Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 16:13
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Undele cerebrale și stările de conștiință


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Undele cerebrale și stările de conștiință
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.10.2010, 13:52 View PostDownload Post

Undele cerebrale și stările de conștiință

Samadhi tancul îi ajută pe oameni să își folosească toate capacitățile mentale

fragmente din cartea SAMADHI TANC de Michael Hutchison


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
La ora actuală, puțini sunt cei care nu știu că activitatea creierului uman creează modele de energie electrică, că semnalele electrice ale creierului pot fi monitorizate prin plasarea electrozilor pe scalp și că un dispozitiv numit electroencefalograf (EEG) poate înregistra undele creierului prin trasarea unor linii pe o foaie de hârtie – așa cum a fost imortalizat în filme și în serialele de televiziune. Linia dreaptă arată moartea creierului. Aceste semnale cerebrale au tendința de a urma anumite tipare, pe care oamenii de știință le-au clasificat în patru tipuri:

Undele beta. Când creierul generează cu precădere unde beta, a căror frecvență este de aproximativ 13-30 Hz, este vorba de ritmul din starea de veghe: creierul se focalizează preponderent asupra lumii din afara sa sau rezolvă probleme concrete, specifice.

Undele alfa. Când undele creierului încetinesc, ajung la un ritm mai coerent, și poate fi văzut pe EEG un model ca o freză cu dinții regulați, de 8-12 Hz. Aceste unde sunt prezente adesea când creierul este alert, dar nefocalizat, și majoritatea oamenilor pot genera unde alfa atunci când au ochii închiși, chiar dacă și numai pentru o secundă sau două. Frecvent, undele alfa sunt asociate cu starea de relaxare și de calm.

Undele teta. Când starea de calm și relaxare alunecă către somnolență, creierul trece la unde mai lente și mai ritmice, cu o frecvență de 4-7 Hz. Oricine poate genera acest gen de unde, cel puțin de două ori pe zi: în acele momente pasagere când trecem de la starea de veghe la somn și când trecem de la somn înapoi la starea de veghe. Starea teta este însoțită de imagini neașteptate, imprevizibile, asemănătoare viselor, dar foarte vii (cunoscute sub numele de imagini hipnagogice). Adesea, aceste imagini surprinzător de reale sunt însoțite de amintiri intense, în special amintiri din copilărie. Undele teta oferă acces la subconștient, la reverie, la vizualizarea benefică, revelații neașteptate, inspirație creatoare. Este o stare misterioasă, derutantă, cu un potențial creator înalt și chiar iluminatoare, dar experimentatorii au întâmpinat dificultăți când au vrut să o studieze, pentru că este foarte greu de menținut, oamenii având tendința de a adormi imediat ce încep să genereze cantități mari de unde teta.

Undele delta. Având o frecvență extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta sunt produse în timpul somnului profund fără vise. Prezența lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet și amplu al regenerării fizice și al refacerii ori menținerii sănătății.

Elmer și Alice Green, cercetătorii în domeniul biofeed-backului de la Clinica Menninger, au devenit interesați de starea teta (ei studiau undele creierului lui Swami Rama, când acesta le-a zis: „Alfa nu e nimic!”) și au început să antreneze subiecți care să genereze unde teta în mod conștient. Au descoperit că undele teta „sunt asociate cu o stare profund interiorizată și cu o liniștire a corpului, a emoțiilor și a gândurilor, permițând astfel „lucrurilor neauzite sau nevăzute” să ajungă în conștiință sub forma reprezentărilor hipnagogice. Pe măsură ce antrenamentele cu grupele teta evoluau, ei erau surprinși să descopere „din ce în ce mai multe rapoarte ale subiecților, care conduceau la sentimentul de bunăstare psihică”. Mulți dintre subiecți au început să descrie îmbunătățiri spontane în relațiile personale. Multe amintiri vii din copilăria demult uitată răsăreau brusc: „Nu era ca o rememorare mentală, ci mai degrabă ca o experiență, ca o retrăire”. Subiecții raportau o stare de bine fizic și psihic, iar cei doi cercetători au descoperit că persoanele cu cea mai intensă imagistică hipnagogică erau „mai sănătoși psihic, mai echilibrați social, mai puțin rigizi și conformiști, se acceptau pe ei înșiși mai ușor, erau mai creativi” decât aceia care aveau o imagistică hipnagogică redusă sau nu prezentau deloc acest fenomen.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Cei doi Green au fost foarte surprinși de descoperirile lor și au tras concluzia că starea teta îi determină pe oameni „să experimenteze un nou tip de conștiință corporală, legată foarte mult de bunăstarea lor generală”. Din punct de vedere fiziologic, starea teta pare să produc㠄regenerare și vindecare fizică”. În domeniul emoțional, starea teta se manifesta prin îmbunătățirea relațiilor cu alți oameni, printr-o mai mare toleranță, înțelegere, iubire de sine și de ceilalți. În domeniul mental, starea teta determină apariția ideilor noi și eficiente, sau a sintezelor de idei, nu neapărat prin deducție, ci prin intuiție, din surse subconștiente.

În realitate, puțini oameni reușesc să își inducă la voință unde teta. Călugărilor zen le-au luat 20 de ani de antrenament. Dar, așa cum au observat toți aceia care au plutit în samadhi tanc, un corp liniștit, emoții și gânduri liniștite reprezintă o descriere perfectă a stării celui care plutește în tanc. E posibil ca plutirea să faciliteze și să amplifice producerea de unde teta? Cercetarea arată că așa este. În 1956, John Lilly evidenția că starea minții în timpul plutirii în tanc era „hipnagogică”, plină de „reverii și fantezii”, însoțită de reprezentări vizuale intense, multe amintiri din copilărie și evenimente mentale care erau „surprinzătoare pentru ego”– toate acestea fiind caracteristice activității teta.

Cei doi Green și alți cercetători au remarcat că multe descoperiri creatoare au rezultat din fluxul de imagini hipnagogice experimentat într-o stare teta. Chimistul Friedrich Kekule, de exemplu, a descris foarte viu starea sa de „reverie”, în care a văzut dintr-odată o imagine mentală a atomilor formând un lanț și o imagine a șerpilor care-și mușcă cozile; descoperirea pe care a făcut-o după aceea a fost că toate componentele organice apar în inele închise, idee care a fost considerat㠄cea mai strălucitoare predicție făcută vreodată în domeniul chimiei organice”.

Sunt nenumărate povestiri despre astfel de momente de inspirație și creativitate care apar atunci când oamenii aproape că adorm, sau când se uită la cer, sau când hoinăresc singuri. De fapt, toți vorbesc de moleșeală, relaxare fizică, o imagistică vie apărută pe neașteptate, semne ce atestă instalarea stării teta. Tancul nu ne poate transforma în genii pe toți, dar capacitatea sa de a ne induce starea teta arată că poate fi un ajutor neprețuit în creșterea creativității.

Teoria celor două emisfere cerebrale

Creierul uman, scos din învelișul său protector, craniul, arată ca o jumătate de miez de nucă uriașă, brăzdată adânc și despărțită în două părți, printr-un canal central. Aceste două părți ale creierului, cunoscute ca emisfere sau lobi, sunt conectate doar prin fascicule groase de nervi. Observând efectele rănilor la cap, oamenii au înțeles astfel, de mii de ani, că afectarea părții stângi a creierului are efecte diferite asupra mentalului și a capacităților fizice ale persoanei respective  decât afectarea părții drepte. Astfel, în timpul anilor 1960, într-o serie de studii extraordinare, cercetătorii în domeniul creierului, precum Roger Sperry, Michael Gazzaniga, Joseph Bogen și alții, au studiat creierul și capacitățile pacienților supuși unei operații radicale, în urma căreia le-au fost separate total cele două emisfere, prin secționarea corpului calos, banda groasă de fibre nervoase care le conectează. Aceste studii au produs multă uluire, deoarece au demonstrat că, nu numai că fiecare emisferă a cortexului are propriile sale gânduri conștiente și propriile sale memorii, dar și că modalitatea de a gândi și de a opera a celor doua părți este fundamental diferită.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Emisfera stângă. Pe măsură ce cercetările au progresat, au apărut dovezi clare că creierul este „încrucișat cu corpul” – adică emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului, iar emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului și de aceea, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este dominantă. Acest creier stâng se pare că gândește analitic, secvențial, logic, cu o orientare în timp.

Emisfera dreaptă. Creierul drept, pe de altă parte, tinde să proceseze informația într-un mod mult mai non-verbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic. Aici pare a fi locul acelor flashuri intuitive care au fost denumite fenomenul „Evrika”. Un studiu recent al cercetătorului Justin Sergent de la Universitatea McGill a provocat apariția teoriei funcției emisferice; studiul afirmă că emisfera stângă excelează în detalii, procesând informația la scară mică, cerându-se o rezoluție fină, în timp ce emisfera dreaptă este mai bună pentru recunoașterea tiparelor și procesarea informației la scară mare, precum și procesele de sinteză. Creierul drept este prin natura sa un „ghicitor” bun, absorbind repede informația într-un plan larg, în timp ce emisfera stângă are nevoie de timp pentru a procesa detaliile. Deși această cercetare nouă pune la îndoială anumite ipoteze  legate de paradigma obișnuită dreapta-stânga, ea scoate totuși în evidență diferențele esențiale de funcționare dintre cele două emisfere: într-o anumită măsură, emisfera dreaptă furnizează forma și cadrul, în timp ce emisfera stângă umple acest cadru cu detalii.

Gândurile sinistre, acțiune subversivă a emisferei stângi

Cum progresele în cercetare au continuat, iar oamenii de știință au început să înțeleagă că predominanța uneia sau alteia dintre emisfere poate nu doar să coloreze percepțiile omului asupra realității exterioare, dar chiar poate să determine realitatea respectivă, a devenit clar că cultura noastră a prețuit și a cultivat acele calități asociate cu activitatea emisferei stângi mai mult decât pe acelea asociate cu emisfera dreaptă. Mulți au observat, de exemplu, că până și cuvântul drept are conotații pozitive, dincolo de acelea care indică poziția fizică: adevăratul concept de „dreptate” este acela de corectitudine, integritate, potrivire, nevinovăție, și este opusul conceptului de „stâng”, care are conotații malefice (cuvântul latin pentru „stâng” este sinister, adic㠄sinistru”). Probabil că cea mai uluitoare demonstrație despre cât de complet orientată către partea stângă a creierului este cultura noastră este faptul că medicii chirurgi au îndepărtat întreaga emisferă dreaptă, fără ca pacienții să sesizeze nici cea mai mică modificare în câmpul conștient.

Supremația emisferei stângi este întărită puternic prin sistemul nostru educațional. Atunci când ne naștem, cele două emisfere par să lucreze independent, dar cu forțe egale. În joaca lor, în fanteziile lor, în gândirea lor, copiii arată că posedă o activitate intensă a părții drepte a creierului – ei sunt împrăștiați, intuitivi, vizuali, muzicali și par să nu aibă niciun simț al timpului, răspunzând unor ritmuri interioare imprevizibile. Dar pe durata școlii primare și secundare, aceste calități ale emisferei drepte devin sursa criticilor permanente sau chiar a pedepselor. Fanteziile nu sunt binevenite în clasă, învățătorii și profesorii nu sunt receptivi de obicei la răspunsuri intuitive la întrebări, iar în fiecare sală există un ceas mare pe perete. Elevii care nu-și înfrânează partea dreaptă a creierului sunt catalogați drept visători, leneși, indolenți, distrugători.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Când tinerii ajung la facultate, deja predominanța emisferei stângi este ferm stabilită. Într-un experiment, unor studenți la colegiu le-au fost testate abilitățile mentale intuitive și, când rezultatele studiului au fost comparate cu notele obținute în general de elevi, nu s-au putut face deloc corelații; studiul a concluzionat c㠄gândirea intuitivă nu este deloc corelată cu notele obținute”.

Deși calitățile emisferei stângi sunt răsplătite prin note bune și sunt foarte prețuite de cultura noastră, ele nu sunt suficiente pentru funcționarea completă și pentru a avea o viață cu adevărat satisfăcătoare. De fapt, cei mai înalți gânditori și toate geniile recunoscute au declarat că ideile lor și energiile lor creatoare au țâșnit din fântâna adâncă a înțelepciunii, denumită subconștient. Logica, cuvintele și detaliile sunt importante, dar sunt numai niște instrumente; ele nu sunt realități în sine, ci doar simboluri folositoare sau explicații ale realităților  înconjurătoare. Pentru a fi folosite eficient, ele au nevoie și de abilitățile intuitive și sintetizatoare ale emisferei drepte.
În ultimii ani, mulți au recunoscut pericolele predominanței emisferei stângi și au căutat să intensifice funcționarea emisferei drepte printr-o mulțime de metode. Meditația, YOGA, Zen, substanțele psihedelice care induc stări modificate de conștiință, muzica, dansul, alergarea, visele lucide, vizualizarea, autosugestia și multe alte tehnici au fost folosite pentru a stimula emisfera dreaptă.

Cercetarea undelor cerebrale ale celor două emisfere realizată la cei care plutesc în tanc arată că plutirea stimulează funcționarea emisferei drepte. Thomas Budzynski, care a realizat măsurători EEG la cele două emisfere, supuse unor condiții variabile, a precizat clar într-un discurs ținut la o conferință TRSM la Denver: „În condiții de plutire, facultățile emisferei stângi sunt oarecum suspendate, iar emisfera dreaptă începe să predomine.”

Două jumătăți fac un întreg: integrarea emisferică

În pofida importanței imense, chiar a necesității, de a ne deschide către viziunea de ansamblu, creatoare, unificatoare a emisferei drepte, ar fi o greșeală să credem că gândirea provenită din emisfera dreaptă a creierului este cumva „mai bun㔠sau mai morală decât cea provenită din emisfera stângă. Mulți dintre cei care au perceput corect importanța emisferei non-verbale și care au realizat răul făcut de dominanța emisferei stângi asupra lumii și asupra culturii noastre, au comis apoi greșeala de a face din dominanța emisferei drepte  a creierului un scop nobil. Ei spun: „Ia uitați-vă unde ne-a dus gândirea logică, analitică, verbală. Singura noastră șansă este emisfera dreaptă. Să dăm toată puterea părții drepte a creierului!”, după care plonjează în adâncimile întunecate ale subconștientului.

A le numi adâncimi întunecate nu este doar o figură de stil. Neurologul Marcel Kinsbourne evidențiază că cele două emisfere nu sunt specializate doar pentru procese mentale diferite, ci devine din ce în ce mai clar că fiecare emisferă susține stări emoționale diferite. Neuropsihologii din mai multe țări au descoperit că emisfera stângă are legătură cu sentimentele negative și exprimarea acestora, în timp ce emisfera dreaptă este asociată cu sentimentele pozitive și cu exprimarea lor.” Citând din studiile lui Kinsbourne despre separarea emisferelor, spunem c㠄odată desprinsă emisfera stângă din creierul unei persoane, aceasta este incapabilă de rău”.

Sincronizarea undelor cerebrale, armonia emisferelor explică creșterea productivității, a performanței, a eficienței, a sentimentului general de competență, a încrederii în sine și a integrității experimentate de cel care plutește. Samadhi tancul nu blochează și nici nu inhibă emisfera stângă, ci doar îi schimbă rolul, din dominator în cel de colaborator cu drepturi egale în relație cu cealaltă emisferă, ajutându-i pe oameni să-și folosească toate capacitățile mentale.

(va urma)

Citiți și:
SAMADHI TANC - Bazinul de inducere a unor stări de conștiință cosmică
Ființa umană își poate controla stările psiho-mentale controlându-și undele cerebrale

sursa: yogaesoteric
octombrie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Ființa umană își poate controla stările psiho-mentale controlându-și undele cerebrale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.10.2010, 13:56 View PostDownload Post

Ființa umană își poate controla stările psiho-mentale controlându-și undele cerebrale

de Alex Ionescu


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Studii științifice recente arată cât de adaptabil este creierul uman în ceea ce privește procesarea informațiilor. Undele cerebrale sunt specifice diferitelor stări psiho-mentale pe care le trăim. Ne putem controla la voință tipul de unde cerebrale predominant și ne putem vindeca cu ajutorul armonizării undelor cerebrale.

Creierul este o minune a procesării informațiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafața României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informații similară cu cea de care se ocupă creierul nostru. Și nici acesta nu ar fi poate de ajuns întrucât funcțiile și operațiile din creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer.

Informațiile care provin de la simțuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezența anumitor substanțe specifice și concentrația lor). Toate părțile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici "stații" electrice – neuronii. Membrana lor prezintă pe fața externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou și din nou, sub forma a ceea ce se numește “potențial de acțiune”. Acesta călătorește apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni și dendrite, până la alți neuroni. Celulele nervoase acționează la unison pentru a genera gânduri și mișcări, iar informația se răspândește prin rețele foarte fine, între diferitele părți ale creierului și spre organele de acțiune. Cum anume informația cuprinsă în gând este codificată în această sui generis "supă electrochimică", rămâne încă un mister pentru oamenii de știință, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieții. Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – niște pulsații electrice cu diferite frecvențe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf, cu ajutorul unor electrozi plasați pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni.

Există 100 de miliarde de astfel de celule neuronale în creierul uman, iar fiecare poate forma de la o sută la sute de mii de conexiuni (sinapse) cu alte celule. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant. Sinapsele se dezvoltă pe tot parcursul vieții, ca răspuns la stimulii veniți din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alți oameni, școala, educația, etc., dar și ca răspuns la propriile intenții și motivații. Cu cât copilul și apoi adultul se străduiește să afle și să învețe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulați un număr din ce în ce mai mare de neuroni și, în consecință, numărul conexiunilor crește. “Avem de-a face cu o orchestră simfonică în care cei care cântă sunt stabili ca poziție dar mobili ca funcție, și care pot urma dirijorul sau pot improviza singuri melodia”, spune W. Grey Walter despre activitatea cerebrală.

Undele cerebrale și stările psiho-mentale – două aspecte ale aceleiași realități

S-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta și teta. Cercetătorii au stabilit anumite corespondențe între diferitele stări ale ființei umane și caracteristicile activității electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor celebrale care apar în fiecare stare.

În stare de veghe predomină undele beta. Frecvența lor este cuprinsă între 13 și 30 Hz (cicli/secundă). Acestea caracterizează perioadele de concentrare mentală, rezolvarea problemelor, analiza centrată pe diferite probleme zilnice.

Undele alfa sunt undele electrice din regiunile parietală și occipitală ale creierului, având frecvența cuprinsă între 8 și 12 Hz (după anumiți oameni de știință, 13 Hz). Aceste unde caracterizează starea de luciditate, calm și relaxare mentală, sau stările de visare cu ochii deschiși. Undele alfa sunt un semn de relaxare mentală, indicând absența stimulării senzoriale la o persoană conștientă.

Undele cerebrale delta apar în timpul somnului profund sau al stărilor de inconștiență. Frecvența lor este cuprinsă între 0,5 și 4 Hz.

Undele cerebrale gamma au cea mai mare frecvență: 40Hz și sunt implicate în activitatea mentală foarte intensă. Prezența lor a fost de asemenea detectată în timpul procesului de trezire și în timpul perioadelor de somn caracterizate de mișcări oculare rapide.

Undele cerebrale teta apar în stări de somnolență, inconștiență, vis, când nu ne putem concentra, sau în stări de calm profund, relaxare, liniște, cum ar fi stările de trecere de la veghe la somn sau invers. Frecvența lor este de 4-7 Hz. Unii o consideră ca fiind de 5-8 Hz. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică prezența unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare.  

Prin practică, meditația yoghină poate diminua frecvența de vibrație a undelor cerebrale de la nivelul caracteristic activităților zilnice până la nivelul teta, permițând persoanei să rămână în această stare mentală foarte relaxată, conștientă fiind.

Creierul este un organ dinamic și foarte plastic

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Timp de foarte mulți ani, de când a fost decoperită celula nervoasă, s-a considerat că ființa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naște și pe care îi "consumă" pe parcursul vieții, iar conexiunile între neuroni se realizează doar în perioada de învățare și maturizare a copilului. Multiplele experimente care au luat amploare începând cu anii '50 – '60 , au promovat ideea reînnoirii celulelor nervoase și a multiplicării conexiunilor între neuroni. Dar aceste idei nu au fost larg acceptate în rândul oamenilor de știință din acele timpuri.

În anii '60, Maurice Barry Sterman, absolvent al facultății de psihologie al Universității California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat de-abia în ultimii ani de către oamenii de știință. El consideră creierul un organ dinamic și foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural și funcțional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente științifice riguroase, că neuronii  se află acolo unde mintea întâlnește corpul. El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândește se poate schimba structura țesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase și ca densitate de celule. Prin simpla învățare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcții, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă.  Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învățați să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit științific susține faptul că orice obișnuință bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– știința prin care oamenii pot învăța cum să își controleze activitatea cerebrală

Astfel, a apărut o nouă științ㠖 biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– știința prin care oamenii pot învăța cum să își controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment.

Biofeedback-ul implică faptul ca pacientul să își asume responsabilitatea propriei sănătăți, un aspect extrem de important care la ora actuală este promovat doar de medicina naturistă. Pacientul urmărește să dobândească capacitatea de a înțelege cum anume mintea și corpul funcționează în interdependență, producând apoi modificări pe baza acestei înțelegeri. Este nevoie de răbdare și o voință puternică pentru rezolvarea problemei de sănătate. Dar mulți dintre cei care au aflat de această posibilitate de vindecare la timpul respectiv, și care nu aveau probleme simple de sănătate – cel mai frecvent exemplu fiind epilepsia, au avut tenacitatea și dorința de a se vindeca prin această modalitate.

Până a se ajunge la validarea ipotezei care a existat inițial, și anume că omul își poate controla undele cerebrale, s-au făcut experimente științifice riguroase pe subiecți voluntari sănătoși.

Poate un EEG să arate dacă cineva este în stare de interiorizare? După cum s-a observat, multiplele experimente desfășurate de diferiți cercetători interesați de acest domeniu au arătat că există această posibilitate.

În vremurile de început ale acestor cercetări, subiecții se antrenau pentru  a produce la comandă anumite frecvențe cerebrale. Joe Kamiya - profesor la Universitatea Chicago, consideră că oamenii nu pot fi văzuți doar ca o aglomerare de gene și răspunsuri la stimuli externi. El consideră că ființa umană are, sau poate dobândi cu adevărat, controlul deplin și conștient asupra propriei activități cerebrale.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.El a schițat un experiment pentru a afla dacă cineva poate diferenția, prin percepție corectă, între diferitele unde cerebrale ale creierului său. Persoana care l-a ajutat l-a acest experiment a fost Richard Bach. Acesta a fost plasat într-o cameră întunecată, cu electrozi amplasați în partea posterioară stângă a capului. Joe Kamiya îi urmărea pe electroencefalograf activitatea cerebrală. Se emiteau diferite tonuri sonore și se urmărea răspunsul de unde cerebrale. R.Bach era întrebat ce tip de unde erau, prin perceperea obiectivă a stării sale. La început a ghicit doar jumătate din răspunsuri. Kamiya îi recomandase să fie atent la starea care apare în concordanța cu undele cerebrale ca răspuns la tonurile emise. În a treia zi de  testări, Bach ajunsese să recunoască corect în 85% din cazuri ce unde cerebrale emitea creierul său. În foarte scurt timp, Bach a ajuns un adevărat maestru al detectării tipului de unde pe care le emitea creierul său.

A doua parte a experimentului a constat în intrarea la voință a subiectului în stare alfa: când clopoțelul suna o dată, R.Bach intra la voință în stare alfa. Dobândise capacitatea chiar de a varia de la frecvența alfa cea mai joasă la cea mai înaltă. A fost primul experiment controlat care a demonstrat că undele cerebrale, considerate a fi involuntare, pot fi obiectul controlului voluntar.

Astfel s-a lansat domeniul biofeedback-ului undelor cerebrale. R.Bach spunea că simțea că este în stare alfa când orice imagine din mintea sa dispărea și când își imagina muzica unei orchestre. Alți subiecți spuneau că stările asociate undelor alfa apăreau atunci când lăsau mintea liberă, sau când își simțeau bătăile inimii, sau când nu mai gândeau.

La momentul respectiv, Kamiya nu a sesizat importanța experimentului; dorea doar să vadă dacă oamenii își pot controla undele cerebrale. În lucrarea pe care a publicat-o ulterior în Psychology Today, în 1968, Kamiya afirma c㠄decât să înghiți un tranchilizant, mai bine îți induci starea de liniște prin metoda pe care am utilizat-o în experimentele noastre”.

Tot în perioada respectivă, testele realizate de Elmer Green prin înregistrarea activității cerebrale a unui yoghin în timpul meditației, au arătat că aceasta era caracterizată de apariția spontană a undelor alfa. De asemenea s-a observat că acesta putea să se „miște” rapid între diferitele frecvențe cerebrale. Această flexibilitate este un semn distinctiv al ființelor cum ar fi sfinții și yoghinii, după cum au arătat testele realizate de Green.

Poate nu toate ființele umane sunt înclinate să practice meditația yoghină, dar există posibilitatea să învețe să își controleze activitatea cerebrală, prin biofeedback, pentru îmbunătățirea calității vieții.

Ne putem întreba totuși cât de ușor se poate învăța acest control asupra undelor cerebrale? Un exemplu ar fi experimentele realizate de Sterman. În 1965, acest cercetător a început o serie de experimente pe animale de laborator. Cu ajutorul unui lot de pisici a reușit să demonstreze capcacitatea acestora de a învăța să își inducă unde de o anumită frecvență specifică, 12 – 15Hz, condiționat – nu primeau ceva delicios de mâncare dacă nu erau în stare alfa. Nu credem ca unei ființe umane îi este mai greu decât unei pisici să dobândească același control, cu diferența că în cazul ființei umane aceasta se face la voință. Richard Bach a arătat cu prisosință capacitatea noastră de a ne alege la voință stările.

Toate studiile științifice finanțate de către autoritățile SUA, referitoare la biofeedback, au fost sistate, fără a se da prea multe explicații, în momentul în care s-a certificat eficacitatea acestei terapii. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeți acestei întrebări. Țineți cont doar de faptul că firmele farmaceutice câștigă foarte mult din comercializarea medicamentelor pentru bolile așa-zis incurabile.

Bibliografie:

1. Elizabeth Gould, Alison J. Reeves, Michael S.A. Granziano,and Charles G. Gross - Neurogenesis in the neocortex of adult primates, Science 15 oct 1999, 548-552.
2. Jim Robbins - A symphony in the brain – The evolution of the new brain wave biofeedback .

yogaesoteric
decembrie 2007
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
SAMADHI TANC - Bazinul de inducere a unor stări de conștiință cosmică
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.10.2010, 14:05 View PostDownload Post

SAMADHI TANC - Bazinul de inducere a unor stări de conștiință cosmică

fragmente din cartea Samadhi tanc de Michael Hutchison


„Ființele umane sunt născute cu un impuls de a experimenta diverse stări de conștiință, altele decât cea normală din starea de veghe; de la vârste fragede, copiii se joacă cu astfel de tehnici care modifică conștiința. Asemenea experiențe sunt normale” – Dr. Andrew Weil – Mintea naturală. Deși acest impuls universal de a intra în stări modificate de conștiință este o sursă de distracție și de mare plăcere pentru copii, acesta nu este deloc un joc copilăresc. Weil îl vede ca fiind o experiență evolutivă, reprezentând o „capacitate intrinsecă a sistemului nervos” și concluzionează: „Este important să învățăm să intrăm în mod deliberat și conștient în alte stări de conștiință, deoarece asemenea experiențe reprezintă porți deschise către folosirea sistemului nervos la capacitatea sa maximă, către folosirea potențialului uman latent, precum și către o funcționare mai bună a sistemului nervos în stările normale de conștiință”.

Această nevoie de a intra în stări modificate de conștiință nu este nici pe departe o dorință frivolă de a evada, ci este una dintre caracteristicile umane fundamentale, poate chiar acea caracteristică care a condus la dezvoltarea culturii și civilizației.

Probabil că cea mai satisfăcătoare și mai cunoscută metodă de modificare a  conștiinței – o metodă pe care oamenii au dezvoltat-o în urma a milioane de ani de testare și explorare – este aceea de a restricționa funcționarea unuia sau mai multor simțuri, adică trecerea lor într-o stare de deprivare senzorială. Plutirea în SAMADHI TANC se folosește de această deprivare senzorială pentru a aduce pe oricine realizează această experiență într-o stare de modificare ușoară, plăcută controlabilă și temporară a conștiinței. Printre ideile propuse aici este și aceea că modificarea conștiinței în cadrul acestei experiențe este benefică, sănătoasă, educativă și poate fi controlată, explorată și folosită, astfel încât să producă schimbări benefice de atitudine, schimbări fiziologice și de comportament care persistă și după ce persoana părăsește tancul.

Tancul de plutire este un instrument specific foarte valoros pentru îndepărtarea oricăror stimuli externi care ajung la simțurile noastre, poate cel mai bun mijloc de deprivare senzorială creat vreodată. Dar oamenii au folosit timp de milioane de ani instrumente și tehnici variate, pentru același scop. Următoarele sunt doar câteva dintre cele mai des întâlnite:

Pregătirea pentru vânătoare. În societățile primitive, precum aceea din care a evoluat și propria noastră civilizație, înainte să iasă la vânătoare, bărbații se pregăteau, abținându-se de la activități normale și „purificându-se” prin post, tăcere, baie, expunere la aburi și izolare, fie în vreun cort micuț, fie singuri în vreun loc departe de viața comunității. Ei credeau că această restricționare senzorială le îmbunătățește abilitățile vânătorești; testele recente au demonstrat că perioade scurte de deprivare senzorială măresc acuitatea mirosului, a gustului, a vederii și auzului, arătând astfel că strămoșii noștri vânători știau foarte bine ce fac.

Riturile de trecere. În orice societate premodernă, există o ceremonie importantă care marchează trecerea de la copilărie la acceptarea în societatea adultă. Aceste rituri de trecere deveneau și mai puternice datorită încluderii în procedurile de pregătire a unor metode de deprivare senzorială. Unii tineri erau ținuți în colibe întunecoase timp de zile sau săptămâni, sau erau obligați să postească. În multe culturi, băieții se așteptau să fie trimiși singuri în sălbăticie perioade lungi de timp, până aveau să își câștige o anumită maturitate spirituală. Oricare ar fi metoda de deprivare senzorială folosită, ea avea efect, determinându-i pe tineri să fie mai deschiși către noi experiențe, către înțelepciune, către noi responsabilități, făcându-i mult mai sensibili și mai conștienți, astfel că experiențele prin care urmau să treacă să fie percepute mai intens, să fie spontane și de neuitat.

Retragerea spirituală. În orice cultură, unele tipuri de deprivare senzorială au fost considerate esențiale în antrenamentul conducătorilor spirituali. Șamanii, vracii, călugării, preoții, guru-șii, fachirii, yoghinii, preotesele, mediumii, misticii și alți căutători spirituali trebuiau să treacă des prin perioade de tăcere totală, de post, de retragere în chilii, peșteri sau încăperi întunecate, retrageri în vârf de munte sau în deșerturi sau pe insule, unde izolarea putea fi combinată cu semnale senzoriale limitate sau monotone. La fel ca și pustnicii din deșert sau „izolații”, așa și ermiții, călugării și aspiranții la starea de iluminare au apelat întotdeauna la izolarea senzorială, oricare ar fi fost ea: în deșert, mănăstire sau peșteră; sau se apela la echivalentul mental al unei asemenea izolări, obținută prin meditație restrictivă, prin concentrare și tehnici de rugăciune – parte importană a tuturor stărilor mistice, transcendentale sau a revelațiilor.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Practicile spirituale. Restricționări similare ale atenției au fost înregistrate minuțios de alchimiștii medievali, în experiențele repetate la infinit de măcinare și distilare a diverșilor compuși chimici. Știm acum că truda alchimiștilor de a transforma materia obișnuită în aur, descoperirea pietrei filozofale, este o descriere simbolică a intenției lor de a transforma conștiința obișnuită, prin diverse metode de deprivare senzorială, într-o conștiință înaltă, elevată, pură, spiritualizată, simbolizată prin aur.

Izolarea creativă. Numeroase experiențe profund estetice, momente de iluminare creatoare sau revelații au apărut în circumstanțe în care acțiunea stimulilor senzoriali a fost limitată într-un fel sau altul. Cu toții am auzit povești despre artiști sau oameni de știință care au avut intuiții creatoare sau revelații în retragerile lor la mansardă, în timp ce priveau fix în foc, sau în timp ce se plimbau pe plajă, cu toată atenția absorbită în interior. De fapt, unul dintre elementele esențiale ale oricărui gând creativ este concentrarea obținută printr-o formă oarecare de limitare a stimulării senzoriale.

Izolarea involuntară. Există multe relatări fascinante despre oameni care au experimentat izolarea senzorială involuntară, adesea pe perioade lungi – exploratori polari pierduți luni de zile printre ghețuri, navigatori solitari, supraviețuitori singuratici în urma scufundărilor de nave sau accidentelor de avion, prizonieri ținuți în pușcării, exploratori în deșert. Aproape toți au vorbit despre un anume fel de transformare iluminatorie obținută datorită privării senzoriale.

Izolarea pe canapea. Una dintre cele mai mari valori ale psihoterapiei tradiționale derivă din efectul de deprivare senzorială: pacientul se așează într-o poziție relaxată (cu psihoterapeutul stând în spatele lui, de obicei tăcut); astfel, există foarte puțini stimuli vizuali sau auditivi care să-l distragă de la acea stare liber-asociativă, aproape de transă.

Renunțarea la tot. Locuitorii marilor orașe consideră că este foarte important să ai un loc, undeva la malul mării sau o cabană în munți. Poate unii strâmbă din nas, dar aceste refugii sunt privite ca necesități stringente. Supraîncărcarea senzorială a vieții la oraș cere perioade de izolare, iar studiile clinice asupra stresului au concluzionat că retragerile temporare în locurile liniștite, în tăcere și solitudine, la munte, în pădure, pe malul oceanului sau la țară, sunt esențiale pentru menținerea sănătății fizice și mentale.

Această listă a diferitelor forme de izolare senzorială pe care omenirea a considerat-o folositoare, esențială, sau măcar plăcută, relaxantă, poate fi extinsă, incluzând și somnul, jocurile, reveria, visul cu ochii deschiși, absorbirea în citit sau ascultarea muzicii, exerciții repetitive cum ar fi alergarea, și așa mai departe. Dar ar trebui să fie deja clar că folosirea izolării senzoriale are o istorie lungă și respectabilă și că nu trebuie privită ca o evadare. Restricționarea senzorială este o cale eficientă de a ne orienta către realitate, de a ne mări sensibilitatea către conștientizarea lumii așa cum este ea.

S-a descoperit că stările modificate de conștiință au niște caracteristici generale comune, printre care schimbarea modului de a gândi, schimbări în percepția timpului, schimbări în perceperea imaginii corpului, perceperea inefabilului, sentimentul de reîntinerire, hipersugestibilitate, schimbări în exprimarea emoțională, eliberare temporară de sub controlul ego-ului. Așa cum vom vedea mai departe, acestea sunt și caracteristicile de bază ale experiențelor în tancul de plutire.

În SAMADHI TANC

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Când oprim sau restricționăm stimulii din mediul înconjurător, devenim mult mai conștienți de acele lucruri care încă ne sunt accesibile. În acest caz, după ce am stins lumina, am înlăturat orice sunet, orice senzație tactilă, gravitația, alți oameni și orice mișcare, ceea ce ne-a rămas este ființa noastră: realitatea fizică a mușchilor noștri, a organelor interne, a creierului, precum și realitatea non-fizică a gândurilor noastre, a emoțiilor, a intuiților, imaginilor mentale. Conștientizarea acestor realități este de o subtilitate și de o intensitate care nu este posibilă atunci când simțurile noastre sunt orientate către exterior, răspunzând evenimentelor externe.

Această conștientizare intensă nu este vreo stare din alte lumi sau una care nu poate fi descrisă și este de prea puțin folos în „lumea reală”. Oamenii de știință din mai multe domenii au adunat dovezi copleșitoare care atestă că, prin conștientizarea acută a proceselor lor interne, oamenii pot să-și exerseze controlul conștient asupra acestora. De exemplu, experimentele au arătat că doar prin focalizarea atenției către interior, într-un anume mod, o persoană își poate întări sistemul imunitar, își poate reduce presiunea sângelui, își poate încetini bătăile inimii, își poate elibera sau inhiba producerea de hormoni, poate înlătura durerea, poate determina anumite părți ale corpului să crească sau să se reducă, poate să modifice activitatea inimii, a mușchilor, a creierului și a minții.

Descoperirea că oamenii își pot controla propriile corpuri prin intensificarea semnalelor subtile interne a fost valorificată de cercetători, care au folosit tehnici de biofeedback, aceasta fiind cu siguranță una dintre cele mai uluitoare dezvoltări științifice din ultimii 30 de ani. Folosind tehnicile de deprivare senzorială, yoghinii, călugării și fachirii au realizat acele „miracole” ale autocontrolului timp de mii de ani, în pofida faptului că oamenii de știință occidentali declarau că astfel de fenomene nu pot avea loc. Să ne gândim doar la hindușii care merg pe cărbuni încinși, la tibetanii care, prin tehnici meditative își ridică temperatura corpului, astfel încât pot să stea în zăpadă și să își usuce cearșafuri ude și înghețate aruncate pe ei, la yoghinii care au fost băgați în pământ în cutii timp de mai multe zile. „Secretul” acestora, precum și a altor forme de autoreglare aproape miraculoasă este, de fapt, o conștientizare mărită a proceselor interne. Acest secret foarte folositor a fost atestat și de cei suferinzi care au învățat să devină conștienți de procesele lor interne și să vizualizeze eradicarea bolii din trupurile lor, reușind să se vindece complet.

Ce se petrece în SAMADHI TANC este un paradox: prin restricționarea senzorială, ne mărim conștientizarea senzorială; devenind orbi, învățăm să vedem într-un mod nou și foarte eficient; prin renunțare, prin abandon, câștigăm un control mai mare și putere asupra noastră înșine și, în ultimă instanță, asupra lumii exterioare.

Plutirea în imponderabilitate

Postura noastră verticală este unică și adesea amuzantă, dar ne oferă, fie că alergăm, mergem, stăm pe loc sau ne așezăm, o arie limitată de contact între corpul nostru și pământ, producând corpului mai mult stres decât a fost el conceput să suporte. Când mergem sau alergăm, de exemplu, toată presiunea gravitațională a corpului, fiind îndreptată asupra pământului, este focalizată, la fiecare pas, într-un singur loc, creând o presiune de sute de kilograme pe centimetru pătrat. Chiar și statul în picioare cu coloana dreaptă produce o presiune gravitațională ce se exercită asupra tălpilor picioarelor și asupra coloanei. Această focalizare dată de poziția noastră verticală, a unor greutăți foarte mari asupra unor porțiuni foarte mici ale corpului conduce la stresuri și la probleme structurale în unele puncte slabe: genunchii și încheieturile coapselor, șalele, gâtul, abdomenul. Inima trebuie să muncească din greu pentru a împinge sângele din partea inferioară în partea superioară a corpului, luptând contra gravitației. Trupul nostru caută să compenseze forța gravitației prin adoptarea unor poziții rigide, care au ca rezultat apariția unor tensiuni musculare cronice în anumite puncte. Odată cu tensiunea, apare durerea – de șale, de gât, de cap – și o gamă largă de probleme legate de tensiune, cum ar fi respirația superficială, presiunea sanguină, bolile cardiovasculare, ulcerele, astmul.

Gravitația este probabil cauza principală a problemelor de sănătate. Gravitația ne atacă chiar și la nivel celular și mulți biologi și gerontologi consideră că efectele distructive ale gravitației joacă un rol important în pierderea capacitații celulelor de a se reproduce; astfel, gravitația poate fi văzută ca o cauză directă a îmbătrânirii și morții.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Cunoaștem cu toții toate aceste aspecte ale gravitației. Suntem mai puțin conștienți însă de cât de insidios acționeată gravitația asupra minților noastre. Cum în fiecare zi ne mișcăm, o mare parte din creier este ocupată în mod constant cu calcularea și evaluarea gravitației, ținând seama de forțele de inerție și de accelerație, și cu deciderea direcției în care să se miște anumite părți ale corpului nostru pentru a ne menține poziția verticală.

Dacă tensiunea legată de gravitație ne reduce sensibiliatea și conștientizarea, atunci începe să fie evident de ce este benefică reducerea acestei tensiuni. Plutirea în tanc produce acest efect: datorită soluției saturate de apă cu săruri Epsom, corpul uman este perfect suspendat, plutind la suprafața apei. Picioarele, brațele, mâinile, coloana vertebrală, capul, sunt susținute independent, adică nu există vreo tensiune care să lege componentele una de alta. Plutirea nu elimină gravitația, desigur, dar ea reușește să micșoreze cantitatea de stimuli la o valoare minim posibilă.

Prin micșorarea tensiunii musculare gravitaționale, devenim capabili să percepem sau să detectăm senzații mult mai fine, adică să intensificăm abilitatea noastră de a percepe. Dar mai sunt și ale beneficii. Deoarece acum aparatul nostru locomotor nu mai este solicitat în mod constant împotriva gravitației și fiecare mușchi se poate relaxa mult mai mult decât s-ar fi putut relaxa vreodată  în condiții normale de viață, putem deveni acum conștienți de noduri și de puncte fierbinți de tensiune musculară și de solicitare osoasă. Nemaifiind camuflate de fundalul normal de tensiune musculară, aceste noduri pot fi localizate cu precizie, diminuate și chiar eliminate, rezultând o stare euforică de eliberare de tensiunea pe care psihiatrul Wilhelm Reich a numit-o „armura corporală”. Eliberarea de gravitație permite și sângelui să circule mai liber și mai complet, ajungând și în porțiuni ale corpului care s-ar putea să fie bolnave din cauza constricțiilor cardiovasculare, permițând astfel inimii să acționeze mai eficient cu mai puțin efort.  

Unul dintre efectele obișnuite ale experienței de plutire este sentimentul de întoarcere acasă, într-un loc familiar. Unii au explicat aceasta ca pe o experiență de reîntoarcere în uter. Euforia care se poate simți în tanc este impregnată în genele noastre, este ceva ce am știut dintotdeauna, după care am tânjit întotdeauna: eliberarea de gravitație, evadarea din corp și contopirea cu esența noastră ultimă care este divină.

(va urma)

yogaesoteric
mai 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Yoga
   -> Yoga, Generalitati Yoga
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 3 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !