Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.8.2017, 05:22
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cartea lui Enoh - versiunea etiopiană


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cartea lui Enoh - versiunea etiopiană
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 18:06 View PostDownload Post

Cartea lui Enoh
- Versiunea etiopiană -

Capitonele 1 - 40

Capitolul 1

1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvintează pe cei aleși și cei drepți care
2. trăi în ziua necazului, când cei răi și fără Dumnezeu vor fi îndepărtați. Și el a vorbit
în parabole și a zis - Enoh, om drept care a mers în fața Domnului, când ochii lui au fost
deschiși și când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe care îngerii mi-au arătat-o, și
de la ei am auzit totul și de la ei am înțeles după cum a văzut, dar nu pentru aceasta generație,
ci pentru o generație,
3. care va veni. În ce privește pe cei aleși, am spus pilda mea cu privire la ei: Cel
Sfânt și Măreț va veni din locuința Lui,
4. Și Dumnezeul cel veșnic va păși pe pământ chiar pe muntele Sinai, apărând din
tabăra Sa și va apărea în toată forța puterii Lui, din cerurile cerurilor
5. Toți vor fi îngroziți de spaimă și veghetorii se vor cutremura, și o mare frică și
cutremur va fi până la marginile pământului
6. Și munții înalți vor fi clătinați și dealurile înalte vor fi făcute joase și se vor topi ca
ceara înaintea flăcării .
7. Și tot pământul va fi împărțit , și tot ce va fi pe fața pământului va fi distrus, și
astfel vor fi judecați toți oamenii
8. Dar cu cei drepți El va face pace. Cei aleși vor fi apărați, și mila Lui va fi peste ei și
toți vor deveni proprietatea lui Dumnezeu. Și El îi va ajuta pe toți, și va răsări lumina peste
ei, și El va face pace cu ei.
9. Și iată! El sosește cu zece mii dintre sfinții săi pentru a judeca pe toți , pentru a
distruge tot ce este necurat și a condamna tot ce este firesc. Și de toate lucrările rele pe care
le-au făcut în necurăție, și de toate lucrurile grele pe care păcătoșii le-au vorbit împotriva Lui.

Capitolul 2

1. Observând tot ce are loc în cer, cum ele nu își schimbă orbita și luminătorii care
sunt în ceruri, cum răsar cu toții în ordine fiecare în anotimpul său
2 . și nu se abat de la ordinul primit.
3. Ei știu că sferele cerești care ne luminează nu-și schimbă niciodată drumul; că
fiecare din ele răsar și apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate
niciodată de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pământul și știu imediat totul despre el
de la început și până la sfârșit.
4. Ei văd că fiecare din creațiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i sa
dat. Ei văd vara și iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă și că norii, ceața și ploaia
împrospătează văzduhul.

Capitolul 4

Ei văd și admiră cum fiecare copac își alcătuește coroana sa de frunze, cum apoi o
pierde, cu excepția a 14 copaci privilegiați care rămân totdeauna verzi și care în timpul
multor ierni crează impresia de primăvară.

Capitolul 5

Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzește pământul, încă de la începutul
drumului său, în timp ce voi căutați răcoarea frunzișului; în timp ce pământul crapă de
căldura arzătoare și voi nu mai sunteți în stare să vă plimbați nici la munte, nici la șes.

Capitolul 6

1. Ei admiră apoi cum în copaci la adăpostul frunzelor se încarcă în același timp de
fructe; dar de asemenea ei înțeleg, și în același timp recunosc că toate aceste lucruri sunt
făcute pentru noi de Cel care trăiește veșnic.
2. Că toate lucrările din fiecare an, că toate creațiile Sale urmează fără abatere ordinea
dinainte stabilită; și totuși; când Dumnezeu hotărăște așa toate lucrurile trebuie să dispară.
3. Ei văd cum mările și râurile săvârșesc fiecare misiunea lor.
4. În timp ce voi, voi suportați cu greutate , voi nu duceți la bun sfârșit multe din
obligațiile voastre față de Domnul vostru, voi călcați ordinele Sale; voi denigrați măreția Sa,
și gurile voastre hulesc prin pronunțarea de blasfemii împotriva maiestății Sale.
5. Păcătoși cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.
6. Zilele voastre vor fi blestemate și anii vieții voastre vor fi șterși din cartea vieților;
veți fi disprețuiți de toate creaturile și nu veți obține nici o îndurare.
7. În acea zi liniștea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemați de toți
drepții și păcătoșii înșiși vă vor respinge.
8. Da, ei vă vor disprețui la fel ca nelegiuiții.
9. Dar pentru aleși, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este moștenirea
pământească.
10. Pentru voi necredincioșilor, pentru voi blestem.
11. Atunci aleșii vor primii înțelepciunea, și nu va mai fi încălcată ordinea, nu se vor
mai face nelegiuiri și nu vor mai fi orgolioși: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri și nu vor
încălca legile sfinte.
12. Astfel ei nu vor fi pedepsiți niciodată, toată viața lor, iar moartea lor va fi fără
tulburări și durere; viața lor va fi împlinită; vor îmbătrâni în bucurie și pace; și anii lor de
fericire se vor înmulți cu bucurii, cu liniște, fără nori, fără tulburări, în toți anii vieții lor.

Capitolul 7

1. Pe când copii oamenilor se înmulțiseră în acele zile, s-a făcut că ficele lor s-au
născut grațioase și frumoase.
2. Și atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; și ei și-
au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor și să avem copii cu ele.
3. Atunci, Samyaza, șeful lor a zis: " Eu mă tem că voi nu veți fi în stare să vă
împliniți gândul vostru".
4. " Și că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră".
5. Dar ei au răspuns: noi vă jurăm.
6. Și noi ne legăm cu toții cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru,
noi vom săvârși ceea ce am hotărât.
7. Într-adevăr ei au jurat și s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în
număr de 200 și coborau din Adis, loc așezat în apropierea muntelui Hermon.
8. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon ), pentru că acolo au jurat și
s-au legat printr-un legământ cu blestem.
9. Iată numele șefilor lor: Samyaza, șeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel,
Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel,
Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceștia erau șefii celor 200 de îngeri; și restul erau toți cu
ei.
10. Și ei și-au ales fiecare câte o femeie, și s-au apropiat de ele și au conviețuit cu ele;
și ei le-au învățat vrăjitorii, farmece și însușirile rădăcinilor și arborilor.
11. Și aceste femei au zămislit și au născut uriași.
12. Statura lor era de 300 de coți. Ei au înghițit tot ce munca oamenilor poate să
producă, și n-a fost chip să fie săturați.
13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înșiși ca să-i mănânce.
14. Și au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare și la pești, pentru a-și
potoli foamea cu carnea lor și setea cu sângele lor.
15. Și atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.

Capitolul 8

1. Azayel i-a mai învățat pe oameni să facă săbii, cuțite, scuturi, platoșe, oglinzi; el le-
a arătat cum să facă brățări și podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-și înegri
sprâncenele, de a folosi pietrele prețioase și tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au
stricat.
2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulțit, creaturile încălcau orice ordin și
distrugeau tot ce le ieșea în cale.
3. Amazarak i-a învățat tot felul de vrăjitorii, de farmece și însușirile rădăcinilor.
4. Armers i-a învățat arta de a dezlega vrăjitoriile.
5. Barkayal i-a învățat arta de a urmării stelele.
6. Akibeel i-a învățat semnele.
7. Tamiel i-a învățat astronomia.
8. Și Asaradel i-a învățat mișcările lunii.
9. Și oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat și glasurile lor s-au ridicat până la cer.

Capitolul 9

1. Atunci Mihail și Gabriel, Rafael, Suryal și Uriel, își coborâră privirile lor din Cer
spre pământ, și au văzut valurile de sânge care-l înroșeau; și nedreptățile care se săvârșeau; și
și-au spus unul altuia: "Aceasta este larma strigătelor lor".
2. Pământul căruia i s-a furat copiii și-a ridicat glasul până la porțile Cerului.
3. Către voi, o! spirite cerești , către voi se ridică plângerile sufletelor spunând:
Obțineți pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul. Atunci ei au spus Domnului și Stăpânului lor ;
Tu ești Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se înalță pentru
veșnicie, și pe veci Numele Tău este sfințit și slăvit. Tu ești binecuvântat și slăvit pentru
totdeauna.
4. Tu ești Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns
privirilor Tale; Tu stăpânești peste toate și nimic nu poate ocoli puterea Ta.
5. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cum i-a învățat pe oameni tot felul de nedreptăți, și
cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.
6. Samyaza, de asemenea, a învățat pe oameni vrăjitorii, el pe care Tu l-ai așezat
deasupra tuturor camarazilor săi . Ei s-au însoțit cu ficele oamenilor; au păcătuit cu ele și s-au
dezonorat.
7. El le-au dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare.
8. Și femeile au născut uriași.
9. Și tot pământul a fost acoperit de sânge și fărădelegi.
10. Și iată acum, că sufletele celor morți, ridică glasurile către tine.
11. Și s-au ridicat plânsetele lor până la porțile cerului.
12. Vaietele lor urcă spre tine; oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă fața
pământului. Însă Tu cunoști toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia ființă.
13. Tu cunoști toate lucrurile: Tu știi tot ce se întâmplă și totuși nu ne spui nimic.
14. Pentru atâtea crime, ce trebuie să facem noi celui rău ?

Capitolul 10

1. Atunci Prea-Înaltul, Cel mare și Sfânt, și-a făcut auzită vocea.
2. Și îl trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adică Noe ).
3. Îi spuse: Vorbește-i în Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.
4. Apoi dezvăluiește-i marele prăpăd care va face să piară toți oamenii: întrucât apele
potopului se vor revărsa pe toată fața Pământului și toate creaturile vor fi distruse.
5. Dar învață-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce chip rasa lui va avea ființă pe tot
pământul.
6. Apoi, Domnul spuse către Rafael: " Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele și
mâinile; aruncă-l în întunericul veșnic și părăsește-l în pustia Dudael".
7. Fă să plouă peste el pietre grele și ascuțite; învăluiește-l în întuneric deplin.
8. Să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca fața sa să rămână acoperită cu un voal
gros; și fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată.
9. Și când se va face ziua judecății, aruncă-l în foc.
10. Între timp, curăță pământul pe care îngerii l-au dezonorat; prevestește-i viață;
prevestește-i că Eu îl voi reînvia.
11. Fii oamenilor nu vor pieri cu toții, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-
au arătat și pe care ei le-au arătat urmașilor lor.
12. Dar pământul a fost murdărit de învățăturile necurate ale lui Azazyel. Și de aceea
el trebuie să fie făcut răspunzător de toate crimele.
13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la ființele cele rele, la cei condamnați, la
copii depravării, omoară acești copii de depravați, acești urmași ai îngerilor veghetori, din
mijlocul oamenilor; împinge-i, ațâțăi pe unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini;
pentru ca zilele lor nu vor fi împlinite.
14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obține nimic pentru ei; și ei vor spera în
zadar pentru copii lor viață de veci și chiar o viață de 500 de ani.
15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te și anunță pedeapsa care-l așteaptă
pe Samyaza și pe toți cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care
s-au dezonorat prin tot felul de murdării. Și când fii lor vor fi omorâți, când ei vor fi văzut că
a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătușează-i sub pământ pentru șaptezeci de
generații până în ziua judecății și a sfârșitului lumii; și cuvântul acestei judecăți îi va osândi
pe veci. (Vezi și: „O revelație Divină despre Iad”, n.r.)
16. Atunci ei vor fi aruncați în adâncul unui foc care îi va chinui fără încetare; și ei
vor rămâne așa o veșnicie.
17. Împreună cu ei, șeful lor va arde în flăcări; și cu toții vor fi încătușați până la
moartea unui mare număr de generații.
18. Nimicește, în același timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară
urmașii îngerilor veghetori; destul și prea mult timp ei au oropsit seminția omenească.
19. Prigonitorii să fie șterși de pe suprafața pământului.
20. Răul să fie nimicit.
21. Și ramura dreptății și a omeniei să înflorească și să devină o mărturie a
binecuvântării.
22. Căci dreptatea și omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără
de sfârșit.
23. Și atunci cei sfinți vor înălța Domnului rugăciuni de îndurare și vor trăi până când
vor da naștere la o mie de copii; în timp ce zilele tinereții lor și sabaturile lor se vor scurge în
bucurie și pace. În această epoca tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de
arbori și de binecuvântări; vor fi sădiți pomi bogați în roade.
24. Vița de vie va crește din abundență și va produce struguri din belșug toate
semințele care vor fi încredințate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una; și o măsură
de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.
25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptățile, de toate crimele,
de toate nelegiuirile, de tot ce îl poate murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.
26. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, și toate neamurile Î-Mi vor da
onorurile care Mi se datorează; toate Mă vor binecuvânta; toate Mă vor adora.
27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de
toată suferința, și el nu va mai avea a se teme că-i voi trimite un potop nimicitor.
28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi
răspândi pe pământ și ele vor aduce spor în lucrările și munca oamenilor.
29. Pacea și dreptatea se vor uni cu oamenii și această unire Sfântă va dura cât va fi
lumea și cât vor fi generațiile.

Capitolul 11

1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; și nimeni
nu a știut unde a fost și nici ce a devenit. (Vezi „Casa Domnului”, n.r.)
2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinții și cu îngerii veghetori.
3.Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele rege al păcii.
4. Și iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.
5. Și Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptății, du-te și vorbește îngerilor veghetori al
cerului, care au părăsit înălțimile desăvârșite ale cerului și locuințele lor veșnice, cei care s-au
dezonorat cu femei.
6. Și au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor și strivind tot pământul.
7. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici liniște, nici iertarea
păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmașii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le
sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor uciși; și mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor
obține pacea sau iertarea.

Capitolul 12

1. Atunci Enoh plecă și îi spuse lui Azazyel; Nu mai exista liniște pentru tine, o mare
sentință s-a pronunțat împotriva ta. Vei fi încătușat;
2. Nu va fi niciodată pentru tine nici ușurare, nici iertare, nici putința unui ajutor, din
cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.
3. Și pentru că tu i-ai învățat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască și
să-i asuprească pe semenii lor.
4. Apoi l-am părăsit și am mers să le anunț eu însumi noutățile la tovarășii lui de
crime.
5. Și ei s-au înspăimântat și au fost apucați de un tremurat îngrozitor.
6. Și ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obține iertarea
greșelilor lor ; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu
îndrăznesc să i se adreseze, nici să-și ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care
au fost judecați.
7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obține liniște și
iertare pentru tot ce au făcut.
8. Apoi i-am părăsit și mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către
apele lui Danedan care se află la răsărit de Hermon și acolo m-am culcat.
9. Și iată că am avut un vis și o viziune divină. Am căzut în extaz și am văzut atunci
pedeapsa pe care trebuia să o anunț, vestea tristă și mustrătoare pentru copii cerului. Când m-
am trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunați, plângeau și fețele lor erau întoarse
către Ubelseiael, loc așezat între Liban și Semeser.
10. Le-am împărtășit viziunile mele și visele mele.
11. Și le-am spus aceste cuvinte de judecată și dojenile pe care le meritau copii
cerului.

Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată și cuvintele adresate îngerilor veghetori,
care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt și Cel
Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne și cu același suflu cu care
Atotputernicul a însuflețit buzele oamenilor pentru a se înțelege între ei.
2. Și am înțeles cu inima. Însuși Dumnezeu a dat oamenilor putința să înțeleagă
cuvintele adresate minții lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii
veghetori, copii cerului. Deci eu am scris rugămințile voastre; dar eu am văzut în viziunea
mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veți obține ceea ce ați cerut.
3. Judecata s-a pronunțat împotriva voastră; toate rugămințile voastre sunt în zadar.
4. Așadar, de acum înainte voi nu veți mai urca la ceruri; iar pe pământ, voi veți fi
încătușați atâta timp cât va exista lumea.
5. Dar, mai înainte, voi veți fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă
vor mai aparține. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voștri.
6. Și nu puteți adresa nici o rugă pentru ei , nici pentru voi!
7. Ci veți plânge și veți suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am
scris-o.
8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;
9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori și de ceață deasă; priveam cu îngrijorare
mișcarea astrelor și a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile și grăbeau
drumul meu.
10. Am fost înălțat astfel până la cer și am ajuns curând la un zid clădit din pietre de
cleștar. Flăcări mișcătoare îi învăluiau marginile. Am simțit cum mă cuprinde groaza.
11. Cu toate acestea, m-am vârât în mijlocul acestor flăcări.
12. Și am ajuns într-o vastă locuință care era pavată cu pietre de cristal. Pereții ca și
podeaua, erau de asemeni din cristal și la fel și temeliile. Tavanul era format din stele
rătăcitoare și fulgere de lumină și în mijloc se vedeau mișcându-se heruvimi de foc într-un
car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor și poarta era de foc. Când a fost să intru în
această locuință, ea era în același timp arzătoare ca focul și rece ca gheața; și nu exista acolo
nici urmă de fericire, nici de viață. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine; m-am
cutremurat de groază.
13. Tremuram ca varga, m-am întors cu fața spre pământ și am avut o viziune.
14. Iat-o: Eram într-o altă locuință mai largă decât prima, porțile căreia erau toate
deschise în fața mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.
15. Era atâta strălucire, măreție și fală încât îmi este peste puteri să vă descriu, nici
splendoarea ce o înconjoară și nici întinderea sa.
16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere și stele rătăcitoare, iar acoperișul
era în întregime un foc scânteietor.
17. L-am examinat cu atenție, și am văzut acolo înălțat un tron;
18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau
strălucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvimi.
19. Din acest tron puternic ieșeau torente de flăcări;
20. Strălucitoare încât era imposibil să le privești.
21. Și era cineva așezat pe acest tron măreț.
22. Al cărui veșmânt era mai strălucitor decât soarele și mai alb decât zăpada.
23. Nici un înger nu era în stare să Îl privească în față pe Strălucitorul și Magnificul,
nici să se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor
ardea în jurul Lui.
24. Și se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere; astfel încât cei ce-l
înconjurau, nu puteau să se apropie de El, și erau în fața lui mii și mii. El nu avea nevoie nici
de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinții care formau curtea lui nu îl părăseau nici ziua nici
noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi fața și plin de teamă. Atunci, Domnul
El însuși a binevoit cu propria Sa gură să mă cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete
mai mult și vino să auzi cuvintele Mele sacre.
25. El m-a primit și m-a făcut să mă plec în fața porții. Și îmi țineam ochii coborâți în
pământ.

Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat și mi-a spus așa: Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel
drept, O! scrib al dreptății, apropie-te și ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor
veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugați pentru oameni și nu
oamenii pentru voi!
2. De ce ați abandonat înălțimile sfinte ale cerului, locuințele voastre eterne, pentru a
merge să păcătuiți cu femeile. De ce v-ați îndrăgostit de ficele oamenilor; v-ați însoțit de ele;
v-ați dedat cu ele la lucruri care țin de copii pământului, și ați dat naștere unei rase
nelegiuite?
3. Voi care erați spirite ale cerului, având sfințenie și viață eternă, v-ați murdărit cu
femeile, v-ați dedat la muncile cărnii, ați zămislit în sânge, v-ați purtat ca și aceia care sunt
numai din sânge și carne.
4. Ei, au fost creați pentru a muri.
5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a conviețui cu ele pentru a procrea
copii care să le păstreze rasa pe pământ.
6. Dar voi ați fost creați ca spirite curate încă de la început voi aveți o viață eternă, voi
nu puteți muri.
7. Și de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că fiind spirite curate voi trebuia să
locuiți în cer.
8. Și acum uriașii care sunt rezultatul târgului dintre spirit și carne, se vor numi pe
pământ spirite rele și ele vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că
ei țin de cer cu o parte a firii lor pentru că își trag sămânța din îngerii veghetori cei sfinți. Ei
vor deveni deci spirite rele pe pământ și se vor numi spirite ale răului. Locuința spiritelor
cerești este cerul; iar pământul este locuința spiritelor pământești care sunt născute din
pământ.
9. Spiritele uriașilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile,
ciume, războiul, foamea.
10. Și doliul. Ele nu vor bea și nu vor mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se
vor amesteca între bărbați și femei, pentru că ele au primit viață în zilele de nimicire și
masacru.

Capitolul 15

1. După moartea uriașilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când își vor
abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecății. Ea va fi nimicită până în
ziua marelui sfârșit al Universului; atunci când îngerii veghetori și nelegiuiții vor fi distruși
pentru totdeauna.
2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la mine pentru ei,
3. Le spun lor, acestor inteligențe cerești: Voi ați avut cerul pentru a locui; tainele
cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi ați cunoscut un secret al
nedreptății.
4. Și voi l-ați dezvăluit femeilor care v-au mișcat inimile și prin voi s-a înmulțit răul
pe suprafața pământului.
5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veți obține iertarea, niciodată nu veți mai avea
pace!

Capitolul 16

1. Apoi ei m-au ridicat într-un loc unde exista un foc mistuitor; și unde după bunul
lor plac, ei luau înfățișarea unui om.
2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al cărui vârf se avânta către ceruri.
3. Și eu am văzut izvorul fulgerelor și tunetelor la marginile acestui loc, în colțul
său cel mai adânc.
4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape țâșnitoare și tot mai mult către apus, către
focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa și se
vărsa în marea cea mare de la apus.
5. Am văzut toate marile fluvii și am nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest
loc pe orice carne îl părăsește; am văzut munții de întuneric care se nasc iarna și locurile în
care apa se prăvale în propriile genuni.
6. Am văzut și locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume și pe cel al genunii.

Capitolul 17

1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vânturilor și am văzut modul în care ele folosesc
drept ornament pământul și la păstrarea temeliilor pământului.
2. Am văzut piatra unghiulară care susține pământul.
3. Am văzut și cele patru vânturi care susțin pământul și bolta cerească.
4. Am văzut vânturile care suflă în înaltul cerului;
5. Cele care se înalță între cer și pământ și care formează stâlpii cerului.
6 Am văzut vânturile care fac să se rotească cerul și care pun în mișcare pe orbitele
lor soarele și stelele, și deasupra pământului, am văzut vântul care susține norii.
7. Am văzut drumul îngerilor.
8. Am văzut la marginea pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-
am întors spre miazăzi.
9. Acolo ard, noapte și zi șase munți de pietre prețioase, trei la partea de răsărit, trei
la partea de miazăzi.
10. Cei dinspre răsărit erau făcuți din pietre de diverse culori; perle și antimoniu;
cei dinspre miazăzi erau pietre roșii. Vârfurile lor se înălțau până la cer ca tronul lui
Dumnezeu, care era din alabastru și în partea de sus din safir. Am văzut și focul dogoritor
care ardea pe munți.
11. Acolo, am mai văzut și o regiune întinsă unde se adunau apele.
12. Am văzut și izvoarele pământului, ascunse în coloanele luminate ale
cerurilor.
13. Și în aceste coloane ale cerului, eu am văzut focuri care izbucnesc fără număr,
dar nici în sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici boltă
deasupra, nici pământ dedesubt, și nu era nici pic de apa; și nimic la dreapta nimic la
stânga; un loc cu desăvârșire pustiu.
14. Și acolo, am zărit șapte stele, strălucind ca munții de foc, sau ca niște spirite
desăvârșite.
15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la dispariția cerului și a pământului,
închisoarea stelelor și a armatelor cerului.
16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca
lui Dumnezeu, înainte de a-și încheia încercările lor. Și de aceea au fost încătușate în acest
loc, până când își vor ispăși crimele lor în anul cel de taină.

Capitolul 18

1. Atunci Uriel strigă : Iată îngerii care au trăit cu femei, și au fost destinați a fi
conducători;
2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulțind greșelile printre ei, punându-i să aducă
jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecați și vor pieri, și
femeile lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.
3. Și eu, Enoh, eu singur, am văzut sfârșitul tuturor acestor lucruri, și nimănui nu i-a
fost dat să vadă ce am văzut eu.

Capitolul 19

1. Iată numele îngerilor care veghează.
2. Uriel, unul dintre îngerii sfinți, care comandă strigătele și groaza.
3. Rafael, unul dintre îngerii sfinți, care comandă asupra spiritelor omenești.
4. Raguel, unul dintre îngerii sfinți, care pedepsește lumea și astrele.
5. Mihail, unul dîntre îngerii sfinți care veghează la virtuțile oamenilor și comandă
neamurile.
6. Sarakiel, unul dintre îngerii sfinți, care veghează asupra copiilor oamenilor care au
greși.
7. Gabriel, unul din îngerii sfinți, care comandă peste Ikisat, peste paradis și peste
heruvimi.

Capitolul 20

1. Eu am făcut, în sfârșit un lung ocol pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era
întreg.
2. Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile minunate arătate în cer, nici pământul cu
minunățiile sale; acolo nu era decât un pustiu singuratic și îngrozitor.
3. Acolo am mai văzut șapte stele înlănțuite unele cu altele precum niște munți mari,
precum niște focuri mistuitoare. Și am strigat când am văzut aceasta. Pentru ce crime sunt
înlănțuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc ? Atunci Uriel, unul dintre
îngerii care era cu mine și care mi-a fost însoțitor, mi-a răspuns: Enoh de ce o astfel de
întrebare ? de ce această îngrijorare, această neliniște ? Aceste stele au încălcat ordinele
Domnului Prea-Înalt; și pentru a-și ispăși crimele lor, ele au fost încătușate în acest loc pentru
un număr fără sfârșit de veacuri.
4. De aici am mers într-un alt loc al groazei.
5. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor și mistuitor, în mijlocul căruia
exista o despicătură și coloanele de foc se luptau între ele și se înfundau în genuni. Mi-a fost
peste putere să apreciez atât mărimea cât și înălțimea lui; nu am putut cunoaște nici originea
sa. Și am strigat încă o dată în fața a ce am văzut: Ce loc teribil ! și căt este de dificil să
cercetezi aceste taine.
6. Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a răspuns și mi-a spus: Enoh, de ce
această teamă, de ce această mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de
suferință ? Aici este, adăugă el, închisoarea îngerilor; și aici vor fi ei închiși pentru
totdeauna!

Capitolul 21

1. De acolo, am plecat către celălalt loc, așezat înspre apus, unde am văzut un munte
mare și înalt, o stâncă abruptă și patru locuri de întâlnire încântătoare
2. În interior, acest loc era adânc, spațios, lustruit și egal, dar într-un întuneric deplin.
3. Atunci, Rafael, unul dintre îngerii sfinți care mă însoțeau, mi-a spus: Iată locurile
preafericite unde se adună spiritele, sufletele morților; acesta este locul unde se vor aduna
toate sufletele copiilor oamenilor.
4. Aceștia vor rămâne în acest loc, până în ziua judecății, până la vremea care le-a
fost hărăzită.
5. Însă mai este mult timp până în ziua marii judecăți. Și am văzut sufletele copiilor
oamenilor care muriseră și strigătul lor acuzator se ridica până la cer.
6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă însoțea și i-am spus; A cui este
această voce acuzatoare care urcă spre cer ?
7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele
său Cain, și care îl va învinui până când neamul său va fi nimicit de pa fața pământului.
8. Până când neamul său va fi șters din rândul oamenilor.
9. Atunci, l-am întrebat despre el, despre judecata de apoi și i-am spus: De ce sunt
unii despărțiți de ceilalți ? El mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite pentru spiritele morților,
trei clase diferite pentru spiritele drepților.
10. Aceste clase se despart printr-o prăpastie, printr-o apă și printr-o lumină pe apă.
11. Păcătoșii sunt împărțiți la fel; după moartea lor; ei sunt îngropați în pământ, dacă
judecata nu i-a ajuns încă în viață.
12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele lor, aici sunt lăsați pradă durerilor
de neîndurat, pedeapsa celor care sunt condamnați pentru eternitate și sufletele cărora vor fi
osândite și încătușate pentru totdeauna.
13. Și iată acestea există de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plâng sunt separate
de cele care veghează la nimicirea lor în ziua judecății.
14. Așa arată locul destinat sufletelor oamenilor nedrepți și păcătoși, sufletele acelora
care au comis nedreptăți și care s-au amestecat în obștea nelegiuiților cu care se asemănau.
Sufletele lor nu vor fi nimicite în ziua judecății; dar vor fi închise în acest loc, de unde nu vor
mai scăpa niciodată. Atunci l-am lăudat pe Dumnezeu.
15. Și am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu, Domn al gloriei și al dreptății,
stăpânul suprem și veșnic.

Capitolul 22

1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de apus, la marginile pământului.
2. Acolo am văzut un foc puternic și o mișcare continuă, care se rotea și noapte și zi
fără a se opri niciodată.
3. Și l-am întrebat pe îngerul care mă însoțea, și i-am spus lui: Ce este acela ? De ce
această mișcare fără de răgaz ?
4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă însoțea mi-a răspuns:
5. Acest foc dogoritor, care se mișcă fără încetare spre apus, este focul care aprinde
toți aștrii cerului.

Capitolul 23

1. De acolo, am ajuns într-un alt loc și am văzut un munte de foc arzând noapte și zi.
Când m-am apropiat, am zărit șapte munți strălucitori, care erau separați unul de altul.
2. Pietrele din care erau formați, erau frumoase și strălucitoare; ei sclipeau și radiau,
iar suprafața lor era lustruită. Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau
așezați unul peste celălalt; și existau trei la miazăzi la fel de neclintiți. Erau de asemenea, văi
adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc se ridica cel de al șaptelea munte. Și
toți acești munți apăreau de departe ca niște tronuri majestoase. Și ele erau acoperite de
arbori frumoși mirositori.
3. Printre acești arbori, exista unul cu un miros împrospătat fără încetare și atât de
suav încât nu mai exista altul nici în gradina Edenului care să răspândească un miros atât de
încântător. Frunzele sale, florile sale, lemnul său nu se veștejeau niciodată și fructele sale
erau frumoase.
4. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În fața acestei priveliști, am
strigat: Iată un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail,
unul din îngerii sfinți și slăviți care mă însoțeau și care era conducătorul lor mi-a răspuns.
5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?
6. De ce ești tu atât de dornic de a-l cunoaște ?
7. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să știu totul, dar în special totul cu privire la
acest arbore.
8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi și al cărui vârf ajunge la aceeași
înălțime cu tronul Domnului, va fi locașul unde se va odihni Domnul Sfințeniei și gloriei,
Regele cel veșnic, atunci când va veni și va coborî pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa
9. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual,
nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecății. Atunci când cei răi vor fi
abandonați chinurilor veșnice, acest arbore va fi dat celor drepți și umili. Fructele sale vor fi
păstrate pentru cei aleși. Căci viața va fi răsădită într-un loc Sfânt către miazănoapte, către
locuința Regelui veșnic.
10. Atunci ei se vor bucura și se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinților, un
miros încântător le va pătrunde în oase și ei vor avea, ca și strămoșii tăi viață lungă pe
pământ; și această viață nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferințe, nici de sărăcie.
11. Și am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veșnic care a hărăzit acest
arbore și a avut bunăvoința de a-l destina sfinților.

Capitolul 24

1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului și am cuprins cu privirea un loc
binecuvântat și roditor unde arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi.
Acolo am văzut încă un munte sacru și dedesubt pe latura de răsărit, am văzut o apă
care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit și un alt munte, la fel de înalt, așezat în
mijlocul unor văi adânci, dar înguste.
2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus: dedesubt se înălța un alt munte.
3. Și, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă și în mijloc erau alte văi adânci
și stâncoase care se întindeau către cei trei munți. Dar aceste văi, care erau adânci, dar
înguste, mărgineau o stâncă uriașă pe care era plantat un arbore. Și cu uimire am admirat
stânca și văile.

Capitolul 25

1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, acești arbori înalți și
această vale blestemată care le separă ?
2. Și Uriel, unul dintre îngerii sfinți care erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale
este blestemată pentru veșnicie. Aici vor fi adunați toți cei care și-au folosit limbile pentru a-
l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunați
și aici le va fi locuința.
3. În ziua supremă a judecății, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii
tuturor sfinților; căci aceștia vor obține iertarea în fața lui Dumnezeu, și îl vor binecuvânta în
toate zilele vieții lor ca pe Domnul și Regele lor.
4. Și ei vor sărbători în ziua de temut a judecății datorită iertării pe care o vor obține
pentru ei. Atunci eu m-am întors firește către Dumnezeu și am lăudat numele Său, măreția și
gloria Sa.

Capitolul 26

1. De acolo, m-am îndreptat către părțile de răsărit, către un munte care se înaltă în
mijlocul unui deșert și căruia nu i-am putut zări decât fața.
2. El era acoperit de arbori ieșiți din semințele despre care s-a vorbit și o apa cobora
de pe el.
3. Din acest loc ,o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către
apus și către răsărit. Pe o latură creșteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa și roua.

Capitolul 27

1. Atunci am înaintat către o altă parte a deșertului, către răsăritul muntelui, de care
m-am apropiat.
2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri
suave, tămâia smirna, toți arborii deosebiți unii de ceilalți.
3. Și mai era în acest loc, dominând toți acești arbori, o înalțime către răsărit care nu
era departe.

Capitolul 28

1. Am mai văzut încă un loc, cu văi prin care se rostogoleau ape care nu secau
niciodată.
2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de
mastic.
3. Și pe laturile acestei văi am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers
apoi către răsărit.

Capitolul 29

1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare
cu "neketra". Numele ei era Sarira și Colbanen. Și pe acest munte am văzut un altul pe care
creșteau arbori de aloe.
2. Acești arbori erau încărcați ca migdalii și groși, iar fructele pe care le făceau aveau
un parfum care depășea orice alt miros cunoscut.

Capitolul 30

1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte și am văzut intrările pe sub
munți, și am observat șapte munți acoperiți de lavandă fină, de arbori parfumați, de
scorțișoară și papirus.
2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munți și am înaintat către răsărit,
trecând peste marea Eritreei. Și când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de
îngerul Zatael, și am ajuns în grădina dreptății. Acolo, am văzut între altele, mulți arbori
înalți și acoperiți de flori.
3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite și gingașe. Era de asemenea
acolo pomul înțelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.
4. El era asemănător cu un tamarin, și fructele sale de o frumusețe remarcabilă,
semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Și am
strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat
5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul
înțelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău și stră-străbunica ta, aceste fructe le-au
deschis ochii și după ce au văzut că erau goi au fost izgoniți din paradisul terestru.

Capitolul 31

1. După aceea, am înaintat către marginile pământului; acolo am văzut animale mari,
cu înfățișări diferite, păsări deosebite ca formă și înfățișare și având glasuri diferite.
2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit granițele pământului și
locul unde cerul se sfârșea. Porțile cerului erau deschise și am văzut ieșind din ele stelele.
Atunci am socotit timpul la care au ieșit și am notat exact numărul. Mi-am notat în același
timp numele lor, drumul lor mereu reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce
Uriel, care era cu mine, mi le deslușea.
3. Deoarece el mi-a arătat totul și despre toate mi-a dat cunoștință.
4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor și înrâuririle pe care le au.

Capitolul 32

1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.
2. Și acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă și măreață minune.
3. Am văzut porțile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieșeau
vânturile de nord, părinți ai frigului, grindinei, gheții, roua și ploii.
4. Pe una dintre aceste porți, vânturile suflau ușor, dar celelalte două suflau cu
violență și suflul lor se răspândea pe pământ.

Capitolul 33

1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.
2. Și am văzut trei porți, ca și la miazănoapte. Și aceste trei părți aveau aceași măreție.

Capitolul 34

1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau
de asemenea trei porți, prin care ieșeau roua, ploaia și vântul.
2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porți ale
cerului întoarse către răsărit și a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porți ieșeau
stelele cerului, care își urmau drumul lor neabătut către apus; și acest drum strălucitor o fost
vizibil în toate timpurile.
3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea și am lăudat pe Domnul care a făcut aceste
corpuri luminoase și strălucitoare, pentru a arăta inteligențele îngerilor și oamenilor, măreția
lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească și unii și alții, minunățiile puterii Sale, pentru ca
ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, și pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.

Capitolul 34

1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înțeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui
Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este
începutul acestei înțelepciuni, care mi s-a dat să o deslușesc și să o fac iubită de cei care
locuiesc pe pământ. Ascultați deci și înțelegeți lucrurile sfinte pe care am venit să vi le
dezvălui în prezența lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastră au văzut în oficierea
cuvântului o datorie pentru ei.
2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înțelepciunii;
dar niciodată în această zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, înțelepciunea pe
potriva înțelegerii mele și pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la
El este într-adevăr o fărâmă din viața eternă.
3.Această învățătură a fost înfățișată în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să
le vestesc locuitorilor acestei lumi.

Capitolul 35

1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepți își va arăta puterea pe pământ,
păcătoși vor putea fi pedepsiți și își vor primi răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în fața
tuturor.
2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepți; fie ca lucrările lor să fie
măsurate de Domnul spiritelor și meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina
celor drepți și a celor aleși care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare,
în acel moment, care va fi locuința celor păcătoși ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-
a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!
3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepți, păcătoșii vor suferi o judecată
severă și nelegiuiții vor fi chinuiți în fața lor.
4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere și autoritate.
Ei nu vor fi în stare să privească sfinții în fața; căci lumina celor drepți și aleși nu poate fi
asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.
5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciți, ci ei vor fi predați în mâinile
celor drepți și sfinți.
6. Și după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu
viața, va fi trecut și timpul iertării.

Capitolul 36

1. În acele zile, rasa Sfântă și binecuvântată, va coborî din înălțimea cerului și
generația sa va trăi laolaltă cu fii oamenilor, Enoh a primit cărțile de revoltă și furie, cărțile
de frământare și agitație.
2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.
3. Atunci un nor gros m-a ridicat și vântul m-a înălțat deasupra pământului și m-a dus
la marginile cerului.
4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuința și locul de odihna al sfinților.
Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în fața lor ca o apă
curată și iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă prețioasă. Și astfel este ființarea lor pentru
totdeauna.
5. În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcașurile aleșilor și locul
adevărului, al credinței și al dreptății.
6. Numărul sfinților și aleșilor lui Dumnezeu va fi fără sfârșit în toate secolele.
7. Eu am văzut locuința lor așezată sub protecția Domnului spiritelor. Toți sfinții, toți
aleșii cântau în fața Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu
și buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc
de cinste în fața Lui.
8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste lăcașuri.
Acolo era partea mea de moștenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voința
Domnului spiritelor.
9. În acest timp eu preamăream și proslăveam numele lui Dumnezeu, prin
binecuvântări și laude. Căci aceasta este spre mulțumirea Domnului spiritelor.
10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuințe și L-am lăudat pe
Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi,
dinainte de facerea lumii și până la sfârșitul veacurilor.
11. Ce este această lume? Da, toate generațiile au datoria să Te binecuvinteze, toți
aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te
sărbătoresc, Te preamăresc și Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul
spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligențelor.
12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toți aceia care nu au adormit în fața Lui, care
L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru
totdeauna! Și fața mea s-a schimbat pe neașteptate, încât nu am mai putut vedea.

Capitolul 37

1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de miriade și un număr nesfârșit de
oameni care stăteau drepți în fața lui Dumnezeu.
2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părți, am văzut și alții în
afară de primii care stăteau în fața Lui. Am învățat în acest timp numele lor, pentru ca îngerii
care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe
Domnul în toată gloria Sa.
4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.
5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales și pe aleșii care se
frământau pentru Domnul spiritelor.
6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga și implora pentru cei ce sunt pe pământ și
care Îl chemau pe Domnul spiritelor.
7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioși și îi oprea să se
arate în fața Domnului spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzații împotriva locuitorilor
pământului.
8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să î-mi deslușească toate
aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul
Domnului și cărora le-am auzit și le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul
Mihail, îngerul cel milostiv și răbdător.
9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor și a vătămărilor
oamenilor. Vine apoi Gabriel, care veghează pe toți cei puternici. În sfârșit este Phanuel,
care veghează căința și speranța celor care își doresc să moștenească viață veșnică. Aceștia
sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai
auzit,

Capitolul 38

1. Mai apoi, am văzut tainele cerului și ale raiului cu toate părțile lor, și tainele
faptelor oamenilor fiecare după importanța și valoarea lor. Am scrutat lăcașurile celor aleși,
locurile de ședere ale sfinților. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toți păcătoșii care au
respins și tăgăduit pe Domnul gloriei și care au fost la rândul lor respinși. Căci pedeapsa
pentru crimele lor n-a fost încă pronunțată de Domnul spiritelor.
2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor și tunetelor, tainele
vânturilor, și cum se împart ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a
picăturilor de rouă și a norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc
pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.
3. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile
grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor și chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii,
plutise peste fața pământului.
4. Am văzut în același timp comorile Lunii locul în care se nasc fazele sale, începutul
lor, reîntoarcerea lor glorioasă, strălucirea lor când mai mare când mai mică, creșterea lor
firească, legăturile dintre ele, supunerea lor și ascultarea lor după mersul Soarelui, după
porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!
5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât și partea sa
vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi și cele de noapte, fiecare dintre acestea
întorcându-și privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L și lăudându-L fără întrerupere,
cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui
acestea se schimbau adesea, când în binecuvântare, când în blesteme.
6. Lumina lunii este pentru cei aleși, precum întunericul pentru cei păcătoși; aceasta
este voința lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit și spiritele
oamenilor, întărind pe cele ale drepților prin dreptatea Sa.
7. Și nici un înger nu va trece înaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta
putere. Cât despre Domnul din înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale și este singur
stăpân în judecata lor.

Capitolul 39

1. Înțelepciunea nu a putut găsi pe pământ nici un lăcaș unde să își așeze capul și
pentru aceasta s-a mutat in cer.
2. Înțelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut
găsi o locuință. Atunci înțelepciunea s-a întors în locuința sa dumnezeiască printre îngerii cei
sfinți. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea și ea a gasit locuință și a fost primită de copiii
oamenilor, la fel cum este ploaia primită de deșert și roaua primită de un teren uscat.

Capitolul 40

1. Am văzut o altă splendoare și stelele cerului. Am cunoscut că toate erau chemate
pe numele lor și că ele răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanța
judecății, după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau și după ziua în
care ele trebuiau să apară sau să dispară. Splendoarea aduce splendoarea și mișcările lor se
potrivesc celor ale îngerilor și credincioșilor.
2. Atunci l-am rugat pe îngerul care era cu mine și care mi-a lămurit aceste mistere și
l-am întrebat care este numele lor. El mi-a răspuns: Domnul spiritelor te-a făcut să ai o
viziune. Acestea sunt numele celor drepți, care sunt pe pământ și care cred în numele
Domnului spiritelor în toate veacurile.
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitonele 41 - 70
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 18:25 View PostDownload Post

Capitonele 41 - 70


Capitolul 41

Am mai văzut și o altă apariție deosebită prin splendoarea sa; din ea izvorau stele și
deveneau strălucitoare și totuși nu se împrăștia deloc.

Capitolul 42

1. A doua parabolă, care se adresează acelora care nu recunosc numele și locuința
îngerilor și pe Domnul spiritelor.
2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea coborî pe pământ. Iată care va fi soarta
păcătoșilor care reneagă numele Domnului spiritelor; ei vor fi păstrați pentru ziua pedepsei și
a răzbunării.
3. În această zi Alesul se va afla pe un tron al gloriei. El va hotărî soarta lor, și
întărind prin prezența Sa spiritele celor sfinți, El va hărăzi câte o locuință tuturor acelora care
și-au pus încrederea și iubirea lor în numele Sau Sfânt și glorios.
4. În acea zi, Eu îmi voi așeza Alesul în mijlocul lor, și voi schimba fața cerului, și o
voi acoperi de lumină pentru totdeauna.
5. Și voi schimba și fața pământului, o voi binecuvânta în același fel, precum pe toți
aceia pe care i-am ales și pe care îi voi face să locuiască pe pământ, dar pentru aceia care au
făcut nedreptăți nu vor mai exista locuințe, caci eu i-am văzut și i-am însemnat. Dar pe cei
drepți îi voi sătura cu pacea Mea și îi voi așeza înaintea feței Mele; păcătoșii vor fi
condamnați pentru totdeauna, ei vor fi șterși de pe fața pământului.

Capitolul 43

1. Acolo l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, al cărui cap era ca lâna albă și cu El erau
și alții care aveau fețe omenești. Fața lui era plină de bunătate, ca cele ale îngerilor sfinți.
2. Atunci l-am întrebat pe unul dintre îngerii care erau cu mine și care mi-a lămurit
toate tainele despre Fiul Omului. Eu l-am întrebat cine era, de unde venea și de ce îl însoțea
pe Cel Bătrân de zile. El mi-a răspuns cu aceste cuvinte: " Acesta este Fiul Omului , la care
trimit toate justițiile, cu care ei locuiesc și care ține în mână cheia tuturor comorilor ascunse;
căci Domnul spiritelor L-a ales și i-a hărăzit o strălucire mai presus de toate creaturile".
3. Acest Fiu al omului pe care tu l-ai văzut, va smulge regii și stăpânitorii din paturile
lor pline de desfătări, îi va scoate de pe pământurile lor neclintite, va pune frână stăpânirii
lor, va sparge dinții păcătoșilor.
4. El va alunga regii de pe tronul lor și din regatele lor, pentru că au refuzat să Îl
onoreze, Să-i ridice osanale și să se umilească în fața Aceluia căruia i-au fost date toate
regatele. El va semăna tulburare în rasa celor puternici; îi va sili să se plece în fața Lui.
Întunericul va deveni locuința lor și viermii le vor ține tovărășie în paturile lor; nici o
speranță pentru ei să iasă din acest loc dezgustător căci ei nu au chemat numele Domnului
spiritelor.
5. Ei vor disprețui astrele cerului, și vor ridica mâinile împotriva Atotputernicului;
gândurile lor întoarse doar către pământ, pe care vor dori să și-l facă locuința lor veșnica; și
lucrările lor nu vor fi decât nelegiuiri. Ei își vor pune bucuriile lor în averile lor și încrederea
în idoli fabricați de propriile lor mâini. Ei vor refuza să ÎL cheme pe Dumnezeul spiritelor;
ei ÎL vor izgoni din templele Sale.
6. Ca și pe credincioșii care vor fi prigoniți pentru numele Domnului spiritelor.

Capitolul 44

1. În ziua aceea, rugăciunile sfinților vor urca de la pământ până la piciorul tronului
Domnului spiritelor.
2. În ziua aceea, sfinții care locuiau sub ceruri se vor aduna și intr-o voce vor ruga,
vor implora, vor celebra, vor lăuda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, în numele
sângelui celor drepți, vărsat pentru El; și aceste rugăciuni ale drepților se vor ridica
neîntrerupt către tronul Domnului spiritelor, pentru ca El să facă în sfârșit dreptate și pentru
ca răbdarea Sa față de cei răi să nu țină la nesfârșit.
3. În acest timp, L-am văzut pe Cel Bătrân de zile, așezat pe tronul gloriei Sale.
Cartea vieții era deschisă în fața Lui și toți stăpânii cerului stăteau în picioare în fața Lui și în
jurul Lui.
4. Atunci inimile sfinților au fost inundate de bucurie pentru că timpul judecății a
sosit, pentru că rugămințile sfinților au fost auzite și pentru că sângele credincioșilor avea să
fie prețuit de către Domnul spiritelor.

Capitolul 45

1.În acest timp am zărit izvorul dreptății, care nu seacă niciodată și de unde se
răspândesc o mulțime de râulețe, care sunt râulețele înțelepciunii. Acesta este locul în care
veneau să bea toți cei însetați și astfel se încărcau de îndată cu înțelepciune și își făceau casa
lor alături de cei drepți, cei aleși și cei sfinți.
2. Și la acea oră Fiul omului a fost chemat în fața Domnului spiritelor și numele Său
în fața Celui bătrân de zile.
3. Și înainte de facerea soarelui și a astrelor, înainte ca stelele să fi fost așezate pe
bolta cerească, a fost chemat numele Fiului de om în fața Domnului spiritelor. El va fi
bastonul celor drepți și sfinți, ei se vor sprijinii de El și astfel nu vor putea fi clintiți; El va fi
lumina neamurilor.
4. El va fi speranța pentru cei a căror inimă este cuprinsă de neliniște. Toți cei care
locuiesc pe pământ se vor închina în fața Lui și ÎL vor adora; ei ÎL vor sărbători, ÎL vor
lăuda, ei vor cânta laude Domnului spiritelor.
5. Astfel Alesul și Misteriosul a fost creat, înainte de facerea lumii și ființa Sa nu va
avea sfârșit.
6. El a fost prezent și a arătat sfinților și dreptcredincioșilor înțelepciunea Domnului
spiritelor; căci El este Cel care a păstrat partea lor de moștenire. Căci ei au urât și au alungat
departe de ei lumea cea nelegiuită, au urât lucrările și drumurile acesteia și n-au vrut să
cheme decât numele Domnului spiritelor.
7. Astfel, prin acest nume vor fi ei mântuiți și voința Sa va fi viață lor. În ziua aceea,
regii și puternicii de pe pământ, cei care au cucerit lumea prin forța brațelor lor, vor fi umiliți.
8. Căci în acea zi de teamă și frământare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se
vor supune acelora pe care Eu i-am ales.
9. Eu mă voi lepăda de ei cum se leapădă paiele în foc, cum se separă plumbul de apa.
Ei vor arde în fața celor drepți, se vor îneca sub ochii sfinților, și nu va fi găsită nici măcar a
zecea parte din ei.
10. Dar în ziua frământării lor, pacea se va instala pe pământ.
11. Ei vor cădea în prezența Sa și nu își vor mai reveni; și nu va fi nimeni să îi poată
smulge din mâinile Sale și să îi poată apăra căci ei au respins pe Domnul spiritelor și pe al
Său Mesia. Fie numele Domnului spiritelor binecuvântat.

Capitolul 46

1. Înțelepciunea curge ca apa și gloria Sa este de nesecat în vecii vecilor căci ea este
puterea în toate tainele dreptății.
2. Dar nelegiuirea trece ca o umbră, pentru că ea nu își poate găsi lăcaș, căci Alesul
se ține drept în fața Domnului spiritelor și gloria Sa va dura în veacul veacurilor și puterea Sa
este veșnica.
3. Cu El locuiește spiritul înțelepciunii și al inteligenței, spiritul cunoașterii și puterii,
spiritele celor adormiți în dreptate: El judecă și deosebește lucrurile cele mai ascunse.
4. Nimeni nu poate pronunța un singur cuvânt în fața Lui; întrucât Alesul este în fața
Domnului spiritelor după bunul său plac.

Capitolul 47

1. În acele zile, va fi vremea celor sfinți și aleși. Lumina zilei va sălășui în ei și
splendoarea și gloria îi va lumina.
2. În zilele de frământări, toate relele vor cădea asupra păcătoșilor, iar cei drepți vor
triumfa în numele Domnului spiritelor.
3. Ceilalți vor înțelege în sfârșit ca a venit vremea căinței și că trebuie să înceteze
lucrările cele rele ale mâinilor lor; ei vor înțelege că nu se pot aștepta la laude în fața
Domnului spiritelor, dar că ei mai pot fi încă mântuiți prin numele Său. Domnul spiritelor va
coborî mila Sa asupra lor, căci mare este iertarea Sa și dreptate este în judecățile Sale, și el nu
poate fi nedrept. De asemeni, cine nu se va putea căi, va pieri.
4. Nu, ei nu se vor mai putea aștepta la iertare din partea Mea, zice Domnul.

Capitolul 48

1. În acele zile, pământul va înapoia din sânul său, și iadul din al său cele ce au
primit, și genunile își vor înapoia datoria.
2. El va separa drepții și sfinții de cei răi căci acestea vor fi pentru cei dintâi zile ale
iertării și salvării.
3. În acele zile Alesul își va ocupa locul pe tronul Său și toate tainele înțelepciunii și
inteligenței vor izvorî din gura Sa; căci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie veșnică.
4. În acele zile munții se vor cutremura ca berbecii și colinele vor sălta ca niște miei
sătui de lapte și cei drepți vor fi ca îngerii în cer.
5. Fețele lor vor străluci de o veselie fermecătoare; căci în acele zile, Alesul va fi
glorificat. Pământul se va cutremura de fericire, cei drepți îl vor locui și cei aleși îl vor călca
cu picioarele lor nevinovate.

Capitolul 49

1. După acest timp, în chiar locul unde am văzut aceste mistere, am fost ridicat de un
vârtej și dus către apus.
2. Acolo ochii mei au zărit tainele cerului și cele ale pământului; un munte de fier, un
munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid și în fine un
munte de plumb.
3. Și l-am întrebat pe îngerul care era cu mine și i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe
care le-am zărit?
4. Și îngerul mi-a răspuns: Toate aceste lucruri pe care tu le-ai văzut, privesc imperiul
lui Mesia și sunt simbolul domniei Sale și a puterii Sale pe pământ.
5. Și acest înger al păcii mi-a răspuns în continuare: Ai răbdare încă puțin timp și tu
vei vedea și ți se vor arăta toate lucrurile pe care le-a hotărât înțelepciunea Domnului
spiritelor. Acești munți pe care tu i-ai văzut și care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea
de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid și în sfârșit al șaselea de plumb; toți
acești munți, îți spun, vor fi în fața Alesului, ca o prăjitură cu miere în fața unui cuptor
dogoritor sau ca apa care curge din înălțimea unui munte; ei se vor prăvăli la picioarele Sale.
6. În acele zile, oamenii nu își vor găsi salvarea nici în aur, nici în argint.
7. Ei nu vor putea nici să fugă nici să se apere.
8. Atunci nu vor mai fi arme de făcut din bronz, nici platoșe care să le apere pieptul.
9. Fierul va fi inutil; el însuși nu va mai servi la nimic care să nu ruginească ori să se
strice, și plumbul nu va mai fi căutat.
10. Totul va fi aruncat, totul va fi șters de pe fața pământului, când Alesul va apare în
prezența Domnului spiritelor.

Capitolul 50

1. Atunci, ochii mei au zărit o vale adâncă a cărei intrare era largă și încăpătoare.
2. Toți acei care locuiesc pe pământ, în mare și pe insule, își vor aduce aici tributurile
lor, darurile lor și totuși nimic nu îi va umple adâncurile. Mâinile lor vor face nelegiuiri. Tot
ce munca nobilă a drepților va fi făcut, păcătoșii vor devora în mod rușinos. Dar ei vor pieri
din fața Domnului spiritelor și chiar de pe fața pământului. Pe când cei drepți, ei se vor ridica
și vor trăi în vecii vecilor.
3. Am văzut îngeri ai pedepselor care sălășuiesc aici și pregătesc uneltele lui Satan.
4. Atunci m-am adresat îngerului păcii, care era cu mine, și l-am întrebat pentru cine
sunt aceste unelte?
5. El mi-a răspuns: Ele sunt pregătite pentru regii și puternicii pământului; prin
aceasta va trebui ca ei să piară.
6. După aceea va apărea un templu preamărit în care aleșii și drepții se vor uni pentru
a nu mai fi niciodată despărțiți., prin virtutea numelui Domnului spiritelor.
7. Acești munți nu vor mai dăinui în prezența Sa, nici pământul și nici colinele; ci ele
se vor surpa în fața Lui, precum niște izvoare de apa vie. Drepții vor fi atunci eliberați de
prigoana păcătoșilor.

Capitolul 51

1. Atunci am văzut o altă parte a pământului, spre care m-am întors; și am zărit o vale
adânca plina de foc.
2. În această vale erau conduși regii și stăpânii.
3. Acolo, ochii mei au văzut unelte de caznă și lanțuri dintr-un fier lipsit de greutate.
4. Atunci l-am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine și i-am spus lui: Pentru cine
sunt păstrate aceste lanțuri și aceste unelte de schingiuire?
5. El mi-a răspuns: Toate aceste cazne sunt pregătite pentru armata lui Azazyel;
acesta este locul în care oștenii săi nelegiuiți vor fi aruncați pe pietre ascuțite; așa a vrut
Domnul oștirilor.
6. Cât privește pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel , ei vor fi recunoscuți în acea zi; și
ei vor primi însărcinarea de a arunca în cuptorul dogoritor îngerii răzvrătiți; astfel va fi
răzbunat Domnul spiritelor; în acest fel vor fi pedepsite crimele lor; căci ei s-au făcut uneltele
și servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe pământ.
7. În acea zi, Dumnezeu va da semnalul caznelor; cămările apelor care sunt pe cer se
vor deschide, ca și izvoarele care sunt sub cer și sub pământ.
8. Toate apele, atât cele de sus cât și cele de jos se vor amesteca.
9. Apa de sus va îndeplini rolul bărbatului.
10. Apa de jos cea a femeii; toți aceia care locuiesc pe pământ, toți aceia care locuiesc
sub hotarele cerului, toți, spun eu, vor fi nimiciți.
11. Ei vor înțelege, prin mărimea pedepsei, mărimea nelegiuirii lor și ei vor pieri.

Capitolul 52

1. Și apoi Cel Bătrân de zile s-a căit și a spus: Este fără rost că am distrus pe toți
locuitorii pământului.
2. Și El a făcut legământ pe marele Sau nume zicând: Nu, eu nu mă voi mai purta așa
cu locuitorii pământului.
3. Ci eu voi așeza un semn pe cer, și el va fi o mărturie între ei și mine, pentru
veșnicie, pentru toate timpurile cât vor mai dura cerul și pământul.
4. Mai mult, iată ce am hotărât: dacă îi voi mai prinde păcătuind, mă voi servi de
îngeri ca de niște unelte ale răzbunării, în ziua de durere și de tulburare și mânia mea va
apăsa greu asupra lor, a spus Domnul spiritelor.
5. O! regi, O! puternici ai cestei lumi, voi veți vedea pe Alesul meu așezat pe tronul
gloriei mele; El îl va judeca pe Azazyel, pe toți părtașii și toată ceata lui în numele Domnului
spiritelor.
6. Acolo am văzut cetele îngerilor în mijlocul caznelor închiși în capcane de fier și de
bronz. Atunci am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine: către cine merg toți acești
prizonieri?
7. El mi-a spus: Către aleșii lor și copiii lor prea iubiți, pentru ca ei să fie cu toții
aruncați în adâncurile văii.
8. Și această vale va fi plină de aleșii lor și de iubiții lor, ale căror zile s-au terminat,
fără îndoială, dar ale căror zile de ispășire nu vor avea niciodată sfârșit.
9. Atunci prinții se vor aduna și vor unelti împreună. Principii de la răsărit dintre părți
și mezi își vor alunga regii, stăpâniți de gânduri tulburi și de greșeli. Ei îi vor răsturna de pe
tronurile lor, sărind ca leii din bârlogul lor și ca lupii înfometați în mijlocul turmei.
10. Ei se vor năpusti și vor călca sub pașii lor pământul aleșilor lor. Pământul aleșilor
lor se va întinde în fața lor; cuibul, calea și orașul înțeleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor
ridica pentru a se nimici unul pe celălalt ; dreapta lor va căpăta putere și nici un om nu va mai
recunoaște pe fratele său sau pe prietenul său.
11. Nici pe tatăl său, nici pe mama sa, până când numărul morților va fi împlinit prin
moartea lor și pedeapsa lor. Și așa se va face dreptate.
12. În acele zile, genunea își va deschide gura sa mistuitoare, și va înghiți păcătoșii,
care vor dispărea astfel din țara celor aleși.

Capitolul 53

1. După aceea, am văzut o altă mulțime de care de luptă și aceste care erau pline de
război.
2. Aplecați în bătălia vânturilor, ei veneau dinspre răsărit, apus și miazăzi.
3. Se auzea de departe zgomotul carelor lor în învolburare.
4. Și acest zgomot era așa de mare, încât sfinții l-au auzit din cer; coloanele și
temeliile Pământului s-au zguduit și zgomotul a răsunat în același timp, din marginile
pământului și până la acelea ale cerului.
5. Atunci toți s-au închinat și l-au venerat pe Domnul spiritelor.
6. Așa se sfârșește a doua parabolă.

Capitolul 54

1. Atunci am început să făuresc a treia parabolă despre cei drepți și cei aleși.
2. Fiți binecuvântați cei drepți și cei aleși, căci destinul vostru este glorios.
3. Drepți vor sta în lumina soarelui, și aleșii în lumina vieții veșnice, a acelei vieți în
care zilele nu cunosc scădere; zilele sfinților nu vor putea fi numărate; ei au cercetat lumina,
ei au găsit dreptatea Domnului spiritelor.
4. Pacea fie deci sfinților prin Domnul lumii.
5. Din acel moment, se va spune că drepții caută în cer tainele dreptății și partea din
moștenirea care le-a fost promisă prin credință. Caci ei s-au ridicat precum soarele peste
pământ și întunericul a dispărut. Acolo, va fi lumină fără sfârșit și zile nenumărate.
Întunericul se va împrăștia și lumina va spori în fața Domnului spiritelor; lumina dreptății va
străluci peste ei cu o măreție fără asemănare.

Capitolul 55

1. În acele zile, ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor și tunetelor și la rostul
lor.
2. Ele strălucesc când pentru a binecuvânta, când pentru a blestema, urmând voința
Domnului Spiritelor.
3. Am înțeles de asemenea, secretele tunetelor, când tuna din cer și răsuna pe pământ.
4. Am mai văzut locuințele de pe pământ. În ceea ce privește tunetele, chiar dacă
uneori bubuie pentru a anunța pacea și pentru a binecuvânta, el bubuie adesea și pentru a
anunța nenorocirea urmând voința Domnului spiritelor.
5. După aceea am înțeles toate secretele trăsnetelor și fulgerelor. Și unul și altul
anunță lumii binecuvântarea și rodnicia.

Capitolul 56

1. În a paisprezecea zi din cea de a șaptea lună a celui de-al cincisutelea an al lui
Enoh, am trăit în această parabolă că cerul cerurilor a fost zguduit și că stăpânii prea înalți și
mii de mii și miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare frământare. Și privind, l-
am văzut pe Cel Bătrân de zile, așezat pe tronul său de glorie și înconjurat de îngeri și de
sfinți. Am fost prins de o mare spaimă, și ca lovit de neputință, picioarele mi s-au muiat și am
căzut prosternat cu fața la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din îngerii sfinți, a fost trimis
pentru a mă ridica.
2. Și când am fost pe picioare, mi-am recăpătat simțurile pe care le pierdusem,
neputând suporta această viziune mult prea strașnică pentru nevolnicia mea, și această
frământare și tresărire a cerului.
3. Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de această viziune?
4. Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale și El a fost milostiv și răbdător față de
locuitorii pământului.
5. Dar când vor veni ziua și puterile, pedeapsa și judecata pe care Domnul spiritelor a
pregătit-o pentru aceia care se înclină în fața judecății drepte, ca și pentru aceia care
tăgăduiesc judecata dreaptă și pentru aceia care iau în deșert numele Lui.
6. Acea zi va fi pentru cei aleși o zi de unire, iar pentru păcătoși o zi de pedeapsă.
7. În acea zi, vor fi făcuți să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monștri periculoși,
unul bărbătesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numește Leviathan, el locuiește în măruntaiele
mării la izvoarele apelor.
8. Monstru bărbătesc se numește Behemoth, el se învârte într-un deșert invizibil.
9. Numele său era Dendagin la răsărit de grădina unde vor locui aleșii și drepții și
unde a fost așezat strămoșul meu, al șaptelea după Adam, primul om creat de Domnul
spiritelor.
10. Atunci am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monștri și
cum au fost ei separați chiar în aceeași zi pentru a fi aruncați, unul în fundul mării, iar celălalt
în adâncul unui deșert.
11. Și el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să știi lucrurile misterioase și ascunse.
12. Și îngerul păcii care era cu mine mi-a spus: acești doi monștri sunt creaturi ale
puterii divine, ei îi vor devora pe aceia care vor fi osândiți prin răzbunarea lui Dumnezeu.
13. Atunci copiii vor cădea cu mamele lor, fii cu tații lor.
14. Și ei vor primi pedeapsa pe care ei o merită și justiția lui Dumnezeu va fi
împlinită, dar după aceasta judecată va veni ora îndurării și a unei mari răbdări.

Capitolul 57

1. Atunci celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit.
2. Și mi-a arătat primele și ultimele taine ale cerului și ale pământului.
3. Pe marginile cerului și în temeliile sale, în lăcașurile vânturilor.
4, El mi-a arătat cum suflurile lor sunt împărțite și cumpănite, în ce mod vânturile și
izvoarele sunt împărțite după tăria și abundență lor.
5. El m-a făcut să văd strălucirea luminii Lunii, că aceasta este o putere a dreptății,
felul în care stelele se împart între ele și ce nume este propriu fiecăreia.
6. El mi-a arătat cum se recunosc tunetele între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor și
prin puterea lor.
7. Am cunoscut felul în care aceste bice cerești ascultă de voința divină. Am aflat că
lumina nu se poate separa de trăsnet și că deși unul și celălalt au fost uniți prin spirite diferite
ei nu pot fi totuși despărțiți.
8. Deoarece când trăsnetul străbate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la
momentul oportun și restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atât de numeroase ca
firele de nisip. Și unul și altul se liniștesc când trebuie și după împrejurări își adună forța sau
o dezlănțuie.
9. În același fel spiritul mării este puternic și tare cu același prisos de putere cu care
își retrage apele în sine însăși, ea se aruncă apoi înainte și se năpustește asupra munților.
Spiritul chiciuri este îngerul său, spiritul grindinei este asemenea unui înger bun, la fel ca și
cel al zăpezii, din cauza forței sale, și se află în primul rând un alt spirit care le face să se
ridice ca un fum și numele său este prospețime.
10. Spiritul norilor nu locuiește laolaltă cu cele despre care am vorbit, ci el are o
locuință numai a sa, mersul său se petrece în splendoare.
11. Pe lumină și întuneric, în iarnă sau vară, locul unde el se așează este strălucitor și
îngerul său este întotdeauna luminos.
12. Spiritul picăturilor de rouă își face locuința sa chiar pe marginile cerului, așezarea
sa este învecinată cu aceea a ploii: puterea sa se arată atât în timpul iernii, cât și în timpul
verii. Cât privește norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor gros, lui i se alătură mulți
alții, curând ei se adună purtând ploaia în flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el
deschide cămările de sus și ploaia este astfel creată.
13. Același lucru se întâmplă când ploaia se revarsă pe suprafața pământului, când ea
se va uni cu toate apele care curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt
hrana pământului, aceasta fiind voința Atotputernicului.
14. Iată de ce există măsuri ale ploii și îngerii care o însoțesc, o răspândesc cu măsură
dreaptă.
15. Am văzut toate aceste minunății, tot așa ca și grădina celor drepți.

Capitolul 58

1. În acele zile am văzut îngeri care țineau lungi funii și care purtați pe aripile lor
ușoare, zburau către miazănoapte.
2. Și l-am întrebat pe înger de ce aveau în mâini aceste funii lungi și de ce zburau. El
mi-a răspuns: Ei se duc să măsoare.
3. Îngerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt măsurile drepților, ei vor
pune funiile drepților pentru ca ei să se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru
totdeauna.
4. Aleșii vor începe să locuiască cu Alesul.
5. Iată măsurile care vor fi date credinței și care vor adeveri cuvintele dreptății.
6. Aceste măsuri vor fi toate secretele din adâncurile pământului.
7. Și toți care au pierit în deșert, care au fost devorați de peștii de mare sau de fiarele
sălbatice, vor reveni plini de speranță în ziua celui Ales, căci nimeni nu va pieri în fața
Domnului spiritelor, nimeni nu poate pieri.
8. Și toți cei care erau în cer, au primit vază și bucurie, glorie și splendoare.
9. Ei vor lăuda prin vocea lor Alesul Lui Dumnezeu și Îl vor proslăvi și lăuda cu
înțelepciune și vor vădi înțelepciunea lor în vorbe și în spiritul vieții.
10. Atunci Domnul spiritelor va așeza pe Alesul Său pe tronul gloriei Sale.
11. Pentru ca el să judece toate lucrările sfinților din înaltul cerurilor și să pună
acțiunile lor în balanța justiției. Și El își va ridica fața pentru a înțelege drumurile tăinuite pe
care ei le-au urmat, încrezători în numele Domnului spiritelor ca și înaintarea lor pe căile
dreptății.
12. Toți își vor unii vocile, Îl vor binecuvânta, Îl vor lăuda, Îl vor proslăvi și vor
celebra numele Domnului spiritelor.
13. Și El va chema în tribunalul Sau pe toți puternicii văzduhului, pe toți sfinții,
heruvimii, serafimii și ophanimii, pe toți îngerii puterii, toți îngerii dominației, adică îngerii
Alesului și ai celorlalți puternici care în prima zi pluteau deasupra apelor.
14. Cu o voce umanimă ei vor proslăvi, vor lăuda, vor glorifica, vor preamării aceste
spirite credincioase, aceste spirite ale iertării, aceste spirite ale dreptății și păcii, aceste spirite
ale bunăvoinței; toți vor striga laolaltă. Binecuvântat să fie El! Numele Domnului spiritelor,
fie binecuvântat! Toți aceia care nu au adormit îl vor lăuda în ceruri.
15. Toți îl vor lăuda, sfinții din cer, aleșii care trăiesc în grădină și toate spiritele
luminii, în stare să binecuvânteze, să laude și să proslăvească, să sărbătorească numele Său
sacru; tot ce e carne și tot ce e putere va lăuda și va sărbători numele Său în veacul
veacurilor.
16. Căci mila Domnului spiritelor este mare, mare este răbdarea Sa și El a arătat
lucrările Sale, puterea Sa și tot ce este El sfinților și aleșilor în numele Domnului spiritelor.

Capitolul 59

1. Domnul a poruncit regilor, prinților, puternicilor și tuturor celor care locuiesc pe
pământ și le-a spus: Deschideți ochii, ridicați frunțile voastre către cer și încercați să Îl
înțelegeți pe Cel Ales!
2. Și Domnul spiritelor s-a așezat pe tronul său de glorie.
3. Și spiritul dreptății s-a răspândit în jurul Lui
4. Vorbele din gura Sa vor nimici pe toți păcătoșii și pe toți nelegiuiții, nici unul
dintre ei nu va mai trăi în fața Lui.
5. În acea zi regii, principii, cei puternici și cei care stăpânesc pământul, se vor ridica,
vor vedea și vor înțelege, ei Îl vor vedea așezat pe tronul de glorie ca și pe sfinții din fața Lui
care vor fi judecați după dreptatea Sa.
6. Și nimic din ce se va spune în fața Lui nu va fi zadarnic.
7. Atunci îi va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsă de durerile
facerii, ale cărei munci sunt chinuitoare, a cărei eliberare este grea.
8. Ei se vor uita unii la alții și în uimirea lor își vor coborî fața.
9. Și ei vor fi zguduiți de groază, când vor vedea Fiul unei femei așezat pe tronul Său
de glorie.
10. Atunci regii, principii și toți stăpânitorii pământului vor sărbători pe Acela care îi
conduce pe toți, pe Acela care era ascuns. Căci de la începuturi Fiul omului a fost ascuns.
Prea Înaltul L-a păstrat în apropierea gloriei Sale și nu L-a arătat decât aleșilor.
11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinți și pe cei aleși și toți aleșii vor fi de
asemenea în fața Lui în acea zi.
12. Toți regii, principii, cei puternici și acei care conduc pe pământ se vor prosterna în
fața Lui și Îl vor adora.
13. Ei își vor pune speranța lor în Fiul omului, Îi vor adresa rugăciunile lor și vor
invoca mila Sa.
14. Atunci Domnul spiritelor se va grăbi să îi gonească din fața ochilor Săi. Fețele lor
se vor umple atunci de mirare și se vor acoperi de o apăsare întunecată. Apoi îngerii
pedepselor divine, îi vor apuca și răzbunarea lui Dumnezeu se va lăsa asupra acelora care i-
au prigonit pe copii și sfinți. Pildă teribilă pentru sfinți și pentru aleși, care se vor bucura de
această dreptate fără limită, căci mânia Domnului spiritelor va stărui asupra lor.
15. Atunci spada Domnului spiritelor se va sătura de sângele celor răi, dar sfinții și
aleșii vor fi salvați în acea zi și nu vor mai avea în fața ochilor jocurile celor răi și nelegiuiți.
16. Dumnezeul spiritelor va pluti singur în viitor asupra lor.
17. Și ei vor locui cu Fiul omului, ei vor mânca, vor dormi, se vor scula cu El în
veacul vecilor.
18. Sfinții și aleșii se vor ridica de la pământ, ei vor înceta să își mai coboare privirea,
în semn de supunere și umilire, ei vor fi îmbrăcați cu un nou veșmânt de viață. Acest veșmânt
al vieții lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, în prezența Sa veșmântul vostru nu se
va învechi deloc și faima voastră nu va apune nicicând.

Capitolul 60

1. În acele zile regii, cei puternici și cei ce stăpânesc pământurile îi vor implora pe
îngerii care le vor împărți pedepsele cerești, să le dea răgaz, pentru a se prosterna în fața
Domnului spiritelor și pentru a-L adora și a-și mărturisi păcatele.
2. Ei Îl vor lăuda și sărbători pe Domnul spiritelor zicând: Fie binecuvântat Domnul;
spiritelor, Regele regilor, Prințul prinților, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul
înțelepciunii !
3. El va dezvălui toate secretele.
4. Puterea Ta este în veacul veacurilor, ca și gloria Ta.
5. Tainele Tale sunt adânci și nenumărate și dreptatea Ta este fără margini.
6. Ah ! Noi vedem acum că trebuie să sărbătorim și să lăudăm pe Regele regilor, Cel
care este Stăpânul deplin al tuturor lucrurilor.
7. Și ei vor spune: Cine ne-a dat noua o ușurare a relelor noastre pentru a sărbători,
pentru a lăuda, pentru a binecuvânta, pentru a mărturisi păcatele noastre și crimele noastre în
prezența gloriei Sale ?
8. Ușurarea pe care noi o cerem este doar de câteva clipe și totuși nu o putem obține;
luminile noastre sau stins pe veci și bezna ne va învălui pentru totdeauna.
9. Caci noi nu ne-am destăinuit Lui, nu am sărbătorit numele Regelui regilor, nu L-
am glorificat pe Domnul în toate lucrările Sale ci noi ne-am încrezut în puterea noastră și în
sceptrul gloriei noastre.
10. De asemenea, în ziua durerii și spaimei, El nu ne va salva, și noi nu ne vom găsi
niciodată odihna. Noi înțelegem acum, Domnul este credincios în toate lucrările Sale, în
dreptatea Sa.
11. În judecățile Sale, El nu ține cont de absolut nimeni; și iată că suntem depărtați
din preajma Sa din cauza lucrărilor noastre rele.
12. Păcatele noastre sunt prea bine cântărite !
13. Apoi ei și-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt săturate de bogățiile
nedreptății.
14. Și iată că ele nu ne sunt de nici un folos în acest moment în care noi coborâm în
flăcările infernului.
15. Atunci fețele lor se vor acoperi de umbre și de buimăceală în prezența Fiului
omului și ei vor fi alungați departe de El, căci în fața Lui spada justiției s-a ridicat pentru a-i
nimici.
16. Și Dumnezeu a zis: Iată, aceasta a hotărât judecata Mea împotriva prinților,
regilor, celor puternici și celor care au stăpânit pământul.

Capitolul 61

1. Am mai avut și alte viziuni în acest loc pustiu. Am auzit vocea îngerului care mi-a
zis: Iată îngerii care au coborât din cer pe pământ care au arătat secretele lor fiilor oamenilor
și i-au învățat să cunoască nedreptatea.

Capitolul 62

1. În timpul acela, Noe a văzut pământul stricându-se și amenințat de ruină.
2. Din această cauză el a pornit la drum și s-a îndreptat către marginile pământului, în
partea locuinței strămoșului său Enoh.
3. Și Noe striga de trei ori cu o voce amară: Ascultă-mă, ascultă-mă, ascultă-mă ! Și
el i-a mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pământ, caci el suferă și este rău zbuciumat; sigur eu
voi pieri odată cu el.
4. Într-adevăr, era o mare tulburare pe pământ și o voce s-a făcut auzită din cer. Am
căzut cu fața la pământ; atunci strămoșul meu Enoh apăru și se așeză în fața mea.
5. Și el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o voce așa de amară și atât de jalnică ?
6. Domnul a hotărât prin judecata Sa ca toți locuitorii pământului să piară, pentru că
ei cunoșteau toate tainele îngerilor, pentru că ei aveau în mâinile lor puterea răufăcătoare a
demonilor, puterea magiei și ei au creat idoli peste tot pământul.
7. Ei au învățat cum se trage argintul din pulberea pământului, cum se găsesc în
pământ filoane metalice, căci plumbul și cositorul nu sunt fructe ale pământului, ci trebuie să
mergi să le cauți până în măruntaiele sale.
8. Și un înger a fost pus să îi păzească, iar el s-a lăsat ademenit.
9. Atunci strămoșul meu Enoh m-a prins de mână și ridicându-mă, mi-a spus: Căci eu
l-am întrebat pe Domnul despre această tulburare a pământului și El mi-a răspuns: ei au
umplut paharul nelegiuirilor și dreptatea Mea cere răzbunare! Ei au cercetat astrele și au
cunoscut că pământul va pieri cu toți locuitorii săi. Ei nu vor găsi loc de refugiu, în vecii
vecilor.
10. Ei au dezvăluit taine pe care oamenii nu trebuiau să le cunoască; iată pentru ce
vor fi judecați, dar pentru tine, fiul meu, Domnul spiritelor cunoaște curăția ta și nevinovăția
ta. El știe că tu condamni dezvăluirea acestor taine.
11. Domnul, primul dintre sfinți a păstrat numele tău între cele ale sfinților; El te va
păstra curat între decăzuții locuitori ai pământului. El Î-ți va da pentru urmașii tăi regate și o
mare glorie, și el va naște din tine o rasă de drepți și de sfinți al căror număr va fi fără sfârșit.

Capitolul 63

1. După aceea, el mi-a arătat îngerii pedepselor cerești care se pregăteau să vină să
dea apelor pământului toată violența lor,
2. Pentru ca ei să servească dreptății lui Dumnezeu și ca ei să aducă osânda meritată
de toți aceia care locuiesc pe pământ.
3. Și Dumnezeul spiritelor le-a interzis îngerilor să vină vreunul în ajutorul oamenilor.
4. Caci acești îngeri conduceau forța apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui

Capitolul 64

1. În acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu s-au făcut auzite în urechile mele, ele
spuneau: Noe iată, viața s-a ridicat până la mine, o viață de crime, o viață plină de iubire și
nedreptate.
2. Deja îngerii zidesc închisori și îndată ce ei își vor termina lucrul, Eu îți voi întinde
mâna Mea și te voi păstra.
3. Din tine va răsări un sâmbure de viață care va reface pământul, pentru ca el să nu
rămână gol. Eu voi adeveri rasa ta înaintea mea și rasa acelora care vor locui cu tine va fi
binecuvântată și se va înmulți pe fața pământului prin virtutea numelui Domnului.
4. Cât privește acei îngeri care au săvârșit nelegiuiri, ei vor fi închiși și azvârliți în
această vale arzătoare, pe care strămoșul meu Enoh mi-a arătat-o către apus, unde se află
munții de aur, argint, fier, metal lichid și cositor.
5. Eu am văzut această vale și acolo se afla o mare răvășeală și apele se învolburează.
6. Și după ce s-au făcut toate acestea, s-a răspândit o masă curgătoare de foc, un
miros puternic de pucioasă, cu ape învolburate și valea îngerilor vinovați de ispită ardea în
adâncul acestui pământ.
7. În această vale s-au scurs și fluviile de foc în care erau aruncați îngerii, care i-au
dus în greșeală pe locuitorii pământului.
8. În acele zile, ele vor ajuta tămăduirea sufletelor și corpurilor regilor, puternicilor,
celor mari și a celor care locuiesc pe pământ, iar pe de altă parte, ele vor ajuta la pedepsirea
spiritelor.
9. Spiritele lor vor fi la bunul plac, pentru că ei să fie judecați în corpurile lor, dat
fiind că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor, și că deși au știut de pedepsele care îi amenințau,
totuși nu au chemat numele Lui cel Sfânt.
10. Și așa cum corpurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, în același fel,
sufletele lor vor suporta o pedeapsă veșnică.
11. Căci Cuvântul Domnului spiritelor a fost totdeauna împlinit.
12. Judecata Sa va cădea peste ei, pentru că s-au încrezut în desfătarea corpurilor lor
și pentru că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor.
13. În acele zile apele acestei văi vor fi schimbate, când îngerii vor fi judecați, focul
din aceste izvoare va dobândi o nouă tărie.
14. Și când îngerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor răci după ce au fost
înfierbântate. Atunci l-am auzit pe Sfântul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor
îndura îngerii îi amenință la fel pe regi, pe principi și pe toți cei care stăpânesc pământul.
15. Căci aceste ape, dând viață spiritelor îngerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei
nu vor înțelege, ei nu vor crede că aceste ape răcoritoare se pot schimba într-un jeratic
dogoritor care va arde pe veci.

Capitolul 65

1. După aceea strămoșul meu Enoh mi-a dat de știre asupra tuturor tainelor cuprinse
în cartea sa și mi-a deslușit pildele care i-au fost arătate în mijlocul cuvintelor cărții.
2. În acest timp Sfântul Mihail a răspuns și a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridică și
se tulbură contra judecății secrete împotriva îngerilor, cine va putea să suporte oare o
judecată atât de aspră, care nu va fi niciodată schimbată, care trebuie să îi piardă pentru
totdeauna ?
3. Sentința a fost pronunțată contra lor de către cei care i-au făcut să iasă în felul
acesta. Și stând înaintea Domnului spiritelor, Sfântul Mihail a răspuns și a spus către Sfântul
Rafael: Ce inimă nu ar fi deloc tulburată, ce spirit nu ar avea mila ?
4. Apoi Sfântul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu îi apăr deloc în fața Domnului, căci
ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtându-se ca niște zei, de aceea justiția supremă va
coborî asupra lor pentru vecie.
5. Nici un înger nevinovat, nici un om nu îi va simți asprimea, doar aceia singuri care
sunt vinovați și care vor fi pedepsiți pentru totdeauna.

Capitolul 66

1. După aceasta ei vor fi izbiți de uimire și de groază din cauza judecății pronunțate
asupra lor, ca pedeapsă pentru cele arătate locuitorilor pământului.
2. Iată numele vinovaților: Primul dintre toți este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-
lea Armen, al IV -lea Kakabael, al V-lea Tur-el, alVI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-
lea Nukael, al IX -lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, alXI-lea Armers, al XII-lea Batar-ial, al
XIII-lea Basasael, alXIV-lea Auan-el, alXV-lea Tur-ial, a, XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea
Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.
3. Acestea sunt numele prinților îngerilor vinovați. Iată acum numele căpeteniilor
peste o sută; ale căpeteniilor peste cincizeci și ale căpeteniilor peste zece.
4. Numele primului este Yekum, acesta este cel care a ademenit pe toți fiii îngerilor
sfinți, cel care i-a pus să coboare pe Pământ pentru a procrea copii cu ființele umane.
5. Numele celui de-al doilea este Kesabel, care a inspirat gânduri rele fiilor îngerilor
și îi va pune sa-și întineze corpurile lor împerechindu-se cu fiicele oamenilor.
7. Acesta este cel care a ispitit-o pe Eva, și le-a arătat fiilor oamenilor uneltele care
dau moartea, platoșa, scutul, spada, și tot ce poate da sau ocoli moartea.
8. Aceste unelte au trecut din mâinile sale în cele ale locuitorilor Pământului și acolo
au rămas pentru totdeauna.
9. Numele celui de-al patrulea este Tenemue; acesta este cel care i-a învățat pe fiii
oamenilor ce-i amărăciunea și desfătarea.
10. Și care le-a dezvăluit toate secretele unei false înțelepciuni.
11. El i-a învățat să scrie și le-a arătat cum să folosească cerneala și hârtia.
12. De asemenea, prin el s-au văzut înmulțindu-se cei care s-au rătăcit, în ciuda falsei
lor înțelepciuni, de la facerea lumii și până în această zi.
13. Căci oamenii nu au fost creați pentru a-și înscrie credința lor pe hârtie cu ajutorul
cernelii.
14. Ei au fost făcuți pentru a fi în curățenie și dreptate deopotrivă cu îngerii.
15. Ei nu ar fi cunoscut moartea, care nimiceste totul; aceasta pentru că puterea
devorează.
16. Ei nu vor pieri decât din cauza prea marii lor științe.
17. Numele celui de-al cincilea este Kasaide; acesta este cel care a arătat copiilor
oamenilor toate artele diavolești și răufăcătoare.
18. Aceste mijloace infame de a omorî un copil în pântecele mamei sale, aceste arte
care se practică prin mușcătura de șarpe, prin puterea, în mijlocul zilei, din sămânța șarpelui
ce se numește Tabaet.
19. Astfel este numărul lui Keșbel, principalul jurământ pe care Atotputernicul, din
sânul gloriei Sale, L-a arătat îngerilor.
20. Numele său este Beka. Acesta i-a cerut Sfântului Mihail să îi dezvăluie numele
secret, pentru a avea inteligența și pentru a ține minte legământul de temut al lui Dumnezeu
și să îi facă să tremure la auzul acestui nume și al acestui legământ, pe aceia care au arătat
oamenilor toate secretele primejdioase.
21. Acesta este, într-adevăr, misiunea magică a acestui legământ, el este de temut și
fără milă.
22. Și el a dat acest legământ al lui Aka, în mâinile Sfântului Mihail.
23. Iată rezultatele acestui legământ:
24. Prin puterea sa magică, cerul a fost despărțit de ape înainte de crearea lumii.
25. prin el, pământul s-a ridicat deasupra și din părțile ascunse ale colinelor țâșnesc
izvoare limpezi, de la crearea lumii și pentru totdeauna.
26. Prin acest legământ , marea a fost așezată între granițele sale și pe fundamentele
sale.
27. El a pus fire de nisip pentru a o opri la vreme de furie și niciodată ea nu va putea
depăși această limită. Prin acest legământ de temut, a fost scobită genunea și ea își păstrează
locul pentru vecie.
28. Prin acest legământ soarele și luna își fac fiecare drumul lor mereu reînnoit, fără a
se abate niciodată de la calea care le-a fost hărăzită.
29. Prin acest legământ, stelele își urmează calea lor eternă.
30. Și când sunt ele strigate pe numele lor, ele răspund: Iată-mă!
31. Prin acest legământ, vânturile conduc apele, toate au spiritul lor propriu care
stabilește între ele o fericită armonie.
32. Acolo se păstrează izvoarele tunetelor și fulgerarea trăsnetelor.
33. Acolo sunt păstrate izvoarele grindinei și gheții, izvoarele zăpezii, ploii și ale
picăturilor de rouă.
34. Toți acești îngeri vor păstra și vor binecuvânta numele Domnului spiritelor.
35. Ei Îl vor sărbători prin toate felurile de laude și Domnul spiritelor îi va sprijinii, îi
va încuraja în aceste fapte de mulțumire și ei vor proslăvi, vor sărbători și vor glorifica
numele Domnului spiritelor în vecii vecilor.
36. Și acest legământ va fi adeverit pentru ei și drumul lor va fi arătat și nimic nu îi va
putea împiedica sa-l urmeze.
37. Mare va fi bucuria lor.
38.Ei Îl proslăvesc, Îl sărbătoresc, Îl glorifică pentru că taina Fiului omului le-a fost
arătată.
39. Și El va fi așezat pe un tron de glorie și Lui I-a fost păstrată partea cea mai mare a
judecății. Păcătoșii vor dispărea și vor fi nimiciți de pe fața pământului iar aceia care i-au
ademenit vor fi legați în lanțuri pentru totdeauna.
40. După gradele lor de vinovăție ei vor fi dați diferitelor cazne, în ceea ce privește
lucrările lor, ele vor dispărea de pe fața pământului și din acel moment nu va mai fi cine să
ispitească pentru că sa ivit Fiul omului așezat pe tronul Său de glorie.
41. Toate nedreptățile vor înceta, tot răul va dispărea din fața Sa și Cuvântul ,Fiului
omului, va fi singur în fața Domnului spiritelor.
42. Iată a treia parabolă a lui Enoh.

Capitolul 67

1. După aceasta, numele Fiului omului, trăind cu Domnul spiritelor , a fost preaslăvit
de locuitorii pământului.
2. El a fost lăudat în carele lor și a fost sărbătorit în mijlocul lor.
3. De la acest moment, eu nu m-am mai văzut în mijlocul copiilor oamenilor ci am
fost așezat între doua spirite, între miazănoapte și apus unde îngerii au primit funii pentru a
măsura locul hărăzit drepților și aleșilor.
4. Acolo am văzut pe primii patriarhi, sfinții care locuiau în aceste locuri frumoase
pentru eternitate.

Capitolul 68

1. După aceea spiritul meu s-a ascuns și și-a luat zborul spre ceruri. Am văzut fii de
îngeri sfinți mergând pe un foc arzător, veșmintele lor erau albe și fețele lor transparente
precum cristalul.
2. Am văzut două râuri de foc strălucind ca hiacintul.
3. Atunci m-am prosternat în fața Domnului spiritelor.
4. Și Mihail, unul din arhangheli m-a prins de mână, m-a lămurit și m-a condus în
sanctuarul secret al iertării și al dreptății.
5. El mi-a arătat toate lucrurile ascunse ale marginilor cerului, locașurile stelelor,
razele luminoase care veneau să ilumineze fețele sfinților.
6. Și el a ascuns spiritul lui Enoh în cerurile cerurilor.
7. Acolo am văzut în mijlocul luminii, un palat construit din pietre de cristal.
8. Și în mijlocul acestor pietre, străluceau limbi de foc, spiritul meu a văzut un cerc
care înconjura locașul, arzând în cele patru laturi și fluvii de foc erau primprejur.
9. serafimii, heruvimii și ophanimii, stăteau în picioare de jur împrejur. Ei nu
dormeau niciodată, ei păzeau tronul gloriei.
10. Și am văzut îngeri nenumărați, mii de mii și miriade de miriade care înconjurau
acest palat.
11. Mihail, Rafael, Gabriel, Phanuel și îngerii sfinți care erau în cerurile superioare,
intrau și ieșeau. Rafael si Gabriel ieșeau din acest palat laolaltă cu o mulțime fără număr de
îngeri sfinți.
12. Cu ei a apărut atunci și Cel Bătrân de zile, al Cărui cap era alb și curat ca o lână și
ale Cărui veșminte sunt cu neputință de descris.
13. Atunci m-am prosternat și toată carnea mi-a fost zguduită de un tremur convulsiv
și spiritul meu s-a topit.
14. Am ridicat vocea pentru a binecuvânta, a lăuda și a glorifica.
15. Și laudele care mi-au ieșit din gură erau plăcute Celui bătrân de zile.
16. Cel Bătrân de zile a venit cu Mihail și Gabriel, Rafael și Phanuel, cu mii de mii și
miriade care nu putea fi socotiți.
17. Atunci acest înger s-a apropiat de mine și m-a salutat în acest fel:" Tu ești Fiul
omului, tu te-ai născut pentru dreptatea noastră și dreptatea se află în tine".
18. "Dreptatea Celui Bătrân de zile nu te va părăsi".
19. El a spus: "Voi coborî peste tine pacea, căci pacea vine de la cel care a creat
lumea".
20. "Și ea va rămâne în tine pentru totdeauna".
21. Toți cei care vor trăi și care vor merge pe calea dreptății, vor forma cortegiul tău
pentru eternitate".
22. "Și casa lor va fi lângă tine, destinul lor va fi același cu al tău și ele nu vor fi
niciodată separate".
23. "Și astfel li se va da lor un lung șir de zile împreună cu Fiul omului".
24."Pacea va fi pentru cei drepți, drumul înțelepciunii pentru cei sfinți, în numele
Domnului spiritelor, în toate veacurile".

Capitolul 69

1. Cartea mersului astrelor cerești, după regulile lor, epocile lor, numele lor, locului
unde își încep drumul lor și a diferitelor lor poziții, toate lucrurile pe care Uriel, îngerul Sfânt
care era cu mine și care le conduce mi le-a lămurit pe rând.
2. Iată prima lege a astrelor. Soarele, lumina zilei, iese pe porțile cerului aflate la
răsărit și apune în partea opusă intrând pe porțile cerului care sunt la apus.
3. Am observat șase porți prin care soarele își începe drumul și șase porți prin care el
îl termină.
4. Prin aceleași porți iese și intră și Luna, și am văzut acești prinți ai luminătorilor
cerești cu astrele care îi devansează, cele șase porți pe unde răsar și cele șase porți pe unde
apun.
5. Toate aceste porți sunt aliniate una după alta și la dreapta și la stânga sunt făcute
ferestre.
6. În primul rând se vede înaintând luminătorul cel mare care se numește soare, al
cărui drum este crugul cerului și care strălucește de foc și de flăcări.
7. Vântul împinge carul pe care el este ridicat.
8. Dar de îndată el se îndreaptă către miazănoapte pentru a înainta apoi către răsărit,
el se întoarce trecând prin această poartă și luminează această parte a cerului.
9. Astfel se arată el în prima lună a drumului sau.
10. El pleacă din a patra din aceste porți care este la răsărit.
11. Și la această a patra poartă prin care el trece în prima lună sunt douăsprezece
ferestre deschise pe unde ies torente de flăcări, când ele se deschid la timpul care le este
hotărât.
12. Atunci când soarele se ridică pe cer, el trece prin a patra poartă în timp de treizeci
de zile și prin a patra poartă din partea de apus el coboară în linie dreaptă.
13. După acest timp zilele se măresc, nopțile se micșorează timp de treizeci de zile.
Atunci ziua este cu doua părți mai lungă ca noaptea.
14. Într-adevăr ziua are zece părți, în timp ce noaptea are opt părți.
15. În acest timp soarele trece prin această a patra poartă și apune trecând prin poarta
corespunzătoare, după aceea el se apropie de a cincea poartă care este la răsărit timp de
treizeci de zile și apune de asemenea trecând prin poarta corespunzătoare.
16. Atunci ziua se mărește cu încă o parte, în acest fel ziua are unsprezece părti,
noaptea descrește și nu are decât șapte.
17. Atunci soarele înaintează către răsărit pentru a trece prin a șasea poartă și el se
ridica și apune la trecerea prin aceste porți la fel timp de treizeci de zile.
18. În acest timp ziua este de doua ori mai lungă decât noaptea și are douăsprezece
părți.
19. Cât privește noaptea, ea se micșorează în aceeași măsură și nu conține decât șase
părți. În sfârșit soarele coboară, astfel încât ziua se micșorează, pe când noaptea se mărește.
20. Căci soarele revine către răsărit trecând prin a șasea poartă prin care el iese și
intră timp de treizeci de zile.
21. După această perioadă ziua se micșorează treptat, așadar ea nu are mai mult de
unsprezece părți, în timp ce noaptea are șapte.
22. Soarele părăsește apusul trecând prin poarta a șasea și înaintează către răsărit,
răsărind prin a cincea poartă timp de treizeci de zile și apunând în același fel la apus la
trecerea prin a cincea poartă.
23. În acest moment ziua este micșorată cu două douăsprezecimi în așa fel încât are
zece părți în timp ce noaptea are opt.
24. Ci soarele trece la răsărit ca și la apus prin a cincea poartă. În sfârșit el răsare prin
a patra poarta timp de treizeci și una de zile și apune la apus.
25. În această perioadă ziua este egală cu noaptea, astfel încât și una și alta au în mod
egal câte două părți.
26. Atunci soarele părăsește această poartă și înaintează către apus, trecând prin a
treia poartă unde răsare și apune.
27. În această perioadă noaptea crește timp de treizeci de zile în așa fel încât noaptea
va avea zece părți în timp ce ziua va avea numai opt.
28. Atunci soarele va răsări prin a treia poartă și va apune în același fel prin a treia
poartă de la apus timp de treizeci de zile.
29. Apoi el trece prin a doua, atât la răsărit cât și la apus.
30. În acest timp, noaptea are unsprezece părți și ziua numai șapte.
31. Acesta este timpul în care soarele trece prin a doua poartă atât la răsăritul cât și la
apusul său. Apoi el coboară și ajunge la prima poartă ceea ce se întâmplă timp de treizeci de zile.
32. El apune la fel prin prima poartă.
33. Atunci noaptea este dublă față de zi.
34. Astfel ea are douăsprezece părți în timp ce ziua nu are decât șase. apus.
35. Și când soarele ajunge la această poartă el își reîncepe crugul său
36. El trece prin această poartă timp de treizeci de zile și apune în aceeași poartă la
37. În acest timp noaptea se micșorează cu o parte având astfel unsprezece părți.
38. Cât privește ziua ea nu are decât șapte părți.
39. Atunci soarele va trece prin cea de a doua poartă la răsărit.
40. Revine prin cea pe care înainte o evitase timp de treizeci de zile, răsare și apune
prin două părți asemănătoare.
41. Noaptea se micșorează în continuare, ea mai are zece părți și ziua opt. Soarele
trece prin a doua poartă atât la răsăritul său cât și la apusul său apoi el înaintează către răsărit,
răsare prin a treia poartă timp de treizeci și una de zile și apune prin poarta corespunzătoare
de la apus.
42. Noaptea continuă sa se micșoreze, ea nu mai are decât nouă părți la fel ca și ziua
căci este egalitate între una și cealaltă; anul este în cea de a trei sute șaizeci și patra zi a sa.
43. Astfel acesta este crugul soarelui însuși care duce la lungimea sau scurtimea
zilelor și a nopților.
44. Caci el face ca ziua să crească treptat și ca noaptea să scadă în același fel.
45. Aceasta este legea crugului soarelui, el înaintează și se retrage rând pe rând.
Astfel i-a fost scris acestui astru hărăzit să lumineze pământul.
46. Acesta este astrul căruia Dumnezeu încă din genuni i-a dat numele de soare.
47. Și astfel el răsare și apune, fără a avea odihna niciodată despicând ziua și noaptea
în carul său întinderile diafane. Lumina sa luminează șapte părți ale lunii, dar mărimile lor, la
amândouă sunt egale.

Capitolul 70

1. După această primă lege am observat acelea care privesc astrul inferior și care se
numește luna al cărui drum este cât crugul cerului.
2. Există un vânt care împinge carul pe care ea este ridicată dar lumina sa este
împărțită cu măsură.
3. În fiecare lună apusul său și răsăritul său diferă și zilele sale sunt ca zilele soarelui
și când lumina sa e plină conține șapte părți de soare.
4. Ea răsare și pornește în drumul său către apus timp de treizeci de zile.
5. În acest timp ea apare și aceasta înseamnă pentru voi începutul lunii. Timp de
treizeci de zile ea trece prin poarta prin care trece și soarele.
6. Atunci ea este aproape invizibilă, astfel încât nu apare nici o lumină cu excepția
unei șeptimi din lumina sa totală care crește zilnic cu o parte, dar răsărind și apunând mereu
odată cu soarele.
7. Când soarele răsare, luna răsare cu el și primește de la el o parte firavă de lumină.
8. În această noapte ,prima zi înaintea zilei lunii, luna apune odată cu soarele.
9. Și în timpul acestei nopți luna este întunecată, dar ea răsare cu a șaptea parte din
lumina sa îndepărtându-se de răsăritul soarelui.
10. Dar puțin câte puțin ea se luminează până când lumina sa ajunge deplină.
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 71 - 90
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 18:42 View PostDownload Post

Capitolele 71 - 90


Capitolul 71

1. Atunci am aflat o altă lege care arată cum se stabilește luna lunară: Uriel, îngerul
meu Sfânt și îndrumătorul meu nu mi-a lăsat nimic necunoscut.
2. Așadar am scris totul așa cum mi-a fost arătat.
3. Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, apariția și fazele lunii în timpul
a cincisprezece zile.
4. Am notat în care vreme luna pierde cu desăvârșire lumina sa și în care vreme ea
strălucește cu toată lumina sa.
5. În anumite luni, luna trece pe cer singură și în timpul altor două luni ea apune odată
cu soarele prin cele două porți care se află în mijloc, adică prin a treia și a patra. Ea răsare
timp de șapte zile și își împlinește drumul său.
6. Apoi ea se apropie de poarta prin care a trecut soarele și timp de opt zile ea trece
prin a doua poartă la fel ca și soarele.
7. Și în timp ce soarele răsare prin poarta a patra, luna răsare timp de șapte zile până
când soarele trece prin poarta a cincea.
8. Încă din timpul celor șapte zile, ea coboară către poarta a patra, ea este atunci în
toată lumina sa, dar ea se micșorează curând și înaintează prin prima poartă timp de opt zile.
9. Apoi ea se îndreaptă din nou către a patra poartă de unde răsare soarele.
10. Am aflat deci locurile lor ca și răsăritul și apusul soarelui urmând ordinea lunilor
anului.
11. Și în aceste zile la fiecare cinci ani se adaugă treizeci de zile pentru ca ele sunt în
plus în anul solar. Și toate zilele care vor aparține unuia dintre acești cinci ani vor fi în număr
de trei sute șaizeci și patru. Vor fi mai mult cu șase zile pentru fiecare dintre ele, astfel încât
să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci de zile.
12. Luna lunară este mai scurtă decât luna solară și stelară.
13. În rest ea este cea care potrivește anii în așa fel încât ei să nu difere cu nici o zi și
să fie tot timpul de trei sute șaizeci și patru de zile. În trei ani sunt o mie noua zeci și doua de
zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani doua mii nouă sute douăsprezece
zile.
14. Cât privește anii lunari, trei ani conțin o mie șaizeci și două de zile, cinci ani mai
scurți decât cei ai soarelui, cu cincizeci de zile nu cuprind decât o mie șapte sute șaptezeci și
două de zile, iar opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci și două de zile.
15. Astfel opt ani lunari sunt mai scurți decât opt ani solari cu optzeci de zile.
16. Anii se socotesc deci prin crugul soarelui sau a lunii, ei sunt mai lungi sau mai
scurți după cum ne luăm după unul sau după altul dintre acești aștri.

Capitolul 72

1. Iată acum conducătorii și prinții care hotărăsc peste toată creația, peste toate stelele
ca și peste cele patru zile adăugate pentru împlinirea anului.
2. Ei au nevoie de aceste patru zile deși ele nu fac parte din an.
3. Oamenii s-au înșelat asupra acestor zile căci trebuie ținut cont de acești luminători
pentru a se face socoteala, știind că una este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la
a patra și ultima la a șasea.
4. Acesta este felul în care se împlinește numărul de trei sute șaizeci și patru de poziții
care formează tot atâtea zile. Iată semnele:
5. Anotimpurile.
6. Anii
7. Și zilele, așa cum Uriel mi le-a făcut cunoscute. Uriel este îngerul pe care Domnul
gloriei l-a așezat peste toți aștrii
8. Care strălucesc în cer și luminează pământul. Aceștia sunt:
9. Cei ce împart zilele și nopțile, altfel spus: soarele, luna astrele întregii armate
cerești care străbat cerul pe carele lor în toate direcțiile.
10. Astfel Uriel mi-a arătat douăsprezece porți care se deschid pentru carul soarelui,
de unde izvorăsc raze fără număr.
11. Prin ele vine pe pământ, atunci când aceste porți se deschid la timpul hotărât, prin
ele izbucnesc de asemenea vânturile și spiritele picăturilor de roua, când ferestrele de la
marginea cerului se deschid la timpul hotărât prin voința divină.
12. Am văzut douăsprezece porți în cer la marginile pământului prin care ies soarele
și luna și stelele și toate lucrările cerului la răsărit și la apus.
13. Și alte ferestre se deschid încă la dreapta și la stânga.
14. Una dintre aceste ferestre mărește căldura verii, ca și porțile prin care pleacă și
unde se reîntorc fără încetare aceste stele într-o rotire fără sfârșit.
15. Și am văzut în cer carul pe care se află aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a
obosi niciodată. Una dintre ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii
întregi.

Capitolul 73

1. Și către marginile pământului am văzut douăsprezece porți pentru toate vânturile
care ies din timp în timp pentru a se răspândi pe pământ.
2. Trei dintre aceste porți se deschid în partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei
spre dreapta și trei spre stânga. Primele trei privesc spre răsărit, ultimele trei spre
miazănoapte. Cele care sunt așezate la dreapta și la stânga privesc spre miazăzi și spre apus.
3. Prin patru porți ies vânturile de binecuvântare și de mântuire și prin celelalte opt
vânturile de jale. Când ele suflă, ele aduc stricăciune pământului și locuitorilor săi, apelor și
tuturor celor ce trăiesc în ele.
4. Prințul vânturilor iese prin poarta așezată la răsărit și prin prima poartă de la răsărit
care se apleacă spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, seceta, căldura înăbușitoare și
stricăciunea.
5. De la a doua poartă care este în mijloc se răspândește egalitatea sau măsura dreaptă
pentru toate lucrurile, ploaia, fertilitatea, curățenia și forța; de la ultima poartă, întoarsă către
miazănoapte vine frigul și seceta.
6. După aceste vânturi vin vânturile lui Notus care suflă prin trei porți principale, prin
prima, întoarsă către răsărit iese un vânt cald.
7. Dar prin poarta din mijloc se împrăștie un miros plăcut, picături de roua, ploaia
mântuirea și viață.
8. De la a treia poartă, către apus, vin roua, ploaia, tăciunea și stricăciunea
9. Vântul din nord suflă prin trei porți. De la a șaptea, așezată lângă aceea care
privește la miazăzi ies roua, ploaia, tăciunea și stricăciunea. De la cel de mijloc vine ploaia,
roua, viață și mântuirea. De la a treia poartă întoarsă spre apus, dar apropiată de miazănoapte
vine grindina, gheața, zăpada, ploaia și roua.
10. Vin în sfârșit, din a patra regiune, vânturile de apus. De la prima poartă ies roua,
ploaia, gheața, frigul, zăpada și gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniștea și abundența.
11. De la ultima din partea de miazăzi, uscăciunea, dezastrul, seceta și moartea.
12. Astfel se încheie descrierea celor doisprezece porți așezate în patru colțuri ale
cerului.
13. Toate legile lor, toate înrâuririle lor, bune sau rele, eu ți le-am dat lămurit, o fiul
meu Metusala!

Capitolul 74

1. Primul vânt se numește de răsărit pentru că este primul.
2. Al doilea se numește vântul de miazăzi, pentru că acesta este momentul când
coboară Cel veșnic, Cel binecuvântat pe veci.
3. Vântul din apus se mai numește și vântul scăderii pentru că acesta este partea în
care toate astrele cerești se micșorează și coboară.
4. Al patrulea vânt, vântul de miazănoapte se împarte în trei părți: una este destinată
locuințelor oamenilor, cealaltă e ocupată de lacuri, de văi, de pădure, de râuri, de locuri
acoperite de întuneric sau de zăpadă, a treia este raiul.
5. Am văzut șapte munți mai înalți decât toți munții de pe pământ, de acolo se împarte
chiciura, zilele, anotimpurile și anii vin și trec peste ele.
6. Am văzut șapte fluvii pe pământ mai mari decât toate celelalte fluvii, unul curge de
la apus spre răsărit și merge să se verse în Marea cea Mare.
7. Celelalte două curg din miazănoapte spre mare și vin să se verse în marea Eritreei,
către răsărit.
8. Am văzut șapte insule mari pe această mare, două în apropierea țărmului, cinci în
Marea cea Mare.

Capitolul 75

1. Numele soarelui sunt: Oz-iares și Tomas.
2. Luna are patru nume: Primul este Asonia, al doilea Ebla, al treilea Benaces, al
patrulea Erae.
3. Aceștia sunt doi mari luminători, drumurile cărora sunt cât crugul cerului și care au
mărimi egale.
4. În drumul soarelui există șapte părți de lumină care sunt reflectate de lună. Aceste
șapte părți vor lumina luna până la sfârșit. Ele ies prin poarta de la apus, după ce au luminat
în miazănoapte și revin pe cer prin poarta de la răsărit.
5. Când luna răsare, ea apare în cer, și ea este luminată de jumătate din a șaptea parte
a lunii.
6. Aceasta lumină se întregește la capătul a paisprezece zile.
7. Curând se vor întregii de trei ori cinci părți de lumină, astfel încât după
cincisprezece zile ea ajunge la mărimea sa întreagă.
8. Atunci luna reflectă toată lumina pe care o primește de la soare.
9. Ea descrește apoi și urmează în descreșterea sa același drum pe care l-a avut și la
creșterea sa.
10. În unele luni luna are 29 de zile.
11. Există alte luni când ea are douăzeci și opt de zile.
12. Uriel mi-a arătat încă o lege. Aceasta este felul în care lumina dată de soare vine
și se împrăștie pe lună.
13. În tot timpul în care luna crește în lumina sa, ea înaintează în fața soarelui până
când la terminarea a paisprezece zile lumina sa ajunge până in cer.
14. Dar când ea crește, sau când această lumină este absorbită puțin câte puțin în cer,
prima zi se numește lună nouă, pentru că în această zi ea reîncepe să primească lumina de la
soare.
15. Ea este completă, în ziua când soarele coboară la apus, pe când luna urcă la
răsărit.
16. Atunci luna strălucește toată noaptea până când soarele răsare înaintea ei, atunci
luna se șterge în fața soarelui.
17. Când lumina se apropie de lună, ea descrește încă, până când ea este complet
acoperită, atunci timpul său este terminat.
18. Atunci crugul său gol este fără nici o lumină.
19. În timpul a trei luni ea face drumul său în treizeci de zile și în timpul altor trei luni
ea îl face în douăzeci și nouă de zile.
20. Și în timpul a trei luni ea are un drum de treizeci de zile și în timp de trei luni un
drum de douăzeci și nouă de zile.
21. Noaptea ea apare timp de douăzeci de zile ca o figură de om și ziua ea se
confundă cu cerul.

Capitolul 76

1. Și acum fiul meu Metusala, eu ți-am făcut ție cunoscut totul, și descrierea cerului
este terminată.
2. Te-am făcut să vezi cursa tuturor astrelor luminoase care stăpânesc anotimpurile,
diferitele perioade ale anului și diversele lor influențe, formarea lunilor, a săptămânilor și a
zilelor. De asemenea te-am făcut să vezi descreșterile lunii, care se petrec la a șasea poartă,
căci aceasta este poarta la care luna își pierde lumina.
3. Acesta este locul în care începe luna, acesta este și locul unde ea se termină la
vremea hărăzită, după ce ea a parcurs o sută șaptezeci și șapte de zile, adică douăzeci și șapte
de zile, adică douăzeci și cinci de săptămâni și doua zile.
4. Drumul său este mai scurt decât al soarelui, și are cinci zile mai puțin pe semestru.
5. Când ea este plină prezintă o față de om. Aceasta mi le-a făcut cunoscute Uriel,
marele înger care le guvernează.

Capitolul 77

1. În aceste zile Uriel mi-a spus: Iată, te-am făcut să știi totul ,o Enoh!
2. Ei ți-am revelat totul. Tu vezi soarele, luna și îngerii care dirijează stelele din cer,
care conduc mișcările lor, fazele lor și schimbările lor.
3. Zilele păcătoșilor nu vor fi împlinite.
4. Sămânța lor nu le va ajunge în șesuri și câmpii, muncile pământului vor fi răvășite,
nimic nu le va veni la timpul său. Ploaia va rămâne în aer și cerul va fi de bronz.
5. În acele timpuri roadele pământului vor fi întârziate, ele nu vor înflori la timpul lor
și pomii își vor opri fructele.
6. Luna își va schimba drumul său, ea nu va mai apare la timpul său. Cerul va dogorî
și nici un nor nu se va vedea și uscăciunea se va întinde pe suprafața pământului. Stele
căzătoare vor brăzda cerul căci multe stele se vor întoarce din drumul lor obișnuit, rătăcind
prin genuni.
7. Și îngerii care le conduc nu vor putea face nimic ca să le întoarcă pe drumul lor și
toate stelele se vor răzvrăti împotriva păcătoșilor.
8. Locuitorii pământului vor fi buimaci în gândurile lor, ei își vor strica toate căile lor.
9. Ei vor călca poruncile Domnului și se vor crede zei, în acest timp răul se va înmulți
în sânul lor.
10. Dar pedeapsa cerului nu se va lăsa așteptată, ei vor pierii cu toții.

Capitolul 78

1. Și el mi-a zis: "O Enoh, privește această carte care este coborâtă din ceruri, citește
ce este în ea și încearcă să înțelegi tot ce cuprinde ea".
2. Atunci am văzut tot ce a venit din cer și am înțeles tot ce era scris în carte. Citindu-
le, am cunoscut toate lucrările oamenilor.
3. Toate lucrările copiilor cărnii, de la începuturi și până la sfârșit.
4. Și am lăudat pe Domnul, Regele Gloriei, Făuritorul tuturor acestor minunății.
5. Și L-am preamărit pentru marea Sa răbdare, pentru îndurarea Sa față de copiii
lumii.
6. Și am strigat: Preafericit este omul care moare în dreptate și în bine și căruia nu i se
poate pune în față nici o carte a fărădelegii care nu a cunoscut nedreptatea!
7. Atunci cei trei sfinți m-au apucat și m-au dus pe pământ, lăsându-mă în fața ușii
casei mele.
8. Și ei mi-au spus: Explică toate aceste lucruri fiului tău Metusala, anunță-i pe toți
copiii tăi că nici o ființă nu va rămâne fără a fi judecată în fața lui Dumnezeu, căci El este
Creatorul.
9. Timp de un an întreg, noi te vom lăsa cu copiii tăi, pentru ca să îți găsești puterile
dintâi și ca tu să poți să îți înveți familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut și să le
deslușești copiilor tăi. Dar în mijlocul anului viitor, te vom ridica din mijlocul alor tăi și
inima ta se va întoarce la puterea dintâi, căci Alesul va dezvălui alesului secretele dreptății,
cel drept se va înveseli cu cel drept, ei vor mărturisi pe Dumnezeu laolaltă. Cât privește
păcătoșii, ei vor pieri cu păcătoșii.
10. Și depravații cu depravații.
11. Și chiar aceia care au trăit în dreptate vor muri din cauza faptelor rele ale
oamenilor și ei își vor da sufletul din cauza faptelor celor răi.
12. În acele zile, ei vor înceta să Îmi mai vorbească.
13. Și am revenit la frații mei, lăudând și binecuvântând pe Domnul.

Capitolul 79

1. Deci, fiul meu Metusala, eu ți-am spus totul, am scris totul, ți-am dezvăluit totul și
ți-am dat o carte pentru fiecare lucru.
2. Păstrează, fiul meu, cărțile scrise de mâinile tatălui tău și transmitele generațiilor
viitoare.
3. Ți-am dat înțelepciune, ție, copiilor tăi și urmașilor tăi, pentru ca ei să dea mai
departe această înaltă înțelepciune în toate gândurile lor, urmașilor lor. Și cei care vor
înțelege nu vor mai putea dormi, dar ei vor deschide urechile pentru a le primi, pentru ca să
se facă vrednici de această înțelepciune care va fi pentru ei ca o hrană cerească.
4. Fericiți sunt cei drepți, fericiți cei care merg în dreptate cei care nu cunosc deloc
nedreptatea și care nu se aseamănă deloc cu păcătoșii ale căror zile sunt numărate.
5. Cât privește drumul soarelui în cer, el intră și iese prin diferitele porți timp de
treizeci de zile cu conducătorii a mii de specii de stele, cu cei patru care le sunt alăturați și
care sunt legați de cele patru zile suplimentare.
6. Oamenii sunt într-o mare greșeală cu privire la aceste zile, ei nu țin cont de ele în
calculele lor. Dar aceste zile suplimentare există: una la prima poartă, a doua la a treia, a treia
la a patra și ultima la a șasea poartă.
7. Anul se compune astfel din trei sute șaizeci și patru de zile.
8. Astfel calculul este exact. căci acești aștri, aceste luni, aceste perioade, acești ani și
aceste zile Uriel mi le-a arătat și lămurit, el care din partea lui Dumnezeu are putere asupra
tuturor acestor aștri și care potrivește înrâuririle lor.
9. Iată ordinea astrelor fiecare după locul lor din cer, unde răsare și apune după
anotimpuri, perioade, zile și luni.
10. Iată numele celor care le conduc, care veghează asupra drumurilor lor, perioadele
lor, înrâuririle lor.
11. Patru dintre ei deschid drumul, ei împart anul în patru parți. Alți doisprezece vin
după aceea, cei care formează cele doisprezece luni ale anului, împărțite în trei sute șaizeci și
patru de zile, cu conducătorii de câte o mie care deosebesc zilele, zilele obișnuite ca și zilele
suplimentare, cei care ca primii conducători împart anul în patru părți.
12. Conducătorii miilor sunt așezați în mijlocul celorlalți și fiecare dintre ei este
așezat la locul său. Ci, iată numele celor care conduc cele patru părți ale anului, anume:
Melkel, Helammelak.
13. Meleyal și Marel.
14. Cât privește numele celorlalți, acestea sunt: Adnarel, Jyasural și Jeyeluineal.
15. Aceștia trei din urmă merg după comandanții claselor de stele, fiecare merge de
fiecare dată după aceia care împart anul în patru părți.
16. În prima parte a anului apare Melkel, care se mai numește și Tarnaa și Zahaia.
17. Zilele supuse influenței sale sunt în număr de nouăzeci și una.
18. Și iată ce se întâmplă pe pământ în timpul acestor zile: sudoare, căldură și muncă.
Toți arborii devin fertili, frunzele cresc, recolta de cereale îi bucură pe agricultori , trandafirii
și toate florile împodobesc câmpiile iar copacii morți în iarnă, acum se usucă.
19. Iată-i pe cei care conduc al doilea rând: Barkel, Zahebelo și Heloyalel, pe care îl
ajuta și Helammelak, numit și soare sau prea strălucitorul.
20. Zilele supuse influenței lor sunt în număr de nouăzeci și una.
21. Iată ce se întâmplă pe pământ in acest timp: căldură și secetă, pomii își dau
fructele lor și fructele sunt bune de uscat.
22. Turmele merg la pășunile lor și oile se așează jos. Se recoltează toate darurile
pământului, se îngrămădesc grânele în hambare și se pun strugurii în prese.
23. Numele celorlalți sunt: Gedael, Keel, Heel.
24. Cărora trebuie să îl adăugăm pe Asphael.
25. Și zilele autorității sale sunt împlinite și terminate.

Capitolul 80

1. Și acum fiul meu Metusala, ți-am împărtășit toate viziunile pe care le-am avut
înaintea ta. Am avut altele doua înainte de căsătoria mea și una dintre ele nu seamănă cu
cealaltă.
2. Prima mi-a apărut în timpul când eram ocupat să citesc, și a doua cu câtva timp
înainte de căsătoria cu mama ta. Acestea au fost doua viziuni importante.
3. În legătură cu ele am întrebat pe Domnul.
4. M-am odihnit în casa bunicului meu Mahalaleel și am văzut cerul strălucitor și
luminos.
5. Și m-am prosternat și am văzut pământul mistuit de o mare genune și munții agățați
deasupra munților.
6. Coline cădeau peste coline, copacii cei mai înalți se despicau pe toată lungimea lor
și erau aruncați în adânc și cădeau până la fund.
7. Văzând acest prăpăd, vocea mea s-a împleticit. Am strigat Gata, s-a sfârșit cu
pământul. Atunci bunicul meu Mahalaleel mă ridică și îmi spuse: Pentru ce strigi fiul meu,
de ce jelești?
8. Îi povestii viziunea pe care am avut-o și el îmi spuse: Ce ai văzut tu este grav fiul
meu.
9. Și viziunea pe care tu ai avut-o este izbitoare, ea se refera bineînțeles la păcatele
pământului, pe care trebuie să îl înghită adâncurile. Da, va veni o mare pustiire.
10. Pentru aceasta, O! fiul meu, ridică-te și roagă-l pe Dumnezeul gloriei, căci tu ești
credincios și pentru ca El să lase câteva persoane pe pământ și pentru ca oamenii să nu piară
cu toții. Fiul meu pustiirea va veni din cer pe pământ și aceasta va fi o mare ruină.
11. Atunci m-am ridicat și Îl implorai pe Domnul, mi-am scris rugile mele pentru
generațiile din lume, dându-i fiului Metusala toate lămuririle pe care el putea să le dorească.
12. Și când am ieșit și am văzut soarele ridicându-se la răsărit, luna coborând la apus,
toate stelele pe care Dumnezeu le-a creat înaintând falnic pe cer, atunci L-am preamărit pe
Domnul a toată dreptatea, am slăvit numele Său cel Sfânt, pentru că el a făcut ca soarele să se
ivească prin ferestrele de la răsărit, el urcă și se ridică pe bolta cerului și își împlinește calea
sa strălucitoare.

Capitolul 81

1. Și ridicai mâinile spre cer și lăudai pe Cel Prea Înalt. Și deschisei gura și mă folosi
de limba pe care Dumnezeu a dat-o tuturor copiilor oamenilor, pentru a o folosi ca unealtă
pentru gândurile lor și L-am slăvit în acești termeni:
2. Tu ești binecuvântat Doamne, rege puternic și desăvârșit, Domnul tuturor
creaturilor din cer, Rege al regilor, Domn al întregului univers a cărei Domnie, Stăpânire și
Măreție nu se va termina niciodată.
3. Din veac în veac Domnia Ta va dăinui. Cerurile sunt tronul tău pentru totdeauna și
pământul este scara ta din veșnicie în veșnicie.
4. Căci Tu le-ai făcut și Tu ești cel care le conduci. Nimic nu poate ocoli puterea Ta
fără sfârșit. Cu Tine înțelepciunea rămâne veșnic aceeași, ea veghează fără încetare lângă
tronul Tău. Tu cunoști, Tu vezi,Tu auzi tot, nimic nu scapă privirii Tale puternice, căci ochiul
tău este pretutindeni.
5. Iată îngerii care au călcat ordinele Tale și furia Ta planează asupra trupurilor
omenești până în marea zi a judecății.
6. Ci, Domnul Dumnezeul meu, rege puternic și indulgent te implor, te rog insistent
ascultă rugile mele, fă ca pașii mei să dăinuiască pe pământ și ca neamul omenesc să nu piară
cu totul!
7. Nu părăsi pământul devastat și fă ca el să nu fie distrus niciodată!
8. O, Doamne înlătură de pe fața pământului ființele care te-au jignit. Dar păstrează
rasa celor drepți pentru a dăinui pentru totdeauna. O Doamne nu îți întoarce fața de la
servitorul tău!

Capitolul 82

1. După aceea avui o altă viziune pe care vreau să ți-o lămuresc, o! fiul meu. Și Enoh
se ridică și spuse către fiul său Metusala: Lasă-mă să îți povestesc, o, fiul meu. Ascultă vorba
din gura mea și pleacă-ți urechea la viziunea și visul tatălui tău. Înainte de a lua în căsătorie
pe mama ta, avui o viziune în patul meu.
2. Iată un taur ieșind din pământ.
3. Și acest taur era alb.
4. După aceea a ieșit o juncă și cu ea doi viței tineri dintre care unul era negru și unul
roșu.
5. Cel negru îl lovea pe cel roșu și îl urmarea pe tot pământul.
6. Din acel moment nu îl mai observai pe vițelul cel roșu, dar cel negru devenii
deodată foarte Bătrân și avea cu el o juncă
7. După aceea văzui mai mulți tauri născuți din acest cuplu care le semănau și care îi
urmau.
8. Și prima juncă se îndepărta din apropierea primului taur și ea căuta vițelul roșu dar
nu îl găsi.
9. Și ea scotea gemete jalnice căutându-l.
10. Și ea continua țipetele sale până când taurul se apropie de ea, din acel moment ea
înceta să mai plângă și să geamă.
11. Și apoi ea aduse pe lume un taur alb.
12. Și după aceea mulți alți tauri și alte junci.
13. Mai văzui în visul meu un bou alb care crescu la fel și sfârși prin a deveni un mare
bou alb.
14. Și din el ieșiră mulți boi care erau asemănători cu el.
15. Și ei începură să facă alți boi albi asemănători și ei urmau unii după alții.

Capitolul 83

1. Îmi ridicai privirea și văzui cerul deasupra capului meu.
2. Și iată că o stea căzu din cer.
3. Și ea se înălța în mijlocul acestor tauri și păru ca paște împreună cu ei.
4. După aceea văzui alți tauri mari și negri și iată că ei schimbă fără încetare pășunile
și staulele, în timp ce tinerii lor viței încep să se jelească împreuna cu ei și uitându-mă încă o
dată la cer, văzui mai multe astre care coborau și se îndreptau spre această stea unica.
5. În mijlocul vițeilor tineri, taurii erau cu ei și pășteau cu ei.
6. Privii și admirai aceste lucruri și iată că taurii au început să intre în călduri și să se
suie peste juninci, acestea primind sămânța lor au adus pe lume elefanți, cămile și măgari.
7. Și tauri erau înspăimântați de această generație monstruoasă și imediat ei i-au
mușcat și i-au lovit cu coarnele lor.
8. Și elefanți i-au devorat pe tauri și iată că toți copiii pământului s-au cutremurat de
cele ce au văzut și au rămas îngroziți.

Capitolul 84

1. Privii în continuare și îi văzui cum se loveau unii pe alții, se mâncau între ei și auzii
pământul care gemea. Atunci întorsei a doua oară privirile mele către cer și într-o a doua
viziune, văzui ieșind oameni asemănători cu oamenii albi. Era unul și alții trei care îl
însoțeau.
2. Acești trei oameni care au ieșit la urmă, m-au luat de mână și ridicându-mă
deasupra pământului și a locuitorilor săi m-au condus într-un loc deosebit.
3. Și de acolo m-au urcat pe un turn înalt înconjurat de coline mai joase și ei mi-au
spus: Rămâi aici până când tu vei vedea ce se va întâmpla cu acești elefanți, aceste cămile și
acești măgari, aceste stele și toate aceste vite.

Capitolul 85

1. Atunci observai pe acela dintre cei patru oameni albi care ieșise primul.
2. Și el apucă prima stea care căzuse din cer.
3. Și el îi legă picioarele și mâinile și o aruncă într-o vale îngustă, adâncă,
dezgustătoare și întunecată.
4. Atunci unul din cei patru trase o sabie și o întinse elefanților, cămilelor și
măgarilor, care au început să se lovească cu ea unii pe alții, și tot pământul se cutremura.
5. Și în viziunea mea, iată: văzui pe unul din cei patru oameni coborâți din cer cum
aduna și apuca toate stelele mari ale căror părți sexuale erau asemănătoare cu părțile sexuale
ale cailor și le arunca pe toate, cu picioarele și mâinile legate, în peșterile pământului,

Capitolul 86

1. Atunci unul din cei patru oameni se apropie de ceilalți tauri și le arăta lor anumite
mistere la care ei s-au cutremurat. Și se născu un om care construi o mare corabie. El locui în
această corabie și cu el trei tauri și s-a făcut o învelitoare pe deasupra lor.
2. Îmi ridicai din nou privirea către cer și observai o mare boltire și avea deasupra
șapte cascade care vărsau torente de ploaie peste sat.
3. Privii iarăși și iată că izvoarele pământului se răspândiră peste pământ în acest sat.
4. Și apa începu să se învolbureze și să crească peste pământ în așa fel încăt nu mai
am putut zări acel sat, pentru că era tot acoperit cu apă.
5. Era într-adevăr multă apa, întuneric și nori și iată că înălțimea apei depăși înălțimea
tuturor satelor.
6. Apele au acoperit în întregime și au învăluit pământul.
7. Și toți taurii care erau adunați fură înecați și pieriră în ape.
8. Dar nava plutea peste suprafața acestor ape. În acest timp toți taurii și elefanții,
cămilele și măgarii și cirezile, pieriră în această inundație imensă, ei dispărură înghițiți și nu
i-am mai putut vedea în adâncurile din care nu au mai putut să scape.
9. Mai privii încă și iată cascadele încetară să mai cadă din înalt, izvoarele
pământului să mai curgă, iar adâncurile se întredeschiseră.
10. Și apele se retrăgeau în ele și apăru pământul.
11. Și corabia se așeză pe pământ, întunericul se împrăștie și apăru lumina.
12. Atunci boul alb, care s-a făcut om, ieși din arcă și cu el a tras tauri.
13. Și unul din cei trei tauri era alb și semăna cu acest bou, un altul era roșu ca
sângele și al treilea era negru, și taurul alb se retrase de ceilalți.
14. Și animalele câmpului și păsările cerului începură să se înmulțească.
15. Și diferitele specii ale acestor animale se grupară, lei, tigri, lupi, câini, mistreți,
vulpi, cămile și porci.
16. canari, ulii, vulturi și corbi.
17. Și printre ei se născu un bou alb.
18. Și ei începură să se muște unii pe ceilalți și boul alb care a fost născut între ei va
zămisli un catâr și un bou alb și după aceea mai mulți catâri. Și boul alb care a fost zămislit
din el a născut la rândul său un mistreț și o oaie albă.
19. Mistrețul zămisli mulți alți mistreți.
20. Și oaia alte douăsprezece oi.
21. când aceste douăsprezece oi sau făcut mari ele vândură una dîntre ele măgarilor.
22. Și măgarii vândură oaia lupilor.
23. Și ea crescu printre ei.
24. Atunci Domnul aduse celelalte oi pentru a locui cu prima și să pască cu ea în
mijlocul lupilor.
25. Și ele se înmulțiră și pășunile lor erau din abundență.
26. Dar lupii începură să le înspăimânte și să le prigonească și le omorau mieii.
27. Și ei îi aruncau în adâncurile unui mare fluviu.
28. Atunci oile au început a se jeli din cauza pierderii micuților lor și a se întoarce
către Domnul lor, una dintre ele reuși să scape și se întoarse printre catâri.
29. Și văzui oile gemând, rugându-se și implorând pe Domnul,
30. din toate puterile lor ,până când Domnul a coborât la strigătele lor, din înălțimea
locuinței Sale cerești și binevoi să le viziteze.
31. Și El chemă oaia scăpată din mijlocul lupilor și i-a comandat să meargă să îi
găsească pe lupii ucigași și să le spună să nu le mai supere pe oi.
32. Atunci oaia merse să ducă lupilor forța Cuvântului lui Dumnezeu și o altă oaie a
venit în întâmpinarea primei și merse cu ea.
33. Și amândouă intrară în locuința lupilor și le-au spus să nu mai persecute oile.
34. După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai mult turmele de oi. Și oile strigară
iarăși către Domnul și Domnul cobora în mijlocul lor.
35. Și El începu să omoare lupii care urlau, dar oile au păstrat liniștea și nu au strigat.
36. Și iată că văzui cum ele ieșiră din țara lupilor. Ochii acestor lupi au orbit și ei au
ieșit și au urmărit oile cu toate forțele lor. Dar Domnul oilor mergea cu ele și le conducea.
37. Și toate oile L-au urmat.
38. Fața Sa era înfricoșătoare, înfățișarea Sa era strălucitoare și măreață. În acest timp
lupii au început să urmărească oile până când au ajuns la marginea unei mări întinse.
39. Atunci marea a fost împărțită și apele se traseră în parți ca un zid.
40. Și Domnul oilor care le conducea se așeză între ele și lupi.
41. În acest timp lupii nu puteau vedea deloc oile, dar ei le-au urmărit până în
mijlocul mării și atunci apele s-au închis în spatele lor
42. Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au întors pentru a fugi dinaintea feței Lui.
43. Dar atunci apele s-au reunit după legile firești și ele i-au înghițit pe lupi. Și eu
văzui pe toți aceia care au urmărit oile înecându-se în valuri.
44. Cât pentru oi ele trecură marea și au mers în acel pustiu care nu avea nici un
copac, nici apă, nici verdeață. Și ele vor începe să deschidă ochii și să vadă.
45. Și Îl văzui pe Domnul acestor oi trăind împreună cu ele și dându-le apa necesară.
46. Cu oaia care le conducea pe celelalte.
47. Și această oaie se sui pe culmea unei stânci înalte și Domnul oilor a trimis-o către
celelalte.
48. Și Îl văzui pe Domnul acestor oi în mijlocul lor și fața Sa era aspră și
înfricoșătoare.
49. Și când l-au observat, oile s-au înspăimântat.
50. Și tremurând toate au înconjurat-o pe oaia care le conducea și pe cea care era cu
ea și ele i-au zis: Noi nu putem nici să rămânem în fața Domnului, nici să Îl privim în față.
51. Atunci oaia care le conducea se sui din nou pe piscul muntelui.
52. Și celelalte oi au început să fie orbite și să se depărteze de drumul pe care le-a
arătat oaia. Dar aceasta nu știa nimic.
53. Și Domnul s-a mâniat contra lor și când oaia a înțeles ce se întâmplă la poalele
muntelui,
54. ea coborî în grabă și când se apropie de ele, ea găsi multe,
55. Care erau oarbe,
56. și care și-au părăsit drumul. Și când celelalte oi au văzut-o, ele strigară și
tremurară în prezența sa.
57. Și ele îi cerură să revină la staulul lor.
58. Atunci această oaie, conducând pe celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau
rătăcite.
59. Și ea începu să le lovească și ele erau înspăimântate de prezența ei. Atunci ea a
adus înapoi la stână pe cele care erau rătăcite.
60. Și mai văzui într-o viziune că această oaie se făcu om și el construi pentru
Domnul o stână și el a adus oile în ea.
61. Văzui încă cum a căzut o oaie care era venită în fața celui care era conducătorul
celorlalte. Văzui în sfârșit pierind un mare număr din celelalte oi, micuții lor crescând în
locul lor, întrând într-o nouă pășune și venind la malul unui fluviu.
62. Și oaia care le-a condus și a devenit om, se despărți de ele și muri.
63. Și toate oile au căutat-o și au strigat-o cu țipete jalnice.
64. Văzui și că ele se opriră din plâns și că ele trecură peste apele unui fluviu.
65. Acolo crescură alte oi, pentru a le înlocui pe cele care muriseră și care le-au
condus mai înainte.
66. În sfârșit le văzui întrând în acest loc norocos, pe un pământ al binefacerii și al
bucuriei.
67. Ele și-au potolit foamea și stânele lor se ridicară pe acest pământ preafericit și
ochii lor erau când deschiși când orbiți, până când una dintre oi s-a ridicat din mijlocul lor și
le-a condus în așa fel încât le-a readus pe toate și le-a deschis ochii.
68. Dar câinii, vulpile și mistreții au început să le mănânce până când o altă oaie a
ajuns ruina turmei și berbecul care le condusese. Acest berbec începu să lovească cu coarnele
sale câinii, vulpile și mistreții și i-a omorât pe toți.
69. Dar când prima oaie deschise ochii, a văzut fala berbecului pălind și stingându-se.
70. Căci el începuse să lovească și oile, să le năpăstuiască și să își uite toată onoarea.
71. Atunci Domnul trimise pe această prima oaie la o altă oaie pentru a o face berbec
și conducător al turmei în locul celui care și-a mânjit gloria sa.
72. Ea a mers și i-a vorbit și a așezat ca un berbec și câinii nu încetau să le supere pe
oi.
73. Și primul berbec la năpăstuit pe al doilea.
74. Atunci acesta se sculă și fugi din fața primului berbec. Văzui câinii care l-au
chinuit pe acest prim berbec.
75. Dar al doilea se ridică și conduse tinerele oi.
76. Și el zămisli mai multe oi, dar în cele din urmă muri.
77. Și el a pus ca urmaș un berbec tânăr care deveni comandantul și conducătorul
turmei.
78. Și sub el oile crescură și se înmulțiră.
79. Și toți câinii, vulpile și mistreții se temeau și fugeau din fața lui.
80. căci acest berbec lovea și ținea la distanță toate fiarele sălbatice în așa fel că lor le
era peste putință să mai prigonească oile sau să răpească macar una singură.
81. Și stâna deveni mare și minunată și se ridică un turn înalt cu ajutorul acestor oi.
82. Stâna era puțin ridicată, dar turnul era foarte înalt.
83. Și Domnul oilor se așeză în acest turn și voi să i se ridice o masă măreață.
84. Dar văzui curând că oile au început să greșească din nou, să urmeze drumuri
diferite și să părăsească stâna lor
85. Și Domnul chemă pe unele și le trimitea pe celelalte.
86. Dar acestea începură să le omoare pe primele. Cu toate acestea una dintre ele a
reușit să ocolească năpasta care o amenința și fugind, predica împotriva celor care au vrut să
o ucidă.
87. Și Domnul oilor a scăpat-o din mâinile lor, a urcat-o și a așezat-o lângă mine și
rămase aici.
88. El trimise atunci la aceste oi nelegiuite alte oi pentru a avea un martor împotriva
lor.
89. Mai văzui că aceste oi care l-au abandonat pe Domnul și turnul înălțat în onoarea
Sa, rătăceau orbecăind în regiuni necunoscute.
90. În sfârșit Îl văzui pe Domnul însuși răzbunându-se, căci El făcu un mare masacru,
dar ele strigară împotriva lui, atunci El abandonă templul Său și îl lăsă în puterea leilor,
tigrilor, lupilor, vulpilor și tuturor soiurilor de animale.
91. Și aceste animale vor începe să le sfâșie.
92. văzui de asemenea că Domnul pe care ele Îl abandonaseră le părăsi pradă leilor răi
și cruzi și la toate soiurile de fiare sălbatice.
93. Atunci țipai din toate puterile mele și Îl implorai pe Dumnezeu pentru aceste oi
care erau sfâșiate de toate soiurile de animale sălbatice.
94. Dar El nu a răspuns deloc și privea cu un ochi mulțumit aceste oi care erau
sfâșiate și nimicite. În sfârșit el chemă șaptezeci de păstori și dădu lor în grijă să vegheze
asupra turmei.
95. Și El le-a spus lor: Fiecare dintre voi să vegheze asupra oilor și să facă ceea ce Eu
Îi voi porunci, Eu vă voi da fiecăruia un anumit număr să le conduceți.
96. Și acelea pe care vă voi spune să le omorâți, voi le veți omorî, și le dădu lor.
97. Apoi El chemă un altul și îi spuse: Privește și fii atent la tot ce păstorii vor face cu
aceste oi, pentru că ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu.
98. Și orice încălcare a ordinelor mele, toate omorurile pe care păstorii le vor face,
vor fi notate, adică vor fi însemnate cele pe care ei le vor omorî din ordinile mele și cele care
vor pieri din propria lor autoritate.
99. Toate omorurile comise de păstori le vor fi socotite. Nu uita deci să scrii câte oi
le-au făcut să piară din propria lor vină, câte le-au dat ei chinurilor, pentru că această
socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să știu tot ce au făcut, dacă mi-au ascultat
ordinele sau dacă ei au uitat să le îndeplinească.
100. Dar ei să nu știe ce ți-am poruncit, nu le deschide lor câtuși de puțin ochii, nu le
da niciun avertisment, ci socotește cu grijă toate omorurile pe care le vor face și dă-mi Mie o
socoteală bună a lor. Și văzui cum acești păstori conduseră turma fiecare la timpul său. Și ei
au început să omoare mai multe oi decât trebuia ei să facă să piară.
101. Și ei și-au abandonat oile în puterea leilor, astfel încăt multe dintre ele au fost
mâncate de lei și de tigri, și mistreții s-au aruncat asupra lor, au dat foc turnului închinat
Domnului și au distrus stâna.
102. Și am fost mult întristat de arderea acestui turn și de distrugerea stânei.
103. căci după aceea nu am mai putut-o vedea.
104. Cât privește păstorii și complici lor, ei înșiși au dat oile tuturor fiarelor sălbatice,
pentru a le mânca. Fiecare dintre ele le-a fost dată la rândul său și la timpul său. Ci fiecare
era înscrisă intr-o carte și toate cele care pierea erau notate cu grija.
105. Căci fiecare păstor făcea să piară mult mai multe decât ar fi trebuit.
106. Atunci începui să plâng și să mă revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi.
107. Și văzui în viziunea mea cum cel care scria, nota zi de zi omorurile comise de
păstori, cum el urca și prezenta Domului oilor și Îi dădea Lui cartea în care era socoteala
exactă a tot ce făcuseră păstorii cu toți aceia pe care i-au făcut să dispară.
108. Și tot răul pe care ei l-au făcut.
109. Și cartea a fost dusă în fața Domnului spiritelor care întinse mâna, semnă și apoi
o puse deoparte.
110. După aceea văzui cum păstorii au căpătat autoritate timp de douăsprezece ore.
111. Și iată că trei din aceste oi revenite din captivitate s-au reîntors și au întrat în
locul stânei și au început să ridice tot ce a fost distrus.
112. Dar mistreți îi împiedicau, însă eforturile lor erau zadarnice.
113. Și oile au continuat să clădească, întocmai ca mai înainte și ridicară un turn care
se numea turnul înalt.
114. Și ei au început să așeze o masă în fața turnului, dar pâinea pe care ei o puneau
pe ea era murdară și stricată.
115. În plus toate oile erau orbite, ele nu puteau vedea mai mult ca păstorii.
116. Păstorii le-au dat, de asemenea, pentru a fi omorâte în număr mare.
117. Dar Domnul oilor a tăcut și toate oile s-au lăsat târâte. Păstorii și oile, toți s-au
amestecat și nimeni nu le-a mai apărat de atacul animalelor sălbatice.
118. Atunci cel care scria cartea, urcă și o dădu Domnului oilor. Dar în același timp el
se ruga pentru ele, aducând mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Și după ce
depuse cartea, el plecă.

Capitolul 87

1. Și observai cum treizeci și șapte de păstori au reînceput să aibă grijă de cireadă
până când fiecare dispăru la rândul său, ca și primii. Atunci oile au fost lăsate în grija
celorlalți păstori care le-au păzit fiecare un timp anume.
2. Apoi observai în viziunea mea toate oile din cer care erau fugărite de vulturi, ulii și
corbi. Și vulturii îi conduceau pe toți ceilalți.
3. Și ei au început să mănânce oile, să le crape ochii cu ciocurile lor și să se hrănească
cu carnea lor.
4. Și oile scoaseră strigăte jalnice simțindu-se mâncate în felul acesta.
5. Și eu strigai, de asemenea și gemui în somnul meu împotriva păstorului care și-a
luat asupra sa paza turmelor.
6. Și văzui oi sfâșiate de câini, de vulturi și de corbi. carnea lor, mușchii lor, totul a
fost mâncat, nu le-au rămas decât oasele care au căzut pe pământ. Și numărul oilor a scăzut
mult.
7. Și văzui după aceea douăzeci și trei de păstori așezați în capul turmelor și al căror
timp, adunat, făcea cincizeci și opt de ani.
8. Atunci miei au fost aduși pe lume de către oile albe și ei au început să deschidă
ochi și să vadă și să își cheme mamele.
9. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe
și împietrite.
10. Și am văzut în viziunea mea cum corbii se aruncau asupra acestor miei.
11. Care le înhățau și mâncau oile după ce le sfâșiau.
12. Văzui de asemenea cornițele acestor miei crescând, dar corbi încercau să le
smulgă.
13. Iată că în sfârșit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi și ochii
tuturor celorlalte s-au deschis.
14. Și prima le privi și ochii lor au fost deschiși și ele i-au chemat.
15. Boii prezicători se grăbiră către ea.
16. În acest timp, acvilele, ulii, corbii și vulturii continuau să năpăstuiască oile,
zburând peste ele și mâncându-le. Și oile au tăcut, dar boii se jeleau și gemeau.
17. Atunci corbi s-au luptat cu ea.
18. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice.
19. Și privii până când veniră păstorii, acvilele, ulii și vulturii.
20. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite și ale celor care se luptau cu ea.
dar ea suporta atacul lor și ceru ajutoare.
21. Atunci văzui venind omul care avea înscris numele păstorilor și care era ridicat în
prezența Domnului oilor.
22. El veni să aducă ajutoare vitei și îi anunța pe toți că el este venit pentru a aduce
ajutoare vitei.
23. Și iată că Domnul oilor coborî înflăcărat de mânie ăi toți cei care l-au zărit au
rupt-o la fugă. Ceilalți s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii și vulturii s-au unit
și au adus cu ei toate oile de pe câmp.
24. Se uniră cu toți încercând să rupă cornul vitei.
25. Atunci văzui omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor
împlinită cu ultimii doisprezece păstori și aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă
lume decât de către cei care au fost înaintea lor.
26. Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor ținând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi
pământul care se întredeschise și animalele și păsările cerului încetară să mai năpăstuiască
pe oi și căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor.
27. Mai văzui apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul
lor pe fiarele sălbatice și le-au ucis.
28. Ci toate animalele și toate păsările cerului s-au retras din fața lor.
29. Și văzui un tron ridicat într-o regiune promițătoare.
30. Pe care stătea Domnul spiritelor care primii toate cărțile,
31. Și le deschise.
32. Atunci Domnul chema primii șapte oameni albi și le ordona să ducă prima stea,
cea care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părți sexuale erau asemănătoare cu părțile
sexuale ale cailor, care în sfârșit a căzut prima, și l-au adus cu toții în fața Lui.
33. Și El zise omului care scria în prezența Sa și care era unul din cei șapte oameni
albi: Aduceți acești șaptezeci de păstori cărora le-am încredințat oile și care au făcut să piară
mai multe decât le-am dat ordin. Și iată, îi văzui înlănțuiți și în picioare în fața Lui. Și se
începu prin a se judeca astrele și ele au fost găsite vinovate și au fost duse la judecată și le-au
aruncat într-un loc adânc și plin de flăcări. După aceea au fost judecați cei șaptezeci de
păstori și au fost găsiți vinovați, ei au fost la fel aruncați într-o prăpastie în flăcări.
34. În același timp, văzui în mijlocul pământului o genune plină cu foc.
35. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate,
toate au fost aruncate în prăpastia de foc.
36. Și prăpastia era așezată la dreapta acestei stâne.
37. Și văzui oile arzând și oasele lor mistuite de foc.
38. Și am socotit în sinea mea că această străveche stâna era distrusă, dar mai înainte
au fost luate coloanele, fildeșul și toate bogățiile pe care le conținea și acestea au fost
îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.
39. Văzui de asemenea și pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare și mai înaltă ca
prima și clădită în același loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeșul era
nou și era mai mult ca mai înainte.
40. Și Domnul oilor locuia în interior. Și toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului
s-au închinat în fața oilor care rămăseseră și le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor
în toate lucrurile.
41. Atunci cei trei oameni care erau îmbrăcați în alb și care m-au prins de mână
făcându-mă să urc, mă ridicară din nou și mă așezară în mijlocul oilor, înainte de începutul
judecății.
42. Oile erau toate albe, lâna lungă și curățată de toate petele. Și toate celelalte care
au pierit sau care au fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat în
această casă și Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile întrând în stână.
43. Și văzui că ele așezară jos sabia care le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stână
și au pecetluit-o în prezența Domnului.
44. Oile erau închise în casa care se străduia să le cuprindă pe toate. Și ochii lor erau
deschiși și ele priveau pe Cel Bun și nu era nici una printre ele care să nu Îl vadă.
45. Mai văzui că această casă era mare și încăpătoare și plină de lume. Și iată că se
născu un vițel alb ale cărui coarne erau mari și toate animalele sălbatice, toate păsările cerului
Îl adorau și Îl implorau fără încetare.
46. Atunci văzui cum se preschimbau cu toții și ei deveneau vaci albe.
47. Și prima dintre ele a fost făcut Cuvântul și Cuvântul deveni un animal mare și El
purta pe capul său coarne mari și negre.
48. Și Domnul oilor se bucura să vadă toate aceste vaci.
49. Și eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat în minte tot ceea ce am
văzut. Aceasta este viziunea care mi-a apărut în timpul somnului meu, eu am sărbătorit la
trezirea mea pe Domnul a toată dreptatea și i-am adus Lui Toată slăvirea.
50. După aceea, am vărsat multe lacrimi și ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi
de cele ce am văzut. Căci toate aceste lucruri se vor împlini și toate lucrările celor fericiți se
vor vădi la timpul lor.
51. Și mă gândii noaptea la visul pe care l-am avut și plânsei amarnic, tulburat încă de
viziunile pe care le-am avut.

Capitolul 88

1. Și acum, O, fiul meu Metusala! fă-i să vina la mine pe toți frații tăi și strânge în
fața mea pe toți copiii mamei tale. Căci mă frământa o voce interioară, spiritul din înalt m-a
acaparat, vreau să vă arăt ceea ce se va întâmpla în vremurile care vor veni.
2. Atunci Metusala se duse și adună în fața lui Enoh pe toți frații săi și pe toate
rubedeniile sale.
3. Atunci Enoh, se adresă tuturor copiilor săi:
4. Ascultați, zise el, copiii mei, ascultați vorbele tatălui vostru și deschideți urechile la
ceea ce vreau să vă spun căci voi trebuie să fiți atenți când am să vă vorbesc. Iubiții mei,
urmați căile dreptății și nu vă depărtați de ele deloc.
5. Să nu aveți inima îndoită și să nu vă însoțiți cu oamenii înșelători, ci mergeți pe
căile dreptății, urmați drumul cel bun și adevărul să fie tovarășul vostru.
6. Căci vă anunț: prigoana va domni într-o zi pe pământ, dar la sfârșit Dumnezeu va
face o mare judecată, când nedreptatea va fi alungată, ea va fi stârpită din rădăcină. Ea se va
ridica totuși din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din nou nimicite, toate
asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou pedepsite.
7. Pentru aceasta, atunci când nedreptățile, păcatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile
rele într-un cuvânt, se vor întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea și
nepedepsirea vor predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.
8. Domnul în toată sfințenia Sa, va apare plin de mânie și va pedepsi pe vinovați cu
pedepse teribile.
9. Domnul în toată sfințenia Sa, va apare plin de mânie și va veni să judece pământul.
10. Atunci prigoana va fi stârpită din rădăcina și nedreptatea va fi nimicită.
11. Toate locurile pământului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toți, de oriunde
ar veni, vor fi judecați și pedepsiți după lucrările lor și pedepsele vor fi veșnice.
12. Atunci cei drepți se vor trezi din somnul lor și Domnul se va ridica împotriva
celor răi.
13. Atunci rădăcinile nedreptăți vor fi nimicite, păcătoși vor pieri cu foc și cei care
hulesc vor pieri prin sabie.
14. cei care își asupresc frații, ca și cei care hulesc vor pieri prin sabie.
15. Și acum lăsați-mă, copiii mei, să vă arăt căile dreptății și cele ale nedreptății.
16. Apoi vă voi spune ce mai trebuie să se mai întâmple.
17. Ascultați-mă deci, O copiii mei! mergeți pe calea dreptății, ocoliți calea
nedreptății, căci toți aceia care vor urma această cale vor pieri pentru totdeauna.

Capitolul 89

1. Iată ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de înțelepciune pentru toți
oamenii chemați să îi conducă sau să îi judece pe ceilalți oameni. El l-a mai scris pentru toți
copiii mei care vor trebuii să locuiască pe pământ în vremurile ce vor veni și să meargă pe
căile dreptății și păcii.
2. Fie că spiritele voastre să nu se îndurereze pentru cele ce vor veni. Căci Prea-
Sfântul și Prea-Înaltul a stabilit fiecăruia timpul său.
3. Fie ca omul drept să se trezească din somnul său, fie ca el să se ridice și să meargă
pe căile dreptății, ale bunătății și ale iertării. Mila va coborî peste omul drept și el va fi
învestit pentru totdeauna cu putere și sfințenie. El va trăi în bine și în dreptate și calea sa va
merge spre lumina veșnica, dar pentru păcătoși ea nu va merge decât în întuneric.

Capitolul 90

1. În sfârșit Enoh începu să vorbească după o carte.
2. Și el zise: despre copiii dreptății, despre aleșii lumii, despre planetele dreptății și
nevinovăției.
3. Despre toate aceste lucruri am vrut să vă vorbesc, vi le voi lămuri pe toate copiii
mei, eu care sunt Enoh. Căci prin viziunile pe care le-am avut, eu am obținut o mare
cunoaștere și mi-a fost dat să citesc chiar tablele din cer.
4. Atunci Enoh începu să vorbească după o carte și zise: Sunt născut în a șaptea zi din
prima săptămână în timp ce judecata și dreptatea așteptau cu nerăbdare.
5. Dar după mine în a doua săptămână, se va arăta o mare nedreptate și înșelătoria se
va înmulți rapid pe pământ.
6. Și va fi atunci un prim sfârșit și un singur om va fi salvat.
7. Dar de când prima săptămână va fi terminată, nedreptatea va spori și Domnul va
pune să se împlinească cele ce a hotărât împotriva păcătoșilor.
8. După aceea, în timpul săptămânii a treia, un om va fi ales pentru a fi tulpina unui
popor puternic și drept și după el planta dreptății va crește pentru totdeauna.
9. După aceea, în timpul celei de a patra săptămâni sfinții și drepții vor avea viziuni,
ordinea generațiilor va fi stabilită și se va construi pentru ele o locuință, în a cincea
săptămână se va ridica pentru ele o casă glorioasă și puternică.
10. Apoi în timpul celei de a șasea săptămâni, toți cei care vor exista vor fi învăluiți
de întuneric și inimile lor vor uita înțelepciunea și omul va fi ridicat din mijlocul lor.
11. Chiar în timpul acestei perioade, casa puternică și măreață va fi prada flăcărilor și
rasa celor aleși va fi risipită pe tot pământul.
12. După aceea în timpul cele de a șaptea săptămâni se va ridica o rasă coruptă, ale
cărei numeroase lucrări vor fi lucrări ale nedreptății. Atunci drepții și aleșii vor fi răsplătiți și
lor li se va da o cunoaștere de șapte ori mai mare asupra părților creației.
13. Va veni după aceea o altă săptămână, săptămâna dreptății care va avea sabia
judecății și a dreptății, pentru a lovi pe toți cei ce asupresc.
14. Atunci păcătoșii vor fi dați în mâinile celor drepți, care în timpul acestei
săptămâni vor fi binemeritat o locuință pentru dreptatea lor și vor clădi un palat pentru
marele Rege. După această săptămână va veni a noua, în timpul căreia va veni judecata
universală.
15. Lucrările necredincioșilor se vor șterge de pe fața pământului. Lumea va fi
condamnată la distrugere și toți oamenii vor merge pe calea dreptății.
16.Apoi în a șaptea parte a săptămânii a zecea va fi judecata de veci, care va fi
aplicata contra veghetorilor și tot cerul va renaște în mijlocul îngerilor.
17. Primul cer va fi înlăturat și va dispărea, va apărea cel de al doilea și toate puterile
cerești vor străluci într-o splendoare de șapte ori mai mare. Apoi vor veni multe alte
săptămâni al cărui număr este nesocotit care se vor petrece în sfințenie și dreptate.
18. Atunci nu vor mai exista păcate.
19. Cine dintre copiii oamenilor va auzi vocea Sfântului și nu va fi impresionat?
20.Cine va putea socoti gândurile Lui? Cine va putea privi lucrarea prin care a fost
creat cerul și să înțeleagă aceste minuni?
21.Se va putea vedea sufletul său, dar niciodată spiritul său. Nu se va putea vorbi
despre ea cu înțelepciune, nici să se ridice până la înălțimea sa. Cine privește spre limitele
cerului va vedea că îi este imposibil să atingă imensitatea acestuia.
22. Cine dintre copiii oamenilor va putea cerceta lungimea și lățimea pământului?
23. Cui au fost oare dezvăluite dimensiunile tuturor lucrurilor? Exista oare un singur
om care să poată prin inteligența sa să cuprindă cerul, să cerceteze adâncimea lui, să coboare
până la temeliile sale?
24. Cine știe oare numărul stelelor și cunoaște locul de odihnă al tuturor astrelor?
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitonele 91 - 103
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 18:50 View PostDownload Post

Capitonele 91 - 103
- ultima parte -


Capitolul 91

1. Și acum copiii mei, eu vă îndemn să iubiți dreptatea, să mergeți pe căile sale. Căci
căile dreptăți merită să fie urmate, în timp ce cele ale nedreptății se curmă dintr-odată și se
termină într-o prăpastie.
2. Căile nedreptății și ale morții vor fi arătate oamenilor cinstiți, dar ei se vor ține
departe de ele și nu vor merge niciodată pe ele.
3. Mă adresez acum vouă, O cei nedrepți! nu urmați niciodată căile răutății și ale
asupririi. feriți-vă de căile morții, nu vă apropiați de ele câtuși de puțin, căci veți pieri!
4. Alegeți mai bine dreptatea și viața Sfântă și curată.
5. Mergeți pe calea păcii și veți fi vrednici de viață veșnică. Păstrați amintirea
vorbelor mele, nu le lăsați niciodată să se șteargă din inima voastră, căci eu știu că păcătoșii
îmboldesc cu încrâncenare omul să facă rău. Dar ei nu vor reuși în nici un loc și încercările
lor vor fi fără rezultat.
6. Nenorocirea e a celor care înalță nedreptatea ăi părtinirea și care susțin înșelătoria
căci ei vor fi răsturnați și nu vor obține niciodată pacea.
7. Nenorocirea e a celor care își construiesc locuința în păcat căci fundamentele
acestei locuințe vor fi răsturnate , iar ei vor pieri prin fier. Nenorocirea e încă și acelora care
au aur și argint caci ei vor pieri, nenorocire deci vouă, bogaților, care aveți încredere în
bogății, dar voi veți pierde aceste bogății, pentru că voi l-ați uitat pe Atot-Înaltul în ziua
îmbelșugării voastre.
8. Voi ați hulit și ați făcut nelegiuiri, vouă vă este destinată o zi de masacru, o zi a
întunericului, o zi a marii judecăți.
9. Eu v-am spus adevărul, v-am spus vouă, Cel ce va creat vă va pierde!
10. Lui nu îi va fi deloc milă de soarta voastră, din contra, El se va bucura de pieirea
voastră.
11. Și drepții care sunt în mijlocul vostru sunt în zilele acelea bătaia de joc a
păcătoșilor și nelegiuiților.

Capitolul 92

1. I-a plăcut lui Dumnezeu ca ochii mei să fie doi nori de apă pentru a-mi plânge
stricăciunile și să vărs puhoaie de lacrimi și să îmi potolesc astfel neliniștea din inima mea.
2. Cine v-a dat voie vouă să faceți astfel de nedreptăți și nelegiuiri? nenorocire vouă
păcătoșilor, iată judecata!
3. Drepții nu se vor teme de cei răi, căci Dumnezeu îi va supune într-o zi puterilor
voastre, pentru că voi să vă răzbunați pe ei după bunul vostru plac.
4. Nenorocire vouă care blestemați, veți pieri din cauza păcatului vostru! Nenorocire
vouă care faceți rău vecinului vostru pentru că veți avea răsplata pe care o merită lucrările
voastre.
5. Nenorocire vouă, martori ai minciunii care sporiți nedreptatea, căci veți pieri!
6. Nenorocire vouă păcătoșilor, care respingeți pe cei drepți care primiți săi respingeți
după pofta voastră, cei care faceți nedreptăți, căci veți fi duși sub jugul lor.

Capitolul 93

1. Aveți deci speranțe de bine O, drepților! căci păcătoșii vor pieri în fața voastră, voi
veți deveni stăpânii lor și le veți porunci cum veți vrea.
2. În ziua judecății păcătoșilor, rasa voastră va fi slăvită și se va ridica precum cea a
vulturilor. Cuibul vostru va fi purtat la o înălțime mai mare decât zborul uliului, voi veți urca,
veți intra în măruntaiele pământului și în peșterile de piatră pentru a scăpa de păcătoși.
3. Și vă vor crede pierduți și vor fi gemete si plânsete.
4. Dar nu vă fie teamă de cei care va chinuiesc, căci voi veți fi salvați și o lumină
strălucitoare vă va învălui și un cuvânt de pace se va auzi din cer. Nenorocire vouă
păcătoșilor, căci bogățiile vă vor face să treceți drept sfinți, dar conștiința voastră va mărturisi
că voi nu sunteți decât niște păcătoși. Și această învinuire interioară va fi condamnarea
voastră.
5. Nenorocirea voastră, care va hrăniți cu cel mai bun grâu și beți cele mai bune
lichioruri și care, în marea voastră îngâmfare, îi împovărați pe săraci.
6. Nenorocire vouă care beți apa în toate timpurile, caci voi veți avea în curând
răsplata voastră, veți fi nimiciți, veți fi masacrați pentru că voi nu v-ați potolit câtuși de puțin
setea din izvoarele vieții.
7. Nenorocire vouă care faceți nelegiuiri, înșelătorii și blestemății, voi veți lăsa în
urma voastră o amintire rea.
8. Nenorocire vouă puternicilor, care călcați în picioare dreptatea, căci iată vine ziua
pedepsirii voastre. Atunci, în timp ce veți suferi pedepsele meritate pentru crimele voastre,
cei drepți se vor bucura de zile numeroase și norocoase.

Capitolul 94

1. Cei drepți au încredințare, dar păcătoșii vor fi răvășiți și vor pieri în ziua
fărădelegii.
2. Voi înșivă veți fi conștienți de aceasta căci Prea-Înaltul își va aminti de pieirea
voastră și îngerii se vor bucura. Ce veți face voi atunci păcătoșilor și unde veți fugi în ziua
judecății, când veți auzi vocea rugăciunii celor drepți?
3. Voi nu vă semănați deloc cu ei, căci se va rosti împotriva voastră un cuvânt
înspăimântător: sunteți însoțitorii păcătoșilor.
4. În acele zile rugăciunile celor drepți se vor ridica spre Dumnezeu, dar ziua judecății
voastre va sosi și toate fărădelegile voastre vor fi arătate în fața celui Mare și Sfânt.
5. Fața voastră se va acoperi de rușine, toți cei care au făcut crime vor fi respinși.
6. Nenorocire vouă păcătoșilor, chiar dacă ați fi în mijlocul mării sau pe o câmpie
uscată, căci o mărturie de rea credință este îndreptată contra voastră. Nenorocire vouă care
aveți argint și aur, bogății pe care nu le-ați strâns câtuși de puțin pe căi cinstite. Voi care
ziceți: Noi suntem bogați, noi trăim în belșug și avem strâns tot ce ne putem dori.
7. Noi vom face prin urmare tot ce ne place, căci noi avem grămezi de argint,
grânarele noastre sunt pline și familiile fermierilor noștri sunt atât de numeroase ca apa dintr-
un izvor îmbelșugat.
8. Aceste false bogății se scurg ca apa și comorile voastre se vor topi și vă vor fi luate,
pentru că le-ați strâns pe căi necinstite și veți fi copleșiți de blestemul divin.
9. Eu vă blestem de asemenea, prudenții veacului, voi adevărații smintiți care cu ochii
pironiți în pământ ați încercat să vă acoperiți cu veșminte mai elegante ca o tânără logodnică
și mai bogate ca cele ale fecioarelor. Voi ați arătat peste tot măreția voastră, generozitatea,
strălucirea și norocul, dar aurul vostru, măreția și bogăția voastră se vor topi ca și o umbră.
10. Căci nu aceasta este înțelepciunea. Așa că vor pieri și ei cu bogățiile lor, cu falsa
lor glorie și cu onoarea lor zadarnică.
11. Ei vor pierii de rușine și dispreț și sufletele lor vor fi azvârlite în cuptoare
dogoritoare.
12. Eu vă jur, o , păcătoșilor, nici un munte, nici o culme nu a fost creată pentru a
folosi ca găteală unui moleșit.
13. Păcatele nu vin niciodată de sus, ci oamenii au găsit secretul de a face răul, dar
nenorocire, celor ce îl fac.
14. Femeia nu a fost creată ca să nu facă copii, dar cele care nu vor copii fac aceasta
cu propriile lor mâini.
15. Dar eu jur pe Cel Mare și Sfânt. toate lucrările voastre rele vor fi vădite și nimeni
nu se va putea feri în ziua cea mare.
16. Nu vă gândiți și nu spuneți: Crima mea este ascunsă, păcatul meu nu este
cunoscut de nimeni, căci în cer se notează întocmai, în fața Atot-Înaltului, tot ce se face pe
pământ și toate gândurile oamenilor. Se știu în fiecare zi nedreptățile de care vă faceți
vinovați.
17. Nenorocire vouă smintiților, căci veți pieri în nebunia voastră. Voi nu vreți deloc
să îi ascultați pe cei înțelepți, voi nu veți obține răsplata celor drepți.
18. Aflați așadar că sunteți hărăziți zilei judecății, nu sperați să trăiți dacă ați fost
păcătoși, veți muri, căci voi nu v-ați folosit de prețul izbăvirii.
19. Da, voi sunteți destinați pentru ziua mâniei divine, pentru ziua de doliu și de
rușine a sufletelor voastre.
20. Nenorocire vouă a căror inimă este împietrită, care ați făcut atât de ușor crima și
v-ați hrănit cu sânge! Cine v-a dat bunătățile de care vă bucurați? Nu este cumva Atot-Înaltul,
care le-a răspândit pe pământ pentru a le folosi voi? Voi L-ați uitat: deci nici o fărâmă de
pace pentru voi.
21. Nenorocirea voastră, celor care iubiți nedreptatea. Cu ce drept primiți voi vreo
răsplată? Aflați că veți fi dați pe mâna celor drepți care vă vor sparge capetele, care nu vor
avea pentru voi nici o milă.
22. Nenorocire vouă, care vă bucurați în prigonirea celor drepți, căci nu veți avea nici
un mormânt.
23. Nenorocire vouă care faceți să fie fără rost cuvintele Domnului, căci pentru voi nu
există deloc speranța vieții.
24. Nenorocire vouă, care scrieți cuvinte amăgitoare, cuvinte nedrepte, căci
minciunile voastre, nelegiuirile voastre sunt și ele scrise și nici una nu va fi uitată.
25. Nici o pace pentru păcătoși! Moartea, doar moartea pentru păcătoși!.

Capitolul 95

1. Nenorocire celor ce se poartă fără credință, care laudă și lingușesc minciuna. Voi
sunteți niște stricați și viața voastră este o viață dezgustătoare.
2. Nenorocire vouă care stricați cuvintele adevărului, ei păcătuiesc împotriva hotărârii
de veci.
3. Și ei au făcut să fie condamnat cel nevinovat.
4. În acele zile, o drepților, voi meritați ca rugăciunile voastre să fie îndeplinite, ele
vor urca și vor fi așezate în fața îngerilor ca o mărturie acuzatoare împotriva crimelor celor
păcătoși.
5. În acele zile, popoarele vor fi înspăimântate și neamurile îngrozite se vor ridica
pentru ziua celei mai înalte judecăți.
6. În acele zile femeile gravide vor aduce pe lume și vor lepăda fructul măruntaielor
lor. Copiii vor muri sub ochii mamelor lor, și în timp ce ei vor suge laptele, ele îi vor
respinge și vor fi fără mila pentru fructele iubirii lor.
7. Eu vă mai anunț, o păcătoșilor, pedeapsa vă așteaptă în ziua judecății care nu se va
sfârși.
8. Ei iubesc pietrele, icoanele de aur, argint și lemn, spiritele josnice, demonii și toți
idolii din temple, dar ei nu vor obține nici o mântuire. Inima lor va deveni nesimțitoare din
cauza necredinței și ochii lor vor fi orbiți de superstiții. În visele și viziunile lor, ei vor fi
necredincioși și superstițioși, ei vor fi mincinoși și păgâni. De asemenea ei vor pieri cu toții.
9. Dar în acele zile preafericiți vor fi cei care vor fi primit vorba înțelepciunii, care
vor fi căutat și urmat căile Celui Prea-Înalt care vor fi mers pe căile dreptății și nu pe cele ale
necredinței.
10. Da, ei vor fi mântuiți!
11. Dar, nenorocire vouă care veți fi răi cu aproapele vostru, veți cădea în abis.
12. Nenorocire vouă care așezați temelia păcatului și înșelătoriei, care sunteți răi și
batjocoritori cu semenii voștri: voi veți fi nimiciți.
13. Nenorocire vouă care înălțați cu sudoarea altora palate pentru voi, fiecare din
pietrele care le alcătuiesc, fiecare fărâmă de mortar care le leagă este pentru voi un păcat.
Așadar eu vă spun vouă, nu veți avea pace deloc.
14. Nenorocire vouă care disprețuiți cocioaba și moștenirea părinților voștri și care
purtați o credință nelegiuită în idoli. Nu, nici o pace pentru voi.
15. Nenorocire acelora care fac nedreptăți, care sunt ca uneltele asupririi, care ucid pe
aproapele lor. Căci Dumnezeu însuși va ofili măreția voastră, El va împietri inimile voastre și
va stârni focul mâniei Sale și vă va nimici pe toți.
16. Atunci drepți și sfinții, martori ai consecințelor răzbunării Sale își vor reaminti
crimele voastre și vă vor blestema.

Capitolul 96

1. În aceea zi părinții vor fi măcelăriți împreună cu copiii lor și frații împreună cu
frații lor, sângele va curge ca valurile unui fluviu.
2. Căci omul nu va opri brațul său să îl lovească pe fiul său și copiii pe copiii săi, el
va crede că se poartă cu milostivire și nu îi va cruța.
3. Păcătosul nu se va teme să îl ucidă pe fratele mai cinstit ca el. Omorurile vor
continua fără lâncezeală de la răsăritul soarelui și până la apus. Calul va fi in sânge până la
piept, iar carul său până la osii.

Capitolul 97

1. În acest timp îngerii vor coborî în locurile ascunse și toți aceia care au înlesnit
crimele vor fi adunați în același loc.
2. Atunci Prea-Înaltul va coborî pentru a face dreptate peste toți păcătoșii și El va da
îngerilor sfinți paza drepților și sfinților și ei îi vor apăra ca pe lumina ochilor până când răul
și toată nedreptatea va fi nimicită.
3. Când drepți vor fi scufundați în cel mai adânc somn, ei nu vor avea de ce se teme,
înțelepții vor vedea adevărul.
4. Și copiii pământului vor avea deșteptăciunea tuturor cuvintelor din această carte,
știind de acum că bogățiile nu vor putea să îi mântuiască de pedeapsa pe care o vor merita
pentru crimele lor.
5. Nenorocire vouă păcătoșilor care îi chinuiți pe cei drepți și îi faceți să ardă în foc,
în ziua marii frământări, voi veți primi răsplata pentru lucrările voastre.
6. Nenorocire vouă stricători de inimi, care căutați să aveți asupra răului o cunoaștere
totală, frica o să vă cuprindă. Nimeni nu va veni în ajutorul vostru.
7. Nenorocire vouă păcătoșilor, căci cuvintele din gura voastră și lucrările mâinilor
voastre au fost reale, așadar veți cădea în flăcările veșnice.
8. Aflați că îngerii din cer vor cerceta cu grijă toate lucrările voastre, ei vor întreba
soarele, luna și stelele, despre păcatele voastre, pentru că voi ați îndrăznit să îi judecați pe cei
drepți.
9. Toate vor da mărturie împotriva voastră: norii, zăpada, roua și ploaia, căci din
cauza voastră toate aceste creații vor fi oprite, ca vouă să nu vă mai fie de folos.
10. Aduceți prin urmare jertfe ploii pentru ca ea să cadă în sfârșit, și rugați roua
pentru ca ea să primească de la voi aur și argint. Dar, în zadar! Gheața, frigul, vântul furtunos
și toată chiciura se vor năpusti peste voi și voi nu veți mai putea îndura înverșunarea lor.

Capitolul 98

1. Priviți cerul, copii ai cerului, gândiți asupra lucrările Celui Prea-Înalt și temeți-vă
de ele și nu faceți nimic rău în prezența Sa.
2. Dacă El închide ferestrele cerului și oprește ploaia și roua, lăsând pământul
neroditor, ce veți face?
3. Când el își coboară mânia sa asupra voastră și peste lucrările voastre, voi nu știți să
îi cereți mila, voi blestemați contra judecății Sale și vorbele voastre sunt pline de trufie și
semeție. Deci nu va fi pace pentru voi!
4. Priviți aceste corăbii, cum plutesc în voia vântului și amenințate fără încetare de o
amenințare înfricoșătoare.
5. Și cârmaciul tremură, pentru că duce cu el pe ocean bogățiile sale, el tremură să nu
se scufunde și să piară.
6. Or, marea, valurile sale furtunoase, genunile sale adânci nu sunt ele făcute de Atot-
Puternicul? Nu este El cel care i-a pus hotare și i-a așezat malurile?
7. La vocea Sa valurile se retrag înfricoșate și peștii care trăiesc în interiorul lor sunt
loviți de moarte. Și voi păcătoșilor care trăiți pe pământ, nu vă temeți deloc? Nu este El
Creatorul a tot ce se află pe el?
8. Și deci cine, dacă nu El a dat cunoașterea și înțelepciunea pentru toți cei care
trăiesc pe pământ și celor care sunt pe mare?
9. Or navigatorii nu se tem oare de ocean? Voi singuri nu aveți nici o teamă de Atot-
Înaltul?

Capitolul 99

1. În toate aceste zile când veți fi învăluiți de flăcări arzând, unde veți fugi, unde veți
căuta adăpost?
2. Și când Cuvântul se va ridica împotriva voastră, nu veți tremura, nu vă veți
îngrozi?
3. Toate marile astre se cutremură de teamă, pământul se cutremură de spaimă și
groază.
4. Toți îngerii își vor îndeplini datoria aspră și vor încerca să stea deoparte înaintea
maiestății supreme, în ce privește fiii pământului ei vor fi loviți de buimăceală.
5. Dar voi păcătoșilor, dezgustători pentru vecii, nu va fi salvare pentru voi.
6. Nu vă temeți deloc, suflete ale celor drepți, ci așteptați în pace și siguranță ziua în
care veți muri, ca o zi a judecății. Nu plângeți deloc pentru că sufletele voastre vor coborî cu
tristețe și amărăciune în mormânt, ori pentru că în această viață nu ați primit răsplata pe care
o meritau lucrările voastre bune ci din contră, păcătoșii au fost mai presus în zilele vieții
voastre, căci iată va venii pentru ei ziua groazei și a caznelor.
7. Când veți muri, păcătoșii vă vor zice: Iată drepții mor ca și noi! Ce au avut ei din
lucrările lor? Iată că ei părăsesc viața în același mod ca și noi, tulburați și înfricoșați. Cu ce
sunt ei mai bine tratați ca noi? Noi suntem deci egali. Iată, ei sunt morți și nu vor mai reveni
niciodată la lumină! Dar eu vă spun, o păcătoșilor, voi v-ați săturat de carne și băutură,
despuindu-i pe frații voștri, prăpădindu-i, păcătuind în toate felurile, nu ați precupețit nimic
pentru a câștiga averi, zilele voastre au fost zile de veselie și fericire. Dar voi nu ați văzut
sfârșitul celor drepți, felul în care ei vor avea pace și liniște. Aceștia nu au cunoscut
nelegiuirea până în ziua morții lor. Ei sunt morți și sunt ca și cum nu ar fi fost niciodată și
sufletele lor sunt coborâte în lăcașul morții.

Capitolul 100

1. Deci, vă jur, o drepților pe măreția și pe gloria Sa, pe regalul și pe maiestatea Sa,
vă jur că eu am căpătat cunoștință de aceste mistere, căci mi-a fost dat să citesc înscrisurile
cerului, am văzut scrierile sfinților, am descoperit ce era scris despre voi.
2. Am văzut fericirea, bucuria și gloria care vă este pregătită și îi așteaptă pe cei care
vor muri în dreptate și sfințenie. Voi veți căpăta atunci răsplata pentru suferințele voastre și
pentru partea voastră de rău pe care ați primit-o pe pământ.
3. Da, spiritele celor care vor muri în dreptate, vor trăi și se vor odihni pentru
totdeauna, ele vor fi glorificate și amintirea lor va fi veșnică în fața tronului Atotputernicului.
Și ei nu se vor mai teme niciodată de rușine.
4. Nenorocire vouă păcătoșilor , dacă veți muri în păcat și cei care vă seamănă vă vor
spune vouă ; fericiți sunt păcătoșii! Ei și-au săvârșit zilele și viața lor și ei mor acum în
fericire și abundență. Ei nu au cunoscut în timpul vieții lor nici tristețea, nici îngrijorarea, ei
mor acoperiți de onoare și ei nu au fost supuși nici unei judecăți.
5. Dar nu li s-a dovedit oare că sufletele lor vor fi silite să coboare în tărâmurile
morții unde îi așteaptă relele și chinurile de tot felul? Ba da, spiritele lor vor coborî în
întuneric, în capcane, în acele flăcări care nu se vor stinge niciodată și osânda primită la
judecata lor va fi veșnică.
6. Nenorocire vouă, căci voi nu veți mai avea pace deloc și veți încerca zadarnic să vă
cereți iertare în fața drepților și sfinților zicând: Și noi am cunoscut zile de durere adâncă și
am îndurat și noi numeroase răutăți.
7. Spiritele noastre au fost chinuite, supuse, strivite.
8. Noi suntem pierduți și nimeni nu ne vine în ajutor și nimeni nu ne încurajează, nici
măcar cu vorba, ci am fost lăsați pradă nefericirii și ne este teamă pentru noi.
9. Noi nu sperăm să ne mai bucurăm de viață.
10. Și totuși noi ne vedem într-o zi ca ființe de prim rang.
11. Și iată-ne la ultima. Noi am devenit prada păcătoșilor și nelegiuiților, ei au făcut
să apese jugul lor asupra noastră.
12. Și aceia care ne-au disprețuit și ne-au asuprit erau mai puternici decât noi și noi
am plecat capul în fața celor care ne urau și ei au fost fără milă față de noi.
13. Noi voiam să fugim de ei pentru a ne bucura de pace, dar nu am gasit nici un loc
pe care să îl folosim ca adăpost împotriva prigoanei lor. noi am mers cu plângerile noastre la
prinți și nu am ridicat vocea împotriva acelora care ne sfâșiau, dar țipetele noastre au fost
zădarnice și ei nu au vrut să ne asculte.
14. Din contră, ei au protejat pe cei care ne-au dezbrăcat și ne-au sfâșiat, cei care ne-
au istovit și ascuns asuprirea lor, cei care ne-au necăjit și ne-au măcelărit și au ascuns
moartea noastră și nu își aminteau că ar fi ridicat vreodată mâna împotriva noastră.

Capitolul 101

1. Cât vă privește pe voi, o ! drepților, eu vă jur că în cer îngerii arată în fața tronului
Atotputernicului dreptatea voastră și numele voastre sunt scrise în fața Prea-Înaltului.
2. Aveți deci o bună speranță, întrucât ați îndurat răutatea și durerea în această viață
veți străluci în cer ca astrele și obstacolele cerești vor fi înlăturate din fața voastră. Strigătele
voastre cer dreptate și veți fi răzbunați de toate relele pe care le-ați suferit încă de la început
și de la toți cei care v-au asuprit sau care au fost uneltele asupritorilor voștri.
3. Așteptați deci și nu vă lăsați doborâți, căci voi veți avea parte de o bucurie egală cu
însăși bucuria îngerilor și în ziua judecății voi nu veți avea a vă fi teamă de nici o
condamnare.
4. Nu vă descurajați deci, o! drepților, când veți vedea păcătoșii fericiți și înflorind în
căile lor.
5. Nu deveniți părtașii lor, stați deoparte de tagma asupritorilor, voi sunteți părtași cu
armatele cerești. Pentru voi păcătoșilor care spuneți: Toate fărădelegile noastre vor fi uitate,
să știți că din contra, toate crimele voastre sunt înscrise cu grijă în cartea din cer.
6. De aceea vă spun că lumina și întunecimile, ziua și noaptea vor fi martori
împotriva voastră și a greșelilor voastre. Nu mai făptuiți deci nelegiuiri, nici minciuni, nu mai
strâmbați adevărul, nu va mai ridicați împotriva cuvântului Sfântului și Puternicului. Nu vă
mai închinați în fața idolilor fără rost căci păcatele voastre, nelegiuirile voastre vor fi
judecate ca niște crime foarte grele.
7. Acum ascultați taina care vă privește: Mulți păcătoși vor strica și vor strâmba
Cuvântul Adevărului.
8. Ei vor folosi cuvinte nepotrivite, vor spune minciuni, vor alcătui cărți în care vor
spune gândurile lor înfumurate. Dar dacă ei mi-au folosit cuvintele,
9. ei nu le vor schimba, nici nu le vor strica ci vor scrie întocmai tot ce am spus eu
despre ei de la început.
10. Vreau să vă dezvălui încă o taină: cărți de bucurie vor fi date drepților și
înțelepților și ei vor crede în aceste cărți care cuprind regulile înțelepciunii.
11. Și ei se vor bucura și toți cei drepți vor fi răsplătiți pentru că au învățat să
cunoască căile dreptății.

Capitolul 102

1. În acel timp Domnul le va ordona să adune pe copiii pământului pentru ca ei să
aplece urechea la cuvintele înțelepciunii sale, El le va spune: arătați-le această înțelepciune,
căci voi sunteți conducătorii și stăpânii lor.
2. Arătați-le lor răsplata care va trebui să o primească toți cei care au urmat cuvântul
căci Eu și Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptății. Pace vouă, copii ai
dreptății, bucurie și fericire!

Capitolul 103

1. După câtva timp, Metusala, Fiul meu dădu o femeie fiului său Lameh.
2. Aceasta ramase gravidă și aduse pe lume un copil care avea pielea albă ca zăpada
și roză ca un trandafir, un par alb și lung ca lâna și ochii de o mare frumusețe. De abia i-a
deschis ca ei au inundat cu lumină toată casa ca strălucirea soarelui.
3. Și de abia a fost primit de mâinile moașei că el a deschis gura ca să proslăvească
minunile lui Dumnezeu. Atunci Lameh, tatăl său, plin de uimire aleargă să îl găsească pe
Metusala și l-a anunțat că el are un fiu care nu se poartă ca ceilalți copii. Acesta nu este un
om, a zis el, acesta este un înger din cer, fără îndoială acesta nu este din neamul nostru.
4. Ochii săi sunt strălucitori ca razele soarelui, figura sa este inspirată, el nu pare să
fie din mine ci mai curând dintr-un înger.
5. Mi-e teamă că această minune prevestește unele evenimente de pe pământ.
6. Și acum, o! tată, te rog mergi și găsește-l pe Enoh, bunicul meu și cere-i lui o
lămurire, căci el locuiește cu îngerii.
7. După ce a ascultat vorbele fiului său, Metusala a venit să mă caute la marginile
pământului, căci el știa că eu eram acolo, și mă striga.
8. La glasul lui am alergat la el și i-am spus: Iată-mă fiul meu, de ce ai venit să mă
cauți?
9. Și el mi-a răspuns; Un mare eveniment m-a adus la tine, o minune greu de înțeles
despre care am venit să îți cer o lămurire.
10. Ascultă deci o! tată, și află că fiul meu Lameh are un fiu care nu îi seamănă deloc
și care pare să nu țină de neamul omenesc. El este mai alb ca zăpada, mai roz ca trandafirul,
părul său este mai alb ca lâna și ochii lui aruncă raze ca soarele, când îi deschide umple casa
de lumină.
11. Și de îndată ce el a ieșit din mâinile moașei, el a deschis gura și L-a binecuvântat
pe Domnul.
12. Tatăl său Lameh este îngrozit de această minune, a alergat la mine, necrezând că
acest copil este al lui, ci că este născut dintr-un înger din cer, și iată eu am venit la tine pentru
ca tu să îmi dezvălui adevărul despre acest mister.
13. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Domnul este pe cale să facă o nouă lucrare pe
pământ. Eu am văzut într-o viziune. Eu ți-am vorbit de timpurile tatălui meu Jared, de aceia
care născuți din cer au călcat în acest timp cuvântul Domnului. Iată ei au făcut nedreptăți și
au călcat ordinele și au locuit cu femeile oamenilor și au procreat urmași josnici.
14. Pentru aceste crime un mare prăpăd va veni pe neașteptate asupra pământului, un
potop îl va inunda și îl va pustii timp de un an.
15. Acest copil care vi s-a născut va fi singurul care va supraviețui acestui mare
dezastru împreună cu cei trei fii ai săi. Când toate ființele umane vor fi nimicite, el singur va
fi salvat.
16. Și urmașii lui vor face copii pe pământul uriașilor care nu s-au născut din spirit ci
din carne. Pământul va fi deci pedepsit și toată depravarea va fi spălată. Din acest motiv
arată-i fiului tău Lameh că fiul care i s-a născut este într-adevăr fiul său, să-i dați numele de
Noe, pentru că el va supraviețui. El și fiii lui nu vor fi părtași la desfrâu și se vor păzi de
păcatele care vor acoperi fața pământului. Din nefericire după potop, nedreptatea va fi încă și
mai mare ca înainte, căci eu știu că trebuie să vină, însuși Domnul mi-a arătat toate tainele
despre acestea și am putut citi în scrisurile din cer.
17. Am citit că neamurile vor urma unul după altul până când se va ridica o rasă
Sfântă, până când crima și nedreptatea vor dispărea de pe fața pământului, până când toți vor
fi părtași la dreptate.
18. Și acum, o !, fiul meu mergi și anunță-l pe fiul tău Lameh
19. că copilul care i s-a născut este într-adevăr fiul său și că nu este nici o înșelătorie
legată de nașterea sa.
20. Și când Metusala a auzit cuvintele tatălui său Enoh, care i-a arătat lui toate
secretele, s-a întors plin de încredere și i-a pus copilului numele de Noe, pentru că el va
deveni ființa care va fi alinătorul pământului după marele prăpăd.
21. Iată o altă carte pe care Enoh a scris-o pentru fiul său Metusala și pentru cei care
vor trebui să vină după el și să păstreze la fel ca și el cuvântul și simplitatea obiceiurilor lor.
Voi cei care suferiți, așteptați cu răbdare vremea când păcătoșii vor dispărea și forța răului va
fi nimicită, așteptați ca păcatul să dispară de pe pământ, căci numele lor vor fi șterse din
cărțile sfinte, rasa lor va fi distrusă și spiritele lor vor fi supuse caznelor. Ei vor țipa și se vor
jeli într-un pustiu nevăzut și vor arde într-un foc care nu se stinge niciodată. Acolo am mai
observat că un nor gros, prin care ochii mei nu puteau trece, căci din partea sa de jos nu se
putea vedea partea sa de sus. Am mai văzut și flăcările unui foc aprins, asemănător cu niște
munți strălucitori, clătinați de un vârtej ăi împinși la dreapta și la stânga.
22. Și i-am întrebat pe sfinții îngeri care erau cu mine și le-am spus: Ce este această
frumusețe? Nu se poate să fie cerul, ceea ce văd eu, acestea trebuie să fie flăcările unui
cuptor întins, aud strigăte de durere, strigăte de disperare.
23. Și el mi-a spus: Acolo, în locul în care te uiți, sunt supuse la cazne sufletele
păcătoșilor și ale celor care au hulit, ale celor care au fost rău îndrumați, care au stricat ceea
ce Domnul le-a spus prin gura profeților Săi. Căci se păstrează în cer listele cu numele lor și
cu lucrările lor rele, și îngerii au luat cunoștință de ele și ei cunosc și pedepsele ce le sunt
cuvenite, ei știu și ce îi așteaptă pe cei care și-au crucificat trupul lor și care au fost prigoniți
de oamenii răi, pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu, care nu și-au pus iubirea în aur și argint,
care departe de a-și da corpul desfătărilor acestei lumi, și-au chinuit de bunăvoie trupul cu
cazne.
24. La cei care din ziua nașterii lor nu au căutat să strângă bogății pământești ci s-au
privit ca un spirit călător pe pământ.
23. Așa se purtau ei și totuși Dumnezeu i-a pus la numeroase încercări, dar spiritele
lor au fost totdeauna găsite curate și nevinovate, pregătite să ÎL binecuvinteze pe Domnul,
am însemnat în cărțile mele toată răsplata pe care o vor merita ei pentru că au iubit lucrările
cerești mai mult decât pe ei înșiși. Iată ce a zis Domnul: Când erau asupriți de oameni răi,
acoperiți de rușine și jigniri ei nu au încetat să mă laude. Acum eu voi ridica spiritele lor până
la lăcașul luminii, îi voi schimba pe cei care sunt născuți în întuneric și care nu le-au oferit
onoarea la care le dădea dreptul credința lor.
24. Eu îi voi conduce în lăcașul splendorilor pe cei care au iubit Numele Meu, îi voi
face să se așeze pe tronul gloriei și îi voi face să simtă o bucurie veșnică, căci judecata lui
Dumnezeu este plină de dreptate.
25. El va da credincioșilor Săi o casă fericită, cât privește pe cei care s-au născut în
întuneric, ei se vor adânci și mai mult în întuneric pentru că drepții se vor bucura de o fericire
fără margini. Păcătoșii văzându-i vor scoate strigăte de disperare în timp ce drepții vor trăi în
splendoare și onoare și vor cunoaște pe veci adevărul celor promise de un Dumnezeu pe care
ei L-au iubit.

Sfârșitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvântarea și mila Domnului să coboare printre
cei ce Îl iubesc. Amin!

Sfârșit.
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Scrieri apocrife
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 4 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !