Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:05
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2018, 02:00 View PostDownload Post

Capitolul 10
Întrebările Ghemelei referitoare la viața terestră și la cea din lumea de dincolo. Răspunsul spiritului lui Zuriel.
(6 aprilie 1843)

1. În continuare, a luat cuvântul Ghemela, care și-a întrebat tatăl, pe Zuriel, ce diferențe există între viața trăită pe pământ și cea a spiritului, și dacă ființele spirituale mai pot percepe încă lumea naturală și pe oamenii care trăiesc întrupați.

2. Zuriel i-a răspuns astfel: „Ascultă, fiică a Domnului, întrebarea ta este lipsită de substanță, căci viața este pretutindeni aceeași. Pentru omul care trăiește întru Domnul, nu există nici cea mai mică diferență între cele două vieți. Dacă nu trăiește întru Domnul, nu putem vorbi practic de o viață, ci mai degrabă de o moarte veritabilă, conștientă într-o oarecare măsură de sine. În realitate, această conștiință de sine nu reprezintă decât o eroare autoindusă, căci tot ceea ce percepe un spirit mort este un biet coșmar trăit în spiritul vanității, căci lumea din care provine el nu are nici un fel de bază și conținutul ei este la fel de efemer ca o spumă lipsită de consistență!

3. Pe de altă parte, nu trebuie să crezi că materia este ceva mort, chiar dacă ție ți se pare că ea nu este înzestrată cu nici un fel de conștiință. Ei bine, nu este moartă, căci în interiorul ei acționează forțe extrem de puternice. Mai mult, ea nu reprezintă decât o modalitate de expresie a voinței divine și a atotputerii lui Dumnezeu, care se manifestă pretutindeni. Ceea ce tu consideri a fi mort nu este altceva decât un spirit care s-a separat de sursa sa vie, care este Domnul, făcând uz de liberul arbitru care i-a fost acordat de Acesta și dorind să trăiască fără Dumnezeu, numai pe baza propriilor sale forțe.

4. La drept vorbind, chiar și aceste ființe își continuă existența tot grație iubirii și compasiunii lui Dumnezeu, dar calitatea acestei existențe este o cu totul altă poveste!

5. Îți poți da seama deja, fiica mea întru Domnul, că adevărata viață se manifestă pretutindeni și în toate circumstanțele în același fel.

6. Dacă nu poți înțelege pe deplin acest adevăr, întoarce-ți fața către Domnul! El este Viața cea mai perfectă a oricărei vieți și însăși sursa vieții noastre! Ei bine, constați vreo diferență între El și mine?

7. Văd că îmi răspunzi: ‚Nici una, cel puțin dacă ne luăm după aparențe!’

8. Foarte bine! Acesta este răspunsul corect la întrebarea pe care mi-ai pus-o mai devreme! Te rog să înțelegi că noi nu suntem ceea ce suntem decât prin forța Domnului. De aceea, întreaga noastră ființă corespunde perfect imaginii Sale.

9. În consecință, nu putem trage altă concluzie decât că viața noastră este totuna cu Viața Lui. Orice spirit are libertatea de a trăi oriunde și oricând dorește, dar de îndată ce înțelege sursa care stă la baza vieții sale și își întoarce inima către Domnul, el trăiește deja o viață perfectă, indiferent dacă își continuă existența într-un înveliș carnal sau dacă se află deja într-o stare de spirit pur! Nu există nici o diferență între aceste două stări (pentru cel cu spiritul trezit)!

10. M-ai întrebat de asemenea, scumpa mea fiică întru Domnul, dacă un spirit pur și perfect liber poate percepe lumea voastră naturală și ceea ce se află în ea. Ei bine, și această întrebare este la fel de superfluă ca și precedenta, căci, așa cum spuneam mai devreme, viața veritabilă este pretutindeni aceeași, așa că cel care o contemplă nu poate percepe vreo diferență.

11. Mai bine întreabă-te dacă ceea ce percepi tu este adevărata realitate, dacă trăiești prin intermediul trupului, care nu reprezintă în sine decât o materie complet insensibilă, sau prin cel al spiritului?

12. Văd că începi să înțelegi! Deci, dacă spiritul tău întrupat, înconjurat de materie, poate vedea lumea naturală, cu atât mai clar va percepe această lume spiritul pur, desigur, dacă Domnul permite acest lucru!

13. Pe de altă parte, dacă Domnul nu permite acest lucru, nici spiritul liber și nici cel întrupat nu pot vedea ceva în mod clar, căci așa cum Domnul poate răpi vederea unui corp, la fel de bine poate face El acest lucru în cazul unui spirit.

14. Așa cum tu poți vedea în prezent – prin grația Domnului – deopotrivă lumea naturală și pe cea spirituală, la fel le pot vedea și eu pe amândouă, dar numai dacă acest lucru este strict necesar și dacă Domnul îmi permite acest lucru!

15. Atunci când ne-a înălțat întru spirit, Domnul ne-a destinat să ajutăm lumile folosindu-ne de marea putere a iubirii divine. Spune-mi, cum crezi că am putea face acest lucru dacă nu i-am vedea pe cei cărora trebuie să le slujim?

16. Tu vezi acum dincolo de materie și mă poți observa pe mine, care sunt spirit pur. La rândul meu, eu te pot vedea pe tine. După cum poți constata, nu există nici o diferență reală între adevărata Viață și viața terestră!

17. Și totuși, există o diferență între tine și mine, și anume aceea că trupul tău nu se poate mișca la fel de rapid ca mine. Depinde însă numai de spiritul tău în ce măsură poți depăși acest obstacol sau nu!

18. Ți-am spus tot ce mi-a fost îngăduit să îți transmit, pentru propriul tău bine. Dacă dorești să pătrunzi mai adânc în profunzimile propriului tău spirit, poți descoperi acolo și celelalte răspunsuri referitoare la viața spirituală, și asta chiar în timp ce te afli în acest corp fizic. Îți doresc din inimă acest lucru, în numele Domnului! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.6.2018, 06:06 View PostDownload Post

Capitolul 11
Mulțumirile pline de recunoștință ale Ghemelei. O profeție referitoare la Ghemela și la Pura, precum și la Maria. Pura dispare din privirile celor întrupați.
(7 aprilie 1843)

1. După ce a ascultat cuvintele lui Zuriel, Ghemela s-a simțit atât de inspirată și de fericită încât s-a grăbit către Domnul cerului și al pământului, căruia i-a mulțumit cu inima plină de recunoștință, slăvindu-L și adorându-L cu toată iubirea ei pentru imensa gra-ție de a-i fi permis să afle în ce măsură se aseamănă viața spirituală cu cea terestră (întru-pată în corp) dacă spiritul este plin de iubire față de Tatăl ceresc, preasfânt și preaplin de bunătate și de compasiune.

2. Domnul i s-a adresat atunci Ghemelei, spunându-i: „Da, așa se petrec lucrurile în cazul ființelor umane: cele care primesc mai mult sunt mai ingrate decât cele care primesc mai puțin! Vezi tu, grația care ți-a fost acordată ție le-a fost acordată în egală măsură și tuturor celorlalți prezenți aici de față! Cu toții au mâncat la masa Mea, dar numai tu ți-ai alimentat furnalul inimii tale, deși nu ai servit nici măcar o înghițitură din bucatele de pe masă. Cât despre ceilalți, nici unul nu a venit la Mine să îmi mulțumească, așa cum ai făcut tu, cu inima plină de iubire și de recunoștință!

3. Adevăr îți spun: cea mai bună masă este inima Mea! Chiar dacă nu ai mâncat la masa comună, poți să te așezi la masa inimii Mele. Te asigur că această hrană este infinit superioară și mult mai întăritoare decât cealaltă, întrucât conduce la perfecțiune!

4. Adevăr îți spun, fiica Mea mult iubită: iubirea din inima unuia dintre copiii Mei are o valoare mai mare decât înțelepciunea cea mai sublimă și decât întreaga știință a lumii.

5. Căci cel care posedă iubirea, posedă totul, în timp ce cel care posedă numai iubirea născută din înțelepciune, din cunoașterea științifică și din folosirea forței poate obține orice își dorește, mai puțin inima Mea. Tu ai obținut însă această inimă, acum și de-a pururi!

6. O, rasă umană care trăiești pe pământ, ascultă cuvintele Mele: dacă vei pune mai presus cunoașterea lucrurilor decât iubirea Mea părintească, vei ajunge să îi asuprești pe cei sărmani cu puterea înțelepciunii tale, dar și tu îmi vei fi aservită, iar Eu nu te voi cruța și nu te voi mângâia!

7. Cât despre tine, micuța Mea Ghemela, te voi păstra de-a pururi alături de Mine. Fructul pe care îl vei purta în pântec va fi un nou părinte patriarh al ființelor umane de pe pământ, iar sângele tău se va răspândi astfel pe întreaga planetă!”

8. În acest moment, toate celelalte femei s-au repezit la Domnul și i-au cerut iertare pentru că au uitat să îi mulțumească, așa cum a făcut Ghemela.

9. Cea mai tristă între toate s-a dovedit a fi Pura, care plângea cu lacrimi amare, nemaiștiind ce să facă.

10. Dar Domnul s-a aplecat asupra fiecăreia dintre penitente, le-a ridicat de jos și a luat-o pe Pura în brațele Sale, spunându-i: „Nu mai plânge, micuța Mea copilă, căci între toate, tu ai cele mai puține motive să o faci! Eu știu foarte bine cât de mult Mă iubești. De aceea, bucură-te, căci tu și Ghemela îmi sunteți la fel de apropiate ca și inima Mea, cu toată atotputerea ei eternă!

11. Ție, Ghemela, îți dăruiesc o rasă umană nouă, iar ție, Pura, îți dăruiesc Cuvântul Vieții Mele! De acum înainte vei trăi întru spirit, ca un trup veșnic viu, iar când pe pământ va sosi marele moment, te vei întrupa și vei da naștere unui trup viu, care va purta în el Viața întregii vieți. De aceea, liniștește-te și bucură-te, căci te iubesc deopotrivă ca ființă umană limitată și ca spirit nelimitat. Din punctul Meu de vedere, nu există nimeni mai frumos și mai minunat decât tine, nici pe pământ și nici în ceruri!

12. Privește acolo: la ușa colibei te așteaptă cineva! El a fost procreatorul tău terestru; urmează-l! Numele lui este Gabriel și el te va conduce în locuința Mea celestă, în care vei rămâne de-a pururi alături de Mine, până când va sosi marele moment. Cât despre ceea ce se va întâmpla atunci, vei afla aceste lucruri în marea Mea casă părintească! Amin”.

13. Dar Pura a continuat să îl strângă la piept pe Domnul, nedorind să îi dea drumul din brațe.

14. Atunci, Domnul i-a spus: „Micuța Mea, te asigur că nu va trebui să Mă aștepți deloc acolo unde te va conduce Gabriel, căci Eu Mă voi afla acolo chiar înainte să ajungi tu. Îți voi ieși în întâmpinare și te voi conduce Eu Însumi în marea Mea casă. De aceea, nu mai ezita și pleacă însoțită de Gabriel, căci Eu îmi țin întotdeauna cuvântul! Amin”.

15. Pura a strâns pentru ultima oară (în manieră vizibilă) capul Domnului la pieptul ei, după care a dispărut din privirile celorlalți. Îngerul lui Dumnezeu a condus-o în casa Tatălui, într-un nou corp, pur spiritual. Această casă a Domnului nu este alta decât iubirea Tatălui ceresc.

16. Cât despre Mira, Purista și Naeme, acestea nu își mai puteau înfrâna lacrimile, dar Domnul le-a asigurat pe fiecare în parte de iubirea Lui și le-a binecuvântat.

17. Discursul Domnului pe care l-am descris în acest capitol și actul care i-a urmat au provocat o adevărată senzație printre patriarhi. Cu excepția lui Enoh, aceștia au rămas nemișcați ca niște statui, nici unul dintre ei neîndrăznind să spună vreun cuvânt. Cu toții se simțeau îngrijorați după această viziune a profunzimilor creației, căci și-au dat seama că în sinea lor au început deja să apară intenții ascunse.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.6.2018, 06:38 View PostDownload Post

Capitolul 12
Adam îi cere cu naivitate Domnului să își retragă cuvintele critice la adresa lor, inclusiv amenințarea cu judecata. Memorabilul răspuns al Domnului.
(8 aprilie 1843)

1. După o vreme destul de îndelungată, Adam și-a mai revenit puțin și s-a îndreptat către Domnul, căruia i-a spus cu un profund respect: „O, Doamne, Tată preasfânt și preaplin de iubire, dacă îmi este permis să vorbesc în numele tuturor celor de față: noi Te-am iubit întotdeauna, Te-am adorat și Te-am slăvit. Nimeni nu poate contesta acest lucru.

2. Este adevărat că noi nu am alergat către Tine așa cum a procedat Ghemela, într-un elan de recunoștință, dar unicul motiv care ne-a împiedicat să facem acest lucru – cel puțin, aceasta este părerea mea – nu a fost în nici un caz lipsa de considerație față de Tine, ci dimpotrivă, venerația deosebită pe care Ți-o purtăm, respectul profund și iubirea extremă pentru ființa Ta.

3. Fiind bărbați, și deci înzestrați cu înțelepciune, noi percepem plenar natura Ta sfântă, în timp ce aceste femei tinere nu au o astfel de putere, din cauza naturii lor. De aceea, ele sunt nevoite să Te abordeze într-o manieră mai exterioară, fiind infinit mai puțin capabile decât bărbații să înțeleagă natura Ta pur spirituală.

4. Privind lucrurile din această perspectivă, condamnarea infinit de severă pe care ne-ai adresat-o tuturor, cu excepția lui Enoh, mi se pare puțin excesivă. Sunt nevoit să îți spun acest lucru.

5. Spun aceste cuvinte pornind de la ceea ce simt în inima mea, și nimeni nu mă va putea convinge de contrariul până când nu voi ajunge să simt altceva, care să-mi demonstreze că m-am înșelat.

6. Tu ești în sine Dumnezeu cel atotputernic, încă de la începuturile eternității, dar eu nu sunt decât o creatură limitată și lipsită de lumină, născută din voința Ta sfântă și omnipotentă. Dacă Tu, Creatorul meu, dorești să-mi vorbești, înseamnă că mă pot adresa Ție deschis, căci Tu ești Cel care m-a creat. De aceea, îți spun cât se poate de sincer: ‚De data aceasta, cuvintele Tale adresate nouă, copiilor Tăi, au fost mult prea aspre și ne-au învinovățit în bloc. Chiar dacă ai fi rostit doar jumătate dintre ele, ar fi fost prea suficiente pentru a ne da o lovitură de moarte!

7. De aceea, Te implor: ridică de la noi această condamnare, ca să Te putem iubi din nou fără nici o rezervă, ca pe un Părinte preaplin de iubire; căci nimeni nu Te poate iubi atunci când Te manifești cu atâta severitate, așa cum ne-ai învățat Tu Însuți pe înălțimile sacre.

8. Dacă eu i-aș spune unui copil al meu: ‚Ascultă, nu ești bun de nimic! Dacă nu mă vei iubi mai presus de orice și dacă voi descoperi la tine chiar și cea mai mică slăbiciune a iubirii tale față de mine, te voi condamna la moarte!’ – cred că mi-ar pune exact aceeași întrebare pe care Ți-am pus-o eu: cum ar putea să mă iubească acest copil pe mine, părintele său, dacă eu îl ameninț atât de crunt?

9. De aceea, o, Doamne, Creator și Părinte al nostru, Te implor, retrage-Ți amenințările, pentru ca să Te putem iubi liber, din toată inima, fără a fi obligați să o facem din teamă, datorită avertismentelor Tale excesiv de severe!

10. Nu ne mai amenința și nu mai face profeții atât de sinistre. Limitează-Te să fii Părintele nostru și dăruiește-ne nouă Viața care vine de la Tine, astfel încât să Te putem iubi cu toții ca pe un Părinte preasfânt și etern, ceea ce și ești pentru noi!

11. Este evident pentru noi că Tu poți face orice dorești, căci numai Tu ești unicul Dumnezeu și Domnul Savaot, care nu are nevoie de părerea altcuiva.

12. Tu ești însăși Viața eternă. În Tine moartea nu există deloc, și nimeni nu îți poate răpi această Viață absolut liberă, atotputernică și miraculoasă.

13. Tu nu ai o Sursă care să Te binecuvânteze, spre deosebire de noi, creaturile Tale, care depindem întru totul de Tine. Până și respirația noastră depinde de Tine, iar slăbiciunea noastră pare infinită prin comparație cu forța Ta, astfel încât o simplă privire lipsită de blândețe venită de la Tine ne-ar putea distruge pe loc.

14. Tu nu poți cunoaște durerea, dar pe noi ne-ai creat într-un corp supus celor mai teribile suferințe, care culminează cu moartea și cu distrugerea fizică! Cu toate acestea, noi avem datoria să Te iubim mai presus de orice, chiar și în mijlocul celor mai cumplite chinuri!

15. Dacă dorești însă să ne omori (sau poate chiar ai început să o faci), ne va fi imposibil să Te mai iubim, căci cine Te poate iubi pe Tine atunci când ești mânios, sau când reverși asupra noastră moartea?”

16. După acest discurs patetic, Domnul s-a întors către Adam și i-a spus: „Tu Mi-ai vorbit așa cum trebuie să se adreseze o ființă umană Creatorului ei, și ai făcut foarte bine. Ai reflectat astfel perfecțiunea nelimitată a operei Mele, care ți-a permis să te exprimi absolut liber în fața Mea.

17. Pe de altă parte, un copil autentic, care își cunoaște bine Părintele și bunătatea Lui infinită, ar fi vorbit cu totul altfel decât tine, căci el L-ar iubi și nu s-ar teme deloc de El. Pe scurt, ar acționa așa cum au făcut-o aceste tinere fete!

18. Dacă un părinte și-ar amenința copiii pentru ca aceștia să-l iubească, el ar fi orice, numai un părinte adevărat nu!

19. Și totuși, constat că pe toți vă macină o teamă ridicolă și complet nejustificată în ceea ce Mă privește, deși Eu sunt unicul vostru Părinte. Din fericire, Eu știu ce trebuie să fac pentru a vă scăpa de acest element care corespunde statutului de creatură și pentru a face din voi copiii Mei autentici.

20. Dacă vei ține cont de aceste considerente, îți vei da seama că Eu, Creatorul și Părintele vostru, știu cel mai bine cât de mari sunt suferințele voastre – chiar dac㠂Eu nu pot cunoaște durerea’! – și cu atât mai mult cum să vă ajut să scăpați de ele, folosind instrumentele cele mai potrivite în acest scop.

21. De aceea, sfatul Meu este să îți mai reduci din pretenții și să Mă iubești așa cum sunt. Abia atunci vei constata dacă Eu le-am cerut vreodată copiilor Mei să Mă iubească sub amenințarea cu moartea!

22. După cum poți constata, cererea ta nu are nimic de-a face cu ceea ce v-am cerut Eu! De aceea, înainte de a mai vorbi, gândește-te bine!

23. Dincolo de toate, află că Eu, în calitatea Mea de Creator și Părinte al vostru, știu întotdeauna foarte precis ce spun și ce am de făcut! Gândește-te inclusiv la acest lucru. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 02:40 View PostDownload Post

Capitolul 13
Adam îi cere iertare Domnului. Discursul extrem de semnificativ al Domnului referitor la ființa umană.
(10 aprilie 1843)

1. Aceste cuvinte l-au ajutat pe Adam să-și revină. Plin de smerenie, el i s-a adresat astfel Domnului: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Cuvintele Tale au trezit în mine o lumină nouă, care m-a făcut să înțeleg că am păcătuit grav în fața Ta! De aceea, Te implor, Părinte preasfânt, să nu-mi treci în cont această greșeală, care va fi cu siguranță ultima din toate nebuniile mele, și să îl ierți pe acest bătrân slab de înger!”

2. Domnul s-a întors atunci către Adam și i-a spus, adresându-se totodată inclusiv celorlalți patriarhi care fuseseră ceva mai devreme de acord cu el: „Ascultați-Mă cu toții, și mai ales tu, fiul Meu Adam. Ceea ce vă voi spune în continuare are o mare importanță pentru voi și reprezintă totodată un fel de justificare pentru Mine. Aflați așadar că, în cazul în care veți uita mai târziu sfaturile Mele, nu Eu Mă voi face vinovat de judecata voastră, inclusiv de depravarea și de moartea voastră, în măsura în care nu veți urma calea recomandată de Mine, Creatorul vostru plin de înțelepciune, de iubire și de sfințenie – ci voi înșivă, sărmane creaturi oarbe și lipsite de bun simț! Ascultați-Mă cu atenție:

3. Voi (oamenii) sunteți o culme a creației infinite în ansamblul ei, fiind alcătuiți după chipul și asemănarea Mea. De aceea, voi reprezentați însăși cheia de boltă absolută a lumilor vizibile și a celor invizibile. Din această afirmație rezultă că tot ceea ce există în creație corespunde întru totul ființei voastre, de la cele mai mici detalii și până la marele ansamblu.

4. Acest lucru fiind indiscutabil, nu putem trage decât o singură concluzie: de vreme ce ființa umană reprezintă scopul final și apogeul creației (care se află într-o concordanță perfectă cu omul), rezultă că rolul ființei umane este acela de domn care guvernează asupra restului creației. Datorită rezonanței care există între microcosmosul uman și macrocosmosul creației, este evident că tot ce face omul influențează creația în ansamblul ei, la fel cum ceea ce se petrece în creație îl influențează pe om.

5. Prin comparație cu voi, creația nu dispune de un liber arbitru, căci tot ce există în ea este astfel alcătuit încât să vă servească pe voi, reprezentând implicit o necesitate absolută.

6. Fiind cel care a construit acest mare angrenaj, Eu sunt singurul care îi cunoaște toate rotițele și felul în care se îmbină între ele diferitele subansamble. De aceea, tot ce pot face Eu este să vă semnalez care sunt instrumentele cele mai potrivite pe care trebuie să le folosiți, indicându-vă astfel ce comportament trebuie să adoptați pentru a deveni absolut liberi și pentru a atinge scopul suprem pentru care v-am creat și care este deopotrivă valabil pentru întreaga Mea creație.

7. Dacă veți respecta ordinea pe care v-am indicat-o Eu, Creatorul vostru, întreaga creație care v-a precedat va rămâne într-o armonie perfectă. Dacă nu veți respecta însă această ordine divină și vă veți crea propria voastră ordine, în funcție de interesele voastre egoiste, nu Eu Mă voi face vinovat dacă întreaga creație care v-a precedat se va coaliza împotriva voastră, torturându-vă și chiar omorându-vă în cele din urmă, căci ea nu dispune de un liber arbitru, iar esența ei este însăși judecata.

8. Ca să poată rămâne stabilă la sol, o piatră trebuie neapărat să fie grea. Aceasta este judecata materiei din care este alcătuită ea!

9. Atât timp cât veți merge pe pietre, aflându-vă deasupra lor, conform ordinii prestabilite, nu veți avea nici o problemă din partea lor. Altfel spus, le veți putea controla așa cum veți dori. Dacă însă vă veți lăsa striviți de un bolovan uriaș, din propria voastră greșeală, veți ajunge astfel sub controlul lui, iar el vă va judeca transferând asupra voastră greutatea lui, ba chiar și moartea.

10. Exact la fel se petrec lucrurile cu întreaga creație vizibilă și invizibilă.

11. Voi o puteți binecuvânta, respectând ordinea Mea, sau dimpotrivă, o puteți corupe prin încălcarea acestei ordini, caz în care va trebui să suportați consecințele propriilor voastre acțiuni.

12. Iubirea față de Mine nu este altceva decât simbolul ordinii Mele. De aceea, agățați-vă în permanență de această iubire, și în acest fel nu veți cădea vreodată sub incidența judecății. Dacă veți încălca însă această ordine, veți deschide astfel ecluzele judecății, care va năvăli asupra voastră la fel ca o viitură imposibil de controlat, sau ca și piatra de care v-am vorbit mai devreme, care vă va strivi prin puterea ei.

13. Meditați la aceste cuvinte, căci sunt de o importanță vitală pentru voi. Cât despre Mine, Părintele vostru, aflați că Eu nu judec niciodată pe nimeni! Încercați să înțelegeți acest lucru! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 02:42 View PostDownload Post

Capitolul 14
Uranion îl întreabă pe Domnul dacă oamenii îl pot ofensa pe El. Răspunsul afirmativ al Domnului.
(11 aprilie 1843)

1. Cu toții s-au închinat atunci Domnului, mulțumindu-i pentru lumina înțelepciunii pe care a revărsat-o asupra lor prin cuvintele Sale. Cu excepția lui Uranion, au înțeles cu toții cât de sublimă este poziția omului în ansamblul creației, ca o culme a numeroaselor eșaloane ce alcătuiesc imensa creație populată cu ființe ce reprezintă opera lui Dumnezeu.

2. Așa cum spuneam însă, bătrânul părinte din Levant nu era tocmai lămurit într-o anume privință; de aceea, el s-a îndreptat către Domnul cu cea mai mare smerenie posibilă și i-a cerut Acestuia permisiunea să-i pună o întrebare legată de nelămurirea sa.

3. Domnul i-a răspuns imediat: „Tocmai din iubire față de frații tăi, am îngăduit ca acest aspect să-ți rămână nelămurit. De aceea, îmi poți pune întrebarea dorită, ca și cum nu aș ști despre ce este vorba!”

4. După ce a obținut permisiunea, Uranion a pus cu inima ușoară întrebarea care îl rodea, cu atât mai mult cu cât Domnul Însuși o considera utilă pentru lămurirea tuturor celor de față.

5. Iată cum și-a formulat el întrebarea: „O, Doamne, Tată preasfânt și preaplin de iubire față de toate creaturile Tale! Dacă este adevărat că omul nu poate păcătui decât împotriva ordinii Tale care guvernează creația, prin nerespectarea voinței Tale sfinte, pe care ne-ai făcut-o cunoscută, și prin aplicarea propriei sale voințe egocentrice, rezultă că el nu poate păcătui decât împotriva creației Tale și a propriei sale ființe. În acest caz, cum este posibil ca el să Te ofenseze pe Tine, rănindu-Ți inima părintească atât de plină de iubire, dar și de sfințenie?

6. Dacă ar fi adevărat că ființa umană își găsește judecata inevitabilă exclusiv în mijlocul creației, respectiv a ființelor și a lucrurilor care nu sunt înzestrate cu un liber arbitru, aș fi tentat să cred că pe Tine nu Te interesează deloc ce face ea, neputând fi vreodată ofensat sau rănit datorită neascultării unui copil al Tău, încăpățânat și insensibil.

7. Iată așadar în ce constă întrebarea mea: ‚Poți Tu, Tată, să fii vreodată ofensat de o ființă umană?’ Te implor, Tată preasfânt, revarsă din nou o mică scânteie din lumina grației și iubirii Tale asupra noastră, și răspunde-ne la această întrebare! Dar mai presus de orice, facă-se voia Ta!”

8. Domnul i-a răspuns astfel lui Uranion: „Mi-ai pus o întrebare foarte bună, deși răspunsul pe care îl aștepți este cât se poate de simplu și nu conține în sine nici o profunzime ascunsă, așa cum cred destui dintre voi.

9. Iată deci în ce constă acest răspuns: tu însuți ai procreat copii, pe care i-ai adăpostit în casa ta. Ai înzestrat apoi această casă cu tot felul de lucruri utile, pe care le-ai confecționat tu însuți, conform planului pe care l-ai avut în minte, în ideea că acestea vor fi folosite în mod judicios.

10. Dar dacă unii dintre copiii tăi folosesc în mod greșit un obiect pe care l-ai creat într-un scop profitabil, deteriorându-l sau chiar stricându-l de tot, sau dacă nu acordă nici o atenție operei tale, considerând-o stupidă, ridicolă sau superfluă, ba chiar ar încerca să te denigreze pe tine și opera ta, încercând să o distrugă cu mânie, ori dacă s-ar apuca să te persifleze și să te insulte în toate felurile, ca pe un ciumat, sub pretextul că i-ai silit să facă ceva, deși ai făcut acest lucru exclusiv din iubire și numai pentru binele lor suprem, – spune-Mi, cum ai considera tu această atitudine a copiilor tăi, chit că aceștia nu au păcătuit propriu-zis față de tine, ci numai față de opera ta? Haide, răspunde-Mi, doar ești și tu părinte!

11. Ei bine, constat că nu ai ezita chiar să îți blestemi aceste progenituri!

12. În acest caz, ce ar trebui să fac Eu, Părintele vostru preasfânt, dacă voi atentați la ordinea Mea eternă și sacră, într-un mod conștient și voluntar? Sau dacă Mă uitați complet? Să Mă fac că nu văd?

13. După cum poți constata, este absolut imposibil ca Eu să rămân indiferent la ceea ce faceți voi!

14. În aceste condiții, este la fel de evident faptul că Mă puteți ofensa. Chiar și așa însă, cei care își dau seama de greșelile lor se pot întoarce la Mine fără nici o ezitare, căci Eu sunt mai bun decât voi, oamenii, întrucât nu resping pe nimeni, ci încerc prin toate mijloacele care îmi stau la dispoziție să îi readuc pe toți cei rătăciți pe calea cea bună, după care îi primesc cu căldură înapoi, în casa din care au plecat, dacă doresc să se întoarcă aici.

15. Iată așadar cum stau lucrurile. De aceea, rămâneți la unison cu iubirea Mea, și în acest fel nu veți mai păcătui în raport cu creația pe care am manifestat-o pentru voi.

16. Constat însă că și Kisehel are o întrebare care îi apasă inima. Haide, Kisehel, vino la Mine și descarcă-ți inima în fața Părintelui tău! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 02:43 View PostDownload Post

Capitolul 15
Domnul îl cheamă pe Satan în prezența lui Kisehel, a lui Enoh și a lui Lameh. Impertinentele propuneri ale Dragonului și predicția sa referitoare la crucificarea Domnului.
(12 aprilie 1843)

1. Auzindu-se chemat, Kisehel s-a ridicat în picioare și s-a îndreptat rapid către Domnul, cu cea mai mare umilință.

2. Ajuns în fața Acestuia, el a deschis gura ca să rostească cu voce tare întrebarea care îl apăsa, așa cum procedase mai devreme Uraniel, dar Domnul i-a făcut semn să tacă și s-a adresat direct inimii sale (fără să fie auzit de ceilalți):

3. „Kisehel, du-te și caută-i pe Lameh și pe Enoh; căci ceea ce te frământă pe tine nu îi privește neapărat pe ceilalți, așa că nu trebuie să îți faci publică întrebarea.

4. Îți voi da oricum răspunsul la această întrebare, ție și celorlalți doi, dar nu aici, ci afară, unde ceilalți nu ne vor putea vedea. De aceea, vom părăsi deocamdată împreună această adunare. Înainte de a pleca, spune-le părinților că nu trebuie să ne întrebe unde ne ducem!”

5. Kisehel a făcut imediat ce i-a poruncit Domnul.

6. După ce a aranjat astfel lucrurile, Domnul s-a îndreptat însoțit de cei trei către un crâng limitat în partea de nord de o stâncă abruptă, în interiorul căreia se afla o grotă asemănătoare celei de care am mai vorbit, în care mesagerii și Enoh (care se întorceau din ținuturile de jos) au văzut apărând Dragonul în drumul lor de întoarcere către înălțimile sacre.

7. După ce au ajuns la fața locului, Domnul i-a spus lui Kisehel: „Știu că am fost acuzat în fața ta de marele Meu dușman, într-o manieră cât se poate de ipocrită! Dacă M-aș justifica în fața ta fără ca acuzatorul Meu să fie prezent, ți-ai putea spune: ‚Este posibil ca lucrurile să stea așa cum ni le-a prezentat Domnul, dar nici argumentele Dragonului nu mi s-au părut lipsite de interes, fiind extrem de logice!’

8. Acesta este motivul pentru care v-am adus aici, așa că vom regla o dată pentru totdeauna această chestiune, chiar în prezența Dragonului!”

9. După aceste cuvinte, Domnul a strigat cu putere, astfel încât întregul glob pământesc s-a cutremurat.

10. Iar apelul Său a sunat astfel: „Satan! Domnul și Dumnezeul tău de la începuturile eternității dorește ca tu să apari în fața Lui, în acest loc!”

11. Imediat după acest apel plin de autoritate, care în alte condiții ar fi putut costa viața întregii creații, Dragonul a apărut, fremătând de mânie, în fața Domnului atotputernic al eternității, și L-a întrebat:

12. „Ce dorești de la mine, persecutorul meu etern? Dorești cumva să te ajut să îți distrugi mai repede întreaga creație? Sau poate ai un nou proiect și dorești să îți găsesc un loc bun pentru a-l realiza.

13. Dar eu îți spun: nu vei obține niciodată ajutorul meu, căci îți cunosc imensa nehotărâre și știu că Tu nu înțelegi ce înseamnă permanența. Promisiunile Tale nu sunt decât cuvinte goale, căci Tu nu le respecți niciodată. De aceea, am luat decizia fermă de a mă revolta împotriva ta și de a Te persecuta de-a pururi!

14. Știu că Tu ești Dumnezeu și că domnești încă asupra infinității, dar în fața mea nu Te vei putea ascunde niciodată, căci nu există loc în imensa creație pe care eu să nu îl cunosc și în care să nu Te găsesc. Te asigur că nu îmi vei scăpa!

15. Deocamdată nu ai decât să mă ameninți cât vrei. Va veni însă o vreme când vom vedea care dintre noi este adevăratul Domn al lumilor și al creaturilor!

16. Dacă vei dori vreodată să mă constrângi într-un fel sau altul, îți jur pe viața mea că mă voi autodistruge, și vei vedea atunci ce va mai rămâne din existența Ta eternă!

17. Înțelege-mă bine, bătrân mistificator al lumilor, care Te amuzi cu atotputerea Ta pe seama mea! Înțelegi ce vreau să spun?

18. Știu că ai venit să mă somezi în fața acestor trei oameni să retrag ceea ce le-am revelat, cu cele mai bune intenții de altfel! O, poți aștepta mult și bine, căci eu unul nu mă voi lăsa folosit în scopurile Tale rușinoase!

19. Haide, străpunge cuirasa cu care m-am înconjurat, dacă poți, cu toată atotputerea Ta!

20. De altfel, îți jur un lucru: nu eu, ci servitorii mei cei mai nevolnici vor fi cei care Te vor încarcera, Te vor schilodi și te vor scuipa ca pe un criminal, după care Te vor bate în cuie pe o cruce din lemn, pe care vei putea striga în zadar după ajutor o eternitate întreagă! Înțelegi ce îți spun?

21. Ți-am făcut o promisiune. Dacă mai vrei și altceva de la mine, vorbește, dar cuvintele Tale nu se vor adeveri niciodată, în timp ce ale mele se vor petrece întocmai! ‚Amin-ul’ meu vine de la mine, Domnul Tău! Ai înțeles? De la mine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 02:45 View PostDownload Post

Capitolul 16
Domnul potolește dorința de răzbunare a lui Kisehel. Satan refuză să răspundă la întrebările Domnului. Pedepsirea și umilirea Dragonului furios de către Kisehel.
(13 aprilie 1843)

1. Auzind aceste sacrilegii din gura Dragonului, Kisehel a simțit cum întreaga ființă îi ia foc, cerând răzbunare. De aceea, el a strigat cu putere:

2. „Bine, Doamne, Dumnezeu etern și atotputernic, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Cum este posibil să asculți liniștit asemenea sacrilegii?

3. Împrumută-mi din nou forța pe care mi-ai acordat-o pe vremea când am coborât în ținuturile de jos și voi avea grijă să pun capăt existenței acestui spirit netrebnic, într-o manieră despre care se va mai vorbi multe eternități de acum încolo!”

4. Domnul i-a spus însă lui Kisehel: „O, fiu al focului și al tunetului! De ce crezi tu că sacrilegiul Dragonului te afectează pe tine mai mult decât pe Mine, în condițiile în care ție ți-a vorbit cu simpatie, în timp ce pe Mine M-a împroșcat cu lăturile furiei sale?

5. Chiar crezi că nu M-aș putea descurca singur în fața acestui spirit căzut, fără ajutorul tău prețios? – O, fii fără grijă! Dacă aș dori, l-aș putea izgoni cu un singur suflu, pentru tot restul eternității!

6. Dacă aș acționa însă în acest fel, ce ai avea tu de câștigat, sau ce aș câștiga Eu?

7. Ascultă-Mă: dacă acest Dragon Mi-ar putea aduce vreun prejudiciu real sau dacă M-ar putea face prizonier, așa cum se laudă, te asigur că ar fi făcut-o încă cu mult timp în urmă. Dar el nu este decât un adolescent slab în creația Mea. De altfel, te asigur că își dă foarte bine seama cât de neputincios este în fața Mea. Acesta este motivul pentru care are limba atât de veninoasă, căci el încearcă să se răzbune pe Mine prin cuvintele sale, știind că nu-i va fi niciodată posibil să treacă la fapte!

8. De aceea, lasă-l să vorbească oricât de mult dorește. După ce își va goli sacul cu vorbe, voi avea și Eu grijă să îi spun câteva cuvinte.

9. Așadar, calmează-te, iar tu, Satan, continuă să vorbești, căci Eu, Domnul și Dumnezeul tău, doresc să îți dezvălui în întregime esența în fața acestor martori ai noștri, astfel încât să vadă cine ești, pentru a-i ajuta mai târziu și pe ceilalți să te recunoască! (Notă: la origini, Satan a fost o ființă feminină)

10. Începe mai întâi prin a ne spune câte creații am distrus Eu, așa cum M-ai acuzat mai devreme?”

11. Dragonul a rămas însă interzis și a refuzat să răspundă.

12. Dar Domnul i-a poruncit să vorbească.

13. Atunci, Dragonul a început să fumege și a dat semne că ar dori să se repeadă la cei patru oponenți ai săi.

14. Dar Domnul i-a spus: „Dacă refuzi să vorbești, te voi forța prin mânia Mea!”

15. Dragonul a început însă să scoată flăcări pe nări și a urlat: „Ce crezi Tu că înseamnă pentru mine mânia Ta? Eu o cunosc cel mai bine, căci ea reprezintă însăși esența mea!

16. Nu eu trebuie să mă tem de Tine, ci Tu Însuți trebuie să Te ferești ca nu cumva să pun stăpânire pe Tine. Te asigur că dacă aș acționa în acest fel, s-a zis cu iubirea Ta, și îți vei extermina singur copiii de pe pământ, fără nici o milă! Pe planetă nu ar mai rămâne probabil decât câteva muște care să depună mărturie în legătură cu puținul interes pe care îl acorzi creaturilor Tale!

17. De aceea, ține-Te la o distanță respectuoasă față de mine, căci în caz contrar nu pot garanta că nu îți va veni chiar acum ideea de a inunda întregul pământ cu o apă mare, lucru la care ai visat dintotdeauna, știu bine!”

18. De data aceasta, răspunsul Domnului a fost ceva mai violent: „Satan, nu-Mi forța mărinimia, căci și răbdarea Mea are o limită! Dă-Mi răspunsul pe care îl aștept de la tine, nu altul! În caz contrar, vei regreta cu adevărat!”

19. În acest moment, Dragonul s-a întors și a încercat să își lovească adversarii cu coada sa extrem de puternică.

20. Dar Domnul i-a dat un baston lui Kisehel și i-a spus: „Du-te și pedepsește-l!”

21. Kisehel a luat bastonul și l-a lovit cu toată puterea pe Dragon.

22. Acesta s-a întors imediat, urlând și scoțând foc pe nări, după care a renunțat la forma sa oribilă și a luat o înfățișare umană. S-a prosternat astfel în fața Domnului, căruia i-a spus:

23. „Doamne, Dumnezeu etern și atotputernic! Dacă dorești să mă pedepsești pentru așa-zisa mea răutate față de Tine, cel puțin nu o face fără iubire, căci știi bine că loviturile mâniei Tale mă ard îngrozitor, provocându-mi răni insuportabile!”

24. Domnul i-a răspuns: „Ce rugăciune este asta din partea ta, care te pretinzi Domnul Meu? Nu M-ai amenințat tu ceva mai devreme cu pedeapsa pe care Mi-o pregătești? Ce înseamnă această schimbare de atitudine?”

25. Satan: „O, Doamne, nu mă mai chinui. Știi bine că sunt un mincinos patentat și că visul meu dintotdeauna a fost acela de a deveni un Domn independent de Tine!

26. Haide, dăruiește-mi un nou răgaz, și mai devreme sau mai târziu mă voi întoarce din nou la Tine; dar ia-mi totodată întreaga mea putere, ca să nu mai fiu tentat să mă revolt din nou împotriva Ta!”

27. Domnul: „Haide, mărturisește-ți toate minciunile în fața acestor martori, și apoi voi vedea ce pot face pentru tine. Dar nu le ascunde nimic, căci în caz contrar toate rugăciunile tale vor fi în zadar! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 02:50 View PostDownload Post

Capitolul 17
Satan își recunoaște minciunile și își mărturisește răutatea.
(14 aprilie 1843)

1. După aceste cuvinte, Satan s-a ridicat tremurând și i-a spus lui Kisehel, care ținea încă ferm în mâini bastonul primit de la Domnul:

2. „Ascultă, executor al pedepselor poruncite de puterea lui Dumnezeu, care este și va rămâne de-a pururi un Dumnezeu al mâniei, ce nu încetează niciodată să mă lovească cu teribilul său baston!

3. Am făcut ceva mai devreme, în forma înspăimântătoare de dragon, pe care mi-o asum de fiecare dată când doresc să mă protejez, o serie de afirmații referitoare la Domnul, Creatorul atotputernic al tuturor lucrurilor care există, inclusiv al tuturor spiritelor și ființelor umane, pe care doresc acum să le contest, în această formă umană care îți seamănă întru totul, declarându-le minciuni pure.

4. Sincer să fiu, ți-am spus numai adevărul curat, pe care l-am deformat însă, întorcându-l pe dos, ceea ce face din el o minciună. În realitate, tot ce am afirmat despre Domnul este propria mea operă. Nu Domnul, ci eu sunt bătrânul și maleficul mistificator al lumii, care se bucură astfel de puterea lui extrem de extinsă, chiar dacă nu este omnipotentă.

5. Nu Domnul, ci eu am fost cel care a distrus numeroase sisteme solare. Dacă ar fi fost după mine, acestea ar fi dispărut în neantul etern. Domnului i s-a făcut însă milă de ele și le-a transferat prin intermediul mesagerilor săi divini într-un loc special conceput din imensitate, în care pot urma un nou parcurs al evoluției, inaccesibil suflului meu pestilențial.

6. Dacă lucrurile ar depinde numai de mine, aș prefera să am în fața ochilor o lume nouă în fiecare clipă, căci mie nu-mi place să creez decât pentru a avea imediat ceva de distrus. Mi-ar plăcea să creez tot felul de ființe umane cu forme armonioase, frumoase și atrăgătoare, dar numai pentru a le tortura pentru plăcerea mea perversă, distrugându-le în final, după ce m-aș sătura de suferințele lor.

7. Ascultă: întotdeauna mi-a plăcut minciuna și aș prefera de o mie de ori să te mint, decât să îți spun adevărul. Din păcate, acum mă tem mult prea tare de bastonul tău pentru a îndrăzni să te mint din nou!

8. Totuși, faptul că acum îți spun adevărul curat nu mă face cu nimic mai bun, cel puțin atât timp cât îmi va fi lăsată marea putere de care dispun și care îmi permite să guvernez asupra întregii creații materiale, cu nenumăratele ei stele și sisteme solare, populate cu tot felul de ființe, care trebuie să mi se supună întru totul, întrucât eu sunt suveranul lor absolut.

9. Eu sunt domnul acestei lumi vizibile, căci eu sunt un dumnezeu creat. Sunt ținut prizonier în această totalitate a materiei*, de care nu voi putea scăpa atât timp cât ultimul fir de praf alcătuit din materie va continua să existe. De altfel, acesta este motivul care mă determină să încerc să distrug în permanență lucrurile pe care le-a creat Atotputernicul, pentru a-mi redobândi astfel atotputerea primordială, ce corespunde întru totul setei mele nemărginite de putere, și pentru a-l detrona astfel pe Domnul slavei de pe tronul Său așa-zis etern. Căci El se opune în permanență proiectelor mele distructive, încă de când m-a proiectat în afara Lui, în această existență în care domnește puterea mea cvasi-infinită. Dorința mea cea mai arzătoare este să domnesc ca un al doilea dumnezeu alături de El, iubindu-L mai presus de orice altceva, din străfundurile ființei mele, la fel cum își iubește o soție credincioasă bărbatul ales.

10. La origini, măreția și frumusețea mea erau incomparabile! Am obținut întotdeauna tot ce am vrut, iar Domnul nu mi-a îngrădit niciodată voința și nu mi-a înfrânat zelul creator.

11. Când am dorit însă să distrug ceea ce am creat, El m-a împiedicat, limitându-mi puterile nemărginite.

12. Am încercat atunci să îl atrag în capcană luând o înfățișare feminină de o frumusețe tulburătoare. Pentru a-mi atinge scopurile, m-am înconjurat de întreaga mea lumină, sperând să îi iau astfel mințile Domnului.

13. Dar El m-a făcut prizoniera acestei lumini și, folosindu-se de ea, a creat această lume materială, precum și numeroase ființe minunate pe care le-a plasat alături de mine și pe care le-a iubit la fel de mult ca pe mine, prima Lui consoartă.

14. M-am lăsat atunci cuprinsă de o furie teribilă și oarbă. L-am blestemat pe Dumnezeu, și de atunci nu încetez să îl blestem, deși El a încercat de nenumărate ori să mă salveze. Dar mânia mea este prea mare pentru a-L lăsa să facă acest lucru, dat fiind că nu mi-a permis să domnesc suveran asupra creației mele!

15. Iată, Satana a vorbit! De data aceasta, ea nu a mințit și a spus numai adevărul. De aceea, Doamne, ia-i puterea miraculoasă de care dispune, ca să nu Ți se mai poată opune constant, fiind apoi pedepsită într-o manieră din ce în ce mai cumplită!

16. Dă-mi un nou răgaz, și la sfârșitul lui mă voi întoarce din nou la Tine.

17. Pentru ca gelozia să nu pună din nou stăpânire pe mine, văzând că Ți-ai întors în întregime inima către noile Tale creaturi, silindu-mă astfel să le persecut, mai bine ia-mi întreaga putere și anihilează-mă pentru totdeauna, sau fă cu mine orice vei dori!

18. Plasează-mă între cer și pământ, pentru ca mânia mea să mă devoreze de tot văzându-Ți imensa măreție și contemplându-i pe cei pe care îi iubești și care Te pot iubi la rândul lor. Facă-se voia Ta!”

(* - Vezi mai pe larg „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 03:20 View PostDownload Post

Capitolul 18
Așa-zisa pedeapsă eternă a Satanei reprezintă o nouă minciună. Frumusețea în forma ei primordială. Moartea Domnului pe cruce și răgazul acordat Satanei, de dragul libertății ei.
(15 aprilie 1843)

1. După aceste cuvinte, Domnul s-a întors din nou către Satana și i-a spus: „Satana, afirmi că Eu sunt un Dumnezeu al mâniei atotputernice și veșnic implacabilă, care nu face altceva decât să te pedepsească de-a pururi, într-o manieră plină de cruzime și indescriptibilă! Ca să punem lucrurile la punct, îți poruncesc să le arăți acestor martori toate rănile pe care ți le-am făcut vreodată!”

2. Din nou, marea prostituată a rămas interzisă, neștiind ce să-i răspundă Domnului slavei. Căci nici nu putea fi vorba de vreo rană pe care Acesta i-ar fi făcut-o vreodată. Dimpotrivă, Domnul nu i-a luat niciodată imensa putere a voinței sale, pe care i-a lăsat-o plenar, permițându-i să acționeze liber în imensitatea spațiilor creației.

3. De fapt, cumplita pedeapsă la care făcea referire Satana era incapacitatea sa de a distruge creația, lucru pe care Domnul l-a împiedicat constant, în pofida tuturor tentativelor sale.

4. Dar de ce își dorea atât de mult Satana să distrugă lumile create? Iată de ce: ea era obsedată de ideea că dacă i-ar lua lui Dumnezeu baza Sa, respectiv punctele Sale de sprijin, întreaga Sa atotputere s-ar reduce la zero, iar Satana, dușmana sa declarată, ar avea astfel cale liberă să îl învingă pe Dumnezeu în maniera cea mai simplă cu putință, așezându-se apoi pe tronul puterii Sale. Ea l-ar putea reduce astfel la o stare de sclavie pe bătrânul Dumnezeu, devenit acum foarte slab, dar în continuare indestructibil, făcându-L să o asculte în toate cele, așa cum cerea orgoliul ei de învingătoare.

5. Dat fiind că Domnul a împiedicat de-a lungul eternității toate planurile malefice ale Satanei, în care iubirea nu juca nici un rol, și le-a contracarat într-o manieră implacabilă și atotputernică exact atunci când vicleana sa opozantă se aștepta mai puțin, ura și dorința de răzbunare a Satanei față de Dumnezeu au continuat să se amplifice, făcând-o să îl considere un călău de o cruzime absolută, cu atât mai mult cu cât era nevoită acum să depună mărturie în privința felului în care a fost tratată de eternul ei dușman.

6. Satana nu avea însă nici o dovadă care să demonstreze că Domnul măreției și slavei s-ar fi făcut vreodată vinovat de un asemenea tratament în ceea ce o privește. De aceea, a fost nevoită să păstreze tăcerea, scrâșnind din dinți. Atunci, Domnul i-a adresat din nou cuvântul:

7. „De ce nu faci ce îți poruncesc și de ce nu le arăți acestor martori rănile pe care ți le-am provocat prin pedepsele Mele eterne, ca să pot astfel să îmi conștientizez greșeala, despăgubindu-te pentru toate nedreptățile pe care ți le-am făcut vreodată?

8. Văd că ești în întregime îmbrăcată și în afara părului tău, acești martori nu îți pot vedea deloc trupul. De aceea, dezbracăte și arată-ți în întregime goliciunea, pentru ca ei să poată vedea felul sublim în care te-am creat, cu toată răutatea ta infinită!”

9. Într-o singură clipă, Satana a rămas complet goală în fața celor trei martori, care au declarat la unison, absolut stupefiați, că nu au văzut niciodată până atunci o femeie atât de frumoasă, înzestrată cu proporții atât de perfecte și cu forme de o rotunjime atât de minunată, splendide și impecabile.

10. Lameh a adăugat: „O, Doamne și Părinte al nostru, în ceea ce privește frumusețea exterioară, chiar și Ghemela, Naeme, Purista și Pura – care se află acum în sferele celeste – ar părea niște pietricele prin comparație cu diamantul cel mai pur și mai scânteietor, iluminat de razele soarelui de dimineață! Și totuși, această creatură înzestrată cu o splendoare atât de mare vorbește de nu știu ce pedepse pline de cruzime pe care i le-ai fi acordat Tu, Doamne, care ești însăși bunătatea, iubirea și compasiunea infinită!”

11. Domnul i-a răspuns: „Într-adevăr, cu excepția loviturii pe care i-a dat-o Kisehel, încă nu am pedepsit-o vreodată pe această creatură, Eu, care sunt Creatorul, Dumnezeul, Părintele și Soțul ei Divin. Și totuși, ea Mă urăște pentru că sunt Iubirea eternă și dorește moartea inimii Mele, pentru simplul motiv că nu sunt de acord cu tendințele sale distructive.

12. Ea își imaginează că îmi poate răpi puterea Mea de Creator, în loc să se întoarcă la Mine, comportându-se de-a pururi ca o fiică și o soție credincioasă și dragă, fapt care i-ar permite să primească de la Mine întreaga atotputere a celor Șapte Spirite ale Mele.

13. Stelele, sorii și lumile stau mărturie pentru tot ce am făcut pentru ea, numai ca să se întoarcă pe calea cea dreaptă. Din păcate, până în prezent nu am reușit să o conving. Ea a rămas străvechea Mea dușmană implacabilă și furibundă împotriva Iubirii Mele!

14. De aceea, voi lăsa lucrurile să decurgă pe pământ până la extremitatea lor ultimă! O voi lăsa să Mă facă prizonierul ei, și chiar să Mă omoare, și îi voi acorda întreaga putere pe această planetă și pe restul stelelor!

15. Va avea chiar libertatea să Mă ucidă, așa cum își dorește atât de tare, dar Mă voi folosi apoi de atotputerea Mea pentru a învia din morți, fără nici un ajutor din exterior, numai pentru a-i demonstra întreaga slăbiciune și neputință. Abia atunci îi voi lua puterea de a guverna asupra astrelor și nu-i voi mai acorda decât o putere parțială de a guverna pământul. În plus, îi voi mai acorda un răgaz, un semi-răgaz și un sfert de răgaz!

16. Dacă nici acest plan nu va da rezultate, vai ei, căci abia atunci voi începe să o pedepsesc cu adevărat!

17. Până în momentul captivității Mele – dacă va persista în încăpățânarea ei – se va putea bucura de o libertate deplină și va putea face orice va dori.

18. Dacă va ști să se folosească de acest nou răgaz în scopuri benefice, cu atât mai bine pentru ea! Dar dacă va continua să acționeze lăsându-se ghidată de străvechea ei furie, va obține în sfârșit retribuția pe care o merită de atâta vreme.

19. Dar până la momentul rușinii sale supreme, păstrați aceste lucruri pentru voi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 03:24 View PostDownload Post

Capitolul 19
Neliniștea lui Kisehel legată de imensa putere a Satanei. Cuvintele reconfortante ale Domnului. Puterea Satanei este limitată.
(18 martie 1843)

1. După aceste importante declarații ale Domnului, Kisehel L-a întrebat: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, și eu, ca și Enoh și Lameh aici de față, îți recunoaștem bunătatea și compasiunea infinită, dar când mă gândesc la puterea teribilă pe care i-ai acordat-o dușmanei Tale asupra restului creației, inclusiv asupra noastră, nu mă pot împiedica să nu mă cutremur cu privire la soarta umanității.

2. Dacă ne-a chinuit într-o asemenea măsură, încă de la bun început, pe Tine, acest pământ și pe noi toți, mă întreb ce se va întâmpla cu noi dacă se va putea bucura de această putere nelimitată pe care i-o acorzi acum?

3. De aceea, aș dori să Te implor să Te gândești la viitorul nostru și să nu îi acorzi puteri nelimitate dușmanei Tale. În caz contrar, nu cred că învățăturile sfinte pe care ni le-ai împărtășit, o, Părinte preaplin de iubire, ne vor fi de prea mare folos!

4. Mă tem că înainte chiar ca Tu să fii pus în gardă, ea îți va face mari stricăciuni în casa Ta! Nici noi nu vom fi feriți de atacurile sale, chiar dacă ai fi tot timpul de partea noastră în această formă vizibilă! De aceea, Te implor, Doamne, gândește-Te la ceea ce faci!”

5. Domnul i-a răspuns atunci lui Kisehel, pe un ton foarte serios: „Adevăr îți spun, dacă nu ai ceva mai înțelept de spus, sileșteți limba să tacă. În caz contrar, Mă vei enerva chiar mai mult decât Satana!

6. Eu știu foarte bine ce fac, în timp ce tu nu știi deloc ce vorbești! Eu Mă ocup cu menținerea ordinii eterne a lucrurilor și a ființelor din această creație, născute direct din ea, în timp ce tu nu ești preocupat decât de menținerea acestei lumi exterioare.

7. Chiar crezi că îi voi acorda vreodată dușmanei Mele întreaga putere și libertate pe care v-o acord vouă?

8. Adevăr îți spun: întreaga putere pe care i-o acord dușmanei Mele asupra stelelor, asupra acestei planete și asupra voastră, luată la un loc, nu este mai mare decât puterea pe care i-o acord fiecăruia dintre voi, în măsura în care Mă veți iubi pe Mine!

9. Ți-am demonstrat deja acest lucru atunci când ți-am permis să o lovești pe Satana cu bastonul. Acest baston va rămâne la voi până când va sosi marele moment, când voi alege o altă bucată de lemn, cu ajutorul căreia îi voi răpi dușmanei Mele întreaga putere asupra stelelor și asupra unei jumătăți din acest pământ. Iar ea va fi judecată după faptele sale.

10. În acest fel, ea trebuie să învețe că toți copiii pe care i-a ținut prizonieri nu îi vor servi la nimic, căci această nouă bucată de lemn (n.n. Crucea de pe Golgota) îi va mântui pe aceștia, smulgându-i din puterea ei. În final, tot ce îi va mai rămâne va fi propria ei neputință și judecata care va decurge din ea.

11. Voi sunteți în întregime liberi, iar dușmana Mea nu vă va putea răpi această libertate. La fel ca și ea, puteți acționa așa cum doriți.

12. Nu va depinde decât de voi dacă vă veți învinge dușmanul, sau dacă vă veți lăsa învinși de el, căci puterea voastră este mai mare decât a lui.

13. Ce bărbat se dovedește mai slab decât soția lui, dacă dorește să fie un soț înțelept și drept?

14. Așa cum sunteți stăpânii soțiilor voastre, care vă urmează în toate, la fel de bine puteți fi stăpânii acestei femei, care este mai slabă decât cele mai slabe dintre soțiile voastre.

15. Dacă ai dori să îți pedepsești propria nevastă, ai putea face cu ușurință acest lucru. În schimb, ea nu te-ar putea pedepsi pe tine, nici chiar dacă ar dori să o facă!

16. La fel se vor petrece lucrurile și în viitor, iar puterea Mea nu vă va părăsi niciodată, atât timp cât veți rămâne ferm ancorați în iubirea Mea.

17. Am încheiat cu voi o alianță și nici o femeie sau putere dușmană nu va putea vreodată să rupă în întregime această alianță!

18. Încercați să înțelegeți aceste cuvinte și nu mai rostiți cuvinte lipsite de înțelepciune în fața Mea! Amin”.

19. După acest discurs, Kisehel s-a liniștit de tot și i-a cerut iertare Domnului pentru imensa lui nebunie.

20. Domnul l-a binecuvântat și i-a spus: „De acum înainte, fiți niște bărbați adevărați, care nu se lasă învinși de trupul feminin. În acest fel, actele voastre de procreație nu se vor mai petrece pe pământ, ci în cer, iar fructele lor vor aparține grației și forței, și vor fi plăcute la vedere! Amin”.

21. Auzind aceste cuvinte, Satana a suspinat și a spus: „Dar eu, la ce fructe voi putea da naștere, o, Doamne? Trebuie oare să tânjesc de-a pururi, rămânând la fel de stearpă ca o tufă uscată de spini?”

22. Domnul i-a răspuns: „Întoarce-te către Mine în inima ta și vei putea prinde rod, dând acele fructe care îmi sunt destinate, de o splendoare pe care eternitatea nu a văzut-o încă până acum. În caz contrar, vei purta în pântec numai fructele morții eterne, care te vor face să pari cea mai mare dintre prostituate!

23. Încearcă să înțelegi aceste cuvinte, căci începând din acest moment nu voi mai lua în seamă decât simplitatea lipsită de strălucire și tot ce este mai mic în creație.

24. De aceea, acționează în consecință, și vei scăpa astfel de judecata Mea! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !