Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.10.2019, 11:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EVANGHELIA LUI IACOV - Copilăria și adolescența lui Iisus


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
EVANGHELIA LUI IACOV - Copilăria și adolescența lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 06:55 View PostDownload Post

EVANGHELIA LUI IACOV
Copilaria si adolescenta lui Iisus


RECEPTIONAT PRIN CUVÂNTUL INTERIOR


de Jakob Lorber


Cuprins

Cuvânt înainte
Precuvântarea (Domnului)

Tragerea la sorti în templu a Mariei si sosirea ei în casa lui Iosif


1. Chemarea lui Iosif. Tragerea la sorti a Mariei în templu.
Marturia lui Dumnezeu despre Iosif. Rugaciunea lui Iosif. Maria în casa lui Iosif
2. Perdeaua noua în templu. Lucrul Mariei la perdea.
3. Bunavestire a nasterii Domnului facuta de un înger.
Supunerea plina de smerenie a Mariei
4. Discutia copilaroasa-nevinovata a Mariei cu Dumnezeu si raspunsurile de sus
5. Predarea lucrului terminat de Maria din templu. Maria si preotul suprem.
Calatoria Mariei la matusa ei Elizabeta
6. Minunata primire a Mariei la Elizabeta. Maria cea înteleapta si umila
Evanghelia femeilor. Întoarcerea Mariei la Iosif.
7. Profetiile si banuielile lui Iosif. Consolarea Mariei. Binecuvântata cina.
Sarcina Mariei devine vizibila.
8. Examinarea doctorului. Iosif o interogheaza pe Maria. Explicatia Mariei.
9. Povestirea Mariei despre întâmplarile sfinte si secrete.
Supararea, grija si hotarârea lui Iosif, pentru a o îndeparta pe Maria.
Semnul Domnului în visul lui Iosif. Sederea Mariei în casa lui Iosif.
10. Numararea romana a populatiei. Lipsa lui Iosif de la sfatuirea poporului din Ierusalim.
Anna tradatorul.

Maria devine nevasta lui Iosif


11.Chibzuiala preotului suprem despre starea Mariei. Retinerea si audierea Mariei si a lui Iosif.
Plângerea si sfadirea lui Iosif cu Dumnezeu.
Sentinta de moarte asupra lui Iosif si Maria si dezvinovatirea lor printr-o decizie a lui Dumnezeu. Maria femeia lui Iosif.
12. Porunca lui August referitoare la evaluarea si numararea tuturor locuitorilor tarii. Noi suferinte si alinari
13. Cuvintele alintatoare ale vechiului prieten a lui Iosif.
Poruncile de calatorie ale lui Iosif catre cei cinci fii ai sai. Marturia alintatoare de sus. Plecarea vesela la drum.

Nasterea lui Iisus în pestera


14. Capricii aparente ale Mariei în timpul calatorie. Inceputul durerilor facerii.
Adapostirea Mariei într-o pestera apropiata.
15. Maria în grota. Iosif în cautarea unei moase în Betleem.
Intâmplarile minunate ale lui Iosif. Marturia naturii.
Intâlnirea lui Iosif cu moasa.
16. Aparitiile la pestera. Chipul de vis al moasei si cuvintele ei profetice.
Moasa la Maria si la copil. Dubiile Salomeii, sora moasei, referitoare la fecioria Mariei
17. Rugamintea Salomeii spre Maria. Acceptarea Mariei.
Constatarea, pedeapsa si cainta Salomeii. Indicatiile îngerului spre Salomea.
Insanatosirea Salomeii. O avertizare de sus.
18. Odihna de noapte a familiei sfinte în pestera.
Cântecele de lauda de dimineata ale îngerilor. Rugaciunile ciobanilor.
Cuvintele de explicatie ale îngerului spre Iosif.
19. Grija de înscriere a lui Iosif. Marturisirea moasei despre capitanul Corneliu.
Vizita capitanului în grota. Iosif si Corneliu.
Pacea si bucuria lui Corneliu în apropierea copilului Iisus.
20. Intrebarile lui Corneliu referitoare la Mesia. Situatia încurcata a lui Iosif.
Intrebarile capitanului catre Maria, Salomea si catre moasa.
Advertismentul îngerului în ceea ce priveste tradarea secretului dumnezeiesc.
Banuiala sfânta a lui Corneliu despre Dumnezeitatea copilului Iisus.
21. Cuvintele lui Iosif despre vointa libera a oamenilor si sfatul sau spre Corneliu.
Grija capitanului de familia cea sfânta.
22. Corneliu împreuna cu familia cea sfânta în grota. Pastorii si capitanul.
Soarele nou, vesnic si spiritual. Corneliu îsi ia ramas bun. Cuvintele de recunoastere ale lui Iosif,despre bunatatea capitanului pagân.
23. Sederea de sase zile în pestera. Indemnarile îngerului catre Iosif pentru a porni la drum înspre Ierusalim pentru a se prezenta în templu. Visul Mariei.
Cearta de dragoste între Iosif si Corneliu. Straja militara în fata grotei.
24. Taierea împrejur a copilului si curatarea Mariei.
Prezentarea copilului în templu de catre mama.
Evlaviosul Simeon si copilul Iisus.
25. Ana proorocita în templu si marturia ei despre copilul Iisus.
Avertizarile Anei catre Maria.
Adapostul de nevoie al familiei sfinte la israelitul bogat si zgârcit.
26. Observatiile ale proprietarului de han Nicodim catre Iosif. Raspunsul lui Iosif.
Marturia moasei. Un semn milostiv spre Nicodim, care îl recunoaste pe Domnul.

Cei trei întelepti de la rasarit


27. Intoarcerea familiei sfinte la Betlehem. Minunata primire în grota de cei lasati în urma.
O iesle ca patut pentru copilas. Odihna buna în noaptea geroasa.
28. Îndemnarile lui Iosif spre plecarea catre Nazaret. Sfatul capitanului de a astepta.
Zvonul despre caravana persana si despre cautarea lui Irod dupa copil. Cuvintele importante de alinare ale Mariei.
29. Ingrijorata rugaminte a lui Iosif spre Domnul. Caravana persana în fata grotei.
Capitanul cel uimit. Dovada celor trei întelepti despre copil.
Avertizarea fata de Irod.
30. Închinarea spre Domnul prin copil a celor trei întelepti.
Discursul celor trei întelepti, duhurile lor: Adam, Cain, Avraam.
31. Indicatiile Mariei despre conducerea de mila a lui Dumnezeu. Vorbele lui Iosif si credinta sa.
Cele trei daruri binecuvântate de la Dumnezeu: Vointa Sa sfânta, mila si dragostea Sa.
Maria, capitanul si copilasul ca dovada nobila pentru Iosif.
32. Ingerul ca sfatuitor pentru cei trei întelepti. Plecarea înteleptilor spre tara lor de rasarit.
Nerabdarea lui Iosif. Cuvintele linistitoare ale lui Corneliu spre Iosif.
Indicatiile lui Iosif despre puterea si bunatatea lui Dumnezeu.

Fuga în Egipt


33. Pregatirile pentru fuga în Egipt. Purtarea de grija a Domnului.
Consfatuirea lui Iosif cu Corneliu.
34. Pornirea spre refugiu. Consfatuirile lui Iosif cu Salomea. Luarea de ramas bun de la capitan.Plecarea.
Biletul de libera trecere a lui Corneliu catre Cireniu. Drumul de calatorie a lui Iosif. Intâmplarea cu hotii. Sosirea lui Iosif în Tyrus la Cireniu.
Cuvintele de alinare ale lui Cireniu si ajutorul lui.
35. Familia sfânta la Cireniu. Convorbirea lui Iosif cu Cireniu.
Cireniu, prietenul copiilor, si copilul Iisus.
Dovezi interioare si exterioare despre dumnezeitatea copilului Iisus.
36. Interogatoriul amanuntit a lui Iosif si relatarea sa, despre fiinta si nasterea copilului Iisus.
Scrisoarea lui Corneliu. Sfatul lui Iosif de a tine totul în secret. Contrazicerile si dubiile.
Dovada energica a dreptatii lui Iosif în fata ‘procurorului’.
37. Explicatia blânda a lui Cireniu si raspunsurile lui Iosif.
Onoarea, comoara saracilor. Ospatul de împacare. Sfatul bun a lui Iosif.
Curiozitatea lui Cireniu pedepsita. Povestirea de concepere a copilasului .
Adorarea copilului de catre Cireniu si autentificarea adevarului
38. Propunerea pagâna a lui Cireniu, sa duca copilul minune la curtea împaratului din Roma.
Replica buna a lui Iosif cu trimitere la micimea Domnului .
Cuvinte profetice despre soarele duhovnicesc de viata.
39. Cumpatarea lui Cireniu la mâncare si bautura. Rugaciunea de multumire a lui Iosif si efectul sau pozitiv asupra lui Cireniu. Cuvintele lui Iosif despre moarte si viata vesnica.
Fiinta si valoarea milostivirii.
40. Respectul înalt a lui Cireniu fata de Maria. Raspunsul plin de nadejde al Mariei.
Felicitarile lui Cireniu spre Iosif. Cuvintele lui Iosif despre adevarata întelepciune.

Familia cea sfânta în Ostrazine


41. Prezicerile lui Iosif despre crimele comise împotriva copiilor. Supararea lui Cireniu pe Irod
Norocoasa calatorie pe mare spre Egipt.
Binecuvântarea lui Iosif ca rasplata marinarilor si a lui Cireniu.
42. Efectul binecuvântarii milostive la Cireniu. Recunoasterea umila a lui Iosif si
sfatul cel mai bun spre Cireniu. Sosirea în Ostrazine (Egipt).
43. Cumpararea unui conac pentru familia cea sfânta de catre Cireniu.
44. Iosif cu familia sfânta în propria lor casa. Cireniu ca oaspete.
Multumirile lui Iosif si ale Mariei.
45. Vizitarea micii proprietati. Cuvintele de multumire ale lui Iosif si Mariei pentru aceasta.
Interesul lui Cireniu pentru istoria poporului lui Israel.
46. Gustarea luata împreuna si povestirea lui Iosif despre istoria creatiei, a omenirii si a poporului evreu. Instiintarea cu grija a lui Cireniu catre împarat si efectul ei pozitiv.
47. Plecarea lui Cireniu si grija lui pentru familia sfânta.
Mesajul îngrozitor al martorilor omorârii copiilor. O scrisoare a lui Cireniu catre Irod.
48. Efectul si urmarile acestei scrisori. Viclesugul lui Irod.
O a doua scrisoare a lui Cireniu catre Irod.
49. Efectul scrisoarei a doua. Sosirea lui Irod si a guvernatorului în Tir.
Primirea la Cireniu. Tulburarea poporului speriat. Maronius Pilla în fata lui Cireniu.
50. Interogatoriul guvernatorului facut de Cireniu.
Incercarea de înfrumusetare a guvernatorului. Intrebarea de constinta a lui Cireniu catre Maronius, recunoasterea si pedepsirea acestuia.
51. Întreaga marturie a lui Maronius Pilla. Cireniu ca judecator întelept.

Cireniu la Iosif


52. Calatoria lui Cireniu spre Egipt si sosirea sa în Ostrazine.
Hotarârea lui Iosif si a Mariei de a-l saluta pe Cireniu.
Primele cuvinte ale copilasului.
53. Frica a lui Iosif si a Mariei si gândul lor de a fugi de la locul mare al paradei.
Întâlnirea cu Cireniu si cu Maronius Pilla. Sfârsitul vizitarii trupelor si întoarcerea acasa a familiei sfinte în compania lui Cireniu.
54. Întrebarea îngrijorata a lui Iosif spre Cireniu din cauza prezentei lui Maronius Pilla.
Raspunsul linistitor a lui Cireniu. Sosirea la conacul lui Iosif.
55. Ospatul în conacul lui Iosif. Maria cea umila si cearta ei pentru dragoste cu Cireniu.
Dumnezeiasca filozofie, umilitoarea întelepciune a copilasului sfânt.
56. Parerea înalta a lui Maronius despre copilas si multumirea lui Cireniu cu Maronius.
57. Terminarea cinei. Audierea a lui Maronius Pilla de Cireniu
despre familia cea sfânta. Marturisirea lui Maronius pentru minciuna sa de nevoie.
58. Discursul de aparare a lui Maronius Pilla si decizia sa cea buna.
Iosif ca arbitru. Verdictul nobil a lui Cireniu.
59. Intrebarea lui Iosif despre Irod. Raspunsul lui Maronius Pilla.
Coroana de suferinta si sfârsitul groaznic a lui Irod.
60. Supararea lui Cireniu pe Irod si cuvintele linistitoare ale copilasului Iisus.
Întrebarea copilului: „Cine are bratul mai lung?“ Un miracol de distrugere.
61. Groaza lui Maronius Pilla si întrebarea lui Iosif.
Recunoasterea pagâna a lui Maronius. Explicatia modesta a lui Iosif.
Avertismentul lui Cireniu spre atentie.
62. Cireniu si Iosif în competitia de dragoste pentru binele unui suflet omenesc.
Cuvintele lui Iosif despre dragoste pentru aproapele si pentru frate. De ce avem noi oamenii doi ochi, doua urechi, si doar o gura.
63. Iacov ca îngrijitoare de copil la leaganul copilasului; curiozitatea lui si
certarea lui prin micul mântuitor. Banuiala lui Iacov, cine este acolo în copilas.
64. Predica lui Iosif despre dragostea fata de Dumnezeu si dragostea fata de lume cu trimitere
la David, Solomon si Cireniu. Îduiosarea fiilor lui Iosif si binecuvântarea copilasului Iisus.

Distrugerea templelor idolilor din Ostrazine


65. Indemnul lui Iosif spre somn. Porunca copilasului de a ramâne treji din cauza furtunii iminente. Dubiile lui Iosif si izbucnirea orcanului. Sosirea lui Cireniu scapat cu fuga împreuna cu suita.
66. Cresterea furtunii. Copilasul dormind. Infricosarea lui Cireniu.
Cuvintele de alinare ale copilasului. O Evanghelie a naturii si a încrederii în Dumnezeu.
67. Posta înfricosatoare a curierilor. Cererea lacoma dupa sânge a preotilor de idoli pagâni.
Cireniu în încurcatura între inima si lume.
Cel mai bun sfat al copilasului.
68. Raspunsul lui Cireniu catre mesageri. Insistenta celor trei preoti însetati de sânge pentru aprobarea jertfei. Atentia lui Cireniu.
Strigatul de jale al celor doua mii de oameni rânduiti spre jertfa rituala.
69. Noaptea de frica a victimelor omenesti tinere. Cei trei slujitori diabolici de idoli.
Supararea interioara a lui Cireniu si decizea sa dreapta: Libertatea victimelor,
moartea celor trei preoti!
70. Încercarea lui Iosif de a atenua situatia. Supararea lui Cireniu pe acei trei preoti condamnati la moarte. Implorarea spre mila a acelor trei condamnati.
71. Comnetariul blând a lui Iosif spre Cireniu cu indiciul spre judecata Domnului.
Ascultarea lui Cireniu. Aparenta condamnare spre moarte pe cruce ca
mijloc de îmbunatatire a celor trei preoti.
72. Dubiile Mariei despre puterea atotcuprinzatoare a copilului Iisus. Povestirea linistitoare a lui Iosif . De ce a fugit maretul leu din Iudeea din fata lui Irod.
Fericirea copilasilor ucisi. Maturitatea lui Pilla.
73. Ordinul lui Cireniu: suspendarea exercitiilor militare. Plecarea catre oras si conditia copilasului Iisus în favoarea celor trei victime date spre moarte.
74. Cireniu la calea de rascruce. Sfatul copilasului. Maronius ca cunoscator al dreptului roman. Amnistierea preotilor la locul de condamnare, moartea lor din cauza bucuriei
si readucerea lor la viata prin copilul Iisus.
75. Vizitarea orasului dupa furtuna. Efectul bun al orcanului.
Intentia prosteasca a lui Cireniu, de a arunca sabia de la el.
Cuvintele întelepte ale copilasului sfânt despre sabie ca toiag de pastor.
76. Minunarea celor trei preoti din cauza întelepciunii copilului si cea a lui Iosif.
Mitologia lui Iosif buna si scurta despre zei.
77. Cireniu si cei trei preoti. Dezgroparea celor astupati.
Ajutorul minunat al copilasului.
Revenirea la viata a celor sapte conducatori de catacomba aparent morti.
78. Lucrarea de caritate. Furtuna cea inteligenta. Banuielile drepte ale lui Cireniu.
Vizita la port.
79. Pagubele mici în port. Întoarcerea acasa. Maria în caruta.
Ocolul intentionat spre casa.

Învataturi bune în casa lui Iosif


80. Grija lui Iosif de parinte al casei. Bucuria copilasului fata de Iacov.
„Pe care îi iubesc, pe aceia îi si necajesc si îi ciupesc si îi trag de mâneca!“
Misiunea fericita si demna de invidiat a lui Iacov.
81. Dorinta lui Cireniu, sa fie si el ciupit de copilasul sfânt.
Raspunsul copilasului. O proorocie pentru Roma.
Advertismentul Mariei, sa se pastreze în inima cuvintele neântelese ale copilasului.
82. Intrebarea lui Cireniu catre Iosif si raspunsul acestuia despre dezvelirea valului a lui Isis.
Buna explicatie a lui Maronius. Ospatul. Respectul profund al celor trei preoti.
83. Orbirea, respectul profund si gândurile de fuga ale celor trei preoti de idoli.
Regulile de comportament întelepte ale copilasului Iisus catre Iosif si Cireniu.
84. Legenda despre formarea orasului Ostrazine.
Grija lui Cireniu pentru viitor în ceea ce priveste templele zeilor.
85. Trimiterea lui Iosif la încrederea în Dumnezeu si prezicere asupra sfârsitului
orasului Ostrazine.
86. Intoarcerea lui Cireniu împreuna cu slujitorii sai în Ostrazine.
Maria în rugacine. Cuvintele de consolare ale lui Iosif.
87. Maria ca exemplu pentru umilinta femeiasca.
Cântecul de lauda si de multumire a lui Iosif si a fiilor sai.
Efectul bun asupra celor trei slujitori de idoli.
88. Ora de aur a diminetii. Iosif si fiii sai pe câmpul la lucru.
Moartea lui Iov prin muscatura unui sarpe veninos. Întoarcerea acasa si spaima din casa.
Cuvintele de alinare ale acopilasului. Trezirea la viata a mortului.
89. Juramântul lui Iosif pentru jertfire. Vorbele copilasului Iisus si indicatiile Sale
pentru jertfa cea mai potrivita lui Dumnezeu. Spusele lui Iosif si vorbele copilasului.
90. Gustarea de dimineata. Intrebarea lui Iosif referitoare la spalat. Inversunarea
celor trei preoti împotriva indicatiilor lui Iosif si educatia lor spre ascultare facuta
de copilas.Intrebarea cu un înteles profund a preotilor si încurcatura lui Iosif.
91. Dragostea ca adevarata rugaciune catre Dumnezeu. Iisus ca fiu al lui Dumnezeu.
Gândurile pagâne ale celor trei preoti si raspunsul copilasului.
93. Efectul bun multilateral al acestei învataturi. Familia sfânta în viata casnica.
Cersetoarea oarba si visul acesteia.
Insanatosirea femeii oarbe prin apa de înbaiere a copilului.
94. Multumirea si cererea de a fi primita în casa din partea celei vindecate si lamurirea
ei despre comportamentul timid al Mariei din partea lui Iacov.
O prezicere a femeii despre viitorul Mariei. Modestia Mariei. Intoarcerea acasa a lui Iosif.
95. Primirea celei vindecate prin Iosif. Povestea romantica a femeii.
Cuvintele de alinare ale lui Iosif catre saraca orfana.
96. Intrebarea femeii referitoare la câstigarea parintilor ei multiplu.
Explicarea lui Iosif. Iluzia femeii, Iosif ar fi Zeus. Replica lui Iosif.
98. Scena dragastoasa între fata si copilas.
Pericolele secretului sfânt.
Fericirea si bucuria peste masura de mare a fetei.

Cireniu si Tullia


99. Informarea din partea lui Cireniu si a lui Pilla. Relatarea lui Iosif despre fata.
Interesul lui Cireniu pentru fiica adoptiva a lui Iosif.
100. Relatarea lui Cireniu despre readucerea la viata a celor doua sute de oameni
aparent morti si înteresul lui în crestere pentru fata straina. Temerile lui Iosif.
Dreptul de cununie triplu în vechea Roma.
101. Facerea de cunosiinta întreTullia si Cireniu prin Iosif.
O descoperire minunata: Tullia, ruda feminina si dragostea de tinerete a lui Cireniu.
Induiosarea lui Cireniu.
102. Straduinta lui Cireniu pentru obtinerea Tulliei ca sotie a lui si examinarea lui prin Tullia.
O Evanghelie a cunuiei.
103. Explicatiile urmatoare ale copilasului sfânt despre legea casatoriei.
Dragostea mintii si dragostea inimii. Unirea celor doi îndragostiti prin copilas.
Recunoasterea Tulliei despre dumnezeitatea copilasului.
104. Rugamintea lui Cireniu pentru binecuvântarea de la copilas. Cererea copilului
spre Cireniu,ca acesta sa renunte la Eudokia în favoarea Tulliei.
Cireniu în lupta sa interioara. Vointa de neclintit a copilasului. Aducerea Eudokiei.
105. Repetata rugaminte a lui Cireniu pentru pastrarea Eudokiei.
Un ‘nu’ hotarât al copilasului. Protestele Edokiei.
Victoria spiritului din Cireniu. Cuvintele linistitoare ale Mariei spre Eudokia.
106. Cererea Eudokiei spre iluminarea copilului. Avertismentul Mariei de a avea rabdare.
Copilasul Iisus în bratele Eudokiei si în discutie cu aceasta.
107. Multumirea lui Cireniu. Nobletea sufleteasca si întelepciunea modestului Iosif.
Predarea de catre Cireniu a 8 copii saraci lui Iosif spre crestere.
108. Rezervele lui Cireniu referitoare la binecuvântarea casatoriei printr-un preot suprem
al Himen -ului. Sfatul bun al lui Iosif si marea bucurie a lui Cireniu.
109. Indoielile preotilor. Preluarea responsabilitatii din partea lui Cireniu.
O marturie rea pentru lacomia dupa bani a Romei. Cununia lui Cireniu cu Tullia.
110. Tullia în haine regesti si durerea Eudokiei.
Cuvinte alintatoare ale copilasului catre Eudokia si lacrimile de fericire ale Eudokiei.
Participarea Mariei.
111. Multumirea lui Cireniu acordata copilasului. Cuvintele de binecuvântare ale
copilasului catre perechea de cununie.
Cuvintele de invitatie ale lui Iosif la ospatul de nunta.
Reântoarcerea lui Cireniu în oras.

Arhanghelii în casa lui Iosif


112. O noua surpriza în casa lui Iosif: tinerii straini si îmbracati în alb ca ajutoare în treburile casei.
113. Mirarea Mariei din cauza vizitei necontenite. Alinarea lui Iosif.
Respectul profund al îngerilor fata de copilas si cuvântarea acestuia catre arhangheli.
Cina gustata împreuna.
114. Dialogul Mariei cu Zuriel si Gavriil.
Trimiterea copilasului la noua ordine în cer si pe pamânt.
Setea de cunoastere a Eudokiei în ceea ce-i priveste pe ‘mesagerii arhangheli’.
115. Indemnul lui Iosif spre odihna de noapte. Mentionarea tinerilor despre lovitura
de noapte a celor 300 de tâlhari. Atacul. Victoria îngerilor.
116. Pregatirile lui Cireniu pentru ospatul de nunta.
Inalta consideratie a îngerilor fata de copilasul înbaiat.
Readucerea la viata a trupurilor moarte ale criminalilor prin apa de înbaiere a copilasului.
117. Prosta dispozitie a lui Cireniu din cauza tradatorilor. Trmiterea lui Iosif la
ajutorul Domnului.Cireniu si îngerii. Cuvintele de explicatie ale lui Iosif.
Minunea puterii a îngerilor.
118. Diferenta între puterea Domnului si cea a slujitorilor Sai.
Intrebarea lui Cireniu despre folosul îngerilor.
Pilda despre tatal iubitor si copiii Sai.
119. Rânduiala lui Iosif pentru ospatul de nunta. Imbracarea hainelor de sarbatoare.
Hainele de sarbatoare stralucitoare ale îngerilor. Apasarea sufleteasca a lui Cireniu
120. Grija lui Iosif din cauza sarbatoririi dupa litera legii a pastelui. Explicatia linistitoare a îngerilor. Noua grija a lui Iosif din cauza celor multi pagâni prezenti acolo.
Raspunsul minunat al copilasului.
121. Iosif, invitat de Cireniu în cetatea acestuia pentru sarbatoarea pastelui, în nevoile de sarbatoare ale pastelui. Cuvintele linistitoare ale copilasului si cedarea lui Iosif.
122. Intrebariile lui Iosif despre curatarea molozului provenit din temple, despre destinul rebelilor si al celor trei preoti si despre cei opt copii.
Raspunsurile lui Cireniu.

Toata adunarea pe muntele sfânt ale idolilor


123. Marsul spre muntele sfânt. Intâlnirea cu animalele salbatice.
Imblânzirea bestiilor prin cei doi tineri ceresti.
124. Lesinul Eudokiei si al Tulliei. serpii veninosi pe vârful muntelui.
Curatarea locului prin Maria cu copilul.
Compania lui Cireniu foarte mirata.
125. Templul periculos. Roiul de muste negre. Prabusirea templului.
Toti cei prezenti în aerul liber sub un pom de smochine.
126. O hrana în aer liber împreuna cu acei tineri. Incendiul din palatul regal.
Agitarea lui Cireniu si discursul sau înfuriat.
Linistea lui Iosif si raspunsul calm spre înfierbântatul Cireniu.
127. Incercarea lui Cireniu, sa-l faca pe Iosif sa-si schimbe parerea prin Tullia.
Cuvintele prietenesti inimoase si serioase ale lui Iosif.
Stingerea incendiului prin vointa celor doi tineri.
128. Invatatura acordata lui Cireniu despre promisele ciupiri ale Domnului.
Explicatiile lui Iosif despre aparitiile minunate în natura.
129. Intrebarea lui Cireniu despre capacitatea minunata de a vorbi a copilasului Iisus
în vârsta de trei luni. Raspunsul minunat de întelpt al îngerilor despre
fiinta misterioasa a copilasului.
130. Marturisirea lui Cireniu despre nestiinta sa în privinte spirituale si rugamintea lui pentru lumina. Raspunsul îngerilor ca o marturie mare si limpede despre fiinta Domnului si devenirea Lui ca om. Binecuvântarea copilasului asupra lui Cireniu.
131. O furtuna apropiata. Sfatul lui Iosif.
Presimtirea de dinainte si fuga leilor în padure.
132. Vârful muntelui în ceata. Frica pagânilor fata de zei.
Curajul lui Cireniu la încercare în bântuirea furtunii.
Incetarea furtunii la cuvântul de putere al copilasului Iisus.

Ospatul la Cireniu


133. Setea de cunoastere a capitanului roman devenit îngândurat si discutia lui cu Cireniu despre legile naturii si legiuitorul lor. Reântoarcerea acasa de pe munte.
134. Primirea în casa lui Iosif de catre cei ramasi acasa.
Povestirea lui Iov. Cei trei lei ca garda de corp a lui Cireniu.
135. Ospatul în casa lui Iosif. Marturisirea copilasului despre atentatul iminent asupra lui Cireniu. Intoarcerea acasa a lui Cireniu. Leii ca straja de noapte.
Atacul prin surprindere. Judecata lui Dumnezeu asupra atentatorilor.
136. Interogatoriul facut asupra slujitorilor lui Cireniu.
Frica slujitorilor fata de cei trei judecatori. Descoperirea tradatorului.
Judecata minunata a leiilor.
137. Trezirea Tulliei din somnul ei adânc si povestirea lui Cireniu despre cele întâmplate.
Reântâlnirea si revederea fericita cu familia sfânta
138. Relatarea lui Cireniu si critica lui Iosif.
Dragostea si mila sunt mai bune decât cea mai temeinica dreptate. Multumirea lui Cireniu.
Societatea în marea sala de dormit a lui Cireniu.
139. Cainta tradatorului. Mila celor trei lei fata de cel cait.
Sfatul bun al lui Iosif. Generozitatea lui Cireniu si efectul ei minunat asupra slujitorului plin de remuscari.
140. Cuvântarea frateasca a lui Cireniu catre slujitorul cait si primirea acestuia în tovarasie.
Slujitorii gelosi si raspunsul lui Cireniu catre ei.
141. Pregatirile si invitatia la ospatul de sarbatoare de dimineata facute de Cireniu.
Cuvântarea de sfintenie a copilasului la sarbatoare. Invitatia si ospatarea saracilor.
Hrana celor trei lei.
142. Smerenia si rugaciunea de mutumire a lui Iosif.
Cearta din dragoste a lui Cireniu cu Iosif din pricina ordinii de sezut.
Sfatul întelept al lui Iosif si cedarea lui Cireniu.
143. Întrebarile curioase spre cautarea lui Dumnezeu ale comandantului.
Raspunsul bun al preotului despre învataturile zeilor si recunoasterea sa spre unicul si adevaratul Dumnezeu.
Raspunsul servit de Iosif comandantului curios si întrebator.
144. Intentia lui Iosif si a lui Cireniu sa se uite la imitatia sfinteniilor. Impotrivirea copilasul.
Jena lui Iosif. Cuvintele de explicare ale Mariei si aprobarea copilului.
Invatarea din urma a comandantului
145. Intrebarea comandantului despre sosirea Mântuitorului. Discursul lui Iosif despre fiinta Mântuitorului. Cuvintele fostului preot despre prabusirea templelor pagâne.
Despre templul viu în inima omeneasca.
146. Întrebarile urmatoare ale capitanului. Discursul lui Iosif despre împaratia Mântuitorului si despre dragoste, ca fiind cheia principala spre adevar.
Întrarea companiei în imitatia sfântei sfintelor. Fapta buna a Mariei spre saracul orb.
147. Strigatul de rugaminte a bolnavilor catre Maria. Trimiterea Mariei la copilul Iisus.
Insanatosirea bolnavilor si învatarea lor de catre îngeri.
Capitanul în cautare dupa înfaptuitorul minunilor.
148. Intrecerea în a face bine între capitan si Cireniu.
Capitanul nedumerit si învatarea lui prin Iosif.
149. Intrebarea despre reparatia corabiei vechi cartagiene în zi de odihna.
Cuvântarea copilasului despre facerea de fapte bune în zi de odihna.
Neascultarea pazitorului de lege Iosif. Reparatia minunata a corabiei de catre îngeri.
150. Vizitarea portului. Corabia pretioasa. Cuvântarea de multumire a lui Cireniu acordata lui Iosif.
Raspunsul si indicatia copilasului la facerea de bine catre cei saraci.
151. Masa prânzului la cetate. Comandantul în cautarea celor saraci în oras, si întoarcerea sa si lauda primita de la Cireniu. Cuvintele de binecuvântare ale copilasului.
152. Cuvintele copilasului Iisus spre Cireniu la predarea celor saraci.
Cireniu ca înaintasul lui Pavel. O prezicere de cadere a Ierusalimului prin sabia romanilor.
153. Intrebarea lui Cireniu despre fiinta dumnezeiasca a copilului.
Incercarea de explicare a lui Iosif, despre cuvântul viu a lui Dumnezeu prin profeti.
Corectarea parerii lui Iosif prin copilasul Iisus.
154. Intrebarea de serviciu a capitanului. Raspunsul negativ a lui Cireniu.
Discutia capitanului curios cu îngerul frumos. Chinul de dragoste al capitanului.
155. Grija pentru corabie a lui Cireniu. Sfatul bun al îngerului.
Cuvântarea de multumire a lui Cireniu acordata lui Iosif si copilasului.
Prezicerea lui Iosif referitoare la calatoria aventuroasa a lui Cireniu.
156. Multumirea lui Maroniu, a celor trei preoti si a Tulliei.
Porunca de tacere a lui Iosif.

Iosif cu ai sai din nou acasa


157. Conversatia de dragoste a copilasului Iisus cu Iacov.
Greutatea si povara Domnului pentru aceia, care îl poarta pe El în sinesi.
Amutirea dintr-o data a copilului Iisus care era pâna acum în stare sa vorbeasca.
158. Intretinerea minunata prin acei îngeri a animalelor de casa a lui Iosif.
Râvna lui Iosif pentru ziua de odihna. Trimiterea lui Gavriil la activitatea naturii în ziua de odihna. Disparitia îngerilor.
159. Mirarea si nelinistea Eudokiei, de disparitia instantanee a minunatiilor tineri.
Cuvintele de liniste ale Mariei. Odihna de noapte. Dorul Eudokiei dupa Gavriil, aparitia sa neasteptata si sfatul acestuia.
160. Joaca copilaroasa-fericita a lui Iacov cu copilasul. Dojana lui Iosif si raspunsul bine nimerit de Iacov. Visul Eudokiei si marturia minunata despre Domnul.
161. O dimineata minunata în casa lui Iosif. Grija Mariei si a lui Iosif de tacerea copilasului.
Proba gresita a Mariei. Nobletea lui Iosif fata de orb si însanatosirea acestuia prin Iacov.
162. Cercetarile lui Iosif referitoare la puterea de vindecare a lui Iacov.
Interogatoriul lui Iacov prin Iosif. Neâncrederea lui Iosif.
Raspunsul bun a lui Iacov prin Domnul.
163. Lucrarile fiilor lui Iosif. Iscusinta Mariei. Harnicia Eudokiei.
Sosirea celor opt copii din Tir. Mesajul nobil a lui Iosif catre Cireniu.
Maria ca învatatoare a celor opt copii.
164. Un an linistit în casa lui Iosif. Vindecarea miraculoasa prin Iacov a baiatului posedat din familia de mauri la îndemnul copilului Iisus.
165. Pauza de o jumatate de an în care nu s-au întâmplat miracole. Iisus ca baietas vioi.
O vizita a lui Iacov la pescarul cinstit Ionatan. Greuatatea lui Hristos sau a copilasului asa de grea ca si o lume. Intoarcerea acasa cu însotirea lui Ionatan.

Ionatan ajunge în casa lui Iosif


166. Ionatan la prietenul lui din tinerete Iosif. Povestirea si întrebarea lui Ionatan referitoare la copilul ciudat a lui Iosif. Relatarea lui Iosif despre copil.
Smerenia si dragostea lui Ionatan fata de copil si rugaciunea lui.
167. Invitatia ospitaliera a lui Iosif catre Ionatan.
Rezervele lui Ionatan si marturisirea pacatelor lui.
Cel mai bun sfat al lui Iosif. Mâncarea preferata a copilasului: inima lui Ionatan.
Marturia lui Iisus despre Ionatan.
168. Pireul prost pregatit de Iov. Observatia Mariei si a lui Iosif.
Indulgenta copilasului cu Iov. Sfaturi de educatie.
169. Mâncarea pestilor. Avertismentul neservitului copil Iisus spre Iosif si raspunsul acestuia.
Replica si înstiintarea importanta a copilasului Iisus despre devenirea Mariei una cu Dumnezeu.Cuvintele de binecuvântare ale copilasului umil.
170. Intrebarea încrezuta a lui Ionatan despre pozitia lui Iosif spre copilas si replica exacta a lui Iosif.
171. Seara pe dealul îndragit al lui Iosif.
Iacov la hranirea micului Iisus cu pâine cu unt si miere.
Mustele în oala de miere. Cuvintele profund întelepte ale lui Iisus despre Isaia cap. 7, 15.
172. Smerenia si veneratia exagerata a lui Ionatan fata de baietelul Iisus.
Sfatul bun al lui Iosif si consolarea plina de dragoste a copilasului. Ramânerea lui Ionatan.
173. Copilul Iisus usor ca o pana. Minunarea lui Ionatan.
Cuvintele adânc întelepte ale copilasului despre povara legii lui Moise.
174. Seara pe deal. Privirile lui Iosif si Ionatan înspre luna plina.
Indicatia copilasului referitoare la multa-cunoastere în opozitie cu multa-iubire.
‘Chipul’ lui Dumnezeu. Substanta lunii.
175. Maria si copilasul Iisus într-o discutie glumeata si inimoasa sus pe deal.
Iosif si Ionatan la cina lor de luna. Eclipsa de luna neasteptata.
176. Maria si copilasul Iisus într-o discutie glumeata si inimoasa sus pe deal.
Iosif si Ionatan la cina lor de luna. Eclipsa de luna neasteptata.
177. Mirarea lui Ionatan din pricina formei ca un glob a pamântului.
Iisus ca „profesor al stiintelor naturale“. Pregatirile pentru cina.
178. Cina. Dorinta lui Ionatan de a merge acasa, si intentia lui secreta.
Contrapropunerea cu succes a copilasului. Ascultarea si plecarea acasa a lui Ionatan.
179. Primirea buna a lui Ionatan la cei ai lui. Iesirea din port a lui Ionatan înspre largul marii.
Salvarea naufragiatului Cireniu cu cei ai lui.
180. Debarcarea norocoasa. Bucuria lui Ionatan. Multumirea lui Cireniu. Naufragiatii în liniste. Salvarea corabiei întepenite. Micul dejun comun.
Smerenia lui Ionatan. Sosirea lui Iosif cu ai sai.

Iosif si Cireniu, cel salvat de pe corabie, la Ionatan


181. Ionatan si Cireniu adânciti în discutii. Mirarea lui Iosif despre vasul strain si explicatiile lui Ionatan. Atentia superstitioasa a salvatorului si învatarea sa.
Reântâlnirea emotionanta între copilas si Cireniu.
182. Despre îndoirea inimii în loc de cea a genunchilor. Salutul lui Iosif spre Cireniu.
Despre binecuvântarea crucii si a triumfului de încredere în Dumnezeu.
Bucuria lui Cireniu din pricina apropiatul oras Ostrazine.
183. Intâmplarile de calatorie ale lui Cireniu si rugamintea lui pentru explicare adresata lui Iosif.Raspunsul pe ocolite a lui Iosif.
Lamurirea nesatisfacutului Cireniu prin copilas. Plecarea comuna la vila lui Iosif.

Întoarcerea în casa lui Iosif


184. Sederea împreuna învioratoare în frunzisul umbros al dealului.
Explicarea înteleapta a lui Iosif despre calatoria pe mare a lui Cireniu.
Cum îi conduce Domnul pe ai Lui.
185. Multumirea lui Cireniu acordata copilasului pentru calauzirea milostiva.
Cum sa te rogi bineplacut. Motivul principal pentru întruparea Domnului în trup.
Minunarea lui Cireniu din pricina progreselor celor opt copii.
186. „Cadoul de revansa“ a baietasului Sixtus pentru tatal Cireniu: o cuvântare despre substanta si înfatisarea pamântului. Adeverirea prin copilul Iisus.
187. Bucuria lui Cireniu asupra globului pamântesc primit ca cadou si rugamintea lui în ceea ce îl priveste pe August. Raspunsul adânc întelept al copilasului cu îndicatia la ordinea Dumnezeieasca.
188. Marturisirea de dragoste a lui Cireniu pentru Domnul.
Proba urmatoare: Moartea Tulliei. Tristetea profunda a lui Cireniu.
Observatiile drepte ale copilasului dezamagit si efectul bun asupra lui Cireniu.
189. Iosif îl cheama pe Cireniu la masa. Refuzul lui Cireniu si indicarea sa spre saturarea sa prin Domnul. Lauda copilasului asupra lui Cireniu.
190. Indemnul copilasului catre Iosif pentru a mânca si a se juca si el cu ei.
Intervenitia în discutie a Mariei si a lui Pilla. Replica puternica a copilasului.
Trezirea Tulliei
191. Intrecerea lui Iisus cu Cireniu. Cum Cireniu ajunge de asemenea la perfectiune!
Indicatie la viata ca întrecere.

Dezvaluiri profetice ale copilasului Iisus


192. Joaca gropitelor bogata în învatatura. Gropitele vietii si ordinea lor.
Un joc al îndemnului omenesc
193. Cireniu în gropita de ministru. Nemultumirea fetei.
Mijlocul eficace al ‘regelui’ de intimidare. Minunea soarecilor.
194. Dialogul baiatului Iisus cu fetita mirata si încapatânata.
195. Alte neântelegeri în cel de-al doilea joc. A treia mutare.
Fata cea ambitioasa în gropita ministrului. Atâtarea împotriva copilului.
Noua si ultima mutare si reinstalarea ordinii fundamentale a vietii.
196. Sensul si explicarea a acestui joc important prin copilas.
Incercarile diferite de salvare a spiritelor ratacite prin conducerea oamenilor prin Dumnezeu.
197. Ostenelile Mariei si a Eudokiei din pricina Tulliei cea redesteptata.
O imagine profetica pentru cultul Mariei în Roma si cercul adevaratilor iubitori ai Domnului.
198. Intrebarea adevarata omenesc-mioapa a lui Iosif. Raspunsul copilasului.
Insemnatatea universala a întruchiparii Domnului.
199. Alte dezvaluiri profetice ale baietasului Iisus: Moartea lui Iisus, învatatura Sa de împacare, învierea si deschiderea portii de viata pentru toti.
O indicatie pentru oamenii lumesti.
200. Cuvintele serioase ale lui Iisus catre Maria. O prezicere sumbra despre dispretuirea Domnului si a urmasilor Sai în lume.
201. Convorbirea lui Iacov cu micutul Iisus. Plângerea copilasului de atentia minora, care îi este acordata de parintii Lui si de membri casei.
202. Recunoasterea lui Iosif în fata copilasului. Diferenta între masca si desteptaciune.
Atentia Domnului asupra judecatii lumii.
203. Intrebarea de dragoste a Mariei spre copilas.
Marea diferenta între dragostea oamenilor si între dragostea lui Dumnezeu.
Pilda despre rege ca fiind un pretendent.
Folosirea pildei referitor spre Tullia si spre copilasul Iisus.
204. Plângerile Tulliei. Cuvintele de compasiune ale Mariei. Tullia se priveste pe ea însusi, îi pare rau si vrea sa se caiasca. Mâncarea preferata a lui Iisus, Vechea si noua Tullia.
205. Tullia care plânge. Cuvintele adânci-întelepte ale copilasului despre lacrimi si despre invidia de dragoste a Tulliei.
206. Cuvintele linistitoare ale copilasului despre urmatoarea noapte furtunoasa.
Frica prosteasca a Eudokiei si asigurarea ei de atentie.
207. Vijelia nocturna cu înfricosarile ei. Animalele salbatice.
Blestemul lui Iosif asupra furtunii. Observatia copilasului. Sfarsitul furtunii.
208. Binefacerea si motivul a furtunii nocturne: distrugerea hotilor.
Arderea resturilor de oase ale acestora.
209. Vizita împrejurul casei. Ocolul în fuga a copilasului în jurul focului si cuvintele sale profetice spre Cireniu.
210. Intrebarea lui Iosif si raspunsul alintator al copilasului.
Foamea mare a copilasului. Gustarea de peste.
Intrebarea lui Cireniu referitoare la marea mediterana.
211. Pedeapsa de post a lui Iacov si a copilasului din cauza rugaciunii de masa nerostita.
Dialogul copilasului cu Iacov si Iosif.
Plecarea în graba a lui Iacov si a copilasului.
212. Cuvintele de dojana ale Mariei si ale lui Cireniu catre Iosif.
Iosif în strâmtorare si chemarea sa dupa copilas.
213.Fiii lui Iosif în cautarea copilasului. Vocea secreta si cuvintele ei alintatoare catre Iosif. Iosif pe urma cea corecta. Gustarea la masa Domnului pe munte.
Despre rugaciunea adevarata.
214. Iosif care duce crucea. Evanghelia copilasului despre cruce.
215. Peste rece cu ulei si zeama de lamâe. Despre dieta lui Moise.
Dieta noului Testament: „Domnul este cel mai bun bucatar!“
216. De ce marea din mijloc cu drept este numita marea mediterana.
217. Totul are timpul si ordinea sa de la Dumnezeu. Despre cercetarea încrezuta prin adâncurile dumnezeiesti si despre ideiile copilaresti ca drum
spre adevarata întelepciuine
218. Crucea împusa ca exprimare a dragostei lui Dumnezeu fata de oameni.
219. Lacrimile de pacate ale lui Ionatan si dragostea sa sfânta fata de Domnul.
Carnea ca plata a pacatului. Despre valoarea si despre înfatisarea dragostei curate.
220. O solutie împotriva plagii insectelor. Razboiul laptelui. O cometa.
221. O discutie despre comete ca mesageri de catastrofe si razboaie.
222. Un învatamânt intuitiv despre substanta cometelor la exemplul de la oala cu lapte.
223. Aluzii de corespundere si de explicatie despre esenta cometelor.
224. De ce prea multa cercetare în adâncimile creatiei lui Dumnezeu este defavorabila pentru copiii lui Dumnezeu.

Încetarea faptelor miraculoase vizibile ale lui Iisus în Egipt


225. Pasirea înapoi a Dumnezeirii din copil.
Ultimele indicatii ale copilasului pentru Iosif si Cireniu.
Odihna de noapte. Milostivirea deosebita a lui Iacov la copilul Iisus.
226. Grija lui Iosif din pricina micului dejun. Camara de alimente golita.
Ajutorul din impas al lui Ionatan cu o încarcatura mare de pesti.
227. O intrecere a râvnei de dragoste între Iosif si Cireniu. Neegoismul lui Iosif.
Adevaratii si prefacutii slujitori ai lui Dumnezeu.
228. Micul dejun fericit. Iosif vorbeste despre mila Domnului.
Copilasul la masa. Scene idilice între micutul Iisus si Cireniu.
229. Continuarea scenei copilaroase la masa.
Maria este doar din mare dragoste rea cu Mine!
230. Multumirea lui Cireniu, cadoul si discursul sau de plecare.
Cireniu mai ramâne înca o zi.
231. Cutia de bani a lui Iosif si grijile sale de furt.
Sfatul bun al copilasului spre Iosif.
232. Iosif si ai sai. Griji si lucrari casnice.
Ajutorul urias a lui Ionatan prin încrederea sa în Dumnezeu.

Delegatia din Ostrazine în casa lui Iosif


233. Starea de încurcatura a guvernatorului din pricina delegatiei.
Cireniu invita delegatia la masa. Despre blestemul banilor.
234. Delegatia la masa. Grija la ordinea mesei.
Supararea copilasului la masa de lânga prost înbelsugata. O proorocie profetica
235. O întâmplare casnica din bucatarie si urmarile ei serioase.
Evanghelia de baza despre întruchipare.
236. Cuvântarea smerita si inimoasa a celor patru fii catre copilasul ocarât.
Raspunsul dumnezeiesc al Acestuia catre fratii Sai.
237. Sensul corespunzator a mâncarii. Fazele starii spirituale pe pamânt:
1. În general. 2. Evreii. 3. Biserica greaca. 4. Biserica romana. 5. Celelalte secte crestine.
238. Ultimul peste bun înseamna dragostea Domnului si mila Sa cea mare - în aceasta ultima vreme. Locuitorii soarelui destinati sa devina si ei copiii lui Dumnezeu.
O turma sub Unicul si bunul pastor.
239. Oaspetii devin atenti asupra copilasului. Informatia lui Cireniu.
Un vredict a veciniilor despre Iosif si familia sa.
240. Hotarârea rautacioasa a oaspetiilor invidiosi. Focul cel mare din Ostrazine.
241. Grija lui Cireniu pentru cei arsi. „Cine sapa cuiva o groapa, pica chiar el în ea.“
Doar Dumnezeu singur este cel mai drept judecator.
242. Trufia vine înainte de cadere. Comportarea onorabila a lui Iosif cu cei sinistrati.
Nobletea sufleteasca a lui Cireniu cu cei accidentati. Cireniu la Ionatan.

Plecarea lui Cireniu si vizita la Ionatan


243. Dragostea energica a lui Iosif fata de aproapele lui. O alintare adevarata în grea încercare.
Vizita de seara si cina la Ionatan.
244. Cireniu pregateste corabia lui pentru plecare.
Iacov îl avertizeaza despre globul pamântesc.
Sfatul cel mai bun al lui Iosif acordat lui Cireniu: Înfaptuieste liber - dupa voia Domnului!
Cireniu îi ia cu el pe cei trei baieti.
245. Rugamintea de binecuvântare a lui Cireniu, si raspunsul Dumnezeiesc al copilasului. Aleasa rugaciune a lui Cireniu de ramas bun. Copilasul îi binecuvânteaza pe cei care se despart de ei si îi liniste-te cu cuvintele: Unde este inima voastra, acolo este si comoara voastra.
246. Iosif îl binecuvânteaza pe Cireniu. Delicioasele cuvinte de despartire ale lui Iisus spre Cireniu: „Doar dragostea poate suporta prezenta Mea.“
Plecarea lui Cireniu.
Iosif la Ionatan
247. Iosif si Ionatan obsearva la pescuitul de dimineata un vas în pericol, si îl salveaza.
248. Întrebarea copilasului despre pestele prins astazi. Pofta copilasuli de peste
Raspunsul la spusele lui Iosif: „Eu sunt peste tot acasa, acolo unde sunt iubit!““
Prada bogata de peste dupa spusele copilasului.

Familia cea sfânta în casa jefuita


249. Ionatan se muta în casa lui Iosif. Casa este gasita goala si jefuita.
Supararea mare a lui Iosif. Explicatiile de analizare ale copilasului
250. Maria plânge de furtul întregii îmbracaminti si a tuturor hainelor
Alinarea lui Ionatan si fapta sa nobila. Maria se întrece cu Ionatan în noblete
Copilasul îl îmbucura pe Ionatan
251. Binecuvântarea Domnului în casa lui Iosif. Mirarea familiei si multumirile ei.
Iacov vorbeste despre miracolul în bobul de grâu.
252. Mâncarea de prânz din peste si prajitura de miere cu limonada.
Furtul îndraznet a lucrurilor din casa si a cheiutei copilasului. O Evanghelie pentru tâlhari din gura lui Iisus. Nemilostivirea copilasului fata de îndrazneti rai.
253. Hotii de haine jelindu-se în fata usii lui Iosif.
Cuvântare energica a copilasului catre acestia.
254. Nobletea interioara sufleteasca a Mariei si cuvintele de recunoscatoare ale lui Iisus.
Explicatia Domnului despre milostivirea si dragostea fata de dusman.
255. Puterea dragostei. Casa lui Iosif devine cunoscuta. Intelepciunea lui Iosif îi rusineaza pe mai marii si bogatii orasului. Bunul efect de dupa.

Întoarcerea în vechea casa din Nazaret


256. Moartea lui Irod; Arhelau devine rege. Ingerul Domnului îl îndeamna pe Iosif la întoarcerea în tara lui Israel. Inzestrarea minunata de calatorie.
Iosif îi înmâneaza totul lui Ionatan si îl roaga sa-i urmeze lui. Luarea de ramas bun.
257. Familia cea sfânta se întoarce înapoi în tara natala dupa o calatorie grea.
Frica lui Iosif si încurajarea Mariei.
Porunca Domnului, sa se îndrepte spre Nazaret. Sosirea în Nazaret.
258. Scene dragute de seara pe terasa lui Salomei. Corneliu descopera mica caravana.
259. Jöel ca cercetas afla apropierea casei.
Iosif vrea sa ramâna cu ai sai peste noapte în aerul liber.
Fiii lui Iosif ajung în cautarea lemnului si a focului la Salomei.
260. Presimtirea Salomeii si a lui Corneliu în ceea ce priveste aceasta mica caravana.
Salomea si Corneliu examineaza aceasta companie. Lesinul de bucurie al Salomeii.
261. Salutarea companiei de catre Corneliu si Salomea.
Intrarea calatorilor obositi în casa lor veche.
262. Salomea îi preda lui Iosif casa si curtea în cea mai buna stare.
Starea de încurcatura a lui Iosif. Smerenia si dragostea Salomeii.
O marturie minunata despre Domnul. Un cuvânt al Domnului despre dragoste.
263. Salomea invinta familia lui Iosif la micul dejun. Mâncarea pentru trup a copilasului Iisus.
Bucurii de dragoste a copilasului si a Salomeii.
264. Iosif primeste de la Corneliu un raspuns linistitor despre regele Arhelau.
Corneliu primeste de la Iosif o informare de familie despre fratele lui Cireniu.
Bucuria si recunostinta lui Corneliu.
265. Intrebarea lui Corneliu, daca Cireniu stia ceva de plecarea lui Iosif.
Raspunsul bun a lui Iosif. Corneliu îi explica lui Iosif scrisorile sercrete ale romanilor.
266. Corneliu întreaba de minunatiile din copil.
Indicatia lui Iosif catre discursurile Sale. Cuvintele mari ale copilasului spre Corneliu.
267. Corneliu pune în fata casei lui Iosif împuternicirea nelimitata a Romei.
Ordinea romana a impozitelor. Fagaduiala copilasului spre Corneliu.
268. Iosif face ordine în casa si discuta cu Maria vizita la câteva rude si cunostiinte.
Comportarea ciudata a copilasului si cuvintele Sale ciudate.

Faptele miraculoase ale copilasului Iisus în Nazaret


269. Cutremurul sub picioarele lui Iisus îi înspaimânta pe Iosif si pe Maria.
Fugari din oras îl avertizeaza pe Iosif sa nu mearga mai departe.
Iosif, linistit prin Iacov, intra fara frica în oras.
270. Oamenii dau inconstient o marturie adevarata. Raspunsul bun al lui Iosif catre aceia. Iosif este primit foarte inimos de prietenii lui.
271. Iosif îi povesteste doctorului cu care era împrietenit despre întâmplarile sale.
Compatimirea inimoasa a doctorului si propriile sale experiente.
Mânia lui Iosif asupra lui Arhelau. Iosif este înblânzit de catre copilas.
272. Minunarea si proorocia doctorului despre copilasul întelept. Raspunsul copilasului catre Iosif. Speranta în Mesia a doctorului si corectarea acesteia prin copilas.
273. Copilasul face o proba de încredere cu bonavii doctorului si vindeca o fetita bolnava de artrita.
274. Minunarea doctorului si recunoassterea lui smerit-presimtitoare.
Copilasul îl linisteste pe doctor si îi face cunoscuta cea mai buna metoda de vindecare (a Lui). Doctorul crede si devine în multe locuri cunoscut prin vindecarile sale. Iosif ia fetita vindecata în casa lui.
275. Familia sfânta la învatatul Dumas. Iosif îi povesteste acestuia întâmplarile sale.
Copilasul la copiii de scoala.
276. Minunarea întrebatoare a lui Dumas din pricina copilului.
Raspunsul socratic-filozofico-întelept al lui Iosif. Luada filozofica a lui Dumas.
Cuvântarea copilasului acordata lui Dumas despre prooroci si filozofi.
277. Iosif se gândeste sa mearga acasa. Cuvântul deosebit de femeie al Mariei.
Cel mai bun sfat al copilasului si reântoarcerea acasa a lui Iosif.
Cearta cu slujitorii lui Arhelau. Deservirea buna a acestora prin Iosif.
278. Pauza de miracole pe un timp doi ani a copilasului. Sosirea lui Ionatan din Egipt.
Mare bucurie din aceasta cauza în casa lui Iosif si sfatul copilasului catre Ionatan.
Ionatan ca pescar la Marea Galileii.
279. Copilul acum la vârsta de cinci ani se joaca la pârâu.
Cele douasprezece gropite si cele douasprezece vrabii de argila. Explicatia imaginii.
Supararea evreului fanatic, si miracolul copilasului.
280. Imbulzeala de curiosi asupra miracolului. Copilasul vecin prost-crescut si neascultator este pedepsit de Iisus. Mai marele judecator vine sa-l judece pe Iosif, este însa amenintat de copilas si face dintr-o data cale întoarsa.
281. Iosif ia copilul cu el la tara. Micul Iisus este îmbrâncit într-un mod rauvoitor.
Rasplata strasnica pentru baiatului de pastori.
282. Bunacuviinta lui Iosif. Vecinul rau a lui Iisus muteste.
Rugamintea din partea tatalui a acelui baiat si raspunsul copilasului.
283. Sfatului lui Iosif catre tatal baiatului mort. Acordul de lucru a lui Iosif si întoarcerea sa acasa. Copilasul alina femeiile, dar mai ales pe Salomei.
O fagaduinta minunata pentru totii ceia, care o o vointa buna.
284. Baiatul de pastori mort este iarasi înviat, si frica lui fata de copilasul sfânt.
Tatal acestuia îl învata ceva mai bun si da despre Iosif si copilas o marturie adevarata. Dragostea copilasului.
285. Verdictul gresit al judecatorului satului asupra lui Iisus. Raspunsul curajos al lui Iosif.
Martorii mincinosi. Iosif îi acorda lui Iisus o mustrare. Verdictul vesnicului judecator.
Greseala lui Iosif si dojana copilasului.
286. Invatatorul Pira Zaheu îsi doreste copilul miraculos în scoala lui din însetare de glorie.
Iosif îl sfatuieste pe învatator sa faca o încercare. Iisus îl rusineaza pe învatatorul fatarnic.
287. Iisus îi da lui Pira Zaheu o raza de lumina despre misiunea lui.
Efectul de însanatosire si cercetarea lui Pira Zaheu.
Iisus ca ‘profesor de istorie naturala’: „Unde este sus si unde este jos?“
288. Gândurile învatatorului despre baiat. Iisus îl avertizeaza pe învatator.
Iisus, o lumina a pagânilor si o judecata a evreilor! Invatatorul o ia la fuga.
289. Atmosfera placuta în casa lui Iosif, unde vecinilor si copiilor acestora le place bine sa se afle. Copiii pe balcon. Zenon îsi frânge gâtul.
Trezirea la viata a mortului.
Marturia lui Zenon despre Iisus. Mustrarea lui Iisus acordata lui Zenon.
290. Vecinii cauta sfatul lui Iosif ca prieten al lui Corneliu.
Iisus îl avertizeaza pe Iosif de neatentie.
Privire aruncata în guvernarea dumnezeieasca a lumii: Asa cum este poporul, - asa este guvernarea lui! Iisus arata, cine este Domnul!
291. Iisus la sase ani îl trezeste de la moarte pe slujitorul accidentat si îngâmfat al Salomeii.
Invatarea acestuia prin Iisus. Iisus fuge de cinstirea oamenilor.
292. Urciorul sfânt al Mariei spart de catre Iisus. Grija fetei din aceasta cauza.
Iisus îi aduce mamei apa în haina Lui. Relicva Mariei a fost un spin în ochiul lui Iisus. Fata primeste o mustrare.
293. Pauza fara miracole de doi ani. Scumpire în Palestina. Iosif seamana înca în luna a saptea.
Iisus la opt ani pune El însusi samânta în pamânt. Binecuvântarea minunata.
Multumirea lui Iosif. Dragostea este mai buna decât lauda! Vindecarea baiatului uscat.
294. Iisus si Maria vor totusi sa-L dea pe Iisus acusi de zece ani la un învatator.
Dificultati la predare. Invatatorul îl loveste pe baiat si devine atunci mut si nebun.
Baiatul Iisus se întoarce iarasi acasa.
295. Al doilea învatator la Iosif. Prevenirea blânda a învatatorului.
Iisus îi acorda învatatorului o proba: El îl citeste si îl explica pe Daniel. Marturia buna a învatatorului despre Iisus. Ca multumire pentru sinceritatea învatatorului îl vindeca Iisus pe primul învatator.
296. Iisus la unsprezece ani împreuna cu Iacov se duce sa strânga lemne.
Iacov este muscat de o vipera si moare. Iisus îl învie de la moarte pe Iacov.
O Evanghelie a muncii. Fii ostenit în a dobândi proprietati duhovnicesti!
Readucerea la viata a baiatului mort Chefa si a ucenicului de dulgher mort Mallas. Invatatura buna: „În invidie salasluieste totdeauna moartea!“
297. Istorisire scurta a întâmplarii din templu a lui Iisus la doisprezece ani prin fratele Sau Iacov. Iisus se retrage atunci pe deplin pâna la nunta din Cana.

Aluzii spre a dobândi renasterea


298. Lamuriri foarte importante despre fiinta lui Iisus, relatia partii Sale omenesti cu cea Dumezeiesca din El. Aluzii despre renastere.
299. Viata si luptele sufletului ale lui Iisus de la al doisprezecelea an al Sau pâna la al treizecelea an. Indicatii si exemple pentru dobândirea renasterii ca conditie spre viata vesnica, mântuita.
Afirmatie de sfârsit si binecuvântarea Domnului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvânt înainte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 06:59 View PostDownload Post

Cuvânt înainte


Editorul



  Copilăria lui Iisus! - care inimă nu ar avea dorința să afle mai multe despre viața minunată a Mântuitorului, decât pot oferi scripturile biblice! ? Cât de mult am vrea să receptionăm înflorirea și dezvoltarea acestui suflet unic dumnezeiesc și omenesc! - În vechi timpuri, la începutul vieții creștine comune, a existat o astfel de descriere a copilăriei și a adolescenței lui Iisus în așa zisa „Evanghelia Jakobi minoris“, adică Evanghelia după Iacov. Aceste descrieri făcute de fratele Domnului circulau deja în primul și al doilea secol prin comunitățiile țării de răsărit și de apus. Justin, martirul (decedat. 166), pare să le fi cunoscut și Origines Pomenește de ele direct în (povestirile bisericii, vol. 1. , pag. 29, al. 4). - În sec. 4. după Hristos, au urmat cu certitudine Scripturi folosite de biserică prin școlile de teologie și la patriarhul din Alexandria și Roma, dar Evanghelia lui Iacov a fost etichetată ca fiind inexactă pe acea vreme și nu a fost primită în rândul celorlalte Scripturi sfinte - o condamnare, care a dezavantajat multe secole relevațiile a lui Ioan, scrisoarea lui Iacov și multe părți diferite ale Noului Testament actual. - Părerile creștinismului despre Evanghelia lui Iacob au fost instabile până în noile timpuri. Realități găsim noi de exemplu, în așa zisa Biblia de Berlenburg, care cunoaște bineânțeles doar fragmente ale vechii Evanghelii. Prin urmare a fost dată din ce în ce mai mult uitării Scriptura și în sfârșit, s-a pierdut totul în afară de câteva frânturi.

  Așa s-a întâmplat cu împortantele înștiințări despre copilăria Domnului, până când într-o bună zi, pe 22. Iulie 1843, un om credincios german, misticianul și văzătorul Jakob Lorber din Graz, Steiermark, care a recepționat vocea clară a Duhului sfânt și înștiințarea, că acea Evanghelie a adolescenței lui Iacov „de pe vremea, când a luat-o Iosif pe Maria la sine“, i se va mărturisi lui din nou și prin acest fel să-i fie iar redat omenirii. „Iacob“, așa i-a fost mărturisit în continuare, ca „un fiu a lui Iosif, a consemnat totul; dar cu timpul s-a deformat în așa fel, încât nu s-a putut permite să fie scrise ca fiind adevărate în Scriptură. - Eu însă vreau să-ți dau adevărata Evanghelie după Iacov, dar doar începând cu timpul care a fost menționat mai sus. Iacov a inclus descrierea vieții Mariei de la nașterea ei, cât și cea a lui Iosif.“

  Și așa a recepționat învățatul mesager al luminii cerești prin vocea Duhului în inima sa 299 de capitole exacte și minunat descrise a nașterii și a copilăriei lui Iisus, care este de o așa frumusețe interioară și de o putere, că nu poate nega nici o inimă, care poate nutri sentimente, proveniența lor dumnezeiască și adevărul acestei Scripturi valoroase. Creșterea și înflorirea copilului Iisus sub tutela lui Maria în casa tatălui adoptiv Iosif, puși în situația de a se refugia în Egipt și întoarcerea acasă, în Nazaret, se derulează în fața ochilor noștri. Noi trăim primele fapte minunate și prezența Duhului dumnezeiesc în copilaș și întâmpinăm cu mirare mare fapte neimaginabile în secretul sfânt al persoanei Iisus. Ne va da milostivirea, să recunoaștem în „Fiul” pe „Tatăl” și în același timp pe Iisus „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt“.
  Cu fragmentele din vechea biblie de Berlenburg - ținând cont de aceste texte care au fost schimbate și descompuse - se pot observa exprimările care sunt exterm de asemănătoare. Și așa dovedește conținutul, că povestea adolescenței lui Iisus ne-a fost redată din nou prin robul lui Dumnezeu Jakob Lorber și este o diplomă veche creștină și de o valoare inegalabilă.

  Cine a fost deci acest om ales, care a fost înstărit cu o asemenea capacitate de a reda faptele? - Este foarte important de știut mai multe despre el. Și aici se va putea atrage atenția la descrierea scurtă a vieții lui Jakob Lorber, care a fost lăsată lumii prin prietenul vechi și confidentul marelui văzător, care a fost poetul austriac și K. K. secretarului de stare civilă Karl Gottfried  Ritter von Leinen. - Din cele scrise sustragem noi:

  Jakob Lorber s-a născut în anul 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de țărani germane. Din partea tatălui cât și a mamei curgea în venele sale sângele de țăran german. - Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după treminarea cu succes a  studiului „prin care a devenit profesor“, spre  o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stapânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecții de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun în orașul natal Graz și i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, a primarului din Graz Andreas Hüttenbrenner și a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său).

  În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promițător de dirijor în orașul mult vizitat și comercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârșit o poziție asigurată de viață și un venit garantat, a fost mare. Dar providența a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă și cu întrebările despre Dumnezeu și eternitate, a fost pus la încercare și pentru a se decide printr-o metodă cât se poate de ciudată.

  Despre această întâmplare măreață din viața sa, povește el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15, martie1840, la ora șase dimineața, a terminat cu rugăciunea de dimineața și a fost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te, i-ați stiloul și scrie! ” - Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat un stilou în mâna și a început să scrie ceea ce auzea în interiorul sau cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrari „Creația lumii spiritelor și cea a simțurilor și istoria omenirii” sau „Gospodaria lui Dumnezeu“. - Și primele propoziții extraordinare ( un exemplu despre harul vocii interioare dumnezeiești) suna astfel:

„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine și Eu îi voi pune în inima un răspuns. - Dar doar cei curați, a căror inima este umila, vor auzi tonul vocii Mele! - Și cine Mă prefera înaintea lumii, cine Mă iubeste, ca o mireasa blânda care își iubeste mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braț la braț. El Mă va vedea tot timpul ca un frate și așa cum L-am văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“

  Jakob a recunoscut profund mișcat vocea care a cuprins viața și pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscut vocația și lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din orașul monden Triest și și-a dedicat din acea clipa toată viața scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac și fără pretenții, a trăit aceasta vocație până la sfârșit, iar existența și-a menținut-o cu ore de muzică și darurile de dragoste a bărbaților și a femeilor din cercul lui de prieteni și din puținul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el.

  Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeași seriozitate drăgăstoasă și intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 și 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten i-a scris Lorber despre aceasta:

  „Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că, cuvintele veșnic clare și sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poate de limpede, luminate și curate, ca niște cuvinte pronunțate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape de mine, nu poate auzi vreun glas. Pentru mine însă suna acest glas milostiv mult mai limpede și mai tare decât orice sunet material.“

  Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-a ocupat de strângerea și de publicarea lor) s-au format cu timpul sub stiloul lui Lorber importante Scripturi care cuprind 25 de volume. Aici sunt scrise aceastea după formarea lor:

  Gospodăria lui Dumnezeu (3vol. ); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol. ); Copilăria lui Iisus; Schimbul de scrisori între Iisus și Abagarus; Epistola laodiceană a apostolului Paul; Pământul și luna; Episcopul Martin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (conducerea în lumea de apoi); Scena de trei zile (Iisus la 12 ani în templu); Daruri cerești (2vol. ); și în sfârșit încoronarea: Marea Evanghelie după Ioan (o profundă relatare, completarea povestirilor a celor trei ani de învățare a lui Iisus, 10 vol. ).

Cel mai important la apariția Jakob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt învățăturile minunate care reies din lucrările sale. - Este într-adevăr o înțelepciune dumnezeiască atotcuprinzătoare, care se ocupă pe toate planurile vieții și a întrebărilor vizibile și invizibile și nenumăratele secrete ale gândirii omenești luminate din punctul de vedere înalt și spiritual.

  Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea și privirea desavârșită privirea spirituală a lumii și explicațiile pământului, după care, la eliberarea credinței vizibile (materialism), știința și întregul sentiment de viață al lumii actuale pe toate planurile recunoașterii.

  Lucrarea „Copilăria lui Iisus” a fost scrisă de Lorber în perioada 22 iulie 1843 până în 1844, în localitatea Graz. - Prima publicare a urmat la cererile cercului de prieteni din Graz și a doctorului german, cercetătorului și a poetului Justinus Kerner, Weinsberg, în anul 1852 prin filozoful naturii și a celui ce a înfiintat tratamentul  spagyrisch doctorul Ch. F. Zimpel la editura Schweizerbarth din Stuttgart. - Această tipărire este identică cu cea care a fost publicată de Zimpel. Originalul scris de Lorber se află în Graz. Pentru o înțelegere mai bună am alăturat acestei noi tipăriri un registru a faptelor în ordine alfabetică.

  Să găsească această lucrare, care a îmbucurat deja atâția oameni, încă foarte mulți prieteni!

         Bietigheim, Württemberg
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Precuvântare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:00 View PostDownload Post

PRECUVÂNTARE


  Spuse chiar de Domnul ca introducere la povestirea despre copilăria Sa prin aceeași gură, din 22. Iulie și 9. mai 1851, care a ales-o El ca organul acestei lucrări.

1.

  Eu am trăit acea vreme cunoscută până la vârsta de treizeci de ani exact așa, cum trăiește un băiețel bine crescut, după aceea un adolescent și după aceea un bărbat și a trebuit prin schimbarea vieții după legiile lui Moise să trezesc mai întâi în Mine dumnezeitatea - că fiecare om Mă trezește în el.
  Eu Însumi am trebuit, ca orice om ordonat, să încep să cred mai întâi într-un Dumnezeu și a trebuit să încep din ce în ce mai mult cu toate abnegațile imaginabile, să cuprind cu dragoste din ce în ce mai mare și cu Mine, deci să stapânesc cu timpul Dumnezeitatea întru totul.
  Deci am fost Eu, Domnul Însuși ca un exemplu viu pentru fiecare om și de aceea Mă poate atrage acum fiecare om, exact așa cum am atras și Eu Dumnezeitatea în Mine și bineânțeles poate să devină una cu Mine prin dragoste și prin credință, cum Eu Însumi sunt una cu Dumnezeitatea în desăvârșire și în nemărginitul spațiu.

2.

  La întrebarea, cum minunea de copil Iisus și lucrările acestuia la fel cu viața Sa de om izolată în anii de adolescență și în anii de bărbat și în aceștia ce lagătură au cu minunile pricinuite de El - dacă se poate ca în acești ani să fie imaginabil ca om - , atunci ar fi răspunsul corect privirea unui pom din primăvară și până în toamnă.
  În primăvară înflorește pomul minunat și este stăpânit de ocupație. După picarea florilor, pare pomul iar fără nici o ocupație. Dar spre toamnă este din nou pomul în plină acțiune: fructele, care cresc, primesc gust, se colorează - mai frumos decât a fost floarea adineaori - adică se coc și prin binecuvântarea primită, se desprinde banda și fructul pică în poala copilașilor flămânzi.
  Cu ochiul inimii se va putea cuprinde această imagine, dar niciodată cu ochii lumii. Acele părți de întrebări - fără a ajunge prea aproape de Dumnezeitatea lui Iisus, ci cuprinzând credința inimii, care este lumina dragostei spre Dumnezeu - se poate, atunci când devii curat în inimă, să se poată explica, că reunirea în belșug a Dumnezeității cu omul Iisus, nu a fost deodată, dintr-o lovitură, ca toate lucrurile sub conducerea lui Dumnezeu, aceasta a venit cu timpul, imediat după o creștere sucesivă a Duhului dumnezeiesc în inima de om și de abia la moartea de pe cruce s-a întâmplat întru totul, - cu toate că Dumnezeitatea a trăit deja din belșug în copilul Iisus, dar a apărut doar cu miracole în situațiile de strâmtorare.

3.

  Moartea trupească a lui Iisus este cea mai mare înjosire a Dumnezeității în judecata tuturor materiilor și prin aceasta, un cu totul alt raport între Creator și creație.
  Prin moartea lui Iisus devine Dumnezeu Însuși om desăvârșit și omul creat un nou copil a lui Dumnezeu reieșit din milostivirea Sa înaltă - adică un Dumnezeu - și de abia așa poate să stea creația pe desăvârșitul nivel al creatorului și îl pot vedea pe Acel unic Dumnezeu, Creator și Tată, Ii pot vorbi Il pot recunoaște și Îl pot iubi peste măsură și doar prin aceasta pot câștiga viața eternă, desăvârșită și de nedistrus în Dumnezeu, din Dumnezeu și lângă Dumnezeu. Dar prin aceasta s-a rupt și puterea lui Satana (sau mai bine spus: voința), că nu mai poate opri apropierea totală între Dumnezeitate spre om și invers tot spre acea Dumnezeitate.
  Mai pe scurt spus: Prin moartea lui Iisus poate omul acum cu adevărat să fraternizeze cu Dumnezeu și Satana nu mai are ocazia să se bage la mijloc, - de aceea se numește la acele femei care caută mormântul: „Mergeți și spuneți aceasta fraților Mei! ” Puterea lui Satana în formele exterioare poate fi încă vizibilă, dar zidul o dată spart între Dumnezeitate și om nu mai poate fi pe veci reconstruit și prăpastia veche de netrecut între Dumnezeu și om nu se va mai putea înființa niciodată. -
  Din aceste câteva cuvinte poate vedea și înțelege foarte ușor oricare om care este capabil să gândească și să vadă cu inima folosul nemărginit al morții trupești a lui Iisus. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 1-14
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:12 View PostDownload Post

EVANGHELIA LUI IACOB
DESPRE COPILĂRIA LUI IISUS


începând de la acea vreme când Iosif a luat-o pe Maria la sine

Iacov, un fiu de-a lui Iosif, a  notat toate acestea; dar cu timpul au fost aceste scrieri așa de tare deformate, că nu putea fi permis, să fie preluate ca scrieri credibile în scriptură. Eu însă vreau să-ți dau adevărata Evanghelie a lui Iacov, dar numai începând de la perioada mai sus menționată; că Iacov a înglobat și biografia Mariei, începând de la nașterea acesteia, precum și cea a lui Iosif. - Și astfel scrie deci ca prim capitol:


1

Chemarea lui Iosif. Tragerea la sorți a Mariei în templu.
Mărturia lui Dumnezeu despre Iosif. Rugăciunea lui Iosif. Maria în casa lui Iosif.


  Iosif era însă ocupat cu construirea casei în regiunea dintre Nazaret și Ierusalim.
  Un cetățean onorabil din Ierusalim a poruncit să se construiască această casă pentru a servi ca și casă de adăpost, deoarece, altfel, Nazarinienii nu aveau nici un adăpost până la Ierusalim.
  Maria însă, care a fost crescută în templu, a devenit matură și era necesar după legile Mozaice, să fie dată altundeva în afara templului.
  Au fost de aceea trimiși mesageri în toată Iudea, pentru a face acest lucru cunoscut, ca părinții să vină, pentru faptul, că dacă cineva ar fi fost găsit ca fiind demn, de a o lua pe fecioară cu sine în casa lui.
   Atunci când un asemenea mesaj a ajuns și la urechile lui Iosif, el a renunțat degrabă la uneltele sale de lucru și s-a grăbit la Ierusalim și chiar acolo la locul stabilit de întrunire și de sfătuire în templu.
  Atunci când însă, după trecerea a trei zile, aceia care s-au prezentat pentru această cauză s-au reunit iarăși în acel loc mai înainte stabilit și după ce fiecare concurent i-a oferit preotului un toiag de magnole într-un mod așa oarecum stabilit, atunci preotul s-a dus cu toiegele degrabă în interiorul templului și s-a rugat acolo.
  Iar după ce el și-a terminat rugăciunea, a pășit el iarăși afară cu toiegele și i-a dat iarăși fiecăruia toiagul lui.
  Toate toiegele au devenit numaidecât lipicioase; numai acel dat la urmă lui Iosif a rămas proaspăt și fără cusur.
  Dar câțiva s-au împotrivit din această cauză și au declarat această probă ca fiind părtinitoare și astfel, nevalabilă și au cerut o altă probă, de care într-adevăr nu se poate lega  nici o nedreptate.
  Preotul, din această cauză puțin supărat, a poruncit de îndată să vină Maria, i-a dat un porumbel în mână și i-a cerut să pășească în mijlocul concurenților, ca ea să lase acolo porumbelul să zboare liber și a spus înainte de eliberarea porumbelului către concurenți: „Uitați-vă, voi care interpretați greșit semnele lui Iahve! Acest porumbel este un animal nevinovat și curat și nu are auz pentru discuțiile noastre, „ci trăiește numai în voia Domnului și înțelege numai atotputernica limbă a lui Dumnezeu!
  „Țineți toiegele voastre în sus! - După ce fecioara va lăsa liber acest porumbel și pe a cărui toiag se va pune el și pe a cărui creștet se va așeza el, acela să o ia pe Maria!“
  Iar concurenții au fost însă mulțumiți cu aceasta și au spus: „Da, acesta să fie un semn neândoielnic!“
  Atunci când Maria a lăsat liber porumbelul la îndemnul preotului, acesta a zburat acuși la Iosif, s-a pus jos pe toiagul lui și de la acesta, de îndată pe capul lui Iosif.
  Și preotul a spus: Așa a vrut Domnul! Pe tine, tu om de meserie cinstit, au căzut sorții neândoielnici, pentru a primi fecioara Domnului! Așa că ia-o deci cu tine în numele Domnului în casa ta curată spre ocrotire următoare! Amin.“
  Atunci când însă Iosif a auzit aceasta, el a răspuns preotului și a zis: „Uite, tu slujitor uns al Domnului după legile lui Moise, slugă credincioasă a Domnului Dumnezeu Savaot, eu sunt deja un moșneag și am fi mari acasă și sunt deja de mult timp un văduv; cum voi fi eu de râs în fața fiilor lui Israel, dacă aș lua această fecioară în casa mea!
  „De aceea, lasă să se schimbe alegerea încă o dată și lasă-mă să fiu afară, ca să nu fiu numărat printre concurenți!“
  Preotul și-a ridicat însă mâna și i-a spus lui Iosif: „Iosife! Să te înfricoșezi de Dumnezeu Domnul! Nu știi tu ce le-a făcut El lui Datan, Core și Abiram?
  „Uite, pământul s-a deschis și toți aceștia au fost înghițiți de el din cauza cerbiciei lor! Ești tu de părere că El n-ar putea să facă cu tine același lucru?
  „Eu îți spun ție: Deoarece tu ai văzut și ai simțit neândoielnic semnul lui Iahve, de aceea și ascultă de Domnul, care este atotputernic și drept și totdeauna îi mustră pe cei tare la cerbice și căzuți de la voia Lui!
  „De altfel, însă, fii foarte înfricoșat în casa ta, că Domnul ar putea face așa ceva și în casa ta, ce El le-a făcut lui Datan, Core și Abiram!“
  Atunci i-a fost lui Iosif foarte tare frică și el a vorbit în mare teamă cu preotul: „Atunci roagă-te așadar pentru mine, ca Domnul să fie iarăși milostiv și îndurător cu mine și dă-mi atunci fecioara Domnului după voia Lui!“
  Preotul a mers însă înăuntru și s-a rugat pentru Iosif în fața celui mai sfânt și Domnul a vorbit către preot, care s-a rugat acolo:
  „Nu-Mi tulbura omul pe care Eu l-am ales; pentru că mai drept decât el nu este într-adevăr nimeni în Izrael și nimeni pe tot pământul și nici unul în fața tronului Meu în toate cerurile!
  „Și mergi afară și dă-i fecioara, pe care am crescut-o Eu Insumi, celui mai drept dintre bărbații pământului!“
  Aici s-a lovit preotul în piept și a spus: „O Doamne, Tu atotputernic Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov, fii cu mine, păcătosul, milostiv în fața Ta; pentru că acum am recunoscut, că Tu vrei să cercetezi pe poporul Tău!“
  După aceasta s-a sculat preotul și i-a dat fecioara înfricoșatului Iosif, binecuvântând în numele Domnului
  și i-a spus: „Iosif, drept ești tu în fața Domnului, de aceea El te-a ales pe tine din multe mii! Și astfel să mergi în pace! Amin.“
  Și Iosif a luat-o pe Maria și a spus: „Deci să se întâmple așadar tot timpul numai voia sfântă a Dumnezeului meu, a Domnului meu! Ceea ce Tu, o Doamne, îmi dai, este doară tot timpul bine; de aceea eu doar și iau cu drag și cu ascultare această ofrandă din mâna Ta! Binecuvânteaz-o însă pentru mine și pentru ea, ca eu să fiu vrednic de ea în fața Ta, acum, precum întotdeauna! Voia Ta, amin.“
  Atunci când Iosif a spus aceasta în fața Domnului, a fost el întărit în inima lui, a plecat atunci din templu cu Maria și a condus-o atunci în împrejurimile Nazaretului și acolo în locuința lui sărăcăcioasă.
  Dar lucrul necesar a lui Iosif aștepta; de aceea nici n-a zăbovit el de data aceasta și i-a spus de aceea Mariei:
  (Iosif) „Maria, uite, eu te-am luat la mine după voia lui Dumnezeu din templul Domnului, Dumnezeului meu; eu însă nu pot să rămân acum la tine și să te păzesc, ci trebuie să te las în urmă, fiindcă trebuie să plec, pentru a mă ocupa de construirea mea convenită a casei în acel loc, pe care ți-i l-am arătat în timpul călătoriei încoace!
  „Dar uite, tu nu trebuie să ramâi de aceea singură acasă! Eu doar am o apropiată a casei rudă cu mine, aceea este evlaviosă și dreaptă; aceea va fi în jurul tău și cel mai tânăr fiu al meu și milostivirea lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui nu te vor părăsi!
  „În cel mai apropiat timp voi veni eu însă iarăși acasă la tine cu cei patru fii ai mei și îți voi fi un îndrumător pe căile Domnului! Dumnezeu Domnul va veghea însă acum asupra ta și asupra casei mele, amin.“


2

Perdeaua nouă în templu. Lucrul Mariei la perdea.


  A fost însă în acel timp încă o perdea în templu necesară, deoarece cea veche a devenit pe ici pe colo deja foarte deteriorată, pentru a acoperi ce este deteriorat.
  Atunci a fost așadar ținut un sfat de către preoți și ei au spus: „Să facem așadar o perdea în templul Domnului pentru acoperirea a ce este deteriorat.
  „Pentru că doar ar putea să vine astăzi sau mâine Domnul, precum este scris; cum ne-am afla atunci în fața lui, dacă El ar găsi templul așa de neglijat de noi? !“
  Cel mai mare dintre preoți a spus însă: „Nu judecați totuși într-un mod chiar așa de orb, de parcă Domnul, a cărui sfințenie este în templu, n-ar ști, cum este alcătuit acum templul!
  „Chemați-mi însă totuși șapte fecioare nepătate din neamul lui David și noi vrem să ținem atunci o tragere la sorți, cum este atunci de împărțit lucrul!“
  Atunci s-au dus slujitorii afară, pentru a le căuta pe fecioarele din neamul lui David și au adus de-abia șase cu mare greutate la căpetenia preoților.
  Căpetenia preoților și-a adus însă aminte, că acea Marie, dată spre îngrijire lui Iosif de-abia înainte cu puține săptămâni, este și ea deasemenea din neamul lui David și le-a făcut aceasta cunoscut de îndată slujitorilor.
  Și degrabă au plecat slujitorii, i-au spus aceasta lui Iosif și el a mers și a adus-o pe Maria iarăși în templu, condusă de slujitorii templului.
  Atunci însă când fecioarele s-au adunat în pridvor, a venit acuși căpetenia preoților și le-a condus pe toate în templul Domnului.
  Și atunci când ele s-au adunat acolo, în templul Domnului, a vorbit de îndată căpetenia preoților și a spus:
  „Ascultați, voi fecioare din neamul lui David, care a dat acolo poruncă după voia lui Dumnezeu, ca lucrul fin la perdea, care separă cea mai mare sfințenie de templu, să fie făcută întotdeauna de fecioarele din neamul său,
  „și să fie după testamentul său lucrul diferit împărțit prin sorți și să înfăptuiască atunci în cel mai bun mod posibil fiecare fecioară lucrul revenit ei după îndemânarea ei!
  „Vedeți, aceasta este în fața voastră perdeaua deteriorata și aici, pe masa aurie, sunt puse deja la îndemână diferitele stofe nefinisate spre prelucrare!
  „Voi vedeți, că asemenea treabă este necesară; de aceea trageți-mi imediat la sorți, ca să se arate, care dintre voi să țese firul de aur și amiantul și firul de bumbac,  „firul de mătase, atunci cel de culoare hiacintă, cel stacojiu și cel de purpură curată!“
  Și fecioarele au tras la sorți timide, atunci când căpetenia preoților se ruga peste ele; și atunci când ele au sfârșit de tras la sorți după ordinea stabilită, s-a arătat, cum trebuie să fie împărțită treaba.
  Și au căzut sorții pentru fecioara Maria, fiica Anei și a lui Ioachim, pe firele stacojii și cele de purpură curată.
  Fecioara i-a mulțumit însă lui Dumnezeu pentru o asemenea recunoștiință milostivă și pentru acordarea unui asemenea lucru de cinste spre mărirea Lui, a acceptat lucrul condusă de Iosif, iarăși acasă.
  Ajunși acasă, s-a pus Maria de îndată la muncă cu curaj bucuros; Iosif i-a urat toată hărnicia, a binecuvântat-o și s-a dus atunci imediat iarăși la construirea casei, la treaba lui.
  S-a întâmplat însă aceasta în același timp, când Zaharia, deoarece a adus în templu jertfă de ardere de tot, ca urmare a micii lui necredințe s-a făcut mut, de aceea a fost pentru el ales un înlocuitor, sub acoperământul căruia a fost trasă la sorți această muncă.
  Maria a fost însă înrudită și cu Zaharia și cu înlocuitorul acestuia, din care cauză ea și-a și sporit așadar îndoit hărnicia ei, pentru ca destul de repede, ba chiar dacă este posibil prima, să termine cu lucrul ei.
  Dar ea nu și-a dublat hărnicia cumva din dorința de a fi cinstită, ci numai, după părerea ei, să-i facă lui Dumnezeu Domnului o bucurie destul de mare cu aceasta, dacă ar termina munca ei cât se poate de repede și cât se poate de bine.
  Mai întâi a fost rândul stofei stacojii, care trebuia țesută cu mare atenție, pentru ca nu cumva să se facă firul pe ici pe colo mai subțire sau mai gros.
  Cu mare îndemânare a fost țesut firul stacojiu de către Maria, așa încât toți, care veneau numai în casa lui Iosif, erau foarte minunați de îndemânarea ieșită din comun a Mariei.
  În timpul scurt a trei zile a terminat Maria cu stofa stacojie și s-a pus atunci de îndată să facă și cea purpurie; deoarece, însă, ea trebuia să umezească  acest fir tot timpul, așa că trebuia să ia în timpul lucrului  de mai multe ori găleata de apă și să meargă afară, să-și ia apa.


3

Bunavestire a nașterii Domnului făcută de un înger.
Supunerea plină de smerenie a Mariei



  Într-o zi de vineri dimineața a luat Maria iar vasul de apă și a mers afară pentru a-l umple de apă, când auzi, - o voce vorbi cu ea:
  „Binecuvântată să fii tu în împărăția Domnului! Domnul este cu tine, tu binecuvântată între femei!“
  Maria însă s-a speriat foarte tare la auzul acestei voci, pentru că nu știa de unde venea și de aceea se uită precaută în stânga și în dreapta; dar ea nu a putut să descopere pe nimeni, care ar fi putut vorbi cu ea.
  De aceea a fost ea umplută de frică, în grabă a luat vasul de apă și a mers cu pași iuți spre casă.
  Când a ajuns ea cutremurată în casă, a pus imediat deoparte vasul, a luat iar purpuriul în mână, s-a așezat pe scaunul de lucru și a început cu hărnicie să țese purpurul în continuare. l
  Dar de abia a început să lucre iar, iată, deja stătea în fața fecioarei harnice un înger al Domnului  și vorbea spre ea:
  „Nu te teme, căci tu ai găsit în fața Domnului milostivire nemărginită; iată, tu vei rămâne însărcinată de la cuvântul lui Dumnezeu!“
  Dar când Maria a auzit acestea, a început să cântărească pe toate părțile aceste cuvinte și ea nu a putut înțelege sensul lor; de aceea a început ea să vorbească spre înger:
  „Cum să se întâmple acest lucru? Nici măcar nu sunt încă femeia unui bărbat și niciodată nu am făcut cunoștință cu un bărbat, ca acestă să mă ia pentru a fi femeia lui, pentru a mă putea însărcina și pentru a putea naște la fel ca celelalte femei!“
  Îngerul însă vorbi cu Maria: „Ascultă tu, fecioară aleasă de Dumnezeu! Nu așa să se întâmple, ci puterea lui Dumnezeu te va umbri!
 „De aceea Sfântul ce se va naște din tine, se va numi ‘Fiul Celui Preaînalt’!
  „Tu însă, când se va naște El, îi vei da numele ‘Iisus’; Căci doar El va putea salva poporul Său de toate păcatele, de la judecată și de la moartea veșnică.“
  Maria a căzut pe genunchi în fața îngerului și a început să vorbească: „Iată, eu sunt doar o slujitoare a Domnului; de aceea să se întâmple după voia Sa, tot așa cum sună cuvintele tale! ” - Aici a dispărut îngerul și Maria s-a dedicat iar lucrului ei.


4

Discuția copilăroasă-nevinovată a Mariei cu Dumnezeu și răspunsurile de sus


 Dar când a dispărut îngerul de îndată, a început Maria să-l laude și să-l înalțe pe Dumnezeu Domnul și a vorbit astfel în inima ei:
  „Oh, ce sunt eu în fața Ta, o Doamne, ca Tu îmi arăți o astfel de milă? !
  „Eu să rămân însărcinată, fără a fi cunoscut vreodată vreun bărbat; căci eu nu știu diferența care este între mine și un bărbat!
  „Știu eu oare, intr-adevăr ce înseamnă: ‘sarcină’? ! -O Doamne, iată, eu nu știu!
  „Dar eu știu ce înseamnă când se spune. ‘Iată, o femeie naște’? - O Doamne uită-Te cu milă la mine; eu sunt doar o slujitoare de paisprezece ani și am auzit doar despre acestea - și nu știu de aceea nimic din fapte!
  „Ach, ce se va întâmpla cu mine, săraca, dacă eu voi rămâne însărcinată - și nu știu cum este o astfel de stare!
  „Ce va spune tatăl Iosif despre aceasta, dacă eu îi voi spune, sau dacă el va observa, că eu sunt însărcinată? !
  „Ceva rău nu poate fi sarcina, mai ales atunci când o slujitoare, cum a fost o dată Sară, a fost Însuși de Domnul aleasă pentru aceasta? !
  „Căci eu am auzit deja de multe ori în templu, ce bucurie mare au femeile, atunci când ele sunt însărcinate!
 „Deci sarcina trebuie să fie ceva foarte bun și ceva îmbucurător și eu cu siguranță mă voi bucura, când mi se va da aceasta de la Dumnezeu, ca eu să devin însărcinată!    
  „Dar când se va întâmpla aceasta și cum? Sau s-a întâmplat deja? Sunt eu deja însărcinată, sau se va întâmpla acest lucru?
  „O Doamne, Tu veșnicul Sfânt al Israelului, da-mi mie, slujitoarei Tale sărace, un semn, atunci când se va întâmpla aceasta, ca eu să te pot lăuda și să te pot slăvi!“
  La aceste cuvinte bate o suflare aterică luminată peste Maria și o voce foarte blândă vorbi spre ea:
  „Maria nu-ți fă griji pentru aceasta; tu ai primit deja și Domnul este cu tine! Dedică-te muncii tale și du-o la bun sfârșit, căci mai târziu nu se va mai face din acest fel pentru templu!“
  Aici a căzut Maria în genunchi, s-a rugat spre Dumnezeu, Il lăuda și Îl slăvea pentru această milostivire. - Dar după ce i-a adus Domnului lauda, s-a ridicat și și-a luat iar lucrul în mână.


5

Predarea lucrului terminat de Maria din  templu. Maria și preotul suprem.
Călătoria Mariei la mătușa ei Elizabeta


  În câteva zile și-a terminat și Maria lucrul cu purpurul, l-a ordonat atunci și a luat firul stacojiu și l-a așezat lângă purpur.
  După aceea i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru milostivirea, că El a lăsat-o să-și termine așa de bine lucrul, s-a pus să înfășoare țesutul în pânză curată și și-a început drumul spre Ierusalim.
  Până la construcția, unde lucra Iosif, ea a mers singură; dar începând de acolo a condus-o Iosif până la Ierusalim și de acolo până în templu.
  Ajunși în templu, i-a înmânat imediat lucrul preotului suprem.
  Acela a studiat firul stacojiu și purpurul, fiind de părere că lucrarea este extraordinară și a început s-o laude pe Maria și a salutat-o cu următoarele cuvinte:
  (Preotul suprem): „Maria, o asemenea îndemânare bineânțeles că nu locuiește în tine, ci Domnul te-a ajutat cu mâna Sa!
  „Mare te-a făcut de aceea Domnul; binecuvântată vei fi tu de Dumnezeu, Domnul, din toate femeile de pe pământ, pentru că tu ai fost prima, care a adus lucrarea pentru Domnul în templu!“
  Maria însă, plină de bucurie și umilă în inima ei, a început să vorbească către preotul suprem:
  „Demn slujitor al Domnului în sfințenia Sa! O, nu mă lăuda prea tare și nu mă ridica deasupra celorlalți; căci această muncă nu este meritul meu, ci doar a Domnului, care mi-a ghidat mâna!
 „De aceea, doar El să fie laudat, să fie slăvit și să aibă toată gloria, toată dragostea mea și toată adorația mea pe veci!“
  Și preotul suprem a început să vorbească: „Amin, Maria, tu fecioară curată a Domnului, tu ai vorbit pe placul Domnului! De aceea du-te în pace; Domnul să fie cu tine!“
 La aceasta s-a ridicat Maria și a mers împreună cu Iosif până la locul de construcție, unde s-a întărit cu mâncare care constă în pâine, lapte și apă. -
  Dar la o jumătate de zi de călătorie depărtare de la locul de construcție, peste un munte mic, locuia o mătușă de-a Mariei, pe numele de Elizabeta, iar pe aceasta a dorit s-o viziteze și i-a cerut permisiunea lui Iosif.
  Iosif i-a îngăduit aceasta de îndată și l-a trimis pe fiul cel mai mare ca însoțitor cu ea, până când Maria va vedea casa Elizabetei.


6

Minunata primire a Mariei la Elizabeta. Maria cea înțeleaptă și umilă
Evanghelia femeilor. Întoarcerea Mariei la Iosif
.


  Ajunsă la Elizabeta, adică la casa acesteia, a început să bată cu timiditate la ușă, exact așa cum cere tradiția iudeilor.
  Dar când Elizabeta a auzit acea bătaie timidă, a început să se gândească în sine: „Cine bate oare așa de neobișnuit de încet?
  „O fii copilul vecinului meu; căci bărbatul meu, care stă mut în templu și își așteaptă salvarea, nu poate fi în nici într-un caz!
  „Lucrul meu însă este important; să-l pun eu oare deoparte din cauza copilului neastâmpărat a vecinului meu?
  „Nu, aceasta nu voi face, căci lucrarea din mâinile mele este pentru templu și aceasta este mai presus decât proasta creștere a unui copil, care cu siguranță că nu dorește altceva, decât să mă necăjască și să-și bată joc de mine.
  „De aceea voi rămâne eu la lucrul meu și voi lasă copilul să bată cât dorește acesta!“
  Maria însă, a mai bătut o dată și copilul din pântecele Elizabetei a început să salte de bucurie și mama a auzit o voce înceată din acea parte unde sărea copilul și vocea suna astfel:
  „Mamă, mamă, du-te repede; căci mama Domnului meu și al tău, a Dumnezeului meu și al tău, este la ușă și bate și ea vine să te viziteze în pace!“
  Elizabeta însă când a auzit acestea, a aruncat totul, tot ce avea în mână și a fugit degrabă pentru a-i deschide Mariei ușa, i-a dat după obicei imediat binecuvântarea, a cuprins-o cu brațele deschise și a spus către ea:
  „O Maria, tu binecuvântat-o între femei! Tu ești binecuvântată dintre toate femeile și binecuvântat este fructul trupului tău!
  „O Maria, tu, cea mai curată fecioară a lui Dumnezeu! De unde îmi vine mie marea milă, ca mama Domnului meu, a Dumnezeului meu, să mă viziteze pe mine? !“
 Maria însă, care nu înțelegea nimic din toate secretele acestea, a vorbit spre Elizabeta:
  „Ah, dragă matușă, eu am venit la tine doar într-o vizită pretenoasă! Ce lucruri vorbești tu despre mine, care eu nu le pot înțelege? Sunt eu oare într-adevăr deja însărcinată, deoarece mă numești tu mamă?“
  Elizabeta însă îi răspunse Mariei: „Iată, când ai bătut tu a doua oară la ușă, a început să sară imediat copilașul, pe care îl port sub inimă, de bucurie și mi-a vestit acest lucru și te-a salutat deja înaintea mea în mine!“
  Atunci s-a uitat Maria în sus spre cer și a început să se gândească, ce i-a vorbit arhanghelul Gabriel, cu toate că nu a înțeles nimic din cele spuse, a început ea să vorbească:
  „O tu marele Dumnezeu a lui Avraam, Isaac și a lui Iacob, ce ai făcut Tu oare din mine? Ce sunt eu, că toate ființele de pe pământ mă laudă cu bucurie?“
 Elizabeta a început să vorbească: „O Maria, tu, aleasa lui Dumnezeu, intră în casa mea și întărește-te; acolo v-om vorbi împreună și amândouă Îl vom lăuda și slăvi pe Dumnezeu din toate puterile noastre!“
  Și Maria a urmat-o imediat pe Elizabeta în casă și a mâncat și a băut și s-a întărit și a fost plină de bucurie.
  Elizabeta a întrebat-o pe Maria despre multe lucruri, ce a aflat ea în acea vreme în templu când a fost copilul educat de Domnul și cum i s-au părut ei toate acelea.
  Maria însă a spus: Scumpă, dar și binecuvântată mătușă de la Domnul! Eu cred că aceste lucruri stau prea sus pentru noi și nu este din partea noastră, a femeilor, înțelept, dacă noi vorbim despre lucruri, peste care i-a pus Domnul pe fiii Israelului.
  „De aceea sunt eu de părere, ca noi femeile să lăsăm lucrurile dumnezeiești în seama lui Dumnezeu și acelora, care au fost aleși de El și noi să nu cercetăm acestea.
  „Dacă noi îl iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor și urmăm poruncile Sale sfinte, atunci trăim noi exact după pozițile noastre; ce este peste acest lucru, este treaba bărbăților, care sunt convocați și aleși de Domnul.
   „Eu cred, drag mătușă, că acest lucru este drept; de aceea să nu mai bârfim faptele din templu, - căci așa nu devine situația nici mai bună, nici mai rea! Dacă însă îi va fi pe plac Domnului, atunci va pedepsi El cum se cuvine templul și îl va schimba la timpul potrivit.“
  Elizabeta a recunoscut în aceste cuvinte că Maria este umilă și modestă și a spus către ea:
  „Da, tu, fecioară, plină de binecuvântarea Domnului! Cu această morală trebuie doar să ai cea mai înaltă milă în fața lui Dumnezeu!
  „Căci așa, cum vorbești tu, poate vorbi doar cea mai înaltă nevinovăție; și cine trăiește după aceasta, acela trăiește cu siguranță drept în fața lui Dumnezeu și a lumii!“
  Maria răspunde: „Viața dreaptă nu este a noastră, ci a Domnului și este o milostivire!
  „Cine crede de la sine că trăiește drept, acela nu trăiește cu siguranță deloc drept în fața lui Dumnezeu; cine însă își recunoaște tot timpul vina în fața lui Dumnezeu, acela este, care trăiește drept în fața lui Dumnezeu!
  „Eu însă nu știu, cum trăiesc eu, - viața mea este o pură milă a Domnului; de aceea nu pot face nimic altceva, decât să-l iubesc, să-l laud și să-l slăvesc tot timpul din toate puterile mele! Dacă viața ta este ca și a mea, atunci fă așa ca mine și Domnul va avea mai multă bucurie, decât dacă noi am vorbi împreună despre situația din templu!“
  Elizabeta a recunoscut imediat, că din Maria sufla chiar un duh dumnezeiesc și în cele din urmă s-a abținut la întrebările despre templu și s-a conformat în voința Lui, slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu. -
  Așa a petrecut Maria încă trei luni întregi la Elizabeta și a ajutat-o ca o fecioară la toate treburile casei.
  Intre timp și-a terminat și Iosif al nostru construcția și se afla cu fiii săi iar acasă și cultiva pământul său mic, care era bineânțeles închiriat.
  Intr-o seară însă i-a spus (Iosif) fiului cel mai mare:Iov du-te și pregătește pentru mâine dimineață animalul meu de cărat, căci eu trebuie să merg ca s-o aduc înapoi pe Maria!
  Fata este deja de aproape trei luni absentă din casa mea și eu nu știu, ce se întâmplă acolo cu ea.
  „Cu toate că este la femeia preotului suprem care a muțit, nu se poate știi, dacă acea casă este curată de toate ispitele, care a atras-o și pe Eva!
 „De aceea vreau să merg mâine și să iau fata , ca nu cumva să vorbească cu timpul de mine fiii Israelului, ci doar Domnul să mă pedepsească pentru lenevia mea, că mi-am făcut griji pentru această fată.“
  Și Iov a mers și a făcut totul după cuvintele tatălui său; dar Iov de abia și-a terminat lucrul, că deja stătea Maria în fața casei și îl saluta pe Iosif și l-a rugat pentru primirea ei înapoi în acea casă.
  Iosif, foarte uimit de apariția Mariei, o întreabă de îndată: „Ești tu oare, tu, necredincioasă casei mele?“
  Și Maria a vorbit: „Da, eu sunt, - dar nu necredincioasă casei tale; căci eu de mult aș fi venit iar înapoi, dar nu am avut curajul să călătoresc singură peste munții aceia împăduriți, - și tu nu ai trimis nici un mesager după mine! Deci, a trebuit să rămân așa de mult timp acolo!
  „Dar trei diaconi au vizitat-o pe femeia lui Zaharia și când ei s-au întors înapoi la Ierusalim, m-au luat și pe mine cu ei, m-au adus până la granița pământului tău, au binecuvântat casa ta și pe mine și și-au continuat drumul și eu am venit repede la tine, dragul meu tată Iosif!“
  Cu toate că Iosif ar fi vrut s-o certe pe Maria pentru șederea ei îndelungată, nu l-a putut lăsa inima să facă acest lucru; căci în primul rând i-a mișcat inima, vocea nobilă a Mariei și în al doile rând se privea pe sine ca vinovatul, deoarece nu i-a trimis Mariei un mesager pentru a o aduce înapoi.
  De aceea i-a spus fetei să vină la el, pentru a o binecuvânta și fata a sărit la el pentru a-l alinta, exact așa cum copiii nevinovați își alintă părinții sau binefăcătorii lor.
  Iosif a fost foarte mișcat de aceasta și a fost plin de bucurie și a început să vorbească: „Iată, eu sunt un bărbat sărac și sunt deja bătrân; dar dragostea ta copilărească mă face să uit sărăcia și anii mei! Domnul mi te-a dat spre marea bucurie; de aceea vreau să mă duc fericit ca să-ți aduc ție, copilașul meu, o bucată de pâine bună!“
  La aceste cuvinte au început să-i curgă omului bătrân lacrimi din ochii săi. Dar Maria i-a șters repede obrajii umezi și i-a mulțumit lui Dumnezeu, că a fericit-o cu un astfel de bun tată adoptiv. -
  În acel timp însă, a auzit Iosif deodată, de parcă s-ar cânta în fața casei sale psalmi.


7

Profețiile și bănuielile lui Iosif. Consolarea Mariei. Binecuvântata cină.
Sarcina Mariei devine vizibilă.


  Iosif însă a fost plin de bănuieli înalte și a vorbit spre Maria: „Copil al Domnului! Multă bucurie mi s-a dat casei mele prin tine, sufletul meu este plin de bănuieli înalte!
  „Dar eu mai știu că aceia, care îi sunt dragi Domnului, sunt tot timpul căutați de durere; de aceea vrem noi să-l rugăm veșnic, ca El să fie tot timpul cu noi milostiv și mișcător!
  „Este chiar posibil, că Domnul dorește prin mine și prin tine să reânoiască vechiul și uzatul chivot al legii!
  „Dacă este adevărat aceasta, atunci vai de tine și de mine; noi vom avea de trecut peste lucruri grele! - Dar acum, să nu mai vorbim!
  „Ce va urma, va veni cu siguranță și noi nu putem să împiedicăm acest fapt, dar dacă va veni, atunci ne va cuprinde cu o mână atotputernică și noi vom tremura în fața voinței Aceluia, care a înființat pământul!“
  Maria nu a înțeles nimic din toate acestea și a început să-l consoleze pe Iosif, care părea foarte amărât, cu următoarele cuvinte:
  „Drag tată Iosif! Nu fi îngândurat de voința Domnului; căci noi știm, că El vrea doar ce este bun pentru copiii Săi, tot timpul! Dacă Domnul este cu noi, așa cum a fost El cu Avraam, Isaac și cu Iacov și cu toți aceia care Il iubesc, ce rău și ce suferință ne poate paște pe noi? !“
  Iosif însă a fost mulțumit cu această consolare și i-a mulțumit Domnului în inimă din toate puterile, că El i-a dat-o pe Maria, care este un înger de consolare și a spus la aceasta:
  „Copii, este deja foarte târziu; de aceea să cântăm cântecul de laudă, să mâncăm cina noastră binecuvântată și să mergem după aceea la odihnă!“
  Aceasta s-a întâmplat așa și Maria a mers repede ca să aducă pâinea și Iosif a împărțit-o; dar a fost un adevărat miracol, că pâinea a avut de această dată un gust foarte bun.
  Iosif însă a spus: „Toată lauda Domnului! Ce binecuvântează El, este tot timpul bun și foarte gustos!“
  Și Maria a spus cu dragoste spre Iosif: „Iată, dragă tată, tu să nu te sperii de cercetarea Domnului; căci și ele sunt binecuvântarile lui îmbucurătoare!“
  Și Iosif a vorbit: „Da, da, tu curată fiică a Domnului, tu ai dreptate! Eu vreau să port cu răbdare toate poverile Domnului; căci prea grea nu îmi va fi povara și nici jugul Său, - căci El este un tată plin de milă și dragoste chiar și în pedepsele Sale! Și așa să se întâmple pe veci voința Sa!“
  După aceasta s-a dus la odihnă familia credincioasă și a lucrat acasă în zilele următoare. -
  Dar cum trecea timpul se vedea de la zi la zi mai mult sarcina Mariei; și pentru că ea a observat aceasta, a încercat cât se poate de bine să ascundă sarcina în fața ochilor lui Iosif și a fiilor săi.
  Dar după un timp de două luni nu a mai ajutat-o tăinuirea și Iosif a început să nutrească bănuieli și s-a înțeles în secret cu un prieten de-al său din Nazaret despre starea ciudată a Mariei
.

8

Examinarea doctorului. Iosif o interoghează pe Maria. Explicația Mariei.


  Prietenul lui Iosif însă era un specialist; căci el era un doctor, care cunoștea plantele și deseori a asistat la nașteri foarte complicate.
  Acesta a mers cu Iosif și s-a uitat în secret la Maria; după ce a examinat-o, a vorbit el cu Iosif:
  „Asculta-mă, frate din Avraam, Isaac și Iacov! Peste casa ta s-a năpustit o mare nenorocire; căci iată, fata este avansată în sarcină!
  „Tu ești de vină! Iată, este deja a șasea lună de când tu ai lipsit din construcția casei tale! Spune, cine ar fi putut avea grijă de fata ta? !“
  Iosif a răspuns: „Iată, Maria de abia că a fost în această vreme trei săptămâni acasă și aceasta doar la început când a venit în casa mea; după aceea a petrecut trei luni la mătușa ei Elizabeta!
  „Acum au trecut deja două luni, de când se află sub observația mea permanentă și eu nu am văzut niciodată pe cineva, care vine deschis sau în secret la ea!
  „Și în lipsa mea a fost ea și așa în cele mai bune mâini; fiul meu, care a condus-o la Elizabeta, mi-a jurat sincer din timp, că el, nu îi va atinge nici măcar rochia, doar dacă s-ar fi ivit un caz de urgență pe tot drumul.
  „Și așa știu eu cu mare siguranță, că Maria ar trebui să fie pe deplin curată în casa mea; dar dacă așa stau lucrurile și cu casa Zaharia, aceasta este o cu totul alta întrebare!
  „Să se fi întâmplat aceasta în templu cu un slujitor a acestuia? De aceasta să mă fereasca Dumnezeu, dacă voi avea această părere; căci Domnul de mult ar fi pedepsit una ca asta prin veșnica înțelepciune a preotului suprem!
  „Eu însă știu acum ce voi face, pentru a pune adevărul pe calea cea dreaptă! - Tu, prietene poți să te duci în pace și eu voi supune casa mea unei probe amarnice!“
  Prietenul lui Iosif nu a mai stat și a plecat de îndată din casa lui Iosif; Iosif însă s-a adresat imediat Mariei și a vorbit către ea:
  „Copilule, cu ce frunte să mă uit acum spre Dumnezeu? Ce să spun eu acum despre tine?
  „Nu te-am primit eu din templu ca o fecioară curată și nu te-am ocrotit eu prin rugăciunile mele zinice și prin credincioșii, care sunt în casa mea? !
  „Eu te implor de aceea, ca tu să-mi  spui, cine este acela care a îndrăznit, să mă înșele pe mine și care a adus rușinea asupra ta, un fiu al lui David și pe tine, care ai răsărit și tu tot din aceeași casă!
  Cine ți-a adus rușinea și te-a ademenit pe tine, tu fecioară a Domnului? ! Cine a îndrăznit să-ți învârtă mințile, - și cine a putut face din tine o a doua Eva? !
  „Aici, la mine în casă , se repetă într-adevăr vechea poveste a lui Adam, căci evident, pe tine te-a sedus la fel ca pe Eva un șarpe!
   „Răspunde-mi la întrebare! Dar du-te și gândește-te; ție nu îți va reuși să mă înșeli! ” - La aceasta s-a aruncat Iosif de supărare pe un sac de cenușă și a început să plângă.
  Maria a început să tremure de spaimă, a început și ea să plângă și să suspine și nu a putut să vorbească de mare teamă și de tristețe.
  Iosif s-a ridicat iar de pe sac și a început să vorbească cu Maria cu o voce mai controlată:
  „Maria, copil al lui Dumnezeu, care chiar El te-a pus sub ocrotirea Sa, de ce mi-ai făcut tu mie una ca asta? - De ce ți-ai înjosit chiar așa de tare sufletul și de ce ai uitat de Dumnezeul tău? !
  „Cum ai putut să faci una ca asta, care ai fost crescută în sfințenie și mâncarea ta ai primit-o din mâna îngerilor și tu ai avut minunați slujitori ai Domnului care veșnic au fost camarazii tăi de joacă? ! - Oh, vorbește, nu tăcea în fața mea!“
  Aici a început Maria să vorbească: „Tată Iosif, tu bărbat drept și dur! Eu îți spun: Cât de adevărat este că trăiește un Dumnezeu, atât de adevărat este că eu sunt nevinovată și curată și până la această oră nu știu nimic de vreun bărbat!“
 Iosif însă a întrebat: „Prin urmare, de unde este aceasta, ce porți tu sub inima ta?“
  Maria a răspuns: „Iată, eu sunt încă un copil și nu înțeleg prea multe din secretele lui Dumnezeu! Asculta-mă și eu îți voi spune tot ce mi-i s-a întâmplat! - Și aceasta este atât de adevărat, tot așa cum trăiește peste noi un Dumnezeu drept!“


9

Povestirea Mariei despre întâmplările sfinte și secrete.
Supărarea, grija și hotărârea lui Iosif, pentru a o îndepărta pe Maria.
Semnul Domnului în visul lui Iosif. Șederea Mariei în casa lui Iosif.


  Și Maria i-a povestit totul lui Iosif, ce i s-a întâmplat, atunci când încă lucra la purpurul acela și și-a terminat povestirea cu asigurarea:
  „De aceea îți spun eu, tată, mai încă o dată: Atât de adevărat cât trăiește Dumnezeu, Domnul cerului și al pământului, atât de adevărat este că eu sunt curată și nu știu nimic de vreun bărbat și nu cunosc secretele lui Dumnezeu, care eu trebuie să le port spre chinul meu acum sub inima mea!“
  Aici a tăcut Iosif în fața Mariei speriat imens de tare; căci cuvintele Mariei au intrat adânc în sufletul său supărat și tremurător i-au fost confirmate bănuilelile secrete.
  Dar, de aceea a început să se gândească în coace și în colo, ce va putea el să facă și a vorbit astfel în inima sa:
  (Iosif): „Dacă eu ascund pe lume păcatul ei evident, pentru că eu îl recunosc ca nu fiind unul, atunci eu voi fi etichetat ca fiind un trișor față de poruncile Domnului și cu siguranță nu voi putea scăpa de pedeapsă!
  „Dar dacă o trădez în fața fiilor Israelului și o reclam ca fiind o adevărată păcătoasă, contra convingerii mele interioare, deoarece aceasta, ce ea poartă sub inimă, este doar de la un înger, -după spusele ei, -
  „așa voi fi eu atunci vinovat în fața Domnului, pentru că am trădat sânge nevinovat spre judecata morții!
  „Deci, ce aș putea eu să fac cu ea? - Să o părăsesc în secret, adică s-o ascund în secret în munți, aproape de granița grecilor? Sau să aștept ziua Domnului, ca El Insuși să-mi  spună ce să fac eu?
  „Dar dacă cineva vine mâine sau poimâine din Ierusalim și-o recunoaște pe Maria, ce se întâmpla atunci? Da, cel mai bun lucru ar fi dacă eu aș îndepărta-o în secret, fără ca cineva să știe acest lucru în afară de copiii mei!
  „Nevinovăția ei cu siguranță o va dezvălui Domnul cu timpul și atunci totul va fi salvat și câștigat; și așa să se întâmple în numele Domnului!“
  Imediat a înștiințat-o Iosif în secret pe Maria de aceasta și ea s-a conformat, pregătindu-se după bunăvoința a lui Iosif  și s-a dus, deoarece era deja târziu, să se odihnească.
  Iosif însă a picat și el într-un somn adânc, din cauza gândurilor sale variate și iată, un înger al Domnului i-a apărut în vis și a vorbit spre el:
  „Iosif, să nu îți fie teamă din cauza Mariei, cea mai curată fecioară a Domnului! Căci ceea ce poartă ea sub inimă a fost conceput de duhul sfânt a lui Dumnezeu și tu să-i dai numele de ‘Iisus’ atunci când se va naște!“
  Aici s-a trezit și Iosif  din somn și l-a lăudat pe Dumnezeu, Domnul, care i-a dovedit o astfel de milă.
  Dar pentru că deja s-a făcut dimineață, a apărut deja Maria, gata de călătoria stabilită, în fața lui Iosif și i-a spus, că a venit deja vremea de plecare.
  Iosif  însă a cuprins fata în brațe, a strâns-o la pieptul său și a vorbit către ea: „Maria, tu preacurată, tu ramâi la mine; căci astăzi mi-a dat Domnul o mare dovadă despre tine, căci ceea ce se va naște din tine, trebuie să se numeasc㠑Iisus’!“
  Aici a observat Maria imediat că Domnul a vorbit cu Iosif, pentru că ea a auzit același nume, care i l-a spus și îngerul, cu toate că ea nu i-a spus nimic lui Iosif despre acest fapt!
  Și Iosif a păzit fata după aceea și nu a lăsat-o să lucreze nimic, ce i-ar fi putut pune în pericol sarcina.


10

Numărarea romană a populației. Lipsa lui Iosif  de la sfătuirea poporului din Ierusalim.
Anna trădătorul.


  Dar după două luni după aceste întâmplări, s-a ținut o mare sfătuire în Ierusalim, despre faptul; că s-a auzit de la unii romani care trăiesc în Ierusalim, că împăratul va ordona să se numere și să fie descris tot poporul iudeu.
  O astfel de știre a fost înspăimântătoare la iudei, cărora le era interzis, să numere oameni.
  De aceea a chemat preotul suprem pentru scopul unei mari adunări, toți cei mai în vârstă și toți meșterii care trebuiau să vină, exact așa cum era și Iosif unul dintre aceștia.
  Iosif însă a făcut o mică călătorie în munți pentru a aduna lemne pentru construcții și a rămas mai multe zile departe de casă.
  Mesagerul care venea din Ierusalim, i-a adus lui Iosif în timpul absenței sale o invitație pentru marea adunare și pentru că nu l-a întâlnit pe Iosif, i-a spus fiului său cel mai în vârstă, că acesta, imediat ce va apărea Iosif acasă, să-l înștiințeze iute de aceasta!
  Iosif însă a venit deja în ziua următoare dimineața înapoi acasă. Fiul Iov l-a înștiințat de îndată, ce a sosit de la Ierusalim.
  Iosif însă a spus: „Am urcat cinci zile prin munți și de aceea sunt eu foarte obosit, iar picioarele mele nu m-ar mai duce, dacă eu nu m-aș odihni înainte câteva zile; de aceea sunt eu obligat acum să nu ascult chemarea Ierusalimului.
   „De altfel nu are nici măcar o valoare această adunare; căci mărețul împărat al Romei care și-a întins mâna peste multe țări, nu va ține cont de consfătuirea noastră și el va face ceea ce va dori el! De aceea rămân eu acasă!“
  Dar după trei zile a venit din Ierusalim un anumit Anna, care era un mare înțelept, la Iosif și a vorbit către el:
  „Iosif, tu bărbat înțelept și meșter din neamul lui David! Eu trebuie să te întreb de ce nu ai venit la adunarea cea mare! ?“
  Iosif s-a întors spre Anna și a vorbit: „Iată, eu am fost cinci zile în munți și nu am știut că sunt chemat!
  Când am ajuns însă acasă și am primit vestea prin fiul meu Iov, am fost deja prea obosit și slăbit, ca să-mi  mai fi fost posibil, să-mi pun picioarele în mișcare spre Ierusalim! Pe lângă aceasta, am văzut deja de la prima vedere că această adunare va ajuta puțin sau chiar deloc.“
  În timp ce Iosif a vorbit acestea, s-a uitat Anna împrejur și a observat din păcate fecioara însărcinată.
  De aceea l-a părăsit pe Iosif ca un mut și a mers cât a putut de repede spre Ierusalim.
  Ajuns fără vlagă acolo, a mers de îndată la preotul suprem și a spus către el:
  (Anna): „Ascultă-mă și nu mă întreba, de ce nu a venit fiul lui David la adunare; căci eu am descoperit în casa sa păcate extraordinare!
  „Iată, lui Iosif, care Dumnezeu și tu i-ați dat dovada și tu i-ai încredințat fecioara, el a greșit nespus de tare în fața lui Dumnezeu și în fața ta!“
  Preotul suprem însă, îngrozit de știrea lui Anna, a întrebat foarte scurt: „Cum, cum vine aceasta? Grăiește doar adevăr deplin, sau tu azi vei muri!“
  Și Anna a vorbit: „Iată, pe fecioara Maria, care după dovada lui Dumnezeu a luat-o sub tutela lui din templul Domnului, a adus acum cea mai mare rușine peste ea; căci sarcina ei foarte înaintată este o dovadă vie a acestui fapt!“
  Preotul suprem însă a vorbit: „Nu, Iosif nu a putut face aceasta! - Poate oare și Dumnezeu să dea o dovadă falsă? !“
  Anna însă spune: „Trimite-i pe cei mai credincioși slujitori la Iosif și tu te vei convinge, că fecioara este într-adevăr însărcinată; dar dacă ea nu este, atunci vreau eu să fiu omorât cu pietre!“


11

Chibzuiala preotului suprem despre starea Mariei. Reținerea și audierea Mariei și a lui Iosif.
Plângerea și sfădirea lui Iosif cu Dumnezeu. Sentința de moarte asupra lui Iosif și Maria
și dezvinovățirea lor printr-o decizie a lui Dumnezeu.
Maria femeia lui Iosif.


  Preotul suprem s-a gândit un timp și a vorbit astfel în sine: „Ce să fac eu? Anna este plin de gelozie din cauza alegerii fecioarei și niciodată să nu asculți și să nu acționezi după sfatul unui om gelos.
  „Dar dacă într-adevăr așa stau lucrurile cu Maria și eu aș trata acest lucru cu indiferență, ce vor spune atunci fiii Israelului și ce socoteală vor cere ei de la mine?
  „Totuși vreau eu să trimit în secret slujitorii la Iosif, care dacă vor confirma lucrul rău, vor aduce fecioara împreună cu Iosif de îndată la mine!“
  Deci așa a fost gândit și așa a fost hotărât; preotul suprem a chemat în secret slujitori devotați și i-a înștiințat, ce s-a întâmplat în casa lui Iosif și imediat i-a trimis la casa lui Iosif cu hotarârea cum să actioneze ei, în caz că se adeverește acest lucru.
  Și slujitorii au mers repede la Iosif și ei au găsit totul exact așa cum le-a fost descris de preotul suprem.
  Și cel mai bătrân dintre ei a spus către Iosif: „Iată, de aceea am fost noi trimiși din templu, ca să vedem în ce stare este fecioara, deoarece au ajuns zvonuri urâte despre ea la urechile preotului suprem!
  „Noi, însă, am găsit aici totul confirmat; de aceea nu te lăsa obligat, urmează-ne împreună cu Maria în templu, unde vei auzi sentința dreaptă din gura preotului suprem!“
  Și Iosif i-a urmat fără vreo împotrivire împreună cu Maria pe slujitori, până în fața judecătoriei din templu.
  Când au ajuns ei acolo, a întrebat preotul suprem uimit pe Maria, cu un ton foarte serios:
  „Maria! De ce ne-ai făcut una ca aceasta și cum ai putut să-ți înjosești așa de tare sufletul?
  „Ai uitat de Domnul, Dumnezeul tău, tu care ai fost crescută în sfințenie și ai primit hrana ta zilnică din mâna îngerilor,
  „și tot timpul ai auzit cântecele lor de laudă și ai fost binedispusă, te-ai jucat și ai dansat în fața lui Dumnezeu! - Vorbește, de ce ai făcut tu una ca asta?“
  Maria  însă a început să plânga cu amărăciune și a început să vorbească plângând și suspinând foarte tare: „Atât de adevărat cât trăiește un Dumnezeu, Domnul Israelului, atât de adevărat este că eu sunt pură și niciodată nu am cunoscut vreun bărbat! - Întreabă-l pe Iosif, care a fost ales de Domnul!“
  Și preotul suprem s-a adresat lui Iosif și l-a întrebat: „Iosife, eu îți poruncesc în numele Dumnezeului viu și veșnic: spune-mi imediat, cum s-a întâmplat acest lucru? Ai făcut tu una ca asta?“
  Și Iosif  a vorbit: „Eu îți spun la totul ce îmi este mie și ce îți este ție sfânt, atât de adevărat cât trăiește Domnul, Dumnezeul meu, atât de adevărat este că eu sunt curat în fața acestei fecioare, cât și în fața ta și în fața Domnului!“
  Și căpetenia preoților a replicat: „Nu da o mărturie mincinoasă, ci spune adevărul în fața lui Dumnezeu! Iar eu îți spun: Tu ți-ai însușit pe nedrept căsătoria ta, nu ai dat mărturie templului și nu ai plecat mai înainte capul tău sub mâna veșnicului atotputernic, ca El să-ți fi binecuvântat sămânța ta! De aceea spune adevărul!“
  Iosif a fost însă mut la o asemenea cuvântarea a căpeteniei preoților și nu vroia să dea nici o replică; pentru că prea amar și nedrept a fost el învinovățit de căpetenia preoților.
  Dar pentru că Iosif a stat acolo cu o tăcere adâncă în fața căpeteniei preoților și nu vroia să vorbească, atunci a deschis acuși marele preot gura sa și a spus:
  „Dă-ne nouă iarăși fecioara înapoi, așa cum tu ai primit-o de la templul Domnului, atunci când ea a fost așa de curată ca răsăritul soarelui în cea mai înviorătoare dimineață!“
  Topit în lacrimi a stat Iosif în fața acestuia și a spus după o tulburare imensă:
  „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, ce am făcut eu în sfârșit așa de rău în fața Ta, eu moșneag sărac, ca tu mă bați acum așa de tare? !
  „Ia-mă de pe lume; pentru că prea dureros este, ca eu, ca un om tot timpul drept în fața Ta și a lumii, să îndur o asemenea rușine!
  „Pe tatăl meu David l-ai pedepsit, pentru că a păcătuit împotriva lui Urie.
  „Eu însă n-am păcătuit încă niciodată în fața unui om și nu mi-am însușit nici un lucru al altui  om, nici în ceea ce privește un animal și am respectat tot timpul legea până în cel mai mic amănunt; o Doamne, de ce mă bați Tu în sfârșit?
  „O arată-mi un păcat de-al meu în fața Ta și eu doară vreau cu plăcere să îndur pedeapsa cu foc! Dar dacă eu am păcătuit în fața Ta, atunci să fie blestemată ziua și ora în care eu m-am născut!“
  Marele preot a simțit însă amărăciune în suflet din cauza acestei cuvântări a lui Iosif și a vorbit în mare emoție a cugetului său:
  „Intr-adevăr, deci, deoarece tu negi în fața lui Dumnezeu vina ta gălăgioasă, de aceea vreau eu să va las să beți voi amândoi apa de blestem a lui Dumnezeu, Domnului și vor fi atunci evidente păcatele voastre în ochii voștri și în ochii a tot poporul!“
  Și numaidecât a luat marele preot apă cu blestem  și l-a pus pe Iosif să bea și l-a trimis atunci după lege într-un munte anumit pentru așa ceva, care se afla acolo aproape de Ierusalim.
  Și tot așa a dat el și fecioarei să bea o asemenea apă și a trimis-o atunci de asemenea într-un munte.
  După trei zile au venit însă amândoi nevătămați înapoi și tot poporul s-a minunat, că în ceea ce-i privește pe ei nu a fost vădit nici un păcat.
  Marele preot le-a spus însă atunci și el peste toate măsurile de mirat: „Dacă Dumnezeu Domnul n-a vrut să facă vădit păcatul vostru, atunci nici eu nu vreau să va judec, ci va declar nevinovați și liberi!
  „Dar pentru că fecioara este deja însărcinată, de aceea să fie ea nevasta ta ca ispășire, din care cauză ea a devenit însărcinată mie încă de neânțeles și să nu mai primească mai departe nici un alt bărbat, chiar dacă ea ar deveni o văduvă tânără! Deci așa să fie! - Și acum mergeți iarăși în pace!“
  Iosif însă a luat-o atunci pe Maria și a mers cu ea în patria sa și a fost plin de bucurie și l-a slăvit și l-a lăudat pe Dumnezeul său. Și bucuria lui a fost cu atât mai mare, fiindcă Maria a devenit așadar nevasta lui legitimă.


12

Porunca lui August referitoare la evaluarea și numărarea tuturor locuitorilor țării
Noi suferințe și alinări


  Și Iosif a petrecut așadar foarte bine dispus cu Maria, care a fost atunci nevasta lui, încă două luni în casa lui și a lucrat pentru întreținerea Mariei.
  Atunci când însă timpul s-a stors și pentru Maria a ajuns aproape vremea de a naște prunc, chiar atunci s-a întâmplat o nouă lovitură, care l-a pus pe Iosif în mare mâhnire.
  Anume împăratul roman August a lăsat să se facă cunoscut în toată țara un ordin, conform căruia toate popoarele împărăției sale să fie înscrise și numărate și clasificate din cauza impozitării și recrutării.
  Și Nazarinienii n-au fost scutiți de această poruncă și Iosif era silit, să se ducă și el la Betleem, cetatea lui David, în care se afla comisia de înscriere romană.
  Atunci când însă el a auzit această poruncă, din cauza căruia el deja oricum a fost chemat la o întrunire în Ierusalim, a vorbit el atunci în sine:
  (Iosif:) Dumnezeul și Domnul meu, aceasta este o lovitură puternică pentru mine chiar în acest timp, în care Maria este așa de aproape de a naște!
  „Ce să fac eu acum? - Eu trebuie să-i las desigur pe fii mei să se înscrie, pentru că aceștia sunt pentru împărat din păcate buni de arme; dar ce să fac eu, pentru numele Tău, o Doamne, cu Maria?
  „Acasă, n-o pot lăsa; pentru că ce ar face ea, atunci când ar începe să o împresoare timpul ei?
  „Dacă însă eu o iau cu mine, cine îmi garantează, dacă vremea ei n-o apucă deja pe timpul drumului și eu nu voi știi atunci, ce trebuie să se facă atunci cu ea?
  „Și dacă eu o și aduc încă cu mare greutate în fața oamenilor de dregătorie ai Romei, cum s-o înscriu atunci acolo?
  „Cumva ca soția mea, - despre care lucru totuși nu știe nimeni nimic până acum în afară de mine și de marele preot? !
  „Cu adevărat, de acest lucru mi-e aproape rușine în fața fiilor lui Izrael; pentru că ei știu, că eu sunt un moșneag bătrân de peste șaptezeci de ani! Ce vor spune ei, dacă eu îl voi înscrie pe acest copil de-abia de cinsprezece ani - în starea de înaltă însărcinare încă pe deasupra - ca soția mea legtimă? !
  „Sau s-o inscriu ca fiind o fiică de a mea? - Dar fiii lui Izrael știu însă, de unde vine Maria și că ea nu este fiica mea!
  „Dacă eu o înscriu ca fecioară a Domnului mie dată în grijire, ce mi-ar spune atunci unii, care încă nu știu, că eu m-am apărat în templu, dacă ar vedea-o pe Maria foarte însărcinată?
  „Da, eu știu, ce voi vrea să fac acum iarăși: ziua Domnului vreau să o aștept! În acea zi, va face Domnul, Dumnezeul meu, ce va vrea El și va și fi acel lucru cea mai bună soluție! Și astfel să se întâmple așadar!“


13

Cuvintele alintătoare ale vechiului prieten a lui Iosif. Poruncile de călătorie ale lui Iosif către cei 5 fii ai săi. Mărturia alintătoare de sus. Plecarea veselă la drum.


  În aceeași zi însă, a venit un vechi și bătrân prieten din Nazaret la Iosif și i-a spus:
  „Frate, uite, astfel conduce Domnul poporul său peste tot felul de deșerturi și pământuri aride! Aceia însă, care urmează voitori, unde El îi conduce, aceia ajung la țelul bun!
  „Noi am tânjenit în Egipt și am plâns sub lanțurile Babilonului și Domnul ne-a făcut totuși liberi!
  „Acum au trimis romanii vulturul lor peste noi; aceasta este voi Domnului! De aceea noi vrem să și facem, ce dorește El; pentru că El știe cu siguranță, de ce voiește El lucrul să fie astfel!“
  Iosif, însă, a înțeles desigur, ce i-a spus prietenul și atunci când prietenul l-a binecuvântat și l-a părăsit iarăși a vorbit Iosif către fiii săi:
  „Ascultați-mă! Domnul vrea ca să fie nevoie ca noi toți să mergem la Betleem; deci, vrem noi așadar să și acceptăm voi Lui și să facem, ce vrea El!
  „Tu, Iov, încalecă măgarul pentru Maria și ia șeaua cu spătarul; și tu, Iosua, pune boul în frâu și înhamă-l la căruța, în care vrem să ducem cu noi alimente!
  Voi atunci, Samuel, Simeon și Iacov, încărcați însă căruța cu fructe care nu se strică mult timp, cu pâine, miere și brânză și luați din acestea așa de multe, ca să ne ajungă pentru paisprezece zile; pentru că noi nu știm, când ne va veni rândul nostru și când vom fi liberi și ce se poate întâmpla cu Maria pe drum! De aceea puneți în căruță și pânze de în curate și scutece!“
  Fiii s-au dus și au făcut totul, cum le-a poruncit Iosif.
  Dupe ce ei au făcut totul după voia lui iosif, au venit înapoi și au spus aceasta lui Iosif.
  Și Iosif a îngenunchiat cu toată casa lui, s-a rugat și și-au pus cu toți ai săi nadejdea în mâinile Domnului.
  Atunci când însă el a ajuns la sfârșit cu asemenea rugăciuni, slăviri și laude, a auzit el o voce ca în afară casei, care a spus astfel:
  „Iosife, tu fiu credincios al lui David, care a fost un om după inima lui Dumnezeu!
  „Atunci când David s-a dus la luptă împotriva uriașului, a fost cu el mâna îngerului, pe care i l-a pus Domnul de partea lui și uite, tatăl tău a fost un învingător măreț!
  „Cu tine însă este Insuși Acela, care a fost veșnic, care în timpurile lui Noe a lăsat să ploaie patruzeci de zile și patruzeci de nopți și a lăsat să se înnece toată creatura împotrivitoare Lui, „care i l-a dat lui Avraam pe Isaac, care a condus poporul tău din Egipt și a vorbit înspăimântător cu Moise pe muntele Sinai!
  „Uite, Acela este acum întrupat în casa ta și va merge cu tine și la Betleem; de aceea, fii fără teamă, pentru că El nu va lăsa să se întâmple, ca ție să-ți fie îndoit un păr!“
  Atunci însă când Iosif a auzit asemenea cuvinte, a fost el bucuros, i-a mulțumit Domnului pentru această milostivire și i-a pus atunci pe toți de îndată să se pregătească de călătorie.
  El a luat-o pe Maria și a pus-o pe animalul de cărat așa de moale și de confortabil cum a fost posibil și a luat atunci frâul în mâna lui și a condus măgarul.
  Fiii însă s-au pus pe căruța încărcată și au mers cu aceeași după tropăitul măgărușului.
  După un timp însă, a dat Iosif frâul la cel mai mare fiu al său; el însă a mers alături de Maria, deoarece aceasta slăbea câteodată și nu era în stare să se țină de una singură în șa.


14

Capricii aparente ale Mariei în timpul călătoriei. Inceputul durerilor facerii.
Adăpostirea Mariei într-o peșteră apropiată.

(23 August 1843)


  Astfel a ajuns societatea noastră evlavioasă la șase ore apropiere înainte de Betleem și a făcut acolo o pauză în aer liber.
  Iosif însă se uita la Maria și găsi, că ea trebuie că era plină de dureri; de aceea a cugeta el foarte încurcat în sineși:
  „Ce poate fi aceasta? Chipul Mariei este plin de dureri și ochii ei sunt plini de lacrimi! Poate că o împresoară vremea ei?“
  De aceea se uită Iosif încă o dată mai exact la Maria; și uite, atunci o găsi el râzând spre marea lui uimire!
  De aceea a și întrebat-o el numaidecât: „Maria, spune-mi, ce se întâmplă probabil în înăuntrul tău? Pentru că eu îți văd chipul acuși plin de dureri, iar acuși iarăși râzând și strălucind de mare fericire!“
  Maria însă spuse la acestea lui Iosif: „Uite, eu am acum două popoare în fața mea! Primul plânge și atunci trebuia să plâng și eu silită de împrejurări împreună cu el.
  „Celălalt însă pășea râzând în fața mea și eu am fost plină de bucurie și veselie și trebuia să râd și eu și să intru în bucuria lui! - Aceasta este tot ce a sustras chipului meu, durere și bucurie.“
  După ce Iosif a auzit acestea, a fost el iarăși liniștit, pentru că știa, că Maria avea deseori vedenii; de aceea el a și lăsat în sfârșit să se porneasca iarăși călătoria mai departe și s-a dus în sus spre Betleem. -
  Atunci când însă ei au ajuns în apropierea Betleemului, acolo i-a spus Maria deodată lui Iosif:
  „Asculta-mă, Iosif! Ceea ce este în mine, începe să mă împresoare foarte tare; lasă de aceea să ne oprim în loc!“
  Iosif s-a speriat pe deplin din cauza acestui strigat dintr-o odată al Mariei; pentru că el vedea acum, că a venit de ceea ce el s-a temut tocmai cel mai mult.
  El a făcut de aceea să se și oprească căruța dintr-o dată. Maria însă spuse iarăși numaidecât lui Iosif :
  „Dă-mă jos de pe măgăruș; pentru că ceea ce este în mine, mă împresoară imens și vrea să iasă din mine! Și eu nu mai sunt în stare să mă împotrivesc împresurării!“
  Iosif a spus însă: „Dar pentru numele Domnului! Tu doară vezi că aici nu este niciunde o casă de adăpost; deci, unde să te pun pe tine?“
  Maria spuse însă: „Uite, acolo, înspre înăuntrul muntelui, este o peșteră; vor fi de-abia o sută de pași până acolo! Acolo duceți-mă; să merg mai departe, îmi este imposibil!“
  Și Iosif și-a mânat numaidecât căruța în acea direcție și a găsit spre cel mai mare noroc al lui în această peșteră, deoarece le servea păstorilor ca staul de nevoie, ceva fân și paie, din care el imediat a lăsat să se facă un așternut de nevoie pentru Maria.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Capitolele 15-28
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:17 View PostDownload Post

15

Maria în grota. Iosif în cautarea unei moase în Betleem.
Intâmplarile minunate ale lui Iosif. Marturia naturii.
Intâlnirea lui Iosif cu moasa.


Atunci când asternutul a fost pregatit, a adus-o Iosif pe Maria numaidecât în pestera si ea s-a pus întinsa pe asternut si a gasit usurare în aceasta stare.
Atunci când însa Maria se afla asa usurata pe asternut, a spus Iosif catre fiii sai:
„Voi doi cei mai în vârsta vegheati asupra Mariei si dati-i un ajutor potrivit în cazul necesitatii timpurii, mai ales tu, Iov, care ti-ai însusit ceva cunoastere în acest domeniu prin compania cu prietenii mei în Nazaret!“
Celorlati trei le-a poruncit însa, sa se îngrijeasca de magar si de bou si sa adaposteasca cumva caruta în pestera, care era destul de încapatoare.
Dupa ce însa Iosif a poruncit toate acestea bine chibzuite, i-a spus el Mariei: „Eu însa vreau acum sa merg sus pe munte si vreau sa caut în cetatea tatalui meu o moasa în cea mai mare repeziciune si vreau sa o aduc încoace, pentru ajutorul tau necesar!“
Dupa aceste cuvinte a pasit Iosif numaidecât afara din pestera, fiindca era deja destul de târziu în seara si se puteau vedea stelele de pe cer destul de bine.
Dar ce fel de experiente minunate a facut Iosif dupa aceasta pasire în afara din pestera, vrem noi sa redam cu cuvintele sale proprii, pe care le-a dat fiilor sai, atunci când s-a reântors în pestera cu moasa gasita si dupa ce Maria a nascut deja.
Cuvintele lui Iosif suna însa astfel: „Copii, noi ne aflam la marginea a lucruri mari! Eu înteleg acum vag, ce mi-a spus vocea în seara înainte de plecarea noastra încoacea; cu adevarat, daca n-ar fi Domnul printre noi - chiar daca invizibil - prezent, atunci este imposibil ca asemenea lucruri miraculoase sa se poata întâmpla, cum eu le-am vazut acum!
„Ascultati-ma! - Atunci când eu am pasit în afara si am plecat, m-am simtit, de parca n-as fi mers! Si eu am vazut luna plina aparând pe cer si stelele în rasaritul si apusul lor si uite, toate stateau pe loc si luna nu parasea capatul pamântului si stelele la capatul înserarii nu mai vroiau sa apuna!
Atunci am vazut multime si multimi de pasari sezând pe ramurile pomilor; toate au fost îndreptate cu fetele încoace si tremurau ca în timpurile cutremurelor mari iminente si nu puteau fi izgonite de la locurile lor, nici prin tipete si nici prin aruncaturi de pietre.
„Si eu am privit iarasi pe suprafata pamântului încoace si încolo si am vazut nu departe de mine un numar de muncitori, care stateau acolo în jurul unei oale pline de mâncare, unii îsi tineau mâinile nemiscate în oala si nu puteau scoate mâncare din oala.
„Aceia însa, care au scos deja mai înainte o bucata de mâncare din oala, o tineau la gura si nu puteau deschide gura, ca ei sa manânce bucata de mâncare; toate chipurile erau însa îndreptate în sus, de parca ar vedea lucruri mari pe cer.
„Atunci am vazut eu oi, care erau conduse de pastori; dar oile stateau nemiscate acolo si mâna pastorului, care a ridicat-o, pentru a lovi oile care stateau, a ramas ca întepenita în aer si el nu o putea misca.
„Iarasi am vazut eu o turma întreaga de tapi, aceia tineau botul lor peste apa si totusi nu puteau sa bea, fiindca ei toti erau ca de tot înmarmuriti.
„Asa am vazut eu si un pârâu, acela avea o cadere tare în jos de pe munte si uite, apa statea linistita si nu se scurgea în jos spre vale! - Si astfel era de privit totul pe suprafata pamântului, de parca n-ar avea viata si nici miscare.
„Atunci când însa eu stateam asa acolo si nu stiam, daca stau pe loc sau merg, uite, am vazut atunci în sfârsit o data iarasi o viata!
„O femeie venea adica de-a lungul muntelui pasind în jos direct spre mine si m-a întrebat, dupa ce a ajuns pe deplin la mine: , Omule, unde vrei sa te duci asa de târziu? `
„Si eu i-am spus; , O moasa caut; pentru ca acolo, în pestera, este una care vrea sa nasca! `
„Femeia a raspuns însa si a zis: , Este ea din Izrael? ` - Si eu i-am raspuns: , Da, doamna, eu si ea suntem din Izrael; David este tatal nostru! `
Femeia însa a vorbit mai departe si a întrebat: , Cine este aceea, care vrea sa nasca acolo, în pestera? Este ea sotia ta, sau o ruda, sau o slujitoare? `
„Si eu i-am raspuns: , De putin timp este femeia mea numai în fata lui Dumnezeu si a marelui preot; atunci când ea s-a însarcinat, n-a fost înca sotia mea, ci a fost doar data mie spre îngrijire în casa mea din partea templului prin marturia lui Dumnezeu, fiindca a fost mai înainte crescuta în cel mai sfânt loc!
„, Nu te minuna însa de sarcina ei, pentru ca ceea ce este în ea, este zamislit într-un mod minunat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! ` - Femeia s-a minunat însa de aceste spuse si mi-a spus: , Omule, spune-mi adevarul! ` - Dar eu i-am spus: , Vino si vezi si convinge-te cu proprii tai ochi! `“


16

Aparitiile la pestera. Chipul de vis al moasei si cuvintele ei profetice.
Moasa la Maria si la copil. Dubiile Salomeii, sora moasei, referitor
la fecioria Mariei.

(25 Aug. 1843)


Si femeia a binevoit si l-a urmat pe Iosif pâna la pestera; dar când acestia au ajuns acolo s-au adunat deodata în jurul pesterei nori albi asa ca ei nu au putut reusi sa gaseasca intrarea în ea.
La aceasta aparitie a început moasa sa se mire prea tare si a vorbit catre Iosif:
„O mare minune s-a întâmplat în aceasta zi sufletului meu! Astazi dimineata am avut un vis maret si minunat, unde totul s-a întâmplat exact asa, cum pot vedea eu acum în realitate, cum pot vedea si ce voi vedea eu în continuare!
„Tu esti acelasi barbat care mi-a aparut în vis; tot asa am vazut ca lumea s-a odihnit în mijlocul lucrului lor si am vazut pestera, am vazut cum a acoperit-o un mare nor si am vorbit cu tine, asa cum vorbesc eu acum.
„Si eu am vazut mai multe minunatii înauntru în pestera, când m-a urmat sora mea Salomea, caruia i-am povestit visul meu de dimineata!
„De aceea spun în fata ta si în fata lui Dumnezeu, Domnului meu: Izraelul a avut parte de o mare mântuire! Un salvator a venit, trimis de sus, în aceste timpuri primejdioase ale noastre!“
Dupa aceste cuvinte ale moasei s-a retras de îndata norul si o mareata lumina îi întâmpina pe Iosif si pe moasa din pestera, asa ca nu au putut sa suporte ochii lor si moasa a început atunci sa vorbeasca: „Adevarat este tot, ce am vazut eu în vis! O barbatule, o fericitule, aici se afla mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise si Elisei!“
Dupa aceste cuvinte a început din ce în ce mai mult sa piarda lumina din intensitatea ei si copilasul a devenit vizibil, cum pentru prima oara s-a alaptat de la sânul mamei Sale.
Moasa însa a pasit cu Iosif în pestera, a vazut copilasul si mama acestuia si când ea a simtit eliberarea, a început sa spuna:
„Într-adevar, într-adevar, acesta este Mântuitorul care a fost slavit de toti profetii, care va fi liber nestrâns deja în trupul mamei, pentru a prezice, ca El va desface toate legaturile dure ale legilor!
„Dar când a vazut vreodata cineva, ca un copil nou nascut cauta deja hrana la sânul mamei sale? !
„Aceasta este o dovada evidenta, ca acest copil când va deveni barbat va judeca lumea dupa dragoste si nu dupa legi!
„Asculta, tu fericit barbat al acestei fecioare! Totul este în cea mai mare ordine, de aceea lasa-ma sa pasesc afara din pestera, caci mie acum îmi este greu în piept, deoarece eu nu sunt destul de pura, pentru a putea suporta apropierea sfânta a Dumnezeului, a Domnului meu si al tau!“
Iosif s-a speriat tare la aceste cuvinte rostite de moasa; ea însa s-a grabit sa iasa din pestera afara.
Dar când a pasit din pestera, a întâlnit-o afara pe sora ei Salomea, care a urmat-o din cauza acelui vis si a vorbit imediat spre ea:
(Moasa): „Salomea, Salomea, vino si uita-te în realitate la visul meu de astazi dimineata! Fecioara a nascut în belsugul adevarului, ce nu poate întelege pe veci natura si întelepciunea omeneasca!“
Salomea însa a vorbit: „Atât de adevarat cât traieste un Dumnezeu, nu pot sa cred, ca o fecioara a nascut, decât atunci daca eu o voi consulta cu propria mea mâna experimentata!“


17

Rugamintea Salomeii spre Maria. Acceptarea Mariei.
Constatarea, pedeapsa si cainta Salomeii. Indicatiile îngerului spre Salomea.
Insanatosirea Salomeii. O avertizare de sus.

(26. Aug. 1843)


Dupa ce a vorbit Salomea aceasta , a intrat de îndata înauntru în pestera si a vorbit:
„Maria, sufletul meu este ocupat cu o cearta; de aceea te rog eu, ca tu sa te pregatesti, sa te consult eu cu mâna mea experimentata si sa vad eu, care este de fapt fecioria ta!“
Maria accepta imediat aceasta dorinta a Salomeii cea necredincioasa si s-a lasat controlata.
Dar când Salomea a atins trupul Mariei cu mâna ei experimentata, s-a auzit imediat un geamat puternic si strigat din rasputeri:
„Ah, vai de mine pagâna ce sunt, necredincioasa ce sunt, ca eu am vrut sa-l neg pe Dumnezeul vesnic si viu! Caci uitati-va, uitati-va aici, - mâna mea arde în furia dumnezeiasca, nenorocita de mine!
Dupa aceste cuvinte s-a aruncat imediat în genunchi în fata copilasului si a vorbit:
„O Dumnezeul parintilor mei! Tu atotputernic Domn al tuturor minunatiilor! Gîndeste-te la mine, ca si eu sunt o samânta din Avraam, Isaac si Iacov!
„Nu ma fa de batjocora în fata fiilor Izraelului, ci daruieste-mi înapoi membrele mele sanatoase!“
Si iata, imediat s-a aflat lânga Salomea un înger al Domnului si a vorbit spre ea: „A auzit Dumnezeu, Domnul implorarile tale; du-te la copilas si du-l în brate si tu vei da peste o mare însanatosire!
Si când Salomea a auzit aceasta, a mers în genunchi în fata Mariei si a rugat-o sa-i dea micul copilas.
Maria i-a dat imediat copilul si a vorbit spre ea: „Sa te ajute spre însanatosirea ta dupa spusele îngerului trimis de Domnul; Domnului sa-i fie mila de tine.“
Si Salomea a luat copilasul si l-a purtat în brate pe genunchi si a început sa vorbeasca cu copilul, de îndata ce l-a primit în brate:
„O Dumnezeule, Tu atotputernicul Domn al Izraelului, care conduci si stapânesti deja de o vesnicie! În tot, tot belsugul adevarului s-a nascut aici un rege al regilor Izraelului, care va fi mai maret decât a fost David, barbatul dupa inima lui Dumnezeu! Laudat si slavit sa fii Tu în fata mea vesnic!“
Dupa aceste cuvinte s-a însanatosit Salomea întru totul, i-a înapoiat cu mare multumire în inima ei copilul Mariei si a mers asa sanatoasa din pestera afara.
Dar când a ajuns afara a vrut sa strige tare despre marea minune a minunilor si a început sa-i povesteasca si surorii ei tot ceea ce i s-a intâmplat ei.
Dar repede s-a auzit o voce de sus care vorbea spre Salomea: „Salomea, Salomea, nu spune nimanui, ce lucruri nemaipomenite ti s-au întâmplat aici! Caci timpul întâi trebuie sa vina, unde Domnul se va dovedi El pe Sine Insusi prin cuvinte si prin fapte!“
Aici a tacut Salomea si Iosif a iesit afara si le-a rugat pe ambele surori, sa vina iar înapoi în pestera dupa dorinta Mariei, pentru ca nimeni sa nu observe, ce minunatii s-au întâmplat în acea pestera. Si amândoua au intrat iar umile înapoi în pestera.


18

Odihna de noapte a familiei sfinte în pestera.
Cântecele de lauda de dimineata ale îngerilor. Rugaciunile ciobanilor.
Cuvintele de explicatie ale îngerului spre Iosif.


Si când toti au fost adunati în pestera, au întrebat fiii lui Iosif pe tatal lor (adica pe Iosif):
„Tata ce sa facem noi? Totul este în cea mai mare ordine! Calatoria ne-a obosit membrele; nu avem voie sa ne punem sa ne odihnim?“
Si Iosif a vorbit: „Copii, voi vedeti, ce mila nemarginita am primit noi cu totii de sus; de aceea sa stati de paza si sa-l slaviti pe Dumnezeu împreuna cu mine!
„Voi ati vazut doar ce i s-a întâmplat Salomeii în pestera, de aceea sa nu ne fie nici noua somn, atunci când ne cerceteaza pe noi Domnul!
„Mergeti însa la Maria si atingeti copilul! Cine stie, daca pleoapele voastre nu se vor întari asa, de parca voi ati fi dormit adânc mai mult ore la rând!
Si fiii lui Iosif au mers si au atins copilasul; dar copilul le-a zâmbit si a întins mâinile Sale înspre ei, asa de parca si-ar fi recunoscut fratii.
De aceasta s-au mirat cu totii si au vorbit: „Adevarat este, ca acest copil nu este un copil oarecare! Caci unde a putut vedea cineva, ca vreunul este asa minunat salutat de un copil care de-abia s-a nascut? !
„În afara de aceasta suntem noi acum într-adevar înca pe deasupra de îndata asa de întariti în toate madularele noastre, de parca noi n-am fi facut niciodata o calatorie si ne-am afla acasa într-o dimineata cu trupul pe deplin odihnit!“
Si Iosif a spus la acestea: „Vedeti, deci sfatul meu a fost bun! Dar acum observ eu, ca începe sa se faca tare frig; de aceea aduce-ti încoace boul si magarul! Animalele se vor adaposti în jurul nostru si vor face ceva caldura cu suflarea si respiratia lor; si noi însine vrem de aceea sa ne adapostim si noi în jurul Mariei!“
Si fiii au facut acest lucru. Si atunci când ei au adus ambele animale în apropierea Mariei, s-au pus acestea de în data jos în partea principala a asternutului Mariei si suflau harnice peste Maria si copilasi si l-au încalzit astfel destul de bine.
Si moasa a vorbit: „Intr-adevar, nimic mai neânsemnat poate sa fie acesta în fata lui Dumnezeu, caruia si animalele îi slujesc astfel, de parca ele ar avea minte si ratiune!“
Salomea a spus însa: „O surioara, animalele par aici sa vada mai multe decât noi! Despre ceea ce noi înca de-abia îndraznim sa ne gândim, animalele se roaga deja catre Acela, care le-a facut!“
„Crede-ma, sora, asa de adevarat cum Dumnezeu traieste, asa de adevarat este si aici, în fata noastra, Mesia cel fagaduit; pentru ca doara noi stim, ca nu s-au întâmplat niciodata asemenea minunatii la nasterea chiar a celui mai mare profet!“
Maria a spus însa Salomeii: „Dumnezeu Domnul ti-a aratat o mare milostivire, din care cauza tu vezi asemenea lucruri , în fata carora se cutremura chiar sufletul meu.
„Dar taci în aceasta privinta, cum ti-a poruncit mai înainte îngerul Domnului; caci, altfel, ne-ai putea tu pricinui un destin nemilos!“
Salomea i-a fagaduit Mariei, ca va tace o viata întreaga si moasa i-a urmat exemplul sorei sale.
Si astfel au fost asadar toti linistiti în pestera. În prima ora, însa, înainte de rasaritul soarelui au auzit toti cântece de lauda chiar puternice în fata pesterii.
Si Iosif l-a trimis de îndata pe cel mai mare fiu al sau sa vada, ce ar fi si cine ar cânta asa de puternic lauda lui Dumnezeu în aer liber.
Si Iov a mers afara si a vazut, ca toate spatiile firmamentului erau ocupate în sus si în jos cu nenumarate miliarde de îngeri stralucitori. Si el s-a grabit mirat înapoi în pestera si a povestit tuturora, ce a vazut el.
Toti însa au fost tare mirati despre relatarile lui Iov si au mers afara si s-au convins de adevarul spuselor lui Iov.
Dupa ce ei au vazut însa asemenea minunatii ale Domnului, au mers ei iarasi în pestera si au dat si Mariei aceasta marturie. Si Iosif i-a spus Mariei:
„Asculta, tu cea mai curata fecioara a Domnului, fructul trupului tau este într-adevar o zamislire a Duhului Sfânt al Dumnezeului; pentru ca toate cerurile marturisesc acum despre aceasta!“
„Dar cum ne va merge noua, daca toata lumea trebuie inevitabil sa afle, ce s-a întâmplat aici? Pentru ca nu numai noi, ci si toti ceilalti oameni vad acum, ce fel de marturie ne straluceste noua din toate cerurile, acest lucru l-am observat la multi pastori acum, cum ei si-au îndreptat chipurile înspre cer „si au cântat cu aceeasi voce cu corurile puternice ale îngerilor, care acum ocupa toti vizibil toate spatiile cerului în sus si în jos pâna la pamânt.“
„Si cântarea lor suna ca aceea a îngerilor: Cadeti ca roua în jos, voi cerurilor, catre cei drepti! Pace oamenilor pe pamânt, care sunt de un cuget bun! Si cinste sa-i fie lui Dumnezeu în înaltimi în Acela, care vine aici în numele Domnului! `
„Priveste, o Maria, asa ceva aude si vede acum toata lumea; de aceea ea si va veni încoace si ne va urmari si noi vom trebui sa fugim peste munti si vai!
„De aceea sunt eu de parere ca noi sa ne ridicam de aici asa de repede pe cât este posibil si imediat dupa ce eu voi fi înscris - ceea ce sa se întâmple înca azi dimineata - , sa ne ducem iarasi înapoi în Nazaret si de acolo sa trecem dincolo la greci, dintre care eu îi cunosc pe unii destul de bine. - Nu esti tu de aceeasi parare ca mine?“
Maria însa i-a spus lui Iosif: „Dar tu doara vezi, ca eu înca nu pot sa parasesc acest adapost astazi; de aceea sa lasam toate în voia Domnului. El ne-a condus pâna acum si ne-a aparat, astfel El ne va conduce cu siguranta înca si mai departe si ne va apara chiar foarte devotat!
„Daca El vrea sa ne dezvaluie în fata lumii, spune: încotro vrem noi sa fugim, ca cerurile Sale sa nu poata sa ne descopere? !
„De aceea, sa se întâmple voia Lui! Ceea ce El vrea, va fi potrivit. Uite, aici, la pieptul meu, doara se odihneste Acela, catre care toate acestea sunt îndreptate!
„Acesta însa sa ramâna la noi si astfel nici nu se va îndeparta de noi marea maretie a lui Dumnezeu si noi putem sa fugim, oriunde vrem noi!“
Dupa ce Maria însa de-abia a terminat înca de spus aceste cuvinte, uite, atunci au stat deja doi îngeri ca conducatori ai unei sumedenii de pastori în fata pesterii si le-au aratat pastorilor, ca aici s-a nascut Acela, caruia îi sunt adresate cântecele lor de lauda.
Si pastorii au pasit înauntru în pestera si au îngenuncheat în fata copilasului si îl divinizau; si îngerii veneau cu cetele si îl adorau pe copilas.
Iosif însa se uita cu fiii sai foarte mirat la Maria si la copilas si a spus: „O Dumnezeule, ce este asadar aceasta? Te-ai întrupat Tu Insuti în carne în acest copil?
„Cum ar fi atunci probabil posibil, ca El sa fie divinizat chiar de îngerii Tai sfinti? Daca Tu, însa, esti aici, o Doamne, ce se întâmpla atunci asadar cu templul si cu sfânta sfintelor?“
Si un înger a pasit la Iosif si i-a spus: „Nu întreba si nu te îngriji; pentru ca Domnul a ales pamântul spre locul de actiune al milostivirii Sale si a cercetat acum poporul Sau, cum El a spus de dinainte prin gura copiilor Sai, ai slujitorilor si profetilor Sai!
„Ceea ce se întâmpla însa acum, în fata ochilor tai, aceasta se întâmpla prin voia Aceluia, care este aici sfânt, preasfânt.“
Aici, l-a parasit îngerul pe Iosif si s-a dus iarasi acolo si se ruga la copilas, care le surâdea acum cu bratele deschise tuturor celora care se rugau.
Atunci când însa soarele a rasarit, au disparut îngerii; dar pastorii au ramas si l-au întrebat pe Iosif, cum totusi a fost posibil sa se întâmple asa ceva.
Iosif a spus însa: „Ascultati, cât de minunat creste iarba din pamânt, tot asa s-a întâmplat si aceasta minune! Care stie însa, cum creste iarba? Tor asa de putin stiu si eu sa va fac cunoscut despre aceasta minune! Dumnezeu a vrut sa fie astfel; aceasta este tot, ce va pot spune eu!“


19

Grija de înscriere a lui Iosif. Marturisirea moasei despre capitanul Corneliu.
Vizita capitanului în grota. Iosif si Corneliu.
Pacea si bucuria lui Corneliu în apropierea copilului Iisus.

(30. Aug. 1843)


Pastorii au fost însa multumiti cu acest raspuns si nu l-au întrebat pe Iosif mai departe si s-au dus si i-au adus Mariei tot felul de întariri ca jertfa.
Dupa ce soarele însa a stralucit deja o ora întreaga pe pamânt, a întrebat-o Iosif pe moasa:
„Asculta-ma, tu prietena si sora mea din Avraam, Isaac si Iacov! Vezi, pe mine ma apasa foarte tare înscrierea si eu nu-mi doresc nimic mai mult, decât sa o stiu deja trecuta.
„Eu însa nu stiu, unde în oras este ea tinuta; las-o de aceea pe Salomea aici, la Maria, pe mine însa condu-ma cu fiii mei la capitanul roman, care face acolo înscrierea!
„Poate vom fi luati imediat în fata, deoarece vom fi cu siguranta primii acolo.“
Si moasa i-a spus lui Iosif: „Om plin de milostivire, asculta-ma! Capitanul Corneliu din Roma locuieste în casa mea, care este aproape una dintre cele dintâi din oras.
„Si are acolo si o odaie de unitate administrativa. El este, ce-i drept, un pagân, dar altfel un om bun si drept; eu vreau sa ma duc acolo si vreau sa-i spun toate în afara de minune si eu sunt de parere ca treaba va fi rezolvata.“
Aceasta cerere i-a placut bine lui Iosif , deoarece el avea oricum o frica mare fata de romani, mai ales , fata de înscriere; el a rugat-o pe moasa de aceea pe deasupra, sa faca acest lucru.
Si moasa s-a dus si l-a gasit pe Corneliu, care era înca foarte tânar si dormea cu drag dimineata mai mult, înca în pat si i-a facut totul cunoscut, ce era necesar.
Corneliu s-a sculat însa de îndata si-a pus toga sa pe spate si i-a spus doamnei lui a casei: „Femeie, eu cred tot ce zici tu, dar eu vreau totusi sa merg cu tine, pentru ca simt un tare mare dor aprig ca sa fac acest lucru!
„Nu este acel loc, dupa relatarea ta, e prea departe de aici si astfel voi fi eu înca la timpul potrivit la locul meu de munca! Condu-ma deci numai imediat acolo!“
Si moasa s-a bucurat de aceasta si l-a condus pe capitanul ei bine cunoscut, cinstit si tânar în acel loc, care capitan i-a marturisit în fata pesterii si i-a spus: „O femeie, cât de usor merg eu în Roma la împaratul meu si cât de greu îmi este aici, sa pasesc în aceasta pestera!
„Aceasta trebuie sa fie ceva iesit din comun! Spune-mi totusi daca stii tu vreun motiv; pentru ca eu stiu ca tu esti o iudeica cinstita!“
Moasa a spus însa: „Bunule capitan al marelui împarat! Asteapta aici, în fata pesterii, numai un moment; eu vreau sa intru înauntru si vreau sa-ti aduc dezlegarea!“
Si ea a intrat înauntru si i-a spus lui Iosif, ca bunul capitan însusi asteapta afara, în fata pesterii si ca el vrea sa intre înauntru, dar nu îndrazneste dintr-un motiv pentru el inexplicabil.
Atunci când Iosif a auzit asa ceva, a fost el miscat si a spus: „O Doamne, cât de bun esti Tu, ca preschimbi chiar si aceasta de la mine în bucurie, fata de care m-am temut cel mai mult! De aceea Ti se cuvine numai Tie singur toata marirea si cinstea!“
Dupa aceste cuvinte a iesit el de îndata în graba din pestera si i-a cazut lui Corneliu la picioare, spunând: „Purtator de putere al marelui împarat, ai mila cu mine mosneag sarac! Uite, femeia mea tânara, care mi-a revenit prin sorti în templu, s-a descotorosit de fructul ei în aceasta noapte si ieri de-abia am ajuns aici, de aceea n-am vrut sa ma las anuntat la tine de îndata!“
Si Corneliu a spus, ridicându-l pe Iosif: „O omule, fii fara griji din aceasta cauza, totul este înca în ordine! Lasa-ma însa sa intru si eu înauntru si sa vad, cum esti tu aici adapostit.“
Si Iosif l-a condus pe Corneliu în pestera. Atunci, însa, când acesta a vazut copilasul, cum El îi surâdea în întâmpinare, el s-a mirat din cauza unei asemenea purtari a copilasului si a spus: „La zeus, aceasta se întâmpla rar! Eu doara sunt ca nou nascut si înca niciodata n-am simtit o asemnea liniste si bucurie în mine! - Intr-adevar, astazi este zi libera de lucru si eu ramân oaspetele vostru!“


20

Intrebarile lui Corneliu referitoare la Mesia. Situatia încurcata a lui Iosif.
Intrebarile capitanului catre Maria, Salomea si catre moasa.
Avertismentul îngerului în ceea ce priveste tradarea secretului dumnezeiesc.
Banuiala sfânta a lui Corneliu despre Dumnezeirea copilului Iisus.

(31. Aug. 1843)


Iosif însa, foarte fericit despre acest lucru, i-a spus capitanului: „Purtator de putere al marelui împarat, ce pot într-adevar sa-ti ofer eu om sarac pentru marea ta prietenie? Cu ce voi putea eu sa te servesc în aceasta pestera umeda?
„Cum sa te gazduiesc conform situatiei tale sociale înalte? - Uite, aici, în aceasta caruta, este toata avutia mea, pe de-o parte adusa cu mine din Nazaret, pe de-alta parte însa un cadou deja de la pastorii de aici!
„Daca tu poti sa servesti ceva din acestea, atunci sa fie fiecare bucata de mâncare pe care vrei tu s-o duci la gura, de mii de ori binecuvântata!“
Corneliu a spus însa: „Omule bun, nu cumva sa te ocupi si sa te îngrijesti de mine! Pentru ca uite aici doara doamna mea a casei; acesta se va si îngriji pentru bucatarie si noi vom avea cu totii îndeajuns în schimbul unui un ban luminos, care este ornamentat cu capul împaratului!“
Aici i-a dat capitanul un ban moasei si a lasat-o sa se îngrijeasca pentru o gustare buna de amiaza si seara si de îndata ce îi va fi posibil mamei cu copilul si pentru o mai buna locuinta.
Iosif a spus însa dupa aceea lui Corneliu: „O tu minunat prieten! Eu te rog, nu-ti fa totusi din cauza noastra cheltuieli si stradanii; pentru ca noi suntem oricum bine aprovizionati pentru aceste putine zile, pe care le vom mai petrece înca aici - Domnului, Dumnezeului lui Izrael, toata lauda! -
Aici a spus capitanul: „Bine este bine, dar mai bine este mai bine! De aceea lasa numai sa se întâmple si lasa-ma astfel sa-i si aduc Dumnezeului tau o jertfa cu bucurie; pentru ca uite, eu îi cinstesc pe toti dumnezeii popoarelor!
„Deci vreau eu sa-l cinstesc si pe al tau; pentru ca El îmi place, de când am vazut templul Lui în Ierusalim! Si El trebuie sa fie un Dumnezeu de mare întelepciune, deoarece voi ati învatat de la El o asa de mare arta!“
Iosif a spus însa: „O prietene, daca mi-ar fi posibil, sa te conving de singura si unica existenta a Dumnezeului nostru, cât de drag as face-o spre binele tau cel mai mare si vesnic!
„Dar eu sunt numai un om slab si nu sunt în stare de asa ceva; dar cauta tu cumva cartile noastre si citeste-le, fiindca esti un asa de bun cunoscator al limbii noastre si tu vei gasi acolo lucruri, care te vor transpune în cea mai mare minunare!“
Si Corneliu a spus: „Omule bun, ceea ce tu m-ai sfatuit cu prietenie, am facut deja, am si gasit într-adevar lucruri minunate!
„Printre altele am ajuns însa si la o proorocie, în care iudeilor le este fagaduit un nou rege pentru vesnicie; spune-mi, daca stii tu bine, dupa citirea unei asemenea proorocii, când va veni acest nou rege si de unde!“
Aici a fost Iosif putin încurcat si a spus dupa un timp: „Acesta va veni din ceruri ca fiu al Dumnezeului vesnic viu! Si împaratia Sa nu va fi din aceasta lume, ci din cea a Duhului si a adevarului!“
Si Corneliu a spus: „Bine, eu te înteleg; dar eu am si citit, ca regele va fi nascut de o fecioara într-un staul, aproape de acest oras! Cum este deci aceasta de înteles?“
Iosif a spus însa: „O omule bun, tu ai simturi ascutite! Eu nu pot sa-ti spun altceva decât: Du-te acolo si uita-te la fecioara cu copilul nou nascut; acolo vei gasi, ce doresti tu sa gasesti!“
Si Corneliu s-a dus acolo si a privit cu ochi ascutiti la fecioara cu copilasul, pentru a-l descoperi din ea si din copil pe viitorul rege al iudeilor.
El a întrebat-o de aceea si pe Maria, în ce forma a devenit ea însarcinata asa de timpuriu.
Maria a raspuns însa: „Omule drept! Asa de adevarat precum este viu Dumnezeul meu, tot asa de adevarat este ca eu n-am cunoscut niciodata barbat!
„S-a întâmplat însa în urma cu trei sfert de an, ca a venit un mesager al Domnului la mine si m-a înstiintat cu putine cuvinte, ca eu voi fi însarcinata din partea Duhului lui Dumnezeu.
„Si asa s-a si întâmplat asadar; eu am fost, fara sa fii cunoscut vreodata barbat, însarcinata si uite, aici, în fata ta, este fructul fagaduintei minunate! Dumnezeu însa este martorul meu, ca toate acestea s-au întâmplat astfel.“
Aici s-a adresat Corneliu la cele doua surori si a spus: „Ce spuneti asadar voi despre aceasta povestire? Este aceasta o înselaciune rafinata din partea acestui barbat batrân, un pretext bun pentru un popor orb si superstitios, pentru a se sustrage în asemenea circumstante de la pedeapsa legala?
„Caci eu stiu, ca pentru iudei au înfiintat pedeapsa cu moartea la astfel de cazuri! Sau sa fie într-adevar ceva valabil în acest fapt, - ce ar fi cu mult mai rau decât în primul caz, pentru ca legile împaratului trebuie exacutate întru totul, deoarece fiecare instigator trebuie sa fie oprit de la bun început? ! O vorbiti adevarul, ca eu sa stiu, cum stau lucrurile cu aceasta familie ciudata!“
Salomei a vorbit însa: „Asculta-ma, o Corneliu , eu te rog la puterea ta mare primita de la împarat! Nu îti face de lucru într-adevar si legal, cu aceasta familie saraca, care este totusi nemarginit de bogata!
„Caci tu poti sa ma crezi si pentru adevar garantez eu cu capul meu: la îndemâna acestei familii stau toate fortele cerului, ca tie propria ta mâna, deoarece am fost eu convinsa de aceasta.“
Aici s-a încruntat Corneliu si mai tare si a întrebat-o pe Salomei: „Deci si totii zeii sfinti ai Romei, toti eroii Romei, armele si puterea de neânvins? ! O Salomei, ce vorbesti tu acolo? !“
Salomei a raspuns: „Da, asa cum ai spus tu, asa este! Eu m-am convins pe viu de acest fapt; dar daca tu nu vrei sa crezi, atunci du-te afara si uita-te la soare! El lumineaza de aproape patru ore si iata, el înca este în partea de est si nu are curajul sa mearga mai departe!“
Si Corneliu a mers afara, s-a uitat la soare, s-a întors de îndata înapoi si a vorbit foarte mirat: „Intr-adevar, tu ai dreptate; daca acest lucru are de-a face cu aceasta familie, atunci este ascultata si de zeul Apolo!
„Deci aici trebuie sa fie Zeus, cel mai puternic dintre toti zeii si se pare ca se înoieste timpul Deukalions si a Pyrrhei; dar daca asa este cazul, trebuie sa înstiintez pe loc Roma de un astfel de eveniment? !“
La aceste cuvinte au aparut doi îngeri mareti. Chipurile lor straluceau ca soarele si îmbracamintea lor ca un fulger. Si ei au început sa vorbeasca: „Corneliu, taci si în interiorul tau, de ceea ce ai vazut tu, - caci altfel te vei prapadi înca astazi tu si întreaga Roma!“
Aici a fost cuprins Corneliu de o mare teama. Cei doi îngeri au disparut; el însa a mers spre Iosif si a început sa vorbeasca: „O barbatule, aici este de nenumarate ori mai mult decât un rege în devenire a iudeiilor! Aici este Acela, caruia îi asculta toate cerurile si întreg iadul! De aceea lasa-ma sa plec de aici; caci eu nu sunt demn, sa fiu în apropierea lui Dumnezeu!“



21

Cuvintele lui Iosif despre vointa libera a oamenilor si sfatul sau spre Corneliu.
Grija capitanului de familia cea sfânta.

(2. Sep. 1843)



Si Iosif, însusi frapat de afirmatia lui Corneliu, a spus spre acesta: „Cât de mare este acest miracol în sine, nu ti-as putea spune eu!
„Dar ca în spate sa afla lucruri mari si puternice, aceasta poti crede tu cuvânt cu cuvânt; caci la fapte mai minore nu s-ar misca toate fortele cerului a Dumnezeului etern!
„Si totusi nici un om nu este taiat de la vointa sa libera si el poate face ceea ce doreste; caci acest lucru recunosc eu din porunca, care ti-au dat-o acesti doi îngeri ai Domnului.
„Si iata, Domnul ar putea la aceasta ocazie sa ne lege vointa noasta prin puterea Sa nemarginita, exact asa cum leaga El vointa animalelor si noi ar trebui atunci sa actionam dupa vointa Lui!
„Dar El nu face aceasta, ci ne da în schimb o porunca, din care noi putem vedea, care este vointa Sa sfânta.
„Deci asa tu nu esti cu nici o fibra a vietii tale legat si de aceea poti tu face, ceea ce doresti tu! Daca astazi doresti sa fii oaspetele meu, atunci stai; daca tu nu vrei aceasta sau nu ai curajul sa ramâi, este si asa vointa ta cea mai libera.
„Daca eu te-as sfatui, atunci bineânteles ca ti-as spune si te-as sfatui asa: O prietene, ramâi; caci mai bine nu ti-ar fi nici unde altundeva pe lume decât aici, sub protectia vizibila a tuturor puterilor ceresti!“
Si Corneliu a spus: „Da tu, barbat drept în fata tuturor zeiilor si în fata Dumnezeului tau si în fata tuturor oamenilor, sfatul tau este bun si eu vreau sa-l urmez si vreau sa ramân la tine pâna mâine!
Dar putin voi lipsi doar cu stapâna casei mele, pentru a gasi lucruri, prin care voi toti - chiar si în aceasta pestera - veti fi mai comozi cazati!“
Si Iosif a spus: „Barbat bun, fa ce doresti tu! Dumnezeu, Domnul te va rasplati într-o buna zi!“
Aici a mers capitanul cu moasa în oras si a lasat sa se înstiinteze pe toate strazile, ca ziua de astazi este libera, a luat dupa aceea cu el treizeci de soldati, le-a dat lucruri de pat, corturi si lemne de foc si le-a ordonat sa duca toate acestea afara, la pestera.
Moasa a luat hrana si bautura în masuri drepte cu ea si a mai lasat sa fie aduse.
Ajunsi la pestera, a ordonat de îndata capitanul ridicare a trei corturi: un cort moale pentru Maria, unul pentru sine, Iosif si fii acestuia si unul pentru moasa si sora ei.
Si în cortul Mariei a adus cel mai proaspat si mai moale pat si a aranjat cortul cu alte lucruri utile. Tot asa a facut el si în celelalte corturi, a pus soldatii sa construiasca în mare graba o soba, chiar el a pus lemnele si a facut foc pentru încalzirea pesterei, în care era de obicei destul de rece în acel anotimp.



22

Corneliu împreuna cu familia cea sfânta în grota. Pastorii si capitanul.
Soarele nou, vesnic si spiritual. Corneliu îsi ia ramas bun. Cuvintele de recunoastere ale lui Iosif,
despre bunatatea capitanului pagân.


Asa a ajutat Corneliu familia credincioasa si a ramas împreuna cu ea toata ziua si toata noaptea.
Dar dupa masa au venit iar pastorii ca sa se roage la copilas si au adus cu ei tot felul de jertfe.
Dar când au vazut în pestera corturile si pe capitanul roman, au vrut sa fuga de teama mare care i-o purtau;
Caci erau mai multi fugari descrisi printre ei, care se temeau enorm de pedeapsa care trebuia ispasita de fugari.
Dar capitanul a mers la ei si a început sa le vorbeasca: „Nu va temeti de mine, caci eu vreau sa va scutesc de toate pedepsele; dar gânditi-va, ca ceea ce trebuie sa se întâmple dupa vointa împaratului si asa veniti mâine si eu va voi înscrie pe voi cât se poate de blând si de fin!“
Si pentru ca pastorii au aflat ce om bun si blând era Corneliu, au învins teama si s-au lasat cu totii înscrisi a doua zi.
Dupa convorbirea cu pastorii, l-a întrebat capitanul pe Iosif, daca soarele nu va mai parasi pe veci cerul.
Si Iosif i-a raspuns: „Acest soare, care s-a ridicat astazi deasupra pamântului, nu va mai apune în veci! Dar cel natural îsi va urma drumul vechi dupa vointa Domnului si va apune în câteva ore!“
Acestea le-a rostit Iosif însa poetic si nu stia si nu întelegea în fond ceea ce el chiar a vorbit.
Si capitanul însa l-a întrebat pe Iosif: „Ce spui tu aici? Iata, eu nu am înteles sensul cuvintelor tale; de aceea vorbeste mai explicit cu mine!“
Si Iosif a vorbit: „Va veni vremea, în care tu te vei încalzi la razele sfânte ale acestui soare si tu te vei înbaia în fluviul minunat al spiritului sau!
„Mai multe nu stiu sa-ti spun si chiar eu nu prea înteleg, ceea ce ti-am spus eu acum; dar timpul îti va dezvalui, atunci când eu nu voi mai fi în abundenta adevarul etern!“
Si capitanul nu l-a întrebat mai departe pe Iosif, dar a retinut aceste cuvinte adânci spre a fi radacina vietii sale.
În urmatoarea zi însa a salutat capitanul toata familia si i-a asigurat, ca el va avea atâta timp grija de ei, cât se vor afla aici si cu totii îi va retine în inima sa o viata întreaga.
Dupa aceasta s-a întors la munca sa si i-a dat moasei iar un ban, pentru a avea grija de familie.
Iosif a vorbit însa spre fiii sai, când deja a plecat capitanul: „Copii, cum se face, ca un pagân poate fi mai bun decât unii iudei? Sa se potriveasca aici cuvintele lui Isaia, care vorbeste:
„‘Iata, slujitorii mei sa strige de atâta bucurie; voi însa sa strigati din durere de inima si sa plângeti de durere! ’? ” - Si fiii lui Iosif au raspuns: „Da tata, aceasta parte este aici explicata si înteleasa în tot belsugul ei!“



23

Sederea de sase zile în pestera. Indemnarile îngerului catre Iosif pentru a porni la drum înspre Ierusalim pentru a se prezenta în templu. Visul Mariei.
Cearta de dragoste între Iosif si Corneliu. Straja militara în fata grotei.

(5 Sept. 1843)


Astfel a petrecut Iosif sase zile în pestera si a fost fiecare zi vizitat de Corneliu, care se îngrijea cu harnicie, ca nu cumva sa-i lipseasca ceva acestei familii.
În a sasea zi însa, dis de dimineata, a venit un înger la Iosif si i-a spus: „Procura-ti o pereche de turturele si mergi a opta zi de aici la Ierusalim!
„Maria sa jerfeasca turturelele dupa lege si copilul trebuie taiat împrejur si sa primeasca numele care ti-a fost spus tie si Mariei!
„Dupa taierea împrejur însa veniti iarasi încoace si stati aici asa de mult, pâna ce eu va voi arata, când si încotro va trebui voi sa plecati de aici!
„Tu, Iosife, te vei înforgatui ce-i drept mai devreme pentru plecare; dar eu trebuie sa-ti spun: tu nu vei pleca cu nici o bataie de puls mai devreme de aici, decât pâna ce va fi voia aceluia, care este la tine aici, în pestera!“
Dupa aceste cuvinte a disparut îngerul si Iosif a mers la Maria si i-a spus aceste lucruri.
Maria i-a spus însa lui Iosif: „Vezi, eu doara sunt totdeauna o slujitoare a Domnului si astfel sa mi se întâmple dupa cuvântul Lui!
Eu am avut însa astazi un vis si în acest vis a aparut tot, ce tu mi-ai facut acum cunoscut; de aceea, fii numai fara griji din cauza perechii de porumbei si eu voi merge cu tine încrezatoare în a opta zi în cetatea Domnului!“
A venit însa dupa aceasta vedenie tocmai si capitanul pentru o vizita de dimineata si Iosif i-a si spus de îndata, de ce el va trebui sa mearga în a opta zi la Ierusalim.
Si capitanul i-a oferit lui Iosif imediat tot prilejul sau si vroia sa-l lase condus la Ierusalim.
Dar Iosif i-a multumit de aceea pentru vointa lui minunat de buna si a spus: „Uite, astfel este voia Dumnezeului si Domnului meu, ca eu sa merg la Ierusalim tot asa cum am venit si încoace!
„Si de aceea vreau eu sa fac asadar si aceasta scurta calatorie în asa fel ca Domnul sa nu ma pedepseasca pentru neascultarea mea.
„Daca tu însa vrei sa ma ajuti cu ceva deja la aceasta ocazie, atunci procura-mi doua turturele, care sunt pentru jertfa acolo, în templu si pastreaza-mi locul de locuit!
„Pentru ca în a noua zi voi veni eu iarasi încoace si voi sta înauntru asa de mult timp, cât Domnul o va cere de la mine.“
Si Corneliu i-a promis lui Iosif, sa ofere toate cele cerute si a plecat dupa aceea si i-a adus el însusi lui Iosif o colivie de porumbei cu totul noua si plina de turturele, din care Iosif a trebuit sa-si aleaga pe cele mai frumoase.
Dupa acestea însa, a mers capitanul iarasi la slujba lui si a lasat colivia de porumbei (casa de porumbei) între timp pâna seara în pestera, de unde el însusi a luat-o atunci iarasi cu sine.
În a opta zi însa, când Iosif a plecat la Ierusalim, a poruncit Corneliu sa se puna o straja în fata pesterii, care n-a lasat pe nimeni sa intre si sa iasa decât pe cei doi fii cei mai vârstnici lasati acolo de Iosif si pe Salomea, care le slujea cu mâncare si bautura; pentru ca moasa a mers si ea cu ei la Ierusalim.



24

Taierea împrejur a copilului si curatarea Mariei.
Prezentarea copilului în templu de catre mama.
Evlaviosul Simeon si copilul Iisus.

(6 Sept. 1843)


În a opta zi dupa amiaza însa - dupa susoteala prezenta în jurul orei trei - a fost taiat copilul împrejur în templu si a primit numele de , Iisus`, pe care l-a rostit îngerul, chiar înainte ca copilasul sa fie conceput în pântecele maicii sale.
Deoarece pentru cel mai extrem caz al fecioriei dovedite a Mariei se putea vedea ca fiind valabil si vremea curatirii ei, de aceea a si fost curatata Maria imediat în templu.
De aceea a luat Maria acusi dupa taierea împrejur copilul în brate si l-a dus în templu, ca ea cu Iosif sa-l închine Domnului dupa legea lui Moise.
Cum si este asadar scris în legea lui Dumnezeu: „Fiecare prim nascut sa-i fie afeorisit Domnului si trebuie de aceea jertfite o pereche de turturele sau doi pui de porumbei!“
Si Maria a jertfit o pereche de turturele si le-a pus pe masa de jertfa; si preotul a luat jertfa si a binecuvântat-o pe Maria.
Era însa si un om în Ierusalim, pe nume Simeon, acela era foarte evlavios si cu frica de Dumnezeu si astepta mângâierea lui Israel; pentru ca el era plin de Duhul lui Dumnezeu.
Acestui om i-a spus mai înainte Duhul lui Dumnezeu: „Tu nu vei vedea moartea trupului tau, înainte ca tu sa nu-L vezi pe Iisus, Sfântul lui Dumnezeu, Mesia lumii!“
De aceea a venit el acum în templu dintr-un impuls interior, în timp ce se aflau exact atunci Maria si Iosif cu copilul înca în templu si faceau înca, toate cele cerute de lege.
Atunci când însa el a vazut copilasul, a mers el numaidecât la parinti si le cerea, rugându-se, ca ei sa binevoiasca sa-l lase pe acesta sa fie luat pe bratele sale numai pentru un timp scurt.
Perechea de parinti cea mai evlavioasa i-a facut aceasta cu drag batrânului si foarte cucernicului barbat pe care îl cunosteau bine.
Si Simeon a luat copilasul în bratele sale, a fost dragut cu el, îl lauda la aceasta pe Dumnezeu din toate puterile si a spus în sfârsit:
„Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace, cum Tu ai spus;
„caci vazura ochii pe mei mântuitorul Tau, pe care l-ai fagaduit parintiilor si proorocilor!
„Acesta este acela pe care l-ai pregatit în fata tuturor popoarelor!
„O lumina spre luminarea pagânilor, o lumina spre lauda poporului Tau Israel!“
Iosif si Maria se mirau însa ei însiai despre cuvintele lui Simeon; pentru ca ei înca nu întelegeau ceea ce el a spus despre copil.
Simeon a dat însa copilasul iarasi Mariei, i-a binecuvântat dupa aceea pe amândoi si a vorbit atunci catre Maria:
„Iata, acesta este pus spre ridicarea si caderea multora din Israel si va fi un semn care va stârni împotriviri!
„O sabie va trece însa prin sufletul tau, ca sa se descopere gândurile din multe inimi!“
Maria nu întelegea însa cuvintele lui Simeon; dar netinând cont de aceasta, ea pastra aceste cuvinte adânc în inima ei.
Acelasi lucru facea si Iosif si Il lauda si Il slavea pe Dumnezeu din aceasta cauza foarte tare în inima sa.



25

Ana proorocita în templu si marturia ei despre copilul Iisus.
Avertizarile Anei catre Maria.
Adapostul de nevoie al familiei sfinte la israelitul bogat si zgârcit.

(7 Sept. 1843)


Era însa în acel timp o proorocita în templu - Ana era numele ei - ; ea era o fiica lui Penuel din spita lui Aser.
Aceasta era deja la adânci batrâneti si era asa de evlavioasa, ca ea, atunci când s-a împreunat în tineretile ei cu un barbat, din dragoste fata de Dumnezeu nu s-a dezvelit sapte ani în fata barbatului si si-a pastrat în acest timp fecioria ei.
În anul al optzecelea al ei a devenit vaduva, a mers atunci numaidecât în templu si nu l-a mai parasit pe acesta niciodata.
Ea îi slujea aici numai lui Dumnezeu Domnul doar prin rugaciune si post zi si noapte din propria vointa.
La aceasta ocazie însa a fost ea patru ani astfel în templu si a venit si ea acum acolo, îl slavea pe Dumnezeu Domnul si vorbea asa tuturora, care îl asteptau pe mântuitorul în Ierusalim, ceea ce i-a dat Duhul lui Dumnezeu.
Atunci când însa ea a ajuns la sfârsit cu cuvintele sale profetice, atunci si ea a rugat sa i se dea copilul, a fost dragut cu el si l-a laudat si l-a slavit pe Dumnezeu.
Dupa aceasta i-a dat ea iarasi copilasul Mariei si i-a spus ei (Ana): „Fericita si binecuvântata esti tu, o fecioara, fiindca esti mama Domnului meu!
„Dar nu cumva sa râvnesti, ca tu sa te lasi de aceea marita, pentru ca numai Acela, care suge acolo la sânul tau, este singur demn, sa fie marit, slavit si laudat de noi toti!“
Dupa aceste cuvinte s-a reântors proorocita iarasi înapoi si Iosif si Maria s-au dus, dupa ce ei au stat în jur de trei ore în templu, iarasi afara din acesta si au cautat adapost la o rudenie.
Atunci când ei au ajuns acolo, au gasit casa încuiata; pentru ca rudenia se afla de aceasta data tocmai în Betleem la descriere.
Iosif însa nu stia ce sa faca atunci; pentru ca mai întâi era deja noapte adânca, cum se obisnuieste sa fie în acest timp scurt al zilei si nu mai era aproape nici o casa deschisa în acel ceas si acest lucru cu atât mai mult, pentru ca era o zi înainte de cea de odihna.
A înopta sub cerul liber, era prea frig, întrucât bruma se afla pe câmpuri si pe deasupra batea înca un vânt rece.
Atunci când Iosif se gândea în toate formele si îl ruga pe Domnul, ca Acesta sa-l ajute din strâmtorare, uite, atunci a venit deodata un israelit tânar si distins pasind catre Iosif si l-a întrebat: „Ce faci tu în sfârsit asa de târziu cu lucrurile tale pe drum? Nu esti si tu un israelit - si nu cunosti tu obiceiul?“
Iosif a spus însa: „Uite, eu sunt din neamul lui David! Eu am fost însa în templu si am adus jertfa Domnului; atunci m-a prins noaptea timpurie si acum nu pot gasi nici un adapost si sunt în mare frica din cauza femeii mele si a copilului ei!“
Si tânarul israelit i-a spus lui Iosif: „Atunci veniti asadar cu mine, eu vreau sa va închiriez pâna mâine un adapost pentru un ban sau pentru pretul acestuia!“
Si Iosif l-a urmat cu Maria, care se afla pe un animal de carat si cu cei trei fii ai sai pe israelit într-o casa splendida si a luat acolo adapost într-o camaruta mai de jos.


26

Certarea posesorului adapostului Nicodim catre Iosif. Cuvântarea de aparare a lui Iosif
Marturia moasei. Un impuls de milostivire catre Nicodim care îl recunoaste pe Domnul.

(9 Sept. 1843)


În acea dimineata însa, când Iosif s-a pregatit deja de calatorie, a venit israelitul tânar si a fost pregatit sa ceara banul de chirie.
Dar când el a pasit în camera, l-a napustit deodata asa o frica imensa, ca nu a fost în stare sa rosteasca nici un cuvânt pe buze.
Iosif însa a mers spre el si a vorbit: „Prietene , iata, ce crezi tu ca este la mine de valoarea unui ban, ia-l, deoarece nu posed nici un ban!“
Acum si-a revenit putin israelitul si a început sa vorbeasca cu un glas cât se poate de cutremurat: „Barbat din Nazaret, doar acum te recunosc eu pe tine! Tu esti Iosif dulgherul, si tu esti tot acelasi, care, cu zece luni în urma ai luat-o pe Maria, fecioara Domnului, din templu, prin acea proba.
„Aici este tot acea fecioara! Cum ai pazit-o tu, deoarece este deja mama la vârsta de cincisprezece ani? Ce s-a putut întâmpla?
„Într-adevar, tu nu poti fi tatal! Caci barbati de vârsta ta si de teama ta fata de Domnul, care este recunoscuta în tot Israelul, nu fac astfel de lucruri.
„Dar tu ai fii adulti: poti tu sa garantezi pentru nevinovatia lor? I-ai avut tot timpul sub observatie, le-ai observat toata gândirea, actionarea, toate miscarile lor?“
Iosif însa i-a raspuns barbatului tânar: „Acum te-am recunoscut si eu pe tine; tu esti Nicodim, un fiu de-al lui Veniamin din semintia lui Levi! Cum poti tu sa ma descoperi, cu toate ca aceasta nu apartine de tine? Pe mine însa m-a cercetat Domnul în sfintenie si pe muntele blestemului si mi-a aratat nevinovatia în fata înaltei adunari; ce vina mai vrei sa gasesti tu la mine si la fii mei?
„Du-te însa în templu si si întreaba înalta adunare, si ti se va da o dovada concreta despre întreaga mea casa!“
Aceste cuvinte i-au intrat barbatului tânar si bogat adânc în inima, si el (Nicodim) a început sa vorbeasca: „Dar pentru vointa Domnului, daca asa stau lucrurile, atunci spune-mi tu, cum s-a putut întâmpla, ca aceasta fecioara totusi a nascut! Este acest lucru un miracol, sau este ceva natural?“
Aici a intervenit moasa, care era si ea prezenta, si a început sa vorbeasca catre Nicodim: „Barbatule! Aici este banul de chirie pentru aceasta închiriere saracacioasa! Dar nu ne mai retine fara nici un rost; deoarece noi astazi trebuie sa ajungem înca în Betlehem! Dar gândeste-te, cine a fost în casa ta si cum l-ai adapostit asa saracacios pentru un ban! Într-adevar, într-adevar, cele mai minunate camere ale tale, care sunt împodobite cu aur si pietre pretioase, sunt insuficiente pentru o asemenea minunatie a lui Dumnezeu, care a poposit aici, în aceasta camera, cu toate ca aceasta odaie este mai degraba aranjata pentru niste delicventi!
„Dar du-te si atinge copilasul, ca sa poata sa cada patura groasa din fata ochilor tai si ca tu sa poti vedea, cine a venit în casa ta! Eu ca moasa am vechiul privilegiu sa-ti dau voie sa atingi acest copilas.“
La aceasta s-a dus Nicodim si a atins copilul cel mic; si când el l-a atins, i s-a deschis pentru un timp vazul interior, asa ca el a putut vedea minunatiile lui Dumnezeu.
Imediat a îngenunchiat el în fata copilului si a început sa se roage la el si a vorbit: „Ce mila si ce îndurare trebuie sa existe în Tine, o Doamne, ca Tu vii si îti cauti asa poporul Tau!
„Dar ce se va întâmpla cu casa mea, si ce se va întâmpla cu mine, deoarece eu nu am putut recunoaste toate minunatiile lui Dumnezeu?!“
Moasa a început sa vorbeasca: „Ramâi întru totul asa cum esti; dar nu spune nici un cuvânt despre ceea ce ai vazut tu acum, caci altfel se va napusti asupra ta judecata lui Dumnezeu!“ - Asa a dat Nicodim banul înapoi, a plecat afara plângând si a împodobit mai târziu acea camera cu aur si cu pietre pretioase. Iosif însa s-a pregatit de îndata de calatorie.


27

Intoarcerea familiei sfinte la Betlehem. Minunata primire în grota de cei lasati în urma.
O iesle ca patut pentru copilas. Odihna buna în noaptea geroasa.

(11 sep. 1843)


Seara, cu o ora înainte sa apuna soarele, au ajuns înaltii calatori la Betlehem si au mers imediat la pestera binecunoscuta.
Cei doi fii ramasi la pestera, Salomea si capitanul i-au întâmpinat pe calatori cu bratele deschise si i-au întrebat grijuliu, cum a fost acea calatorie.
Si Iosif le-a povestit cum le-a mers în acea calatorie, si la sfârsit a recunoscut însa, ca în acea zi nu prea s-au hranit cu nimic; caci proviantul foarte saracacios de abia a ajuns pentru Maria, care era foarte slabita.
Când capitanul a auzit aceste lucruri, a mers degraba în fundul pesterii si a adus multa hrana cu el, care le era permisa iudeiilor, si a început sa vorbeasca cu Iosif:
„Aici sa te binecuvânteze Dumnezeul tau, si binecuvânteaz-o tu dupa obiceiul tau, si întariti-va si saturati-va cu totii!“
Si Iosif i-a multumit lui Dumnezeu, a binecuvântat hrana si a mâncat cu pofta împreuna cu Maria, fiii sai si cu moasa.
Dar Mariei i-au obosit mâinile, deoarece a dus copilasul întreaga zi, de aceea s-a adresat ea lui Iosif:
„Iosif , iata, daca as avea lânga mine un loc, unde as putea sa pun copilasul, pentru a permite bratelor mele un mic repaus, atunci as avea tot ce îmi trebuie, si chiar copilasul ar putea sa se întareasca mai bine în somn!“
Dar când a auzit capitanul dorinta Mariei, a sarit de îndata în picioare si a mers în fundul pesterii pentru a aduce la iveala o iesle, care era de fapt pentru oi (si care arata exact asa, cum sunt si în ziua de astazi la tara, - doar ca aceasta era mai scunda).
Salomea a luat imediat cele mai frumoase paie si fân proaspat, a bagat acestea în iesle, asa le-a acoperit cu un material curat si a rezultat prin aceasta un minunat patut moale pentru copilas.
Maria l-a înfasurat pe copilas în pânze curate, l-a strâns la piept, l-a sarutat si i l-a dat si lui Iosif sa-L sarute si dupa aceea la toti cei prezenti si l-a culcat în patutul acela cam saracacios pentru Domnul întregului cer si al întregului pamânt.
Foarte linistit a dormit copilul, si Maria a putut mâna în liniste si a putut sa se întareasca cu hrana pe care a pregatit-o inimosul capitan.
Dupa ce au mâncat a vorbit Maria spre Iosif: „Iosif, spune sa se pregateasca locul meu de odihna, caci eu sunt foarte obosita de la aceasta calatorie si de aceea vreau eu sa ma duc la odihna!“
Salomea a început însa sa vorbeasca: „O mama a Domnului meu, acest lucru s-a rezolvat deja de multa vreme; vino si uita-te!“
Si Maria s-a ridicat, a luat copilul în brate si a lasat sa fie dusa ieslea în cortul ei, asa ajungând si ea sa se odihneasca, iar aceasta fiind prima noapte completa de odihna a Mariei de la nasterea copilului.
Capitanul a facut cu harnicie caldura si a încalzit pietre albe pentru a le putea aseza în jurul cortului, unde dormea Maria, ca nu cumva ea sau copilasul sa îndure frigul; deoarece a fost o noapte rece, caci apa de afara a devenit gheata tare.


28

Îndemnarile lui Iosif spre plecarea catre Nazaret. Sfatul capitanului de a astepta.
Zvonul despre caravana persana si despre cautarea lui Irod dupa copil. Cuvintele importante de alinare ale Mariei.


În dimineata urmatoarei zile a început sa vorbeasca Iosif: „Ce sa mai facem noi aici? Maria s-a întarit iar, de aceea vrem noi sa plecam, oriunde vom avea un acoperis bun si ordonat!“
Dar chiar atunci când a vrut sa plece Iosif, a venit înapoi capitanul, care a avut dis de dimineata treaba în oras, si a început sa vorbeasca spre Iosif:
„Barbat drept în fata lui Dumnezeu! Tu vrei sa-ti începi calatoria înapoi spre casa; dar astazi, mâine si poimâine, te sfatuiesc sa mai stai!
„Caci iata, chiar acum am aflat prin oamenii mei, care au ajuns astazi din Ierusalim, ca acolo au ajuns trei caravane persane marete!
„Trei magi înalti s-au interesat la Irod de asa zisul nou rege nascut al iudeilor!
„Acesta, ca fiind un print închiriat din Grecia si nestiind nimic, s-a adresat preotului suprem, ca acesta sa-i spuna, unde se va naste cel ce este uns.
„Acestia l-au înstiintat, ca aceasta se va întâmpla în Iudeea, adica mai exact în Betlehem; caci asa a fost scris.
„La aceasta i-a lasat Irod sa mearga în pace pe preoti si a mers cu toti slujitorii lui iar înapoi la acei trei conducatori si le-a spus, ceea ce a aflat el de la preotul suprem, ,,si le-a spus celor trei, sa caute în Iudeea atent pe cel nou uns al iudeiilor, si atunci când îl vor gasi, sa se întoarca de îndata, ca sa poata sa vina si el pentru a se ruga la acel copilas.
„Dar stii tu, draga prietene Iosif, ca eu nu am încredere în persieni, dar cel mai tare nu am încredere în Irod, care este însetat dupa putere?!
„Persienii, se zice ca sunt magicieni si ei au aflat de nasterea Sa printr-o stea ciudata! Acest lucru nici macar nu vreau sa-l contest; caci la nasterea acestui baietel s-au aratat asa de multe minuni, si exact asa s-ar fi putut întâmpla aceste minuni si în Persia.
„Dar acest lucru daca s-a întâmplat, poate avea legatura doar cu acest copil! Daca îl gasesc persienii, atunci îl va gasi si Irod „si noi va trebui atunci sa dam din mâini si din picioare ca sa putem scapa din ghearele batrânului urs!
De aceea trebuie ca tu sa mai ramâi în acest loc cel putin trei zile, asa cum am spus mai devreme, pâna când eu îi voi întoarce pe acei cautatori de rege; caci iata, eu coordonez mai mult de doisprazece legiuni de soldati - Mai multe nu trebuie eu sa-ti spun spre linistea ta. Acum stii tu ce este mai important; de aceea ramâi! Eu însa voi merge acum iar si ma voi întoarce înapoi la tine pe la mijlocul zilei!“
Iosif, intimidat prin aceasta stire împreuna cu familia sa, au ramas si au asteptat cu totul supusi vointa Domnului, si ce se va întâmpla din aceasta întorsatura ciudata.
si Iosif a mers la Maria si i-a povestit, ce a auzit el adineaori de la capitan.
Maria însa a vorbit: „Vointa Domnului sa se întâmple! Cu ce lucruri amare ne-am întâlnit noi pâna acum, - si Domnul le-a transformat pe toate în miere!
„Cu siguranta ca nici persienii nu ne vor face nimic, daca ei într-adevar vor veni la noi, si daca ei vor sa ne faca vreun rau, atunci avem noi si asa prin mila lui Dumnezeu protectia capitanului!“
Si Iosif a spus: „Maria, toate acestea sunt în ordine!“ De persieni nu ma tem eu asa de tare; dar de Irod cu barba sa sura, acest animal de prada în trup de om, de acesta ma tem, si chiar si capitanului nu îi este indiferent!
„Caci daca el va fi înstiintat prin persieni, ca copilasul nostru este noul rege uns, atunci nu vom mai putea face nimic altceva decât sa fugim!
„Caci atunci capitanul nostru va deveni spre binele nostru si al sau din pricina Romei dusmanul nostru si el în loc sa ne salveze, va trebui sa ne urmareasca, daca nu vrea sa fie privit ca un renegat al împaratului!
„Si aceasta crede si el în sine, deoarece nu m-a atentionat din greseala de intentiile groaznice ale lui Irod.
„De aceea cred eu ca ne mai lasa sa asteptam aici trei zile! Daca totul va merge bine atunci cu siguranta va ramâne prietenul nostru;
„dar daca va merge rau, atunci ne are el pe noi la mâna, pentru a ne da pe mâna lui Irod, si pe lânga aceasta va primi de la împaratul sau o medalie, pentru care a înlaturat de pe lume un rege al iudeiilor, care ar fi devenit pe parcurs periculos statului sau!“
Maria a raspuns însa la acestea: „Iosif! Nu ma speria pe mine si pe tine în zadar! Iata, noi am baut apa blestemului, si noua nu ni s-a întâmplat nimic! De ce sa ne înfricosam acum, când am vazut si am încercat minunatiile lui Dumnezeu prin acest copilas?!
„Sa fie cum o vrea, eu îti spun: Domnul este mai puternic decât toti persienii, decât Irod, decât împaratul Romei si decât capitanul împreuna cu cele doisprazece legiuni de soldati! De aceea stai linistit, cum vezi tu ca stau eu linistita!
„De altfel sunt convinsa, ca, capitanul va încerca mai degraba toate posibilitatile înainte de a fi nevoit sa devina dusmanul nostru.“
Cu aceasta s-a linistit iar bunul si credinciosul Iosif si a mers sa-l astepte pe capitan si i-a pus pe fiii sai sa încalzeasca pestera si sa fiarba câteva fructe pentru Maria pentru sine si pentru fiii sai.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 29-39
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:20 View PostDownload Post

29

Ingrijorata rugăminte a lui Iosif spre Domnul. Caravana persană în fața grotei.
Căpitanul cel uimit. Dovada celor trei înțelepți despre copil.
Avertizarea față de Irod.

(14. Sep. 1843)


  S-a făcut amiază; dar căpitanul a întârziat de data aceasta și Iosif a numărat cu îngrijorare clipele așteptării; dar căpitanul nu a apărut de niciunde.
  De aceea s-a întors Iosif spre Domnul și a vorbit: „Dumnezeul meu și Domnul meu, eu te rog pe Tine, ca Tu să nu mă mai lași în această îngrijorare; deoarece iată, eu sunt deja bătrân și foarte slăbit în toate încheieturile mele!
  De aceea întăreșt-Mă printr-o vestire, ca să înțeleg ce să fac, pentru a nu deveni rușinea întruchipată în fața tuturor fiilor ai Israelului!“
  După ce a terminat Iosif cu rugăciunea, a venit deodată căpitanul aproape făra suflare și a început să vorbească spre Iosif:
  „Bărbat apreciat de mine! Mai înainte m-am întors dintr-un marș, care chiar eu l-am făcut cu o legiune întreagă, și am mers o treime din drumul care duce spre Ierusalim, pentru a putea vedea ceva din acei persieni,
  „și peste tot am postat spioni, dar până în acest ceas nu am putut vedea absolut nimic! Dar stai liniștit; căci dacă ei vor veni, vor da de paza pe care am pus-o eu!
  „Dar de acolo nu le va fi prea ușor, să străpungă acel zid de spioni ca să poată ajunge aici, nu înainte de a fi apreciați și interogați de mine! Eu plec de aceea chiar acum și mă voi duce să întăresc paza; deseară voi fi la tine!“
  Aici pleacă căpitanul cu repeziciune, și Iosif începe să-L laude pe Dumnezeu și vorbește spre fiii săi: „Acum puneți hrana pe masă, și tu, Salomea, întreab-o pe Maria, dacă ea dorește să se hrănească cu noi la masă, sau să-i ducem hrana în cortul ei?“
  Maria însă a venit ea însăși afară, fiind fericită, împreună cu copilașul din cort și a început să vorbească: „Pentru că sunt destul de întărită, vreau să manânc cu voi la masă; doar ieslea aduceți-o aici pentru copilaș!“
  Iosif a fost plin de fericire din cauza aceasta și a pus în fața Mariei cele mai bune și gustoase bucate, și ei l-au lăudat pe Dumnezeu, Domnul, și au mâncat și au băut.
  Dar înainte să termine ei mâncarea, iată, a început un zgomot mare în fața peșterii. Iosif l-a trimis pe Iov, ca să vadă ce s-a întâmplat.
  Dar când Iov s-a uitat pe ușă afară (deoarece peștera avea o ușă la intrare), a văzut acesta o întreagă caravană de persieni, cu cămile care erau pline de bagaje și a început să vorbească cu o voce speriată:
  „Tată Iosif, pentru numele Domnului, noi suntem pierduți! Uitați-vă, presienii temuți sunt deja aici cu multe cămile și slujitori!
  „Ei își desfac corturile într-un cerc mare în jurul peșterii, și trei conducători împodobiți cu aur, argint și cu pietre prețioase despachetează saci auriți și vor, după câte se pare, să intre în interiorul peșterii!“
  Această știre aproape că l-a făcut mut pe Iosif al nostru; doar cu mare efort a rostit el aceste cuvinte: „Doamne, fii milostiv cu noi, sărăci păcătoși! Da, noi suntem pierduți!“ - Maria a luat copilașul și a fugit cu el în cort și a spus: „Doar dacă eu voi fi moartă, îmi veți putea răpi copilașul!“
  Iosif  s-a dus însă înspre ușă, condus de fiii săi, și s-a uitat pe ascuns, ce făceau acei persieni.
  Dar atunci când a zărit marea caravană și corturile desfăcute, i-a fost și mai mare teamă în jurul inimii, deoarece a început să implore din tot sufletul, ca Domnul să-l ajute doar de această dată de la strâmtoarea cea mare.
  Dar în timp ce implora el, iată, că a venit căpitanul pregătit și înarmat de război, însoțit de o mie de războinici, și a postat soldații pe o parte și pe cealaltă a intrării în peșteră.
  Chiar el însăși a mers și a început să-i interogheze pe acei trei magicieni, din ce motiv și cum au ajuns ei aici - neobservați de el.
  Și cei trei i-au vorbit dintr-un glas căpitanului: „Nu ne considera niște dușmani; că tu poți vedea cu ochii tăi că noi nu avem arme, nici la vedere și nici ascunse!
  „Noi suntem însă astrologi din Persia, și noi avem o profeție veche, în care este scris, că în aceasta vreme se va naște iudeiilor un rege al regilor, și nașterea sa ni se va arăta noua printr-o stea.
  „Și aceia care vor vedea steaua, aceia să călătorească, în acea direcție în care îi duce steaua aceea măreată; deoarece acolo îl vor găsi pe mântuitorul lumii, unde se va opri steaua!
  „Și iată, peste aceasta peșteră s-a oprit steaua, care cu siguranță este pentru fiecare vizibilă, chiar și la lumina zilei; aici însă s-a oprit, peste aceasta peșteră, și cu siguranță că am ajuns la locul, unde se găsește viul miracol al miracolelor, adică, un copilaș nou născut, un rege al tuturor regilor, un Domn al Domnilor din veșnicie!
  „Pe acesta trebuie să-L vedem noi pentru a ne putea închina în fața Lui! De aceea, să nu cumva să îndrăznești să ne stai în cale; deoarece cu siguranță nu ne-a condus până aici o stea rea!“
  Aici s-a uitat căpitanul dupa stea și s-a mirat foarte tare de ea; căci în primul rând era foarte joasă, și în al doilea rând emana lumina aproape exact așa de tare ca razele naturale ale soarelui.
  Dar atunci când s-a convins căpitanul de toate acestea, a început să vorbească către acei trei: „Bine eu am ajuns la convingerea prin cuvintele voastre și prin stea, că ați venit aici cu gânduri bune; dar nu pot înțelege, ce ați avut voi la Ierusalim de rezolvat cu Irod! V-a arătat acel drum tot această stea?
  De ce nu va dus ghidul vostru miraculos imediat în acest loc, deoarece este după câte se poate vedea aici locul călatoriei voastre? - Despre acest lucru mai cer eu un răspuns de la voi, căci altfel nu veți intra în peșteră!“
  Cei trei însă au rostit cuvintele: „Marele Dumnezeu va știi aceasta cu siguranță! Bineînțeles că trebuie să fie în planul Său; căci nici unul din noi nu a a avut intenția, să se apropie măcar de departe de Ierusalim!
  „Și aceasta poți crede tu într-adevăr, nouă nu ne-au plăcut deloc oamenii din Ierusalim, dar cel mai puțin ne-a plăcut de prințul Irod! Dar pentru că deja am fost acolo și am fost în atenția deplină a orașului, a trebuit să spunem care este de fapt scopul nostru!
  „Preoții ne-au dat de știre prin prinț, care ne-a rugat, ca să-l anunțăm de îndată de regele găsit, pentru ca să poată și el venii să se închine la noul rege.“
  Dar căpitanul a vorbit: „Acest lucru nu se va întâmpla niciodată; deoarece eu cunosc intențiile prințului! Mai degrabă veți rămâne aici ostatici! - Eu voi merge acum în peșteră și voi discuta cu tatăl copilașului despre intențiile voastre.

30

Închinarea spre Domnul prin copil a celor trei întelepți.
Discursul celor trei întelepți, duhurile lor: Adam, Cain, Avraam.


  Când bunul Iosif a auzit toate acestea, i s-a ușurat inima, și pentru că a auzit, că, căpitanul va veni imediat la el, s-a pregătit pentru primirea lui.
  Și căpitanul a intrat, l-a salutat pe Iosif și a început să vorbească cu el: „Bărbat plin de recunoașterea mea!
  „Iată, printr-o minunată gihidare au venit acești oameni de la răsărit și așteaptă acum cu nerăbdare afară; eu i-am testat atent și nu am putut descoperi nimic rău la ei!
  „Ei doresc să se închine la copil după profețiile Dumnezeului lor, și așa sunt eu de părere, că tu îi poți lăsa să intre făra teamă, dacă îți este pe plac acest lucru.“
  Și Iosif  a vorbit: „Dacă așa stau lucrurile, atunci eu vreau să-L laud și să-L slăvesc pe Dumnezeul meu; deoarece din nou a luat o piatră înflăcărată de pe inima mea!
  „Dar mai înainte s-a speriat Maria puțin, atunci când persienii au început să-și așeze corturile în jurul peșterii; de aceea trebuie mai întâi să văd, cum se simte ea, ca nu cumva s-o sperie și mai tare intrarea oaspeților, asa cum a facut-o mai înainte.“
  Căpitanul a lăudat precauția lui Iosif, și Iosif a mers la Maria ca s-o înștiințeze de tot, ce a putut el auzi de la căpitan.
  Și Maria, plină de bucurie, a vorbit: „Pace tuturor oamenilor de pe pământ, care au o inimă credincioasă și bună și care posedă o voință, care se lasă cundusă de Dumnezeu!
  „Ei să vină, dacă a arătat aceasta duhul Domnului, și ei să recolteze binecuvântarea credinței lor! Deoarece eu nu am nici cea mai mică teamă față de ei!
  „Dar când vor intra ei , trebuie să stai foarte aproape de mine; căci nu s-ar cădea, dacă eu i-aș primi singură în acest cort!“
  Iosif însă a spus: „Maria, dacă ai destulă putere, atunci ridică-te și ia copilul, eu voi lua ieslea și o voi pune în fața ta, ca tu să poți pune copilul în ea, și după aceea vor putea intra oaspeții ca să se poată închina Lui!“
  Și Maria a urmat imediat această voință a lui Iosif, și Iosif a vorbit imediat cu căpitanul:
  „Iată, noi suntem pregătiți; dacă acei trei doresc să intre, atunci le putem spune din timp, că îi primim doar cum putem după sărăcia noastră!“
  Și căpitanul a mers afară și a repetat aceste cuvinte celor trei. - Dar cei trei au picat de îndată la pământ, l-au lăudat pe Dumnezeu pentru permisiune, au luat după aceea sacii auriți și au intrat cu teamă înăuntru în peșteră.
  Căpitanul a deschis ușa; și cei trei au intrat cu teamă mare în peșteră; căci în clipa intrării lor în peșteră a strălucit o lumină măreață de la copil.
  Când cei trei, adică cei trei înțelepți, s-au apropiat la câțiva pași de iesle, acolo unde se afla copilașul, au picat aceștia în genunchi și au început să se roage la copilaș.
  Aproape o oră au stat în genunchi, cuprinși de cea mai mare venerație, în fața acelui copil; doar după aceea s-au ridicat încet și cu ochii plini de lacrimi s-au uitat la Domnul, Creatorul universului și al eternității.
  Numele celor trei însă a fost: Chaspara, Melcheor și Balthehasara.
  Și primul, în compania duhului lui Adam, a vorbit: „Dați-i lui Dumnezeu tot respectul, toată lauda, toate premiile! Osana, Osana Dumnezeu, Cel alcătuit din trei din eternitate în eternitate!“
  Aici a luat sacul aurit, în care se aflau treizeci și trei de kilograme de tămâie foarte fină, și cu mare respect i l-a dăruit Mariei cu cuvintele:
  „Ia-l făra teamă, o mamă, această dovadă minoră, de care este umplută toata ființa mea! Ia tu tributul exterior rău, pe care îl datorează pe veci fiecare ființă care gândește din adâncul sufletului, Creatorului său atotputernic!“
  Maria a luat sacul cel greu și i l-a dat lui Iosif, și donatorul s-a ridicat cu totul, s-a pus lângă ușă și iar a îngenunchiat pentru a se ruga la Domnul prin acel copil.
  Și imediat s-a ridicat al doilea, care era un maur și avea în compania sa duhul lui Cain, cu un sac mai mic, dar tot de aceeași greutate, umplut cu aur curat, și i l-a dat Mariei cu următoarele cuvinte:
  „Ce i se cuvine împăratului duhurilor și al oamenilor pe pământ, aduc eu o mică jertfă ție, Tu, Domn al minunățiilor veșnice! Ia-le tu, o mamă, care ai născut, ceea ce nu vor putea pronunța pe veci limbile îngerilor!“
  Așa a primit Maria și cel de-al doilea sac și i l-a dat lui Iosif! și donatorul înțelept s-a ridicat și a mers lângă primul, și a făcut ceea ce a făcut cel dintăi.
  După aceea s-a ridicat și cel de-al treilea, a luat sacul său, care era umplut cu cel mai fin praf de aur, fiind pe atunci o mare valoare, și i l-a dat Mariei cu cuvintele:
  „Duhul lui Avraam este cu mine și vede acum ziua Domnului, deoarece s-a bucurat de această clipă mult asteptată!
  „Eu însă, Baltahehasara, îți aduc o mică jertfă, ce i se cuvine copilului copiilor! Ia-o, tu o mamă plină de milostivire! Dar o mai minunată fertfă o port eu în pieptul meu; aceasta este dragostea - și veșnic să-i fie copilului acest fapt o jertfă adevărată!“
  Așa a luat Maria sacul, care cântărea și el treizeci și trei de kilograme și i l-a dat lui Iosif. Înțeleptul s-a ridicat și el și a mers la primul și la al doilea, s-a rugat la copilaș și după terminarea rugăciunii a mers cu cei doi afară, acolo unde și-au așezat ei corturile.

31

Indicațiile Mariei despre conducerea de milă a lui Dumnezeu. Vorbele lui Iosif și credința sa.
Cele trei daruri binecuvântate de la Dumnezeu: Voința Sa sfântă, mila și dragostea Sa.
Maria, căpitanul și copilașul ca dovadă nobilă pentru Iosif.
(19. Sep. 1843)


  Atunci când cei trei înțelepți au ieșit afară din peșteră și au mers în corturile lor pentru a se odihni, a început Maria să vorbească cu Iosif:
  „Iată, iată acum, tu bărbat plin de teamă și de griji, cât de minunat și bun este Domnul, Dumnezeul nostru, ca un adevărat Tată se îngrijește El de noi!
  „Care dintre noi s-ar fi gândit la acest lucru, chiar și în vis? Din marea noastră teamă a binecuvântat El totul și marea noastră frică și marea grijă, a schimbat-o El într-o bucurie măreață!
  „De care ne-am temut că vor veni să îi facă vreun rău copilului, chiar de la aceia am putut vedea, că i-au adus Lui tot respectul, așa cum noi îi suntem tot timpul datori lui Dumnezeu, Domnul,
  „și pe lângă toate acestea, ne-au adus așa de multe daruri, că pentru valoarea acestor cadouri ne putem cumpăra în intregime o bucată de pământ și acolo putem noi după voia Domnului să ne ocupăm de creșterea și educarea copilașului dumnezeiesc!
  „O Iosif, astăzi vreau eu să-i mulțumesc Domnului, să-L laud și să-L slăvesc întreaga noapte; căci El ne-a întâmpinat în așa fel sărăcia, ca noi să putem să ajutăm și pe alții! - Ce spui tu despre aceasta, dragă tată Iosif?“
  Și Iosif a vorbit: „Da Maria, nemărginit de bun este Dumnezeu, Domnul, cu aceia, care Îl iubesc peste măsură și își clădesc toată speranța în El; dar eu cred că nu pentru noi, ci pentru copilaș sunt toate aceste daruri, și prin aceasta nu avem noi dreptul, să le folosim după bunul nostru plac.
  „Copilul se numește ‘Iisus’ și este fiul Celui mai înalt; de aceea trebuie ca noi să-L întrebăm mai întâi pe înaltul Tată, ce să se întâmple cu aceste daruri!
  „Și ce va spune El, noi vom face; dar fără voința Lui nu vreau să mă ating de ele o viață întreagă și mai degrabă aș câștiga pentru mine și pentru tine în cel mai greu fel de pe pământ o bucată de pâine binecuvântată!
  „Până acum te-am hrănit pe tine și pe fiii mei doar prin munca mâinilor mele binecuvântate de Domnul; deci și în continuare voi putea lucra cu ajutorul Domnului!
  „De aceea nu mă uit eu la aceste daruri, ci doar la voința Domnului și la mila și dragostea Sa.
  „Acestea sunt tot timpul cele mai mărețe și binecuvântate daruri de la Dumnezeu! Voința Sa sfântă este cea mai minunată tămâie, mila Sa cel mai curat și greu aur și dragostea Lui cel mai minunat praf de aur.
  „Aceste trei comori le putem folosi din belșug făra nici o teamă; dar de tămâia, aurul și praful din acești saci auriți nu avem voie să ne atingem fără cele trei comori principale, care până acum ne-au acoperit toate interesele și nevoile.
  „Deci, dragă Maria, așa vom face noi, și eu știu, că Domnul se va uita la noi cu cea mai mare plăcere; aprecierea Sa să fie însă pentru noi cea mai mare comoară!
  „Ce spui tu despre acest lucru, minunată Maria, am eu dreptate sau nu am? Nu  este aceasta hotărâre dreaptă cea mai bună în legătură cu aceste comori?“
  Aici a rămas profund mișcată Maria și cu lacrimi în ochi și a lăudat marea înțelepciune a lui Iosif. Și căpitanul l-a îmbrățișat pe Iosif de după gât și a vorbit: „Da, tu ești într-adevăr un om drept după voința lui Dumnezeu!“ - Copilașul s-a uitat la Iosif zâmbind, a ridicat o mânuță și a mișcat-o exact așa, de parcă l-ar binecuvânta pe tatăl adoptiv, adică pe Iosif cel credincios.

32

Ingerul ca sfătuitor pentru cei trei întelepți. Plecarea înțelepților spre țara lor de răsărit.
Nerăbdarea lui Iosif. Cuvintele liniștitoare ale lui Corneliu spre Iosif.
Indicațiile lui Iosif despre puterea și bunătatea lui Dumnezeu.

(20. Sep. 1843)


  Cei trei întelepți s-au adunat cu totii într-un cort și au discutat ce să facă ei.
  Să-și țină cuvintul pe care l-au dat în fața lui Irod, sau să-și încalce aici pentru prima dată cuvântul?
  Și dacă ei ar dori să meargă pe un alt drum în țara lor, atunci se punea întrebarea, care ar fi acela care i-ar duce pe ei nevătămați înapoi în țara lor.
  Și așa s-au întrebat unul pe altul: „Steaua minunată care ne-a adus până aici, ne va conduce oare iar înapoi în țara noastră?“
  Dar când ei se discutau așa, iată, că deodată a venit un înger în mijlocul lor și a vorbit spre ei: „Nu vă faceți griji în zadar, drumul este deja deschis!
  „Așa de drept cum cade o rază de soare la amiază, tot așa veți merge voi drept în țara voastră pe un alt drum care vă va conduce pe lângă Ierusalim!“
  După aceasta a dispărut îngerul și cei trei s-au întins ca să se odihnească. și dis de dimineață au plecat ei și au ajuns pe cel mai scurt drum, prin credința dreaptă în Dumnezeul unic, înapoi în țara lor. -
  În aceeași dimineață l-a întrebat Iosif pe căpitan, cât de mult va mai trebui el să stea în acea peșteră.
  Dar căpitanul a spus cu glas prietenos spre Iosif: „Bărbat, respectat de mine! Crezi tu oare, că eu te țin aici ca și pe un prizonier?!
  „O ce gând! Cum aș putea eu, un vierme în praf să te rețin pe tine, și să țin piept puterii Dumnezeului tău?! Dar ce face dragostea mea pentru tine, iată, aceasta nu este o sechestrare!
  „Tu ești liber de puterea mea și poți merge în oricare ceas de aici! Dar nu tot așa de liber ești tu în inima mea; aceasta te-ar reține aici pe veci, - căci te iubește pe tine și pe fiul tău cu o putere de nedescris!
  „Fii însă încă câteva zile liniștit; eu vreau să trimit de îndată cercetași la Ierusalim și să aflu de acolo, ce va face vulpea gri, căci persienii nu și-au ținut cuvântul în ceea ce îl privește pe el!
  „Atunci însă voi și ști încotro să mă îndrept și te voi păzi de oricare persecuție a acestui tiran.
  „Pentru că tu poți să mă crezi: acest Irod este cel mai mare dușman al inimii mele, și eu vreau să-l lovesc, oriunde sunt în stare și pot face acest lucru!
  „Eu sunt firește numai un căpitan și sunt încă eu însumi un supus al mai marelui conducător de oști, care își are rezidența în Sidon și Smirna și comandă peste douăpsrezece legiuni în Asia.
  „Dar eu nu sunt un centurion obișnuit, ci un patrician nobil și comand de aceea și eu peste aceste douăsprezece legiuni în Asia! Dacă eu vreau să o folosesc pe una sau pe cealalta, atunci eu nu trebuie mai întâi să trimit veste la Smirna, ci trebuie numai să poruncesc ca nobil patrician, și legiunea trebuie să mă asculte! De aceea poți tu totuși conta pe mine, dacă Irod s-ar ridica!“
  Iosif i-a mulțumit căpitanului pentru această grije foarte prietenoasă, a replicat însă atunci la acestea și a spus:
  „Ascultă-mă acum, tu prieten respectabil! Uite, tu te-ai îngrijit desigur și înainte de aceasta foarte grijuliu din cauza persienilor; dar la ce au folosit toate acestea?
  „Persienii au venit nevăzuți de toți mii ochi ai tăi și și-au făcut deja cu mult mai înainte adăpostul, decât tu ai putut chiar să-l descoperi numai pe unul dintre ei.
  „Vezi, dacă Domnul, Dumnezeul meu, nu m-ar fi protejat, unde aș fi eu acum încă cu ajutorul tău?! Inainte ca tu să apari, ar fi putut persienii deja de mult să mă sugrume și să facă astfel și cu toată familia mea!
  „De aceea îți spun eu acum ca o cea mai calduroasă mulțumire plină de bucurie: ajutorul omenesc nu este de nici un folos; pentru că toți oamenii nu sunt nimic în fața lui Dumnezeu!
  „Dacă însă Dumnezeu Domnul  vrea să ne ajute și numai El singur poate ajuta, atunci să nici nu ne facem prea multă osteneală; pentru că, în ciuda tuturor ostenelilor noastre, se va întâmpla totusi totul așa cum Domnul vrea, - dar niciodata cum vrem noi!
  „Inceteaza de aceea cercetarea ostenitoare și periculoasă în Ierusalim, prin care tu mai întâi vei afla puține lucuri importante și în al doilea rând, dacă s-ar afla, ți-ai putea tu încă din cauza mea să-ți faci un destin potrivnic!
  „În această noapte însă, îmi va arăta cu siguranța oricum Domnul, ce va face Irod, și ce va trebui să fac eu; de aceea este bine ca tu să fii acum împreună cu mine foarte liniștit și să-L lași numai pe Domnul să vegheze peste mine și tine, și va și fi totul în ordine!“
  Atunci când căpitanul a auzit însă o asemenea cuvântare din partea lui Iosif, a fost el foarte mișcat în cugetul său, și îl durea, că Iosif a refuzat ajutorul său.
  Iosif a spus însă: „Bunule și drag prieten, pe Tine de doare, fiindcă eu te-am sfătuit, să nu te mai îngrijești încă mai departe pentru bună-starea mea.
  „Dar dacă tu privești această treabă la lumina stralucitoare, atunci tu doară trebuie să fii necesar de aceeași părere cu mine!
  „Uite, care dintre noi a dus încă vreodată soarele și luna și toate stelele peste firmament?! Care dintre noi a poruncit încă vreodata vânturilor, furtunilor și fulgerelor?!
  „Care a săpat puternicei mări albia ei? Care dintre noi le-a indicat fluviilor mari drumurile lor?!
  „Pe care pasăre am învățat-o zborul iute și când am pus în ordine penajul ei?! Când am format pentru ea gâtlejul bogat în sunete și melodii?!
  „Unde oare se află iarba, la a cărei creștere am  fi format noi sămânța vie?!
  Vezi, pe toate acestea le face Domnul zilnic! - Dacă însă  stăpânirea Lui puternică și minunată te amintește totuși de purtarea lui de grijă nemărginită și cea mai plină de dragoste, cum ar putea atunci să te mire, dacă te fac atent foarte prietenos la faptul că în fața lui Dumnezeu tot ajutorul omenesc se afundă înapoi în praful nimicniciei?“
  Aceste cuvinte l-au adus pe căpitan iarăși într-o stare mai agreabilă; dar neținând cont de aceasta a trimis el totuși în secret iscoade la Ierusalim, pentru a afla, ce se întâmplă acolo.

33

Pregătirele pentru fuga în Egipt. Purtarea de grija a Domnului.
Consfătuirea lui Iosif cu Corneliu.

(23 sept. 1843)


  Îar în această noapte i-a aparut lui Iosif, precum și Mariei, un înger în vis și a spus:
  „Iosif, vinde comorile și mai cumpără-ți încă câteva animale de cărat; pentru că tu trebuie să fugi cu familia ta în Egipt!
  „Uite, Irod a întrat într-o furie puternică și a decis, să ucidă toți copiii de la vârrsta de unu până la doisprezece ani, pentru că el a fost înșelat de înțelepți!
  „Aceștia ar fi trebuit după el să-i arate, unde s-a nascut noul rege, ca el să fi trmis atunci tâlharii lui, care ar fi trebuit să-l omoare pe copil, care este aici noul rege.
  „Noi, îngeri ai cerului, am primit însă prunca de la Dumnezeu, mai înainte încă ca el să meargă în lume, să veghem peste toate acestea cu grijă, ce are de-a face cu siguranța voastră.
  „De aceea, așadar, am venit eu acum la tine, pentru a-ți arăta, ce va face Irod, fiindcă el nu poate să pună mâna concret pe acesta unul.
  „Căpitanul însuși va trebui să-i dea ajutor lui Irod, dacă nu vrea să fie pârât de el la împărat; de aceea trebuie să te pui deja mâine pe călătorie!
  „Aceasta însă poți tu într-adevăr să-i și spui căpitanului, și el îți va fi de ajutor spre plecarea în grabă! - Deci, să se întâmple în numlele Aceluia, Care trăiește acolo și suge la pieptul Mariei!“
  Aici s-a deșteptat Iosif, și tot așa și Maria, care l-a chemat pe Iosif acolo de îndată la ea cu o voce înfricoșată și i-a povestit atunci de îndată visul ei.
 Iosif  însă a vazut numaidecât vedenia sa în povestirea Mariei și a spus dupa aceea: „Maria, nu te îngriji, încă înainte de amiaza zilei vom fi noi deja departe și scăpați - și în șapte zile în Egipt!
  „Eu vreau însă acum, pentru că se face deja lumină, să plec de îndată afară și să pregătesc totul spre plecarea în grabă.“
  Aici a și plecat Iosif numaidecât cu cei trei cei mai mari fii ai săi, a luat darurile le-a dus la un schimbător de bani, care i-a deschis curând ușa și i-a cumpărat totul la prețul potrivit.
  Atunci a mers Iosif la un negustor de animale de cărat, condus de un slujitor al schimbătorului, și a cumpărat de îndată încă șase măgari buni de cărat și a venit astfel bine echipat iarăși înapoi în peșteră.
  Acolo l-a și așteptat deja căpitanul și i-a povestit imediat, ce fel de noutăți foarte îngrozitoare și oribile i-au fost aduse din Ierusalim.
  Iosif însă nu se mira foarte tare de această relatare a căpitanului, ci a vorbit doar într-un ton suspus lui Dumnezeu:
  „Stimate prieten, ceea ce tu îmi faci aici cunoscut, toate acestea și mult mai exact mi-a făcut Domnul cunoscut în această noapte, precum eu te-am înstiințat ieri, de toate lucurile pe care le-a decis Irod să le facă!
  „Uite, tu însuți vei trebui încă pe deasupra să-i acorzi ajutor; pentru că el vrea, în jurul Betleemului și în cetatea insăsi, să-i lase sugrumați pe toți copiii începând de la vârsta de câteva săptămâni până la cea de doisprezece ani, pentru a ajunge între acețtia și la al meu!
  „De aceea trebuie eu încă astazi să fug de aici, încotro mă va duce Duhul Domnului, pentru a scăpa de grozăvia lui Irod.
  „De aceea te rog eu, ca tu să-mi arăți drumul sigur către Sidon; pentru că deja într-o oră trebuie eu să merg la drum.“
  Atunci când însă căpitanul a auzit aceasta, a fost el supărat pe Irod peste toate măsurile și i-a jurat răzbunare nesecabilă, spunând:
  „Iosif, așa de adevărat că acum se face ziuă și soarele se află deja peste orizont, așa de adevărat cum Dumnezeul tău trăiește, așa de adevărat vreau eu ca un ales patrician nobil al Romei să mă las mai degraba legat pe cruce, înainte ca eu să-l las pe tiranul acela să comită nepedepsit o asemenea încercare!
  „Să te conduc peste munți vreau eu însumi de îndată să fac cu o bună acoperire; și dacă te știu în siguranță, atunci mă voi grăbi înapoi și voi trimite de îndată un curier la Roma, care să-i spună totul împăratului, ce Irod gândește să intreprindă.
  „Eu însă voi mobiliza tot posibilul, pentru a încurca aici planurile nemernicului.“
  Și Iosif a răspuns: „Prietene bun și stimat! Dacă tu poți încă face ceva, atunci protejează cel puțin copiii de la trei la doisprezece ani! Aceasta va fi în puterile tale!
  „Dar pe copilașii nou născuți până în al doilea an nu-i vei putea proteja.
  „Protecția celor mai întâi menționați însă nu vei fi în stare s-o înfăptuiești prin forță, ci numai prin înțelepciune!
  „Domnul însă, te va conduce într-o asemenea înțelepciune! De aceea nu te gândi mult ce vrei tu să faci; pentru că Domnul te va conduce în secret!“
  Căpitanul a spus însă: „Nu, nu, sângele copiilor să nu curgă; mai degrabă vreau eu să folosesc forță militară!“
  Iosif a spus însă: „Uite, ce poți face tu într-adevăr, dacă Irod părăsește chiar acum Ierusalimul deja cu o întreagă legiune romană?! Vei intra tu la luptă împotriva puterii tale proprii?! De aceea, fă cum Domnul te va conduce, ca tu să-i salvezi totuși pe o cale amiabilă pe cei de la trei la doisprezece ani!“ - Aici a cedat căpitanul.

34

Pornirea spre refugiu. Consfătuirile lui Iosif cu Salomea. Luarea de rămas bun de la căpitan.
Plecarea. Biletul de liberă trecere a lui Corneliu către Cireniu. Drumul de călatorie a lui Iosif.
Intâmplarea cu hoții. Sosirea lui Iosif în Tir la Cireniu.
Cuvintele de alinare ale lui Cireniu și ajutorul lui.

(26 sept. 1843)


  După această discuție a lui Iosif cu căpitanul, le-a spus Iosif fiilor săi: „Incingeți-vă, și pregătiți animalele de cărat!
  „Pe cei șase măgari noi puneți-i în șeauă pentru mine și pe cel vechi și încercat pentru Maria! Luați cu voi, așa de mult cât puteți, din bucate; pe bou cu căruța îl lăsăm însă aici, la moașă, ca dar de amintire și ca răsplată pentru grija ei față de noi!“
  Astfel a fost luat în posesie boul cu căruța de către moașă și n-a mai fost folosit la nici un fel de lucru.
  Salomea l-a întrebat însă pe Iosif, dacă ea n-ar avea voie să meargă cu el.
  Și Iosif a spus: „Aceste lucru depinde de tine; eu însă sunt sărac, tu știi acest lucru, și nu pot să-ți dau nici o răsplată, dacă tu vrei să fii o slujitoare pentru mine.
  „Dacă ai tu însă mijloace și poți să te îngrijești cu mine pentru gura și pentru pielea trupului, atunci tu doară poți să-mi urmezi!“
  Salomea a spus însă: „Ascultă, tu fiu al marelui rege David! Nu numai pentru mine, ci pentru întreaga ta familie să ajungă averea mea pentru o sută de ani!
  „Pentru că eu sunt mai bogată în bogății lumești, decât tu ai putea să te gândești! Așteaptă însa numai încă o oră, și eu voi fi aici, încărcată cu comori, gata de plecare!“
  Iosif a spus însă: „Salomea, uite, tu ești o văduvă tânară și esti mamă; tu trebuie deci să-i iei cu tine și pe cei doi fii ai tăi!
  „Uite, acest fapt îți va face mult de lucru, și eu nu mai am de pierdut nici un minut; pentru că în trei ore își va face deja Irod intrarea aici, și într-o oră vor ajunge deja prevestitorii și curierii săi!
  Din aceasta poți vedea tu, că îmi este imposibil, să aștept condamnarea ta!
  „De aceea cred eu, dacă rămâi, ai face mai bine, să nu mă reții; dar dacă voi veni după voia Domnului iar înapoi, atunci mă voi stabili în Nazaret.
  „Dar dacă tu dorești să-mi faci mie un serviciu, atunci du-te tu în Nazaret și arendează pământul meu de la trei până la șapte sau la zece ani, ca nu cumva să pice în mâini străine!“
  și Salomea a renunțat la cererea ei și s-a mulțumit cu această rugăminte.
  Așa l-a îmbrățișat Iosif  pe căpitan și a strigat după Maria, ca ea să se așeze pe animalul de povoară împreună cu copilul.
  După ce totul a fost pregătit de plecare, a vorbit căpitanul spre Iosif: „Bărbat, admirat de mine, te voi mai vedea eu vreodată pe tine și pe mama acestui copil?“
  și Iosif a vorbit: „Nu vor trece trei ani, și eu te voi saluta din nou împreună cu copilul și cu mama Sa! De acest lucru tu să fii convins; dar acum lasă-ne să plecăm! Amin!“
  Aici s-a urcat Iosif pe animalul său de povoară, și fiii săi i-au urmat exemplul, și Iosif a prins hățurile animalului de povoară a Mariei și l-a dus, lăudându-L pe Dumnezeu, afară din peșteră.
  Atunci când toți se aflau deja în aerul liber, a zărit Iosif, cum o mulțime de oameni din oraș s-au adunat, pentru a vedea plecare nou născutului, deoarece ei au aflat prin moașa care s-a întors înapoi acasă și prin zarafi, că așa stau lucrurile.
  Lui Iosif nu i-au plăcut aceste priviri; de aceea l-a rugat el pe Domnul, să îi acopere într-un fel de privirile curioase ale oamenilor fără nici o ocupație.
  Și iată, imediat s-a lăsat peste oră o ceață deasă, și nimănui nu i-a fost posibil să vadă nici măcar cinci pași mai departe.
  Dar populația s-a supărat din aceasta cauză și s-a retras iar înapoi în oraș, și Iosif, condus de căpitan și de Salomea, a putut să meargă nevăzut până în munții apropiați.
  Atunci când ei au ajuns la granița între Iudeea și Siria, i-a dat căpitanul lui Iosif o scrisoare de protejare care era adresată stăpânului de pământ Cireniu, care era așezat peste Siria.
  Și Iosif l-a primit cu mulțumiri, și căpitanul a rostit următoarele cuvinte: „Cireniu este un frate de-al meu; mai multe nu trebuie eu să-ți spun, și așa călătorește cu bucurie și întoarce-te iar înapoi!“ Aici s-au întors înapoi căpitanul cu Salomea, și Iosif și-a continuat drumul în numele Domnului.
  La amiază a ajuns Iosif pe creasta munțiilor la o îndepărtare de doisprăzece ore de Betlehem, care munți se aflau de fapt în Siria și regiunea a fost numită pe timpul romanilor Colesiria.
  Căci Iosif a trebuit să ocolească așa de mult, deoarece nu ducea nici un drum sigur din Palestina spre Egipt.
  Dar ruta sa de călătorie a fost următoarea: în prima zi a ajuns în apropierea unui mic oraș numit Bostra. Acolo a rămas peste noapte, lăudându-L pe Dumnezeu. S-a întâmplat, că au venit hoții la ei ca să-i jefuiască.
  Dar în clipa când ei au văzut copilașul, au picat în genuchi, s-au rugat la Acesta și au fugit cât se poate de speriați în munți.
  În următoarea zi a trecut Iosif prin munți și seara a ajuns în apropiere de Panea, care era în nord, și un oraș de trecere între Palestina și Siria.
  Din Panea a ajuns el în a treia zi în provincia Fenicia și a venit în apropiere de Tir, unde chiar în următoarea zi a mers cu scrisoarea de protecție la Cireniu, care se afla în acea vreme din pricina lucrului în Tir.
  Cireniu l-a primit pe Iosif cu drag și l-a întrebat, ce dorește acesta de la el.
  și Iosif a vorbit: „Ca eu să ajung în siguranță în Egipt!“ - și Cireniu a răspuns: „Bărbat bun, tu ai ocolit foarte mult; căci Palestina este cu mult mai aproape de Egipt decât Fenicia! Acum trebuie ca tu să treci prin întreaga Palestină și de aici trebuie să mergi tu spre Samaria, de acolo spre Iope, de acolo mai departe spre Ascalon, de acolo spre Gaza, de acolo mai departe spre Geras și de abia de acolo spre Elusa în Arabia!“
  Iosif a devenit foarte trist, din cauză că el nu a mers drumul cel bun. Dar Cireniu a avut milă cu Iosif și a vorbit: „Bărbat bun, mă doare disperarea ta. Tu ești într-adevăr un iudeu și un dușman al romanilor, dar pentru că fratele meu, totul ce am eu, te iubește așa de mult, vreau eu ca să-ți fac ție o bucurie.
  „Iată, mâine, pleacă un vas mic dar sigur spre Ostrazine! Cu acela vei ajunge tu în trei zile acolo; și dacă tu ești în Ostrazine, atunci tu ai ajuns deja în Egipt! - și eu îți voi da o scrisoare de protecție, prin care tu vei putea sta în Ostrazine și vei putea și cumpăra ceva. Dar pentru astăzi ești oaspetele meu; lasă de aceea să ți se aducă înăuntru bagajele!“

35

Familia sfântă la Cireniu. Convorbirea lui Iosif cu Cireniu.
Cireniu, prietenul copiilor, și copilul Iisus.
Dovezi interioare și exterioare despre dumnezeitatea copilului Iisus.

(28. Sep. 1843)


  Și Iosif a mers afară și a adus toată familia înăuntru în casă, acolo unde locuia Cireniu, și acesta a poruncit de îndată slujitorilor, să se îngrijească de animalele de cărat ale lui Iosif,
  și i-a condus pe Iosif împreună cu Maria și cu cei cinci fii ai săi într-o odaie minunată, care strălucea dea-dreptul de pietre prețioase, aur și argint.
  Dar pe o masă minunată de marmură albă și fină erau așezate o grămadă de statui, înalte cât o încălțare, din bronz și modelate cu artă.
  Și Iosif l-a întrebat pe îngrijitorul pământului, ce semnificație au aceste figurine.
  Și îngrijitorul de pământ a spus cu o voce prietenoasă: „Bărbat bun, iată, aceste figuri reprezintă zeii noștri! Noi trebuie să-i ținem și să-i cumpărăm după lege din Roma, chiar dacă noi nu credem nici măcar puțin în aceste figuri.
  „Eu le privesc ca pe niște opere de artă, și doar în acest amănunt le este toată valoarea care o consider eu în aceste figurine ale zeiilor; altfel, le privesc eu cu cel mai înalt dispreț.“
  Și Iosif l-a întrebat după aceste cuvinte pe Cireniu: „Ascultă, dacă tu gândești așa, atunci tu ești un om fără nici un Dumnezeu și fără nici o religie! Nu-ți neliniștește acest fapt constiința?“
  Și Cireniu a vorbit: „Nici măcar puțin; căci dacă nu există un alt Dumnezeu, decât aceștia din bronz, atunci este omul mai mult Dumnezeu decât bronzul acesta prostesc, în care nu există nici o viață! Eu însă cred că există un adevărat Dumnezeu, care este veșnic etern și atotputernic, - de aceea disprețuiesc eu astfel de fleacuri străvechi!“  
  Dar Cireniu a fost și un mare prieten al copiilor și s-a apropiat de Maria, care ținea copilul în brațe, și a întrebat-o pe mamă, dacă aceasta nu este obosită de purtarea în brațe a copilului.
  Și Maria a vorbit: „O măreț stăpân al acestei țări! Bineînțeles că eu sunt deja foarte obosită; dar marea dragoste pentru acest copil al meu mă face să uit toată oboseala!“
  Și stăpânul pământului a replicat Mariei: „Iată, și eu sunt un mare prieten al copiilor, sunt într-adevăr căsătorit, dar natura sau Dumnezeu nu m-a binecuvântat încă cu un urmaș; de aceea îngrijesc eu copii străini - chiar și pe cei ai sclavilor - și deseori îi iau la mine ca și cum ar fi copiii mei!
  „Dar cu aceasta nu vreau eu să spun, ca și tu să mi-l dai pe al tău; căci el este doar viața ta.
  „Dar eu vreau totuși să te rog, să mă lași să-l iau în brațe, ca eu să-l pot îndrăgi și să-l alint puțin!“
  Și pentru că Maria a auzit din vocea stăpânului acestui pământ atâta dragoste, ea a vorbit: „Cine are inimă ca și a ta, acela poate lua copilașul meu în brațele sale!“
  Așa i-a dat Maria copilașul stăpânului pentru a-l alinta, - și atunci când îngrijitorul pământului a luat copilașul în brațe, l-a stăpânit o asemenea emoție minunată, pe care el nu a trăit-o niciodată.
  Și el a plimbat copilașul în odaie în coace și în colo - și a ajuns cu El și în apropierea mesei unde erau așezate figurinele zeiilor.
  Dar această apropiere a costat existența acelor figuri ale zeiilor, căci ele s-au topit ca ceara pe un fier înroșit.
  De aceasta s-a speriat Cireniu și a vorbit: „Ce înseamnă acest lucru? Bronzul tare s-a topit dintr-o dată, așa că nu a rămas nici măcar o urmă din el! Tu bărbat înțelept din Palestina, explică-mi acest lucru! Ești tu oare un magician?“

36

Interogatoriul amănunțit a lui Iosif și relatarea sa, despre ființa și nașterea copilului Iisus.
Scrisoarea lui Corneliu. Sfatul lui Iosif de a ține totul în secret. Contrazicerile și dubiile.
Dovada energică a dreptății lui Iosif în fața ‘procurorului’.

(29. Sep. 1843)


  Chiar însuși Iosif s-a mirat peste măsură și a vorbit de aceea spre Cireniu: „Ascultă-mă, tu, stăpân măreț al acestei țări! ție nu îți poate fi necunoscut, că după legiile poporului meu fiecare vrăjitor trebuie distrus.
  „Dacă eu aș fi prin urmare un magician, atunci aș fi ajuns eu la vârsta înaintată, pe care o am eu acum; căci de mult aș fi picat eu în mâinile preoților supremi din Ierusalim, dacă aș fii fost un vrăjitor!
  „De aceea nu pot eu să-ți spun nimic altceva, decât că aceasta apariție are de-a face cu marea sfințenie a acestui copilaș.
  Căci deja la nașterea acestui copil au apărut semne, care i-au speriat pe toți: toate cerurile s-au deschis; vânturile au muțit; râurile și fluviile au rămas pe loc; soarele a rămas înțepenit la orizont;
  „luna nu s-a mișcat din loc, aproape trei ore; deci prin urmare nu s-au mișcat nici stelele; animalele nu au mâncat și nu au băut, și totul ce s-a mișcat, a picat într-o liniște adâncă, chiar eu am mers și a trebuit să mă opresc din drum!“
  Când Cireniu a auzit aceste lucruri de la Iosif, a vorbit acesta spre el: „Deci acesta este copilul ciudat, despre care mi-a scris fratele meu cu următoarele cuvinte:
  „Frate, eu trebuie să-ți scriu o noutate: în apropierea Betlehemului s-a născut un copil, mama sa fiind de naționalitate iudaică, și acesta emană o putere minunată și miraculoasă; eu pot să cred că acesta este un copil dumnezeiesc!
  „Dar tatăl copilului este un iudeu cât se poate de cinstit, că nu mă lasă sufletul, să cercetez acest lucru mai îndeaproape!
  „ Dacă tu vei veni în scurt timp la Ierusalim, atunci ar fii interesant pentru tine, să-l vizitezi pe acest bărbat în Betlehem. Eu tot timpul cred, că acest copil este un tânar Jupiter sau cel puțin un Apollon. Dar vino tu însuți, și convinge-te!“
  „Iată, bărbat bun, atât de mult îmi este mie cunoscut acest lucru; dar ceea ce mi-ai spus tu îmi este necunoscut. De aceea, spune-mi tu dacă ești acel bărbat din Betlehem, de care mi-a scris fratele meu!“
  Și Iosif a vorbit: „Da măreț stăpân, eu sunt acela! Dar sănătate fratelui tău, că nu a spus mai multe detalii despre acest copilaș!
  „Căci el a primit din cer un cuvânt, ca să tacă de tot despre ceea ce s-a întâmplat. Intr-adevăr, dacă el ți-ar fi spus mai multe, atunci s-ar fii întâmplat tot același lucru cu Roma, ce s-a întâmplat acum, în fața ochiilor tăi, cu aceste figurine ale zeiilor, care au stat mai înainte pe acea masă!
  „Dar pace ție și fratelui tău, dacă voi veți tăcea! De aceea veți fii voi binecuvântații Domnului, veșnicului și viului Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului!“
    Aceste cuvinte i-au însuflat lui Cireniu un mare respect față de Iosif și o mare frică față de copil, încât el a pus de aceea de îndată copilul iarăși pe brațele Mariei.
  Dupa acestea însă, s-a adresat el iarăși lui Iosif și a spus: „Bărbat bun și drept, ai grijă bine acum la ceea ce eu îți voi spune;
 „pentru că mie mi-a trecut acum prin cap un gând bun, și pe acesta să-l auzi tu și să-mi dai socoteală despre acesta!
  „Uite, dacă acest copil este de proveniență Dumnezeiască, atunci doară și tu trebuie să fii astfel, ca tată al lui; pentru că dintr-un buștean nu se face mercur, și pe spini nu cresc porumbei! Tot așa nu poate într-adevăr nici dintr-un om simplu să reiasă un copil Dumnezeiesc!
  „Tu însă îmi pari de altfel a fii în sfârșit totuși un om simplu, așa precum și ceilalți cinci fii ai tăi, care se află acolo, în spatele tău; ba chiar mama tânară însăși, ce-i drept o evreică la locul ei, nu pare tocmai nici ea să posede ceva cu asemănare dumnezeiască!
  „Pentru așa ceva este nevoie de o frumusețe mare, aproape supranaturală și de mare înțelepciune, cum noi cunoaștem aceasta din tradiții despre acele femei, cu care zeii s-ar fi încurcat o dată, - la care lucru însă firește că este nevoie într-adevăr de o credință foarte mare, pe care eu n-o posed de loc.
  „În afară de aceasta însă, trebuie eu să te fac atent încă la un amănunt, și acesta este, că tu te-ai fi rătăcit cu copilul tău dumnezeiesc încoace, ca om cu intenția de a călatori din Betlehem spre Egipt, ceea ce reiasă din aceea că tu ai fost trist și jenat, când eu ți-am spus, cât de mult te-ai rătăcit tu de la drumul înspre Egipt!
  „Să fie Dumnezeul tău - sau zeii Romei - așadar neștiutori în ceea ce privește calea cea mai scurtă de la Betlehem înspre Egipt?!
  „Uite, acestea sunt contradicții dure, care se adună, cu cât mai mult se urmărește această treabă! Pe deasupra însă, este dată din partea ta totuși chiar o amenințare despre nimicirea Romei, dacă eu sau fratele meu am trăda copilul!
  „De ce însă să-l amenințe zeii pe un muritor slab, de parcă ar avea o frică față de el? Ei doară trebuie doar să pășească numai liberi pe pământ, și toate trebuie să asculte orbește de voia lor puternică!
  „Uite, treaba relatării tale mi se pare că este de aceea un pretext slab, pentru a mă duce în eroare, ca eu să nu te recunosc, cine ești tu așa de fapt, dacă un magician evreu, care se duce în Egipt, pentru a-și câștiga acolo pâinea în această branșă, deoarece el nu este sigur de viața sa în patria sa, -
 „sau dacă cumva chiar un spion evreu viclean, mituit de lacomul de putere Irod, pentru a spiona, cum este starea cetăților de coastă ale Romei?!
  „Eu am firește într-adevăr scrisoarea de protecție a fratelui meu și scrisoarea, despre care eu ți-am menționat, - dar eu încă nu am vorbit cu fratele meu despre aceasta, și așa pot fi și  false aceste documente; pentru că și scrisul fratelui meu se poate imita!
  „Eu te consider însă acum amândouă lucruri, adică un magician și un spion! Dezvinovățește-te acum foarte temeinic, - căci altfel ești prizonierul meu și nu vei scăpa de pedeapsa dreaptă!“
   La această cuvântare s-a uitat Iosif drept în fața lui Cireniu și a spus: „Trimite un curier la fratele tău Corneliu, dă-i aceluia să duca cu el cele două scrisori, și fratele tău să mărturisească, dacă treaba aceasta cu mine ar fi așa de mârșavă, cum tu ești de această părere dură!
  „Și așa ceva pretind eu de la tine acum; pentru că onoarea mea este îndreptațită în fața lui Dumnezeu, Celui veșnic, și să nu fie călcată în picioare de un păgân! Chiar daca tu ești și un patrician al Romei, eu sunt însă un fiu următor al marelui rege David, față de care se cutremură cercul pământesc, și astfel fiind, nu mă las dezonorat de nici un păgân!
  „Eu însă nu voi pleca așadar mai înainte din preajma ta, decât până ce tu îmi vei fi restaurat iarăși onoarea mea; pentru că onoarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, să nu mi-o ia nici un păgân!“
  Aceste cuvinte energice l-au făcut pe Corneliu să rămână stupefiat; pentru că astfel el, ca guvernator roman al unei provincii, care are de poruncit acolo nelimitat peste viață și moarte, n-a auzit încă niciodata să-i vorbească așa cineva! El s-a gândit de aceea în sine: „Dacă acest om nu s-ar baza în fața mea pe o putere supranaturală, atunci el n-ar putea vorbi astfel! Eu trebuie de aceea să incep să vorbesc cu el într-un cu totul alt mod!“

37

Explicația blândă a lui Cireniu și răspunsurile lui Iosif.
Onoarea, comoara săracilor. Ospățul de împăcare. Sfatul bun a lui Iosif.
Curiozitatea lui Cireniu pedepsită. Povestirea de concepere a copilașului .
Adorarea copilului de către Cireniu și autentificarea adevărului

(2 oct. 1843)


  După o asemenea propunere, s-a adresat Cireniu iarăsi lui Iosif și a spus: „Omule bun, tu nu trebuie să te superi pe mine prea tare din cauza aceasta, pentru că aceasta îmi vei permite în sfârșit totuși, că eu, ca guvernator, voi avea într-adevăr dreptul, să-l inspectez pe cineva, pentru a vedea, ce fel de duh este în el!
  „Că eu nu te-am putut scuti de acest lucru - cât de drag aș fi și făcut-o de altfel -, tu trebuie numai să te uiți la acea masă funestă, care și-a pierdut ornamentația, și ție doară trebuie să-ți fie limpede, că oameni de felul tău trebuie priviți puțin mai îndeaproape, decât numai aceia, care umblă fără însemnătate asemenea muștelor de zi.
  „Eu sunt de părere însă că nu ți-am pricinuit cu aceasta nici o jignire, din contră, numai o evidențiere, întrucât te-am privit cu așa de multă însemnătate și ți-am vorbit astfel, precum se cuvine pentru mine ca guvernator.
  „Pentru că uite, pe mine mă intereseaza numai adevărul deplin despre proveniența ta, fiindcă eu te consider foarte plin de importanță!
  „Și de aceea am și evidențiat cu bună știință dubii în privința ta, ca tu să te desfășori pe deplin în fața mea!
  „Vorba ta mi-a arătat însă, că tu ești un om, în care nu este nici un vicleșug! și, astfel, nu-mi trebuie nici o a doua știre de la fratele meu, nici un mai înalt certificat de atestare din vreo parte; pentru că eu văd acum, că tu ești un evreu pe deplin sincer! - Spune, este aici incă nevoie de mai multe?“
  Și Iosif a spus: „Prietene, uite, eu sunt sărac; tu însă ești un domn puternic! Bogăția mea este devotamentul și dragostea mea față de Dumnezeul meu și deplina sinceritate față de fiecare om!
  „Tu însă ești, pe lângă devotamentul tău față de împărat, încă și foarte bogat în bogății lumești, de care eu sunt lipsit. Dacă cineva pășește prea aproape de onoarea ta, atunci ție îți rămân totuși însă bogățiile lumii.
  „Ce îmi rămâne însă mie, dacă pierd onoarea? Cu comori ale lumii tu poți să-ți cumperi onoarea: cu ce însă o voi cumpăra eu?
  „De aceea devine cel sărac un sclav, dacă el și-a pierdut o dată onoarea și libertatea lui în fața bogaților; dacă el are însă dincolo de aceasta oarecare comori secrete, atunci poate el să-și cumpere iarăși onoarea și libertatea.
  „Tu însă m-ai amenințat, că mă faci prizonierul tău; spune, n-aș fi pierdut eu atunci toată onoarea și libertatea mea?!
  „Și n-am avut eu atunci dreptate, când m-am apărat de acest lucru, întrucât am fost totuși pus să mă dezvinovățesc în fața ta, guvernatorul Siriei și co-guvernator al coastei Tirului și Sidonului?!“
  Cireniu a spus însă: „Omule bun, acum te rog eu, - hai să uităm de tot ceea ce s-a întâmplat!
  „Uite, soarele este aproape de orizont! Slujitorii mei au pregătit mâncarea în sala de ospăț; mergeți de aceea cu mine, și întăriți-vă! Pentru că eu nu am poruncit să se facă mâncăruri romane, ci mâncărurile poporului vostru, pe care aveți voie să le mâncați! De aceea urmați-mă fără supărare pe mine, acum prietenul vostru!“
  Și Iosif l-a urmat pe Cireniu cu Maria și cei cinci fii în sala de ospăț și s-a mirat peste măsură de podoaba nedescris de bogată a sălii de ospăț, precum și de podoaba veselei, care era făcută mai ales din aur, argint și pietre prețioase.
  Deoarece însă vasele bogate erau împodobite cu tot felul de imagini ale zeilor păgâni, i-a spus Iosif lui Cireniu:
  „Prietene, eu văd, că toate vasele tale de masă sunt împodobite cu dumnezeii tăi; tu cunoști aici însă doară deja puterea mare a copilului meu.
  „Uite, dacă eu mă pun la masă cu femeia mea și femeia mea cu copilul ei, atunci pierzi tu într-o sclipire toate tacâmurile și vasele tale scumpe!
 „De aceea îți recomand, lasă să se pună ori vase de loc ornamentate sau vase simple de lut, căci altfel nu garantez pentru pentru aurul și argintul tău!“
  Atunci când Cireniu a auzit astfel de lucruri de la Iosif, el s-a speriat și a urmat de îndată sfatul lui Iosif. Slujitorii au adus numaidecât mâncărurile în vase foarte netede de lut și le-au pus imediat deoparte pe cele de aur și de argint.
  L-a încercat însă totuși curiozitatea pe Cireniu, să-i aducă copilului în preajmă o cupă minunată de aur, pentru a se convinge, dacă apropierea copilului va influența într-adevăr așa distrugător și asupra aurului, precum mai înainte asupra figurilor de bronz.
  Și Cireniu a trebuit într-adevăr să plătească această curiozitate cu pierderea dintr-o dată a cupei valoroase pentru un timp.
  Dupa ce însă, și-a pierdut el cupa, s-a speriat și a stat acolo, de parcă ar fi fost atins de un șoc electric.
  Dupa un timp de-abia a spus el: „Iosife, tu mare om, tu m-ai sfătuit bine, de aceea îți mulțumesc!
  „Eu însumi vreau însă să fiu blestemat, dacă voi pleca mai degrabă din acest loc, decât până ce  voi afla de la tine, cine este acest copil, fiindcă se află în el o asemenea putere!“
  Aici s-a adresat Iosif lui Cireniu și i-a istorisit în cel mai scurt mod povestea conceperii și a nașterii copilului.
  Și Cireniu însă, după ce el a auzit aceasta de la Iosif într-un ton tare, a căzut numaidecât jos, în fața copilului, și l-a divinizat.
  Și uite, într-o clipă sta cupa distrusă, dar foarte netedă, pe pământ, în fața lui Cireniu, cu aceeași greutate; Cireniu s-a ridicat și nu știa ce să facă acum de atâta bucurie și fericire.

38

Propunerea păgână a lui Cireniu, să ducă copilul minune la curtea împăratului din Roma.
Replica bună a lui Iosif cu trimitere la micimea Domnului .
Cuvinte profetice despre soarele duhovnicesc de viață.

(4. Oct. 1843)


  In această stare de cuget fericită i-a spus Cireniu lui Iosif: „Ascultă-mă mai departe, tu mare om! Dacă eu aș fi acum împărat la Roma, eu ți-aș ceda tronul și coroana de împărat.
  Și dacă ar ști aceasta împăratul August așa cum știu eu acum, pentru acest copil, el ar face același lucru! Chiar dacă el își și dă mare importanță, că este cel mai puternic împărat al pământului, eu totuși știu și faptul, cât de mult consideră el tot ce este dumnezeiesc cu mult peste sine.
  „Dacă tu vrei, atunci îi scriu împăratului și te asigur de dinainte, că el te va primi la Roma cu cea mai mare cinste și copilului, ca un fiu fără echivoc al celui mai înalt Dumnezeu, îi va construi cel mai mare și minunat templu
  „și Il va preamări în acela până la infinit și el însuși se va pune în cenușă în fața Domnului, căruia trebuie să-i asculte elementele și toți zeii!
  „Că, însă, așa ceva este cazul la copil, m-am convins acum pentru a doua oară, întrucât, în fața Lui, nici măcar Jupiter nu este în stare să se apere și nici un bronz nu dăinuiește în fața puterii Sale!
  „Cum am spus, dacă tu vrei, vreau eu înca astăzi să trimit mesageri la Roma! Cu adevărat, aceasta ar stârni în marele oraș imperial o senzație nemărginită și ar pune cu siguranță mai în umbră clerul mândru, care oricum nu mai știe, în ce formă să mintă și să înșele cel mai eficace omenirea!“
 Iosif i-a replicat însă lui Cireniu: „Dragă și bun prieten! Ești tu așadar de părere, că Aceluia îi este importantă cinstirea Romei, căruia trebuie să-i asculte soarele, luna, stelele și toate elementele pământului?!
  „Dacă El ar fi vrut, ca toată lumea să-L cinstească ca pe un idol, atunci el ar fi venit jos, pe pământ, în fața ochilor a toată lumea în toată maiestatea Sa veșnic nemărginită și dumnezeiască! Astfel însă, ar fi fost și toată lumea judecată spre pieire.
  „El a ales însă micimea lumii, pentru a însufleți lumea, precum este scris în cartea proorocilor; și așa lasă deoparte ideea de a trimte mesaj la Roma!
  „Dacă tu vrei însă să vezi Roma distrusă, atunci fă, cum gândești tu; pentru că uite, Acesta a venit pentru căderea marilor și puternicilor ai lumii și pentru mântuirea sărăcăcioșilor, o alintare către cei împovărați și pentru învierea acelora, care se află în împărația morților!
  „Eu cred aceasta tare în inima mea! Dar numai ție ti-am făcut cunoscut acum această credință a mea; altfel, însă, să n-o audă nimeni de la mine exprimată!
  „Reține însă și tu aceste cuvinte ca o sfințenie a sfințenilor în inima ta până la acea vreme, când îți va răsări un nou soare de viață, că așa îți va merge bine!“
  Aceste cuvinte ale lui Iosif au intrat ca săgeți în inima lui Cireniu și l-au făcut să-și schimbe total părerea, și anume așa, că el ar fi fost de îndată gata să renunțe la tot renumele său și să cuprindă micimea.
  Dar Iosif i-a spus: „Prietene, prietene, rămâi ceea ce ești tu; pentru că puterea în mâna oamenilor de felul tău este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru popor! Pentru că uite; ceea ce ești tu, acesta nu ești tu nici din tine, nici din Roma, ci numai singur din Dumnezeu! De aceea rămâi ceea ce ești tu!“ - și Cireniu l-a lăudat pe Dumnezeul necunoscut și s-a pus atunci la masă și a băut și a mâncat cu voie bună împreună cu Iosif și cu Maria.

39

Cumpătarea lui Cireniu la mâncare și băutură. Rugăciunea de mulțumire a lui Iosif și efectul său
pozitiv asupra lui Cireniu. Cuvintele lui Iosif despre moarte și viața veșnică.
Ființa și valoarea milostivirii.

(5 oct. 1843)


  Deși, însă, altfel romanii erau obișnuiți cu ospețe de lungă durată, totuși era însă Cireniu o excepție de la aceasta.
  Dacă el nu trebuia să țină astfel de ospețe pe care trebuia să le țină câteodată pentru cinstirea împăratului roman, atunci masa era la el numai scurtă; pentru că el era unul dintre acei filozofi care spun în această privință: „Omul nu trăiește, pentru a mânca, ci el mănâncă numai, pentru a trăi, - și la aceasta nu este nevoie de ospețe de mâncare de zile întregi și continue.“
  După hrana cea scurtă i-a mulțumit Iosif Domnului pentru mâncare și băutură și a binecuvântat de aceea gazda sa.
  Dar acesta (Cireniu) s-a emoționat așa de tare încât i-a spus următoarele cuvinte lui Iosif: „Oh cât de înaltă este religia ta față de a mea! Și cât de aproape ești tu de Dumnezeul tău față de mine!
  „Și de aceea cât ești tu mai mult om decât aș putea deveni eu vreodată!“
  Iosif însă i-a replicat lui Cireniu: „Minunat prieten, tu îți faci griji de ceea ce ți-a dat Domnul chiar în această clipă!
  „Eu însă îți spun: rămâi tu ceea ce ești; în inima ta doar față de Dumnezeu, Domnului veșnic, umilește-te și caută să le faci în secret bine tuturor oamenilor, și așa vei fii tu așa de aproape de Dumnezeu cum au fost strămoșii mei Avraam, Isaac și Iacov!
  „Iată, prin acest copil te-a căutat atotputernicul Dumnezeu, și tu l-ai purtat pe mâini! Ce vrei tu mai mult? Eu îți spun: tu ești salvat de moartea veșnică și tu de acum înainte nu vei mai vedea vreo moarte, nu o vei mai simți și nici un vei gusta din ea!“
  La aceste cuvinte a sărit guvernatorul în picioare de bucurie și a vorbit: „O bărbatule, ce vorbe rostești tu? Eu nu voi muri?
  „O spune-mi, cum este posibil acest lucru? Căci iată, până acum nu a fost scutit nici un om de moarte! Să fiu primit oare și eu în numărul zeiilor veșnic vii, exact așa, cum trăiesc eu acum?“
  Iosif însă a vorbit: „Prieten prețios, tu nu m-ai înțeles pe mine; eu vreau să-ți spun ție, ce se va întâmpla cu tine la capătul existenței tale pământești:
  „Dacă tu ai fi murit fără milostivire, atunci ar fi omorât bolile grele, necazurile, durerile și disperarea, spiritul împreună cu sufletul și cu corpul tău, și ție nu ți-ar mai fii rămas nimic decât o prezență goală și chinuitoare a persoanei tale.
  „În acest caz ai semăna cu cineva, căruia i s-a dărâmat propria casă peste cap, și este îngropat pe jumătate de viu și așa trebuie el să simtă moartea cu disperare și trebuie s-o guste cu amărăciune, deoarece el nu este în stare să se ajute singur.
  „Dar dacă tu mori în mila lui Dumnezeu, ți se va lua corpul greu, și tu te vei trezi la o viață desăvârșită și eternă, în care tu nu vei mai întreba: Unde este oare corpul meu pământesc?
  „Și atunci când te va chema Domnul vieții, tu te vei desprinde însuți de corpul tău, ca de o veche haină, pentru a întâmpina libertatea spirituală!“
  Aceste cuvinte l-au impresionat foarte tare pe Cireniu. De aceea a picat el în genunchi în fața copilului și a rostit următoarele cuvinte: „O Domnul cerurilor, atunci fericește-mă cu o astfel de milă!“ Copilul a zâmbit și a ridicat mânuța Sa peste el.
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 39-56
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:23 View PostDownload Post

40

Respectul înalt a lui Cireniu față de Maria. Răspunsul plin de nădejde al Mariei.
Felicitările lui Cireniu spre Iosif. Cuvintele lui Iosif despre adevărata înțelepciune.

(6. Oct. 1843)


  După aceea s-a ridicat Cireniu și a vorbit spre Maria: „O tu fericită dintre toate femeile și dintre toate mamele acestui pământ! Spune-mi cum îți este în jurul inimii, deoarece tu ești convinsă, că se odihnește în brațele tale întreg cerul și tot pământul!“
  Maria însă a vorbit: „Prietene de ce mă întrebi pe mine ceea ce îți poate spune și inima ta?!
  „Iată, noi mergem pe același pământ, care l-a creat Dumnezeu pentru noi, miracolele lui le călcăm deseori cu picioarele noastre, - și tot mai există încă milioane și milioane de oameni, care și-ar îndoi mai degrabă genunchii în fața propriilor lucrări ale mâinilor, decât în fața eternului și adevăratului Dumnezeu!
  „Dar dacă creațiile lui Dumnezeu nu reușesc să-i trezească pe oameni, cum poate face acest lucru un copil în scutece?
  „De aceea doar puținor oameni le este dat, să-L recunoască în copil pe Domnul! Doar acelora, care au ca și tine o voință bună!
  „Dar aceia care au o voință bună, aceia nu vor putea liniștiți să vină la mine, ca eu să le pot spune, cum îmi este mie în jurul inimii.
  „Copilul se va arăta El însuși în inimile lor și îi va binecuvânta și îi va lăsa să simtă, cum simte acea mamă, care poartă copilul în brațe!
  Da fericită, foarte fericită sunt eu, că port acest copilaș în brațele mele;
  „dar mai mari și mai fericiți vor fii în viitor aceia, care Îl vor purta în inimile lor!
  „Poartă-L și tu întotdeauna în inima ta, și ție ți se va întâmpla, ceea ce te-a asigurat soțul meu Iosif !“
  Dar când Cireniu a auzit aceste cuvinte de la gingașa Maria, nu s-a putut mira îndeajuns de înțelepciunea ei.
  Și de aceea a vorbit el către Iosif: „Ascultă, tu cel mai fericit bărbat de pe acest pământ! Cine ar fii căutat la tânăra ta soție o astfel de înțelepciune înaltă?!
  „Intr-adevăr, dacă ar exista o Minerva, atunci ar trebui să se ascundă în fața acestei mame grațioase!“
  Iosif a vorbit: „Iată, fiecare om poate fii în felul său înțelept de la Dumnezeu; fără Acesta însă nu ar exista nici o înțelepciune pe acest pământ.
  „De aceea este înțelepciunea femeii mele explicabilă.
  „Dar pentru că Domnul a vorbit spre oameni din gura unui animal, cum nu ar putea El să vorbească prin gura unui om?!
  „Dar să lăsăm aceasta; căci eu cred că a venit timpul, să ne ocupăm de plecarea noastră de mâine!“
  Cireniu a rostit însă următoarele cuvinte: „Iosif, nu îți face griji; căci de mult s-a rezolvat aceasta; chiar eu vă voi conduce mâine până la Ostrazine!“

41

Prezicerile lui Iosif despre crimele comise împotriva copiilor. Supărarea lui Cireniu pe Irod
Norocoasa călătorie pe mare spre Egipt.
Binecuvântarea lui Iosif ca răsplata marinarilor și a lui Cireniu.

(9. Oct. 1843)


  Dar la aceasta a vorbit Iosif spre Cireniu: „Dragă prieten, intenția ta este bună și nobilă; dar tu de abia vei fii în stare s-o rezolvi.
  „Căci iată, încă la noapte vor ajunge scrisori la tine din paretea lui Irod, în care ți se va spune, că toți copiii de gen masculin de la unu pâna la doi ani de-alungul malului mării, să fie prinși și trimiși spre Betlehem, ca să-i poată omorâ Irod acolo!
  „Tu însă poți să îl înfrunți pe Irod; dar săracul tău frate trebuie să facă o față placut politică la acest joc mizerabil, pentru a nu se expune la mușcăturile celor mai veninoși șerpi.
  „Crede-mă, în timpul acesta, în care eu sunt aici la tine, se înfăptuies crime în Betlehem, și o sută de mame își rup de disperare hainele de pe corp din cauza pierderii tragice a copiiilor lor.
  „Și toate acestea se întâmplă din cauza acestui copil unic, de care au vorbit spiritual cei trei persieni înțelepți, că El va fii împăratul iudeiilor.
  „Irod însă, a înțeles prin această afirmație un rege al lumii; de aceea vrea el să-l omoare, deoarece vrea să moștenească el poziția de frunde din Iudeea și îi este teamă, că acest copilaș va veni și îi va lua totul, - cu toate că acest copil a venit doar în lume, ca să scape omenirea de moartea cea veșnică!“
  Când a auzit Cireniu aceste cuvinte, a sărit în picioare de supărare față de Irod și a vorbit spre Iosif:
  „Ascultă-mă tu, bărbat a lui Dumnezeu! Această scorpie nu mă va face pe mine să fiu eu unealta sa! Chiar astăzi voi pleca eu cu tine, și în cele treizeci și trei de corăbii ale mele veți găsi un bun loc de odihnă!
   „Dar ajutanților mei cei mai apropiați le voi da dispoziția, ce au de făcut ei cu acei mesageri., care vor ajunge aici cu scrisori care îmi sunt adresate mie.
  „Iată, după legile noastre secrete trebuie reținuți atâta timp, până când eu mă voi întoarce înapoi!
  „Aceste scrisori li se vor lua însă și îmi vor fii trimise fără știrea mesageriilor lui Irod, pentru ca eu să pot vedea, ce fel de conținut au acestea.
  „Eu însă știu deja ce conținut vor avea acele scrisori, și eu mai știu, și cât timp voi lipsi eu; dacă vor mai veni alți mesageri, îi va primi și pe ei cu siguranță turnul de așteptare, până în clipa în care voi veni!
  Și acum spune-i familiei tale să se pregătească de călătorie, și de îndată vom urca cu toții în cea mai bună corabie a mea!“
  Iosif a fost mulțumit cu acestea, și într-o oră s-au aflat cu toții sănătoși în vas; chiar și animalele de povoară ale lui Iosif au avut loc. Un vânt din nord sufla, și călătoria s-a petrecut fără incidente.
  Șapte zile a durat călătoria, și toti oamenii de pe vas și toți marinarii au recunoscut, că nu au vâslit niciodată, așa fără probleme, prin aceste ape, așa cum s-a întâmplat de această dată, -   dar ce li s-a părut în acea vreme mai minunat a fost faptul - cum afirmau ei după credința lor - că Neptun era chiar foarte miraculos cu elementul său chiar în acest răstimp, deoarece el își ordona creațiile sale pe fundul mării și ar avea de vorbit cu slujitorii săi!
  Dar Cireniu a spus spre acei marinari mirați: „Ascultați, există două feluri ale prostiei: primul fel este liber, iar al doilea este poruncit!
  „Dacă ați fii voi în acea liberă atunci ați putea fii ajutați; dar voi sunteți în acea poruncită, care este sancționată, și așa nu se poate să fiți ajutați,
  „Și așa să rămâneți la acel lucru, că Neptun și-a pierdut cei trei saci și nu a avut curajul, să ne pedepsească cu mâna sa plină de solzi pentru nerușinarea, care am comis-o noi la adresa lui!“
  Și Iosif a vorbit întrebător spre Cireniu: „Nu se obișnuiește, să li se dea marinarilor vreo răsplată? Spune-mi, și eu voi face cum se cade, ca ei să nu vorbească de rău de noi!“
  Cireniu însă a spus: „Lasă acest lucru deoparte! Căci iată, ei sunt sub comanda mea și își primesc solda lor de muncă, - de aceea tu nu trebuie să îți faci griji de nimic!“
  Iosif însă a replicat: „Aceasta este într-adevăr adevărat și drept, - dar și ei sunt oameni, exact ca și noi; de aceea să-i întâmpinăm noi ca niște oameni!
  „Dacă prostia lor este una poruncită, atunci să-și încredințeze trupul acestei porunci, dar harul meu să le elibereze duhul!
  „Lasă-i de aceea să vină aici, ca eu să-i binecuvântez și ei să înceapă să păstreze în inimă, că și pentru ei a răsărit soarele milostivirii și al iertării!“
  Aici a chemat Cireniu pe toți marinarii, și Iosif  a vorbit următoarele cuvinte spre ei:
  „Ascultați-mă, voi slujitorii adepți ai Romei și a stăpânului vostru! Cu credință și cu hărnicie ați manevrat voi acest vas; o răsplată bună veți primi voi prin mine de la Acela, pentru care a fost făcută această călătorie!
  „Dar eu sunt bătrân și nu am nici aur și nici argint; dar eu am mila lui Dumnezeu în măsuri bogate, și această milă provine de la acel Dumnezeu, pe care îl numiți voi ‘Necunoscutul’!
  „Această milă să vă toarne Dumnezeul cel mare în piepturile voastre, ca voi să deveniți vii în spirit!“
  La aceste cuvinte i-a apucat pe toți un nemărginit sentiment de bucurie, și toți au început să-L laude și să-L slăvească pe necunoscutul Dumnezeu.
  Și Cireniu s-a mirat de efectul acestei binecuvântări și s-a lăsat și el binecuvântat de Iosif.

42

Efectul binecuvântării milostive la Cireniu. Recunoașterea umilă a lui Iosif și
sfatul cel mai bun spre Cireniu. Sosirea în Ostrazine (Egipt).

(11.Oct. 1843)


  Și Cireniu a fost cuprins de un măreț sentiment de bucurie, că el a început de aceea să rostească următoarele cuvinte: „Ascultă tu, bărbat stimat de mine, eu mă simt acum exact așa, ca atunci când am ținut eu în brațele mele copilașul cel mic.
  „Provii tu împreună cu acel copilaș din aceeași natură? Sau cum se face că eu simt tot aceiași binecuvântare?“
  Iosif  a vorbit: „Nobil prieten, nu din mine, ci doar din Domnul cerurilor și a pământului reiese o astfel de putere și forță!
  „Pe mine mă umple doar la ocaziile unde poate să curgă în tine ca o binecuvântare; dar eu însumi nu am pe veci așa o putere, căci doar Dumnezeu singur este răspunzător!“
  „Dar iubește-L în inima ta întotdeauna pe acest singur, și adevărat Dumnezeu, și așa nu va pleca de lângă tine niciodată belșugul binecuvântării Sale!“
  Și mai departe a vorbit Iosif: „și acum, dragă prieten, iată, cu ajutorul atotputernic a Domnului am ajuns la acest mal, dar după câte se pare, nu am ajuns încă de fel în Ostrazine!
  „De ce mai trebuie noi să vâslim în acea parte? Căci iată, ziua se înclină! Ce vom face noi? Vom călători noi mai departe sau vom rămâne noi aici până mâine?“
  Și Cireniu a vorbit: „Iată noi suntem la intrare spre marea curbură, după care se află pe partea cea dreaptă Ostrazine, ca un oraș bogat de comerț!
  „În trei ore vom ajunge noi la ea; dar dacă noi vom ancora acolo noaptea, cu greu vom putea găsi un adăpost! De aceea aș fi eu de părerea să rămânem peste noapte pe corabie și doar mâine să ne îndreptăm spre oraș.“
  Iosif însă a vorbit: „O prietene, dacă doar trei ore mai sunt, atunci să nu rămânem noi peste noapte aici! Corabia poate rămâne aici, ca să nu atragi tu atenția în oraș - și eu să ajung în secret, la locul destinației mele !
  „Căci dacă ar descoperi soldații romani un vas a unui stăpân de pământ al Romei, va trebuie ca ei să te întâmpine cu mari onoruri,
  „și eu, cu sau fără voia mea trebuie să împart ca prieten de-al tău această primire, ce mie mi-ar fii în cel mai înalt grad neplăcut.
  „De aceea mi-aș dori eu, ca noi să ne continuăm de îndată călătoria! Căci iată, animalele mele de povoară s-au odihnit suficient și cu ușurință și în scurt timp ne pot duce până la Ostrazine!
  „Fiii mei sunt puternici și voinici în picioare; aceștia pot merge pe jos, și tu te folosești împreună cu slujitorii tăi de aceste cinici animale, și așa putem noi să parcurgem cu ușurință drumul spre orașul apropiat!“
  Cireniu a fost de acord cu sfatul lui Iosif, i-a predat vasul marinarilor spre păzirea credincioasă, a luat după aceea trei slujitori cu el, s-a urcat pe animalele lui Iosif și a mers de îndată mai departe înspre oraș cu Iosif.
  În două ore ei au ajuns în oraș. Dar când au ajuns la porțile orașului au fost întrebați de scrisorile de protecție, de către paznicii porții.
  Dar Cireniu i s-a arătat comandantului de gardă; acesta le-a ordonat imediat soldațiilor să-l salute și repede a căutat un loc bun de odihnă.
  Și așa au fost adăpostiți călătorii noștri și au fost primiți cât se poate de bine în oraș și cazați cât se poate de comod.

43

Cumpărarea unui conac pentru familia cea sfântă de către Cireniu.
 
(12.Oct. 1843)


  În următoarea zi a trimis Cireniu de urgență un mesager la înaltul comandant al milităriei și i-a transmis, ca el să se prezinte repede, dar fără prea multă atenție în fața lui.
  Și comandantul a venit la Cireniu și a vorbit: „Înalt locțiitor al marelui împărat în Colesiria și înalt comandant de Tir și Sidon, lasă-mă să aud eu voința ta!“
  Și Cireniu a vorbit: „Mult respectatul meu comandant! În primul rând doresc eu ca să nu fiu primit după statutul meu; căci eu am venit nerecunoscut aici.
  „Și în al doilea rând vreau eu să aflu de la tine, dacă nu cumva există aici în oraș o casă modestă sau în apropierea orașului o vilă pentru a fii cumpărată sau cel puțin pentru a se închirea.
  „Căci eu intenționez să cumpăr așa ceva pentru o înaltă și minunată familie iudeică.
  „Această familie a fugit din motive binecunoscute nouă din Pelestina, deoarece sunt urmăriți de curatul Irod, și caută acum un refugiu și protecție sub conducerea romană, care este tot timpul dură dar și dreaptă.
  „Eu am controlat cu atenție situația acestei familii și am considerat că totul este drept și curat; dar că ei nu pot supraviețui astfel sub conducerea lui Irod, este de înțeles, exact așa, cum acest groaznic prinț al Palestinei și a unei părți a Iudeii, este cel mai mare dușman al Romei.
  „Eu cred că tu vei înțelege ce vreau eu să spun cu acest lucru! De aceea doresc eu pentru familia menționată să cumpăr ceva mic și cât se poate de util.
  „Dacă îți este cunoscut așa ceva, atunci fă-mi plăcerea și spune-mi imediat! Căci iată, de data aceasta nu pot sta prea mult, pentru că mă așteaptă treburi importante în Tir; de aceea acest lucru trebuie încă astăzi rezolvat!“
  Și comandantul a vorbit spre Cireniu: „Alteața voastră! Acest lucru se va rezolva repede; chiar eu mi-am construit în afara orașului la o milă depărtare o vilă minunată și am plantat o livadă și trei porțiuni frumoase cu grâu.
  „Mie însă îmi rămâne prea puțin timp, pentru a mă putea ocupa de toate. Este proprietatea mea pe deplin; dacă tu o dorești, este de vânzare pentru o sută de lire cu totul și poate fi locuită ca pe o proprietate lipsită de taxe de impozit.“
  Când Cireniu a auzit astfel de lucruri, i-a întins comandantului mâna, i-a ordonat unui slujitor să aducă săculețul și i-a plătit comandantului vila în întregime și s-a lăsat condus de comandant, și nevăzut de ochii lui Iosif, până afară din oraș ca să se poată uita la ceea ce a cumpărat.
  După ce s-a uitat la acea vilă, care i-a plăcut foarte mult, le-a ordonat de îndată slujitoriilor săi, să rămână atâta timp în vilă, până când el se va întoarce cu familia.
  Imediat după ce a spus acestea a plecat cu comandantul înapoi în oraș, și a lăsat completat de el pe pergament o scrisoare de protecție, după care și-a luat rămas bun de la comandant și a mers plin de bucurie la Iosif.
  Acesta l-a întrebat imediat (Iosif), spunând: „Drag și bun prieten, eu trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeul meu, că te-a binecuvântat așa de tare, deoarece tu ai putut să-mi dovedești atâta prietenie până acum!
  „Eu sunt acum salvat și am avut pentru această noapte un adăpost minunat! Dar eu trebuie să rămân aici; cum va arăta totul în viitor? Unde voi locui și cu ce voi trăi? Iată, de aceea eu trebuie imediat să mă uit în stânga și în dreapta!“
  Și Cireniu a spus: „Foarte adevărat, prietenul meu prețios! Spune-i de aceea familiei tale să-și strângă lucrurile, și vino cu mine, ca să căutăm ceva la câțiva pași în afara orașului, deoarece nu există nimic după cunoștințele mele în oraș!“ - Acest lucru i-a plăcut lui Iosif, și el a făcut ceea ce a cerut Cireniu de la el.

44

Iosif cu familia sfântă în propria lor casă. Cireniu ca oaspete.
Mulțumirile lui Iosif și ale Mariei.
 
(13.Oct. 1843)


  Atunci când Cireniu a ajuns cu Iosif și cu familia acestuia la vila cea nou cumpărată, a început să vorbească Iosif spre Cireniu:
  „Nobil prieten! Aici mi-ar place; o vilă modestă, o minunată grădină de fructe plină de curmale, smochine, mere, portocale, pere și cireșe,
  „de struguri, de pepeni și de mult ceeea ce este verde! și lângă mai este o pășune și încă trei parcele de grâu, - toate acestea cu siguranță că fac parte de la această casă!
  „Intr-adevăr, nu vreau ceva strălucitor sau ceva măreț; dar această vilă utilă, care are o mare asemănare cu parcela mea închiriată în Nazaret, Iudeea, vreau eu ori s-o cumpăr sau s-o închiriez!“
  Aici a scos afară Cireniu contractul și scrisoarea de protecție și i l-a dat lui Iosif cu următoarele cuvinte:
  „Domnul tău, și acum Dumnezeul meu, să ți-o binecuvânteze! Aici îți înmânez eu ție proprietatea, adică vila, care este scutită de taxe.
  „Tot ce vezi tu că este înconjurat cu gard viu, face parte din această vilă! În spatele clădirii principale există încă grajduri mari pentru asini și vaci! Acolo vei găsi tu două vaci; dar animale de povoară ai și așa destule pentru necesitățiile tale.
  „Dar dacă cu timpul tu vei dori să te întorci înapoi în țara ta de baștină, atunci tu vei putea vinde această proprietate și cu banii obținuți îți vei putea cumpăra în altă parte altceva.
  „Cu alte cuvinte, - tu, dragul meu prieten, ești propriertarul de drept al acestei vile, și poți face acum, ceea ce dorești tu.
  „Eu însă voi mai rămâne aici astăzi, mâine și poimăine, ca să aștepte cât mai mult mesagerii groaznici ai lui Irod, sosirea mea!
  „Și doar un astfel de timp scurt vreau eu să mă folosesc împreună cu tine, și doar din marea dragoste pentru tine, această vilă!
  „Eu trebuie doar să poruncesc, și într-o clipă ar fii aici ca în palatul împăratului, - în primul rând că sunt dotat cu puterea deplină a împăratului,
  „și în al doilea rând, pentru că sunt o rudă apropiată a împăratului.
  „Dar toate acestea le ocolesc din marea dragoste și respectul pentru tine, dar mai ales pentru copil, care sunt convins că este cel puțin fiul celui mai înalt Dumnezeu!“
  Iosif a fost așa mișcat de aceasta surpriză nobilă, că el  de mulțumire și bucurie a putut doar plânge, dar nu a putut să zâmbească.
  Nici Mariei nu i-a mers mai bine; dar ea și-a revenit mai repede și i-a mulțumit lui Cireniu, prin faptul, că i-a pus pur și simpul în brațe copilașul. și Cireniu a vorbit foarte mișcat: „O Tu marele meu Dumnezeu și Stăpân! Este oare demn un păcătos, să te poarte pe Tine în brațe? O fii cu mine bun și milostiv!“

45

Vizitarea micii proprietăți. Cuvintele de mulțumire ale lui Iosif și Mariei pentru aceasta.
Interesul lui Cireniu pentru istoria poporului lui Israel.

(14 oct. 1843)


  Iosif a luat, dupa ce el și-a revenit din marea lui surprindere, totul în evidență cu Cireniu.
  Și Maria, care a luat iarăși copilașul de pe brațele lui Cireniu, s-a uitat și ea la toate și a avut o bucurie mare din cauza marii bunătăți a Domnului, pentru că El s-a îngrijit și lumește așa de bine de ei.
  Și dupa ce ei s-au uitat la toate și s-au întors iarăși în casa curată de locuit, atunci a vorbit Maria foarte fericită către Iosif:
  „O Iosif al meu scump și iubit! Uite, eu sunt peste toate măsurile de fericită, că Domnul s-a îngrijit așa de bine de noi!
  „Da, mi se pare într-adevăr așa, de parcă Domnul ar fi întors pe dos toată ordinea veche!
  Pentru că uite, de demult i-a condus El pe copiii lui Israel din Egipt în țara făgăduinței Palestina, pe atuncia numită țara Canaan;
  „acum însă a făcut El iarăși Egiptul țara făgăduinței și a fugit cu noi sau ne-a condus mult mai mult încoace El Insuși, de unde El i-a condus izbăvitor odată pe părinții noștri prin deșert către țara făgăduinței, în care curge lapte și miere.“
  Și Iosif a spus: „Maria, tu tocmai că nu ai nedreptate în observarea ta înviorătoare;
  „dar numai că eu sunt de părere, că această afirmație a ta este valabilă numai pentru situația noastră actuală.
  „În general însă mi se pare așa, de parcă Domnul ar fi făcut acum cu noi acel lucru pe care l-a făcut o data cu fii lui Iacov, atunci când tocmai în țara Canaanului a izbucnit marea foamete.
  „Poporul israelitean a rămas atunci în în Egipt până la Moise; dar Moise l-a condus atunci iarăși acasă prin deșert.
  „Și eu cred că astfel ne va merge și nouă; nici noi nu vom fi aici îngropați și vom trebui cu siguranță să ne reântoarcem la timpul potrivit iarăși în țara Canaan!
  „Pentru conducerea înapoi acasă a părinților noștri a trebuit să fie de-abia trezit la viață un Moise; noi însă îl avem pe Acela mai mare decât Moise deja în mijlocul nostru!
  „Și astfel sunt eu de părare, că așa se va întâmpla, cum eu am rostit acum.“
 Și Maria a ținut toate aceste cuvinte în inima ei și i-a dat dreptate lui Iosif.
  Și Cireniu a ascultat foarte atent această discuție și i-a dat de înțeles lui Iosif, că el ar dori să cunoască mai îndeaproape istoria din începuturi a evreilor.

46

Gustarea luată împreună și povestirea lui Iosif despre istoria creației, a omenirii și a
poporului evreu. Inștiințarea cu grijă a lui Cireniu către împărat
și efectul ei pozitiv.

(16 oct. 1843)


  Iosif le-a poruncit atunci fiilor săi, să aibă grijă de animale și să se uite dupa aceea cum stau lucrurile cu mâncarea.
  Și aceștia s-au dus și au făcut totul după voia lui Iosif, s-au îngrijit de animale, au muls vacile,
  au mers atunci în cămara cu alimente și au găsit acolo o mare provizie de făină, pâine, fructe și și mai multe oale pline cu miere.
  Pentru că, comandantul de gardă era un mare apicultor conform școlii, care era foarte obișnuită în Roma, că de aceea a pus-o chiar în cântări un poet de pe atunci al Romei.
  Și ei au adus de aceea acuși pâine, lapte, unt și miere în odaia de locuit la Iosif.
  Și Iosif s-a uitat la toate, i-a mulțumit lui Dumnezeu și a binecuvântat toate bucatele, a spus atunci să fie puse pe masă și l-a rugat pe Cireniu, să ia și el parte.
  Acesta a și împlinit cu drag dorința lui Iosif; pentru că și el era un mare prieten al laptelui cu pâine cu miere.
  În timpul mesei însă i-a istorisit Iosif lui Cireniu foarte pe scurt istoria poporului evreu pe lângă istoria creației și a neamului omenesc
  și a înfățișat toate acestea așa de convingător și consecvent, că lui Cireniu i-a fost foarte limpede, că Iosif a vorbit cu siguranță adevărul cel mai curat.
  El a fost de aceasta pe de-o parte foarte fericit pentru el, dar iarăși pe de-altă parte mâhnit pentru ai lui, în Roma, despre care el știa bine, în ce fel de întuneric oribil erau ei.
  De aceea a spus el (Cireniu) către Iosif: „Omule stimat și acum cel mai mare prieten al vieții mele!
  „Uite, eu am luat o hotărâre! Tot ce eu am auzit acum de la tine, îi voi relata așa fratelui meu aproape trupesc, împăratului August, dar numai astfel, de parcă am auzit eu aceasta din întâmplare de la un evreu mie cu totul necunoscut și plin de sinceritate.
  „Numele tău și locul unde stai nu vor fi atinse nici măcar în sensul cel mai îndepărtat; pentru că de ce în sfârșit cel mai bun om din Roma, împăratul August, fratele meu, să fie nevoit să moară pe veci?“
  De această dată a fost Iosif de acord, și Cireniu a rămas și a scris încă în Ostrazine trei zile la rând și a trimis această scrisoare cu un vapor special la Roma, la împărat, cu singura semnătură: Fratele tău Cireniu,
  Citirea acestei infornații din partea lui Cireniu i-a deschis ochii împăratului; el a început atunci să stimeze poporul evreu și i-a oferit chiar și ocazia, să fie primiți ca cetățeni romani contra unei taxe neânsemnate.
  În același timp însă, au fost alungați din Roma sub un oarecare pretext toți predicatorii păgâni extrafini.
  Poetul Ovidiu, de altfel așa de iubit în Roma, a fost alungat și el din Roma dintr-un motiv asemănător, care însă nu se putea afla; și așa nici nu i-a mers atunci clerului sub domnia lui August cel mai bine.

47

Plecarea lui Cireniu și grija lui pentru familia sfântă.
Mesajul îngrozitor al martorilor omorârii copiilor.
O scrisoare a lui Cireniu către Irod.

(17 oct 1843)


 În a patra zi și-a luat atunci Cireniu rămas bun, după ce el mai înainte a rugat foarte explicit  căpetănia orașului, să-i lase acordată acestei familii degrabă nemijlocit protecția lui la fiecare ocazie.
  Atunci când însă el s-a dus, a vrut întreaga familie să-l însoțească până la mare, unde se afla un vapor la ancoră.
  Dar Cireniu a respins aceasta într-un mod prietenos și a spus: „Dragă și cinstit prieten, rămâi tu acum nederanjat aici!
  „Pentru că nu poți să știi, ce fel de mesageri de după au ajuns deja la corabia mea - și cu ce fel de noutăți!
  „Chiar dacă tu ești însă acum pe deplin în siguranță, totuși este însă și aici pentru mine necesară acea înțelepciune, prin care dintre cei veniți după, să nu afle nimeni, de ce eu am vizitat de această dată Egiptul în ianuarie!“
  Iosif l-a înțeles însă bine pe Cireniu, a rămas acasă și l-a binecuvântat pe acest binefăcător la pragul ușii.
  După aceea s-a dus Cireniu cu promisiunea, să-l viziteze acuși iarăși pe Iosif, cu cei patru slujitori ai săi și a ajuns astfel pe jos foarte curând la corabia lui.
   Ajuns acolo, a fost el primit numaidecât cu mare urare, - dar în spatele acestora, și de alți mesageri ajunși aici, cu mare strigăt de jale.
  Pentru că mulți părinți au fugit de pe coasta Palestinei de persecuția lui Irod, ucigașul de copii, și au povestit de îndată învălmășându-se peste ceilalți, ce fel de oribilități comite Irod împrejurul Betlehemului și în toată partea de sud a Palestinei cu ajutorul soldaților romani.
  Aici a scris Cireniu de îndată o scrisoare către guvernatorul din Ierusalim și către Irod însuși o alta scrisoare, și aceasta cu aceeași idee.
  Scrisoarea însă sună pe scurt așa: „Eu, Cireniu, un frate de-al împăratului și cel mai mare guvernator peste Asia și Egipt, vă poruncesc în numele împăratului, să încetați imediat cu oribilitatea voastră, „altfel, îl voi privi pe Irod ca pe un cel mai veritabil rebel și îl voi pedepsi conform legii, conform obligației și după mânia mea dreaptă!
  „Grozăviile lui însă are guvernatorul de Ierusalim exact de examinat și să mă înștiințeze despre acestea imediat, ca canalia să nu-mi scape de la pedeapsa dreaptă pentru fapta sa!
  „Scris pe corabia mea ,August’ pe coasta Ostrazinei, în numele împăratului, locțiitorul său cel mai înalt în Asia și Egipt și guvernator deosebit în Colesiria, Tir și Sidon. Cireniu vice Augusti (în înlocuirea lui August).“

48

Efectul și urmările acestei scrisori. Vicleșugul lui Irod.
O a doua scrisoare a lui Cireniu către Irod.


  Guvernatorul de Ierusalim și Irod s-au speriat însă imens din cauza scrisorii de la Cireniu, au încetat cu faptele lor groaznice și au trimis mesageri înspre Tir, care trebuiau să-i arate lui Cireniu, din ce fel de motiv important au facut ei aceasta.
  Ei au relatat în cele mai luminoase culori delegația oricum delicată a persienilor și au susținut chiar, că ei ar fi găsit urme foarte importante și secrete, așa încât chiar fratele lui Cireniu, Corneliu, ar face parte din acest complot secret, răspândit în toată Asia și Corneliu ar fi căpetenia acestuia.
  Pentru că s-a aflat, că, Corneliu l-a luat în protecția lui pe acest nou rege al evreilor.
Și Irod ar intenționa acum, să trimită mesageri la Roma din această cauză, dacă nu i se va garanta din partea lui Cireniu pe această temă.
  Cireniu trebuie de aceea să-l pună pe Corneliu în cele mai amănunțite anchete, - dacă nu, atunci va merge negreșit raportul la împărat!
  Contramăsura, pe care a primit-o Cireniu iarăși în Tir, l-a făcut mai întâi să fie stupefiat.
  Dar el și-a revenit imediat, condus de Duhul dumnezeiesc, și i-a scris următoarele rânduri lui Irod, spunând anume:
  „Cum sună legea secretă a lui August pentru eventuale descoperiri și comploturi? Ea sună astfel: ,Dacă cineva descoperă vreun complot secret, atunci el trebuie să se poarte liniștit și să înștiințeze de toate acestea de îndată amănunțit cea mai înaltă autoritate a statului din acea țară!
  „ , Nici un guvernator cu particularitate, mai puțin un domn de feudă nu are voie însă să pună un deget pe sabie fără ordinul precis al celei mai înalte autorități a statului, care trebuie să cerceteze toate bine mai înainte.
  „ ,Pentru că niciunde nu poate înfăptui un atac la timpul nepotrivit mai multă pagubă pentru stat decât tocmai în acest punct,
  „ , întrucât astfel complotul se retrage și ascunde intrigiile intenționate sub trucuri mai rafinate și îl duce sigur la efectiva îndeplinire, neratând scopul lui, în situații mai favorabile!’
  „Aceasta este porunca explicită a celui mai înțelept împărat în această idee importantă!
  „Ați procedat voi conform acesteia? - Fratele meu Corneliu a procedat însă conform acesteia! El l-a prins numaidecât pe acel nou rege al evreilor care va să fie,
  „l-a dat mie în puterea mea, și eu am înfăptuit deja de mult cele mai drepte inteprinderi după puterea, care mi se cuvine peste Asia și Egipt.
  „Fratele meu vi-a arătat toate acestea, - numai el singur a vorbit către urechi surde.
  „Ca niște rebeli veritabili ați început voi uciderea copiilor împotriva tuturor imaginațiilor ale fratelui meu și m-ați îndemnat încă pe deasupra cu nerușinare, ca eu să vă susțin! Inseamnă aceasta, să aplici legea împăratului?
  „Eu însă vă spun: împăratul este deja informat de toate acestea și m-a împuternicit, să-l destitui pe guvernatorul de Ierusalim, chiar dacă el este înrudit cu mine, și să-i pun lui Irod o pedeapsă de cinci sute de kilograme de aur.
  „Guvernatorul destituit trebuie să se prezinte la mine în termen de cinci zile și Irod să plătească aici pe deplin pedeapsa lui bănească în cel mult treizeci de zile, în caz contrar el pierde drepturile sale de feudă. Fiat! (Asa să fie)
Cireniu vice Augusti (Cireniu în suplinirea lui August)

49

Efectul scrisoarei a doua. Sosirea lui Irod și a guvernatorului în Tir.
Primirea la Cireniu. Tulburarea poporului speriat.
Maronius Pilla în fața lui Cireniu.


  Această scrisoare a lui Cireniu i-a transpus de-abia pe deplin pe guvernatorul de Ierusalim precum și pe Irod în cea mai mare frică.
  Irod și guvernatorul, pe nume Maronius Pilla, s-au dus de aceea degrabă la Cireniu, -
  Irod, pentru a negocia și de a scădea puțin din suma de bani a pedepsei, și guvernatorul, pentru a fi primit iarăși în funcția lui.
  Atunci când ei au ajuns cu mare escortă la Tir, s-a îngrozit poporul; pentru că el era de părere că Irod va comite și aici grozăvenia lui cu acordul lui Cireniu.
  Cireniu însă, care nu știa motivul pentru această tulburare, s-a îngrozit mai întâi,
  s-a prins atunci iarăși cu firea și a întrebat poporul foarte prietenos, ce ar fi în sfârșit, ce s-a întâmplat, din care cauză ei zbiară așa de puternic speriați în fața lui.
  Poporul a țipat însă: „El este aici, el este aici, cel mai groaznic dintre cei mai groaznici, care în întreaga Palestină a poruncit să se ucidă multe mii dintre cei mai nevinovați copii!“
 Acum de-abia a aflat Cireniu motivul pentru frica poporului, l-a alintat, dupa care fapt s-a liniștit atunci iarăși poporul și a plecat atunci fiecare la treaba lui; el însă s-a pregătit pentru primirea celor doi.
  De-abia a plecat poporul, că cei doi s-au și prezentat deja.
  Irod a pășit mai întâi în fața lui Cireniu, s-a aplecat adânc în fața alteții împărătești și și-a cerut permisiunea de a vorbi.
  Și Cireniu a vorbit în mare tulburare: „Vorbește tu, pentru care iadul este prea bun, pentru a-i da acestuia un nume! Vorbește, tu lepădătură răuvoitoare a celui mai de jos iad! Ce vrei tu de la mine?“
  Și Irod, albind de tot în fața cuvintelor de tunet ale lui Cireniu, a vorbit tremurând: „Domn al măreției Romei! Prea inaccesibil de mare este pedeapsa dictată de tine; iartă-mi de aceea jumătate!
  „Fiindca Zeus îmi este martor, că eu ce am făcut, am făcut din râvnă dreaptă pentru Roma!
  „Eu firește că am procedat oribil; dar nu a fost altfel posibil, pentru că delegația persană, chiar foarte strălucitoare, m-a determinat evident spre acest procedeu, prin aceea că eu am fost înșelat de ea împotriva unui cuvânt dat mie de această delegație.“
 Cireniu a vorbit însă: „Scoală-te de aici, mincinos cumplit spre avantajul tău! Mie îmi sunt toate cunoscute! Marturiseșteți degrabă pedeapsa dictată, sau eu îți las să ți se taie pe loc capul de pe trup!“
  Aici și-a mărturisit Irod  pedeapsa, și aceasta sub situația de ostatic a scrisorii de drept feudal cerute, care i-a fost înmânată iarăși înapoi de-abia după ispășirea pedepsei.
  Și Cireniu i-a poruncit după aceea iarăși să se depărteze și l-a chemat pe Maronius Pilla.
  Acesta însă, deoarece a auzit în anticameră vocea lui Cireniu, a venit deja mai mult ca un cadavru decât ca un om viu în fața lui Cireniu.
  Cireniu a spus însă: „Pilla, liniște-te, căci tu ai fost obligat! Tu trebuie să-mi dai lămuriri importante; de aceea am poruncit să fii chemat!
  Pe tine nu te paște nici o pedeapsă, în afară de cea a inimii tale în fața lui Dumnezeu!“

50

Interogatoriul guvernatorului făcut de Cireniu.
Incercarea de înfrumusețare a guvernatorului. Intrebarea de constință a lui Cireniu
către Maronius, recunoasterea și
pedepsirea acestuia.

                             
  După acel început de discurs făcut de Cireniu i-a picat lui Maronius Pilla un bolovan imens de pe inimă; pulsul a început să bată mai regulat, și el a fost de îndată în stare, să îi ofere lui Cireniu răspunsurile dorite.
 Și când a văzut Cireniu, că Maronius Pilla și-a revenit, l-a întrebat acesta cu următoarele cuvinte:
  „Eu îți spun, dă-mi răspunsul cel mai aproape de adevăr, la ceea ce te voi întreba eu! Căci orice răspuns care nu este concret va atrage supărarea mea!
  „Spune-mi tu mie, cunoști tu acea familie, a cărui prim născut, este așa zisul nou rege al iudeiilor?“
  Maronius Pilla a răspuns: „Da, eu îi cunosc personal, după înștiințările preotului iudeu! Tatăl copilului se numește Iosif și este un dulgher de prima mână în toată Iudeea și în jumătatea Palestinei și locuiește în apropiere de Nazaret.
  „Dragul lui de a vorbi este cunoscut în toată țara, cât și în Ierusalim. El a trebuit să ia o fată, de origine iudeică, spre îngrijirea ei din templu, cam acum unsprăzece luni, și eu cred că acest lucru s-a întâmplat printr-un fel de alegere.
  „Această fată, în absența dulgherului credincios, se pare că s-a închinat prea devreme în fața zeiței Venus (zeița dragostei), a rămas însărcinată, și după cunoștiintele mele, a avut acest bărbat de-a face cu preoții iudei.
  „Până aici îmi este cunoscut acest fapt; dar de nașterea fetei - și acest bărbat, pentru a scăpa de rușinea compatrioților săi, a luat-o de nevastă pe acea fată - s-au răspândit în popor multe zvonuri, și așa nu se poate știi nimic concret.
  „Ea a născut la acea descriere a populației din Betlehem, adică mai exact într-un staul; atât lucru am putut eu să aflu.
  „Tot restul îmi este necunoscut; acest fapt concret i-am spus eu și lui Irod.
  „Acesta însă a crezut, că, Cornelui a vrut să ascundă această familie de el (Irod), pentru a-i putea lua locul, pentru că el știe cu certitudine că fratele tău nu îi este chiar prieten.
  „De aceea s-a refugiat el la această faptă excentrică și odioasă, pentru a putea distruge planul lui Corneliu, nu ca să ajungă în mâinile sale acest nou rege.
  „El a omorât acești copilași, ca să se poată răzbuna mai tare pe fratele tău, decât de teama acestui nou rege. Aceasta este tot ce știu eu despre această întâmplare neobișnuită.“
  Și Cireniu a vorbit mai departe: „Pâna acum am putut observa din cuvintele tale, că ai grăit doar adevăr; dar că tu dorești să-l dezvinovățești într-un anume fel pe Irod în fața mea, nu mi-a scăpat în nici într-un fel acest amănunt.
  „Eu îți spun însă: fapta lui Irod este de neiertat, așa cum am descris-o eu!
  „Dar eu vreau să-ți spun acum, de ce Ierod a înfăptuit aceste grozăvii neomenești.
  „Ascultă! Chiar Irod este cel mai însetat om de putere, care este purtat de acest pământ.
  „Dacă el ar putea și ar avea doar puțin puterea corespunzătoare, atunci astăzi ar face cu noi romanii, înclusiv cu Augustus, ceea ce a făcut el cu acei copilași nevinovați! Mă înțelegi tu ce vreau eu să spun?
  „El nu a omorât acei copii doar pentru a ne face un mare favor nouă, romanilor, și ca să ne arate prin acest fapt ce patriot mare este el, pentru ca să-i dăruiască împăratul o funcție ca prinț,
  „prin care să poată el ca înlocțiitor al împăratului, să aibă la dispoziție o treime din putere, pentru a se putea debarasa de Roma, ca să fie unicul stăpân peste Asia și Egipt.
  „Mă înțelegi tu pe mine? - Iată, acesta este planul vechi și binecunoscut al acestui om rău; și cum îl cunosc eu acum, așa îl cunoaște și Augustus!
  „Dar acum te întreb adevărul, garanția fiind capul tău, și tu îmi vei răspunde, dacă ți-a fost cunoscut acest plan a lui Irod, atunci când el te-a numit pe tine unealta sa de groază.
  „Vorbește; dar gândește-te, că fiecare silabă neadevărată sau ocolită te va costa viața! Căci mie îmi sunt cunoscute toate punctele cu exactitate din acest plan diabolic.“
  Aici a devenit Maronius Pilla iar palid și a început să se bâlbâe: „Da, tu ai dreptate, și eu am știut, ce planuri a avut Irod!
  „Dar eu m-am temut de spiritul său de intrigi și a trebuit să mă țin de spusele lui, pentru a distruge motivele, la alte intrigi mai înalte.
  „Dar așa cum îl cunosc acum pe Irod prin tine, nu-l cunoșteam, și nici nu l-am cunoscut; căci dacă aș fii știut cum este într-adevăr, atunci nu ar mai fi trăit el!“
  „Bine“, a vorbit Cireniu, „eu îți dăruiesc viața în numele împăratului; dar funcția ta nu o vei ocupa atâta timp, până când sufletul tău nu se va însănătoși de această boală gravă! Aici la mine vei fi întreținut, dar funcția ta o va ocupa pe moment fratele meu Corneliu; căci iată, eu nu mai am încredere în tine! De aceea tu vei rămâne aici, până când te vei însănătoși!“

51

Întreaga mărturie a lui Maronius Pilla. Cireniu ca judecător înțelept.


  Atunci când Maronius Pilla a auzit un astfel de verdict din partea lui Cireniu, a început să vorbească cu o voce cutremurată:
   „Vai de mine; totul este pierdut! Eu sunt un republican, și acest fapt este cunoscut de împărat! Vai de mine, eu sunt pierdut!“
  Cireniu a început însă să vorbească: „Eu am știut că ești copilul unui asemenea spirit, și ce motiv te-a împins pe tine să te alături lui Irod pentru a comite aceste crime la acei săraci copilași.
  „De aceea am decis eu așa, exact cum ai auzit tu.
  „Într-adevăr, chiar dacă ai fi provenit din prima casă a Romei, eu ți-as fi tăiat capul făra nici măcar puțină milă,
  „și nici nu l-aș fii pus pe vreo buturugă! Dar eu te scutesc, pentru că în primul rând ai fost influențat de Irod, pentru comiterea acestui pas, și pentru că ești un patrician al Romei împreună cu mine și cu Cezarul August.
  „Dar slujba nu o vei primi înapoi atâta timp cât va trăi Irod, și atâta timp până când tu nu vei fii vindecat în întregime!
  „Condiția șederii tale aici, o vei urma prin a executa toată munca fără a te împotrivi, care ți-o voi repartiza ție, și aceasta se va întâmpla sub ochii mei severi.
  „În primăvară însă voi călători cu treburi militărești spre Egipt, - și acolo mă vei însoți tu!
  „În afara orașului locuiește un bătrân înțelept; aceluia te voi prezenta eu, - și el îți va spune și te va vindeca de boala ta gravă!
  „Și acolo se va arăta în prima clipă, cât de precise au fost afirmațiile tale!
  „Pregătește-te de aceea; căci acolo vei întâmpina mai mult decât un oracol de Delphi!
  „Căci acolo vei fii în fața unui judecător, a cărui ochi topesc chiar și bronzul, așa de parcă ar fii ceară! De aceea pregătește-te foarte bine; căci la acest fapt va rămâne!“

52

Călătoria lui Cireniu spre Egipt și sosirea sa în Ostrazine.
Hotărârea lui Iosif și a Mariei de a-l saluta pe Cireniu.
Primele cuvinte ale copilașului.


  Primăvara a venit repede; căci în acea regiune începe deja de la jumătatea lui februarie.
  Dar Cireniu și-a propus călătoria de abia în prima jumătate a lui martie, deoarece această lună era la romani dedicată lucrurilor militare.
  Și când s-a făcut jumătatea lui martie, a poruncit Cireniu să se pregătească corabia sa și și-a început călătoria spre Egipt în data de cinsprăzece împreună cu Maronius Pilla.
  În cinci zile au ajuns de data aceasta.
  De această dată s-a lăsat primit Cireniu cu toate onorurile; căci de această dată trebuia să arate demonstrații militărești și terbuia să facă vizite.
  De aceea a trebuit ca de această dată să se lase primit cu toate decorările.
  Și de aceea s-a făcut mare zarvă în jurul sosirii lui Cireniu, deoarece s-a auzit acest lucru și la vila noastră binecunoscută.
   Iosif și-a trimis de aceea cei mai în vârstă fii ai săi în oraș, ca ei să se poată informa, ce s-a întâmplat, deoarece tot orașul era cuprins de o agitație mare.
  Și cei doi fii au mers repede în oraș și s-au întors degrabă cu buna veste, că Cireniu s-a întors înapoi în oraș, și cu informația unde locuia acesta.
  Când Iosif a auzit acest lucru, a vorbit el spre Maria: „Ascultă, pe acest om bun și mare făcător de bine trebuie să-l vizităm neapărat cu mulțumiri, și copilașul nu are voie să lipsească!“
  Și Maria, umplută de bucurie la această veste, a vorbit următoarele cuvinte: „O drag Iosif, acest lucru se înțelege de la sine; căci copilașul este de fapt adevărata dragoste a lui Cireniu!“
  Și imediat l-a îmbrăcat Maria pe copil, care a crescut deja foarte mult între timp, cu haine noi, făcute chiar de ea și a întrebat copilașul așa în dragostea ei de mamă și nevinovată:
  „Așa-i, că Tu drag fiu al meu, Tu suflețelul meu Iisus, vii să-l saluți și Tu pe Cireniu?“
  Și copilașul a zâmbit drăgăstos spre mamă și a vorbit clar prilmul Său cuvânt; și cuvântul a sunat astfel:
  „Maria, acum te urmez Eu pe tine,până când Mă vei urma tu!“
  Aceste cuvinte au adus așa o atmosferă înaltă în casa lui Iosif, că aproape s-a dat uitării vizita propusă la Cireniu.
  Dar copilașul l-a avertizat Însuși pe Iosif, să nu-și amâne ceea ce și-a propus; căci Cireniu avea multă treabă în folosul oamenilor.

53

Frica a lui Iosif și a Mariei și gândul lor de a fugi de la locul mare al paradei.
Întâlnirea cu Cireniu și cu Maronius Pilla. Sfârșitul vizitării trupelor și întoarcerea acasă a familiei sfânte în compania lui Cireniu.


  Imediat s-au și pus pe drum Iosif și Maria: și cel mai mare fiu a lui Iosif i-a însoțit, ca să le arate drumul spre cetatea în care se afla Cireniu.
  Dar atunci când ei au ajuns la acel loc, iată, acesta era plin de soldați, așa că nu părea prea ușor să ajungi la intrarea în cetate.
  Și Iosif i-a spus Mariei: „Dragă nevastă, iată, ce este imposibil pentru noi oameni, acest lucru rămâne imposibil pentru noi!
  „Deci și acum ne este chiar imposibil, să ajungem prin rândurile soldaților la cetate; de aceea ar trebui să ne întoarcem înapoi și să așteptăm o ocazie mai bună!
  „Chiar și copilul se uită speriat la aceste rânduri de războinici! Ar putea să se sperie foarte ușor și ar putea să se îmbolnăvească, și noi am purta atunci vina cea mai mare; de aceea să ne întoarcem înapoi!“
  Maria însă a grăit: „Dragă Iosif! Iată, dacă ochii mei nu se înșeală, atunci este acel bărbat, care merge în ultimul rând cu acel coif strălucitor pe căpătâi, chiar însuși Cireniu!
  „Să așteptăm de aceea puțin, până când ajunge aici; poate ne va vedea el atunci și ne va putea face un semn, ca să știm ce să facem, - dacă putem să mergem la el sau dacă nu!“
  Și Iosif a vorbit: „Da, iubită nevastă, tu ai dreptate; se pare că este chiar Cireniu în persoană!
  „Dar uită-te la celălalt erou,la chipul său, la acela care merge de partea lui!Dacă nu este acela binecunoscutul guvernator din Ierusalim, atunci eu nu vreau să mă numesc Iosif!
  „Ce face acesta aici? Prezența lui, să se datoreze oare nouă? Oare ne-a trădat chiar așa de josnic Cireniu, ca să ne de-a pe mâna lui Irod?!
  „Cel mai bine ar fii, dacă el nu ne va cunoaște pe noi personal; și așa am putea să ne salvăm fugind mai adânc în Egipt.
  „Căci dacă ne-ar cunoaște pe mine sau pe tine, atunci am fii deja pierduți; deoarece el nu  este la o distanță mai mare de douăzeci de pași de noi și ar putea ordona să ne prindă.
  „De aceea să ne retragem noi degrabă, căci altfel suntem terminați, dacă ne va vedea Cireniu, deoarece el ne cunoaște foarte bine!“
  Aici s-a speriat Maria, și a vrut să fugă de îndată. Dar aglomerația poporului nu le permitea în acea clipă plecarea; căci curiozitatea a adunat așa de mulți oameni în acel loc, că era imposibil să poți trece pe acolo.
  Iosif a spus de aceea: „Ce este imposibil, rămâne imposibil; să ne lăsăm de aceea purtați de voința dumnezeiască! Domnul nu ne va părăsi nici de această dată!
  „Dar să fim prudenți și să ne ascundem chipurile cât putem de bine, ca să nu ne zărească Cireniu!“
  Dar la acea ocazia a tercut Cireniu cât se poate de aproape de Iosif și l-a împins pe acesta puțin din drum. Dar Iosif nu a putut să se dea la o parte din cauza aglomerației; de aceea s-a uitat Cireniu mai atent la acel bărbat încăpățânat și l-a recunoscut de îndată pe Iosif.
  Dar atunci când l-a văzut pe Iosif și pe Maria împreună cu copilașul, i s-au umezit ochii de lacrimi din cauza bucuriei sale; da, așa de bucuros a fost Cireniu, că de abia a fost în stare să rostească vreun cuvânt!
  Dar s-a stăpânit cât a putut el de bine, a luat repede mâna lui Iosif, a strâns-o la inima sa și a vorbit următoarele cuvinte:
  (Cireniu:) „Drag și minunat prieten! Tu vezi ce treabă am eu acum!
  „O iartă-mă, că nu am putut veni să te vizitez; dar chiar acum s-a terminat vizita mea pe care am făcut-o la ascești soldați! Eu voi ordona trupelor să plece înapoi în cazarmele lor,
  „comandantului îi voi da pentru mâine câteva ordine scurte și imediat mă voi afla aici înapoi la tine schimbat, ca eu să te pot însoți până la casa ta!“
  Așa s-a întors plin de bucurie spre Maria și spre copilaș și a întrebat drăgăstos copilașul:
  „O Tu viața mea, Tu ce esti totul pentru mine, mă mai cunoști Tu pe mine? Mă iubești Tu, minunat copilaș al meu?`“
  Și copilașul și-a ridicat mâinile larg deschise spre Cireniu, i-a zâmbit blând și a vorbit cât se poate de clar:
  „O Cireniu! Eu te cunosc și te iubesc, pentru că și tu Mă iubești așa de mult! Vino, vino la Mine; căci Eu trebuie să te binecuvântez!“
  Aceasta a fost prea mult pentru inima lui Cireniu; el a luat copilașul în brațe, l-a strâns la pieptul său și a vorbit:
  „Da, Tu viața mea, cu Tine în brațe vreau eu să ordon trupelor pacea lungă între popoare!“
  Aici l-a chemat pe comandant, i-a transmis mulțumirile sale și i-a ordonat, să lase trupele să plece și să le îngrijească timp de trei zile pe buzunarul lui Cireniu, și imediat după acestea l-a învitat pe comandant împreună cu alți oameni importanți la o cină bună în casa lui Iosif.
  El însă a mers așa cum era, sub privirile mirate ale lui Maronius Pilla, cu copilașul în brațe, împreună cu Iosif și cu Maria spre vilă unde le-a spus slujitorilor săi să prepare o cină festivă. Dar acest lucru a atras atenția în oraș; căci tot poporu era aprins de dragoste pentru Cireniu, deoarece ei vedeau în el un așa mare prieten al copiilor.

54

Întrebarea îngrijorată a lui Iosif spre Cireniu din cauza prezenței lui Maronius Pilla.
Răspunsul liniștitor a lui Cireniu. Sosirea la conacul lui Iosif.


  Lui Iosif i-a fost totul pe plac, și l-a lăudat pe Dumnezeu, Domnul în inima sa pentru întorsă tura minunată a grijilor sale.
  Dar totuși îl jena un pic Maronius; căci el încă nu știa, ce făcea de fapt aici prietenul lui Irod.
  De aceea s-a apropiat pe drum încet de Cireniu și l-a întrebat în șoaptă:
  „Nobil prieten al oamenilor! Nu este acest erou, care merge fața ta, Maronius din Ierusalim?
  „Dacă el este acesta, prietenul lui Ierod, atunci ce caută el aici?
  „Să fii auzit el oare de mine și vrea să mă caute pentru a mă putea prinde?
  „O nobil prieten al oameniilor, nu mă lăsa în neștiința aceasta îngrijorătoare!“
  Cireniu i-a luat însă mâna lui Iosif și a spus tot șoptit spre acesta:
 „O tu minunat și drag prieten, nu te teme deloc de acesta, care într-adevăr este fostul guvernator de Ierusalim!
  „Căci astăzi încă te vei convinge, că el are motive cu mult mai mari să îi fie frică de tine decât ție de el!
  „Deoarece el nu mai este guvernator în Ierusalim, ci el este, după cum poți vedea tu acum, prinzonierul meu și nu își va ocupa mai degrabă postul, până când nu se va însănătoși complet!
  „Dar eu l-am luat cu mine din cauza ta; căci atunci când l-am interogat din cauza grozăviilor înfăptuite în Palestina,
  „el a spus, că te cunoaște pe tine și pe Maria personal! Dar după câte se vede acum, el nu te cunoaște nici pe tine și nici pe Maria!
  „Și acest lucru este apă bună pentru moara noastră.
  „El însă nu știe nici o silabă, că tu te afli aici; de aceea nu trebuie tu să dezvălui nimic!
  „Deoarce el așteaptă aici un bărbat cât se poate de înțelept, care îl va putea vedea până în adâncurile sale,
  „și acest bărbat nu este nimieni altul, decât chiar tu! Căci de aceea l-am luat după spusele mele cu mine, ca el să cunoască un bărbat cât se poate de înțelept și să-l întâlnească spre binele său.
  „Lui îi este frică de tine deja de pe acum, și după pielea sa palidă este probabil de părerea, că tu ești cu siguranță acel bărbat ales de mine!
  „Din puținul care ți-am spus eu acum, poți tu să fii liniștit; dar urmările îți va expune totul într-o lumină limpede!“
  Când Iosif a auzit aceasta de la Cireniu, a fost cât se poate de bucuros, și a înștiințat-o în secret pe Maria și pe fiii săi, cum să se comporte aceștia față de Maronius, ca ei să nu cumva să dea peste cap planul lui Cireniu. și așa au ajuns cu pași atenți până la vilă pentru a prepara mâncarea, așa cum s-a mai spus.

55

Ospățul în conacul lui Iosif. Maria cea umilă și cearta ei pentru dragoste cu Cireniu.
Dumnezeiasca filozofie, umilitoarea înțelepciune a copilașului sfânt.


  Mâncarea a fost preparată, și oaspeții care au fost chemați au venit și ei; și Cireniu, care încă mai ținea în brațe copilașul, care se juca cu el și îl alinta, i-a dat înapoi copilul Mariei și a dat semnul că toți cei prezenți pot să înceapă să se hrănească.    
  Toți s-au pus la masa cea curată; dar Maria care nu avea haine de oraș, a mers cu copilașul într-o încăpere alăturată și s-a pus la masă cu fiii lui Iosif.
  Dar imediat a observat Cireniu acest lucru, a mers repede după mama cea dragă și a vorbit următoarele cuvinte:
  „O tu minunată și dragă mamă, a vieții mele, ce vrei tu oare să faci?
  „Tu și copilașul tău sunteți cei mai importanți pentru mine; tu ești regina acestui ospăț, și chiar tu nu vrei să te alături acestei cine bucuroase, care am organizat-o doar pentru tine!?
  „O iată, acest lucru nu se poate întâmpla! Vino de aceea repede în odaia cea mare, și așează-te în dreapta mea, - și în stânga mea se va pune soțul tău!“
  Maria însă a vorbit: „O iată, tu drag stăpân, eu am doar această îmbrăcăminte sărăcăcioasă; cum vor arăta acestea pe lângă ale tale, care sunt așa de strălucitoare?“
  Cireniu a spus următoarele cuvinte: „O tu dragă mamă, dacă te intrigă hainele mele aurite, care pentru mine nu au nici o valoare, atunci vreau eu să le dau imediat jos de pe mine și în loc voi îmbrăca haine vechi de pescari, doar ca să nu îți duc lipsa la acea masă festivă!“
  Și pentru că Maria a fost convinsă de marea înjosirea a lui Cireniu, s-a întors aceasta înapoi și s-a pus lângă Cireniu la masă, cu copilașul cel mic în brațe.
  Când toți au luat loc la masă, s-a uitat în permanență copilul la Cireniu și îi zâmbea; și Cireniu nu putea de atâta dragoste să-și mute ochii de la acel copil.
  Doar scurt timp a fost el capabil de aceasta; dar după aceea a fost totuși prea măreață dragostea pentru copil,
 și el l-a întrebat pe micuțul drăgălaș: „Așa este, Tu viața mea, Tu vrei să vii iar înapoi la mine în brațe’?“
  Și copilașul i-a zâmbit lui Cireniu drăgăstos și a vorbit următoarele cuvinte iar foarte clar:
  „O dragul Meu Cireniu, la tine vin Eu cu mare drag; pentru că tu Mă iubești așa de tare, de aceea te iubesc și Eu așa de mult!“
  Și imediat a întins Cireniu brațele după copil,- l-a luat în brațe și l-a alintat din tot sufletul.
  Maria însă a vorbit în glumă spre copilaș: „Să nu cumva să-l murdărești tu pe Cireniu!“
  Și Cireniu a vorbit adânc mișcat: „O dragă mamă! Eu mi-aș dori să fiu așa de curat, ca să fiu demn să port copilul acesta în brațele mele!
  „Acest copilaș mă poate doar curăța, dar în veci nu mă va putea murdări!“
  Aici s-a întors el iar spre copil și a vorbit: „Copilașul meu, așa-i că eu sunt încă nedemn și mult prea necurat ca să te pot purta în brațe?“
  Dar copilașul a vorbit iar cât se poate de clar: „Cireniu, cine Mă iubește așa cum Mă iubești tu, acela este curat și pur, și Eu îl iubesc așa cum Mă iubește el pe Mine!“
  Și Cireniu a vorbit cât se poate de încântat mai departe: „Dar cum se face că Tu, dragul meu copil, care ai doar câteva luni, vorbeși așa de înțelept și așa de clar? Te-a învățat mama ta acest lucru?“
  Copilașul însă a spus și  a zâmbit blând, și s-a ridicat drept în brațele lui Cireniu și a început să vorbească ca un mic Domn:
  „Cireniu, nu este vorba de vârstă sau de a învăța, ci aici este vorba de ce fel de duh are fiecare om! Doar trupul și sufletul trebuie să învețe; dar duhul știe deja totul din Dumnezeu!
  „Eu însă am duhul potrivit întru totul din Dumnezeu; iată de aceea pot Eu vorbi deja atât de devreme!“
  Acest răspuns, l-a mirat foarte tare pe Cireniu și pe ceilalți care au fost prezenți, și chiar comandantul a spus aceste cuvinte: „La Zeus, acest copil umilește deja de acum cu acest răspuns toți înțelepții noștrii! Ce importanță are Plato, Socrate sau sute de alți înțelepți?! Dar ce va face acest copil când va fi bărbat?“ - și Cireniu a vorbit: „Cu siguranță mai mult decât toți înțelepții noștri împreună cu toți zeii!“

56

Părerea înaltă a lui Maronius despre copilaș și mulțumirea lui Cireniu cu Maronius.


  Cireniu însă s-a întors după acest răspuns miraculos al copilașului spre Maronius, care era din ce în ce mai palid, și i-a spus acestuia:
  „Maronius Pilla, ce spui tu despre acest copil? Ai vazut sau ai auzit tu vreodată ceva asemănător?
  „Nu este evident că este mai mult decât mitul nostru despre Zeus, care pare să se fii hrănit de la ugerul unei capre?!
 „Nu este cu mult mai mult decât tradiția noastră de cu acei ce au înființat Roma, cei ce au fost copilașii unei lupoaice?!
  „Vorbește, ce crezi tu despre aceasta? Căci de aceea ești tu în compania mea ca să poți auzi, ca să poți vedea și ca să poți învăța după care eu îmi voi da părerea!“
  Maronius Pilla și-a revenit aici cât a putut de bine și a vorbit următoarele cuvinte:
  „Comandant suprem din Asia și Egipt, ce pot spune eu, care sunt un amărât, dacă muțesc marii înțelepți ai lumii și înțelepciunea Minervei și a lui Apollo este topită ca fierul peste un vulcan înfuriat?!
  „Eu nu pot spune aici nimic altceva decât: Zeii au fost de acord, să aleagă din mijlocul lor un Dumnezeu foarte înțelept pentru a-l trimite pe pământ; și Egiptul, care este pământul favorit al zeiilor trebuie să fie și pentru acel Dumnezeu țara binecuvântată, este o țară care nu cunoaște zăpada sau gheața!“
  Și Cireniu a vorbit zâmbind puțin: „Tu nu ai vorbit chiar ceva neadevărat;
  „dar se pare că tu te-ai înșelat puțin atunci când ai numit acest copil, un copil al zeilor!
  „Căci iată, de partea mea stau tata și mama copilașului, și aceștia sunt oameni, exact așa cum suntem noi doi!
  „Cum ar putea atunci să rezulte un copilaș zeu al zeiilor din ei?!
  „Pe lângă acest lucru și-ar fii așezat un adevărat purec în haina de blană, acești înalți locuitori ai olimpului, deoarece li s-ar termina enormul balans de greutate a înțelepciunii lor.
  „Eu te rog de aceea, să te gândești la altceva; căci altfel vei fii în pericol, că la o astfel de demonstrație te vor ataca deodată toții zeii și te vor pune de viu în fața lui Minos, Äakus și a lui Rhadamanthys și după aceea te vor pune lângă Tantalus!“
  Aici a rămas pe gânduri Maronius și a vorbit după un timp: „Altețea voastră imperială și consiliară! Eu cred că judecata celor trei zei a început deja, și zeii după câte mi se pare mie, au aerisit cât se poate de bine olimpul lor!
  „Dacă vom avea oameni înțelepți, care cu siguranța nu o vor avea din bălți, atunci vor putea renunța în curând la sfatul zeiilor!
  „Într-adevăr, cuvintele acestui copil miraculos au o valoare mai mare în fața mea decât trei olimpuri pline de zei proaspăt prăjiți!“
  Și Cireniu a vorbit: „Maronius, dacă aceasta este într-adevăr ceea ce crezi tu, atunci totul ți se va ierta; dar înainte de aceasta vom mai schimba noi câteva cuvinte! De aceea să lăsăm acest lucru acum!“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 57 - 74
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:26 View PostDownload Post

57

Terminarea cinei. Audierea a lui Maronius Pilla de Cireniu despre familia cea sfântă. Mărturisirea lui Maronius pentru minciuna sa de nevoie.


  După terminarea cinei, care la Cireniu nu dura niciodată mai mult de două ore, au plecat comandantul cu ceilalți oaspeți înapoi în oraș, cu ordinul strict, ca nu cumva a doua zi să-i mai aducă atâtea dovezi de onoare.
  Atunci după ce toți au plecat, de abia atunci s-a întors Cireniu spre Maronius și l-a luat la așa zisa ad coam (adică la bani mărunți).
  L-a întrebat de aceea în prezența lui Iosif și a Mariei, care ținea copilașul în brațe:
  „Maronius! Tu mi-ai spus în Tir, atunci când te-am interogat despre Ierod, ba chiar mi-ai jurat, că îl cunoști personal pe acel dulgher Iosif din apropierea Nazaretului;
  „deci și pe acea Maria, care a luat-o acel dulgher ca nevastă din templu sau doar ca să se îngrijească de ea!
  „Spune-mi de aceea acum, deoarece suntem noi acum la această gazdă, cum arată aceștia!
  „Căci zilele acestea am aflat că această familie se află într-adevăr în Egipt și că este cu totul diferită, decât de ceea ce mi-a scris fratele meu,și care încă se mai află la mine și sunt reținuți.
  „Căci atât simț omenesc și drept vei mai avea încă ca să recunoști, chiar dacă ai stat tu în preajma de groază a lui Irod, ca ar fii într-adevăr o grozăvie, să reții oameni nevinovați - ori de unde ar veni ei - fără vreun motiv anume!
  „Dă-mi de aceea o descriere concretă despre acea pereche, ca eu să-i pot căuta pe aici pentru a-i reține; căci acest lucru ne cere legiile aspre ale statului nostru!
  „Eu sunt  de aceea așa de îndreptățit ca să întreb, pentru că chiar tu însuși ai spus, că cunoști aceasta familie personal, deoarece este foarte important pentru mine de știut situația acestei familii, ca eu s-o pot reține după cum se cuvine.“
  Aici a început Maronius să stea din nou pe gânduri și nu a știut ce să spună, căci el nu l-a vazut niciodată pe Iosif și nici pe Maria.
  După un timp a vorbit cu o voce bâlbâită:
  „Altețe consulară și imperială! Bazându-mă pe mila și indulgența voastră trebuie să recunosc, jurând la  zeus și la toti ceilalți zeii, că nu îl cunosc deloc pe acel bărbatul cu numele Iosif și nici pe acea Maria!
  „Căci spusele mele în Tyrus au fost doar vorbe goale, deoarece încercam încă pe acea vreme să te înșel cu răutate.
  „Dar acum m-am convins de tine, că pe tine nu te poate înșela nimeni; așa s-a schimbat și voința mea, și prin urmare ti-am rostit eu acum întregul adevăr!“
   Aici i-a făcut Cireniu un semn ca să mai tacă lui Iosif, care a vrut să vorbească, și a spus atunci următoarele cuvinte lui Maronius:
  „Da, așa cum văd eu acum trebuie să stăm un timp mai îndelungat ca să vorbim; căci de abia acum văd eu în tine un om periculos imperiului nostru! Să îmi dai amănunțit răspunsuri la întrebările care Iisus le voi pune acum!“

58

Discursul de apărare a lui Maronius Pilla și decizia sa cea bună.
Iosif ca arbitru. Verdictul nobil a lui Cireniu.


  Maronius însă a replicat la aceasta: Alteață consulară și imperială! Cum să mai fiu eu un aliat al lui Ierod, care este suspect imperiului?!
  „Căci eu recunosc acum, că acest om crud a râvnit la stăpânirea deplină a Asiei!
  „Să îl ajut eu oare la acest lucru?! Cum ar putea fii posibil aceasta?! Cu mâna aceea de oameni din Ierusalim ar îndrăzni Irod să năvălească doar peste copiii iudeiilor!
  „Și această faptă crudă l-a defavorizat așa de tare, încât astfel de acțiuni nu va mai face el în vecii veciilor!
  „Eu însă am fost și așa o unealtă a disperării și a trebuit să acționez după voința acestui om crud, deoarece el m-a amenințat cu Roma!
  „Dar pentru ca știu acum de la tine limpede cum stau lucrurile, și pe lângă acest fapt nu mai am nici o putere în mână și nici nu mai doresc să am,
  „nu pot înțelege într-adevăr, în ce fel sau cum mai pot fii eu un om periculos pentru imperiu?!
  „Lasă-mă aici cu tine și ține-mă ca ostatic pe veci a crediinței mele pentru Roma, și tu mă vei face mai fericit, decât dacă m-ai pune iar guvernator peste Iudeea și Palestina!“
  Aceste cuvinte le-a rostit Maronius cu mare seriozitate, și nu s-a auzit din spusele lui altfel de sensuri.
  De aceea a vorbit Cireniu spre el: „Bine, fratele meu, eu vreau să te cred, ceea ce ai spus tu acum; căci eu am găsit acum în cuvintele tale multă seriozitate!
  „Dar încă un lucru mai lipsește pentru a confirma întregul adevăr de tine, și aceasta este părerea acelui om înțelept, de care eu ți-am pomenit deja în Tir.
  „Și iată, acest bărbat, oracolul oracolelor, este aici în fața noastră!
  „Acest bărbat te-a privit pâna în adâncul ființei tale; de aceea vrem noi să-l întrebăm acum, ce părere are el despre tine!
  „Și cu tine se va întâmpla după verdictul dat de el! Dacă te numește el iar guvernator peste Ierusalim, atunci astăzi încă vei fii numit guvernator de Ierusalim;
  „dar dacă nu face acest lucru din motive cât se poate de înțelepte, așa vei rămâne atunci prinzonierul meu!“
  Și aici a fost întrebat Iosif, și așa a vorbit el: „“Nobil prieten Cireniu! Din partea mea este Maronius acum pur și curat, și tu poți să-i dai lui fără vreo ezitare postul său înapoi!
  „Noi însă suntem în mâna atotputernicului și veșnicului Dumnezeu, și așa ce putere ar putea să ne înfrunte pe noi?!“
  Aici și-a ridicat Cireniu mâna și a vorbit: „Așa îți jur și ție, Maronius Pilla, la Dumnezeul viu al acestui înțelept, că din această clipă ești tu iar guvernator peste Ierusalim!“
  Maronius însă a vorbit: „Dă acest loc altuia, și lasă-mă să stau cu tine, ca prieten; căci acest fapt mă face cu mult mai fericit!“
  Și Cireniu a vorbit: „Atunci fii însoțitorul meu, atâta timp cât va trăi Irod, și doar după aceea fii guvernator general peste toată țara a iudeiilor!“ și Maronius a primit această ofertă cu mari mulțumiri.

59

Intrebarea lui Iosif despre Irod. Răspunsul lui Maronius Pilla.
Coroana de suferiință și sfârșitul groaznic a lui Irod.


  După aceea a vorbit însă Iosif cu Maronius: „Pentru că eu am recunoscut din mila mare a Dumnezeului meu și a Domnului meu, că în tine nu mai este nici un gând rău,
 „spune-mi tu, cum ai auzit cu siguranță, cum este starea inimii lui Irod după uciderea acelor copii nevinovați, din cauza noului rege al iudeiilor!
  „Nu s-a înmuiat de sângele nevinovat care a curs, sau de gemetele de suferință ale mamelor?
  „Ce ar face el, dacă ar afla printr-o știre, că printre acei mulți copii uciși nu l-a omorât totuși pe acel adevărat?
  „Dacă ar afla el, că adevăratul copil trăiește sănătos undeva în Iudeea sau în Palestina?“
  Aici s-a uitat mirat Maronius un timp îndelungat la Iosif și a vorbit în sfârșit:
  „Într-adevăr bărbat înțelept, eu nu îți pot spune nimic altceva decât:
  „Dacă tu te-ai folosi în cel mai josnic fel de înțelepciunea ta și i-ai cere lui Irod zece mii de kilograme de aur, ca tu să-i spui cu exactitate care este adevăratul copil,
  „într-adevăr, tu ai primi această sumă enormă de bani deja înainte!
  „Căci aurul nu este nimic în comparație cu setea sa de putere.
  „Căci aurul nu este nimic pentru acest tiran în comparație cu dorința lui de a domni.
  „Pentru că el are așa de mult aur, că ar putea construi case din aur pur, nu îi dă prea multă importanță; dar dacă el ar putea să-și asigure tronul, atunci ar fii în stare să-și arunce tot aurul în mare și să lovească de aceea o lume întreagă!
  „Iată, și pe mine a vrut la început să mă mituiască cu mult aur, diamante, rubine și cele mai mari perle;
  „dar doar proveniența mea romană a refuzat acest fapt bătrânului câine fioros.
  „Dar acest lucru a înflăcărat și mai mult furia sa, și el m-a amenințat cu motive transparente de loialitate față de Roma.
  „Căci de abia atunci a trebuit să fac ceea ce a vrut el; deoarece el mi-a dat din mâna sa o dovadă scrisă, conform căruia iși asuma el toată răspunderea.
  „De aceea am fost eu obligat să acționez, așa cum îți este cunoscut ție.
  „Dar tu poți fii sigur, că nici până în aceasta clipă nu este nimic bun de așteptat din inima sa!
  „Eu cred, că nu mai trebuie să-ți spun nimic despre acest rege al furiilor, de acest cap de meduză, deoarece tu ești un înțelept înalt!“
  Și Iosif a spus: „Veșnicul, singurul și adevăratul Dumnezeu să te binecuvânteze pentru aceste cuvinte sincere!
  „Crede-mă, tu te vei convinge: Dumnezeu, veșnicul Drept, îi va așeza acestui tiran al oamenilor o coroană pe cap de care se va mira toată lumea și pe care a dorit-o el din tot adinsul!“
  Aici și-a ridicat copilașul mâna și a vorbit iar cu cuvinte clare: „Irod, Irod, eu nu am un blestem pentru tine; dar o coroană vei purta tu pe acest pământ, care va fii chinuitoare, și dureros va fii greutatea aurului, care a trebuit să-l plătești tu Romei!“
  În acea clipă, în care a rostit copilașul aceste cuvinte în Egipt, în aceeași clipă a fost năvălit Irod de pureci, și slujitorii săi nu au avut altceva de făcut, atâta timp cât a trăit Irod, decât să-l curețe de pureci, care se înmulțeau din ce în ce mai tare și în sfârșit i-au pricinuit și moartea corpului.

60

Supărarea lui Cireniu pe Irod și cuvintele liniștitoare ale copilașului Iisus.
Întrebarea copilului: „Cine are brațul mai lung?“ Un miracol de distrugere.


  Dar când Cireniu a auzit aceste cuvinte rostite de Maronius Pilla și decizia lui Iosif și spusele copilului, s-a îngrozit întru totul și a vorbit următoarele cuvinte:
  „O voi puteri veșnice ale celui mai mare Stăpân al universului! Nu mai aveți voi trăznete, pentru a distruge acest monstru vasal al Romei?!
  „O Augustus Cezar, fratele meu bun! Ce lepădătură ți-a ținut ție ochii atunci, când tu l-ai numit pe acest monstru, această pocitanie din cel mai adânc Tartarus, vasalul Palestinei și a Iudeii?!
  „Nu, nu, aceste fapte sunt prea multe pentru a le auzi pe toate deodată! - Maronius, de ce nu mi-ai spus tu atunci de aceste lucruri în Tir, când a fost înterogat Irod de mine?
  „După lege i-aș fii decapitat capul de meduză într-o clipă,
  „și de mult în locul acestui monstru din Grecia ar sta un vasal cu mult mai demn de această funcție!
  „Dar ce pot face eu acum? Pedeapsa a ispășit-o; eu nu-i mai pot da alta, eu nu-l mai pot pedepsi o a doua oară!
  „Dar așteaptă tu câine fioros, tu hienă a hienelor! După tine se va face o vânătoare, de care nu au visat nici măcar monștrii monștrilor!“
  Maronius, Iosif și Maria s-au speriat de supărarea lui Cireniu; căci ei nu știau ce va face Cireniu pentru a-l prinde pe Irod.
  Și nimeni nu a avut curajul să pună vreo întrebare; căci el era mult prea agitat.
  Doar copilașul nu părea să fie speriat de furia și de vocea răsunătoare a lui Cireniu, deoarece el s-a uitat liniștit la chipul acestuia.
  Și după ce s-a mai liniștit furtuna lui Cireniu, a început deodată să vorbească copilașul cu vocea clară:
  „O Cireniu! Ascultă-Mă! Vino aici la Mine, și ia-Mă în brațele tale, și du-Mă până afară; acolo eu îți voi arăta ceva!“
  Aceste cuvinte au curs ca un balsam pe inima frântă a lui Cireniu, și de îndată a mers el cu brațele deschise spre copil, l-a luat cu blândețe și cu mare dragoste în brațe și l-a dus afară urmat de Iosif, Maria și Maronius Pilla.
  Ajunși afară, l-a întrebat copilașul imediat pe Cireniu cu cuvinte clare:
  „Cireniu, care dintre noi doi are oare brațul cel mai lung? Măsoară-l pe al Meu cu al tău!“
  Pe Cireniu l-a uimit această întrebare, și el nu a știut ce să-i răspundă copilului; căci evident îl vedea pe al său de trei ori mai mare decât amândouă brațe ale copilașului.
  Dar copilul a început să vorbească din nou: „Cireniu, tu vezi brațul tău cu mult mai mare decât al Meu;
  „Eu însă îți spun că al Meu este cu mult mai lung decât al tău!
  „Vezi tu în depărtare acel stâlp ornamentat cu idoli?
  „Prinde-l tu cu brațul tău mai lung, doboară acel stâlp și strivește-l după aceea cu degetele tale!“
  Cireniu și mai uimit decât înainte, a vorbit după o scurtă pauză: „O copilașul meu, Tu viața mea, acest lucru nu-i este nimănui posibil în afară de Dumnezeu!
  Dar copilașul și-a întins mâna după acel stâlp, care era la o depărtare de o mie de picioare, și stâlpul a căzut la pământ și s-a făcut de îndată praf.
  Și copilașul a vorbit după aceasta: „Deci nu-ți face griji în zadar de Irod; căci mâna Mea poate prinde cu mult mai departe decât a ta! Irod își are răsplata; tu însă iartă-l, așa cum l-am iertat Eu, căci atunci îți va fii mai bine! Deoarece și el este un fiu al pământului orbit!“ - Aceste cuvinte i-au luat supărarera lui Cireniu; și el a început în secret să se roage dea dreptul la acel copil.

61

Groaza lui Maronius Pilla și întrebarea lui Iosif.
Recunoașterea păgână a lui Maronius. Explicația modestă a lui Iosif.
Avertismentul lui Cireniu spre atenție.


  Dar Maronius Pilla s-a îngrozit de această apariție minunată așa de tare, încât a început să tremure cu totul ca frunzele unui pom în bătaia vântului.
  Iosif a văzut însă imediat marea disperare, și a mers spre el și a vorbit:
  „Maronius Pilla, de ce tremuri tu așa de tare? ți-a făcut cumva cineva ceva?“
  Și Maronius a replicat: „O bărbatule, care nu ai egal pe acest pământ, ție îți este foarte ușor; căci tu ești un zeu, și pe tine trebuie să te asculte toate elementele!
  „Eu însă sunt doar un om slab și muritor, a cărui viața este în mâna ta, ca și existența acelui stâlp!
  „Cu gândurile tale cu siguranță poți să mă distrugi într-o clipă, ca de altfel o lume întreagă!  
  „Cum să nu tremur atunci în fața ta, deoarece tu ești cu siguranța tatăl măreț al tuturor zeiilor noștri, dacă ei există într-adevăr?!
  „Căci acel stâlp a fost ridicat din străvechi timpuri pentru Jupiter Stator; toate furtuniile și toate trăznetele  s-au retras de mare teamă!
  „Și acum o distruge deja și copilașul tău mic!Dar dacă deja copilul tău poate face astfel de fapte, ce forța și putere stăpânești tu oare?!
  „Dar lasă-mă pe mine, ce sunt un vierme al pământului să mă rog la tine!“
  Iosif însă a vorbit: „Ascultă tu prieten și frate Maronius, tu te înșeli amarnic!
  Eu nu sunt mai mult decât tine, adică și eu sunt doar un om muritor; dar dacă poți tu să taci pe viață în fața lumii, atunci vreau eu să-ți spun ceva!
  „Dar dacă nu taci, atunci nu îți va merge mai bine decât acelui stâlp!
  „Și așa ascultă-mă dacă tu vrei și ai destul curaj!“
  Dar Maronius l-a rugat în genunchi pe Iosif, să nu cumva să spună vreun cuvânt; căci o dată ar putea din greșeală să-i scape vreo silabă, și atunci el ar fi pierdut.
  Iosif însă a vorbit: „Să nu îți faci tu griji din această cauză; Domnul cerurilor nu pedepsește niciodată pe nimeni din greșeală!
  „De aceea poți tu să mă asculți fără vreo teamă; ce îți voi spune eu nu te va strica, ci te va ține pe veci!“
  Și Cireniu, care încă ținea în brațe cu dragoste copilașul, a mers la Iosif și i-a spus:
  „Cel mai mare și drag prieten! Lasă-l tu acum pe Maronius, așa cum este; eu vreau mai întâi să-l pregătesc astăzi, și mâine poți tu atunci să-i dai binecuvântarea cea înaltă!“
  Și Iosif a fost de acord și au mers de îndată cu toții iar înapoi în casa lui Iosif.

62

Cireniu și Iosif în competiția de dragoste pentru binele unui suflet omenesc.
Cuvintele lui Iosif despre dragoste pentru aproapele și pentru frate. De ce avem noi oamenii
2 ochi, două urechi, și doar o gură.


  Seara însă a vorbit Cireniu spre Iosif: „Prietenul meu, fratele meu dumnezeiesc, cât de rău îmi pare mie că nu pot rămâne la tine peste noapte!
  „Și cât de rău îmi pare că după amiaza de mâine trebuie s-o dedic treburilor statale!
  „Dar cam pe la a treia oră a după-amiezii voi veni la tine împreună cu Maronius, și îi vei da binecuvântarea înaltă și sfântă peste binecuvântarea superficială care i-o voi da eu!
  „Căci iată, este foarte important pentru mine, ca acest om, care are așa de multe cunoștiințe, să fie salvat prin școala vieții a Dumnezeului tău, pe care îl consider eu singurul viu și adevărat!“
  Și Iosif a vorbit: „Da tu înalt prieten, aceasta este drept și adevărat; căci nimic nu îi este mai pe plac Domnului nostru decât atunci când ne ocupăm cu dragoste de dușmanii noștri și ne îngrijim de binele lor actual și cel etern!
  „Să privim noi fiecare păcătos ca un frate rătăcit, așa ne va privi și pe noi Dumnezeu ca copiii Sai rătăciți,
  „dar în caz contrar dacă îi privim ca niște ființe răutăcioase, atunci vom fii noi tot timpul judecați și vom fii omorâți la fel ca acele muște care trăiesc doar o singură zi.
  „Căci iată, de aceea ne-a dat Domnul doi ochi și doar o gură ca să vorbim, deoarece ca să privim noi oamenii ca niște oameni cu un ochi, și cu celălalt să-i privim noi ca niște frați!
  „Dacă greșesc oamenii în fața noastră, atunci să avem tot timpul deschis ochiul frăției și să închidem ochiul omenesc;
  „dar dacă greșesc frații în fața noastră, atunci să închidem noi ochiul frăției și să ne privim noi înșine și pe frații noștri ca niște oameni care greșesc.
  „Cu o singură gură însă, trebuie să recunoaștem cu toții un singur Dumnezeu, un singur Domn și un Tată,așa ne va recunoaște și El ca fiind copiii Săi!
  „Căci și Dumnezeu are doi ochi și o gură; cu un ochi își vede creațiile - și cu celălalt ochi își vede copiii.
  „Dacă ne privim noi cu ochiul fratern, atunci se uită Tatăl nostru cu ochiul de Tată;  
  „dar dacă ne privim cu ochiul uman, atunci ne vede Dumnezeu doar ca niște creații, și singura Sa gură vestește copiilor Săi dragostea, sau creațiilor Sale judecata!
  „Deci este bine și drept, să ne ocupăm așa de mult de fratele nostru Maronius!“
  Aici l-a binecuvântat Iosif pe Cireniu și pe Maronius; cei doi s-au dus după aceea în oraș cu suita lor și Iosif s-a ocupat de casa sa.

63

Iacov ca îngrijitoare de copil la leagănul copilașului; curiozitatea lui și
certarea lui prin micul mântuitor.
Bănuiala lui Iacov, cine este acolo în copilaș.


  Seara l-a pus Maria în leagăn pe copilașul deja devenit obosit, pe care leagăn l-a făcut Iosif deja în Ostrazine.
  Și cel mai tânăr fiu al lui Iosif (Iacov, primul scriitor al acestei cărți) trebuia de obicei să fie pe postul de îngrijitoare de copil și legăna și acum copilașul, ca El să dorească să adoarmă.
  Și Maria s-a dus în bucătărie, pentru a face o gustare de seară necesară.
  Fiul lui Iosif care legăna vroia însă cu drag, ca copilașul să adoarmă de această dată puțin mai devreme, că el cu drag s-ar fi uitat cu frații săi afară la iluminarea unui arc de triumf, care între timp a fost conceput nu departe de vila lui Cireniu.
  El legăna de aceea copilașul cu hărnicie și cânta și fluiera făcând aceasta.
  Dar copilașul totuși nu vroia să adoarmă; când el înceta de a-l legăna, atunci copilașul începea imediat iarăși să se miște și îi arăta celui care îl legăna, că El încă nu doarme.
  Acest lucru o împingea pe îngrijitoarea de copil masculină aproape într-o dezamăgire totală, pentru că afară s-a făcut deja tare mare lumină de la atâtea făclii arzânde.
  El s-a decis de aceea, pe copilaș, chiar dacă încă mai era treaz, să-L părăsească puțin, pentru a se uita gură căscată afară la acest spectacol.
  Când deci Iacov al nostru s-a ridicat însă puțin, atunci a vorbit copilașul: „Iacov, dacă tu Mă părăsești acum, atunci să-ți meargă rău!
  „Nu sunt Eu de o mai mare valoare decât spectacolul prostesc de afară și curiozitatea ta înfumurată?
  „Uite, toate stelele și toți îngerii te învidiază pentru slujba ta, pe care tu Mi-o săvârșești Mie acum, și tu ești plin de nerăbdare din cauza Mea și vrei să Mă părăsești?!
  „Cu adevărat, dacă tu faci aceasta, atunci tu nu ești demn, să Mă ai pe Mine ca frate al tău!
  „Mergi numai afară, dacă spectacolul lumii este mai important pentru tine decât sunt Eu!
  „Uite, întreaga încăpere este plină de îngeri, care sunt aici gata să-Mi slujească Mie, dacă slujba ta mică și  ușoară pentru Mine îți este neplăcută!“
  Această cuvântare i-a luat lui Iacov dintr-o dată toată dorința de a merge afară;
  el a rămas la leagăn și cerea de-a dreptul iertare copilașului și îl legăna harnic iarăși mai departe.
 Și copilașul i-a spus lui Iacov: „Totul să-ți fie iertat; dar altă dată nu cumva să te mai lași cucerit de lume!
  „Pentru că Eu sunt mai mult decât toată lumea, toate cerurile și toți oamenii și îngerii!“
  Aceste cuvinte l-au mișcat profund pe Iacov; pentru că el a devenit încet conștient, cine s-ar afla cu siguranță în spatele copilului.
  Acum însă au venit deja și Maria cu Iosif și ceilalți patru fii ai lui Iosif în odaie și s-au pus la masă; Iacov le-a povestit însă imediat, ce i s-a întâmplat.

64

Predica lui Iosif despre dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de lume cu trimitere
la David, Solomon și Cireniu. Îduioșarea fiilor lui Iosif și binecuvântarea
copilașului Iisus.


  Atunci când Iacov a ajuns la sfârșit cu relatarea sa, i-a spus Iosif lui Iacov:
  „Da, așa este și a și fost întotdeauna astfel și va fi tot timpul așa; trebuie să-L iubești pe Dumnezeu mai mult în cea mai neânsemnată parte decât deja toate  mărețiile lumii!
  „Pentru că ce i-ar da unui om și toate minunățiile strigătoare ale lumii?!
  „David însuși a trebuit să fugă de propriul său fiu, și Solomon a trebui la sfârșit să simtă amar nemilostivirea Domnului, pentru că el a umblat prea tare după mărețiile lumii!
  „Dumnezeu  însă ne face cadou în fiecare secundă o viață nouă; cum să nu-L iubim atunci în cea mai neânsemnată parte a Sa mai mult decât toată lumea, care se veștejește și este plină de mortăciune și necurăție?!
  „Noi însă suntem doară între noi toți convinși, că acest copilaș al nostru este de sus și Il cheamă fiul lui Dumnezeu.
  „El nu este astfel nici o parte mai neânsemnată a lui Dumnezeu; de aceea și este potrivit, ca noi să-L iubim mai mult decât iubim toată lumea.
  „Priviți la păgânul Cireniu! Nu nouă ne este adresat, ceea ce el face pentru noi, ci copilașului; pentru că inima lui îi spune, că după noțiunile sale cea mai înaltă ființă dumnezeiască se află în cea mai stânsă legătură cu acest copil al nostru, din care cauză el se teme atunci de copil și Il iubește.
  „Dacă un păgân face însă așa ceva, cu cât mai mult trebuie noi de-abia să facem un astfel de lucru, care știm pe deplin, de unde a venit copilașul, care este Tatăl Său!
  „De aceea să fie tot timpul îndreptată toată atenția ochilor noștrii pe copilaș; pentru că, copilul este mai mult decât noi și lumea întreagă!
  „Luați-vă un exemplu de la mine, și vedeți, ce fel de jertfe grele am adus eu om bătrân deja acestui copil dumnezeiesc!
  „Dar eu le-am adus ușor și cu dragoste mare, pentru că îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe toată lumea.
  „Am pierdut noi însă vreodată ceva prin acest fapt? - O nu! Noi am câștigat încă după fiecare jertfă!
  „Deci, gândiți și faceți și voi toți același lucru, și voi nu veți pierde niciodată nimic, ci numai totdeauna veți câștiga mult!
  „La aceasta este doară acest copil oricum de un așa fel blând, că este într-adevăr o bucurie, să fii la El!
  „Numai foarte rar plânge El tare!N-a fost încă niciodată bonav; și dacă îl adori, atunci se uită El așa de vioi și fericit în jurul Său și îi zâmbește fiecărui om așa de inimos, că prin acest fapt ești pătruns până la lacrimi.
  „Și acum, deoarece a și  început să vorbească deodată așa de minunat, ai dori doară chiar să-L strângi prea tare la piept de atâta dragoste!
  „De aceea deci, copiii mei, gândiți-vă bine, cine este acest copilaș, și aveți grijă și îngrijiți-L neapărat foarte temeinic!
  „Pentru că, altfel, ar putea El să vă pedepsească după merit, dacă voi vreți să-L cinstiți pe El, ca cea mai înaltă avuție a noastră, mai puțin decât pe toate nebuniile lumii care nu înseamnă nimic!“
  Această cuvântare i-a făcut pe toți cei cinci fii să plângă, și toți s-au ridicat de la masă și s-au pus în jurul leagănului copilului.
  Copilașul a privit însă la frații Săi și foarte prietenos și i-a binecuvântat și a spus: „O frațiilor, fiți asemenea Mie, dacă vreți să fiți veșnic fericiți!“ și frații au plâns și n-au mâncat nimic în acea seară.

65

Indemnul lui Iosif spre somn. Porunca copilașului de a rămine trezi din cauza furtunii
iminente. Dubiile lui Iosif și izbucnirea orcanului.
Sosirea lui Cireniu scăpat cu fuga împreună cu suita.


  Fii lui Iosif însă nu mai voiau să părăsească leagănul; pentru că prea puternic i-a cuprins dragostea față de fratele lor mai mic dumnezeiesc.
  Deoarece s-a făcut însă deja destul de târziu, a vorbit Iosif către fii săi:
  „Voi ați arătat acum îndeajuns, că iubiți copilașul.
  „S-a făcut deja târziu în noapte, și mâine se va face ziuă iarăși devreme; de aceea să vă duceți voi în numele Domnului la odihnă!
  „Copilașul doarme acum deja, puneți cu grijă leagănul la patul mamei, și duceți-vă atunci în odaia voastră de dormit!“
  Aceasta de-abia că a terminat încă Iosif de a o spune, că atunci a deschis copilașul ochii și a spus.
  „Rămâneți în această noapte toți aici , și țineți pentru străini liberă odaia de dormit, care azi își vor căuta încă aici adăpostul lor!
  „Fiindcă acuși va veni în această regiune o furtună foarte imensă, din care formă nu s-a mai auzit încă niciodată în această regiune.
  „Dar nimeni dintre voi să nu se înfricoșeze; pentru că nimănui nu-i va fi îndoit din această cauza nici un păr!
  „Dar să nu cumva să închideți din această cauză vreo ușă, ca cei scăpați cu fuga să se poată salva în această casă!“
  „Iosif s-a speriat din cauza acestei preziceri a copilului și s-a grăbit imediat afară, pentru a vedea, din care parte ar veni furtuna.
  Atunci când însă el a fost afară, n-a observat niciunde vreun nor; cerul era limpede, și nici un vânt nu bătea.
  O liniște ca de mormânt era desfășurată peste întreaga regiune, și despre o furtună care se apropia nu era veșnic nici vorbă niciunde.
  Iosif s-a întors de aceea numaidecât înapoi, i-a dat lui Dumnezeu cinstea și a spus:
  „Copilul a visat probabil; pentru că o furtună nu este nici vorbă niciunde!
  „Cerul este curat în toate părțile, și nici o adiere de vânt nu se mișca; de unde să se facă aici o furtună?“
  De-abia a a rostit Iosif încă aceste cuvinte, că atunci s-a întâmplat dintr-o dată o bubuitură ca din o mie de tunete; pământul s-a cutremurat așa de tare, că, în oraș, s-au dărâmat mai multe case și temple.
  Imediat după  aceea a început să se dezlănțuie un orcan așa de furtunos, că el a împins marea apropiată în oraș la o înălțime de un cot; și tot poporul, trezit de cutremurul imens, s-a grăbit să iasă afară din oraș către locurile care se aflau mai sus.
  Și Cireniu însuși cu întreaga lui suită a venit acuși repede în fugă în vilă la Iosif și i-a povestit în grabă scenele de coșmar, pe care le-a produs cutremurul și furtuna.
  Iosif l-a liniștit pe Cireniu prin aceea, că el i-a făcut de îndată cunoscut, ce a spus copilașul mai înainte de aceasta. Aici a început Cireniu să respire mai ușurat, și bântuiala furtunii nu l-a mai speriat; pentru că s-a simțit ca bine în siguranță.

66

Creșterea furtunii. Copilașul dormind. Infricoșarea lui Cireniu.
Cuvintele de alinare ale copilașului. O Evanghelie a naturii și a încrederii în Dumnezeu.


  Atunci când Cireniu și-a revenit așadar așa iarăși pe deplin, s-a dus el la leagăn și a privit îndelung la copil, plin de gânduri în inima lui.
  Copilașul dormea însă foarte liniștit, și bântuirea groaznică a furtunii nu l-a conturbat în somn.
  A început însă orcanul într-un timp scurt, așa de tare lovind în clădire, că Cireniu s-a temut de o prăbușire a acesteia.
  El i-a spus de aceea lui Iosif: „Stimate prieten! Eu sunt de părere că, din cauza sporirii puterilor furtunii, să părăsim totuși mai degrabă această clădire.
  „Pentru că cât de ușor poate un vârtej de vânt să cuprindă această - chiar dacă stabilă - clădire și să ne îngroape pe toți sub dărâmăturile acesteia!
  „De aceea să ne punem mai degrabă din timp pe fugă, deoarece noi așadar totuși nu putem fii siguri de aceasta, de parcă nu s-ar putea întâmpla așa ceva aici tot așa de bine ca în oraș!“
  Aici și-a deschis copilașul dintr-o dată iarăși ochii Săi ceresc dumnezeiești și l-a recunoscut imediat pe Cireniu și i-a vorbit chiar foarte răspicat:
  „Cireniu, dacă tu ești la Mine, nu trebuie să te sperii de această furtună;
  „pentru că și furtunile se află, precum toată lumea, în mâna lui Dumnezeu!
  „Furtunile trebuie să fie și trebuie să îndepărteze răul iadului format în timp!
  „Dar celora, care se află în jurul Meu, nu le pot pricinui nici un rău trupului lor; pentru că și furtunile își cunosc Domnul lor și nu fac fără plan, ceea ce fac.
  „Pentru că Acela Unul, care este foarte plin de dragoste, înțelept și atotputernic, ține frâul lor în mâna Sa.
  „De aceea fii fără frică, Cireniu al Meu, aici, la Mine, și fii asigurat, că aici nimănui nu-i va fi nici măcar îndoit un păr!
  „Pentru că aceste furtuni știu exact, cine este aici acasă.
  „Uite, ți-au acordat oamenii totuși în seara aceasta chiar și ție, care ești tu totuși numai un om, o cinstire înflăcărată!
  „Aici însă îl slăvesc furtunile pe Cineva, care este mai mult decât numai un om! Ești tu de părere că aceasta este neechitabil?
  „O Cireniu, aerul, care suflă către tine, îl înțelege și pe Acela, care l-a făcut: de aceea poate el să-L și slăvească!“
  Aceste cuvinte ale copilașului, care acuși a adormit iarăși, i-au făcut pe toți să tacă, și Cireniu a îngenunchiat jos, în fața leagănului, și se ruga într-ascuns la copilaș.

67

Poșta înfricoșătoare a curierilor. Cererea lacomă după sânge a preoților de idoli păgâni.
Cireniu în încurcătură între inimă și lume.
Cel mai bun sfat al copilașului.


  Astfel a trecut o oră liniștită, și nu se mai îngrijea nimeni din casă prea tare din cauza bântuielii și vuielii furtunii.
  După trecerea a unei ore au venit însă curieri la Cireniu în casa lui Iosif și au povestit, spunând:
  „Măreț și puternic domn! Se întâmplă lucruri ne la locul lor:
  „Foc se dezlănțuie în mai multe locuri din pământ;
  „stâlpi de foc zburători sunt împinși de orcan încoace și încolo și distrug totul, unde ajung ei.
  „Nimic nu este destul de tare și stabil, să țină piept puterii lor groaznice.
  „Preoții au spus: toți zeii împreună s-au mâniat și au vrut să ne distrugă pe noi toți!
 „Astfel și este însă aceasta; pentru că se aude limpede lătratul lui Cerberus, și furiile dansează deja peste tot împrejur! Vulcanul și-a îndreptat mâncarea înspre lumea de deasupra;
  „Ciclopele lui puternice distrug neastâmpărate casele și munții.
  „Și Neptun și-a unit toate forțele sale împreună într-una!
  „Asemenea munților cutremură el marea și vrea să ne înece pe toți.
  „Dacă nu se vor aduce deodată mari jertfe omenești pentru zeii foarte dezlănțuiți, atunci s-a zis cu noi toți!
  „O mie de feciori și o mie de fecioare au stabilit preoții pentru ispășire; și noi am fost de aceea  trimiși în cea mai mare grabă la tine, ca noi să primim de la tine Fiat-ul (așa să se întâmple)!“
  Cireniu s-a speriat foarte tare din cauza acestui mesaj și nu știa ce să înceapă el acum.
 Chemării preoților nu îndrăznea el să se împotrivească direct din cauza politicii statale;
  să permită însă jertfa, i-a fost inimii sale încă mai imposibil, decât să se contrazică cu preoții.
  El s-a adresat de aceea copilașului, care tocmai s-a trezit, și l-a întrebat despre un sfat în această privință groaznică.
  Copilașul însă a spus: „Fii liniștit; pentru că într-un minut va înceta furtuna, - și aceia, care vroiau să măcelărească oameni, nu mai sunt! De aceea fii liniștit, Cireniu al Meu!“

68

Răspunsul lui Cireniu către mesageri. Insistența celor trei preoți însetați de sânge pentru
aprobarea jertfei. Atenția lui Cireniu.
Strigătul de jale al celor două mii de oameni rânduiți spre jertfa rituală.


 
  Mesagerii însă așteptau încă ordinul suprem a lui Cireniu.
  Cireniu însă s-a ridicat de la leagăn și a început să vorbească spre acei mesageri:
  „Mergeți voi la preoți, și aduceți-mi lista cu acei feciori și fete care vor trebui jertfiți;
  „căci eu trebuie să mă conving dacă alegerea este dreaptă!“
  Mesagerii au plecat degrabă, deoarece furtuna s-a potolit cu totul.
  Ajunși în oraș, au găsit ei clădirea preoților, spre groaza lor într-o grămadă de moloz, sub care în afară de trei preoți inferiori toți ceilalți preoți superiori și-au găsit sfârșitul.
  Mesagerii s-au întors de aceea imediat înapoi la Cireniu cu știrea grozavă de ce s-a petrecut cu acei preoți.
  Cireniu a fost acum întru totul convins de adevărul spuselor ale copilașului, și nu a știut ce să facă, și de aceea a vrut să întrebe copilașul de părerea Sa.
  Dar în acea clipă au ajuns și acei trei preoți care au mai rămas;
  aceștia au întrebat de aceea repede ce ar fii de făcut, deoarece o nouă zguduitură a îngropat toții slujitorii credincioși ai zeiilor, în acea clipă când ei au fost deja pe punctul de a jertfi.
  Cei o mie de fecior și cele o mie de fecioare erau deja pregătite pentru jertfă pe locul cel mare, unde era stâlpul lui Jupiter, dar care era și el distrus.
  Să se înfăptuiască acum jertfirea sau doar la răsăritul soarelui?
  Oprită, nu putea fii în nici într-un caz, deoarece atunci zeii s-ar înfuria și mai tare din cauza necredinței oamenilor și a nemulțumirii lor!
  Și Cireniu le-a replicat celor trei preoți inferiori:
  „Astăzi nu are voie în nici într-un caz să se înfăptuiască jertfirea și mâine dimineață nu mai degrabă, ca eu să dau ordinul pentru aceasta!“
  După aceasta au plecat cei trei preoți de la Cireniu și s-au dus la acel loc, unde victimele plângeau și jeleau și cu frică își ridicau mâinile în sus și îi implorau pe zei, ca aceștia să aibă milă cu ei.
  Dar Cireniu de abia putea aștepta dimineața următoare; căci lui îi părea rău de victimele acelea speriate, deoarece acestea trebuiau să îndure o noapte a groazei.

69

Noaptea de frică a victimelor omenești tinere. Cei trei slujitori diabolici de idoli.
Supărarea interioară a lui Cireniu și decizea sa dreaptă: Libertatea victimelor,
moartea celor trei preoți!


  Cei trei preoți de îndată ce au ajuns la locul jertfirii, i-au înștiințat imediat pe paznicii victimelor și victimele tinere pline de spaimă, că jertfirea planificată va avea loc cu mult mai mare seriozitate a doua zi, deoarece a ordonat acest fapt chiar însuși Cireniu cel înalt.
  În ce stare i-a pus această înștiințare pe acele două mii de victime, nu are nevoie de o descriere mai detaliată pentru acela, ce știe istoria tradițională, că astfel de jertfe pentru zeii diferiți erau chinuiți diferit și omorâți tot așa.
  Pentru unii ar fii scandalos, să asculte miile feluri de tortură; de aceea vrem noi să trecem peste ele.
  De aceea vrem noi imediat să vizităm împreună cu Cireniu, Maronius și  Iosif locul jertfirii și să ne uităm puțin prin jur! -
  În acea dimineața care era cât se poate de senină s-au dus cei trei mai sus menționați la locul din-ainte stabilit pentru acea jertfă.
  Cu cea mai mare amăriciune a auzit Cireniu deja de departe strigătele de spaima și groază ale acelor tiner care erau pregătiți pentru a fii jertfiți.
  El a grăbit de aceea pasul, pentru a pune cât mai repede capăt acestei secene de groază.
  Ajuns la acel loc, s-a înspământat de simțurile neomenești ale acelor trei preoți, care așteptau deja cu cea mai mare nerăbdare acordul lui Cireniu pentru a-i ucide.
  Cireniu a ordonat de aceea imediat să vină la el acei preoți și i-a întrebat de îndată: „Spuneți-mi voi mie, nu vă este milă de acești tineri, care trebuie uciși într-un fel îngrozitor? Nu aveți voi compasiune în pieptul vostru pentru ei?“
  Și preoții au vorbit: „Unde simt zeii, acolo se termină mila omenească!
  „Căci zeiilor nu le este importantă viața omenească - și de obicei le este groază de aceasta; de aceea suntem și noi, slujitorii lor, după felul lor, și din această cauză nu putem purta milă în noi,
  „însă doar bucurie și fericire, cum putem noi să le slujim de îndată zeilor noștri măreți!
  „Deci și acum ne bucurăm peste măsură de uciderea acestor victime, care și așa sunt rar cerute de zeii noștri cei înalți!“
  Această afirmație i-a zguduit așa de tare inima lui Cireniu, că a început să tremure de furie din cauza acelor preoți.
  Dar s-a liniștit în scurt timp și a început să vorbească iar spre acei trei preoți: „Dar cum ar fii, dacă însuși Zeus s-ar afla aici și le-ar scuti viața acestor victime?! - Ce ați face voi atunci?“
  Și preoții au replicat cu seriozitate: „Atunci va trebui să fie jertfiți cu mult mai mult, pentru că acest fapt ar fii doar o probă pentru hărnicia slujirii noastre!
  „Dacă noi am avea milă cu acele victime alese, atunci ne-ar privi Zeus ca niște neleguiți și ne-ar distruge atunci cu fulgere și trăsnete!“
  Cireniu însă i-a întrebat mai departe pe preoți și a spus: „Dar ce faptă au desăvârșit ceilalți preoți înalți în fața zeiilor, că au fost omorâți fără milă în palatul lor?“
  Și preoții au răspuns: „Nu știi tu oare, că asupra tuturor preoțiilor și a zeiilor domnește un crud fatum (destin)?
  Acesta i-a omorât pe preoți, și i-a supărat mai devreme pe zei; dar pe zei
nu-i poate ucide, ci doar pe preoții de aici care sunt muritori de rând!“
  „Bine“, a vorbit Cireniu, „astăzi, după miezul nopții, a venit fatum la mine și mi-a dat ordinul, să dăruiesc acestor tineri viața - și pentru aceasta să va jertfesc pe voi, și aceasta este așa de drept, cum este adevărat că pe mine mă cheamă Cireniu și fratele meu este Iulius Augustus Cezar cel mai înalt consul și împărat al Romei! - Ce spuneți voi la această afirmație?“
  Această afirmație de groază i-a făcut pe preoți să pălească și pe acele victime să revină înapoi la realitate. Căci aici a ordonat Cireniu să li se vestească tuturor victimelor libertatea, dar pentru aceasta să fie legați cei trei preoți și pregătiți pentru execuție.

70

Încercarea lui Iosif de a atenua situația. Supărarea lui Cireniu pe acei trei preoți condamnați la
moarte. Implorarea spre milă a acelor trei condamnați.


  Iosif însă a mers spre Cireniu și l-a întrebat: „Respectat și drag prieten, este întra-devăr aceasta seriozitatea ta deplină, ca să ucizi acești slujitori ai idolilor?“
  Și Cireniu plin de supărare pe acei tigri fără milă omenească, a început să vorbească spre Iosif:
  „Da, minunatul meu prieten! Aici vreau eu să înființez un exemplu, la care poate vedea poporul, că nu îmi este nimic mai de groază decât sentimentele total lipsite de dragoste!
  „Căci un om fără dragoste și fără compasiune este cel mai mare rău de pe acest pământ.
  „Toate fiarele sunt în comparație niște miei, și furiile iadului nu se pot numi altfel, decât niște elevi răi față de aceștia.
  „De aceea văd eu aceasta ca cea mai mare îndatorare a mea, ca un conducător adevărat, să-i stârpesc astfel pe tirani de pe fața acestui pământ.
  „Dar preoții trebuie să învețe poporul mai ales în dragoste; ei ar trebui să meargă cu un exemplu bun înainte!
  „Dar dacă acești învățători ai poporului devin niște furii, ce vor deveni atunci elevii lor?!
  „De aceea să înlăturăm aceste bestii umane! Eu mă mai gândesc doar în ce fel de tortură va urma moartea lor, și imediat după aceea să se întâmple aceasta!“
  Iosif însă de abia a mai îndrăznit, să-i spună mai încă ceva lui Cireniu, căci acesta și-a rostit cuvintele cu o seriozitate măreață.
  Dar după un timp au îngenunchiat cei trei preoți în fața lui Cireniu și l-au rugat să aibă îndurare cu asigurarea, că își vor schimba cu siguranță viața și vor fii de acord să renunțe imediat la postul lor înalt.
  Dar pentru câștigarea compasiunii au apelat ei la legea preoților, care i-a obligat să acționeze așa și nu altfel.
  Cireniu însă a vorbit: „Credeți voi răufăcători, că eu nu cunosc legile preoților?!
  „Ascultați, nemaipomenita lege a jertfirii sună astfel: ‘Dacă vreun popor a devenit evident necredincios zeiilor printr-o abatere și zeii îl năpădesc pe acel popor cu războaie, foamete și ciumă, atunci de abia trebuie să atenționeze preoții poporul spre a se îndrepta.
  „‘Dacă se îndreaptă acel popor, atunci trebuie ca preoții să-i binecuvânteze și să îndatoreze poporului, ca acesta să aducă spre împăcarea lor cu zeii anumite jertfe de aur, animale sau cereale în fața preoțiilor, care vor sfinți aceste jertfe și le vor afuma.
  „‘ Dar dacă va exista un popor încăpățânat, care nu vrea să se îndrepte, și care îi batjocorește pe preoți, atunci va trebui să-i prindă preoții pe acei batjocoritori împreună cu copiii acestora și îi va duce în odăi subterane unde îi va învăța cu zbicul șapte luni întregi!
  „‘ Dacă se îndreaptă acești neleguiți, atunci li se va reda din nou libertatea; dar dacă nu se îndreaptă, atunci să pice din cauza săbii - și doar atunci vor fii puși în flăcările zeiilor pentru ispășirea lor!’
  „Nu sună exact așa legea veche și înțeleaptă a jertfirilor?! - Afost aici vreun război, foamete sau ciumă? Au renegat acești frumoși tineri zeii? I-ați învățat oare șapte luni la rând? - Nu doar din lacisivitate și faimă ați vrut voi să-i omorâți! și de aceea trebuie să muriți ca cei mai mari neleguiți ale propriilor voastre legi!“

71

Comnetariul blând a lui Iosif spre Cireniu cu indiciul spre judecata Domnului.
Ascultarea lui Cireniu. Aparenta condamnare spre moarte pe cruce ca
mijloc de îmbunătățire a celor trei preoți.


  După această explicație a lui Cireniu a mers din nou Iosif spre el și a început să vorbească:
  „Cireniu, tu prieten și frate măreț și minunat! Eu cred, că tu ar trebui mai degrabă să lași în seama Domnului pedeapsa acestor trei slujitori ai idolilor, care sunt într-adevăr plini de răutate!
  „Deoarece crede-mă, că nimeni nu-i face pe plac Domnului, atotputernicului Dumnezeu, chiar și atunci, dacă acesta pune să fie uciși cei mai mari răufăcători!
   „Lasă aceasta fără teamă pe seama Atotputrenicului, și Acesta îi va pedepsi pe cei trei, și Domnul te va binecuvânta prin pedeapsa care i-o va da acestora, dacă ei nu se vor îndrepta cu totul și nu le va părea rău într-adevăr!“
  Aceste cuvinte ale lui Iosif l-au pus pe gânduri pe Cireniu despre ce ar trebui el să facă în acest caz.
  După o vreme s-a hotărât să-i lase pe cei trei să simtă frica aceea de moarte, așa cum au simțit-o și acei tineri întreaga noapte.
  De aceea a vorbit el (Cireniu) spre Iosif: „Dragul și iubitul meu prieten și frate! Eu am cântărit cu bine sfatul tău și eu îl voi și urma!
  „Dar în această clipă nu o pot face! Eu trebuie să rup acel baston promis acestor slujitori răi și trebuie să-i condamn la o moarte plină de suferință și de tortură! Dar după ce vor trece printr-o frică de moarte de douăzeci și patru de ore, atunci roagă-mă tu cu voce tare în fața poporului pe acest loc de judecată pentru scutirea pedepsei cu moartea,
  „și eu evident te voi auizi și după ordinea statului le voi dărui acestor creaturi viața!
  „Dar după lege trebuie ei să asculte pedeapsa lor cu moartea; dacă s-a întâmplat aceasta, atunci iertarea poate interveni doar în cazuri extraordinare în locul execuției.
  „Și așa vreau eu să mă pun imediat pe treabă!“
  Iosif a fost de aceiași părere și Cireniu a strigat de îndată judecătorii și condamnații la el și a început să vorbească:
  „Aduceți voi trei cruci din fier și aduceți lanțuri stabile; cruciile să le fixați bine în pământ și puneți pe foc douăzeci și patru de ore în continu în jurul acestor cruci!
  „Dacă după o vreme are temperatura destul de ridicată, atunci voi veni eu și  voi lăsa să-i tragă pe acești nemernici pe aceste cruci! Fiat (Așa să se și întâmple)
  După aceea a luat Cireniu un baston și l-a rupt, l-a aruncat celor trei în fața picioarelor și a început să vorbească:
  „Acum v-ați auzit voi sentința! Să vă pregătiți de aceea; căci voi sunteți demni de o asemenea moarte! Fiat!
   Ca mii de fulgere a ajuns această sentință la urechile celor trei; ei au început de îndată să plângă și să se jelească și după aceea au început să implore ajutorul zeiilor.
  Ei imediat au fost legați și duși de o gardă puternică, iar slujitorii au mers de îndată în judecătorie și au început să aducă lucrurile de tortură care le-au fost poruncite să le aducă. Cireniu, Iosif și Maronius insă au plecat imediat acasă.

72

Dubiile Mariei despre puterea atotcuprinzătoare a copilului Iisus. Povestirea liniștitoare a lui Iosif . De ce a fugit mărețul leu din Iudeea din fața lui Irod.
Fericirea copilașilor uciși. Maturitatea lui Pilla.


  Atunci când Cireniu împreună cu Iosif și cu Maronius Pilla s-au apropiat de vilă, i-a întâmpinat Maria foarte fricoasă și l-a întrebat în aceeași clipă pe Iosif:
  „Dragul meu Iosif, iubitul meu soț! O spune-mi repede, ce s-a întâmplat cu acel tineret!
  „Căci dacă de fiecare dată, când se cutremură aici pământul, și după părera mea se întâmplă acest fapt des, au loc astfel de jertfe, atunci nu suntem nici măcar noi siguri cu copilașul nostru!
  „Chiar dacă are așa o putere mare - a trebuit noi totuși să ne refugiem din Palestina din fața lui Irod,
  „de unde am ajuns eu și la concluzia: Pentru unele cazuri nu are suficientă putere copilașul nostru! De aceea este sarcina noastră, să-L ferim de toate pericolele!“
  Și Iosif a vorbit spre Maria: O tu soție, primită direct de la Dumnezeu, Domnul nostru, nu te speria din această cauză!
  „Căci iată, nici măcar un păr nu li s-a îndoit acelor tineri care au fost aleși spre jertfire!
  „Și dragul nostru Cireniu le-a redat imediat libertatea și i-a condamnat în schimb pe acei trei preoți, care au fost ieri aici și au cerut permisiunea lui Cireniu pentru uciderea acelor tineri, la moartea cea mai dureroasă și de tortură pe crucea înfierbântată!
  Dar - vorbind între noi - doar aparent! Mâine dimineață în loc să fie executați îsi vor primi iertatrea!
  Și această lecție le va ajunge cu siguranța în viitor, deoarece ei nu își vor mai da părerea afirmativă pentru astfel de jertfiri sângeroase pentru idoli!
  De aceea fii tu liniștită, iubita mea nevastă și gândește-te: Domnul care până acum ne-a condus așa de sigur, Acela ne va conduce și în viitor și nu va da voie să picăm în mâinile păgânilor!“
  Maria s-a liniștit cu totul la aceste cuvinte ale lui Iosif, și fața ei s-a înseninat din nou.
  Și copilașul i-a zâmbit mamei Sale în chip și a vorbit spre ea:
  „Maria, dacă cineva ar fii îmblânzit un leu, ca acesta să-l ducă ca un animal blând de povoară,
  „crezi tu are, că ar fii de lăudat, să se înspământe acesta pe spatele măreț al leului de un iepure care fuge?“
  Maria a fost uimită de adânca înțelepciune a acestor cuvinte, cu toate că ea nu le înțelegea.
  Și copilașul a vorbit de aceea mai încă o dată spre Maria, și aceasta cu o mare seriozitate:
  „Eu sunt mărețul leu din Iudeia, care te duce pe spatele lui; cum te poți înspământa tu de aceia, pe care Eu îi pot sufla ca o frunză în bătaia vântului?!
  „Crezi tu oare, că Eu am fugit de Irod, ca să mă adăpostesc de furia sa?
  „Da de unde! Eu m-am refrugiat doar pentru a-l scuti pe el; căci dacă mi-ar fii văzut chipul, atunci s-ar fii terminat cu el în vecii vecilor! -
  „Iată, copilașii care au fost strangulați în locul Meu, sunt deja fericiți în împărația Mea - și sunt zilnic în jurul Meu și Mă recunosc ca Domnul lor etern!
  „Iată, Maria, exact așa sunt lucrurile! Dar pentru că tu trebuie să taci, așa cum ți-a fost poruncit; dar tu pentru tine să știi, cine este Acela, pe care tu a trebuit să-L numești ‘fiul Domnului’ și pe care tu l-ai numit așa!“
  Aceste cuvinte au cutremurat-o pe Maria într-u totul; căci ea a văzut de abia acum, că ea purta de fapt pe Domnul Însuși în brațele ei.
  Dar și Maronius, care s-a aflat în spatele Mariei, a auzit cuvintele copilului și a îngenunchiat imediat în fața acestuia.
  De abia acum a văzut-o Cireniu pe Maria; căci mai devreme a fost într-o discuție adâncă cu unul din secretarii lui.
  Dar acum a mers el repede spre copil l-a salutat, l-a alintat, și copilașul a făcut același lucru și cu Cirenuiu și a spus: „Cireniu, ridică-l pe Maronius, - căci el este deja pregătit; acum Mă poate el recunoaște pe Mine! - Mă înțelegi tu, ce vreau Eu să spun cu aceasta?“

73

Ordinul lui Cireniu: suspendarea exercițiilor militare. Plecarea către oraș
și condiția copilașului Iisus în favoarea celor trei victime date spre moarte.


  Atunci când însă întreaga societate a ajuns la vilă, l-a trimis Cireniu de îndată pe adiotantul său în oraș la cel mai mare din oraș și i-a făcut cunoscut, că în această zi, precum și în cele următoare, să nu aibă loc parade și exerciții militare.
  Pentru că așa ceva era obișnuit la romani la ocazii ieșite din comun, că, acolo, la anumite apariții - precum o eclipsă de soare sau de lună, o furtună puternică, meteoriți înflăcărați, comete, ieșirea în evidență dintr-o dată a unui bolnav mintal, năpădirea de așa numita epilepsie, asemenea și a unor zile de judecată extraordinare - obiceiurile romanilor nu permiteau, să umbli în același timp și după alte afaceri ale statului.
  Pentru că toate zilele de acest gen erau valabile pentru romanii, de altfel în multe părți cinstiți, ca zile de nenoroc sau ca zile speciale ale zeiilor, pe care oamenii trebuiau să le folosească de îndată la treburi sfinte și nu la treburile lor proprii.
  Cu toate că însă Cireniu nu socotea tocmai prea împortante aceste obiceiuri fără valoare, trebuia el totuși să facă însă așa ceva din cauza poporului, care se ținea încă strâns legat de asemenea nebunii.
 Atunci când însă adiotantul a plecat, a vorbit Cireniu către Iosif: „Cel mai scump frate și prieten! Poruncește tu acum să se facă o gustare de dimineață! După gustarea de dimineață vrem noi însă să mergem toți împreună și laolaltă în oraș și vrem acolo să luăm în vizor efectele devastatoare ale furtunii!
  „Noi vom întâlni la această ocazie cu siguranță mulți cetățeni săraci și sinistrați ai acestui oraș și îi vom și ajuta pe orice cale posibilă.
  „După aceea vom cerceta portul și vom vedea, cum stau lucrurile cu corăbiile, dacă și cum au fost ele avariate.
  „Se va ivi acolo cu siguranță câte o treabă pentru fii tăi, pe care vreau să-i numesc de îndată supraveghetori șefi, pentru că oricum lipsesc tare în acest oraș oameni cu cunoștiințe de a face construcții.
  „Pentru că Egiptul nu mai este acum de loc în privința arhitectonică ceea, ce a fost această țară odată cu mii de ani în urmă, în timpurile vechiilor faraoni.“
  Iosif a urmat de îndată cererea lui Cireniu, s-a îngrijit să se facă o gustare simplă de dimineață, conținând pâine, miere, lapte și unele fructe.
  După mâncare s-a ridicat însă Cireniu și întreaga tovărășie a mesei și vroiau imediat să meargă în oraș cu intențiile menționate;
  dar copilașul l-a chemat pe Cireniu la Sine și i-a spus: „Cireniu al Meu, tu mergi în oraș, să ajuți cumva cetățenii nevoiași, și cea mai mare dorință a ta este, ca Eu să fiu la tine!
  „Da, Eu și vreau să plec cu tine, dar tu trebuie să Mă asculți și să urmezi sfatul Meu!
  „Uite, cei care suferă de cea mai mare nevoie sunt desigur acei trei condamnați de tine la o frică de moarte de patruzeci și opt de ore!
  „Uite dar în plus, Eu nu am bucurie la prea marea durere a celor sărmani; de aceea, să mergem mai întâi acolo și să-i ajutăm pe acești cei mai nenorociți! După aceea vrem noi de-abia să-i vizităm pe acei mai puțin nenorociți în oraș și să vizităm portul la mare!
  „Dacă tu faci aceasta, atunci Eu voi pleca cu tine; dacă însă tu nu faci aceasta, atunci Eu rămân acasă! Pentru că uite, și Eu sunt un Domn în felul Meu și pot face ceea ce vreau Eu, fără să Mă țin de tine! Dacă tu însă îmi urmezi sfatul, atunci vreau Eu să Mă țin într-adevăr de tine!“

74

Cireniu la calea de răscruce. Sfatul copilașului. Maronius ca cunoscător al dreptului
roman. Amnistierea preoților la locul de condamnare, moartea lor din cauza bucuriei
și readucerea lor la viață prin copilul Iisus.


  Atunci când Cireniu a auzit aceasta de la micul vorbitor de leagăn care se afla pentru el peste toate, cum el îl numea câteodată, a rămas el foarte tare stupefiat în sine însuși și nu știa, ce să facă el așa de fapt.
  Pentru că, pe de-o parte se considera el în fața poporului tare demascat ca un conducător de oști și cel mai mare guvernator șovăielnic,
  pe de-altă parte avea el însă prea mare respect față de puterea încercată a copilului.
  El s-a gândit un timp încoace și încolo și a spus după un răstimp ca pentru sine însuși:
  „O Sțila (vârtej al mării la Mesina) , o Caribdis (stânci la mare, tot la Mesina. Marinarii, care scăpau de Sțila, dădeau greș de obicei la Caribdis, - sau invers.), o mit al lui Hercule la răscruce de drum!
  „Aici se află eroul între două prăpastii; dacă el se ferește de una, atunci cade el inevitabil în cealaltă!
  „Ce să fac eu acum? Incotro să mă îndrept? Să apar pentru prima oară șovăielnic în fața poporului și să fac voia acestui copil puternic?
  „Sau să fac după decizia mea și așa foarte blândă?“
  Aici l-a chemat iarăși copilașul pe Cireniu la Sine și a vorbit zâmbind: „Tu prietenul Meu drag, tu amesteci împreună ouă și nuci goale în interior!
 „Ce este Sțila și ce este Caribdisul și ce este eroul Hercule în fața Mea?! Urmează-Mă tu pe Mine și tu nu vei avea nimic de-a face cu toate aceste nimicnicii!“
  Și Cireniu, restabilindu-se din șovăiala sa, i-a spus copilului:
  „Da, Tu viața Mea, Tu micul meu Socrate, Platon, Aristotel în leagăn, pe Tine vreau să Te fac mulțumit, și să se întâmple din aceasta ce-o vrea!
  „Și, astfel, să mergem așadar la locul de execuție și, acolo, să preschimbăm numaidecât condamnarea noastră în milostivire!“
  Aici s-a apropiat și Maronius de Cireniu și i-a spus foarte domol:
  „Inălțime imperială și consulară! Eu sunt întru totul de acord cu sfatul copilului; pentru că eu mi-am amintit exact acum, că pedeapsa cu moartea nu are voie niciodată să se rânduiască asupra preoților la chestiuni preoțești, fără acordul Pontifex maximum din Roma (textual „cel mai mare constructor de poduri“, titlul căpeteniei preoților din Roma, mai târziu titlu al Papei.), -
  „în afară de faptul dacă aceștia ar fi agitatori statali, ceea ce ei nu sunt însă, ci numai orbi zeloși ai lucrului lor.
  „De aceea dau eu tare mare dreptate sfatului copilului; urmarea acestuia îți poate fi de aceea numai de folos, dar niciodată să-ți pricinuiască rău!“
  Pe Cireniu l-a bucurat această remarcă a lui Maroniu, și el s-a pus de aceea de îndată pe cale cu întreaga societate de dinainte determinată.
  Ajunși la locul de execuție, i-a găsit el pe cei trei preoți deja aproape neânsuflețiți - din cauza a prea marii frici față de moartea prin chin.
  Numai unu dintre ei a mai avut încă atât de multă prezență de spirit, că s-a ridicat cu greu în fața lui Cireniu și l-a rugat pentru o formă de moarte milostivă.
  Cireniu i-a spus însă, precum și celorlalți doi: „Priviți la copil, pe care îl poartă mama pe brațele sale! Acesta vă dă vouă iarăși viața, și astfel eu v-o și  fac cadou și îmi retrag sentința mea!
  „Ridicați-vă de aceea iarăși, și mergeți liberi! Fiat! și voi supraveghetori, voi judecători, lictori și ajutori de călăi, plecați cu toate! Fiat!“
  Această strigare de milostivire le-a luat preoților viața; dar copilașul și-a întâns mâna peste cei trei, și ei s-au trezit iarăși la viață și l-au urmat de îndată foarte înviorați pe micul lor salvator al vieții lor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 75 - 93
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:29 View PostDownload Post

75

Vizitarea orașului după furtună. Efectul bun al orcanului.
Intenția prostească a lui Cireniu, de a arunca sabia de la el.
Cuvintele înțelepte ale copilașului sfânt despre sabie ca toiag de păstor.


Plecând repede de la locul de execuție, s-a dus așadar toată societatea în oraș, în suita celor trei preoți iertați.
Atunci când ea, anume societatea a ajuns însă în oraș, la marele loc - și anume în fața imensului moloz al marelui templu și a întregului mai mare palat de preoți - ,
acolo Cireniu și-a pus mâinile în cap și a vorbit cu voce tare:
„Cât de mult schimbat arăți tu! Da, astfel poate să înfăptuiască numai o putere de-a lui Dumnezeu!
„Nu este nevoie de mult timp, ci numai un semn al atotputerniciei este îndeajuns, să preschimbe întregul cerc pământesc în praf!
„O oameni, vreți voi să vă luptați cu Acela, care poruncește elementelor, și ele urmează îndemnului Lui?!
„Vreți voi să fiți judecători, unde poruncește atotputernicia dumnezeirii, și să domniți, unde vă distruge un semn ușor cu mâna al Domnului veșnic?!
„Nu, nu! Eu sunt un nebun, că îmi mai port încă sabia mea încins, de parcă aș avea o putere!
„La o parte cu tine, tu lucru nemernic! Aici, în această grămadă de moloz, este cel mai bun loc pentru tine! Adevărata mea sabie să fii însă Tu, Tu, pe care îl poartă mama pe brațele ei!“
Aici și-a îndepărtat dintr-o dată Cireniu sabia sa împreună cu cureaua de onoare de la trupul său și a vrut s-o arunce cu cea mai mare putere în moloz.
Dar copilașul, care se afla lângă Cireniu pe brațele Mariei, i-a spus:
„Cireniu! Nu fă, ceea ce vrei tu să faci! Pentru că într-adevăr, cine poartă sabia după felul cum o porți tu, acela o poartă drept!
„Cine folosește sabia ca armă, acela s-o arunce de la sine;
„cine o folosește însă ca toiag de păstor, acela s-o păstreze! Fiindcă astfel este voia Aceluia, pe care trebuie veșnic să-L asculte cerul și pământul!
„Tu ești însă un păstor acelora, care sunt scriși în cartea sabiei tale;
„de aceea încinge-te tu numai iarăși cu cinstea dreaptă, ca poporul tău să te recunoască, că tu îi ești lui un păstor!
„Dacă ar fi turma ta alcătuită numai din miei, atunci tu nu ai avea nevoie de nici un toiag!
„Dar printre sunt foarte mulți berbeci; de aceea aș dori Eu mai degrabă să-ți adaug încă un toiag, decât să ți-l iau pe acesta pe care îl ai!
„Adevărat este: nu există putere în afară de cea în Dumnezeu; dar dacă Dumnezeu îți dă putere, atunci tu să n-o arunci de la tine acolo, unde ceea ce blestemul lui Dumnezeu a judecat!“
Aceste cuvinte l-au făcut pe Cireniu de îndată să-și încingă sabia sub rugăciunea continu tăcută înspre copilaș.
Cei trei preoți s-au speriat însă foarte tare de înțelepciunea acestui copilaș.

76

Minunarea celor trei preoți din cauza înțelepciunii copilului și cea a lui Iosif.
Mitologia lui Iosif bună și scurtă despre zei.


Cu cel mai mare respect s-au apropiat cei trei preoți de Iosif și l-au întrebat, cum a ajuns acest copil la o asemenea înțelepciune foarte minunată, și câți ani ar avea.
Iosif le-a spus însă: „Dragi prieteni, nu întrebați prea devreme despre acest lucru; pentru că un răspuns prea timpuriu ar putea să vă coste viața!
„Urmați-ne însă, și lepădați credința voastră în zeii cei mulți și credeți, că este numai un singur Dumnezeu adevărat al cerului și al pământului, și credeți, că acest unul Dumnezeu adevărat este Acela, pe care îl divinizează și îl slăvește poporul israelitean în Ierusalim, căci astfel veți afla voi în voi înșivă și din acest copil, de unde este înțelepciunea Sa!“
Preoții au spus însă: „Omule, tu rostești aici cuvinte stranii!
„Nu sunt așadar zeii noștri de bază, Zeus, Apolon, Mercurul, Vulcanul, Pluto, Marte și Neptun, Iuno, Minerva, Venus și mai mulți alții nimic altceva decât doar făpturi ale fanteziei omenești?“
Și Iosif a răspuns: „Ascultați-mă, voi prieteni! Toți zeii voștri s-au format prin fantezia părinților voșstri din începuturi, care l-au cunoscut încă foarte bine pe acel unic Dumnezeu!
„Ei erau însă poeți și cântăreți rari la curțile vechilor regi ai acestei țări și personificau - ce-i drept, în corespunderi bune - proprietățile ale acelui unic Dumnezeu adevărat.
„Pentru ei reprezenta Jupiter bunătatea și dragostea Tatălui din veșnicie, Apolon era înțelepciunea Tatălui, și Minerva reprezenta puterea acestei înțelepciuni.
„Mercur însemna atotprezența acestui unic Dumnezeu prin voia Sa atotputernică.
„Venus reprezenta măreția și frumusețea și tinerețea veșnic tot aceeași a ființei dumnezeiești.
„Vulcan și Pluto reprezentau atotputernicia acestui unic Dumnezeu asupra întregului pământ.
„Marte semnifica seriozitatea dumnezeiească și judecata și moartea pentru cei judecați.
„Neptun semnifica Duhul înfăptuitor al acelui unic Dumnezeu în toate apele, cum El însuflețește pământul prin acestea.
„Așa reprezentau vechia Isis, precum și Osiris, sfințenia dumnezeiească de neatins, care este aici dragostea dumnezeiască și înțelepciunea din veșnicie în Sine.
„Și așa nu reprezentau toți ceilalți zei de rangul doi nimic altceva decât numai o sumedenie de proprietăți ale acelui unic Dumnezeu în imagini corespunzătoare!
„Și aceasta a fost o expunere destul de lăudabilă; pentru că nu se știa altceva, decât că toate acestea îl reprezintă numai pe acel unic Dumnezeu în forma cea mai diferită a efectelor Sale nenumărate.
„Dar cu timpul i-a orbit și întunecat pe oameni egoismul, egocentrismul și lăcomia de domnie.
„Ei au pierdut duhul, și nu le-a rămas nimic decât materia exterioară, și ei au devenit păgâni, ceea ce înseamnă așa de mult ca: ei au devenit mari materialiști și l-au pierdut pe acel unic Dumnezeu, au ros imaginile exterioare, goale și neânțelese asemenea câinilor, care rod lacomi cu dinții oase goale, pe care nu se mai află carne. - Mă înțelegeți voi pe mine?“
Cei trei s-au uitat semnificativ unii la alții și au spus: „Cu adevărat, tu cunoști mai bine religia noastră decât noi! De unde însă ai aflat tu acestea?“
Iosif a spus însă: „Aveți numai răbdare; copilul vă va face cunoscut aceasta! De aceea, urmați-ne, și nu vă mai întoarceți iarăși înapoi!“

77

Cireniu și cei trei preoți. Dezgroparea celor astupați.
Ajutorul minunat al copilașului.
Revenirea la viață a celor șapte conducători de catacombă aparent morți.


Cei trei preoți nu au întrebat nimic mai departe; căci ei au recunoscut în Iosif un bărbat, care părea să știe cele mai vechi secrete ale Egiptului, și de obice doar preoții supremi știau de acestea.
Cireniu însă s-a întors spre cei trei preoți și i-a întrebat, câți de seama lor au decedat din viață la acest cutremur.
Și cei trei au vorbit: „Măreț guvernator, chiar cu exactitate nu putem noi să vă spunem cifra;
„dar cu siguranță au fost peste șapte sute, care au fost îngropațti, fără a se număra elevii de ambele gene!“
„Bine“, a vorbit Cireniu, „noi vrem să ne convingem de acest lucru mai îndeaproape!“
El l-a întrebat de aceea imediat pe Iosif, dacă nu ar fii drept, să-i dezgroape pe cei îngropați!
Și Iosif a replicat: „Acest fapt este chiar obligatoriu; căci ar mai putea fii elevi în viață în catacombe, și să-i salvăm este de îndatorarea noastră!“
Când Cireniu a auzit aceasta, a pus să fie chemați imediat două mii de muncitori, care s-au pus imediat la treabă ca să înlăture acel moloz.
În puține ore au dat peste șapte cadavre, și acestea erau ghizii catacombelor.
Și Cireniu a spus: „Într-adevăr, de aceștia îmi pare foarte rău; căci fără ei nu vom putea face prea multe lucruri în nenumăratele holuri și labirinte subterane!“
Dar copilașul a spus către Cireniu: „Dragul Meu Cireniu, ce are de-a face cu catacombele, tu nu vei găsi acolo absolut nimic;
„căci acestea sunt deja de mai multe sute de ani nefolosite și sunt pline de mlaștină și de tot felul de insecte.
„Acești șapte ghizi ale catacombelor au avut doar titlul ca fiind aceștia; dar dintre ei nu a călcat niciodată vreo-unul într-o catacombă.
„Iată, dar ca tu să mă crezi ce spun Eu, îți spun Eu acum, că acești șapte ghizi ai catacombelor nu sunt într-u totul morți, ci ei sunt doar amețiți și de aceea ei pot fii chemați iar înapoi la viață.
„Lasă-i să fie masați de femei zdravene la tâmple, la piept, la ceafă, și la măin și la picioare, și ei de îndată se vor trezi din amețeala lor!“
și Cireniu a întrebat copilul: „O Tu viața mea! Dacă Tu îi vei atinge, atunci cu siguranță că își vor reveni atunci!“
și copilașul a început să vorbească la aceasta: „Fă, ceea ce ți-am spus Eu; căci Eu nu am voie să fac prea multe, dacă nu vreau în loc de binecuvântare să-i dau o judecată lumii!“
Cirenui nu a înțeles de fapt aceste cuvinte; dar el a urmat totuși sfatul copilașului.
El a ordonat să fie chemate de îndată zece fecioare zdravene, care au început să-i maseze pe acei șapte ghizi inconștienți.
După câteva minute și-au revenit acei șapte și i-au întrebat pe cei din jur, ce s-a putut întâmpla cu ei, și ce se întâmpla în acea clipă.
Și Cireniu a ordonat imediat, ca să fie duși la un adăpost bun; dar poporul s-a mirat foarte tare de această reânviere și a început să le arate mult respect acelor fecioare.

78

Lucrarea de caritate. Furtuna cea inteligentă. Bănuielile drepte ale lui Cireniu.
Vizita la port.


După aceea au început să sape din nou, și Cireniu a dat ordinul, ca toate cadavrele, care nu erau desfigurate, să fie puse într-un loc cu fața în jos, și care era acoperit cu cearșeafuri;
cei foarte desfigurați să fie îngropați în felul obișnuit la doi metri sub pământ sau să fie încinerați la locul public pentru înmormântări.
Dar la cei puțin desfigurați să se facă tot astfel de încercări de reânviere ca la acei șapte.
Și dacă vreo unul sau altul se trezea din nou, atunci să fie dus imediat la acel adăpost unde au fost duși și acei șapte ghizi ale catacombelor!
După ce au fost date aceste ordine, a plecat la drum Cireniu împreună cu însoțitorii săi, pentru a vizita și alte părți ale acestui oraș.
Dar spre marea lui mirare a putut vedea că nici o casă a vreun-ui locuitor nu a fost vătămată;
dar niciunde nu se mai putea vedea vreun templu al zeiilor, care nu era sfărâmat, doar până la unul mic, unde era scris cu cuvinte minuscule: „Zeului necunoscut!“
Și după ce cu toții au mers prin tot orașul, care avea cam la optzeci de mii de locuitori, l-a chemat deodată Cireniu pe Iosif la el și a început să vorbească:
„Ascultă, tu prieten și frate înalt, eu trebuie să mă amuz în secret de efectul ciudat al acestui cutremur și a acestei furtuni!
„Căci uită-te o dată cu atenție! Pe această stradă se înghesuiesc una lângă alta, case construite groaznic; pietre uscate fără lut - și ansamblate cât se poate de nesimetric - iar acesta este de fapt un zid construit.
„Am putea crede, că aceste ziduri nu ar fii destul de puternice, pentru a putea rezista unui cutremur, care ar putea fii înfăptuit de un picior al unui cal mai voinic!
„Dar iată, aceste clădiri de mușuroi sunt cât se poate de nevătămate! Nici una nu este măcar puțin vătămată,
„ în timp ce printre aceste case construite de azi pe mâine au fost construite temple solide, care să țină mii de ani, și acum toate acestea au fost transformate într-o mare grămadă de moloz!
„Ce părere ai tu despre această apariție ciudată? Nu este de înțeles, că cutremurul și furtuna s-au pus pe treabă cât se poate de inteligent?!
„Într-adevăr, eu trebuie să-ți recunosc spre marea mea bucurie și trebuie să spun:
„Dacă fiul tău nu s-a jucat cu degetuțele Sale atotputernice cu această furtună, și dacă nu la trimis spre temple, într-adevăr, atunci nu vreau eu să mă numesc ‘Cireniu’!“
Iosif însă a vorbit: „ține totul doar pentru tine, adică ceea ce crezi și nu vorbi cumva cu cineva de aceasta - căci se va termina urât!
„Dar noi să mergem spre port pentru a vedea dacă nu există acolo de lucru pentru mine!“ - și Cireniu a urmat imediat sfatul lui Iosif și a mers cu el până la malul mării.

79

Pagubele mici în port. Întoarcerea acasă. Maria în căruță.
Ocolul intenționat spre casă.


Ajunși la malul mării, unde portul pentru corăbii a fost făcut în parte de natură și în parte de mâna îndemânatică a oamenilor, nu s-a mirat doar puțin Cireniu.
Căci niciunde nu s-a putut vedea vreo pagubă, în afară că la cea mai frumoasă corabie a lui Cireniu, unde au fost distruse toate ornamentele mitologice.
Cireniu a început de aceea să vorbească cu Iosif: „Prietenul meu, mult respectat, la această situație vor avea cât se poate de puțin de lucru fiii tăi!
„Iată, nici o corabie nu a avut de suferit de vreo pagubă, în afară de aceasta - care îmi este mie binevenită - mai ales pe corabia mea, unde idolii au primit poate ca gustare apa mării,
„fapt, care îmi este mie binevenit; căci cu siguranță noi vom mai pune alții în locul lor pe nava mea!
„De aceea să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-L slăvim pentru aceasta!
„Dar fiilor tăi le voi da de lucru, acolo unde se va arăta necesară vreo reparatură la vreo corabie, și eu îi voi plăti, exact așa, de parcă ei ar fii muncit ceva mult și greu!“
Și Iosif a început să vorbească spre Cireniu: „O prieten și frate, nu te îngrijora așa de tare pentru plata fiiilor mei!
„ Iată, nu din cauza plății, ci să-ți facem ție o faptă bună, te-aș fii ajutat eu cu drag împreună cu copiii mei; dar pe tine te-a ajutat deja Dumnezeu, și așa este mai bine, deoarece tu poți să te lipești de ajutorul meu.
„Noi am văzut acum totul; de aceea cred eu, că s-a făcut destul de târziu în această după amiază, și noi vrem să ne întoarcem iar spre casă și mâine poate ne vom uita noi mai înde-aproape la restul ce nu am văzut noi până acum!“
Și Cireniu a vorbit: „De această părere sunt și eu; căci mie îmi pare rău deja peste măsură de această mamă. De aceea trebuie să ne grăbim ca să ajungem cât se poate de repede acasă!
„Eu însă voi ordona să mi se aducă pe loc o caleașcă pentru ea, ca să fie dus-ă acasă ea împreună cu copilașul!“
Și copilașul a început să vorbească imediat din spatele lui Cireniu:
„Așa să faci tu cu siguranță; căci această mamă este deja foarte obosită, deoarece a avut multă osteneală prin a mă duce pe Mine în brațe.
„Dar dacă vom merge acasă nu ne vom întoarce din nou pe lângă acel loc al preoților!
„Căci dacă Eu aș trece împreună cu mama, acolo unde sunt întinși pe cearșeafuri deja sute de oameni care au fost dezgropați,
„atunci aceștia ar învia deodată, și aceasta i-ar da poporului tău și a tuturor popoarelor o judecată, care ar fii pentru toată lumea cât se poate de rea!
„Dar așa vor reânvia ei cu ajutor omenesc și cu intervenția Mea secertă în parcursul acestei nopți!
„Prin aceasta se va putea ocoli aparența miraculoasă, și tu împreună cu poporul tău vă veți scuti duhul de judecata veșnică și ucigătoare!“
Cireniu însă a urmat foarte bine acest sfat, și cât se poate de bucuros în inima sa; caleașca a venit de îndată, și Maria împreună cu copilașul au luat loc în aceasta.
și Cireniu a indicat alt drum, pe care toată lumea, împreună cu cei trei preoți, au ajuns imediat la conacul lui Iosif.

80

Grija lui Iosif de părinte al casei. Bucuria copilașului făță de Iacov.
„Pe care îi iubesc, pe aceia îi și necăjesc și îi ciupesc și îi trag de mânecă!“
Misiunea fericită și demnă de invidiat a lui Iacov.


Ajunși iarăși la conac, s-a dus Iosif de îndată la fii săi, care erau tocmai preocupați cu pregătirea unei gustări de amiază, și le-a spus:
„Bine, bine, fiii mei, voi ați luat-o înaintea dorinței mele; dar noi avem astăzi trei oaspeți în plus, anume cei trei preoți, care au fost expuși morții astăzi dimineață!
„Pe aceștia vrem noi să-i ospătăm mai ales foarte bine, ca ei să devină prietenii noștri în aprecierea Tatălui nostru în ceruri,
„Care ne-a ales să fim copiii Lui prin testamentul, pe care l-a făcut El cu părinții noștri!
„Tu, Iacove, mergi însă de îndată afară, în întimpinarea mamei care a devenit foarte obosită, și ajut-o, luând de la ea copilașul nostru cel mai cel mai drag,
„și du-L imediat la odihnă; pentru că El și este obosit vizibil și îi este dor de leagăn!“
Și imediat a fugit Iacov afară la Maria, care tocmai a coborât din căruță, și a luat de îndătă cu mare dragoste și bucuria copilașul din brățele ei.
Copilașul i-a arătat însă și lui Iacov tocmai aceeași mare bucurie; pentru că El sălta pe brațele sale și zâmbea și îl necăjea și îl ciupea, peste tot unde El îl putea numai prinde cu mânuțele Sale.
Cei trei preoți însă, care aveau față de acest copil cel mai mare respect, s-au minunat în toată bucuria cugetului lor, deoarece ei au găsit în acest copil și ceva adevărat copilăresc.
Unul dintre ei a mers însă la Iacov și l-a întrebat în limba evreiască pe care o vorbea destul de bine:
„Spune-mi, este acest copil miraculos al tuturor copiilor tot timpul așa de vioi, ba chiar am putea spune puțin necăjind și rău, precum copii de felul obișnuit firește că sunt de-abia în doi sau trei ani?“
Copilașul a răspuns însă de îndată El Însuși în locul lui Iacov:
„Da, da, prietenul Meu! Pe care îi iubesc, pe aceia îi și necăjesc și îi ciupesc și îi trag de mânecă; dar acest lucru se întâmplă numai acelora, care Mă iubesc așa cum o face Iacov al Meu - și Eu îi și iubesc tot așa ca pe acest Iacov al Meu.
„Dar Eu nu le pricinuiesc de aceea totuși nici un rău! - Nu-i așa, tu dragul Meu Iacov, nu te doare, când Eu te ciupesc și te necăjesc?“
Și Iacov, ca deobicei imediat cuprins până la lacrimi, a apus: „O Tu frățiorul meu dumnezeiesc și cel mai drag, cum ai putea să Mă faci să mă doară?!“
Și copilul i-a răspuns la acestea lui Iacov: „Iacov, fratele Meu, tu Mă îndrăgești într-adevăr foarte tare!
„Eu însă te îndrăgesc tot așa, că tu nu vei putea înțelege în veșnicie niciodată îndeajuns, cât de drag îmi ești tu Mie!
„Uite, tu dragul Meu frate Iacov, cerurile sunt largi și nesfârșit de mari; nenumărate lumi de lumină strălucitoare cuprind ele, precum pământul o picătură de rouă;
„și lumile sunt purtătoare de ființe nesfârșite și fericite de felul tău; dar mai fericită decât tine nu este între ele nici una, acum, cel mai drag frate al Meu! Acum tu încă nu Mă înțelegi; dar Ma vei înțelege totuși destul de bine cu timpul! Să dorm însă nu vreau acum, când oamenii veghează în jurul Meu! Dar la tine vreau să rămân!“
Această cuvântare i-a sfâșiat din nou inima lui Iacov al nostru, că el a plâns din această cauză de fericire a dragostei; preotul care a întrebat s-a scufundat însă aproape în pământ de atâta respect profund și înaltă cinstire făță de acest copil.

81

Dorința lui Cireniu, să fie și el ciupit de copilașul sfânt.
Răspunsul copilașului. O proorocie pentru Roma.
Advertismentul Mariei, să se păstreze în inimă cuvintele neânțelese ale copilașului.


Cireniu, care a auzit și el foarte bine aceste cuvinte ale copilașului, s-a dus imediat la copilaș și l-a întrebat foarte drăgăstos:
„O Tu viața mea! Tu atunci într-adevăr nu mă îndrăgești așa de tare, pentru că Tu nu m-ai necăjit și ciupit încă niciodată, când eu te-am avut în brațe?“
Copilașul a spus însă: „O Cireniu, nu te îngriji de aceasta; fiindcă uite, toate neplăcerile, pe care le-ai suferit deja din cauza Mea, au fost numai necăjiri și ciupituri din partea Mea, pentru că Eu te iubesc așa de tare!
„Mă înțelegi Tu acum, ceea ce Eu ți-am spus?
„Eu însă te voi necăji și ciupi totuși încă deseori - și voi fi, din caua a atâta dragoste făță de tine, destul de rău cu tine!
„Dar ascultă, din această cauză tu totuși nu trebuie să te înfricoșezi față de Mine, pentru că nu ți se va întâmpla la aceasta nici un rău, așa ca până acum; Mă înțelegi tu, dragul Meu Cireniu?“
Cireniu, plin de cea mai profundă venerație în inima lui făță de acest copil, a vorbit foarte afectat și uimit:
„Da, da, Tu dragostea mea! Eu te înțeleg foarte bine și știu, ce lucruri mari mi-ai spus Tu mie!
„Dar, lăsând aceasta deoparte, eu totuși vreau de asemenea, că Tu să dorești să mă ciupești puțin ca pe fratele Tău!“
și copilașul i-a spus lui Cireniu: „O dragul Meu prieten, tu totuși nu vei fi mai copilăros decât Mine?
„Crezi tu deci, că Eu te voi iubi de aceea mai mult?
„O uite, în acest caz tu te înșeli foarte tare; pentru că mai mult încă, decât Eu te iubesc și așa, Eu totuși oricum nu te pot iubi mai mult!
„Cu adevărat, nici tu nu vei putea veșnic niciodată întru totul cuprinde și înțelege mărimea și puterea iubirii Mele!
„Ascultă, nici un secol nu va mai trece și Roma va îitra înmulțit în cetatea Mea!
„Acum nu a venit, ce-i drept, încă timpul, dar crede-Mă, tu te afli acum deja la pragul, care va fi trecut acuși de foarte mulți!
„Ințelege, - dar nu trupesc, ci duhovnicesc în împărația Mea viitoare pentru veșnicie!“
Aceste cuvinte ale copilului au pricinuit o senzație pentru toți cei prezenți, și Cireniu nu știa, ce să înceapă el cu aceasta.
El s-a adresat de aceea la Maria care se afla alături de el și a întrebat-o, dacă ea înțelege, ce a spus acum copilașul dumnezeiesc.
Maria a spus însă: „O prietene, dacă acesta ar fi un copilaș obișnuit, atunci și noi oamenii l-am înțelege;
„dar fiindcă El este de un fel mai înalt, de aceea noi nu-L înțelegem! Să păstrăm însă toate cuvintele Lui în noi; timpul care urmează ni le va descoperi desigur în lumina adevărată!“

82

Intrebarea lui Cireniu către Iosif și răspunsul acestuia despre dezvelirea vălului a lui Isis.
Buna explicație a lui Maronius. Ospățul. Respectul profund al celor trei preoți.


Aici a venit iarăși Iosif din conac și a invitat societatea la masa deja pregătită.
Cireniu însă, plin de gânduri mărețe întrepătrunse, l-a chemat pe Iosif la sine și i-a povestit, ce i-a spus acum copilașul și la sfârșit Maria pe care a întrebat-o despre acest lucru,
și l-a și întrebat în același timp be bunul Iosif, cum trebuie înțelese asemenea cuvinte și cuvântări.
Iosif i-a răspuns însă lui Cireniu care era puțin prea tare agitat, spunând anume:
„O prietene și frate, îți este necunoscut mitul, care îl menționează pe un om, care a vrut o dată să aducă la lumină mantaua lui Isis?“
Și Cireniu, foarte mirat de acest răspuns neașteptat, a spus:
„O prietene măreț, mitul îmi este bine cunoscut; omul s-a sfârșit jalnic! Dar ce vrei tu să-mi spui acum cu acest lucru la întrebarea mea?“
Și Iosif i-a răspuns lui Cireniu: „Dragă prieten, nimic altceva decât: Aici este mai mult decât Isis!
„De aceea urmează sfatul femeii mele, și ție veșnic îți va merge bine!“
Alături stătea însă și Maronius Pilla și a spus la această ocazie:
„Inălțime consulară și imperială! Eu sunt de altfel în asemenea privințe ce-i drept încă foarte prostănac, dar de data aceasta mi se pare, de parcă l-aș fi înțeles amănunțit pe înțelept!“
Și Cireniu i-a răspuns: „Bine să-ți fie, dacă tu ești convins de acest lucru în tine;
„eu însă încă nu mă pot lăuda deocamdată cu aceasta!
„Nici creierul meu nu este ce-i drept de altfel exact neânțelegător; dar de data aceasta nu vrea să-mi facă slujirea potrivită!“
Și Maronius a spus: „Eu pentru partea mea înțeleg treaba astfel: Nu apuca după lucruri prea depărtate; pentru că la așa ceva îți este brațul prea scurt!
„Ar fi firește într-adevăr foarte lăudabil, să fii un Faeton fericit;
„dar ce poate face slăbuțul muritor, dacă soarele și-a croit drumul lui prea departe peste el?!
„El trebuie doar să se mulțumească cu lumina lui și să lase la aceasta cu foarte bune intenții cinstea și puterea de a conduce soarele în seama acelor ființe, care au brațe mai lungi decât el, muritorul cel slab!
Cât de lung este însă brațul invizibil al acestui copil, de acest fapt ne-am convins ieri.
„Uite, înălțime consulară și imperială! Nu înțeleg eu din această idee, ceea ce a spus acest bărbat înțelept?!“
Și Cireniu i-a dat dreptate lui Maronius, și-a liniștit inima și s-a dus bine dispus cu Iosif în conac și s-a întărit cu mâncarea simplă.
Cei trei preoți însă de-abia îndrăzneau să-și deschidă ochii; pentru că ei erau de părere, că, copilul ar fi ori Zeus sau chiar Fatum-ul însuși.

83

Orbirea, respectul profund și gândurile de fugă ale celor trei preoți de idoli.
Regulile de comportament înțelepte ale copilașului Iisus către Iosif și Cireniu.


După ce însă masa a trecut și toți s-au ridicat iarăși de la masă, atunci a pășit unul din preoți la Iosif și l-a întrebat în cea mai adâncă smerenie:
„Uranus sau totuși cel puțin Saturn ca tată a lui Zeus! Pentru că acesta ești tu sigur în persoană; cu toate că te-ai ostenit mai înainte în oraș să-ți ascunzi de noi dumnezeierea ta,
„tu totuși ai făcut însă aceasta, pentru a ne încerca, dacă noi te recunoaștem într-adevă sau nu.
„Numai un timp nu te-am recunoscut, și de aceea te rugăm pentru iertarea marii noastre orbiri.
„Limba de mai înainte a copilului ne-a aprins însă nouă tuturor o lumină, și noi știm acum lămurit, unde ne aflăm noi.
„O fă-ne de aceea într-o astfel de formă fericiți, ca tu să ne faci cunoscut, cum să-ți aducem ție o jertfă, cum femeii tale dumnezeiești și cum copilului tău, acelui Zeus cu siguranță întinerindu-se prin atotputernicia ta!“
Iosif s-a mirat însă din cauza acestei schimbări bruște ale celor trei preoți, cărora el totuși mai înainte în oraș le-a arătat limpede și bine înțeles motivul de rătăcire pentru păgânătatea lor.
El s-a gândit de aceea, ce să le răspundă acum lor. - Dar copilașul a cerut imediat să fie dus la Iosif;
și atunci când El a ajuns acolo pe brațele lui Iacov, i-a spus el de îndată lui Iosif:
„Lasă tu acești săraci și nu-i dojeni; pentru că ei sunt orbi și dorm și visează!
„Reținei însă aici câteva zile, și frații Mei îi vor trezi desigur din somnul și visul lor! Când ei vor vedea, cum voi înșivă vă rugați la Dumnezeu, atunci ei se vor lepăda cu siguranță de Uranus, Saturn și Zeus al lor!“
Aceste cuvinte l-au liniștit pe Iosif pe deplin, și el le-a făcut de îndată celor trei preoți propunerea, să locuiască ei între timp sub acoperișul lui, până se va decide ce fel de determinare îngrijitoare li se va acorda.
Cei trei preoți însă, de-abia îndrăznind să respire de atâta respect profund, îndrăzneau cu atât mai puțin să respingă propunerea, pentru că ei acum nu știau de loc, cum stau lucrurile cu ei așa de fapt.
Ei au acceptat de aceea propunerea; dar între ei bolboroseau ei:
„Ah, dacă ar fi aici posibil, să fugim de aici și să ne ascundem într-un oarecare ultim colț al pământului, cât de fericiți am fi noi acolo!
„Dar astfel trebuie noi să rămânem aici, în prezența a evidenților zei principali. O ce chin este acesta pentru noi nemernicii!“
Cireniu a observat însă o asemenea bolboroseală între cei trei, a pășit de aceea la ei și vroia să le ceară socoteală pentru acest lucru.
Copilașul a spus însă: „Cireniu al Meu, rămâi pe loc; pentru că Mie nu-Mi este necunoscut, ce se întâmplă în cugetul celor trei.
„Planul lor este rodul orbirii lor și a fricii lor nebunești și nu poartă nimci altceva în minte, decât o fugă de noi în vreun colț cel mai îndepărtat al pământului.
„Uite, aceasta este totul, și de aceea tu nu trebuie să te agiți imediat astfel!
„Lasă aici, în această casă, numai pe seama Mea judecata, și fii asigurat, că aici nimănui nu i se va întâmpla o nedreptate!“
Și Cireniu a fost mulțumit cu acest lucru și s-a dus cu Iosif iarăși afară; cei trei proți însă s-au dus în odaia lor indicată.

84

Legenda despre formarea orașului Ostrazine.
Grija lui Cireniu pentru viitor în ceea ce privește templele zeilor.


Ajunși afară, au început să se sfătuiască Iosif cu Cireniu așa despre lucruri diferite, în timp ce Maria îngrijea copilașul în casă
și fii lui Iosif se ocupau cu punerea în ordine a casei, la care slujitorii lui Cireniu le făceau așa de felurite servicii .
După mai multe discuții cu mai puțină importanță între Iosif și Cireniu în acompanierea lui Maronius Pilla a venit însă și un punct important în discuție, și acesta suna astfel, și aceasta din gura lui Cireniu:
„Distinse prieten și frate! Uite, orașul și întreaga împrejurime mare, care mai aparține încă de stăpânirea orașului, are cu siguranță un număr de optzecidemii de oameni!
„Printre aceștia sunt numai foarte puțini de credința și religia ta.
„Ei sunt mai ales mai mult sau mai puțin de milenii după cunoștința mea slujitori ai idolilor din începuturi.
„Templele lor idolești au ei toate în acest oraș străvechi, despre care mitul spune, că el ar fi fost construit la ocazia războaielor zeilor cu giganții pământului, și acest lucru de Zeus însuși ca semn de victorie asupra giganților pământului.
„Mercur a trebuit să strângă oasele giganților și să le scufunde în mare; astfel s-a format țara aceasta.
„Peste aceste oase de giganți ar fi lăsat atunci Zeus să ploaie în decursul unei luni întregi nisip și cenușă și câteodată pietre mari și grele.
„După aceea ar fi poruncit Zeus către bătrâna Ceres, ca ea să facă acest pământ să fie roditor și să construiască în mijlocul acestuia, nu departe de mare, o cetate și un oraș ca semn pentru victoria cea mare.
„Zeus însuși va chema atunci însă un popor din pământ, care pentru toate timpurile timpurilor să locuiască pe acest pământ și în acest oraș. -
„Din această relatare a mea vei înțelege tu acum ușor, că tocmai acest popor, ca nu ușor vreun altul de pe pământ, este încă de părerea puternică, că populează acel oraș, pe care l-au construit însăși zeii,
„din care motiv poți vedea tu așadar tot timpul și casele de locuit mizere, pentru că nici un om nu îndrăznește să corecteze ceva la lucrarea zeiilor, pentru a nu păcătui contra lor.
„Mai ales ar fi construit bătrâna Ceres templele cu mâna ei proprie și cu ajutorul lui Mercur și a lui Apolon. -
„Acesta este mitul și în același timp credința încă tare înrădăcinată a acestui popor de altfel foarte blând, care este în ciuda sărăciei lui foarte ospitalier cu străinii și cinstit în mod excepțional.
„Ce va fi însă de făcut acum, aici, dacă poporul cere cumva refacerea templelor?
„Să li se reconstruiască lui iarăși templele sau nu, sau să fie convertit la învățătura ta?
„Și dacă se face aceasta, ce vor spune popoarele învecinate despre acest lucru, care nici ele nu vizitează rar acest oraș, care este acum cu atât mai mult, precum firește deja de un timp îndelungat, mai mult o ruină decât un oraș propriu zis?“

85

Trimiterea lui Iosif la încrederea în Dumnezeu și prezicere asupra sfârșitului orașului Ostrazine.


Și mai departe a vorbit Cireniu: „O într-adevăr prietene, aici este un sfat cât se poate de scump!
„Ai tu în odaia ta a înțelepciunii dumnezeieși un sfat, atunci fii bun și rostește-l!
„Intr-adevăr, cu cât mai mult mă gândesc eu la acest lucru, cu atât mai critic și întortocheat devine el!“
Și Iosif a început atunci să vorbească spre Cireniu: „Ascultă-mă tu prieten prețios! Din această situație poți fii ajutat tu foarte ușor!
„Eu vreau de aceea să-ți dau un sfat bun, care îți va arăta calea dreaptă care va trebuie s-o urmezi în această situație.
„Iată, în inima ta, tu ești acum de crediința mea vie și îl iubești și îl cinstești împreună cu mine pe unicul și adevăratul Dumnezeu!
„Eu îți spun însă: atâta timp cât tu îți vei face griji, atâta timp nu va face nimic Dumnezeu pentru tine!
„Dar atunci când vei lăsa în seama Lui toate grijiile tale și te vei ocupa doar de faptul, ca să-L iubești și să-L recunoști din ce în ce mai mult chiar pe acest adevărat Dumnezeu,
„atunci El va începe să te ajute, și totul ce vezi astăzi de nerezolvat, va fii mâine într-o ordine deplină!
„Lasă de aceea să se curețe orașul de moloz, sub care vor fii poate încă câțiva oameni îngropați, și acest lucru se întâmplă deja.
„Toate celelalte temple sub care se aflau poate idoli de bronz sau din piatră distruși, lasă-le acolo în ruine!
„Căci ceea ce distrug elementele, este pentru acest popor orb, exact așa de parcă ar fii distrus aceasta zeii.
„și de aceea nimeni nu se va mai chinui, să reconstruiască aceste temple;
„Preoții, care ar fii putut face aceasta spre binele lor, prin poporul orbit, nu mai există, -
„și aceia care mai sunt, nu vor mai construi în veci temple pentru idoli!
„De aceea nu mai trebuie ca tu să-ți faci griji; Domnul cerului și al pământului va face ceea ce este mai bine pentru tine și pentru poporul tău!
„În acest timp însă vor avea mai multe orașe tot acest destin, deoarece se vor prăbuși ici și colo templele; și așa nu va fii bătător la ochi, dacă acest oraș vechi va mai fii doar o ruină în zece ani!“
Aceste cuvinte ale lui Iosif l-au consolat pe Cireniu, și el s-a întors liniștit împreună cu Iosif în casa acestuia.

86

Intoarcerea lui Cireniu împreună cu slujitorii săi în Ostrazine.
Maria în rugăcine. Cuvintele de consolare ale lui Iosif.


Ajunși în odaia de mâncare, l-a întrebat Cireniu pe Iosif: „Drag prieten, tot ce am eu, iată, mie mi-a trecut un gând bun prin piept și prin cap!
„Ce crezi tu, nu ar fii cel mai bine în lucrul de care am vorbit noi afară, și spre liniștea mea proprie și totală,
„ca eu să-i întreb pe acești trei preoți prezenți, care este părerea lor la acest lucru?“
Și Iosif a vorbit: „Dacă ție încă nu îți ajunge cuvântul meu, - tu ești aici stăpânul și poți face ceea ce dorești spre liniștea ta,
„cu toate că eu sunt de părerea, că nu se poate vorbi prea multe cu acești preoți prezenți, nu atâta timp cât ei sunt de părere că eu sunt Uran sau Saturn și copilașul meu este Zeus!
„Dacă tu îi vei întreba, ce vor face, atunci evident te vor trimite la mine sau la copil!“
Când Cireniu a auzit aceasta de la Iosif, s-a hotărât să renunțe la propunerea sa și a început să vorbească următoarele cuvinte:
„Acum sunt foarte lămurit; m-am liniștit într-u totul, și acum pot să-mi dedic timpul în liniște treburilor mele oficiale.
„S-a făcut deja noapte; eu voi pleca de aceea cu slujitorii mei înapoi în oraș!
„Dar mâine după amiază voi fii iar la tine! Dar dacă voi avea nevoie mai repede de părerea ta, atunci te voi chema la mine înainte de masă!“
Aici l-a binecuvântat Iosif pe Cireniu și pe Maronius, și Cireniu a mers la leagănul copilașului și a sărutat copilul care dormea liniștit;
și imediat după aceea a plecat el cu lacrmi de bucurie în ochi.
În timp ce mergea s-a uitat el cel puțin de câteva sute de ori înapoi spre vilă, care însemna pentru el mai mult decât toate comorile lumii.
Și Iosif i-a trimis o binecuvântare după alta spre Cireniu, atâta timp cât a putut să-l vadă pe Cireniu și pe slujitorii săi.
Atunci când nu l-a mai zărit pe Cireniu, a plecat înapoi în casă Iosif și acolo la Maria, care - cum îi era obiceiul la acea vreme - era adâncită în rugăcinea ei spre Dumnezeu.
Dar imediat ce l-a observat pe Iosif, s-a ridicat ea (Maria) și a început să vorbească: Drag soț, într-adevăr, această zi m-a schimbat cu totul! Pământul, pământul, nu este un câștig pentru oameni!“
Și Iosif a vorbit: „Soția mea credincioasă, tu ai dreptate; dar eu mă gândesc: atâta timp cât Domnul este cu noi, nu putem pierde nimic pe acest pământ! De aceea nu te îngrijora; mâine ne va străluci vechiul și minunatul soare din nou! Toată cinstea pe veci Domnului! Amin.“

87

Maria ca exemplu pentru umilința femeiască.
Cântecul de laudă și de mulțumire a lui Iosif și a fiiilor săi.
Efectul bun asupra celor trei slujitori de idoli
.

Maria însă, care nu spunea prea multe cuvinte și nu avea niciodată ultimul cuvânt de spus, cum este obiceiul femeilor, s-a mulțumit în inima ei cu cuvintele scurte și simple de alinare ale lui Iosif.
Ea a mers după aceea să se odihnească, credincioasă lui Iosif și a Domnului.
Iosif însă a mers la fiii săi și a vorbit spre ei: „Copii, seara este minunată și frumoasă; să mergem afără, în are liber!
„Să mergem în templul mare și sfânt al Domnului ca să cântăm un cântec de laudă și noi vrem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru nenumăratele lucruri bune, care ni le-a dat nouă și strămoșiilor noștir deja de la începutul pământului!“
Imediat au lăsat totul deoparte fii lui Iosif și l-au urmat pe tatăl afară.
Și el i-a condus la un mic deal, care era la vreo o sută de pași depărtare de vilă, dar care făcea parte din bunul lui Iosif și care avea o înălțime de aproape douăzeci de pași.
Dar acest lucru au observat și acei trei preoți și ei au fost de părerea, că zeii vor pleca peste noapte în olimp, pentru a se sfătui cu ceilalți zei.
De aceea s-au ridicat ei încet de pe patul lor și l-au urmărit în secret pe Iosif până la acel deal.
Ajunși acolo, au ascultat ei după un smochin bogat în frunze, ce se sfătuiau așa ziși zei în olimp.
Dar cât de mult s-au mirat ei, când au auzit că așa zișii zei de prima clasă au început să-L laude, să cânte și să se roage la un Dumnezeu.
Dar cea mai mare impresie a avut asupra lor Psalmii lui David (Psalm 90),care suna astfel:
„Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam.
„Mai înainte de ce s-au făcut munții și s-a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu.
„Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: ‘Intoarceți-vă, fii ai oamenilor’,
„Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții.
„Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece.
„Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.
„Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat.
„Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale.
„Că toate zilele noastre s-au împuținat și în mânia Ta ne-am stins.
„Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani;
„Iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere;
„Că trece viața noastră și ne vom duce.
„Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
„Invață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimle spre înțelepciune.
„Intoarce-Te Doamne! Până când vei sta departe? Mângie pe robii Tăi!
„Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieții noastre.
„Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
„Caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.
„Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.“ -
Când cei trei au auzit acest cântec, au plecat imediat înapoi în odaia lor.
Și unul a vorbit spre ceilalți doi: „Într-adevăr, aceștia nu pot fii zei, care se roagă la un Dumnezeu și care recunosc furia și judecata Lui asupra lor!“
Și altul a început să vorbească: „Aceasta ar fii cel mai mic lucru; dar că această rugăcine ne-a atins doar pe noi, este cât se poate de evident!
„De aceea să fim liniștiți; cei ce s-au rugat vin iar înapoi! Dar mâine vrem să ne gândim mai bine la ceea ce am auzit noi acum; deci liniște pentru astăzi, căci ei se întorc înapoi!“

88

Ora de aur a dimineții. Iosif și fiii săi pe câmpul la lucru.
Moartea lui Iov prin mușcătura unui șarpe veninos. Întoarcerea acasă și spaima din casă.
Cuvintele de alinare ale acopilașului. Trezirea la viață a mortului.


Iosif însă le-a spus fiilor săi să aducă la capăt lucrul lor început și să merargă după aceea să se odihnească.
El însuși, a început deja să simtă oboseala în oasele sale, și de aceea a mers de îndată să se odihnească.
Deci așa s-a terminat acea zi bogată în apariții. -
Ziua următoare însă s-a trezit Iosif cu multă vreme înaintea răsăritului și așa și-a trezit fiii la lucrul lor obișnuit.
Căci el a vorbit: „Plină cu aur este ora dimineții; ce facem noi în acea oră este binecuvântat decât toată silința care urmează în acea zi!“
Și așa a mers el, cu excepția lui Iacov, care trebuia să rămână cu copilașul, cu ceilalți patru fii ai săi mai mari pe câmp și a început să lucreze.
Cel mai bătrân fiu al său însă lucra cel mai mult și a vrut să fie înaintea celor trei.
Dar iată, cum săpa el cu hărnicie pământul, s-a ridicat deodată de la pământ un șarpe foarte veninos!
Și șarpele s-a mișcat repede și l-a mușcat de îndată de picior.
Cu toate că ceilalți frați mai tineri au fugit și au omorât șarpele; s-a umflat cât se poate de tare piciorul fratelui lor. Amețeala l-a apucat, și imediat a căzut pradă morții.
Iosif și frații săi mai mici au început să-l jelească și l-au implorat pe Dumnezeu, ca Acesta să-L reânvie din nou pe Iov.
Și Iosif a blestemat șarpele și a vorbit celor trei: „De acum înainte pe veci să nu mai calce vreun șarpe pe acest pământ!
„Ridicați-l pe fratele vostru și duceți-l spre casă; căci i-a plăcut Domnului, să-mi ia moștenitorul neamului meu!“
Și cei trei frați l-au ridicat plângând pe Iov și l-au dus acasă, și Iosif și-a rupt hainele și i-a urmat, jelindu-l.
Ajunși acasă, i-a întâmpinat Maria împreună cu copilașul și urmați de Iacov, care s-au speriat de acele țipăte.
Dar amândoi au țipat de durere când l-au văzut pe Iov neânsuflețit și pe Iosif cu hainele rupte.
Și cei trei preoți au venit de îndată și s-au speriat foarte tare de trupul fără suflet a lui Iov.
Și unul a vorbit spre Iosif: „De abia acum te cred eu, că și tu ești doar un om; căci dacă ai fi un zeu, cum ar putea atunci să-ți moară copiii, și cum nu ai putea atunci să-i reânvii?“
Dar copilașul a vorbit: „Voi vă înșelați cu toții! Iov este amețit și doarme; dar el nu este mort!
„Aduceți o ceapă de mare aici; puneți aceasta pe rana sa, și de îndată se vor îndrepta lucrurile în privința lui!“
Repede a adus Iosif o astfel de ceapă și a pus-o pe rana lui Iov.
Și acesta și-a revenit în câteva clipe și i-a întrebat pe toți ce s-a putut întâmpla cu el.
Cei prezenți i-au povesti imediat ce s-a întâmplat și au început să-L slăvească și să-L laude pe Dumnezeu pentru această salvare; dar preoții au început să aibă un mare respect față de acel copil, - dar ei au avut un respect și mai mare pentru acea ceapă salvatoare.

89

Jurământul lui Iosif pentru jertfire. Vorbele copilașului Iisus și indicațiile Sale
pentru jertfa cea mai potrivită lui Dumnezeu. Spusele lui Iosif și vorbele copilașului.


Imediat după aceea s-a dus Iosif cu întreaga sa familie în odaia de dormit și a început să-L laude și să-L slavească pe Dumnezeu o oră întreagă.
Și a mai depus și jurământul, prin care el se va obliga să-i ducă o jertfă lui Dumnezeu, atunci când el va ajunge la Ierusalim.
Dar copilașul a vorbit spre Iosif: „Ascultă-Mă tu ce vreau eu să spun! Crezi tu oare, că lui Dumnezeu îi va place aceasta?
„Oh, aici te înșeli tu amarnic! Iată, El nu are nici o plăcere la jertfele arse sau la sângele animalelor și nici la făină, la ulei sau la cereale
„ci doar la o inimă umilă plină de smerenie, și care îl iubește pe El deasupra tuturor.
„Dacă ai ceva mai mult, atunci dă-le celora care sunt dezbrăcați, sunt înfometați și sunt însetați, așa vei aduce tu cea mai potrivită jertfă Domnului!
„Eu te scutesc de aceea de promisiunea ta și de treburile templului, doar de aceea, că am puterea să fac aceasta.
„Eu Însumi voi îndeplini jurământul tău odată în Ierusalim, și aceasta într-un fel, că pe veci se va sătura prin aceasta întreg pământul!“
Iosif însă a luat copilașul în brațe și a început să-L sărute și a început să vorbească către El:
„Tu cel mai îndrăgit al meu mic Iisus, Iosif al Tău îți mulțumește ce-i drept din toată inima și recunoaște întregul adevăr sfânt al spuselor Tale minunate,
„dar uite, Dumnezeu, Tatăl Tău și al nostru al tuturor, ne-a rânduit totuși așa ceva prin Moise și prin prooroci nouă, copiilor Săi și ne-a poruncit ca să ținem această rânduială!
„O spune-mi: Ai Tu, fiul meu, deși de proveniență dumnezeiască, sfântă și minunată, într-adevăr dreptul, să anulezi legile marelui Tată, care locuiește veșnic în cerurile Sale?“
Copilașul a spus însă: „Iosif, chiar dacă Eu ți-aș și spune, cine sunt Eu, tu totuși nu Mă vei crede, pentru că tu vezi în Mine doar un copil omenesc!
„Dar totuși îți spun Eu: Acolo unde sunt Eu, acolo se află și Tatăl; acolo unde nu sunt Eu, acolo nu se află nici Tatăl!
„Eu însă sunt aici, acum, și nu în templu; cum ar putea fi atunci Tatăl în templu?!
„Ințelegi tu aceasta? - Uite, acolo unde este dragostea Tatălui, acolo este și inima Lui; în Mine este însă dragostea Tatălui și astfel este și inima Lui!
„Nimeni nu poartă însă inima sa în afara lui, deci nici Tatăl; acolo unde se află inima lui, acolo este și El! - Ințelegi tu acest fapt?“
Aceste cuvinte l-au umplut pe Iosif, pe Maria precum și pe cei cinci fii cu o presimțire adâncă, sfântă. și ei s-au dus atunci afară și l-au slăvit în inimile lor pe Tatăl atât de apropiat; și Maria s-a pus atunci să facă o gustare de dimneață.

90

Gustarea de dimineață. Intrebarea lui Iosif referitoare la spălat. Inverșunarea celor trei preoți
împotriva indicațiilor lui Iosif și educația lor spre ascultare făcută de copilaș.
Intrebarea cu un înțeles profund a preoților și încurcătura lui Iosif.


Gustarea de dimineață a fost acuși pregătită, pentru că ea nu consta din nimic altceva decât dintr-o oală de lapte proaspăt bătut cu ceva miere cu cimbru și din pâine.
Maria însăși a adus acestea și le-a pus pe masă și l-a chemat la masă pe Iosif și pe cei cinci fii, precum și pe cei trei preoți.
Și Iosif a apărut imediat cu copilul pe brațele sale, l-a dat mamei și s-a dus atunci la masă.
Aici a început el de îndată să-i cânte Domnului cântarea lui de slavă; și după ce a terminat de cântat cântarea de slavă, a întrebat Iosif după obiceiul uzual, dacă totți sunt spălați.
Și Maria, cei cinci fii și copilașul au spus: „Da, noi ne-am spălat toți foarte temeinic!“
Și Iosif a răspuns: „Deci, să și mâncați! Cum stau lucrurile însă cu voi trei? V-ați spălat și voi?“
Cei trei preoți au spus însă: „La noi nu este obiceiul, să te speli dimneață cu apă, într-adevăr însă seara.
„Dimineața ne ungem noi cu untdelemn, ca arșița zilei să nu fie prea supărătoare.“
Și Iosif a spus: „Acest lucru poate fi astfel; dacă eu aș veni în casa voastră, aș face eu același lucru ca și voi.
„Deoarece sunteți voi însă acum la mine în casă, de aceea cinstiți obiceiul meu; pentru că el este mai bun decât al vostru!“
Preoții s-au rugat însă, ca ei să fie scutiți de acest lucru.
Atunci a vrut Iosif să treacă peste spălarea preoților;
dar copilașul a spus: „Intr-adevăr, piatră să devină fiecare mușcătură în stomacul lor, dacă ei nu se spală și se curățesc cu apă, înainte ca ei să ia parte la această masă, la care Eu sunt prezent!“
Aceste cuvinte i-au făcut pe cei trei preoți să uite de îndată de obiceiul lor, și ei au cerut apă și s-au spălat.
După ce s-au spălat ei însă, i-a invitat Iosif de îndată iarăși la masă;
dar preoții au refuzat și nu îndrăzneau, - pentru că ei se temeau de copil.
Copilașul a spus însă: „Dacă voi veți refuza acum, să mergeți la masă și să țineți aici cu noi gustarea de dimineață binecuvântată, atunci voi veți muri!“
Și imediat s-au dus preoții la masă și mâncau cu mare respect profund în secret față de copil.
Atunci când însă gustarea de dimineață a ajuns la sfârșit, s-a ridicat Iosif iarăși și i-a adus mulțumire lui Dumnezeu.
Preoții l-au întrebat însă după aceea: „Cărui Dumnezeu îi mulțumești tu? Nu este copilul primul, cel mai adevărat Dumnezeu? De ce îi mulțumești tu aici încă altuia?“
Această întrebare l-a lăsat tare surprins pe Iosif, și el nu știa, ce să răspundă el la acestea.
Dar copilașul a spus: „Iosife, nu îți face griji zadarnice; pentru că ceea ce au spus cei trei, va fi îndeplinit! Dar, acum, fii tu fără griji; pentru că tu te rogi totuși numai la un singur Dumnezeu și Tată!“

91

Dragostea ca adevărata rugăciune către Dumnezeu. Iisus ca fiu al lui Dumnezeu.
Gândurile păgâne ale celor trei preoți și răspunsul copilașului.


Iosif a sărutat copilașul și a spus: „Da într-adevăr, dacă n-ar fi în Tine inima Tatălui, Tu n-ai fi niciodată capabil de asemenea cuvântări!
„Pentru că unde, oare, pe întregul pământ este un copil de vârsta Ta, care ar fi în stare să spună asemenea cuvinte din sine, pe care nu le-a rostit niciodată vreun înțelept?!
„De aceea spune-mi, dacă să mă rog la Tine ca la Dumnezeul și Domnul meu!“
Această întrebare a lui Iosif către copilș a surprins cugetele tuturor celor prezenți.
Dar copilașul a vorbit surâzând blând către Iosif: „Iosif, știi tu într-adevăr, cum trebuie să se roage un om la Dumnezeu?
„Uite, tu nu știi acest lucru pe deplin; de aceea vreau Eu să-ți spun aceasta!
„Ascultă! În Duh și în adevăr trebuie să se roage un om la Dumnezeu, nu însă cu buzele, cum o fac copiii lumii, care sunt de părere, că ei i-au slujit astfel lui Dumnezeu, dacă au mișcat un timp buzele lor.
„Dacă vrei tu însă să te rogi în Duh și în adevăr, atunci iubește-L pe Dumnezeu în inima ta, și fă bine tuturor prietenilor și dușmanilor, căci atunci va fi rugăciunea ta dreaptă în fața lui Dumnezeu!
„Dacă însă cineva a mișcat doar buzele un timp scurt la o anumită vreme în fața lui Dumnezeu și s-a gândit în timpul unor asemnea mișcări mecanice ale buzelor la tot felul de lucruri lumești, care erau mai importante pentru inima sa decât toată rugăciunea lui goală, ba chiar mai mult decât Dumnezeu Insuși, - spune, este atunci într-adevăr și aceasta o rugăciune?!
„Cu adevărat, milioane de asemenea rugăciuni vor fi ascultate de Dumnezeu exact așa, cum aude aici o piatră vocea unuia care țipă!
„Dacă, însă, tu te rogi prin dragostea față de Dumnezeu, atunci nu mai trebuie niciodată să mai întrebi, dacă trebuie acum să Mă divinizezi ca pe cel mai sfânt Dumnezeu și Tată.
„Pentru că cine se roagă astfel la Dumnezeu, acela se roagă și la Mine; pentru că Tatăl și Eu suntem într-o singură dragoste și de o singură inimă.“
Aceste cuvinte i-au îndreptat pe toți spre înțelegerea curată, și ei știau acum, de ce Iisus trebuie să fie numit Fiul lui Dumnezeu.
Pieptul lui Iosif a fost atunci plin de cea mai înaltă fericire cerească.
Și Maria jubila în secret din pricina copilului și a ținut toate aceste cuvinte în inima ei; același lucru l-au făcut și fiii lui Iosif.
Cei trei preoți i-au spus însă lui Iosif: „Cel mai cinstit înțelept al tuturor timpurilor!
„Unele cuvinte foarte secrete vrem noi să vorbim cu tine singur pe acea colină, unde tu te-ai rugat ieri seară cu fiii tăi așa de inimos și constructiv spre Dumnezeul tău!“
Copilașul a vorbit însă de îndată în mijlocul lor, spunând anume:
„Sunteți voi de părere că urechile Mele ar fi prea scurte și nu ar ajunge acolo, pe colină, la gura voastră?! O, voi vă înșelați; fiindcă urechile Mele ajung așa de departe ca mâinile Mele! De aceea, înțelegeți-vă numai aici, în fața Mea!“

92

Dezvelirea orbirii și nebuniei a celor trei preoți.
Despre facerea de temple în inimă și despre slujba adevărată către Dumnezeu.


Cei trei preoți au devenit însă din această cauză foarte jenați și nu știau, ce să facă; pentru că ei nu îndrăzneau să-i descopere lui Iosif rugămintea lor în prezența copilului .
Copilașul însă s-a uitat la ei și a vorbit după aceea cu o voce foarte serioasă:
„Nu vreți voi să faceți și un idol din Mine?
„Acolo, pe acea colină, doriți voi să construiți un templu, să puneți în acela un chip cioplit după înfățișarea Mea pe un altar de aur și să-i adeuceți atunci jertfe acelui chip cioplit după felul vostru.
„Incercați numai să inteprindeți așa ceva ; cu adevărat, vă spun Eu, primul, care va face spre așa ceva un pas și va întinde numai un deget, să fie de îndată sortit morții în locul acela!
„Dacă voi vreți însă să-Mi construiți și așa un templu, atunci construiți-l viu în inimile voastre!
„Pentru că Eu sunt viu, dar nu mort, și vreau de aceea temple vii, însă niciodată neânsuflețite!
„Dacă voi credeți însă și așa, că, în Mine, ar trăi întruchipat belșugul Dumnezeirii, nu sunt Eu Insumi atunci templu destul și viu în fața voastră?! Pentru ce să mai fie acolo, în fața Mea, încă un chip cioplit și un templu de piatră?!
„Ce este aici mai mult, Eu - sau un astfel de templu care nu reprezintă nimic și un chip cioplit după înfățișarea Mea?
„Dacă Cel viu este la voi și între voi, la ce să fie într-adevăr bun și să folosească atunci cel mort?
„O voi orbi nebuni! Nu este oare acest luru mai mult, dacă voi Mă iubiți, decât dacă voi vreți să-Mi faceți mii de temple din piatră și să doriți atunci să mișcați buzele voastre în haine lungi o mie de ani în același templu în fața a chipuri cioplite după înfățișarea Mea?!
„Dacă ar veni însă un om sărac la voi, care ar fi gol și înfometat și însetat,
„Voi însă doriți să spuneți: ‘Uite, acesta este jumătate om jumătate Dumnezeu, fiindcă astfel apar aceste ființe înalte;
„ ‘să facem un chip cioplit după înfățișarea lui și să-l punem atunci într-un templu, ca acest chip să fie cinstit de noi!’, -
„Spuneți-Mi, dacă voi ați face desigur aceasta, i-ar folosi astfel într-adevăr ceva acestui om sărac, și chiar dacă ați face voi chipul său din aur pur?!
„Nu l-ar ajuta însă mai mult pe sărac, dacă voi îl îmbrăcați după dragostea voastră și îi dați atunci mâncare și băutură?!
„Nu este însă Dumnezeu încă mai viu decât fiecare om al pământului, pentru că totuși toți au viața din El?!
„Să fie Dumnezeu cumva orb, care a făcut soarele și ți-a dat ție un ochi văzător?!
„Sau să fie Acela surd, care ți-a făcut ție urechea, și Acela fără simțire, care ți-a dat simțirea?!
„Uite, cât de nechibzuit ar fi aceasta să spui și să vorbești!
„Dumnezeu este totuși conform acestei idei Viața cea mai desăvârșită Insuși, deci cea mai desăvârșită dragoste; cum vreți voi așadar în consecință să-L divinizați și să-L cinstiți ca pe un mort?! -
„Luați aceasta în considerare, ca voi să vă însănătoșiți de la orbirea voastră!“
Această cuvântare i-a pus pe cei trei preoți la pământ; ei au înțeles adevărul sfânt și n-au mai vorbit în acea zi.


93

Efectul bun multilateral al acestei învățături. Familia sfântă în viața casnică.
Cerșetoarea oarbă și visul acesteia.
Insănătoșirea femeii oarbe prin apa de înbăiere a copilului.


După un asemenea respect profund arătat s-au înapoiat iarăși cei trei preoți în odaia lor indicată și au rămas în aceeași până la asfințitul soarelui.
Ei nu au vorbit nimic, ci fiecare dintre ei reflecta asupra cuvintelor copilului care a vorbit minunat.
Iosif i-a dat însă slavă lui Dumnezeu în inima lui și a mulțumit cu tărie pentru milostivirea nemărginit de mare, că el a devenit tatăl pământesc al Fiului lui Dumnezeu.
După ce însă el îi dăduse astfel cinstea și slava lui Dumnezeu împreună cu Maria și cu fii săi și Maria îngrijise de asemenea copilașul,
a fost dat copilașul iarăși în îngrijirea lui Iacov, și Iosif a lăsat să se coase de către Maria haina cea ruptă și s-a dus atunci cu cei patru fii ai săi iarăși afară, pe ogor, și l-a cultivat.
Maria a curățat însă între timp uneltele de cameră ale casei, ca ele să fie curate pentru primirea oaspeților, care au promis că vin iarăși după amiază.
Atunci când ea a ajuns la sfârșit cu curățenia, s-a uitat iarăși după copil, dacă nu-i lipsește ceva.
Copilașul însă cerea sânul și atunci o baie, și acest lucru cu apă curată și rece.
Maria a făcut toate acestea de îndată; și după ce ea a înbăiat copilașul, a venit o femeie oarbă în odaie la Maria și a jelit mult din cauza nenorocirii ei.
Maria a vorbit însă către această femeie oarbă: „Eu văd într-adevăr, că tu ești foarte nenorocită; dar ce pot eu să-ți fac aici într-adevăr, ca să-ți fie ție ajutat cu aceasta?“
Și femeia a spus: „Ascultă-mă! În această noapte am visat foarte minunat.
„Eu am văzut, cum tu aveai un copil care strălucea foarte tare; acest copil cerea de la tine sânul și o baie.
„Baia consta dintr-o apă rece; și atunci când tu ai înbăiat copilul în aceasta, a fost apa plină de stele luminoase.
„Atunci mi-am amintit eu, că sunt oarbă, și nu m-am mirat puțin, cum am fost în stare să văd toate aceste lucruri.
„Tu însă mi-ai vorbit pe lângă: ‘Femeie, atunci ia așadar această apă, și spală-ți ochii, - și tu vei vedea!’
„Atunci am vrut eu de îndată să apuc după apă și să-mi spăl ochii; dar eu m-am trezit numaidecât - și am mai rămas încă oarbă!
„Astăzi dimineață mi-a spus însă cineva: ‘Mergi afară, și caută! Tu vei întâlni femeia cu copilul; fiindcă nu vei intra mai degrabă în nici o casă decât în aceasta singură!’
„Aici sunt eu acum la capătul ostenelii, fricii și primejdiei mele mari!“
Aici i-a întins Maria femeii oarbe apa de baie, și femeia și-a spălat fața cu aceasta și putea vedea dintr-o clipă într-alta.
Femeia nu știa să se ajute de atâta mulțumire și bucurie și vroia să trâmbițeze acest lucru de îndată în întregul oraș Ostrazine; Maria i-a interzis așa ceva foarte hotărât.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Unique
Gazda
Gazda

Unique is offline

Joined: 13 Feb 2005
Member: #2
Posts: 359
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolele 94 - 99
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.10.2007, 07:29 View PostDownload Post

94

Mulțumirea și cererea de a fi primită în casă din partea celei vindecate și lămurirea ei despre
comportamentul timid al Mariei din partea lui Iacov. O prezicere a femeii despre viitorul
Mariei. Modestia Mariei. Intoarcerea acasă a lui Iosif.


Femeia însă a rugat-o pe Maria, dacă ea nu dorește să-i permită, ca să rămână un timp la ea, ca să slujească în casa, în care i s-a întâmplat o așa de mare mântuire.
Maria a spus însă: „Femeie, acest lucru nu depinde de mine, fiindcă eu însumi sunt numai o slujitoare a Domnului;
„rămâi însă un timp, până ce soțul meu se întoarce acasă de la ogor! De la el o să primești tu răspunsul potrivit!“
Femeia a căzut însă la picioarele Mariei și vroia să înceapă s-o divinizeze de-a dreptul pe Maria ca pe o zeiță ; pentru că ea considera vindecarea ochilor ei ca o minune prea mare, pentru că era o femeie născută oarbă.
Maria i-a interzis însă așa ceva cu severitate și s-a dus într-o altă odaie.
Femeia a început însă să plângă din această cauză, fiindcă era de părerea, că ar fi jignit-o astfel pe cea mai mare binefăcătoare a ei.
Iacov însă, care se juca în aceeași cameră cu copilașul, s-a uitat la femeie și i-a spus:
„De ce plângi tu, de parcă ți-ar fi pricinuit cineva vreun rău?“
Femeia a spus însă: „Ah, tu tinerel drag! Eu am jignit-o chiar pe aceea, care mi-a dat lumina ochilor! Cum să nu plâng în această situație?“
Iacov a vorbit însă: „Ah, îngrijește-te de altceva! Femeia tânără, care ți-a dat apa de baie, este mai blândă decât o turturea; de aceea eu nu poate fii niciodată jignită.
„Chiar dacă cineva ar și vrea s-o jignească, atunci acela nu poate însă totuși să înfăptuiască acest lucru!
„Pentru că ea îl binecuvântează pe acela de zece ori pentru o jignire și îl roagă chiar pe însuși cel jignitor iarăși să refacă prietenia cu ea și acest lucru într-o formă, căreia nici cea mai solidă piatră n-ar putea să i se împotrivească!
„Uite, așa de bună este această femeie! De aceea, fii neapărat fără grijă; fiindcă eu te asigur, că ea se roagă chiar acum la Dumnezeu pentru tine!“
Și astfel a și fost: Maria se ruga într-adevăr la Dumnezeu pentru această femeie, ca El să binevoiască să-i ilumineze mintea ei, ca ea să admită atunci, că și ea (Maria anume) este numai o femeie slabă.
Maria nu era într-adevăr numai o femeie obișnuită, ea făcând parte din cea mai înaltă aristocrație (ca fiică de rege); dar bucuria ei consta din aceea, ca ea să fie umilită peste tot și de fiecare.
După o perioadă de timp a venit însă buna și draga Marie iarăși înapoi și a rugat-o în serios pe femeie s-o ierte din această cauză, dacă ea s-ar fi purtat cu aceasta puțin cam prea dur.
Această purtare din partea Mariei a omorât-o aproape pe femeia mulțumitoare din cauza a atâta dragoste pentru Maria.
Și femeia a spus în deplina fericire a dragostei sale:
„O tu suflet luminos al neamului meu, ceea ce mai înainte mi-a arătat inima ta nobilă, acest lucru îți vor face odată popoarele!
„Pentru că dintre toate femeile lumii ești tu sigur prima, care se află cu înalții zeii cu atât mai sigur în legătură, deoarece ei, pe lângă virtutea lor adevărată de zei, sunt chiar și atât de nespus de dragi, minunați și frumoși!“
Maria a spus însă: „Dragă femeie, după moartea mea să facă oamenii cu mine, ce vor ei; dar în timpul vieții mele, să nu se întâmple aceasta!“
Aici a venit Iosif cu cei patru fii iarăși înapoi; și Maria a condus-o de îndată pe femeie la el și i-a povestit totul, ce s-a întâmplat acolo.

95

Primirea celei vindecate prin Iosif. Povestea romantică a femeii.
Cuvintele de alinare ale lui Iosif către săraca orfană.


Atunci când însă femeia a recunoscut numaidecât, că Iosif este soțul Mariei, ea s-a dus la el și i-a înfățișat cererea, ca să aibă voie să rămână în casa lui.
Și Iosif i-a zis femeii: „Dacă ți s-a întâmplat o asemenea milostivire, cum mi-a făcut-o cunoscută femeia mea în prezența ta, și tu vrei de aceea să fii mulțumitoare față de această casă, atunci poți să rămâi tu într-adevăr.
„Pentru că uite, eu am aici o proprietate de teren destul de mare și am mai multe animale domestice și am o casă încăpătoare!
„Și astfel nu va fi lipsă de ocupație, și și spațiul de locuit este îndeajuns aici.
„Femeia mea este și așa mai mult de o constituție slabă în puterea ei trupească; de aceea îmi vei aduce tu mie o slujire bună, dacă tu o ajuți pe femeia mea pe ici pe colo în lucrul casei.
„Să se aibă grijă de toate necesitățile tale; dar în bani nu pot să-ți dau nici o recompensă, pentru că eu însumi nu am bani.
„Dacă tu ești mulțumită cu această cerere, atunci poți tu să rămâi aici după buna voință a ta, dar nu din cauza a vreunei obligații presupuse!“
Aceste cuvinte au făcut-o pe femeie, care era și așa o orfană foarte săracă, din calea afară de fericită, și ea a lăudat casa peste toate măsurile, în care a întâmpinat-o așa de mult bine.
Iosif a întrebat-o însă de locul ei de naștere și de vârsta ei, și de care religie ar aparține ea într-adevăr.
Și femeia a răspuns: „Cel mai demn bărbat de toată cinstea, eu sunt originară din Roma, sunt fiica unui patrician bogat!
„Infățișarea mea bătrânească nu corespunde cu vârsta mea; pentru că eu sunt de-abia de douăzeci de veri o locuitoare a pământului.
„Eu m-am născut oarbă; pe părinții mei i-a sfătuit însă un preot, ca ei să mă ducă la Delfi, căci acolo eu aș căpăta prin mila lui Apolon lumina ochilor.
„Atunci când acest sfat a fost dat părinților mei, am avut eu vârsta de zece ani și șapte luni.
Părinții mei, care erau foarte bogați și mă iubeau foarte tare ca singura lor fiică, au urmat acest sfat.
„Ei au închiriat o corabie, pentru a naviga cu mine către Delfi.
„Noi însă de-abia ne-am aflat trei zile pe mare, că a venit o furtună imensă și a dus corabia pe apă cu cea mai mare viziteză în această regiune.
„ La aproximativ două sute de stânjeni - cum mi-a povestit deseori salvatorul vieții mele - s-a izbit corabia de o stâncă,
„și tot - în afară de mine și un marinar, care m-a salvat - s-a scufundat, și astfel și părinții mei buni.
„Niciodată nu s-a mai ivit o ocazie, care m-ar fi dus înapoi în orașul meu de baștină. și marinarul a murit aici, deja în urmă cu cinci ani, și eu sunt acum o cerșetoare orfană chinuită de mare nevoie și tristețe în acest oraș.
„Deoarece eu totuși am găsit o asemenea milostivire cu siguranță la zei și am căpătat lumina ochilor mei și îi pot vedea acum pe binefăcătorii mei, atunci eu vreau totuși să uit cu plăcere marea mea stare jalnică!“
Această povestire a femeii aparente i-a făcut pe toți să plângă; și Iosif a spus: „O tu săracă orfană, fii mângăiată; pentru că aici îi vei regăsi pe părinții tăi multiplu!“

96

Intrebarea femeii referitoare la câștigarea părințiilor ei multiplu.
Explicarea lui Iosif. Iluzia femeii, Iosif ar fi Zeus. Replica lui Iosif.


Pretinsa femeie nu l-a înțeles pe deplin pe Iosif, ce a dorit el să spună cu câștigarea părințiilor ei multimplu; de aceea l-a întrebat ea:
„O tu bărbat drag și foarte bun, în a cărui casă m-a întâmpinat o milostivire așa de nesfârșit de minunat de mare, ce vrei tu să spui într-adevăr cu faptul, că mi se va petrece aici după cuvintele tale o găsire din nou multiplă a părințiilor mei pierduți?“
Iosif i-a spus însă: „Intr-adevăr, tu să fii în casa mea ținută asemenea cu copiii mei întreaga ta viață!“
„Să înveți să-L recunoști pe singurul și veșnic adevăratul Dumnezeu, care este aici Același, care te-a făcut pe tine și ți-a dat acum iarăși lumina ochilor tăi!
„Da, să-L recunoști real pe Dumnezeul și Domnul tău și să fii învățată de El Insuși!
„Astfel, vei întâlni tu și aici foarte acuși un roman de rang înalt în această casă a mea, care îți va pune în ordine treburile tale în Roma!
„Și acest roman este Cireniu, un frate al lui August.
„El ți-a cunoscut cu siguranță părinții și se va folosi după sugestia mea cu siguranță și pentru treaba părințiilor tăi pentru tine în Roma. și aceștia vor fi totuși părinții tăi într-un mod multiplu, duhovnicesc și trupesc?!
„Pentru că dacă ar trăi într-un oarecare fel părinții tăi trupești, spune, ar putea aceștia să facă mai mult pentru tine?
„Ți-ar fi dat ei într-adevăr iarăși lumina ochilor tăi, și ar fi fost ei într-adevăr în stare să ți-l arate pe unicul, veșnicul și adevăratul Dumnezeu?!
„Părinții tăi trupești te-ar fi îngrijit probabil pe o durată de timp, aici însă vei fi tu îngrijită pentru veșnicie, dacă tu vrei numai să primești această purtare de grijă!
„Spune, ce este atunci într-adevăr mai mult? Părinții tăi trupești, pe care i-a înghițit marea, sau cei de acum, cărora trebuie să le asculte marea în numele Dumnezeului unic?“
Aici a fost pretinsa femeie pe deplin tăcută de atâta respect profund și dragoste pentru Iosif.
Pentru că ea era de păreree că, deoarece ea și așa a auzit deja pe ici pe colo foarte încet vorbindu-se, de parcă ar locui Zeus pe undeva în această împrejurime a orașului Ostrazine, ar fi ea în prezența trupească a aceluiași.
Iosif însă a recunoscut foarte acuși iluzia femeii și a vorbit către ea:
„O fată, o fiică! Să nu cumva să crezi despre mine mai mult decât sunt eu; cel mai puțin însă să crezi despre mine ceva, ce nu este nimic!
„Eu sunt un om asemenea ție; aceasta să-ți fie îndeajuns deocamdată! Cu timpul însă se va ilumina și așa mai mult în jurul tău; de aceea, bine pentru acum!
„Aduceți însă acum gustarea de prânz; după aceasta vrem noi să învățăm a cunoaște mai multe lucruri! Deci, să se întâmple!“

97

Cuvintele lui Iosif referitoare la cei trei preoți care postesc.
Smerenia noii tovarășe a casei și adopția ei de către Iosif.
Binecuvântarea și bucuria copilașului Iisus.


Fii lui Iosif s-au dus de îndată afară și au adus gustarea de prânz înăuntru.
Iosif a spus însă: „Ce se întâmplă cu cei trei? Vor ține ei cu noi masa de prânz, sau vor mânca ei cumva mai bine pentru astăzi în odaia lor?
„Mergeți afară și interesați-vă de aceasta, și să le fie lor, cum vor ei cel mai bine să fie!“
Și fii s-au dus și i-au întrebat pe cei trei; aceștia însă n-au spus nimic, ci le-au arătat fiilor, că ei nu vor vorbi nimic și nu vor mânca nimic înainte de asfințitul soarelui, nici mâncare și nici băutură.
De aceasta l-au înștiințat fiii pe Iosif, și Iosif a fost cu acest lucru mulțumit și a spus:
„Dacă cei trei au ridicat această treabă la rangul unui lucru de conștiință, atunci noi am păcătui față de ei, dacă noi n-am vrea să-i lăsăm în devotamentul jurământului lor!
„Să ne așezăm de aceea acum la masă în numele Domnului și să mâncăm cu mulțumire ce ne-a dat Dumnezeu!“
Pretinsa femeie a spus însă : „O domn al acestei case! Tu ești prea bun, și eu nu am nici o valoare, de aceea eu nu sunt într-adevăr demnă, să mănânc la masa ta! Pe coridorul casei vreau eu să mănânc cu mulțumire, ceea ce îmi va da bunătatea ta.
„La aceasta nu sunt într-adevăr potrivite nici hainele mele chiar foarte zdrențuite și nici trupul meu nespălat pentru masa a unui astfel de domn, cum ești tu unul!“
Iosif le-a spus însă fiilor: „Mergeți și aduceți patru găleți mari cu apă; puneți-le în odaia lăturalnică a Mariei!
Tu, femeie, mergi însă, și spal-o pe aceasta, și piaptăn-o, și îmbrac-o cu cele mai bune haine ale tale!
„Și atunci când aceasta este înzestrată astfel sărbătoresc și splendid, atunci condu-o încoace, ca ea să țină cu noi fără frică masa de prânz!“
Intr-o jumătate de oră a fost îndeplinită voia lui Iosif, și cu totul spălată stătea acum acolo, în locul femeii, o fată foarte drăgăstoasă, timidă și foarte mulțumitoare, în a cărui făță se puteau vedea doar urmele tristeții de dinainte.
Ea era după trăsăturile ei de o mare frumusețe, și în ochii ei se afla smerenie adâncă, dar și dragoste adâncă.
Iosif avea acum o bucurie mare din cauza acestui copil și a spus: „O Doamne, eu îți mulțumesc, că Tu m-ai ales spre faptul, de a salva săraca aceasta! În numele tău cel mai sfânt vreau eu s-o primesc ca pe o fiică deplină a mea!“
Și întorcându-se spre fii a spus el: „Uitați-vă la sora voastră săracă, și salutați-o ca frați ai ei!“
Cu multă bucurie au făcut aceasta fiii lui Iosif, și la sfârșit a vorbit și copilașul:
„Deci, așa cum a fost ea acceptată de voi, așa să fie ea acceptată și de mine; aceasta este o faptă bună și îmi face mare bucurie!“
Dar când însă fata a auzit copilașul vorbind astfel, atunci ea s-a minunat și a spus: „O minune, ce este aceasta, că acest copilaș vorbește așa ca un Dumnezeu?“

98

Scena drăgăstoasă între fată și copilaș.
Pericolele secretului sfânt.
Fericirea și bucuria peste măsură de mare a fetei.


Fata s-a dus de îndată la copilaș și a spus:
„O ce copil minune ieșit din comun ești Tu totuși!
„Da, Tu ești același copilaș strălucitor, despre care eu am visat așa de minunat, că mama l-a spălat și după aceea aceeași apă de înbăiere mi-a redat lumina ochilor mei.
„Da, da, Tu copilaș Dumnezeiesc! Tu mi-ai dat lumina ochilor! Tu ești mântuitorul meu; Tu ești adevăratul Apolon de la Delfi!
„Da, Tu ești în inima mea deja acum mai mult decât totți zeii Romei, Greciei și Egiptului!
„Ce fel de Duh înalt, dumnezeiesc trebuie să-și aibă sălașul în Tine, care ți-a dezlegat deja așa de devreme limba Ta, și care se face cunoscut deja acum așa de aducător de mântuire și înfăptuind așa de măreț!
„Pace vouă oameni ai pământului, care trăiți împreună cu mine în mare întuneric și tristețe!
„Aici este soarele cerului, care vă va da vouă orbilor, precum și mie, văzul iarăși!
„O Roma, tu măreață biruitoare a pământului, uite, aici, în fața mea, îmi zâmbește eroul, care te va preschimba într-o grămadă de dărâmătură!
„Steagul Lui El îl va înfinge peste zidurile tale, și tu vei merge în mormânt! Așa cum este vânturată de furtună o pleavă slobodă, așa vei fi tu împrăștiată!“
Copilașul însă i-a întins fetei mâna și a cerut la ea.
Și fata l-a luat cu mare bucurie la sine și la răsfățat și l-a alintat.
Copilașul se juca însă cu buclele de păr bogate ale fetei și i-a spus la aceasta foarte încet:
„Crezi tu, draga Mea soră, într-adevăr cuvintele, pe care le-ai rostit mai înainte în fața Mea, atunci când Eu încă Mă aflam pe brațele fratelui Meu?“
Și fata a vorbit tocmai și ea foarte încet către copilaș:
„Da, Tu mântuitorul meu, Tu lumina mea, Tu primul meu soare al dimineții, - acum cred eu aceasta cu atât mai tare, deoarece Tu m-ai întrebat despre acestea!“
Și copilașul a spus la acestea: „Bine să-ți fie ție, că tu crezi în inima ta astfel, precum ai vorbit!
„Dar acest lucru îți spun Eu: Nu ține deocamdată nimic mai secret decât tocmai această mărturie de credință a ta!
„Pentru că niciodată n-a ascuțit dușmanul a toată viață urechea lui așa de tare decât exact în acest timp!
„De aceea, taci despre Mine, și să nu cumva să Mă trădezi, dacă îți este important, să nu fii omorâtă veșnic de acest dușman!“
Fata a făgăduit însă acest lucru sus și tare și a fost în timpul, când îl adora pe copilaș, așa de foarte desăvârșit de frumoasă și tinerească, că din această cauză au începtut toți să se minuneze foarte tare, și fata de-abia că nu se putea ajuta de loc de atâta fericire, da așa de fericită era ea, că a început să jubileze și să devină familiară.

99

Informarea din partea lui Cireniu și a lui Pilla. Relatarea lui Iosif despre fată.
Interesul lui Cireniu pentru fiica adoptivă a lui Iosif.


Atunci când fata se afla încă în cea mai mare fericire a ei, a venit exact Cireniu iarăși în compania lui Maroniu Pilla la Iosif, cum el a promis în seara de dinainte.
Iosif și Maria l-au primit cu mare bucurie inimoasă, și Cireniu a spus:
„O tu prieten și frate al meu ales, ce ați trăt voi așadar totuși, din care cauză sunteți voi așa de fericiți spre marea bucurie a mea?“
Iosif însă, l-a făcut pe Cireniu de îndată atent asupra fetei și a spus:
„Uite, acolo cu copilașul pe braț și scufundată într-o fericire adâncă, vezi tu motivul bucuriei noastre!“
Cireniu s-a uitat mai îndeaproape la fată și i-a spus după aceea lui Iosif:
„Ai primit-o tu așadar ca să fie o îngrijitoare de copil? De unde a venit în sfârșit această fată frumoasă evreică?“
Și Iosif i-a răspuns lui Cireniu care ardea de curiozitate:
„O prieten înalt, uite, o minune a adus-o sub acest adăpost! Ea a venit oarbă la mine, arătând ca o bătrână și foarte sărăcăcioasă femeie cerșetoare.
„Prin puterea miraculoasă a copilașului a primit ea însă lumina ochilor, și s-a arătat atunci, că ea este o fată tânără de abia de douăzeci de veri, și este o orfană, din care cauză eu am și primit-o așadar să fie fiica mea, și acesta este motivul așa de fapt al bucuriei noastre!“
Și Cireniu, privind la fată cu o bine dispunere tot mai mare, în timp ce fata de atâta fericire încă nu l-a observat pe Cireniu, chiar dacă el era prezent în cea mai plină strălucire a lui, i-a spus lui Iosif:
„O prietene, o frate, cât de mult regret eu acum, că sunt un patrician roman de rang înalt!
Intr-adevăr, eu aș da totul pentru aceasta, dacă aș fi un evreu și aș putea acum să cer această evreică minunată de la tine ca să fie femeia mea!
„Pentru că tu știi, că eu sunt celibatar și fără copii. O ce mult poate să-mi însemne o asemenea femeie binecuvântată de tine!“
Și Iosif a zâmbit către Cireniu și l-a întrebat: „Ce ai face tu în sfârșit, dacă această fată nu ar fi o evreică, ci o romană de rang înalt, asemenea ție?
„Dacă ar fi ea singura fiică a unui patrician, a cărei părinți au găsit moartea în valurile marii într-o călătorie înspre Delfi?“
Aici s-a uitat Cireniu foarte mirat la Iosif și a spus după un timp de tăcere:
„O distins prieten și frate! Ce spui tu aici? Eu te rog, explică-te mai clar; pentru că treaba pare să mă privească îndeaproape!“
Iosif a spus însă: „Prietenul meu înalt! Uite, totul își are timpul său potrivit, de aceea ai și tu puțină răbdare aici; fiindcă fata însăși îți va face totul cunoscut!
„Tu însă relatează-mi momentan, cum stau lucrurile cu morții dezgopați din molozul templului!“
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dumnezeu este UNIC !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 3  [ 26 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !