Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:35
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 10.3.2018, 01:38 View PostDownload Post

Casa (Gospodăria) Domnului
Volumul 3
Carte primită prin Cuvântul Interior și transcrisă de Jacob Lorber

Cuprins
- Partea 1a -

Capitolul 1 - Purista, consiliera Domnului, dorește ca rugăciunile oamenilor să îi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea și grația Tatălui față de copiii Săi.
Capitolul 2 - Domnul intră în coliba Puristei, întrebările celor curioși. Discursul de o înaltă spiritualitate al lui Enoh adresat incredulilor și celor cu spiritul excesiv de critic.
Capitolul 3 - Bărbații sunt deconcertați. Curioșii bârfesc. Sora Aorei este singura care înțelege corect ce se întâmplă.
Capitolul 4 - Mâhnită, Mira discută cu Enoh.
Capitolul 5 - Mira intră în colibă, dar este supusă unui test. Purificarea Mirei și acceptarea ei de către Domnul.
Capitolul 6 - Mira moare, din cauza iubirii sale excesive. Domnul îi dă din nou viață. Iubirea Mirei generează o furtună de foc. Dispariția subită a Domnului. Reapariția Lui și pregătirea pentru festin.
Capitolul 7 - Mira îi invită la masă pe patriarhi, dar într-o manieră nu tocmai curtenitoare. Domnul o invită să fie mai smerită. Noua invitație a Mirei este încununată de succes.
Capitolul 8 - Festinul din coliba Puristei. Discursul Domnului referitor la alianța Sa cu copiii de pe pământ și la comuniunea dintre cer și pământ.
Capitolul 9 - Apariția spiritelor lui Abel, Sehel și Zuriel. Seth conversează cu Sehel, iar Adam cu Abel.
Capitolul 10 - Întrebările Ghemelei referitoare la viața terestră și la cea din lumea de dincolo. Răspunsul spiritului lui Zuriel.
Capitolul 11 - Mulțumirile pline de recunoștință ale Ghemelei. O profeție referitoare la Ghemela și la Pura, precum și la Maria. Pura dispare din privirile celor întrupați.
Capitolul 12 - Adam îi cere cu naivitate Domnului să își retragă cuvintele critice la adresa lor, inclusiv amenințarea cu judecata. Memorabilul răspuns al Domnului.
Capitolul 13 - Adam îi cere iertare Domnului. Discursul extrem de semnificativ al Domnului referitor la ființa umană.
Capitolul 14 - Uranion îl întreabă pe Domnul dacă oamenii îl pot ofensa pe El. Răspunsul afirmativ al Domnului.
Capitolul 15 - Domnul îl cheamă pe Satan în prezența lui Kisehel, a lui Enoh și a lui Lameh. Impertinentele propuneri ale Dragonului și predicția sa referitoare la crucificarea Domnului.
Capitolul 16 - Domnul potolește dorința de răzbunare a lui Kisehel. Satan refuză să răspundă la întrebările Domnului. Pedepsirea și umilirea Dragonului furios de către Kisehel.
Capitolul 17 - Satan își recunoaște minciunile și își mărturisește răutatea.
Capitolul 18 - Așa-zisa pedeapsă eternă a Satanei reprezintă o nouă minciună. Frumusețea în forma ei primordială. Moartea Domnului pe cruce și răgazul acordat Satanei, de dragul libertății ei.
Capitolul 19 - Neliniștea lui Kisehel legată de imensa putere a Satanei. Cuvintele reconfortante ale Domnului. Puterea Satanei este limitată.
Capitolul 20 - Satana îi cere Domnului să îi dăruiască din nou o inimă, ca să îl poată iubi pe Dumnezeu.
Capitolul 21 - Răspunsul Domnului. Acesta explică eforturile pe care le face pentru a o converti pe Satana.
Capitolul 22 - Acuzațiile egoiste și impertinente ale Satanei. Tristețea Domnului în fața încăpățânării și neascultării sale.
Capitolul 23 - Dorința Satanei de a fi transformată în bărbat este îndeplinită. Satana se dovedește însă incorigibilă. Femeia plină de puritate, care seamănă cu soarele. Satana dispare.
Capitolul 24 - O analogie a naturii interioare a Satanei, a lui Adam, a Evei și a lui Cam. Fragmentarea și slăbirea Satanei.
Capitolul 25 - Lameh întreabă cum este posibil ca Satana, deși a fost creată de Dumnezeu, să fie atât de rea. Domnul îi răspunde printr-o parabolă.
Capitolul 26 - Kisehel își face o imagine deformată referitoare la cuplul alcătuit din Satana și Dumnezeu. Explicațiile Domnului îi clarifică nelămuririle.
Capitolul 27 - Limitarea cunoștințelor umane dorită de Dumnezeu. Explicațiile Domnului referitoare la aspectul masculin și la cel feminin la nivelul Divinității și la nivelul omului. Crearea lui Lucifer.
Capitolul 28 - Iubirea pură și actele născute din iubire reprezintă cea mai nobilă dintre toate poruncile. Pericolele orașelor și ale femeilor din ținuturile de jos.
Capitolul 29 - Întrebarea lui Muthael referitoare la spiritul de contradicție specific femeilor. Răspunsul Domnului cu privire la natura bărbatului și la cea a femeii.
Capitolul 30 - Părinții patriarhi sunt deconcertați de răspunsul Domnului. Noile declarații ale Domnului referitoare la ființa polarizată a bărbatului și a femeii.
Capitolul 31 - Kenan cere lămuriri în legătură cu viziunea sa. Sfatul înțelept al Domnului. Dispariția Sa subită.
Capitolul 32 - Șireata strategie a lui Satan de a-i seduce pe bărbați cu ajutorul frumuseții femeilor. Vocea de sus. Trimișii lui Horadal la Adam și la Enoh.
Capitolul 33 - Cuvintele lui Enoh adresate lui Hored, Lameh, Naamei, Adei și Zillei, lui Jubal și Jabal Plecarea către Hanoch sub conducerea lui Enoh.
Capitolul 34 - Sosirea lui Enoh și a tovarășilor săi în vecinătatea orașului. Lameh admiră realizările locuitorilor din Hanoh. Sfatul înțelept al lui Enoh.
Capitolul 35 - Întâlnirea lui Enoh cu regele Lameh. Pericolul venerării unei ființe umane.
Capitolul 36 - Lameh aleargă către familia sa, însoțit de Enoh. Tripla semnificație a comportamentului lui Enoh. O profeție autentică referitoare la eliberarea oamenilor.
Capitolul 37 - Revărsarea de bucurie și recunoștința exuberantă a regelui Lameh. Enoh îl avertizează să nu facă promisiuni pripite.
Capitolul 38 - Bucuria revederii dintre regele Lameh și familia sa. Marea recunoștință a lui Lameh față de Domnul. Enoh și patriarhul Lameh (cel de pe înălțimile sacre) discută despre sacrificiul exemplar făcut de Lameh și de familia sa.
Capitolul 39 - Sosirea la Hanoh. Venerarea locurilor sacre este admisă provizoriu. Recepția la palat.
Capitolul 40 - Primirea oaspeților la curtea regală. Pregătirea pentru festin. Lameh poruncește ca toate armele să fie transformate în ustensile utile. Iubirea - arma primordială și sacră a Domnului.
Capitolul 41 - Conversația dintre Enoh și fiul său pe tema ordinii juste și a dezastruoasei ierarhii umane.
Capitolul 42 - O a doua masă este aranjată în sala tronului. Marele festin al bucuriei. Discursul necunoscutului așezat la a doua masă.
Capitolul 43 - Uimirea regelui Lameh la ascultarea discursului oaspetelui necunoscut. Cele două tipuri de hrană ale ființei umane și dubla natură a acesteia.
Capitolul 44 - Sațietatea corpului, a sufletului și a spiritului. Plictiseala este foamea sufletului, iar aviditatea de a se instrui cea a spiritului.
Capitolul 45 - Întrebările spiritelor critice, incapabile de înțelegere. Răspunsul înțelept al Oratorului referitor la Cuvântul viu.
Capitolul 46 - Discursul înțeleptului Orator pe tema limbajului interior al spiritului, prin comparație cu limbajul exterior al buzelor.
Capitolul 47 - Credința forțată. Credința devenită liberă și vie prin intermediul iubirii față de Dumnezeu.
Capitolul 48 - Umilirea spiritului critic, căruia îi lipsește sinceritatea și care nu iubește decât spectacolul lumii exterioare. Tendința omului de a minți cu ajutorul cuvintelor sale.
Capitolul 49 - Dialogul dintre regele Lameh și Enoh pe tema înțeleptului Orator și a inaugurării templului. Conformitatea interioară a templului. Regele Lameh îl invită pe Orator la ceremonia de inaugurare.
Capitolul 50 - Discursul înțeleptului pe tema semnificației consacrării templului. Toți cei prezenți sunt invitați să ia parte la eveniment.
Capitolul 51 - Enoh și regele Lameh discută despre adevăr. Supunerea unei inimi armonioase. Poporul se îndreaptă către templu.
Capitolul 52 - Îmbulzeala de pe munte. Tulburarea lui Lameh, văzând ca soarele se apropie de asfințit Discursul înțeleptului referitor la adevărata consacrare a templului.
Capitolul 53 - Consacrarea vie a templului prin iubirea arzătoare a regelui Lameh față de frații și de surorile sale. Deasupra templului apare o inimă luminoasă.
Capitolul 54 - Confesiunea smerită a regelui Lameh și reținerea sa înainte de a intra în templu. Discursul înțeleptului pe tema cuvântului Domnului și al spiritului divin din interiorul omului. Intrarea în templul consacrat.
Capitolul 55 - Semnificația simbolică a semnelor care au apărut în timpul ceremoniei de consacrare. Sărăcia este pe placul lui Dumnezeu. Puternicul presentiment al lui Lameh.
Capitolul 56 - Interpretarea inexactă a lui Lameh referitoare la inima situată deasupra templului. Rectificarea Domnului. Cum și unde trebuie căutat Dumnezeu.
Capitolul 57 - Lameh își recunoaște nebunia și îl descoperă pe Domnul în persoana Oratorului. Discursul Domnului pe tema naturii spiritului divin din interiorul ființei umane.
Capitolul 58 - Motivul pentru care Domnul se manifestă atât de rar în fața oamenilor. Tentativa nereușită a lui Lameh de a ridica de la sol oamenii prăbușiți în fața apariției miraculoase. Descoperirea că este singur îi provoacă o mare tristețe.
Capitolul 59 - Observațiile lui Lameh făcute în zorii zilei, în solitudinea sa. Tristețea sa și pierderea încrederii în Dumnezeu.
Capitolul 60 - Teribila viziune a regelui Lameh și sfârșitul coșmarului său. Lameh cel venit din înălțimile sacre îi revelează semnificația acestuia.
Capitolul 61 - Cei doi Lameh sunt întâmpinați cu iubire de Domnul. Explicarea evenimentelor trăite de Lameh în vis. Ordinea și ierarhia Tatălui ceresc.
Capitolul 62 - Ordinea construcției interioare a pământului în funcție de polaritate și ordinea corpurilor organice: simboluri ale ordinii create de Domnul.
Capitolul 63 - Despre poligamie. Ordinea matrimonială și cea a procreației.
Capitolul 64 - Dorința bărbatului de a poseda cât mai multe femei frumoase. Sentimentele bărbatului nu ajung la maturitate decât prin iubirea acestuia față de Domnul.
Capitolul 65 - Parabola picăturii de vin. Procesul dezvoltării sufletului.
Capitolul 66 - Uimirea lui Lameh în fața înțelepciunii Domnului. Grația este asociată întotdeauna cu umilirea înțelepciunii umane.
Capitolul 67 - Originea și natura răului.
Capitolul 68 - Lameh rămâne fără glas în fața sfințeniei lui Dumnezeu. Limitele atotputerii divine. Puntea creată deasupra prăpăstiei ce îl separă pe Dumnezeu de om.
Capitolul 69 - Viața creaturii ca parte integrantă din Viața lui Dumnezeu. Ființa umană - un gând divin fixat Misterul libertății umane.
Capitolul 70 - Lameh se simte stânjenit în fața acestei întrebări care i se pare insolubilă. Mărturisirea nebuniei sale. Adevărata înțelepciune este umilința.
Capitolul 71 - Viziunea spirituală a lui Lameh referitoare la crearea gândurilor în interiorul ființei umane și la raporturile acestora cu originea divină a omului.
Capitolul 72 - Predispoziția corpului de a simți durerea. Durerea - o binefăcătoare și o protectoare a vieții. Cum poate trăi omul fără durere.
Capitolul 73 - Zuriel îi demonstrează lui Lameh că și spiritele cele mai pure sunt capabile să resimtă durerea.
Capitolul 74 - Despre natura vieții. Cauzele predispoziției pentru durere și ale celei pentru fericire.
Capitolul 75 - Discursul lui Enoh referitor la viața spiritului și la lupta inevitabilă a acestuia cu forțele supuse dualității.
Capitolul 76 - Cele trei aspecte ce caracterizează condiția vieții sunt: domeniul natural, cel spiritual și cel divin. Raporturile acestora cu ființa umană. Misterul suprem este insondabil.
Capitolul 77 - Hirotonisirea regelui Lameh ca mare preot al templului de pe munte. Promisiunea reconfortantă a Domnului cu privire la prezența Lui constantă.
Capitolul 78 - Discursul lui Lameh adresat oamenilor din jurul templului. Aparițiile vizibile ale lui Dumnezeu.
Capitolul 79 - Enoh și cei doi Lameh sunt numiți ghizi principali ai poporului.
Capitolul 80 - Transfigurarea Domnului în fața poporului, care se închină cu teamă și cu venerație în fața Lui. Cuvintele eterne adresate de Domnul poporului care L-a recunoscut. Domnul dispare.
Capitolul 81 - Monumentul celor șapte pietre albe din interiorul templului. Originea mitului pietrei filozofale, întoarcerea în oraș.
Capitolul 82 - Trimiterea mesagerilor. Ordinea exemplară și divină a statului și orașului Hanoh. Enoh și Lameh se întorc pe înălțimile sacre.
Capitolul 83 - Marea de flăcări din peștera aflată pe drumul către înălțimile sacre.
Capitolul 84 - Enoh distruge peștera Dragonului și își liniștește tovarășii de drum.
Capitolul 85 - Apariția lui Satan în forma lui teribilă. Enoh îl somează să își arate adevăratele intenții.
Capitolul 86 - Vicleanul Satan interpretează pe dos, cu bună știință, profețiile Domnului.
Capitolul 87 - Răspunsul plin de forță al lui Enoh și înlănțuirea lui Satan în centrul pământului.
Capitolul 88 - Lameh întreabă cum poate fi ținut un spirit prizonier în materie.
Capitolul 89 - Călătorii ajung pe înălțimile sacre și sunt întâmpinați de Adam.
Capitolul 90 - Luarea mesei în coliba lui Adam. Discursul plin de smerenie și de venerație al regelui Lameh. Răspunsul corect al lui Adam.
Capitolul 91 - Relatarea lui Adam referitoare la cererea în căsătorie a Puristei de către Muthael. Răspunsul corect al lui Enoh.
Capitolul 92 - Urcușul pe culme. Văzând splendoarea acestui pământ, regele Lameh îl preamărește pe Domnul.
Capitolul 93 - Întoarcerea acasă. Cina binecuvântată din coliba lui Adam. Adam și Enoh discută despre sărbătoarea Sabatului.
Capitolul 94 - Vizita la grota lui Adam. Uimirea lui Lameh, care preamărește iubirea Domnului.
Capitolul 95 - Enoh vorbește cu înțelepciune despre iubirea trupească și despre iubirea lumii.
Capitolul 96 - Mica procesiune ajunge la coliba Puristei. Lameh se minunează de frumusețea gazdei sale.
Capitolul 97 - În coliba Domnului. Purista se plânge de avansurile amoroase ale lui Muthael. Răspunsul înțelept al lui Enoh.
Capitolul 98 - Enoh îl vindecă pe Muthael de depresia lui amoroasă.
Capitolul 99 - Uimirea lui Adam în fața transformării lui Muthael. Sfiala Puristei. Discursul lui Muthael. Purista se călește și își cere iertare.
Capitolul 100 - Discursul plin de înțelepciune și de virilitate adresat de Muthael Puristei.
Capitolul 101 - Disprețul lui Muthael față de oaspeții veniți de la șes și întrebarea sa dură adresată regelui Lameh. Răspunsul lui Lameh.
Capitolul 102 - Rușinat, Muthael vrea să se retragă. Enoh îl împiedică. Discursul lui Enoh referitor la natura femeilor.
Capitolul 103 - Muthael conversează cu Lameh. Cuvintele pline de înțelepciune ale acestuia din urmă. Despre adevărata natură a ofensei împăcat cu Lameh, Muthael îi cere sfatul.
Capitolul 104 - Refuzul lui Lameh, care îl sfătuiește pe Muthael să se adreseze direct Domnului. Diferența dintre cuvântul divin și cel uman.
Capitolul 105 - Monologul și așteptarea lui Muthael. Adam își face griji. Enoh îl liniștește.
Capitolul 106 - Uranion găzduiește micul grup. Purista este chemată să urce pe o culme, acolo unde se afla Muthael. Curiozitatea lui Adam și teama salutară.
Capitolul 107 - Discursul lui Enoh referitor la cele două tipuri de realități. Semnificația viziunii lui Adam.
Capitolul 108 - Cântecul lui Kenan referitor la natura vieții. Critica dură a lui Adam. Cuvintele împăciuitoare ale lui Enoh.
Capitolul 109 - Plângerea lui Adam, care se simte ofensat, și intenția sa lipsită de măsură de a se retrage din mijlocul tovarășilor săi.
Capitolul 110 - Discursul împăciuitor al lui Lameh despre forța obișnuinței și despre binecuvântarea șocurilor spirituale. Scopul slăbiciunilor noastre.
Capitolul 111 - Trista profeție a lui Enoh și acuzația sa, deopotrivă blândă și serioasă, adresată lui Adam. Tentativa lui Adam de a se dezvinovăți eșuează.
Capitolul 112 - Odihna nocturnă a lui Adam și a Evei este tulburată. Eva pune stavilă curiozității arzătoare a lui Adam.
Capitolul 113 - Adam și Eva se ridică din pat. Muthael și soția lui Purista sunt însoțiți de oaspeții celești. Cuvintele pline de profunzime ale Domnului adresate lui Adam.
Capitolul 114 - Discursul de adio al Domnului. Regele Lameh se întoarce la Hanoh. Adevărata epocă de aur.
Capitolul 115 - Prima Biserică și decăderea umanității. Discursul de adio al lui Adam. Testamentul și moartea acestuia.
Capitolul 116 - Durerea provocată de moartea lui Adam. Eva se bucură de un respect din ce în ce mai mare din partea copiilor ei. Moartea Evei.
Capitolul 117 - Ascetismul practicat de copiii din munții sacri. Moartea lui Seth și nașterea lui Noe. Enoh și Lameh discută despre moartea trupească. Tristețea lui Enoh, care este luat la cer de Domnul.
Capitolul 118 - Lameh din înălțimile sacre îl caută pe Enoh. Cuvintele Domnului adresate lui Lameh, care îl ajută pe acesta să înțeleagă. Discursul smintit și plin de amărăciune al lui Lameh.
Capitolul 119 - Copiii înălțimilor sacre refuză să mai procreeze. Avertismentul Domnului adresat lui Lameh, care îi răspunde prin reproșuri.
Capitolul 120 - Mustrarea gravă a Domnului adresată lui Lameh. Spiritul lui Enoh și cel al lui Adam depun mărturie asupra Vieții eterne.
Capitolul 121 - Contactul lui Lameh cu spiritele ajunse în lumea de dincolo continua. Lameh se întoarce la 180 de grade și se călește. Discursul plin de iubire al Tatălui referitor la pedeapsă. Lameh este numit înlocuitorul lui Enoh.
Capitolul 122 - Legământul lui Lameh de a restabili străvechea ordine divină. Avertizarea Domnului cu privire la prezența Șarpelui în trupul femeilor. Domnul și preafericiții dispar. Adunarea bătrânilor.
Capitolul 123 - Mesajul lui Lameh adresat popoarelor nu are succes decât pe jumătate. Mânia lui și cuvintele de consolare ale Domnului.
Capitolul 124 - Discursul Domnului referitor la natura celor credincioși și a celor necredincioși. Incorigibilitatea celor însetați de distracții.
Capitolul 125 - Dialogul dintre Lameh și Metuselah. Cine iubește mai mult lumea decât pe Dumnezeu nu este demn de Acesta.
Capitolul 126 - Decăderea morală și spirituală a copiilor de pe înălțimile sacre. Ultimele dorințe și moartea regelui Lameh. Tubal-Cain devine succesorul tatălui său.
Capitolul 127 - Apariția militarismului pe pământ. Stingerea liniei genealogice a lui Lameh odată cu moartea lui Tubal-Cain. Uraniel devine rege al Hanohului.
Capitolul 128 - Hanoheenii le idolatrizează pe cele două fiice extrem de frumoase ale defunctului Tubal-Cain. Uraniel este indecis. Refuzul Domnului. Uraniel se căsătorește cu cele două fiice.
Capitolul 129 - Începutul bigamiei în Hanoh. Crearea unui stabiliment destinat înfrumusețării femeilor. Apariția comerțului cu oameni și a distincțiilor între clase.
Capitolul 130 - Alte precizări cu privire la casele de înfrumusețare a femeilor. Începutul traficului cu femei.
Capitolul 131 - Purificarea munților sacri. Discursul lui Lameh adresat celor zece mii de femei care se pregăteau să coboare la șes. Tristețea lui Lameh și a lui Muthael. Cuvintele de consolare ale lui Noe.
Capitolul 132 - Sosirea celor zece mii de femei la șes. Politica comerțului cu ființe umane este încununată de succes.
Capitolul 133 - Consecințele încrucișării dintre femeile venite din munți și hanoheeni. Inventarea sticlei și a monedei bătute. Construirea unui zid de apărare în jurul orașului.
Capitolul 134 - Consiliul de război și stratagema puternicelor popoare învecinate cu Hanohul. Cucerirea celor zece provincii ale Hanohului. Hanoheenii se pregătesc de apărare.
Capitolul 135 - Apărarea hanoheenilor. Discursul viclean al liderului învingătorilor. Negocierile de pace ale regelui Uraniel. Instaurarea unei piețe a fructelor în afara Hanohului. Consiliul celor o mie.
Capitolul 136 - Constituția impusă regelui.
Capitolul 137 - Dominația noii aristocrații în Asia. Apariția coloniilor și a principatelor. Prinții regenți și preoții. Moartea regelui Uraniel.
Capitolul 138 - Educația primită de cei șapte copii ai lui Uraniel. Discursul Domnului adresat lui Uraniel. Hanohul și popoarele sale sunt oprimate de cei o mie de sfetnici. Cei doi fii ai regelui devin misionari. Moartea lui Uraniel.
Capitolul 139 - Părinții patriarhi țin sfat cu scopul de a salva ținuturile de la șes.
Capitolul 140 - Cei doi misionari se angajează ca zidari. Ei avansează treptat, ajungând la funcția de consilieri ai celor o mie.
Capitolul 141 - Discursul celor doi mesageri în fața consiliului reunit.
Capitolul 142 - Planul de salvare al mesagerilor și punerea lui în aplicare.
Capitolul 143 - Alte propuneri de reformă ale mesagerilor. Cererea lor de a redeschide templele și de a reinstaura cultul lui Dumnezeu. Cearta din consiliul celor o mie.
Capitolul 144 - Cei doi sfetnici înțelepți sunt consultați din nou. Proiectul de reformă adoptat de consiliu este orientat către lumea exterioară. Cei doi mesageri se întorc în munți.
Capitolul 145 - Întoarcerea mesagerilor. Ei povestesc ce li s-a întâmplat. Rugăciunea adresată de Lameh Domnului, care trimite zece mesageri către ținuturile de câmpie.
Capitolul 146 - Indicații referitoare la perioadele menționate în textele spirituale. Primirea mesagerilor la Hanoh.
Capitolul 147 - Impecabila organizare polițienească a statului Hanoh. Armata o ia la fugă în fața celor zece mesageri.
Capitolul 148 - Discuția dintre mesageri și hangiu. Cei zece se îndreaptă către palatul de aur. Al treilea miracol: incendierea zidurilor de apărare.
Capitolul 149 - Directivele Domnului înainte de intrarea mesagerilor în palat. Discursul celor zece adresat celor o mie de consilieri.
Capitolul 150 - Discursul unuia din cei o mie de consilieri adresat celor zece mesageri și răspunsul celor din urmă.
Capitolul 151 - Cei o mie de seniori se consultă în secret. Obiecția celor zece. Ultimatumul lor și plecarea din palat. Tulburarea seniorilor.
Capitolul 152 - Consiliul deliberează. Discursul avizat al unuia dintre consilieri și propunerea sa de emigrare. Discordia din sânul consiliului celor o mie.
Capitolul 153 - 650 de consilieri emigrează în Egiptul Superior.
Capitolul 154 - Consilierii care au rămas continuă să delibereze. Încă 250 dintre ei emigrează.
Capitolul 155 - Domnul le vorbește celor zece mesageri, care le adresează un ultimatum celor o sută de consilieri rămași. Aceștia se simt încolțiți.
Capitolul 156 - Excelentul discurs și spiritul de sacrificiu al unuia dintre consilierii rămași. Deschiderea templelor.
Capitolul 157 - Activitatea spirituală a curajosului consilier este încununată de succes.
Capitolul 158 - Norul de foc de deasupra cupolei templului. Demnul discurs al lui Ohlad. Cei zece i se adresează acestuia.
Capitolul 159 - Ohlad este testat prin proba focului.
Capitolul 160 - Unul dintre cei zece consilieri îl instruiește pe Ohlad.
Capitolul 161 - Umilința justă a lui Ohlad. Evanghelia smereniei perfecte.
Capitolul 162 - Cuvintele lui Ohlad. Fenomenele care însoțesc deschiderea templului.
Capitolul 163 - Domnul îl numește pe Ohlad rege. Apariția Domnului sub forma înfățișării lui Ohlad.
Capitolul 164 - Întrebarea corectă adresată de Ohlad Domnului. Răspunsul Tatălui prea sfânt.
Capitolul 165 - Ohlad este uns rege. Cei zece mesageri sunt numiți miniștrii săi.
Capitolul 166 - Furtuna de foc și cutremurul de pământ. Teama sacră a poporului. Domnul își face cunoscută identitatea în fața populației.
Capitolul 167 - Discursul adresat de Tatăl preasfânt copiilor Săi Iubirea și răbdarea Tată lui față de oameni Relațiile dintre popor și rege.
Capitolul 168 - Discursul Domnului adresat Iul Ohlad. Scopul templului exterior. Domnul dispare.
Capitolul 169 - Regele Ohlad se întâlnește cu consilierii din Hanoh. Discursul impertinent al unuia dintre aceștia și răspunsul ferm al Iul Ohlad.
Capitolul 170 - Replica purtătorului de cuvânt al consilierilor în ceea ce privește noile legi Legile Iul Ohlad sunt contestate. Înțeleptul răspuns al regelui Umilința - apogeul libertății umane.
Capitolul 171 - Răspunsul corect al purtătorului de cuvânt al consilierilor.
Capitolul 172 - Ohlad deliberează cu miniștrii săi Discursul încununat de succes al primului ministru adresat consilierilor.
Capitolul 173 - Diferența dintre legile moarte și cele divine. Discursul adresat de Ohlad consilierilor.
Capitolul 174 - Răspunsul purtătorului de cuvânt al consilierilor șl obiecțiile aduse de el, bazate pe rațiune.
Capitolul 175 - Stânjeneala Iul Ohlad și sfatul miniștrilor săi întreruperea dezbaterii.
Capitolul 176 - Cei 99 de consilieri își recunosc greșeala. Simplitatea Cuvântului Divin este piatra de care se împiedică eroul rațiunii. Recent convertitul Danel devine frate bun cu Ohlad.
Capitolul 177 - Danel își convinge tovarășii să rămână. Opoziția lui Midehal, regele fictiv. Umilirea și convertirea lui.
Capitolul 178 - Discursul fratern adresat de Ohlad lui Danei. Cei 110 oameni adunați ajung la o concluzie unanima.
Capitolul 179 - Cei 110 se duc la templu. Marea de foc și cuvintele de liniștire ale lui Ohlad.
Capitolul 180 - Ohlad în fața altarului, aproape de Domnul.
Capitolul 181 - Cererea absurdă a lui Ohlad. Un sfat important al Domnului: „Acolo unde mai mulți oameni se reunesc în numele Meu, Eu Mă aflu în mijlocul lor".
Capitolul 182 - Ohlad le transmite consilierilor voința Domnului. Danel se minunează de aparenta meschinărie a lui Dumnezeu.
Capitolul 183 - Femeile îl chestionează pe Danel. Minunatul răspuns al lui Danel referi tor la întrunirile mondene și la influența lor nefastă asupra ființelor umane.
Capitolul 184 - Ohlad îl laudă pe Danel pentru excelentul lui discurs și îl invită să îi mulțumească Domnului.
Capitolul 185 - Cuvintele adresate de Domnul lui Ohlad și Danel pe tema venerării juste a lui Dumnezeu. Ohlad și Danel sunt descendenții lui Kisehel. Domnul invită toate popoarele să se căiască.
Capitolul 186 - Binecuvântarea celor 98 de mesageri. Lamentările femeilor și cuvintele de consolare ale unuia din cei zece miniștri.
Capitolul 187 - Cei trei ani de misionariat ai mesagerilor divini. Marele arc de triumfal recunoștinței. Mustrările Domnului.
Capitolul 188 - Noul templu situat deasupra arcului de triumf. Începutul păgânismului. Divergențele de opinie născute din egoism.
Capitolul 189 - Menținerea ordinii în Hanoh până la moartea lui Ohlad și a miniștrilor săi. Fiul lui Ohlad devine rege și începe să cârtească împotriva Domnului.
Capitolul 190 - Kinkar, fiul lui Dronel, preia guvernarea regatului. Discursul de abdicare al lui Dronel, adresat Domnului. Răspunsul Domnului. Falsul legământ al lui Kinkar. Pericolele naturalismului.
Capitolul 191 - Regele Kinkar adună legile divine în doua cărți. Dronel își omagiază fiul pentru acest gest.
Capitolul 192 - Cartea legii a lui Kinkar este plasată pe altarul templului. Kinkar - „demnitarul lui Dumnezeu” pe pământ. Decadența spirituală a orașului Hanoh.
Capitolul 193 - Înțelepciunea învățată de Kinkar. Înflorirea invențiilor și artelor. Orbirea și cultura blestemată a hanohienilor.
Capitolul 194 - Bogăția uriașă acumulată de orașul Hanoh și consecințele ei. Moartea lui Kinkar. Fiul lui, Japell, îi succede la tron. Legile și politica noului rege.
Capitolul 195 - Școlile și teatrele publice din Hanoh. Sistemul de spionaj al lui Japell. Susținerea săracilor prin intermediul politicii. Iubirea și politica - doi poli perfect opuși.
Capitolul 196 - Politica de cucerire a lui Japell, a miniștrilor și a preoților acestuia. Victoria obținută prin viclenie a preoților. Noe și apropiații lui i-au rămas credincioși Domnului. Japell îi recompensează pe preoți. Instaurarea sistemului de caste.
Capitolul 197 - Politica de putere a preoților. Oprimarea sclavilor. Instaurarea Inchiziției. Hanohul - infernul umanității.
Capitolul 198 - Rezistența opusă de preoți în fața numirii noului rege. Moartea lui Japell. Natura politicii. Noul rege de fațadă.
Capitolul 199 - „Munca" noului rege. Tratamentul inuman aplicat străinilor sărmani veniți la Hanoh.
Capitolul 200 - Cercetarea raselor în Hanoh. Noe și caravana de tâlhari. Ajutorul Domnului și anunțarea marii judecăți.
Capitolul 201 - Întoarcerea la Hanoh a celor zece mesageri și vicleana lor relatare.
Capitolul 202 - Continuarea discuției dintre preoți și exploratori. În final, aceștia din urmă sunt ridicați la rangul de preoți.
Capitolul 203 - Cei zece se sfătuiesc în taină și decid să profite de situație în avantajul lor, prin înșelătorie.
Capitolul 204 - Cei zece exploratori în fața consiliului celor 5000 de preoți Ei sunt supuși probei focului.
Capitolul 205 - Dezbaterea cu preoții plini de viclenie. Subtilitate contra șiretenie.
Capitolul 206 - Rezistența exploratorilor în fața preoților.
Capitolul 207 - Exploratorii sunt suspectați de marii preoți. Răspunsul abil al celor zece.
Capitolul 208 - Marii preoți dau curs sfaturilor celor zece.
Capitolul 209 - Dificultățile preoților de a răscumpăra sclavii. Reușita planului viclenilor mesageri.
Capitolul 210 - Perplexitatea marilor preoți Sfatul celor zece exploratori.
Capitolul 211 - Convocarea proprietarilor de sclavi și exigențele lor exorbitante.
Capitolul 212 - Marii preoți îi chestionează pe cei zece exploratori. Contractul cu negustorii de sclavi.
Capitolul 213 - Livrarea sclavilor și întreținerea lor.
Capitolul 214 - Înarmarea, formarea și instruirea sclavilor.
Capitolul 215 - Vicleșugul folosit de cei zece șefi ai armatei pentru a se debarasa de spionii marilor preoți.
Capitolul 216 - Instructorii sunt concediați. Cearta dintre cei zece șefi de armată și marii preoți. Exodul imensei armate pe 200.000 de cămile și 800.000 de măgari.
Capitolul 217 - Camparea armatei la nord de Hanoh. Frumoasa vale ocupată de armată. Dezvăluirea adevăratului proiect al celor zece.
Capitolul 218 - Descoperirea aurului și creșterea bunăstării coloniei. Îndrăznețul plan al celor zece șefi de armată împotriva Hanohului.
Capitolul 219 - Trimișii lui Noe propovăduiesc penitența printre locuitorii ținuturilor înalte și printre hanoheeni Succesul și abilitatea lor.
Capitolul 220 - Deliberările lipsite de eficiență ale marilor preoți pe tema atacării locuitorilor din munți.
Capitolul 221 - Noua adunare a marelui consiliu al preoților de rang înalt și de rang inferior. Proiectele de răzbunare ale viclenilor preoți de rang inferior.
Capitolul 222 - Primul demers politic și diplomatic în scopul cuceririi celor din munți.
Capitolul 223 - Trimișii Hanohului sunt primiți în audiență de cei zece lideri din munți. Eșecul delegației și întoarcerea ei la Hanoh, fără liderul său.
Capitolul 224 - Relatarea celor 30 de mesageri în fața clerului din Hanoh.
Capitolul 225 - Decăderea provinciilor din Hanoh. Crearea unei armate alcătuite din cinci milioane de soldați. Trimiterea ei împotriva muntenilor și înfrângerea ei.
Capitolul 226 - Relatarea înfrângerii marilor preoți între aceștia apare o ruptură. Trădarea armatei trimise în provincii.
Capitolul 227 - Consiliul de război al șefilor de armată ai muntenilor își propune să atace Hanohul. Excelentul discurs al trimisului Domnului. Hanohul trimite o mie de spioni în munți.
Capitolul 228 - Noile deliberări și planuri de atac ale mai marilor din Hanoh. O nouă delegație este trimisă pe platou. Libera supunere a hanoheenilor în fața muntenilor.
Capitolul 229 - Locuitorii din vale țin sfat. Gurat este numit rege al Hanohului. Dependența Hanohului de munteni.
Capitolul 230 - Semnarea „Documentelor sacre”. Obiecția lui Gurat și refuzul sau. Raporturile politice și morale stabilite între Hanoh și ținutul de sus. Plecarea regelui Gurat către Hanoh.
Capitolul 231 - Gurat este primit la Hanoh. Legile bune date de ei. Partidul marilor preoți rebeli se potolește.
Capitolul 232 - Negocierea încununata de succes a preotului din clerul inferior cu regele Gurat.
Capitolul 233 - Amăgirea marilor preoți rebeli de către prietenul regelui.
Capitolul 234 - Relatarea noului consilier regal și satisfacția regelui Gurat, care îl numește șef al marilor preoți.
Capitolul 235 - Șeful suprem al marilor preoți se întoarce la colegii săi. Atacul ratat al rebelilor. Numirea tuturor preoților de rang inferior în funcția de mari preoți.
Capitolul 236 - Generalul-șef intră în castelul regelui de fațada. Supunerea sângeroasa a marelui cler. Regele de fațadă este detronat.
Capitolul 237 - Interogarea celor 30 de preoți aparținând înaltului cler de către general și grațierea lor.
Capitolul 238 - Negocierile dintre general și regele detronat, care pronunță un discurs cât se poate de stupid. Izgonirea forțată a regelui de fațadă. Predarea palatului său în mâinile regelui Gurat.
Capitolul 239 - Gurat inspectează noile reședințe ale preoților. Întâlnirea regelui cu preoții. Excelentul discurs de avertizare al foștilor mari preoți.
Capitolul 240 - Politica spirituală a șefului suprem al marilor preoți și discursul adresat de el în fața consiliului clerului.
Capitolul 241 - Separarea de ținutul muntos prin izolarea cărărilor. Construirea noilor temple păgâne.
Capitolul 242 - Descrierea noilor temple consacrate idolilor. Templul boilor.
Capitolul 243 - Templul soarelui.
Capitolul 244 - Templul consacrat vântului.
Capitolul 245 - Templul consacrat zeului apelor.
Capitolul 246 - Templul focului.
Capitolul 247 - Templul iubirii și grădina sa.
Capitolul 248 - Templul consacrat metalului (sau templul zeului bronzului).
Capitolul 249 - Alte temple din Hanoh și din împrejurimi. Scutirea populației hanoheene de impozite. Locuitorii de pe platoul montan caută o ieșire către ținuturile de la șes. Vestigiile activității lui Gurat din Tibet. Noe trimite un nou mesageri la cei zece prinți.
Capitolul 250 - Mesajul trimisului lui Noe adresat muntenilor. Anunțul judecății. Domnul îi poruncește lui Noe să își construiască o arcă. Răgazul de 20 de ani.
Capitolul 251 - Stupefacția celor zece prinți. Mesagerul le oferă o alternativă. Concluzia nedemnă a consiliului convocat de prinți.
Capitolul 252 - Mesagerul lui Noe în fața șefului suprem al marilor preoți din Hanoh. Domnia rațiunii.
Capitolul 253 - Mesagerul lui Noe în fața regelui Gurat. Regele reușește să-l seducă să rămână în Hanoh. Dorința mesagerului de a-și vedea sora.
Capitolul 254 - Planul viclean al criminalului angajat să o captureze pe sora lui Waltar. Agla își caută fratele.
Capitolul 255 - Gurat o cere în căsătorie pe Agla. Aceasta sondează iubirea fratelui ei. Waltar este înșelat.
Capitolul 256 - Gurat și Waltar în grădina templului iubirii. Cele șapte zeițe ale frumuseții devin soțiile lui Waltar.
Capitolul 257 - Despotismul Aglei în calitatea ei de regină a Hanohului. Răzbunarea ei împotriva lui Waltar, care fuge, dar este ucis.
Capitolul 258 - Recompensa zbirilor. Asasinarea soțiilor lui Waltar. Regelui i se face frică.
Capitolul 259 - Cele 21 de femei înjunghiate sunt expuse în templul iubirii. Șocul gărzii șefului marilor preoți în fața cruzimii reginei.
Capitolul 260 - Îmbălsămarea corpurilor, care sunt expuse în sicrie de sticlă. Proiectul reginei de a le asasina pe toate zeițele din templu, care reușesc să fugă.
Capitolul 261 - Furia reginei Liniștirea ei de către șiretul Drohuit.
Capitolul 262 - Căpitanul Drohuit este primit de rege. Vicleanul sfat al lui Drohuit este acceptat de Gurat și de Agla.
Capitolul 263 - Intrigile infernale continuă. Drohuit este primit de Fungar-Hellan. Generalul este prins în capcană.
Capitolul 264 - Primirea călduroasă pe care i-o face regele generalului Gurat. Fungar Hellan și Drohuit sunt primiți de regină. Declarația de iubire a Aglei adresată generalului este încununată de succes.
Capitolul 265 - Gurat și Drohuit intră în jocul murdar al Aglei Discursul ipocrit al reginei.
Capitolul 266 - Discursul magistral, dar mincinos, al Aglei, pentru a-și justifica acțiunile pline de cruzime.
Capitolul 267 - Fungar-Hellan îl chestionează pe Drohuit. Răspunsul avizat al căpitanului.
Capitolul 268 - Fungar-Hellan în grădina templului zeițelor. Afirmațiile Aglei și ale lui Drohuit sunt testate. Generalul o suspectează pe Agla. Frumusețea Aglei are câștig de cauză.
Capitolul 269 - Drohuit și Gurat le povestesc concubinelor lor ce s-a întâmplat. Fuga ratată. Reconcilierea.
Capitolul 270 - Discursul ipocrit al lui Drohuit. Satanica Agla cade în capcana întinsă de acesta. Recompensa generalului și a lui Drohuit sunt cele două surori ale Aglei.
Capitolul 271 - Întâlnirea caravanei trimisă de Agla cu păstorii lui Mahal, tatăl reginei.
Capitolul 272 - Ritualul devoțional matinal al păstorilor. Cuvintele Celui Preaînalt care le sunt adresate. Caravana se întâlnește cu Mahal și cu fiicele sale.
Capitolul 273 - Mahal și caravana care îl însoțește ajung la templul iubirii. Marea recepție de la palatul regal.
Capitolul 274 - Hainele indestructibile ale lui Mahal. Încăpățânarea sa de a nu renunța la ele.
Capitolul 275 - Mahal și familia lui la masa regală. Mahal întreabă unde este Waltar. Răspunsul evaziv al Aglei. Mahal se îmbracă cu hainele regale.
Capitolul 276 - Fungar-Hellan le cere de soții pe ambele surori. Generalul face un schimb cu Drohuit, care devine rege și o obține pe Agla drept soție.
Capitolul 277 - Mahal solicită să fie informat. Răspunsul Aglei. Mahal este pus la curent cu situația infernală din Hanoh.
Capitolul 278 - Kisarell este numit șef al gărzilor pieței palatului. Profeția lui Mahal. Supărarea lui Mahal cauzată de moartea lui Waltar.
Capitolul 279 - Mahal îi adresează generalului un discurs cu consecințe grele. Argumentele celui din urmă sunt sinonime cu criteriile acestei lumi.
Capitolul 280 - Înțeleptul răspuns al lui Mahal și criticarea politicii folosite în regatul Hanoh.
Capitolul 281 - Mahal îl conduce pe Fungar-Hellan în grădina templului iubirii.
Capitolul 282 - Fungar-Hellan în templul iubirii, ghidat de Mahal. Sinistra descoperire a abisului disimulat.
Capitolul 283 - Mahal și Fungar-Hellan în pavilionul plăcerilor din grădina templului Perna și acele otrăvite.
Capitolul 284 - O nouă descoperire: arma secretă a lui Drohuit.
Capitolul 285 - Conspirația secretă a celor 70.000 de mari burghezi.
Capitolul 286 - Grupul se îndreaptă către castelul preoților și intră în apartamentul generalului.
Capitolul 287 - Confesiunea servitorilor. Fântâna, alimentele și ustensilele casnice otrăvite.
Capitolul 288 - Revelațiile bucătarilor, pe care Mahal îi învață ce să facă. Recrutarea forțată a invitaților la banchet.
Capitolul 289 - Impertinenta întrebare adresată de Agla generalului și răspunsul cât se poate de clar al acestuia. Subterfugiile deșarte ale Aglei. Agla și Drohuit sunt încarcerați.
Capitolul 290 - Marii preoți sunt grațiați. Teribila judecată a preoților de rang inferior.
Capitolul 291 - Mahal poruncește evacuarea și incinerarea palatului.
Capitolul 292 - Opiniile populare sunt împărțite în ceea ce privește incendiul. Discursul generalului reușește să calmeze revolta pe punctul de a se naște.
Capitolul 293 - Fungar-Hellan o tachinează pe Agla, încă închisă în cușca ei.
Capitolul 294 - Comorile rămase după incendiu sunt adunate. Este hotărâtă reconstruirea palatului. Avertismentul misterios primit din cer.
Capitolul 295 - Mahal găsește explicația vocii miraculoase. Mânia și acuzațiile lui Fungar-Hellan la adresa lui Dumnezeu. Mahal nu știe ce să-i răspundă.
Capitolul 296 - Rugăciunea lui Mahal este îndeplinită. Discursul său ferm adresat generalului și anunțul iminentei judecăți. Spaima lui Fungar-Hellan.
Capitolul 297 - Puternicul apel al lui Dumnezeu la penitență din sala tronului. Binecuvântarea adevăratei căințe. Ororile din ținuturile de la șes. Ordinul divin adresat generalului de a distruge toate templele falșilor zei.
Capitolul 298 - Mobilizarea armatei. Garat îi cere lui Fungar-Hellan niște funcționari. Noi dispoziții referitoare la cei doi prizonieri.
Capitolul 299 - Confesiunea smerită a Aglei, care imploră să fie eliberată sau ucisă. Alegerea între pumnal și cușcă. Agla este grațiată.
Capitolul 300 - Generalul ia măsurile necesare în ceea ce îl privește pe Drohuit. Excelentul discurs adresat de Agla tatălui ei.

vezi partea a 2a a Cuprinsului
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 20:53 View PostDownload Post

Primele civilizații evoluate
Decăderea lor și purificarea pământului prin intermediul potopului

Capitolul 1
Purista, consiliera Domnului, dorește ca rugăciunile oamenilor să îi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea și grația Tatălui față de copiii Săi.
(27 martie 1843)

1. În pofida adorației pe care o simțeau cu toții în prezența Celui Preaînalt, s-au lăsat cuprinși de teamă la vederea Celui care se afla pe colină. Singurii care făceau excepție erau Enoh și cele patru femei extrem de pure, care se bucurau de o stare de pace beatifică în prezența Tatălui lor ceresc, convinși că Acesta le va rezerva și lor soarta marelui Sehel. Atunci, Domnul i s-a adresat Puristei:

2. „Ascultă, mult iubita Mea bucătăreasă! Ce crezi ce trebuie să facem pentru a-i elibera pe acești nătângi de teama lor nefirească, astfel încât să Mă recunoască drept unicul lor Dumnezeu și Părinte autentic, fără a le prejudicia în vreun fel liberul arbitru? Este evident că dacă îmi voi revela prea brusc identitatea, acest lucru i-ar putea costa chiar viața (lucru valabil îndeosebi pentru femei), iar pe unii însăși existența eternă! Haide, sfătuiește-Mă și spune-Mi ce ar trebui să fac!”

3. Această întrebare a deconcertat-o de tot pe încântătoarea Purista, care a început să suspine, imaginându-și că Tatăl ceresc dorește să o pedepsească dintr-un motiv sau altul.

4. Domnul a privit-o însă cu blândețe și i-a spus: „Privește-Mă, micuța Mea, și lasă inima ta să spună dacă am Eu aerul cuiva care dorește să te pedepsească. Eu Mi-am păstrat dintotdeauna expresia pe care o vezi întipărită pe chip și care va rămâne în eternitate aceeași, fiind adresată tuturor celor care M-au iubit, Mă iubesc și Mă vor iubi la fel ca tine! - Ei bine, ce ai de spus, micuța Mea?”

5. Auzind aceste cuvinte, Purista și-a luat inima în dinți și a răspuns, ușor temătoare, dar cu o încredere din ce în ce mai mare: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, știu că este absolut imposibil ca Tu să fii vreodată mânios sau răuvoitor; îmi dau seama acum perfect de acest lucru. În ceea ce privește însă întrebarea pe care mi-ai pus-o adineauri, mie, sărmanei Tale creaturi, este la fel de evident că aș da dovadă de o mare infatuare, eu, care chiar aș merita cea mai severă pedeapsă din partea Ta, dacă mi-aș propune să îți dau vreun sfat Ție, care ești însăși înțelepciunea infinită!

6. Numai gândul de a-Ți da un sfat Ție, care ești Dumnezeul nostru și Creatorul atotputernic al cerului și al pământului, îmi dă fiori. De aceea, Te implor, Tată preasfânt și preaplin de iubire, să mă scutești de această obligație!”

7. Domnul i-a răspuns însă Puristei: „Ascultă, copila Mea, este evident că încă nu Mă cunoști suficient de bine! De aceea, ascultă ce doresc să-ți spun.

8. Tu te temi să nu fii pedepsită dacă îmi dai sfatul pe care îl așteaptă Tatăl de la unul din copiii Săi, întrucât ești conștientă de faptul că înțelepciunea Mea divină, infinită și eternă nu are nevoie de astfel de sfaturi, căci Eu controlez și susțin totul, astfel încât toate creaturile Mele să se îndrepte către destinația dorită de Mine.

9. Deși această viziune este întru totul corectă, nu pot să nu te întreb de ce Mi-ai adresat până acum atâtea rugăciuni, pe care Eu ți le-am îndeplinit întotdeauna? La urma urmelor, o rugăciune nu este altceva decât un sfat adresat Mie într-o stare de reculegere și de smerenie, prin care cel care se roagă îmi spune ce ar trebui să fac…

10. Oare nu știe el că Eu sunt plin de bunătate și de înțelepciune? Iar dacă știe acest lucru, de ce se roagă el să îi acord o anumită grație? După logica ta, el ar trebui să pornească din start de la premisa că înalta Mea înțelepciune și iubirea Mea nesfârșită îi vor oferi tot ce este mai bun pentru el, la momentul oportun, desigur, fără ca el să Mă sfătuiască în această direcție!

11. După aceeași logică, dacă cererea lui ar fi contrară voinței și înțelepciunii Mele divine, omul care se roagă s-ar face vinovat în fața Mea, necesitând o pedeapsă care să îi corecteze această atitudine!”

12. Auzind aceste cuvinte, Purista și celelalte trei femei au început să se bată cu pumnii în piept, spunând: „O, Doamne, ai milă de noi, căci am păcătuit cumplit în fața Ta!”

13. Domnul le-a răspuns însă: „Mă tem, copilele Mele dragi, că dacă reacționați în acest fel, nu faceți decât să vă amplificați și mai mult păcatul, căci îmi dați un nou sfat: acela de a-Mi fi milă de voi!”

14. Speriată și întristată, Purista a scos un țipăt sfâșietor, spunând: „O, pentru numele lui Dumnezeu! Ce-am făcut, ființă lipsită de minte ce sunt?”

15. Cu ochii scăldați în lacrimi, Ghemela a adăugat: „Acum îmi dau seama, acesta este sfârșitul nostru!”

16. La fel de îndurerate, Naeme și Pura nu mai știau ce să spună.

17. Mișcat, Domnul le-a luat însă pe toate patru în brațele Sale, le-a strâns la pieptul Său sfânt și le-a spus: „Copilele Mele dragi, de ce sunteți atât de nefericite, deși Tatăl ceresc vă strânge la pieptul Lui ce a luat o formă vizibilă special pentru voi, mângâindu-vă cu brațele Sale cu aceeași iubire cu care își alintă o mamă copilul?”

18. Această întrebare le-a făcut pe cele patru femei să își mai revină, iar Purista i-a răspuns Domnului, râzând ușor, dar cu ochii încă înlăcrimați: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire să înțeleg că nu suntem cu totul pierdute? Cu siguranță rămânem însă niște păcătoase în fața Ta!”

19. Domnul i-a răspuns: „Dacă ați fi fost niște păcătoase, nu v-ați fi putut afla acum în prezența Mea. Din fericire pentru voi, nu este însă cazul, fapt care îmi permite Mie, Tatălui vostru, să vă strâng în brațele Mele!

20. În calitatea Mea de Părinte, doresc să fiu acum sfătuit de copilașii Mei dragi, ca și cum aș avea cu adevărat nevoie de sfatul lor, și doresc să acționez astfel încât să le dau impresia că îmi sunt indispensabili.

21. Procedez astfel în calitatea Mea de Părinte, mânat de iubirea Mea infinită, dar am totuși grijă să ghidez sfaturile și acțiunile copilașilor Mei, astfel încât să-Mi ating scopul propus.

22. De aceea, micuța Mea, aștept încă răspunsul tău. Doresc să Mă sfătuiești și să îmi spui cum ar trebui să procedez cu acești oameni, și te asigur că voi proceda exact așa cum Mă vei învăța!”

23. Regăsindu-și curajul, Purista s-a aruncat la gâtul Tatălui ceresc, l-a acoperit cu sărutări și i-a spus: „Ei bine, în acest caz însoțește-ne în bucătăria mea, din iubire față de noi, și lasă-Te adorat acolo de noi, atât cât îți va face plăcere, în calitatea Ta de Dumnezeu și de Părinte preasfânt și preaplin de iubire”.

24. Domnul i-a răspuns: „Amin! Așa să fie! Să ne îndreptăm așadar către coliba ta!”

25. Ghemela L-a întrebat însă: „Tată, putem să Te însoțim și noi în interiorul colibei?”

26. Domnul: „Cum să nu, Copila Mea? De vreme ce vă aflați acum în prezența Mea, de ce nu M-ați însoți inclusiv în colibă? Căci Eu sunt și rămân Tatăl vostru cel bun, oriunde M-aș afla! Urmați-Mă așadar cu toată încrederea! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 21:08 View PostDownload Post

Capitolul 2
Domnul intră în coliba Puristei. Întrebările celor curioși. Discursul de o înaltă spiritualitate al lui Enoh adresat incredulilor și celor cu spiritul excesiv de critic.
(28 martie 1843)

1. Trecând pe lângă Enoh, Domnul i-a zis în șoaptă: „Enoh, pregătește-i și pe ceilalți, iar apoi adu-i la Mine, în colibă. Femeile nu trebuie să treacă însă pragul colibei cât timp Mă voi afla Eu în interior, cu excepția Evei și a celor patru de față! Amin”.

2. După care Domnul și-a continuat drumul către coliba Puristei, însoțit de cele patru fiice mult iubite ale Sale. Până la sosirea celorlalți, El le-a dezvăluit acestora o sumedenie de revelații divine, ca semn al grației Sale, ilustrându-le marele plan divin prin care dirijează viața copiilor Săi și a celorlalte creaturi ale Sale. Le-a destăinuit de asemenea înaltul destin care îi este rezervat ființei umane, dar și intervențiile malefice ale lui Satan, spiritul care încearcă în permanență să se opună acestui plan divin.

3. Cam așa au evoluat lucrurile în coliba Puristei. Ce s-a întâmplat însă cu Enoh, care se afla încă afară, în mijlocul celorlalți?

4. Acesta era asaltat de pretutindeni cu întrebări. Primii care s-au năpustit asupra lui au fost Hored și Lameh: „Părinte Enoh, spune-ne: cine este acel bărbat care s-a îndreptat cu atâta voioșie către coliba Puristei, unde a rămas singur cu acele patru femei, dintre care două sunt soțiile noastre, iar celelalte sunt Purista și preafrumoasa Pura, contrar regulii instituite de Însuși Domnul? Bănuiala noastră este că în spatele acelui om se ascunde ceva cu totul ieșit din comun! Am văzut că ți s-a adresat ca unei vechi cunoștințe, așa că bănuim că nu este un necunoscut pentru tine!

5. Dacă transfigurarea lui Sehel nu a fost o iluzie, cu siguranță acesta se află acum într-o lume superioară. Am dori să știm mai multe inclusiv despre acest subiect!

6. Ne-a trecut prin minte faptul că acel om ar putea fi Domnul Însuși, dar acest lucru nu ar concorda deloc cu spusele Puristei, căreia Domnul i-a mărturisit că va reveni printre noi într-o formă vizibilă atunci când ne vom afla cu toții în interiorul colibei, într-o stare de smerenie și receptivitate, și că ne va revela atunci tot ce s-a întâmplat în profunzimile creației.

7. Acest om nu a venit însă conform anunțului profetic, ci a apărut parcă de nicăieri. Și în timp ce noi ne pregăteam în interiorul colibei, smerindu-ne într-o stare de reculegere în așteptarea venirii Domnului, acest om se dădea în spectacol cu patru dintre cele mai frumoase femei ale noastre, fapt care i-a făcut o plăcere cât se poate de evidentă!

8. Desigur, cele patru femei cu suflete celeste sunt de o puritate absolută, comparabilă cu cea a Luceafărului de dimineață. De aceea, oricât de ciudat ar părea, ne este imposibil să fim supărați pe ele pentru comportamentul lor, deși toate patru par îndrăgostite lulea de acel bărbat. Și totuși, nu considerăm că aceasta ar fi o dovadă suficient de explicită că am avea de-a face cu Domnul!

9. Căci noi știm foarte bine că Domnul își respectă întru totul promisiunile! De aceea, este imposibil să vină la noi într-o altă formă decât cea anunțată profetic Puristei! - Așadar, spune-ne, părinte Enoh, cine este acel bărbat și de unde vine el?”

10. Ceilalți s-au apropiat și ei de Enoh, curioși să afle la rândul lor răspunsul la aceste întrebări.

11. Singur Adam era de altă părere, așa că i-a spus lui Enoh cu o privire gânditoare: „Enoh! Acest bărbat mi se pare foarte suspect! Spectacolul pe care ni l-au oferit cele patru femei, de regulă atât de virtuoase și de smerite, mi s-a părut cam de prost gust!

12. La fel de îngrijorat sunt și de dispariția în neant a fiului lui Seth. Cum a fost posibil să fi fost anihilat astfel dintr-o dată? Mă gândesc chiar că Domnul i-a permis dușmanului luminii să acționeze în acest fel, pentru a ne pune la încercare credința.

13. Am văzut că tu pari să îl cunoști pe acel bărbat, dar acest lucru nu mă liniștește suficient, căci eu nu îl recunosc deloc. Știind de câte ori m-am înșelat până acum, mă simt mai degrabă neîncrezător, până la proba contrarie!

14. De aceea, spune-ne tot ce știi în legătură cu el, după care haideți să ne îndreptăm cu toții spre colibă; în caz contrar, s-ar putea ca Domnul să se mai lase încă foarte mult timp așteptat!

15. Ținând cont de tot ce au spus ceilalți, acest om ar putea fi Domnul la fel de mult cum am putea fi noi înșine! Cât despre Purista, cred că aceasta s-ar putea înșela! Tu trebuie însă să știi care este adevărul!

16. Faptul că cele patru femei se agață atât de strâns de el nu înseamnă mare lucru, căci este știut că femeile sunt oarbe și lipsite de creier, fără nici o excepție. Chiar dacă o femeie se roagă timp de zece ani, este suficientă o singură tentație mai mare pentru ca ea să cadă în brațele primului seducător! Căci ea se bucură de o libertate ieșită din comun și poate face orice dorește.

17. Spune-ne așadar tot ce știi, dar nu ne ține un discurs excesiv de lung, ca să ne putem întoarce în colibă, așteptându-L acolo pe Domnul. În plus, doresc să-l supraveghez puțin pe acel bărbat, astfel încât să nu facă cine știe ce cu cele patru porumbițe! În privința problemelor divine nu trebuie să dăm niciodată dovadă de indolență, căci în caz contrar lumea nu va mai rezista încă o mie de ani, așa cum s-a întâmplat până acum, datorită credinței mele neobosite față de Dumnezeu!”

18. Abia acum a reușit Enoh să ia cuvântul, spunând: „Ascultați-mă, dragii mei părinți, frați și copii! Constat că pe cât sunt de active mintea și limba voastră, pe atât de tăcute au rămas inimile voastre!

19. Se pare că ați uitat cu desăvârșire discursul pe care mi l-a inspirat Domnul în ziua de Sabat, de vreme ce sunteți complet incapabili să înțelegeți promisiunea făcută de El Puristei!

20. Ce simbolizează coliba Puristei, cea în care ni s-a spus că trebuie să îl așteptăm pe Domnul? Ascultați-mă: aceasta este însăși inima noastră, iar focul care arde în ea este iubirea noastră plină de ardoare față de El!

21. Spuneți-mi: care dintre voi a intrat până acum în această colibă, primindu-i acolo pe frații săi? Cine a fost de acord să le slujească cu cea mai mare umilință, considerându-se ultimul și cel mai mic dintre ei?

22. Nici o femeie, cu excepția Evei și a Puristei, nu trebuie să pătrundă vreodată în interiorul acestei colibe! Altfel spus, atât timp cât ne aflăm în iubirea lui Dumnezeu și în starea de pace a inimii, noi nu trebuie să ne gândim niciodată la alte femei, căci aceste gânduri ar tulbura iubirea ce i-o purtăm Domnului. Singurele excepții sunt iubirea maternă și cea filială, care nu tulbură cu nimic iubirea pe care i-o datorăm lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, servesc drept criteriu pentru această iubire rezervată Tatălui ceresc! M-ați înțeles?

23. Noi L-am așteptat pe Domnul în coliba Puristei în trupurile noastre muritoare, dar gândurile noastre erau îndreptate numai către femeile noastre, întrebându-se: ‚Oare de ce nu le este permis tuturor femeilor să intre în această colibă, alături de noi?’ În aceste condiții, nu este deloc de mirare că femeile au făcut un scandal atât de mare, silindu-ne în cele din urmă să ieșim afară ca să vedem ce se întâmplă! - Ei, acum ați înțeles ce s-a întâmplat?

24. Mila Domnului este însă infinită, așa că El a venit la noi, în conformitate cu promisiunea pe care ne-a făcut-o. Ce-i drept, a venit ținând cont de ceea ce a găsit în inimile noastre, în care se aflau numai gândurile noastre referitoare la femei. De aceea, El s-a dus mai întâi la ele și le-a primit la pieptul Său, constatând că noi nu suntem de fapt prezenți în interiorul colibei Puristei! M-ați înțeles?

25. Spre marea noastră rușine, cele patru femei au fost singurele care L-au așteptat pe Domnul în adevărata colibă a Puristei. De aceea, El a venit mai întâi la ele. Nu-i de mirare că în timp ce noi ne pierdeam timpul cu discuțiile noastre deșarte, ele savurau deja fericirea supremă a grației divine, a compasiunii și a iubirii supreme a Tatălui ceresc! M-ați înțeles?

26. Voi nu cunoașteți încă nimic despre marile profunzimi divine, deși Domnul ne-a revelat deja în maniera cea mai luminoasă și mai explicită cu putință care sunt căile Sale și felul în care ne ghidează pe ele! M-ați înțeles?

27. Voi mă întrebați pe mine: ‚Cine este acel bărbat?’, în timp ce cele patru femei extrem de pure se bucură deja de mult timp în brațele Tatălui preasfânt și preaplin de iubire! - Înțelegeți ce vă spun?

28. Eu nu afirm că acel bărbat este Tatăl ceresc, ci vă cer să îl primiți în inimile voastre. Numai atunci îl veți recunoaște! – Am reușit să mă fac bine înțeles?

29. Dacă spiritul vostru nu este mai orb decât cel care se află în centrul acestui pământ, ar trebui să îl recunoașteți astfel! – Eu unul am spus ce am avut de spus. Acum acționați și recunoașteți-vă marea orbire, în numele Domnului! Amin”.

30. În sfârșit, ochii celor de față s-au deschis, iar ei și-au dat seama de imensa lor orbire, bătându-se cu pumnii în piept.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 22:45 View PostDownload Post

Capitolul 3
Bărbații sunt deconcertați. Curioșii bârfesc. Sora Aorei este singura care înțelege corect ce se întâmplă
(29 martie 1843)

1. Nu le-a trebuit mult timp părinților patriarhi și celorlalți oaspeți din Levant pentru a-și reveni din uimire, dar nici unul nu știa ce trebuie să facă în continuare. Complet deconcertați, se priveau unii pe alții, întrebându-se în șoaptă: „Oare ce o să se întâmple cu noi, după această greșeală?” Nimeni nu era însă capabil să le dea vreun răspuns.

2. Femeile, care se aflau la o oarecare distanță de bărbați, și-au dat imediat seama că se întâmplă ceva ciudat cu aceștia, dat fiind că aveau un comportament atât de misterios și că își șopteau continuu ceva la ureche. De aceea, ele au dat curs intuiției lor (și nicidecum părții lor slabe, care este curiozitatea deșartă) și s-au îndreptat fără întârziere către bărbații lor, pentru a afla ce s-a întâmplat cu aceștia.

3. Pe drum, una dintre ele și-a întrebat vecina: „Ce crezi că s-a întâmplat cu bărbații noștri, după părerea ta?”

4. Interlocutoarea sa i-a răspuns cu un aer important, care nu prea se potrivea cu modul ei obișnuit de a fi, mult mai șters: „O, draga mea soră! Cu siguranță, s-a petrecut ceva extrem de straniu, probabil chiar un miracol. Ce bine ar fi dacă ne-ar spune și nouă cineva ce se întâmplă!”

5. O altă femeie a luat și ea cuvântul: „Fără doar și poate, este ceva legat de acel bărbat atât de ciudat!”

6. „Da, da, s-a grăbit o a patra să confirme, după cum ați văzut, acel personaj îngrozitor a intrat singur în coliba Puristei, însoțit de cele patru așa-zise fecioare! Temându-se probabil de privirile noastre pudice, a preferat să intre împreună cu ele în colibă!”

7. O a cincea femeie a adăugat și ea: „Ai perfectă dreptate: în interior e mult mai comod, și nici nu trebuie să-și facă probleme în legătură cu noi! De altfel, eu una le-am spus o dat㠖 în treacăt – lui Lameh și lui Hored: ‚Nu doresc să fiu o piazărea, dar dacă aș fi în locul vostru, aș fi cu ochii în patru, căci este imposibil ca niște fete atât de tinere și de frumoase, cu sângele atât de fierbinte, să nu fie supuse tuturor tentațiilor posibile!’

8. Și iată cât de multă dreptate am avut. Ce ți-e și cu bărbații aceștia, care doresc să ne închidă tot timpul gura, nouă, femeilor atât de experimentate, cu așa-zisa lor înțelepciune!

9. Să mori de râs, nu alta, sau dimpotrivă, de furie! Vrăjitorul acela venit dinspre miazăzi, despre care am auzit vorbindu-se atât de multe lucruri, a venit și le-a suflat chiar de sub nas perlele Levantului (după cum se spune)!

10. Iar acum, speriați și geloși, își șoptesc unii altora la ureche și nu mai știu cum să procedeze – cu toată înțelepciunea lor!

11. Acel bărbat s-a folosit de magia lui și l-a făcut să dispară pe cel mai puternic dintre ei, așa că nu m-ar mira dacă bărbații noștri și-ar fi propus acum să folosească forța împotriva lui!”

12. O a șasea femeie a luat și ea cuvântul: „Ai perfectă dreptate. Am auzit spunându-se și am văzut cu ochii mei cum Enoh l-a alungat pe acel vrăjitor din locul sacru, dar acesta nu a dorit să-l asculte! Drept urmare, Enoh i-a trimis-o pe Purista, probabil ca să-l convingă prin farmecele ei să părăsească acel loc. Se pare însă, stimate părinte Enoh, că de data aceasta nu prea ți-a reușit figura! Vrăjitorul a pus stăpânire pe mintea preotesei Purista, care a căzut imediat în capcana descântecelor sale!”

13. Una dintre tovarășele vorbitoarei i-a luat vorba din gură: „Draga mea soră, eu am văzut mai bine decât tine ce s-a întâmplat! Părintele Enoh a trimis-o pe Purista la străin, dar de-abia i-a spus acesta câteva cuvinte, că ea a și căzut pradă farmecelor lui: a scos un strigăt, probabil pentru că a simțit influența sa malefică, după care a alergat fără să-și dea seama ce face, complet orbită, și s-a așezat la pieptul lui, exact cum dorea acesta!”

14. Antevorbitoarea s-a grăbit să o aprobe, râzând ironic: „Așa este, soră, ai perfectă dreptate! Chiar așa s-au petrecut lucrurile! – Dar ce doream să spun? Aha, mi-am amintit! Exact atunci, înțeleptul părinte Enoh l-a trimis la ei pe robustul Sehel! Când acesta a încercat însă să îl prindă de mână pe vrăjitor, ca să-l determine să părăsească sfânta colină, acesta l-a făcut să dispară printr-un act de magie! Numai Dumnezeu știe unde o fi ajuns bietul Sehel! Iar acum, bărbații noștri se dau de ceasul morții, neștiind ce să mai facă, cu toată înțelepciunea cu care se laudă!”

15. O altă femeie din grup, care a ascultat până acum cu toată atenția bârfele ante-vorbitoarelor ei, a luat și ea cuvântul: „Doamne, ce m-aș mai distra dacă acest vrăjitor, care pare să cunoască foarte bine știința magică, le-ar sufla de sub nas bărbaților cele patru perle ale Levantului, după cum le spun ei, acești veritabili trandafiri umeziți de roua aurorei eterne, etc., etc.! Cred că le-ar ieși ochii din cap stimaților domni!”

16. O alta a adăugat: „O, dacă Domnul Iehova ar veni chiar în acest moment, după cum a anunțat-o pe Purista! Tare aș fi curioasă să asist la stânjeneala acestor bărbați cu pretenții de înțelepciune!”

17. Altă femeie: „Hm, este absolut sigur că Domnul nu va mai apărea! Nu cred că ar mai avea chef să își arate fața în mijlocul acestui scandal, dacă nu cumva dorește să apară cu o sabie de foc ca să împartă dreptatea, fapt care le-ar fi de mare folos vrăjitorului, celor patru fiice ‚celeste’ și scumpilor lor soți înțelepți!

18. Până și bătrâna mamă Eva, de regulă echilibrată și plină de demnitate, pare să fi căzut sub influența acestor bărbați! Știm cu toate că nu ne permite niciodată să ne plângem de soții noștri! De pildă, când soția lui Uranion s-a plâns în legătură cu soțul ei, ea i-a tăiat-o scurt, mustrând-o cu severitate, în loc să o consoleze. Să mori de râs, nu alta! Până acum, am fost nevoite să ne abținem și să ne controlăm justa mânie, tăcând supuse, ca niște șoricei în fața pisicii! Cine consideră că o asemenea atitudine este echitabilă își extrage probabil înțelepciunea dintr-o sursă pe care eu una nu o cunosc!”

19. O altă femeie s-a băgat și ea în vorbă: „Mă întreb ce se întâmplă cu acești bărbați? – A, cred că știu! Bănuiesc că s-au îndrăgostit cu toții! Vrăjitorul le-a contracarat planurile, iar acum par cu toții năuci și își tot șoptesc ceva la ureche!

20. În fond, nu a trecut prea mult timp de când patriarhul nostru Adam a luat-o pe tânăra și frumoasa Pura la el în colibă, lăsându-se însoțit pretutindeni de ea. – De fapt, a fost văzut chiar sărutând-o!”

21. Vecina ei s-a grăbit să supraliciteze: „Și nu știi tot adevărul: am văzut cu propriii mei ochi nu numai că a sărutat-o, dar a și mângâiat-o, cine știe cu ce gânduri! – Of, Doamne, bărbații ăștia! O țin una și bună cu dreptatea lor, nu poți să le spui niciodată nimic, ba chiar…”.

22. Dar una din femeile din Levant, sora cea mai mică a Aorei, o celibatară în vârstă de 60 de ani (ceea ce însemna în acele vremuri că era foarte tânără), s-a băgat în mijlocul celorlalte și le-a spus: „Aceste bârfe îmi amintesc de cei care încearcă să macine paiele goale, crezând că vor extrage făină din ele, deși nu mai conțin nici o sămânță de grâu!

23. Să v-o spun pe-a dreaptă, eu cred că numai gelozia vă face să spuneți asemenea aberații și că voi sunteți singurele vinovate de toate relele de care vă acuzați bărbații, care au dat întotdeauna dovadă de o înțelepciune reală!

24. Mai mult, îndrăznesc să afirm sus și tare, fără nici o rușine, că fiecare dintre voi s-ar fi lăsat vrăjită fără nici o ezitare de acel bărbat fermecător, fără să opună nici cea mai mică rezistenț㠖 dacă acesta ar fi avut o astfel de intenție!

25. Văzând însă că bărbatul v-a respins, spunându-vă să vă îndepărtați de colina sacră (având, probabil, motive cât se poate de serioase în această direcție), vă răzbunați acum pe el, făcându-l să pară o ființă infamă! – De fapt, nu știu de ce mă mir, căci așa procedați întotdeauna când nu vă convine ceva!

26. Mi-a făcut și mie semn cu mâna să mă alătur lui, și dacă nu m-aș fi temut atât de tare de bârfele voastre stupide, n-aș fi avut nici o ezitare să o fac, așa cum a procedat nepoata mea, Purista!

27. Dar acum nu mă mai tem de voi. Știu foarte bine ce spun, așa că vă atrag atenția, îndeosebi vouă, mame și fiice care aveți un nivel mai ridicat de conștiință: atunci când Domnul Iehova va sosi – dacă nu cumva a făcut-o deja – vă veți trezi într-o postură jenantă! Nu știu a cui soartă va fi de preferat atunci: a voastră, sau a celor patru perle ale Levantului și a bărbaților pe care i-ați calomniat cu atâta nerușinare! Eu una am remarcat o lumină puternică ce ieșea din acel bărbat! Mă întreb dacă acest om, de care v-ați bătut joc până n-ați mai putut, nu este cumva Domnul Însuși? Și dacă este, oare ce se va întâmpla cu voi?”

28. Auzind aceste cuvinte, celelalte femei au tăcut, cuprinse de o mare teamă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:01 View PostDownload Post

Capitolul 4
Mâhnită, Mira discută cu Enoh.
(30 martie 1843)

1. Văzând efectul generat de cuvintele sale asupra femeilor, tânăra oratoare, pe nume Mira, s-a gândit: „Hm, oare ce le-o fi apucat? Aceste mame și aceste surori nu mai scot nici un cuvânt, iar pe fețe li se citește teama, ba chiar teroarea!

2. Vai, trebuie să fac ceva! Nu le pot lăsa pe aceste femei în această stare, căci de regulă sunt pline de demnitate și de afecțiune!

3. Hm, știu ce trebuie să fac! Mă voi duce singură la Enoh. Este limpede că nici una dintre ele nu va îndrăzni să mă însoțească, așa că voi fi eu purtătoarea lor de cuvânt. Sunt convinsă că marele preot le va reconforta și le va elibera de această stare de panică! Bună idee! Să trecem așadar la fapte!”

4. Dacă afirmă ceva, omul trebuie să treacă de îndată la fapte – aceasta era convingerea preferată a Mirei (care era cam dintr-o bucată). De aceea, ea s-a dus glonț la Enoh și i-a povestit totul.

5. Dar Enoh i-a cerut explicații suplimentare: „Spune-mi, de ce le-ai vorbit atât de aspru femeilor, aruncându-le practic în această stare de angoasă?

6. Așa cum ai găsit acum drumul spre mine, la fel de bine ai fi putut-o face și înainte, transmițându-mi judecățile greșite ale acestor femei, și întreaga situație s-ar fi putut rezolva mult mai simplu, mergând pe calea iubirii. Acum, lucrurile nu mai sunt la fel de simplu de rezolvat, căci tu le-ai judecat deja pe surorile tale, și încă într-un mod cât se poate de impetuos!”

7. Fără să se teamă deloc, Mira i-a răspuns fără ezitare: „Părinte Enoh, tu ești cu siguranță un înțelept! Mai mult, ești singurul mare preot numit de Domnul Însuși! Cu toate acestea, eu una nu cred că cineva mi-ar putea reproșa faptul că am acționat greșit în această poveste, căci dacă drepturile ființei umane le încalcă pe cele divine, este evident că cele din urmă prevalează asupra celor dintâi.

8. Tovarășele mele au uitat de sine în pasiunea lor oarbă, fapt care ni se întâmplă frecvent nouă, femeilor, și au rostit o sumedenie de afirmații false, care încalcă dreptul divin. Personal, nu am putut tolera aceste ironii la adresa Tatălui nostru preasfânt și prea-plin de iubire, în aparența sa masculină absolut perfectă, așa că am luat poziția pe care ți-am făcut-o cunoscută. Nu mă simt vinovată în nici un fel dacă aceste cuvinte ale mele (născute exclusiv dintr-un simț al dreptății) au avut asupra lor un efect atât de neașteptat!

9. De aceea, părinte Enoh, nu mă mai certa, căci am avut intențiile cele mai bune din lume!

10. Oare nu reprezintă o dovadă de iubire sinceră faptul că am rămas în mijlocul tovarășelor mele, din cauza respectului pe care li-l port, deși acel bărbat minunat mi-a făcut semn cu mâna să mă alătur lui și celorlalte surori ale mele, în condițiile în care am simțit o nevoie imperioasă să îl ascult?

11. Îți spun cu toată certitudinea, părinte Enoh: dacă acel bărbat mi-ar face a doua oară semn cu mâna, mi-aș abandona pe loc surorile, ba chiar și întreaga lume, și m-aș grăbi către el – căci dincolo de el se ascunde mult mai mult decât un singur om! Știu asta cu toată siguranța!”

12. Enoh i-a spus atunci Mirei: „Ascultă, ești uluitor de inteligentă, cu mult peste media suratelor tale! În aceste condiții, de vreme ce afirmi că le iubești din toată inima pe celelalte mame și surori ale tale, sunt absolut convins că te vei descurca singură în situația de față, făcând uz de înțelepciunea ta!”

13. Mira i-a răspuns cu îndrăzneală: „Da, da, dragul meu părinte Enoh, știam eu că nu mă pot aștepta la cine știe ce compasiune din partea ta! Cu astfel de afirmații evazive, n-aș putea spune că m-ai ajutat prea mult! Of, dacă m-aș putea apropia de acel bărbat… Sunt convinsă că m-ar primi mult mai călduros decât tine!”

14. Enoh: „Foarte bine! Ascultă-mă: acel bărbat se află în coliba Puristei, iar poarta este deschisă! Dacă dorești să îți cauți dreptatea la El, eu unul nu mă voi opune în nici un fel. Haide, du-te la El, dacă ești convinsă că îți va da alt sfat decât mine!”

15. Mira: „O, dacă îmi este permis acest lucru, află că nu mă tem să mă apropii de el!

16. Bucurați-vă, sărmanele mele surori, căci veți obține ajutorul dorit, chiar și fără concursul lui Enoh!

17. Haide, curaj! Sunt convinsă că acel bărbat minunat are mai multă inimă decât restul bărbaților de pe aici, dragă părinte Enoh, și că nu-mi va cântări fiecare cuvânt atunci când îi voi împărtăși dificultățile mele. Dimpotrivă, sunt ferm convinsă că mă va ajuta!”

18. După aceste cuvinte, ea s-a îndreptat cu toată hotărârea spre colibă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:01 View PostDownload Post

Capitolul 5
Mira intră în colibă, dar este supusă unui test. Purificarea Mirei și acceptarea ei de către Domnul.
(31 martie 1843)

1. Când Mira a intrat veselă în coliba în care se afla Domnul, pe care ea nu îl cunoștea decât în mică măsură, Acesta s-a ridicat imediat și i-a spus pe un ton destul de sever: „Mira, cum se face că vii aici neinvitată, după ce M-ai refuzat ceva mai devreme, atunci când ți-am făcut semn să te apropii de Mine? De altfel, i-am poruncit lui Enoh să nu lase nici o femeie să treacă pragul acestei colibe; cu toate acestea, tu ai intrat! Cum a fost posibil așa ceva?”

2. Văzând că este apostrofată pe un ton cât se poate de tranșant, Mira și-a mai pierdut din aplomb, dar și-a revenit repede, spunându-și în sinea ei: „Dacă Acesta este într-adevăr Domnul, cu siguranță nu va fi extrem de sever cu mine, căci știu că este întotdeauna profund mișcat atunci când cineva îl roagă ceva din inimă. Pe de altă parte, dacă nu este decât un înțelept greu de abordat, am să plec așa cum am venit, nici o problemă!”

3. După aceste reflecții, ea a luat cuvântul, spunând cu o voce timidă, dar nu lipsită de căldură sufletească: „Înțeleg că am comis o greșeală, dar cea care m-a trimis aici a fost inima mea; de altfel, Enoh nu a suflat nici un cuvințel cum că n-aș avea voie să intru în colibă, așa că nu cred că am făcut ceva cu adevărat rău!

4. La urma urmelor, cine poate spune ‚nu’ unui suflet care îi cere ajutorul, mai ales când este vorba de o sărmană creatură și de o femeie slabă ca mine?

5. De fapt, ce anume am făcut rău? Ce i se poate reproșa unei femei dacă îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice bărbat, care, prin comparație cu El, i se pare un fel de umbră pe pământ?

6. Le-am spus așadar tovarășelor mele care este părerea mea în această privință, fără să-mi dau seama ce efect teribil vor avea asupra lor cuvintele mele! De bună seamă, dacă mi-aș fi dat seama, aș fi păstrat tăcerea. Din păcate, acum nu mai pot schimba nimic din cele petrecute. Pe de altă parte, doresc cât se poate de sincer să îmi repar greșeala; în aceste condiții, nu văd cine m-ar putea condamna!

7. I-am spus părintelui Enoh toate aceste lucruri, dar acesta nu a părut să dea prea multă importanță tristeții mele. De aceea, m-am grăbit să vin la tine, în speranța că vei da dovadă de o compasiune ceva mai mare decât a lui. Judecând însă după primirea pe care mi-ai făcut-o, se pare că nu trebuie să mă aștept nici în cazul de față la mai multă înțelegere!

8. Trăiesc sentimentul acut că de când Domnul a predicat legea supremă a iubirii timp de mai multe zile, pe înălțimile sacre, oamenii au devenit chiar mai lipsiți de compasiune ca înainte, fapt care nu mi se pare deloc de bun augur.

9. Dacă ar fi după mine, eu aș ajuta imediat pe toată lumea, și cu atât mai mult o femeie slabă, complet dezavantajată de Dumnezeu și de natură prin comparație cu bărbații, deși mi-e greu să înțeleg de ce a fost creată astfel lumea!

10. Iată, ți-am spus tot ce aveam pe inimă! Dacă aceste cuvinte nu ți-au fost pe plac sau dacă am reușit să te ofensez – deși nu mi-am propus nici o clipă acest lucru – cu siguranță ești suficient de puternic pentru a mă obliga să părăsesc acest loc, sau chiar să faci cu mine ce ai făcut cu Sehel! În ceea ce mă privește, aș prefera de o mie de ori să nu mai exist deloc decât să trăiesc într-o lume locuită numai de oameni cu inimile împietrite, în care compasiunea nu mai are nici un pic de loc!”

11. Domnul: „Mira, Mi-ai dat un răspuns cam lung la întrebarea Mea mult mai scurtă! Ai fi putut foarte bine să păstrezi jumătate din el pentru tine, iar cealaltă jumătate să o ții sub tăcere, căci Eu știu mai bine ce anume te rănește de fapt!

12. Ca să vezi că am dreptate, am să-ți explic pe larg despre ce este vorba.

13. Ascultă: tovarășele tale sunt într-adevăr geloase, dar la fel de geloasă ești și tu! Din cauza acestui sentiment, ele au proferat asupra Mea tot felul de calomnii, criticându-Mi în fel și chip comportamentul. Tot din gelozie, tu le-ai mustrat cu severita-te, considerând în sinea ta că ai niște drepturi speciale asupra Mea, dat fiind că ți-am făcut acel semn cu mâna să te apropii, pe care nu l-am făcut și celorlalte.

14. Acest semn a trezit în tine o iubire violentă față de Mine; de aceea, auzindu-ți suratele vorbindu-Mă de rău, iubirea ta s-a simțit rănită, așa că te-ai răzbunat pe ele, transmițându-le în mod agresiv buna părere pe care o ai despre persoana Mea!

15. Văzând însă efectul produs de această răzbunare, mult mai teribil decât te-ai fi așteptat, ai început să ai mustrări de conștiință, așa că acum dorești să le ajuți. Ai constatat că de una singură acest lucru îți este imposibil, așa că acum cauți ajutor în altă parte.

16. Iar Eu îți spun: acest ajutor le va fi acordat, și asta mai rapid chiar decât te-ai putea aștepta. Cât despre tine, cred că ar fi cazul să ieși afară și să reflectezi în tăcere la greșeala pe care ai comis-o. Nu te vei putea întoarce la Mine decât după ce te vei purifica. Abia atunci te voi primi la pieptul Meu și te voi binecuvânta, la fel ca pe celelalte patru surate ale tale aici de față!”

17. Roșie la față de rușine, Mira i-a răspuns Domnului: „Dacă nu ai fi Domnul Însuși, inima mea nu s-ar fi deschis niciodată în fața Ta, așa cum a făcut-o! Dar Tu ești Domnul, așa că nimic nu poate rămâne ascuns în fața Ta. De aceea, părăsesc consolată această colibă, căci îmi dau seama că nu sunt demnă să mă aflu aici, acum, că Te-am recunoscut definitiv!

18. Iartă, Doamne, greșeala mea, la fel cum și eu îi iert din toată inima pe toți cei care m-au ofensat vreodată!”

19. Domnul: „Chiar dacă ai fi o păcătoasă adevărată, ți-aș ierta cu dragă inimă toate greșelile pe care le-ai comis vreodată, văzând cât de mult Mă iubești! De vreme ce ești atât de pură, poți rămâne liniștită alături de Mine, iar Enoh va avea grijă să aranjeze lucrurile! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:14 View PostDownload Post

Capitolul 6
Mira moare, din cauza iubirii sale excesive. Domnul îi dă din nou viață. Iubirea Mirei generează o furtună de foc. Dispariția subită a Domnului. Reapariția Lui și pregătirea pentru festin.
(1 aprilie 1843)

1. Aceste cuvinte ar fi putut-o costa însăși viața pe Mira, dacă nu s-ar fi aflat în prezența Domnului, căci iubirea ei pentru El, ținută mult timp ascunsă, a explodat acum cu toată forța, deși corpul ei nu era încă pregătit pentru acest lucru. De aceea, Mira a căzut cu fața la pământ, fără suflare.

2. Dar o singură atingere cu degetul a Domnului a fost suficientă să o trezească din nou la viață, ba chiar la o viață cu totul nouă, așa cum nu a mai simțit vreodată până atunci.

3. Acest fenomen a fost cât se poate de benefic pentru Mira, având loc în conformitate cu ordinea Mea divină; căci omul trebuie să moară mai întâi față de lumea exterioară pentru a putea primi și suporta în ființa sa întreaga plenitudine și forță dătătoare de viață a iubirii Mele.

4. Când Mira s-a trezit din somnul ei de moarte, reînviată de iubirea pe care Mi-o purta, ea a început să plângă, dând frâu liber sentimentelor copleșitoare care o animau. Gura ei era incapabilă să rostească vreun cuvânt, dar întreaga ei ființă era extrem de grăitoare, spunând mai multe decât ar putea afla cineva chiar citind toate cărțile din lume. Cuvântul suprem pe care îl rostea ființa ei nu poate fi comparat cu nici un altul. Numele lui era iubire, adică iubirea cea mai pură, mai autentică și mai vie pentru Dumnezeu.

5. Acest cuvânt suprem, mai presus de oricare altul, a penetrat întreaga ființă a Mirei, generând acea cascadă de lacrimi născute din preaplinul inimii ei. Aceste lacrimi, mai scânteietoare decât diamantele, Mi-au umezit picioarele, iar semnificația lor era mai profundă decât cunoașterea oferită de toate tratatele filozofice ale lumii.

6. Adevăr vă spun: lacrimile unui păcătos care se căiește și se închină la picioarele Mele cu toată iubirea sunt mai valoroase pentru mântuirea lui decât dacă ar obține cadou o mie de lumi pentru propria sa plăcere!

7. De altfel, Mira nu a fost niciodată o păcătoasă. De aceea, iubirea ei năvalnică semăna cu focul unui soare central, iar lacrimile ei cu niște stele obișnuite care iluminează și dau viață planetelor de pe orbitele lor.

8. Plină cu o astfel de iubire, Mira și-a luat inima în dinți și Mi-a aruncat o privire, Mie, Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, cu o intensitate și o strălucire pe care nimeni altcineva decât Mine nu ar fi putut-o suporta. Chiar și inima Mea a simțit pentru o clipă nevoia să se retragă pentru o scurtă vreme, din anumite motive pline de înțelepciune, legate strict de miracolul iubirii.

9. Dacă Mi-aș fi dat la rândul Meu frâu liber iubirii ce i-o purtam, aceasta ar fi inflamat într-o asemenea măsură iubirea Mirei încât trupul ei ar fi luat foc, datorită propriei sale ardori.

10. De aceea, am preferat să devin invizibil pentru un scurt interval de timp, în care M-am văzut cu Enoh, singurul capabil să Mă perceapă dintre bărbații de afară. L-am învățat cu această ocazie ce să le spună femeilor aflate în stare de șoc, astfel încât să Mă poată recunoaște, dar fără a repeta fenomenul care s-a petrecut în colibă (legat de moartea Mirei).

11. Aceasta este inclusiv explicația pentru care eram nevoit să apar și să dispar succesiv din viața părinților patriarhi, căci iubirea lor pentru Mine era încă imatură, făcându-i să se inflameze atât de puternic în prezența Mea, încât aceasta le era foarte greu de suportat.

12. Constatând dispariția Mea intempestivă, aprinsele Mele admiratoare din interiorul colibei s-au mai calmat, furtuna de foc a iubirii lor pentru Mine liniștindu-se într-o oarecare măsură. Cele cinci femei s-au privit cu ochii măriți de uimire și s-au întrebat una pe cealaltă: „Ce s-a întâmplat? Unde este El? De ce a dispărut atât de brusc? Ceva mai devreme dorea să ne vorbească despre soare, ia acum, când inimile noastre s-au aprins la fel ca un astru solar, a dispărut fără urmă! Foarte ciudat! Ori de câte ori dorim să ne topim de tot în El, dispare complet!”

13. Singură Mira a remarcat: „Chiar dacă ochii mei nu îl mai pot vedea, inima mea este plină cu prezența Sa, iar acest lucru înseamnă mult mai mult decât aș fi putut spera vreodată să obțin, eu, o păcătoasă atât de mare în fața Lui!

14. Mie îmi este suficient faptul că îl pot iubi, căci sunt conștientă că prezența Lui în formă vizibilă în fața noastră, a muritorilor de rând, reprezintă o grație rară, iar lucrurile nu pot sta altfel!

15. Dacă s-ar afla tot timpul printre noi, îmbrăcat în această formă umană, noi nu am mai ști ce să facem din cauza intensității mereu în creștere a iubirii noastre față de El. Sau poate că ne-am obișnui atât de mult cu El încât am ajunge să îl confundăm cu unul din semenii noștri!

16. De altfel, El știe cel mai bine de ce avem nevoie noi: pleacă atunci când este cazul, și revine la momentul oportun!”

17. Chiar în acest moment, Domnul și-a făcut din nou apariția și i-a spus Mirei: „Ai perfectă dreptate! Așa cum spuneai: Domnul pleacă și se întoarce, dar numai pentru binele vostru suprem! Iar acum, El este din nou în fața voastră, după cum puteți vedea!”

18. Cele cinci femei celeste au scos un strigăt de bucurie și au căzut la picioarele Domnului.

19. El le-a ridicat însă imediat și a luat loc la masă, alături de ele, după care i s-a adresat Puristei: „Du-te și vezi ce se întâmplă cu mâncarea care fierbe în oală. De asemenea, ațâță mai bine focul, căci arde prea tare într-o parte și aproape deloc în partea opusă! Când părinții patriarhi vor sosi în colibă, mâncarea va trebui să fie gata. De aceea, haide, draga Mea copilă, treci la treabă!”

20. Purista s-a îndreptat imediat spre sobă și a făcut ce i s-a spus. A constatat imediat că fructele puse la copt erau deja înmuiate, așa că i le-a arătat Domnului.

21. Domnul: „Foarte bine. Poți să le aduci, iar tu, Mira, ieși și anunță-i pe părinții patriarhi că masa este gata și că pot intra în colibă! Așa să fie! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:26 View PostDownload Post

Capitolul 7
Mira îi invită la masă pe patriarhi, dar într-o manieră nu tocmai curtenitoare. Domnul o invită să fie mai smerită. Noua invitație a Mirei este încununată de succes.
(3 aprilie 1843)

1. Fericită că poate îndeplini o dorință a Domnului, Mira s-a grăbit să iasă afară și să-i anunțe pe părinții patriarhi că masa este gata, așa că pot intra în colibă, conform voinței Domnului.

2. Dat fiind că Enoh nu era prezent, întrucât tocmai le vorbea femeilor aflate ceva mai departe, Lameh i s-a adresat Mirei: „Ascultă, Enoh nu a terminat încă, iar noi nu putem intra în colibă fără el, căci este patriarhul nostru cel mai elevat în plan spiritual.”

3. Mira i-a răspuns lui Lameh: „Asta-i bună! Ce tot spui?! Doar n-o fi Enoh mai elevat în plan spiritual decât Domnul! După părerea mea, oamenii îi datorează ascultare mai întâi de toate Domnului, și abia apoi semenilor lor. Cu siguranță, Enoh va ști ce are de făcut.

4. Mă rog, eu una v-am transmis mesajul pe care trebuia să vi-l transmit, așa că mi-am făcut datoria. Nu pot să vă târăsc cu forța în colibă, și – oricum – Domnul nu mi-a dat nici o indicație în acest sens! De aceea, nu aveți decât să faceți ce doriți. Cât despre mine, mă voi întoarce în colibă”.

5. Lameh nu a lăsat-o însă să plece, chemând-o înapoi: „Ascultă, copilă frumoasă a dimineții, mi se pare că ești puțin cam impertinentă! Ce te-ar costa, având în vedere că ai picioare zvelte și agile, dacă ai da o fugă până la Enoh, spunându-i ce ne-ai transmis nouă, în loc să te grăbești să te întorci în colibă?”

6. Mira: „Ha, s-o crezi tu! Așa cum ți-am spus, eu mi-am făcut datoria și nu mai am de gând să fac nimic în plus! Consider că nu e bine să slujești la doi stăpâni în același timp, iar Domnul nu mi-a poruncit să vin decât până aici!

7. De vreme ce Enoh este mai important pentru tine decât Domnul, mă gândesc că te-ai putea duce tu însuți până la el, cu atât mai mult cu cât picioarele tale sunt de două ori mai lungi decât ale mele, așa că nu ți-ar lua decât o jumătate din timpul care mi-ar fi necesar mie ca să ajung la el!

8. Oricum, conversația noastră mi se pare la fel de deșartă precum măcinarea unor paie goale, în locul grăunțelor de grâu. De aceea, nu-mi mai pierd timpul cu tine și mă duc. În ceea ce vă privește, nu aveți decât să faceți ce doriți!”

9. După care, Mira s-a pregătit să îi întoarcă spatele, dar Lameh nu a lăsat-o, ci i-a pus o nouă întrebare: „Ascultă, Mira, perlă grațioasă a Levantului, mă tem că nu ar fi prea inspirat din partea ta să te întorci singură în colibă, de vreme ce Domnul te-a trimis la noi ca mesageră! Ce crezi că va spune El dacă te vei întoarce fără noi?

10. Nu crezi că te-ar putea întreba pe un ton sever: ‚Bine, Mira, cum le-ai transmis instrucțiunile mele părinților tăi, de vreme ce nici unul dintre ei nu te-a însoțit, binevoind să apară în fața Mea?’

11. Spune-mi, Mira, dacă Domnul ți-ar vorbi în acest fel, ce i-ai răspunde?”

12. Fără prea multe ezitări, Mira i-a răspuns lui Lameh: „Domnul nu mi-a cerut să mă întorc în colibă însoțită de voi, ci doar să vă transmit porunca Lui de a veni! Eu una am făcut ce mi s-a spus. Cât despre îndeplinirea poruncii, aceasta depinde numai de voi. Gata, am plecat!”

13. Dar plecarea Mirei a fost întârziată o dată în plus, de data aceasta datorită lui Adam, care i s-a adresat astfel: „Ascultă, scumpa mea fetiță, dacă nu ne-ai fi invitat într-o manieră atât de impertinentă și de autoritară, cu siguranță te-am fi însoțit imediat, fără să avem ceva de obiectat!”

14. Aceste cuvinte au avut darul de a o irita pe Mira, care i-a răspuns pe un ton și mai obraznic lui Adam: „Ascultați-mă: comiteți un păcat grav luându-mă de sus și criticându-mă în fel și chip, în loc să dați curs voinței Domnului! Zău așa, mi se pare prea mult! Trebuie să mă duc imediat să-i raportez Domnului ce se întâmplă!”

15. După aceste cuvinte, ea a alergat înapoi în colibă, dorind să se plângă Domnului de comportamentul părinților patriarhi.

16. Dar Acesta i-a luat-o înainte și i-a spus: „Mira, cum se face că te întorci singură? Unde sunt părinții?”

17. Ușor stânjenită, Mira i-a răspuns: „Vezi Tu, Tată preasfânt și preaplin de iubire, părinții m-au tratat cu multă aroganță, dovedindu-se complet neascultători! Le-am transmis instrucțiunile Tale exact așa cum le-am primit de la Tine, dar ei… Vai, nici nu pot să-ți relatez cum m-au tratat!”

18. Domnul a insistat însă: „Haide, spune-Mi: cum te-au tratat?”

19. Mira: „Dacă dorești într-adevăr să știi, sunt convinsă că poți afla și fără să-ți povestesc eu!”

20. Domnul: „După câte îmi dau seama, tocmai i-ai acuzat pe patriarhi de neascultare, iar acum faci același lucru, refuzând să asculți o poruncă divină, și asta chiar și fața Mea! Ce ar trebui să înțeleg din acest comportament?”

21. Mira: „Doamne, Tu citești în inima mea, așa că poți vedea că nu este vorba de nici o neascultare față de Tine!”

22. Domnul: „Ascultă, Eu știu foarte bine că ești o ființă de o mare puritate. Mă tem însă că le-ai vorbit părinților într-o manieră cam impertinentă! Acesta este motivul pentru care aceștia au dorit să te facă să înțelegi că o fată tânără nu trebuie să li se adreseze niciodată pe acest ton, ci cu o atitudine mult mai smerită! De aceea, du-te înapoi la ei și invită-i din nou la masă. Te asigur că de data aceasta te vor urma”.

23. Mira s-a întors așadar la părinții patriarhi și le-a transmis din nou invitația Mea. Într-adevăr, de data aceasta părinții au urmat-o în colibă, cu atât mai mult cu cât Enoh se afla deja în mijlocul lor, întrucât terminase de vorbit femeilor, care s-au liniștit în sfârșit.

24. Adam a căzut la picioarele Domnului și i-a mulțumit pentru imensa Lui grație și pentru marea Lui compasiune. De îndată ce au pătruns în colibă, toți părinții au avut viziunea sublimă a profunzimilor creației cosmice. Cutremurați, ei s-au închinat la picioarele Tatălui ceresc și L-au slăvit din străfundurile inimilor lor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:43 View PostDownload Post

Capitolul 8
Festinul din coliba Puristei. Discursul Domnului referitor la alianța Sa cu copiii de pe pământ și la comuniunea dintre cer și pământ.
(4 aprilie 1843)

1. După marea viziune a profunzimilor cosmice, părinții patriarhi și copiii Levantului s-au închinat din nou Domnului iubirii, cu o ardoare direct proporțională cu nivelul de trezire al inimilor lor. Domnul le-a îngăduit atunci să se ridice de jos și le-a spus că, așa cum le promisese mai demult, aveau în sfârșit dreptul să se așeze la masa Puristei și să mănânce din hrana pregătită de aceasta.

2. S-au ridicat imediat cu toții și s-au așezat la masă, alături de Domnul. Nu trebuie să credeți că așa-zisa „colib㔠a Puristei era un loc neîncăpător, comparabil cu căsuța unui țăran sau cu o cabană de munte. Dimpotrivă, această construcție era suficient de încăpătoare pentru a putea găzdui nu mai puțin de 60.000 de persoane. Dacă i se spunea „micuța colibă”, patriarhii făceau acest lucru din motive de smerenie, nu din cauza proporțiilor sale.

3. După ce patriarhii au luat loc la marea masă și s-au îndestulat cu bucatele pregătite, Domnul le-a spus: „La ora actuală, pe pământ domnește cu adevărat o ordine desăvârșită. Din acest motiv, Mă aflu din nou printre voi, binecuvântând astfel cu prezența Mea vizibilă întregul glob pământesc, prin intermediul vostru.

4. În acest moment, între Mine, îngerii Mei și acest pământ s-a creat o nouă formă de comuniune. Așa se explică de ce am dispus pregătirea acestui festin al bucuriei, alcătuit din fructe coapte și fierte, ca să vă reamintească pentru totdeauna că Eu, Tatăl etern al copiilor acestui pământ, am devenit pentru ei un Dumnezeu, un Domn și un Părinte, și am încheiat cu ei o alianță prin care le îngădui să devină cu adevărat copiii Mei veritabili, așa cum Eu sunt Părintele lor preaplin de iubire și de sfințenie, pentru întreaga eternitate.

5. Doresc de asemenea să vă spun că această comuniune vizibilă între cer și pământ va persista atât timp cât veți păstra această alianță a iubirii Mele pentru voi și a iubirii voastre pentru Mine.

6. Dacă vă veți îndepărta însă de această iubire și veți rupe această punte de legătură sacră, pământul va cădea din nou în bezna de dinainte. El va fi învăluit de o ceață deasă, care nu va mai permite nimănui să Mă perceapă pe Mine sau cerul Meu.

7. Dacă pământul va cădea în acest stadiu de involuție și se va întuneca din ce în ce mai mult, el se va grăbi practic către propria sa judecată. Nu voi mai fi atunci pentru oameni un Părinte plin de iubire și de blândețe, ci un Dumnezeu etern care îl va trece prin focul teribilei Sale mânii!

8. Cei care se vor afla atunci pe pământ vor trebui să aștepte multă vreme până când o nouă alianță bazată pe iubire va putea fi stabilită pe această planetă fără vărsare de sânge. Nu Mă voi mai grăbi atunci să reinstaurez această alianță, iar oamenii vor avea mult de așteptat până când Mă voi decide să o reînnoiesc!

9. Pe de altă parte, dacă nu veți rupe această alianță sfântă făcută acum cu voi – copiii Mei autentici – în numele iubirii, prin întoarcerea voastră la adorarea aspectului exterior al acestei lumi moarte, atunci voi rămâne alături de voi, la fel cum voi veți rămâne foarte aproape de Mine. În toată această perioadă de timp, pământul nu va diferi în nici un fel de cer, iar moartea nu va putea domni printre voi. Așa cum l-am luat alături de Mine pe Sehel, iar acum ceva timp pe Zuriel, părintele trupesc al Ghemelei, la fel doresc să procedez și cu voi, făcând din spiritul vostru un instrument atotputernice al iubirii Mele, cu ajutorul căruia să dirijez toate ființele și toate creaturile care populează lumile infinite ale creației Mele!

10. Căci ceea ce ochii voștri percep drept un singur punct luminos pe bolta cerească reprezintă de fapt o sferă infinită de lumi create de atotputerea Mea eternă, pe care trăiesc ființe ce vă seamănă întru totul. Dincolo de aceste lumi există un număr nesfârșit de alte sfere în care sălășluiesc acele suflete care nu există decât în plan spiritual. Și fiecare din aceste sfere are capacitatea de a îngloba în sine un spațiu infinit mai mare decât cel al lumii materiale vizibile (care vouă vi se pare nelimitat).

11. Ați aflat așadar care este destinul vostru etern și calea ușoară care conduce către împlinirea lui. Nici unul dintre voi nu va putea ajunge însă la această destinație până când iubirea lui pentru Mine nu se va maturiza suficient de mult.

12. Atunci când voi chema pe cineva la Mine, această chemare va genera separarea lui de corpul său fizic. El va fi astfel eliberat de greaua povară a cărnii și se va integra pe loc în măreția vieții eterne și nepieritoare a Spiritului Iubirii.

13. Ca să puteți înțelege mai plenar în ce constă această viață pur spirituală, vă voi deschide acum privirea interioară!

14. Priviți-i așadar pe cei trei oameni care au reușit să treacă de partea cealaltă a vălului și vorbiți cu ei. Vă veți convinge astfel că existența în Mine nu se sfârșește niciodată, iar iluzia creată de marele Dragon este o minciună de cea mai înaltă clasă!”

15. Haideți, întrețineți-vă cu aceste trei spirite pure și întrebați-le ce înseamnă viața trăită într-o stare de libertate și de beatitudine perfectă, pe care o guvernează în eternitate! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2018, 01:48 View PostDownload Post

Capitolul 9
Apariția spiritelor lui Abel, Sehel și Zuriel. Seth conversează cu Sehel, iar Adam cu Abel.
(5 aprilie 1843)

1. Văzând cum cerurile se deschid în fața lor, părinții patriarhi au fost cuprinși de o mare bucurie. Adam și Eva s-au îndreptat în grabă către Abel, Seth către Sehel, iar Ghemela către Zuriel, și cu toții au vorbit despre aspectele spirituale și despre viața perfectă și liberă a spiritelor în lumea de dincolo, într-o stare de binecuvântare desăvârșită.

2. Seth l-a întrebat pe Sehel: „Fiul meu, cum te-ai simțit după ce Domnul ți-a dezagregat trupul fizic, făcându-te să părăsești această lume?”

3. Sehel i-a răspuns: „Domnul fie cu tine! – Inițial, m-am trezit într-un spațiu vid, animat de un suflu. Am simțit cum eterul este tulburat de un freamăt, care a rupt centura solară, după care am devenit complet liber, ca o viață eternă, trăită în infinitate.

4. De îndată ce m-am transformat în lumină, am penetrat întregul univers, iar această lumină a pătruns în toate ființele, descompunându-le. În ele s-a trezit atunci o Viață nouă, trăită într-o luciditate supremă. Iar la rădăcina acestei lumini era Tatăl, și Viața Sa era însăși Viața luminii.

5. Am intrat astfel într-o stare de unitate perfectă cu tot ceea ce există, care îmi permite să duc o viață eternă, luminoasă și atotputernică, a cărei sursă este Viața născută din Dumnezeu.

6. Cam așa s-au petrecut lucrurile, părinte Seth, și la fel se vor petrece ele în eternitate cu toate spiritele care vor trece marele prag. Căci fiecare secundă a viitorului respiră o viață chiar mai perfectă decât cea precedentă.

7. Crede-mă, părinte Seth: ceea ce vezi și auzi acum nu reprezintă o iluzie a simțurilor tale sau un defect de auz, ci adevărul cel mai pur cu putință și realitatea supremă. În schimb, ceea ce percepi în realitatea exterioară nu reprezintă decât scoarța arborelui, învelișul grosier care ascunde în sine miezul adevărului suprem. Prin comparație cu adevărata realitate, ea nu reprezintă decât un pământ cu suprafața acoperită de o ceață groasă, întunecată, prin care nu se poate vedea nimic.

8. Iată, acolo, a continuat Sehel, arătând către Domnul, o, părinte Seth, acolo se află Viața întregii vieți și Lumina oricărei lumini, în toată plenitudinea ei.

9. Ascultă Cuvântul Său, căci acesta stă la baza întregii existențe! Din acest Cuvânt ne-am născut eu și cu tine, căci El reprezintă sursa vieții oricărei entități.

10. Atunci când vorbește El, fiecare din cuvintele Sale dă viață unor creații substanțiale de o profunzime fără egal, și noi cohorte de sori și de planete își încep pentru prima oară mișcarea de revoluție pe orbitele lor, care va continua apoi la nesfârșit.

11. De aceea, ascultați cu cea mai mare atenție tot ce vă spune Tatăl ceresc și nu mai uitați apoi nici o clipă cuvintele Sale. Numai în acest fel vă veți da seama că cel care posedă în conștiința sa Cuvântul Tatălui posedă în egală măsură și Viața eternă.

12. Căci Cuvântul Lui este dătător de Viață, iar tonalitatea discursului Său este însăși temelia tuturor lucrurilor.

13. Lui îi aparțin pentru totdeauna întreaga slavă, întreaga glorie și întreaga iubire pe care i-o datorează creaturile Sale! Amin”.

14. Cuvintele lui Sehel au produs o mare impresie asupra întregii asistențe, care s-a grăbit să îl slăvească pe Domnul Vieții pentru grația de a le fi dăruit îngerilor Săi o astfel de înțelepciune și o putere atât de mare.

15. În continuare, Adam l-a întrebat pe Abel: „Fiul meu mult iubit, pe care l-am deplâns atâta vreme, vrei să ne spui și tu câteva cuvinte, asemănătoare celor rostite de Sehel, care au măturat în calea lor toate îndoielile noastre, ca un fluviu atotputernic?”

16. Abel i-a răspuns: „Părinte terestru al ființei umane! Nu se pune problema că aceste cuvinte i-ar aparține lui Sehel sau mie, căci totul, dar absolut totul vine de la Dumnezeu, Tatăl etern și preasfânt. Cuvintele noastre îi aparțin de fapt Lui, așa cum voința Lui sfântă se manifestă prin noi!

17. Căci pentru spirit nu există un alt cuvânt decât cel al Tatălui, la fel cum nu există nici o altă viață decât a Lui.

18. Cel care trăiește întru Dumnezeu rostește cuvintele Acestuia. El nu poate exprima decât cuvintele Vieții care provin de la Domnul Vieții!

19. Dacă cineva se ridică și spune: ‚Mi-am semănat propriul teren!’, el se dovedește un mincinos la fel de mare ca și bătrânul Dragon care își arogă imensa compasiune a Tatălui, pretinzând că: ‚Eu sunt stăpânul lui Dumnezeu și îl pot înfrânge oricând doresc!’, deși nu este în sine decât o creatură, și încă cea mai rătăcită dintre toate.

20. Vezi tu, tată, este foarte ușor pentru un spirit pur să vorbească și să acționeze cu toată forța și puterea Domnului, căci aceste spirite îl iubesc mai presus de orice, trăiesc și respiră la unison cu El, fiind în același timp absolut libere. De aceea, Lui și numai Lui în datorăm cu toții întreaga noastră iubire! Amin”.

21. Acest discurs a avut darul să trezească în Adam cele mai nobile sentimente, aducând totodată lacrimi de iubire în ochii Evei. Mișcat la culme, Adam a strigat: „O, Doamne, Părinte preasfânt, deși mă bucur că trăiesc încă în mijlocul copiilor mei de pe pământ, îți mărturisesc că aș prefera de o mie de ori să ajung acolo unde se află Abel al meu, care este mai întâi de toate al Tău!”

22. Domnul i-a răspuns: „Mai ai puțină răbdare și te vei putea bucura de pacea pe care o meriți! Amin”.

23. Adam L-a întrebat: „Ce trebuie să înțeleg prin termenul de ‚pace’?”

24. Domnul: „Pacea este învierea spiritului întru Viața eternă, a cărei sursă se află în Mine!

25. Adevăr îți spun: vei fi nevoit să rămâi pe pământ până când Eu voi învia în tine. În acel moment, vei învia tu însuți, trezindu-te în lumina Vieții Mele și în trupul Iubirii și al Cuvântului care se nasc din Mine!

26. De aceea, liniștește-te! Mănâncă și bea, până când trupul Meu și sângele Meu îți vor trezi spiritul! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !