Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:43
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 30 - Cei cinci urcă pe calea îngustă a umilinței către vârful muntelui.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.1.2011, 03:00 View PostDownload Post

Capitolul 30
Cei cinci urcă pe calea îngustă a umilinței către vârful muntelui. Întrebarea plină de semnificații adresată de Abedam cel Mare lui Hored și lui Naeme.
(16 februarie 1842)

1. Fără altă întârziere, cei cinci au pornit la drum, urcând pe o cărare îngustă către vârful muntelui ce începea chiar sub peșteră și care era urcată de regulă de copiii din ținutul de dimineață atunci când doreau să-i viziteze pe principalii patriarhi care trăiau pe platourile înalte, evitând astfel din respect peștera lui Adam pentru a nu o desacraliza trecând zilnic prin fața ei (întrucât o considerau sacră).

2. În acest fel, această cărare a ajuns treptat să fie considerată - pe bună dreptate - o cale a umilinței. Nu întâmplător a ales Abedam această cărare: mai întâi, pentru a le arăta noilor veniți care este calea pe care trebuie să meargă pentru a atinge culmea vieții, iar în al doilea rând, pentru a le sugera prin acest semn care este calea prin care îl pot recunoaște pe El.

3. Și astfel, cei cinci și-au continuat drumul pe această cărare mai dificilă, dar mai scurtă. Din cauza veșmântului său regal, Naeme culegea toți ciulinii din cale, astfel încât era nevoită tot timpul să își curețe hainele.

4. Pe măsură ce se apropiau de culme, ciulinii au devenit din ce în ce mai deși, iar biata Naeme aproape că nu mai reușea să se smulgă din mijlocul lor. La un moment dat, ea a rămas complet înțepenită și a început să plângă și să strige după ajutor.

5. Întrucât rămăsese însă foarte mult în urma bărbaților (chiar din cauza ciulinilor respectivi, pe care era nevoită să-i curețe), aceștia nu i-au auzit strigătele de disperare, continuându-și fără griji drumul.

6. Când au ajuns pe culme, Abedam s-a oprit și le-a cerut celorlalți să verifice dacă toată lumea a ajuns în siguranță, alături de El, în vârful muntelui. După o scurtă pauză, El i-a întrebat: „Ei bine, copii ai lui Dumnezeu, suntem toți și în deplină putere?”

7. Hored, care abia începea să-și revină din uimirea care îl cuprinsese în fața evenimentelor de pe stânca cea albă, a devenit subit conștient de dispariția iubitei sale soții, speriindu-se îngrozitor. Văzând marea lui tulburare, Abedam l-a chemat la El și i-a spus:

8. „De ce îți faci griji pentru nimic? Când urcam pe cărarea cea îngustă nu te-ai uitat în spate și nu ai auzit strigătele ei de disperare atunci când a fost prinsă în ciulini din cauza veșmintelor sale regale. La momentul potrivit, urechile tale au rămas surde.

9. În loc să-ți faci inutil atâtea griji, mai bine te-ai întoarce din drum și ai ajuta-o să scape, mai ales că locul nu este prea departe de noi.

10. Așadar, du-te și ajut-o să scape din ciulini, iar apoi adu-o aici, vie și nevătămată. Cât despre noi, vă vom aștepta. Amin”.

11. Hored s-a întristat însă și mai tare, s-a aruncat cu fața la pământ și a rostit următorul discurs: „O, frați întru Dumnezeu, ascultați-mă, iar dacă este cineva de față care îmi este precum un tată, să mă asculte și el!

12. Din câte mi-a spus fratele meu, Lamei, Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt, se află într-o formă vizibilă printre părinții de pe înălțimi.

13. Dacă așa stau lucrurile, totul îmi este cât se poate de clar.

14. Sfințenia lui infinită nu va permite niciodată soției mele impure să urce pe aceste înălțimi sacre.

15. La ce mi-ar folosi să mă întorc dacă cineva dintre voi nu ar veni cu mine, ajutându-mă să îmi eliberez soția de miile de spini?

16. O, Enoh, o, Lamei, o, tu, prieten necunoscut, dar puternic, nu mă părăsiți și nu o lăsați pe sărmana mea soție să piară!

17. Îmi dau seama că nu ar fi trebuit să vă urmez până aici, căci sunt un păcătos în fața lui Dumnezeu, dar și în fața voastră, bărbați și copii după inima lui Dumnezeu.

18. Da, da am comis un mare păcat. Da, trebuie să mă întorc înapoi, și am s-o fac, dar vă implor pe unul dintre voi să veniți cu mine și să mă ajutați să o eliberez pe soția mea!

19. Să-mi indice apoi un loc lângă stânca cea albă. Mă voi retrage acolo, împreună cu soția mea, și vom deplânge amândoi până la sfârșitul vieților noastre marele păcat pe care l-am comis împreună. Până atunci, vă rog doar să-mi îndepliniți această ultimă dorință. Amin. Facă-se voia voastră. Amin”.

20. În timp ce Hored, cu fața la pământ, își deplângea soarta prin acest discurs trist, Abedam i-a spus în șoaptă lui Lamei să se ducă și să o aducă pe Naeme.

21. Drept urmare, înainte ca Hored să-și termine lamentările, Naeme se afla deja lângă el, vie și nevătămată.

22. Abedam l-a întrebat:

23. „Hored, în timp ce tu îți plângeai de milă, Naeme ar fi putut foarte bine pieri. La ce i-ar mai fi folosit atunci căutările noastre?

24. Spuneai că sfințenia lui Iehova nu v-ar permite să vă apropiați de Cel care pășește acum într-o formă vizibilă pe înălțimile sacre ale lui Adam. Spune-Mi atunci, cine i-a dat lui Lamei puterea de a vă salva de la pierzanie pe tine și pe soția ta în izolarea stupidă pe care ați ales-o?

25. De vreme ce însuși Iehova i-a dat această putere, ce crezi că L-ar împiedica pe acesta să vă accepte în preajma Lui și să vă binecuvânteze direct, în măsura în care meritați acest lucru?

26. Of, nerodule, ridică-te și vino să-L cunoști mai bine pe Iehova cel sfânt. Amin”.

27. Auzind acestea, Hored i-a spus lui Abedam: „Atotputernice prieten, sau frate, sau părinte! Atâta vreme cât unul dintre voi nu-mi promite că va veni cu mine să o salvez pe soția mea, nu mă voi ridica din acest loc, chiar dacă m-ați pedepsi cu ajutorul șerpilor. Dacă soția mea a fost nevoită să piară din cauza prostiei mele, îmi voi ispăși greșeala în fața lui Dumnezeu și a patriarhilor”.

28. Abedam a strigat-o însă pe Naeme și i-a făcut semn să îl ridice de la pământ pe nătângul Hored.

29. Naeme s-a grăbit să-l prindă de mână pe Hored, spunându-i următoarele cuvinte:

30. „Hored, de ce te plângi atâta din cauza mea? Iată, mă aflu deja de ceva vreme pe această înălțime sacră, fără să fi pățit ceva, fiind salvată de fratele tău la sugestia acestui străin atât de puternic.

31. Haide, ridică-te, așa cum ți-a cerut nobilul nostru prieten”.

32. Auzindu-și soția, Hored s-a ridicat plin de bucurie de la sol, mulțumindu-i străinului cu lacrimi în ochi pentru ajutorul prompt și atât de neașteptat pentru el, prin care i-a salvat soția.

33. Dar Abedam i-a spus: „Hored, Hored, ești încă atât de necopt. Spune-Mi, cum îți imaginezi tu că arată Iehova?

34. Poate ca un vânt puternic, sau ca o flacără strălucitoare, ca un soare, ori ca un fulger?

35. Spune-Mi: cum ți-L imaginezi? Amin”.

36. Hored i-a răspuns: „O, prietene, nu-mi pune o astfel de întrebare, căci cine și L-ar putea imagina vreodată pe Dumnezeu într-o formă limitată, finită?

37. Dumnezeu este etern și infinit! Ce formă ar corespunde atunci infinității?”

38. Abedam: „Cu siguranță, nu forma ta, încă atât de redusă.

39. Dar să o lăsăm pe Naeme, copilul acestei lumi, să răspundă la întrebare. Spune-Mi, Naeme, cum crezi tu că ar trebui să arate Iehova cel sfânt?”

40. Naeme a zâmbit, după care a spus: „Prieten glorios, de o bunătate divină, iartă-mă, dar nici eu nu-mi pot imagina o formă care să i se potrivească lui Iehova. Pe de altă parte, nu-ți voi ascunde că forma care mi-ar plăcea cel mai mult este a ta.

41. Iartă-mă dacă am spus o prostie foarte mare”.

42. Dar Abedam i-a răspuns: „Liniștește-te, femeie frumoasă. Adevăr îți spun: chiar în forma aceasta îl vei recunoaște în curând pe Iehova, Dumnezeu cel etern, infinit și atotputernic, iar în El îl vei recunoaște pe Tatăl preasfânt și preaplin de iubire. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 31 - Hored și Naeme printre patriarhi, fără a-l fi recunoscut încă pe Abedam. Pedeapsa primită de Hored
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 21:42 View PostDownload Post

Capitolul 31
Hored și Naeme printre patriarhi, fără a-l fi recunoscut încă pe Abedam. Pedeapsa primită de Hored pentru că a fost gelos pe Abedam.
(17 februarie 1842)

1. După aceste cuvinte, cei cinci și-au continuat drumul, ajungând în locul care ne este deja familiar.

2. De îndată ce Abedam s-a apropiat de ei, patriarhii s-au aruncat la picioarele Lui, profund mișcați de marea iubire și de imensul respect pe care i le purtau, unii slăvindu-L cu voce tare, alții în intimitatea inimilor lor.

3. Practic, toți oamenii aflați pe înălțimile sacre, inclusiv pe munții din jur, s-au prosternat la pământ, cu excepția celor cinci nou veniți, care au rămas în picioare.

4. Enoh și Lamei ar fi urmat cu dragă inimă exemplul celorlalți, dar Abedam le-a interzis să facă acest lucru, pentru a le servi o lecție celor doi soți.

5. Într-adevăr, atât Hored cât și Naeme au rămas cât se poate de uimiți, văzând mulțimea de oameni cu fețele la pământ, fără să-și dea seama cui se adresează acest respect suprem, căci numai ei cinci se mai aflau în picioare.

6. De aceea, Naeme și-a luat inima în dinți și L-a întrebat cu sfială: „Ascultă, prieten mult respectat, atât de bun și de puternic! Ce înseamnă această prosternare generală și de ce oftează toată lumea? Cui îi este adresat acest respect uriaș?

7. Oare se apropie de undeva marele Iehova, fără ca eu să-L pot vedea? - Ce înseamnă toate acestea?

8. De ce sunt toți atât de cutremurați? - Cu siguranță, nu poate fi vorba decât de sublimul Iehova!

9. O, dragă prietene, încă din copilărie am avut dorința secretă de a-L vedea măcar o dată în viață pe marele Iehova, căci mama mea mi-a vorbit despre El, învățată la rândul ei de un anume Farak, se pare frate cu Enoh, despre care mi s-a spus că semăna foarte mult cu Iehova.

10. Vezi tu, dragă prietene, am avut ghinionul să fiu cea mai frumoasă femeie din ținuturile de jos, motiv pentru care am fost adeseori vândută celor desfrânați de către mizerabilul meu tată.

11. Pe de altă parte, am avut și norocul ca din cauza acestei frumuseți orbitoare pe care mi-a dăruit-o Iehova, nimeni să nu poată suporta îmbrățișarea mea mai mult de 2-3 clipe. Nici chiar fratele meu Thubalkain, născut de mama Zilla, nu a reușit, deși a fost soțul meu, să depună în mine sămânța necesară pentru a da rod.

12. Pe scurt, cu toate chinurile la care m-a supus mizerabilul meu tată, Lameh, nimic nu m-a putut despărți vreodată de iubitul meu Iehova.

13. Hored, primul meu salvator, mi-e martor că în toată perioada cât am stat împreună nu am dorit să discut despre nimic altceva decât despre Iehova și că nu i-am permis să conviețuiască cu mine - cu toate insistențele lui - decât după primirea binecuvântării firești. Fiind salvatorul meu, nu va avea cum să conteste acest lucru. Cât despre apropierea noastră, nu am avut de ales, așa că sper că va fi iertat.

14. După cum vezi, puternicul, bunul și nobilul meu prieten, nu este deloc puțin lucru că eu, copilul lumii și al șarpelui, aflat într-o situație cumplită, m-am putut agăța în inima mea de Iehova, despre care aflasem extrem de puține lucruri, și că în pofida tuturor nenorocirilor care amenințau să mă doboare de vie, am avut totuși destulă putere pentru a-mi păstra inima suficient de pură astfel încât Iehova să mi se reveleze vreodată (așa cum îmi spusese, în secret, mama Zilla).

15. Poți să crezi că ceea ce îți voi spune în continuare este adevărul curat: deși sunt fiica nefericită a unui părinte cu adevărat mizerabil, a cărui nebunie este prea mare pentru a putea fi înțeleasă vreodată de cineva, nu am iubit niciodată mai mult pe altcineva decât pe acel Iehova care mi-a fost revelat, Creatorul sfânt al tuturor lucrurilor, animalelor și oamenilor.

16. O, prieten drag și sublim, te rog să mă crezi că acum, când mă pot bucura pentru prima dată de aceste înălțimi sacre care îmi evocă măreața operă a lui Iehova, cu toată nevrednicia mea, inima mea se simte pe deplin împlinită!

17. Da, simt că aș putea să mor din iubire pentru acest Iehova divin, preasfânt și minunat!

18. O, prieten glorios și drag, mi-aș dori să-ți spun ceva cu adevărat inteligent despre ceea ce simt pentru Iehova, dar acest lucru îmi este imposibil. Nu mi-a fost niciodată permis să primesc vreo învățătură, pentru a nu-mi strica astfel frumusețea fizică ce mi-a adus atâta nefericire.

19. Dacă nu aș fi avut-o de partea mea pe mama Zilla, cred că nedemnul meu tată mi-ar fi interzis chiar și să învăț să vorbesc.

20. De aceea, ai răbdare cu mine. Deși nu mai sunt atât de tânără pe cât arăt, inima mea este încă receptivă, ca și cum nu aș avea decât 30 de ani.

21. O, prieten drag și glorios! Dacă marele Iehova va apărea de undeva, îngăduie-mi să îl privesc, fie și numai pentru o singură clipă. 22. O, dacă aș fi demnă de o asemenea grație!”

23. După care, Naeme nu a mai putut vorbi și lacrimi mari au început să-i curgă pe obrajii desăvârșiți, în timp ce în ochi i se puteau citi iubirea cea mai arzătoare și dorul cel mai nestins. Fericirea și durerea dădeau o luptă cumplită în inima ei, care o făceau să tremure din tot corpul.

24. Abedam l-a chemat atunci pe Hored și i-a spus: „Hored, fiu al dimineții însorite, iată, în față stă această copilă izgonită din ținuturile de jos! Ea tremură de iubire și de dor, iar inima ei oscilează între fericire și teamă la gândul că-L va vedea pe Iehova, în timp ce tu, fiu al dimineții, nu ai făcut nimic decât să-Mi arunci câteva priviri pline de gelozie!

25. De aceea, îți transmit că în calitatea Mea de Domn, voi lua acum această nobilă plantă de sex feminin și o voi transplanta într-o altă grădină, pentru ca tu să nu o mai poți vedea, căci prin gelozia ta egoistă, ai avut un comportament nedemn față de Mine, Cel care te-a salvat de la pierzania datorată propriei tale nebunii desfrânate.

26. Cunoști legea străveche a patriarhilor, căci ai fost numit învățător de către aceștia, așa că spune-Mi: cărui fapt se datorează acest comportament nedemn? Ce insectă otrăvită te-a mușcat, transformându-ți inima în inima unui tigru?

27. Mă cunoști pe Mine? Îl cunoști pe Dumnezeu? - Iată, Naeme, care se află în fața noastră, intuiește Cine este Acela lângă care se află.

28. În schimb, tu stai aici, în fața Dumnezeului și Creatorului tău, mai gol decât un trunchi de copac.

29. Retrage-te în peștera de colo și încearcă să-ți dai seama dacă inima ta mai este capabilă de căință, căci Eu, Cel care îți vorbesc acum, sunt Iehova întrupat într-o formă vizibilă, Dumnezeu cel Etern”.

30. Auzind aceste cuvinte, Hored s-a prăbușit ca lovit de trăsnet.

31. La rândul ei, Naeme a căzut în genunchi, tremurând din toate încheieturile, după care a spus cu o voce slabă:

32. „O, Iehova, ai milă de mine, sărmană păcătoasă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 32 - Abedam - simultan om și Dumnezeu. Marea iubire a lui Naeme pentru Iehova.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 21:45 View PostDownload Post

Capitolul 32
Abedam - simultan om și Dumnezeu. Marea iubire a lui Naeme pentru Iehova.
(18 februarie 1842)

1. Abedam s-a întors atunci către Naeme și i-a spus: „Naeme, mi-ai cerut mai devreme să ți-L arăt pe marele Iehova, dacă va apărea de undeva. Ce spui, ești satisfăcută de apariția Sa în această formă a Mea? Poți crede tu că Eu, un om, sunt în același timp Iehova, Dumnezeu cel etern?”

2. Naeme a rămas mai întâi încurcată de aceste întrebări, dar s-a recules în curând și i-a răspuns lui Abedam cu vocea cea mai gingașă, o voce pe care nu o posedă decât acele femei de o mare noblețe și delicatețe, în momentele lor cele mai pline de iubire și de respect:

3. „O, Dumnezeule sublim, suprem și preasfânt! Eu sunt o biată femeie păcătoasă, care Te-ar fi crezut inclusiv dacă i-ai fi spus: 'Iată, acest vânticel indică prezența lui Iehova, pe care numai câțiva patriarhi îl pot vedea într-o formă vizibilă'.

4. Aceste cuvinte ar fi fost de ajuns pentru ca inima mea să cunoască o mare alinare.

5. Cu atât mai ușor îmi este să Te cred că Tu ești marele Iehova, aflat în persoană în fața mea, cea mai nedemnă dintre femei, asumându-ți - așa cum am precizat deja anterior - cea mai plăcută și mai sublimă formă umană, de o blândețe, bunătate și compasiune desăvârșite, pe care numai grația Ta a făcut-o posibilă.

6. O, Tată preasfânt, îmi amintesc încă de ce-mi spunea mama mea Zilla, și anume că orice formă ai crea, Tu lucrezi întotdeauna singur, fără ca cineva să Te ajute vreodată, nu că ai avea nevoie de altcineva, întrucât Tu ești totul în toate.

7. Știu de asemenea de la mama mea că, din perspectiva esenței Tale, Tu trebuie să fii considerat un om de o perfecțiune absolută. De vreme ce noi, ființe create de Tine, nu ne-am putea forma vreodată o imagine mai perfectă decât forma glorioasă a omului, orice alt concept mi-aș forma despre Tine ar fi cu atât mai inferior cu cât ar devia mai mult de la forma umană.

8. O, Tată preasfânt, mai sunt multe alte indicii care îmi permit să Te recunosc și să cred cu convingere că nimeni altcineva nu este și nu poate fi Iehova cel sfânt.

9. Nu vreau însă să mă las dusă de val, căci mă tem că Te-ai putea supăra în secret! Probabil că nici nu ar fi normal în fața Ta și a atâtor patriarhi mult mai vrednici decât mine să afișez tot ceea ce există în inima mea.

10. Pe de altă parte, sunt convinsă că Tu îmi poți testa inima mai bine decât aș putea-o face eu. Cu siguranță, ea îți va spune tot ceea ce limba mea slabă nu reușește să rostească.

11. O singură rugăminte Te implor să nu o lași neîmplinită: nu-l pedepsi prea aspru pe sărmanul Hored pentru greșeala pe care a comis-o în fața sfințeniei Tale. Revarsă-Ți mila și grația asupra lui, dar și asupra mea, și nu ne alunga de lângă Tine.

12. Chiar dacă a păcătuit, eu am fost singura cauză a acestei ofense. De aceea, pedepsește-mă pe mine în locul lui, căci sunt, oricum, fructul trist al nopții și al păcatului, și port deja în mine moartea eternă, ca rezultat sigur al acestui păcat.

13. Cum ar fi putut să rămână într-o stare pură bietul Hored, alături de mine, precum ceilalți patriarhi care nu au fost niciodată supuși tentației, la fel ca și el? 14. Așadar, preabunule Iehova, eu sunt singura responsabilă în fața Ta pentru căderea lui!

15. O, revarsă-ți grația și mila față de el și de mine, sărmana păcătoasă! Dar mai presus de orice, facă-se voia Ta! Amin”.

16. Abedam i-a răspuns: „Naeme, Mi-ai devenit foarte dragă! În ceea ce privește rugămintea ta, te asigur că i-am răspuns încă înainte să Mi-o fi făcut. De aceea, inima ta poate fi întru totul liniștită.

17. Spuneai mai devreme că mai sunt multe indicii prin care Mă poți recunoaște și care te-au condus la credința fermă în Mine și la convingerea că în afară de Mine nu mai există un alt Iehova.

18. Nu te teme că ai vorbi prea mult, chiar dacă ai sta de vorbă cu Mine o zi întreagă, un an întreg, o viață, sau - de ce nu? - o întreagă eternitate. Te asigur că nu Mă vei plictisi vreodată. Mai mult, tot ceea ce îmi dezvăluie iubirea ta nu poate fi altfel decât just în fața Mea și a celorlalți patriarhi. Haide, mărturisește-Mi ceea ce Mi-ai ascuns cu atâta tenacitate.

19. Că îți pot citi în inimă, la fel cum pot citi în întreaga infinitate - dintr-o singură privire, de la cele mai mici lucruri până la cele mai mari - de acest lucru nimeni din cei care Mă cunosc cu adevărat, mai ales în inimile lor, nu se poate îndoi. Tocmai acest lucru Mă ajută să cunosc și întrebările din mintea ta. De aceea, de dragul patriarhilor, doresc să-Mi spui deschis și fără stânjeneală ce anume te preocupă.

20. Draga Mea Naeme, dacă Mă iubești cu adevărat, haide, golește-ți inima în fața Mea, a mult iubitului tău Iehova. Amin”.

21. Auzind aceste cuvinte, Naeme s-a luminat toată, strălucind orbitor de frumusețe, gingășie și de iubirea cea mai arzătoare cu putință. Ea L-a întrebat pe Abedam cu o voce melodioasă, tremurând de iubire și de teamă, așa cum numai o fecioară cu adevărat castă știe să vorbească:

22. „O, dulcele, blândul, mult iubitul și preasfântul meu Iehova! - Îmi este îngăduit și mie să Te iubesc la fel cum Te iubesc fiii și fiicele tale aici prezente? O, aș putea face și eu acest lucru? - Eu, un copil al lumii și al... vai nici nu pot rosti aceste cuvinte... Te pot iubi și eu la fel ca ceilalți? - O, mult iubitul meu Iehova!”

23. După care s-a prăbușit la pământ, zguduită de plâns, căci se simțea prea nevrednică de iubirea Mea.

24. Dar Abedam s-a aplecat imediat și, prinzând-o de braț, a ridicat-o de jos, strângând-o cu putere la piept, în văzul tuturor patriarhilor. După ce a ținut-o astfel la piept o vreme, el i-a dat cu blândețe drumul, după care a întrebat-o: „Ei bine, draga Mea Naeme, mai ești dispusă să Mă întrebi dacă ai dreptul să Mă iubești, la fel ca ceilalți?”

25. Din nou, Naeme a căzut la picioarele Domnului, udând solul cu lacrimile ei. Picioarele preasfinte ale lui Iehova s-au umezit astfel datorită lacrimilor ei născute dintr-o iubire plină de ardoare.

26. Puternic mișcat, Abedam a rostit cu o voce de tunet: „Priviți, copii ai Mei! La picioarele Mele se află cineva care îmi este mai drag decât soarele, luna și toate stelele! Priviți această fiică a penitenței, a remușcării și a celei mai sublime iubiri!

27. Este mult mai ușor ca omul să Mă găsească și să Mă iubească în regatul vieții de-cât în cel al morții. Dar această fiică M-a căutat și M-a găsit, dăruindu-Mi iubirea ei, deși se afla în plină împărăție a morții.

28. De aceea, ea merită întru totul răsplata iubirii Mele, a unei iubiri pe care nici o inimă ce a trăit vreodată pe pământ nu și-o poate imagina.

29. Da, mult iubita Mea Naeme, am păstrat numai pentru Mine mâna ta, căci tu M-ai iubit cu credință o perioadă atât de lungă de timp.

30. Naeme, acum nu îmi mai aparții decât Mie. Iată, aceasta este maniera în care Mă răzbun Eu pe dușmanii Mei: prin iubirea Mea părintească”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 33 - Introspecția lui Hored, recunoașterea vinovăției sale și noua sa greșeală.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 21:52 View PostDownload Post

Capitolul 33
Introspecția lui Hored, recunoașterea vinovăției sale și noua sa greșeală.
(19 februarie 1842)

1. După ce L-a recunoscut pe Domnul, lucrurile au început să se limpezească pentru Hored. Iată dialogul său interior:

2. „Oare ce ar trebui să fac de acum înainte? Nu sunt decât un vierme mizerabil și slab, care se târăște prin țărână, incapabil să mai facă ceva. În schimb, El este un Dumnezeu atotputernic și etern, puterea nesfârșită și primordială! Eu sunt un păcătos îngrozitor; - El este sfințenia supremă!

3. Eu sunt alcătuit doar din egoism și iubire de sine, în timp ce El este iubirea, grația și compasiunea supremă!

4. Eu sunt plin de gelozie, mânie, invidie și dorință de răzbunare. El întruchipează blândețea, bunătatea, răbdarea și generozitatea!

5. Pe scurt, în orice fel aș privi lucrurile, constat că eu sunt opusul Lui în toate privin-țele.

6. Oare ce ar trebui să fac de acum înainte?

7. El m-a trimis în această peșteră pentru a face această introspecție și a vedea dacă inima mea mai este capabilă de vreun pic de căință, dar la ce mi-ar folosi aceasta?

8. Oare nu îmi cunosc suficient de bine răutatea inimii, la fel de înclinată către căință cum este o piatră către presiune, căreia i se opune constant, rămânând aceeași piatră insensi-bilă și dură?

9. O, Naeme, Naeme, sărmană ființă inocentă, de care inima mea egoistă a abuzat atât de mult, abia acum îmi dau seama că singurul care se poate apropia de tine fără a păți nimic este Domnul, Dumnezeul și Creatorul tău!

10. Da, acum lucrurile încep să se lege în mintea mea: Naeme mi-a fost dăruită ca pe-deapsă pentru că nu am rezolvat nimic în ținuturile de jos, cu toată puterea de sus pe care am primit-o.

11. Da, da, așa trebuie să stea lucrurile, iar eu am fost suficient de orb pentru a nu rea-liza că ceea ce mi se părea o relație de cuplu atât de dulce nu era altceva decât o pedeapsă cumplită.

12. Toată viața mea am fost o ființă nevrednică și desfrânată, ca un berbec în călduri și ca un cerb în perioada rutului, mândru de marea mea putere și de forma mea fizică excelen-tă. Ce putea fi atunci mai firesc decât ca Domnul, sătul de prostia mea incorigibilă, să mă pedepsească în acest fel, pe bună dreptate?

13. Oare nu m-am consumat cu atâta ardoare în fața lui Naeme, care nu mi-a cedat deși ardeam de dorul ei, precum o ramură de măslin încărcată de fructe zemoase?

14. Am fost nevoit însă să mă mulțumesc doar cu contemplarea frumuseții ei, care îmi dădea amețeli și îmi întuneca lumina ochilor.

15. Fața ei este ca o dimineață frumoasă. Ochii ei sunt precum doi sori la răsărit. Gura ei este precum un trandafir abia înflorit. Părul ei magnific strălucește ca o nestemată prețioa-să. Brațele ei sunt mai albe decât zăpada și mai moi decât lâna înainte de a fi toarsă. Frumuse-țea sânilor ei nu poate fi comparată cu nimic. Iar eu am fost nevoit să-i contemplu această natură desăvârșită, fără a mi se permite să mă bucur de ea. Nu mi-a îngăduit nici măcar să o sărut. Ori de câte ori mă lamentam în fața ei, plângând cu lacrimi amare, ea se limita să îmi țină lecții severe, pe care nici chiar Kenan sau Enoh nu le-ar fi rostit mai inspirat și care m-au reținut alături de ea, deși de mii de ori mi-aș fi dorit să o părăsesc și să mă răzbun astfel pe ea. Dimpotrivă însă, comportamentul ei m-a făcut să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de ea.

16. O, Pedeapsă a tuturor pedepselor! Cumplită pedeapsă! - O, părinte Adam, abia acum înțeleg de ce te-a divizat Dumnezeu, care a luat jumătate din tine și a creat-o pe Eva, dăruindu-ți-o ca o pedeapsă continuă. Într-adevăr, ea ți-a slăbit puterea anterioară, reducând-o la slăbiciunea unui vierme, fără ca tu să opui vreo rezistență. În acest fel, ați fost izgoniți amândoi din Paradis, fără ca tu să îți dai seama că rolul ei nu este altul decât acela de a te pedepsi pe tine.

17. O, Doamne, Dumnezeule atotputernic și preasfânt! Cine poate scăpa de biciul pe-depsei Tale?

18. Tu m-ai pedepsit cu severitate, iar eu nu mi-am dat seama de acest lucru. Iar atunci când Ți-ai revărsat grația asupra mea, luându-mi greaua povară a pedepsei, tot ce am făcut eu - cel mai mare măgar între toți - a fost să mă jelesc și să sufăr.

19. Abia acum îmi dau seama de nebunia mea și îți mulțumesc din toată inima, așa cum nici un muritor nu a făcut-o înaintea mea, pentru marea Ta grație revărsată asupra unui nerod ca mine.

20. Îți mulțumesc, îți mulțumesc, îți mulțumesc! Căci Tu m-ai eliberat, iar acum sunt pe deplin liber, aparținându-Ți în exclusivitate Ție.

21. Nu mai doresc să adaug la această rugăciune de recunoștință decât o singură ru-găminte: pe viitor, scutește-mă de-a pururi de asemenea pedepse aspre! Dacă pe viitor vei mai fi nevoit să mă pedepsești vreodată pe mine sau pe altcineva, pedepsește-ne prin puterea focului, a otrăvii sau a scorpionilor, dar nu ne mai ademeni în preajma unor ființe ca Naeme, nici chiar dacă ar fi să piară pământul sub picioarele noastre!

22. Nu ne strivi atât de mult pe noi, viermii, astfel încât să nu ne mai putem reveni vreodată! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 34 - Adevărul fără iubire nu conduce la viață. Despre iubire și viață. Misiunea femeii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:15 View PostDownload Post

Capitolul 34
Adevărul fără iubire nu conduce la viață. Despre iubire și viață. Misiunea femeii.
(21 februarie 1842)

1. După acest monolog mental, Hored s-a ridicat și s-a îndreptat cu curaj către Abedam, dornic să-și exprime cu glas tare recunoștința în fața patriarhilor. Dar Abedam i-a luat-o înainte și i-a spus:

2. „Hored, crezi cumva că nu am auzit discursul tăcut al inimii tale? - Nu mai cultiva asemenea gânduri!

3. Ascultă, tu nu te-ai recules și nu te-ai reorientat către Mine decât atunci când te-ai convins că Naeme este iremediabil pierdută pentru tine.

4. Introspecția ta a fost sinceră, dar întoarcerea ta la Mine a fost ezitantă, iar calea pe care ai apucat-o nu a fost cea mai justă. La sfârșitul discursului tău interior, tu Mi-ai cerut agitat să îl pedepsesc pe cel deja pedepsit cu puterea focului, a otrăvii și a scorpionilor, mai degrabă decât prin ademenirea sa în preajma unor ființe precum Naeme, - și ți-ai exprimat dorința să nu te mai pedepsesc deloc.

5. Această viziune nu demonstrează altceva decât iubirea ta încă foarte redusă pentru Mine și pentru semenii tăi. Deși ai avut acces la adevărul plenar, acest lucru nu-ți folosește prea mult dacă nu îl asociezi cu iubirea.

6. Adevăr îți spun: aș fi fost mult mai plăcut impresionat dacă ai fi plâns după Naeme, căci atunci Mi-ai fi demonstrat că inima ta este plină de iubire, chiar dacă direcția în care a apucat-o a fost greșită. Din fericire, direcția inimii poate fi schimbată ușor.

7. Așa cum ai procedat însă, nu Mi-ai arătat decât că ți-ai deschis ochii, dar nu și inima. Din păcate pentru tine, ochii nu sunt un organ potrivit pentru a primi viața, ci numai inima. Vai ție, căci tocmai ceea ce ar fi trebuit să fie viu în ființa ta este mort!

8. Însăși gândirea ta este numai pe jumătate adevărată, căci este lipsită de iubire. Dacă ar fi fost dublată de iubire, cu siguranță ar fi ales o altă cale. Ce prostie să crezi că Eu, Tatăl ceresc, nu cunosc altă plăcere decât să vă pedepsesc pe voi, copiii Mei!

9. Confundând ordinea Mea eternă, născută din cea mai sublimă și mai pură iubire, cu dorința de a pedepsi, tu Mi-ai cerut să încetez cu această pedeapsă.

10. Ce crezi însă că s-ar întâmpla cu ființele create dacă ți-aș îndeplini cererea prostească?

11. Ca să te fac să-ți înțelegi mai bine prostia, îți voi îndeplini cererea folosindu-mă de acel cedru bătrân și puternic.

12. Ei bine, ce ai de spus? Unde a dispărut bătrânul cedru? Iată, nici o urmă nu a mai rămas din el.

13. Înțelegi acum unde ar conduce împlinirea dorinței tale ființele create, cât de mare este nebunia ta și cât de mult pierzi datorită ei din perspectiva vieții adevărate dinlăuntrul tău?

14. Să nu te mai ademenesc în preajma unor ființe precum Naeme, și să te pedepsesc cu ajutorul focului, al otrăvii și al scorpionilor? - Ascultă, este adevărat că i-am dăruit bărbatului femeia cu scopul de a-l ajuta să se smerească, căci știam încă de la începuturile eternității cum stăteau lucrurile cu inima sa singuratică.

15. Privind lucrurile din această perspectivă, femeia poate fi considerată într-adevăr o pedeapsă acordată bărbatului, dar numai pe jumătate și adresată exclusiv inimii orgolioase a acestuia. Cel care merge însă un singur pas mai departe își dă imediat seama că această pedeapsă aparentă reprezintă în realitate unul din cele mai importante instrumente pentru atingerea vieții eterne, perfecte și beatifice întru Mine.

16. V-am spus deja de cel puțin o mie de ori că numai iubirea pentru Mine și pentru semenii voștri vă poate conduce la viața eternă, căci Viața primordială din care v-ați născut cu toții și care sălășluiește în Mine nu este altceva - în esența ei aflată într-o continuă expansiune - decât iubire pură.

17. Dacă nu ar fi existat această iubire, de unde crezi că s-ar fi născut viața?

18. Cum poate trăi cu adevărat acela care nu Mă acceptă pe Mine - Esența supremă a vițeii - în inima sa?

19. Eu sunt iubirea eternă. De aceea, cel a cărui inimă este lipsită de iubire nu poate beneficia de viață.

20. Întoarce-te așadar în peștera ta și meditează asupra acestei întrebări: cine este aceea care învață - prin iubirea sa - inima copilului să iubească, trezind-o astfel la viață?

21. Cine hrănește copilul slab la pieptul ei? Cine ți-a dat prima ta hrană și cine te-a purtat în brațele sale gingașe, ajutându-te să faci primii pași în viață? - Despre mama ta vorbesc, nerodule!

22. Când ai atins pragul adolescenței și ai devenit conștient de masculinitatea ta, ridicându-te cu mândrie, gata să te iei la trântă cu soarele, luna și stelele, atrăgându-ți astfel pedeapsa eternă - cine ți-a ieșit în întâmpinare, trezindu-ți inima către iubire și viață, cine a fost aceea care ți-a condus pașii, îndreptându-i din nou către sfera ta personală de viață, cine ți-a vorbit din nou despre iubirea pe care ți-a predat-o cândva mama ta, dar pe care ai dat-o uitării?

23. Spune-Mi, cine a fost îngerul care ți-a strigat cu voce puternică și din toată ființa: 'Hored, iubește, iubește, iubește - și bucură-te astfel de viață; dar iubește în puritatea inimii, iubește întru Dumnezeu și dobândește astfel viața eternă; trăiește de dragul meu și nu mai bate la porțile morții?'

24. Iată, acest înger se odihnește acum la picioarele Mele, plin de iubire și de viață, iar tu dorești să îl schimbi cu focul, otrava și scorpionii! De Naeme îți vorbesc!

25. Acum du-te și căiește-te pentru prostia ta. Iar atunci când vei simți în inima ta o iubire puternică și autentică pentru Mine, Tatăl tău preasfânt și preaplin de iubire, atunci întoarce-te la Mine ca să te binecuvântez cu viața eternă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 35 - Noua introspecție, și lamentările tui Hored în peștera lui Adam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:21 View PostDownload Post

Capitolul 35
Noua introspecție, și lamentările tui Hored în peștera lui Adam.
(22 februarie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Abedam, Hored a căzut la picioarele acestuia și s-a rugat cu ardoare să-i transforme inima, căci se simțea prea slab și absolut incapabil să realizeze ceva de unul singur. Iar Abedam și-a revărsat grația și compasiunea asupra lui, adăugând însă:

2. „Fă ce ți-am cerut și vei fi ajutat, căci ți-am pregătit un remediu! Haide, du-te și meditează, dacă pui vreun preț pe viața ta, dar și pe iubirea, grația și compasiunea Mea. Amin”.

3. Hored s-a ridicat atunci de la sol, i-a mulțumit lui Abedam cu inima tremurândă și s-a retras din nou în peștera situată la circa două mii de pași.

4. Ajuns aici, el a privit o vreme pereții peșterii, bogați în formațiuni viu colorate, și a început să se gândească la cauza acestei splendori; dar nu a reușit să ajungă la o explicație satisfăcătoare.

5. Până la urmă, prin minte i-a trecut și gândul cel bun: „Când razele puternice ale soarelui sunt refractate de suprafața transparentă și multicoloră a acestor pietre prețioase, ea dă naștere splendidelor culori ale stâncii, la fel de vii și de maiestuoase ca și viața.

6. Se poate spune însă că aceste culori sunt proprietatea pietrei? - O, nici vorbă! De îndată ce soarele se ascunde dincolo de munți, întreaga splendoare dispare împreună cu el, fiind înlocuită de noaptea adâncă.

7. Ce diferență mai există atunci între tine, sărmană piatră prețioasă, și nisipul cel mai comun, pe care chiar și furnica se grăbește să-l traverseze, pentru a nu muri din cauza aridității sale excesive?

8. Rezultă astfel că întreaga frumusețe derivă din lumină. Da, da, numai lumina poate fi cauza! Ce se poate spune însă de splendoarea lucrurilor iluminate de ea? Că este doar o minciună și o amăgire!

9. Abedam, după cum îl numesc patriarhii, mi-a spus ceva despre o jumătate de adevăr. Hm, se pare că zorii înțelegerii încep să apară și în mintea mea! Într-adevăr, nu este deloc greșit să vorbești de jumătăți de adevăr.

10. Cine ar putea contesta vreodată splendoarea formei lucrurilor, spre exemplu a florilor, pietrelor prețioase, fructelor, animalelor și a oamenilor, ca să nu mai vorbim de nenumărate alte lucruri? Fără lumină, splendoarea lor nu reprezintă însă decât o jumătate de splendoare.

11. La ce folosește însă lumina glorioasă dacă razele ei străbat spațiile infinite fără a întâlni în cale o formă pe care să o lumineze?

12. Poate fi numită în sine lumina, în forma ei vizibilă, cu adevărat frumoasă?

13. Cine ar putea spune că soarele, luna, stelele sau o simplă torță aprinsă - sunt cu adevărat frumoase? O simplă floricică este infinit mai frumoasă decât întreaga sferă luminoasă, dar cam monotonă, a soarelui, ca să nu mai vorbim de acele simple puncte luminoase de pe cer - stelele!

14. Da, da, pretutindeni nu există decât jumătăți de adevăruri. Forma fără lumină nu are decât pe jumătate valoare. La fel stau însă lucrurile și cu lumina fără formă.

15. Într-adevăr, același lucru s-ar întâmpla și cu omul, dacă inima lui, lipsită de iubire și de formă, ar rătăci în izolare.

16. La fel ca și soarele, intelectul nostru își trimite pretutindeni razele. La ce i-ar folosi acestea dacă nu ar întâlni în cale nici o formă? La ce poate folosi o rază care nu întâlnește nimic în cale?

17. Într-adevăr, în inima mea nu există nimic, absolut nimic: nici iubire, nici smerenie, nici bucurie, tristețe sau plăcere. Nici chiar dorința nu se mai agită acum în interiorul ei.

18. Mai am vreo bucurie în viață? Vai, nu, pentru mine viața a ajuns precum strălucirea culorilor sale splendide pentru piatra lipsită de simțire! - Mai simt măcar foamea ori setea? Nici măcar în legătură cu acestea nu mai simt nimic!

19. Mi s-a spus că trebuie să mă căiesc pentru nebunia mea. Care nebunie? Poate că Domnul se referea tocmai la acest gol din inima mea, care face ca lumina rațiunii să nu poată fi absorbită de nici o formă interioară.

20. Căința este fiica nefericită a iubirii, dar dacă nu o găsesc pe mamă, cum aș putea găsi vreodată fiica?

21. Abedam Iehova mi-a spus că sunt un prost. Același lucru îl cred și eu. Dacă El, Adevărul etern, mi-a spus că sunt un prost, cu siguranță că așa sunt!

22. Dar de ce sunt un prost? Deoarece inima mea este golită de formă și de iubire! Dar dacă este goală, cu ce aș putea să o umplu?

23. Cu siguranță, nu cu lumină, căci dacă nu întâlnește nimic în cale, lumina poate parcurge o întreagă infinitate fără a se întoarce vreodată înapoi.

24. Cu ce să-mi umplu deci acest gol interior? - Dar, liniște, liniște! Ce se aude? Ce este acest sunet glorios? O, Dumnezeule, o, slăvit Iehova! Îngăduie-mi să mor! Ba nu, lasă-mă să trăiesc!

25. Aud sunete, o, ce sunete divine! Nu este vorba de cuvinte, căci nu le înțeleg, dar sunt totuși infinit mai glorioase decât orice cuvânt inteligibil.

26. O, Doamne, măcar un lucru mi-a devenit cu adevărat clar - și anume că sunt un mare prost!

27. Oare nu este cuvântul forma sunetului? În cazul de față însă, sunetul este mai glorios în sine decât în formă.

28. Nu mai înțeleg nimic, în fața acestui fenomen, principiile mele nu mai valorează doi bani!

29. Doamne, iată, cel păcătos se aruncă la pământ în fața Ta și nu mai poate spune altceva decât: 'O, dragă tată, revarsă-ți grația și compasiunea inclusiv asupra mea, sărman păcătos! Facă-se voia Ta sfântă! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 36 - Miracolul sunetului din peșteră și efectul său benefic asupra lui Hored.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:26 View PostDownload Post

Capitolul 36
Miracolul sunetului din peșteră și efectul său benefic asupra lui Hored.
(23 februarie 1842)

1. Era ceva deosebit în legătură cu această peșteră. Un fenomen aparte se petrecea în jurul orelor 3.00 după-amiaza, întâmplător sau nu, chiar ora la care se afla în ea Hored. Când vântul se potolea și în peșteră se făcea o liniște perfectă, putea fi auzit un sunet asemănător unei harpe eoliene bine acordate, dar mult mai sublim și mai puternic, atât în ceea ce privește creșterea sau scăderea sa în intensitate, cât și în ceea ce privește modulația sau schimbarea cheii muzicale.

2. Deși miracolul nu se petrecea prima oară, cel dintâi care l-a descoperit a fost Hored. Oricum, timpul nu are niciun efect asupra unui miracol, și cu atât mai puțin asupra utilității sale.

3. Nimeni nu poate nega că soarele, la fel ca și întreaga creație, este un miracol perpetuu, deși străvechi. Cine poate spune că trecerea timpului afectează în vreun fel acest miracol, deși experimentat constant?

4. Nimeni, căci străvechiul soare strălucește astăzi la fel cum strălucea pe vremea lui Adam.

5. Același principiu se aplică și în cazul sunetului miraculos, predestinat încă de la începuturile eternității să joace un rol esențial în viața lui Hored.

6. Am dorit să subliniez acest lucru pentru ca nimeni să nu se grăbească să spună c㠄A fost vorba de un fenomen absolut natural”.

7. O asemenea afirmație ar conduce la concluzia că un fenomen natural ar fi mai puțin miraculos decât dacă un munte strălucitor ar cădea subit din cer.

8. Cert este că sunetul miraculos a avut un asemenea efect asupra lui Hored încât acesta s-a interiorizat spontan, transformându-se instantaneu și devenind plin de smerenie, căință, iubire și viață.

9. Cum s-a produs acest al doilea miracol? Vă voi explica în continuare:

10. Încă de la naștere, acest Hored a fost un spirit plin de iubire. Pe când era copil, copleșit de acest sentiment neobișnuit de puternic de iubire din inima sa, obișnuia să culeagă pietre și să le strângă la piept cu ardoare.

11. Din această iubire s-a dezvoltat treptat o anumită dragoste față de natură, care a sfârșit prin a deveni mai puternică decât iubirea pentru Mine și pentru părinții, frații și surorile sale. Care putea fi consecința naturală a acestei forme nefirești de iubire?

12. Din câte vi l-am descris pe Hored, cred că v-ați dat seama că a sfârșit prin a deveni un om rece, cu o înțelepciune aplecată către cele lumești!

13. Treptat, a început să examineze fenomenele naturii din ce în ce mai atent. A studiat plantele, fără a le considera însă forme vii, lucru care i-ar fi putut dărui în viitor o anumită căldură sufletească. Obișnuia să taie copaci, fără a găsi nici în ei vreo formă de viață. Dacă intra în apă, aceasta i se părea rece. Se juca cu lutul, care i se părea moale și maleabil, așa că a început să modeleze din el tot felul de forme. S-au produs atunci două fenomene neplăcute: el a observat că dacă rămâneau umede, aceste obiecte pe care dorea să le strângă la piept erau moi și reci, din cauza umezelii naturale pe care o păstrau. Pe de altă parte, dacă le încălzea la soare, ele deveneau din ce în ce mai tari, astfel încât se spărgeau la pieptul său.

14. De aceea, a început să culeagă din nou pietre, ciocnindu-le până când acestea începeau să scoată o cantitate foarte mare de scântei. Acest fenomen l-a intrigat atât de mult încât a spart o cantitate uriașă de pietre, încercând să găsească focul ascuns în ele. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat, așa că Hored a ajuns la următoarea concluzie: întreaga lume nu este altceva decât un tigru înfometat, care nu dorește altceva decât să mănânce continuu, fără să-i lase nimic vecinului său - exceptând poate câteva oase golite de carne.

15. Hored a tras numeroase asemenea concluzii din contemplarea naturii, care i-au atras o faimă considerabilă, ajungând să fie considerat chiar un înțelept al ținutului de dimineață, lucru care i-a flatat foarte tare orgoliul. El și-a luat atât de tare nasul la purtare din cauza pretinsei lui înțelepciuni încât nici chiar patriarhii nu mai îndrăzneau să vorbească în fața lui. Dimpotrivă, toată lumea îl asculta și îl binecuvânta, astfel încât - treptat - el a devenit extrem de puternic, fiind considerat demn de a fi trimis ca apostol în ținuturile de jos, unde nimeni nu îndrăznise să meargă înaintea lui.

16. Ajuns în orașul lui Enoh, el a știut să câștige, în numele Meu, un mare respect prin cuvintele și faptele sale, primind în schimbul înțelepciunii sale o mare răsplată (pe Naeme) și foarte multă putere. Răsplata primită a compensat din plin dorința lui de iubire, risipită în van până atunci asupra naturii moarte. De aceea, el a iubit-o pe Naeme în aceeași manieră excesivă, spunând adio înțelepciunii, până când a devenit un om extrem de senzual. Așa se explică de ce a considerat-o el pe Naeme o pedeapsă primită de la Mine, într-o perioadă în care iubirea lui s-a diminuat din nou, în favoarea aceleiași înțelepciuni aride de dinainte.

17. În acest fel, el a ajuns în fața Mea, redevenind înțeleptul de dinainte, plin de răceală sufletească.

18. Ce era de făcut cu el? Un miracol prea elocvent l-a fi ucis. De aceea am creat - încă de la începutul timpurilor - acest sunet melodios, cu efect de balsam asupra sufletului, pentru a-l ajuta să înțeleagă că iubirea Mea umple întreaga natură, nu numai inima omului, ci chiar și piatra cea mai dură!

19. Ca să înțelegem mai bine felul în care acest fenomen l-a afectat pe Hored, vă propun să-i facem o vizită și să ascultăm propriile sale cuvinte, din care vom învăța și vom înțelege încă multe alte lucruri. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 37 - Monologul și căința lui Hored.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:30 View PostDownload Post

Capitolul 37
Monologul și căința lui Hored.
(24 februarie 1842)

1. Hored a rămas timp de o oră într-un colț inaccesibil, ascultând vrăjit, până când dinspre regiunea de dimineață a început să sufle un vânticel care a pus capăt glorioaselor su-nete.

2. Când sunetele sacre (așa i se păreau lui Hored) au încetat complet, el s-a ridicat și a început următorul monolog mental:

3. O, creație miraculoasă a lui Dumnezeu, cât de sublimă poți fii tu dacă ești privită prin ochii iubirii și cu un sentiment profund într-o inimă deschisă, da, îndeosebi dacă inima este purificată în fața lui Dumnezeu!

4. Ce diferență s-a produs în mine! Nu cu mult timp în urmă, tot ce mă înconjura mi se părea rece și mort. Da, chiar și inima mea era rece, iar ochii mei erau incapabili să verse o lacrimă. Acum, totul mi se pare viu. Piatra cea dură îmi vorbește, iar iarba pare să îi ridice un imn de slavă lui Dumnezeu prin mirosul ei înmiresmat.

5. Ramurile verzi ale sublimilor copaci îmi vorbesc, rostind cu o voce pură și sfântă: 'Dumnezeu este iubire! Și totul este iubire în jurul Lui, căci totul s-a născut din El!'

6. O, cât de sublim, de frumos, de sfânt și de viu este totul în jurul meu! Cât de glori-oase mi se par acum aceste înălțimi sacre ale munților, începând cu colina dimineții, acolo unde locuiește Adam, și unde... o, câtă măreție, nici măcar nu pot rosti aceste cuvinte!

7. O, inimă, inimă! Deschide-te la maxim. Dilată-te dincolo de granițele creației infi-nite și încearcă să înțelegi Cine se află acum pe colina cea sfântă!

8. Da, încearcă să înțelegi, căci este vorba de Dumnezeu, de Creatorul suprem al infi-nității. O, încearcă să înțelegi acest lucru! Este vorba de Tatăl preasfânt și preabun! Da, de Tatăl nostru, al tuturor, care se află aici, pe pământ, într-o formă vizibilă pentru copiii Lui!

9. O, natură, și voi, vânturi și izvoare zburdalnice, tăceți. Păsărelelor zgomotoase care ciripiți pe crengile copacilor și voi, greieri, nu mai scoateți nici un sunet, pentru a nu spulbera senzația sacră din inima mea!

10. Tatăl preasfânt, plin de o iubire sublimă, se află acolo, pe colina cea sacră, printre copiii Săi! El, Creatorul atotputernic, Dumnezeu cel etern și Domnul tuturor lucrurilor, a ve-nit la noi, în calitate de Părinte al nostru! O minte, cum ai putea înțelege tu infinitatea, cum ai putea pătrunde tu adevărul cel mai plenar?

11. Da, numai tu poți înțelege acest lucru, sărmană inimă a mea; este suficient ca acest gând să pătrundă în tine! Tatăl preasfânt se află printre copiii Săi! O, ce gând incredibil... Cine ar putea cuprinde cu mintea sa această măreție nesfârșită?

12. Tatăl se află printre copiii Săi, învățându-i El însuși să îl recunoască pe El, pe Ta-tăl preasfânt!

13. Chiar și urechea mea moartă a fost martora vocii Lui divine, dar eu nu am înțeles-o! Ochii mei L-au văzut, dar nu L-au recunoscut! Cuvântul Lui m-a condus apoi în acest loc. Da, am ajuns aici la sugestia Tatălui!

14. O, loc sacru, în care inima mea s-a transfigurat și spiritul meu a fost transformat, - ce monument etern să-ți ridic, ce nume sacru să-ți atribui, pentru a-mi manifesta recunoștința în fața Tatălui?

15. O, ce înseamnă omul, acest sărman locuitor al pământului, pentru ca Dumnezeu însuși să aibă milă de el și să îl accepte ca și copil al Lui?

16. Este omul bun? Vai, nu! - Este el de o frumusețe atât de mare încât să-L determine pe Dumnezeu să vină la el? Nici pe departe, îi lipsesc deopotrivă bunătatea și frumusețea.

17. Să fie atunci vrednic de iubire, pentru ca Domnul să coboare la el? Nici nu se pu-ne problema, căci pentru a fi vrednic de iubire, trebuie să fii mai întâi bun și frumos!

18. Este omul înzestrat cu calități ieșite din comun, care să-L impresioneze pe Dum-nezeu? O, ce gând nebunesc! Cum de mi-o fi ieșit pe gură?

19. Atunci, ce anume posedă omul, pe care să nu-l fi primit deja dinainte?

20. Ce poate avea acest sărman locuitor al pământului pentru ca Dumnezeu să vină la el, pentru a-l învăța și alina personal?

21. O, ce mister impenetrabil! Faptul că noi ne putem numi copiii lui Dumnezeu se datorează exclusiv compasiunii Lui nesfârșite, fără de care am fi și noi - la fel ca pietrele - niște simple creaturi, și încă niște creaturi dintre cele mai neascultătoare, spre deosebire de pietre, care nu se mișcă fără voința Domnului, rămânând mii de ani în locul în care le-a plasat mâna sfântă a Tatălui.

22. Să fi fost gândul divin din care s-a născut omul mai important decât cel din care s-au născut anterior (sau poate în același timp) pietrele, în mintea aceluiași Dumnezeu unic?

23. Cu siguranță, omul nu înseamnă nimic și nu dispune de nici o calitate în fața lui Dumnezeu. Toate calitățile sublime cu care este înzestrat derivă exclusiv din grația divină cea mai pură!

24. O, iubire inexprimabilă, grație nesfârșită a Tatălui preasfânt, - cum ar putea inima mea să-ți mulțumească, prin ce cuvinte să te slăvească ea, recunoscând bunătatea infinită care te-a determinat să cobori printre noi, oameni nevrednici care își spun pe nedrept copiii Tăi?!

25. O, Tată, îngăduie-mi să intru în pământ, căci ochii mei nu sunt vrednici să pri-vească nici măcar în direcția în care știu că te afli Tu, printre copiii Tăi!

26. Tată preasfânt - printre copiii Tăi! Acest gând este prea sacru pentru mine, sărman vierme care mă târăsc pe pământ!

27. De aceea, tăcere, voi, ființe din jurul meu, pentru a mă putea liniști eu însumi, păs-trând o tăcere desăvârșită în fața imensei sfințenii a Tatălui!

28. Căci ce mai poate spune un vierme al pământului atunci când întreaga creație infi-nită păstrează o tăcere plină de respect? Așadar, liniștește-te inimă, și tu, limbă; căci totul în jurul meu s-a liniștit. Tăcere - căci Tatăl este aproape!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 38 - Abedam îl întâlnește în peșteră pe Hored, care s-a smerit. Hored la pieptul sfânt al lui Abedam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:32 View PostDownload Post

Capitolul 38
Abedam îl întâlnește în peșteră pe Hored, care s-a smerit. Hored la pieptul sfânt al lui Abedam.
(25 februarie 1842)

1. După acest monolog, limba lui Hored a tăcut, dar nu și inima sa, care continua să caute cele mai potrivite cuvinte de laudă și recunoștință pentru a exprima iubirea supremă a omului față de Dumnezeu, în zadar însă; cu cât se afunda mai tare în inima sa, interiorizându-se, cu cât căuta mai aprins în ascunzișurile acesteia, cu atât mai puțin găsea el ceea ce căuta cu atâta ardoare.

2. În timpul acestui proces, Abedam i-a chemat la El pe Enoh, Lamei, Gabiei împreună cu Purista și pe Lameh și Ghemela.

3. Auzind numele tatălui ei, Naeme s-a speriat, convinsă că acesta a ajuns pe înălțimile sacre, condus de spionii săi.

4. Dar Abedam a liniștit-o, spunându-i: „Naeme, cum poți să te temi atunci când ești alături de Mine? Nu sunt Eu Domnul tuturor lucrurilor, ființelor, eternității și infinității?

5. Din acest punct de vedere, teama ta este cu totul absurdă. De altfel, singurul lucru pe care îl au în comun Lameh cel pe care l-am chemat Eu și tatăl tău sunt numele lor.

6. Acestui Lameh i-am dat personal acest nume, care înseamnă: Acesta aparține iubirii Mele, îmi aparține Mie, căci poartă comoara Mea în ființa lui.

7. În ceea ce îl privește pe tatăl tău, el poartă același nume, pe care i l-a dat însă Satan, dușmanul Meu suprem.

8. Nu trebuie să-ți mai faci însă griji în legătură cu tatăl tău, căci Eu sunt stăpânul atotputernic al celui căruia îi slujește el, ca un servitor credincios, deși nefericit, iar la momentul potrivit voi avea grijă să-i deschid și lui ochii.

9. De aceea, liniștește-te, fiica Mea, născută din adevărata căință, penitență și iubire, și urmează-Mă îndeaproape, la fel ca și ceilalți pe care i-am convocat, căci ne vom duce în locul în care se află Hored, a cărui iubire pentru Mine, recent dobândită, l-a făcut să își piardă abilitatea verbală.

10. Cât despre voi, Set, Enos, Kenan, Mahalaleel, Jared și Methuselah, mergeți acasă la soțiile și copiii voștri și pregătiți alimente și băutură în cantități suficiente; căci astăzi, mâine și poimâine, toții copiii vor mânca la masa Tatălui.

11. Veți găsi aceste alimente deja pregătite în casele voastre; tot ce aveți de făcut este să le aduceți aici.

12. În ceea ce ne privește, noi ne vom îndrepta către locul în care ne așteaptă noul nostru frate credincios și cu inima trezită. Amin”.

13. Hored a observat că un întreg alai se îndreaptă dinspre colina lui Adam către peștera lui, dar din cauza distanței, nu și-a dat seama cine face parte din el.

14. Abia când grupul s-a apropiat și-a dat seama că el este condus de Abedam cel Mare.

15. Copleșit de iubire mai presus de limita suportabilității, el a strigat: „Nu, nu, nu, este imposibil, niciodată!

16. Eu - un păcătos, care aproape am devenit ucigașul fratelui meu... Eu - o ființă desfrânată, plină de gânduri dintre cele mai impure, mai rea decât câinii și taurii... Eu - cel mai prost dintre oameni, să mă prezint în fața Lui, a Celui care m-a creat, în fața lui Dumnezeu, Tată preasfânt!

17. Pământule, nu ai ascunsă pe undeva pe aproape o prăpastie în care să mă ascunzi de-a pururi în profunzimile tale cele mai adânci?

18. Peșteră întunecată, nu poți să lași să cadă o piatră grea, care să-mi strivească trupul, reducându-l la țărâna din care s-a născut?

19. Cum mă mai pot prezenta în fața Lui, eu, cel mai depravat om de pe pământ, cu inima și spiritul cele mai împietrite?

20. El este sfințenia supremă! O, limbă, o, inimă, ce vă veți face când vă veți afla în fața Lui? Și va ajunge în curând...

21. Cum îl veți privi în față, ochi păcătoși, pe Dumnezeu, Tatăl preasfânt, iubirea cea mai pură și mai sacră, -

22. Cum veți auzi voi, sărmane urechi, vocea Sa sacră, pe care mai devreme nu ați fost în stare să o recunoașteți?

23. Iar acum, inimă, pregătește-te pentru ultima bătălie; alege viața eternă - sau moartea!

24. Acum nu mai am nimic decât o inimă mare, plină de cea mai arzătoare iubire pentru El, pentru Tată preasfânt! Dacă inima mea s-a purificat, Tată, nu am de unde să știu; dar orice mi-ai face - indiferent dacă mă vei accepta sau dacă mă vei respinge, - facă-se voia Ta sfântă, care este întotdeauna justă, mai presus de orice! Așadar, facă-se voia Ta!”

25. Nici nu a pronunțat bine aceste cuvinte, că Abedam cel Mare l-a și apucat de mână, spunându-i: „Hored, te-ai transformat într-un om puternic, într-o adevărată stâncă a iubirii. Haide, vino lângă inima Tatălui tău etern și preasfânt, și află - pentru prima dată în viața ta - ce înseamnă să te odihnești aici, în conștiința supremă a vieții eterne.

26. Dragul Meu Hored, Eu nu vin printre voi decât pentru a câștiga iubire, nu pentru a împărți moartea!

27. De aceea, de acum înainte te vei bucura de-a pururi de viață. - Iată, de față este și credincioasa Mea Naeme. Abia acum ai devenit binecuvântat pentru a o primi de soție, la fel cum ea a devenit binecuvântată pentru a te lua drept soț; căci am ales-o pentru tine chiar cu propria Mea mână. De aceea ți-o dăruiesc acum, căci tocmai ai devenit mâna Mea.

28. Iar acum, urmează-Mă ținându-Mă de mână, alături de ceilalți, căci vom lua împreună marea masă de Sabat pe înălțimile sacre. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 39 - Masa de Sabat de pe Colina Dimineții.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:35 View PostDownload Post

Capitolul 39
Masa de Sabat de pe Colina Dimineții.
(26 februarie 1842)

1. La început, Hored a rămas fără grai de fericire, căci această întâlnire cu Abedam era un eveniment atât de sfânt și de măreț încât i-a împlinit pe deplin sentimentele. Aproape literalmente, era mort de fericire; numai obediența față de voința Domnului îi mai punea în mișcare membrele.

2. Abia pe la jumătatea distanței parcurse a început el să-și mai revină din șocul inițial provocat de această stare de supra-fericire. Trăgând aer în piept, el s-a pregătit să rostească un discurs pentru a-și exprima starea, dar Abedam i-a luat-o înainte: „Mult iubitul Meu Hored, lasă-ți limba să se odihnească. Oricât de frumos ți-ar exprima ea sentimentele, te asigur că limbajul inimii tale este mult mai elocvent pentru Mine și mai plăcut auzului Meu. De altfel, te asigur că nu ai face decât să-i reduci farmecul natural trecându-l prin asprimea limbii, deși în sine, adevărul nu poate fi afectat. Iată, oriunde ai privi, natura îți vorbește continuu, deși în tăcere, despre adevărul etern. Viața interioară, invizibilă, a tuturor ființelor create rămâne însă iubirea.

3. De aceea, rămâi în această stare de interiorizare și nu risipi inutil comoara pe care a adunat-o inima ta. De altfel, va veni o vreme când vei fi chemat pe câmpurile Mele. De aceea, păstrează sămânța glorioasă a vieții - primită de la Mine - pentru momentul când vei primi această chemare.

4. Deocamdată, haide să ne continuăm drumul în pace, căci mai ai încă multe lucruri de învățat. Amin”.

5. Și astfel, micul grup, printre care și Tatăl, și-a continuat drumul către colina dimineții. Când au ajuns în vârf, au găsit aici, așteptându-i, 200 de coșuri cu alimente, pline cu mâncăruri gustoase, rafinate, proaspete, precum fructe, miere și pâine, și tot atâtea oale cu un suc delicios de mure.

6. Văzând că totul este în ordine, Abedam a binecuvântat mâncarea și băutura, după care s-a adresat patriarhilor care au adus alimentele: „Chemați-vă copiii și puneți-i să distribuie imediat mâncarea tuturor celor de față, pentru ca toată lumea să mănânce și să bea, bucurându-se în numele Meu. Transmiteți din gură în gură că Eu, Tatăl suprem, Mă aflu aici, într-o formă vizibilă.

7. Lăsați trei coșuri aici, pentru noi. Iar acum plecați și împliniți această sarcină.

8. Tu, Lamei, privește către apus. Acolo, sub cei trei cedri care împodobesc vârful colinei, vei găsi un părinte sărman, pe soția sa și pe cei șapte copii ai lor, trei băieți și patru fete. Această familie este încă tributară unui respect exagerat, servil și deprimant. De aceea, nimeni nu îndrăznește să facă vreun pas în plus dincolo de punctul din care începe să se zărească coliba lui Adam.

9. Haide, du-te repede la ei și adu-i încoace.

10. Iar tu, Lameh, ia acest coș de mărime medie și du-i-l lui Adam. Gabiei, ia cel de-al doilea coș și du-l familiei tale. Cel de-al treilea va rămâne aici, pentru Mine și pentru Enoh, Jared, Lameh și soția lui, pentru tizul Meu, pentru Kisehel, Sethlahem și frații săi, pentru soția lui Zuriel, pentru tine, dragul Meu Hored, și pentru Naeme, pentru Jura, Bhusin și Ohorion, precum și pentru familia pe care o va aduce în curând Lamei.

11. Ceilalți se vor așeza fie în jurul coșului lui Adam, fie, dacă sunt din ținutul de dimineață, în jurul coșului lui Gabiei”.

12. Adam se simțea însă rănit în inima sa pentru că Abedam nu a acceptat să mănânce din coșul lui.

13. Abedam i-a spus însă prompt: „Adam, crezi că există vreo diferență între coșuri? - Nu mai fi trist și invidios pe iubirea Mea, căci Eu îi strâng în jurul Meu pe cei mai slabi.

14. Oricum, cele trei coșuri sunt unul lângă altul, astfel încât formăm practic un mare grup. De ce ești atunci atât de preocupat de rangul tău?

15. Nu sunt Eu Tatăl vostru, al tuturor, și nu Mă aflu aici, în mijlocul vostru? - Haide, înveselește-te și nu mai atribui coșurilor o importanță diferită, ci gândește-te mai degrabă la iubirea Mea părintească universală. Veți înțelege atunci că nu are nici o importanță din care coș mâncăm Eu sau tu.

16. Crezi cumva că mâncarea din coșul tău este mai puțin binecuvântată? - Haide, renunță la acest comportament prostesc. Amin”.

17. Căldura și lumina au invadat din nou inima lui Adam, care i-a cerut iertare lui Abedam. Dar acesta i-a răspuns:

18. „Adam, cum aș putea să te iert pentru faptul că Mă iubești, de parcă iubirea ar fi un păcat? Haide, liniștește-te, căci știu că durerea ta a fost provocată numai de iubirea ta pentru Mine. Liniștește-ți mintea și bucură-te cu seninătate de hrană. Amin”.

19. După aceste cuvinte, Lamei cel harnic se afla deja înapoi, aducându-i cu el pe cei trei captivi exagerat de pioși.

20. Abedam le-a ieșit în întâmpinare, căci erau încă plini de teamă, și le-a spus: „Veniți la Mine, dragii Mei copilași, și nu vă temeți de Mine, Tatăl vostru preasfânt, etern și preaplin de iubire!”

21. Recunoscându-L, cei nouă s-au prosternat la picioarele Lui, slăvindu-L cu voce tare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 4 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !