Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 23.10.2017, 00:28
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Apocalipsa lui Petru


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Apocalipsa lui Petru
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.11.2010, 01:41 View PostDownload Post

Apocalipsa lui Petru


Nota introductiva


Fragmentul tradus aici a fost descoperit în 1886 de catre Misiunea Arheologica Franceza într-o veche necropola din Akmîm în Egiptul de Sus. A fost publicat la Paris în 1892 (Bouriant, Mémoires publiés par les membres de la Mission Archéologique Française au Caire, T. ix., fasc. l, 1892). Manuscrisul se afla acum la Muzeul Gizeh si s-a sustinut ca a fost compus între secolele al VIII-lea si al XII-lea. Pâna la descoperirea fragmentului, despre Apocalipsa lui Petru se stia din urmatoarele surse:

- Asa numitul Fragment muratorian - un inventar de scrieri sacre publicat prima data de Muratori în 1740 si descoperit de acesta într-un manuscris din secolul al VIII-lea sau al X-lea ce apartinea bibliotecii ambrosiene din Milano (si care înainte apartinuse manastirii din Bobbio) - este atribuit pe baza dovezilor interne celei de-a doua jumatati a secolului al II-lea (vezi Westcott, Canon of the N.T., p. 514.). La rândul 69 se spune: „si numai Apocalipsele lui Ioan si Petru le-am primit, pe care (ultima) unii dintre noi nu ar fi citit-o în biserica”.

- Clement Alexandrinul (c. 200 d.Hr.), în lucrarea sa Hypotoposes, a facut, potrivit marturiei lui Eusebiu (H. E., VI, 14), „scurte prezentari ale tuturor Scripturilor canonice, fara sa le uite chiar si pe cele îndoielnice - ma gândesc la cartea lui Iuda si la celelalte epistole generale. De asemenea Epistola lui Barnaba si cea numita Apocalipsa lui Petru”. De asemenea, în Eclogae Prophetiae, cap. 41, 48 si 49, acesta da trei, iar dupa unii patru, citate din Apocalipsa lui Petru, pomenindu-i numele de doua ori.

- Catalogus Claromontanus, un inventar rasaritean de scrieri sfinte, ce apartine secolului al III-lea, are la sfârsit Apocalipsa lui Petru (vezi Westcott, Canon, p. 555).

- Metodiu, episcop de Olimp pe la începutul secolului al IV-lea, scrie în Symposium, II. 6: „Si am mai învatat din Scripturile de inspiratie dumnezeiasca ca cei nascuti înainte de vreme, chiar daca sunt vlastarul unui adulter, sunt dati îngerilor purtatori de grija”. Desi Petru nu este mentionat aici pasajul are acelasi înteles ca si unul din citatele date de Clement Alexandrinul.

- Eusebiu (339 d.Hr.), în Istoria bisericeasca, III. 2 si 25, face referire directa la Apocalipsa lui Petru; Macarie cel Mare (începutul secolului al V-lea), o citeaza în Apocritica, IV. 6 iar Sozomen (mijlocul secolului al V-lea), pomeneste de ea în H. E., VII. 19.

- În lista celor Saizeci de carti, un document datat în secolul al V-lea sau al VI-lea, Apocalipsa lui Petru este mentionata printre textele apocrife (vezi Westcott, Canon, p. 551).

- Asa numita Stihometrie a lui Nichifor - o lista cuprinzând scripturi si note referitoare la întinderea lor, atribuita lui Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806-814  d.Hr.) -, include Apocalipsa lui Petru printre antilegomene sau scrierile controversate ale Noului Testament, si îi da un numar de trei sute de versete, cu treizeci mai multe decât Catalogus Claromontanas amintit mai sus.

- Autorul de anale armean Mkhitan (secolul al XlII-lea), într-o lista de antilegomene ale Noului Testament, pomeneste Apocalipsa lui Petru dupa Evanghelia dupa Toma si înainte de Periodoi Pauli, si observa ca el însusi a fost cel care a copiat aceste carti (conform Harnack, Geschichte der altchristlichen Literatur).

Din aceste relatari putem banui ca Apocalipsa lui Petru a fost scrisa înainte de mijlocul secolului al II-lea si ca a cunoscut o larga circulatie; a ajuns destul de cunoscuta si trebuie sa fi trecut printr-o schimbare considerabila gasindu-si un loc în canon, dar pâna la urma a fost respinsa si, pe termen lung, uitata cu totul. Dar chiar si înainte de descoperirea de la Akhmîm, caracterul general al cartii a fost dedus din rarele fragmente pastrate de vechii scriitori, precum si din elemente comune continute în alte scrieri apocaliptice de mai târziu ce par sa fi avut ca sursa ultima o carte cum este Apocalipsa lui Petru. Astfel de scrieri sunt Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din I storia lui Varlaam si Iosafat (1).

Apocalipsa lui Petru ofera cea mai veche marturie din literatura crestina a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului car e au exercitat o influenta atât de raspândita si de îndelungata. Imaginile sale se înrudesc foarte putin sau deloc cu Cartea lui Daniel, Cartea lui Enoh sau Apocalipsa Sf. Ioan. Singurele sale paralele din scriptura canonica, cu exceptia notabila a celei de-a Doua Epistole a lui Petru, se pot gasi în Isaia 66:24, Marcu 9:44, 48 si în parabola din Luca 16:19. Aceasta apocalipsa este într-adevar iudaica prin severitatea moralei sale si chiar prin frazeologia întrebuintata (cf. utilizarea frecventa a cuvântului drept si ideea ca Dumnezeu si nu Hristos va veni sa-i judece pe pacatosi). Dar adevaratele paralele, daca nu si adevaratele surse, ale imageriei sale cu privire la rasplatile si pedepsele ce îi asteapta pe oameni dupa moarte pot fi gasite în credintele grecesti care si-au lasat amprenta asupra unor pasaje cum este, de pilda, Viziunea lui Er de la sfârsitul Republicii lui Platon.

Raiul din Apocalipsa lui Petru este asemanator cu Câmpiile Elizee si cu Insulele Binecuvântatilor. Aici, sfintii sunt încoronati cu flori si sunt frumosi la chip, intonând cântece de lauda în aerul înmiresmat, pe un tarâm stralucind de razele soarelui (2). Pe lânga acest rai, Noul Ierusalim al Apocalipsei pare auster, dar este o cetate spirituala: „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul”.

La fel si în cazul chinurilor prin care trec pacatosii în Apocalipsa lui Petru. Aici nu ne aflam în Sheolul evreiesc, sau printre focurile din câmpia lui Hinnom, ci ne aflam printre caznele din Tartar si nor oiul clocotitor al lacului aherusian (3). De aceea nu este surprinzator ca în viziunile de acelasi gen de mai târziu chiar numele ce tin de infernul grecesc sunt atribuite unor locuri din iad.

Apocalipsa lui Petru arata o remarcabila afinitate de idei cu a Doua Epistola a lui Petru; mai prezinta o paralela importanta si cu Oracolele sibiline (cf. Orac Sib., II, 225 sqq.),  în timp ce influenta sa este aproape sigur ca s-a facut simtita în Faptele Sf. Perpetua si în viziunile povestite în Faptele lui Toma si în Istoria lui Varlaam si Iosafat. A fost cu siguranta una din sursele din care s-a inspirat scriitorul Viziunii lui Pavel. Si direct sau indirect poate fi considerata sursa tuturor viziunilor medievale despre lumea de dincolo.

Fragmentul începe în mijlocul unui discurs eshatologic al lui Iisus, exprimat probabil dupa înviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au început sa predice Evanghelia. Se termina brusc în momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora. Fragmentele pastrate în scrierile lui Clement din Alexandria si ale lui Methodiu au apartinut probabil sfârsitului care nu s-a mai pastrat din carte; cel pastrat de Macarie cel Mare a apartinut probabil discursului eshatologic de la început. Tinând cont de întinderea întregii carti de la 270 de versete la 300, fragmentul de la Akhmîm contine aproape jumatate.

Mai exista si o alta Apocalipsa a lui Petru, în araba, scrisa mai târziu, ale carei manuscrise se gasesc la Roma si la Oxford. Se numeste Apocalipsa lui Petru sau povestirea lucrurilor aratate acestuia de Iisus Hristos care s-au petrecut de la începutul lumii si care se vor petrece pâna la sfârsitul lumii sau a doua venire a lui Hristos. Se spune ca aceasta carte a fost scrisa de Clement, caruia Petru i-a împartasit tainele ce i-au fost revelate, însusi scriitorul numeste aceasta scriere Librum Perfectionis sau Librum Completum. Judecând din analiza textului acesteia, citat de Tischendorf (Apocalypses Apocr.), se poate spune ca nu are nici o legatura cu opera de fata.
______________________________
1 Cf. Robinson, Texts and Studies, i., 2, p. 37-43 si Robinson and James, The Gospel according to Peter a nd the Revelation of Peter, 1892.
2 Cf. Odiseea, IV. 563; VI. 43; si poate ca cea mai izbitoare paralela se gaseste în unul din cântecele funebre ale lui Pindar.
3 Cf. Platon, Phaedon, p 113, Republica, X, p.616; Aristofan, Broastele,l45.

1 „...multi dintre ei vor fi profeti mincinosi (4) si vor propovadui felurite cai si învataturi ale pierzaniei: dar acestia vor ajunge fii ai pierzaniei (5).

3. Apoi Dumnezeu se va pogorî peste cei credinciosi care sunt înfometati, însetati si obiditi si le va curata sufletele în viata aceasta: si îi va judeca pe fiii fara delegii” (6).

4. Si Domnul a mai spus: „Sa mergem pe munte: (7) Sa ne rugam”.

5. Si mergând cu El, noi, cei doisprezece ucenici, ne-am rugat ca El sa ne arate pe unul dintre fratii nostri, dreptii care au parasit lumea aceasta, ca sa putem vedea ce fel de înfatisare au si, capatând noi curaj [din aceasta], sa îi îmbarbatam (8) si pe cei care ne asculta.

6. Si în vreme ce ne rugam, au aparut dintr-o data doi oameni care stateau dinaintea Domnului catre miazazi, si la care nu puteam sa ne atintim ochii (9);  

7, caci de pe chipurile lor razbatea o raza ca de soare, iar vesmântul lor stralucea asa cum ochiul omului (10) nu a vazut nicicând; caci nu se poate spune în cuvinte sau cuprinde cu mintea slava de care erau învaluiti si frumusetea înfatisarii lor.

8. Si în vreme ce priveam catre ei, am ramas încremeniti de uimire, fiindca trupurile lor erau mai albe ca zapada si mai împurpurate decât trandafirul (11);

9, iar rosul era amestecat cu alb, si nu pot spune cât de mare era frumusetea lor,

10, fiindca aveau parul inelat si stralucitor si le cadea frumos pe fata si pe umeri, ca si când ar fi fost o ghirlanda împletita din nard si flori felurit colorate sau precum un curcubeu pe cer, atâta erau de frumosi.

11. Si vazând atunci frumusetea lor, am fost uluiti, caci ei au aparut fara veste.

12. Si m-am apropiat de Domnul si am zis: „Cine sunt acestia?”

13. El mi-a spus: „Acestia sunt fratii vostri, dreptii, ale caror înfatisari voi ati vrut sa le vedeti” .

14. Si i-am spus: „Si unde sunt toti dreptii, si care este locul în care ei stau si au aceasta slava?

15. Si Domnul mi-a aratat mie (12) un tinut nemarginit din afara lumii, raspândind stralucire si lumina, iar vazduhul era luminat de razele soarelui si pamântul înflorea de flori ce nu se vestejeau si era plin de miresme si plante, cu flori frumoase si nepieritoare si încarcate de roade binecuvântate.

16. Si atâta de puternica era mireasma lor ca ajungea din locul acela pâna la noi.
____________________________
4 Profeti mincinosi. C f . Mat. vii. 15; xxiv. 5, 11. Cf . Pastorul lui Herma, co v. xi.
5 Fiii pierzaniei. Cf . 2 Petru ii. 1-3; iii. 7, 16; 2 Tes. ii. 3, Euseb. H. E. v. 1.
6 Le va curata sufletele. Cf'. 2 Petru i. 18; Fiii faradelegii. Cf . Pastor Herma, Viz . iii. 6.
7 Cf . 2 Petru i. 18 .
8 Dreptii. Cf . 2 Petru i. 1; iii. 19. Îmbarbata. Cf . Pastor Herma, Viz . iii. 3.
9 Nu puteam sa ne atintim ochii. C f . 2 Cor. iii. 7 .
10 Ochiul omului, etc. Cf . l Co r. ii. 9.
11 Zapada si trandafir. Cf . Cartea lui Enoh cvi. 2.
12 Aparent toti ucenicii par sa fi avut vedenia cerului, dar numai Petru pe aceea a iadului. Nevestejit - Cf . l Petru i. 4.

17. Iar locuitorii acelui tarâm erau învesmântati în lumina îngerilor stralucitori si lumina lor era la fel pâna în tara lor; si îngerii pluteau printre ei.

18. Iar slava locuitorilor era la fel si, într-un singur glas, ei înaltau laude Domnului Dumnezeu, bucurându-se în locul acela.

19. Domnul ne-a spus: „Acesta este locul marilor vostri preoti (13), al oamenilor drepti”.

20. Si dinaintea acelui loc am vazut un altul, spurcat, care era locul de osânda; iar cei care erau pedepsiti acolo si îngerii osânditori aveau straie întunecate (14) asemeni aerului din acel loc.

21. Si acolo se aflau oameni spânzurati de limba: si acestia erau hulitorii caii celor drepti; iar dedesubtul lor ardea focul (15), pârjolindu-i si pedepsindu-i.

22. Si acolo era o mlastina mare, plina de noroi încins, în care se aflau oamenii care stricasera dreptatea (16), si îngerii osânditori îi chinuiau.

23. Si mai erau si altii, femei spânzurate de par deasupra acelei mocirle care bolborosea: si acestea erau cele care se împodobeau ca sa savârseasca adulter; iar barbatii care se împreunasera cu ele în spurcaciunea (17) adulterului atârnau spânzurati de picioare cu capetele vârâte în mocirla aceea. Si am zis: „N-am crezut ca voi veni într-un astfel de loc”.

24. Si am vazut ucigasi si pe cei care uneltisera împreuna cu ei aruncati într-un loc strâmtorat, plin de serpi rai, loviti de aceste fiare, si astfel întorsi de pe o parte pe alta în acea osânda; si viermi (18) ca niste nori întunecati îi chinuiau. Iar sufletele celor omorâti [de catre ei] stateau si priveau pedepsirea acelor ucigasi si spuneau: „O, Doamne, dreapta este judecata Ta”.
____________________________
13 Mari preoti. Cf . Didahia 13, 3.
14 Întunecoasa. Cf . 2 Petru i. 19. Pedeapsa. Cf . 2 Petru ii. 9. Îngeri pedepsitori. Cf . Pastor Herma, Asem. vi. 3.
15 Hulitori. Cf . 2 Petru ii. 12; Pastor Herma, Asem. viii. 6 ; ix. 18. Focul (din ziua judecatii). Cf . 2 Petru iii. 7.
16 Noroiul mocirlei. Cf . 2 Petru ii. 22. A strica dreptatea. Cf . Pastor Herma, Asem. viii. 6.
17 Spurcaciune Cf. 2 Petru ii. 10,14,17,20; Pastor Herma, As., vi. 5.
18 Viermi. Cf. Isaia Ixvi. 24; Marcu ix. 48. întu necat. Cf. 2 Petru ii. 17. (Vezi mai amanuntit în „O revelatie Divina despre Iad”, n.r.)

25. Si aproape de locul acela am vazut un alt loc îngust în care curgea sângele si murdaria celor pedepsiti si arata de parca ar fi fost un lac. Si acolo sedeau femei carora sângele le venea pâna la gât, iar în fata lor stateau, jelind, multi copii care se nascusera din ele înainte de a le veni sorocul; iar dinspre ei sareau scântei de foc si le izbeau pe femei în ochi: iar acestea erau blestematele care procreasera si-si lepadasera pruncii.

26. Alte femei si alti barbati erau pârjoliti în partea din mijloc si erau aruncati într-un loc întunecat si erau loviti de duhuri rele, iar maruntaiele lor erau mâncate de viermi neobositi: (19) iar acestia erau cei care prigonisera pe cei drepti si îi dadusera prinsi.

27. Iar lânga acestia erau alti barbati si femei care îsi muscau buzele, si erau pedepsiti sa li se înfiga un fier încins în ochi: iar acestia erau cei care batjocorisera si hulisera (20) calea dreptatii.

28. Si în fata lor se aflau alti barbati si femei care îsi muscau limbile, care aveau limbi de foc în gurile lor: si acestia erau martorii mincinosi (21).

29. Iar într-un alt loc se aflau pietre mai ascutite decât sabia ori secera, încinse la foc, iar femei si barbati în vesminte zdrentaroase si murdare se rostogoleau peste ele încoace si încolo drept pedeapsa: iar acestia erau bogatii care se încrezusera în bogatiile lor si nu avusera mila de orfani si vaduve, si nesocotisera porunca (22) lui Dumnezeu.

30. Iar într-un alt iaz mare - plin cu smoala, sânge si mocirla care bolborosea -, stateau femei si barbati cufundati pâna la genunchi: si acestia erau camatarii si cei care luasera camata la camata.

31. Si alti barbati si femei erau azvârliti de pe o stânca pâna la poalele ei si iarasi erau dusi în vârf de cei care erau pusi sa-i pedepseasca sa urce înapoi pe stânca, iar de-acolo aruncati din nou jos si nu aveau ragaz de la aceasta osânda: acestia erau cei care îsi întinasera (23) trupurile purtându-se ca femeile; iar femeile care îi însoteau erau cele care se culcasera una cu alta ca barbat si femeie.

32. Si lânga stânca aceea era un loc cu mult foc si se aflau acolo oame ni care îsi facusera cu mâinile lor chipuri cioplite în loc de Dumnezeu. Iar alaturi de acestia erau alti barbati si femei, care aveau vergi si se loveau unul pe celalalt fara sa se opreasca dintr-o astfel de pedeapsa.

33. Si iarasi altii lânga ei, femei si barbati, arzând si întorcându-se de pe o parte pe alta si pârjolindu-se: si acestia erau cei care parasisera calea lui Dumnezeu (24).
____________________________
19 Viermi neobositi. Cf . Isaia 1xvi. 24; Marcu ix. 48; Pastor Herma, Asem . ix. 19; viii. 6.
20 Hulisera. Cf . 2 Petru ii. 2.
21 Martori mincinosi. Cf . Herma. viii. 5.
22 Bo gatii, etc. Cf . 2 Petru ii. 14 . Cf . Pastor Herma, Viz. iii. 9; Asem. ix. 20; Asem. i. 8 Porunca. Cf . 2 Petru ii. 21; iii. 2.
23 Întinasera. 2 Petru ii. 10. Cf . Rom. i. 26.
24 Calea lui Dumnezeu. 2 Petru ii. 2. Pastor Herma. Viz . iii. 7; viii. 6; ix. 19, 22.

FRAGMENTE DIN APOCALIPSA LUI PETRU

1. CLEMENT ALEXANDRINUL, Eclog. 48. De pilda, Petru spune în Apocalipsa ca acei copii care sunt nascuti înainte de soroc vor fi de partea mai buna: si ca acestia sunt încredintati unui înger pazitor ca ei sa poata primi o parte de cunoastere si sa dobândeasca un loc mai bun [dupa ce vor fi suferit ceea ce ar fi suferit daca ar fi fost în trup: însa altii vor obtine mântuirea doar ca fiinte napastuite carora li se arata mila, si nu vor fi pedepsiti, primind aceasta drept rascumparare] (1).

2. CLEMENT ALEXANDRINUL, Eclog. 49. Însa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se încheaga va zamisli mici fiare mâncatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfâsia (2).

3. MACARIE CEL MARE, Apocritica iv,6 cf.16. [în Apocalipsa lui Petru] se spune: “Pamântul va înfatisa pe toti oamenii înaintea lui Dumnezeu în ziua judecatii, fiind el însusi judecat, laolalta cu cerul care îl cuprinde”.

4. CLEMENT ALEXANDRINUL, Eclog. 41. Scriptura spune ca pruncii care au fost parasiti sunt încredintati unui înger pazitor, de care ei sunt instruiti si astfel cresc, si se spune ca ei vor fi precum credinciosul care-i aici de o suta de ani.

5. METHODIUS, Conviv, ii., 6. Tot de acolo am aflat prin scripturile insuflate de Dumnezeu ca cei care nu se nasc la soroc sunt încredintati unor îngeri pazitori, chiar daca ei sunt rodul adulterului.

______________________________
1 Partea referintei care e redata între paranteze drepte este atribuita de Harnack lui Clement însusi si nicidecum Apocalipsei.
2 Cf. Ezdra, Ante-Nicene, voi. xvi., p. 473.

(Despre copiii avortat i vezi Cap. „Cerul” din „O revelatie Divina despre Iad”, n.r.)
(Vezi si alte Evanghelii apocrife, n.r.)
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Scrieri apocrife
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !