|
|
Fi binevenit calatorule ! |
|
Author |
Message |
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Manipura Chakra - sinteză
Localizare zona plexului solar, în plan subtil
Reprezentare simbolică o floare de lotus cu 10 petale (10 nadi-uri sau canale energetice)
Reprezintă conștiința expansivă, voința de putere
Funcția psihică controlată voința, ego-ul, individualitatea, expansivitatea, puterea, stăpânirea de sine (autocontrolul), inteligența practică.
Reacții specifice în cazul perturbării energetice lupta din răsputeri pentru putere personală și recunoașterea drepturilor sale chiar în detrimentul altor oameni
Elementul cu care ne pune în rezonanță energiile subtile ale focului
Organ de simț ochii
Simț văzul
Culoarea specifică roșu
Animalul simbolic al centrului subtil de forță Manipura Chakra este berbecul.
|
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Manipura Chakra - aspecte psihologice
un articol de Ionela Voicu
Puterea ta de stăpânire asupra lumii în care te manifești este atât de mare pe cât de mare este puterea ta de a te stăpâni pe tine însuți.
Cel care se concentrează intens și meditează profund asupra acestei chakra dobândește capacitatea de a descoperi comori ascunse. Marele yoghin Swami Shivananda afirma că această ființă nu va fi atinsă de nici o boală. Ea nu se va teme absolut deloc de foc. Chiar dacă stă în foc, ea nu este afectată și nu moare; niciodată nu are vreo teamă de moarte; voința și puterea sa sunt uluitoare.
Primul centru subtil de forță al ființei umane (Muladhara Chakra) este dominat de activitatea de autoconservare și de prevenire a anihilării fizice. Al doilea centru de forță (Swadhisthana Chakra) este asociat sferei de trăire sexuală; în sens larg, este centrul perpetuării și menținerii speciei. Al treilea centru de forță (Manipura Chakra) este asociat comportamentului efectiv și dominator al individului, care îi va permite să devină expansiv și să-și rezolve nevoile personale: îmbrăcăminte, adăpost, asigurarea și digerarea hranei. Ideea principală corespunzătoare celei de-a treia chakra este Respectă-te pe tine însuți. Energiile ce se manifestă la acest nivel sunt orientate către a ne ajuta să ne înțelegem mai bine propria noastră individualitate și modul nostru specific, armonios de manifestare.
Cea mai mare provocare: tu însuți!
Angrenați pe calea desăvârșirii spirituale, suntem nevoiți să facem față tuturor problemelor cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, în situații ce sunt de natură să ne dezvăluie puterea sau slăbiciunea interioară. Lecția principală a evoluției la nivelul trei este crearea unei individualități puternice, a unei identități aparte față de identitatea de grup.
Acest al treilea centru este miezul magnetic al personalității. El este în corelație cu energia subtilă a focului. Atunci când acest foc subtil intern este armonios, echilibrat, el favorizează dezvoltarea unor calități, cum ar fi: încrederea în forțele proprii, sănătate perfectă, dinamism, spirit de aventură, voință, asimilarea corectă a hranei, un înalt nivel energetic, precum și puterea de a lucra mult, fără a obosi repede. Când Manipura Chakra este preponderent energizată, ființa dobândește capacitatea de a fi spontan, fără efort, extraordinar de dinamică și capabilă să conducă grupuri mari de oameni. În momentul în care acest foc subtil intern este perturbat, apar sentimente de irascibilitate, impulsivitate, iritabilitate, iar conflictele care rezultă de aici conduc către preocuparea exacerbată de a controla și de a exercita puterea de dominație asupra altor persoane. În cazul unei predominanțe receptive yin a activării lui Manipura Chakra, ființa în cauză va fi supusă, versatilă și lașă. Dar fie că este vorba de un dezechilibru de tip yin sau yang (de lașitate sau de dominare), ambele atitudini au la bază teama omului de a fi el însuși.
Adevăratul succes? Lecțiile înțelese de viață
Înțelegerea propriei noastre persoane și acceptarea acesteia, legătura pe care o formăm cu noi înșine, este una dintre cele mai dificile provocări spirituale ale ființei umane. În mod obișnuit, noi ne direcționăm puterea de decizie în mâinile cuiva mai puternic, pe care îl lăsăm să aleagă pentru noi. Ceea ce avem de învățat este să ne acceptăm în întregime așa cum suntem și să luăm deciziile cele mai potrivite. Cu fiecare alegere pe care o facem căpătăm o mai mare și mai puternică priză de conștiință asupra propriei ființe, în acest fel, dobândind, amplificând și învățând să avem încredere în noi înșine.
Învață să alegi, învață să crezi
În timp ce noi ne măsurăm succesul în termenii realizărilor materiale, universul ne măsoară succesul prin cât de mult am învățat de la viață. A fi matur din punct de vedere spiritual nu înseamnă a sta în banca ta, într-o atitudine pasivă, ci a acționa, a-ți asuma riscuri, ghidat de o intuiție superioară. În această direcție, există un dicton care afirmă: Navigator ratat nu e cel care se scufundă, ci cel care rămâne la țărm.
În momentul în care căpătăm credința fermă că idealurile noastre sunt realizabile, transformarea începe cu adevărat pentru noi.
Dezvoltarea respectului de sine necesită un act de revoluție interioară, moment în care începem să ne separăm de mentalitatea grupului și să ne stabilim propriul sens al siguranței de sine. Actul de a ne găsi propria voce interioară este semnificativ în plan spiritual. Maturitatea spirituală reprezintă adevărul și curajul necesar pentru a ne exprima și pentru a ne menține ideile. Învățând să ne respectăm și să ne susținem propriile valori, în mod gradat înlocuim influențele mentalității grupului cu ghidarea interioară. O dată ce acest proces a început, următorul pas ce va apărea în mod natural este introspecția adâncă a propriei ființe.
Deseori, o autoanaliză sinceră ne poate conduce la dorința de a ne focaliza mult mai bine asupra relației noastre cu Dumnezeu și asupra scopurilor propuse în viață.
Individualitatea reprezintă caracterul global sau ansamblul de caractere și aspecte specifice, prin intermediul cărora o anumită ființă umană se distinge în mod evident de altele. Orice ființă umană vie este o individualitate ce vibrează la unison, într-o manieră caracteristică, cu anumite energii subtile și nivele vibratile din Macrocosmos.
Microcosmosul fiecărei ființe umane prezintă o individualitate aparte, deoarece reflectă și manifestă prin rezonanță numai anumite aspecte și energii din Macrocosmos (celelalte existând în stare latentă în microcosmosul acelei ființe, dar ele putând fi deja active și dinamizate diferit în microcosmosul altor ființe). Individualitatea este deci caracteristica sau ansamblul de caracteristici ale unui individ uman care diferă în mod specific de un altul nu numai în mod numeric, ci mai ales prin caracteristicile și constituția sa.
Individualitatea exprimă originalitatea și particularitățile unei anumite ființe umane. Pentru yoghini, individualitatea unei ființe umane pune în evidență anumite procese intense, predominante de rezonanță și combinarea inefabilă a energiilor (destul de puternice) vehiculate care fac ca acea ființă umană să aibă ceva aparte.
Procesul de individualizare în cazul ființei umane se produce prin angrenarea predominantă a anumitor rezonanțe cu energii subtile din Univers, rezonanță instantanee ce se produce în cazul comportamentelor, gândurilor și activităților sale, prin reactivarea perseverentă a anumitor trăiri, prin cristalizarea și menținerea nemodificată a stilului său caracteristic în tot ceea ce face. În practica yoga, individualizarea semnifică adaptarea influențelor benefice și a metodelor yoghine tradiționale la specificul și cerințele individuale ale fiecărui practicant. În yoga autentică se urmărește încă de la început trezirea, sprijinirea și amplificarea însușirilor benefice, pozitive (care vor determina rezonanțe puternice cu energii subtile, sublime din Univers) în vederea anihilării gradate și a eliminării caracteristicilor negative. Procedând astfel cu consecvență se facilitează dezvoltarea armonioasă a ființei umane și se accelerează evoluția spirituală.
Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 38
yogaesoteric |
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Anahata Chakra - sinteză
Localizare zona din mijlocul pieptului, inima, în plan subtil
Reprezentare simbolică o floare de lotus cu 12 petale (12 nadi-uri sau canale energetice)
Reprezintă compasiunea, liniștea sufletească, detașarea și iubirea necondiționată
Funcția psihică controlată dragostea nemărginită pentru aproapele tău, compasiunea, altruismul, recunoașterea echilibrului foarte fin ce există între corpul fizic și propriul psihic, între ființa proprie și întregul univers, empatia, acceptarea, dăruirea
Reacții specifice în cazul perturbării energetice suferință afectivă în urma unor situații dramatice sau chiar tragice (divorț, deces), fiindu-i perturbată în același timp glanda endocrină ce îi corespunde acestui centru, și anume timusul
Elementul cu care ne pune în rezonanță energiile subtile ale aerului
Organ de simț pielea
Simț tactil
Culoarea specifică albastru
Animalul simbolic al centrului subtil de forță Anahata Chakra este gazela.
|
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Anahata Chakra - aspecte psihologice
un articol de Ionela Voicu
Yoghinul care își activează complet Anahata Chakra devine un instrument de manifestare al Iubirii Divine. Tot la nivelul lui Anahata Chakra se află reflexia Sinelui Suprem Esențial (Atman), sub forma Sufletului individual. Această charka marchează punctul de întâlnire între energiile specifice primilor trei centri de forță (legate de supraviețuire, de apartenența la grup, de comunicare și interrelaționare, de sexualitate și de procese volitive) și energiile specifice ultimilor trei centri de forță (legate de intuiție, cunoaștere, discernământ, perfecțiune, îndumnezeire).
Trăim vieți în grabă. Purtăm în noi sinteze de experiențe. Purtăm iubiri trecute, victorii și înfrângeri. Dar când ne aducem aminte de dragoste, totul capătă o lumină vie, aparte, enigmatică.
E posibil să nu-ți mai amintești ce-ai făcut acum trei ani, pe 7 ianuarie, dar îți amintești cu siguranță ziua în care ai întâlnit-o sau ziua în care ți-a spus că vrea să fiți împreună... și încep să ți se perinde prin fața ochilor tot felul de amănunte, care atunci te-au mișcat profund, iar acum te fac să surâzi...
Dacă ai trăit o iubire profundă, fără îndoială că te-ai simțit frumos și plin de forță, că ai crezut într-o anumită misiune încredințată de destin numai ție. După un timp, după ce iubirea a trecut prin câmpia dorințelor tale și a îndepărtat ultimele rămășițe ale egoismului, te-ai regăsit mai puternic, deși, aparent, fără vreun punct de sprijin. Și iubirea ta a devenit mai intensă, mai conștientă, mai încăpătoare.
Iubirea este constructivă și creatoare, ea unește și înalță. E un principiu regenerator, e o substanță ce alchimizează tot ce e blazare, scepticism sau singurătate. Operele de artă, poeziile, muzica inspiratoare au în compoziția lor nevăzută dragoste. Ca și noi, de altfel.
Iubirea este reală, e la fel de reală ca noi înșine. Ea nu e un concept intelectual steril, ci o magie tainică a întregii noastre ființe. Atâta vreme cât nu e o întâmplare nici măcar cutezanța unui singur fir de iarbă, faptul că undeva, cineva te iubește este cu atât mai mult un aspect demn de luat în seamă. Pentru că noi suntem pe Pământ mai ales pentru a manifesta din plin dragoste pentru cei care merită aceasta și, înainte de toate, cel mai mult pentru Dumnezeu.
Puțini știu că este cel mai ușor să te transformi prin iubire; ea rămâne singurul etalon cu care trebuie măsurat totul. Iubirea plenar împărtășită, într-o infinitate de nuanțe și forme, este menirea ființei noastre, atunci când merităm aceasta.
A iubi este cel mai simplu mod de a trăi pentru că este cel mai bun și cel mai firesc. Aproape că nu trebuie să faci nimic altceva. Fiecare simte nevoia de a iubi, chiar înainte de a iubi pe cineva sau ceva anume. Acestei iubiri pure și copleșitoare, mai devreme sau mai târziu i se va răspunde.
Iubirea este cea care îi face pe oameni să își îndeplinească visele. Ea naște aspirația tainică a cunoașterii de sine. Dacă simți că nu mai iubești, înseamnă că de fapt nu ai iubit niciodată sau că nu mai știi să privești înăuntrul tău, unde iubirea există încă. Iubirea știe însă că ceea ce este în minte este supus schimbării și se poate uita sau pierde. Pe când ea, iubirea pură, copleșitoare, te face întotdeauna un învingător.
Iubirea există... pur și simplu. Doar noi o simțim prin ființa iubită, prin clipele de bucurie; și totuși, ea nu are nevoie de toate acestea. Iubirea nu stăpânește și nu vrea să fie stăpânită. Înainte de toate, iubirea nu cere, iubirea dăruiește. E o simplitate divină în acțiune și în trăire. Dragostea e o reflectare pe pământ a iubirii cerești, de aceea ea nu are hotare și nici limite. Dacă ar cunoaște timpul, dragostea ar fi o continuă clipă. Și dacă ar cunoaște spațiul, locul ei ar fi în noi, căci, într-adevăr, suntem o chintesență a tot ce iubim.
Dacă există dragoste, ea este pretutindeni. Și dacă e dragoste, ea poate fi, de acum înainte, pentru totdeauna. Iubirea este sentimental inefabil, copleșitor și divin care face cu putință pentru acela (sau aceea) care o trăiește plenar să resimtă o inefabilă dilatare euforică a ființei sale și totodată a câmpului conștiinței de la finit către infinit. Iubirea este intens simțită de ființele umane sub forma unui sentiment unificator, profund euforic, copleșitor, nuanțat. Iubirea se manifestă mai ales prin aspirația sublimă, dezinteresată, profound transfiguratoare și pătrunsă de abnegație către obiectul său: o ființă umană de sex opus care ne atrage, o anumită persoană asupra căreia resimțim spontan imboldul să ne revărsăm în mod detașat afecțiunea sau chiar o colectivitate, o idee, o activitate.
Nașterea, persistența și dezvoltarea acestui sentiment profund unificator, euforic, care în esența sa este divin și beatific și dezvoltarea acestui sentiment atunci când el se manifestă divers nuanțat, de la o ființă umană la alta în sfera sa individuală este intim legată de formarea și cristalizarea personalității.
Yoghinii au considerat totdeauna sentimentul iubirii ca fiind extraordinar de important și l-au caracterizat adeseori drept un esențial criteriu valoric sui-generis al gradului de umanizare și elevare a comportamentului natural al omului, o măsură a faptului că în însăși ființa sa microcosmică cea mai intim individuală, cel care iubește poate totodată să devină, datorită iubirii, o ființă dilatată în infinit, macrocosmică, unificată și divină. Iubirea adevărată este, prin urmare, o modalitate foarte simplă de depășire sau transcendere a egoismului.
ARMONIE concordanță, acord, potrivire a elementelor componente ale unui întreg; categorie filosofică ce exprimă aderența părților, coerența interiorului și a exteriorului, unitatea conținutului și a formei, împăcarea contrariilor. Armonia este adesea considerată ca temei, atribut sau efect al frumosului.
TRANSFIGURARE - procedeu specific ce face posibilă punerea rapidă în rezonanță cu energii subtile divine, cu sfere de forță și aspecte elevate sublime din macrocosmos prin intermediul căruia elementele realității exterioare, distilate de viziunea înnobilatoare, imaginația și puterea de expresie a celui care transfigurează se transformă, mai ales pentru acesta, într-o realitate nouă, elevată, minunată, spiritual-afectivă, încărcată, ce îl face să trăiască o formă de extaz. Prin exemplul cunoașterii artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ și profund creator al conștiinței în genere, rol subliniat adeseori de yoga. Specificul cunoașterii artistice, sublime, capabilă să recreeze realul în ipostaze aprofundate, idealizate, înălțate, arhetipale, chiar și ca proiect, construcție și model anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, în forme de expresie adecvate fiecăreia dintre treptele respective, i-au adus artei și denumirea (acceptabilă ca metaforă) de oglindă magică a realității. Transfigurarea joacă un rol esențial în continența amoroasă și în amorul tantric fără sfârșit.
EMPATIE - rezonanță subtilă inefabilă care se trezește și se amplifică armonios în practica yoga, permițând o comunicare superioară psihică și afectivă cu ceilalți ori cu o anumită ființă umană (sau chiar cu o entitate superioară, spirituală, invizibilă). În general vorbind, se știe de mult că o mamă cunoaște în mod intuitiv nevoile și sentimentele bebelușului său cu care ea este și se menține spontan în comunicare empatică. Această aparent misterioasă capacitate (latentă adeseori în ființa umană) este în mod verosimil legată de faptul că inițial copilul în cauză nu face decât să fie una cu ființa și cu corpul fizic al mamei sale. Empatia este deci o modalitate intuitivă de cunoaștere a celorlalți, deoarece ea asigură o formă de comunicare afectivă și de transpunere imediată, sentimentală, făcând posibilă o identificare cu alte persoane la tensiunea la care ele trăiesc o anumită situație. Prin anumite procedee psihologice și cel mai bine prin tehnici yoga, s-a constatat că pot fi reglate și armonizate stările și trăirile unei ființe umane. O trăire emoțională puternică, benefică, pozitivă încarcă subtil, energetic întreaga ființă (grație misterioaselor și inefabilelor procese de rezonanță), stimulează mintea și colorează în mod euforic sufletul. Studiul psihosomaticii confirmă din plin faptul că emoțiile perturbatoare, negative provoacă felurite boli de inimă, de ficat, de creier și totodată afectează în mod profound conștiința sistemului fizic.
Aforisme despre iubire
Iubirea este cea mai mare dintre fericirle umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieși din singurătatea ființei sale lăuntrice.
Iubirea este infinit încântătoare și profund educatoare: ea dă sensul existenței în varietatea și valoarea ei reală... în iubire totul se schimbă, toate devin însemnate; dintr-un nimic se naște prin transfigurare un divin paradis misterios.
Încrederea și transfigurarea sunt virtuțile iubirii.
Ce este oare dragostea dacă nu nevoia irezistibilă de a ieși din tine însuți?
Iubirea este, chiar și când nu bănuim, suprema lege a universului: o lege misterioasă care guvernează și orânduiește totul, de la atomul neînsuflețit până la unirea în cuplu a ființelor raționale: de la ea pleacă și spre ea converg, adeseori ca spre un centru divin de irezistibilă atracție, toate gândurile și acțiunile noastre.
profesor yoga Gregorian Bivolaru
Cea mai minunată iubire pe care poate cineva să o simtă este iubirea lui Dumnezeu... El este Eternul nostru Iubit și sufletele noastre sunt iubitele sale, iar când sufletul Îl întâlnește pe cel mai mare iubit din Univers, atunci începe iubirea divină.
O, Doamne, când locuiesc în casa conștiinței muritoare mă gândesc că îmi iubesc părinții și prietenii; îmi imaginez că iubesc păsările, animalele și posesiunile. Dar acum, când am pătruns în templul Omniscienței, știu că doar pe Tine Te iubesc, manifestat în formele părinților, prietenilor și tuturor creaturilor și lucrurilor. Iubindu-Te numai pe Tine, inima mea a ajuns să îi iubească pe toți. Fiind loial față de Tine, sunt loial față de toți. Și iubesc totul.
Paramahamsa Yogananda
Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr.40 |
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Vishuddha Chakra - sinteză
Concentrarea intensă și meditația profundă asupra elementului subtil corespondent acestei chakra este definită în textele Yoga sub numele de expansiunea beatifică, spațială Akashi Dharana. Cel care practică această formă de meditație nu va dispărea sau muri nici la disoluția lumii. El obține cunoașterea trecutului, prezentului și a viitorului și dobândește controlul energiilor misterioase ale timpului. - Swami Shivananda
Localizare - Al cincilea centru de forță numit Vishuddha are ca zonă de proiecție la nivelul corpului fizic zona gâtului.
Reprezintă - conștiința pură, creativitatea.
Reprezentare simbolică - este sălașul sunetului, al viselor, simbolul purității.
La nivel psihic - guvernează exprimarea, inspirația în vorbire, elocvența, sesizarea modelelor arhetipale, trezirea intuiției. Acest centru subtil este foarte strâns legat de sentimentul de acceptare, de receptivitate superioară, de protecție subtilă.
La nivel fizic - controlează activitatea corzilor vocale, a sistemului auditiv, a faringelui și a esofagului, precum și măduva osoasă. Glandele corespondente sunt tiroida și paratiroida. Acest centru de forță este legat de procesul complex de hrănire.
Reacții specifice în cazul perturbării energetice - activarea dizarmonioasă a glandelor corespondente duce la declanșarea spasmofiliei. Se consideră totuși că factorii emoționali contribuie într-o mare măsură la declanșarea acestei boli. Aceștia se traduc simptomatic prin crize de insomnie, anxietate și accese de depresie.
Elementul subtil cu care ne pune în rezonanță - energiile subtile ale eterului
Simț - auzul
|
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
Hoper Initiator
Joined: 31 May 2007
Member: #232 Posts: 642
Style: subSilver (582) Medals: None
Groups:
|
Vishuddha Chakra - aspecte psihologice
Un articol de Elena Glodeanu
Toate posibilitățile miraculoase, harurile, puterile numite de orientali siddhi sunt legate de activarea chakra-ei gâtului, mai exact de domeniul celui de al cincilea element subtil, Akasha (eterul subtil).
Efectele meditației asupra lui Vishuddha Chakra sunt: calmul, seninătatea, puritatea, o voce melodioasă, trezirea inspirației artistice, capacitatea de a interpreta scrierile sacre, scripturile, de a înțelege mesajul ascuns al viselor.
Persoana influențată predominant de cea de-a cincea chakra nu mai consideră importante distracțiile și plăcerile provocate de simțuri și intelect. O astfel de ființă va căuta cunoașterea reală dincolo de limitele timpului, de condiționările culturale și ereditare. A intra în câmpul său de energie înseamnă a ne elibera de vârtejurile lumii și a ne putea controla ieșirile egotice.
Ideea de conștiință cosmică este legată de acest centru psihic
Atât din punct de vedere fiziologic, cât și psihologic, centrul subtil de forță Vishuddha Chakra corespunde procesului complex de hrănire. Dezvoltarea armonioasă a primilor trei centri de forță conduce la formarea unei personalități umane echilibrate și armonioase. Al patrulea centru subtil de forță, Anahata Chakra, constituie o etapă intermediară, un punct central care unifică planurile inferioare ale ființei cu cele superioare, sfera supraviețuirii, conviețuirii sociale și a afirmării personalității cu planurile subtile, rafinate, elevate ale manifestării. Deloc întâmplător, Anahata Chakra este centrul inimii, al iubirii, al trezirii la nivel de suflet. Următoarea etapă este dobândirea unei stări de receptivitate superioară, a unei deschideri sufletești față de inspirațiile divine. În acest sens, Vishuddha Chakra corespunde procesului de hrănire, atât fizic, deoarece zona sa de proiecție în planul fizic este zona gâtului, cât mai ales subtil, referindu-se la o hrănire energetică, la o îmbogățire sufletească prin accesul în lumile superioare ale universului. La această etapă evolutivă, noțiunea de conștiință superioară lăuntrică, ce reprezintă un potențial fundamental de expresie, ce permite prin intermediul intuiției să pătrundem misterele insondabile ale manifestării divine, devine acum pentru ființa umană accesibilă, putând fi amplificată gradat.
Timpul este oglinda eternității
Starea de receptivitate față de lumile superioare, elevate, sublime din univers face posibilă deschiderea unor porți de acces în aceste lumi. Astfel de trăiri pot fi atinse atât în meditații, cât și spontan, prin Grație Divină. Psihologul Abraham Maslow le-a denumit experiențe de vârf. Pentru toți cei care au trăit asemenea experiențe de vârf (momente de extaz, intuiții sau trăiri transcendente), ele reprezintă cel mai important lucru din viața lor și sunt privite ca cele mai prețioase aspecte care dau cu adevărat valoare vieții. Ele pot fi anumite forme de depășire a individualității, în care ego-ul limitator este transcens, apare sentimentul fuziunii cu întregul univers sau cu un aspect subtil al manifestării, cu altă ființă iubită sau chiar cu Dumnezeu. Experiența poate consta și numai dintr-o senzație de ieșire din timp: timpul pare că stă pe loc; apare sentimentul atemporalității.
În Memoriul pentru apărarea lui Cagliostro (din cartea lui Serge Hutin Societățile secrete de ieri până azi), înțeleptul Cagliostro spune: Eu nu aparțin nici unei epoci și nici unui loc; resimt permanent că mă situez în afara timpului și spațiului, ființa mea spirituală își trăiește în esență eterna existență și, dacă uneori mă scufund în gândirea cosmică, reurcând cursul vârstelor, dacă atunci îmi întind spiritul atotputernic spre un mod de existență superior și depărtat de cel pe care voi îl percepeți, trăiesc extazul paradisiac și devin cel ce doresc să fiu. Participând plenar și în mod conștient la realitatea Ființei Absolute, îmi conduc aproape toate acțiunile după inspirația divină care mă susține și mă înconjoară.
Cuvinte cheie
Akasha Element subtil fundamental pe care înțelepții yoghini l-au descoperit de mii de ani ca pătrunzând totul. În unele texte secrete, el este considerat eterul spațial care cuprinde și înregistrează cu fidelitate totul. În Orient, Akasha sau eterul atotcuprinzător este cel mai subtil dintre cele cinci elemente subtile (pământul, apa, focul, aerul și eterul). Akasha este o substanță fundamentală despre care yoghinii avansați și înțelepții spun că umple și pătrunde tot Macrocosmosul, fiind suportul de bază al vieții și al sunetului. În Akasha se înregistrează instantaneu tot ceea ce se petrece în Macrocosm, iar imaginile înregistrate pot fi citite de yoghini și se numesc clișee akasha-ice.
Eternitate Ceea ce este cu adevărat divin și există în afara timpului. Stările de deosebită elevare spirituală, care ne înalță pe culmile fericirii extatice a conștiinței cosmice sunt tangente cu sentimentul eternității. Acest sentiment al eternității apare și ca o stare de supremă satisfacție atunci când trăim total în prezent; clipa prezentă este imaginea mobilă a eternității, iar trăirea simultană, cu profunzime și autenticitate a clipei însoțită de extragerea semnificațiilor ei esențiale înseamnă, de fapt, transcenderea acesteia prin înălțarea în sfera sublimă de forță a viziunii și trăirii autentic spirituale. Eternitatea este contrapartea din lumea spirituală a timpului din lumea fenomenală. Așa cum spunea Platon, timpul este o imagine mișcătoare a eternității.
Intuiție Reprezintă cunoașterea directă, imediată, prin inefabilă rezonanță, a adevărului, fără ajutorul gândirii. C.G.Jung definea intuiția drept una dintre cele patru funcții psihologice fundamentale ale omului, celelalte trei fiind gândirea, sentimentele și simțurile. El descrie intuiția ca pe o funcție de explorare a necunoscutului, care oferă posibilități și implicații dificil, în aparență, de a fi percepute în mod conștient. Intuiția nu este un act de voință, ci o stare de atenție și de receptare inspirată.
Inspirație Stare specifică de rezonanță și comuniune interioară ce conduce la o anumită trăire sublimă, acțiune sau idee. Se caracterizează prin autorevelarea, în plan subiectiv, a unor trăiri subiacente, reprezentând o condiție psihică favorabilă actului de creație, motiv care l-a făcut pe Platon să o conceapă, pe drept cuvânt, în termeni mitologici, ca mesaj al divinității de care inspirații se lasă pătrunși în profunzimile ființei până la transa extatică. Pentru Schopenhauer, inspirația era prilejul contactului cu lumea subtilă eternă a Ideilor Divine, iar pentru Nietzsche, expresia beției dionisiace născătoare a creațiilor geniale.
Timp Proprietatea universală a tuturor formelor de a fi cuprinse într-o anumită energie subtilă a duratei, situându-se simultan sau succesiv unele față de altele. În viziunea spirituală yoga asupra timpului, timpul apare ca un cerc, primind atributul reversibilității într-o devenire ciclică a Universului. Întreaga Creație este supusă acestei neîncetate deveniri deci, cu alte cuvinte, energiei subtile a Timpului, numai Pura Conștiința Divină plasându-se în eternitatea ce transcende orice devenire și orice durată.
Fiind în esență energie subtilă, dimensiunile timpului sunt modulate specific de structurările conștiinței individuale și ale Conștiinței Cosmice. Astfel, informațiile referitoare la evenimentele din trecut, prezent sau viitor sunt înregistrate și înmagazinate într-un sui generis suport magnetic al Universului, realitate denumită în yoga înregistrări sau clișee akasha-ice. Aceste urme stocate în energiile timpului pot fi ulterior retrăite la voință de yoghinii avansați, ca și de anumite ființe umane înzestrate nativ cu un anumit nivel de deschidere în planul specific al lui Akasha tattva sau care, spontan, de cele mai multe ori fără să știe clar cum se procedează, intră într-o anumită stare specială de conștiință conexă cu nivelul înregistrărilor akasha-ice.
Prezența și accesibilitatea unor asemenea informații din Akasha tattva este implicită chiar și în actualele teorii ale fizicii moderne, cum ar fi teoria Ordinii Implicate a lui David Bohm, care sugerează că există o anumită ordine fenomenală și structurală a Universului și care nu are nimic de-a face cu devenirea și temporalitatea. Oamenii de știință de la începutul secolului nostru au arătat în repetate rânduri că simțul aprecierii noastre asupra timpului este, de fapt, o distorsionare a realității.
Arta modelează artistul, iar artistul modelează lumea
Această inspirație divină apare doar în momentele, mai mult sau mai puțin conștiente, de receptivitate superioară. Marii compozitori, oamenii de artă, chiar cei de știință au avut în astfel de momente sclipiri de genialitate. Există o concepție conform căreia fiecare act de creație este un dialog tainic cu Dumnezeu. În cazul în care ființa umană are interior această stare de receptivitate superioară și permite cu adevărat punerea la unison cu realități elevate de ordin subtil, aceste realități se vor materializa în forme sublime ideale în sfera conștiinței. Orice fel de trăire sau realizare artistică nu numai că creează sau recreează arta, ci transformă în același timp personalitatea receptorului sau creatorului de artă, deoarece prin simboluri receptate telepatic sau create exterior, creatorul de artă devine fulgerător capabil să se reintegreze și să atingă un nou nivel elevat de conștiință. Mai mult decât atât, actul de creație sau, cu ate cuvinte, de expresie ca și cel de a fi creat sunt părți complementare ale aceluiași fenomen. Prin contrast, atunci când arta și inspirația este considerabil stânjenită de ego, creativitatea stagnează. Atunci când se exacerbează ego-ul dispare arta, iar atunci când ego-ul dispare, arta universal valabilă înflorește spontan în voie. Când artistul este înnăbușit de ego, lăsându-se dominat de calcule meschine, el începe să se imite stereotipic pe el însuși și nu mai transmite telepatic nimic celorlalți. Aceste inspirații nu-l mai transformă atunci și creșterea sa lăuntrică, personală, încetează.
Geniul se hrănește cu esențe
În actul cu adevărat creator în care ești liber, manifestându-te cu o nebunească spontaneitate caracteristică mai ales geniului, înainte de toate, tu te hrănești pe tine însuți, căutând să oferi cât mai mult celorlalți și, dăruindu-te atunci cât mai mult, accepți ghidarea și inspirația conștiinței superioare din interiorul tău. Mai ales din acest punct de vedere putem spune că actul superior de hrănire ca și faptul de a fi simultan hrănit, atunci când hrănești pe ceilalți este unul și același lucru. Prin intermediul lui Vishuddha Chakra, artistul de geniu, de exemplu, realizează chiar prin intermediul artei sale inefabila sa identitate inițială cu acea infailibilă voce interioară care îl inspiră.
În cazul unei ființe umane la care conștiința este preponderent focalizată la nivelul acestui centru de forță (Vishuddha Chakra), rolul său este, de asemenea, de primitor și simultan de distribuitor al Grației Divine. Prin sublima experiență a primirii grației, conștiința individuală hrănită cu divina ambrozie ascensionează în mod spontan la nivelul centrului de forță următor (Ajna Chakra) realizând tulburătorul mister că, atât cel care dăruiește cât și cel care primește sunt unul și același, fuzionați într-o inefabilă unitate, întocmai ca picătura unită acum în mod evident cu oceanul fără margini.
Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr.41 |
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Page 2 of 2 [ 17 Posts ]
|
Goto page Previous 1, 2
|
You cannot post new topics in this forum You cannot reply to topics in this forum You cannot edit your posts in this forum You cannot delete your posts in this forum You cannot vote in polls in this forum You cannot post attachments in this forum You can download attachments in this forum
|
Orice sfârșit e un nou început !Cunoaște Adevărul și acesta te va face liber ! Powered by phpBB © 2001, 2024 phpBB Group All content is copyright © UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc and its original authors 285 pages loaded in last 5 mins | 867 unique hits in last 24 hours |