Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.10.2017, 01:50
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 14, 15, 16  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 15:39 View PostDownload Post

Casa (Gospodăria) Domnului
Volumul 2

Carte primită prin Cuvântul Interior și transcrisă de Jacob Lorber


Cuprins


Capitolul 1 - Iubirea și Binecuvântarea tatălui Ceresc ca semn al prezenței sale spirituale.
Capitolul 2 - Principala preocupare a patriarhilor: câștigarea iubirii și grației tatălui ceresc.
Capitolul 3 - Lameh și Ghemela sunt uniți de Domnul
Capitolul 4 - Recunoștința cea mai plăcuta în fața Domnului: iubirea fără cuvinte, din străfundurile inimii, într-o stare de smerenie absolută. Lameh și Ghemela, cel mai pur cuplu căsătorit din istoria umanității
Capitolul 5 - Binecuvântarea tânărului cuplu de către patriarhi. Domnul mai aranjează patru căsătorii.
Capitolul 6 - Zuriel - îngerul păzitor al noilor căsătoriți. Testul iubirii la care au fost supuși aceștia
Capitolul 7 - Instrucțiunile Domnului pentru prepararea fierului și a oțelului. Un singur lucru este necesar pentru acest scop: credința și iubirea întru Domnul.
Capitolul 8 - Discursul Domnului la trimiterea celor zece mesageri în orașul lui Enoh.
Capitolul 9 - Discursul de mulțumire al lui Sethlahem și invocarea smereniei.
Capitolul 10 - Kisehel vorbește despre Iehova ca om.
Capitolul 11 - Esența adevăratei umilințe.
Capitolul 12 - Limitele sferei de influență a unui conducător.
Capitolul 13 - Cinstirea și îndatoririle conducătorului
Capitolul 14 - Despre povara demnității de conducător și despre slăbiciunea oamenilor
Capitolul 15 - Despre neascultare și iubire.
Capitolul 16 - Enoh îi aduce te Uranion, pe cei șase frați ai acestuia și pe copiii din ținutul de dimineață în fața Domnului
Capitolul 17 - Uranion și Purista alături de Adam și Eva. Miracolul fructelor. Ofranda menită sacrificiului este aprinsă de fulger
Capitolul 18 - Uranion dorește să afle numele făcătorului de miracole. Răspunsurile inteligente ale Puristei la întrebările Domnului
Capitolul 19 - O întrebare semnificativă pusă de Abedam Puristei
Capitolul 20 - Purista și neamul ei îl recunosc în Abedam pe Tatăl Preasfânt.
Capitolul 21 - Uranion îl slăvește, pe Tatăl Preasfânt. Răspunsul Domnului: slava pe care Dumnezeu o iubește mai presus de orice este smerirea tăcută.
Capitolul 22 - Noul lăcaș de închinăciune al Domnului de lângă casa lui Gabiel și a familiei sale. Purista, prima bucătăreasă a Domnului. Cele trei vase din vatra noului lăcaș.
Capitolul 23 - Frumusețea cerească a Ghemelei și a Puristei.
Capitolul 24 - Cauza temerii lui Enoh de a vorbi: falsa umilință. Noi nu-L putem iubi pe Dumnezeu decât în forma sa umană
Capitolul 25 - Puterea lui Satan și atotputerea lui Dumnezeu. Discursul de Sabat al lui Enoh.
Capitolul 26 - Domnul îl numește pe Enoh primul predicator al Sabatului. Un mesager este trimis la Hored și Naeme
Capitolul 27 - Hored și Naeme sunt salvați de mesagerul Lameh
Capitolul 28 - Incendierea pădurilor, pornită de Lameh, regele din Ținutul de Jos
Capitolul 29 - Stingerea incendiului forestier de către ploaie. Aroganța lui Satan în fața Domnului
Capitolul 30 - Cei cinci urcă pe calea îngustă a umilinței către vârful muntelui. Întrebarea plină de semnificații adresată de Abedam cel Mare lui Hored și lui Naeme.
Capitolul 31 - Hored și Naeme printre patriarhi, fără a-l fi recunoscut încă pe Abedam. Pedeapsa primită de Hored pentru că a fost gelos pe Abedam
Capitolul 32 - Abedam - simultan om și Dumnezeu. Marea iubire a lui Naeme pentru Iehova
Capitolul 33 - Introspecția lui Hored, recunoașterea vinovăției sale și noua sa greșeală.
Capitolul 34 - Adevărul fără iubire nu conduce la viață. Despre iubire și viață. Misiunea femeii.
Capitolul 35 - Noua introspecție și lamentările lui Hored în peștera lui Adam
Capitolul 36 - Miracolul sunetului din peșteră și efectul său benefic asupra lui Hored.
Capitolul 37 - Monologul și căința lui Hored.
Capitolul 38 - Abedam îl întâlnește în peșteră pe Hored, care s-a smerit. Hored la pieptul sfânt al lui Abedam
Capitolul 39 - Masa de Sabat de pe Colina Dimineții.
Capitolul 40 - Domnul și laudele nepotrivite. În jocul creației, al iubirii și al vieții, există nenumărate ierarhii. Adam mulțumește pentru hrana primită. Binecuvântarea Domnului
Capitolul 41 - Masa binecuvântată. Ambiția și egoismul lui Adam. Mustrarea Domnului.
Capitolul 42 - Pariholi îl mustră pe Adam în numele Domnului
Capitolul 43 - Introspecția, smerenia și transformarea lui Adam.
Capitolul 44 - Discursul lui Abedam referitor la cele două aspecte ale sale: acela de „Tat㔠și acela de „Judecător”.
Capitolul 45 - Răsplata supremă a omului: să-i fie permis să îl iubească pe Domnul
Capitolul 46 - Cum trebuie să ne rugăm. Despre esența lui Dumnezeu și a vieții
Capitolul 47 - Umilirea și stânjeneala mesagerilor nerușinați
Capitolul 48 - Liniștirea mesagerilor speriați de către Abedam și Adam. Marea iubire a lui Garbiel pentru Abedam
Capitolul 49 - Intenția reală și profundă a mesagerilor, dezvăluită lui Abedam
Capitolul 50 - Omnisciența și înțelepciunea străinului. Presentimentul uluitor al lui Garbiel.
Capitolul 51 - Discursul lui Abedam referitor la lumină. Manifestarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic și a Tatălui prin Abedam.
Capitolul 52 - Discursul inspirat al lui Garbiel, referitor la spiritul părintesc și divin pe care l-a simțit în cuvintele lui Abedam
Capitolul 53 - Pe drumul spre culme. Reflecțiile tăcute ale lui Besediel referitoare la natură și observațiile sale cu privire la aspectul uman al Domnului. Răspunsul corect al lui Garbiel.
Capitolul 54 - Cei doisprezece sunt primiți de patriarhi. Defectul de vorbire al lui Seth este vindecat pe loc de Abedam. Hrănirea celor doisprezece.
Capitolul 55 - Recunoștința lui Garbiel pentru masa primită. Discursul lui Abedam referitor la recunoștința excesivă.
Capitolul 56 - Instrucțiunile lui Enoh referitoare la maniera în care trebuie testată inima. Diferența dintre lumina intelectului și lumina inimii. Iubirea temporară și iubirea eternă.
Capitolul 57 - Enoh vorbește despre limba pregătită a lui Garbiel. Contemplarea interioară a acestuia.
Capitolul 58 - Viziunea lui Vratah referitoare la natura literelor.
Capitolul 59 - Viziunea timidului Sehel și corespondența ei cu potopul din timpul lui Noe.
Capitolul 60 - Setea de cunoaștere este justificată. Hrana spiritului este adevărul, fundamentul tuturor adevărurilor este iubirea.
Capitolul 61 - Senei comite o greșeala. Mărturia cutremurătoare a lui Abedam în fața lui Sehel.
Capitolul 62 - Transfigurarea lui Sehel și discursul lui de o profunzime și de o înțelepciune sublimă.
Capitolul 63 - Umilința, gloria supremă a omului. Prețuirea prin iubire. Orgoliul lui Garbiel.
Capitolul 64 - Viziunea lui Horiadel. Ghidul omului - vocea sa interioară.
Capitolul 65 - Horiadel este numit scrib al semnelor și maestru al științei corespondențelor
Capitolul 66 - Discursul lui Abedam referitor la adevărata adorație a lui Dumnezeu. Evanghelia dăruirii juste.
Capitolul 67 - Viziunea interioară a lui Purhal
Capitolul 68 - Mustrarea lui Abedam adresată nesincerității lui Purhal. Explicarea viziunii lui Purhal
Capitolul 69 - Efectul mustrării adresate de Abedam lui Purhal asupra celor prezenți. Abedam întărește inimile înspăimântate
Capitolul 70 - Discursul lui Juribael referitor la măreția omului în calitatea sa de copil al lui Dumnezeu. Viziunea lui Juribael: cercurile din ce în ce mai mari născute din cercul unic al vieții.
Capitolul 71 - Interpretarea dată de Abedam cel Mare viziunii lui Juribael. Secretul viu al smereniei și iubirii de Dumnezeu.
Capitolul 72 - Viziunea lui Oalim. Cele trei inimi, fiecare în interiorul celeilalte
Capitolul 73 - Diversitatea infinită a individualităților spirituale. Viața în lumea spirituală
Capitolul 74 - Învățătura divină trebuie verificată prin mărturia spiritului din interiorul inimii umane.
Capitolul 75 - Viziunea lui Thuarim: testul focului iubirii.
Capitolul 76 - Interpretarea teribilei viziuni a lui Thuarim: marele conflict dintre intelect și inimă
Capitolul 77 - Cum poate fi descoperit cuvântul cel viu. Parabola fecioarei și a pețitorului ei.
Capitolul 78 - Viziunea uriașului Rudomin. Semnificația omului ca și copil al lui Dumnezeu
Capitolul 79 - Educația secretă primită de Rudomin pentru a putea deveni profet. Măreția spiritului uman
Capitolul 80 - Divinitatea oamenilor care au atins statutul de copii ai lui Dumnezeu
Capitolul 81 - Horedon este chemat să își relateze viziunea
Capitolul 82 - Demnitatea și măreția statutului de fiu al lui Dumnezeu
Capitolul 83 - Statutul de fiu al lui Dumnezeu este mai înalt decât prietenia față de Dumnezeu sau decât servitutea față de acesta.
Capitolul 84 - Viziunea lui Jorias, cel de-al zecelea vizionar. Principiul suprem al adevăratei înțelepciuni: iubirea, singura hrană care toate satisface spiritul.
Capitolul 85 - Noul contract pe care îl face Tatăl preasfânt cu copiii săi. Calea înțelepciunii și calea iubirii.
Capitolul 86 - Jorias strălucește în focul iubirii sale. Înțelepciunea, lumina născută din iubire. Universul dinlăuntrul omului.
Capitolul 87 - Discursul despre iubire al lui Jorias.
Capitolul 88 - Domnul îl unește prin căsătorie pe Jorias și pe Besela, fiica lui Pariholi.
Capitolul 89 - Regulile Domnului pentru noii căsătoriți. Cum trebuie îndeplinită corect (și în toată libertatea) voința divină.
Capitolul 90 - Ambițiosul Garbiel este umilit. Domnul doarme afară
Capitolul 91 - Fantomaticul soare al dimineții. Adam se înfurie și rostește un Blestem. Răbdarea și seninătatea divină
Capitolul 92 - Furtuna de dimineață pe înălțimile sacre. Binecuvântarea de dimineață a Domnului.
Capitolul 93 - Grija lui Seth pentru hrănirea celor prezenți. Discursul lui Abedam despre iubirea de aproape. Domnul promite să se întrupeze în linia descendenților lui Seth.
Capitolul 94 - Recunoștința umilă a lui Seth. Seth - fratele Domnului.
Capitolul 95 - Răsăritul soarelui pe culmile munților. Dorința stupidă a lui Adam de a saluta soarele. Mustrarea Domnului
Capitolul 96 - Fenomenele înspăimântătoare din timpul mesei de dimineață. Agitația și anxietatea lui Adam.
Capitolul 97 – Garbiel și Besediel sunt numiți analiști. Cele doua cărți: „Conflictul, mânia și războiul lui Iehova” și „Marea iubire și înțelepciune a lui Iehova, slăvitul Dumnezeu”
Capitolul 98 - Cei doi mesageri descriu marile atrocități petrecute în regiunea dimineții, comise de copiii din ținuturile de jos.
Capitolul 99 - Kisehel și Sethlahem în fața armatei de copii din ținuturile de jos
Capitolul 100 - Puterea iubirii și grația lui Dumnezeu, revărsată asupra lui Corodai, comandantul din ținuturile de jos
Capitolul 101 - Discursul lui Enoh adresat lui Corodai și armatei sale
Capitolul102 - Copiii din ținuturile de jos - prizonieri voluntari ai grației și compasiunii divine. Binecuvântarea părintească a lui Adam
Capitolul 103 - Hrănirea celor sărmani. Seth apare în formă dublă. Domnul binecuvântează masa. Horadal îi mulțumește Domnului.
Capitolul 104 - Hrănirea miraculoasă a oamenilor. Discursul plin de iubire și de recunoștință al lui Horadal. A iubi înseamnă a trăi întru spirit
Capitolul 105 - Discursul lui Adam referitor la natura lui Satan și la iubirea de femei
Capitolul 106 - Un caz în care poligamia este permisă.
Capitolul 107 - Corodai revelează un secret din trecutul său, petrecut la curtea lui Lameh, în orașul lui Enoh
Capitolul 108 - Discursul Domnului referitor la efectul contrar al blestemului și al mâniei.
Capitolul 109 - Numirea lui Horadal ca lider suprem al poporului său. Cele trei semne ale grației dăruite lui Horadal.
Capitolul 110 - Horadal și poporul său se pregătesc de plecare. Discursul de adio al Domnului și recomandarea de a iubi.
Capitolul 111 - Mesagerul Lamel execută o operațiune de salvare. Fata salvată povestește despre ororile din orașul lui Enoh.
Capitolul 112 - Domnul îi însărcinează pe Kisehel și pe Sethlahem să conducă poporul lui Horadal la destinația promisă. Efectul Blestemului și cel al Binecuvântării.
Capitolul 113 - Mustrarea Domnului adresată lui Adam, disperat din cauza prostiei sale.
Capitolul 114 - Viziunea lui Adam: femeia de pe soare care zdrobește capul șarpelui
Capitolul 115 - Slăvirea de către Adam a compasiunii lui Dumnezeu și a manifestării Acestuia sub forma lui Abedam.
Capitolul 116 - Pura, fata din ținuturile de jos, întreabă cine este Abedam.
Capitolul 117 - În Brațele lui Abedam, Pura îl caută pe Cel Preaînalt
Capitolul 118 - Seth cere permisiunea de a-i hrăni pe oameni. Hambarele goale. Binecuvântarea recunoștinței
Capitolul 119 - Rafturile pline ale hambarului lui Seth - rezultatul credinței acestuia. Discuțiile despre Domnul dintre paznici și purtătorii coșurilor. Domnul se revelează pe Sine .
Capitolul 120 - Teama cărăușilor. Pura este neliniștită în fața sfințeniei lui Abedam. Cuvintele liniștitoare ale lui Abedam. Domnul ca Dumnezeu și Părinte
Capitolul 121 - Aranjarea mesei. Discursul Domnului referitor la obstacole și limitări - condiții sine qua non ale vieții.
Capitolul 122 - Marea și exemplara iubire a Purei pentru Domnul. Promisiunea făcută de Acesta Purei
Capitolul 123 - Miracolul întrupării lui Dumnezeu cel infinit. Maria este una cu Pura în spiritul ei
Capitolul 124 - Recunoștința față de Dumnezeu exprimată de inimă și cea exprimată de limbă. Enigma distrugerii continue din lumea naturii. Sublima soluție a Iubirii eterne.
Capitolul 125 - Discursul de mulțumire și recunoștință al lui Enoh. Bucuria de a trăi: cea mai frumoasă expresie de mulțumire adusă Creatorului
Capitolul 126 - Chemarea lui Abedam îl trezește pe placidul Enos. Despre scopul existenței umane
Capitolul 127 - Indolentul Enos respinge viața și laudă non-existența
Capitolul 128 - Uimirea lui Abedam cel Cunoscut în fața negării vieții de către Enos. Cuvintele prin care Domnul îl liniștește pe Abedam cel Cunoscut.
Capitolul 129 - Cântecul poetului Kenan referitor la viață.
Capitolul 130 - Răsplata lui Kenan pentru imnul său: nemurirea. Natura vieții și a morții
Capitolul 131 - Căința lui Enos. Cei care neagă viața se tem de moarte. Despre fructele coapte ale spiritului și despre cele necoapte ale trupului.
Capitolul 132 - Este o eroare să afirmi că lucrurile sunt trecătoare!
Capitolul 133 - Despre natura triplei nașteri. Nașterea fizică corectă.
Capitolul 134 - O evanghelie pentru flecari și pentru lăudăroși.
Capitolul 135 - Procreația în cadrul ordinii divine și în afara acesteia.
Capitolul 136 - Mahalaleel îi mulțumește Domnului pentru lumina primită. Iubirea față de Dumnezeu este mai presus de teama de Dumnezeu, iar lacrimile de bucurie prețuiesc mai mult în fața Domnului decât cele de căință.
Capitolul 137 - Recomandarea Domnului de a iubi și de a fi fericiți. Promisiunea zilei marii eliberări și a mântuirii. Iubirea ca eliberator de sub jugul trupului și al morții
Capitolul 138 - Prin natura sa, omul este atras de-a pururi către Dumnezeu. Aparenta contradicție care există între infinitatea lui Dumnezeu și persoana finită, limitată, a Domnului Abedam.
Capitolul 139 - Gânditorii supersubtili se îndoiesc de natura duală a lui Dumnezeu. Explicațiile lui Abedam aduc lumina asupra acestei chestiuni
Capitolul 140 - Iubirea - singura cale de adorație a Domnului. Pura este supusă unui test al iubirii. Cuvintele de aur ale Purei legate de adevăratul Tată.
Capitolul 141 - Pura și Jared. Supunerea și umilința Purei. Domnul le spune să se odihnească peste noapte[/url]
Capitolul 142 - Masa de luni dimineața. Domnul îi învață pe cei 12 mesageri să scrie și să citească, iar pe frații lui Lameh să prelucreze metalele. Enoh este numit mare preot. Sfaturile Domnului. Binecuvântările Lui și despărțirea de copiii înălțimilor sacre.[/url]
Capitolul 143 - Despre ziua de joi, sau ziua dezbaterilor. Discursul lui Abedam cel Cunoscut despre povara datoriei de învățător[/url]
Capitolul 144 - Enoh explică motivele pentru care sarcina de învățător sau de profet este atât de dificilă[/url]
Capitolul 145 - Sosirea celor doi mesageri. Stânjeneala lui Adam și a lui Abedam cel Cunoscut.[/url]
Capitolul 146 - Discursul plin de înțelepciune al străinului referitor la scopul vizitei sale. Intuiția lui Enoh[/url]
Capitolul 147 - Controversa legată de existența omului supus judecății, prin comparație cu omul perfect liber. Stânjeneala lui Enoh[/url]
Capitolul 148 - Insistența străinului. Răspunsul evaziv al lui Enoh. Contraargumentul străinului. Enoh se simte din nou stânjenit[/url]
Capitolul 149 - Misiunea divină înseamnă smerire în fața lui Dumnezeu și a lumii. Discursul lui Enoh referitor la diferența care există între viața trăită întru Dumnezeu și cea a omului obișnuit. Străinul întreabă care este diferența între o ființă creată și un copil al lui Dumnezeu.[/url]
Capitolul 150 - Abedam cel îndrăzneț este umilit de străin[/url]
Capitolul 151 - Marea înțelepciune a străinului. Omul este predestinat independenței spirituale. Judecarea credinței oarbe și a celei în fața autorității.[/url]
Capitolul 152 - Uimit, Enoh recunoaște marea înțelepciune a discursului străinului. Parabola celor doi oameni satisfăcuți și a sutelor de înfometați.[/url]
Capitolul 153 - Reflecțiile lui Enoh referitoare la înțelepciunea străinului. Visul lui Abedam și marea sa intuiție[/url]
Capitolul 154 - Dialogul lui Enoh cu celălalt străin. Enoh și Adam sunt puși în încurcătură.[/url]
Capitolul 155 - Cuvintele tăioase ale lui Adam și izgonirea străinului. Acesta își revelează identitatea.[/url]
Capitolul 156 - Discursul lui Abba referitor la relația dintre Tată și copiii Săi Nu există decât UN SINGUR Dumnezeu și UN SINGUR părinte.[/url]
Capitolul 157 - Tatăl preasfânt este înconjurat de copiii Săi. Adam îl recunoaște în cel de-al doilea străin pe Abel. Încercarea inutilă a Marelui Mincinos, Satan, de a se opune Domnului.[/url]
Capitolul 158 - Avertismentul lui Abba referitor la viclenia și răutatea lui Satan. Slăbiciunea lui Satan. Feriți-vă de voi înșivă!.[/url]
Capitolul 159 - Misiunea lui Abel de a coborî printre predicatorii păcătoși din orașul lui Enoh. Pericolul trupului femeiesc[/url]
Capitolul 160 - Îndoielile celor patru veniți din regiunea de miazăzi. Enoh pretinde că îl repudiază pe Dumnezeu. Efectul discursului său[/url]
Capitolul 161 - Enoh îi sfătuiește pe cei patru să caute adevărul și să îl recunoască singuri pe Dumnezeu.[/url]
Capitolul 162 - Cei patru se sfătuiesc între ei.[/url]
Capitolul 163 - Disputa dintre cei patru și Enoh.[/url]
Capitolul 164 - Viziunea perfectă asupra lui Dumnezeu. Înțelepciunea - fructul unei inimii vii .[/url]
Capitolul 165 - Tripla natură a lui Abedam cel Mare și natura lui Enoh - ca instrument al Domnului[/url]
Capitolul 166 - Diferența care există între rigoarea intelectului și înțelepciunea inimii.[/url]
Capitolul 167 - Cuvântul lui Dumnezeu este precum apa cea vie. Parabola apei de ploaie, care este mai bună pentru plante decât apa de izvor[/url]
Capitolul 168 - Cei patru înțelepți ai lumii îl recunosc în străin pe Domnul. Înțelepciunea și iubirea - drumul cel lung și drumul cel scurt pentru căutătorii lui Dumnezeu[/url]
Capitolul 169 - Iubirea - adevărata ofrandă și adevărata formă de adorație. Domnul devine din nou invizibil.[/url]
Capitolul 170 - Rugămintea stupidă a lui Adam, adresată lui Enoh, de a ține un discurs referitor la Domnul, care a dispărut de puțin timp. Răspunsul corect al lui Enoh.[/url]
Capitolul 171 - Umplerea miraculoasă a hambarelor lui Seth[/url]
Capitolul 172 - Prima biserică de pe pământ. Cei șapte mesageri coborâți din munți au ajuns în palatul lui Lameh din orașul lui Enoh[/url]
Capitolul 173 - Cel de-al treilea nivel ai palatului lui Lameh; obstacolele de pe acest nivel în calea celor trei mesageri.[/url]
Capitolul 174 - Sethlahem le vorbește despre căință femeilor decăzute de pe cel de-al treilea nivel. Fetele de pe primele două nivele povestesc despre salvarea lor miraculoasă[/url]
Capitolul 175 - Discursul lui Lameh și sarcina pe care le-a dat-o fetelor salvate. Cei trei mesageri își continuă drumul către camera lui Lameh. Furia neputincioasă a lui Lameh[/url]
Capitolul 176 - Discursul ferm adresat de Kisehel înrăitului tiran. Încăpățânatul Lameh este silit de Kisehel să asculte.[/url]
Capitolul 177 - Cuvintele pline de forță adresate de Kisehel lui Lameh. Conduși de cei trei mesageri, Lameh și garda sa de corp ajung la locul de execuție[/url]
Capitolul 178 - Judecata aspră a curtezanelor lui Lameh[/url]
Capitolul 179 - Kisehel pune la încercare pretinsa divinitate a lui Lameh, care este redus la smerenie.[/url]
Capitolul 180 - Încăpățânarea și sfidarea lui Lameh. Discursul tăios al lui Kisehel și răspunsul arogant al lui Lameh.[/url]
Capitolul 181 - Dialogul dintre Kisehel și lăudărosul Lameh. Lameh este silit să stea singur timp de trei zile în locul de execuție din afara orașului[/url]
Capitolul 182 - Kisehel, Sethlahem și Joram îi vizitează pe cei patru frați bolnavi. Spiritul lui Abel îl învață pe Kisehel importanța virtuții răbdării. Vindecarea celor patru bolnavi.[/url]
Capitolul 183 - Despre puterea rugăciunii rostite din inimă. Efectul pozitiv al postului pe care Lameh a fost silit să îl țină. Căința lui Lameh și grația Domnului.[/url]
Capitolul 184 - Recunoștința exprimată de gură și recunoștința inimii. Lameh cel recent convertit dorește să curețe tăblița din piatră.[/url]
Capitolul 185 - Lameh recunoaște și laudă iubirea părintească a lui Dumnezeu și bunătatea acestuia. Căința și iubirea celui convertit transformă murdăria păcatului în aur curat.[/url]
Capitolul 186 - Sarcina pe care i-o dă Kisehel lui Lameh: aceea de a construi un templu în care să fie depozitată prețioasa tăbliță sacră[/url]
Capitolul 187 - Mesajul lui Lameh către poporul său. Soldații neascultători ai lui Lameh. Masa miraculoasă îi întărește pe soldați.[/url]
Capitolul 188 - Kisehel îl învață pe Lameh cum trebuie prelucrat aurul brut. Este chemat Thubalkain[/url]
Capitolul 189 - Masa luată pe locul în care urma să fie construit Templul. Discursul lui Kisehel referitor la destinul femeii. Discursul liniștitor adresat de Sethlahem fetelor și femeilor[/url]
Capitolul 190 - Sarcina trasată de Sethlahem femeilor și fetelor. Sosirea lui Thubalkain. Kisehel are un dialog cu necioplitul Thubalkain[/url]
Capitolul 191 - Necioplitul Thubalkain este paralizat de puterea voinței lui Kisehel, învățând astfel arta politeții și a bunului simț.[/url]
Capitolul 192 - Viclenia lui Thubalkain este dată în vileag de Kisehel[/url]
Capitolul 193 - Thubalkain își recunoaște greșeala, se călește și este eliberat. Dorința lui Thubalkain și promisiunea lui Kisehel.[/url]
Capitolul 194 - Rugăciunea corectă și emoționantă a lui Thubalkain. Rugăciunea de recunoștință a lui Kisehel. Dintre nori se aude vocea Tatălui[/url]
Capitolul 195 - Thubalkain începe pregătirile pentru săpături. Intrarea în reședința lui Lameh.[/url]
Capitolul 196 - Pregătirile pentru festin. Așezarea tăbliței sacre în camera tronului. Discursul lui Kisehel referitor la puterea vindecătoare a adevărului[/url]
Capitolul 197 - Adorația sinceră a lui Lameh față de Dumnezeu. Uimirea lui Thubalkain. Cuvintele rostite de Kisehel pe tema focului purificator al iubirii.[/url]
Capitolul 198 - Discursul victorios al lui Lameh și mărturisirea sa plină de smerenie. Răspunsul lui Kisehel.[/url]
Capitolul 199 - Apariția amăgitoare a falsei Naeme. Lameh și Thubalkain se zbat între tentație și îndoială[/url]
Capitolul 200 - Demascarea falsei Naeme[/url]
Capitolul 201 - Discursul lui Kisehel referitor la frăția și la egalitatea dintre oameni. Despre adevărata regalitate.[/url]
Capitolul 202 - Festinul din sala de mese. Thubalkain își alege o mireasă și se căsătorește cu ea[/url]
Capitolul 203 - Zvonurile din oraș. Discursul plin de forță al lui Kisehel adresat lui Lameh și nuntașilor speriați.[/url]
Capitolul 204 - Confruntarea cu rebelii.[/url]
Capitolul 205 - Lameh și Thubalkain îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea revărsată asupra lor. Discursul lui Kisehel referitor la tentațiile la care este supus omul.[/url]
Capitolul 206 - Îndoielile lui Lameh referitoare la natura dorinței și a tentației. Kisehel explică liberul arbitru al omului cu ajutorul unui exemplu[/url]
Capitolul 207 - Lameh continuă să fie trist la gândul că omul nu poate face nimic care să aibă valoare în fața lui Dumnezeu. Kisehel îi explică faptul că singura cale care poate conduce la iubirea cea pură este umilința.[/url]
Capitolul 208 - Jurământul lui Lameh și contractul de iubire cu Domnul. Mărturia lui Kisehel în fața marelui dușman invizibil al vieții, Satan.[/url]
Capitolul 209 - Vizita la șantierul de construcție a templului. Eforturile binecuvântate de Dumnezeu ale lucrătorilor lui Thubalkain. Activitatea - un instrument de prezervare și de consolidare a vieții.[/url]
Capitolul 210 - Sosirea muncitorilor chemați pentru construirea templului. Viziunea lui Mura, constructorul-șef. Răsplătirea și numirea lui în calitate de șef al șantierului de către Lameh.[/url]
Capitolul 211 - Dorința lui Mura de a înțelege. Lameh îl sfătuiește să fie răbdător. Adevăratul jalon al templului[/url]
Capitolul 212 - Instrucțiunile date de Mura meșterilor constructori. Indicațiile lui Kisehel referitoare la modul corect de a conduce un stat și trimiterea celor cinci mesageri către celelalte orașe.[/url]
Capitolul 213 - Kisehel și Lameh pe străzile orașului lui Enoh. Vizita la Muntele Șerpilor și curățarea acestuia de către Kisehel.[/url]
Capitolul 214 - Minunata panoramă vizibilă din vârful muntelui șerpilor. Corespondența spirituală a actului de curățare a muntelui de șerpi[/url]
Capitolul 215 - Relația care există între iubire și credință, și cea dintre iubire și cunoaștere. Parabola fecioarei și a celor doi pețitori.[/url]
Capitolul 216 - Recunoașterea de sine a lui Lameh. Iubirea – calea corectă către Dumnezeu. Dorința lui Lameh de a asculta o nouă parabolă este refuzată cu înțelepciune de Kisehel[/url]
Capitolul 217 - Marea adunare din fața palatului regal. Discursul lui Lameh adresat poporului său. Excelentul discurs al bătrânului necunoscut adresat oamenilor[/url]
Capitolul 218 - Vorbitorul necunoscut își dezvăluie identitatea, dovedindu-se a fi marele preot Enoh. Iubirea arzătoare a lui Lameh față de Domnul.[/url]
Capitolul 219 - Adorarea Numelui sacru înscris pe tăblița de aur din camera tronului lui Lameh. Discursul lui Enoh referitor la iubire ca singură modalitate de adorație a lui Dumnezeu.[/url]
Capitolul 220 - În calitatea Sa de iubire și înțelepciune infinită, Dumnezeu este adevărul suprem. Destinul omului[/url]
Capitolul 221 - Masa comună. Este anunțată terminarea templului. Răsplata constructorului-sef. Discursul lui Enoh adresat meșterilor[/url]
Capitolul 222 - Respectul exagerat al lui Thubalkain față de Enoh. Discursul lui Enoh referitor la adevăratul respect și la căsătoria dintre rude. Noaptea sfântă petrecută pe muntele curățat.[/url]
Capitolul 223 - Vântul puternic și marea de foc. Vocea Domnului se aude de deasupra cercului de foc. Răsare soarele și apare un nou vizitator venit din munți.[/url]
Capitolul 224 - Discursul lui Enoh, plin de o iubire arzătoare față de Tatăl preasfânt. Tatăl preasfânt aprobă extazul plin de iubire al lui Enoh. Convertirea lui Lameh - o mărturie a puterii iubirii divine.[/url]
Capitolul 225 - Lameh întreabă care este numele tânărului necunoscut. Kisehel îi dă un răspuns evaziv. Discursul tânărului adresat poporului[/url]
Capitolul 226 - Lameh intră în camera tronului alături de Tatăl preasfânt, pe care nu L-a recunoscut încă. Domnul este simultan cheia și poarta.[/url]
Capitolul 227 - Micul dejun din marea sală de mese a lui Lameh. Lameh este numit preot al poporului său. Discursul lui Enoh referitor la preoție și la regalitate. Lipsa rugăciunii de dinaintea mesei. Tatăl preasfânt își revelează identitatea în fața lui Lameh.[/url]
Capitolul 228 - Discursul Domnului referitor la adevărata devoțiune față de Dumnezeu[/url]
Capitolul 229 - Întrebarea lui Lameh referitoare la expresia fizică a sentimentelor. Orice face iubirea pură este justificat în fața lui Dumnezeu[/url]
Capitolul 230 - Solicitarea prostească a lui Lameh de a primi legi pe care să le respecte. Revelația Domnului referitoare la judecata legii și la libertatea oferită de iubire[/url]
Capitolul 231 - Teama prostească a lui Lameh că Domnul s-ar putea mânia pe el. Revelațiile Domnului referitoare la „mânia” lui Dumnezeu[/url]
Capitolul 232 - Adevărata iubire față de Dumnezeu. Parabola prințului și a copiilor săi.[/url]
Capitolul 233 - Discursul inspirat al lui Lameh referitor la adevăratul sacrificiu al inimii. Lameh îl roagă pe Domnul să-i spună ce s-a întâmplat cu cei doi fii dispăruți ai săi, Jubal și Jabal. Cuvintele de alinare ale Domnului.[/url]
Capitolul 234 - Încercarea zadarnică a lui Lameh de a duce tăblița foarte grea. „Fără Mine - nu puteți face nimic; alături de Mine - puteți face orice!”.[/url]
Capitolul 235 - Discursul Domnului referitor la povara legii. De ce nu va putea împlini niciodată omul în totalitate o lege divină? Porunca smereniei inimii și a iubirii.[/url]
Capitolul 236 - Marea mulțime strânsă în afara palatului. Tulburarea lui Lameh. Iubirea și răbdarea - principalele chei împotriva obstacolelor.[/url]
Capitolul 237 - Lameh se simte din nou tulburat din cauza mulțimii. Fericirea și beatitudinea - destinul omului.[/url]
Capitolul 238 - Splendoarea și aranjamentul interior al templului. Ordinea serviciului religios[/url]
Capitolul 239 - Neliniștea și tristețea lui Lameh în fața altarului. Explicațiile Domnului referitoare la ordinea din templu îl liniștesc pe Lameh. Binecuvântarea altarului.[/url]
Capitolul 240 - Apariția celor doi heruvimi lângă altar și a norului luminos deasupra acestuia. Uimirea lui Enoh în fața sublimei ordini instituite de Domnul în ținuturile de jos și explicațiile Domnului. Domnul redevine invizibil.[/url]
Capitolul 241 - Discursul lui Enoh referitor la inutilitatea credinței și iubirii față de Dumnezeu, atunci când acestea devin obligatorii prin prezența vizibilă a Domnului. Natura umilinței.[/url]
Capitolul 242 - Discursul lui Enoh adresat lui Lameh, referitor la activitatea sa ca preot al templului. Regulile de examinare a vizitatorilor în curtea interioară a templului[/url]
Capitolul 243 - Uimirea lui Lameh în fața splendorii templului. Incapacitatea lui de a înțelege corespondența spirituală a structurii templului. Enoh vorbește despre necesitatea ca marele preot al templului să fie învățat direct de Dumnezeu[/url]
Capitolul 244 - Alaiul se întoarce în oraș. Tumultul. Sfatul bun al lui Enoh și explicația rațională a lui Lameh adresata poporului.[/url]
Capitolul 245 - Discursul lui Enoh referitor la natura hranei. Un sfat legat de moderație.[/url]
Capitolul 246 - Lameh dă dispoziție ca săracii orașului și deținuții să fie hrăniți într-un festin al iubirii. Uimirea lui Brudal, cel care servește la masă. Familia închisă a acestuia[/url]
Capitolul 247 - Dialogul dintre Enoh și Lameh referitor la întârzierea mesei. Enoh îi explică lui Lameh corespondențele spirituale ale templului și ale interiorului acestuia.[/url]
Capitolul 248 - Adunarea slăviților oaspeți în marea sală a tronului. Fructele miraculoase de pe mese. Sediul și originea răului din inima omului[/url]
Capitolul 249 - Cina festivă. Cearta dintre săracii care au ajuns prea târziu și servitorii lui Lameh. Unul dintre săraci, pe jumătate gol, se dovedește a fi Domnul însuși.[/url]
Capitolul 250 - Enoh și Domnul - în forma omului sărman. Despre esența divinității atotputernice și despre sărăcia Tatălui[/url]
Capitolul 251 - Profunda emoție a lui Enoh la auzul sărăciei voluntar acceptate a Tatălui. Revelarea măreției iubirii părintești a Domnului pentru copiii Săi. Indicii referitoare la întruparea Domnului și la moartea Sa pentru ispășirea păcatului originar.[/url]
Capitolul 252 - Enoh își exprimă îndoielile cu privire la moartea mântuitoare a Domnului. Marea revelație a Domnului referitoare la esența iubirii lui Dumnezeu, a vieții, luminii și înțelepciunii divine. Despre Omul-Dumnezeu Iisus - Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup[/url]
Capitolul 253 - Îndoielile și diferitele opinii ale oaspeților referitoare la misteriosul om sărman.[/url]
Capitolul 254 - Oaspeții sărmani au suspiciuni în ceea ce îl privește pe Lameh. Sfatul bun al Domnului și discursul fratern adresat de Lameh oaspeților sărmani.[/url]
Capitolul 255 - Lameh se adresează mulțimii în calitate de rege. El le vorbește oamenilor despre prezența vizibilă a Tatălui în persoana omului sărman. Discursul amenințător al câtorva oaspeți increduli. Mustrarea Domnului adresată acestora.[/url]
Capitolul 256 - Lameh argumentează în fața incredulilor divinitatea omului sărman. Viziunea unilaterală a incredulilor despre Dumnezeu[/url]
Capitolul 257 - Discuția Domnului cu raționaliștii orbi, excesiv de subtili. Iubirea smerită față de Dumnezeu - singura cale către lumină. Ghidarea spirituală a umanității și evoluția el către libertatea voinței[/url]
Capitolul 258 - Incredulii se sfătuiesc între ei. Discursul plin de iubire și de înțelepciune al unuia dintre ei, care L-a recunoscut pe Tatăl dincolo de masca Sa de om sărman[/url]
Capitolul 259 - Toți incredulii îl recunosc pe Tatăl. Discursul Domnului referitor la diferitele viziuni pe care le au oamenii asupra lui Dumnezeu și la cauzele acestora[/url]
Capitolul 260 - Discursul raționalistului orb din punct de vedere spiritual[/url]
Capitolul 261 - Răspunsul Domnului: lipsa umilinței, a iubirii și a intenției curate sunt cauzele orbirii celui incredul. Este imposibil să descoperi lumina pe calea rațiunii.[/url]
Capitolul 262 - Discuția dintre incredulul mustrat și unul din prietenii săi[/url]
Capitolul 263 - Sfătuit de prietenul său, incredulul avansează pe calea recunoașterii Domnului[/url]
Capitolul 264 - Teama lui Terhad cel nou convertit în fața Domnului. Cuvintele clarificatoare și de alinare ale Acestuia adresate celui temător[/url]
Capitolul 265 - Discursul inspirat al lui Terhad și declarația sa de iubire, plină de ardoare, pentru Domnul. Domnul se simte mișcat și face o mare promisiune în ceea ce privește misiunea spirituală a pământului[/url]
Capitolul 266 - Mărturia Domnului adresată lui Terhad. Despre judecată și despre modul în care poate fi prevenită aceasta. Terhad este numit gardian-șef al curții interioare a templului.[/url]
Capitolul 267 - Nemulțumiții plini de gelozie. Replica Domnului adresată nemulțumiților.[/url]
Capitolul 268 - Recunoștința exprimată de Lameh pentru numirea lui Terhad ca gardian-șef al curții interioare a templului. Planul Domnului de construire a unui templu pe muntele curățat de șerpi. Domnul devine din nou invizibil[/url]
Capitolul 269 - Discursul înțelept al lui Enoh referitor la natura lui Dumnezeu și la viziunea spirituală corectă. Vocea Domnului în inima omului. Avertismentul împotriva falșilor profeți[/url]
Capitolul 270 - Oaspeții se odihnesc peste noapte în casa lui Lameh. Răspunsul glorios al Tatălui adresat lui Lameh și referitor la tăcerea interioară din timpul rugăciunii.[/url]
Capitolul 271 - Serviciul de dimineață al lui Enoh și discursul adresat fraților săi. Ofranda spirituală arsă pe muntele curățat de șerpi[/url]
Capitolul 272 - Masa de dimineață și despărțirea de săracii binecuvântați. Cuvintele de rămas bun ale lui Enoh adresate lui Lameh și dispariția lui subită.[/url]
Capitolul 273 - Enoh și cei șapte mesageri pe drumul către înălțimile sacre. Aventura cu dragonul. Discursul mincinos al dragonului despre Dumnezeu și creația Sa[/url]
Capitolul 274 - Dialogul lui Enoh cu dragonul. Dispariția dragonului.[/url]
Capitolul 275 - Efectul hipnotic al discursului dragonului asupra celor șapte mesageri. Enoh demonstrează falsitatea minciunilor dragonului prin explicațiile sale pline de înțelepciune. De ce este tentat omul[/url]
Capitolul 276 - Sosirea și primirea pe înălțimile sacre. Mustrarea lui Enoh adresata lui Kisehel, care se teme de Domnul. Uranion întreabă ce s-a întâmplat în ținuturile de jos. Enoh dă raportul[/url]
Capitolul 277 - Adam și patriarhii îi salută pe mesagerii întorși acasă. Adam îi pune o sumedenie de întrebări lui Enoh. Acesta îi recomandă să aibă răbdare. Pura și Naeme se întâlnesc cu un necunoscut venit din regiunea de miazăzi[/url]
Capitolul 278 - Străinul discută cu Pura, Naeme și Ghemela, despre procreație. Celelalte femei sunt îngrozite[/url]
Capitolul 279 - Răspunsul bine intenționat al lui Uranion adresat femeilor isterizate. Ghemela și străinul. Necunoscutul își revelează Identitatea divină. Scena de iubire din vârful dealului stârnește țipetele femeilor. Enoh și Domnul[/url]
Capitolul 280 - Întrebarea plină de curiozitate a lui Adam și răspunsul lui Enoh. Domnul o cheamă pe Purista în vârful dealului. Mânia femeilor. O evanghelie a femeilor, rostită de Eva. Enoh și Sehel. Transfigurarea lui Sehel[/url]

Casa (Gospodăria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - Iubirea și binecuvântarea Tatălui Ceresc ca semn al prezenței sale spirituale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 15:46 View PostDownload Post

Capitolul 1
Iubirea și binecuvântarea Tatălui Ceresc ca semn al prezenței sale spirituale
(7 ianuarie 1842)

1. Și Abedam i-a întrebat: „Ascultați-Mă. Am constatat cu plăcere că Mi-ați dăruit inimile voastre, într-adevăr, aceasta este calea ideală pentru voi. Dar trebuie să știți că - de dragul libertății voastre - nu voi putea rămâne printre voi în forma Mea prezentă, de Părinte vizibil, ci va trebui să vă părăsesc.

2. Cum vă veți mai ridica și cum veți acționa în numele Meu atunci când Eu nu voi mai păși în mijlocul vostru și când veți avea nevoie de sprijinul puterilor superioare?

3. Cine vă va feri de dușmani și cine va alunga obstacolele din calea voastră? Cine vă va proteja inimile de încercările malefice ale lumii exterioare dacă nu va exista nimeni printre voi care să dispună de această putere superioară, lăsată vouă, tuturor, de către Mine, ca un mijloc de protecție atotputernică împotriva tuturor persecuțiilor și tentațiilor șarpelui?

4. Gândiți-vă la ce v-am întrebat și răspundeți-Mi. Amin”.

5. Toți cei de față au răspuns într-un glas: „O, Emanuel, cuvintele Tale sunt mai mult decât adevărul curat; o, Abba, ele sunt iubire pură!

6. De aceea, chiar dacă ochii Tăi fizici nu ne vor mai putea binecuvânta, așa cum se întâmplă acum, o, Tată preasfânt, când Te putem vedea în persoană, suntem convinși, o, Abba, că iubirea Ta pentru noi nu va dispărea odată cu prezența Ta vizibilă. Cu siguranță ne vei permite nouă, sărmanii Tăi copii, să ne încălzim inimile la flacăra iubirii Tale infinite, părintești.

7. O, Abba! Te implorăm să rămâi în eternitate Tatăl nostru și să nu-Ți retragi niciodată mâna binecuvântată de deasupra noastră, în acest fel, vom dobândi suficientă putere pentru a rezista și pentru a cuceri complet toate tentațiile și toate pericolele acestei lumi.

8. Ca întotdeauna, facă-se voia Ta sfântă, acum și de-a pururi! Amin”.

9. Profund mișcat, Abedam a exclamat: „Adevăr, adevăr vă spun, odată ce ați dobândit iubirea Mea, ați dobândit totul, mai mult chiar decât ar putea înțelege toți cei din Ceruri!

10. Voi ați ales răsplata supremă, pe care nimeni nu v-o va mai lua, acum și de-a pururi.

11. Adevăr, adevăr vă spun, cel care va rămâne cu credință întru iubirea Mea nu va cunoaște moartea, care va fugi de el așa cum zăpada se retrage în fața razelor fierbinți ale soarelui de vară.

12. De aceea, voi rămâne alături de voi, acum și de-a pururi, prin iubirea Mea. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Principala preocupare a patriarhilor: câștigarea iubirii și grației Tatălui Ceresc.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 15:53 View PostDownload Post

Capitolul 2
Principala preocupare a patriarhilor: câștigarea iubirii și grației Tatălui Ceresc.
(8 ianuarie 1842)

1. Și toți s-au bucurat peste măsură, mulțumindu-i lui Abedam în inimile lor pentru promisiunea făcută, mai presus decât oricare alta, căci ea includea viața adevărată și puterea superioară care permite cucerirea victoriei supreme.

2. Perfect conștienți de acest lucru, patriarhii au început să cultive cu ardoare iubirea pentru Dumnezeu. Unica lor preocupare a devenit aceea de a-Mi câștiga iubirea și grația asociată cu ea, aceasta fiind singura școală de care aveau nevoie și unica menire a vieții lor pământești. Așa se explică de ce până și copiii lor cu vârste cuprinse între șase și zece ani erau infinit mai înțelepți și mai sensibili decât oamenii care trăiesc în actuala epocă întunecată și cu adevărat abominabilă în ochii Mei, și care se consideră mari savanți, deși nu cunosc aproape nimic în plus decât știau copiii care sugeau în acele timpuri la sânul mamei.

3. Căci laptele matern din acele timpuri conținea mai multă substanță - chiar într-un sens material - decât conțin astăzi marile biblioteci mâncate de molii ale savanților voștri. Și mai pretindeți că trăiți în Epoca Luminii!

4. Ce conține laptele matern la ora actuală? Mai bine nu vă spun! - O, ce diferență există între femeile care trăiau în acele timpuri și cele de astăzi!

5. Adevăr vă spun, cu greu vei găsi astăzi o singură femeie care să nu comită într-o singură secundă o sută de păcate mortale, din cauza vanității ei și a iubirii pentru lucruri sordide. Ascultați ce vă spun!

6. Cum poate fi etichetat modul aberant al femeilor de a se îmbrăca, îndeosebi atunci când ies în public?

7. Nu vreau să intru în detalii, dar vă pot spune că pe timpul lui Enoh, chiar și în zilele din urmă, când depravarea atinsese cote maxime, până și cea mai decăzută prostituată se îmbrăca cu mai multă modestie, acoperindu-și părțile intime mai bine decât o fac astăzi femeile cele mai smerite!

8. Chiar și atunci când avea relații cu un bărbat, abandonându-se lui, prostituata din acele timpuri își păstra trupul acoperit, astfel încât păcătosul să nu poată vedea nimic mai mult din trupul ei decât partea pentru care venise la ea.

9. În schimb, în zilele acestea, până și fetele de numai zece ani sunt conștiente de farmecele lor fizice, privindu-se în neștire în oglindă. După ce cresc și se dezvoltă plenar, ele ies pe jumătate dezbrăcate, dacă așa o cere moda și dacă autoritățile permit acest lucru.

10. Chiar dacă nu îndrăznesc întotdeauna să facă deschis anumite lucruri, ele le comit oricum în inima lor, făcând tot felul de planuri și inventând tot felul de subterfugii pentru a-i atrage în mrejele lor pe bărbați.

11. Adevăr, adevăr vă spun, o femeie care trăiește în aceste timpuri este mai rea decât o sută de mii dintre cei mai cumpliți diavoli din iadul cel mai de jos. Cel puțin, ei fug atunci când aud numele Meu, dar o asemenea femeie nu face decât să râdă de Mine și de numele Meu, fără să îngenuncheze în fața Mea, așa cum se cuvine, ca să nu mai vorbim de numele Meu, în fața căruia toate cerurile, toate lumile și toate iadurile trebuie să se încline cu respect.

12. Adevăr, adevăr vă spun - așa cum le-am spus multora dintre voi în aceste timpuri, fie deschis, prin cuvinte directe, fie în secret, în inimile lor: ar fi mai bine ca femeile de astăzi să fie posedate de zece milioane de demoni, căci de aceștia s-ar mai putea elibera! Puterea numelui Meu este suficient de mare pentru a-i scoate instantaneu pe aceștia din trupurile și din sufletele lor.

13. În schimb, predicați-i în numele Meu, timp de zece ani, unei femei din aceste timpuri, și vă asigur că ea nu va renunța la o singură iotă din nerușinarea ei, din iubirea de podoabe, din vanitatea și din dorința ei de seducție.

14. Credeți cumva că aceste ființe vor ajunge vreodată în iad, fie el și cel mai de jos? Vă înșelați. Oricât de cumplit ar fi acolo, aceste locuri ar fi mult prea bune pentru asemenea ființe, căci acolo toți demonii și toți diavolii fug atunci când aud numele Meu și cad la pământ în fața îngerilor trimiși să îi pedepsească. Credeți că aceste creaturi terestre care trăiesc printre voi ar face vreodată la fel?

15. De aceea, vă asigur că cu ele voi proceda altfel, într-o manieră de care nu au auzit nici chiar cei mai presus dintre îngeri.

16. Vă asigur că dacă își vor încheia mizerabila viață pământească fără nici o încercare de îmbunătățire și fără nici un fel de căință din partea lor, vor avea parte de mânia Mea în toată plenitudinea ei.

17. O, pura Mea Ghemela, ce diferență imensă există între tine și femeile din timpurile acestea! Ce abis între două infinități!

18. Tu, o, Ghemela, sălășluiești în inima Mea. Dar aceste femei care își bat joc de Mine s-au rătăcit atât de departe încât mâna Mea, oricât de departe s-ar întinde, nu mai poate ajunge la ele. Iată, ele s-au rătăcit într-o a doua infinitate, da, în infinitatea mâniei Mele cele mai severe.

19. Dar să nu mai vorbim despre aceste lucruri, - căci nu a sosit încă timpul mâniei Mele.

20. Să revenim așadar la timpurile bune de altădată.

21. Când Abedam cel Mare a văzut inimile lor pline de recunoștință, El s-a simțit din nou mișcat și le-a spus:

22. „Adevăr, adevăr vă spun, vouă, celor care de acum înainte sunteți copiii Mei aleși. - Niciodată nu vă voi pedepsi!

23. Atâta vreme cât veți fi orientați în inimile voastre către Mine, Eu voi fi alături de voi, binecuvântându-vă cu iubirea Mea pe fiecare în parte, direct proporțional cu iubirea voastră pentru Mine, și implicit pentru frații voștri. Cei ale căror inimi vor tânji după Mine Mă vor putea vedea de-a pururi, îndeosebi dacă și-au păstrat inimile pure încă de la începutul vieții lor și dacă nu au cedat tentațiilor acestei lumi.

24. Amintiți-vă de această promisiune în inimile voastre, căci ea vă va dărui o putere invincibilă, în fața căreia întreaga lume naturală vi se va supune.

25. În schimb, dacă vă veți rătăci, încălcând promisiunea făcută, vă veți pierde treptat puterea, în funcție de gradul de rătăcire a fiecăruia, îndepărtându-vă din ce în ce mai tare de Mine. Să nu vă mirați atunci că urechile Mele vor rămâne surde la rugăciunile voastre.

26. Urmați acest sfat și meditați profund în inimile voastre asupra Celui care a rostit aceste cuvinte. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Lameh și Ghemela sunt uniți de Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 16:02 View PostDownload Post

Capitolul 3
Lameh și Ghemela sunt uniți de Domnul
(10 ianuarie 1842)

1. După acest discurs, Abedam cel Mare l-a chemat în fața Lui pe Lameh și i-a prezentat-o pe Ghemela, după care a întrebat-o pe aceasta:

2. „Preaiubita Mea Ghemela, privește-l pe acest bărbat. Numele său este Lameh, și la fel ca și tine, el este plin de o iubire pură, arzătoare, pentru Mine. Iată, ți-l voi dărui ție pe acest bărbat, căci știu foarte bine că nu te va atinge până când nu-l voi conduce Eu către tine.

3. De aceea, nu trebuie să-ți fie teamă de nimic, căci inima lui este la fel de pură și de castă ca a ta. Știu că tu nu tânjești după el în inima ta, care este plină de iubire numai pentru Mine, dar te asigur că la fel este și el. Privește, așa cum tu simți nevoia să fugi de el, la fel simte și el nevoia să fugă de tine.

4. După cum vezi, el este în toate privințele la fel ca tine. Exact ca și tine, a plâns și el cu lacrimi fierbinți de iubire la pieptul Meu.

5. Deși este încă foarte tânăr, dispune de cea mai înaltă înțelepciune de care este capabil un om liber, iar acum, datorită imensei lui iubiri pentru Mine, a fost înzestrat și cu o mare putere.

6. Dacă dorești să te convingi de iubirea lui pentru Mine și de înțelepciunea lui născută din Mine, ai îngăduința Mea să-i pui orice întrebare dorești, iar el îți va răspunde din inima sa.

7. Întreabă-l așa cum M-ai întreba pe Mine”.

8. Ghemela a rămas însă cutremurată în fața lui Lameh, și fără să îndrăznească să-l privească, i-a răspuns lui Abedam:

9. „O, preaiubitule Iehova, după cum vezi nu pot rosti nici un cuvânt, căci îmi este foarte teamă de el.

10. Dacă dorești să-ți fiu pe plac, mult iubitul meu Iehova, eliberează inima mea de această teamă!

11. Eu, Ghemela, care te iubesc mai presus de orice, mă supun Ție, atâta vreme cât aceasta este voia Ta”.

12. Atunci, Abedam a atins-o și i-a spus: „Pură Ghemela, facă-se voia ta, în conformitate cu iubirea ta pentru Mine. Amin”.

13. Inima Ghemelei a simțit atunci o căldură ușoară. Ea a simțit cum teama îi dispare, și privindu-l cu curaj pe Lameh, l-a întrebat:

14. „Lameh, crezi că în afară de iubirea ta pentru Iehova, ai mai putea avea puțină iubire și pentru mine, o sărmană servitoare prin comparație cu ascendența ta măreață?

15. Crezi că ai putea face acest lucru? Căci iată, eu nu doresc să-L iubesc decât pe Iehova, și abia apoi pe toți ceilalți, cu condiția ca ei să fie integrați în grația Lui și să-mi servească drept ghizi pe cale. Ești bun să răspunzi la această întrebare pe care ți-am pus-o cu inima curată?”

16. Lameh s-a prăbușit atunci la picioarele lui Abedam și a spus, cu vocea înecată în lacrimi: „O, Abba Emmanuel Abedam, preasfântul și, mai presus de orice, mult iubitul meu Părinte!

17. Oare am greșit în fața Ta de dorești să mă pedepsești acum?

18. Nu știu cine este această Ghemela, dar te asigur că nu am tânjit niciodată după ea sau după vreo altă creatură de sex feminin. Inima mea a fost întotdeauna orientată exclusiv către Tine. Toți strămoșii mei, începând cu Set și până la tatăl trupului meu, Methuselah, știu acest lucru.

19. O, Abba Emmanuel! Dacă am greșit cu ceva în fața ochilor Tăi atoateștiutori, ai milă de mine și ridică această povară cumplită de pe umerii mei. Îngăduie-mi să nu răspund la această întrebare, care, deși izvorăște din dorința cea mai pură, a fost rostită totuși de o gură de femeie, așa cum eu nu am cunoscut niciodată. O, Abba, Emmanuel, Abedam! Facă-se voia ta preasfântă! Amin”.

20. Abedam l-a ridicat însă de la sol pe Lameh, luându-l de braț, după care i-a dat drumul și i-a spus cu blândețe:

21. „Ascultă, Lameh, ești un om ciudat, căci iubirea ta pentru Mine este mai mare decât credința ta. Mă iubești într-adevăr din toată inima ta, cu toată puterea, dar în ceea ce privește credința ta, aceasta nu se compară nici pe departe cu iubirea pe care Mi-o porți.

22. Ținând cont de iubirea Mea pentru tine și de iubirea ta pentru Mine, cum îți poți imagina, chiar și în joacă, faptul că Eu aș dori să te pedepsesc, când Eu nu doresc altceva decât să îți ofer o răsplată cerească?

23. Tu ai pedepsi astfel pe cineva care te iubește mai presus de orice?

24. Cum poți să gândești așa ceva despre Mine? Acest lucru dovedește o slăbiciune a credinței tale în Mine, care ar trebui să fie absolut de neclintit.

25. Te asigur că cel care se poate apropia de Mine așa cum a reușit această Ghemela, una din fetele extrem de pure ale lui Zuriel, merită pe deplin iubirea Mea. Cum ar putea fi considerat o pedeapsă ceva ce ți-am înmânat chiar cu mâna Mea?

26. Meditează la cele spuse de Mine și încearcă să înțelegi valoarea unui dar primit chiar din mâna Mea.

27. Vezi tu, ea nu a cunoscut nici un alt bărbat cu excepția tatălui ei, dovadă că a fost cuprinsă de o teamă atât de mare atunci când ți-am menționat numele, și nici măcar nu a îndrăznit să te privească.

28. Am rugat-o să-ți pună o întrebare și a început să tremure din toate încheieturile, sfiindu-se în fața ta. Dar cu toată teama, ea și-a amintit că îmi datorează ascultare, drept care M-a rugat să o întăresc.

29. Nu ai observat toate aceste lucruri? Cum se face atunci că îmi confunzi voința cu o pedeapsă acordată ție?

30. Dacă nu ți-aș cunoaște imensa puritate și iubirea ce Mi-o porți, ai pierde acum această răsplată. Din fericire pentru tine, ardoarea din inima ta vorbește mai bine decât tine. De aceea, nu te consider vinovat față de Mine, dar cred că ai o mică vină față de această pură Ghemela.

31. De aceea, răspunde la întrebarea pe care ți-a pus-o, la cererea voinței Mele, și îndreaptă-ți astfel greșeala față de ea. Amin”.

32. Lameh și-a recunoscut atunci greșeala, a rugat-o pe Ghemela - care tremura încă - să îl ierte, și a asigurat-o de iubirea pură pe care i-o poartă, întru totul demnă de Mine, după care toată lumea a lăcrimat cu lacrimi de bucurie.

33. În acest fel, Ghemela a devenit iubita soție a lui Lameh. Au trăit amândoi în castitate timp de mulți ani, până când Lameh a împlinit 182 de ani. Abia atunci, la îndemnul Meu, cei doi l-au procreat pe Noe.

34. Iată, acesta a fost o căsătorie binecuvântată din cer. La fel ar trebui să fie toate căsătoriile, acum și de-a pururi.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Recunoștința cea mai plăcută în fața Domnului: iubirea fără cuvinte, din străfundurile inimi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 16:11 View PostDownload Post

Capitolul 4
Recunoștința cea mai plăcută în fața Domnului: iubirea fără cuvinte, din străfundurile inimi, într-o stare de smerenie absolută. Lameh și Ghemela, cel mai pur cuplu căsătorit din istoria umanității.
(11 ianuarie 1842)

1. Dorești (tu, Jakob Lorber, n. ed.) să afli ce i-a spus Lameh Ghemelei. Haide să vedem.

2. Iată felul în care și-a cerut Lameh iertare și în care a asigurat-o pe Ghemela de iubirea lui. După ce Mi-a mulțumit din străfundurile inimii pentru admonestare, el a spus:

3. „O, Abba Abedam! Tu îmi cunoști inima din eternitate și știi că încă din copilărie nu s-a ocupat de nimic altceva decât de Tine, vorbind numai de Tine și de creația Ta nesfârșită și minunată - lucru care ajungea uneori să-i plictisească până și pe patriarhi - și știi că în marea mea bucurie obișnuiam să cânt și să dansez ori de câte ori auzeam pomenindu-se numele de Iehova.

4. Știi foarte bine, o, Abba Abedam, că acesta a fost comportamentul meu, la care au fost de multe ori martori și patriarhii.

5. Întrucât iubirea din inima mea nu a atins niciodată pe nimeni decât pe Tine, gândul că va trebui să împart cu altcineva această iubire mi s-a părut inițial cumplit; căci nu știam cât de profundă este unită iubirea Ghemelei cu inima Ta. Mă aplec în fața Ta, o, Abba, plin de recunoștință și de slavă pentru că mi-ai luminat inima, căci acum îmi dau seama că prin primirea Ghemelei, iubirea mea pentru Tine nu numai că nu se diminuează, ci dimpotrivă, este mult amplificată și multiplicată de iubirea ei.

6. Tu ai depus o mărturie eternă privind puritatea ei, care atestă faptul că ea va merita de-a pururi iubirea Ta.

7. Da, îmi dau seama acum că ea Te-a ales ca unic subiect al iubirii ei pure și arzătoare, ceea ce explică de ce și Tu ai ales-o pe ea, primind-o în inima Ta părintească, plină de iubirea cea mai înaltă cu putință. 8. Înțeleg acum că, în grația Ta nesfârșită, Tu m-ai ales pe mine pentru a-mi încredința această nestemată a iubirii Tale pentru ca, inspirându-mă din această iubire a Ta, să o protejez cu credință și să o păstrez și pe viitor la fel de pură ca acum.

9. Iată, o, Abba Abedam, am înțeles toate aceste lucruri prin grația pe care iubirea Ta părintească a revărsat-o asupra mea. Totul este minunat și divin, dar în mintea mea se naște totuși o altă întrebare, de mare importanță pentru mine.

10. O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Cum Ți-aș putea mulțumi vreodată pentru toată această grație și bunătate pe care ai revărsat-o asupra mea, care nu însemn nimic în fața Ta, și anume aceea de a proteja pentru Tine puritatea celei care s-a născut din mâinile Tale, umplându-i - prin binecuvântarea Ta - inima cu cea mai pură iubire pentru Tine?

11. O, Abba, ai milă și spune-mi cum aș putea să-Ți mulțumesc pentru această grație nesfârșită”.

12. Abedam i-a răspuns: „Ascultă, iubitul Meu Lameh, recunoștința care îmi este cel mai mult pe plac constă în recunoașterea plenară a măreției grației și compasiunii Mele față de omul în cauză, manifestată inclusiv în inima lui, care ajunge să se topească în iubirea Mea. Această recunoștință trebuie să fie atât de mare - din cauza măreției acelei binecuvântări - încât persoana respectivă să fie incapabilă să-și exprime acest sentiment în cuvinte. Aceasta este recunoștința care îmi este cel mai mult pe plac.

13. Cel care încă Mă mai slăvește în cuvinte, mulțumindu-Mi pentru grația Mea, nu a ajuns să înțeleagă măreția nesfârșită a binecuvântării primite de la Mine și nu M-a recunoscut pe Mine, Cel-care-dăruiește. El nu a înțeles profunzimea uluitoare la care poate ajunge smerenia dinăuntrul lui, care i-ar paraliza complet limba, făcând-o incapabilă să rostească cuvinte lumești.

14. Ascultă, o asemenea recunoștință exprimată în cuvinte nu îmi este pe plac, chiar dacă aceste cuvinte ar fi rostite de cel mai înalt dintre îngeri.

15. Ceea ce ți-am spus despre recunoștința verbală este la fel de valabil și în ceea ce privește recunoștința exprimată prin fapte. Cel care își imaginează că își poate dovedi recunoștința prin anumite acțiuni făcute în acord cu voința Mea se înșeală grav, căci ce ar putea face el în serviciul Meu, pe care Eu să nu-l pot îndeplini foarte bine și fără ajutorul lui?

16. De altfel, cum ar putea să reușească el în demersurile sale?

17. Oare nu prin puterea Mea, manifestată înlăuntrul lui, și pentru care Mi-ar datora din nou aceeași recunoștință?

18. Cum ar putea să-Mi mulțumească cineva dându-Mi ceva primit tot de la Mine, și pentru care îmi datorează alte mulțumiri?

19. De aceea, cel care dorește să îmi mulțumească așa cum trebuie, să o facă fără cuvinte, prin iubirea și prin smerenia cea mai profundă a inimii, iar Eu îl voi privi și voi accepta ceea ce îmi datorează.

20. Tu, preaiubitul Meu Lameh, posezi din plin această recunoștință, de vreme ce nu știi cum să o exprimi în cuvinte, de unde să începi și unde să termini, căci măreția grației și iubirii Mele pentru tine te-a absorbit într-o asemenea măsură încât nu mai poți să o exprimi altfel decât iubindu-Mă mai presus de orice.

21. Acum, ca să te convingi pe deplin de bunăvoința Mea față de tine, întoarcete către Ghemela și dă-i răspunsul cuvenit. Amin”.

22. Lameh s-a îndreptat imediat către Ghemela și i-a spus: „Ghemela, ființă pură care a binemeritat iubirea lui Iehova, sunt convins că inima ta plină de iubire mă va ierta pentru greșeala pe care am comis-o tocmai din același motiv, înainte de tine nu am privit în față nici o ființă de sexul tău, toate simțurile mele fiind focalizate exclusiv asupra lui Iehova. De aceea, mi se pare firesc să mă fi temut pentru o clipă că voi fi nevoit să îmi împart iubirea între tine și Iehova. A fost o idee stupidă, crede-mă, dar a fost primul gând care mi-a trecut prin minte auzindu-ți întrebarea. Așa cum ai văzut însă, mult iubitul nostru Abba Emmanuel mi-a deschis - în grația Lui infinită - ochii, astfel încât acum îmi este cât se poate de clar că nu trebuie să-mi împart în nici un fel iubirea pentru El, ci dimpotrivă, aceasta nu poate decât să crească prin iubirea mea pentru tine. De altfel, acum mi-am dat întru totul seama de puritatea ta, și de aceea, cred cu convingere că îmi vei ierta grosolănia din același motiv pentru care și eu am păcătuit în fața ta”.

23. Ghemela și-a scuturat imediat părul auriu, minunat, de pe față, și i-a zâmbit lui Lameh cu prietenie.

24. Abia acum a văzut Lameh splendoarea feței sale, care aproape că i-a tăiat respirația. Mișcat până la lacrimi, el s-a întors către Abedam și i-a spus:

25. „Nu, nu, Tată Ceresc, nu sunt deloc vrednic de o răsplată atât de divină! Cu adevărat, în fața acestui înger din ceruri nu sunt decât un vierme păcătos care se târăște pe pământ!

26. Mi-ar fi mai ușor să privesc cu ochii larg deschiși soarele la amiază decât să mă uit numai trei secunde la acest înger ceresc, de o splendoare și de o puritate inimaginabilă, pe care l-a creat iubirea Ta, o, Tată preasfânt!

27. Dacă este adevărat că Zuriel este părintele ei, deși mi-e greu să cred că o ființă umană ar putea fi părintele unui asemenea înger, atunci redăi-o lui, Tată Ceresc, astfel încât să o protejeze ca și până acum, cu aceeași credință. - Dar mai presus de orice, facă-se voia Ta!”

28. Auzind aceste cuvinte, Zuriel a început să plângă, și cu ochii în lacrimi, i-a spus lui Lameh: „O, Lameh, de ce îmi refuzi fata, de vreme ce însuși Iehova a fost Cel care ți-a dăruit-o? - Renunță la această împietrire și privește-o cum plânge”.

29. Abedam i s-a adresat însă lui Zuriel: „Zuriel, linișteștete și nu mai deplânge lacrimile Ghemelei. Gândește-te că ceea ce am unit Eu nu mai poate fi desfăcut de nici o putere lumească.

30. Ascultă, inima lui Lameh nu este împietrită. Dimpotrivă, ea este prea gingașă, motiv pentru care o voi întări acum, astfel încât el să devină soțul fetei tale.

31. Fiica Mea, și tu, Lameh, îngenunchează în fața Ghemelei și ridic-o cu mâna ta dreaptă, în calitate de soție a ta, apoi prezintă-Mi-o cu inima smerită și plină de iubire, astfel încât să vă pot binecuvânta acum și de-a pururi. Amin”.

32. Lameh nu s-a mai opus, ci a ascultat cuvintele Mele. A îngenuncheat în fața Ghemelei și i-a adresat următoarele cuvinte:

33. „O, Ghemela, iubirea mea încredințată mie de Abba Emmanuel, îngăduie-mi să te ridic de jos, eu, cel întru totul nevrednic de tine, dar pe care Tatăl preasfânt m-a considerat totuși vrednic. Acceptă să devii soția mea preaiubită, în numele lui Iehova. Amin”.

34. Ghemela s-a ridicat imediat de jos, și împreună, cei doi s-au îndreptat către Iehova, care i-a binecuvântat și le-a cerut să își păstreze de-a pururi puritatea inimii și să nu renunțe la castitate atât timp cât vor trăi. Cei doi au jurat să facă acest lucru, devenind astfel cel mai pur cuplu căsătorit din acele timpuri primordiale.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Binecuvântarea tânărului cuplu de către patriarhi. Domnul mai aranjează patru căsătorii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 16:34 View PostDownload Post

Capitolul 5
Binecuvântarea tânărului cuplu de către patriarhi. Domnul mai aranjează patru căsătorii.
(12 ianuarie 1842)
1. În continuare, Abedam i-a chemat pe Jared, Enoh și Methuselah, și le-a spus:

2. „Ascultați-Mă! Prietenii, frații și părinții voștri au suficient spațiu în colibele lor pentru a-l găzdui nu numai pe Lameh, ci și pe soția lui.

3. Atâta vreme cât veți trăi împreună în pace și unitate sub același acoperiș, dăruindu-Mi Mie iubirea voastră, Eu voi fi printre voi. Iubirea nu ține cont dacă obiectul ei are o formă vizibilă sau invizibilă.

4. De altfel, Mă voi arăta des și vă voi binecuvânta căminul. 5. Așadar, primiți în casa voastră tânărul cuplu. Amin”.

6. Inclinându-se adânc în fața lui Abedam, cei trei i-au mulțumit cu mare smerenie pentru imensa Sa grație și compasiune.

7. Dar Abedam i-a ridicat și le-a cerut din nou să primească tânărul cuplu, în conformitate cu străvechiul obicei al ospitalității.

8. Patriarhii s-au ridicat imediat și au primit tânărul cuplu în mijlocul lor, binecuvântându-l. După binecuvântare, ei i-au sărutat pe frunte, mai întâi pe Ghemela, apoi pe Lameh, promițându-le binecuvântarea lor părintească acum și de-a pururi, în numele Domnului. Respectând voința lui Abedam, ei i-au condus pe cei doi în fața lui Adam și a Evei, astfel încât Adam să-l binecuvânteze pe Lameh, iar Eva pe Ghemela.

9. Toți acești primi oameni care au trăit pe pământ, desăvârșiți, erau atât de mișcați încât de-abia puteau rosti cuvintele de binecuvântare. Cu ochii în lacrimi, Eva i s-a adresat lui Adam: „Iată, lumina vieții mele, această pereche îmi arată, dincolo de cuvinte, cum ar fi trebuit să trăim noi doi în fața Domnului.

10. O, dacă am fi trăit la fel ca ei, pământul nu s-ar fi întunecat sub picioarele noastre.

11. O, ce bine ar fi dacă acest blestem ar putea fi ridicat vreodată de deasupra pământului!”

12. Abedam a luat atunci cuvântul: „Tulburarea ta este justificată, dar iată, am creat acum, chiar în fața ochilor tăi, fundamentul din care cândva se va naște o apă vie, care va spăla întregul pământ, curățându-l de vechiul blestem.

13. Linia pură a noilor descendenți va începe odată cu Ghemela, iar după botezul pământului de apa cea vie, focul lui Lameh va coborî din ceruri, purificându-l complet, astfel încât acest pământ va începe din nou să strălucească pe firmamentul celest ca o stea plăcută ochilor Mei, căci lumina ei va trimite raze luminoase la mare distanță, care vor străbate toate spațiile infinității.

14. Nici o altă stea din infinitate nu va putea depune vreodată mărturie despre minunile sublime ale compasiunii Mele ca acest pământ.

15. Pe de altă parte, nicăieri în univers nu va exista un blestem la adresa șarpelui ca pe această scenă a compasiunii Mele.

16. Adevăr îți spun, Eva: acolo unde Eu am revărsat imensa Mea compasiune, mânia Mea va lovi la fel de puternic.

17. Toate stelele firmamentului, nesfârșite la număr, vor fi judecate în funcție de comportamentul lor de către îngeri; dar generațiile succesive de șerpi și de vipere care vor trăi pe acest pământ le voi judeca Eu însumi, dându-le răsplata binemeritată în focul etern al cumplitei Mele mânii.

18. Adevăr, adevăr îți spun, dragonul lui Cain și toți cei care i s-au supus vor fi pedepsiți de-a pururi în focul teribil al mâniei Mele, din cauza greșelii lui de neiertat, iar durerea lor nu se va sfârși niciodată, și nimeni nu va auzi vaietele lor. Vor cădea în uitare și nimeni nu-și va mai aminti vreodată de ei.

19. Iar Eu îmi voi închide pentru totdeauna urechile în fața gemetelor lor, îmi voi întoarce ochii de la ei și îi voi izgoni de-a pururi din inima Mea.

20. Pentru a-i uita cu desăvârșire, numele lor vor fi complet șterse din memoria iubirii Mele, iar ei vor trăi de-a pururi o viață cumplită, la fel de nesfârșită ca și viața iubirii Mele și a tuturor copiilor Mei, care vor cunoaște cea mai mare fericire și beatitudine cu putință.

21. De aceea, Eva, ține-ți inima aproape de Mine și nu-ți mai face griji. Oricâte griji ți-ai face, nu vei reuși că cureți niciodată pământul cu ele. De aceea ți-am revelat aceste lucruri, ca să nu mai fi preocupată în legătură cu soarta pământului.

22. Nu va trece mult și pământul va fi inundat de un potop care va acoperi până și munții, ajungând până la nori. Voi avea grijă însă ca fructele binecuvântate ale acestui cuplu să fie protejate de mâinile Mele, care îi vor purta deasupra valurilor ucigașe, pregătindu-le apoi un pământ nou, fertil și pur. De aceea, bucură-te de marea Mea promisiune în pacea și iubirea inimii tale, căci prin această Ghemela, Eu te-am purificat și te-am regenerat pe tine. încearcă să înțelegi ce ți-am spus în inima ta. Amin”.

23. După care i-a chemat pe Methuselah și pe Zuriel, împreună cu celelalte patru fiice ale celui din urmă, și le-a spus:

24. „Methuselah, tu ai încă patru fii vrednici, pe care îi prețuiesc Eu însumi. Iată aici soțiile lor.

25. Iar tu, Zuriel, iată-i, în spatele lui Lameh, pe cei patru frați pe care doresc să-i dăruiesc fiicelor tale”.

26. Zuriel a plâns cu lacrimi de bucurie și a răspuns: „O, Iehova, cum oare am devenit vrednic de o asemenea grație din partea Ta?”

27. Abedam: „Pentru că ai știut să lupți cu curaj cu lumea exterioară și ai întors la Mine aceste copile, la fel de pure astăzi ca atunci când ți le-am dăruit întâia oară.

28. Cele patru cupluri nu vor locui în casa lui Jared, ci își vor înălța propriile lor locuințe la o distanță potrivită de aceasta, înzestrându-le cu tot ce este necesar, pentru a trăi acolo într-o deplină puritate și în castitatea inimilor lor. La momentul potrivit, le voi dărui și lor copiii pe care îi merită, și care vor fi purtători ai luminii.

29. Veniți la Mine, cele patru perechi, ca să vă pot binecuvânta, acceptându-vă ca și copii ai Mei. Amin”.

30. Cele patru cupluri s-au prosternat în fața lui Abedam, mulțumindu-i din străfundurile inimilor pentru imensa grație revărsată asupra lor.

31. Dar El i-a ridicat de la pământ și i-a binecuvântat, după care i-a trimis la patriarhi, pentru a primi și binecuvântarea acestora. La sfârșit, i-a spus lui Zuriel, care continua să plângă de bucurie:

32. „Zuriel, vino și tu la Mine, ca să primești răsplata supremă pentru credința ta.

33. Iată, te transform acum într-un mare înger și te numesc gardianul și protectorul invizibil al tuturor copiilor Mei. De acum înainte te vei bucura de-a pururi de prezența Mea vizibilă și de lumina Mea. Amin”.

34. După care l-a atins pe Zuriel, al cărui corp a devenit mai strălucitor decât soarele, până când a dispărut complet din fața ochilor celorlalți.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Zuriel - îngerul păzitor al noilor căsătoriți. Testul iubirii la care au fost supuși aceștia.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2010, 01:08 View PostDownload Post

Capitolul 6
Zuriel - îngerul păzitor al noilor căsătoriți. Testul iubirii la care au fost supuși aceștia.
(13 ianuarie 1842)

l. Văzând miracolul care s-a petrecut sub ochii lor, cei prezenți au fost cuprinși de o mare teamă, și nimeni nu a îndrăznit să-L întrebe pe Abedam ce s-a întâmplat. Numai Ghemela a oscilat o vreme, apoi s-a dus la Abedam, a căzut la picioarele Lui și L-a întrebat dacă poate să-L roage ceva.

2. Anticipând întrebarea ei, Abedam i-a răspuns: „Mult iubita Mea Ghemela, te temi cumva de ceea ce i s-a întâmplat lui Zuriel, care a fost părintele trupului tău?”

3. Ghemela s-a limitat să dea timid din cap, afirmând astfel dorința ei de a afla răspunsul la această întrebare.

4. Abedam i-a spus atunci cu blândețe: „Draga Mea Ghemela, îți imaginezi cumva că Zuriel a încetat să mai existe numai pentru că ochii tăi nu îl mai pot vedea?

5. O, liniștește-te, căci îl vei putea revedea din când în când, și vei putea discuta atunci cu el despre lucruri mult mai pline de slavă decât cele discutate până acum.

6. Faptul că a primit această grație supremă în fața tuturor ți se datorează în mare măsură, căci am dorit ca el să devină îngerul protector și gardianul plin de credință al tău și al soțului tău, pentru ca voi să fiți feriți de tentațiile acestei lumi. Și ori de câte ori voi veni la voi, el va fi cel care îmi va anunța sosirea.

7. În al doilea rând, de acum înainte el va avea sub protecția lui invizibilă pe toți copiii de la miazăzi, testându-le inimile și ghidându-i să acționeze în funcție de voința Mea ori de câte ori va sesiza vreo abatere, în acest fel, ei se vor întoarce mai ușor la Mine și vor putea auzi în inimile lor chemarea Mea părintească; mai mult decât atât, vor putea înțelege tunetul divin interior.

8. O parte dintre ei se pregătesc chiar astăzi să coboare în marele oraș al lui Enoh din ținuturile de jos, pentru a proclama acolo numele Meu copiilor acelei lumi, din care unii se dedau la cele mai oribile desfătări, în timp ce alții sunt supuși celei mai cumplite sclavii. Misiunea lor va fi să le predice celor din ținuturile de jos pocăința, transformarea de sine și întoarcerea imediată la Cel care a așteptat cu atâta răbdare și compasiune infinită revenirea lor.

9. De altfel, te asigur că această compasiune nu le va fi arătată copiilor șarpelui decât în ultimă instanță.

10. Ascultă-Mă, iubita Mea Ghemela. Această sarcină nu poate fi îndeplinită decât cu ajutorul marii credințe a lui Zuriel. Am nevoie de serviciul său pentru ca dragonul să afle că un simplu spirit poate - cu ajutorul Meu - să devină mai mare și mai puternic decât este el și hoardele lui malefice”.

11. Bucurându-se cu inima plină de recunoștință, Ghemela s-a aruncat din nou la picioarele lui Abedam.

12. Acesta a ridicat-o însă imediat de la sol, și luând-o în brațe, a întrebat-o dacă mai dorește să afle ceva.

13. Copleșită de fericire, văzând că Iehova continuă să o iubească la fel de mult ca înainte, deși era acum căsătorită cu Lameh, Ghemela nu a putut rosti nici un cuvânt.

14. Strângând-o lângă inima Lui, Abedam l-a chemat pe Lameh și l-a întrebat: „Lameh, ești satisfăcut de Ghemela? Iată, a și uitat de tine în brațele Mele. Ce spune inima ta în legătură cu acest lucru?”

15. Lameh s-a aruncat însă și el la pieptul lui Abedam și i-a răspuns: „O, Tată prea-sfânt și preaplin de iubire! Dacă nu îmi vei întări inima, ea va arde complet în focul iubirii imense pe care Ți-o port.

16. (Cu lacrimi în ochi): O, Tată, atunci când mi-ai dăruit-o pe această Ghemela de o puritate divină, am început prin a mă gândi: oare cum voi reuși să Te iubesc la fel de mult ca și înainte, știind că trebuie să îmi împart iubirea cu Ghemela?

17. Mai mult, atunci când am ridicat-o în brațele mele, m-am temut ca ele să nu-i reducă puritatea, făcând-o astfel mai puțin agreabilă în fața Ta.

18. Văzând-o acum din nou în brațele Tale pe cea pe care mi-ai dăruit-o pentru a o păstra și pentru a o apăra, - o, Tată, mult adoratule Tată, simt că inima mea cedează complet!

19. Dacă nu mă vei susține, voi muri chiar acum, dintr-o prea mare recunoștință și iubire față de Tine, o, Tată pe care îl ador mai presus de orice!”

20. Atunci, Abedam s-a aplecat către Lameh și i-a spus: „Iubitul Meu Lameh! Iată, cealaltă mână a Tatălui este încă liberă. Apucă mâna Mea și convinge-te că Eu sunt părintele vostru, al tuturor”.

21. Considerându-se complet nedemn de o asemenea grație, Lameh nu a îndrăznit să ia mâna Domnului. Abedam l-a încurajat însă, după care l-a ridicat El însuși, l-a strâns la pieptul Său sacru și s-a adresat celor doi:

22. „Cum sunteți acum, așa să rămâneți și pe viitor, și vă asigur că nimeni și nimic nu va putea să vă despartă vreodată de inima Mea divină.

23. În întreaga eternitate, voi sunteți primul cuplu de copii pe care i-am strâns în brațele Mele într-o formă vizibilă. Fie ca acesta să rămână un semnal etern pentru toți copiii care vă vor urma, că nu vor deveni copiii Mei decât cei care se vor lăsa pe mâinile Mele.

24. Cei care nu vor urma exemplul vostru nu vor primi de la Mine decât prea puțină iubire, și încă și mai puțină viață.

25. Iar acum, dragul Meu Lameh, privește sufletul iubitei Mele Ghemela”.

26. După care, Abedam a suflat în ochii lui Lameh, care a perceput astfel sufletul Ghemelei sub forma unei străluciri luminoase, infinit mai puternică decât cea a soarelui central al tuturor sorilor.

27. Uluit de această priveliște, el și-a revenit cu greu din șoc și a început să plângă, nemaiștiind ce să facă pentru a-și demonstra iubirea nesfârșită pentru Mine.

28. Abedam s-a adresat atunci Ghemelei: „Ghemela, iată, în marea lui puritate, Lameh plânge din iubire pentru Mine. Șterge aceste lacrimi glorioase din ochii săi cu părul tău. De acum înainte, tu și urmașii tăi veți avea datoria de a face la fel în asemenea circumstanțe”.

29. Pentru prima dată, Ghemela l-a îmbrățișat pe Lameh, înlănțuindu-l delicat cu brațele ei desăvârșite, în timp ce Tatăl Ceresc continua să-i țină pe amândoi în brațe, ea a șters lacrimile lui Lameh cu fruntea și cu obrajii ei gingași.

30. După care, Tatăl i-a sărutat pe amândoi, i-a binecuvântat și i-a trimis înapoi la patriarhi, spunând:

31. „Toți copiii care vor fi la fel de puri ca aceștia se vor întoarce la Mine. Eu sunt sursa lor primordială, la care vor trebui să se întoarcă cu toții. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - Instrucțiunile Domnului pentru prepararea fierului și a oțelului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2010, 01:21 View PostDownload Post

Capitolul 7
Instrucțiunile Domnului pentru prepararea fierului și a oțelului. Un singur lucru este necesar pentru acest scop: credința și iubirea întru Domnul.
(14 ianuarie 1842)

1. După ce i-a trimis pe Lameh și pe Ghemela înapoi la patriarhi, Domnul s-a întors către celelalte patru cupluri căsătorite și li s-a adresat:

2. „Ascultați-Mă! Ceea ce vă voi spune acum va trebui să puneți curând în faptă, dar nu astăzi, ci în zilele lucrătoare următoare.

3. Iată ce doresc să vă transmit: în măruntaiele pământului există o rocă roșiatică, mai puțin dură decât alte roci. În schimb, când este ridicată, greutatea ei este mai mare decât a altor roci similare. Această rocă își are originea în razele soarelui, care sunt absorbite de pământ, și poate fi găsită pretutindeni în munți, oriunde există o umezeală suficient de mare pentru a absorbi puterea razelor solare. Sub influența celuilalt astru ceresc, cel nocturn, se dezvoltă astfel o forță și o contra-forță polară, care capătă formă și devine treptat din ce în ce mai consolidată. La fiecare 13.555 de ani, când apa pământului își schimbă polaritatea, odată cu încheierea celei de-a doua jumătăți a circuitului solar, respectiv după o inundație de aproape 7.000 de ani, această masă stâncoasă devine atât de coaptă încât atunci când apa se retrage, roca iese la suprafață în formațiuni bogate, fiind atât de dură încât nu mai poate fi dizolvată de apă în următorii 13.555 de ani. Chiar dacă apa trece prin mai multe mii de cicluri solare, roca nu se mai deteriorează, ci dimpotrivă, devine din ce în ce mai rezistentă.

4. Până acum, această rocă nu a fost folosită de nimeni, cu excepția unui fiu al regelui din orașul lui Enoh, care a utilizat-o o vreme. Nici chiar el nu a descoperit însă decât zgura acestei pietre, căci de la începuturile creației sale, pământul a trecut prin numeroase schimbări de ciclicitate a apei.

5. Munții ascund multe lucruri bune pentru cei înțelepți și plini de iubire. Am decis să vă revelez acum acest secret pentru a-l folosi cu iscusință.

6. Adunați roca și purificați-o prin foc, iar la momentul potrivit vă voi transmite în spirit la ce trebuie să o folosiți.

7. După ce veți învăța noua artă, transmiteți-o și fraților voștri, învățându-i însă și destinația înțeleaptă și lipsită de egoism pe care trebuie să o dea rocii.

8. Am pregătit noi locuințe pentru voi și le-am înzestrat cu tot ce este necesar pentru practicarea noii arte. Spiritul vă va învăța mai departe cum trebuie să folosiți noile unelte. Deși au fost unii printre voi care au încercat încă din timpurile primordiale să reproducă uneltele dăruite de Mine, nimeni nu a reușit pe deplin, căci nu ați găsit până acum metalul potrivit. V-am indicat acum care este acesta, pentru a vă putea confecționa singuri unelte asemănătoare cu cele pe care vi le-am dăruit cândva gata făcute.

9. Nu uitați însă: la fel cum Eu v-am dăruit această artă fără să vă cer nimic în schimb, la fel trebuie să procedați și voi cu frații voștri. Atâta vreme cât veți fi preocupați să le dăruiți fraților voștri asemenea unelte, la fel de mult vă vor ajuta și ei cu fructe și cu alimente.

10. Nu trebuie să cereți însă niciodată aceste alimente în schimbul muncii voastre. Mulțumiți-vă și primiți cu recunoștință ceea ce vă vor aduce ei, din propria lor conștiință, în mod similar, nimeni nu are dreptul să vă ceară ceva numai pentru faptul că v-a dăruit altceva. Singura lege care ar trebui să guverneze acest comportament reciproc este cea a iubirii.

11. Veți numi metalul astfel preparat sideleheise.

12. Fiți perfecți în tot ceea ce faceți, și mai ales în practicarea iubirii, iar Eu voi fi întotdeauna printre voi, ajutându-vă în toate, binecuvântându-vă și învățându-vă diferite arte perfecte. Amin”.

13. Auzind acest discurs plin de învățăminte, Adam a făcut un pas înainte și i s-a adresat lui Abedam: „Tată preasfânt și preaplin de iubire! Ai vorbit de nivelul în schimbare al apelor pământului. Dacă marea va invada în curând ținuturile locuite în prezent, ce se va alege de noi?

14. Dă-ne un indiciu în această direcție, dacă aceasta este voia Ta!”

15. Auzind această întrebare, Abedam a zâmbit și i-a răspuns lui Adam: „Adam, dacă ții morțiș să te îngrijorezi pentru ceva anume, alegeți cel puțin un motiv mai bun, căci acesta este destul de naiv!

16. Imaginează-ți o perioadă de 13.000 de ani. Crede-mă, la momentul respectiv și în circumstanțele complet schimbate ale existenței tale de atunci, natura pământului nu ar trebui să te preocupe deloc. Cât despre oamenii care vor locui la acea vreme pământul, aceștia vor avea suficient timp la dispoziție pentru a se retrage din ținuturile inundate, căci schimbarea nivelului apei este atât de lentă încât diferența nu poate fi observată decât la fiecare o mie de ani. De altfel, întreaga apă se va retrage până atunci din această emisferă nordică.

17. Vezi, așadar, cât de naivă și de inutilă este preocuparea ta!

18. Mă adresez ție, și vouă tuturor: preocupați-vă mai presus de orice de puritatea inimilor voastre și de iubirea reală pentru Mine, nu de controlul corpurilor cerești, căci numai Eu știu cum trebuie susținute și direcționale ele, iar puterea și înțelepciunea Mea sunt suficiente pentru a face acest lucru o întreagă infinitate.

19. De pildă, pot să vă spun că multe din stelele pe care le vedeți voi noaptea, și pe care vor continua să le vadă chiar și ultimii locuitori ai pământului, au pierit cu mult înainte ca acest pământ să fie creat, după ce și-au dus existența timp de mai multe eternități.

20. Cândva, aceeași soartă o va împărtăși și pământul vostru, dar cuvintele Mele și copiii Mei nu vor pieri niciodată.

21. Ce zici, Adam, nu crezi că ar trebui să te preocupe mai mult acest lucru?

22. De aceea, îți spun ție, și vouă tuturor: nu vă preocupați de lucrurile lumii exterioare și lăsați-Mă pe Mine să Mă ocup de toate, căci cu toate grijile voastre, voi nu puteți crea nici măcar un fir de praf.

23. Singura grijă pe care ar trebui s-o aveți este aceea de a lăsa deoparte orice fel de griji, astfel încât inimile voastre să devină din ce în ce mai pure, umplându-se astfel cu o iubire autentică pentru Mine. Căci viața eternă și indestructibilă nu constă în altceva decât în recunoașterea Mea de-a pururi și în iubirea Mea mai presus de orice. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Discursul Domnului la trimiterea celor zece mesageri în orașul lui Enoh.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.1.2011, 11:23 View PostDownload Post

Capitolul 8
Discursul Domnului la trimiterea celor zece mesageri în orașul lui Enoh.
(15 ianuarie 1842)

1. În continuare, Abedam i-a chemat pe Sethlahem, Kisehel și pe cei șase frați și cei doi fii ai lui Kisehel, care, la fel ca și tată lor, aveau o mare aspirație, un spirit puternic, și cunoșteau foarte multe lucruri, în fața lui Abedam s-au adunat astfel zece bărbați.

2. Ajunși în fața Lui, cei zece au căzut cu fețele la pământ, slăvind cu voce tare numele preasfânt al lui Iehova.

3. Privindu-le inimile, Abedam a rămas satisfăcut. El le-a cerut să se ridice și le-a spus: „Ascultați-Mă, copii ai regiunii de la miazăzi! În ziua pe care v-o va indica spiritul faceți fără întârziere ceea ce vă voi revela acum.

4. Iată ce dorește de la voința voastră liberă iubirea și compasiunea Mea: coborâți în orașul lui Enoh. Veți întâlni acolo oameni care M-au uitat complet, care trăiesc împreună mai rău decât câinii, pisicile, lupii, urșii, leii, tigrii, hienele și șerpii la un loc.

5. Mirosul pestilențial al faptelor lor, al pasiunilor lor necurate și al lipsei lor de castitate a ajuns până la cerul cel mai înalt, otrăvindu-l. Ei se ucid unii pe alții, vărsând sângele fraților și surorilor lor, fără să-și cruțe nici măcar bătrânii.

6. Adevăr vă spun, răutatea lor merge atât de departe încât regele lor, numit tot Lameh, nu s-a sfiit să-Mi declare război, în marea lui mânie împotriva Mea și-a propus chiar să distrugă întregul pământ, trecându-l prin foc, sub pretext că am pus animalele sălbatice să-i distrugă armata cea crudă condusă de Tatahar cel Rău.

7. Există însă fapte și mai abominabile de care se face responsabil. Ascultați-Mă:

8. Considerând că este vina Mea că am permis concubinelor, celor două soții și fiicei sale, Naeme, să fugă și să îl părăsească, temându-se pentru viețile lor și refugiindu-se în regiunile de la miazănoapte, el s-a umplut de ură împotriva Mea, gândindu-se zi și noapte cum ar putea să comită cele mai cumplite sacrilegii pentru a se răzbuna. Și-a trimis spioni pretutindeni, punându-i să privească ce fac și să asculte ce spun oamenii. A săpat o groapă în pământ, a umplut-o cu fecale și a scris numele Meu pe o lespede acoperită cu murdării, pe care a blestemat-o și a aruncat-o în groapa de tristă Amintire, sub ochii mulțimii, rostind cele mai îngrozitoare blasfemii. Apoi le-a poruncit sclavilor de cea mai proastă condiție să își golească intestinele asupra ei și în final să o acopere cu pământ blestemat de el.

9. În continuare, s-a autoproclamat zeul unic și suprem, poruncindu-le tuturor să-l adore, sub amenințarea unei morți lente și extrem de dureroase.

10. Gărzile și spionii puși de el îi raportează în fiecare zi că nimeni din popor nu mai pomenește numele Meu, căci cel care ar face aceasta ar fi supus unei morți oribile.

11. Le-a interzis complet sclavilor săi să vorbească, amenințându-i cu smulgerea completă a limbii celui care ar îndrăzni să-i încalce porunca. Dacă trebuie cu orice preț să vorbească, aceștia sunt nevoiți să ragă precum animalele.

12. Mai mult, ei nu au voie să meargă în două picioare, la fel ca el, ci trebuie să se târască în patru labe, la fel ca animalele. Numai atunci când muncesc au dreptul să stea în picioare.

13. Le-a interzis de asemenea dreptul la o viață sexuală. Vai celui prins cu o femeie, care se poate aștepta la cele mai odioase mutilări!

14. Din același motiv, a executat mii de femei sclave și pe fiicele lor.

15. Iată deci cum stau lucrurile în ținuturile de jos! - în afara orașului lui Enoh mai există zece alte orașe mari supuse acestui dușman înrăit al Meu, viața în ele fiind mai mult sau mai puțin aceeași cu cea pe care tocmai v-am descris-o.

16. De altfel, vă spun: sângele celor sărmani a ajuns până la Mine, cerându-Mi răzbunare. De aceea, am decis să le arăt compasiunea Mea și doresc să vă trimit la ei, ca eliberatori ai acestor popoare și pentru a-i răzbuna. Nu trebuie totuși să ucideți pe nimeni, nici măcar pe Lameh. Tot ce aveți de făcut este să proclamați deschis și fără teamă numele Meu și mânia Mea, care se va revărsa asupra tuturor celor care nu se vor întoarce rapid la Mine, făcând penitențe dure pentru a-și răscumpăra greșelile cumplite.

17. Siliți-l pe Lameh să dezgroape lespedea de care v-am vorbit, să șteargă de pe ea numele Meu, să o curețe cu apă pură și apoi să o spele cu lacrimile sale de căință.

18. Dacă va refuza să facă acest lucru, folosiți-vă de puterea pe care o aveți și lăsați toate bolile și toate nenorocirile să se abată asupra lui, până când va deveni mai ascultător.

19. Aboliți legile sale, și în special superioritatea unora asupra altora, inclusiv autoritatea lui, și proclamați egalitatea tuturor oamenilor ca frați și surori. Numiți-i apoi pe cei mai înțelepți dintre oamenii simpli drept lideri ai mulțimii. Nu le îngăduiți însă să ocupe vreodată palatele regale, ci spuneți-le că au datoria să trăiască în colibele cele mai simple, de pământ.

20. În cazul în care constatați că au capacitatea de a conduce mulțimile potrivit legilor Mele, așezați-vă mâinile pe frunțile și pe umerii lor, conferindu-le astfel puterea necesară.

21. Odată ajunși acolo, să nu vă temeți de nimeni. Nu vă lăsați impresionați de opulența uluitoare și de splendoarea acestor orașe, căci ele sunt și vor rămâne de-a pururi opera șarpelui. De aceea, nu vă lăsați amăgiți de splendoarea lor fără margini, ci acționați ca niște profeți ai Mei, cu severitate în fața greșelilor oamenilor, dar plini de iubire față de semenii și de frații voștri.

22. Nu trebuie să rămâneți însă acolo; de îndată ce ați restabilit ordinea, întoarceți-vă acasă și nu mai reveniți în ținuturile de jos decât dacă se vor ivi motive foarte temeinice.

23. Înainte de a vă întoarce din ținuturile de jos, spălați-vă întregul trup, pentru a nu aduce cu voi moartea în aceste regiuni înalte. Căci ținuturile de jos colcăie de germeni care răspândesc bolile și moartea.

24. Acum primiți binecuvântarea Mea și întăriți-vă în tot ceea ce faceți, atât timp cât veți continua să acționați în numele Meu!

25. Întreaga natură va asculta de poruncile voastre, inclusiv păsările cerului, focul, apa, aerul, toate animalele și toate puterile întunecate și malefice.

26. Aveți însă grijă să nu faceți rău nimănui. Dimpotrivă, faceți toate eforturile pentru a răspândi binele.

27. Aveți dreptul să-i pedepsiți pe cei încăpățânați, dar nu de dragul răzbunării, ci în scopul îmbunătățirii lor.

28. Și acum, treceți la treabă, în numele Meu! Amin.

29. Binecuvântarea Mea să vă însoțească pretutindeni. Amin. Amin. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Initiator
Initiator

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 536
Country Flag: Romania
Style: subSilver (59)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - Discursul de mulțumire al lui Sethlahem și invocarea smereniei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.1.2011, 11:36 View PostDownload Post

Capitolul 9
Discursul de mulțumire al lui Sethlahem și invocarea smereniei.
(17 ianuarie 1842)

1. După ce Abedam și-a terminat discursul, cei zece i-au mulțumit din străfundurile inimilor lor, pe de o parte pentru că au avut posibilitatea să cunoască direct compasiunea nesfârșită, iubirea, răbdarea și bunătatea lui Iehova, iar pe de altă parte, pentru marea grație de a fi fost aleși de El, deși ei erau convinși că nu merită să fie nici pe departe instrumentele grației Sale.

2. În sfârșit, Sethlahem a luat cuvântul și s-a adresat celorlalți nouă aleși: „Fraților, ia-tă, profeția mea este acum în mod plenar împlinită!

3. Ori de câte ori îmi spuneați că marele, sublimul și preasfântul Iehova nu își poate găsi plăcerea decât în lucrurile cele mai mărețe și mai glorioase, eu v-am contrazis, îndeosebi în ceea ce ne privește.

4. Cu cât un om este mai puțin important, mai sărman, mai umil și mai temător în fața Lui, mai retras față de lumea exterioară, cu cât cuvintele și acțiunile sale sunt mai simple, atestând astfel că se simte mai prejos decât frații săi, cu cât el va fi mai dornic să-și servească semenii, neglijându-se pe sine, cu atât mai mare trebuie să fie plăcerea lui Iehova. Căci iată cum am raționat eu:

5. Dacă Iehova și-ar găsi plăcerea supremă în lucrurile cele mai mari și mai glorioase, El le-ar fi înzestrat cu limbi și cu o perfecțiune a limbajului care ne-ar fi lăsat pe toți fără grai.

6. Cine a auzit însă vreodată un copac, un munte, un râu, oceanul, pământul, soarele, luna și stelele vorbind? Prin grația Domnului, am continuat să vă vorbesc, arătându-vă iarba și alte lucruri mute: Deși incapabile să vorbească, plantele cele mai modeste sunt cu siguranță de o mie de ori mai binecuvântate decât un copac arogant și puternic. Gândiți-vă numai la nenumăratele și inestimabilele lor utilizări.

7. Ele ne dăruiesc pâinea cea de toate zilele, ne hrănesc vacile, caprele și oile. Câte animale, mai mari sau mai mici, multe dintre ele complet necunoscute nouă, nu trăiesc printre firele modeste ale ierbii, în timp ce nici măcar un urs foarte flămând nu reușește să smulgă ceva cu care să se hrănească dintr-un cedru orgolios și puternic.

8. Priviți copacii! Cu cât sunt mai mici, cu atât mai binecuvântați sunt ei de Dumnezeu, căci fructele lor sunt mai dulci și mai parfumate decât ale celor mari, trezind în noi plăcerea și recunoștința față de Creatorul lor.

9. Cui îi plac însă fructele tari și lipsite de gust ale mărețului stejar, cu excepția porcilor? Si cine s-ar bate cu corbii pentru fructele goale ale cedrilor? Sau cui i-ar plăcea conurile tari ale înalților molizi?'

10. Și adăugam adeseori: „Priviți râurile și izvoarele. Cu cât sunt mai modeste în albiile lor, cu atât mai pură este apa lor și cu atât mai mare este plăcerea de a le privi. Pe măsură ce cresc, apa lor devine însă din ce în ce mai murdară, umplându-se de mâl. Apa binecuvântată a pâraielor pure și cristaline devine imposibil de băut în râurile umflate, care își ies din albie și care nu fac decât ravagii.

11. Ploaia atât de binecuvântată nu cade decât sub formă de picături minuscule. Ogoarele udate de această ploaie dau rod foarte bogat. Când cade însă sub formă de picături mari, ea se transformă în furtună, culcând la pământ și distrugând plantele cărora, în forma ei modestă, le-ar fi dat viață”.

12. Mi-aș fi dorit să vă spun de asemenea multe alte lucruri legate de sărăcie și de modestie, dar la vremea respectivă, în inimile voastre domnea un alt spirit, care îl asocia pe Dumnezeu cu culmile maiestuoase ale munților sau și-l imagina undeva, dincolo de stele.

13. Și iată, când eram pe punctul de a renunța să vă mai conving de viziunea mea, marele Abedam Iehova Emmanuel însuși ne-a demonstrat cu claritate că El nu respectă importanța, măreția, splendoarea și strălucirea acestei lumi exterioare. El preferă mai degrabă un țânțar unui mamut, de vreme ce l-a înzestrat pe acesta cu aripi cu care poate zbura, în timp ce mamutul este nevoit să se târască cu mare greutate la sol pentru a-și culege hrana necesară.

14. O, fraților, profeția mea s-a împlinit, și încă în ce manieră glorioasă!

15. Domnul, Creatorul nostru atotputernic, Părintele nostru preasfânt, Iehova cel Etern, Infinit în iubire și înțelepciune, Lumina tuturor luminilor, Puterea tuturor puterilor - ne-a confirmat El însuși că în ochii Lui nimic nu contează, cu excepția acelor inimi care sunt pline de iubirea cea mai pură pentru El.

16. O, fraților, cine poate înțelege cu adevărat infinita măreție a compasiunii, iubirii și grației Sale?

17. I-ar fi fost atât de ușor să acorde grația supremă - viața eternă obținută prin realizarea iubirii Sale părintești, inimilor ambițioase, care iubesc măreția și splendoarea. Cât de scump ar fi trebuit să plătim însă această grație, căci nu am fi regăsit-o decât în lumea exterioară, niciodată în inimile noastre!

18. Și iată, cât de ușor ne este acum să dobândim viața eternă! Căci orice om poate obține în solitudinea inimii lui supremul cadou de la El, Părintele preasfânt și preabun.

19. O, Tată adorat! Cât de fericit sunt astăzi, când am aflat chiar din gura Ta că îți găsești plăcerea numai în modestie și smerenie, și nu în măreția către care eu și frații mei nu am fi putut aspira niciodată!

20. Te implor, acceptă recunoștința eternă din inimile noastre, slava și cinstirea noastră, căci ai privit către noi, cei mici și neînsemnați, alegându-ne pentru a supune în numele Tău aroganța lumii exterioare.

21. Susține-ne, acum și de-a pururi, să ne păstrăm smerenia și iubirea față de Tine și de toți frații noștri! Amin''.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 16  [ 151 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 14, 15, 16  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !