poate cunoaște pe Mine, decât Tatăl din ceruri, și nimeni nu îl poate cunoaște pe Tatăl, decât numai Eu,― sau: „Voi pleca la Tatăl",etc. Ceea ce doream să spun prin ele era următorul lucru: lumea a fost creată din iubire, dar cea care controlează activitatea acesteia este înțelepciunea, întotdeauna, Iubirea creează, iar înțelepciunea prezervă. Iubirea, sau „Tatăl”, reprezintă simbolul suprem al purității, în timp ce înțelepciunea, sau „Fiul” (Principiul Christic) se manifestă prin faptele sale. Oamenii înșiși, descendenții Mei, trebuie să devină deopotrivă o manifestare a iubirii și a înțelepciunii. Pentru aceasta, ei trebuie să înceapă prin a iubi, și abia apoi să învețe să fie înțelepți, pentru a putea înțelege plenar în ce constă creația Mea și care este rolul lor în ea. (Vezi și: „Secretele Vieții", n.r.)

Acesta este planul Meu pentru voi, și toate evenimentele care vor urma vă vor conduce către împlinirea lui. Le-am demonstrat deja spiritelor Mele că ceea ce considerau a fi imposibil a devenit posibil. Am instituit un exemplu personal și am făcut din locuitorii acestei plante minuscule cetățeni ai împărăției Mele Infinite, copiii Mei.

Procesul care a început cândva, prin nașterea Mea ca un bebeluș într-o peșteră de lângă Betleem, slăvit la acea vreme de milioane de spirite angelice, dar neînțeles de oameni, cu excepția unui număr mic dintre ei, care intuiau ceva din ce se va întâmpla, este acum aproape încheiat.

Mi-am dus la bun sfârșit opera de reconciliere, iubire și iertare. Lumea este curățată în mare măsură de neghina impură a egoismului. Chiar dacă suferințele și catastrofele de tot felul vor distruge trupurile oamenilor, ele nu le vor mai putea distruge sufletele și nu le vor mai putea răni spiritele. Aceste aspecte nobile ale ființei umane se vor ridica deasupra ruinelor lumii materiale, cu brațele îndreptate în sus, către Mântuitorul lor Divin, care le va striga tuturor, așa cum a făcut-o cândva pe pământ: „Veniți la Mine, voi cei împovărați, pentru ca Eu să ridic povara de la voi și să vă mângâi! Veniți, luptători pentru iubire și pentru înțelepciune, și primiți coroana vieții; împărăția spiritelor s-a deschis în fața voastră și puteți vedea legiunile de îngeri bucurându-se și slăvindu-L pe Domnul cu aceleași cuvinte ca și odinioară: ―Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui!" Căci El a venit printre ai Lui și copiii Lui L-au recunoscut". Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 6 - Copilul Iisus la Templu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 10:51 View PostDownload Post

Capitolul 6
Copilul Iisus la Templu

Sfântul Luca II 33-40: „Tatăl și mama Lui se mirau de cele ce se spuneau despre EL Simion i-a binecuvântat și i-a spus Mariei: Iată, Pruncul acesta este rânduit spre prăbușirea și spre ridicarea multora În Israel, și să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi”. Mai era acolo și o prorocită, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu soțul ei șapte ani după fecioria ei Rămasă văduvă și fiind în vârstă de 84 de ani, nu se depărta de templu și noapte și zi slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas, lăudându-L pe Dumnezeu și vorbind despre Iisus tuturor celor ce așteptau răscumpărarea în Ierusalim. După ce au împlinit toate după legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar Copilul creștea și se întărea, fiind plin de înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste El”.
(25 decembrie 1871)

Acest capitol începe cu nașterea mea, vorbește de circumcizia la care am fost supus și apoi continuă cu cele trei zile pe care le-am petrecut în Templul de la Ierusalim la vârsta de 12 ani. (vezi - Cele trei zile petrecute de Iisus la templu - , n.r.)  Sosirea celor trei magi de la Răsărit, uciderea pruncilor și alte aspecte legate de nașterea Mea, cum ar fi fuga în Egipt și revenirea în țară după moartea lui Irod, nu sunt menționate în această Evanghelie, motiv pentru care voi sări și Eu peste ele, de vreme ce oricum le cunoașteți din Evanghelia lui Iacov, care descrie pe larg povestea copilăriei Mele, precum și din celelalte texte ale discipolilor Mei. (Vezi „Evanghelia lui Iacov - JAKOB-LORBER-Copilaria-lui-Iisus n.r.)

Să ne oprim așadar la textul menționat mai sus: „Tatăl și mama Lui se mirau...;.
De ce se mirau cei doi atât de tare?
Se mirau de cuvintele profetice ale lui Simion și de afirmațiile Anei, care L-au recunoscut în copil pe Mântuitorul mult-așteptat, dar nu doar al evreilor, ci al întregii umanități, care venise să elibereze spiritul din închisoarea materiei.

Nu este deloc surprinzător că Iosif și Maria nu au înțeles profețiile celor doi, căci, ținând cont de toate întâmplările misterioase care s-au petrecut, de la nașterea miraculoasă a Mariei și până la prezentarea în Templu, este evident că nici Iosif și nici Maria nu știau cum să înțeleagă aceste lucruri.

Deși evreii erau obișnuiți să primească mesaje direct de la Mine prin intermediul profeților, ei nu le acordau prea multă atenție atât timp cât profeții erau încă în viață, mesajele lor necăpătând de regulă importanță decât mult timp după moartea lor, atunci când începeau să se adeverească. Cu toții îl așteptau pe Mesia, dar speranțele lor aveau la bază așteptările lor lumești. Ei așteptau un Mesia născut într-un palat, care să îi elibereze într-o bună zi de jugul cuceritorilor romani. Fiul unui tâmplar (aceasta era meseria tatălui Meu vitreg) nu corespundea acestei imagini, deci nu intra în vederile lor.

De aceea, Iosif și Maria s-au mirat foarte tare de cuvintele lui Simion și ale Anei. Maria trăise deja o succesiune incredibilă de întâmplări miraculoase, de neînțeles pentru ea, într-un interval scurt de timp. Mai întâi de toate, a dat naștere unui fiu fără să fi cunoscut partea bărbătească. A devenit astfel mamă, dar fără să experimenteze plenar starea de maternitate, căci, de regulă, un copil reprezintă legătura care unește viața unei femei cu cea a unui bărbat, creând astfel o familie unitară.

Maria era mamă și trăia, ca orice femeie, bucuria de a-și vedea progenitura, dar trăia mai degrabă un sentiment de compasiune față de copilașul din fața ei decât fericirea unei mame atunci când își strânge la piept fructul iubirii ei față de bărbatul ales. De aceea, Maria nu putea înțelege ce s-a petrecut în realitate în momentul concepției, la nașterea Mea sau mai târziu. Fiind un suflet de o mare puritate, acționa într-o stare de receptivitate totală, fiind ghidată de puterile superioare și ascultând de glasul inimii ei.

Totuși, sentimentele vagi pe care le simțea, convinsă că este singura care le experimentează, suspiciunile și îndoielile ei, au crescut auzind alte persoane exprimând convingeri similare, ba chiar anticipând lucruri mai mărețe decât se aștepta ea, pe când M-a dus la templu. După circumscrierea Mea și după îndeplinirea sacrificiilor cerute de legea evreiască, urma să fiu primit în religia iudaică și educat în spiritul ei.

Cuvintele lui Simion i s-au părut cu deosebire misterioase Mariei, căci el a recunoscut în copil un principiu pe care ea nu îl cunoștea încă. Îndeosebi cuvintele de la sfârșitul afirmației sale i s-au părut de neînțeles: „Iată, Pruncul acesta este rânduit spre prăbușirea și spre ridicarea multora în Israel, și să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi".

Chiar dacă își imaginase încă de la concepția Mea miraculoasă, urmată de nașterea Mea și de celelalte evenimente ieșite din comun, că voi face fapte extraordinare, ea nu putea concepe că L-a purtat în pântecul ei pe însuși Dumnezeu și pe Mesia mult-așteptat, Mântuitorul spiritual nu doar al poporului ei, ci al întregii umanități! Chiar și la moartea Mea pe cruce, ea a continuat să plângă, numindu-Mă fiul ei, căci Mă considera încă un om, nu un Dumnezeu. Abia după învierea Mea din morți s-a convins și ea, la fel ca și ceilalți discipoli ai Mei, de adevărul celor afirmate de Mine în fața lor de nenumărate ori.

Sabia care urma să-i străpungă inima (la care face trimitere textul) se referea la durerea maternă; căci dacă M-ar fi recunoscut ca Dumnezeu, moartea Mea nu ar fi trebuit să îi provoace durere, ci o stare de exaltare, dată fiind învierea miraculoasă care urma să se petreacă.

Le-am prezis adeseori Mariei și discipolilor Mei destinul care Mă aștepta și felul în care voi învinge moartea și iadul. Ei nu-și puteau însă imagina, în special în acele timpuri în care profeții și esenienii făceau tot felul de miracole, că Eu, un om în carne și oase, care mânca și bea, la fel ca și ei, puteam fi una cu Dumnezeu, Domnul Oștirilor, care, după ce a crescut în trup uman, avea să o sfârșească pe cruce - un simbol al rușinii și al degradării la acea vreme.

De aceea, Iosif și Maria s-au minunat de cuvintele celor doi, neînțelegând cine era Acela care venise pentru a aduce cu sine, prăbușirea și ridicarea multora din Israel. „Prăbușirea" se referea la distrugerea regatului-iudaic la 50 de ani de la moartea Mea, iar „ridicarea&" simboliza trecerea la creștinism a multora dintre evrei și transformarea simbolului crucii dintr-unul al rușinii într-unul al slavei supreme.

Credeți cumva că la vremea celei de-a doua sosiri a Mea pe pământ oamenii vor dispune de o înțelegere mai bună? Nici vorbă! La fel ca odinioară, vor exista admiratori care Mă vor considera un simplu om inspirat de Dumnezeu. Desigur, a doua oară nu voi mai veni ca și copil, ci ca un om matur, dar mulți vor continua să se îndoiască de Mine, insistând să le demonstrez divinitatea Mea prin miracole și semne, căci simpla putere a Cuvântului nu îi va convinge.

Povestea copilăriei Mele se va repeta în aspectele ei principale, dar numai într-un sens spiritual, căci la acea vreme înțelegerea spirituală va fi mai avansată decât cea pe care o aveau evreii acum 2000 de ani, astfel încât credincioșii vor prevala pe pământ, în timp ce necredincioșii și ateii se vor afla în minoritate.

Ascultați, copiii Mei! La fel cum Eu M-am supus obiceiului evreiesc al circumciziei, ar trebui să vă supuneți și voi botezului spiritual, scăldându-vă în spiritul iubirii Mele. Alungați din inimile voastre impuritățile și faceți efortul zilnic de a Mă înțelege mai bine pe Mine și creația Mea, astfel încât inimile voastre să nu mai fie străpunse de sabie jelind după pierderea bunurilor pământești, căci acestea sunt bunuri efemere, după care nu merită să jelești.

Priviți realitatea în adevărata ei lumină și îndepliniți-vă zilnic datoria pe acest pământ, atât timp cât vă aflați pe el, astfel încât în momentul despărțirii să nu aveți regrete și să nu fiți nevoiți să jeliți după cele lăsate în urmă.

Speranța Mea este să Mă recunoașteți pe Mine, așa cum M-a recunoscut Maria când M-am întors de la Tatăl, și să înțelegeți că Cel pe care îl numiți Hristos este un spirit infinit mai mare și mai plin de iubire decât v-ați imaginat până acum, dar și că ceea ce așteaptă El de la voi este mult mai mult decât ceea ce ați fost dispuși să faceți până acum.

La ora actuală sunt mulți oameni pe pământ care Mă recunosc și care Mă iubesc la fel de mult ca Maria pe vremea când trăiam pe planeta voastră. Acest lucru nu este însă suficient. Maria nu și-a dat seama decât atunci când eram pe cruce, și mai ales în momentul învierii, că Cel pe care L-a purtat în pântec nu era un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, adică Înțelepciunea separată de Iubire, care s-a întors la cer după trei zile petrecute în mormânt, apărându-le apoi din nou discipolilor și mamei trupului Său în adevărata Sa înfățișare, cea spiritualizată.

Faceți toate eforturile pentru ca și în interiorul vostru să se nască Hristos - pentru a nu fi surprinși mai târziu, dacă veți descoperi că El este diferit de ceea ce vă așteptați voi să fie.

Ascultați acest avertisment și acționați în consecință! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 7 - Copilul Iisus în Templu la vârsta de 12 ani
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.9.2010, 11:18 View PostDownload Post

Capitolul 7
Copilul Iisus în Templu la vârsta de 12 ani

Sfântul Luca II  42-50: „Și când a fost El de 12 ani, s-a dus la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Apoi, după ce au trecut zilele, pe când se întorceau acasă, băiatul Iisus a rămas la Ierusalim și părinții Lui nu știau. Și socotind că era în ceata de călători, au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. Și negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim ca să îl caute. După trei zile, L-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și de răspunsurile Lui. Când L-au văzut, ei au rămas mirați, și mama Lui i-a zis: “Copile, pentru ce ne-ai făcut așa? Iată, tatăl Tău și cu mine Te-am căutat cu mare îngrijorare”. El le-a zis: “De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” Dar ei n-au înțeles vorbele Lui”.
(26 decembrie 1871)

Acest text este citat tot din Evanghelia lui Luca și se referă la cele trei zile pe care le-am petrecut în templu. V-am explicat în detaliu" acum câțiva ani" (Referire la una din lucrările lui Jakob Lorber: Cele trei zile petrecute de copilul Iisus la Templu.) ce anume am făcut acolo și despre ce am vorbit. De aceea, nu voi relua aici decât acele aspecte care se vor repeta, în corespondența lor spirituală, înainte de a doua Mea venire pe pământul vostru, fiind deja pe punctul de a se repeta. Voi încheia această predică spunându-vă ce aveți voi de câștigat în urma acestei repetări.

Ascultați-Mă, copiii Mei: v-am spus deja de multe ori că fiecare acțiune care s-a petrecut atunci, în perioada cuprinsă între nașterea Mea pe pământ și ridicarea Mea la cer, are o semnificație dublă, sau chiar triplă. Cuvintele și faptele Mele din acea epocă au avut o semnificație deosebită nu numai pentru poporul evreu, ci pentru toți oamenii din acea vreme, dar și pentru generațiile viitoare. Mai mult, ele trebuiau să fie o învățătură prețioasă pentru toate legiunile de spirite care îmi urmăreau acțiunile cu priviri curioase, pentru a vedea dacă și în ce fel voi reuși să îmi duc la bun sfârșit misiunea pe care Mi-am asumat-o.

Complet înlănțuit în trupul uman al unui locuitor al planetei pământ, trebuia să lupt împotriva pasiunilor naturii umane pentru a Mă elibera de ele, reîntorcându-Mă apoi din nou, plenar spiritualizat, în împărăția din care am provenit. La fel ca oricare alt copil care trăiește pe pământ, trebuia să îmi perfecționez gradat sufletul, să descopăr un set de principii și de valori conceptuale care să Mă ajute să îmi adaptez sufletul la Spiritul Meu, astfel încât la sfârșitul misiunii Mele pe pământ să le demonstrez spiritelor că Mă pot întoarce în împărăția lor nu doar cu Spiritul Meu - deja perfect, ci și cu un suflet uman plenar spiritualizat.

Le-am demonstrat astfel celor din marea împărăție spirituală cum poate fi atins statutul de fiu, arătându-le prin exemplul Meu personal - prin lupta pe care am dus-o și prin suferințele prin care am trecut - cum poate fi atinsă fuziunea cu Mine (Principiul Divin) și cu ce preț.

Chiar dacă dezvoltarea spirituală a sufletului Meu uman (în care îmi înlănțuisem din proprie inițiativă Spiritul Divin) s-a produs mult mai rapid decât în cazul unui copil obișnuit, chiar dacă încă din primele zile ale copilăriei Mele am rostit cuvinte de mare înțelepciune, în condițiile în care alți bebeluși nici măcar nu știau să vorbească, chiar dacă am oferit explicații spirituale înțelepților acelei lumi, făcând inclusiv miracole (așa cum a fost cazul celor trei zile petrecute în templu), - nu trebuie să uitați că în Mine se afla într-o stare latentă Spiritul Divin, gata oricând să strălucească - la cea mai mică provocare, deasupra învelișului uman. În plus, vă reamintesc că Eu nu aveam la dispoziție o viață medie de om, la fel ca oricare altă ființă umană, ci numai 33 de ani, din care primii 30 am fost nevoit să-i petrec având grijă să îmi maturizez sufletul în vederea marii misiuni pe care Mi-am asumat-o, și abia în ultimii trei am putut să așez piatra de temelie pentru marea învățătură supremă fără de care lumea spirituală, și indirect și cea materială, nu și-ar mai fi putut continua existența.

Atunci când am creat universul, nu a fost suficient să aduc în existență spirite cu imense puteri și calități excepționale. Acestea trebuiau să afle care era scopul pentru care le-am creat și motivele pentru care le-am oferit o perfecțiune atât de mare, pentru a-și folosi cu înțelepciune calitățile, slăvindu-Mă pe Mine, Creatorul lor, și învățând să Mă înțeleagă pe Mine și creația Mea. Am coborât pe acest pământ al vostru și am făcut tot ce am făcut pe el pentru a putea crea stabilitate în marea împărăție a spiritelor, conferindu-i (la nivel general, dar și individual, fiecărui spirit în parte) adevărata valoare spirituală și învățând-o să recunoască materia ca nefiind altceva decât spirit condensat, care poate parcurge același drum către spiritualizarea completă chiar dacă trebuie să parcurgă o cale mai lungă, întorcându-se în final la Mine, ca o particulă din Sinele Meu spiritual.

De aceea, toate evenimentele care s-au petrecut la nașterea Mea și ulterior, fuga în Egipt și întoarcerea acasă, etc., nu au fost altceva decât etape individuale, menite să desăvârșească educația spirituală a sufletului pe care Mi-l asumasem. O asemenea etapă a fost și cea petrecută la templu, la vârsta de 12 ani, când le-am expus înțelepților din el gânduri și principii referitoare la viața religioasă care depășeau cu mult nu doar nivelul vârstei Mele, ci și pe cel al umanității din acele timpuri. Mulți dintre cei care M-au ascultat atunci au rămas pe gânduri, căci așteptarea poporului evreu pentru un Mesia era foarte mare, dat fiind că profețiile pe această temă se concentrau în general pe perioada în care am apărut Eu pe pământ.

Că evreii așteptau un cu totul alt Mesia este o altă poveste, deloc surprinzătoare dacă ținem seama că erau oprimați de multă vreme de o națiune străină, așteptând un eliberator. Din păcate, ei îl căutau pe Mesia privind în jos, în loc să privească în sus.

Acțiunile Mele din templu, când, în loc să răspund întrebărilor preoților, le-am pus Eu întrebări stânjenitoare, la care nu au știut să răspundă, au avut drept scop să le demonstreze acestora cât de superficială era cunoașterea lor referitoare la un domeniu în care pretindeau că dețin o cunoaștere exclusivă. Am făcut această demonstrație în templul din Ierusalim, principala scoală spirituală de la acea vreme, în fața unui număr mare de ascultători, pentru a arăta că Logosul (Cuvântul) - ca purtător al realității spirituale infinite - este mai presus de orice altă forță din univers. Am semănat astfel sămânța pentru învățătura Mea viitoare, cucerind deja câțiva adepți care Mi-au rămas credincioși întreaga viață. Ce-i drept, Mi-am făcut și dușmani printre fariseii și preoții din templu. Prin lupta dintre aceste două extreme, pâinea spirituală pe care am frământat-o atunci a crescut și a adus mai târziu fructele pe care le scontasem. Dacă toată lumea ar fi fost de acord cu Mine, în cea de-a patra zi nimeni nu și-ar mai fi adus aminte de Mine și de învățătura Mea, cu atât mai mult cu cât majoritatea celor de față nu Mă considerau altceva decât un băiețel sclipitor și cam obraznic.

M-am retras apoi sub masca unui tâmplar, distrăgând atenția de la Mine. Am avut motivele Mele pentru a acționa astfel, căci doream ca oamenii să uite de manifestările timpuri ale Spiritului Meu Divin, în special de cele din templu, pentru a putea confirma în calitate de om, prin cuvintele și prin faptele Mele, ceea ce nimeni nu ar fi crezut dacă venea de la un băiețel sau de la un tânăr.

Nici chiar Maria, mama trupului Meu, nu a înțeles cuvintele Mele atunci când i-am răspuns reproșului său plin de iubire, referitor la absența Mea și la căutarea lor disperată: „Oare nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?" Iosif și Maria erau prea devotați cultului iudaic, pe care îl confundau cu respectarea cutumelor și ritualurilor religioase, pentru a putea înțelege profunzimea cuvintelor Mele. Ei nu Mă cunoșteau, iar pe Tatăl Meu îl cunoșteau încă și mai puțin, căci în viziunea lor nu exista decât un singur Dumnezeu indivizibil. Chiar dacă Mi-ar fi recunoscut Sinele Divin, le-ar fi fost imposibil să înțeleagă această diviziune - între Mine și Dumnezeu, adică între Fiul și Tatăl.

Așa se face că atunci când Mi-am început misiunea (la vârsta de 30 de ani), când umanitatea se afla la sfârșitul unei etape și se pregătea de marea fuziune spirituală cu regatul spiritelor, Sinele Meu devenise suficient de matur pentru a-Mi permite să îmi duc la bun sfârșit menirea. Altfel spus, sufletul Meu fuzionase deja cu Spiritul Divin, acționând așa cum știți din Evanghelia lui Ioan, adică desăvârșind - pentru întreaga creație, nu doar pentru umanitatea - de pe această planetă - marea Mea învățătură, care consta în „restabilirea atributelor divine" explicarea conceptului de demnitate umană și spirituală în relație cu Creatorul tuturor lucrurilor, precum și a corelației dintre acestea. (Vezi „Marea Evanghelie a lui Ioan", n.r.)

Acesta a fost scopul învățăturii predate de Mine, de natură divină și permanentă, căci era oferită direct de Dumnezeu descendenților Săi divini, indicându-le acestora cum trebuie iubit Dumnezeu în calitate de Domn (Creator), dar și în calitate de Părinte.

Iar acum, copiii Mei, dacă ați înțeles de ce am venit personal în lumea voastră și de ce am acționat așa cum am făcuț-o la vârsta de 12 ani, voi reveni la epoca prezentă și vă voi explica semnificația actuală a copilăriei lui Iisus, precum și a întrebărilor puse de el preoților din templu.

Ascultați! Se întâmplă adeseori ca cineva să privească în zare, fără să observe însă ce se petrece în imediata sa apropiere; altfel spus, să nu vadă pădurea din cauza copacilor.

La ce servește copilăria? Ea reprezintă trezirea spiritului interior, când sufletul dorește să obțină cunoașterea intelectuală, cu ajutorul căreia să studieze lumea exterioară, fără a rămâne însă surd la vocea interioară care îl sfătuiește de multe ori să facă altceva decât îl mână dorințele sale.

La ora actuală, umanitatea se află exact în această etapă a copilăriei, care corespunde vârstei de 12 ani, în special dacă ne gândim la somnul credinței religioase. Mișcarea spirituală care se face din ce în ce mai puternic simțită acum, răspândindu-se în rândul unor mari mase de oameni, se manifestă printr-o mai atentă examinare a valorilor în care oamenii sunt dispuși să își investească credința, în întrebările pe care le pun autorităților spirituale, teologilor și scribilor care pretind că dețin cunoașterea și care nu sunt de fapt decât mai bine informați. Incapabile să răspundă întrebărilor puse, aceste autorități își propun să le rezolve punând la rândul lor alte întrebări.

Acest „al 12-lea an" vestește învățătura Mea matură, care va urma în curând. El le aduce unora o stare de pace sufletească, dar pe mulți îi aduce la o stare de disperare. Este vorba de aceeași putere a cuvântului: „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul". Dat fiind nivelul vostru de dezvoltare, cuvintele - aceste expresii ale formelor-gânduri - străpung inimile, dar trezesc în ele o mie de alte gânduri sau cuvinte.

Acum 2000 de ani, Eu nu am făcut altceva decât să arunc piatra pe culme; datorită greutății ei, ea a fost însă trasă înapoi în jos, continuând să se rostogolească și provocând o adevărată avalanșă. La fel se petrec lucrurile și cu cuvântul! Deși la început pare mărunt, el continuă să crească, trăgând totul după el în prăpastie. Așa cum o avalanșă curăță de zăpadă panta muntelui, permițând luminii soarelui să atingă din nou solul pământului-mamă, la fel, avalanșa produsă de gânduri și de cuvinte zdruncină edificiul artificial al amăgirii, iar strălucirea luminii divine a grației și iubirii poate ilumina din nou inima, încălzind-o și topind astfel gheața sub care era îngropată.

Aceasta este pregătirea pentru marele proces al purificării. Chiar și condițiile sociale, care derivă din cele spiritual-religioase, trebuie reformate și ajustate, prin reinstituirea drepturilor uman-divine.

Aceasta este semnificația „celui de-al 12-lea an" sau a primăverii care trebuie să preceadă vara fierbinte, în care fructele se vor maturiza, astfel încât să poată fi culese toamna.

Anul în care am împlinit 12 ani a fost anul primăverii Mele. Cei trei ani în care Mi-am predat învățătura au fost vara Mea, iar toamna, perioada recoltei, a fost simbolizată de ultimele 40 de zile pe care le-am trăit, până la ridicarea Mea la cer.

Aceleași etape va trebui să le parcurgeți și voi. Anii primăverii sau ai fermentației vor fi urmați de anii de vară, marcați de furtuni și de vânturi, dar în care fructele se vor coace, iar apoi de anii de toamnă, în care Eu, marele culegător, voi separa grâul de neghină, adunând fructele bune în cerul Meu spiritual, în trupuri celeste spiritualizate, și aruncându-le pe cele stricate în materia solidificată, de unde vor trebui să reînceapă același drum, de data aceasta însă mult mai lung, după ce l-au respins pe cel scurt. (Vezi „Cine este Dumnezeu…?", n.r.)

De aceea, aflați în primăvara vieții voastre spirituale, în care în inimile voastre predomină procesul de fermentare și de purificare, pregătiți-vă să faceți ceea ce am făcut Eu însumi la o scară mai mare. Eliberați-vă cât mai mult cu putință inimile de valorile lumești pentru a putea înfrunta cu o putere mai mare vânturile și furtunile care vor urma, specifice verii spirituale, ieșind din ele victorioși, la fel ca și plantele de pe câmp în urma furtunii, în acest fel, când va veni toamna, pomii voștri nu vor avea numai frunze goale, ci vor fi încărcați cu fructe dulci (cuvintele și faptele voastre), demne de niște copii ai Tatălui ceresc!

Aceasta este singura cale prin care îmi puteți cuceri iubirea, împărăția și pacea sufletelor voastre, crescând puternici ca niște copaci, capabili să înfrunte cele mai cumplite furtuni, și nu slabi ca niște trestii care se apleacă la cea mai mică briză.

Așa se explică existența timpului, a marii mișcări a minților și inimilor voastre, care vă îndeamnă să avansați către progresul spiritual. Ascultați apelul Meu, care vi se adresează din atât de multe direcții! El nu vă dorește decât binele și îl puteți urma cu ușurință, dacă aveți voința necesară, căci veți fi ajutați în permanență de grația Mea! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Gottfried Mayerhofer - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 6  [ 56 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !