Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:42
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 2 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3, 4, 5  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 2 - Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.1.2007, 03:59 View PostDownload Post

MAREA EVANGHELIE DUPĂ IOAN
VOLUMUL 2
Revelate de Domnul prin Jacob Lorber
(vezi textul integral pe Blogul Unique, în format PDF)
Cuprins

Perioada evenimentelor din vol. II: Vara anului 30.
Prima călătorie a Domnului. Popasul lui Iisus în Kis și Nazaret.
1. Despre pedepsirea răufăcătorilor.
2. Iuda-Iscarioteanul, hoț de aur.
3. Folosirea corectă a puterii vindecătoare și a celei de a face miracole.
4. Vizita și descrierea unei peșteri de stalactite.
5. Povestea comorilor găsite.


6. Formarea și surparea grotei cu formațiuni carstice.
7. Faustus găsește comorile în magazie, orânduite și bine păzite.
8. Despre împărăția cerurilor.
9. Domnul explică, prin câteva exemple, natura raiului și a iadului.
10. Legea ordinii divine.


11. Plecarea Domnului și a discipolilor Săi spre Nazaret.
12. A doua înviere din moarte a Sarei.
13. Întâlnirea dintre Iair și soția lui.
14. Despre diferența dintre puterea omenească și cea dumnezeiască.
15. Mărturia lui Philopold despre dumnezeirea lui Iisus.


16. Domnul merge în sinagogă.
17. Domnul explică un text din Isaia.
18. Despre natura lui Dumnezeu și despre adevărata Lui slujire.
19. Obrăznicia și nedumerirea fariseilor care erau orbi în cele ale spiritului.
20. Frica preoților de judecata romană.


21. Cyrenius și fariseii.
22. Vindecarea unui gutos. Mărturia nazarinenilor despre Iisus.
23. Dojana nazarinenilor.
24. Vorbele lui Cyrenius despre nazarineni.
25. Despre nevrednicia poporului.


26. Sfaturi pentru cei care fac legile
27. Chinuirea naturii psihice prin legile omenești.
28. Despre libertatea sufletului.
29. Binecuvântarea liberei creșteri spirituale.
30. Creșterea spirituală și legea.


31. Cuvântarea lui Iair despre efectele miracolelor.
32. Însușiri ale Ființei lui Dumnezeu.
33. Vindecarea rudelor bolnave ale unui evreu bătrân.
34. Discuția dintre fariseii cei bogați și ginerele bătrânului.
35. Fariseii citesc psalmul 37. Sfatul înțelept al lui Roban.


36. Cel mai bătrân dintre farisei, Roban, merge la Iisus.
37. Josa, bătrânul, mulțumește Domnului.
38. Despre ceea ce este omenesc și despre ceea ce este dumnezeiesc la Domnul.
39. Despre influența îngerilor asupra oamenilor.
40. Iubirea pentru Dumnezeu.


41. Despre natura adevăratei iubiri.
42. Despre ziua de apoi.
43. Domnul Iisus și ai Săi la pescuit.
44. Căsătoria lui Borus.
45. Ființa interioară a îngerilor.


46. Despre iubirea față de aproape a medicilor care-i slujesc pe ceilalți.
47. Propunerea făcută lui Iair. Despre ceremoniile exterioare.
48. Problemele lui Iair legate de moștenire.
49. Demisia lui Iair. Domnul în sinagogă.
50. Cei mai în vârstă vorbesc despre starea evreimii.


51. Mărturia vorbitorului despre chivotul legii.
52. Cei mai bătrâni se apără.
53. Chiwar mărturisește despre faptele și viața lui Iisus.
54. Sfatul dat de îngeri fariseilor.
55. Legătura dintre popoare și suveranii lor.


56. Roban și Kisjonah povestesc întâmplări din viața lor.
57. Cum ajută îngerii lumea. O sferă corticată.
58. Legătura dintre omul pământesc și Tatăl Ceresc.
59. Despre marea luptă lăuntrică a omului (lupta cu sine însuși).
60. Despre folosul pasiunilor.


61. Despre valoarea liberei voințe (a liberului arbitru).
62. Gândirea în inimă.
63. Despre aducerea înapoi a celui pierdut.
64. Despre natura, viața și munca spiritelor naturii.
65. Legende despre spiritele munților. Despre vrăjitorie.


66. Despre vrăjitori și ghicitori.
67. Domnul vindecă un om turbat.
68. O evanghelie pentru cei bogați.
69. În cripta lui Iair.
70. Învierea lui Josoe.


71. Bab și soția lui sunt uluiți de miracol. Făgăduința nemuririi pentru Josoe.
72. Cum trebuie slujit Dumnezeu.
73. Cina la Maria.
74. Cearta dintre Iuda și Toma.
75. Prevenirea lui Iuda de către Domnul.


76. Despre umilință și abnegație.
77. Măsura celor trei feluri de iubire.
78. Planul înțelept al lui Josoe.
79. Doi îngeri se oferă să-l slujească pe Josoe.
80. Cyrenius îl adoptă pe Josoe.


81. Povestirea lui Roban despre noul conducător al fariseilor.
82. Povestea și sfârșitul lui Ioan Botezătorul.
83. Discuția cu noul conducător al templului din Nazaret.
84. Mărturia lui Chiwar despre Ioan și Iisus.
85. Domnul îi laudă pe Roban și pe Chiwar.


86. Noul conducător al templului, Korah, și Chiwar în sinagoga din Nazaret.
87. Chiwar și Korah vorbesc despre învierea din morți a Sarei.
88. Părerea lui Chiwar despre Templu.
89. Discuția dintre Korah și Chiwar despre Mesia. Satana îl provoacă pe Chiwar la luptă.
90. Korah își aduce aminte că totuși îl cunoaște pe Iisus.


91. Prietenii lui Iisus la Borus.
92. Îndurarea lui Dumnezeu față de omenire.
93. Borus vorbește despre natura omului.
94. Conviețuirea prietenilor Domnului în Nazaret

A doua călătorie a Domnului: Nazaret - Grota din Betabara (primul miracol al bucatelor) - Muntele rugăciunii - Mersul pe Marea
Galileii (proba credinței pentru Petru) - Cu corabia înspre Ghenizaret în golful cu același nume


95. Miracolul vindecării și miracolul bucatelor pentru cei cinci mii de oameni din pustiu.


96. Ucenicii pe marea furtunoasă.
97. Iuda slăvește miracolele esenienilor.
98. Ioan și Bartolomeu îi explică lui Iuda miracolele iluzorii ale esenienilor.
99. Filosofia esenienilor.
100. Ucenicii aflați într-o situație grea pe mare.


101. Testul credinței lui Petru.
102. Sosirea în orașul liber Ghenizaret.
103. Domnul cu ai săi la Ebahl.
104. Domnul binecuvântează familia lui Ebahl și îi dojenește pe esenieni.
105. Domnul și căpitanul roman.


106. Experiența de viață a căpitanului roman.
107. Domnul îi dă căpitanului câteva indicii asupra ființei și misiunii sale.
108. Relația unui profet cu Dumnezeu și cu oamenii.
109. Profeții, ca trimiși ai lui Dumnezeu, și deosebirea dintre ei și ființa Domnului.
110. Pajiștea sfințită. Mersul pe mare.


111. Despre adevărata rugăciune.
112. Disciplina și iubirea.
113. Lauda dreaptă și pericolul laudelor.
114. Iara vorbește despre experiențele avute în timpul rugăciunii.
115. Iara vede cerurile deschise.


116. Învățăturile lui Iisus trebuie să devină un bun al tuturor.
117. La Ebahl vin bolnavi. Oaspeții din Ierusalim și misiunea lor.
118. Scena dintre căpitan și templieri.
119. Puterea iubirii.
120. Visele Iarei despre crucificarea și învierea Domnului.


121. Discuția dintre căpitanul Iulius și Domnul despre răutatea templierilor.
122. Marea vindecare a bolnavilor prin atingerea mantiei Domnului.
123. Domnul și conducătorul fariseilor.
124. Iulius îi ceartă cu asprime pe farisei.
125. Trei documente.


126. Avertizarea Domnului asupra ticăloșiei templierilor.
127. Domnul vorbește despre spiritul iubirii.
128. Discuția dintre templieri și esenieni.
129. Domnul și cei doi esenieni.
130. O ascensiune miraculoasă.


131. Pe vârful „Capului dimineții“.
132. Despre natura fricii.
133. Cristos - ca mijlocitor între cer și Pământ.
134. Ridicarea Mării Galileii.
135. Un test al iubirii pentru Iara.


136. Puterea îngerilor. Vizită pe o stea.
137. Modalitatea interioară de a contempla creația.
138. Cum se învață dăruirea în lumea de dincolo.
139. O privire în sistemul cosmic stelar.


140. Perioadele de dezvoltare în lumea de dincolo.
141. Despre măreția spiritului uman.
142. Despre adevărata măreție spirituală.
143. Ucenicii sunt treziți din somn.
144. Cuvinte de laudă pentru Iara.
145 .Realitatea visului avut de toți cei de pe munte.


146. Iara le arată lucrurile luate ca amintire.
147. Cum vorbesc credincioșii cu Domnul, în inimă.
148. Contemplarea naturii și corespondențele spirituale.
149. Contemplarea răsăritului de soare și a naturii dimineața.
150. Esenienii sunt însărcinați de Domnul să construiască școli.


151. Masa de dimineață, sfințită, de pe munte.
152. Satana apare pe munte.
153. Coborârea de pe munte.
154. O vindecare miraculoasă în casa lui Ebahl din Ghenizaret.
155. Ardoarea iubirii.


156. Despre diferențele sexuale la îngerii primordiali.
157. Despre pomană și despre sărbătorirea zilelor comemorative.
158. Psalmul 46 al lui David.
159. Despre iubirea dușmanilor.
160. Povestirea corăbierilor despre cele petrecute în timpul ultimei nopți.


161. Corăbierul și Rafael.
162. Primirea fariseilor în Ghenizaret.
163. Căpitanul Iulius povestește unele întâmplări cu preoții din Templu.
164. Despre moștenirea lui Iisus.
165. Neînțelegerea dintre Rafael și Iara.


166. Despre iubire, blândețe și răbdare.
167. Despărțirea de Domnul și plecarea Lui spre Sidon și Tir.

A treia călătorie a Domnului: Cu corabia prin Golf și apoi pe jos înspre nord în direcția Tirului - Reîntoarcerea la Marea Galileii - muntele de la mal (al doilea miracol al bucatelor) - Cu corabia înspre adăpostul din Magdala - Înapoi la muntele de pe mal - Pe jos înspre cocioaba lui Marcu în Cezareea lui Filip.

168. Scena din Tir cu femeia din Cana.
169. Despre posedarea de către diavol.
170. Izvorul făcător de minuni.


171. Marea minune a vindecării de pe munte.
172. Prezicerea Domnului referitoare la viitorul învățăturii Sale.
173. Hrănirea miraculoasă a celor patru mii de oameni.


174. Fariseii și saducheii îl încearcă pe Domnul.
175. Domnul într-o sărmană colibă din Cezareea lui Filip.
176. Mărturia ucenicilor despre Cristos.
177. Proprietarul colibei, pe nume Marcu, povestește grozăvii din Templu.
178. Fariseii - ucigași de copii.
179. Ucenicii sunt revoltați din cauza povestirii.
180. Pescuitul binecuvântat. Despre gunoiul din Templu.


181. Marcu și fariseii, ca vânători de dijmă.
182. Prezicerea Domnului referitoare la moartea și învierea Sa.
183. Este anunțată vizita lui Cyrenius.
184. Marcu îl primește pe Cyrenius.
185. Îngerul, ca învățător al lui Josoe.


186. Darul lui Cyrenius pentru Marcu.
187. Pe mare.
188. Cuvintele lui Ioan despre diferența dintre înțelegerea obișnuită și cea spirituală.
189. Se apropie o corabie romană. Pescuitul îmbelșugat.
190. Noii oaspeți.


191. Despre metoda de învățământ a îngerilor și despre cea a școlilor lumești.
192. Despre dreptul Templului de a încasa zeciuiala și tributul.
193. Pedepsirea răufăcătorilor și a celor posedați.
194. Cuvintele înțelepte ale Iarei.
195. Materie și spirit.


196. Iara îi desface lui Josoe nodul gordian.
197. Despre limitarea în cunoaștere a omului.
198. Ce este adevărul?
199. Taina primei cauze a adevărului.
200. Discuția dintre Josoe și Iara.


201. Ce a văzut Iara în grădina ei.
202. Lămurirea pildei arătate de Iara.
203. Materialismul și reprezentanții săi.
204. Josoe și Iara vorbesc despre Iuda.
205. Fiecare popor are nevoie de un alt fel de conducător.


206. Lui Josoe îi pare rău.
207. Părerea lui Josoe despre îngăduirea sclaviei.
208. Îngrădirea prin legi și iubirea!
209. Despre cinste.
210. Natura materiei și a sufletului.


211. Răspunsul lui Cyrenius.
212. Necesitatea ca modalitate de a învăța.
213. Urmările traiului îmbelșugat.
214. Contradicțiile din Geneză.
215. Crearea primului om.


216. Creșterea bobului de grâu.
217. Creșterea spirituală a omului!
218. Suflet și trup.
219. Crearea cerului și a pământului.
220. Pământul și lumina.


221. Despărțirea luminii de întuneric.
222. Țelul ultim al întregii creații.
223. Mărturia lui Cyrenius despre Geneză.
224. Despre decăderea spiritelor, decăderea lui Adam și păcatul originar.
225. Puterea eredității.


226. Grijile lumii și urmările lor nefaste asupra sufletului.
227. Despre decăderea spiritelor.
228. Putere și opoziție.
229. Despre natura Satanei.
230. Învățătura spiritelor primordiale.


231. Urmările decăderii lui Lucifer.
232. Teaca și sufletul.
233. Despre cunoaștere.
234. Ce crede Marcu despre aproapele său.
235. Marcu îi salvează pe fariseii naufragiați.


236. Fariseii îl critică pe Iulius.
237. Hotărârea fariseilor.
238. Sfatul Domnului și referiri la iubirea de aproape.
239. Iulius le dă fariseilor sfatul cel mai bun.
240. Iara vorbește despre Domnul.


241. Dezvăluirea intențiilor Templului.
242. Miracolul făcut de arhanghelul Rafael
243. Scuzele tânărului fariseu.
244. Iulius îi învață pe farisei.


INDEX TEMATIC
INDEX AL PERSOANELOR
INDEX AL LOCALITĂȚILOR

Cuvânt înainte

(copiat din alta Carte data de Domnul , din Copilaria lui Iisus, pt. a stii cine a fost Jacob Lorber, n.Red.)


Editorul


  Copilăria lui Iisus! - care inimă nu ar avea dorința să afle mai multe despre viața minunată a Mântuitorului, decât pot oferi scripturile biblice! ? Cât de mult am vrea să receptionăm înflorirea și dezvoltarea acestui suflet unic dumnezeiesc și omenesc! - În vechi timpuri, la începutul vieții creștine comune, a existat o astfel de descriere a copilăriei și a adolescenței lui Iisus în așa zisa „Evanghelia Jakobi minoris“, adică Evanghelia după Iacov. Aceste descrieri făcute de fratele Domnului circulau deja în primul și al doilea secol prin comunitățiile țării de răsărit și de apus. Justin, martirul (decedat. 166), pare să le fi cunoscut și Origines Pomenește de ele direct în (povestirile bisericii, vol. 1. , pag. 29, al. 4). - În sec. 4. după Hristos, au urmat cu certitudine Scripturi folosite de biserică prin școlile de teologie și la patriarhul din Alexandria și Roma, dar Evanghelia lui Iacov a fost etichetată ca fiind inexactă pe acea vreme și nu a fost primită în rândul celorlalte Scripturi sfinte - o condamnare, care a dezavantajat multe secole relevațiile a lui Ioan, scrisoarea lui Iacov și multe părți diferite ale Noului Testament actual. - Părerile creștinismului despre Evanghelia lui Iacob au fost instabile până în noile timpuri. Realități găsim noi de exemplu, în așa zisa Biblia de Berlenburg, care cunoaște bineânțeles doar fragmente ale vechii Evanghelii. Prin urmare a fost dată din ce în ce mai mult uitării Scriptura și în sfârșit, s-a pierdut totul în afară de câteva frânturi.

  Așa s-a întâmplat cu împortantele înștiințări despre copilăria Domnului, până când într-o bună zi, pe 22. Iulie 1843, un om credincios german, misticianul și văzătorul Jakob Lorber din Graz, Steiermark, care a recepționat vocea clară a Duhului sfânt și înștiințarea, că acea Evanghelie a adolescenței lui Iacov „de pe vremea, când a luat-o Iosif pe Maria la sine“, i se va mărturisi lui din nou și prin acest fel să-i fie iar redat omenirii. „Iacob“, așa i-a fost mărturisit în continuare, ca „un fiu a lui Iosif, a consemnat totul; dar cu timpul s-a deformat în așa fel, încât nu s-a putut permite să fie scrise ca fiind adevărate în Scriptură. - Eu însă vreau să-ți dau adevărata Evanghelie după Iacov, dar doar începând cu timpul care a fost menționat mai sus. Iacov a inclus descrierea vieții Mariei de la nașterea ei, cât și cea a lui Iosif.“

  Și așa a recepționat învățatul mesager al luminii cerești prin vocea Duhului în inima sa 299 de capitole exacte și minunat descrise a nașterii și a copilăriei lui Iisus, care este de o așa frumusețe interioară și de o putere, că nu poate nega nici o inimă, care poate nutri sentimente, proveniența lor dumnezeiască și adevărul acestei Scripturi valoroase. Creșterea și înflorirea copilului Iisus sub tutela lui Maria în casa tatălui adoptiv Iosif, puși în situația de a se refugia în Egipt și întoarcerea acasă, în Nazaret, se derulează în fața ochilor noștri. Noi trăim primele fapte minunate și prezența Duhului dumnezeiesc în copilaș și întâmpinăm cu mirare mare fapte neimaginabile în secretul sfânt al persoanei Iisus. Ne va da milostivirea, să recunoaștem în „Fiul” pe „Tatăl” și în același timp pe Iisus „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt“.
  Cu fragmentele din vechea biblie de Berlenburg - ținând cont de aceste texte care au fost schimbate și descompuse - se pot observa exprimările care sunt exterm de asemănătoare. Și așa dovedește conținutul, că povestea adolescenței lui Iisus ne-a fost redată din nou prin robul lui Dumnezeu Jakob Lorber și este o diplomă veche creștină și de o valoare inegalabilă.

  Cine a fost deci acest om ales, care a fost înstărit cu o asemenea capacitate de a reda faptele? - Este foarte important de știut mai multe despre el. Și aici se va putea atrage atenția la descrierea scurtă a vieții lui Jakob Lorber, care a fost lăsată lumii prin prietenul vechi și confidentul marelui văzător, care a fost poetul austriac și K. K. secretarului de stare civilă Karl Gottfried  Ritter von Leinen. - Din cele scrise sustragem noi:

  Jakob Lorber s-a născut în anul 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de țărani germane. Din partea tatălui cât și a mamei curgea în venele sale sângele de țăran german. - Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după treminarea cu succes a  studiului „prin care a devenit profesor“, spre  o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stapânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecții de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun în orașul natal Graz și i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, a primarului din Graz Andreas Hüttenbrenner și a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său).

  În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promițător de dirijor în orașul mult vizitat și comercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârșit o poziție asigurată de viață și un venit garantat, a fost mare. Dar providența a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă și cu întrebările despre Dumnezeu și eternitate, a fost pus la încercare și pentru a se decide printr-o metodă cât se poate de ciudată.

  Despre această întâmplare măreață din viața sa, povește el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15, martie1840, la ora șase dimineața, a terminat cu rugăciunea de dimineața și a fost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te, i-ați stiloul și scrie! ” - Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat un stilou în mâna și a început să scrie ceea ce auzea în interiorul sau cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrari „Creația lumii spiritelor și cea a simțurilor și istoria omenirii” sau „Gospodaria lui Dumnezeu“. - Și primele propoziții extraordinare ( un exemplu despre harul vocii interioare dumnezeiești) suna astfel:

„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine și Eu îi voi pune în inima un răspuns. - Dar doar cei curați, a căror inima este umila, vor auzi tonul vocii Mele! - Și cine Mă prefera înaintea lumii, cine Mă iubeste, ca o mireasa blânda care își iubeste mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braț la braț. El Mă va vedea tot timpul ca un frate și așa cum L-am văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“

  Jakob a recunoscut profund mișcat vocea care a cuprins viața și pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscut vocația și lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din orașul monden Triest și și-a dedicat din acea clipa toată viața scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac și fără pretenții, a trăit aceasta vocație până la sfârșit, iar existența și-a menținut-o cu ore de muzică și darurile de dragoste a bărbaților și a femeilor din cercul lui de prieteni și din puținul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el.

  Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeași seriozitate drăgăstoasă și intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 și 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten i-a scris Lorber despre aceasta:

  „Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că, cuvintele veșnic clare și sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poate de limpede, luminate și curate, ca niște cuvinte pronunțate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape de mine, nu poate auzi vreun glas. Pentru mine însă suna acest glas milostiv mult mai limpede și mai tare decât orice sunet material.“

  Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-a ocupat de strângerea și de publicarea lor) s-au format cu timpul sub stiloul lui Lorber importante Scripturi care cuprind 25 de volume. Aici sunt scrise aceastea după formarea lor:

  Gospodăria lui Dumnezeu (3vol. ); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol. ); Copilăria lui Iisus; Schimbul de scrisori între Iisus și Abagarus; Epistola laodiceană a apostolului Paul; Pământul și luna; Episcopul Martin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (conducerea în lumea de apoi); Scena de trei zile (Iisus la 12 ani în templu); Daruri cerești (2vol. ); și în sfârșit încoronarea: Marea Evanghelie după Ioan (o profundă relatare, completarea povestirilor a celor trei ani de învățare a lui Iisus, 10 vol. ).

Cel mai important la apariția Jakob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt învățăturile minunate care reies din lucrările sale. - Este într-adevăr o înțelepciune dumnezeiască atotcuprinzătoare, care se ocupă pe toate planurile vieții și a întrebărilor vizibile și invizibile și nenumăratele secrete ale gândirii omenești luminate din punctul de vedere înalt și spiritual.

  Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea și privirea desavârșită privirea spirituală a lumii și explicațiile pământului, după care, la eliberarea credinței vizibile (materialism), știința și întregul sentiment de viață al lumii actuale pe toate planurile recunoașterii.

  Lucrarea „Copilăria lui Iisus” a fost scrisă de Lorber în perioada 22 iulie 1843 până în 1844, în localitatea Graz. - Prima publicare a urmat la cererile cercului de prieteni din Graz și a doctorului german, cercetătorului și a poetului Justinus Kerner, Weinsberg, în anul 1852 prin filozoful naturii și a celui ce a înfiintat tratamentul  spagyrisch doctorul Ch. F. Zimpel la editura Schweizerbarth din Stuttgart. - Această tipărire este identică cu cea care a fost publicată de Zimpel. Originalul scris de Lorber se află în Graz. Pentru o înțelegere mai bună am alăturat acestei noi tipăriri un registru a faptelor în ordine alfabetică.

Să găsească această lucrare, care a îmbucurat deja atâția oameni, încă foarte mulți prieteni!

Bietigheim, Württemberg
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 1-5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.1.2007, 04:42 View PostDownload Post

Sederea lui Iisus împreuna cu ai Sai în Kis si Nazaret
Evanghelia dupa Matei. Capitolul 13 (continuarea)


1. Despre pedepsirea raufacatorilor.

         Noaptea târziu ajung comorile din pestera lui Kisjonah, care contineau aur, argint si o masa grea de pietre prelucrate si neprelucrate de mare valoare; caci trei livre aveau diamantele prelucrate si aproape sapte livre cele neprelucrate, tot atâtea pietre de rubine, înca atâtea smaragde, hiacinte, safire, topase si ametiste si aproape patru livre tari ca bobul de mazare erau perle stralucitoare. Aurul cântarea peste douazeci si cinci de mii de livre si argintul cântarea de cinci ori mai mult.
         Când Faustus priveste aceasta bogatie enorma, îsi loveste mâinile peste cap si începe sa vorbeasca: „O Doamne! Eu, ca fiul unuia dintre cei mai bogati patricieni din întreaga Roma am avut ocazia, sa vad în fata ochilor bogatiile acestui pamânt; dar asa ceva nu a zarit ochiul meu pâna acum! Intrece toti faraonii si legenda despre Krösus, care la sfârsit nu a mai stiut ce sa faca cu atâtea bogatii si la sfârsit se spune, ca si-ar fi construit într-adevar un palat din aur curat, daca învingatorul nu i-ar fi luat aurul acela mult.
          Dar spune Tu, o Doamne, caruia îi sunt cunoscute toate lucrurile, mie, care sunt un sarac pacatos, cum a fost posibil ca acesti doisprezece slujitori ai lui Satana sa ajunga la astfel de comori! Într-un mod cât de cât onorabil nu este posibil acest lucru si într-un timp atât de scurt nu se poate! - Deci prin urmare, cum a fost posibil aceasta?“
         Spun Eu: „Prietene, nu-ti mai face griji acum! Nu merita erfortul, sa pierdem atâtea cuvinte din cauza acestor murdarii satanice. Ca nu este ceva limpede în toate treburile acestea, de acest lucru tu poti fi convins. Prin ce mii de metode rusinoase au strâns si au furat acesti pui de vipere, acesti serpi, ar fi prea multe de spus, daca s-ar povesti totul cuvânt cu cuvânt.
         Ca sunt niste raufacatori de talie joasa, de aceasta sper ca nu vei mai avea tu nici un dubiu; dar pentru ca ei sunt ceva mai mult decât niste raufacatori, despre aceasta nu trebuie sa stie vreun om un cuvânt. Ei au meritat dupa legile Romei deja de zece ori pedeapsa cu moartea, doar din cauza faptului, ca au atacat caravanele imperiale, care transportau darile; si aceste jafuri, pe care noi putem sa le vedem în fata noastra prin aceste bogatii, nu este cu nimic mai bun, chiar daca nu este vorba de darile imperiale.
         Daca prin urmare ai sti toate, atunci îti este totusi imposibil sa-i omori mai mult decât o singura data. Tu poti sa-i torturezi mai tare, dar la ce bun? Daca tortura este mai tare - ca sa vorbesc pe întelesul vostru - , atunci ea este în scurt timp mortala si daca tortura este mai putin aspra si este mai îndelungata, deci, prin aceasta prinzonierul nu mai simte prea mare lucru decât ca si tine, atunci când te deranjaza o musca; caci cei ce se tem de moartea sigura a corpului lor si chiar daca sufletul lor este materialist, acesta se retrage în cele mai adânci odai si începe de la sine sa se desperinda de corp, în care nu mai poate sta, iar trupul devine la aceasta ocazie imun la dureri. Tu poti dupa aceea sa chinui un astfel de trup, prin ce metoda vrei tu, caci el va simti doar putin sau nimic din toate acestea. Daca tu pricinuiesti învelisului sufletului o mare durere deodata, atunci sufletul nu va suporta aceasta mult timp, ci se va rupe mult si dupa aceea vei putea tu sa chinui si sa frigi un asemenea trup mort si el nu va mai simti nimic din pedeapsa.
         Eu nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, pentru ca aceasta nu ar fi de folos nici celui omorât si mai putin nu ar avea nici un scut sau o baza a dreptatii; caci pe unul ai omorât - si o mie ti-au promis în schimb moartea! Dar sa-l pui pe un hot sub o nuia de bataie si sa nu stea o clipa aceasta linistita, pâna când nu se instaleaza o îmbunatatire, acest lucru îl aprob Eu din ordinea necesara dumnezeiasca! O nuaia de bataie folosita la timpul potrivit, este un lucru mai bun decât banii si cel mai bun curat aur; caci prin nuiaua de bataie se retrage tot mai mult sufletul de la materie si se întoarce în sfârsit spre duhul sau. Si daca a înfaptuit acest lucru nuiaua, a salvat sufletul de scufundarea sa si prin aceasta l-a salvat pe întregul om de moartea vesnica.
         De aceea, nu trebuie ca un judecator sa-l pedepseasca nici pe cel mai mare criminal cu moartea trupeasca dupa ordinea lui Dumnezeu, care nu foloseste la nimic, ci tot timpul el sa pedepseasca cu nuiaua dupa gravitatea faptei. Daca face aceasta, atunci este el un judecator al oamenilor spre cer, daca însa nu face aceasta, - este un judecator pentru iad si de la Dumnezeu nu va primi în veci rasplata; ci: pentru acea împaratie pentru care i-a condamnat pe oameni, de la aceeasi împaratie sa-si primeasca rasplata! - Acum stii tu destule si lasa ca, comorile sa fie pastrate! Mâine vor sosi si acelea din Chorazin si atunci sa fie trimise si împartite aceste murdarii diavolesti. - Dar acum sa mergem în sala de mâncare; caci cina este deja de mult pregatita! Într-adevar, întreaga poveste este deja obositoare, iar timpul Ma împinge deja spre Nazaret!“
         Spune Faustus: „Doamne, ca te supara asa de tare întreaga poveste, înteleg eu mult prea bine; dar ce se poate face, daca asa stau lucrurile? Pe lânga aceasta te rog eu, Domnul meu si cel mai mare si mai bun prieten, ca Tu sa nu pleci mai repede decât mine de aici; caci, în primul rând, nu mai pot face nimic fara tine, si, în al doilea rând, m-ar apuca o plictiseala îngrozitoare în absenta Ta, cu toate ca este alaturi de mine si draga mea sotie! De aceea te rog eu pe tine, sa nu parasesti mai repede acest loc, pâna când nu se va termina cu totul aceasta poveste suparatoare! Cu ajutorul Tau, eu sper ca totul sa fie gata pâna mâine la amiaza!“
         Spun Eu: „Foarte bine! Dar Eu nu mai vreau sa vad nimic din acest aur si nici pe acei unsprezece farisei; caci îmi este mai multa scârba de toate acestea decât de un hoit.“
         Spune Faustus: „Acest lucru se va rezolva!!“

2. Iuda Iscarioteanul ca hot de aur.  

         Noi intram acum în camera, respectiv în sala de mâncare, unde ne asteapta o adevarata cina. Noi însa nu terminam bine cu cina, când doi slujitori îl aduc pe Iuda Iscarioteanul în sala si îi spun judecatorului suprem, ca acel ucenic, sau ce era el, a vrut sa ia câteva livre de aur, dar l-au prins asupra faptei, i-au luat aurul si l-au adus aici ca sa fie tras la raspundere.
         Iuda sta plin de rusine în sala si spune: „Eu nu am avut de gând, sa iau acest aur, ci am încercat doar câteva bare ca sa vad, daca sunt într-adevar asa de grele, cum se spune; dar acesti derbedei m-au prins imediat si m-au adus aici ca pe un hot periculos! - Eu te rog de aceea Faustus, ca aceasta pata sa se ia deasupra mea!“
          Spune Faustus (spre slujitori): „Lasati-l sa mearga! Este un ucenic al Domnului si eu îl voi scuti din acest motiv; (spre Iuda:) tu însa nu te mai atinge, mai ales pe timp de noapte - doar daca tu esti un taxator imperial - de bare de aur, caci altfel tu vei fi pedepsit dupa lege ca oricare hot! L-ai înteles tu bine pe judecatorul suprem Faustus?“
         Spune Iuda plin de rusine: „O Doamne nici macar nu am avut de gând sa fur ceva, ci doar am vrut într-adevar - la momentul nepotrivit - sa-i fac proba unei bare de aur si sa-i stiu greutatea.“
         Spun Eu: „Du-te si cauta-ti un loc unde sa dormi! Caci de aceasta boala, prin care mor toti hotii, boala pricinuita de catre mâna lui Satana, vei muri si tu în scurt timp; caci tu ai fost, esti si vei ramâne un hot! Atâta timp cât te înspaimânta legea ascutita, ramâi tu dupa faptele evidente, un om si nu un hot; dar în inima ta tu ai devenit deja de multa vreme un hot! Daca tai astazi toate legile, atunci tu vei fi primul care va pune mâna pe comorile de afara; caci inimii tale îi sunt straine legile de dreptate si de bunacuviinta. Pacat de capul tau, ca sub el nu bate o inima mai buna! - Du-te acum sa dormi si mâine sa fii mai lucid decât astazi!“
         Cu aceasta dojana pleaca Iuda cu mare rusine din sala în odaia sa de culcare se pune în pat si se gândeste aproape doua ore, ce ar putea sa raspunda, la ceea ce Eu i-am spus; dar el nu gaseste în inima sa nici o cale, deoarece aceasta îsi ridica setea de aur în permanenta si el adoarme asa. - si noi mergem sa ne odihnim, deoarece ultimele doua nopti am fost foarte ocupati. Dimineata însa nu s-a lasat mult asteptata.
         Când Faustus a vrut sa se întoarca din nou pentru a mai trage un somn de dimineata, ajung si cei ce au transportat comorile din Chorazin, îl trezesc si el trebuie sa mearga afara din cauza slujbei sale, ca sa se uite la acele bogatii, sa le taxeze si sa le primeasca. Atunci când si-a terminat lucrul, suntem si noi toti în picioare si micul dejun, care consta din pesti proaspeti si bine pregatiti, se afla deja pe multele mese din sala principala. Faustus vine obosit de lucru înauntru în sala de mese alaturi de tânara sa sotie si se pun lânga Mine.
         Dupa terminarea micului dejun, unde nu a lipsit vinul bun, Îmi povesteste Faustus, ca lucrul sau de dimineata, care cu toata silinta sa ar fi durat mai multe saptamâni, este terminata si toate sunt trimise spre locul destinatiei lor. Toate documentele erau în ordine pe masa din odaia mare de slujba si scrisorile de însotire erau si ele gata. Comoara din pestera lui Kisjonah este bine împartita si documentele de însotire la fel, ca si darile pe lânga comoara mare din templu din Chorazin si toate acestea erau asa expediate; doar ca în odaia de slujba a sa se mai aflau unelte de dulgher si nici un stapân nu s-a anuntat înca la ele.
         Spun Eu: „Acolo jos, la capatul mesei, lânga mama Maria, sunt doi fii ai lui Iosif, pe nume Joses si Jöel; celor doi le apartin acele unelte! Acestea le-au fost luate ca garantie împreuna cu mica casa din Nazaret si toate acestea ei trebuie sa le primeasca înapoi!“
         Spune Faustus: „Doamne, totul vor primi înapoi, chiar si casa! Pentru aceasta eu garantez! O Domnul meu si prietenul meu! Ce probleme mi-au facut pâna acum acesti negri; dar legea proasta i-a încurajat si cu cea mai buna vointa nu puteai sa îi prinzi de dupa ceafa. În fata ochiilor mei au comis cele mai groaznice nedreptati si cu toata puterea pe care o aveam eu, nu puteam sa fac nimic; dar aici i-a lasat în drum Satana si eu am acum un caiet în mâinile mele, de care ar putea sa tremure acesti indivizi ca frunzele uscate de pe pomii din padure, atunci când se formeaza o mare furtuna! Înstiintarea spre guvernatorul Cireniu este o capodopera, pe care el o va legaliza si o va trimite împreuna cu toate darile spre Roma. Din Tir, Sidon si Cezarea ajunge vasul imperial cu douazeci si patru de vâsle si cu un vânt bun chiar si cu pânze bune în doisprezece zile lânga coasta romana si de acolo este ca si cum s-ar afla deja în mâinile împaratului! Bucurati-va, în doisprezece zile, la ceea ce va va astepta, voi negrilor! Libertatea voastra se va îngradi într-un mod ciudat!“
         Spun Eu: „“Prietene! - Eu îti spun: nu te bucura prea devreme! O cioara nu îi va scoate ochii altei ciori! Nu le va merge prea bine celor unsprezece în spatele zidurilor! Ei nu vor muri, dar vor fi închisi pe viata în odaia vesnica de cainta! Dar în scuza deschisa spre Roma ei vor fi spalati atât de curati ca lâna si se vor cere de abia atunci alte scrisori de la tine, iar tu  vei fi foarte ocupat, sa raspunzi tuturor întrebarilor din Roma. Nu se va întâmpla nimic cu tine; dar de o încurcatura anume nu vei scapa tu, daca nu te vei descurca cu martorii si cu celelalte semne ale dreptatii. Eu ti-l las de aceea aici pe Pilah; el îti va face lucruri bune. Îmraca-l însa repede în tinuta romanilor , ca el sa nu fie recunoscut de ceilalti colegi stationati! Caci Eu un lucru îti pot spune: Satana nu si-a instruit nici pe departe regimentul asa de bine ca acest pui de sarpe. De aceea, fii tu pe lânga blândetea ta de porumbel la fel de viclean ca un sarpe, caci altfel nu vei ajunge cu o astfel de specie la capat!“
         Spune Faustus: „Multumiri vesnice pentru acest sfat! Dar acum sa facem ceva mai amuzant, dupa ce s-a terminat acest lucru cu bine aici!“
         Spun Eu: „Foarte bine! Eu mi-am terminat lucrul; doar sa-l mai asteptam pe Kisjonah, care îsi va termina si el în curând treaba cu finantele sale!“

3. Folosirea dreapta a puterii miraculoase si a  puterii de vindecare.

         Dupa o perioada scurta de timp vine Kisjonah, ne saluta pe noi pe toti în cel mai blând si prietenos-dragastos mod si spune dupa aceea: „Prietenul meu nesfârsit de îndragit Iisus! - Astfel Te numesc eu însa numai în exterior; pentru ca Tu stii, ce si cine îmi esti Tu în inima. - tie singur îti am de multumit toate acestea! Numai o mica suma de cinci mii de livre în total am taiat eu bine voitor din cartea de datorie a saracului cetatean Kanas si Tu ai lasat sa mi se dea pentru aceasta cincizeci de mii de livre fara valoarea neestimata a celorlalte comori, care sunt probabil pe înca o data asa de valoroase! Eu îti fagaduiesc însa solemn si pe dragostea mea nemasurata fata de Tine, ca eu voi folosi toate acestea spre binele saracilor si împovaratilor si sa devina deci din murdaria aceasta a diavolului la sfârsit totusi înca aur pentru cerurile lui Dumnezeu!
         Eu nu le voi da, ce-i drept, aurul si argintul acesta oamenilor în mâna, pentru ca acesta este într-adevar o otrava pentru inimile slabe pamântesti ale oamenilor; dar eu le voi procura adapost si posesie celor fara adapost si posesie cu pamânturi fara taxe de impozit si le voi da animale si pâine si haine. Fiecaruia însa, pe care eu îl voi ferici, îi va fi propovaduit cuvântul tau si i se va face cunoscut numele Tau, ca el sa stie într-un mod viu, cui trebuie el sa-i multumeasca pentru toate acestea si ca eu nu sunt nimic decât numai un slujitor rau si trândav! - Tu, o Doamne, întareste-ma însa întotdeauna, când eu voi sluji în numele Tau! Daca as dori însa vreodata, sa ma îndrept numai cu un gând înspre lume, atunci lasa sa devina slabe toate puterile mele, ca eu sa fiu constient, ca sunt un om slab si nu sunt în stare sa înfaptuiesc nimic din propria mea putere!“
         Eu pun însa dupa aceea mâna Mea pe inima lui si îi spun: „Prietene si frate! Aici înauntru pastreaza-Ma si nu îti va lipsi niciodata puterea spre îndeplinirea faptelor alese! Da, în credinta vie si în dragostea deplina si curata fata de Mine si în intentia, sa faci bine oamenilor în numele Meu, le vei porunci tu elementelor si ele te vor asculta! Vânturilor nu le va fi neânteleasa strigarea ta si marea va recunoaste conceptia ta. Si unuia sau celuilalt munte îi vei putea spune: „Ridica-te si arunca-te în mare!“ si se va întâmpla, asa precum tu ai poruncit.
         Daca însa cineva va cere de la tine semne din cauza credintei, atunci nu lasa sa se întâmple, ca celui care cere sa i se dea un semn; pentru ca cine nu vrea sa recunoasca adevarul din pricina adevarului si daca acesta nu-i este un semn îndestulator, pentru acela este mai bine, ca el sa ramâna în obirea lui; pentru ca daca el va fi silit printr-un semn sa adopte adevarul si totusi nu face însa atunci conform învataturii, atunci este semnul o dubla judecata pentru el. În primul rând este el silit prin semn, sa accepte adevarul ca fiind adevar  - daca el îl recunoaste pe acesta în orbirea lui ca fiind astfel sau nu-l recunoaste -  si în al doilea rând trebuie el sa decada evident într-o judecata de pedeaspsa mai aprofundata în sine însusi ca urmare a ordinii Dumnezeiesti, daca el nu înfaptuieste conform adevarului silit sa-l adopte prin semn, fiind tot aia daca el recunoaste pe deplin adevarul ca fiind adevar sau nu; pentru ca reusita semnului i-a oferit dovada care obliga. Si aceasta este deja îndeajuns; întelegerea sau neântelegerea nu dezvinovateste aici pe nimeni.
         Pentru ca daca cineva spre adeverirea adevarului auzit doreste aprig un semn si spune: „Eu nu înteleg, ce-i drept, motivul adevarului din cuvântarea ta, daca însa conform dictiei (felului), prin care îmi este data o astfel si o astfel de învatatura, îmi este furnizat un semn ca fiind o veritabila dovada, atunci vreau eu sa accept o asemenea învatatura ca fiind deplinul adevar!“ Asadar, îi este atunci dat semnul celui care cere si el nu poate trece peste faptul, de a accepta adevarul învataturii, daca el îl recunoaste pe acesta pâna la temelie ca fiind astfel sau nu; pentru ca atunci se afla aici semnul ca un garant de necontestat.
         Pentru ca însa orbirii lui nu-i este posibila, sa ajunga la temelia adevarului si el ar putea ajunge dupa notiunile sale prin urmarea învataturii de adevar la confortabilitati de viata prea însemnate si niciodata pentru el obisnuite, de aceea gândeste el în sine: „Este într-adevar un sâmbure de adevar în aceasta, pentru ca, altfel, n-ar fi fost semnul posibil; dar eu totusi nu înteleg motivul si daca fac conform acestuia, atunci ma costa aceasta o mintire de sine îngrozitoare. De aceea mai bine n-o fac si ramân la felul meu de trait obisnuit, care, ce-i drept, se afla aici fara semne iesite din comun, dar, lasând aceasta deoparte, este foarte placut!“
         Uite, tocmai în aceasta salasluieste atunci însa deja judecata de pedeapsa, pe care si-a facut-o însusi cel care cere semnul prin semnul dat lui dupa cererea lui, care i-a furnizat dovada de nezdruncinat, împotriva careia el nu poate oferi nici o dovada contrarie; el însa, în felul pe dos al sau de a vietui apare atunci totusi ca un om care combate adevarul vesnic si îl respinge într-adevar puternic, cu toate ca el nu poate sa alunge din cale semnul de nesters, care i-a fost oferit spre autentificarea adevarului, vesnic niciodata ca succesul pentru adevarul lui aratat ca niciodata existând. De aceea este în consecinta cu neasemanat mai bine, sa nu oferi niciodata un semn spre autentificarea adevarului!
         Dar spre folosul oamenilor si spre alte evlavii poti tu sa înfaptuiesti fara nici o provocare în secret semne, atât de multe câte doresti tu si aceasta nu-i va fi nimanui spre pacat si mai putin spre judecata. Daca tu ai înfaptuit însa de dinainte semne spre folosul oamenilor, atunci poti tu dupa aceea sa le si dai acelor oameni în cauza într-adevar o învatatura, daca ei poarta în sine o cerinta dupa aceasta; daca ei nu poarta însa nici o cerinta, atunci da-le numai o avertizare serioasa fata de pacat. Dar o învatatura urmatoare nu le mai da; pentru ca atunci te considera aceia, care au fost ajutati, ca esti un doctor miraculos si semnul nu mai are pentru ei nici o judecata silita si urmatoare.
         Toti însa, carora le-a fost data puterea, sa înfaptuiasca semne în caz de nevoie, sa urmeze devotati acest sfat al Meu, daca ei vor sa înfaptuiasca într-adevar bine.
         Inainte de toate sa se fereasca însa fiecare, sa înfaptuiasca semne într-un fel care duce la atâtare si mânie! Pentru ca fiecare semn poate si trebuie înfaptuit numai pe temelia celei mai curate si adevarate iubiri si blândeti; daca el este însa înfaptuit în mânie si furie, ceea ce este si asta posibil, atunci îsi are si iadul partea lui la aceasta si un asemenea semn nu numai ca nu aduce nici o binecuvântare, ci un blestem.
         Deoarece Eu v-am dat însa voua tuturor de mai multe ori învatatura, ca voi sa-i binecuvântati înca chiar si pe aceia, care va vor blestema, cu cât mai putin trebuie sa fie pregatit un blestem din partea voastra celor orbi în duh, care nu va întâmpina cu nici un blestem, ci numai cu orbirea înfumurata a inimii lor!
         Gânditi-va, deci, bine la aceasta si procedati astfel, caci asa veti raspândi binecuvântarea peste tot, chiar daca nu fara exceptie într-un mod duhovnicesc, dar totusi trupesc, precum si Eu însumi am facut-o si o mai fac înca totdeauna; pentru ca deseori influenteaza o binefacere curat trupesca la un sarac mai mult asupra inimii sale si asupra duhului sau decât o suta dintre cele mai bune învataturi de virtuti si este de aceea si conform ordinii, ca la raspândirea Evangheliei sa croiesti o cale în inima saracilor prin bine faceri corporale si de-abia atunci sa le propovaduiesti cugetelor sanatoase Evanghelia, decât sa pui predica înainte si dupa aceea sa-i arunci pe ascultatorii saraci într-o judecata evidenta printr-un semn, deci - sa-i arunci într-o saracie înca mai mare, decât era atunci prima lor saracie, privind pur trupul.
         Daca esti tu chemat la un bolnav, atunci pune mâinile peste el înainte de predica, ca sa-i fie mai bine; daca el te întreaba atunci si spune: „Prietene, cum ti-a fost asa ceva cu putinta?“ , de-abia atunci spune: „Prin credinta vie în numele Aceluia, care a fost trimis de Dumnezeu din ceruri pentru adevarata mântuire a tuturor oamenilor!“ - Daca el te va întreba atunci mai departe de nume, atunci da-i în baza capacitatii puterii sale de întelegere asa de multa învatatura introductiva, ca el sa înceapa sa înteleaga posibilitatea unei asemenea aparitii .
         Daca a ajuns el asa de departe, atunci fa-i tot mai mult cunoscut în dreapta masura. Daca tu gasesti dupa asemenea conversatii, ca inima ascultatorului devine tot mai primitoare, atunci spune-i în sfârsit totul si el va primi aceasta cu siguranta si va crede fiecare cuvânt al tau. Daca însa îi dai tu dintr-o data prea mult, atunci aceasta îi va zdrobi si îi va zapaci gândurile si tu vei avea atunci cu el o bucata grea de treaba.
         Asa cum nu li se da copiilor nou-nascuti de îndata o mâncare de om matur, care i-ar omorî, tot asa nu-i voie cu atât mai putin sa li se dea imediat la început copilului duhoovnicesc o mâncare duhovnicesc barbateasca, ci numai una foarte potrivita duhovniceasca pentru un asemenea copilas, caci altfel vor fi ei omorâti si atunci este foarte greu, sa-i reânviezi în duh. - Ati înteles si ati priceput bine voi toti acum aceasta?“
         Spun toti cu inima emotionata: „Da, Doamne, aceasta ne este acum asa de limpede ca soarele în cea mai luminoasa amiaza si noi vom lua aceasta foarte devotat în consideratie!“
         Spun Eu: „Bine, atunci sa merge la pestera, în care fariseii si-au ascuns comorile lor; pentru ca în pestera mai este înca o pestera si noi vrem s-o cercetam amanuntit. Luati însa faclii cu voi într-o masura îndestulatoare si tot asa vin si pâine; noi vom întâlni acolo fiinte, care vor fi foarte flamânde.“

4. Vizitarea si descrierea unei pesteri de stalagtite si stalagmite.

         Atunci porunceste Kisjonah sa se aduca toate. Baram, care înca nu se putea desparti de noi, porunceste si el sa se aduca de catre oamenii sai proviziile de vin si de pâine mai ramase. Jairuth si Jonael, care nici ei nu se pot desparti de Mine, Ma si roaga, daca au voie sa ia parte la aceasta expeditie.
         Si Eu spun: „Bineînteles; pentru ca voi sunteti chiar necesari la aceasta si Archiel ne va face slujiri bune de felul lui propriu! - Eu va mai spun însa înca ceva si aceasta este: Tocmai paraseste Sicharul o deputatie (delegatie) de la dusmanul vostru cel mai mare si vine încoace, pentru a va convinge sa va reântoarceti foarte acusi; pentru ca poporul s-a sculat împotriva lor si l-a alungat deja alalta-ieri pe preotul nou pus în functie. Si acesta este în delegatie. Ei vor ajunge înca astazi seara aici, când noi îi vom prelucra putin. Acum însa, sa mergem la drum!“ - Vroiau însa si femeile si slujitoarele sa fie prezente la aceasta expeditie si M-au întrebat din pricina acestui lucru.
         Eu însa le-am spus lor: „Dragele Mele fiice! Acesta nu este un drum pentru voi; de aceea ramâneti numai frumos acasa si îngrijiti-va, ca noi sa gasim seara o cina în masura dreapta!“ - Femeile s-au aratat multumitoare si Maria si s-au îngrijit de casa. Lydia s-ar fi dus, ce-i drept, cu foarte mult drag cu noi; dar deoarece ea a vazut, ca aceasta nu era vointa Mea, a ramas astfel si ea acasa si a facut, ce faceau si celelalte.
         Noi însa ne-am dus pe cale, am ajuns în câteva ore la grota sau pestera si am pasit de îndata în ea cu faclii aprinse. Atunci s-a mirat Kisjonah din pricina spatiului mare si din cauza a foarte interesantelor figuri de stalagmite si stalagtite, care sunt în aceasta pestera într-adevar cele mai remarcabile din toata Asia mica, care enumara o mare sumedenie de asemenea pesteri. Înfatisari gigantice de tot felul paseau aici în întâmpinarea privitorului timid.
         Faustus însusi, caruia altfel nu-i lipsea curajul de erou roman, fusese aici foarte descurajat si spuse: „Aici ai putea fara voie sa fii adus la parerea, ca, sub pamânt, trebuie totusi un fel de zei sa locuiasca, care pot aduce la iveala asemenea înfaptuiri uriase prin puterea lor imensa. Aici sunt reproduceri de oameni, animale si pomi; dar în ce marime! Ce ar fi aici templele uriase si statuile Romei fata de acestea?! - Da, - acest foarte bine arab alcatuit! Într-adevar, daca am vrea si am putea sa ne urcam pâna pe crestetul lui, o ora întreaga am avea de mers pe trepte în sus. El are la aceasta înca o pozitie sezânda si ma ameteste daca ma uit în sus la capul lui! Ah, aceasta este într-adevar în cea mai deplina seriozitate peste toate masurile demn de privit si de cugetat! Este imposibil ca întâmplarea sa fii facut aceasta!? - Acesta este iarasi un grup de razboinici cu sabie si sulita! Acolo din planul adânc de fond ne surâde un foarte urias elefant; desenul nu lasa nimic de dorit! - Doamne, Doamne! Cum, cum s-au format totusi toate acestea asa de minunat?!“
         Spun Eu: „Prietene, priveste acum îndelung la toate, ce se vor arata în fata privirii tale si nu întreba multe; explicatia foarte naturala va urma dupa aceea. Vor mai aparea aici înca unele lucruri, care te vor transpune într-o mult mai mare minunare; dar nici despre acestea nu întreba! Când noi vom fi din grota iarasi în aer liber, va voi lamuri voua tuturor toate aceste lucruri.“
         Noi mergem acum mai departe si ajungem într-o hala foarte mare si înalta, care nu este însa întunecata, ci luminata foarte acceptabil; pentru ca în aceasta hala exista mai multe izvoare de titei, care au fost aprinse deja cu multi ani înainte de oameni, carora le servea aceasta grota ca locuinta si au ars de atunci continuu foarte luminos cu flacari variabil de puternice si au iluminat partial aceasta hala mare, în timp ce în aceasta hala cadea o lumina a zilei destul de puternica si dintr-un punct al cupolei înalte printr-o iesire destul de larga în aer liber, - si era astfel aceasta grota, cum am spus, iluminata foarte satisfacator.
         Suprafata pamântului acestei grote sau hala de grota lasa însa sa se vada tot felul de înfatisari. Acolo erau serpi pe jos, broaste uriase si tot felul de alte înfatisari de animale formate pe de-o parte bine si pe de-o parte rau si numai pe jumatate, precum si o masa mare de formari de cristale mici si imens de mari în toate culorile, care oferea o priveliste nespus de surprinzator de frumoasa.
         Atunci a spus Faustus: „Doamne, aici ar exista o podoaba împarateasca într-un belsug, cum de una asemanatoare într-adevar niciodata n-a visat ceva un împarat! Aceasta va fi însa cumva totusi într-adevar un fel de Tartarus, cum îl descrie mitologia greceasca!? Pornese înca numai Styx-ul, batrânul Charon, cei trei judecatori cunoscuti si nemilosi ai sufletului Minos, Aekus si Rhamadanthis, în sfârsit câinele cu trei capete Zerberus, dupa aceea unele furii si la sfârsit chiar înca Pluto cu frumoasa Proserpina si Qualentartarus-ul ar fi gata! Aceste multe focuri din pamânt si din ziduri, cele mii de forme ale înfatisarilor de animale pe pamânt - chiar daca moarte si pietrificate - si înca o sumedenie de alte lucruri de tartarus dau marturie numai prea tare, ca noi suntem acum deja ori în însusi Tartarus-ul sau totusi cel putin pe cea mai buna cale înspre acesta; sau, ceea ce mi se pare cel mai plauzibil: aceasta sau o alta grota asemanatoare cu aceasta este cu siguranta motivul pentru mitul grecesc al Tartar-ului!“
         Spun Eu: „Ultima afirmatie are multe parti adevarate, chiar daca nu sunt toate general valabile; pentru ca clerul tot timpul cel mai siret al tuturor popoarelor a înteles în toate timpurile si peste tot întotdeauna cel mai bine, sa exploateze asemenea stari naturale spre propriul lor avantaj si sa le foloseasca în cel mai bun mod. Asemenea a folosit el si în Grecia si în Roma si i-a dat atunci la aceasta înca fanteziei lor rele spatiul de joc cel mai liber, prin care fireste ca popoare si popoare au fost batute late si oarbe în acest timp  si înca continuu pâna la capatul lumii sunt batute late si oarbe - acusi mai mult, acusi mai putin.
           Atâta timp cât pamântul va putea arata imagini schimbatoare, atâta timp si oamenii, care sunt orbi din diferite motive si au frica de lumina în spirit, se vor gândi în fantezia lor la tot felul de imagini neclare si le va darui forta si efecte dumnezeisti, deoarece ei ca fiind niste orbi nu vor putea reusi sa vada adevaratele motive.
         Acum iata si Styx-ul , marinarul Charon si peste acesta în putina departare un râu care nu poate fi prea adânc, care de fapt este doar un mic lac si poate fi trecut în picioare în cea mai îngusta parte a sa, vezi tu în lumina slaba si pe cei trei judecatori ai tai, câteva furii, pe Zerebus si pe Pluto împreuna cu Prosperina, - figuri, care par din departare asa, dar din apropiere si într-o lumina mai tare se aseamana cu orice altceva, decât ce a facut fantezia omeneasca din ele. - Dar acum sa mergem, fara sa-i oferim lui Charon plate de drum, pe jos peste Styx si pe partea cealalta ne vom uita cu atentie la acel Tartarus.“
         Noi trecem peste asa zisul Styx în picioare într-o parte unde este mica apa si intram în Tartarus printr-o crapatura cât se poate de mica, care luminat prin facliile noastre, se arata încet a fi o comoara mare, care nu a fost înca tradata de farisei si prin Mine apare totul ce a fost înca ascuns la lumina clara a zilei.

5. Povestea comorilor gasite.

         Faustus ridica mâinile peste cap si îl cheama de îndata pe Pilah la el, spunându-i asa: „Nu ai stiut tu, deoarece tu nu mi-ai dezvaluit nimic? - Vorbeste -, caci altfel nu îti va fi bine!“
         Spune Pilah: „Stapânule! Nu am stiut nimic de aceasta si eu nu am mai intrat pâna acum niciodata atât de adânc în aceasta pestera! Cei batrâni poate ca au stiut; dar ei nu au spus nimanui nimic, ca la sfarsit sa le ramâna pentru orice fel de închisoare bani de rascumparare. Ia însa totul; spre munltumirea Domnului este acum totul al tau!“
Faustus ma întreaba si pe Mine daca Pilah a spus adevarul si Eu am confirmat spusele lui Pilah si am spus spre Faustus: „Prietene, daca cineva ar fi luat de sotie o fiica a unei case respectabile, atunci are tot dreptul ca el sa astepte zestre din partea ei. Tu ai avut multa treaba si la împartirea bunurilor nu a picat nici o parte pentru tine, - iar din aceasta cauza ia tu întreaga comoara ca sa fie pe deplin proprietatea ta; dupa evaluarile pamântesti valoreaza o mie ori o mie de lire.
         Dar cea mai mare valoare o au perlele acelea mari, deoarece fiecare dintre ele are  marimea unui ou de gaina. O lada întreaga, este plina de aceste perle mari si de fapt fiecare dintre ele are o valoare de nepretuit. Astfel de perle nu mai exista acum pe pamânt, deoarece nu mai exista astfel de scoici pe lânga multe alte animale stravechi. Aceste perle nu au fost pescuite din mare, ci regele Ninias, numit si Ninus, le-a gasit în pamânt când a ordonat sapaturile, pentru a  construi cetatea Ninive. Prin destinele nenumarate au ajuns deja de pe timpul lui David, dar cea mai mare parte pe timpul lui Solomon aici în Ierusalim; în aceasta pestera au venit însa, când romanii au cucerit Palestina, dar de fapt atunci când ei au cucerit jumatate din Asia.
         Preotilor supremi care le este deja de mult timp cunoscuta pestera, au strâns cele mai mari comori ale templului, atunci când au auzit de cucerirea romanilor si au adus toate bogatiile cu mare bucurie pâna aici. Leii de aur, care au purtat tronul regelui Solomon si care în parte pazeau treptele acestuia, s-au îngropat în moloz si praf când Ierusalimul a fost distrus pe timpul babilonilor, dar la refacerea care a urmat orasului s-au gasit din nou si li s-a dat preotilor pentru a ramâne în templu. Toate acestea se afla în mare parte aici; caci tot ce a fost de valoare si ce s-a putut strânge în mare graba, s-a adus aici pe timpul când romanii au navalit tara si atunci când babilonii puternici au navalit, iar parti importante ale comoriilor din templu au fost duse în pesterea la Chorazin, cu toate ca babilonii au mai gasit în templu destule cupe si vasuri, care au fost dupa cuvânt binecuvântate pentru a sluji templului, care le-au dus cu ei în Babilonia. Ordona oameniilor tai, ca ei sa scoata toate acestea afara din pestera; dupa aceea sa baricadeze Archiel intrarea acestei grote, ca sa nu mai paseasca vreodata un om în ea.“
         Faustus le ordona imediat slujitoriilor sai, sa transporte toate comorile afara; dar când acestia vor sa ridice comoriile nu au destula putere, sa cuprinda multele lazi mari si foarte grele. Ei Ma roaga însa, ca sa le daruiesc puterea necesara!
         Eu însa îl chem pe Arhiel si vorbesc: „Du tu toata aceste mizerie afara, siisus sa-l duci imediat spre Kis în magazia cea mare!“ - Într-o clipa au disparut toate lazile acelea grele si Arhiel a fost într-o clipa înapoi, asa ca nimeni nu a putut observa ca Arhiel a lipsit.
         Spune dupa aceea Faustus: „Acest lucru este extraordinar! Slujitorii mei ar fi avut de lucru cu acele lazi cu siguranta trei zile - dar aici a fost vorba de o clipa de neobservat si din toate acele multe lazi nu se mai poate zari nici macar una singura! La aceasta nu mai întreb eu posibilitatile acestei fapte; caci pentru aceasta este nevoie de gânduri dumnezeiesti, pentru a întelege astfel de aparitii si sa le poti evolua cu dreptate!“
         Spun Eu: „Da, da, aici ai dreptate! Nu ar fi deocamdata nici pentru un om bine, daca el ar întelege totul, ceea ce el vede în fata ochiilor. Caci este scris: ‘Daca vei mânca din pomul cunoasterii, atunci tu vei muri!’ Este de aceea si mai bine, ca fiecare fapta miraculoasa sa fie luata dupa aparentele prin care se prezinta si sa se gândesca viu, ca la Dumnezeu nu este imposibil nimic, decât sa doreasca explicatii, din care nu întelege nimeni nimic.
Este îndeajuns, ca tu poti vedea, ca exista pamântul, care este în stare sa poarte si sa hraneasca oamenii! Daca ai stii tu, cum a fost facut pamântul, atunci si-ar pierde pentru tine farmecul si nu ti-ar mai fi pe plac, dar ai avea o dorinta, sa explorez un alt pamânt în toate amanuntele sale. Si daca ai descoperi ca si aceasta s-a înfiintat asa si are tot acelasi contintul, iar asa si la al treilea, al patrulea si la al cinci-lea, atunci nu ai mai vrea, sa cercetez un al-7-lea sau al-8-lea pamânt;  si atunci ai deveni lenes si fara nici o dorinta, ai desconsidera viata si ai începe cu suparare sa blestemi viata si ora, care a început sa te îmbogateasca cu aceasta cunoastere, - iar o astfel de stare ar fi o moarte curata pentru sufletul tau!
         Dar pentru ca dupa ordinea dumnezeiasca este totul în asa fel aranjat, ca fiecare om cât si fiecare suflet de înger cunoaste toate lucrurile treptat si atunci chiar numai pâna într-un anumit grad, de la natura dumnezeiasca în sine ca si în toate lucrurile create, atunci poate sa înteleaga, ca îi ramâne dorinta de viata care se dezvolta si dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele, caci doar prin aceasta el poate si devine fericit. - Întelegi tu un astfel de adevar?“
         Spune Faustus: Da, Domnul si prietenul meu, eu înteleg aceasta foarte bine! Si de aceea nu mai vreau eu sa te întreb pe Tine despre motivul acestor aparitii în grota.“

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 6-10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2007, 04:11 View PostDownload Post

6. Formarea si prabusirea pesterei de stalagmite si stalagtite

         Spun Eu: „Aceasta nici nu este într-adevar prea important. Daca tu stii aceasta sau si daca nu stii, nu te va face mai sarac în viata sau mai bogat. Dar acest lucru poti tu totusi sa-l stii, ca la asta n-a avut niciodata o mâna omeneasca ceva de-a face, ci natura elemetelor singura a format aceasta ca din întâmplare. Muntii sug continuu o umezeala dizolvanta din aer; la aceasta vine deseori ploaia, zapada si ceata, care înfasoara foarte des vârfurile rotunde cele mai de sus ale muntilor. Toate umezelile depuse pe munti se scurg în cea mai mare parte prin pamântul si piatra muntilor si acolo unde ajung ele peste un spatiu interior gol, se aduna ele în picaturi, care constau aproape pe jumatate din calcar dizolvat. Asemenea picaturi cad jos. Apa lor curata se scurge atunci ori si mai mult în adânc, sau ea se evapora într-un asemenea spatiu. Dar masa de calcar cleioasa devine tot mai tare si se formeaza în sfârsit prin continua sporire tot felul de forme, care arata asemanatoare acusi cu o înfatisare, acusi cu o alta înfatisare de pe pamânt - acusi mai mult, acusi mai putin. Si în acelasi fel s-a format asadar si toate înfatisarile în aceasta pestera într-un mod foarte natural, cu toate ca pe lânga este si de presupus, ca, spre orbirea oamenilor slabi, servitorii lui Satan au contribuit însemnat la formarea mai buna a tot felul de înfatisari asemanatoare cu cele omenesti.
         Este de aceea mai bine, ca o asemenea grota care avantajeaza foarte mult superstitia întunecata sa fie facuta inaccesibila pentru toate timpurile urmatoare. Si astfel sa mergem acum iarasi afara în aer liber, ca Archiel-ul sa-si îndeplineasca sarcina lui cu aceasta pestera!“
         Faustus îmi multumeste adânc pentru aceasta explicatie si spune: „Mie îmi este aceasta explicatie cu atât mai limpede de înteles, pentru ca eu am auzit una ca aceasta - chiar daca mai mult ca o ipoteza (presupunere) - deja rostita de la cunoscatorii romani ai naturii. Dar si propozitia de adaugare despre contributia lui Satan este foarte valoroasa; pentru ca dusmanul vietii nu va lasa cu siguranta asemenea lucruri nefolosite si urmarile rele se afla în trei parti ale lumii în fata ochilor nostri! Toate acestea îmi sunt acum limpede ca soarele; dar numai legatura unui lucru cu asta nu pot sa înteleg asa de bine, - si acesta este fericirea lui Dumnezeu!
         Spune-mi, ce fel de placere poate avea asadar Dumnezeu, caruia trebuie sa-i fie cunoscut vesnic mereu la fel si patrunzator motivul cel mai din interior a toata faptura, la viata Lui proprie si de nedistrus?! Poate, oare, o asemenea claritate necesara si foarte egala  sa-I satisfaca placerea Lui, care ar trebui totusi sa-l omoare de fiecare data de atâta plictiseala, fara sa se poata vreodata cumva schimba din Sine însusi?“
         Spun Eu: „Uita-te aici la oameni! Acestia sunt placerea lui Dumnezeu, daca ei devin în ordinea Lui, c e e a  ce ei sunt destinati sa devina. În ei gaseste Dumnezeu iarasi cei de o seama cu El si cresterea lor continua în cunoasteri de tot felul si astfel în toata dragostea, întelepciunea si frumusetea este fericirea si placerea de nedistrus a lui Dumnezeu! Pentru ca tot, ce cuprinde nemarginirea, exista numai din pricina micului omul si nu exista vesnic nimic, care n-ar fi aici numai din cauza micului om. - Acum stii tu si acest lucru! Dar acum sa iesim din aceasta pestera, ca Archiel sa poata îndeplini cât se poate de curând însarcinarea lui!“
         Noi ne grabim acum afara din grota si ajungem acusi la sfârsitul acesteia. Când noi toti ne aflam în afara grotei, îi fac lui Archiel un semn si în acel moment se întâmpla o bubuitura puternica si intrarea foarte spatioasa se arata acum ca un perete înalt de granit, prin care cu osteneala usoara într-adevar nici un muritor n-ar putea patrunde spargând, chiar daca el si-ar propune aceasta cât se poate de serios. Pentru a face însa intrarea asa zicând pe deplin imposibila, fusese, dupa ce noi ne-am îndepartat de la locul intrarii cam la o departare de trei mii de pasi, îndeplinita o mutare a solului pamântesc, în asa fel, ca locul de intrare anterior a fost miscat în sus la o înaltime de peste o suta de ori a înaltimii omului fata de solul pamântesc accesibil, care a fost împins în adânc si ar fi trebuit acum sa ai o scara înalta de peste o suta de ori înaltimea omului, pentru a ajunge peste zidul vertical abrupt în sus la fostul loc de intrare, - ceea ce ar fi fost însa atunci totusi fara roade, pentru ca intrarea însasi a devenit cel mai tare si abrupt zid de piatra.
         Când Faustus si toti ceilalti prezenti vad o asemenea schimbare cu acest loc al muntelui, spune Faustus catre Mine: „Doamne si prietene! Cu adevarat, eu nu ma mai pot stapâni acum! Aparitiile devin prea creator de mari; ele se afla deja la o departare de o vesnicie de orizontul meu de cunoastere! Eu acum într-adevar nu stiu, daca mai traiesc, sau daca visez! Se întâmpla aici lucruri asa de ciudat misterios minunate, ca stai aici la însusi cea mai mare luciditate ca unul pe deplin beat si de-abia mai esti în stare sa diferentiezi în propria constienta, daca apartii de genul masculin sau de cel feminin. - Aici, uita-te numai la acest zid îngrozitor de piatra! Unde fusese acesta înainte, când noi merseseram pe drum foarte agreabil în grota pe o poteca de picior destul de bine de pasit?
         Si ceea ce este însa de fapt înca cel mai ciudat lucru la aceasta întâmplare, consta în aceea, ca la toata schimbarea a mai multe mii de falci de sol nu este de descoperita nici o urma de vreo distrugere cu forta. Treaba arata totusi exact asa, de parca aici de la facerea lumii n-ar fi fost niciodata schimbat ceva!? Adevarat, daca aici ar fi lucrat o mie de oameni pe o perioada de o suta de ani, atunci este cu semnul întrebarii, daca ei ar fi putut sa miste numai din loc o asemenea masa în asa fel, ca un asemenea zid de piatra, care are per total o înaltime de aproximativ cincizeci de lungimi de om si o latime de mai mult de o ora, deci sa fi fost astfel pus liber, precum el se afla acum liber aici, de la care nu era de descoperit nici o urma înca cu putine momente înainte, sa nu mentionam un asemenea fel purtator care nu arata nici cea mai mica urma de o asemenea distrugere! Aceasta este de neauzit în cea mai deplina seriozitate! Eu sunt acum numai curios, ce fel de înfatisare a fetei vor face cei multi marinari, daca ei vor gasi, în locul împrejurimii dese de padure de dinainte, acum acest zid urias! - Multi nici macar nu se vor putea orienta, unde se afla ei; si multi se vor uita la aceasta ca boul la o poarta noua, cu care el înca nu este obisnuit!“
         Spun Eu: „De aceea va spun voua tuturor, ca voi sa taceti despre acest lucru si nici macar femeilor voastre sa nu le înstiintati nimic de asta; pentru ca Eu de aceea nu le-am lasat sa mearga si de aceasta data cu noi, pentru ca ele la întâmplari iesite din comun în ciuda a toata interzicerea nu pot sa câstige niciodata de la limbile lor ascultarea tacuta. De aceea sa nu spuneti nici voi nimic femeilor voastre despre întâmplarile iesite din comun, care s-au întâmplat aici! Voi puteti într-adevar sa le descrieti înfatisarea grotei si sa le si faceti mentionare despre comorile nou gasita; dar mai departe sa nu cumva sa spuneti o alta silaba!“ - Toti jura solemn acest lucru si noi urmam dupa aceea calea noastra spre Kis foarte linistiti si ajungem acolo tocmai la asfintitul soarelui. Aici ne vin fireste femeile si slujitoarele lasate acasa în mare numar în întâmpinare si nu pot întreba îndeajuns de repede, toate întâmplarile minunate ce le-am fi trait natural. Dar ele primesc raspunsul, ca este înca prea devreme, pentru a întreba si la toata aceasta treaba nu este nimic altceva decât preluarea unei comori înca tainuite de catre farisei. Cu acest raspuns se lasa multumite femeile curioase si nu mai întreaba de alte multe lucruri mai departe.
         Noi însa ne ducem apoi de înadata la cina, unde toti, care fusesera cu noi, n-au avut nici o mâncare de prânz si devenisera deja foarte însemnat de flamânzi si îsi doreau de aceea deja foarte tare o cina bogata.

7. Faustus gaseste comorile în depozit bine ordonate si supravegheate.

         Dupa cina acusi consumata de-abia a mers Faustus la îndemnul Meu în marea magazie, pentru a verifica, daca comorile aduse de Archiel din grota la Kis ar fi în ordine. Toate erau aici în cea mai buna ordine lânga o mare carte de însemnari a toate comorile distincte împreuna cu aratarea pretului, cum ele fusesera gasite în grota. Faustus îi întreaba pe paznici, cine a facut aceste însemnari.
         Paznicii raspund însa: „Doamne, pe acestea le-am gasit deja, când am fost noi pusi aici ca paznici. Cine a facut asta, nu stim noi de aceea sa-ti spunem.“
         Spune Faustus mai departe: „Spuneti-mi, cum au ajuns asadar aceste comori aici si cine le-a adus!“
         Spun paznicii: Nici acest lucru nu-l stim; a venit doar un om tânar, pe care îl vazusem deja de multe zile aici în compania doctorului miraculos din Nazaret si ne poruncise, ca comorile sa fie supravegheate. Noua ne-a fost dupa aceea poruncit de catre subjudecatorul roman sa venim aici si tinem acum paza deja de doua ore pline. Aceasta este totul, ce stim noi despre comoara si aducerea ei încoace si nici o silaba mai mult sau mai putin!“
         Faustus se duce apoi cu însemnarea luata la sine la subjudecator si îl întreaba tot asa ca pe paznici; dar subjudecatorul stie despre toata treaba tot asa de putin precum cei întrebati înainte. Faustus însa, deoarece el vede, ca aici nimeni din Kis nu stie ceva despre aducerea încoace a comorilor, îsi spune în sine: „Pentru ca ei toti nu stiu nimic, atunci eu nici nu vreau sa-i mai fac atenti la altceva urmator, ca acest lucru sa nu fie într-un mod inutil prin aceasta cunoscut poporului!“
         Cu o asemenea cuvântare în sine se duce Faustus iarasi în locuinta lui, unde îl asteapta deja femeia lui tânara cu bratele deschise. Dar înainte ca el sa se duca la linistea de noapte, mai vine el la Mine, pentru a discuta lucruri importante. Dar Eu îi spun sa vina mâine la Mine si îi zic acum sa mearga la liniste pentru trup si suflet, care îi este nevoie înainte de toate. Si Faustus se si duce atunci de înadata la linistea, care îi era nevoie asa ca tuturor celorlalti.
         În somnul bun are noaptea un sfârsit rapid si astfel a fost si aici cazul; credeai, ca ai adormit de-abia cu câteva minute înainte si deja i-a chemat pe toti dimineata luminoasa, sa paraseasca asternutul placut si sa înceapa iarasi lucrul de zi. Micul dejun deja devreme pregatit i-a chemat pe toti din diferitele odai de dormit în marea sala de masa, în care toti ca în zilele trecute au servit gustarea si dupa mâncare toti laolalta Mi-au adus Mie pentru prima oara multumirea în numele lui Iehova si slava dupa felul lui David, care spuse acolo (Psalmul 33)
         „Bucurati-va dreptilor; celor drepti li se cuvine lauda. Laudati pe Domnul în alauta, în psaltire cu zece strune cântati-I Lui. Cântati-I Lui cântare noua, cântati-I frumos, cu strigat de bucurie. Ca drept este cuvântul Domnului si toate lucrurile Lui întru credinta. Iubeste milostenia si judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pamântul. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor. Adunat-a ca într-un burduf apele marii, pus-a în visterii adâncurile. Sa se teama de Domnul tot pamântul si de El sa se cutremure toti locuitorii lumii. Ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit. Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gândurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor. Iar sfatul Domnului ramâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam. Fericit este neamul caruai Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de mostenire Lui. Din cer a privit Domnul, vazut-a pe toti fiii oamenilor. Din locasul Sau cel sfânt, cel gata, privit-a spre toti cei ce locuiesc pamântul. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Nu se mântuieste împaratul cu ostire multa si uriasul nu se va mântui cu multimea tariei lui. Mincinos este calul spre scapare si cu multimea puterii lui nu te va izbavi. Iata ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nadajduiesc în mila Lui. Ca sa se izbaveasca de moarte sufletele lor si sa-i hraneasca pe ei în foamete. Si sufletul nostru asteapta pe Domnul, ca ajutorul si aparatorul nostru este. Ca în El se va veseli inima noastra si în numele cel sfânt al Lui am nadajduit. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi întru Tine!“

8. Despre împaratia cerurilor.

         Dupa ce acum toti mi-au adus aceasta slava de dimineata, Ma întreaba repede Faustus, care fireste ca fusese prezent si la gustare precum la slava de dimineata: „Dar de unde au luat ucenicii Tai toata aceasta exclamatie (Cântec de slava) demna de Tine si foarte minunata si pe deplin adevarata? Asa ceva ales n-am auzit eu înca niciodata!“
         Spun Eu: „Procura-ti de la farisei scriptura lui Dumnezeu si citeste în aceasta psalmii regelui David; în acestea vei gasi tu toate! Capetenia Iair, cu care vom avea înca astazi de-a face, îti va procura într-adevar o asemenea scriptura. Pentru ca, cu doua zile în urma au pus-o ei pe fiica lui în mormânt; ea îi murise lui! El a regretat profund pacatul lui împotriva Mea; de aceea sa si fie el asadar ajutat si el sa nu fie pierdut pentru împaratia lui Dumnezeu!“
         Intreaba Faustus: Doamne, ce fel de împaratia este aceasta si unde se afla ea?“
         Spun Eu: „Da, dragul Meu prieten, adevarata si propriu zisa împaratia a lui Dumnezeu este peste tot pentru adevaratii prieteni ai lui Dumnezeu, pentru dusmanii lui Dumnezeu însa niciunde; fiindca pentru aceia este totul iarasi iad, în toate partile în care tu numai poti si vrei sa-ti îndrepti ochii tai si simturile tale. Jos si sus este la fel. Uita-te ori în sus la stele - pentru ca ele sunt pamânturi ca acesta, pe care pasesti tu - sau scufunda-ti ochii în jos catre pamânt, pentru ca el este judecat ca carnea ta, care trebuie odata sa moara si sa putrezeasca! Cerceteaza si cauta însa la aceasta harnic în inima ta; acolo vei gasi tu, ceea ce cauti. Pentru ca în fiecare inima a omului este pus rasadul viu, din care îti va înflori vesnicul rosu de dimineata al vesnicei vieti.
         Uite, spatiul, în care pluteste acest pamânt ca si marele soare, luna si toate stelele nenumarate, care nu sunt pentru sine nimic altceva decât iarasi sori si pamânturi, este nemarginit! Cu rapiditatea gândurilor tale ai putea tu parasi acest pamânt si în linie dreapta ai putea tu pleca în graba cu o asemenea rapiditate, - si daca pleci tu astfel în graba vesnicii dupa vesnicii, atunci tu totusi n-ai ajunge niciodata aproape de vreun capat dupa multe vesnicii a zburarii în graba rapide ca gândul! Peste tot ai întâlni tu însa fapturi de cel mai rar si minunat fel si mod, care umple si însufletesc pretutindeni spatiul nemarginit.
         Prin inima ta vei pasi tu afara dupa moartea vietii tale în nemarginitul spatiu a lui Dumnezeu si dupa felul înimii tale îl vei gasi tu ori ca cer sau ca iad!
         Pentru ca niciunde nu este un cer creat îndeosebi, nici vreun iad îndeosebi creat, ci toate acestea vin din inima omului; si astfel se pregateste fiecare om în inima, depinde de faptul daca face el lucruri bune sau rele, ori pentru în cer sau pentru iad si cum crede el, vrea si înfaptuieste, tot asa îsi va si trai el credinta lui, din care vointa lui a fost hranita si s-a transformat în fapta.
         Fiecare sa examineze însa înclinatia inimii lui si el va afla cu usurinta, de ce fel de duh este plina inima lui. Daca înclinatiile lui trag inima lui si dragostea acesteia în afara spre lume si simte el în sine un dor aprig, de a deveni în lume ceva mare si bine vazut, - daca are inima care vrea sa devina îngâmfata o neplacere fata de omenirea saraca si daca ea simte în sine instinct, ca ar dori sa stapâneasca peste ceilalti, fara sa fie aleasa si unsa de catre Dumnezeu spre a  stapâni, atunci salasluieste în inima deja samânta iadului, care, daca el nu o va combate si n-o va înabusi, nu-i pregateste omului dupa moartea trupului evident nimic altceva decât iadul.
          Daca este însa inima omului umila si daca se simte fericit sa fie cel mai neânsemnat printre oameni, sa slujasca tuturor, sa nu se aprecieze din cauza dragostei pentru fratii si suroriile sale aproape deloc, sa-l asculte pe seful sau în toate cele bune, cât si pe fratii sai în lucruri utile si daca asa îl iubeste pe Dumnezeu desaupra tuturor, atunci creste în inima sa samânta cereasca spre a deveni un cer adevarat si viu si acel om, care poarta asa în sine belsugul cerului în inima sa plina de credinta vie, plina de speranta pura si dragoste, aceluia îi este imposibil ca dupa moartea trupului sa ajunga altundeva, decât în împaratia cereasca a lui Dumnezeu, pe care el a purtat-o deja în abundenta în inima sa! - Daca cântaresti tu aceasta cu drept, atunci tu vei întelege cu usurinta, cum stau lucrurile de fapt cu împaratia cerurilor cât si cu cea a iadului.“
         Spune Faustus: „Drag si cât se poate de întelept Domn, Invatator si prieten! Într-adevar, cuvintele Tale au fost cât se poate de întelepte; dar de data aceasta eu nu le-am putut întelege în profunzime! Cum este posibil ca cerul si iadul sa fie pe aceiasi pata, ca unul dintre ele sa învinga pe celalalt, acest lucru este înca imposibil pentru un om ca mine, care înca mai gândeste cât se poate de material! Dar cum sa rasara din inima mea la sfârsit o eternitate fericita sau nefericita, este cu totul de neânteles fata de toate celelalte! De aceea eu trebuie sa te rog, ca Tu sa-mi explici aceasta mai amanuntit; caci altfel voi merge orb în spirit acasa, chiar daca este amiaza si cât se poate luminat afara!“

9. Domnul arata prin exemple fiinta cerului si a iadului.

         Spun Eu: „Atunci fii atent; caci Mie îmi pasa, ca tu sa mergi vazator acasa!
         Iata, într-o casa locuiesc doi oameni. Unul este multumit cu tot ce a cultivat cu greutate din pamânt sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Multumit si bucuros este el din pricina rezultatului mic a harniciei sale si cea mai mare fericire a sa este atunci, când împarte rezervele sale greu lucrate cu frati care sunt înca mai saraci decât el. Daca vine unul flamând la el, atunci este bucuros, daca îl poate satura si nu îl întreaba niciodata furios motivul saraciei sale si nu îi interzice ca nu mai are voie sa revina, daca cumva el va fi din nou înfometat.
         El nu scoate o vorba urâta din pricina legilor statului si spune, atunci când i se ia un impozit, ci tot timpul spune cu lauda: ‘Doamne! Tu mi-ai dat; totul îti apartine! Ce ai luat Tu, poti cere oricând înapoi; Doar vointa Ta vesnic sfânta sa se întâmple!’
         Pe scurt, pe acest om nu îl poate deranja în fericirea lui cât si în dragostea sa si în încrederea sa spre Dumnezeu, cât si în dragostea pentru fratii sai nimic; Furia, invidia, cearta, ura si trufia sunt cuvinte straine pentru el.
         Dar în schimb fratele sau este cel mai nemultumit om. El nu crede în nici un Dumnezeu si spune: ‘Dumnezeu este notiunea goala, prin care oamenii îl descriu în cea mai mare masura pe eroul acestei lumi. În neajunsuri poate sa fie fericit doar cel mai prost om, la fel ca si animalele care nu gândesc siisus nu constientiziaza, când ele primesc putin din ceea ce cere natura lor muta si tâmpita. Dar omul, care s-a ridicat prin mintea sa deasupra animalelor, acela nu trebuie sa se multumeasca cu o hrana rea pentru porci, nu trebuie sa scormoneasca prin pamânt cu proprile mâini, - asa cum se cade doar pentru animale si sclavi - ,care sunt gândite pentru ceva mai bun, trebuie însa luata sabia în mâna si sa se ridice ca print ca sa intre sub arcul de triump în orasul lumeasc mare, pe care el l-a cucerit. Pamântul trebuie sa se cutremure sub copitele calului sau, care îl poarta pe spate cu mândrie pe stapânul nunmaratiilor luptatori împodobit cu aur si cu multe pietre pretioase.
         Cu astfel de gânduri alunga un asemenea om existenta sa saracacioasa, blestema saracia în inima sa si se gândeste la diferite metode, cum poate sa puna mâna pe comori mari si pe bogatii, pentru a putea realiza ideeile sale trufase cu ajutorul lor.
         Pe fratele sau multumit îl desconsidera si pe oricare care este mai sarac decât el. La el nu se poate vedea nici o urma de mila; pentru el este o trasatura caraghioasa a sclavilor înfricosati si a maimutelor de companie. Pentru un om este demna binefacerea, - dar acest lucru sa se întâmple cât mai rar posibil! Daca vine la el un sarac, atunci îl înjura cu tot felul de cuvinte si spune: ‘ Du-te de aici, tu bestie lenesa, tu balaur mâncacios cu larva ta zdrentuita de om! Lucra, tu animalule, daca vrei sa-ti primesti hrana! Du-te la fratele diferit de trupul meu, dar sa nu mai vi niciodata în apropierea duhului meu înalt; acesta, ca fiind însusi un animal de povoara, lucra pentru altii ca el si este atât de milostiv ca o maimuta de companie! Eu sunt doar îngadiutor - si îti daruiesc de data aceasta înca viata ta  groaznica de vierme.’
         Uita-te, acesti doi frati, copii a unui tata si a unei mame, locuiesc împreuna în aceiasi casa. Primul este un înger, al doilea însa este aproape în întregime un diavol. Pentru primul este coliba saracacioasa un cer, pentru al doilea însa este tot aceiasi coliba, fara vreo modificare facuta la ea, un iad adevarat plin de chinuri amare. Vezi tu acum, cum cerul si iadul se pot afla pe aceiasi pata?!
          Bineînteles tu te vei gândi: ‘si ce daca? Pe cel dornic de putere trebuie lasat ca sa ajunga la tronul sau si el va fi de folos, în a proteja popoarele si a bate pe dusmanii sai!’ Oda, acest lucru ar putea fi posibil! Dar unde este masura, care i-ar putea spune, pâna unde sa-si urmareasca planurile sale orgolioase? Ce va face el cu oamenii aceia, care nu vor dori sa se închine adânc în fata sa? - Iata, pe aceia îi va tortura în cele mai mari chinuri si lui îi va pasa de o viata omeneasca asa de mult ca de un fir de iarba strivit sub picior! - Prin urmare ce este un asemenea om? - Iata, acesta este deja un diavol!
         Trebuie sa existe regi si printi; dar întelege, acestia trebuie alesi de Dumnezeu si prin urmare trebuie sa fie mostenitori ai regilor unsi. Aceia sunt atunci cei alesi; dar vai de oricare altul, care îsi paraseste coliba saracacioasa si fuge, pentru a dobândi prin orice fel rangul de a domni! Într-adevar, pentru acela ar fi fost mai bine, ca el sa nu se fi nascut niciodata!
         Dar Eu mai vreau sa-ti descriu o imagine din împaratia cereasca a lui Dumnezeu: Se aseamana în întregime cu o împaratie lumeasca buna, unde cresc împreuna cei mai nobili struguri lânga tufisurile spinoase si lânga scaieti - si totusi au acelasi pamânt în jurul radacinii! Diferenta se afla doar în folosirea lor: strugurii îi schimba în ceva bun, dar spinii si scaietii  în ceva rau, nefolositor si necomestibil pentru vreun om.
         Asa curege cerul cât si  în doiavol cât si prin îngerii lui Dumnezeu; dar fiecare îl foloseste altfel! -
         Tot asa este cerul la fel ca un pom fructifer, care poarta fructe bune si dulci. Dar atunci când apar oameni sub crengile sale pline si binecuvântate si doresc sa mânânce acel fruct, sunt multi dintre ei care sunt treziti; acestia savureaza cu multumire doar atât, cât le pica bne. Dar altii, carora le este pe plac fructul, nu vor sa lase nimic pe pom, ci mânânca totul cu invidie, ca nu cumva sa mai gaseasca cei modesti înca ceva, iar ei mânânca atât de mult, pâna când nu mai este nici un mar pe acel pom. Acestia însa se îmbolnavesc dupa scurt timp si trebuie sa moara, în timp ce cei modesti s-au întarit prin mâncatul acelor fructe delicioase din pom! Si totusi au mâncat ambele grupuri din acelasi pom!
         Tot asa mai este cerul ca un vin bun, pe cel care se multumeste cu putinul pe acela îl întareste, dar pe altul îl strica si îl omoara; si asa devine tot acelasi vin pentru unul cerul dar pentru celalalt iadul, - si totusi a fost tras prin tot aceiasi furtun! -
         Spune-Mi prietene, daca tu întelegi acum, ce este cerul si ce este iadul!“

10. Legea ordinii

         Spune Faustus: „Doamne, acum încep eu sa înteleg totul! - În tot univerul este doar un Dumnezeu, o putere si o lege a ordinii vesnice. Care dintre oameni respecta aceasta lege, pentru acela este atunci pretutindeni cerul; dar cine din propria libertate se împotriveste acestei legi, pentru acela este atunci peste tot iadul, chinuri si torturi!“
         Spun Eu: „Da, asa este! - Focul este un element folositor; cine îl foloseste întelept, ordonat si dupa nevoie, pentru acela este foarte folositor. Ar fi prea mult pentru a spune toate avantajele, care ar fi pentru un om, atunci când el îl foloseste întelept, ordonat si dupa nevoiile sale. Dar daca cineva vrea sa foloseasca focul neântelept si doar spre a se distra, ca el sa-l foloseasca pe acoperisul caselor sau în paduri dese, atunci va nimic totul tot acel foc!
         Daca iarna este ger, atunci merge fiecare cu drag la semineu si se încalzeste cu drag la focul luminos, care umple semineul solid cu flacari calde; dar cine ar pica în foc, l-ar omorî si l-ar devora.
         Dar Eu îti mai spun înca ceva: Oamenii a acestei lumi, trebuie daca vor sa fie adevarati copii a lui Dumnezeu, sa fie condusi prin foc si apa. Cerul în fiinta sa fundamentala este apa si foc; cine nu se înrudeste cu apa, acela va fi omorât de apa si ce nu este chiar însusi foc, nu poate sa reziste în foc.“
         SpuneFaustus: „Doamne, acest lucru nu îl înteleg iarasi! Cum se poate întelege aceasta afirmatie? Cum poti sa devi în acelasi timp apa cât si foc? Caci cunoscut este faptul ca aceste doua elemente se dusmanesc; se distrug unul pe altul. Daca focul este puternic si se arunca apa în acesta, atunci se transforma imediat apa în aburi si aer; dar daca apa este mai puternica decât focul, atunci se stinge acesta în apa, imediat când el este inundat. Dar daca trebuie sa fie în acelasi timp apa si foc, pentru a ajunge în împaratia cerurilor, atunci te vei evapora la sfârsit si asa!? Cum ar sta atunci lucrurile cu viata vesnica?“
         Spun Eu: „Oh, cât se poate de bine! Amândoua în masuri drepte, - si în acelasi timp se formeaza si se mentin unul pe altul! Deoarece iata, daca nu ar exista în- si în împrejurul pamântului foc, atunci nu ar exista nici apa; dar daca nu ar exista în- si în jurul pamântului apa, atunci nu ar exista nici focul, - caci încontinu se reproduc focul si apa reciproc.“
         Întreaba Faustus: „De ce? Cum asa?“
         Spun Eu: „Ia tot focul, din care provine caldura, de pe pamânt si întreg pamântul ar deveni o bucata de gheata, unde nu s-ar mai forma vreo viata; dar ia dupa aceea toata apa de pe pamânt si atunci va deveni totul un nor de praf! Caci fara apa nu se va tine nici un foc, care este cât se poate de necesar pentru formari noi pe pamânt; iar acolo unde nu exista formari sau regenerari, acolo s-au instalat deja moartea si descompunerea.
         Uita-te la un pom, care si-a pierdut sucurile proprii si tu vei observa în scurt timp, ca pomul va puterzi si prin aceasta se va prapadi. Întelegi tu aceasta?“
         Spune Faustus: „Da, Doamne, acum întelegem noi toti si aceasta si recunoastem, ca Tu esti umplut de Duhul dumnezeiesc si ca Tu esti Creatorul a tuturor lucrurilor. Caci care om ar putea spune de la sine cum este întreaga creatie si sub ce legi sta ea? Aceste lucruri pot fi clare si cunoscute pâna în adâncuri, de Cel ce poarta în sine Duhul, prin care au fost create toate lucrurile si prin care vor exista în continuare. - Eu pot sa-ti multumesc doar cu inima plina de dragoste pentru facerile Tale de bine spirituale câtzsi cele materiale aici! Caci ce altceva as putea eu  sarac, slab si pacatos om sa-ti fac tie, Domnul universului?“
         Spun Eu: „Tu ai dreptate; dar pentru început sa nu vorbesti de ceea ce ai aflat si ai vazut aici si nu Ma anunta înainte de vreme în fata lumii si sa nu uiti în fericirea ta pamânteasca de cei saraci! Caci ceea ce le vei face saracilor în numele Meu, vei face pentru Mine si tu îti vei primi atunci rasplata în ceruri. - Dar acum, pentru ca am terminat si am linistit toate treburile în Kis, vrem ca noi sa ne pregatim de calatoria spre Nazaret.“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 11-15
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2007, 04:22 View PostDownload Post

11. Plecarea Domnului si a uceniciilor Sai spre Nazaret.
Evanghelia dupa Matei. 13, 53.


         Spune Faustus: „Atunci trebuie sa ordon, ca sa mi se aduca toate lucrurile pe vapor?!“
         Spun Eu: „Deja este totul pregatit! Si pentru ca nu au fost suficiente corabiile tale, au împrumutat Baram si Kisjonah doua vase mari si prin aceast totul este pregatit de plecare.“
         Spune Faustus: „Ca totul este asa, de acest lucru eu nu ma mai mir; caci ce i-ar fi imposibil Atotputernicului?!“
         Se apropie de Mine Jonael si Jairuth împreuna cu Arhiel si îmi multumesc pentru totul si dupa ce se despart de Mine cu multe multumiri si încep drumul spre Sichar, îi întâmpina acea deputatie de care le-am vorbit Eu, îi primeste cu cel mai mare respect si îl roaga mai ales pe Jonael, ca el sa accepte din nou fuctia de preot suprem; si amândoi, Jonael si Jairuth, îsi aduc aminte, de ceea ce Eu le-am prezis.
         Noi însa - dupa ce am terminat din nou de spus imaginile împaratiei ceresti (Matei 13, 53) si i-am lasat pe sichariteni sa plece si pe Kisjonah, care a ramas de data aceasta acasa, urmându-mi sfatul si nu l-a însotit nici pe Faustus, mi-am luat Eu ramas bun cu promisiunea, sa îl vizitez în curând - dupa aceasta am mers cu doua ore înainte de amiaza pe un vas mare si am plecat cu Faustus, care a luat loc în vasul Meu împreuna cu sotia sa tânara, în apropierea Kapernaum, unde era portul obisnuit pentru acest oras cât si pentru Nazaret, deoarece este binecunoscut faptul ca nu e stituat prea departe de Kapernaum.
         Dupa ce am ancorat si am pasit pe mal, a spus Faustus: „Doamne, eu voi veni cu Tine spre Nazaret si le voi da înapoi mamei Tale si fratiilor si surorilor Tale lumesti ca sa fie din nou casa în proprietatea lor!“
         Spun Eu: „si acest lucru s-a întâmplat deja si tu vei si gasi acasa si afara în marea ta circumscriptie judecatoreasca totul în cea mai frumoasa si buna ordine; pentru ca pâna acum a netezit Archiel al Meu toate afacerile pentru tine. Mergi tu însa la Capernaum si daca îl întâlnesti pe marele Iair - ceea ce se va întâmpla cu siguranta - si se va plânge la tine din pricina durerii sale, atunci spune-i, ca Eu voi sta acum în Nazaret o perioada de timp! Daca vrea el ceva, atunci poate el sa vina la Mine, - dar si el numai cu totul singur!“
         Spune Faustus: „Nici eu n-as avea voie sa-l însotesc?“
         Spun Eu: „Ba da, dar si tu numai singur!“ - Cu aceste cuvinte ne-am despartit.
         Eu Ma duc acum cu cei multi ucenici ai Mei catre Nazaret în patria Mea lumeasca si Faustus lasa de îndata sa vina o sumedenie de carausi, ambalatori si animale de carat, cu ajutorul carora el duce comorile luate cu el în casa lui la Capernaum. Ca în Capernaum s-a facut multa vâlva, când a fost vazut judecatorul de curte intrând acolo asa de bogat încarcat alaturi de sotia lui foarte frumoasa, de-abia trebuie sa mai fie mentionat; dar ca pe judecatorul de curte l-a întâmpinat în multe privinte si capetenia fariseilor de acolo, anume Iair, se poate întelege si mai usor, - pentru ca doara si el stia multe lucruri despre plecarea celor doisprezece farisei la Ierusalim si faptul, ca Faustus a fost chemat din pricina lor la Kis.
         Fuastus l-a primit cu tot respectul si i-a spus: „Un om cinstit a fost salvat si executorii judecatoresti, care au fost santajati pe nedrept de catre acesti farisei în secret de catre evreul sarac, au fost pusi în urma pâna la unul si unsprezece savureaza acum pentru furturile si înselaciunile lor diverse si obraznice la Ierusalim, în templu, pedeapsa bine meritata. Ar rapi prea mult timp, pentru a-ti povesti totul, ce au comis acei unsprezece; daca tu vei avea însa o data timp, atunci vino si citeste tu însuti în actele cele multe si tu vei face ochi mari! - Acum însa despre altceva! Cum stau lucrurile asadar cu draga ta fiica? Mai traieste ea, sau a murit?“
         Spun Iair peste masura de trist si în acelasi timp începând sa plânga: „O prietene, de ce îmi aduci aminte de acest lucru? - Ea din pacate, din pacate mi-a murit mie; pentru ca nici un doctor nu i-a putut ajuta! Singurul doctor Borus din Nazaret a spus, ca el ar putea într-adevar sa-i ajute, dar nu vrea s-o ajute din cauza ca eu am pacatuit prea tare si prea dur fata de prietenul lui Iisus, care era maestrul sau. Si astfel murise fiica mea peste toate masurile de draga mie. Era prea emotionant, cum cea care dadea sa moara l-a chemat pe Iisus, ca El s-o ajute si cum ea pe moarte mi-a dat înca un cuvânt dur, ca eu pacatuisem asa de tare fata de Iisus, cel mai mare binefacator al omenirii sarace si suferinde, ca ea trebuie acum de aceea sa moara irevocabil. Eu am pus oricum totul în miscare, pentru a-L gasi pe Iisus, ca El sa-i fi ajutat! Dar Iisus n-a mai vrut sa-i asculte pe mesagerii mei, cu toate ca eu m-am cait acum tare de mii de ori, ca eu am pacatuit fata de El! Acum însa a trecut totul! De patru zile se afla ea deja în mormânt si miroase ca ciuma! Iehova sa fie numai acum milostiv si îndurator cu sufletul ei frumos!“
         Spune Faustus: „Prietene! Eu te compatimesc, ce-i drept, într-adevar din toata inima; dar eu îti si spun, ca atotputernicul Domn Iisus se afla acum în Nazaret. Lui nu-i este nici un lucru imposibil dupa experienta mea acum multipla! Cum ar fi asadar, daca tu însusi ai merge la El? Eu îti spun, El are destula putere, sa cheme fiica ta la viata din mormânt si sa ti-o dea iarasi tie!“
         Spune Iair: „Cu toate ca nici acest ultim lucru n-ar mai fi posibil, eu însa vreau totusi sa merg acolo si sa-L rog de mii de ori pentru iertare, din cauza ca eu, fireste numai fortat si nu de buna voie, l-am jignit si amarât!“
         Spune Faustus: „Bine, atunci mergi cu mine acolo; Noi îl vom gasi în Nazaret si anume în casa mamei Sale. Dar nimeni nu are voie sa ne însoteasca conform spuselor Lui!“ - Iair este de înadata de acord cu propunerea lui Faustus, cuprins de o speranta învioratoare. Amândoi lasa de îndata sa se puna în saua doi catâri care merg bine si calaresc asa de repede pe cât este posibil la Nazaret. Înca cu câteva ore înainte de asfintit ajung ei la Nazaret, lasa catârii într-o casa de oaspeti si se duc atunci pe jos la casa mamei Mele si Ma întâlnesc aici cu Borus, care era unul dintre primii din Nazaret, care Ma întâmpinase cu bratele deschise; pentru ca el primise stirea, ca Eu voi ajunge în aceasta zi în Nazaret.
         Când Faustus cu Iair au pasit în camera, a început ultimul mentionat sa plânga, a cazut jos în fata Mea si Ma ruga staruitor, ca Eu sa-i iert marele lui pacat al nemultumirii, pe care el îl comisese împotriva Mea.
         Eu i-am spus însa lui: „Ridica-te! Pacatul tau îti este iertat, dar nu mai pacatui iarasi a doua oara! - Unde se afla înmormântata fiica ta?“
         Spun Iair: „Doamne, Tu stii, ca eu am lasat nu departe de aici sa se faca o scoala pentru pentru copiii tarii, adaugata cu o mica încapere de rugaciune. În aceasta încapere de rugaciune am lasat sa se construiasca o cripta pentru mine; deoarece însa fiica a murit înaintea mea, de aceea am lasat sa fie dusa acolo si pusa în cripta noua, în care înainte de aceasta nimeni nu mai fusese pus acolo ca mort. Aceasta cripta se afla de aici de-abia la o departare de numai doua mii de pasi. Daca Tu, o Doamne, doresti s-o vezi, ma va face aceasta peste masura de fericit; pentru ca eu sunt altfel trist pâna la moarte!“
         Spun Eu: „Atunci, condu-Ma acolo, - dar nimeni în afara de Faust si tine nu are voie sa-Mi urmeze!“
         Au întrebat însa apostolii, daca, oare, nici ei n-ar avea voie sa fie de fata.
         Spun Eu: „De aceasta data nimeni în afara de cei doi în cauza!“
         Spune Borus: „Doamne, Tu ma cunosti pe mine, ca pot fii tacut ca un peste; ce s-ar întâmpla asadar, daca eu ca un doctor v-as însoti?“
         Spun Eu: „Ramâne la prima Mea vorba; noi trei singuri si nimeni altcineva!“
         
12. A doua trezire a Sarei de la moarte

         Dupa aceea nu a mai îndraznit nimeni sa mai întrebe si sa roage si noi ne-am dus la mormânt si eu m-am uitat la cadavrul deja foarte tare mirositor si l-am întrebat pe Iair, daca el ar fi de parere sau ar crede, ca fiica lui ar fi numai aparent moarta?
         Spune Iair: „Doamne, eu n-am crezut asa ceva în inima mea nici prima data si stiam numai foarte bine, ca draga mea fiica Sara fusese pe deplin moarta. Eu am fost tras de par pentru a depune marturia mincinoasa împotriva Ta si daca eu n-as fi semnat marturia rea, atunci Tu ai fi fost persecutat cu mult mai rau, ceea ce eu n-am vrut niciodata în cea mai deplina seriozitate! Deoarece eu semnasem însa marturia mincinoasa, de aceea ai fost Tu privit mai mult numai ca un om fara adapost si lenes, care ar face într-adevar pe ici si pe colo oamenii sanatosi ar vrea sa-si faca în Israel un renume ca un oarecare prooroc trezit de Dumnezeu - sau chiar însusi fagaduitul Mesia, de care se teme cel mai mult tot clerul de acum care se afla pest toate masurile de bine si de bogat, pentru ca scis este, ca, atunci când înaltul preot va veni pe pamânt în ordinea lui Melchisedec din vesnicie, va lua atunci pe deplin un sfârsit cu toti ceilalti preoti si noul Melchisedec va domni atunci cu îngerii lui peste toate neamurile pamântului din vesnicie.
         Eu îti spun tie aceasta: Capeteniile preotilor cu totii si toti subpreotii nu se tem nici de foc nici de furtuna mare, care trecuse prin fata pesterii, în care fusese ascuns marele prooroc Elisei; dar de adierea linistita de vânt peste pestera marelui prooroc se tem ei, pentru ca ei spun tot timpul, ca Mesia în ordinea lui Melchisedec va veni în mare liniste în noapte ca un hot si le va lua tot ce ei si-au însusit pâna acum! - De aceea nu vrea nici un preot sa traiasca sosirea unsului Dumnezeu din vesnicie, ci vrea sa aiba acest lucru amânat asa de departe pe cât este posibil în cel mai îndepartat viitor.
         Deoarece însa întreaga preotime, mai ales cea batrâna vede de necontestat asa ceva la Tine din pricina faptelor si învataturilor Tale iesite din comun, de aceea ea si pune totul la contributie, pentru - pe cât este posibil - a Te distruge! De n-ar fi posibil, deoarece Tu ai fi într-adevar ceea, ce ea crede despre tine, atunci ea se va cai asadar dupa aceea în sac si în cenusa pentru osteneala ei rea si va astepta cu mare tremurare atotputernica lovitura, prin care ea de mult se temea sa piarda totul si s-a temut tot timpul, caci altfel ea nu i-ar fi omorât cu pietre pe aproape toti proorocii. Iata, acesta este motivul, pentru care eu Te-am numit mai degraba un om fara adapost decât sa Te numesc ca fiind Acela, care esti Tu cu siguranta! Pentru ca oamenii nu pot niciodata sa-i cheme pe mortii lor înapoi la viata; de asa ceva este numai Duhul lui Dumnezeu în stare, care dupa parerea mea salasluieste si înfaptuieste din tot belsugul întruchipat în Tine.“
         Spun Eu: „Deoarece Eu stiam aceasta în secret despre tine, din care motiv tu M-ai negat asa de fapt, de aceea am si venit asadar în marea ta strâmtorare iarasi la tine, pentru a te ajuta pe un timp îndelungat. Acesta este însa si adevaratul motiv, din care cauza Eu în afara de voi doi n-am luat pe nimeni altcineva cu Mine. Când va fi însa timpul, atunci sa si afle ei motivul. - Acum, însa, vei vedea tu puterea si marirea lui Dumnezeu!“
         Aici M-am aplecat Eu în cripta în care tânara Sara era înfasurata în pânze si i-am spus lui Iair: „Iata, s-a facut noapte si mica lampa din mormânt da o lumina foarte stearsa! Mergi la paznicul acestei case de scoala si de rugaciune si lasa sa ti se dea o lumina mai puternica; pentru ca atunci când i se va da iarasi viata, trebuie ea bineînteles sa vada, pentru a iesi din mormânt.“
         Spune Iair: „O Doamne, sa fie aceasta într-adevar cu putinta? Descompunerea a intervenit la ea deja foarte tare! Dar eu cred, ca la Dumnezeu totul este posibil si astfel voi fi eu de îndata aici cu o lumina mai puternica!“
         Iair fuge acum sa ia o lumina mai puternica, care însa nu poate veni asa de curând, deoarece paznicului casei i s-a terminat focul si el a avut de lucru un timp îndelungat cu frecarea puternica a celor doua lemne potrivite pentru facerea focului, pâna ce acestea au început sa arda.
         Eu însa am trezit-o de îndata pe Sara, când Iair s-a dus afara pe usa si o ridic din mormânt.
         Cea trezita Ma întreaba, înca putin ca ametita de somn: „Pentru voia lui Iehova! Unde sunt eu asadar acum? Ce s-a întâmplat cu mine? Eu ma aflasem mai întâi într-o gradina frumoasa cu multe însotitoare de joc si acum am fost eu transpusa dintr-o data în spatiul strâmt al acestei încaperi întunecate!“
         Spun Eu: „Fii bucuroasa si linistita, Sara! Pentru ca uite, Eu, Iisus al tau, care te trezisem înca în urma cu câteva saptamâni de-abia pentru prima data de la moarte la viata, te-am trezit si acum iarasi de la moarte si ti-am dat acum o viata temeinica! De acum încolo sa nu te mai chinuie nici o boala si când, dupa multi ani, va veni timpul tau, te voi lua Eu însumi, venind din ceruri si te voi conduce Eu însumi în împaratia Mea, care vesnic nu va mai avea sfârsit!“
         Când Sara aude vocea Mea, de-abia atunci traieste ea pe deplin si îmi spune cu vocea cea mai dragalas prietenoasa din lume: „O Tu singurul îndragit ala vietii si inimii mele tinere! Eu doara stiam, ca acela nu trebuie sa se teama de moarte, care te iubeste pe Tine singur mai presus de toate! Din dragoste prea puternica fata de Tine, primul meu aducator de viata, devenisem eu bolnava, pentru ca eu nu mai putusem afla nimc despre Tine, unde ai fi putut ajunge Tu; si când eu am întrebat cu inima cea mai fierbinte iubitoare, unde ai fi Tu, atunci mi s-a spus mie, pentru a ma linisti prin evidenta omorâre a cugetului meu, ca Tu ai fi fost întemnitat si ai fi fost dat ca un raufacator de stat judecatilor nemiloase! Aceasta a facut sa se sfarâme inima în pieptul meu; eu ma îmbolnavisem acusi foarte tare si murisem pentru a doua oara! - O cât de nesfârsit de fericita sunt eu acum iarasi, ca eu Te am iarasi pe Tine, Tu singura si cea mai înalta dragoste a mea!
         Eu doara spusem pe patul de moarte: „Daca singurul meu Iisus mai traieste, atunci El nu ma va lasa sa putrezesc în cripta rece!“ - Si uite aici, s-a întâmplat, ceea ce inima mea mi-a spus mie. Eu traiesc iarasi pe deplin si aceasta în mâinile îndragitului meu Iisus! Dar, de acum încolo, sa nici nu mai fie nimic care sa fie în stare sa ma desparta de partea Dumnezeieasca a Ta! Ca cea mai neânsemnata dintre slujitoarele Tale vreu eu sa-ti urmez, oriunde ai merge tu.“
         În timp ce Sara îmi descopera înca astfel inima sa, se apropie în sfârsit Iair de încaperea criptei cu o lumina de ceara. Eu însa îi zic ei: „Iata, tatal tau Iair vine! Ascunde-te de aceea în în spatele lui Faust, ca el sa nu te vada de îndata, ceea ce i-ar dauna sanatatii lui! Când însa Eu te voi chema, atunci paseste repede în fata cu chipul vioi si bucuros si atunci nu-i va dauna o asemenea priveliste!“ - Sara urmeaza de îndata un asemenea sfat si Iair paseste în acel moment în camara, când Sara se ascunsese destul de bine în spatele spatelui lui Faustus.
         Iair se scuza, ca a întârziat asa de mult cu lumina ceruta.
         Eu spun însa: „Nu-i nimic! Pentru ca peste ce este posibil nu poate nimeni sa pacatuiasca si cine este o data mort, nu va fi mai mort într-un mic sfert de ora, ci mai degraba mai viu, daca conditiile vietii mai sunt cumva prezente!“
         Spune Iair: „Asadar, Doamne, daca si un amarât pacatos are voie sa îndrazneasca, sa Te roage, atunci nu-mi arata mie nedemnului milostivirea Ta, ci Sarei care Te iubeste desigur mai presus de toate!“
         Spun Eu: „Dar o conditie si un motiv îti spun Eu prin aceea, ca Eu n-am trezit-o niciodata pentru tine, ci numai pentru Mine! Ea Ma va urma de acum încolo pe Mine - si nu pe tine, daca însa si tu vrei sa Ma urmezi din când în când, atunci sa fii tu în preajma fiicei tale!“
         Spune Iair: „Sa se întâmple totul, ce vrei Tu, daca numai singurul meu copil ar putea fi iarasi chemat înapoi la viata!“
         Spun Eu: „Asadar deci, atunci lumineaza înauntru în cripta deschisa!“
         Iair paseste suspinând la marginea criptei si se uita si se uita - si nu vede nimic altceva decât pânzele si învelisurile de cap si sforile împinse laolalta într-o gramada. Când el n-o mai vede pe fica moarta, devine el trist si Ma întreaba, spunând: „Doamne, ce s-a întâmplat asadar aici? Mirosul mai este într-adevar aici, dar nimic altceva! A furat deci cineva cadavrul? De ce n-a luat acela asadar si pânzele si sforile?“
         Spun Eu: „Pentru ca acea acum vie nu mai are nevoie de acestea!“
         Iair urla de fericire, care i-a învins dintr-o data durerea lui: „Cum?! - Ce?! - Unde este, deci, Sara cea care traieste iarasi?“
         Strig Eu: „Sara! - Paseste în fata!“
         Deodata a pasit atunci în fata foarte frumoasa Sara din spatele spatelui lui Faustus si a spus cu o voce foarte sanatoasa si puternica: „Aici sunt eu, pe deplin vie si sanatoasa! Dar acum nemaiapartinând de tine, ci numai de Iisus, Domnul! Pentru ca dragostea inimii mele catre Iisus, Domnul peste viata si moarte, pentru care s-a dat toata silinta sa mi se faca sa fie cel mai mare pacat al meu, a omorât trupul meu slab pentru a doua oara! Dar tocmai aceasta dragoste puternica i-a dat ei acum iarasi viata! Si iata, tata Iair, tu ma numesti fiica ta, deoarece tu mi-ai dat totusi numai o data viata! Ce este acum Acela pentru mine si eu pentru El, care mi-a dat viata de doua ori pe deplin? Care dintre voi doi este acum mai mult Tatal  meu adevarat?“
         Spune Iair: „Tu ai dreptate! Evident Acela, care ti-a redat de doua ori deplina viata si eu nu mai pot aici sa ma opun iubirii tale! Urmeaza tu de acum încolo cu totul inimii tale si eu te voi urma din când în când cu tot cu dragostea ta! Esti tu multumita cu aceasta, care tu mi-ai fost totul pe acest pamânt si acum iarasi alaturi de Iisus, Domnul, îmi esti totul?“
         Spune Sara: „Da, tata Iair, cu aceasta sunt eu pe deplin multumita!“
         Spun Eu: si eu deasemenea! Dar acum sa mergem în casa mea! Acolo ne asteapta o cina buna si fiica mea Sara trebuie acum înainte de toate sa ia la sine o întarire buna; pentru ca trupul ei nou însufletit are nevoie acum foarte mult de o hrana foarte buna. De aceea, sa mergem acum sprinteni de aici!“

13. Intâmplarea dintre Iair si femeia lui.

         Iair acopera acum cripta si închide bine usa dupa noi, prin care se putea ajunge în încaperea criptei si, în sfârsit, în cripta însasi pleaca atunci cu noi. Dar la aproximativ saptezeci de pasi departare în afara casei de scoala si de rugaciune se afla o locuinta mica a supraveghetorului si paznicului, de la care luase Iair lumina înainte de aceasta.
         Deoarece luna în crestere ilumina putin seara, de aceea a observat paznicul numai foarte acusi fiica mica a lui Iair, care mergea, înr-o îmbracaminte alba de purtat, foarte vioaie alaturi de Mine. Plin de îngrozire l-a întrebat el pe Iair: „Ce este asadar aceasta?! Ce vad eu?! Nu este aceasta Sara, fiica mica a voastra decedata?! - Era ea asadar si de aceasta data aparent moarta?“
         Spune Iair: „Sa fie acum cum o vrea! Tu nu trebuie aici sa întrebi, ci sa taci pe deplin despre toate, ce le vezi tu aici, caci, altfel, ti-ai  pierde slujba! Aceasta însa întimpareste-ti adânc în minte si gândaste-te, întelege si cuprinde cu mintea, ca la Dumnezeu sunt toate lucrurile foarte usor posibile! Dar la aceasta este nevoie o credinta deplina si de o încredere vie! - Ai înteles tu aceasta`“
         Spune paznicul: „Da, sfintia voastra!“
         Spune la aceasta Iair: „În viitor scuteste-ma mai ales de asemenea termeni onorabili si vorbeste cu mine ca si cu un frate al tau! Acum însa, deaorece tu nu mai ai de avut grija de nici un cadavru, du-te în graba la Capernaum si nu povesteste acolo nimanui din câte ai vazut tu aici, nici femeii mele sa nu-i povestesti! Spune-i însa, ca ea sa se duca cu tine, daca este posibil, de îndata la Nazaret si acolo sa intre în casa lui Iosif; pentru ca eu as avea lucruri foarte importante de discutat cu ea! Luati o pereche de catâri buni, ca voi sa ajungeti mai repede la Nazaret în casa dulgherului!“
         Paznicul, care este el însusi în posesia unui magar care merge repede, pune repede în frâu animalul si încaleca pe el, se grabeste cu el la Capernaum si îi aduce acolo femeii lui Iair mesajul încredintat. Femeia trista se ridica repede si îl urmeaza pe mesager. Magarii merg repede si în aproape o ora sunt amândoi în Nazaret în casa mamei Mele de dragoste Maria, care este acum iarasi foarte vioaie, ca ea poate sa numeasca vechea casuta a lui Iosif ca find a ei proprie. Când însa Iair paseste în încaperea, în care noi tocmai ne aflam la o cina destul de buna, pe care o pregatise de aceasta data prietenul Borus, o vede ea numaidecât pe Sara a ei, care manânca alaturi de Mine cu o mare pofta de mâncare foarte vioaie si bucuroasa si la aceasta cu înfatisarea exterioara cea mai frumoasa un peste bun si fara oase cu sare, untdelemn si putin otet.
         Femeia nu poate sa creada ce vad ochii ei si spune dupa un rastimp, batându-l pe Iair pe umar: „Iair, sotul meu, aici sta o femeie îndurerata, dupa care tu ai trimis mesagerul tau cu însarcinarea, de parca tu ai avea de vorbit cu mine lucruri importante! Dar eu vad deja cea mai mare importanta a tuturor importantelor! Spune-mi, barbate! Visez eu acum, sau este aceasta realitatea? Nu este fata, care sta asezata la Iisus si care arate chiar asa de bine, chipul Sarei a noastre decedate si foarte dragi? - O Iehova, de ce oare mi-ai luat-o Tu pe Sara!?“
         Spune Iair, el însusi cu totul emotionat, catre femeia lui: „Fii linistita, tu femeia mea tot timpul la fel de iubita! Aceasta fata nu arata numai exact asa ca cea mai îndragita Sara a noastra, ci ea însusi este aceea cu desavârsire! Domnul Iisus plin de duhul Dumnezeiesc a trezit-o acum la viata pentru a doua oara, precum El o trezise de la moarte de-abia cu putine saptamâni în urma. Ca ea arata acum chiar asa de bine, aceasta o înfapatuieste puterea Lui Dumnezeiasca de neânteles si evidenta. Nu o deranja însa acum în pofta ei de mâncare; pentru ca ea a postit acum într-adevar deja mult timp!“
         Spune femeia, putându-se de-abia stapâni de minunare si bucurie: „Spune-mi acum, Tu întelept Maestru în Israel, ce crezi tu acum despre acest Iisus! Mie mi se pare tot mai mult si mai mult, ca El asadar totusi, în ciuda nasterii Sale inferioare, este totusi Mesia cel fagaduit!? Pentru ca asemenea lucruri n-a înfaptuit înca niciodata vreun proroc, sa nu mai vorbim de vreun oricare alt om!“
         Spune Iair: „Da, da, astfel este! Dar trebuie sa respectam cea mai adânca tacere, deoarece El însusi vrea sa fie aceasta astfel; pentru ca daca aceasta ar fi prea tare cunoscut, am avea noi numaidecât întregul Ierusalim si Roma pe capul nostru si daca El nu s-ar împotrivi cu puterea lui Dumnezeiasca, atunci ar arata lucrurile pentru noi toti foarte rau! De aceea, femeie, fii tacuta ca un zid al unei cetati! Sara va ramâne din acest motiv, pentru a nu trada Maestrul Dumnezeiesc cu aparitia ei si sa devina statornic tare în sanatatea ei, cel putin un an plin sub observatia si conducerea ori a Lui însusi sau cel putin a mamei Sale dragi si foarte întelepte Maria si noi o vom vizita numai succesiv din când în când. În temelia motivului nu mai avem nici noi doi tocmai un drept iesit din comun asupra ei; pentru ca numai o viata mizerabila si plina de boala i-am dat noi prin placerea noastra tacuta si nu stiam, când noi am dormit împeuna, ce va deveni din fapta noastra. Ne-a fost data aceasta cereasca Sara, care era de la Dumnezeu într-adevar înzestrata cu cel mai sanatos suflet, de la noi însa cu un trup slab, bolnav! De doua ori ne-a murit ea noua si ar fi fost pentru noi pierduta pe veci pe acest pamânt! El însa i-a dat de ambele ori o viata noua, sanatoasa! - Se pune astfel întrebarea, care este acum mai mult Tatal si mama ei, - El, sau noi doi saraci pacatosi!“
         Spune mama Sarei: „Da, tu esti întelept, cunosti legea si toti proorocii; de aceea ai tu în toate lucrurile totdeauna dreptate, pentru mine este însa deja o fericire mai presus de ceruri, ca ea traieste iarasi ca noi avem norocul, sa o vedem si sa vorbim cu ea numai din când în când.“
         Spune Iair: Acum sa fim linistiti; pentru ca gustarea a ajuns la sfârsit si poate va spune El ceva!“
         Eu însa îl chem pe Faustus si îi spun: „Prietene si frate, foarte rau îmi pare, ca tu nu poti sa petreci noaptea aici, la Mine; dar pe tine te asteapa mari treburi acasa si de aceea trebuie Eu sa-ti dau drumul sa pleci pentru câteva zile. Dar dupa câteva zile vino iarasi încoace! Daca ar fi despre Mine vreo discutie, atunci stii tu, ce vei avea de vorbit!“
         Spune Faust: „Doamne, tu ma cunosti mai bine decât eu însumi! De aceea poti tu într-adevar sa ai încredere în mine; pentru ca un nascut roman nu este un prost, ca vânturile sa haituiasca cu el jocul lor slobod! Daca eu spun nu, atunci nu aduce nici moartea un da afara din mine! Acum însa ma duc eu; catârul meu este înca pus în saua si în frâu si într-o mica ora sunt eu deja la fata locului. În numele Tau, o cel mai mare prieten la meu Iisus, va gasi într-adevar treaba care ma asteapta sfârsitul ei bun. Îmi iau pe deplin ramas bun de la singura dragoste, întelepciune si putere Dumnezeieasca a Ta!“ Cu aceste cuvinte îsi ia Faustus ramas bun, fugind repede pe usa afara.
         Apoi paseste mama Sarei la Mine si îmi multumeste, marturisind cu inima adânc umila, cât de mult n-ar fi ea demna de o asemenea milostivire nemaiauzita.
         Eu însa o alint si îi spun Sarei: „Fiica Mea mica, uite-o aici pe mama ta!“
         De-abia aici se ridica Sara repede si o saluta foarte prietenos pe mama, mai adauga însa de îndata, ca ea va ramâne acum la Mine; pentru ca ea M-ar iubi prea tare si nu se poate desparti de Mine! Mama, ca si capetenia Iair o lauda de aceea foarte pe draga fiica si o si roaga însa totusi în acelasi timp, ca ea sa nu uite pe deplin de ei! Si Sara le da la amândoi asigurarea cea mai inimoasa, ca ea îi iubeste acum ma mult decât i-a iubit vreodata înainte. Cu aceasta au si fost asadar amândoi peste masura de satisfacuti, au devenit linistiti si au alintat-o pe fiica lor.

14. Despre diferenta dintre puterea omeneasca si cea Dumnezeieasca.

         A venit însa a acum grecul Philopold din Cana în Samaria la mine si spuse: „Doamne, peste trei zile sunt eu deja la Tine si n-am putut sa gasesc înca nici un moment, pentru a vorbi cu Tine despre faptul, cum eu la porunca Ta am adus totul în ordine dupa voia Ta si cum, acum, prin predica mea, pe care am tinut-o lor dupa plecarea Ta de la Cana, au trecut toti la credinta în Tine. Acum pari tu sa ai ragaz; de aceea doreste asadar totusi sa ma asculti putin si pe mine!“
         Spun Eu: „Foarte pretiosul Meu prieten Philopold! Poti tu oare sa crezi într-adevar, ca eu nu te-as fi întrebat deja de mult despre una sau cealalta, în ceea ce priveste Cana, daca Eu n-as stii exact, cum stau lucrurile? - Aici, uita-te la toti fratii Mei! Cât de mult vorbesc eu asadar cu ei? Multe zile nici un cuvint în exterior, dar cu atât mai des în interior într-un mod duhovnicesc prin inima lor si iata, nici unul nu se scoala, ca el sa Ma întrebe. „Doamne, de ce nu vorbesti tu asadar cu mine? Eu îti spun, cum le-am spus deja de mult tuturora: Eu nu primesc ucenici din cauza, ca eu sa stau la taclale cu ei pentru nimic si iarasi nimic, ci ca ei sa auda învatatura Mea si sa fie martori ai faptelor Mele! Pentru ca ceea ce stiu ei, toate acestea le stiu Eu deja cu mult înainte si ceea ce vor ei sa stie îndeosebi, le propovaduiesc Eu în momentul necesitatii prin inima lor. Si daca este astfel, atunci întreaba-te pe tine însuti pentru ce ar mai fi nevoie aici pentru ucenicii Mei initiati înca de o sfatuire zilnica  e x t e r i o a r a! Tu însa esti si tu acum ucenicul Meu si trebuie de aceea sa accepti totusi de aceea o asemenea organizare în scoala Mea.
         Cu alti oameni însa, care nu sunt cei mai apropiati ucenici ai Mei, trebuie Eu fireste sa schimb cuvinte exterioare; pentru ca acestia nu M-ar auzi în inimile lor foarte lumesti si M-ar întelege înca mai putin. Eu vorbesc însa totusi cu ucenicii Mei, daca timpul si situatiile o cer, într-un mod exterior; dar aceasta nu se întâmpla în acest caz din pricina ucenicilor, ci din cauza acelora, care nu sunt ucenici! - Spune-Mi, daca tu ai înteles aceasta!“
         Spune Philopold: „Da, Doamne, acum îmi este milostivirea Ta asa de limpede ca soarele celei mai luminoase amieze si eu îti multumesc pentru o asemenea lamurire foarte drag prietenoasa a Ta! Dar, Doamne, daca eu privesc acum cu luare aminte la aceasta minunata si frumoasa Sara, care s-ar putea masura cu frumusetea ei iesita din comun cu orice înger din cer, atunci mi se pare aproape imposibil, ca ea ar fi zacut în mormânt vreo secunda! Pentru ca o asemenea prospetime de viata n-am vazut eu înca niciodata! Si totusi este adevarat, ca Tu ai trezit-o de doua ori de la moarte! Acum ma împresoara puternic în inima, de a afla de la Tine, cum poate fi posibil de înfaptuit asa ceva!“
         Spun Eu cu jumatate de voce catre el: „Eu sunt de parere ca tu ai aflat totusi îndeajuns în Cana, cine sunt Eu!? Daca stii tu însa aceasta, atunci se pune totusi foarte tare întrebarea, cum poti tu întreba despre faptul, cum Eu as putea sa-l înviu iarasi pe un om mort! N-au provenit, oare, soarele, luna si toate stelele, asa ca acest pamânt, din Mine si n-am populat eu acest pamânt cu nenumarate fapturi vii? Deoarece Eu le-am putut însa da fiinta în începuturi si o viata proprie, cum ar putea sa-Mi fie aceasta imposibil cu o slujitoare, ceea ce îmi este posibil cu nenumarate fiiinte din vesnicie în vesnicie? Daca tu stii însa aceasta si ai fost despre acest fapt învatat chiar de un înger, cum mai poti tu înca atunci sa îintrebi?
         Iata, fiecare piatra chiar, de care poti tu sa te lovesti foarte tare cu picioarele tale, este mentinuta numai prin voia Mea; daca Eu as lasa-o un moment din voia Mea atoatecreatoare si întretinatoare, atunci ea ar si disparea în acelasi moment pe deplin din existenta.
         Tu poti, cei drept, sa spargi piatra, poti cu un foc puternic chiar s-o evapori  pe deplin într-o forma de aer, cum ne învata asa ceva arta secreta de farmacist; dar toate acestea pot sa se întâmple cu piatra si cu oricare alta materie numai de aceea, pentru ca Eu permit asa ceva spre folosul si utilitatea oamenilor. Daca Eu n-as permite aceasta, atunci tu ai putea chiar si cea mai mica piatra  tot asa de putin sa o ridici de pe loc ca pe un munte. Tu poti sa si arunci o piatra în aer si ea va zbura în sus la o înaltime foarte respectabila depinde de masura puterii tale si a îndemânarii tale de aruncator; dar când ea a ajuns la o înaltime oarecare, potrivita cu puterea de aruncare, atunci va cadea ea numaidecât iarasi la pamânt. Si iata, toata aceasta este voia Mea si îngaduirea Mea pâna la un anumit punct, unde se spune: „Pâna aici numai si nu mai departe!“
         O aruncatura de piatra îti arata foarte limpede, cât de departe ajunge puterea si vointa omului. Câteva momente de timp, - si vointa slaba a omului este cuprinsa de a Mea si alungata înapoi la ordinea stabilita de Mine din vesnicie, care este cântarita  pâna la o greutate de un graunte de praf de soare prin întreaga vesnica nemarginire! Daca însa toate acestea depind numai curat de voia Mea si de îngaduirea Mea, cum ar putea atunci cumva sa nu-Mi fie posibil, a însufleti iarasi o fata decedata?
         Mergi însa afara si adu-Mi o bucata de lemn si o piatra si Eu vreau sa-ti arat, cum îmi sunt toate lucrurile posibile prin puterea Tatalui din Mine!“
         Philopold aduce de îndata o piatra si o bucata tare putrezita de lemn. Si Eu îi spun, tot timpul vorbind cu o voce pe jumatate: „Iata, Eu ridic piatra si o pun în aerul liber si uite, ea nu cade! Incearca însa tu s-o împingi din aceasta stare!“ - Philopold încearca aceasta; dar piatra nu se lasa mutata cu nici foarte putin.
         Eu spun însa: „Acum însa voi permite Eu, ca tu sa poti muta piatra dupa libera voia ta; dar daca tu o vei lasa libera, atunci ea va prelua numaidecât iarasi aceasta pozitie si se va tine tare dupa câteva oscilatii, sau dintr-o data de acest loc stabilit!“
         Spune Philopold: „Doamne, abtine-Te de la aceasta proba; pentru ca mie îmi ajunge cuvântul Tau sfânt!“
         Spun Eu: „Bine atunci; Eu vreau însa acum, ca aceasta piatra sa se distruga si acest lemn sa înverzeasca si sa aduca la iveala frunze, boboci si fructe dupa felul sau!“ - Piatra devine apoi invizibila si lemnul vechi devine proaspat, verde, scoate numaidecât frunze, boboci si la sfârsit fructul copt si anume o sumedenie de smochine, deoarece lemnul apartinuse odata de un smochin.
         Toti au fost atunci atenti la Mine si la Philopold, pentru ca cei mai muti ucenici adormisera deja. Iair si femeia acestuia nu puteau însa savura îndeajuns prezenta fiicei lor. Eu si Philopold am întreprins însa experimentele noastre pe o masa mica izolata la o iluminare de lampa deja putin slaba si de aceea n-am fost observati de sute de oameni; dar când Philopold începuse sa se minuneze deja putin tare, atunci devenisera fireste acusi o gramada atenti la aceasta. Dar Eu le-am recomandat linistea si toti s-au linistit iarasi.
         Eu însa i-am poruncit iarasi pietrei, ca ea sa existe, - si ea s-a aflat iarasi pe masa - si am lasat însa ramura de smochin cu fructe, pe care dimineata le-a mâncat Sara a Mea cu mare pofta.“
         Eu l-am întrebat însa atunci pe Philopold, daca el este acum lamurit. Si el s-a aplecat adânc si a spus: „Doamne, acum sunt eu pe deplin acasa!“
         Si Eu am spus: „Bine si astfel sa ne ducem acum la odihna!“

15. Marturia lui Philopold despre Dumnezeirea lui Iisus.

         S-a dus asadar si Philopold la odihna rânduita de Mine. Dar fireste ca el n-a avut tocmai un somn foarte bun, deoarece întâmplarile zilei îi solicitasera cugetul prea tare; la aceasta n-au fost si asternuturile tocmai cel mai bine aranjate, deoarece achizitorii de zalog luasera aproape totul ca zalog, exceptând ceva paie si noi am gasit de aceea numai casa realmente goala. Erau în decursul perioadei de timp în care s-a produs readucerea la viata a Sarei Borus, fratii Mei si multi alti ucenici într-adevar foarte ocupati, sa aduca în casa asternuturi, mese, tacâmuri de bucatarie si de masa în masura corespunzatoare; dar pentru câteva sute de oameni, dintre care fireste multi s-au adapostit partial în aer liber si partial în alte case, nu era totusi posibil în perioada scurta de timp sa se procure pe cai naturale chiar si numai ceea ce este strict necesar.
         Si asa am petrecut Eu Insumi aceasta noapte pe o banca cu putin fân sub capatâi - si Philopold chiar pe podea fara paie. El a si fost de aceea dimineata unul dintre primii în picioare; si când Iair, care avea cu femeia lui si cu fiica Sara un asternut de paie destul de bun, l-a întrebat, cum se odihnise el totusi pe podeaua tare, spuse atunci Philopold: „Cum permite aceasta proprietatea podelei! Dar totul depinde de obisnuinta; într-un an s-ar împrieteni trupul desigur mai mult cu asta decât într-o noapte!“
         Spune Iair: „Daca mi-ai fi spus tu totusi ceva! Noi am avut paie din belsug!“
         Spune Philopold: „Uita-te aici la Domnul; pe care îl asculta toate cerurile si toate lumile si toti îngerii se uita la voia Lui! Asternutul Lui nu este cu nici foarte putin mai bun, decât a fost aici cel al meu!“
         Spune Iair, în care mai salasluieste înca o puternica portie de fariseism: „Prietene, nu spui tu asadar aici poate putin prea mult? Nu este într-adevar de tagaduit, ca acest Iisus este plin de Duh Dumnezeiesc, mai mult decât a fost vreodata umplut vreun prooroc de acelasi duh - pentru ca faptele Lui întrec cu mult toate faptele lui Moise, ale lui Elisei si ale tuturor celorlalti prooroci mici si mari; dar ca în El sa salasluiasca tocmai tot belsugul Dumnezeirii, mi se pare totusi o supozitie prea îndrazneata! Si proorocii au înviat morti prin Duhul Dumnezeiesc, de care erau ei plini; numai ca ei n-au îndraznit niciodata, sa-si atribuie lor însisi reusita, ci totdeauna numai lui Dumnezeu. Pentru ca daca ei si-ar fi atribuit lor reusita, atunci ei ar fi devenit pacatosi grosolani împotriva lui Dumnezeu si Dumnezeu le-ar fi luat duhul. Dar Iisus face totul ca din Sine si ca un Domn, - si aceasta este într-adevar, ceea ce da dreptate supozitiei tale îndraznete si eu sunt într-o oarecare masura pe deplin de parerea ta; dar cum am spus: cu toata atentia! Pentru ca aceasta ar si putea fi o îngaduire de sus care ne examineaza, în care noi ar trebui sa ne dovedim, daca noi credem într-adevar numai într-un singur Dumnezeu! Dar daca în Iisus s-ar salaslui într-adevar tot belsugul Dumnezeirii, atunci fireste ca ar trebui sa acceptam sub oricare circumstanta marturia Lui ca fiind vesnic adevarata! - De care parere esti tu acum?“
         Spune Philopold: „Eu sunt pe deplin de aceasta ultima parere si cred, ca marturia Lui despre belsugul Dumnezeiesc în Sine este pe deplin adevarata! El este acesta - si nimeni altul în afara de El!
         Se lasa aceasta treaba greu de explicat mai ales în aceasta vreme a noastra înfaptuitoare de minuni, deoarece se poate totdeauna spune: „Eu am vazut acolo si acolo magicieni, care savârseau într-adevar fapte iesite din comun si vechii profeti au înviat morti, - ba chiar unul a înfasurat si însufletit cu carne chiar o gramada de ramasite de oase de morti si astfel nu sunt fapte miraculoase nici pe departe o dovada, conform carora trebuie sa-l maresti pe un facator de minuni ca fiind un Dumnezeu!“
         Dar aici cu Iisus, Domnul, este aceasta cu totul altfel! La toti proorocii trebuiau sa aiba loc rugaciuni necontenite si post înainte de o fapta miraculoasa, pâna ce Dumnezeu îi considera demni, sa lase sa se savârseasca o minune prin ei; magicienii trebuie sa aiba o bagheta magica si o sumedenie de alte semne si formule si la aceasta mai au ei înca o gramada de alifii, uleiuri, ape, metale, pietre, ierburi si radacini la sine, ale caror puteri ascunse le cunosc ei bine si le aduc pe acestea în uz la reprezentatiile lor; - dar unde a vazut vreodata cineva la Iisus, Domnul, asa ceva?! De rugaciune si post nu este nici urma, cel putin în decursul al scurtei perioade de timp, în care am eu milostivirea, sa-L cunosc pe El; de o bagheta magica si de toate celelalte mijloace magice este înca mai putin ceva de gasit la El!
         La aceasta au vorbit si au scris toti proorocii, unul ca celalalt, într-o limba de imagini secreta tot timpul una si aceeasi cine nu era din scoala lor, aceluia îi era imposibil ca s-o înteleaga! Eu sunt, ce-i drept, un grec; dar mie nu-mi este de aceea necunoscuta scriptura voastra si eu îl cunosc pe Moise si pe toti proorocii vostri! Cine îi întelege pe acestia fara exceptie, acela trebuie sa provina într-adevar de la parinti deosebiti!
         Iisus graieste însa cele mai ascunse lucruri  într-o asemenea claritate, ca nu arareori trebuie sa le înteleaga si un copil! El explicase creatia si crezusem aproape, ca sunt în stare eu însumi sa creez o lume! Unde este asadar proorocul si unde maestrul a toti magicienii, ca el sa fi vorbit o limba într-un asemenea fel ca Iisus?!
         Cine a înteles înca vreodata o silaba de la ceea, ce magicianul vorbeste la reprezentatiile sale? În cuvântarea lor domneste cea mai deasa noapte si în cuvântarile proorocilor se ilumineaza într-adevar pe ici pe colo; dar în lumina lor slaba de amurg nu desluseste înca nimeni, ce ar fi ceea ce el vede la treizeci de pasi departare în fata lui. Aici însa este toata lumina solara în cea mai luminoasa amiaza! Toate cele ce El le graieste, sunt cea mai adânca întelepciune Dumnezeiasca, - dar luminos si limpede în fata mintii a aproape fiecarui om; si ceea ce El vrea, aceea se întâmpla într-o sclipire!
         Daca însa, stau lucrurile cu Iisus pâna la un fir de par astfel adevarate, atunci eu într-adevar nu stiu, din ce motiv as mai avea eu înca vreo îndoiala, pentru a-L recunoaste pe El ca fiind cel mai incontestabil Domn al cerului si al pamântului, pentru a-L iubi pe El peste toate masurile si a-I da Lui singur toata cinstea!?
         Uita-te aici, pe masa! Aceasta ramura foarte verde de smochin cu o gramada de fructe pe deplin coapte este o explicatie vie, pe care Mi-a dat-o El ieri, când eu l-am întrebat, în timp ce voi înca dormeati, cum i-ar fi Lui asadar totusi posibil, de a învia oameni pe deplin morti. El îmi ceruse o ramura deja foarte putrezita, deci una pe deplin moarta. Eu am adus, ceea ce îmi venise cel mai degraba la îndemâna în noapte. El nici macar n-a atins lemnul putrezit si a poruncit doar si lemnul putrezit a început sa înverzeasca, sa dea în boboci - si aici ai tu fructele coapte! Ia-le si da-le celei mai dragi Sara; ea se va bucura bine de acestea!“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 16-20
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 00:59 View PostDownload Post

16. Domnul se duce la sinagoga.
Ev. Matei 13, 54            

         Iair o trezeste pe Sara, care oricum începuse sa devina deja treaza si i-a înmânat ramura înbelsugata, care are din pricina acesteia o mare bucurie si musca însa în acelasi timp în fructele pe deplin coapte si dulci ca mierea si le manânca. Când ea le-a mâncat pe toate, Ma trezesc Eu pe banca Mea.
         Sara este într-adevar prima, care îmi ofera un foarte drag salut de dimneata si Eu o întreb, cum i-au placut smochinele. Si ea spuse plina de bucurie: „Doamne, acestea au fost ceresc de bune si dulci ca mierea! Philopold, prietenul Tau, mi le-a dat în numele Tau si eu le-am mâncat pe toate; pentru ca ele au fost foarte bune! Tu ai facut desigur rost de ele pentru mine!?“
         Spun Eu: „Cea mai îndragita a Mea Sara! Bineînteles, pentru tine; pentru ca tu ai fost motivul, pentru care Eu, ieri noapte, pentru a-i arata prietenului Philopold, cum Eu înviu morti, am însufletit o ramura de smochin foarte putrezita, ca ea sa poarte pentru tine, draga Mea Sara, înca o data fructe dulci si ai facut de aceea foarte bine, ca le mâncasi; pentru ca ele îti vor înmulti o sanatate durabila! - Acum însa sa ne ducem de îndata afara, pâna ce încaperile sunt puse în ordine si curatate, atunci vom lua un mic dejun si ne vom îndrepta atunci catre treburile zilei!“
         La aceste cuvinte se duc toti cu Mine afara si savureaza acolo dimineata vie si limpede ca cristalul; si toti au fost înviorati de dimineata frumoasa.
         A venit însa Iair la Mine si a spus: „Doamne, spusele de multumire ale mele sa nu aiba niciodata un sfârsit! Inainte ca eu sa ma las vreodata instigat împotriva Ta, voi parasi eu postul meu si voi fi un foarte râvnitor urmator al învataturii Tale sfinte; si Philopold sa ramâna prietenul meu întreaga mea viata; pentru ca de-abia lui îi am de multumit recnuoasterea adevaratei lumini despre Tine. Un grec, ce-i drept, este el; dar el este mai cunoscator în scriptura noastra decât mine si toti învatatii de lege din toata Iudeea, Galilea, Samaria si Palestina! Pe scurt, eu sunt acum despre Tine pe deplin lamurit si este într-adevar asa, cum eu îmi închipuisem aceasta deseori deja foarte într-ascuns. Eu însa trebuie sa merg de aici la Capernaum, unde ma asteapta treburi pe mine. tie, însa, ti-o încredintez, asadar, pentru un timp tie convenabil pe femeia mea si fiica mea Sara! Pentru ca mai bine decât la Tine nu ar fi ele adapostite nici în ceruri! Daca voi putea eu însa sa scap diseara, atunci voi veni eu într-adevar încoace cu Faustus si Corneliu, poate si cu batrânul Cireniu, care se spune ca ar veni astazi la Capernaum! Si astfel asadar, îmi iau ramas bun de la a Ta dragoste, rabdare si milostivire.“ - Apoi isi ia ramas bun de la femeia lui si de la draga Sara, rânduieste dupa aceea sa se aduca catârii lui care merg rapid, se urca pe cel mai puternic (animal) si pleaca cu o mare viteza.
         Eu însa îi chem acum pe toti iarasi la micul dejun si noi ne ducem atunci în încaperile puse în ordine si curatate, unde ne astepta pe noi o mâncare bine pregatita de catre Borus.
         Dupa mâncare Ma chema Borus alaturi si spune: „Puternicul îndragit prieten al meu! Eu stiu, ca tu poti sa stii deja de mult timp, ce doresc eu sa discut cu Tine în secret; dar sunt unii printre ucenicii Tai, care nu trebuie sa stie, dupa parerea mea, ce avem noi de vorbit unul cu altul si eu Te-am rugat doar de aceea sa vii alaturi!“
         Spun Eu: „N-ar fi de fapt de loc necesar; pentru ca ceea ce vrei tu sa-Mi povestesti aici, le-am povestit amanuntit ucenicilor Mei în Kis si am rostit deschis lauda Mea asupra acestui lucru. Ei stiu totul si noi nu trebuie de aceea sa facem din aceasta vreun secret fata de ei.“
         Spune Borus: „Ah, daca asa stau lucrurile, atunci vorbesc eu pe deplin deschis!“
         Noi ne întoarcem de aceea iarasi la companie si Eu spun catre Borus: „Cel mai drag prieten al Meu! Ceea ce tu vrei sa-Mi spui Mie, aceasta stiu Eu si toti ucenicii o stiu si noi consideram de aceea aceasta treaba ca fiind încheiata. -tie însa, ca grec, care marturisesti acum iudaismul numai foarte liber, dar nu te afli sub legea evreiilor, îti si este usor sa vorbesti despre toti acei farisei; daca ai fi tu însa un evreu adevarat prin taierea împrejur si prin lege, atunci ar fi trebuit tu sa-ti fi pus limbii tale un frâu puternic. Dar a fost drept, asa cum ai vorbit tu si sa lasam astfel balta aceasta treaba. - Acum însa, condu-Ma în scoala din Nazaret! Eu voi învata poporul, ca el sa recunoasca, ce vremuri au venit acum!“ - Matei 13, 54)
         Intreaba mama Maria, daca eu voi veni acasa la amiaza.
         Spun Eu: „Nu te îngriji, daca vin; este îndeajuns, ca Eu iau toata grija asupra Mea! Seara voi veni Eu însa!“
         Întreaba Sara, daca ea ar avea voie sa mearga cu Mine la scoala.
         Spun Eu: „Bineînteles, vino tu numai, cu toate ca, dupa lege, femeia nu trebuie sa intre în scoala însotita de un barbat. Sa fie însa acum totul altfel; pentru ca femeia tot asa ca si barbatul are dreptul deplin asupra dragostei si milostivirii Mele, care reiese de la Dumnezeu Tatal prin Mine. Si astfel vino si tu numai foarte vioaie, bucuroasa si plina de încredere si învata sa recunosti si tu în scoala, despre ce vremuri este acum vorba, - si asa sa mergem noi! Tu, Sara, ramâi însa alaturi de Mine si îmi vei sluji ca un martor puternic! De aceea si retine aceasta rochie de mormânt pe trupul tau; pentru ca si aceasta rochie îmi va fi martor! - Acum însa sa mergem noi!“
         La aceste cuvinte ale Mele ne ducem de îndata la scoala.

17. Domnul explica un text al lui Isaia.

         Când eu pasesc în scoala, stateau în jur de zece batrâni din Nazaret cu mai multi farisei si învatatori de lege la o masa mare si se sfatuiau tocmai despre versetele ale proorocului Isaia, care sunau astfel: „Spalati-va si va curatiti! Nu mai faceti rau înaintea ochilor Mei. Incetati odata! Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, ca zapada le voi albi si de vor fi ca purpura, ca lâna alba le voi face. De veti vrea si de Ma veti asculta, bunatatile pamântului veti mânca. Iar de nu veti vrea si nu Ma veti asculta, atunci sabia va va mânca, caci gura Domnului graieste. Cum a ajuns ca o desfrânata cetatea cea credincioasa si plina de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plina de ucigasi. Argintul tau s-a prefacut în zgura si vinul tau este amestecat cu apa; Mai-marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii; toti iubesc darurile si umbla dupa rasplata. Ei nu judeca orfanul, iar pricina vaduvei nu ajunge pâna la ei. Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Razbuna-Ma-voi împotriva asupritorilor Mei si Ma voi întari cu razbunare asupra vrasmasilor Mei! (Isaia. 1, 16-24)
         Despre sensul acestor versete se sfatuiau ei si nu ajungeau la o întelegere.
         Atunci am pasit Eu în fata si le-am spus: „Ce cugetati voi despre ceea, ce este totusi asa de limpede ca soarele amiezii dezvaluit în fata voastra în toata fapta? Uitati-va la orfanii si vaduvele voastre! Cum este starea lor? În loc sa va îngrijiti de acestia, le luati înca si ceea ce au; si pe saracii orfani în vindeti ca sclavi la pagâni, cum voi intentionaserati sa puneti în aplicare asemenea fapta de-abia cu câteva zile în urma pe o cale secreta si ati fi si pus asa ceva în aplicare, daca nu v-ar fi împiedicat foarte puternic la aceasta vamesul Kisjonah.
         Într-adevar spune Domnul: „Veniti sa ne judecam, zice Domnul! De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, ca zapada le voi albi si de vor fi ca purpura, ca lâna alba le voi face!“- dar Eu întreb: când si prin care circumstante? Cum arata treaba cu voi si cu cetatea evlavioasa, care se si cheama „cetatea lui Dumnezeu“? Cât de multe pacate dintre cele mai dure si strigatoare la cer s-au comis deja în ea si câte sunt acum comise!?
         „Spalati-va si va curatiti si lepadati de la ochii Mei fiinta voastra rea!“ - a spus Iehova prin gura proorocului. Într-adevar spalati voi trupul vostru de sapte ori pe zi si va curatiti hainele si vopsiti pe an de doua sau de trei ori mormintele celor morti ai vostri; dar inimile voastre ramân împietrite si sunt pline de nelegiuire si de la aceasta se trage, ca voi va asemanati cu mormintele voastre vopsite, care arata pe dinafara împodobite si curatite, în interior sunt însa pline de miros scârbos, oase de morti si pline de putregai urât mirositor!
         Proorocul a vorbit despre curatirea inimilor voastre si v-a îndemnat sa lepadati pacatul vostru  din fata atoatevazatorului ochi al lui Dumnezeu; dar voi n-ati preluat acest sens înca niciodata în inima voastra si curatiti de aceea numai pielea voastra si lasati sa se scufunde inima voastra în tot putregaiul iadului! O tu necuviinta a iadului, cine te-a învatat vreodata asa ceva?!
         Într-adevar spuneti voi: „tapul, pe care Moise si Aaron l-au poruncit, este pâna la ceasul acesta în fiecare an împovarat cu pacatele a tot Israelul, atunci este taiat si aruncat în Iordan!“ (3 Moise 16). O voi orbilor! Ce vina are, oare, tapul, ca voi pacatuiti continuu si nu va îndreptati în inimile voastre?
         Aceasta actiune a fost numai o închipuire, din care voi de mult ar fi trebuit sa învatati, ca tapul arata doar poftele voastre rele, trupesti, asemenea fiind aici trufia voastra, care este asemenea berbecului care împunge si peste masura de rau-mirositor, desfrânarea voastra si murdaria voastra în toate lucrurile, zgârcenia voastra si pizma si invidia voastra! Cu distrugerea tapului ispasitor ar fi trebui voi sa distrugeti pentru totdeauna tapul inimii voastre, asa ati fi îndeplinit pe viu porunca lui Moise si a lui Aaron si prin aceasta ati fi recoltat negresit binecuvântarea acesteia! Asa însa ati omorât voi într-adevar tapii, ceea ce nu va putut folosi la nimic, dar inimile voastre pline de pacate v-au ramas voua; de aceea a îndeplinit Iehova amenintarea Sa si o va îndeplini mai departe mai mult înca, când masura voastra rea va fi plina.
         Frumos este doara faptul, ca, acum, pagânii trebuie sa aduca dreptate poporului si sa se îngrijeasca de vaduvele si orfanii acestuia! Dar si de aceea este adevarat, cum spune proorocul: „Razbuna-Ma-voi asupra asupritorilor Mei, care sunt pagâni si Ma voi întari cu razbunare asupra vrasmasilor Mei!“ Unde a ajuns puterea voastra si unde s-a pierdut taria voastra? O mica gramada de pagâni stapâneste poporul lui Dumnezeu odata atât de puternic! Rusine de vesnica ocara si dezonorare! Copiii sarpelui sunt mai întelepti si mai cinstiti decât voi copii ai luminii.
         De aceea în timp scurt se va întâmpla, ca pagânii vor raspunde de acest pamânt sfânt si voi nu veti mai avea din aceasta pricina nici tara si nici un rege; ci tiranilor straini sa le slujiti ca niste sclavi si fiicele voastre nobile vor fi pângarite de pagâni si de lucratorii pagâniilor, iar fructul lor va fi urât ca si puii viperelor si a tuturor serpilor!
         Aceasta ati ales voi din acei profeti, care au scris pentru inimile voastre, cum puteti sa împodobiti mai mult ceremoniile la spalarile fara însemnare si a curatarii trupurilor voastre, a hainelor si a mormintelor, ca prin urmare ceremonie sa va aduca jerfe cu mult mai bogatte; dar voi nu vreti sa întelegeti, ce îi este lui Dumnezeu pe plac! O voi prinzonieri groaznici a diavolului! Pe el îl slujiti cu ceremoniile voastre - si de aceea va veti primi rasplata în mocirla, asa cum va este voua pe merit.
         Corpul se curata, atunci când este nevoie, o data, de doua sau de trei ori pe zi si hainele se spala atunci, când ele sunt murdare; caci aceasta a spus Moise spre sanatatea corpului. Tot asa se acopera mormintele cu un strat de lut, înalt de o palma si dupa aceea se varuieste aceasta platforma de lut, atunci când este uscat, de mai multe ori cu var, ca nu cumva sa se crape platforma, deoarece mai ales în primii ani ai descompuneri s-ar putea sa iasa mirosuri care ar fi prin urmare daunatoare oameniilor, animalelor si plantelor.
         Vedeti, de aceea s-a ordonat varuirea mormintelor, iar acest lucru este cât se poate de limpede! Cum ati putut sa schimbati aceasta într-o lucrare de slujba dumnezeiasca?! O voi fara minte, voi smintitilor! Ce folos ar avea spiritul decedatului din toate acestea?!“

18. Despre fiinta lui Dumnezeu si despre adevarata adoratie pentru El.

         (Domnul) „Daca moare omul, va iesi sufletul din trupul sau si doar omul spiritual, va ajunge într-un loc, care este identic cu întregea fiinta a sa de viata; si nimic nu îl va putea ajuta decât vointa sa libera si dragostea sa. Daca vointa si dragostea este buna, atunci si locul va fi bun, care si-l va aranja sufletul prin puterea si forta sadita de Dumnezeu; dar daca vointa si dragostea este rea, atunci prin urmare si lucrarea nu este buna - adica, ca si pe pamânt un pom rau nu poate avea fructe bun si un pom bun nu poate purta fructe rele. Duceti-va si îmbodobiti cu aur si cu pietre pretioase un tufis de spini si uitati-va, daca pe el vor creste struguri frumosi! Dar chiar daca via o veti împodobi cu aur sau nu, ea va aduce totusi roade frumoase si fructe dulci.
         Dar daca este imposibil sa fie altfel, atunci întrebati-va pe voi însiva, ce folos ar avea varuirea mormintelor, în care se afla doar oase si insecte scârboase si cu ce ar ajuta aceasta sufletul celui decedat!
         Credeti voi într-adevar, ca Dumnezeu este prost sau îngâmfat, ca El sa se lase slujit prin lucruri fara rost a materiei pentru materie?!
         Eu va spun: Dumnezeu este un duh si aceia care vor sa-L slujasca, trebuie sa-L slujasca în cel mai mare si viu adevar a inimii lor, dar nu în materie cu materie, care nu este nimic altceva decât o vointa prinsa pentru un anumit timp a atotputernicului Tata!
         Dar ce veti spune voi spre un om, care ar veni la voi si ar cere o rasplata, pentru ca vi-a distrus semanaturile, dar care ar mai sustine, ca a facut o treaba foarte buna?! - Vedeti, ceea ce voi ati spune catre un asemenea smintit, acest lucru va va spune într-un târziu si Tatal în lumea de apoi si voi o sa trebuiasca sa plecati de lânga El pentru a fi alungati în întuneric, unde plânsetele si strângerea din dinti va va fi singura rasplata!
         Dar cum va ocupati voi de vaduve, pentru acest lucru este o dovada suficienta mama Mea Maria, careia i-ati luat totul si dupa alte mii, cu care nu v-ati si nu va comportati mai bine!
         Nu este strigator la cer, ca evreicele trebuie sa mearga la pagâni ca sa-si gaseasca dreptatea si prin urmare o si primesc? Nu este oare amuzant pentru Satana, ca copiii sai îi întrec pe copiii lui Dumnezeu în dreptate si adevar? Da si de aceea vor deveni copiii lumii, copiii lui Dumnezeu; voi însa veti fi copiii celuia, pe care îl slujiti tot timpul cu mare credinta!
         Nu ati gasit voi, cu toate ca cititi ceea ce a scris Jesaia, acolo unde spune el:
         ‘Mie îmi este pe plac milostivirea si nu jertfele de foc!’ si iar: ‘Acest popor Ma respecta cu buzele; dar inima lor este departe de Mine!’
         Daca voi veti spune: ‘Aceasta a vorbit Dumnezeu prin gura profetului!’, ce respect trebuie sa aveti voi fata de El, ca preferati tot timpul jegile voastre în locul poruncilor lui Dumnezeu si pe ale voastre le respectati spre folosul vostru lumesc, iar pe cele dumnezeiesti le calcati în picioare?! - O voi groaznicilor, voi slujitori permanenti a diavolului! Cum sa treceti voi vreodata de judecata lui Dumnezeu?! Într-adevar, acelor sodomiti le va merge mai bine decât voua! Caci daca s-ar fi întâmplat acolo astfel de semne, asa cum vi s-au aratat voua, ei s-ar fi cait cu totul în cenusa si Dumnezeu nu i-ar fi judecat cu foc si fum din ceruri! - Vai de voi, timpul s-a apropiat si se va întâmpla cu voi, ceea ce Eu am prezis!“

19. Obraznicia si confuzia farieseilor nevazatori spiritual.

         Aici s-au ridicat cu suparare cei mai batrâni, fariseii si învatatii scripturilor si spun: „Cum îti permiti tu tânarule, sa te pui cu noi? - Ce vremuri s-au schimbat aici?“
         Spun Eu, aducând-o pe Sara, care le era foarte cunoscuta, în fata lor: „Cunoasteti voi aceasta fetita si stiti voi ce s-a întâmplat pentru a doua oara cu ea?“
         Aici fac toti ochi mari si spun în liniste printre ei: „Pentru toate cerurile, aceasta este fiica celui mai înalt, în carne si oase! S-o fi înviat-o oare din nou? Cum s-a întâmplat aceasta? Daca el a înviat-o, de data aceasta fiind cu adevarat moarta, - ce facem noi atunci? Jairus pare sa fie alaturi de el, caci altfel nu ar fi lasat-o cu siguranta pe fiica sa draga în preajma lui! Sau poate ca nu stie nimic de aceasta?! S-o fi înviat oare în secret fiul lui Iosif si vrea s-o conduca la o ocazie oarecare din nou spre Jairus? Sa-l înstiintam oare pe Jairus de aceasta? Acest lucru este mult prea evident! - Ea este, fara nici un fel de coincidenta, este ea! Si totusi am fost cu totii prezenti la înmormântarea ei, cât si în Kapernaum, atunci când ea a murit! Ce se poate face? Ce se va întâmpla, daca acest om-Dumnezeu printr-un mijloc oarecare sau prin vreo putere poate sa înfaptuiasca astfel de lucruri?“ - Aici nu mai spune nimeni nimic.
         Eu însa spun, uitându-Ma ascutit la toti cei prezenti: „Deci, ce spune inima voastra rea la toate aceste lucruri? Este acest semn suficient sau nu, pentru a va confirma adevarul la ceea, ce Eu am vorbit mai înainte?“
         Spun cei mai în vârsta: „Noi nu suntem nici doctori nici farmacisti, care descopera puterile naturii si care înteleg s-o foloseasca; tot atât de putine stim noi despre vrajitorii, care se poate învata de la diavol, pentru ca acest lucru ar fi cel mai mare pacat în fata lui Dumnezeu si prin urmare noi nu putem sti, prin ce metoda sau putere ai înviat-o tu iarasi în viata! Este de aceea clar, ca prin astfel de semne noi nu ne putem lasa înselati în credinta noastra pentru Moise si profeti, cât si în adevarul scripturilor, care din templu si cât si în ceruri este autorizata! Semne pot înfaptui acum diferiti magicieni, care în mare parte vin din tara de rasarit si multi din Egipt; toti înfaptuiesc miracole, pe care nici un evreu nu le poate întelege, nu vrea si nu are voie, pentru ca toate aceste lucruri magice provin de la diavol! Si prin aceasta se poate spune pe scurt: Semnele tale, pentru ca pot fi si vrajitori, nu au nici o valoare în fata noastra si dovedesc doar atât, ca le stapânesti într-adevar si esti un adevarat meastru în astfel de arte; dar ca sa recunoastem semnele si învataturile tale, de care ne este scârba, nu avem de gând! Caci un doctor nu este pentru noi nu preot si mai putin un profet - si tu cel mai putin, deoarece te cunoastem de aproape treizeci de ani, asa cum l-am cunoscut deja pe tatal tau! Ia-te cu cei ce sunt cu tine si du-te din aceasta scoala, caci altfel vom apela la forta!“
         Vorbeste Sarah: „Doamne, te rog, paraseste-i pe acesti groaznici!Caci ei au mai putina minte decât pietrele, sunt mai întunecati decât orice noapte si mai fara dragoste decât oricare prapastie! De doua ori Tu mi-ai daruit viata si pentru acesti simntiti acest lucru nu înseamna nimic! Ei sunt de parere ca este vorba de vrajitorii caruia nu îi sunt pe plac lui Dumnezeu si vor în orbirea lor mare, sa te alunge pe Tine din aceasta scoala! Doamne, acest lucru este foarte grav! Sa mergem, sa mergem! Mie mi se pare în apropierea acestor simintiti, asa de parca m-as afla în apropierea lui Satana!“
         Spun Eu: „Draga Mea Sara! Fi tu linistita! Atâta timp cât Eu doresc, voi ramâne aici; caci Eu sunt un Domn! Daca ei îi numesc pe unii plini de putere ai pamântului ‘domni’ - si acestia au de multe ori prea putina putere; Eu însa am puterea asuprat tuturor cerurilor, iadului si peste întreg pamântul! Eu sunt prin aceasta un domn si nu îngadui sa mi se porunceasca ceva! Ce fac Eu, este vointa Mea proprie; caci Eu sunt întru totul un Domn!“
         Atunci când cei mai batrâni aud aceasta, îsi rup hainele în doua si încep sa strige: „Du-te de aici! Caci acum noi am auzit bine, ca esti un batjocoritor al Domnului! Lucrarile tale le-ai înfaptuit prin ajutorul lui Beelzebubs si prin aceasta vrei tu sa întorci poporul lui Moise prin învataturile tale de la Dumnezeu; nu ne ramâne de aceea altceva de facut, decât sa te aruncam de pe acest pamânt cu pietre!“
         
20. Frica celor din templu din pricina judecatii romane.  

         Se aflau în toate scolile cât si în temple pietre pentru a-i bate si asa se afla si în aceasta scola din Nazaret. Pentru  ca cei batrâni, farisei si învatatii scripturilor era atât de orbeste suparati, au apucat acele pietre, pentru a le arunca dupa Mine.  Dar atunci s-au ridicat ucenicii si i-au amenintat pe acei smintiti; acestia însa au început sa zbiere si s-au încruntat si mai tare, pentru a arunca pietrele pe care ei le-au luat de pe jos. În aceasta clipa însa au intrat în clasa aceea mare Faustus, Corneliu, Jairus si batrânul Cireniu.
         Când acesti furiosi i-au observat pe acesti domni înalti pentru ei si foarte bine cunoscuti, au pus de îndata deoaparte uneltele lor ucigatoare si au început, sa se închine cât se poate de adânc în fata acestora.
         Jairus vine imediat la Mine si la Sarta, Ma îmbratiseaza si spune de îndata cu voce tare spre Cireniu: „Aici este Acela, marele om al oameniilor si aici este iubita mea fiica Sara, pe care El a înviat-o pentru a doua oara de la moarte!“
         Imediat se apropie batrânul Cireniu de Mine, i se aduna lacrimi în ochi si spune: „O Dumnezeul si Domnul meu! Cu ce cuvinte pot eu om sarac si neputincios sa-ti multumesc pentru nemarginita milostivire, pe care Tu ai creat-o pentru mine?! Oh, cât de fericit sunt, ca ochii mei au bucuria nepretuita sa te mai vada înca o data pe Tine, Tu prietenul meu sfânt! De mai mult de douazeci de ani nu am mai auzit nimic de Tine, cu toate ca ma gândeam de mai multe ori pe zi la Tine si de mai multe ori m-am interesat în detaliu de Tine!
         Ach, cât de suparat am fost eu pâna acum câteva zile, atunci când împaratul a început sa-mi ceara impozitele din Pontus si mica Asie si eu nu stiam, unde au disparut acestea!Dar cât de bucuros, cât de nespus de bucuros am fost eu, când cu trei zile în urma impozitele disparute si înca cantitati nenumarate de aur, argint, perle si pietre pretioase, mi-au fost trimise de prietenul meu Faustus împreuna cu Cornelui si toate acestea doar prin legatura ta sfânta!
         Domnul meu, prietenul meu sfânt Iisus! O spune-mi, ce sa fac, pentru a ma scapa cel putin de aceasta imensa datorie! Vrei Tu sa-ti asezi pe cap coroana mea de guvernator suprem, cu câta bucurie as aseza-o eu în fata picioarelor Tale sfinte!
         Într-adevar Domnul meu, Tu viata mea, cum sti tu foarte bine, nu îmi pasa deloc de comorile acestea ale pamântului; daca totul mi-ar fi apartinut, din ceea ce eu am trimis spre Roma, atunci de mult ar fi fost ajutati deja câtiva mii de oameni saraci! Dar a apartinut împaratului si eu trebuia sa fac totul, pentru a-i trimite ceea ce el mi-a cerut! Dar cum ar fi fost posibil aceasta fara Tine si prin urmare fara dragul meu Faustus si fratele meu Cornelui!? - Oh, o povoara lumeasca ati împins voi de pe pieptul meu! Acum este timpul pentru a rasplati, asa cum îmi permit mie puterile! - O vorbeste, vorbeste, Tu sfânt si înalt prieten al oamenilor, ce pot eu sa fac!“
         La aceste cuvinte minunate a lui Cireniu spre Mine devin aceia, care au vrut sa ma omoare cu pietrele, palizi si încep sa tremure, asa de parca ar fi avut temperatura ridicata, pentru ca ei credeau, ca Eu ma voi razbuna din plin si îi voi acuza în fata lui Cireniu, de care le era la toti frica ca si de moarte; caci el nu stia niciodata la gluma! Tuturor le era cunoscut ca judecatorii romani erau peste masura de severi în conducerea pedepsei si a sentintelor; de aceea evreii aveau o frica nespus de mare fata de ei, - dar mai ales batrânii din Nazaret, fariseii si invatatorii scripturilor, care unii dintre ei stiau despre furtul impozitelor romane.
         Eu însa spun cu cea mai mare prietenie spre Cireniu: „Crezi tu, ca barbatul a uitat, ce ai facut tu pentru copil, atunci când a trebuit sa fuga de Irod din Betlehem spre Egipt? Oh, barbatul îsi aduce foarte bine aminte! Tu ai facut totul pentru Mine fara a avea vreun interes, doar pentru ca m-ai iubit, - si Eu sa cer acum de la tine vreo rasplata? Nu, acest lucru sa fie pe veci departe de Mine! Dar pentru ca esti înloctitorul împaratului peste Asia, poruceste-le acestor încapatânati slujitori ai lui Satana si nu a lui Dumnezeu, ca sa fie tacuti ca un perete cu ceea ce Eu am înfaptuit aici, ca altfel sa fie ei trasi la raspundere pentru ce au facut. Caci oricare, care ridica împotriva aproapelui sau o piatra, acela sa fie pedepsit fara iertare!“
         Spune Cireniu: „Au îndraznit chiar cumva acesti nenorociti sa ridice pietre împotriva Ta?“
         Spune Sara: „Da, da, înaltule Cireniu! Pe Domnul au vrut acesti nemernici sa-L omoare cu pietre, pentru ca El le spusese adevarul! Ei se numesc >slujitori ai lui Dumnezeu< si sunt la aceasta cei mai mari tagaduitori de Dumnezeu; pentru ca ei tin numai dogmele care îi îndreapta foarte tare spre lacomie si spre egoism si le dau acestora aparenta Dumnezeieasca prin fapte de violenta mizerabile!
         Cine nu se lasa orbit de ei prin aparenta care înseala, acela este tinut orb cu cea mai mizerabila violenta si nu mai are libertate pe dragul pamânt al lui Dumnezeu! Sa se citeasca doar cartile lui Moise si ale proorocilor si sa se citeasca în comparatie statuturile lor si se va putea gasi cu foarte usoara osteneala, ceea ce eu ca o fata de înca nici macar saptesprezece ani am gasit deja de mult! Adevarat, cine îi tine pe Moise si pe prooroci, acela este cel mai mare dusman al lor! El devine asemenea samarinienilor, care sunt înca puri urmatori ai lui Moise si ucenici ai proorocilor si este vazut zilnic din nou ca fiind blestemat si urât astfel de templieri, ca numele lui ca al acelora în gura unui evreu are de însemnat cel mai mare blestem!
         Eu întreb însa acum ca o fata tânara: Este acesta cuvântul lui Dumnezeu, este aceasta o slujba fata de Dumnezeu? Iisus le-a dovedit aceasta limpede, ca aceasta poate fi numai un singur cuvânt al iadului si numai o slujba, cum poate numai Satan s-o doreasca; si de aceea, asadar, vroiau ei sa-L si omoare cu pietre, pentru ca El le-a spus prea mult adevarul în fata poporului, care ar putea în sfârsit totusi la capat sa le subtieze venitul lor înbelsugat!
         Inaltule Domn! Eu am fost deja de doua ori pe deplin în lumea cealalta si eu stiu, ce a vazut sufletul meu. Eu l-am vazut pe Moise si pe toti proorocii cei buni! Acestia aveau pace si bucuria lor este vremea aceasta, pe care ei o numesc >ziua mare a Domnului<. Dar nici macar un fariseu si învatator de lege n-am vazut eu printre sfintii lui Israel! Eu am întrebat de aceea, unde ar fi acestia.
         Atunci a venit un înger luminos si mi-a spus sa-l urmez. Si eu i-am urmat. Acusi ne-am aflat noi într-un loc foarte întunecat; era de-abia atât de luminos ca într-o noapte fara nori. În adânca departare arata foarte arzatoare starea si îngerul mi-a spus: >Uita-te acolo! Aceasta este cloaca, unde locuiesc aceia, despre care tu întrebasesi!< si eu m-am uitat într-acolo, n-am vazut nimic în afara de draci si i-am spus îngerului: >Mesager al Domnului! Eu vad numai diavoli si pe nimeni altcineva! Unde sunt în sfârsit aceia, despre care eu întrebasem?< Atunci mi-a raspuns îngerul: >Acestia pe care îi vezi, acestia sunt ei!<
         Atunci m-am speriat eu foarte tare si m-am gândit la tatal meu, care este chiar o capetenie a fariseilor; dar îngerul a remarcat, ceea ce ma facuse sa ma cutremur si spuse: „Fii fara grija! Tatal tau ajunge pe calea cea dreapta si tu îi vei fi înca o data un îndrumator pe pamânt!“
         Asa ceva am vazut eu si am auzit si stiu de aceea, ceea ce stiu eu, nu din spuse si auzite, ci din experienta! Eu nu trebuie de aceea sa învat nimic în plus de la acesti prosti si slujitori rai ai lui Satan; pentru ca eu am vazut aceasta si am învatat adevarul pe viu si pot de aceea sa dau marturie ca una, care a venit înapoi de dincolo, spre perceptia vesnicului adevar a aceea, ce Iisus, Domnul din vesnicie, învata, ca tot, ce spun si învata acesti învatatori întunecati, este cea mai deplina miciuna si nici putin adevar nu este în acestea! - Eu am vorbit.“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 21-25
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 01:56 View PostDownload Post

21. Cireniu si templierii.

         Spune Cireniu: „Ati auzit voi o marturie împotriva voastra de la una care a reânviat din morti, ceea ce va incrimineaza (învinuieste) de tot jaful si uciderea? Ce sa fac eu asadar cu voi la aceasta foarte adevarata învinuire? Sa va spânzur de cruce ar fi mult prea putin! Sa va bicuiesc pâna la oase o zi înteaga si sa randuiesc de-abia atunci sa vi se taie capetele, ar fi si aceasta înca mult prea blând! Dar eu stiu deja, ce voi face si voi veti putea fi foarte multumiti cu mine!“ - La aceasta cuvântare a lui Cireniu devin toti palizi precum cadavrele si încep foarte îngrozitor sa se tânguiasca si sa roage.
         Cireniu Ma întreaba însa în secret, daca el sa rânduiasca într-adevar o pedeapsa asupra raufacatorilor acestora, pe lânga verdictul (decizia), conform careia lor sa li se impuna o vesnica tacere asupra tot ce s-a întâmplat.
         Spun Eu: „Rânduieste doar verdictul cu o amenitare serioasa, pe care ei s-o primeasca în asteptare la prima încalcare fara nici o milostivire urmatoare! Apoi da-le drumul!“
         Cireniu vine în fata, porunceste tacerea si pune dupa aceea: „Ascultati-ma acum, voi indivizi rai! Numai acestuia aici, pe care voi vruseserati sa-L omorâti cu pietre din pricina adevarului sfânt, care a ajuns la voi din gura Lui, îi aveti a multumi, ca eu nu va alung pe toti laolalta în desert si acolo pe stânci, care sunt înconjurate împejur cu prapastii, sa las sa vi se scoata ochii! Dar daca unul va îndrazni despre toate acestea ce s-au întâmplat, sa vorbeasca chiar numai o singura silaba în scoala, ori verbal sau în scris sau prin gesturi, mine sau semne cu mâna, la acela se va pune în aplicare neânduplecat cea mai aspra pedeapsa!
         Astfel nici nu voi lasa nepedepsit, daca aflu, ca voi ati chinui poporul prin santaj în afara legii si doriti sa persecutati adevarul Dumneziesc din cauza statuturilor voastre mizere, egoiste! Invatati poporul sa-L cunoasca pe Dumnezeu si legile acestuia si sa actioneze conform acestora, caci asa veti fi voi tot asa de bine vazuti, cum este acest barbat Dumnezeiesc Iisus, care nu propovaduieste de loc o învatatura noua, ci numai cea foarte veche de la Dumnezeu propovaduita popoarelor care au fost cufundate de voi în cea mai adânca noapte, ceea ce El poate face cu atât mai usor si mai adevarat, deoarece El - ceea ce voi nu întelegeti, dar eu ca un pagân de voi declarat (proclamat) înteleg foarte bine - este în duh Insusi Acela, care, conform învataturii voastre, daduse pentru voi legile pe Sinai cu aproximativ o mie de ani în urma prin Moise! Feriti-va de aceea, de a-L persecuta pe acest Sfânt; pentru ca o asemenea persecutie v-ar costa dubla viata, aici cea trupeasca si dincolo cea duhovniceasca! - M-ati înteles voi?“
         Spun toti cei în cauza: „Da, înaltule Domn si noi vrem sa facem totul, ce ceri tu de la noi! Dar tu doara stii, ca noi oamenii nu suntem zei si avem tot felul de slabiciuni în noi; daca ar încalca putin cineva în sfârsit totusi eventual ceva sau undeva, atunci doreste tu, ca însusi om, sa ne si tragi pe noi numai într-un mod omenesc la raspundere si sa ne pdepsesti!“
         Spune Cireniu: „Oamenii de afaceri si negustorii greci obisnuiesc într-adevar sa lase sa se târguiasca cu ei, - dar romanii niciodata! Aceasta retineti bine si procedati conform acestui lucru, caci asa nu veti avea nevoie de nici o indulgenta; pentru ca numai prin legi severe si nemiloase devin oamenii tari si devin eroi ai ordinii si devin de un   s i n g u r  cuget si plin de râvna în toate aspiratiile legii!
         Daca un soldat n-ar avea legile cele mai severe si nemiloase, atunci ar fi el un fricos si daca s-ar pune problema, de a-l urmari, bate si cuceri pe dusman, atunci ar avea dusmanul o vreme favorabila - si în ceea ce priveste protectia necesara a patriei, n-ar mai fi nici o speranta! Dar daca legea stricta îi impune soldatului  pe viata si pe moarte fiecare pas si miscare, în ceea ce el trebuie sa faca în fata dusmanului, atunci face el cu siguranta aceasta! Pentru ca daca el n-ar face asta, atunci moartea ar fi soarta lui; daca face el însa, ceea ce îi este poruncit, atunci moartea prin dusman îi este incerta si el poate iesi din batalie ca învingator si erou încoronat!
         Aceasta este asadar cea mai severa regula în Roma: >O lege severa si face oameni severi si ordonati.< De aceea, deci, nici nu lasam nici macar putin sa se negocieze mult cu noi si fiecare om sta în fata legii fara a se tine seama de rang! Voi stiti acum convingerea mea legitima. Faceti astfel, caci asa sunteti voi liberi în lege; daca voi nu faceti însa astfel, atunci va va judeca legea fara nici o mila de aceea, pentru ca ea este o lege.
         Intregul pamânt si totul, ce se afla în el si pe el, se mentine numai prin vesnica neclintire a voii Dumnezeiesti. Daca Dumnezeu ar lasa numai putin sa se negocieze cu El, cum ar arata atunci situatia în urmatoarea sclipire cu pamântul si cu noi toti? Atunci s-ar da totul peste cap!
         Tot asa s-ar întâmpla unei societati statale de popoare; daca acolo s-ar destrânge „surubul“ numai în ceea ce priveste o lege, atunci ar pierde si celelalte puterea si statornicia lor si întreaga cladire a statului ar deveni atunci numai foarte acusi o ruina! Deci, aceasta ramâne de neschimbat la amenintarea mea facuta voua!“
         La un asemenea raspuns hotarât a capeteniei guvernatorului au facut batrânii si fariseii fete foarte îngrozitor de amare si unul dintre ei a vorbit într-o forma de entuziasm dureros: „O Roma, o Roma! Tu esti foarte îngrozitor de severa si grea! - Iehova! Din prizonieratul babilonian ai eliberat Tu copiii Tai, când ei s-au cait si Te-au rugat pentru aceasta; nu ne vei mai elibera niciodata din aceasta captivitate de o mie de ori mai grea?“ -
         Spun Eu: „Daca voi ramâneti asa cum sunteti voi si nu va înbunatatiti din temelie, atunci voi sa nu ramâneti numai vesnici suspusi ai Romei, ci sa fiti mâncati de aceasta ca un stârv de catre vulturi! Numai un timp scurt înca va rabda Dumnezeu, atunci însa va fi aruncata peste voi soarta dura si va fi atunci cu voi, ceea ce Eu v-am spus mai înainte si veti fi urmariti pâna la sfârsitul lumii. - Acum însa, mergeti si nu va mai suparati!“
         La aceste cuvinte ale Mele s-au îndepartat toti în încaperile lor alaturate; noi însa am ramas în scoala, în care acusi venira o gramada de Nazarinieni, pentru a vedea înalta stapânire romana. Noi am trebuit la sfârsit sa ne punem pe mese si banci, pentru a nu fi striviti si pentru a fi vazuti de poporul doritor sa ne vada.

22. Vindecarea unui artritic. Marturia Nazarinienilor despre Iisus.
Ev. Matei. 13, 55-56.

         A adus însa Borus însusi un om bolnav de artrita, a carui mâini si picioare fusesera deja pe deplin uscate si într-un asemenea fel întoarse si trase laolalta, ca într-adevar nici unui doctor muritor nu i-ar fi fost posibil cu toate mijloacele din lume, sa-l însanatoseasca.
         Borus însa, când el rânduise sa se aduca la Mine cel artritic prin doi caratori într-un cos prin îmbulzeala mare, spuse cu voce tare în fata poporului: „Acestui bolnav nu-i poate ajuta decât Dumnezeu singur! Eu sunt totusi unul dintre primii doctori din întreaga Galilee si vin bolnavi din Ierusalim si Betleem la doctorul Borus si el îi ajuta; dar acestuia nu-i poate el ajuta! Eu Te rog însa, Tu prietenul meu sfânt Iisus, deoarece dupa cunostinta si credinta mea nu-ti este tie nici un lucru imposibil, ca Tu sa doresti sa-I dai acestui om iarasi membre drepte, daca aceasta este voia Ta!“
         Spun Eu: „Prietene, aici sunt mult prea multi necredinciosi, si, aici, este o asemenea vindecare totdeauna o treaba grea! Eu însa îl voi vindeca totusi la tine între patru ochi.“
         Dupa aceea au început unii în popor sa bolboroseasca si au spus: „O, fiul dulgherului este siret! Acest bolnav este pentru el prea greu, de aceea doreste el mai degraba sa-l vindece în taina, ca nu cumva noi sa observam, daca starea lui s-a îmbunatatit sau nu.“
         Eu însa am auzit aceasta cuvântare si le-am spus defaimatorilor: „O voi neînteleptilor si nebunilor! Cunoasteti voi aceasta fata alaturi de Iair? Nu este ea fiica acestuia si n-a fost ea de doua ori moarta? Cine i-a redat iarasi viata? - Voi nebunilor! Daca fiul omului are puterea, sa readuca mortii iarasi la viata, nu va avea El si puterea, de a spune acestui bolnav: >Ridica-te si mergi în pace!<? Ca voi sa vedeti însa, ca Eu am într-adevar aceasta putere, de aceea îti poruncesc, tu om bolnav de artrita, ca tu sa te ridici si sa mergi cu membre pe deplin sanatoase!“
         În acest moment a intrat un foc în membrele acestui bolnav si el s-a simtit pe deplin puternic, s-a ridicat si a umblat si membrele lui erau cu totul noi; el avea carne si muschi puternici si mergea vioi si cu inima plina de multumire si spuse dupa un timp a minunarii sale foarte proprii: „Asa ceva poate sa-I fie numai lui Dumnezeu cu putinta! Fara medicamente, fara punerea mâinilor, ci numai prin cuvântul singur sa faci o asemenea vindecare într-o sclipire, aceasta înca nu s-a mai auzit! Doamne Iisuse, eu marturisesc si cred acum pe deplin, ca Tu esti ori Fiul lui Dumnezeu sau chiar însusi Dumnezeu care a luat forma omeneasca! Mie mi se pare tocmai asa, de parca eu ar trebui sa Te divinizez!“
         Spun Eu: „Lasa aceasta si nu fa galagie din aceasta cauza! Ceea ce simti tu însa în inima, aceasta pastreaz-o credincios; va veni o vreme, în care tu vei avea nevoie de aceasta si atunci poti tu sa te rogi la Tatal din ceruri, care i-a dat numai Fiului Sau o asemenea putere!“ Cu aceste cuvinte a tacut cel însanatosit.
         Dar poporul s-a îngrozit si a spus: „De unde îi vine acestuia, asadar, o asemenea întelepciune si asemenea fapte si asemenea putere? Nu este acesta, oare, fiul dulgherului? Nu o cheama pe mama lui Maria? Si fratii lui: Iacov si Iosua si Simon si Iuda? (Matei. 13, 55) si surorile lui, nu sunt ele toate la noi? De unde, dar, îi vin deci toate acestea?“ (Matei. 13, 56)
         Si deoarece ei vorbeau astfel unul cu celalalt si se întrebau, s-au suparat multi si au spus: „Aceasta te face tocmai sa devii nebun! Fiii nostri au studiat în Ierusalim si-au însusit cunoasteri în tot felul de arte si stiinte; ei au si parcurs scoala proorocilor care înca mai dainuie si au învatat pe deplin întelepciunea egipteana în talmacirea semnelor! Si acest tâmplar, care, ceea ce poate fi dovedit, n-a mers niciodata la scoala, pe care l-am vazut mereu lucrând cu securea si fierestraul, ne rusineaza acum pe noi si pe copiii nostri într-un mod, fata de care chiar si cele mai înalte persoane de guvernare se minuneaza si îl considera pe tâmplarul, de altfel mai mult prostanac, deja aproape ca fiind un Dumnezeu! Aceasta este într-adevar suparator! El este toate întru toate, spun toate limbile, de parca el ar s-ar fi înascut în aceasta, el este un prooroc de prima marime si înfaptuieste semne si lucruri, pe care sa le fi înfaptuit nu trebuie nici un Dumnezeu sa se rusineze; fiii nostri stau aici împeuna cu noi, care totusi am învatat si noi ceva la timpul nostru, de parca ei n-ar putea nici macar sa numere degetele de la mâinile lor! Nu stie, oare, nimeni dintre noi ceva, despre cum si-a însusit acest dulgher toate acestea?“
         Spun altii: „Unde sa-si fi însusit el ceva? El fusese doara pâna acum câteva luni tot timpul acasa si construise case la noi si altundeva cu tatal si cu fratii lui; noi n-am observat niciodata o urma de ceva iesit din comun la el! El era la aceasta înca foarte scump cu vorba si daca îl întrebai de ceva, atunci dadea el ori nici un raspuns sau unul totdeauna numai foarte monosilabic, asa încât îl consideram un fel de prostanac, - si acum sta el deoadata aici ca un barbat, înspre care toata lumea trebuie sa-si îndrepte ochii! Aceasta este doara totusi mai mult suparator, decât poate concepe numai vreun gând omenesc sanatos!
         Ce s-a întâmplat, oare, cu acest om? Noi stim într-adevar din timpul tineretii lui celei mai timpurii, ca el ar fi aratat pe atunci ca un baiat înca aproape nevorbitor câteva capacitati magice! Tata si mama credeau, ca din acest baiat ar iesi odata ceva mare; dar s-ar fi pierdut asa pe deplin si de tot toate capacitatile Sale asa de mult promitatoare, ca de acestea nu era nici macar cea mai slaba urma de descoperit la vreo ocazie! O scoala n-a vrut el nicioada sa frecventeze deja ca baiat si era astfel fara toata educatia stiintifica un foarte simplu dulgher. Eu l-am întrebat adesea pe batrânul Iosif, cum ar fi cu Iisus, daca el ar fi, asadar si acasa asa de monosilabic. Si raspunsul a fost:>Mai tare monosilabic decât altundeva în afara casei!< si fratii lui spuneau acelasi lucru! - Daca însa asa este, de unde asadar acum asemenea capacitati?“

23. Dojana asupra Nazarinienilor.
Ev. Matei. 13, 57.

         Dar pentru ca Eu paream în fata lor, dupa ceea ce au vazut, ca un profet, a început sa vorbeasca un batrân nazaritean: „Eu am auzit de la un babilonean calator, cum sunt astfel de oameni niste cersitori veniti în tinuturile noastre si îsi câstiga ceva bani prin tot felul de vrajitorii si profetii, iar eu am auzit cum i-a facut unui vecin o profetie si aceasta suna asa:
         ‘Nazaret, printre zidurile tale traieste un om, pe care tu nu-l cunosti! El este tacut si scump la vorba; dar atunci când va veni vremea lui, atunci se vor închina în fata cuvintelor sale muntii; vânturile si mariile îl vor asculta, iar moartea se va cutremura în fata Sa si nu va avea nici o putere asupra Lui! Acestea îi va pune pe cetatenii acestui oras într-o mirare suparatoare; dar nimeni nu se va putea masura cu puterea Lui si moartea va fugi de lânga El ca o gazela înfricosata în fata unui leu! Dar când El va dori sa plece în ceruri de pe acest pamânt, atunci se va lasa omorât pentru trei zile de dusmanii Sai; dar în a treia zi va alunga prin propria Sa forta moartea si va învia în toata puterea si minunatia si se va ridica în ceruri cu carnea si sângele! Dar dupa aceea, vai de aceia care l-au urmarit; destinul lor va fi o judecata groaznica si crunta, asa cum nu s-a mai întâmplat vreodata pe acest pamânt! Vai de toti evreii care sunt îngâmfati! Ei nu vor mai avea propria lor viata nici pâna la capatul lumii si se vor împrastia pe toata suprafata pamântului, bântuind ca un animal blestemat în desert si din iarba, spini si scaieti îsi vor prepara o pâine necomestibila, pentru a-si potoli foamea si ei vor muri de la o astfel de hrana!’ -
         Aceste cuvinte a vorbit acest babilonian acum trei ani de zile; si într-adevar este foarte ciudat, ca prin acest Iisus a aparut un astfel de barbat în cetatea noastra, a carui vorbe si fapte coincid cu profetiile babilonianului întru totul! Dar ce se poate face? Daca s-a înfaptuit aceasta, atunci se va întâmpla si cealalta, adica se va instala si o judecata! De aceea sunt eu de parerea, ca sa-L lasam sa lucre, asa cum vrea, poate si doreste El; caci ar fi foarte greu, sa ne întrecem cu El într-o batalie! Caci cine poate sa invie mortii, acela cu siguranta ca poate înfaptui mai multe! În fata caruia se închina muntii si vânturile si mariile mutesc, peste acela noi nu vom putea învinge! De aceea sa-L lasam sa plece, deoarece, cum puteti vedea chiar voi, tin la învatatura Sa cu trup si suflet si sunt convinsi ca El este Mântuitorul vestit!“
         La aceste cuvinte a batrânului nazaritean s-au suparat si mai multi; dar nimeni nu a mai avut curajul sa spuna vreun cuvânt.
         Eu însa am vazut bine, ca nu se putea face nimic cu acesti oameni, deoarece nu aveau nici o credinta si nici o încredere si am spus Eu de aceea scurt si cu voce tare, ca sa ma poata auzi toti cei prezenti: „De ce sunteti voi suparati? Nu stiti voi, ca din batrâni se spune: ‘Un profet nu valoreaza nici unde mai putin decât în tara natala si în casa sa!’? (Matei 13, 57) si daca asa este, dupa cum va învata vechiile trairi, de ce sunteti voi atât de suparati? Voi vreti sa fiti întelepti si Eu va spun, ca voi sunteti orbi, surzi si plini de prostie! Daca Eu sunt aacela, care sunt si cuvintele si faptele Mele dovedeasc aceasta, de ce nu credeti voi? Trebuie sa fie un profet venit de undeva departe, ca el sa fie credibil în fata voastra? Trebuie sa fie necunoscut locul nasterii sale si limba sa sa fie una straina?
         Daca Eu as fi venit din Persia sau chiar din India si as fi înfaptuit aceste semne, pe care Eu le fac acum si cum nimeni în fata Mea nu a putut sa le înfaptuiasca, atunci voi ati pica în genunchi în fata Mea si ati urla: ‘Dumnezeu a venit la noi si noi suntem plini de pacate si nesanatate! Cine ne va ascunde ne va proteja în fata furiei Sale?’ Dar pentru ca Eu sunt pentru voi binecunoscutul fiu a lui Iosif, voi spuneti: ‘De unde poate el sa faca asa ceva?’ O voi smintiti orbi! Nu este acest pamânt tot pamântul lui Dumnezeu cum este si Persia sau India? Nu straluceste aici acelasi soare si nu se coc aici toate fructele, atât de bine ca în Persia sau în India, prin constanta putere si forta a lui Dumnezeu? Este luna cu toate stelele si soarele împreuna cu acest pamânt mai putin sfânt aici decât în aceste doua tari mentionate?
         Dar pentru ca fara nici un dubiu este aici ca si în tarile îndepartate pamântul lui Dumnezeu, atunci de ce sa nu fiu un om? Daca as înfaptui în fata voastra niste lucruri, care nu ar putea face vreun persian sau vreun indian vreodata, atunci cum n-as putea Eu ca oricare persian sau indian prost sa dobândesc credinta si respectul vostru? Într-adevar, daca as merge Eu astazi la greci sau la romani, ei ar construi pentru Mine temple si altare!
         Eu însa, care am crescut în mijlocul vostru si ma cunoasteti deja din copilarie, întrebati voi mirati si foarte furiosi: ‘De unde are fiul dulgherului toate acestea, caci noua ne este cunoscut ca fiind tot timpul un adevarat neghiob?’ O asteptati voi numai, neghiobul a încetat, sa fie neândemânatic si vi-a facut voua mult bine; dar pe viitor El nu va mai face aceasta!“
         La aceste cuvinte s-au înfuriat nazaritenii si mai mult si au parasit scoala.

24. Discursul lui Cireniu despre nazariteni.

         Atunci a spus Cireniu: „Domn si învatator, cum mi se pare mie, este predominanta aici mai multa prostie decât rautate! Caci majoritatea nazariteniilor sunt cunoscuti ca fiind niste prostanaci si un prost este tot timpul foarte greu sa-l trezesti! Putina scoala, nici o experienta, de obicei sarac, putine fapte si umblari! Ei traiesc de obicei prin munca de câmp si cu cresterea de animale si de obicei nu merg la Ierusalim - în afara de o data pe an, - unde nu numai ca nu câstiga nimic în cunoastere ci mai si pierd foarte multe. De unde sa ia ei o minte mai luminata, pentru a întelege învataturile si faptele Tale dumnezeisti? Pe lânga aceasta mai sunt si foarte invidiosi oamenii prosti si cum am putut observa eu, sunt ei mai mult suparati, ca fiii lor, pe care i-au lasat sa viziteze toate scolile posibile, sunt departe de întelepciunea, cunostiinta si faptele Tale! Eu nu vreau sa-i consider ca sunt plini de rautate, ci mai degraba sunt plini de prostie, care se poate schimba într-adevar câteodata în rautate, dar bineînteles nu în una foarte rea, deoarece omul prost începe lucrare prosteste, ca sa-i poata face rau cuiva cu adevarat. Sa-i lasam de aceea sa plece!
         Dar daca cineva vrea sa se atinga de tine, deci, atunci chiar ca nu-mi este deloc frica pentru aceasta! În primul rând posezi Tu atâta putere cereasca, încât ai putea sa alungi un batalion întreg  - si asa îti este cu mult mai usor cu acesti neghiobi; si în al doilea rând te poti baza pe noi ca fiind cei mai înalti purtatori a-i legii peste întreaga Asie si tie nu-ti lipseste protectia dreapta prin noi! Daca vei fi Tu urmarit aici, deci, Tu sti, unde se afla Sidon si Tyrus! Vino acolo si Tu veoi fi sigur de orice fel de urmariri!
         Ca cetatenii nazariteni nu sunt întelepti, s-a dovedit si prin faptul, ca au navalit în scoala aici ca niste oi si nu ca oameni, doar din curiozitate animalica si dovada destula la aceasta este ca nu au recunoscut nici un stapân! La fel ca magarii, boii si oi proaste au intrat aici înauntru si s-au comportat de parca ei ar fi fost stapânii lumii! Eu nu pot sa consider un pacat al acestor oameni, pentru ca sunt cruzi, prosti si needucati si eu cred,ca Tu, Domnul meu si învatatorule, care îi cunosti de o mie de ori mai bine, nu le vei socoti lor aceasta ca si pe un pacat!“
         Spun Eu: „Aceasta poti sa crezi tu, Eu cu siguranta cel mai putin! Dar este cel mai important ca ei sa Ma recunoasca în inimile lor, ca ceea ce sunt Eu; caci viata lor vesnica depinde de acest fapt! Daca ei nu ma vor recunoaste, atunci le va fi imposibil sa-L recunoasca pe Acela, care m-a trimis pe Mine în lume - si mai putin, ca Eu si Acela, care m-a trimis, suntem una si aceiasi fiinta! Dar atâtat timp cât inimile lor nu recunosc aceasta, nu ma au pe Mine în ei si prin aceasta nici viata vesnica si ei sunt prin urmare morti în spirit! Caci Eu însumi sunt viata vesnica si prin învatatura Mea drumul spre aceasta.
         Cine nu accepta prin urmare învatatura Mea sau pe Mine, acela nu accepta nici viata vesnica si moartea eterna este obligata sa-si primeasca partea.
         Eu nu am totusi voie sa oblig pe cineva sa creada, pentru ca orice obligare ar fi o judecata a spiritului, care i-ar da tot atât de bine moartea ca necredinta, - si chiar pentru Dumnezeu este greu sa intervina, ca omul sa nu sufere vreo stricaciune la sufletul sau! Daca este el fortat printr-o putere secreta, atunci el se misca în judecata; dar daca nu este obligat prin nimic, atunci ramâne el necredincios si are dubii la totul si dovedeste prin aceasta, ca spiritul sau este întru totul mort. Cine sau ce sa-i învie oare spiritul?
         Cuvântul Meu viu nu îl primeste - si prin aceasta nici pe Mine ca singurul izvor nemarginit a întregii vieti; acum întraba-te, de unde poate avea el viata, pe care Eu am adus-o si vrea sa le-o dau tuturor oamenilor!“
         Spune Cireniu: „Da, da, acest lucru îl înteleg eu acum, deoarece eu te cunoasc deja de treizeci de ani si stiu cine esti; dar sa lasam aceasta deoparte, eu îi voi face pe acesti oameni sa devina credinciosi! Dar acum sa mergem si sa vedem, de unde vom primi o mâncare buna de amiaza! Este deja târziu dupa amiaza.“ - Noi am plecat dupa aceasta din scoala si din oras si am mers în casa Mea, unde ne astepta deja o hrana foarte buna. Noi am mâncat si am baut în liniste si am fost întreaga zi bine dispusi.

25. Despre nedemnitatea poporului
Ev. Matei. 13, 58  

         S-au vorbit multe despre patanile din Ostrazine, Egipt, unde Eu mi-am petrecut copilaria si mama a fost si ea destul de vorbareata si a avut o mare bucurie la discutiile cu regele înlocuitor a Asiei, cum a fost de fapt Cireniu salutat.
         Iacov, fiul lui Iosif, care stia sa scrie, a luat o rola destul de mare din dulapul sau si i-a înmânat-o lui Cireniu cu cuvintele: „Domn înalt, aici am scris totul începând de la nasterea Lui pâna când El a împlinit cinsprezece ani, dupa fapte însa doar pâna la vârsta de doisprezece ani; caci de la vârsta de doisprezece ani s-a pierdut complet darul Sau dumnezeiesc, ca nu s-a mai putut observa nimic din acesta.De aceea nu scrie absolut nimic la 13, 14 si 15 ani; caci în afara de câteva cuvinte întelepte nu s-a mai întâmplat nimic important si mie mi s-a parut ca nu este necesar, sa scriu lucrurile normale si omenesti pe care eu le-am vazut si prin urmare este aceasta descriere despre copilaria Lui completa si terminata. („Copilaria lui Iisus“)
         Dar mai exista pe lânga scrierile mele mai multe texte gresite, care cu siguranta ca sunt operele a unor femei batrâne fara ocupatie; eu rog de aceea pe fiecare, ca descrierea mea sa fie privita ca fiind singura valabila,adevarata si completa. Daca îti pot face o bucurie, tie, domn înalt, atunci te rog eu sa primesti acest mic efort din partea mea pentru multele faceri de bine, pe care tu le-ai facut pentru noi!“
         Cireniu ia rola cu multa bucurie în mâini, rasfoieste un timp în ea si citeste câteodata cu voce tare, iar toti au o bucurie mare la aceasta. Dar cea mai mare bucurie o are dragalasa Sara, împreuna cu mama ei.
          Sara a fost într-o clipa miscata pâna la lacrimi si a spus la sfârsit într-un fel de agitatie: „De ce mai este nevoie, pentru a întelege complet, ceea ce eu am priceput deja de la prima mea însanatosire?! Dumnezeu! Astfel de fapte, astfel de semne - si nici o credinta înca, nici o recunoastere a adevarului dumnezeiesc?! Doamne, eu ca slaba si saraca pacatoasa în fata Ta, te rog: nu mai înfaptui aici nici un semn! Caci întregul popor din Nazaret cu unele exeptii nu este demn de un scuipat si mai ales de faptele si cuvintele Tale mult prea sfinte! Eu recunosc deschis, ca acest popor, daca mi s-ar da puterea, l-as lasa mult timp sa posteasca, sa fie înfometati si i-as bate, pâna când ar ajunge la concluzia si ar recunoaste, cât de mult a pacatuit, ca nu a recunoscut timpul sfânt a venirii si marea mila!“
         Spun Eu spre Sara: „Nu te supara, tu inima Mea, din cauza celor prosti si nevazatori! Eu îi cunosc pe ei împreuna cu necredinta lor si cum tu ti-ai dorit, nu voi mai înfaptui eu prea multe semne sau poate chiar deloc din cauza necredintei (Matei 13, 58) si tu, scribul Meu Matthäus, scrie, ca din cauza necredintei nu voi mai înfaptui Eu semne în orasul Meu natal, ca sa stie si în timpurile urmatoare lumea, ce oameni duri si necredinciosi au fost cetatenii nazariteni pe timpul Meu! Noi însa ne vom mai afla aici înca câteva zile ca sa stie cetatenii ca noi ne aflam aici! Caci daca ei se supara, atunci sa se supere cu drept, ca sa devina mai degraba demni pentru Satana si împaratia sa blestemata!“
          Spune Cireniu: „Mie îmi pare rau, ca nu pot sta mai mult decât o zi aici; dar daca te pot ajuta pe Tine, o Doamne, într-un fel sau altul cu acesti cetateni necredinciosi, spune si cere Tu, o Doamne, iar eu voi pune de îndata mâna la treaba! Daca tu vrei, voi lasa de îndata ca întreg orasul sa fie batut cu toiaguri!“
         Spun Eu: „Sa lasam toate acestea!Ei sunt deja batuti suficient si sunt pedepsiti prin faptul, ca ei nu cred în Mine; caci necredinta lor va fi odata judecatorul lor nemilos, caruia nu-I vor fi în stare sa-I replice dintr-o mie una! Într-adevar, Eu îti spun, mai degraba si mai usor vor intra toti desfrânatii, adulterii si hotii în împaratia lui Dumnezeu decât acesti tapi si badarani necredinciosi! O, Eu îti spun, cum stiu Eu aceasta numai foarte bine: Acesti tapi si badarani nu sunt asa de necredinciosi, precum ei se arata; ei numai nu vor sa creada, ca sa poata sa pacatuiasca cu atât mai liberi! Pentru ca daca ar accepta, siliti de semne, învatatura Mea, atunci ar primi ei într-adevar în mod necesar o constiinta, care i-ar împiedica în faptele si înfaptuirile lor rele; de aceea nu cred ei, asadar, mai degraba nimic si îsi disputa unul celuilalt fiecare adevar înca cât se poate de evident în cugetul lor, ca ei sa poata numai face liber, ceea ce le impune desfrânarile lor rele. Prietene, aici ar fi foarte multe de vorbit; dar aici este mai bine a tacea! De aceea sa-i lasam noi, cum sunt ei; pentru ca ceea ce este o data a diavolului, aceasta este pe calea normala greu de a face sa fie Dumnezeiesc.“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 26-30
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 04:12 View PostDownload Post

26. Indicatii pentru datatori de lege.

         Spune Cireniu: „Este bine ca stiu aceasta; celelalte se vor lasa totusi aflate! Pentru ca ei nu accepta învatatura Ta, de aceea eu voi gasi o alta. Eu le voi face cunoscute de catre Faustus si slujitorii lui decrete împaratesti, care mi-au fost trimise deja în urma cu o jumatate de an spre apreciere de catre Roma ca fiind deja sanctionate (aprobate). Poate ca le va insufla evanghelia din Roma mai mult respect decât cea a Ta din ceruri! Dispozitia contine o suta de puncte ca legi, în spatele carora fiecaruia îi sunt ridicate crucea si biciul: se desfinteaza poligamia, desfrânarea si curvia este pedepsita foarte aspru cu biciul, adulterul cu crucea, furtisagul si înselaciunea cu crucea, contrabanda cu biciul si cu o suta de livre de argint si la aceasta o sumedenie de legi ale mele si ale Tale, a caror încalcare va avea ca urmare biciul si o suta de livre de argint! Astfel le va fi si calatoria fara carte de calatorie foarte dur interzisa; cartea de calatorie va putea fi însa obtinuta în schimbul unei taxe a o suta de livre de argint! - Da, aceasta o voi face eu si voi pune foarte sever în aplicare aceste legi noi mai ales pentru aceste orase din Galilea si voi vedea, daca la acest popor nu mai este de descoperit si de trezit nici o constiinta!“
         Spun Eu: „Aceasta apartine de sfera ta de guvernare si Eu nu pot sa-ti raspund însa nici cu Da si nici cu Nu. Fa ceea ce vrei tu; dar nu-Mi îngreuna cu aceasta Mie si celor ai Mei calatoria prin jur necesara!“
         Spune Cireniu: „Absolut de loc; pentru ca artisti, medici, orfani si prooroci sunt exceptati! Marturiile lor, faptele si cuvântarile lor le servesc lor ca o carte de calatorie pe deplin valabila si nimeni nu are voie sa-i opreasca la aceasta sub amenintarea cu moartea. tie însa îti dau de îndata un ceritficat si nimeni nu Te va retine, când Tu îi vei arata acest certificat!“
         Spun Eu: „Pe Mine Ma bucura vointa Ta totdeauna buna; dar, lasând aceasta deoparte, scuteste-te de aceasta osteneala! Pentru ca atâta timp cât Eu voi dori sa calatoresc prin prejur, nu va putea nici o putere din lume sa-Mi interzica aceasta! Daca Eu voi vrea însa odata sa Ma jertfesc pentru întreaga omenire, nici atunci nu-Mi va putea oferi protectie nici o putere din lume; si daca ea Mi-ar oferi aceasta, atunci Eu totusi nu o voi accepta! Pentru ca, prietene: Acela, pe care îl asculta cerul si pamântul, va fi doara mai puternic decât toti oamenii de pe acest pamânt, care de-abia îmi poate servi ca scaunel pentru picior!? De aceea, fa tu într-adevar, ce vrei tu; dar aici vor cadea putine roade! Pentru ca tu poti da o lege înca cât se poate de desavârsita, caci tu vei fi numai foarte acusi constient, cu ce îndemânare vor ocoli oamenii legea si tu nu vei putea face nimic împotriva acestui lucru.
         Poruncile lui Dumnezeu, care au fost date poporului prin Moise, sunt desigur asa de ostenitoare cum poate fi numai ostenitor ceva desavârsit; dar oamenii, cum îi arata vremurile acestea, au stiut sa schimbe foarte îndemânatici poruncile lui Dumnezeu în statuturile lor rele foarte proprii în asa fel, ca oamenii actuali nu mai au acum absolut nici o mustrare de constiinta, de a încalca poruncile lui Dumnezeu, daca ei îndeplinesc numai staturile lor!
         Daca însa oamenii fac asa ceva cu lemnul verde, ce lucruri vor face ei cu un bustean uscat din Roma!? - De aceea fa tu într-adevar, ceea ce vrei tu si Mie îmi va fi potrivit aceasta; dar Eu îti spun de asemenea:
         Cu cât mai multe legi, cu atât mai multi încalcatori de lege, pentru care, cu timpul, nu vor ajunge nici pe departe crucile si biciurile voastre!“
         Spune Cireniu: „Toate aceste lucruri, ce mi le spui Tu acum, sunt de necontestat adevarate, dar eu Te întreb totusi înca mai departe spre foarte propria mea învatare: Ce se poate însa folosi împotriva nesupunerii oamenilor, care mai ales asemenea acestor nazarinieni nu mai cred în nici un Dumnezeu si în nici o mai înalta revelatie si arata cu fiecare dintre faptele lor cea mai evidenta batjocora asupra poruncilor lui Dumnezeu?! Sa fie ei asadar atunci de asemenea înca lasati fara legi lumesti, care sunt sanctionate foarte aspru, ca ei sa poata sluji fara toata frica poftelor lor libere, cum le-ar fi lor pe plac, daca ei nesocotesc deja de mult încoace fiecare lege Dumnezeiasca si încep între ei, precum cu vecinii lor, sa faca lucruri mult mai rele decât animalul cel mai feroce al desertului si al padurilor?! Aici, sunt eu de parere, ca legi lumesti aspre sunt pe deplin la locul lor, pentru a readuce asemenea oameni deveniti foarte salbatici iarasi la o ordine si din aceasta spre recunoasterea lui Dumnezeu!“
         Spun Eu: „Într-adevar; pentru ca aici nu este nici o alta cale posibila si imaginabila, decât acea prin constrângerea legilor lumesti! Dar este acum într-adevar foarte important, ce fel de legi trebuie date oamenilor!
         La aceasta este nevoie de o cunoasterea foarte aprofundata a naturii omenesti; si motivul adevarat, prin care omenirea fusese condusa spre destrabalare, nu are voie datatorul de lege niciodata sa-l piarda din ochi, - caci, altfel, este el asemenea unui doctor, care vrea sa vindece cu unul si acelasi medicament toate bolile care se ivesc la oameni, dar nu ia de loc în considerare, ca bolile foarte diferite, care pot sa cuprinda trupul omenesc, sunt de asemenea de o natura foarte diferita si fiecare are un alt motiv. Un asemenea doctor va gasi din când în când într-adevar pe ici pe colo un bonav, pentru a carui boala este potrivt medicamentul lui si bolnavul se face apoi sanatos; dar o suta de alti bolnavi, a caror boli sunt de o alta natura si de un alt fel, nu numai ca nu se fac mai bine la un asemenea medicament, ci cu mult mai rau si mor chiar într-adevar dupa aceea!
         Daca este însa deja greu pentru trupul bolnav, pe care poate totusi fiecare doctor sa-l vada si sa-l atinga, sa stabilesti medicamentul potrivit, cu cât mai greu este atunci, sa stabilesti si sa gasesti pentru un suflet omenesc bolnav medicamentul potrivit!
         Legea este într-adevar leacul, daca este adevarata învatatura în legatura cu  legea, în ceea ce priveste faptul când si de ce este legea de tinut; dar gândeste-te tu acum singur:
         Tu ai aici un suflet prea îndaratnic, aici unul temator, aici iarasi unul iubitor de cearta, acolo un suflet invidios, zgârcit si pofticios de a însela; iarasi vei întâlni tu un suflet cercetator si acestuia la polul opus unul lenes si somnoros; într-o casa stau patru suflete ascultatoare, smerite, într-o alta cinci nesupuse - si asa mai departe cu nenumarat de multe particularitati , slabiciuni si patimi.
         Acum dai tu pentru toate aceste nenumarat de multe caractere ale sufletelor o aceeasi lege; cum însa le va fi lor aceasta de folos? Cel temator va dispera, cel îndaratnic va începe sa se gândeasca la razbunare si rasturnare, cel lenes va ramâne lenes si cercetatoru îsi va pierde tot curajul si va înceta cu lucrarea lui buna; cel zgârcit va fi si mai zgârcit si cel trufas se pune împreuna cu cel furios si face aceeasi treaba si cel siret le va oferi amândorura mâinile sale!
         Gândeste-te acum la aceste urmari si la o mie de alte urmari dintre cele mai triste, care trebuie sa reiasa dintr-o singura lege neânteleapta si greoaie, caci asa vei recunoaste tu pe lânga necesitatea unei legi si celelalte necesitati, în consecinta carui lucru trebuie sa fie foarte aspra o lege si ea trebuie sa fie exact verificata în privinta, daca ea poate sa corespunda tamaduitor tuturor caracterelor posibile sau nu!
         Daca nu este mai înainte astfel verificata o lege care urmeaza sa fie pusa în vigoare, atunci ea sa nu fie pusa pentru oameni spre respectare, pentru ca ea în general ar trebui sa pricinuiasca mai multa paguba decât folos.
         Uite, Dumnezeu, atotânteleptul Creator, a gasit din adâncimea Lui de întelepciune nemarginita oarecum numai zece legi, care sunt bine potrivite pentru toate caracterele sufletelor si fiecare om si poate foarte usor sa le respecte, daca vrea el numai; daca însa Dumnezeu Insusi gaseste numai zece legi, care se afla în deplina corespundere înfaptuitoare de folos cu natura si proprietatea fiecarui suflet omenesc, cum este posibil sa poata gasi un împarat pagân, în Roma, imediat o suta de legi, din a caror respectare sufletele oamenilor sa capete mântuirea lor?“

27. Maltratarea naturii sufletesti prin legi omenesti.

         (Domnul) : „Eu îti spun: Atâta timp cât poporul evreu s-a aflat sub judecatori, care mentineau doar legile lui Dumnezeu, atâta timp a si fost totul pe deplin conform ordinii Dumneziesti o vreme îndelungata în viata, negot si schimbare, exceptând putinele particularitati; când însa el a primit mai târzu ocazia de a vedea stralucirea regilor pagâni, cum acestia locuiau în palate mari si somtuase si cum se aplecau popoarele lor în fata lor pâna în praf, atunci le-a placut aceasta bine nebunilor orbi din poporul evreu si ei au cerut, deoarece ei se considerau cel mai puternic popor al pamântului, de asemenea un rege de la Dumnezeu. Dumnezeu n-a vrut însa de îndata sa îndeplineasca proasta cerere a poporului, ci l-a avertizat si i-a aratat toate urmarile rele, pe care ei le-ar trebui îndura sub un rege! Dar Dumnezeu a lasat aici sa se predice prin prooroci la urechi surde; n-a ajutat la nimic, poporul vroia cu orice pret un rege!
         Si Dumnezeu i-a dat poporului în Saul primul rege si a rânduit sa fie uns prin batrânul, fidelul slujitor Samuel. Când poporul a avut atunci un rege, care i-a dat de îndata legi greu de îndeplinit, de-abia atunci a început el sa se cufunde tot mai mult - pâna la  punctul actual a celei mai extreme ticalosii.
         Cine a fost însa mai ales de vina la aceasta stare? - Uite, - legile stângace, care provin de la oameni, care n-au cunoscut nici firea lor proprie si cu siguranta înca mai putin cea a celorlati oameni si cu legile lor stângace si calculate numai spre folosul lor specific au distrus pe deplin toata viata interioara a sufletului!
         Spune-ti tie însuti si reflecteaza bine asupra acestui lucru: Daca ar exista aici pe undeva o opera de arta mecanica, care mersese bine un tip îndelungat si corespunsese cu voia maistrului, dar în final totusi se oprise, pentru ca la aceasta se stricase vreo oarecare parte si ar veni atunci un om plin de îngâmfare si înfumurare si i-ar spune posesorului masinii: >Da-mi mie opera de arta, eu o voi face sa mearga!< si posesorul ar facea aceasta în parerea, ca cel cu vorbe mari ar fi un initiat, - ce va fi, când laudatorul isi pune la lucru mâinile sale foarte neândemânatice, numai prea acusi prea sigur din masina? Nu-i va pricinui masinii mai multa paguba decât folos acest pe deplin curat laudator lipsit din motivul motivului de toata cunoasterea mecanica, care vrea sa scoata de la posesorul masinii de asemenea orb numai câtiva bani de aur? Sau nu o va distruge el la sfârsit asa pe deplin, ca dupa aceea chiar si adevaratul  maistru, care construise masina, de-abia o va mai putea aduce pe aceasta la starea de functionare?
         Daca însa deja acesta este si trebuie sa fie cazul într-un mod necesar la o masina foarte simpla si dintr-o bucata, ale carei parti se afla deschise, se pot usor numara, vedea si peste tot cuprinde cu mâna, daca un neinitiat laudator vrea s-o faca, cu cât mai mult trebuie omul sa se strice, care este în toate partile lui masina de viata cea mai întelept artistica, despre a carui alcatuire totala numai Dumnezeu singur are cea mai deplina cunoastere si întelegere, daca un datator de lege nestiutor si foarte neântelept si egoist vrea sa-l faca pe om mai bun prin legile cele mai greoaie si inutile, în timp ce el totusi n-are nici cea mai mica urma de o cunoastere, prin care el ar putea vedea cel putin numai într-a mia parte, ce multe lucruri sunt necesare, pentru a face numai sa creasca un par pe capul unui om!
         De aceea, dragul Meu prieten Cireniu, renunta tu la presupusele tale o suta de legi; pentru ca tu n-ai înbunatati pe nimeni într-adevar cu acestea! Lasa însa la aceasta legile lui Dumnezeu sa domneasca si sanctioneaza-le; prin respectarea acestora vei face tu din oameni de masina adevarati oameni.
         Daca ei au devenit de-abia oameni, atunci poti tu sa le arati necesitatile statului si ei vor face atunci ca oameni adevarati de buna voie mai mult, decât ar putea face ei vreodata ca sclavi legati de legi dure si greoaie.
         Eu îti spun: Numai ceea ce un om face din vointa libera conform întelegerii sale liber formate si astfel bine formate, este într-adevar facut si aduce folos într-unul sau în celalalt fel; fiecare fapta si munca obtinuta prin constrângere nu are însa valoarea a nici unui ban. Pentru ca la fiecare munca si fapta obtinuta prin constrângere conlucreaza tot timpul mânie si razbunare împotriva celui care obliga (Domn care obliga) si aceasta nu poate vesnic sa fie nici o binecuvântare pentru oricare lucrare.
         Daca tu, draga Cireniu, te vei gândi aprofundat si bine la aceste cuvinte ale Mele, atunci îti va fi pe deplin limpede, ca Eu ti-am spus acum cel mai deplin adevar!“
         Spune Cireniu: „Prietene ales, Dumnezeiesc, aici, eu într-adevar nu trebuie sa reflectez mult; pentru ca cuvintele Tale sunt doara asa de clare si adevarate ca soarele în cea mai luminoasa amiaza si eu voi face, ceea ce Tu m-ai sfatuit. Legea Mozaica o voi sanctiona din nou si voi întelege sa îndemn poporul, ca sa procedeze conform ei! Prietenule ales, daca tie ti-ar fi pe plac, voi lasa sa se propovaduiasca cu ajutorul Tau secret duhovnicesc si grecilor legea Mozaica mie bine cunocuta spre respectarea ei severa! Mie nu-mi poate pentru aceasta chiar nici un motiv politic lipsi; pentru ca, cum este cunoscut, exista între greci si evrei continuu neântelegeri, care se formeaza tot timpul si mai ales  pe motivul credintei diferite catre Dumnezeu si a recunoasterii tot asa de diferita a acestuia. Evreii sustin cu tarie partea lor si grecii dimpotriva, care sunt mult mai avansati decât evreii în dialectica, îi lovesc cu limbile lor abile pe greoii evrei într-un asemenea fel, ca ei nu sunt în stare sa-i contreze pe greci nici cu foarte putin si de aceea se întâmpla nu arareori violente sângeroase între cele doua parti, ceea ce totusi cu siguranta nu este o urmare de dorit de la diferentele existente de credinta si diferentele în ceea ce priveste legile lui Dumnezeu.
         Daca însa le dau eu si grecilor legea lui Dumnezeu evreiasca spre respectarea stricta si, cum an spus, o sanctionez de catre stat si din considerente politice, atunci vor înceta desigur asemenea conflicte, mie tot timpul foarte neplacute. Doamne si învatatorule, am eu dreptate, daca fac eu aceasta? Si daca o fac, atunci spune-mi din adâncimea întelepciunii Tale de nepatruns, cum sa pun eu aceasta în practica, pentru a obtine scopul bun înfatisat!“

28. Despre libertatea duhului.

         Spun Eu: „Prietene, vointa ta este dreapta, dar carnea este slaba! Intentia ta buna se va desfasura într-un secol si tu vei mai face multe pregatiri bune, - dar fereste-te cel mai mult în lucruri spirituale de viata de cuvântul ‘trebuie’ roman; caci aceasta îi face mai rau omului, decât îl poate ajuta! Orice fortare este o judecata si nu da voie libertatii, care este de fapt singurul teren pur si dumnezeiesc în materie de viata, pe care poate sa încolteasca samânta, sa creasca si în sfârsit sa se coaca pentru a deveni un fruct al vietii!
         Daca tu iei o pasare tânara si o hranesti, ca sa devina mai repede apta de zbor, dar îi tai tot timpul aripile pe lânga hrana cea buna, spune atunci, îi foloseste acelei pasari hrana cea buna? Pasarea va vegeta într-adevar, dar o problema va fi zborul liber, atâta timp cât tu îi vei tunde aripile!
         Dar cum pasarea nu poate zbura fara penele de pe aripi, asa nu poate ajunge nici spiritul omului la o lucrare de viata libera, daca i se vor tunde aripile a recunoasterii libere prin forta. Un spirit fara o ocupatie libera este mort din acea cauza, pentru ca nu are ceea, ce este motivul pentru viata sa.
         Tu poti sa-i dai omului o mie de legi pentru sfera sa pamânteasca de viata si sa le sanctionezi cu forta, atunci tu nu-i vei face atât de mult rau spiritului, ca si atunci daca el este sanctionat pe pamânt pentru o lege dumnezeiasca.
         Spiritul trebuie sa ramâna liber si trebuie sa se sanctioneze în sine liber, cât si judecata care va urma; iar doar asa poate din sine sa ajunga la capatul desavârsit a vietii.
         Recunoasterea libera a bunului si a raului este lumina de viata a duhului; din acestea el alege legiile care i se potrivesc lui cel mai bine. Aceste legi sunt atunci prin urmare legi libere si sunt doar compatibile pe veci cu libertatea vietii. Vointa duhului dupa recunoastere este legea libera în spirit si necesitatea eterna, spre a actiona dupa vointa libera, este sactiunea vesnica, dupa care poate actiona orice duh vrea, asa cum doreste el din sine.
         Si iata, aceasta este ordinea vesnica din Dumnezeu, care cu siguranta nu poarta deasupra vreo alta formare de legi.
Vointa cea mai libera a lui Dumnezeu dupa desavârsita recunoastere si întelegere din El Însusi, sanctioneaza legea prin necesitatea înalta, care este totusi libera; si acesta este motivul a tuturor lucrurilor lumesti si a existentei lor, adica formarea lor interioara, întarirea si în sfârsit izolarea libera si necesara a duhului.
         Duhul omenesc sa devina însa desavârsit în si prin sine, asa cum duhul de veci a lui Dumnezeu în si prin Sine, caci asltfel nu ar fii duhul duh, ci doar o moarte judecata.
         Dar ca sa devina duhul omenesc trebuie sa i se dea ocazia, sa se dezvolte în timp, cum duhul dumnezeiesc în Dumnezeu Însusi din veci, s-a format prin Sine Insusi!
         Iata, Eu as fi avut din vecii vecilor destula putere, sa fortez toti oamenii printr-o forta interioara, sa actioneze exact dupa o lege precisa, asa ca ei sa nu poata s-o ocoleasca; dar atunci omul ar înceta sa mai fie om si ar fi exact la fel ca un animal din împaratia acestuia. El si-ar face treaba cu precizie, dar în lucrul în sine nu ai gasi tu vreo diferenta ca si în lucrarea de cofrage a alibenelor si a nenumaratelor animale mici si mari.
         Dar daca ai dori sa-i formezi ceva mai sus pe acesti oameni-animale prin vointa libera, atunci poti face tu aceasta, asa cum ti-ar trece tie acum prin cap, sa bagi albinele într-o scoala, ca ele sa învete sa-si construiasca cofragele mai eficiente si mai bune.
         De aceea nu trebuie sa privesti tu posibilitatea pacatului la oameni, ca fiind ceva foarte josnic si criminal; caci fara aceasta alegere, pentru a putea încalca legile, ar fi omul un animal si nu un om adevarat!
         Si Eu îti spun: Pacatul îi da omului marturia, ca el este un om; fara aceasta însa el ar fi un animal!“

29. Binecuvântarea dezvoltarii libere.

         (Domnul): „Este bine si drept ca sa pedepsesti pacatosii, daca ei se abat de la ordinea, pe care Dumnezeu Însusi a pus-o pentru a ajunge în cel mai scurt timp spre desavârsire; dar prin fortarea de fier nu trebuie sa fie nimeni oprit ca el sa nu pacatuiasca. Caci Eu îti spun într-adevar: Mie îmi este mai pe plac un pacatos, care se caieste de la sine, decât nouazeci si noua de oameni drepti dupa masura legii, care nu au avut niciodata nevoie de cainta; acela este un om întreg, ceilalti sunt doar jumatati!
         Eu bineînteles nu vreau sa spun cu aceasta, ca mi-ar fi mai drag un pacatos decât un om drept, pentru ca el este tot timpul un pacatos - caci sa te misti în pacat înseamna: sa devi tot un animal, care îsi traieste viata jalnica prin instinctele sale gresite - ; ci aici este vorba de un pacatos, care a actionat nedrept fata de lege si recunoaste liber în sine urmând ordinea lui Dumnezeu  si devenind un om, caruia nu îi este straina nici o scoala a vietii.
         Un astfel de duh va fi capabil de mult mai multe lucruri în împaratia Mea, decât unul care din spaima si frica nu a încalcat legile si prin aceasta spaima fortata a respectarii legilor s-a format într-o masina fara vointa si traieste în aceasta trupeste si spiritual.
         Ia o piatra si arunc-o în sus! Nu va dura mult timp si ea, dupa ordinea fortata a pamântului, va cadea în scurt timp la pamânt. Este de laudat piatra, ca a respectat asa cu strictete legea? Tu poti face cu piatra, acolo unde este vorba de o platforma, tot felul de lucruri; dar da-i pietrii o lucrare libera si ea nu-si va parasi niciodata linistea moarta!
         De aceea sa nu creezi tu din oameni pietre cu legi fortate, ci tu sa-i formezi doar în libertatea lor, - atunci tu ai actionat întru totul dupa ordinea lui Dumnezeu.
         Iata, daca oamenii, care sunt pusi sus de tot pe pamânt, nu ar fi asa de comozi, cum sunt aproape toti, cu exceptia unora, ei ar observa cu usurinta, ca daca omul, a ajuns doar la un anumit grad de dezvoltare, nu se mai multumeste cu monotonia animalica. El nu îsi mai adauga la casuta sa compartimente de fân sau lut, ci el formeaza pietre si face din lut zigla, îsi construiste din acestea o casa prezentabila înconjurata de ziduri si turnuri rezistente, de unde el poate vedea în departari, daca nu cumva se apropie un dusman de casa sa!
         Si asa îsi construiesc o mie de oameni formati si o mie de casi, care nu seamana una cu alta - nici în forma si nici în mobilierul interior; dar uita-te în schimb la cuiburile pasarilor si la culcusurile animalelor si tu nu vei observa nici cea mai mica diferenta! Uita-te la cuibul rândunicii, a cucului, uita-te la plasa paianjelui, la cofragele albinelor si la mii de producte si lucrari animalice, iar tu nu vei observa la acestea vreo schimbare în bine sau în rau; dar uita-te în schimb la lucrarile oamenilor: ce diferente nemarginite vei observa tu! Si totusi este unul si acelasi om, care de multe ori se chinuie pentru a strânge toate!
         Dar din toate acestea se poate observa cu usurinta, ca Dumnezeu, care ia daruit omului un spirit asemanator Lui, exact acestor oameni nu ia creat spre a deveni animale, ci sa se asemene si sa devina în libertate asemanator dumnezeitatii.“

30. Dezvoltarea si legea.

         Domnul: „Dar daca omul, fara diferenta de sexe, a culorii pielii si a pozitii pamântesti, a fost creat de Dumnezeu pentru cea mai înalta slujba - ce tu poti întelege acum cu usurinta - , asa nu poate exista în veci în duh o lege fortata, ca din el sa devina în sfârsit ceea, pentru ce a fost creat de Dumnezeu; caci fiecare lege trebuie sa înceapa cu cuvintele ‘sa nu...’  si doar pentru dusmani evidenti rai a-i legii libere, trebuie sa fie condusi spre o înbunatatire libera, care însa sa fie tot timpul asa formata, sa nu para puternica, ci doar o urmare a nerespectarii legii de ordine. Doar asa va ajunge duhul omenesc la o gândire proprie si îsi va însusi acea lege pentru a deveni a sa, în timp ce o lege instantanee si puternica la o încalcare, îl întaresc si îl înrautatesc pe un om tot timpul si în om se formeaza un diavol, a carui dorinta de razbunare nu va înceta, pâna când el, ori în aceasta lume, dar cu singuranta în cealalta, nu se va razbuna crunt, - ceea ce-i trebuie îngaduit, pentru ca în iadul inimii sale nu va ajunge altfel la o înbunatatire vizibila!
          Cel ce da legile si executorul acestora nu trebuie sa uite niciodata, ca duhul omului, fie el rau sau bun, nu poate fi omorât, ci el traieste mai departe! Atâta timp cât el se misca înca vizibil pe pamânt, te poti feri de el pentru a-l alunga, atunci când el te urmareste; dar daca a iesit o data din trup se poate apropia de tine în mii de feluri, pentru a-ti face rau la fiecare pas, fara ca el sa fie vazut sau observat de tine, - spune, cu ce arme te poti pune tu în fata lui?
         Iata, Eu îti spun acum: Nenorocirea ta, care fara Mine te-ar fi distrus cu adevarat, poti sa le multumesti acelor spirite, pe care ti i-ai facut dusmani de neânpacat prin respectarea prea stricta a legiilor imperiului roman! Tine de aceea bine în minte cuvintele Mele de învatatura si asa vei deveni tu însuti un lucrator bun pe dealurile de vie ale Domnului, caci tie nu-ti lipseste nici puterea si nici mijloacele si nici vointa, care este constanta; dar ceea ce ti-a lipsit, ai primit tu de la Mine. Foloseste totul cu credinta si fructele binecuvântate ale coroanei nu se vor lasa asteptate!“
         Spune Cireniu adânc miscat de învatatura Mea practica si înteleapta: „O Tu sfânt, prim si mare prieten, învatator si Dumnezeu în inima mea! Acum înteleg eu totul foarte bine si mii de întâmplari din viata mea apar iar si eu de abia acum pot vedea, caci eu însumi cu vointa mea sincera si buna am pacatuit mai mult la ordinea lui Dumnezeu decât toti, care din aceasta pricina a legii stricte, i-am condamnat. Dar cine va ameliora aceste pacate mari vreodata în fata Ta, o Doamne?“
         Spun Eu: „Prietene, fii linistit! Lui Dumnezeu nu-i este nimic imposibil si Eu de multa vreme am îndreptat totul pentru tine, - caci altfel tu nu te-ai afla în preajma Mea!“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 31-35
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 04:23 View PostDownload Post

31. Discursul lui Jairus despre efectele miraculoase.

         Spune dupa aceea si Jairus: „Da, da, tu maret Cireniu, tu ai dreptate, ca afirmi de tine însuti, ca ai devenit limpede în privinta întelegerii tale; caci si eu si oricare dintre noi poate vedea necesitatea vesnica pe motivul adevarului deplin, cum este totul creat si cum trebuie sa fie omul. Dar ce se poate face? Omenirea a decazut prea tare; ea nu întelege o învatatura libera si blânda si ar fi pacat de timpul - vorbind direct - , care s-ar putea folosi, caci s-ar da atunci o osteneala fara roade, din care nu ar aparea alte fructe decât probabil niste amarâti de spini si de scaieti! Deci în felul blând nu este posibil, cel putin nu cu evreii, binecunoscuti mie!
        Ca sa înveti poporul prin minuni este rau în mai multe feluri: în primul rând este rau, pentru ca omul, este pus în pozitia de crezare a minunii si este un om judecat si nu este liber si nu crede minunea din cauza ei adevarata, ci doar din cauza minunii si nu din convingere interioara si urmarea evidenta a scopului propriu si prin urmare doar din teama din cauza unei pedepse instantanee care ar urma dupa cuvântul auzit. Dar daca unul se pricepe cu îndemânare sa-i scoata din cap minunea, atunci cu siguranta el va fi primul, care îi va spune la revedere cuvântului si credintei! Si pe de alta parte este rea o învatatura prin minuni, pentru ca o minune care nu poate ramâne asa, nu se transmite unei alte generatii, iar o minune povestita si nu traita are o valoare asemanatoare ca o poveste pentru copii.
        Dar daca s-ar putea înfaptui o minune constanta, sau daca s-ar putea transmite tuturor învataturilor darul adevarului si s-ar înfaptui tot timpul minuni, atunci ar deveni o minune pentru mintea omeneasca un lucru normal si-ar pierde prin aceasta fundamentul  dovezii. O minune însa care s-ar putea demonstra în învataturi tot timpul, ar deveni în al doilea rând un lucru obisnuit ca si scamatoriile facute de oamenii la marginea strazii, pe care eu însa nu pot sa le repet si pe care eu nu pot sa le înteleg prin ce mijloace au fost înfaptuite ele; dar pentru ca lucrurile acestea sa vad mult prea des, îsi pierde valoarea minunii si scade pentru a devenii ceva obisnuit si normal.
        Nu este totul minune peste minue, ce ne înconjoara zilnic? Ce auzim noi, ce vedem, ce simtim, ce mirosim, ce gustam - nu sunt toate minuni peste minuni! Dar pentru ca toate acestea ramân constante si se întâmpla în aceiasi ordine neschimbata, îsi pierde caracterul minunatiei si nu închide constiinta omului ca prizonier pentru credinta; doar pe unii oameni de stiinta îi preocupa stiintific. Acestia îsi pun urechea la pamânt si se chinuie, ca sa auda cum creste iarba; dar pentru ca cu toata osteneala ei nu afla nimic sau foarte putin, cum creste acea iarba, la sfârsit se ridica ei si dau de înteles prin expresia chipului lor, de parca ar pricepe totul. Dar pentru ca ei nu pot face ca iarba sa creasca, învata altii frânturi vechi de scamatorii, îi lasa lati pe cei orbi si îi fac pe cei vazatori sa zâmbeasca, cum au putut ei sa-i lase lati pe cei orbi cu scamatoriile lor fara nici un efect.
        Prin  urmare este sigur, ca minunile în fond si la urma urmei, cum este de obice cazul, nu au nici o valoare pentru înbunatatirea omului, pentru ca ceea ce eu am spus de miracole, este din pacate adevarat; ele trezesc într-adevar curiozitatea celor ce privesc, dar strânsorile întunecate ale inimii nu le desprin la toate înspaimântarile duhului si cei dornici de miracole ramân tot aceiasi oameni, care au fost mai înainte si de obicei se întreaba printre ei, într-un fel cât se poate de prostesc!? ‘Dar cum a putut el, omul minunilor, sa fi facut acestea?’ Dar partea mai proasta nu vede si asa nimic altceva în jurul omului minunat decât o mare gramada de diavoli si lucruri necurate.
        Dar daca asa stau lucrurile în domeniul miracolelor si nu apar roadele dorite si dupa spusele Tale clare, Invatatorule si Domnul meu, prin forta exterioara a legiilor sunt mai putini si mai rai si pentru învatatura libera sunt din o mie de oameni doar cinci care înteleg, atunci eu sunt de parere ca pot întreba cu drept un lucru important: Ce se poate face ca fiind un învatator? Minunea strca, legea stricta strica si ea, - si pentru invatatura libera din întelepciunea adânca a lui Dumnezeu sunt doar foarte rar oameni care înteleg! Cum putem sa ne eliberam din aceasta dilema? Cum se poate trece prin binecunoscutele Szylla si Chaeybdis cu vasul, ca sa nu fi distrus nici de una sau de alta?“

32. Liniile de baza a fiintei lui Dumnezeu.        

        Spun Eu: „Prietenul Meu, tu ai vorbit bine; dar un lucru ai uitat tu totusi aceasta consta în faptul, ca la Dumnezeu sunt multe lucruri posibile, carora oamenilor li se par imposibile. Uita-te si numara ucenicii Mei! Sunt doar putini dintre ei care au fost formati la scoala; Eu însa i-am trezit mai întâi prin cuvânt si i-am atras spre Mine si doar dupa aceea i-am lasat sa afle puterea spusa a cuvântului dumnezeiesc. O minune însa dupa cuvântul clar rostit nu mai este o judecata, ci doar o afirmare a cuvântului.
        Dar totusi nu asez dovezile în miracolele pe care Eu le desavârsesc, ci doar în lumina cuvântului spunând: Cine va trai întru totul dupa cuvântul Meu, acela va ajunge la convingerea vie, ca cuvintele Mele nu sunt cuvinte goale a unui om, ci sunt adevarate cuvinte dumnezeisti!
        Într-adevar, pe cine nu va învalui în inima sa dovada rostita, aceluia nu-i va fi de folos sau poate foarte putin toate celelalte dovezi! Caci cuvintele Mele sunt lumina, adevar si viata.
        Cine aude prin urmare cuvântul Meu, îl accepta si traieste dupa el, acela m-a primit în sine; cine însa ma primeste pe Mine, acela îl primeste si pe Acela, care m-a trimis în lume, dar care totusi este intru totul una cu Mine. Caci ceea ce Eu vreau, aceia vrea si El! Si El nu este altul decât Mine si Eu nu sunt altul decât El pâna la pielea, care ne învaluie. În cine însa, ca si în Mine, traieste dragostea si întelepciunea în inima sa, acela este ca Mine si ca Acela, care m-a trimis în lume spre fericirea si mântuirea tuturor, care vor crde în fiul omenirii! - Întelegeti voi aceasta?“
        Multi spun: „Da Doamne!“; dar unii spun: „Doamne, pentru prima oara este aceasta o învatatura grea si noi nu-i întelegem sensul. Cum poti fi Tu una cu cuvântul Tau?“
        Spun Eu: „Daca nu sunteti în stare sa întelegeti aceasta, ce este atât de limpede ca soarele care straluceste înaintea voastra amiaza, cum veti putea voi sa pricepeti lucruri mai înalte?  Daca nu întelegeti ceea  ce este lumesc, cum veti întelege ceea ce este ceresc? - Ce si cine este Tatal? Uitati-va si ascultati: dragostea eterna în Dumnezeu este Tatal! - si cine este Fiul? Ce reiese din focul dragostei, lumina, care este de fapt întelepciunea în Dumnezeu! Cum însa este una dragostea si întelepciunea, asa este si Tatal si Fiul una!
        Unde s-ar afla unul dintre voi, daca nu ar purta în sine dragostea si un anumit grad de întelegere? Este însa din aceasta cauza înjumatatit în fiinta sa? Sau daca undeva arde o lampa cu o flama luminata, care este cu siguranta foc, trebuie peste tot sa se aprinda o flama, daca doreste sa vada în aceiasi camera pe timp de noapte? Sau nu lumineaza aceiasi flama întreaga încapere, ca sa fie destul de luminat peste tot în aceasta? Nu emana flama lumina, care este de fapt foc? Si pentru ca aceasta provine de la flama, este de aceea cu totul altceva decât însusi flama stralucitoare? - O voi nevazatorilor! Astfel de lucruri naturale voi nu le puteti pricepe, - prin urmare cum vreti voi sa întelegeti lucruri lumesti?
        De aceea, cine se supara pe Mine, acela sa mearga acasa si sa faca si sa creada, ce îi este pe plac si ce doreste el! Caci o data va trai fiecare dupa credinta sa si faptele, care le-a desavârsit dupa credinta sa din dragoste, vor fi judecatorul lui!
        Caci Eu nu voi judeca pe nimeni, ci judecatorul fiecarui om va fi dragostea sa proprie - dupa acest cuvânt al Meu, pe care Eu l-am rostit acum în fata voastra!“
        Dupa aceasta explicatie vin aceia, care mai înainte nu au înteles cuvintele Mele, la Mine si ma rog, ca ei sa poata ramâne; caci ei începeau sa înteleaga si cu totii îsi vor da osteneala, sa înteleaga mai bine cuvântul Meu, decât cum au facut-o pâna acum!
        Si Eu spun: „Eu nu v-am alungat niciodata, ci v-am dat doar sfatul, ca ceia care sunt furiosi pe Mine, sa plece spre binele lor, decât sa ramâna în continuare furios! Si ca prin urmare nu v-am alungat, de ce sa nu puteti voi ramâne? Ramâneti daca inima va este linistita!“- Dupa aceste cuvinte se retrag ei si sunt foarte multumiti.

33. Vindecarea rudelor bolnave a unui evreau batrân.

        Dar deodata vine un batrân evreau din împrejurimile Nazaretului în încapere si întreaba cu teama de Mine. Ucenicii Ma arata lui si el vine la Mine, pica în genunchi si vorbeste cu o voce plângacioasa:
        „Drag Învatator, fiul batrânului meu prieten Iosif! Eu am auzit de felul Tau minunat de a însanatosi bolnavii si am venit de aceea la mare ananghie la Tine, deoarece am auzit, ca Tu te afli din nou în Nazaret.
        Iata, eu numar deja nouazeci de ani si sunt deja foarte batrân; eu am însa copii si nepoti, care s-au îngrijit de mine cu toata dragostea si atentia. Acum însa i-a napadit o boala misterioasa si grea, asa ca toti sunt bolnavi si eu ca batrân slabit si neputicios am fost scutit de ea în acea casa si nu stiu mai departe. Nici un vecin nu îndrazneste sa vina la mine în casa de teama, sa nu primeasca si el boala cea rea si asa sunt singur si nu ma pot ajuta si nici sfatui! Eu m-am rugat la Dumnezeu, Domnul, ca El sa ma ajute - chiar si prin moarte, daca asa-i este vointa!
        Dar în vreme ce ma rugam, a venit un om la fereastra odaii mele si a spus: ‘De ce te necajesti om batrân, cu toate ca ajutorul este atât de aproape?! Du-te în casa lui Iosif! Mântuitorul Iisus este acolo; doar El te poate si te va ajuta!’ - Dupa aceasta mi-am adunat toate puteriile, i-am lasat pe toti bolnavii, pe care eu oricum nu-i pot ajuta, în grija lui Dumnezeu si mi-am început drumul nu prea lung pâna aici la Tine. Si pentru ca am fost asa de bucuros, sa te întâlnesc pe Tine, Mântuitorule, te rog de aceea din toate puterile mele, ca Tu sa mergi si sa-i ajuti pe cei saptesprezece bolnavi, care sunt chinuiti îngrozitor de boala necunoscuta!“
        Spun Eu: „Eu mi-am propus, ca în aceste imprejurimi sa nu mai înfaptuiesc miracole din cauza necredintei; dar daca tu poti sa crezi, ca Eu te pot ajuta, du-te linistit spre casa si tie sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!“
        Dupa aceste cuvinte s-a multumit batrânul adânc miscat si a mers spre casa. Si când el, însusi puternic, s-a apropiat de casa, l-au întâmpinat cei saptesprezece sanatosi, asa de parca nu ar fi fost niciodata bolnavi, l-au salutat cu drag si l-au asigurat pe deplin, ca cu o jumatate de ora în urma s-au însanatosit deodata, au încercat sa se ridice si când s-au ridicat s-au simtit mai întariti decât vreodata înainte în starea lor sanatoasa. Ei l-au cautat deja peste tot si au început deja sa-si faca griji pentru el.
        Când a auzit batrânul toate acestea, a observat, ca boala cea rea i-a parasit pe a-i sai în acelasi timp, în care Eu i-am spus în casa Mea spre el: ‘Sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!’
        De abia în casa, când l-au rugat a-i sai sa le spuna unde a fost, a spus el: „Eu am auzit, ca binecunoscutul vindecator Iisus se afla din nou în Nazaret si eu m-am pregatit de drum si am mers, - si iata, El m-a ascultat si a spus pur si simplu: ‘Sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!’ Si voi v-ati însanatosi într-o clipa dupa cuvântul Sau! Spuneti voi, daca aceasta s-a mai întâmplat vreodata în întrega tara Israel!“
        Spun cei însanatositi: „Asculta tu, tata, daca este asa, atunci trebuie sa fie El mai mult decât un simplu vindecator! Tata, pâna la urma va fi un profet maret, mai mare decât Jesaja, Jeremia, Hesekiel si Daniel, da poate asa de maret cum au fost Moise, Aaron si Elias! Doar acelora le-a fost posibil, cu ajutorul lui Jehova sa înfaptuiasca miracole, deoarece toate spiritele de sub pamânt cât si cele de pe pamânt, din apa si din aer trebuia sa-i slujasca întru totul! Dar daca îl slujesc pe asa un profet mare, atunci trebuie sa fie în stare sa înfaptuiasca totul, ce el doreste!
        Dar cum a ajuns fiul dulgherului la o astfel de mila de la Dumnezeu? Noi îl cunoaste destul de bine; trei ani de zile au trecut de când a lucrat el împreuna cu fratii sai la noi! Atunci nu s-a putut înca observa ceva asemanator! El a primit probabil acest dar doar de scurt timp!? Un om credincios a fost el totdeauna; comportarea sa a fost tot timpul buna; el era un lucrator tacut si a vorbit doar ceea ce era important; aproape nu a râs el niciodata, dar nici trist nu l-a vazut nimeni; si asa probabil ca l-a vazut Jehova si i-a dat o un astfel de dar! Caci Jehova nu se uita niciodata la aspectul lumesc a unui om, ci El se uita doar la inima sa curat si blânda!“
        Vorbeste batrânul: „Da, da, voi puteti sa aveti dreptate, - poate ca asa este; dar daca stau într-adevar asa lucrurile, atunci trebuie sa mrgem mâine de dimineata la el, pentru a-i aduce lauda si multumirile noastre! Caci în fata unui profet ales si uns în spirit de Dumnezeu trebuie ca fiecare sa-si îndoie genunchii în fata acestuia! Caci nu profetul, ci Însusi Dumnezeu este, Cel care vorbeste si înfaptuieste prin inima si gura acestuia!“
        Spun toti: „Amin, aceasta sa fie prima si cea mai înalta datorie a noastra!“ - Acesti oameni au mers în casa si baietii au pregatit o cina buna; deoarece toti erau flamânzi.

34. Intâmplare între fariseii lacomi de mostenire si a ginerelui batrânului.

        Aflasera însa fariseii din Nazaret, ca locuitorii acestei case ar fi asa de periculos de bolnavi, ca ei sa nu mai fie în stare sa se faca sanatosi. Ei s-au dus, pentru a tocmi totul de dinainte despre zeciuiala de mostenire si despre înmormântari; pentru ca dupa moarte ei nu mai aveau nici un drept asupra mostenirii, pentru ca bolnavul a murit fara asistenta lor, - în care caz atunci statul era mostenitor. Când, deci, fariseii au ajuns acolo din acest motiv deja târziu în noapte, când oamenii acestei case începusera sa se duca deja la odihna dupa cina, atunci au facut deja foarte lacomii expedietori ai sufletelor în cealalta viata niste fete foarte dezamagitor de mari, atunci când ei au gasit aceasta casa, cel putin cu jumatate de oamenii presupusi morti în cea mai buna stare de sanatate.
        Primul fariseu, pasind înauntru foarte grijuliu cu suflarea retinuta, a spus: „Da, ce este asadar aceasta? Mai traiti voi deci înca? Noi credeam, ca voi ati fi deja decedati cel putin  jumatate din voi si am venit de aceea, pentru a binecuvânta sufletele voastre si sa înmormântam trupurile voastre dupa obiceiul parintilor nostri! Cine v-a facut, asadar, sanatosi? Borus cu siguranta nu! Noi stim, ca el nu a venit la voi, când fusese chemat; pentru ca el a avut desigur asemenea noua o mare frica fata de boala voastra foarte rea. Cine a fost, deci, doctorul vostru?“
        Spune ginerele batrânului, care era un barbat puternic în munca si în cuvânt: „De ce întrebati voi de acest lucru? Voi nu ne-ati ajutat si astfel nu suntem noi cu nimic îndatorati reciproc! Voi nu ati venit la noi din pricina mântuirii noastre, ci din pricina zeciuielii de mostenire; si eu v-o spun: atunci puteti voi vesnic sa stati departe de casa noastra! Pentru ca daca voi nu puteti, nu vreti si nu aveti curajul sa acordati ajutor unei case care se afla în tot pericolul, atunci sa aiba de voi nevoie, cine v-o vrea! Aceasta casa cel putin nu va mai avea niciodata vreo nevoie de voi! Cu adevarat, voi sunteti cu toata fapta voastra mai rai decât târâtoarele rele ale pamântului, care exista numai pentru a mânca, a nu face nici un bine, într-adevar însa sa nenoroceasca tot felul de roade bune ale pamântului si sa le strice! Dispareti de aceea acusi din fata ochilor nostri, caci altfel va lovim!“
        Spune unul dintre batrâni: „Bine atunci, noi vom merge într-adevar; dar placerea ne-o puteti voi doara face, ca voi sa ne spuneti, cine v-a ajutat! Noi ne-am rugat zilnic timp de sapte ore pentru voi si vrem de aceea sa aflam, daca voi totusi ati fost cumva într-un mod miraculos însanatositi prin rugaciunile noastre! Pentru ca cu mijloace obisnuite nu v-ar mai fi fost într-adevar în nici un caz de ajutat! Spuneti-ne de aceea; nu va costa doara asa ceva oricum nimic!“
        Spune ginerele: „Ridicati-va si plecati de aici, voi mincinosilor! Voi ati fi implorat din pricina zeciuielii de mostenire într-adevar fiecare zi sapte ore pentru moartea noastra, dar pentru viata noastra desigur nu; pentru ca voi n-ati venit acum încoace, pentru a ne saluta ca fiind oameni iarasi însanatositi, ci pentru a înscrie de la noi, cei presupusi decedati, zeciuiala de mostenire si dupa moartea tuturor sa o luati în posesia lacoma! O voi nemernici rai, eu va cunosc numai foarte bine si rugaciunile voastre de asemenea! De aceea ridicati-va si plecati, caci altfel voi fi eu nevoit, de a face uz de dreptul meu de proprietar al casei! Voi doara vesnic nu sunteti demni, pentru a rosti numele aceluia, care ne-a ajutat!“
        Spune batrânul înca o data: „Asadar, ar putea deci sa fie, ca noi suntem asa, precum spui tu; dar noi putem doara totusi sa mai fim sau sa mai devenim înca altfel! Pentru ca aici s-a întâmplat o minune si aceasta doara poate foarte usor sa ne schimbe în toata gândire si înfaptuirea noastra! De aceea, spuneti-ne aceasta!“
        Spune ginerele foarte emotionat: „Pe voi nu va mai schimba nimic pe aceasta lume, nici Dumnezeu! Daca voi ati putea fi schimbati, atunci voi v-ati fi schimbat deja de mult; pentru ca voi îl aveti pe Moise si pe toti proorocii, care marturisesc împotriva voastra! Dar dumnezeul vostru este mamona si consta din aur si argint! Acestui dumnezeu îi slujiti voi în inimile voastre si va înfasurati doar în exterior spre aparenta cu înbracamintea lui Moise si a lui Aaron, ca voi sa puteti ca lupi rapitori în piele de oaie sa intrati cu atât mai usor cu dintii vostri aducatori de moarte în turmele de iezi si sa le rupeti si sa le înghititi!
        Iehova, însa, va cunoaste si va va da desigur si foarte acusi rasplata deja de foarte demult bine-meritata! Dumnezeu îl are acum pe Iisus, fiul dulgherului Iosif, trezit precum a fost de demult Moise si acest Iisus, care ne-a facut sanatosi într-o sclipire pe noi toti doar prin cuvântul Lui puternic din departari, va va si spune într-adevar, cât de valoroase sunt slujirile voastre în fata lui Dumnezeu; pentru ca El este patruns de Duhul lui Dumnezeu, voi însa în schimb de duhul lui Beelzebul! De aceea, sa va fie spus acum aceasta pentru ultima oara, ca voi sa mergeti si sa nu mai calcati niciodata în aceasta casa, - caci, altfel, sa vi se întâmple lucruri rele!“
        Dupa aceste cuvinte parasesc fariseii casa si se gândesc la lucruri foarte stranii despre Iisus, care li s-a pus aici deja iarasi de-a curmezisul si s-au sfatuit, cum ar putea ei sa scape de acesta, caci altfel ar fi strasnic de temut, ca El îi va atâta în scurt timp pe toti iudeii împotriva lor asa ca pe aceasta casa.
        Când însa ei lasa sa vina destul de vioi în ei la suprafata asemenea gânduri rele, se întâmpla în spatele lor o bubuitura foarte puternica si în felul tunetului, ca ei toti se sperie de aceea peste toate masurile de tare si apoi încep sa fuga foarte tacuti si foarte grabiti în oras.

35. Fariseii citesc psalmul 36. Sfatul întelept al lui Roban.

        Când ajung ei în locuîntele lor, iau ei atunci de îndata psaltirea lui David si deschid cartea tocmai la prima încercare la psalmul 36 si cel mai batrân începe sa-l citeasca astfel:
        „>Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea. Caci ca iarba curând se vor usca si ca verdeata ierbii degrab se vor trece. Nadajduieste în Domnul si fa bunatate si locuieste pamântul si hraneste-te cu bogatia lui. Desfateaza-te în Domnul si îti va împlini cererile inimii tale. Descopera Domnului calea ta si nadajduieste în El si El va împlini. Si va scoate ca lumina dreptatea ta si judecata ca lumina de amiaza.
        Supune-te Domnului si roga-L pe El; nu râvni dupa cel ce sporeste în calea sa, dupa omul care face nelegiuirea. Paraseste mânia si lasa iutimea; nu cauta sa viclenesti. Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce asteapta pe Domnul vor mosteni pamântul.
        Si înca putin si nu va mai fi pacatosul si vei cauta locul lui si nu-l vei afla. Iar cei blânzi vor mosteni pamântul si se vor desfata de multimea pacii. Pândi-va pacatosul pe cel drept si va scrâsni asupra lui, cu dintii sai. Iar Domnul va râde de el, ca mai înainte vede ca va veni ziua lui. Sabia au scos pacatosii, întins-au arcul lor ca sa doboare pe sarac si pe sarman, ca sa junghie pe cei drepti la inima. Sabia lor sa intre în inima lor si arcurile lor sa se frânga.
        Mai bun este putinul celui drept, decât bogatia multa a pacatosilor. Ca bratele pacatosilor se vor zdrobi, iar Domnul întareste pe cei drepti. Cunoaste Domnul caile celor fara prihana si mostenirea lor în veac va fi. Nu se vor rusina în vremea cea rea si în zilele de foamete se vor satura. Ca pacatosii vor pieri, iar vrajmasii Domnul, îndata ce s-au marit si s-au înaltat, s-au stins, ca fumul au pierit. Imprumuta pacatosul si nu da înapoi, iar dreptul se îndura si da.“<
        Dupa aceste versete se ridica un fariseu si spune catre cel mai batrân care citeste: „Ce fel de prostii citesti tu aici?! Nu observi tu asadar, ca toate acestea se refera la noi în ceea ce priveste  partea cea mai rea si la partea buna nu este nimeni altcineva decât fiul dulgherului? Aceasta este o marturie foarte blestemata împotriva noastra si tu citesti treaba asa de usor si vioi în continuare ca o oarecare scriere de cinste a marelui preot din Ierusalim catre noi!“
        Spune cel mai batrân: „Prietene, nu ne dauneaza absolut de loc, daca noi suntem prin aceasta în fata noastra însine luminati putin mai tare, decât suntem noi luminati acum! Este mai bine, ca noi sa ne recunoastem înainte între noi, decât ca noi sa stam goi aici ca înselatori în fata a întregii lumi într-un timp scurt dupa aceea, dispretuiti si parasiti de fiecare! Pentru ca depinde asadar totusi la sfârsit numai de Dumnezeu singur, cât de mult timp vom dainui noi ca nedescoperiti în felul si modul nostru actual si eu citesc de aceea mai departe psalmul foarte ciudat!“
        Spun mai multi: „Ai dreptate, fa aceasta!“
        si cel mai batrân citeste astfel mai departe:
        „>Ca cei ce-L binecuvânteaza pe el vor mosteni pamântul, iar cei ce-L blestema pe El, de tot vor pieri!“<
        Aici întreaba iarasi foarte agitat fariseul: „Cine sunt cei binecuvântati si cine cei blestemati?“
        Spune cel mai batrân: „Ca noi nu suntem cei binecuvântati, aceasta este într-adevar deja lesne de înteles acum la persecutia continuu crescatoare a romanilor împotriva noastra! Pentru ca daca am fi noi cei binecuvântati, atunci Dumnezeu nu ne-ar fi pus o asemenea bataie de cap nemaiauzita în tara noastra binecuvântata! La toate celelalte poti tu dezlega sensul foarte usor tu însuti. - Eu citesc însa acum mai departe:
        >De la Domnul pasii omului se îndrepteaza si calea lui o va voi foarte. Când va cadea nu se va zdruncina, ca Domnul întareste mâna lui. Tânar am fost si am îmbatrânit si n-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerând pâine; Toata ziua dreptul miluieste si împrumuta si semintia lui binecuvântata va fi.
        Fereste-te de rau si fa binele si vei trai în veacul veacului. Ca Domnul iubeste judecata si nu va parasi pe cei cuviosi ai Sai; în veac vor fi paziti. Iar cei fara de lege vor fi izgoniti si semintia necredincioasa va fi stârpita. Iar dreptii vor mosteni pamântul si vor locui în veacul veacului pe el.
        Gura dreptului va deprinde întelepciunea si limba lui va grai judecata. Legea Dumnezeului sau în inima lui si nu se vor poticni pasii lui. Pândeste pacatosul pe cel drept si cauta sa-l omoare pe el; Iar Domnul nu-l va lasa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
        Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! Si te va învata pe tine ca sa mostenesti pamântul; când vor pieri pacatosii vei vedea.
        Vazut-am pe cel necredincios falindu-se si înaltându-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata nu era si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui.
        Pazeste nerautatea si cauta dreptatea, ca urmasi are omul facator de pace. Iar cei fara de lege vor pieri deodata si urmasii necredinciosilor vor fi stârpiti. Iar mântuirea dreptilor de la Domnul, ca aparatorul lor este în vreme de necaz. Si-i va ajuta pe ei Domnul si-i va izbavi pe ei si-i va scoate din mâna pacatosilor si-i va mântui pe ei ca au nadajduit în El.“<
        Când cel mai batrân fusese atunci gata cu psalmul, îl ataca fariseul foarte revoltat si urla: „Tu magar batrân, nu realizezi tu, asadar, ca noi suntem numiti prin acest psalm ca fiind cei fara de Dumnezeu si aceia, care cred în Iisus, ca fiind cei drepti? Nu observi, ca noi vom fi nimiciti si ei ramân în tara? Nu încercam tocmai noi, sa-l omorâm pe el ca fiind cel drept, în timp ce Dumnezeu îl mentine? Acesta este un psalm frumos pentru noi!“
        Spune cel mai batrân: „Nu eu l-am scris! El sta scris în carte; si daca noi ramânem, precum suntem, atunci noi vom si trebui într-adevar sa-l acceptam! Întelegi tu aceasta si puterea lui Dumnezeu?!“
        Spune un altul: „Aceasta treaba o înteleg eu mai bine decât voi toti! Prietenul nostru Roban a trebuit sa citeasca acest psalm; aceasta a înfaptuit-o fiul dulgherului cu puterea lui miraculoasa, noua tuturor fireste foarte de neânteles! Pentru ca daca El este în stare sa vindece cu un cuvânt întreaga familie, la care noi tocmai am cautat în zadar mântuirea noastra aurie si argintie, atunci este el tot asa de bine în stare, sa ne oblige, sa citim numai asemenea psalmi, care dau foarte evident tot asa de bine o marturie împotriva noastra, ca odinioara împotriva  dusmanilor lui David.
        La aceasta se pare ca batrânul Iosif este într-adevar un urmas direct al lui David si Iisus este acum numit, pentru ca si femeia a doua a lui Iosif, Maria, s-ar trage din aceeasi semintie, un >Fiu al lui David<, din care motiv batrânul Iosif, care a fost tot timpul o vulpe sireata, a si rânduit foarte probabil foarte în secret ca fiul lui sa învete toate artele posibile, ca acesta sa-i bata lat cu vrajitoriile lui pe romanii si grecii  superstitiosi, sa se prezinte atunci ca un fiu al lui Jupiter sau al lui Apolon si romanii ar trebui atunci în consecinta sa-l numeasca si sa-l ridice negresit ca împarat al lor! Si daca domnii care îsi au rezidenta în Roma sunt asa de orbi ca acestia, care au aici de poruncit asupra Asiei, pe care Iisus îi are deja asa sa zicem la mâna lui, atunci nici nu poate sa-i lipseasca absolut de loc, ca el în timpul cel mai apropiat sa le impuna legi romanilor, - si noi suntem atunci toti prevazuti!“
        Spune un altul: „Unei asemenea intentii se va putea cam pune într-adevar un zavor printr-o scriere secreta catre împarat!“
        Spune primul: „Acestuia îi vei pune greu un zavor, care prevede toate prin capacitatea lui magica de a prevedea, ceea ce tu gândesti înca cât se poate de secret! Cine altcineva decât el ne-a speriat pe calea acasa cu o bubuitura de tunet, pentru ca el a auzit într-adevar, ceea ce noi am vorbit unul cu altul împotriva lui?! Si cine altcineva în afara de el ne-a rânduit sa citim psalmul, care marturiseste aspru împotriva noastra? Si de ce? Pentru ca el a stiut cu siguranta, ce vroiam noi sa decidem împotriva lui! Du-te acolo, pune-te jos la o masa de scris si încearca aceasta cu o scriere secreta catre împarat - si eu te asigur, ca tu ori nu vei fi în stare, sa scrii pe foaie chiar si numai un cuvânt, sau tu vei fi nevoit sa semnezi împotriva ta o marturie îngrozitoare prin puterea lui magica de neânteles si secreta!
        La aceasta este acum cucerit de el cu trup si suflet însusi capetenia noastra Iair, deoarece el i-a trezit de doua ori fiica de la moarte - si noi nu putem de aceea nici în Ierusalim sa înfaptuim ceva împotriva lui. Pe scurt, noi suntem acum încuiati si legati din toate partile si nu putem misca împotriva lui. Cel mai bine mi se pare înca faptul, de a arata o bunavointa la jocul rau sau sa ne marturisim pe deplin ca fiind ucenicii lui - caci altfel nu putem sa facem nimic ce am putea folosi ca santaj împotriva lui, deoarece noi nici macar nu suntem în stare sa ne gândim la asa ceva, ca el sa nu afle aceasta pe loc foarte lamurit.“
        Spune batrânul Roban: „si eu sunt de aceeasi parere! Ne este într-adevar deschisa numai singura cale: ca noi sa ne purtam ori foarte indiferenti (nepasatori), sau noi toti trecem ca adepti la învatatura lui si facem, ceea ce el ne sfatuieste sau ne porunceste; pentru ca împotriva acestui ghimpe nu se poate deoacamdata face absolut de loc nimic!“
        Spun toti: „Noi vrem sa ne purtam foarte indiferenti, aceasta va fi cel mai bine; pentru ca astfel nu ne facem dusmani nici cu Roma nici cu Ierusalimul si în aceasta consta acum toata întelepciunea, dupa care avem noi de rânduit viata noastra.“
        Apoi se duc toti la odihna si fiecare se gândeste în secret la partea lui în ceea ce priveste faptul, ce trebuie sa faca el pentru sine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 36-40
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 16:24 View PostDownload Post

36. Cel mai batrân al fariseilor Roban la Iisus.

        Dimineata vine totusi Roban la Mine acasa si roaga daca ar putea vorbi cu Mine.
        Eu însa îi spun: „ce tu vrei sa-Mi spui, Eu stiu deja: dar ceea ce Eu vreau sa-ti spun, tu nu sti si de aceea asculta-Ma.“
        Spune Roban: „Daca tu vrei sa vorbesti, atunci spune si eu te voi asculta!“
        Spun Eu: „Tu ai citit ieri Psalmul; era cel cu numarul 37. Acest Psalm te-a lovit pe tine, cât si pe colegii tai foarte tare si prin aceasta v-ati întors în voi si ati sfatuit dupa aceea, daca voi va veti comporta fata de Mine indiferent, sau daca voi ar trebui sa deveniti ucenicii Mei. Voi v-ati decis spre indiferenta! Tu însa te-ai gândit azi noapte, ca tu sa nu devi ucenicul Meu si tu ai venit acum aici, ca sa Ma întrebi aceasta.
        Eu însa nu spun catre tine nici da nici nu, ci: daca vrei sa ramâi, atunci stai; daca vrei sa pleci, du-te! Deoarece iata, eu am suficienti ucenici! În casa Mea sunt foarte multe încaperi si ele sunt pline de ucenici. Afara vezi tu multe corturi; ele sunt locuite tot de ucenicii Mei. Acolo, lânga odaia Mea mica, este încaperea de lucru si totodata cea de mâncare; acolo însa se mai odihnesc, deoarece este înca devreme, marii stapâni lumesti a-i Romei, caci si ei sunt ucenicii Mei. Într-o odaie mica alaturata locuieste marele Jairus împreuna cu femeia si fiica sa, pe care Eu am înviat-o deja pentru a doua oara de la moarte; si iata si el este un ucenic de-al Meu. Daca am însa astfel de oameni ca ucenici, poti sa devi si tu unul; dar dupa cum tu mai poti vedea, Eu nu depind de tine! Daca vrei, stai; si daca tu nu vrei, atunci pleaca! Caci tie îti sunt libere ambele cai.“
        Spune Roban: „Doamne, eu ramânt, - si este usor posibil, ca mai multi din colegii mei vor veni aici si vor ramâne la fel ca mine! Caci eu încep sa înteleg, ca în tine trebuie sa existe mai multe decât doar arta secreta a vrajitoriei a unui vrajitor venit de la rasarit! Tu esti un profet unic înbalsamat de Dumnezeu, cum nu a fost vreunul înaintea ta si eu ramân de aceea aici!
        Este într-adevar, ca din Galilea nu se va naste vreun profet; dar eu nu mai cred aceasta, - caci în fata mea valoreaza mai mult fapta desavârsita deschis decât scrierile secrete, pe care nu le poate întelege nimeni în profunzimea adevarului. Pe lânga aceasta, esti tu dupa cunoasterea mea, un om nascut în Betlehem si nu în Galilea si tu poti fi exact asa bine un profet dupa locul nasterii tale! Eu ma simt foarte atras de tine si mie îmi face bine apropierea ta si de aceea eu voi ramâne. Eu nu am o avera asa de mare; dar ceea ce am, ajunge pentru noi toti, ca noi sa traimi trezeci de ani dupa aceasta! Daca tu ceri o taxa de învatare, poti sa faci ce vrei cu jumatate din averea mea!“
        Spun Eu: „Du-te si întreaba ucenicii Mei, cu cât Ma platesc pentru învatatura si hrana; iar aceasta vei plati si tu!“
        Roban întreaba imediat mai multi ucenici care sunt prezenti acolo. Acestia însa au spus asa: „Învatatorul nostru sfânt nu a cerut niciodata nici macar un ban de la noi, cu toate ca noi suntem permanent întretinuti de El. Cu siguranta ca El nu va cere mai mult de la tine, decât cere El de la noi! Credinta si dragostea sunt singurele lucruri, pe care El le cere de la noi.“
        Intreaba mai departe Roban: „Puteti voi sa desavârsiti deja lucruri de neânteles pentru mintea omeneasca? Si daca voi puteti face aceasta, întelegeti voi, cum este posibil?“
        SpunePetru: „Daca este nevoie, atunci putem si noi prin puterea Învatatorului sa desavârsim astfel de lucrari si întelegem destul de bine, cât de usor este posibil aceasta. Daca vrei tu sa fi un adevarat ucenic, atunci vei putea înfaptui si tu astfel de lucruri si vei întelege si tu atunci, cum sunt posibile! Caci aici dragostea este legea si întelepciunea o aplica!“
        Întreaba mai departe Roban spunând: „Dar la astfel de fapte extraordinare nu ai observat tu pâna acum niciodata, din greseala, ca Satana îsi are si el partea sa!?“
        Spune Petru: „Ce lucruri rele întrebi tu sarac si nevazator om! Cum poate avea Satana de-a face aici, unde toate cerurile îsi au influenta cea mai mare si atotputernica!“ Eu si noi toti am vazut toate cerurile deschise si îngerii lui Dumnezeu i-am vazut coborându-se în coloane nesfârsite pe pamânt; si noi am vazut cum l-au slujit pe El si pe noi toti - dar daca asa stau lucrurile, cum poate avea Satana aici partea sa!?
        Daca nu poti tu crede asa ceva, atunci du-te spre Sichar si întreaba-l acolo pe preotul suprem Jonael si pe negustorul mare Jairuth, care traieste în afara Sichar-lui în cetatea cunoscuta Esaus! Acesti prieteni a-i nostri îti vor spune, cine este Acela, a carui ucenici, noi nici nu meritam sa primim o astfel de milostivire! La Jonael si la Jairuth vei întâlni îngeri slujitori în trupul aparent de carne.“
        Când a auzit aceste lucruri Roban, a venit lânga Mine plin de frica si m-a întrebat, daca nu as avea Eu nimic împotriva, daca el ar face acea calatorie spre Sichar.
        Spun Eu: „Nu am nimic împotriva! Du-te si intereseaza-te de toate; si atunci când te vei întoarce, atunci înstiinteaza-i pe fratii si colegii tai de totul, ce ai auzit si ai vazut! Daca vei aduce la bun sfârsit aceasta misiune, atunci întoarce-te din nou si urmeaza-Ma! Dar daca tu vei trece prin Sibarah, prima localiate de granita, dupa aceea prin Kis si Kana în Samaria si te va întreba cineva, unde si în a carui nume faci aceasta calatorie, atunci spune tu numele Meu si nimeni nu îti va avea treaba. Dar nu calatori cu rochia a unui fariseu batrân! Caci în aceasta tu nu vei ajunge departe; ci îmbraca tu o îmbracaminte simpla si atunci nu vei avea neplaceri nici în Samaria.“
        Dupa ce a auzit Roban aceste cuvinte, si-a început imediat drumul si a mers printre straini, pentru a cauta si a recunoaste ceea, ce el avea acasa atât de aproape.
        Dar întotdeauna au existat oameni si duhuri, care au fost tot timpul de parerea, ca printre straini se poate vedea, afla si învata mai multe decât acasa; si totusi straluceste peste tot unul si ac elasi soare. Da, printre straini se pot vedea alte locuri, alti oameni, alte obiceiuri si alte limb; dar daca inima câstiga ceva, acesta este un alt lucru!
        Cine merge doar din curiozitate printre straini, pentru a se distra acolo mai bine sau pentru a se relaxa, acela va câstiga foarte putine pentru formarea inimii; cine însa merge printre straini, pentru a le fi de folos acelor oameni si pentru a le aduce o lumina noua, acela sa calatoreasca si sa înfaptuiasca si calatoria îi va aduce multe câstiguri!
        Fiecare profet face mai multe târguri printre straini decât acasa.

37. Josa, batrânul îi multumeste Domnului.

        Dupa ce a plecat Roban, a venit batrânul, pe numele Josa, cu copiii si nepotii sai vindecati în aceasta noapte si îmi aduc Mie multumiri, laude si slaviri si Ma roaga, daca el împreuna cu ai sai nu ar putea petrece întreaga zi alaturi de Mine.
        Si Eu am vorbit catre el: „Ceea ce tu vrei, asa sa faci! Azi noapte ai mai avut de câstigat o batalie din pricina Mea cu fariseii si voi toti v-ati comportat bine în numele Meu. De aceea pe viitor veti fi scutiti de astfel de neplaceri si de acum înainte nu va va mai calca pragul un lacom Zelot! Duceti-va însa la ucenicii Mei; acestia va vor spune, cum sa credeti si sa faceti în continuare!“
        La aceste cuvinte se apropie Petru si conduce întreaga companie la scribul Matei si acesta le da sa citeasca, ce s-a întâmplat cu ucenicii Mei si ceea ce Eu i-am învatat.
        Dupa ce s-au ocupat de spiritul lor,  de abia atunci ies din odaiile lor de odihna Cireniu, Cornelui, Faustus si Jairus împreuna cu femeia si fiica sa, Ma saluta cu drag si îmi multumesc pentru odihna întaritoare si pentru frumoasele vise, pe care ei le-au avut în timpul noptii; Eu însa îi salut si pe ei si le arat pe cei nou veniti, care au fost vindecati.
        Si Cireniu se apropie de ei si îi întreaba amanuntit despre toate lucrurile. Dar când aude el de vizita nocturna a fariseilor, a devenit furios si a vorbit: „Nu Doamne, în numele Tau prea sfânt mie, acest lucru nu le mai pot trece cu vederea acestor slujitori satanici! Eu trebuie sa-i pedepsesc, chiar daca eu îmi voi pierde viata! Acestia sunt lupi, hiene si vulpi, cum nu mai exista în Palestina, cum nu mai exista de fapt în întreaga Asie! Ce diferenta este între ei si cei mai rai hoti si jefuitori? O voi railor, voi bestiilor de prima clasa! Slujitori a lui Dumnezeu se numesc ei si se lasa laudati si slaviti pentru aceasta ziua; pe timp de noapte însa ies si jefuiesc totul! Asteptati, asteptati, eu va voi scoate din cap plimbarile nocturne pentru jefuiri într-un fel, ca voi sa nu mai aveti astfel de gânduri!“
        Spun Eu spre guvernatorul suprem: „Prietene, lasa tu aceasta; caci ceea ce tu vrei sa faci, am înfaptuit Eu în aceasta noapte spiritual si într-un fel mult mai sensibil si urmarea va fi, ca ei toti vor recunoaste cât de curând învatatura Mea. Ce mai vârstnic, pe nume Roban, a fost deja astazi aici si a acceptat învatatura Mea; si Eu l-am trimis, ca si pe toti ucenicii Mei spre Sichar, unde el va vedea si va învata multe. În doua zile el se va întoarce înapoi si cu siguranta îsi va aduce colegii sub acoperisul Meu! Si iata, aceasta este mai bine, decât parul, crucea si biciul!“
        Spune Cireniu putin mai linistit: „Daca este asa, atunci îmi retrag eu cuvintele si nu îi voi lasa sa treaca printr-o judecata rusinoasa si crunta; dar totusi trebuie sa se justifice în fata mea!“
        Spun Eu: „Dar nu înainte prânz, ci dupa masa! Caci timpul acesta frumos îl vom petrece cu ceva mai placut. Dar acum sa mergem cu totii la masa de dimineata!“
        Deoarece Borus a adus multe mese în aer liber, iar în acest lucru a fost bineînteles ajutat de fratii Mei, care erau dulgheri si cum astazi era o zi înainte de sabat, adâca într-o zi de vineri, se servea hrana de dimineata în aerul liber. Afara erau aproape de 50 de mese împreuna cu bancile, pline de mâncare si vin si era minunata privelistea, cum stateau deja sute de oaspeti diferiti la mese, cum cântau Psalmuri de lauda si cum mâncau hrana din belsug. În mijlocul acestor mese era aranjata un fel de tribuna, pe care se afla o masa minunat împodobita cu tot felul de mâncaruri, care ne astepta pe noi - pe Mine, Cireniu, Cornelui, Faustus, Jairus împreuna cu nevasta si fiica sa, mama Mea si cei doisprezece Apostoli - am luat loc si am consumat hrana printre discutii îmbucuratoare, asa cum Faustus si Borus au organizat aceasta.
        Lipsea însa Lidia, nevasta tânara a lui Faustus, pe care el a lasat-o în Kapernaum acasa din cauza treburilor gospodaresti, cu toate ca ea ar fi venit cu mare drag în Nazaret. Mama Mea i-a facut bineînteles din aceasta cauza niste reprosuri usoare; si lui îi parea rau, ca a lasat-o pe nevasta sa dragalasa acasa si a decis de aceea, ca el sa mearga de îndata si s-o aduca aici.
        Eu însa i-am spus asa: „Lasa acest lucru; daca Eu vreau, atunci ea va ajunge cu bine aici pâna la amiaza!“ Faustus m-a rugat din aceasta pricina si Eu i-am promis ca voi face aceasta.
        Dar alaturi de Mine au aparut deodata doi tineri minunati în robe albastru deschis pline de cute. Acestia s-au aplecat în fata Mea pâna la pamânt si au spus: „Doamne, slujitorii Tai asteapta cu dragoste profunda ordinele Tale sfinte!“
        Si Eu le spun: „Duceti-va dupa Lidia, ca ea sa fie printre noi aici!“
        Cei doi dispar si Cireniu ma întreaba plin de mirare: „Prietene, cine au fost acesti doi tineri nespus de minunati? Pentru toate cerurile, astfel de chipuri minunate nu au zarit pâna acum ochii mei!“
        Spune Eu: „Iata, fiecare Domn are slujitorii sai si daca el îi cheama, trebuie sa vina si sa-l slujeasca. Si pentru ca si Eu sunt un Domn, am prin urmare si Eu slujitorii Mei, care vestesc întregului univers ordinele Mele. Pentru tine bineînteles ca nu sunt vizibili, dar de Mine sunt; si acolo tu unde nici nu banuiesti, asteapta nenumarate legiuni semnul Meu! Si astfel de slujitori a-i Mei sunt - cu toate ca par atât de fini - destul de puternici, ca daca Eu le-as ordona, ar distruge într-o clipa acest pamânt! - Dar acum uitati-va, acolo vin cei doi deja îpreuna cu Lidia!“
        Acum îi apuca pe toti la masa o groaza si Cireniu spune: „Cum este posibil? Acesti doi nu au putut fi mai departe decât cinci sute de pasi - spre Kapernaum sunt doua ore de mers pe jos - si acum s-au întors deja acesti doi! Ach, aceasta este deja prea mult, ce eu sarac om am putut trai pe pamânt!“
        Când Lidia a fost primita cu blândete de Faustus cel mirat si a fost adusa la masa noastra, a întrebat-o imediat Cireniu: „Dar minunata Lidia, cum ai ajuns tu asa repede aici din Kapernaum?! Ai fost tu deja pe drum încoace?“
        Spune Lidia: „Nu vezi tu cei doi îngeri a lui Dumnezeu? Acestia m-au adus aici cu repeziciunea unei sageti. Pe drum eu nu am vazut aerul si nici pamântul, ci doar ici si colo o clipa si eu ma aflu acum aici. Intreaba-i însa pe cei doi îngeri; acestia cu siguranta ca îti vor spune mai multe decât mine.“

38. Despre ceea ce este omenesc si dumnezeiesc la Domnul.

        Cireniu se adreseaza imediat spre cei doi îngeri  si îi întreaba, cum a fost posibila una ca aceasta. Acestia însa arata cu mâinile lor minunate si plini de respect spre Mine si spun cu o voce clara si frumoasa: „Vointa Sa este existenta, este puterea si repeziciunea noastra! Din noi însine nu putem face nimic, dar daca El vrea, atunci luam în noi vointa Sa si putem sa desavârsim totul prin aceasta. Frumusetea noastra însa, care ia acum vederea ochiul tau, este dragostea noastra fata de El si aceasta dragostea nu este iarasi nimic altceva decât vointa Lui în noi! Daca voi vreti sa fiti însa asemenea noua, atunci primiti cuvântul Lui viu în inima voastra si înfaptuiti de buna voie conform acestuia, ca atunci voi veti si avea prin aceasta asemenea noua o astfel de putere si tarie a acestui cuvânt atotputernic al Sau în voi; si daca El va va chema atunci, sa înfaptuiti în voia Lui, atunci va vor fi toate lucrurile posibile si voi veti putea face mai mult decât noi, deoarece voi sunteti pur din dragostea Lui, în timp ce noi provenim numai mai mult din întelepciunea Lui. - Acum stii tu, cum ne este foarte usor posibil, ceea ce te-a transpus pe tine în minunare. Procedeaza în viitor pe deplin conform cuvântului Sau, caci asa îti vor fi posibile si lucruri foarte minunate!“
        Cireniu casca aici ochii si spune: „Deci, am eu asadar totusi dreptate, daca îl consider pe Iisus, ca fiind singurul Dumnezeu si facator al întregii lumi!?“
        Spun îngerii: „Aici ai tu într-adevar dreptate; dar numai nu vorbi prea tare despre acest lucru! Si daca vezi tu la El lucruri omenesti, atunci nu te supara; pentru ca tot ce este omenesc n-ar fi omenesc, daca aceasta n-ar fi fost din vesnicie de dinainte Dumnezeiesc. Daca El se misca de aceea câteodata în forme tie cunoscute si obisnuite, atunci El însa totusi nu se misca în nici o forma Lui nedemna; pentru ca fiecare forma, fiecare gând a fost mai înainte în El, înainte ca ele sa fi început sa defineasca si sa alcatuiasca prin vointa Lui o vointa libera si  care exista în afara de El. În nemarginire nu exista nici un lucru si nici o fiinta, care n-ar fi reiesit din El. Acest pamânt si totul ce traieste în el si pe el, nu este nimic altceva decât gândul Lui vesnic la fel pastrat, care devenise adevar prin cuvântul Lui. Daca El acum, ceea ce i-ar fi foarte usor posibil, ar lepada acest gând esential din cugetul si voia Lui, atunci în acelasi moment nici n-ar mai fi un pamânt si totul, ce poarta si contine el, va împartasi destinul lui nimicitor.
        Dar voia Domnului nu este ca acea a unui om, care destul de rau vrea astazi asa si mâine altfel. Voia Domnului este vesnic una si aceeasi nimic n-o poate schimba pe aceasta în ordinea stabilita din vesnicie; dar în interiorul acestei ordini domneste totusi cea mai mare libertate si Domnul poate sa faca, ce vrea El, tot asa ca si fiecare înger si om. Dar ca aceasta este asa, poti tu vedea la fiinta ta foarte proprie si la o mie de alte aparitii.
        Tu poti face ce vrei tu în forma ta personal existenta; la aceasta nu te poate împiedica nimic, decât singura vointa ta. Dar forma personal existenta nu permite absolut de loc nici o schimbare, pentru ca ea se afla sub ordinea puternica Dumnezeieasca.
        Astfel poti tu sa schimbi foarte însemnat exteriorul pamântului; tu poti sa rânduiesti sa se sape muntii din loc, poti fluviilor sa le impui o noua cale; tu poti sa seci lacuri si poti sa rânduiesti sa se sape albii pentru lacuri noi; poti sa construiesti poduri peste mari si poti sa schimbi desertul într-un pamânt binecuvântat si fertil prin osteneala si harnicie, pe scurt, tu poti sa înfaptuiesti pe pamânt o multime de schimbari; - dar tu nu poti sa faci ziua cu nici un par mai lunga si noaptea cu nici un par mai scurta si nu  poti stapâni vânturile si furtunile.
        Iarna trebuie tu s-o înduri si sa rabzi caldura verii si la toata creatura nu poti tu cu toata vointa ta sa-i dai o alta înfatisare si structura. Din miel nu vei scoate tu vesnic nici un leu si din leu vesnic nici un miel; si iata, aceasta este iarasi ordinea tare a lui Dumnezeu, în interiorul careia îti este data, ce-i drept, o mare libertate de actionare, în timp ce tu nu esti în stare sa schimbi ordinea lui Dumnezeu propriu zisa cu nici o latime de par.
        Aici, în fata ta, este însa Acela, Care a întemeiat o asemenea ordine din vesnicie încoace si poate singur s-o desfiinteze iarasi, daca vrea El. Cum însa tu într-o asemenea ordine a lui Dumnezeu stabila, care mai întâi conditioneaza existenta ta si existenta a toate acelea, care te înconjoara, esti totusi liber în gândire, vointa si actionare, tot asa este Domnului cu atât mai mult liber si poate face ce vrea El.
        Noi îti spunem însa de aceea înca o data: Nu te supara din pricina, ca Domnul se misca în fata voastra într-o forma omeneasca; pentru ca doara orice forma este fapta Lui foarte proprie.“

39. Despre influenta îngerilor asupra oamenilor.

        Când Cireniu a auzit o asemenea învatatura de la cei doi îngeri, i-a fost atunci aceasta învatatura spre deplina certitudine si el nu s-a mai sfatuit atunci în sine despre faptul, ca Eu as fi cu siguranta o fiinta mai înalta, ci a vorbit atunci în sine: „Da, El este acela!“ El a venit apoi foarte plin de respect la Mine încoace si Mi-a spus: „Doamne, acum îmi este totul limpede! Tu esti acesta!
        Inima mea îmi spusese aceasta într-adevar deja de mult; dar atunci au aparut tot timpul iarasi formele si miscarile Tale omenesti si m-au facut sa am dubii în credinta mea acusi aici, acusi dincolo. Dar acum au disparut toate îndoielile mele secrete din cugetul meu si poate acum sa se întâmple, ce-o vrea, caci eu voi ramâne tare ca o stânca în credinta mea. O cât de nemargint de fericit sunt eu acum, ca pâna si ochiul meu de carne îl vede pe Acela, care m-a facut si care ma mentine acum si ma poate vesnic mentine si o va si face!“
        Spun Eu: „Cel mai drag prieten al Meu, ceea ce ai tu acum, aceasta sa-ti si ramâna pe veci! Dar pastreaza aceasta numai deoacamdata pentru tine si pentru numai foarte putini prieteni initiati ai tai; pentru ca daca tu ai vorbi acum prea deschis despre acest lucru, atunci tu ai dauna lucrului Meu si prin aceasta oamenilor mai mult decât ai fi folositor! La aceasta însa pastreaza si faptul, ca tu sa nu te superi, daca observi pe ici pe colo ceea ce este omenesc la Mine; pentru ca înainte de a fi fost toti îngerii si toti oamenii, am fost Eu din vesnicie înoace într-adevar primul om si am de aceea cu siguranta si dreptul, sa si fiu înca în continuare om între oamenii Mei creati!“
        Spune Cireniu: „Fa ce vrei Tu si Tu îmi ramâi cu toate acestea vesnic tot asa Ceea, ce îmi esti Tu acum fara nici un dubiu! Dar pe acesti doi îngeri doresc eu sa-i am la mine pâna la sfârsitul vietii mele pamântesti! Ei sunt prea asa de frumosi, dragi si întelepti!“
        Spun Eu: „Aceasta nu poate fi; pentru ca tu n-ai putea suporta prezenta lor personal vizibila si ea nu ti-ar fi la nici un folos pentru sufletul tau. Dar nevazuti pentru simturile tale pamântesti sa fie ei în continuare  protectorii tai, cum au fost ei astfel deja începând de la nasterea ta. Pentru acum însa, deoarece ei au de stat aici vizibili în decursul zilei de astazi, poti tu înca mult sa discuti cu ei.
        Tu poti însa si daca nici nu-i vezi, sa vorbesti cu ei si poti sa-i întrebi despre felurite lucruri si ei îti vor pune raspunsul în inima ta, pe care tu îl vei simti tot timpul ca un gând limpede reliefat în inima ta. Si acest lucru este mai bun decât vorba exterioara! Eu îti spun aceasta: Un cuvânt, pe care un înger ti l-a pus în inima ta, este mai vindecator pentru sufletul tau decât mii de cuvinte, auzite prin ureche venind din afara! Pentru ca ceea ce tu remarci în inima ta, aceasta este deja proprietatea ta; ceea ce auzi tu însa din afara, aceasta trebuie sa ti-o însusesti mai întâi prin fapta conform cuvintelor auzite.
        Pentru ca daca ai tu cuvântul în inima ta si pacatuiesti totusi din când în când dupa fiinta ta exterioara, atunci inima ta nu este la aceasta unanima si te obliga de îndata spre recunoasterea pacatului si a caintei asupra acestui lucru si tu nu mai esti un pacatos deja prin acest fapt; daca n-ai însa cuvântul în inima, ci numai în creier, adus prin ureche acolo si pacatuiesti, atunci si inima goala pacatuieste de asemenea si nu te obliga nici la recunoasterea nici la cainta pacatului si pacatul ramâne în tine si tu te faci vinovat în fata lui Dumnezeu si a oamenilor!
        Si astfel, prietene, este pentru tine mai vindecator, sa nu-i vezi pe aparatorii tai duhovnicesti, atâta timp cât ai tu de petrecut în trup; când însa vei avea tu odata de parasit trupul tau, atunci îi vei avea pe ei tu, ca însusi duh, oricum vesnic de vazut si de apucat - nu numai acesti doi, ci nenumarat de multi altii.“
        Spune Cireniu: „Eu sunt deja iarasi multumit, dar astazi vreau eu pe deplin sa discut cu ei într-un mod foarte duhovnicesc!“
        Spun Eu: „Dar cum va fi asadar aceasta? Tu le-ai promis doara în numele Meu fariseilor duri si cu precadere spre furt, ca le vei da o mustrare aspra; atunci dupa amiaza te va îndeparta doara de compania celor doi îngeri!?“
        Spune Cireniu: „Da, într-adevar, acest lucru l-as fi uitat eu aproape de tot! Ei, ei, aceasta îmi este acum într-adevar foarte nepotrivit! Ce sa fac în acest caz?“
        Spun Eu: „Cum ar fi, deci, daca Eu te dezleg de fagaduinta, daca tu i-ai scuti de tot pe farisei de mustrarea intentionata, deoarece ei oricum au destul de mestecat din pricina amenitarii tale de ieri?“
        Spune Cireniu: „Doamne, daca îti este pe plac, atunci renunt eu acum cu foarte mult drag la mustrarea intentionata si las totul în seama Ta si a batrânului Roban, care îi va aduce pe aceia desigur iarasi la normal dupa citeva zile.“
        Spun Eu: „O, atunci am Eu desigur cel mai putin ceva împotriva! Pentru ca Eu am amânat de aceea deja intentia ta cu fariseii pentru dupa-amiaza, pentru ca stiam numai foarte bine, ca tu vei deveni acusi de un alt cuget. - Acum însa, pentru ca ziua de astazi a fost asa de frumoasa, vrem noi toti sa mergem afara la mare si sa ne luam pentru amiaza si seara câtiva pesti. Cine vrea sa vina, acela sa se scoale si sa vina!“

40. Dragostea catre Domnul.

        Intreaba Petru si Natanael: „Dar Doamne, noi nu avem uneletele de pescuit la noi; cum va merge aceasta? Sa mergem noi cumva în fata si sa împrumutam de la pescarii de la mare unelte de pescuit?“
        Spun Eu: „Nu este nevoie de asta; dar o alta nevoie este si aceasta este memoria voastra, care pare ca uita în toate momentele, ca Eu sunt Domnul, caruia nu-i este nici un lucru imposibil! Ramâneti de aceea în companie si explicati-i la pescuit batrânului Josa si familiei acestuia puterea si stapânirea lui Dumnezeu si în om!“ - La aceste cuvinte ale Mele se retrag toti înapoi si reflecteaza asupra fapului, cum puteau ei sa fie asa de orbi, sa Mi se înfatiseze cu o întrebare asa de prea lumeasca. Însusi Josa le mentioneaza, ca el de-abia poate întelege, cum pot ei sa Ma întrebe de aceasta treaba!
        Spune Natanael: „Prietene, noi doi suntem înca oameni asemenea tie si, fiind astfel, suntem prea obisnuiti cu relatiile lumesti, ca din noi sa nu mai iasa la suprafata înca din când în când asa ceva destul de prostesc; dar pentru viitor ne vom aduna gândurile totusi foarte îndeosebi! Noi am fost totusi pescari începând din adolescenta noastra si daca auzim noi ceva despre pescuit, atunci cadem noi usor iarasi putin, uitând de partea duhovniceasca, înapoi în grijile noastre vechi. Dar acum este deja iarasi bine.“
        Vine însa si Sara la Mine si Ma roaga despre faptul, daca ar avea voie sa mearga si ea.
        Spun Eu: „Bineînteles; pentru tine pregatesc Eu doara aceasta treaba! Tu esti doara tot timpul iubita Mea! De ce nu iei tu loc, asadar, astazi la micul dejun lânga Mine?“
        Spune Sara, tremurând puternic din pricina dragostei: „Doamne, eu totusi nu am îndraznit; gândeste-Te, - cei trei cei mai înalti stapâni ai Romei alaturi de Tine si eu o slujitoare saraca! De unde sa fii luat curajul?“
        Spun Eu: „Asadar, asadar, draga Mea, Eu am observat numai foarte bine, ca tu ai fi fost cu mult mai mult drag la Mine decât peste tot altundeva! O, Mie nu-Mi scapa nimic, din ce se întâmpla aici în inima cuiva si Eu te si îndragesc însa de aceea chiar asa de tare!
        Dar spune-Mi acum, tu cea mai draga a Mea Sara, cum îti plac cei doi tineri? Nu ai dori tu cumva sa-l ai pe unul sau pe celalalt cu mai mult drag decât pe Mine? Pentru ca uite, Eu nu sunt, deci, totusi dupa înfatisare asa de frumos ca cei doi!“
        Spune Sara: „Dar Doamne, Tu vesnic singura mea dragoste, cum poti tu, asadar, sa crezi asa ceva despre mine? Un întreg cer plin de înca de o mie de ori de mai frumosi îngeri n-as prefera mai mult decât nici un fir de par al capului Tau, cu atât mai putin unul dintre cei doi pentru Tine ca întregime, plin de dragoste în inima mea. Chiar daca sunt ei frumosi, întreb eu atunci: Cine le-a dat, deci, o asemenea frumusete a lor? Acesta ai fost doara Tu! Dar cum ai fi putut Tu sa le dai o asemenea frumusete, daca ea n-ar fi fost mai înainte în Tine!?
        Eu îti spun tie aceasta: Tu esti pentru mine totul în toate si eu nu n-as renunta niciodata la Tine si daca Tu mi-ai si da pentru aceasta toate cerurile pline de cei mai minunati îngeri!“
        Spun Eu: „Asa este bine, asa îmi place cel mai mult! Cine Ma iubeste, acela trebuie sa Ma iubeasca pe deplin si mai presus de toate, daca vrea el sa fie si de Mine iubit mai presus de toate. Iata, cei doi îngeri sunt desigur foarte frumosi; dar si tu îmi esti acum mai draga decât nenumarate legiuni dintre cei mai curati îngeri si de aceea ramâi acum numai statornica la Mine! Eu îti spun: Tu esti dintre multe o mireasa buna pentru Mine! - Întelegi tu aceasta?“
        Spune Sara: „Doamne, acest lucru nu-l înteleg, într-adevar! Cum as putea fi eu mireasa Ta? Pot eu, asadar, sa-ti fiu ceea, ce mama mea este pentru tatal meu? Tu esti Domnul cerului si al pamântului si eu sunt numai o faptura a Ta; cum ar putea sa se întâmple aceasta, ca ceea ce este cel mai inferior sa se poata uni cu ceea ce este cel mai înalt?“
        Spun Eu: „Uite, asta merge foarte usor si anume din foarte simplul motiv, pentru ca ceea ce este de tine presupus cel mai inferior a reiesit de asemenea din ceea ce este cel mai înalt - si este în consecinta tot asa de înalt.
        Eu sunt pomul vietii si tu esti fructul acestuia. Fructul este dupa aparente fireste mai mic si mai schimbator decât pomul; dar în mijlocul lui salasluieste o samânta hranita si coapta din fruct, în care samânta se afla însa iarasi pomi de acelasi fel, în stare sa poarte ei însisi aceleasi fructe si iarasi samânta vie, din care una singura ei au reiesit.
        Din aceasta însa poti tu, deci, foarte usor sa si întelegi, ca diferenta dintre facator si faptura nu este într-o anumita privinta chiar asa de mare, precum tu îti imaginezi; pentru ca faptura însasi este în sine si pentru sine voia facatorului, care este desigur foarte bun si plin de demnitate. Daca se recunoaste aceasta vointa iesita de la facator si sub forma facatorului însusi, pusa liber în singuratatea lasata la atitudinea ei, ca fiind ceea, ce este ea din motivul motivului si actioneaza conform acestui lucru, atunci este ea asemenea facatorului ei si este în masura ei mica pe deplin ceea, ce facatorul este în masura Lui nemarginita; daca însa nu se recunoaste vointa partiala lasata libera la atitudinea ei ca fiind ceea, ce este ea, atunci ea, ce-i drept, nu înceteaza a fi de aceea totusi, ceea ce este ea, dar ea nu poate sa ajunga asa de mult timp la cea mai înalta determinare, pâna ce ea nu s-a recunoscut ca fiiind ceea, ce este ea din temelia motivului.
        Pentru a face însa mai usoara osteneala de recunoastere de sine pentru asemenea parti de vointa lasate la atitudinea lor, care se numesc aici >oameni<, a dat facatorul în toate timpurile marturisiri, legi si învataturi, venind din cer si a venit acum chiar Insusi în carne la pamânt, pentru a-i ajuta pe oameni la lucrul de a se recunoaste pe sine si sa le dea mai multa lumina pentru ceea ce urmeaza, ca osteneala lor sa devina una mai usoara, decât a fost ea pâna acum.
        Acum vei întelege tu într-adevar, cum este relatia dintre facator si faptura si vei putea astfel sa si admiti usor, cum tu, ca fiind Mie pe deplin deopotriva, poti fi foarte usor mireasa Mea si femeia Mea, pe veci legati prin dragostea ta mare fata de Mine! - Întelegi tu acum ceea, ce Eu ti-am descoperit acum?“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 41-45
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.4.2007, 16:26 View PostDownload Post

41. Despre esenta dragostei adevarate.

        Spune prea frumoasa si dragalasa Sara: „Da, acum înteleg eu totul mai bine; dar prin urmare au toate fiicele Evei acelasi drept ca si mine!?“
        Spun Eu: „Într-adevar si doar atunci, daca ele sunt ca si tine acum; dar daca ele nu sunt asa, atunci ele pot fi fetele, chiar si miresele Mele, dar ele nu pot deveni întru totul femeile Mele. Doara si stramosul Meu dupa trup David a avut multe femei si a fost un barbat dupa inima lui Dumnezeu; de ce sa nu am si eu acelasi drept, ca sa am mai multe femei, deoarece Eu sunt mai mult decît David? Si Eu mai adaug, ca am resurse suficiente, sa tin atîtea femei fericite, cît nisip se afla pe malul marii pe pamînt si fiecare va fi asigurata, ca pe veci nu va putea vreuna sa aiba o dorinta, care nu va fi înfaptuita. Dar daca asa stau lucrurile, te poate jena faptul, daca Eu le dau multora acea fericire, pe care Eu ti-o dau din belsug?“
        Spune Sara: „Tu singur esti Domnul si întruchipata si nemarginita dragoste si întelepciune si ceea ce Tu faci, este întelept; dar eu nu pot face nimic, deoarece eu Te iubesc enorm si vreau ca Tu sa fii doar al meu! Dar acest lucru trebuie Tu sa-i treci cu vederea inimii mele copilaroase, care înca este prostuta în dragoste!“
        Spun Eu: „Este foarte drept, îti spun Eu aceasta. Cine nu Ma iubeste cum Ma iubesti tu pe deplin cu gelozie si care vrea în inima sa sa Ma aiba doar pentru sine, acela înca nu nutreste pentru Mine o adevarata si vie dragoste! Dar daca nu o are pe aceasta, atunci nu era el în sine nici belsugul vietii; caci Eu sunt adevarata viata în om prin dragostea sa din suflet pentru Mine si aceasta dragoste este duhul Meu în fiecare om.
        Cine prin urmare trezeste dragostea, acela trezeste si duhul primit de Mine si pentru ca acest duh sunt si trebuie sa fiu Eu Însumi, pentru ca în afara de Mine nu exista alt duh de viata, asa Ma trezeste el în sinea lui si prin aceasta s-a nascut cu totul în viata vesnica si pe veci el nu va mai putea muri sau nu mai poate sa fie distrus - chiar si de puterea Mea absoluta nu poate fi distrus, pentru ca el este una cu Mine. Eu însa nu Ma pot distruge, pentru ca fiinta Mea vesnica nu se va putea schimba în nefiinta. De aceea nu fi tu de parere ca dragostea ta pentru Mine este prosteasca, ci ea este exact asa, cum trebuie sa fie! Ramîi asa si tu nu vei vedea, nu vei simti si nu vei gusta în veci moartea!“
        Aceasta explicatie a Mea a facut-o pe Sara bucuroasa, ca ea m-a îmbratisat cu toata puterea ei si a început sa Ma alinte cu tandrete.
        Mama Sarei i-a interzis aceasta si i-a spus: „Dar draga Sara, acest lucru nu se cade! Du-te, deoarece esti destul de rea!“
        Spune Sara: „Eh si ce, se cade sau nu se cade! Nu se cade nici sa mori si sa fi dupa aceea într-adevar mort; dar atunci cînd vine Domnul si-l învie pe cel mort si îl scoate afara din mormînt, ceea ce nu poate fi atît de neobisnuit, cum poate sa se cada asa ceva în fata lumii? O mama, sa-L iubesti pe Domnul cel mai mult pe pamînt, este singurul lucru care se cade cel mai bine pentru toata lumea! - Nu-i asa, Domnul Iisus, eu am vorbit drept?!“
        Spun Eu: „Foarte drept si adevarat! Cine se rusineaza pe pamînt, sa Ma iubeasca deschis, Ma rusinez si Eu de acela, ca sa-l iubesc în fata tuturor cerurilor si sa-l înviu spre viata vesnica în ziua judecatii de apoi!“

42. Despre ziua (tînara) judecatii de apoi.                  

        Dar mai multi întreaba, cînd va veni acea ‘zi a judecatii.
        Eu însa am spus: Atunci cînd ziua cea batrîna a trecut, atunci vine dupa o zi mai batrîna una tînara; si pentru ca Eu nu pot sa înviu pe nimeni în ziua care a trecut, atunci trebuie sa se întîmple aceasta natural într-o zi tînara, pentru ca una care a trecut si este mai batrîna nu mai poate fi folosita. Nu este fiecare zi noua pe care voi o traiti, o zi noua? Sau poate vreo unul sa traiasca una mai tînara, decît aceia, în care el traieste? Vedeti, noi toti traim cu siguranta într-o zi noua! Caci cea de ieri nu mai poate fi o zi tînara si cea de mîine nu a sosit înca. Dar din acestea se pot întelege cu usurinta, ca la sfîrsit vor exista tot atîtea zile tinere si vor trebui sa fie pentru fiecare om, cîte a trait el! Eu va spun, ca voi toti veti muri în ziua cea tînara si este imposibil ca voi sa fiti înviati de la moarte decît în ziua de apoi; si daca un om sau toti oamenii trebuie s-o treaca, atunci nu va fi posibil aceasta într-o zi batrîna si care a trecut, ci într-o zi, evident ca în ziua cea tînara (judecata de apoi)! Care va fi aceea, nu este aleasa de Mine sau de vreun duh de înger din-ainte; caci fiecare zi este buna si cît se poate de utila. - Întelegeti voi aceasta?“
        Cei care au întrebat se retrag uimiti înapoi si spun: „Într-adevar, acest lucru este atît de limpede ca aerul cel mai curat si totusi a putut prostia noastra sa întrebe!? Este foarte usor de înteles si de priceput! Cînd noi vorbim deseori de zilele batrîne, asa trebuie sa existe si zile tinere si foarte tinere! A fost, a fost, a fost, - totusi foarte prostesc din partea noastra ca sa întrebam! Din partea Ta este nevoie într-adevar de foarte multa rabdare ca Tu sa ne poti suporta!“
        Spune Sara zîmbind usor: „Da, Domnul are cu siguranta cea mai mare rabdare cu noi toti! Dar ceea ce se numeste o zi tînara si cînd va veni, acest lucru eu l-am stiut deja din leagan; si daca m-a întrebat pe mine cineva de aceasta, am spus eu tot timpul: ‘Mîine va veni ziua cea tînara!’ Nu ati stiut voi cu adevarat aceasta?`“
        Spun cei, care au întrebat: „Da, da noi am fost într-adevar atît de prosti, ca nu stiam aceasta si cu totii am avut o mare frica de aceasta zi care va urma! Acum întelegem noi bineînteles aceasta; si acum ne este totusi rusine, ca ne-a putut scapa un astfel de lucru, care este limpede pentru ochii si urechiile fiecaruia!“
        Spun Eu: „Nu va necajiti; caci acest subiect este totusi o piatra, de care se vor împiedica de mii de ori pe viitor înca multi si vor prevesti vor spune, vor scrie si vor predica poporului orb.
        Dar acum sa vedem cum o sa ne descurcam cu pestii; caci cum puteti voi vedea, suntem deja pe plaja marii si barci de pescari sunt multe care acopera necesitatiile noastre. Plase sau alte instrumente de pescuit nu lipsesc; si asa putem sa ne punem noi imediat la treaba. Cei doi tineri, cu care Cireniu este adîncit în discutii, ne vor ajuta înca foarte mult! Sa ne punem imediat mîinile la lucru!“

43. Domnul Iisus împreuna cu ai Sai la pescuit.

        Dar toti au început sa se mire, deoarece ei nu stiau, cum au ajuns de la casa Mea pîna aici, la mare.
        Eu însa am spus: „Cum va puteti voi mira?! Nu ati trait voi deja de cîteva ori astfel de lucruri în prezenta Mea? Ca Josa împreuna cu copiii si cu nepotii sai se mira, este de înteles; dar la voi, care sunteti ucenicii Mei experimentati, este de fapt de neînteles, cum voi va puteti înca mira, deoarece ar trebui sa întelegeti limpede, ca îmi sunt si îmi pot fi posibile toate lucrurile!
        Vedeti, Eu nu spun pe degeaba ‘de neînteles’; ca oricare mirare la vreo fapta desavîrsita de Mine, mai lasa loc undeva în suflet ascuns o pata mica de necredinta. Omul se îndoieste deja de la început la popsibilitatea unei fapte sau a unei lucrari deosebite; si daca fapta este desavîrsita cu toate dubiile sale, el este totusi un martor al acestei fapte si întreaba prin urmare cu mirare: ‘Cum a fost posibila aceasta?’ Dar ce spune el cu aceasta întrebare? Eu va spun, nimic mai mult: ‘Eu am avut dubii la reusita acestei fapte si totusi a reusit! Este ciudat si de necrezut!’
        Daca se mira un astfel de profan, este de înteles; dar daca cei ce sunt initiati se mira si ei, atunci arata prin aceasta, ca mai fac înca foarte mult parte din aceia, care cu drept sunt numiti ‘profani’! Prin urmare, nu va mai mirati mai ales înaintea strainilor, atunci cînd Eu savîrsesc o fapta extraordinara, ca cei care sunt straini sa nu va priveasca si pe voi ca fiind straini împreuna cu ei!“
        Spun ucenicii: „Doamne, Tu doara stii, ca noi Te iubim mai presus de toate si stim foarte bine, cine si ce esti Tu; dar în ciuda a toate aceste lucruri nu putem noi asadar totusi adesea sa nu ne si minunam iarasi din nou asupra unui miracol nou, pentru ca minunile Tale evidente vin cel mai adesea cam pe deplin neasteptate si pe nepregatite, ca la tot cumpatul si toata credinta trebuie sa fii asadar totusi putin stupefiat. - Iata, am si putut doara vedea destul de des  soarele rasarind si apunînd; dar unde este sau unde traieste într-adevar acel om, fiind de un cuget numai întrucîtva mai bun, caruia nu-i va smulge cu sila o oarecare mirare fiecare rasarit de soare nou si minunat?! Si iata, Doamne, asa este cazul si cu noi! Tu esti însa nesfîrsit mai mult decît nenumarat de multe rasarituri de soare si vrei de aceea sa ne treci totusi putin cu vederea asemenea greseli, care mereu din nou cu inimle care Te iubesc pe Tine mai presus de toate suntem siliti noi de Tine din motivul motivului sa le comitem.“
        Spun Eu: „Asadar, deci, totul este deja iarasi bine; dar în viitor urmati un asemenea sfat al Meu din pricina strainilor, ca acestia sa recunoasca în voi ucenicii Mei adevarati! - Acum însa, sa mergem la pescuit! Se vor întîmpla si la aceasta iarasi minuni mici; dar voi sa va purtati cu acestea, de parca acestea n-ar fi minuni! Strainii sa le gaseasca si sa le aprecieze ei însisi, daca acestea sunt fapte foarte obisnuite, sau daca sunt fapte iesite din comun!“
        Dupa aceasta învatatura necesara s-au urcat ucenicii repede în barci, au întins mrejele si le-au aruncat în apa dupa arta pescarilor si au facut o tragere una dupa cealalta; dar recolta era foarte putin rodnica.
        Petru a observat, ca vîntul din vest destul de puternic ar influenta negativ si ar mîna pestii în adînc.
        Un altul a observat iarasi, ca înainte de seara nu se va înfaptui prea mult; soarele ar straluci, netulburat de nici un norisor, prea puternic si pestii s-ar grabi de aceea catre fund, pentru ca ei n-ar suporta lumina puternica.
        Atunci au urcat însa si cei doi tineri în doua barci, au întins o mreaja mare si s-au dus foarte departe în largul marii.
        Atunci a spus Andreas, care era si un maestru în pescuit: „Daca acestia nu mîna într-un mod miraculos  pesti în mrejele lor prin puterea lor duhovniceasca, atunci pot ei afara, în largul marii, sa pescuiasca într-adevar timp de zece ani si ei nu vor aduce nici o bucata la mal!“
        Dar cei doi tineri fac o trasatura puternica, sunt acusi la mal si aduc în jur de treizeci de bucati bune la tarm.
        Atunci spune Andreas: „Aceasta nu este, ce-i drept, o minune, dar altfel totusi destul de mult (o realizare mare), de a prinde din largul marii treizeci de bucati de somni.“
        În sfîrsit M-am urcat si Eu într-o barca, Sara cea curajoasa însa si ea într-alta. Noi am întins o mreaja destul de mare si am bagat-o în apa. Cînd am facut noi o mica tragere nu departe de mal, se umpluse mreaja deja cu cincisute de bucati de somoni, somni si alti pesti, asa încît cei doi tineri au fost nevoiti sa-i sara Sarei în ajutor, caci ea n-ar fi putut altfel tine mreaja. Pestii au fost adusi numaidecît la mal si pusi acolo în multe butoaie cu fund oval (butoiase), care erau si aici disponibile deocamdata în cantitati îndestulatoare.
        Ucenicii au facut însa înca o tragere si cînd ei au tras mreaja la tarm, au gasit ei iarasi numai putini pesti si acestia numai pestisori mici în mreaja.
        Petru spuse: „Acum am facut pentru astazi într-adevar ultima tragere! Aceasta doara nici pe departe nu compenseaza osteneala, pe care o pricinuieste o asemenea tragere, ca un pescar batrîn si experimentat ca noi sa urce în numai o barca!“ - Apoi a vrut el sa rînduiasca sa fie acesti pesti mici aruncati iarasi în mare.
        Dar Eu i-am spus: „Retine, ceea ce ai prins tu; pentru ca pestii mici sunt deseori pesti destul de buni si îi prefer mai mult decît pe cei mari, care nu arareori au o carne tare si greu de digerat. tine însa minte acest aspect corespunzator!
        Cînd vei merge tu afara ca pescar de oameni, atunci nu lasa ca sa te necajeasca faptul, daca în mreaja Evangheliei se vor lasa prinsi pestisori mici; pentru ca cu adevarat, Mie îmi sunt ei mai dragi decît cei mari! Totul însa, ceea ce este aici mare si pretios în fata lumii, este într-o anumita privinta o urîciune în fata Mea! - Sa lasam însa acum pescuitul si sa ne ducem iarasi acasa! Pentru astazi si mîine suntem noi aprovizionati; ziua de dupa cea de odihna se va aproviziona atunci totusi iarasi, daca ar fi necesar.“
        S-au strîns atunci toate mrejele si s-au mai adus înca o gramada de tot felul de pesti la tarm, au fost pusi acestia în butoiase si s-au carat acesstia la casa Mea pe carute si pe targi în vasul de pesti destul de mare, pe care vas, la timpul sau, Iosif însusi îl construise.

44. Aspecte personale despre Borus.

        Cînd am ajuns noi acasa de la pescuit cam la o ora dupa miezul zilei, ne astepta pe noi iarasi o mîncare buna de amiaza, pe care o rînduise acum iarasi Borus sa fie pregatita, care nu se dusese de aceea cu noi la pescuit; pentru ca aceasta era cea mai mare bucurie a lui, de a pregati pentru destul de multi oameni mîncaruri de ospat si el facea mai ales mîncare cu mult drag cu bucataresele si bucatarii lui în aer liber. El era la aceasta si ca Kisjonah destul de bogat, pentru a ospata zilnic cel putin sase pîna la sapte mii de oameni si sa-i adape cu cel mai bun vin. Pentru ca, în primul rînd, era el fiul unui grec foarte bogat din Atena, care avea însa si în Asia mari proprietati si de asemenea mai multe insule mici în proprietatea lui; în al doilea rînd, era el singurul mostenitor unor asemenea proprietati mari si larg extinse; si în al treilea rînd, era el cu mult cel mai priceput medic din întreaga tara a iudeilor si îsi cîstiga prin arta lui, mai ales de la capeteniile mari si bogate, mari sume de aur si argint, în timp ce rînduia el iarasi sa ajunga pe deplin pe gratis toate îngrijirile posibile celor saraci bolnavi si era de aceea cinstit de acestia ca fiind cel mai mare binefacator al tarii.
        La toate acestea era el neînsurat, n-avea nici femeie nici copii si avea însa totusi o mare bucurie, de a aduce împreuna barbati tineri saraci si tocmai iarasi fete tinere si sanatoase si sa-i binecuvînteze cu cuvîntul si o zestre îndestulatoare. Si astfel era el, asadar si acum în cel mai bun si foarte stralucitor umor, pentru ca el era în secret de parerea, ca Eu o voi lua într-adevar în casatorie pe prea frumoasa si prea dragalasa Sara.
        Cînd noi toti stateam la masa plini de dispozitie buna, mîncam si beam, atunci a venit el si M-a întrebat asa foarte în secret, daca din aceasta treaba ar iesi cumva totusi ceva!?
        Eu i-am raspuns: „Draga prietene si frate! Inima ta prea buna si aleasa Îmi este numai foarte cunoscuta. Eu stiu numai foarte bine, ca tu esti numai atunci peste masura de fericit în sufletul tau, daca tu i-ai facut pe altii fericiti. La tine te-ai gîndit înca de-abia vreodata si pentru ca tu ai observat si ai si auzit între Mine si prea frumoasa Sara o dragoste mare într-adevar de luat în consideratie, cum noi vorbisem astazi dimineata despre mireasa si femeie, de aceea ai ajuns tu la tine în secret la concluzia fericita ca este între Mine si frumoasa Sara o legatura de casatorie foarte aproape pe cale sa se întîmple. Dar Eu îti spun: în ceea ce priveste acest lucru te înseli tu putin! Pentru ca uite, atît de multe femei care traiesc aici pe pamînt, au trait si vor mai trai înca, ele si sunt toate, daca ele fac o schimbare curata a felul cum îsi traiesc viata, mai mult sau mai putin miresele Mele si de asemenea tot asa de bine femeile Mele; dar o asemenea legatura înca cît se poate de aprofundata cu Mine nu le împiedica niciodata, sa devina femeia unui barbat asezat, - si o relatie care este la fel foarte necesara se întîmpla tocmai acum între Mine si foarte draga Sara. Dar ea poate de aceea foarte bine sa devina femeia ta si sa fie totusi în duh acum ca si pe veci femeia Mea adevarata!
        Eu vreau sa spun însa acum astfel: Deoarece tu ai ajutat deja asa de multi barbati cinstiti, chiar daca erau ei înca cît se poate de saraci, sa aiba femei dragi si cuminti, ceea ce barbatii tineri, înca ca întotdeauna la tinerete, arzatori au considerat într-adevar un mare noroc, de aceea vreau, asadar si Eu sa te ajut sa ai o asemenea fericire! Iata, tocmai aceasta într-adevar ceresc de frumoasa Sara sa devina femeia ta! Tu M-ai aparat dupa prima ei înviere, cînd ea s-a aflat pentru a doua oara pe patul de moarte si Eu am înviat-o pentru tine cealalta oara si am rînduit-o deja atunci tie spre rasplata cuvenita. Cum arata ea acum, tot asa va arata ea în anul al saptezecilea al ei de viata; acest copil nu va îmbatrîni pe acest pamînt! Uita-te la cei doi îngeri, cu care vorbeste acum Cireniu, daca ei sunt asa de frumosi ca aceasta fata! Spune-Mi drept, daca tu nu te-ai uitat asadar totusi deja de cîteva ori foarte însemnat la aceasta prea draga Sara si daca inima ta n-a simtit la aceasta absolut nimic!“
        Spune Borus putin cam încurcat: „Doamne, a ascunde aceasta fata de Tine, ar fi cea mai curata imposibilitate! De aceea o spun eu mai degraba foarte liber si tare: Sara este singura fiinta pe pamînt, pe care as detine-o, asadar, totusi mai degraba eu însumi, decît sa ajut pe altcineva ca sa o aiba! Eu sunt, ce-i drept, de asemenea deja tare peste anii treizeci de viata si ea poate de-abia numara saisprezece primaveri; dar inima mea pare aici înca de-abia sa fi ajuns la cea mai frumoasa vîrsta a ei. Daca ea ar deveni într-un mod posibil totusi femeia mea, atunci eu as iubi-o de o mie de ori mai mult decît viata mea proprie!“
        Sara ascultase în secret foarte atenta la acest dialog si atunci cînd Eu M-am uitat la ea dupa aceea si am întrebat-o, cum i-a placut ei aceasta discutie între Mine si Borus care arata chipes, a închis ea, putin înrosita de rusine, ochii si a spus dupa un timp: „Dar asa trebuie Tu, deci, totusi sa observi totul! Eu m-am uitat la dragul Borus doara numai o singura data asa foarte în treacat, pentru ca el este un barbat chiar asa foarte drag si foarte ostenit în slujire!“
        Spun Eu, asa mai mult într-un ton glumet: „Dar în inima ta te-ai uitat tu, daca nu Ma însel, deja de multe ori la e!?“
        Spune Sara, mai mult acoperindu-si fata ei: „Dar Doamne, Tu începi totusi foarte însemnat, sa fii putin rau! Doar ca Tu trebuie totusi sa stii toate!?“
        Spun Eu: „Sara, daca ar depinde treaba asa de acest aspect si de acela si el ti-ar cere de aceea asa de potrivit inimos mîna ta cea mai frumoasa, ai refuza tu sa i-o dai?“
        Spune Sara, foarte placut stupefiata despre o asemenea întrebare: „Daca n-as face aceasta, cum as putea eu atunci sa devin femeia Ta?  Sa iubesc pot eu doara totusi numai pe Tine, cu toate ca eu si trebuie sa marturisesc deschis în fata Ta, ca eu îl cinstesc si îl apreciez foarte pe bunul Borus, pentru ca el mi se pare ca este dupa Tine într-adevar cel mai bun om în întreaga tara a iudeilor, cu toate ca el este din nastere un grec si a devenit un evreau de-abia din cauza stiintei, dar nu dupa taierea împrejur, de-abia foarte recent.“
        Spun Eu: „Pai da, treaba va iesi totusi cu bine! Gîndeste-te numai putin aprofundat si uita-te acolo, în fata noastra, la Lidia, care si ea este în continuare femeia Mea într-un mod duhovnicesc, dar dupa trup apartine totusi ca femeie de chipesul Faustus! Relatia noastra însa nu deranjeaza aceasta cu nimic; pentru ca tu ramîi tot asa ca înainte mireasa Mea si femeia Mea cereasca.“
        Spune Sara dupa un timp: „Chiar daca si mie mi-ar fi placut, sa întind mîna bunului Borus, atunci eu doara totusi nu stiu, ce vor spune parinti mei lumesti la aceasta treaba! Si pe acestia ar  trebui eu, asadar, totusi sa-i întreb! Eu l-as dori, ce-i drept, într-adevar deja de aceea pe bunul Borus, pentru ca Tu ai privi aceasta cu ochi buni; dar si tata si mama ar trebui, asadar, totusi sa fie întrebati!“
        Spun Eu: „Pai da, uite, acestia au fost deja întrebati si sunt pe deplin de aceeasi parere cu Mine; dar Eu nu te oblig absolut de loc spre acest lucru. tie îti ramîne voia ta pe deplin libera!“
        Spune Sara, tot mai tare încurcata: „Doamne, - da, ca eu stiu aceasta într-adevar, - dar - eu, - da, da, eu - dar - dar totusi n-as vrea!“
        Spun Eu: „Ce n-ai vrea tu?“
        Spune Sara: „Ei, ei, Tu ma pui însa acum deja într-o încurcatura imensa! Ah, daca eu numai  nu m-as fi uitat totusi la Borus cel, de altfel, foarte drag!“
        Intreb Eu: „Da, dar acum nu Mi-ai spus înca, ce este de fapt, ceea ce tu nu vrei! Deci, spune, draga Sara, spune-o cu curaj, ce este, ceea ce tu n-ai vrea asa de fapt!“
        Spune Sara: „Dar Doamne, cum mai poti Tu sa ma întrebi înca!? stii doara oricum, ce este, ceea ce eu nu vreau! Lasa-ma Tu sa ghicesc si eu îti voi da într-adevar de recunoscut printr-o usoara aprobare data din cap, ce ar fi, ceea ce eu nu vreau!“
        Spun Eu: „Acum asadar, pentru ca tu vrei aceasta, de aceea vreau Eu sa te las sa ghicesti, ce parere am Eu, ce ar fi, ceea ce tu nu vrei. Si astfel asculta asadar: Tu nu vrei desigur, ca bunul Borus sa devina cumva de aceea bolnav de suparare, daca tu nu i-ai întinde mîna ta frumoasa!?“
        Se ridica Sara si ma bate usor cu mîna ei pe umarul Meu si spune, spre aparenta usor suparata: „Ehhh - înseamna aceasta, deci, sa lasi sa se ghiceasca, daca spui imediat cu - aproape ca m-ar fi luat gura pe dinainte!“
        Spun Eu: „Asadar, - haide, spune numai cu voce tare adevarul!“
        Spune Sara: „Pai da, ai spus deja asa >cu adevarul<; este însa de asemenea adevarat, ca asta nu înseamna >a ghici<, daca spui imediat adevarul cu voce tare!“
        Spun Eu: „Acum uite, Eu stiam doara, ca tu ai pentru dragul prieten Borus mai multe sentimente, decît ai vrut tu sa ne lasi sa observam în exterior! Dar aceasta este totusi potrivit astfel! Fata sa lase sa se observe numai foarte putin pîna la ultimul moment, ca ea poarta fata de un barbat o placere aparte în inima ei; de-abia cînd este vorba de o seriozitate deplina, trebuie ea sa-i destainuie barbatului inima ei, care vrea s-o ia de sotie, - caci, altfel, ea îl ispiteste înainte de vreme si daca se ridica atunci probabil obstacole, atunci îi face ea trista inima lui si nelinistit cugetul sau! Si toate acestea sunt atunci de un mare necaz.“
        Spune Sara: „Dar Doamne, toate acestea nu le-am facut eu însa totusi!?“
        Spun Eu: „Nu, nu, draga Sara; de aceea doara te-am laudat Eu ca fiind un exemplu de urmat! - Acum poti tu însa sa-i spui totusi dragului Borus încetul cu încetul, cum îti este asa de fapt în jurul inimii!“
        Spune Sara: „Ah, - acum nu i-o voi spune înca; cînd este el de-abia sotul meu, atunci mai este înca totusi vreme!“
        Spun Eu: „Daca ar fi el însa rînduit de Mine de exemplu deja sotul tau, cum ar fi atunci?“
        Spune Sara, în secret bucuros surprinsa: „Pai da, cum atunci? - Pai da, atunci - - atunci - pai da, - atunci - ar trebui eu fireste sa-i destainui inima mea pe deplin!“
        Ii spun Eu lui Borus: „Iata, cît de nedescris de draga este ea! Ia-o, iubeste-o bine si îngrijeste-o ca pe o planta gingasa; pentru ca Eu ti-o dau din ceruri ca o rasplata bine-meritata. Mergeti la parinti, ca ei sa va binecuvînteze si veniti atunci la Mine, ca si Eu sa va binecuvîntez înca o data!“
        Borus îmi multumeste, de-abia putînd vorbi de atîta bucurie si Sara se ridica foarte cuminte de pe scaunul ei si spune cu o voce fericita si emotionata: „Doamne, numai pentru ca Tu vrei aceasta astfel, o fac eu cu placere; daca ar fi voia Ta, atunci m-as fi luptat totusi împotriva inimii mele, - dar asa îti multumesc si eu tie pentru cel mai bun barbat din întreaga tara a Iudeii!“
        Dupa aceste cuvinte merg amîndoi la parinti si îi roaga pentru binecuvîntarea lor si cînd aceasta li se da cu cea mai mare bucurie, se întorc ei de îndata la Mine; si Eu îi binecuvîntez imediat într-o casnicie adevarata, valabila pentru toate cerurile, pentru care ei doi Îmi multumesc cu inima înfocata.
        S-a încheiat aici o casatorie neasteptata, care este una dintre cele mai fericite casnicii de pe tot pamîntul. Si din aceasta reiese, ca daca cineva îmi jerfeste ceva cu adevarat, nu pierde niciodata, ci primeste înapoi totul cu binecuvîntari si aceasta tot timpul într-o vreme, în care el se asteapta cel mai putin. Borus a fost foarte îndragostit de Sara si ar fi dat pentru ea toate comorile lumii, daca ar fi fost cerute de la el; caci frumusetea ei minunata, mai ales dupa a doua înviere, a fost pentru Borus ceva, ce nu putea el sa descrie, - si totusi mi-a jertfit-o si cu toate mijloacele lui, a vrut sa sarbatoreasca asa zisa Mea zi de casatorie. Tot asa a simtit si Sara foarte mult pentru Borus, dar l-a jertfit întru totul si a vrut cu hotarîre sa fie doar a Mea. Dar dintr-o data am întors foaia si le-am dat celor doi, ceea ce ei mi-au dat Mie din toata inima. - Cine actioneaza ca acesti doi, aceluia îi voi face cum le-am facut lor!
        Aceasta spre învatarea fiecaruia, care va auzi sau va citi aceasta; caci pe aceasta cale se pot obtine toate de la Mine. Cine îmi jertfeste totul, acelui îi daruiesc si Eu totul; dar cine daruieste mult, dar mai retine înca suficient pentru el, aceluia i se va darui doar ceea, ce el a jertfit. - si acum mai departe!

45. Fiinta interioara a îngerilor.

        Dupa aceasta întîmplare foarte frumoasa vine Cireniu pentru a doua oara la Mine si spune: „Doamne, eu am discutat despre unele lucruri cu acesti îngeri; dar din totul ce ei mi-au spus, eu nu am învatat mai mult, decît ce am stiut si asa prin milostivirea si bunatatea Ta. Nimic nou! Dar ce m-a mirat foarte tare, a fost faptul, ca acesti tineri nedescrisi de frumosi sunt atît de reci si de distanti la totul ce se întîmpla aici! Ei vorbesc cu o întelepciune adînca si sunetul vocii lor întrece armonia harpei; de pe chipurile lor zîmbeste întruna cel mai minunat rasarit; suflarea lor miroase a trandafiri, iasomie si ambra; parul lor este asemanator aurului pur si mîinile lor albe sunt asa de placut formate si de fine, ca într-adevar, eu nu pot gasi vreo asemanare aici pe pamînt; pieptul lor este atît de frumos format ca a unei fecioare, asa cum eu am putut vedea aceasta doar o singura data în Pont; dar tot asa de frumoase si minunate sunt picioarele lor; pe scurt, - de atîta dragoste pentru aceste doua fiinte ar putea deveni un om nebun! Dar la toate aceste favoruri glorioase si de nedescris, din care nu se poate simti doar mireasma dragostei nemarginite, cu care ar putea topi si o piatra, sunt ei totusi atît de reci ca statuile de marmura dintr-o iarna geroasa! Si acest lucru ma raceste si pe mine aproape asa de tare, cum sunt si acesti doi de reci.
        Ei nu au nimic respingator în vorba sau în miscari; dar nimic nu-i misca si nimic noi scoate din indiferenta lor stoica fata de totul ce se întîmpla aici. Ei vorbesc de Tine cu o întelepciune profunda, dar mie mi se pare vorba lor ca citirea unei scrisori într-o limba, care nu poate fi înteleasa.
        Spune-Mi cum poate fi posibil aceasta la niste fiinte pur cersti! Este acesta obiceiul duhurilor pure în cerurile Tale?“
        Spun Eu: „Nici pe departe! Dar acestia doi se comporta aici asa, pentru ca asa trebuie; dar ei au totusi pentru sine cea mai libera vointa si o inima plina de focul dragostei, care te-ar distruge într-o clipa, daca ei doi si-ar arata dragostea lor fata de tine!
        Oamenii lumesti pot suporta cea mai înalta si profunda întelepciune a îngerilor, dar dragostea lor doar atunci, daca ei sunt egali în dragoste în inimiile lor.
        Ca asa stau lucrurile, poti vedea tu foarte bine din relatia naturala si pamînteasca între foc si lumina. Tu poti suporta lumina, care da focul; dar poti tu suporta flacara, care emana lumina?
        Cu siguranta soarele are cea mai puternica lumina pentru pamînt si tu o poti suporta foarte bine! Si pe masura ce creste lumina, se ridica si caldura, atunci cu siguranta ca tu vei putea suporta mai greu lumina; dar ai putea tu sa rezisti la fel ca un înger în aerul cald al soarelui? Eu îti spun: aerul soarelui ar distruge într-o clipa acest pamînt cu tot ce este pe el, asa cum este distrusa o picatura de apa, care cade pe fierul încins!
        Cine vrea sa treaca printr-o astfel de lumina si foc, acela trebuie sa fie mai înainte lumina si foc! Si iata, chiar din acest motiv nu-si pot arata acesti îngeri dragostea fata de tine, pentru ca te-ar distruge într-o clipa dragostea lor mareata! - Întelegi tu aceasta?“
        Spune Cireniu: „Eu înteleg aproape totul, dar totusi, nu prea - ca si nenumarate alte lucruri! Caci cum ar putea sa ma omoare o dragostea mareata, nu pot sa price eu prea bine!“
        Spun Eu: „Daca este asa, atunci îti voi explica Eu totul, ca tu sa întelegi si asa asculta cu atentie: tu ai un fiu si o fiica foarte dragalasa. Pe acesti doi copii îi iubesti tu enorm de mult: da, inima ta nu poate rosti de atîta dragoste, cît de mult îi iubeste pe copiii tai, pentru ca si ea este iubita la rîndul ei la fel de mult de copii. Dar acum imagineaza-ti limpede si viu, ca acesti doi copii au murit si întreaba inima ta, daca ar putea trece peste o astfel de pierdere si de durerea pricinuita prin aceasta! Iata, pe tine te cuprinde deja acum o febra, cu toate ca Eu am dat acest caz ca un exemplu! Cum ai fi tu oare în caz de adevar? Eu îti spun, dupa cum îti cunosc inima, ca tu nu ai rezista nici trei ore la acea durere; te-ar omorî  cu precizie!
        Dar totusi, ce este dragostea si bunapurtarea copiiilor tai fata de dragostea prietenoasa a acestor doi mesageri ai cerului!? Daca ei te-ar privi doar cu un singur ochi iubitor si ti-ar da doar un deget de alintare, atunci s-ar ridica dragostea din inima ta atît de mult, ca tu nu ai putea rezista prea multe clipe; si daca îngerii te-ar parasi doar aparent, atunci s-ar instala în inima ta o asa tristete mareata, ca tu vei muri din aceasta pricina!
        Deoarece iata, cît de frumosi sunt acesti îngeri favoriti ai Mei, nu este nimic aceasta frumusete în comparatie cu aceia din ei, cînd fiîntele lor sunt patrunse în inima de dragostea Mea! Eu îti spun: totul pare mic, ce poate dovedi pamîntul ca este frumos si plin de dragoste! - Acum cred Eu, ca tu ai putut sa Ma întelegi foarte bine!?“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 5  [ 50 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3, 4, 5  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !