Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:17
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 35, 36, 37
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 360
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:24 View PostDownload Post

Capitolul 360
Ofranda și mulțumirile lui Noe. Binecuvântarea Domnului.
(3 septembrie 1844)

1. După ce oamenii și animalele au ieșit din arcă, Noe a ridicat împreună cu fiii săi un altar din pietre netede, pe care a depus lemnul luat din acoperișul arcei, a ucis câte un mascul din fiecare specie de animale pure și a aprins focul pentru a aduce un mare sacrificiu destinat Domnului. Apoi, împreună cu toată familia sa, L-a slăvit pe Dumnezeu cu inima plină de recunoștință.

2. Domnul a simțit mirosul sublim al sacrificiului, căci acesta era dublat de iubirea sinceră din inima lui Noe și a familiei sale. De aceea, El i-a spus în inima lui: „De acum înainte, nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza oamenilor, căci gândurile și intențiile inimii umane sunt rele încă din copilăria acestora! De aceea, nu doresc să mai lovesc tot ce trăiește pe pământ, așa cum am procedat acum! Atât timp cât pământul va rămâne pământ, semănăturile și ploile, frigul și căldura, vara și iarna, precum și ziua și noaptea vor continua să se succeadă ritmic!”

3. După care Domnul și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Noe și l-a binecuvântat, pe el și întreaga sa familie.

4. După ce l-a binecuvântat pe Noe, Domnul a adăugat: „Fiți fecunzi, înmulțiți-vă și luați în posesiune pământul, deopotrivă cu rasa voastră și cu spiritul vostru!

5. Fie ca toate animalele de pe pământ, păsările cerului și cele care se târăsc la sol să se teamă de voi; și fie ca toți peștii din ape să fie plasați sub dominația voastră!

6. Fie ca tot ce se mișcă și trăiește pe pământ să vă servească drept hrană! Vi le dăruiesc pe toate, împreună cu plantele care cresc pe pământ. Totuși, nu mâncați niciodată carnea murdărită de sânge, căci sângele este purtătorul mâniei Mele și al răzbunării Mele, indiferent dacă este vorba de oameni sau de animale. De aceea, doresc să răzbun sângele tuturor oamenilor și al tuturor animalelor! (Căci în acest sânge se găsește moartea!)

7. Doresc de asemenea să răzbun moartea tuturor celor care au fost uciși trupește din cauza oamenilor! Căci numai Eu singur sunt Domnul și nimeni nu are dreptul să facă să curgă sângele ființei umane! Cine îl va face să curgă își va vedea curgând propriul sânge!

8. Eu l-am creat pe om după chipul și asemănarea Mea. Dar păcatul a venit din sângele său; acesta este motivul pentru care moartea își are sălașul în sânge. Mânia și răzbunarea Mea au venit odată cu sângele; de aceea, sângele trebuie răzbunat continuu, prin moartea corpului!

9. Eu ți-am încredințat ție animalele, pentru ca sufletul uman să fie perfect; dar oamenii trebuie să rămână ai Mei, dacă doresc ca spiritul lor să nu piară! De aceea, fiți fecunzi și înmulțiți-vă pe acest pământ!

10. Am stabilit acum o alianță cu voi și cu toți descendenții voștri! Procedez la fel cu toate animalele, cu păsările și cu toate creaturile care au ieșit din arca ta, care vor fi martorele acestei alianțe, pentru ca sufletul vostru să fie perfect! De aceea, nu voi mai provoca niciodată un asemenea potop pe pământ, căci acum acesta este purificat și carnea păcătoasă a fost distrusă!

11. De aceea, înmulțiți-vă din nou pe pământ. V-am dăruit totul, pentru ca sufletul vostru să rămână perfect, iar spiritul vostru să nu se mai lase niciodată corupt, sub influența voinței Mele”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 361
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:27 View PostDownload Post

Capitolul 361
Semnul vizibil al alianței. Ținutul Erevan. Noua, și totuși vechea poruncă a iubirii. Domnul sub forma lui Melchisedec. Canaanul și Salemul.
(4 septembrie 1844)

1. Domnul a continuat astfel: „Ascultați-Mă: am încheiat acum o alianță cu voi, potrivit căreia pe pământ nu va mai exista vreodată un potop care să distrugă întreaga viață trupească.

2. Îți voi da de asemenea un semn vizibil în amintirea perpetuă a alianței pe care am stabilit-o între Mine și voi, precum și între Mine și celelalte animale de pe acest pământ, pentru eternitate! Iată în ce constă acest semn:

3. Am plasat arca Mea între nori; ea va fi semnul alianței instaurate între Mine și acest pământ; ori de câte ori voi conduce norii pe deasupra pământului, oamenii vor putea vedea acest arc (n.n. al curcubeului) pe cer!

4. În acest fel, Eu Mă voi gândi tot timpul la această alianță între Mine și voi, precum și între Mine toate animalele care trăiesc în corpuri diferite, astfel încât niciodată un potop să nu mai distrugă vreodată întreaga viață trupească de pe pământ!

5. Arcul Meu va trebui să apară întotdeauna dintre nori, pentru ca să-l pot privi, amintindu-Mi astfel de alianța pe care am încheiat-o cu întreaga viață terestră!”

7. După acest discurs, Domnul l-a condus pe Noe într-un ținut foarte fertil, mai exact în regiunea numită astăzi Erevan.

8. Ajuns aici, Noe a rămas surprins să descopere un veritabil Eden plin cu toate fructele pământului, perfect coapte, deși era abia a treia lună a anului (martie).

9. Domnul a binecuvântat de trei ori acest ținut minunat și i l-a dăruit lui Noe și copiilor lui.

10. Atunci, Noe L-a slăvit pe Domnul din toată inima și i-a spus: „O, Doamne, ce serviciu Ți-aș putea oferi eu, pentru ca acesta să rămână de-a pururi întipărit în memoria descendenților mei?”

11. Domnul i-a răspuns: „Îți mai amintești ce i-am spus lui Enoh! Doresc să păstrezi de-a pururi această poruncă și să nu te îndepărtezi niciodată de ea! Căci Eu nu le cer altceva oamenilor decât să Mă iubească mai presus de orice, în calitatea Mea de Dumnezeu, Domn și Părinte al lor! Asta i-am cerut lui Enoh și același lucru îl cer acum de la tine și de la toți descendenții tăi!

12. Doresc să-ți mai dezvălui ceva. La ora actuală îmi face plăcere să Mă aflu pe acest pământ, în calitatea Mea de Prinț al prinților, de Domn al domnilor și de Rege al regilor! De aceea, îmi voi construi un sălaș nu departe de aici. Îmi voi construi un oraș și voi locui în el până la Marele Moment când voi păși Eu Însumi în trup de carne printre copiii Mei autentici!

13. Acest pământ va fi de acum înainte locul pe care se vor odihni și pe care vor păși picioarele Mele!

14. Mai demult, pe când Mă îndepărtam de părinții tăi, Mă transformam într-un nor invizibil, dar acum Mă vei vedea plecând pe picioarele Mele, care vor atinge solul, ca și cum aș fi o ființă umană. Mă voi îndrepta astfel către apus și Mă voi stabili într-o țară numită Canaan (pământ binecuvântat).

15. Tu vei putea ajunge acolo în 17 zile de mers. Acolo, îmi voi construi un oraș pe care tu și descendenții tăi îl veți numi „Salem”! Iar numele Meu, în calitate de Prinț al prinților, de Domn al domnilor și de Rege al regilor, va fi „Melchisedec”, un Bătrân (preot) care există încă de la începuturile eternității!

16. Tu ești perfect liber, dar descendenții tăi vor trebui să îmi dea o zeciuială din tot ce vor câștiga! Toți cei care vor refuza să facă acest lucru vor fi pedepsiți de Prezența Mea! Amin”.

17. După care Domnul s-a îndepărtat de micul grup într-o manieră vizibilă, îndreptându-se către apus. Iar Noe a rămas alături de El prin rugăciunile sale până la sfârșitul zilelor sale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 362
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:29 View PostDownload Post

Capitolul 362
Coliba lui Noe. Instrucțiuni pentru cultivarea câmpurilor și a viilor. Beția lui Noe, datorată necunoașterii noii plante. Blestemarea lui Canaan și expulzarea lui Cham și a familiei sale.
(5 septembrie 1844)

1. După o vreme, Noe a început să caute lemn potrivit pentru a-și construi o colibă. Nu a găsit însă decât foarte puțin, căci potopul a acoperit cu nisip toate pădurile pe o înălțime de mai mulți stânjeni sau le-a dezrădăcinat copacii, pe care i-a târât în văi, unde i-a acoperit cu mâl și cu noroi.

2. De aceea, Noe L-a rugat pe Domnul să-i indice un lemn din care să își poată construi o colibă.

3. În acel moment a sosit un mesager din regiunea în care s-a stabilit Domnul. El l-a condus pe Noe într-un loc în care se găsea o pădure frumoasă și i-a spus: „Iată, Noe, Domnul a păstrat această pădure pentru tine, deși și ea s-a aflat sub ape! De aceea, cel mai bine ar fi să te instalezi lângă ea și să îți construiești aici sălașul. Va trebui de asemenea să pregătești câmpurile și să însămânțezi pe ele tot felul de cereale, pe care le-ai adus pe arca ta.

4. Privește acum această plantă care se târăște la sol la picioarele tale! Numele ei este vița de vie. Plantează lăstarii ei într-o manieră ordonată, fertilizează pământul cu îngrășăminte și vei recolta la final niște fructe numite struguri, care sunt foarte dulci și au un suc delicios!

5. Presează acești struguri și introdu sucul astfel recoltat într-un recipient care trebuie să poată fi închis ermetic. Lasă apoi să fermenteze acest suc. Când va fi pur, bea lichidul rezultat, dar cu moderație. În acest fel, te vei simți întărit, vesel și mulțumit! Aceasta este voința Domnului; acționează în consecință și îți vei păstra buna dispoziție de-a lungul întregii vieți care ți-a mai rămas!”

6. După aceste cuvinte, mesagerul l-a părăsit pe Noe, iar acesta a trecut la treabă, împreună cu fiii săi Sem, Cham și Iafet. La șapte ani după potop, Noe se afla deja în posesia unei locuințe solide, a numeroase câmpuri și preerii fertile, precum și a unei vii superbe, care nu a început să producă însă struguri decât după zece ani, potrivit voinței Domnului.

7. Când au dat primii struguri, Noe i-a cules, i-a presat și a introdus sucul rezultat într-un recipient solid din lemn de cedru, după care l-a lăsat la fermentat. Când vinul a devenit pur, el l-a gustat. Vinul i s-a părut atât de delicios încât a băut puțin cam mult din el.

8. Necunoscând efectele acestui suc, el s-a îmbătat complet, după care a căzut într-un somn profund. Dat fiind că vinul îl încălzise, el s-a dezvelit și s-a culcat complet gol pe iarba pământului, sub un smochin la umbra căruia era construită coliba sa lipsită de acoperiș.

9. Când Cham, tatăl lui Canaan, care s-a născut la doi ani după potop, a intrat în coliba deschisă, condus de fiul său, și a văzut nuditatea lui Noe, el s-a dus să își caute frații și le-a împărtășit ce a văzut.

10. Atunci, Sem și Iafet au luat o mantie, și-au pus-o pe umeri, după care au intrat cu spatele în coliba tatălui lor și au acoperit nuditatea acestuia fără să o privească. Altfel spus, ei și-au ferit privirile, astfel încât să nu privească direct nuditatea lui Noe.

11. Când Noe s-a trezit din beția lui și a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, Cham, el i-a spus: „Fie ca fiul tău Canaan să fie blestemat pentru asta! Fie ca el să rămână de-a pururi servitorul tuturor servitorilor și să fie ultimul dintre frații săi, căci el a fost primul care ți-a arătat nuditatea mea!”

12. După care s-a întors către ceilalți doi fii ai săi și le-a spus: „Fie ca Dumnezeu să fie slăvit și să înmulțească sămânța lui Sem (linia lui genealogică)! Dar Canaan să rămână servitorul lui! Fie ca Dumnezeu să înmulțească de asemenea linia genealogică a lui Iafet, lăsând-o să locuiască în colibele lui Sem! Dar Canaan să fie și servitorul acestuia!”

13. După care i-a binecuvântat pe Sem și pe Iafet. Cât despre Cham, pe acesta l-a alungat din coliba lui, împreună cu soția acestuia și cu copiii săi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 363
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:30 View PostDownload Post

Capitolul 363
Cuvintele lui Noe referitoare la falsa căință a lui Cham. Discuția dintre cei trei fii ai lui Noe. Nobila răzbunare a lui Cham. Mesagerul Domnului venit din Salem.
(6 septembrie 1844)

1. Cham și-a dat seama că a greșit și că a acționat lipsit de iubire față de tatăl său. De aceea, el s-a căit cu putere.

2. Cei doi frați binecuvântați ai săi i-au povestit lui Noe că acesta își regreta păcatul comis față de tatăl său.

3. Dar Noe le-a răspuns: „Ascultați-mă, dragii mei copii! Văd și eu că fiul meu Cham plânge. Totuși, el nu plânge pentru că mi-a rănit inima de părinte, ci din cauza servituții în care a ajuns! Într-adevăr, se căiește pentru sacrilegiul comis, dar numai din cauză că datorită acestuia și-a pierdut rangul! Deci nu se căiește pentru că i-a făcut rău inimii mele de părinte! De aceea, el va rămâne la statutul de servitor, căci nu înțelege că inima vie a tatălui său trebuie să aibă întâietate! Duceți-vă și comunicați-i ce v-am spus!”

4. Atunci, Sem și Iafet i-au povestit lui Cham ce le-a spus Noe.

5. Cham le-a răspuns: „Adevăr vă spun, fraților, dacă Noe ar avea o inimă cu adevărat vie, el nu m-ar fi condamnat niciodată la o servitute eternă! El a acționat în acest fel numai pentru că în pieptul lui nu bate o astfel de inimă!”

6. Sem a obiectat: „Cham, ești nedrept față de tatăl nostru! Numai egoismul tău te face să vorbești astfel! Inima nu se lasă găsită decât de către o altă inimă, desigur, numai dacă o ai!

7. Dacă ai fi avut o inimă în raport cu tatăl tău, ai fi găsit drumul care duce către inima lui. Având însă în vedere că nu ai o astfel de inimă, nu ai acces nici la inima lui! Abia acum înțeleg de ce tata nu găsește nimic în ființa ta care să corespundă inimii sale!”

8. Acest discurs cu un scop educativ a avut drept unic efect contrarierea lui Cham, care și-a adunat soția și copiii, precum și cele câteva vaci, boi și oi pe care le avea, și a plecat în actuala regiune a Tirului și a Sidonului. El a dat acestei regiuni numele copiilor săi și a spus:

9. „Ei bine, în numele Domnului care m-a binecuvântat inclusiv pe mine, vom mai vedea noi în ce condiții voi deveni eu servitorul celor doi frați ai mei!

10. Într-adevăr, blestemul tatălui meu Noe m-a rănit, deși trebuie să recunosc că l-am meritat! De aceea, mă voi răzbuna pe tata și pe frații mei, dar nu făcându-le vreun rău, o, departe de mine această idee! Dimpotrivă, mă voi răzbuna pe ei prin binecuvântarea mea!

11. Doresc să îi binecuvântez pe cei care m-au blestemat, iar această binecuvântare a mea va deveni ca niște cărbuni aprinși sub capetele lor, inflamându-le inimile! În acest fel, țara fiului meu nu va fi niciodată o țară a blestemului și a servituții, ci una a măreției și binecuvântării!

12. În acest fel, descendenții mei nu vor fi nevoiți să își caute niciodată de lucru în colibele descendenților fraților mei. Dimpotrivă, cei din urmă vor veni să își caute adăpost în acest ținut binecuvântat și în orașele mele! Amin”.

13. Atunci, un mesager din Salem a venit și i-a spus lui Cham: „Acest ținut îi aparține Salemului. Oricine dorește să locuiască în el trebuie să îi dea o zeciuială din tot ce câștigă Regelui regilor!”

14. Cham i-a răspuns: „Doamne, iată tot ce am eu! Ia tot ce am, căci totul îți aparține Ție, pentru eternitate!”

15. Mesagerul i-a răspuns: „Dacă aceasta este voința ta, fie ca acest ținut să fie binecuvântat pentru copiii Domnului, iar tu să fii slujitorul lor fidel!”

16. Aceste cuvinte au fost pe placul lui Cham, care a dat pe loc 10% din tot ce poseda. Dar el nu a înțeles de ce mesagerul a indicat către descendenții lui Iafet atunci când a vorbit despre copiii Domnului.

17. Așa se face că chamiții și cananiții au trăit în pace în această țară până în epoca lui Avraam, căci Cham i-a binecuvântat pe cei care l-au blestemat.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 364
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:31 View PostDownload Post

Capitolul 364
Încheiere Scurtă istorie a familiei lui Noe până în epoca lui Avraam. Sfaturi legate de scopul principal al acestei lucrări.
(7 septembrie 1844)

1. Copiii lui Cham s-au înmulțit considerabil până la moartea lui Noe. După potop, Noe a mai trăit încă 350 de ani, atingând astfel vârsta de 950 de ani.

2. Cham a avut un fiu pe nume Cuș, care l-a conceput pe puternicul Nimrod, cel care a fondat orașul Babilon. Nimrod era un uriaș cu o înălțime de 12 picioare. Era cel mai mare dintre copiii lui Cuș, care erau cu toții foarte înalți.

3. Deși era foarte puternic în fața oamenilor, Nimrod era foarte pios, fiind numit de semenii săi viteazul vânător în fața lui Dumnezeu. Atunci, Cham, care a trăit destul de mult, în condiții excelente, s-a gândit în sinea lui: „Cine alții decât descendenții lui Cuș ar putea fi copiii lui Dumnezeu? Și ai lui Canaan”.

4. Atunci, a sosit un mesager venit din Salem care i-a spus lui Cham: „De ce te mândrești atât de tare cu fiul tău Nimrod? Ascultă: Domnul nu dorește să își conceapă copiii cu ajutorul tău, ci numai cu cel al lui Sem și al lui Iafet, căci copiii lui Dumnezeu trebuie să provină din linia genealogică a lui Sem și din fiicele lui Iafet! Acesta este motivul pentru care copiii lui Dumnezeu vor fi din Sem și vor veni din Iafet!”

5. Auzind aceste cuvinte, Cham s-a întristat, căci asista practic la efectul blestemului lui Noe.

6. Dar mesagerul i-a spus: „Domnul din Salem nu se comportă la fel ca oamenii, care își blestemă din nimic semenii! De aceea, nu din cauza acelui blestem nu pot proveni din tine copiii lui Dumnezeu, ci exclusiv din cauza ordinii divine.

7. Chiar dacă nu ai fi fost blestemat de Noe, nu prin intermediul tău ar fi venit pe această lume copiii lui Dumnezeu. Motivul este unul singur: tu nu ești primul născut al lui Noe! Sem este primul lui născut, iar Iafet este ultimul lui născut înainte de potop. De aceea, dreptul de a domni îi revine lui Sem, iar dreptul de a-și dărui fiicele îi revine ultimului născut, adică lui Iafet.

8. În ceea ce te privește pe tine, potrivit ordinii lui Dumnezeu, tu ești și rămâi un servitor, dar tocmai de aceea ești mai aproape de Domnul decât frații tăi! Tot acesta este și motivul care face ca Domnul să distingă linia ta genealogică prin forță, număr, înțelepciune și calitățile specific masculine. Pe de altă parte, El te lasă să locuiești în calitatea ta de prim venit pe pământul care va fi locuit mai târziu de copiii Lui!

9. De altfel, nu trebuie să crezi că toți descendenții lui Sem și ai lui Iafet vor fi numiți „copiii lui Dumnezeu”! Iată, am aici registrul cu linia genealogică a lui Sem. Îți voi revela conținutul său și vei înțelege cum și prin cine vor veni pe lume minunații copii ai lui Dumnezeu! Ascultă-mă, așadar!

10. La doi ani după potop, Sem l-a conceput pe Arpacșad, exact în același timp când tu l-ai conceput pe Canaan. Cu un an înainte, tu ți-ai conceput deja cei doi gemeni, pe Cuș și pe Mitsraim, iar un an mai târziu i-ai conceput pe Puth și pe Canaan. Atunci, ai dorit să pari interesant în fața fraților tăi, din cauza acestor nașteri.

11. Acest lucru nu a fost tocmai pe placul Domnului! De aceea, El s-a întors către Sem și către Iafet, pentru că ei erau ultimii. El i l-a dăruit lui Sem pe fiul său Arpacșad abia când cel de-al patrulea fiu al tău a venit pe lume și l-a binecuvântat pe acel copil încă din pântecul mamei sale.

12. Apoi i l-a dăruit pe Șelah lui Arpacșad, pe Heber lui Șelah, pe Pelec lui Heber, pe Regu lui Pelec, iar această ultimă naștere a avut loc chiar astăzi. Lui Regu, Domnul i-l va dărui pe Serug, care va avea un fiu pe nume Nabor, care îl va concepe pe Tarah, din care se vor naște Avraam și cei doi frați ai săi, Nahor și Haran.

13. Abia din acel moment, Avraam va deveni adevăratul părinte al copiilor lui Dumnezeu!

14. La fel ca și Noe, îl vei cunoaște în persoană pe Avraam! Și toate rasele care vor trăi în acea epocă pe pământ îl vor binecuvânta, și la fel vei face și tu!

15. Până în prezent s-au scurs 131 de ani de la marele potop, iar Avraam se va naște în cursul celui de-al 229-lea an de după potop (*1). Tu și cu Noe, care va mai trăi încă 219 ani (adică un total de 350 de ani după potop) îl veți cunoaște foarte bine pe Avraam, părintele copiilor lui Dumnezeu, dat fiind că și tu vei mai trăi încă 300 de ani de acum înainte.

16. Iată, așa a decis Domnul și totul este foarte bine așa! Acceptă realitatea așa cum este și te vei bucura întotdeauna de partea ta alături de Dumnezeu! Amin”.

17. După care mesagerul s-a despărțit de Cham, care a continuat să trăiască în Sidon. Cham a fost satisfăcut de aceste informații și a renunțat complet la egoismul său legate de puterea posterității sale.

18. Aceasta a fost voința Mea până în perioada lui Avraam, pe care ați putut-o cunoaște de-a lungul acestei lucrări.

19. La drept vorbind, ar fi încă foarte multe lucruri de povestit, care să acopere perioada dintre Noe și Avraam, dar dat fiind că Moise vorbește destul de detaliat despre această epocă, iar cel priceput în știința analogiilor poate afla din Biblie numeroase lucruri legate de ea, voi considera această lucrare și așa foarte extinsă drept încheiată.

20. Fericit va fi cel care va face din legea iubirii, descrisă pe larg în această carte, legea de bază a vieții sale, căci el va găsi în această lucrare cheia Vieții eterne și autentice!

21. În schimb, cel care o va citi ca pe o simplă carte de basme nu va aduna decât o recoltă foarte slabă pentru spiritul său!

22. Cât despre cei care își vor bate joc de această lucrare, privind-o cu dispreț, aceia nu vor putea scăpa morții temporale și eterne, care va fi absolut sigură în cazul lor! Căci Eu îi voi lua din această lume când se vor aștepta mai puțin!

23. În ceea ce privește publicarea acestei lucrări, voi avea grijă personal să le transmit instrucțiunile Mele celor care se vor interesa de la bun început de ea pentru întărirea spiritului lor.

24. Cât despre voi, dragii Mei copii și prieteni, vă acord tuturor binecuvântarea Mea plenară, iubirea Mea paternă și grația Mea. Urmați cu credință și fără teamă aceste drumuri ale vieții și Eu, Domnul și Părintele vostru, vă voi conduce de mână către casa Mea! Și nimeni nu se va putea atinge de un fir de păr de pe capul vostru!
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 În Biblie, acest număr este de 292 de ani, ceea ce ne face să credem că undeva s-a produs o inversare a cifrelor, fie în Biblie, fie în textul lui Lorber.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Anexa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:32 View PostDownload Post

Anexă
Forma pământului înainte de potop

(text primit de Jakob Lorber la data de 30 martie 1864)

Pentru a putea înțelege mai ușor forma și consistența pământului, va trebui să vă imaginați mai întâi de toate principalele lanțuri muntoase care existau înainte de potop în Asia, în Europa și în Africa. Căci în zilele noastre multe din aceste lanțuri muntoase au dispărut complet. Ele au fost erodate parțial de retragerea apelor, în timp ce munții mai mici, care făceau legătura între cei mari, au fost măcinați și depozitați în văile cele mai adânci, sub albiile râurilor. Fluviile care există la ora actuală sunt nevoite astfel să străbată din când în când defileuri înguste, prin care își croiesc cu greu drum și care altădată nu existau.

În ceea ce privește munții înalți, forma lor s-a modificat atât de mult (cu puține excepții) din cauza intemperiilor, încât un om care ar fi trăit acum o mie de ani nu i-ar mai recunoaște dacă s-ar trezi în fața lor, păstrându-și integral amintirile. Este suficient să observăm pietrele dintr-o veche albie a unui fluviu oarecare care a dat între timp naștere unei văi adânci, cu o lățime de două ore de mers, și să examinăm masa constituită de aceste deșeuri care s-au desprins din cauza apelor din munții înalți și s-au depus pe fundul văii până la o înălțime de 400 de stânjeni – și asta de la izvorul fluviului și până la vărsarea lui în mare –, pentru a înțelege cu ușurință că acești munți aveau o cu totul altă formă acum două sau trei mii de ani.

Este important să facem aceste observații preliminare pentru a putea înțelege mai ușor care era situația munților înainte de potop.

Vom începe mai întâi cu nordul Europei, avansând în continuare către o parte din Asia, pentru a trece apoi prin sudul Europei și a ajunge în final în Africa.

Lanțul muntos care trece prin mijlocul Suediei și al Norvegiei continua către nordul extrem până la munții Ural, cu care era practic unit. Lățimea acestui lanț muntos era de o sută și pe alocuri chiar de două sute de leghe germane (n.n. o leghe germană are 7,532 kilometri). Acest lanț era de asemenea unit cu munții din actuala Danemarcă, de unde se prelungeau, unindu-se cu lanțul muntos care separă și astăzi regiunile plate ale Europei de vest, de la regiunea muntoasă a Germaniei și până în Elveția. Altfel spus, munții elvețieni erau conectați cu Uralul, și în continuare cu Tibetul din Asia centrală, alcătuind împreună o coroană neîntreruptă de munți, ale căror părți mai joase aveau o înălțime de 5-6000 de picioare deasupra nivelului mării. Totuși, munții nu aveau pretutindeni aceeași consistență, motiv pentru care au putut fi rupți de potop și dispersați de marile ape în toate direcțiile, la fel cum s-a întâmplat cu mările interioare despre care vom vorbi mai târziu și care în acea vreme nu comunicau încă cu oceanele.

În acea epocă existau două mări interioare principale. Cea din nord ocupa marele bazin care pornea din actuala Mare Neagră și străbătea întreaga Rusie europeană și țările baltice, iar în partea opusă câmpiile actualei Turcii europene, până la așa-numita „Poartă de fier”. În timpul marilor furtuni, această mare ridica valuri la fel de înalte ca și munții, care au croit trecătorile strâmte care conduc către Belgrad și Semlin. Aceasta a fost marea interioară din nord.

A doua mare interioară, care nu avea nici o legătură cu prima și care mai există și astăzi sub numele de „Mediterana”, nu avea nici ea comunicare cu vreun ocean. Totuși, suprafața ei nu era mai mică decât cea a Mării Negre (sau a mării din nord, căci la acea vreme nu purta acest nume). În regiunea actualului oraș Fiume din Croația se află o vale lungă și lată, ale cărei ramificații se întind către albia Savei și până la Kraina, și mai departe până în regiunile unde încep munții înalți. (Nota editorului francez: probabil aici lipsește o frază! Probabil că autorul dorea să spună că această vale lungă și lată era acoperită în acele timpuri de această a doua mare interioară!) În partea opusă, marea acoperea întregul regat venețian actual, precum și Lombardia și câteva regiuni din estul Franței, întinzându-se până în Africa, de-a lungul văii Nilului, către cascade, și acoperea întregul deșert nisipos actual.

Din Asia pleca un lanț înalt de munți din care mai pot fi recunoscute încă vestigii importante inclusiv în zilele noastre. Acest lanț muntos se prelungea din partea de nord-est a Africii până în regiunea cascadelor înalte, care sunt și astăzi legate de munții înalți de pe acest continent. Regiunea actualei strâmtori Gibraltar era legată de Spania printr-un lanț de munți destul de înalți, care au permis nașterea acestei a doua mări interioare, ce rivaliza ca mărime cu cea din nord, cu singura diferență că era situată la un nivel mai jos cu mulți stânjeni.

Mai exista însă și o a treia mare interioară. Pentru a descoperi unde se afla aceasta, este suficient să aruncați o privire asupra câmpiilor și văilor stropite astăzi de Dunăre, de Drava, de Mur și de afluenții acestora. La drept vorbind, această mare interioară mai mică nu era cunoscută de oameni, căci la acea vreme Europa nu era deloc locuită, cu excepția animalelor, care erau foarte numeroase și aveau dimensiuni gigantice. Fosilele lor mai pot fi găsite încă în anumite caverne sau în munții de nisip.

Totuși, nu trebuie să vă gândiți că această mică mare interioară era complet izolată, căci în afară de ea mai existau și un număr de lacuri foarte mari, mai ales în Europa, care erau legate de această mare prin mai multe fluvii. Kraina, sau mai bine zis câmpia prin care curge acest râu până în văile Oberkrainei, era un lac închis, ale cărui mlaștini, numite în zilele noastre Laibacher Sumpf, reprezintă un vestigiu. Acest lac era conectat prin râurile sale cu cea de-a doua mare interioară, care acoperea vastele câmpii ale Croației, până în regiunea numită astăzi Rann.

Un fluviu important care era conectat la cea de-a treia mare interioară curgea prin actuala vale a Dravei până în regiunea cascadelor (Herrschatt Fall). În locul în care Drava își croiește un defileu prin lungul lanț de munți până în regiunea actualei Eis, începea un al doilea lac de o mărime considerabilă, al cărui vestigiu modern este Worther-See. O parte din acest lac se întindea către actuala vale a Dravei, mult dincolo de Villach, și era conectat cu multe alte lacuri mai mici. De asemenea, actuala vale Ennstal era un lac izolat care își croia drum prin regiunea cunoscută în zilele noastre sub numele de G’seus, și mai departe, până când făcea legătura cu un alt mare lac, care acoperea toate regiunile Bavariei actuale, de-a lungul văii Dunării, precum și o bună parte din marea vale a Inn-ului, în Tirol. La fel ca și Dunărea de astăzi, fluviul Mur comunica cu a treia mare interioară, croindu-și drum prin câmpie. Actuala regiune Wildon, până la Gosting, era acoperită de un lac ceva mai mic, iar dincolo de Gosting începea un alt lac, care se întindea de-a lungul câmpiei Murului și al văilor laterale ale acestuia, în spatele cărora se găsea o salbă de mici lacuri conectate cu marele lac prin râuri. Actuala Elveție era și ea presărată cu lacuri de o importanță mai mică, din care mai există vestigii și la ora actuală.

Aceste descrieri vă pot oferi o reprezentare suficient de clară a stării munților și apelor din această micuță parte a pământului în epoca de dinainte de potop. – În continuare, vom arunca o privire asupra centrului Asiei și asupra înalților munți care îl separă pe acesta de Asia de sud și care reprezintă adevăratul leagăn în care s-a născut rasa umană adamică!

Așa cum spuneam mai devreme, un lanț de munți se întindea de la Ural și până în Tibet, care era presărat în acele vremuri cu numeroase văi fertile prin care curgeau fluvii izvorâte din munți, cele mai multe îndreptându-se către nord.

Mai târziu, acești munți au devenit locuiți, îndeosebi de către descendenții lui Seth, în perioada în care hanoheenii s-au răspândit ocupând câmpiile și îndepărtându-se de acești munți. Văzând că locuitorii din munți erau mai bine plasați decât ei pe marile și fertilele lor platouri, ei au început să îi persecute din ce în ce mai mult. În pofida tuturor avertismentelor, ei au refuzat să își schimbe atitudinea. Dimpotrivă, s-au folosit de explozivii lor, care au stat la baza descoperirii prafului de pușcă de către chinezi, pentru a săpa găuri adânci în acești munți, pe care le-au minat. Ei au făcut să sară în aer munții, distrugându-i pur și simplu. În orbirea lor totală, ei au provocat nu doar ieșirea la suprafață a marilor ape care se aflau în bazinele subterane de sub acești munți, dar și a celor aflate mult mai departe, în Tibet și în masivul Taurus, iar mai la nord în vastele lanțuri ale munților Ural. Aceasta a fost cauza marelui potop care a făcut ravagii îndeosebi în regiunea actualei Mări Caspice, care corespunde străvechiului amplasament al Hanohului. Ieșirea la suprafață a apelor a fost atât de violentă încât puhoaiele au atins o înălțime de 7-8000 de picioare deasupra nivelului mării, nivel care s-a ridicat și mai mult din cauza ploilor de lungă durată care au căzut asupra întregii Asii centrale.

Aceste ape extraordinar de înalte care au acoperit întreaga Asie centrală și-au croit o cale de scurgere prin valea actualului fluviu Volga și au ridicat nivelul acestei mări interioare cu mai mulți stânjeni. Puhoaiele nu au întâlnit în cale decât o rezistență foarte mică în regiunea Constantinopolelui (Istambulul modern), care nu era decât o fâșie de pământ nu foarte solidă, dat fiind că în momentul catastrofei s-au produs incredibile erupții vulcanice care au devastat literalmente împrejurimile.

Faptul că Noe a găsit cu arca sa solul ferm de pe înaltul platou al muntelui Ararat dovedește cât de înalt a fost nivelul apelor din Asia centrală. La drept vorbind, cea mai mare parte a acestor ape s-au scurs către nord și către est, deși o anumită parte, deloc de neglijat, s-a scurs și către vest și către sud. În acest fel, cea de-a doua mare interioară a fost atât de copleșită de greutatea apelor primite încât sub efectul lor, dar și al erupțiilor vulcanice (în cea mai mare parte), și-a ieșit violent din matcă, croindu-și un pasaj de legătură cu Oceanul Atlantic. Ea a continuat să se scurgă timp de câteva sute de ani cu o asemenea forță încât toate câmpiile fertilizate de ea s-au uscat în mare parte, ceea ce a permis popularea gradată a ținuturilor de coastă ale Asiei.

Majoritatea oamenilor care trăiau în munții înalți ai Asiei au rămas în viață, la fel ca și cei din Ural, care la acea vreme reprezenta un ținut fertil ce se întindea până la Marea Nordică. Ei au migrat și au populat partea nordică a Europei, îndeosebi regiunile muntoase. Din aceste popoare au descins tauriștii, care s-au stabilit în munții Siriei și în numeroase alte ținuturi, trăind multă vreme în pace, până când au fost descoperiți de romani și de greci (popoare foarte predispuse către expansiune, datorită cupidității lor).

Istmul care unea Europa cu Asia în perioada diluviului hanoheean a luat numele unui patriarh care trăia în acea epocă, un locuitor al munților și un fel de profet cunoscut în Asia occidentală. El se numea Deucalion, nume care înseamn㠄Trimisul lui Dumnezeu”, sau „Eu vin de la Dumnezeu”. De aceea, popoarele care trăiau în regiunile din sudul Asiei au dat acestui istm numele de Deucalion. Ele au dat chiar și potopului același nume, până când, secole mai târziu, descendenții lui Noe le-au explicat originea și derularea catastrofei și a tuturor circumstanțelor care au însoțit-o. Timp de foarte mulți ani, marile lacuri nu au fost altceva decât niște vestigii, iar Asia centrală a devenit un ținut deșertic și de nelocuit, rămânând astfel până astăzi, din păcate. Pământul nu este fertil și locuibil decât în China și în partea de nord a înalților munți tibetani.

Din aceste regiuni au provenit mongolii, hunii, tătarii și turcii, populații forțate să migreze din cauza înmulțirii lor excesive. În final, ele s-au stabilit în est sau în vest, provocându-le mari probleme populațiilor indigene.

La est sihiniții, iar în Japonia meduhediții au fost nevoiți să suporte jugul mongolilor. La vest, hunii, aliați cu tătarii, iar mai târziu turcii, și-au făcut simțită influența, fiind cauza marilor invazii care vă sunt bine cunoscute din istorie.

În epoca actuală se fac numeroase încercări de a fertiliza țările deșertice din Asia centrală, pentru a le transforma în oaze. Din păcate, înțelegerea necesară acestui gen de operațiuni este încă mult prea învăluită de întunericul superstițiilor păgâne. Așa se explică de ce aceste mari regiuni vor mai avea încă mult de așteptat până când își vor putea regăsi fertilitatea pe care au avut-o în perioada de dinainte de Noe.

Cea mai bună dovadă că aceste ținuturi erau cândva fertile, inclusiv o mare parte din Siberia, o reprezintă mamuții, care mai pot fi găsiți încă în zilele noastre odihnindu-se sub ghețurile eterne și care, la fel ca atâtea alte animale ierbivore, nu și-au mai putut găsi hrana după marele cataclism și au dispărut complet ca specie. În afară de mamuți, în această regiune mai trăiau cerbi, oi, licorni – toate de dimensiuni gigantice –, precum și alte animale, ale căror fosile pot fi găsite în munții Ural, dar mai ales în cavernele din Tibet, precum și sub ghețurile Siberiei.

Unii s-ar putea întreba de ce nu se găsesc și resturi ale corpurilor umane, îndeosebi în Siberia. Răspunsul este că trupul uman este mult mai eteric în structura sa, putrezind astfel mult mai ușor. Acest lucru este cu atât mai valabil în ceea ce îi privește pe descendenții lui Adam!

Cât despre populațiile pre-adamite, numite și cefonasimi (observatorii firmamentului), fosilele lor mai pot fi descoperite ici și colo. Există chiar și descendenți în viață ai acestor oameni-animale, care ocupă un loc intermediar între descendenții lui Cain și maimuțele contemporane precum cimpanzeii și urangutanii.

Între toate speciile de animale, ei au fost cei care posedau cea mai înaltă inteligență instinctivă. Știau să își construiască locuințe relativ uniforme, precum și poduri din pietre peste râurile năvalnice. Când apa trecea peste podurile lor, lucru care se întâmpla frecvent, ei își construiau altele, în aval, ajungând astfel până la zece astfel de construcții care se succedau într-un aliniament de terase stângaci construite. De altfel, aceste poduri nu le foloseau la nimic, căci apa care se acumula în spatele lor le scufunda pe toate.

Aceste ființe umane erau înzestrate cu o coadă scurtă, acoperită cu păr. Ele au construit ziduri ale căror vestigii mai pot fi văzute și astăzi și cărora li se atribuie o mare vechime. Pe bună dreptate de altfel, căci aceste ziduri (în special cele din regiunile muntoase) au o vechime care o depășește cu mult pe cea a lui Adam. Ele nu reprezintă însă opera unei inteligențe umane libere, putând fi comparate cu construcțiile de o mare utilitate ale castorilor, care le permit acestor animale să își găsească din abundență hrana.

De altfel, mai există și alte animale pe pământ care își construiesc locuințe, într-o manieră care le provoacă uimire oamenilor. Aceștia își dau însă cu ușurință seama că ele nu reprezintă opera unor ființe inteligente libere, pentru că sunt toate de același fel și au aceeași formă. Materia din care sunt construite poate fi analizată de orice chimist experimentat, dar nu poate fi reprodusă prin combinarea substanțelor oferite de natură, la fel cum nu poate fi creată materia din care își țese pânza păianjenul, din care își construiește albina alveola, iar melcul cochilia. Cam la fel s-au petrecut lucrurile și cu ființele pre-adamice (vezi în această direcție și „Marea Evanghelie a lui Ioan” vol. 8, cap. 72), care mai pot fi întâlnite încă în pădurile din Africa și în cele din America de Sud.

Cred că am reușit să vă prezint pe scurt, cât de clar am putut, forma pământului din perioada lui Adam, astfel încât să nu îmi mai puneți întrebări pe marginea acestui subiect.

Nu mai doresc să adaug decât două observații: prima se referă la faptul că Dunărea nu și-a croit actuala albie prin Porțile de Fier decât multe sute de ani mai târziu. Acest pasaj necesită o muncă artificială pentru a regulariza fundul albiei fluviului, astfel încât să poată permite navigația marilor vapoare. Celor care doresc să știe ce s-a întâmplat cu obstacolele care înconjurau lacurile Mur-ului le recomand să contemple colinele care înconjoară solul acestei regiuni, precum și solul propriu-zis. Ei vor putea înțelege astfel cu ușurință cum s-au format aceste coline și albia Mur-ului (care este a treia albie a acestui râu). De asemenea, vor putea găsi și albiile precedente ale râului, care au fost erodate treptat.

Pe solul din împrejurimile Graz-ului (n.n. orașul lui Lorber) veți descoperi cu ușurință, la o adâncime nu prea mare, pietre grele de 50 de kilograme, majoritatea având o consistență foarte dură. După regiunea Wildon, aceste pietre mari tind să fie înlocuite din ce în ce mai mult de pietre mici, iar dincolo de Radkersburg, până la vărsarea în Drava, de nisip. Explicația este simplă: Mur-ul avea deja în acest loc o albie foarte largă, iar presiunea foarte mare se datora cascadelor sale.

Dacă veți merge în Egipt, în regiunea cascadelor, veți constata că în apropierea acestora albia este acoperită de asemenea cu un nisip de culoare roșiatică, iar uneori albicioasă. Motivul este că Nilul coboară într-o pantă regulată și fără obstacole până în Mediterana, în timp ce celelalte fluvii coboară în pante abrupte, cu excepția Dunării, care se varsă în Marea Neagră, a Volgăi, care se varsă în Marea Caspică, și a Amazonului, din America, ce se varsă în Oceanul Atlantic.

A doua observație se referă la inundarea finală a continentului american, care este prevestită în anumite legende obscure ale primilor locuitori ai regiunii. Aceste prevestiri nu se bazează pe nimic real. În perioada lui Noe, zonele joase ale acestui vast continent erau deja scufundate în apă. În timp, ținutul solid s-a ridicat din ce în ce mai mult deasupra apei, dinspre nord către sud, în mare parte datorită erupțiilor vulcanice care au forțat marea să se retragă.

În plus, a mai existat un eveniment natural grandios pe această planetă. În acele timpuri primitive, cea mai mare parte a mărilor se găseau în partea de nord a planetei. O suită neîntreruptă de insule începea de la extremitatea coastei vestice a Africii și se întindea până în regiunea numită astăzi Brazilia, despărțind astfel nordul Oceanului Atlantic de sudul său. Aceste două mări uriașe erau legate între ele prin tot felul de strâmtori, cea mai mare având dimensiunile Mării Roșii.

În perioada în care continentele s-au ridicat la suprafață și fundul oceanelor a suferit mari transformări din cauza activității vulcanice, majoritatea acestor insule au dispărut sub ape. Astfel, Marea Nordului s-a putut revărsa fără opreliști în Marea Sudului prin acest mare pasaj. În emisfera nordică a planetei au apărut astfel noi insule și pământuri locuibile, inclusiv pământul Americii.

În schimb, sudul Africii, care cobora cândva mult mai mult către pol, a ajuns să fie scufundat sub ape. Într-adevăr, relieful submarin începe să se înalțe cu mult înaintea masivului Cap al Bunei Speranțe, provocând mari dificultăți navelor care doresc să treacă prin această regiune pe vreme rea și care sunt nevoite să facă un ocol considerabil pentru a ajunge în partea plată a oceanului de la est. Aici, navigația devine mult mai ușoară.

Acesta a fost potopul Americii și al insulelor din Ocean. Nu are sens să împingem și mai departe în timp cercetările noastre, căci am fi nevoiți să ajungem în perioada creației primordiale și să analizăm teoria migrației mărilor.

Tot ce vă mai pot spune este că: „Domnul Dumnezeu a organizat astfel lucrurile încât timpurile să se schimbe, iar noi, oamenii, să ne schimbăm odată cu ele!”

De aceea, lăsați pământul în pace, căci peste o mie de ani el va fi oricum foarte mult schimbat! – Aici se încheie aceste explicații suplimentare, menite să vă ajute să înțelegeți mai bine lectura Evangheliilor și a cărților lui Moise! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuprins - partea 1a
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:34 View PostDownload Post

Casa (Gospodăria) Domnului
Volumul 3
Carte primită prin Cuvântul Interior și transcrisă de Jacob Lorber

Cuprins

Capitolul 1 - Purista, consiliera Domnului, dorește ca rugăciunile oamenilor să îi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea și grația Tatălui față de copiii Săi.
Capitolul 2 - Domnul intră în coliba Puristei, întrebările celor curioși. Discursul de o înaltă spiritualitate al lui Enoh adresat incredulilor și celor cu spiritul excesiv de critic.
Capitolul 3 - Bărbații sunt deconcertați. Curioșii bârfesc. Sora Aorei este singura care înțelege corect ce se întâmplă.
Capitolul 4 - Mâhnită, Mira discută cu Enoh.
Capitolul 5 - Mira intră în colibă, dar este supusă unui test. Purificarea Mirei și acceptarea ei de către Domnul.
Capitolul 6 - Mira moare, din cauza iubirii sale excesive. Domnul îi dă din nou viață. Iubirea Mirei generează o furtună de foc. Dispariția subită a Domnului. Reapariția Lui și pregătirea pentru festin.
Capitolul 7 - Mira îi invită la masă pe patriarhi, dar într-o manieră nu tocmai curtenitoare. Domnul o invită să fie mai smerită. Noua invitație a Mirei este încununată de succes.
Capitolul 8 - Festinul din coliba Puristei. Discursul Domnului referitor la alianța Sa cu copiii de pe pământ și la comuniunea dintre cer și pământ.
Capitolul 9 - Apariția spiritelor lui Abel, Sehel și Zuriel. Seth conversează cu Sehel, iar Adam cu Abel.
Capitolul 10 - Întrebările Ghemelei referitoare la viața terestră și la cea din lumea de dincolo. Răspunsul spiritului lui Zuriel.
Capitolul 11 - Mulțumirile pline de recunoștință ale Ghemelei. O profeție referitoare la Ghemela și la Pura, precum și la Maria. Pura dispare din privirile celor întrupați.
Capitolul 12 - Adam îi cere cu naivitate Domnului să își retragă cuvintele critice la adresa lor, inclusiv amenințarea cu judecata. Memorabilul răspuns al Domnului.
Capitolul 13 - Adam îi cere iertare Domnului. Discursul extrem de semnificativ al Domnului referitor la ființa umană.
Capitolul 14 - Uranion îl întreabă pe Domnul dacă oamenii îl pot ofensa pe El. Răspunsul afirmativ al Domnului.
Capitolul 15 - Domnul îl cheamă pe Satan în prezența lui Kisehel, a lui Enoh și a lui Lameh. Impertinentele propuneri ale Dragonului și predicția sa referitoare la crucificarea Domnului.
Capitolul 16 - Domnul potolește dorința de răzbunare a lui Kisehel. Satan refuză să răspundă la întrebările Domnului. Pedepsirea și umilirea Dragonului furios de către Kisehel.
Capitolul 17 - Satan își recunoaște minciunile și își mărturisește răutatea.
Capitolul 18 - Așa-zisa pedeapsă eternă a Satanei reprezintă o nouă minciună. Frumusețea în forma ei primordială. Moartea Domnului pe cruce și răgazul acordat Satanei, de dragul libertății ei.
Capitolul 19 - Neliniștea lui Kisehel legată de imensa putere a Satanei. Cuvintele reconfortante ale Domnului. Puterea Satanei este limitată.
Capitolul 20 - Satana îi cere Domnului să îi dăruiască din nou o inimă, ca să îl poată iubi pe Dumnezeu.
Capitolul 21 - Răspunsul Domnului. Acesta explică eforturile pe care le face pentru a o converti pe Satana.
Capitolul 22 - Acuzațiile egoiste și impertinente ale Satanei. Tristețea Domnului în fața încăpățânării și neascultării sale.
Capitolul 23 - Dorința Satanei de a fi transformată în bărbat este îndeplinită. Satana se dovedește însă incorigibilă. Femeia plină de puritate, care seamănă cu soarele. Satana dispare.
Capitolul 24 - O analogie a naturii interioare a Satanei, a lui Adam, a Evei și a lui Cam. Fragmentarea și slăbirea Satanei.
Capitolul 25 - Lameh întreabă cum este posibil ca Satana, deși a fost creată de Dumnezeu, să fie atât de rea. Domnul îi răspunde printr-o parabolă.
Capitolul 26 - Kisehel își face o imagine deformată referitoare la cuplul alcătuit din Satana și Dumnezeu. Explicațiile Domnului îi clarifică nelămuririle.
Capitolul 27 - Limitarea cunoștințelor umane dorită de Dumnezeu. Explicațiile Domnului referitoare la aspectul masculin și la cel feminin la nivelul Divinității și la nivelul omului. Crearea lui Lucifer.
Capitolul 28 - Iubirea pură și actele născute din iubire reprezintă cea mai nobilă dintre toate poruncile. Pericolele orașelor și ale femeilor din ținuturile de jos.
Capitolul 29 - Întrebarea lui Muthael referitoare la spiritul de contradicție specific femeilor. Răspunsul Domnului cu privire la natura bărbatului și la cea a femeii.
Capitolul 30 - Părinții patriarhi sunt deconcertați de răspunsul Domnului. Noile declarații ale Domnului referitoare la ființa polarizată a bărbatului și a femeii.
Capitolul 31 - Kenan cere lămuriri în legătură cu viziunea sa. Sfatul înțelept al Domnului. Dispariția Sa subită.
Capitolul 32 - Șireata strategie a lui Satan de a-i seduce pe bărbați cu ajutorul frumuseții femeilor. Vocea de sus. Trimișii lui Horadal la Adam și la Enoh.
Capitolul 33 - Cuvintele lui Enoh adresate lui Hored, Lameh, Naamei, Adei și Zillei, lui Jubal și Jabal Plecarea către Hanoch sub conducerea lui Enoh.
Capitolul 34 - Sosirea lui Enoh și a tovarășilor săi în vecinătatea orașului. Lameh admiră realizările locuitorilor din Hanoh. Sfatul înțelept al lui Enoh.
Capitolul 35 - Întâlnirea lui Enoh cu regele Lameh. Pericolul venerării unei ființe umane.
Capitolul 36 - Lameh aleargă către familia sa, însoțit de Enoh. Tripla semnificație a comportamentului lui Enoh. O profeție autentică referitoare la eliberarea oamenilor.
Capitolul 37 - Revărsarea de bucurie și recunoștința exuberantă a regelui Lameh. Enoh îl avertizează să nu facă promisiuni pripite.
Capitolul 38 - Bucuria revederii dintre regele Lameh și familia sa. Marea recunoștință a lui Lameh față de Domnul. Enoh și patriarhul Lameh (cel de pe înălțimile sacre) discută despre sacrificiul exemplar făcut de Lameh și de familia sa.
Capitolul 39 - Sosirea la Hanoh. Venerarea locurilor sacre este admisă provizoriu. Recepția la palat.
Capitolul 40 - Primirea oaspeților la curtea regală. Pregătirea pentru festin. Lameh poruncește ca toate armele să fie transformate în ustensile utile. Iubirea - arma primordială și sacră a Domnului.
Capitolul 41 - Conversația dintre Enoh și fiul său pe tema ordinii juste și a dezastruoasei ierarhii umane.
Capitolul 42 - O a doua masă este aranjată în sala tronului. Marele festin al bucuriei. Discursul necunoscutului așezat la a doua masă.
Capitolul 43 - Uimirea regelui Lameh la ascultarea discursului oaspetelui necunoscut. Cele două tipuri de hrană ale ființei umane și dubla natură a acesteia.
Capitolul 44 - Sațietatea corpului, a sufletului și a spiritului. Plictiseala este foamea sufletului, iar aviditatea de a se instrui cea a spiritului.
Capitolul 45 - Întrebările spiritelor critice, incapabile de înțelegere. Răspunsul înțelept al Oratorului referitor la Cuvântul viu.
Capitolul 46 - Discursul înțeleptului Orator pe tema limbajului interior al spiritului, prin comparație cu limbajul exterior al buzelor.
Capitolul 47 - Credința forțată. Credința devenită liberă și vie prin intermediul iubirii față de Dumnezeu.
Capitolul 48 - Umilirea spiritului critic, căruia îi lipsește sinceritatea și care nu iubește decât spectacolul lumii exterioare. Tendința omului de a minți cu ajutorul cuvintelor sale.
Capitolul 49 - Dialogul dintre regele Lameh și Enoh pe tema înțeleptului Orator și a inaugurării templului. Conformitatea interioară a templului. Regele Lameh îl invită pe Orator la ceremonia de inaugurare.
Capitolul 50 - Discursul înțeleptului pe tema semnificației consacrării templului. Toți cei prezenți sunt invitați să ia parte la eveniment.
Capitolul 51 - Enoh și regele Lameh discută despre adevăr. Supunerea unei inimi armonioase. Poporul se îndreaptă către templu.
Capitolul 52 - Îmbulzeala de pe munte. Tulburarea lui Lameh, văzând ca soarele se apropie de asfințit Discursul înțeleptului referitor la adevărata consacrare a templului.
Capitolul 53 - Consacrarea vie a templului prin iubirea arzătoare a regelui Lameh față de frații și de surorile sale. Deasupra templului apare o inimă luminoasă.
Capitolul 54 - Confesiunea smerită a regelui Lameh și reținerea sa înainte de a intra în templu. Discursul înțeleptului pe tema cuvântului Domnului și al spiritului divin din interiorul omului. Intrarea în templul consacrat.
Capitolul 55 - Semnificația simbolică a semnelor care au apărut în timpul ceremoniei de consacrare. Sărăcia este pe placul lui Dumnezeu. Puternicul presentiment al lui Lameh.
Capitolul 56 - Interpretarea inexactă a lui Lameh referitoare la inima situată deasupra templului. Rectificarea Domnului. Cum și unde trebuie căutat Dumnezeu.
Capitolul 57 - Lameh își recunoaște nebunia și îl descoperă pe Domnul în persoana Oratorului. Discursul Domnului pe tema naturii spiritului divin din interiorul ființei umane.
Capitolul 58 - Motivul pentru care Domnul se manifestă atât de rar în fața oamenilor. Tentativa nereușită a lui Lameh de a ridica de la sol oamenii prăbușiți în fața apariției miraculoase. Descoperirea că este singur îi provoacă o mare tristețe.
Capitolul 59 - Observațiile lui Lameh făcute în zorii zilei, în solitudinea sa. Tristețea sa și pierderea încrederii în Dumnezeu.
Capitolul 60 - Teribila viziune a regelui Lameh și sfârșitul coșmarului său. Lameh cel venit din înălțimile sacre îi revelează semnificația acestuia.
Capitolul 61 - Cei doi Lameh sunt întâmpinați cu iubire de Domnul. Explicarea evenimentelor trăite de Lameh în vis. Ordinea și ierarhia Tatălui ceresc.
Capitolul 62 - Ordinea construcției interioare a pământului în funcție de polaritate și ordinea corpurilor organice: simboluri ale ordinii create de Domnul.
Capitolul 63 - Despre poligamie. Ordinea matrimonială și cea a procreației.
Capitolul 64 - Dorința bărbatului de a poseda cât mai multe femei frumoase. Sentimentele bărbatului nu ajung la maturitate decât prin iubirea acestuia față de Domnul.
Capitolul 65 - Parabola picăturii de vin. Procesul dezvoltării sufletului.
Capitolul 66 - Uimirea lui Lameh în fața înțelepciunii Domnului. Grația este asociată întotdeauna cu umilirea înțelepciunii umane.
Capitolul 67 - Originea și natura răului.
Capitolul 68 - Lameh rămâne fără glas în fața sfințeniei lui Dumnezeu. Limitele atotputerii divine. Puntea creată deasupra prăpăstiei ce îl separă pe Dumnezeu de om.
Capitolul 69 - Viața creaturii ca parte integrantă din Viața lui Dumnezeu. Ființa umană - un gând divin fixat Misterul libertății umane.
Capitolul 70 - Lameh se simte stânjenit în fața acestei întrebări care i se pare insolubilă. Mărturisirea nebuniei sale. Adevărata înțelepciune este umilința.
Capitolul 71 - Viziunea spirituală a lui Lameh referitoare la crearea gândurilor în interiorul ființei umane și la raporturile acestora cu originea divină a omului.
Capitolul 72 - Predispoziția corpului de a simți durerea. Durerea - o binefăcătoare și o protectoare a vieții. Cum poate trăi omul fără durere.
Capitolul 73 - Zuriel îi demonstrează lui Lameh că și spiritele cele mai pure sunt capabile să resimtă durerea.
Capitolul 74 - Despre natura vieții. Cauzele predispoziției pentru durere și ale celei pentru fericire.
Capitolul 75 - Discursul lui Enoh referitor la viața spiritului și la lupta inevitabilă a acestuia cu forțele supuse dualității.
Capitolul 76 - Cele trei aspecte ce caracterizează condiția vieții sunt: domeniul natural, cel spiritual și cel divin. Raporturile acestora cu ființa umană. Misterul suprem este insondabil.
Capitolul 77 - Hirotonisirea regelui Lameh ca mare preot al templului de pe munte. Promisiunea reconfortantă a Domnului cu privire la prezența Lui constantă.
Capitolul 78 - Discursul lui Lameh adresat oamenilor din jurul templului. Aparițiile vizibile ale lui Dumnezeu.
Capitolul 79 - Enoh și cei doi Lameh sunt numiți ghizi principali ai poporului.
Capitolul 80 - Transfigurarea Domnului în fața poporului, care se închină cu teamă și cu venerație în fața Lui. Cuvintele eterne adresate de Domnul poporului care L-a recunoscut. Domnul dispare.
Capitolul 81 - Monumentul celor șapte pietre albe din interiorul templului. Originea mitului pietrei filozofale, întoarcerea în oraș.
Capitolul 82 - Trimiterea mesagerilor. Ordinea exemplară și divină a statului și orașului Hanoh. Enoh și Lameh se întorc pe înălțimile sacre.
Capitolul 83 - Marea de flăcări din peștera aflată pe drumul către înălțimile sacre.
Capitolul 84 - Enoh distruge peștera Dragonului și își liniștește tovarășii de drum.
Capitolul 85 - Apariția lui Satan în forma lui teribilă. Enoh îl somează să își arate adevăratele intenții.
Capitolul 86 - Vicleanul Satan interpretează pe dos, cu bună știință, profețiile Domnului.
Capitolul 87 - Răspunsul plin de forță al lui Enoh și înlănțuirea lui Satan în centrul pământului.
Capitolul 88 - Lameh întreabă cum poate fi ținut un spirit prizonier în materie.
Capitolul 89 - Călătorii ajung pe înălțimile sacre și sunt întâmpinați de Adam.
Capitolul 90 - Luarea mesei în coliba lui Adam. Discursul plin de smerenie și de venerație al regelui Lameh. Răspunsul corect al lui Adam.
Capitolul 91 - Relatarea lui Adam referitoare la cererea în căsătorie a Puristei de către Muthael. Răspunsul corect al lui Enoh.
Capitolul 92 - Urcușul pe culme. Văzând splendoarea acestui pământ, regele Lameh îl preamărește pe Domnul.
Capitolul 93 - Întoarcerea acasă. Cina binecuvântată din coliba lui Adam. Adam și Enoh discută despre sărbătoarea Sabatului.
Capitolul 94 - Vizita la grota lui Adam. Uimirea lui Lameh, care preamărește iubirea Domnului.
Capitolul 95 - Enoh vorbește cu înțelepciune despre iubirea trupească și despre iubirea lumii.
Capitolul 96 - Mica procesiune ajunge la coliba Puristei. Lameh se minunează de frumusețea gazdei sale.
Capitolul 97 - În coliba Domnului. Purista se plânge de avansurile amoroase ale lui Muthael. Răspunsul înțelept al lui Enoh.
Capitolul 98 - Enoh îl vindecă pe Muthael de depresia lui amoroasă.
Capitolul 99 - Uimirea lui Adam în fața transformării lui Muthael. Sfiala Puristei. Discursul lui Muthael. Purista se călește și își cere iertare.
Capitolul 100 - Discursul plin de înțelepciune și de virilitate adresat de Muthael Puristei.
Capitolul 101 - Disprețul lui Muthael față de oaspeții veniți de la șes și întrebarea sa dură adresată regelui Lameh. Răspunsul lui Lameh.
Capitolul 102 - Rușinat, Muthael vrea să se retragă. Enoh îl împiedică. Discursul lui Enoh referitor la natura femeilor.
Capitolul 103 - Muthael conversează cu Lameh. Cuvintele pline de înțelepciune ale acestuia din urmă. Despre adevărata natură a ofensei împăcat cu Lameh, Muthael îi cere sfatul.
Capitolul 104 - Refuzul lui Lameh, care îl sfătuiește pe Muthael să se adreseze direct Domnului. Diferența dintre cuvântul divin și cel uman.
Capitolul 105 - Monologul și așteptarea lui Muthael. Adam își face griji. Enoh îl liniștește.
Capitolul 106 - Uranion găzduiește micul grup. Purista este chemată să urce pe o culme, acolo unde se afla Muthael. Curiozitatea lui Adam și teama salutară.
Capitolul 107 - Discursul lui Enoh referitor la cele două tipuri de realități. Semnificația viziunii lui Adam.
Capitolul 108 - Cântecul lui Kenan referitor la natura vieții. Critica dură a lui Adam. Cuvintele împăciuitoare ale lui Enoh.
Capitolul 109 - Plângerea lui Adam, care se simte ofensat, și intenția sa lipsită de măsură de a se retrage din mijlocul tovarășilor săi.
Capitolul 110 - Discursul împăciuitor al lui Lameh despre forța obișnuinței și despre binecuvântarea șocurilor spirituale. Scopul slăbiciunilor noastre.
Capitolul 111 - Trista profeție a lui Enoh și acuzația sa, deopotrivă blândă și serioasă, adresată lui Adam. Tentativa lui Adam de a se dezvinovăți eșuează.
Capitolul 112 - Odihna nocturnă a lui Adam și a Evei este tulburată. Eva pune stavilă curiozității arzătoare a lui Adam.
Capitolul 113 - Adam și Eva se ridică din pat. Muthael și soția lui Purista sunt însoțiți de oaspeții celești. Cuvintele pline de profunzime ale Domnului adresate lui Adam.
Capitolul 114 - Discursul de adio al Domnului. Regele Lameh se întoarce la Hanoh. Adevărata epocă de aur.
Capitolul 115 - Prima Biserică și decăderea umanității. Discursul de adio al lui Adam. Testamentul și moartea acestuia.
Capitolul 116 - Durerea provocată de moartea lui Adam. Eva se bucură de un respect din ce în ce mai mare din partea copiilor ei. Moartea Evei.
Capitolul 117 - Ascetismul practicat de copiii din munții sacri. Moartea lui Seth și nașterea lui Noe. Enoh și Lameh discută despre moartea trupească. Tristețea lui Enoh, care este luat la cer de Domnul.
Capitolul 118 - Lameh din înălțimile sacre îl caută pe Enoh. Cuvintele Domnului adresate lui Lameh, care îl ajută pe acesta să înțeleagă. Discursul smintit și plin de amărăciune al lui Lameh.
Capitolul 119 - Copiii înălțimilor sacre refuză să mai procreeze. Avertismentul Domnului adresat lui Lameh, care îi răspunde prin reproșuri.
Capitolul 120 - Mustrarea gravă a Domnului adresată lui Lameh. Spiritul lui Enoh și cel al lui Adam depun mărturie asupra Vieții eterne.
Capitolul 121 - Contactul lui Lameh cu spiritele ajunse în lumea de dincolo continua. Lameh se întoarce la 180 de grade și se călește. Discursul plin de iubire al Tatălui referitor la pedeapsă. Lameh este numit înlocuitorul lui Enoh.
Capitolul 122 - Legământul lui Lameh de a restabili străvechea ordine divină. Avertizarea Domnului cu privire la prezența Șarpelui în trupul femeilor. Domnul și preafericiții dispar. Adunarea bătrânilor.
Capitolul 123 - Mesajul lui Lameh adresat popoarelor nu are succes decât pe jumătate. Mânia lui și cuvintele de consolare ale Domnului.
Capitolul 124 - Discursul Domnului referitor la natura celor credincioși și a celor necredincioși. Incorigibilitatea celor însetați de distracții.
Capitolul 125 - Dialogul dintre Lameh și Metuselah. Cine iubește mai mult lumea decât pe Dumnezeu nu este demn de Acesta.
Capitolul 126 - Decăderea morală și spirituală a copiilor de pe înălțimile sacre. Ultimele dorințe și moartea regelui Lameh. Tubal-Cain devine succesorul tatălui său.
Capitolul 127 - Apariția militarismului pe pământ. Stingerea liniei genealogice a lui Lameh odată cu moartea lui Tubal-Cain. Uraniel devine rege al Hanohului.
Capitolul 128 - Hanoheenii le idolatrizează pe cele două fiice extrem de frumoase ale defunctului Tubal-Cain. Uraniel este indecis. Refuzul Domnului. Uraniel se căsătorește cu cele două fiice.
Capitolul 129 - Începutul bigamiei în Hanoh. Crearea unui stabiliment destinat înfrumusețării femeilor. Apariția comerțului cu oameni și a distincțiilor între clase.
Capitolul 130 - Alte precizări cu privire la casele de înfrumusețare a femeilor. Începutul traficului cu femei.
Capitolul 131 - Purificarea munților sacri. Discursul lui Lameh adresat celor zece mii de femei care se pregăteau să coboare la șes. Tristețea lui Lameh și a lui Muthael. Cuvintele de consolare ale lui Noe.
Capitolul 132 - Sosirea celor zece mii de femei la șes. Politica comerțului cu ființe umane este încununată de succes.
Capitolul 133 - Consecințele încrucișării dintre femeile venite din munți și hanoheeni. Inventarea sticlei și a monedei bătute. Construirea unui zid de apărare în jurul orașului.
Capitolul 134 - Consiliul de război și stratagema puternicelor popoare învecinate cu Hanohul. Cucerirea celor zece provincii ale Hanohului. Hanoheenii se pregătesc de apărare.
Capitolul 135 - Apărarea hanoheenilor. Discursul viclean al liderului învingătorilor. Negocierile de pace ale regelui Uraniel. Instaurarea unei piețe a fructelor în afara Hanohului. Consiliul celor o mie.
Capitolul 136 - Constituția impusă regelui.
Capitolul 137 - Dominația noii aristocrații în Asia. Apariția coloniilor și a principatelor. Prinții regenți și preoții. Moartea regelui Uraniel.
Capitolul 138 - Educația primită de cei șapte copii ai lui Uraniel. Discursul Domnului adresat lui Uraniel. Hanohul și popoarele sale sunt oprimate de cei o mie de sfetnici. Cei doi fii ai regelui devin misionari. Moartea lui Uraniel.
Capitolul 139 - Părinții patriarhi țin sfat cu scopul de a salva ținuturile de la șes.
Capitolul 140 - Cei doi misionari se angajează ca zidari. Ei avansează treptat, ajungând la funcția de consilieri ai celor o mie.
Capitolul 141 - Discursul celor doi mesageri în fața consiliului reunit.
Capitolul 142 - Planul de salvare al mesagerilor și punerea lui în aplicare.
Capitolul 143 - Alte propuneri de reformă ale mesagerilor. Cererea lor de a redeschide templele și de a reinstaura cultul lui Dumnezeu. Cearta din consiliul celor o mie.
Capitolul 144 - Cei doi sfetnici înțelepți sunt consultați din nou. Proiectul de reformă adoptat de consiliu este orientat către lumea exterioară. Cei doi mesageri se întorc în munți.
Capitolul 145 - Întoarcerea mesagerilor. Ei povestesc ce li s-a întâmplat. Rugăciunea adresată de Lameh Domnului, care trimite zece mesageri către ținuturile de câmpie.
Capitolul 146 - Indicații referitoare la perioadele menționate în textele spirituale. Primirea mesagerilor la Hanoh.
Capitolul 147 - Impecabila organizare polițienească a statului Hanoh. Armata o ia la fugă în fața celor zece mesageri.
Capitolul 148 - Discuția dintre mesageri și hangiu. Cei zece se îndreaptă către palatul de aur. Al treilea miracol: incendierea zidurilor de apărare.
Capitolul 149 - Directivele Domnului înainte de intrarea mesagerilor în palat. Discursul celor zece adresat celor o mie de consilieri.
Capitolul 150 - Discursul unuia din cei o mie de consilieri adresat celor zece mesageri și răspunsul celor din urmă.
Capitolul 151 - Cei o mie de seniori se consultă în secret. Obiecția celor zece. Ultimatumul lor și plecarea din palat. Tulburarea seniorilor.
Capitolul 152 - Consiliul deliberează. Discursul avizat al unuia dintre consilieri și propunerea sa de emigrare. Discordia din sânul consiliului celor o mie.
Capitolul 153 - 650 de consilieri emigrează în Egiptul Superior.
Capitolul 154 - Consilierii care au rămas continuă să delibereze. Încă 250 dintre ei emigrează.
Capitolul 155 - Domnul le vorbește celor zece mesageri, care le adresează un ultimatum celor o sută de consilieri rămași. Aceștia se simt încolțiți.
Capitolul 156 - Excelentul discurs și spiritul de sacrificiu al unuia dintre consilierii rămași. Deschiderea templelor.
Capitolul 157 - Activitatea spirituală a curajosului consilier este încununată de succes.
Capitolul 158 - Norul de foc de deasupra cupolei templului. Demnul discurs al lui Ohlad. Cei zece i se adresează acestuia.
Capitolul 159 - Ohlad este testat prin proba focului.
Capitolul 160 - Unul dintre cei zece consilieri îl instruiește pe Ohlad.
Capitolul 161 - Umilința justă a lui Ohlad. Evanghelia smereniei perfecte.
Capitolul 162 - Cuvintele lui Ohlad. Fenomenele care însoțesc deschiderea templului.
Capitolul 163 - Domnul îl numește pe Ohlad rege. Apariția Domnului sub forma înfățișării lui Ohlad.
Capitolul 164 - Întrebarea corectă adresată de Ohlad Domnului. Răspunsul Tatălui prea sfânt.
Capitolul 165 - Ohlad este uns rege. Cei zece mesageri sunt numiți miniștrii săi.
Capitolul 166 - Furtuna de foc și cutremurul de pământ. Teama sacră a poporului. Domnul își face cunoscută identitatea în fața populației.
Capitolul 167 - Discursul adresat de Tatăl preasfânt copiilor Săi Iubirea și răbdarea Tată lui față de oameni Relațiile dintre popor și rege.
Capitolul 168 - Discursul Domnului adresat Iul Ohlad. Scopul templului exterior. Domnul dispare.
Capitolul 169 - Regele Ohlad se întâlnește cu consilierii din Hanoh. Discursul impertinent al unuia dintre aceștia și răspunsul ferm al Iul Ohlad.
Capitolul 170 - Replica purtătorului de cuvânt al consilierilor în ceea ce privește noile legi Legile Iul Ohlad sunt contestate. Înțeleptul răspuns al regelui Umilința - apogeul libertății umane.
Capitolul 171 - Răspunsul corect al purtătorului de cuvânt al consilierilor.
Capitolul 172 - Ohlad deliberează cu miniștrii săi Discursul încununat de succes al primului ministru adresat consilierilor.
Capitolul 173 - Diferența dintre legile moarte și cele divine. Discursul adresat de Ohlad consilierilor.
Capitolul 174 - Răspunsul purtătorului de cuvânt al consilierilor șl obiecțiile aduse de el, bazate pe rațiune.
Capitolul 175 - Stânjeneala Iul Ohlad și sfatul miniștrilor săi întreruperea dezbaterii.
Capitolul 176 - Cei 99 de consilieri își recunosc greșeala. Simplitatea Cuvântului Divin este piatra de care se împiedică eroul rațiunii. Recent convertitul Danel devine frate bun cu Ohlad.
Capitolul 177 - Danel își convinge tovarășii să rămână. Opoziția lui Midehal, regele fictiv. Umilirea și convertirea lui.
Capitolul 178 - Discursul fratern adresat de Ohlad lui Danei. Cei 110 oameni adunați ajung la o concluzie unanima.
Capitolul 179 - Cei 110 se duc la templu. Marea de foc și cuvintele de liniștire ale lui Ohlad.
Capitolul 180 - Ohlad în fața altarului, aproape de Domnul.
Capitolul 181 - Cererea absurdă a lui Ohlad. Un sfat important al Domnului: „Acolo unde mai mulți oameni se reunesc în numele Meu, Eu Mă aflu în mijlocul lor".
Capitolul 182 - Ohlad le transmite consilierilor voința Domnului. Danel se minunează de aparenta meschinărie a lui Dumnezeu.
Capitolul 183 - Femeile îl chestionează pe Danel. Minunatul răspuns al lui Danel referi tor la întrunirile mondene și la influența lor nefastă asupra ființelor umane.
Capitolul 184 - Ohlad îl laudă pe Danel pentru excelentul lui discurs și îl invită să îi mulțumească Domnului.
Capitolul 185 - Cuvintele adresate de Domnul lui Ohlad și Danel pe tema venerării juste a lui Dumnezeu. Ohlad și Danel sunt descendenții lui Kisehel. Domnul invită toate popoarele să se căiască.
Capitolul 186 - Binecuvântarea celor 98 de mesageri. Lamentările femeilor și cuvintele de consolare ale unuia din cei zece miniștri.
Capitolul 187 - Cei trei ani de misionariat ai mesagerilor divini. Marele arc de triumfal recunoștinței. Mustrările Domnului.
Capitolul 188 - Noul templu situat deasupra arcului de triumf. Începutul păgânismului. Divergențele de opinie născute din egoism.
Capitolul 189 - Menținerea ordinii în Hanoh până la moartea lui Ohlad și a miniștrilor săi. Fiul lui Ohlad devine rege și începe să cârtească împotriva Domnului.
Capitolul 190 - Kinkar, fiul lui Dronel, preia guvernarea regatului. Discursul de abdicare al lui Dronel, adresat Domnului. Răspunsul Domnului. Falsul legământ al lui Kinkar. Pericolele naturalismului.
Capitolul 191 - Regele Kinkar adună legile divine în doua cărți. Dronel își omagiază fiul pentru acest gest.
Capitolul 192 - Cartea legii a lui Kinkar este plasată pe altarul templului. Kinkar - „demnitarul lui Dumnezeu” pe pământ. Decadența spirituală a orașului Hanoh.
Capitolul 193 - Înțelepciunea învățată de Kinkar. Înflorirea invențiilor și artelor. Orbirea și cultura blestemată a hanohienilor.
Capitolul 194 - Bogăția uriașă acumulată de orașul Hanoh și consecințele ei. Moartea lui Kinkar. Fiul lui, Japell, îi succede la tron. Legile și politica noului rege.
Capitolul 195 - Școlile și teatrele publice din Hanoh. Sistemul de spionaj al lui Japell. Susținerea săracilor prin intermediul politicii. Iubirea și politica - doi poli perfect opuși.
Capitolul 196 - Politica de cucerire a lui Japell, a miniștrilor și a preoților acestuia. Victoria obținută prin viclenie a preoților. Noe și apropiații lui i-au rămas credincioși Domnului. Japell îi recompensează pe preoți. Instaurarea sistemului de caste.
Capitolul 197 - Politica de putere a preoților. Oprimarea sclavilor. Instaurarea Inchiziției. Hanohul - infernul umanității.
Capitolul 198 - Rezistența opusă de preoți în fața numirii noului rege. Moartea lui Japell. Natura politicii. Noul rege de fațadă.
Capitolul 199 - „Munca" noului rege. Tratamentul inuman aplicat străinilor sărmani veniți la Hanoh.
Capitolul 200 - Cercetarea raselor în Hanoh. Noe și caravana de tâlhari. Ajutorul Domnului și anunțarea marii judecăți.
Capitolul 201 - Întoarcerea la Hanoh a celor zece mesageri și vicleana lor relatare.
Capitolul 202 - Continuarea discuției dintre preoți și exploratori. În final, aceștia din urmă sunt ridicați la rangul de preoți.
Capitolul 203 - Cei zece se sfătuiesc în taină și decid să profite de situație în avantajul lor, prin înșelătorie.
Capitolul 204 - Cei zece exploratori în fața consiliului celor 5000 de preoți Ei sunt supuși probei focului.
Capitolul 205 - Dezbaterea cu preoții plini de viclenie. Subtilitate contra șiretenie.
Capitolul 206 - Rezistența exploratorilor în fața preoților.
Capitolul 207 - Exploratorii sunt suspectați de marii preoți. Răspunsul abil al celor zece.
Capitolul 208 - Marii preoți dau curs sfaturilor celor zece.
Capitolul 209 - Dificultățile preoților de a răscumpăra sclavii. Reușita planului viclenilor mesageri.
Capitolul 210 - Perplexitatea marilor preoți Sfatul celor zece exploratori.
Capitolul 211 - Convocarea proprietarilor de sclavi și exigențele lor exorbitante.
Capitolul 212 - Marii preoți îi chestionează pe cei zece exploratori. Contractul cu negustorii de sclavi.
Capitolul 213 - Livrarea sclavilor și întreținerea lor.
Capitolul 214 - Înarmarea, formarea și instruirea sclavilor.
Capitolul 215 - Vicleșugul folosit de cei zece șefi ai armatei pentru a se debarasa de spionii marilor preoți.
Capitolul 216 - Instructorii sunt concediați. Cearta dintre cei zece șefi de armată și marii preoți. Exodul imensei armate pe 200.000 de cămile și 800.000 de măgari.
Capitolul 217 - Camparea armatei la nord de Hanoh. Frumoasa vale ocupată de armată. Dezvăluirea adevăratului proiect al celor zece.
Capitolul 218 - Descoperirea aurului și creșterea bunăstării coloniei. Îndrăznețul plan al celor zece șefi de armată împotriva Hanohului.
Capitolul 219 - Trimișii lui Noe propovăduiesc penitența printre locuitorii ținuturilor înalte și printre hanoheeni Succesul și abilitatea lor.
Capitolul 220 - Deliberările lipsite de eficiență ale marilor preoți pe tema atacării locuitorilor din munți.
Capitolul 221 - Noua adunare a marelui consiliu al preoților de rang înalt și de rang inferior. Proiectele de răzbunare ale viclenilor preoți de rang inferior.
Capitolul 222 - Primul demers politic și diplomatic în scopul cuceririi celor din munți.
Capitolul 223 - Trimișii Hanohului sunt primiți în audiență de cei zece lideri din munți. Eșecul delegației și întoarcerea ei la Hanoh, fără liderul său.
Capitolul 224 - Relatarea celor 30 de mesageri în fața clerului din Hanoh.
Capitolul 225 - Decăderea provinciilor din Hanoh. Crearea unei armate alcătuite din cinci milioane de soldați. Trimiterea ei împotriva muntenilor și înfrângerea ei.
Capitolul 226 - Relatarea înfrângerii marilor preoți între aceștia apare o ruptură. Trădarea armatei trimise în provincii.
Capitolul 227 - Consiliul de război al șefilor de armată ai muntenilor își propune să atace Hanohul. Excelentul discurs al trimisului Domnului. Hanohul trimite o mie de spioni în munți.
Capitolul 228 - Noile deliberări și planuri de atac ale mai marilor din Hanoh. O nouă delegație este trimisă pe platou. Libera supunere a hanoheenilor în fața muntenilor.
Capitolul 229 - Locuitorii din vale țin sfat. Gurat este numit rege al Hanohului. Dependența Hanohului de munteni.
Capitolul 230 - Semnarea „Documentelor sacre”. Obiecția lui Gurat și refuzul sau. Raporturile politice și morale stabilite între Hanoh și ținutul de sus. Plecarea regelui Gurat către Hanoh.
Capitolul 231 - Gurat este primit la Hanoh. Legile bune date de ei. Partidul marilor preoți rebeli se potolește.
Capitolul 232 - Negocierea încununata de succes a preotului din clerul inferior cu regele Gurat.
Capitolul 233 - Amăgirea marilor preoți rebeli de către prietenul regelui.
Capitolul 234 - Relatarea noului consilier regal și satisfacția regelui Gurat, care îl numește șef al marilor preoți.
Capitolul 235 - Șeful suprem al marilor preoți se întoarce la colegii săi. Atacul ratat al rebelilor. Numirea tuturor preoților de rang inferior în funcția de mari preoți.
Capitolul 236 - Generalul-șef intră în castelul regelui de fațada. Supunerea sângeroasa a marelui cler. Regele de fațadă este detronat.
Capitolul 237 - Interogarea celor 30 de preoți aparținând înaltului cler de către general și grațierea lor.
Capitolul 238 - Negocierile dintre general și regele detronat, care pronunță un discurs cât se poate de stupid. Izgonirea forțată a regelui de fațadă. Predarea palatului său în mâinile regelui Gurat.
Capitolul 239 - Gurat inspectează noile reședințe ale preoților. Întâlnirea regelui cu preoții. Excelentul discurs de avertizare al foștilor mari preoți.
Capitolul 240 - Politica spirituală a șefului suprem al marilor preoți și discursul adresat de el în fața consiliului clerului.
Capitolul 241 - Separarea de ținutul muntos prin izolarea cărărilor. Construirea noilor temple păgâne.
Capitolul 242 - Descrierea noilor temple consacrate idolilor. Templul boilor.
Capitolul 243 - Templul soarelui.
Capitolul 244 - Templul consacrat vântului.
Capitolul 245 - Templul consacrat zeului apelor.
Capitolul 246 - Templul focului.
Capitolul 247 - Templul iubirii și grădina sa.
Capitolul 248 - Templul consacrat metalului (sau templul zeului bronzului).
Capitolul 249 - Alte temple din Hanoh și din împrejurimi. Scutirea populației hanoheene de impozite. Locuitorii de pe platoul montan caută o ieșire către ținuturile de la șes. Vestigiile activității lui Gurat din Tibet. Noe trimite un nou mesageri la cei zece prinți.
Capitolul 250 - Mesajul trimisului lui Noe adresat muntenilor. Anunțul judecății. Domnul îi poruncește lui Noe să își construiască o arcă. Răgazul de 20 de ani.
Capitolul 251 - Stupefacția celor zece prinți. Mesagerul le oferă o alternativă. Concluzia nedemnă a consiliului convocat de prinți.
Capitolul 252 - Mesagerul lui Noe în fața șefului suprem al marilor preoți din Hanoh. Domnia rațiunii.
Capitolul 253 - Mesagerul lui Noe în fața regelui Gurat. Regele reușește să-l seducă să rămână în Hanoh. Dorința mesagerului de a-și vedea sora.
Capitolul 254 - Planul viclean al criminalului angajat să o captureze pe sora lui Waltar. Agla își caută fratele.
Capitolul 255 - Gurat o cere în căsătorie pe Agla. Aceasta sondează iubirea fratelui ei. Waltar este înșelat.
Capitolul 256 - Gurat și Waltar în grădina templului iubirii. Cele șapte zeițe ale frumuseții devin soțiile lui Waltar.
Capitolul 257 - Despotismul Aglei în calitatea ei de regină a Hanohului. Răzbunarea ei împotriva lui Waltar, care fuge, dar este ucis.
Capitolul 258 - Recompensa zbirilor. Asasinarea soțiilor lui Waltar. Regelui i se face frică.
Capitolul 259 - Cele 21 de femei înjunghiate sunt expuse în templul iubirii. Șocul gărzii șefului marilor preoți în fața cruzimii reginei.
Capitolul 260 - Îmbălsămarea corpurilor, care sunt expuse în sicrie de sticlă. Proiectul reginei de a le asasina pe toate zeițele din templu, care reușesc să fugă.
Capitolul 261 - Furia reginei Liniștirea ei de către șiretul Drohuit.
Capitolul 262 - Căpitanul Drohuit este primit de rege. Vicleanul sfat al lui Drohuit este acceptat de Gurat și de Agla.
Capitolul 263 - Intrigile infernale continuă. Drohuit este primit de Fungar-Hellan. Generalul este prins în capcană.
Capitolul 264 - Primirea călduroasă pe care i-o face regele generalului Gurat. Fungar Hellan și Drohuit sunt primiți de regină. Declarația de iubire a Aglei adresată generalului este încununată de succes.
Capitolul 265 - Gurat și Drohuit intră în jocul murdar al Aglei Discursul ipocrit al reginei.
Capitolul 266 - Discursul magistral, dar mincinos, al Aglei, pentru a-și justifica acțiunile pline de cruzime.
Capitolul 267 - Fungar-Hellan îl chestionează pe Drohuit. Răspunsul avizat al căpitanului.
Capitolul 268 - Fungar-Hellan în grădina templului zeițelor. Afirmațiile Aglei și ale lui Drohuit sunt testate. Generalul o suspectează pe Agla. Frumusețea Aglei are câștig de cauză.
Capitolul 269 - Drohuit și Gurat le povestesc concubinelor lor ce s-a întâmplat. Fuga ratată. Reconcilierea.
Capitolul 270 - Discursul ipocrit al lui Drohuit. Satanica Agla cade în capcana întinsă de acesta. Recompensa generalului și a lui Drohuit sunt cele două surori ale Aglei.
Capitolul 271 - Întâlnirea caravanei trimisă de Agla cu păstorii lui Mahal, tatăl reginei.
Capitolul 272 - Ritualul devoțional matinal al păstorilor. Cuvintele Celui Preaînalt care le sunt adresate. Caravana se întâlnește cu Mahal și cu fiicele sale.
Capitolul 273 - Mahal și caravana care îl însoțește ajung la templul iubirii. Marea recepție de la palatul regal.
Capitolul 274 - Hainele indestructibile ale lui Mahal. Încăpățânarea sa de a nu renunța la ele.
Capitolul 275 - Mahal și familia lui la masa regală. Mahal întreabă unde este Waltar. Răspunsul evaziv al Aglei. Mahal se îmbracă cu hainele regale.
Capitolul 276 - Fungar-Hellan le cere de soții pe ambele surori. Generalul face un schimb cu Drohuit, care devine rege și o obține pe Agla drept soție.
Capitolul 277 - Mahal solicită să fie informat. Răspunsul Aglei. Mahal este pus la curent cu situația infernală din Hanoh.
Capitolul 278 - Kisarell este numit șef al gărzilor pieței palatului. Profeția lui Mahal. Supărarea lui Mahal cauzată de moartea lui Waltar.
Capitolul 279 - Mahal îi adresează generalului un discurs cu consecințe grele. Argumentele celui din urmă sunt sinonime cu criteriile acestei lumi.
Capitolul 280 - Înțeleptul răspuns al lui Mahal și criticarea politicii folosite în regatul Hanoh.
Capitolul 281 - Mahal îl conduce pe Fungar-Hellan în grădina templului iubirii.
Capitolul 282 - Fungar-Hellan în templul iubirii, ghidat de Mahal. Sinistra descoperire a abisului disimulat.
Capitolul 283 - Mahal și Fungar-Hellan în pavilionul plăcerilor din grădina templului Perna și acele otrăvite.
Capitolul 284 - O nouă descoperire: arma secretă a lui Drohuit.
Capitolul 285 - Conspirația secretă a celor 70.000 de mari burghezi.
Capitolul 286 - Grupul se îndreaptă către castelul preoților și intră în apartamentul generalului.
Capitolul 287 - Confesiunea servitorilor. Fântâna, alimentele și ustensilele casnice otrăvite.
Capitolul 288 - Revelațiile bucătarilor, pe care Mahal îi învață ce să facă. Recrutarea forțată a invitaților la banchet.
Capitolul 289 - Impertinenta întrebare adresată de Agla generalului și răspunsul cât se poate de clar al acestuia. Subterfugiile deșarte ale Aglei. Agla și Drohuit sunt încarcerați.
Capitolul 290 - Marii preoți sunt grațiați. Teribila judecată a preoților de rang inferior.
Capitolul 291 - Mahal poruncește evacuarea și incinerarea palatului.
Capitolul 292 - Opiniile populare sunt împărțite în ceea ce privește incendiul. Discursul generalului reușește să calmeze revolta pe punctul de a se naște.
Capitolul 293 - Fungar-Hellan o tachinează pe Agla, încă închisă în cușca ei.
Capitolul 294 - Comorile rămase după incendiu sunt adunate. Este hotărâtă reconstruirea palatului. Avertismentul misterios primit din cer.
Capitolul 295 - Mahal găsește explicația vocii miraculoase. Mânia și acuzațiile lui Fungar-Hellan la adresa lui Dumnezeu. Mahal nu știe ce să-i răspundă.
Capitolul 296 - Rugăciunea lui Mahal este îndeplinită. Discursul său ferm adresat generalului și anunțul iminentei judecăți. Spaima lui Fungar-Hellan.
Capitolul 297 - Puternicul apel al lui Dumnezeu la penitență din sala tronului. Binecuvântarea adevăratei căințe. Ororile din ținuturile de la șes. Ordinul divin adresat generalului de a distruge toate templele falșilor zei.
Capitolul 298 - Mobilizarea armatei. Garat îi cere lui Fungar-Hellan niște funcționari. Noi dispoziții referitoare la cei doi prizonieri.
Capitolul 299 - Confesiunea smerită a Aglei, care imploră să fie eliberată sau ucisă. Alegerea între pumnal și cușcă. Agla este grațiată.
Capitolul 300 - Generalul ia măsurile necesare în ceea ce îl privește pe Drohuit. Excelentul discurs adresat de Agla tatălui ei.

vezi partea a 2a a Cuprinsului
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuprins - partea 2a
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:50 View PostDownload Post

Casa (Gospodăria) Domnului
Volumul 3
Carte primită prin Cuvântul Interior și transcrisă de Jacob Lorber

Cuprins
- partea 2a -


Capitolul 301 - Discursul ipocrit al lui Drohuit și răspunsul lui Fungar-Hellan. Agla cere haine de doliu.
Capitolul 302 - Mahal își întreabă fiica care din păcatele sale i se pare cel mai mare. Răspunsul corect al Aglei, căința și lamentările sale. Mahal îi mulțumește lui Dumnezeu. Agla este strânsă la piept de tatăl ei.
Capitolul 303 - Discursul lui Fungar-Hellan referitor la nebunia strălucirii exterioare a lucrurilor, înțelepciunea simplității. Mahal îl laudă pe general.
Capitolul 304 - Generalul le poruncește soldaților săi să atace templul zeului cuprului și pe slujitorii săi.
Capitolul 305 - Avangarda generalului în fața templului. Respingerea ultimatului. Spectacolul demonstrativ al preoților și capacitatea lor de a manipula focul.
Capitolul 306 - Fungar-Hellan este refuzat de gardienii templului. Distrugerea zidului de apărare cu ajutorul explozivilor. Masacrarea celor 5000 de slujitori ai templului.
Capitolul 307 - Generalul și Mahal dau instrucțiuni delegației minerilor din minele de cupru. Propunerea lor ca oamenii să se întoarcă cu fețele către Dumnezeu este respinsă.
Capitolul 308 - Atacarea templului boilor și distrugerea lui.
Capitolul 309 - Conversația dintre general și prizonieri, care sunt eliberați.
Capitolul 310 - Dispariția celor eliberați într-o deschizătura misterioasa aflată în peretele stâncos.
Capitolul 311 - Generalul cere deschiderea peretelui stâncos. Mahal și foștii preoți discuta despre grota.
Capitolul 312 - Explorarea misterioasei grote. Descoperirea deschizăturii secrete.
Capitolul 313 - Penitenții sunt demascați. Sfatul lui Mahal, adresat mâniosului Fungar Hellan, care dispune aruncarea în aer a grotei. Mărturisirea penitenților, care sunt grațiați.
Capitolul 314 - Plecarea armatei în direcția templului soarelui și dărâmarea acestuia. Distrugerea templului focului și a templului consacrat vânturilor.
Capitolul 315 - Armata mărșăluiește împotriva templului apelor.
Capitolul 316 - Informația lui Mahal referitoare la templul dispărut. Viclenia preoților, care sunt nevoiți să se prezinte în fața generalului.
Capitolul 317 - Frumoasa Agla le predică preoților consacrați zeității apelor.
Capitolul 318 - Mahal îi dă anumite explicații generalului, învățătura ratată a preoților ca imagine simbolică a eșecului iubirii divine în raport cu oamenii.
Capitolul 319 - Critica sinceră a generalului la adresa lui Mahal. Tristețea lui Mahal, care prevestește invazia locuitorilor din munți.
Capitolul 320 - Tabăra generalului este instalată la poalele lanțului de munți. Amenințările lui Fungar-Hellan, care se îndoiește de Mahal. Teribila zguduitură a muntelui minat. Sfatul lui Mahal, de a încheia pacea.
Capitolul 321 - Generalul îi poruncește armatei sale să intre într-un dispozitiv defensiv. Delegația muntenilor în fața lui Fungar-Hellan, care o masacrează cu propriile sale mâini. Mahal trece în tabăra opusă. Cumplita bătălie. Exterminarea aproape completă a cinci milioane de soldați.
Capitolul 322 - Fuga lui Fungar-Hellan și relatarea marii bătălii în fața regelui Gurat. Generalul pune pe picioare o nouă armată, alcătuită din patru milioane de soldați.
Capitolul 323 - Adunarea unei noi armate de două milioane de soldați pe platoul muntos. Avertismentul încununat de succes al lui Mahal.
Capitolul 324 - Tristețea lui Gurat din cauza plecării lui Mahal și presentimentele sale pe care i le comunică lui Fungar-Hellan. Răspunsul corect al generalului. Construirea turnurilor de atac.
Capitolul 325 - Delegația de pace în fața celor zece prinți și a lui Mahal.
Capitolul 326 - Mahal le adresează solilor și celor zece prinți un discurs plin de înțelepciune și cât se poate de grav.
Capitolul 327 - Gurat și Fungar-Hellan se simt prinși în capcană. Trimiterea unei a doua delegații și eșecul acesteia.
Capitolul 328 - Eșecul celei de-a doua delegații îi înfurie pe Gurat și pe Fungar-Hellan. Planul lor de răzbunare prevede minarea tuturor munților din jurul platoului montan și aruncarea lor în aer.
Capitolul 329 - Locuitorii de pe platoul montan deliberează, dar nu ajung la nici un acord. Neîncrederea lor față de Mahal. Profeția acestuia. Scepticismul prinților.
Capitolul 330 - Mahal își sfătuiește copiii să se bazeze numai pe Dumnezeu. Corupția locuitorilor de la șes. Mahal și familia sa părăsesc platoul muntos.
Capitolul 331 - Mahal în fața lui Noe. Relatarea sa referitoare la starea de lucruri în rândul popoarelor de la șes. Tristețea celor doi frați.
Capitolul 332 - Mahal se informează în legătură cu arca. Noe îi povestește istoria acesteia. Decadența oamenilor și imensa răbdare a Domnului.
Capitolul 333 - Noe îi expune lui Mahal planul construirii arcei. Mahal se întristează auzind că planul lui Dumnezeu nu îl includea și pe el.
Capitolul 334 - Noe își pune fratele în gardă. Orbirea lui Mahal și cearta lui cu Domnul.
Capitolul 335 - Mahal și copiii lui pe culmea muntelui Kisarell își chestionează părintele. Mahal îi face reproșuri lui Dumnezeu.
Capitolul 336 - Noe îi deschide ochii fratelui său. Suficiența auto-justificatoare reprezintă primul pas către orgoliu.
Capitolul 337 - Domnul îi vorbește lui Mahal. Întrebările provocatoare ale patriarhului. Despre natura căinței lui Dumnezeu. Cauzele naturale ale potopului.
Capitolul 338 - Domnul îl invită pe Mahal să își asume o poziție, întrebările lipsite de noimă ale patriarhului. Mahal dorește să cunoască originea lui Satan și a răutății sale. Răspunsul clar al Tatălui preasfânt.
Capitolul 339 - Domnul continuă să se adreseze lui Mahal cu toată iubirea. Reproșurile lui Mahal referitoare la comportamentul său ireproșabil. Tristețea Tatălui. Apariția îngerilor și a lui Waltar. Domnul dispare.
Capitolul 340 - Mahal se întreține cu Waltar, discutând despre dispariția Domnului. Mahal își dă seama de greșeala pe care a făcut-o și se călește. Cuvintele de iertare ale Domnului ieșite din norul luminos.
Capitolul 341 - Discursul lui Waltar referitor la ultimele tentative ale lui Dumnezeu de a salva umanitatea de potop. Misiunea lui Mahal. Plecarea îngerilor către ținuturile de la șes.
Capitolul 342 - Activitatea celor 12.000 de îngeri în ținuturile de la șes. Waltar îi instruiește pe regele Gurat și pe Drohuit.
Capitolul 343 - Răspunsul lui Gurat. Incredulitatea acestuia. Ultimul avertisment al lui Waltar. Sfaturile îngerilor rămân zadarnice.
Capitolul 344 - Explicații referitoare la adunarea și întreținerea animalelor destinate să urce în arcă. Avertismentele extraordinare de dinainte de producerea marilor catastrofe.
Capitolul 345 - Cortegiul îngerilor conduce animalele pe străzile orașului Hanoh. Ultimul avertisment adresat hanoheenilor și regelui lor. Întoarcerea mesagerilor celești în munții sacri.
Capitolul 346 - Sosirea mesagerilor și a turmei de animale în fața lui Noe. Instrucțiunile îngerilor referitoare la maniera în care trebuie găzduite animalele. Termenul final acordat oamenilor care vor căuta protecție.
Capitolul 347 - Mahal murmură și se revoltă împotriva îngerilor și a lui Dumnezeu. Agla îl consolează și este răpită subit de îngerul Waltar.
Capitolul 348 - Cuvintele de avertizare adresate de Noe lui Mahal. Construirea unei mici arce pentru fratele său și pentru familia lui.
Capitolul 349 - Noe îi dă micuța arcă lui Mahal. Revendicarea încăpățânată a fratelui său în fața Domnului. Răpirea celor trei copii ai lui Mahal de focul maniei lui Dumnezeu.
Capitolul 350 - Fuga lui Mahal și monologul lui. Cuvintele de grație ale Domnului. Începutul dezastrului. Mahal rătăcește pe câmpuri.
Capitolul 351 - Domnul îl consolează pe Noe. Profunda tristețe a patriarhului din cauza oamenilor. Ultimele tentative ale Domnului de a-i salva pe locuitorii de la șes.
Capitolul 352 - Noe și familia sa intră în arcă. Instrucțiunile Domnului, care închide El însuși poarta arcei, începerea catastrofei.
Capitolul 353 - Mahal în grota lui asistă uimit la teribilele evenimente. Monologul lui disperat. Sosirea celor trei fugari. Apariția Domnului.
Capitolul 354 - Mahal își recunoaște cu smerenie păcatele în fața Domnului. Potopul - creația directă a oamenilor. Domnul îl cheamă pe Satan. Gurat, Fungar-Hellan și Drohuit în infern. Domnul îl duce pe Mahal la arca lui Noe.
Capitolul 355 - Discursul salutar al Domnului adresat lui Mahal și vindecarea acestuia. Eliberarea lui Mahal, care devine un înger de lumină.
Capitolul 356 - Îngerul Mahal protejează arca. Urcarea apelor. Asia centrală, locul principal al potopului. Lacul Aral și Marea Caspică, vestigii ale potopului și morminte ale orașului Hanoh.
Capitolul 357 - Alte detalii referitoare la potop. Câteva explicații pentru mai buna înțelegere a acestui text.
Capitolul 358 - Alte indicații referitoare la potop.
Capitolul 359 - Durata și derularea potopului. Arca ajunge pe muntele Ararat. Deschiderea acoperișului arcei în prima zi a noului an. Noe părăsește arca.
Capitolul 360 - Ofranda și mulțumirile lui Noe. Binecuvântarea Domnului.
Capitolul 361 - Semnul vizibil al alianței. Ținutul Erevan. Noua, și totuși vechea poruncă a iubirii. Domnul sub forma lui Melchisedec. Canaanul și Salemul.
Capitolul 362 - Coliba lui Noe. Instrucțiuni pentru cultivarea câmpurilor și a viilor. Beția lui Noe datorată necunoașterii noii plante. Blestemarea lui Canaan și expulzarea lui Cham și a familiei sale.
Capitolul 363 - Cuvintele lui Noe referitoare la falsa căință a lui Cham. Discuția dintre cei trei fii ai lui Noe. Nobila răzbunare a lui Cham. Mesagerul Domnului venit din Salem.
Capitolul 364 - Încheiere. Scurtă istorie a familiei lui Noe până în epoca lui Avraam. Sfaturi legate de scopul principal al acestei lucrări.
Anexă - Forma pământului înainte de potop (text primit de Jakob Lorber la data de 30 martie 1864).
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 37 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 35, 36, 37
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !