Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 22:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Sri Krishna Das Babaji


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Radha
Novice
Novice

Radha is offline

Joined: 24 Mar 2005
Member: #18
Posts: 35
Country Flag: France
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Sri Krishna Das Babaji
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2007, 04:56 View PostDownload Post

Sri Krishna Das Babaji




s-a născut într-o familie din casta kanana din Orissa. Tatăl său, Sanatana Kanango, s-a căsătorit a doua oară, pentru că soția sa nu făcea copii. Cea de-a doua soție, Jari, fica lui Mangaraja a făcut trei băieți: Rama-candra, Prasadi, și Bata-krishna. Bata-krishna a devenit mai târziu cunoscut sub numele de Siddha Baba din Govardhana. Când Sanatana a murit, soția sa Jari a făcut sati, urmându-și soțul în focul funerar, dar înainte de a intra în foc a dat instrucțiuni finale copiilor ei.
A legat un sari în jurul capului fiului mai mare acordându-i titlul de Manga-raja; fiului mijlociu i-a dat acoperământul de pe cap ordonându-i să urmeze viața de familie, iar fiului mai mic Bata-krishna, i-a cerut să trăiască viața unui Vaishnava în Vrindavan.

Pe atunci Bata-krishna nu avea decât 12 ani, și și-a continuat școala până la nivelul mediu. Deși Bata-krishna aparținea unei familii influente, la vârsta de 16 ani a părăsit palatul ancestral și a plecat pe jos spre Vrindavan, unde și-a continuat studiile încă doi ani.
În Vrindavan Bata-krishna a luat lecții în bhajan de la Vaishnava Carana Das Babaji, un rezident din Braham-kunda, fiind cel ce a compilat Pada-kalpa-taru.
Bata-krishna fiind numit apoi Siddha Baba, a aparținut liniei disciplice a lui Narottama Thakura.
După dispariția lui Vaishnava Carana Das Babaji din această lume. Siddha Baba a auzit că zeitatea Govinda-Deva, care fusese servită de Rupa Gosvami, a fost mutată în Jaipur. Dornic de a vedea această formă a Domnului Siddha Baba a plecat la Jaipur. După ce a avut darshanul (a văzut) Zeității Siddha Baba l-a rugat pe regele din Jaipur să-i dea prilejul să servească în asta-kalina-lila a Zeității. Fiind mulțumit cu Siddha Baba, regele i-a oferit acestuia seriviciul de a avea păzi ușile Zeității, precum și alte servicii.

Siddha Baba a servit Zeitatea lui Govind-ji timp de opt ani. Într-una din zile după ce a acceptat prasadamul lui Govinda-ji (mâncare ce a fost oferită Zeității) a căzut victimă pasiunii. Negăsind pe nimeni care să-l ajute în această dilemă a părăsit Jaipur și s-a dus la Jay Krishna das babaji din Kmaya-vana. Siddha Baba și-a expus dilema în fața lui Jaya-Krishna das babaji și l-a întrebat cum este posibil ca o asemenea pasiune să îl atace după ce a fost angajat în serviciul lui Govinda-deva atâta timp și a mâncat doar prasadam divin.

Jaya Krishna das babaji i-a spus: „Copile, dacă tai o bucată de lemn tânăr dintr-un copac și-l înmoi în apă pentru câteva zile și apoi încerci sâ-i dai foc, va lua foc imediat? Nu, trebuie să aștepți până s-a uscat suficient. În mod similar, noi muritori de rând suntem cufundați în oceanul vieții lumești din timpuri imemoriale, iar ceea ce ne udă sunt dorințele materiale. Până în momentul în care dorințele materiale nu s-au uscat complet, prin renunțare la atașamentele materiale (Govinda-bhasya 3.1) nu suntem în stare să fim prinși de focul divin bhakti. În măsura în care o ființă este uscată de orice atașament material, în aceeași măsură poate intra în bhakti-rasa. Plăcerea materială este simțită cu ajutorul organelor de simț, în timp ce bucuria divină este atinsă prin renunțare la plăcerea materială (CC 2.3.70).
Însuși Domnul Caitanya a subliniat și a practicat acest lucru.”
Jaya Krishna das babaji a citat apoi CC 3.6.311, 3.6.279, 3.14.49, și Padyavali 12 pentru a aduce evidențe pentru afirmațiile sale. Pentru a clarifica mai mult ceea ce a spus Jaya Krishna das Babaji a povestit un incident care a avut loc la puțin timp după dispariția celor șase Gosvami din Vrindavan.

“În Bengal, un grup de Vaishnavi se aflau angajați în incantarea extatică pe stradă a Numelui Sfânt, dansând. O prostituită care i-a văzut s-a grăbit spre ei și simțindu-se inspirată a căzut la picioarele lor, rotindu-se în praful picioarelor Vaișnavilor. În acest fel a fost deodată copleșită de un sentiment acut de renunțare la această lume. A alergat la conducătorul lor și l-a rugat să-i acorde adăpost la picioarele sale. Datorită milei Mahanta-ji a întrebat-o ce dorește să facă, iar ea a replicat :
« Posed giuvaeruri în valoare de sute de mii de rupii. Te rog ia-le ca o ofrandă pentru Zietățile tale și folosește posesiunile mele pentru a-i servi pe Vaișnavi. Te rog ai milă de mine și inițiază-mă, făcându-mă discipolul tău ».
Mahanta spuse :
« Îți accept rugămintea, iar acum că ești discipolul meu, trebuie să asculti de ceea ce-ți spun. Ia tot ceea ce ai, du-te în Vrindavan și oferă-le lui Govinda-ji.
Prostituata a urmat întocmai instrucțiunile gurului, dar preotul lui Govinda-ji din Vrindavan a refuzat să primească ceva din partea prostiuatei, după ce aceasta i-a explicat situația ei. Disperată femeia s-a așezat pe malul râului Yamuna pentru a posti trei zile, fără apă. Zeitatea Govinda-ji i-a dat ordin preotului să se ducă la Yamuna, să o aducă pe femeia și să o lase să cumpere decorațiuni și să decoreze Zeitatea ea însăși. De asemenea i-a spus preotului să accepte banii ei și să cumpere bhoga (lucruri pe care să le deguste) pentru El (Govinda-ji). Preotul a făcut precum i s-a spus și i-a invitat pe Vaișnavi să accepte prasada (mâncarea oferită Zeității). Între timp prostituata l-a decorat pe Govinda după dorința inimii ei. În timpul nopții vaișnavii au avut visuri erotice, iar după ce s-au sculat au revelat ce li s-a întâmplat noaptea și au ajuns la concluzia că ceva nu este în ordine. Când i-au spus preotului ce li s-a întâmplat acesta le-a explicat intreaga poveste a prostituatei.
Când vaișnavii l-au admonestat pe preot, el a spus că e nevinovat, căci mai întâi el a refuzat oferta prostituatei, dar Govinda i-a ordonat apoi să accepte darurile ei.

Auzind acest lucru, devoții s-au întors în colibele lor, au închis ușile și au rămas încuiați trei zile. La sfârșitul celei de-a trei zi Govinda-ji li s-a adresat Vaișnavilor astfel :
“De ce v-ați supărat pe Mine, că ați ajuns să vă gândiți la sinucidere?”
Devoții au replicat:
« Spune-ne clar, ne-ai făcut să renunțăm la tot ceea ce este lumesc, și ne-ai ținut la picioarele tale, numai pentru a primi această răsplată ? Vrei să ne îndepărtezi de pe calea virtuții, permițându-ne să mâncăm din ceea ce a fost donat de o prostituată ? Spune-ne, ce alternativă există în afara celei de a ne sinucide ? »
Govinda spune :
« Când v-am spus eu să mâncați ceea ce mi-a fost oferit de o prostituată ? Nu v-am avertizat de atâtea ori să nu doriți mâncăruri opulente și îmbrăcăminte fină. Eu pot accepta orice fel de mâncare, dar vouă nu v-am spus să mâncați fără a face discriminare. »
La care devoții au protestat :
« Cum putem refuza prasadul care ne este oferit ? »

Pentru ai lămuri Govinda le spuse următoarea istorie :
« Nityananda Das a fost un sadhana-siddha babaji. Într-una din zile un rege s-a adresat unui discipol de-al lui Nityananda Das babaji pentru a obține audiență (darșan) la Baba, dar discipolul a ezitat în accepta cererea regelui. Regele și-a făcut un adapost în apropierea colibei lui Nityananda Das babaji. La prânz siddha baba a ieșit afară din colibă pentru spălarea rituală, când a și remarcat un nou devot, ras pe cap, care purta o ghirlandă grosă din perle de lemn de Tulasi, pe corp avea semnele de vaishnava tilak (lut galben diluat în apă) și era îmbrăcat doar cu o bucată de stofă aspră, care strălucea datorita executării serviciului devotional (bhakti). Siddha baba l-a îmbrățișat pe regele, care era asemenea unui devot, și a vorbit cu acesta timp de două ore.
În cele din urmă regele spuse:
- De vreme ce mi-ai arătat atât de multă dragoste, te rog promi-te-mi că vei accepta prasadamul Zeității mele Madana-Gopala.
Nityananda Das babaji replică:
- Mă îndoiesc de faptul că voi avea acest noroc, dar prin mila ta orice este posibil.

În ziua următoare regele a aranjat oferirea a tot felul de mâncăruri opulente pentru Zeitatea sa Madana-Gopala. După aceea a construit un șopron temporar în fața colibei lui Baba pentru a servi prasadam (mâncarea oferită Zeității). La prânz cănd prasadamul a sosit, Baba a ieșit din colibă, și a înconjurat prasadamul de 7 ori. Apoi a luat o floare – manjari de tulasi cu un grăunte de prasadam, a atins prasadamul cu fruntea și s-a dus inapoi în colibă, respectând astfel prasadamul.

Între timp regele a rămas deoparte în meditatie. Când slujitorii regelui l-au informat că Nityananda Das babaji a luat numai un grăunte de prasadam și apoi s-a intors în coliba sa, regele le-a spus:
- Nu aveți ochi să vedeți; Eu am văzut clar cum Baba a respectat (mâncat) fiecare grăunte de prasadam, totuși prin atingerea mâinilor sale, cantitatea de prasadam a rămas aceeași.”

După ce a narat această istorie Govida-ji a explicat:
“Care este semnificația acceptării prasadamului? Ați avut asocierea multor sfinți, dar încă nu ați învățat această lecție. Totuși trebuie să admit că Eu sunt cauza acestei confuzii. Voi nu sunteți de condamnat. Acest incident s-a întâmplat datorita dorinTei Mele de a da o lecție tuturor ființelor, făcându-vă pe voi să faceți o greșeală, ca și în cazu tânărului Haridas, pentru beneficiul întregii lumi.
Nu poți da lecții dacă persoana care este făcută victimă nu este un devot intim. Voi toți îmi sunteți foarte dragi, de aceea să știți că voi n-ați făcut nici o greseală.”

După ce a auzit discursul lui Jai-krishna Dasa Baba Ji din Kamya-vana, Krishna das s-a dus în pădurea Dohana-vana pentru a practica bhajan. A mâncat din cerșit făină de grâu de la locuitorii din Nanda-grama. Uneori a prăjit-o și a adaugat frunze de margosa, iar alteori doar a făcut-o cu apă.
Treptat sănătatea i s-a deteriorat și a inceput să-și piardă vederea. Nu a mai fost în stare să se ducă să cerșească și a rămas în viață doar prin faptul că bea apă din lac, după care și-a pierdut puterea de a se mai duce la lac.

Aceasta a atins inima lui Radha. Dorind să-l servească pe Krishna Das Babaji I-a dat un platou cu prasadam lui Lalita și i-a spus să aibă imediat grijă de Baba. Lalita devi a apărut în fața lui Baba în Dohana-vana cu platoul de prasadam spunând :
- Babaji ! Vino și ia prasadam. Văzând cum suferi aici, mama mea m-a trimis cu acest platou cu prasada.
Inima lui Baba a fost atinsă de glasul suav al Lalitei și de parfumul divin al prasadamului. A inceput să manance și a fost imediat încărcat cu energie divină. După aceea a curățat platoul cu Prat.

Lalita-ji deghizată sub forma unei tinere din Vrindavan spuse:
- Babaji! De ce nu te mai duci să ceri de pomană?
La care babaji spuse că fără să vadă îi este imposibil să se deplaseze.
Lalita l-a intrebat dacă ar merge să ceară de mâncare, în cazul în care ar vedea, iar Krishna das babaji îi spuse că bineînțeles că s-ar duce.
Lalita îi spuse lui Baba:
- Mama mi-a dat un balsam de ochi pentru tine. Dă-mi voie să-l aplic, și apoi ține ochii închiși timp de o oră. După aceea ochii or să fie în ordine.
Spunând acestea ea aplicat ceva pe ochiul drept al lui Krishna das babaji, dar de îndată ce mâna acesteia i-a atins și ochiul stâng, Baba a deschis ochii, dar nu era nici o fată, și nici un platou, doar un parfum divin persista în aer. Krishna das babaji a rămas inmarmurit și a mai rămas culcat încă trei zile încercând să înțeleagă ceea ce i s-a întâmplat.

Pentru a înțelege adevărul despre acest incident, cât și faptului că a fost copleșit de această întâmplare el a rămas fără să se miște timp de trei zile. În cea de-a treia noapte, pe când moțăia, a văzut o zeiță a cărei strălucire ar fi făcut ca milione de fulgere să pară fără de lumină. Ea îl întrebă:
- Baba, de ce ești trist? De ce ți-e teamă? Eu sunt a ta și tu ești al meu. De îndată ce ți-ai recăpătat vederea, datorită atingerii tandrei mâini a Lalitei, ai devenit pe deplin împuternicit. Acum du-te plin de încredere în Govardhan. Acolo învață-i pe Vaișnavii care au credință și hotărâre și îmi sunt devotați, o metodă sigură prin care să ajungă la mine.
Spunând aceasta, ea dipăru.

Pentru un timp Baba rămase nemișcat, fiind paralizat datorită transformărilor extatice apărute în corpul său. Apoi, amintindu-și că fusese împuternicit, și că dorința sa cea mai mare îi fusese îndeplinită, (având darșan – audiența directă a Radhei) el plutea asemenea unui lemn pe apele oceanului iubirii, până când a atins malurile ... orașului Govardhan.

Krișna Das Baba a început să locuiască într-un loc cunoscut sub numele de Ceakleșvar (Cakleshvara) în Govardhan. În acel timp mulți pustnici și învățați obișnuiau să execute bhajan (venerare intern㠖 meditativă și externă a Personalității Supreme) pe baza cărților lui Rupa și Sanatan Gosvami. Krișna Das Baba însă nu avea îndeajuns cunoștiințe de limba sanscrită, așa ca a luat lecții de la un pustnic bătrân din gramatica Hari- Nama –amrita scrisă de Jiva Gosvami. Aceasta însă a devenit o problemă pentru Baba, deoarece studiul gramaticii era o frână în bhajanul său. Gândidu-se că bhajanul (venerarea intern㠖 meditativă și externă a Personalității Supreme) se afla oarecum în conflict cu studiul gramaticii, Krișna Das Baba deveni atât de frustrat încât se hotărâ să se înece în Manasa Ganga. De îndată ce a luat această decizie, și-a petrecut noaptea fără să închidă un ochi, gândidu-se la acest lucru. Către sfârșitul nopții a auzit un zgomot venind de afară. Cineva îl chema:
- Krișna Das, Krișna Das!
Când ieși afară, îl văzu pe Sanatan Gosvami la care medita, stând în fața sa, acoperit de o pătură cârpită și cu un vas de lut în mână.
În compania sa se afla Lalita Devi, iar amândoi erau absolut reali.
Uitând complet de sine, și fiind confuzionat despre ceea ce trebuie să facă, Krishna Das se prosternă în fața lor și se așeză la picioarele acestora. Sanatan Gosvami își puse mâna pe capul lui Baba în semn de binecuvântare și spuse:
-” Krișna Das îți merge bine? Capeți destul madhukari (mâncare din cerșit) ca să-ți potolești foamea?”
- Da, Domnul meu, răspunse Krișna Das cu mâinile împreunate în fața pieptului.

Apoi Sanatan spuse:
- Ascultă fiule, există nenumărate scripturi. Trebuie să fii satisfăcut să studiezi conform capacității tale. Nu trebuie să te sinucizi, pentru că nu poți deveni un învățat. Nu te mai agăța de astfel de idei nebunești. Avem multe de îndeplinit prin tine. Astăzi îți dau această binecuvântare, ca toate scripturile să îți fie revelate în mod spontan.

Lalita l-a binecuvântat de asemenea spunând:
- Oricând te vei gândi la noi, îți voi apărea în inimă. Tu vei revela modul adecvat de a practica bhajan (venerarea intern㠖 meditativă și externă a Personalității Supreme) pentru vaișnavii din Vraja.

După acest incident, Krișna das deveni la fel de profund ca oceanul. El însuși a început să de lecții de gramatică sanscrită din Hari-namamrita-vyakaran și instrucțiuni despre bhajan, altor practicanți ai devoțiunii divine.
În timp ce preda din Hari-namamrita Baba arăta că baza fiecărei sutra se află în jocurile eterne (nitya-lila) ale Cuplului Divin (Radha-Krișna) deschizând astfel ușa metodelor de a practica bhajan pentru stundenții săi. Astfel predarea gramaticii sanscrite a devenit o altă oportunitate de a preda bhajan. El a făcut un studiu detaliat al literaturii legate de cele opt etape zilnice ale jocurilor lui Radha-Krișna – astha kaliya lila – ca Govinda- lilamrita, Sankalpa-kalpa-druma, Pada-kalpataru, Kshanada-giti-cintamani, Padamrita-samudra, etc., și a scris o carte de instrucțiuni bazate pe acestea. El a început să predea bhajan pe baza acestei cărți de instrucțiuni – paddhati. Această broșură a devenit cunoscută sub numele de Gutika lui Krișna Das.
Toți cei care primeau instrucțiuni de la Krișna Das Baba mergeau noaptea la el pentru a-l înștiința despre stadiul bhajanului lor. Dacă apăreau greșeli în modul de practicare al bhajanului, Baba îi sfătuia în mod corespunzător. Într-o zi un anumit pustnic veni la el și începu să plângă, fără să spună nimic despre practica sa devoțională. Baba l-a întrebat care este problema, iar el răspunse că:
- Astăzi nu am fost în stare să fac bhajan. Astăzi de dimineață în timpul meditației asupra activităților de dimineață ale Radhei, o îmbrăcam. Când i-am pus brățara la mâna dreaptă, am devenit atât de fascinat de frumusețea mâinii Acesteia, încât n-am mai putut să-mi iau gândul de la ea, oricât de tare am încercat.
Baba l-a încurajat spunându-i:
- Astăzi cu adevărat ai fost angajat în bhajan (prin totala absorbire).

Toți cei care au primit instrucțiuni despre bhajan de la Baba au atins perfecțiunea.
Indicațiile privind perfecțiunea care în mod normat se găsesc la practicanții spirituali, sunt complet diferite de cei ce au atins perfecțiunea – siddha- în Vraja (Vrindavan).
În Braj (Vraja) se spune că cineva este bhajan-siddha, atunci când acținile propriului corp spiritual despre care s-a meditat conform căii (marga) raganuga se manifestă în copul material, devenind vizibile celor din lumea externă (materială).
Printre cei care au atins perfecțiunea urmând instrucțiunile lui Krișna Das Baba au fost:
- al doile Krishna Das Baba din Govardhan
- Nityananda Das din Madan Mohan Thaur,
- Balaram Das din Jharu Mandal, și
- Lala Babu (al treilea Krishna Das).

Există mulți martori a unor evenimente care atestă perfecțiunea atinsă în bhajan de Siddha Krișna Das Babaji. Odată medita despre jocurile culorilor – Holi, în care Radha-Krișna se storpesc cu culori. În timpul meditației sale el se afla de partea Radhei. Corpul pe care-l avea în timpul meditației a fost stropit cu tot felul de pulveri și vopsele colorate, safran și mosc, etc. Când a ieșit afară din bordei într-o stare care se afla la granița dintre extern și intern, vaișnavii au văzut că era acoperit de culorile sărbătorii Holi, și au remarcat parfumul nepământean care venea din corpul său.

Cu altă ocazie, Radha Krișna tocmai terminaseră jocurile în apa lacului Manasa Ganga. Lalita, Vișaka și alte sakhii se aflau pe țărm, îmbrăcându-i și aranjându-i. Rupa Magiari și alte Mangiari le furnizau tot felul de accesorii. Siddha Baba (în corpul etern de Mangiari) se afla de asemenea alături de ele cu un flacon de parfum, așteptând să fie chemat. În timp ce asculta glumele Cuplului Divin și-a pierdut controlul și flaconul de parfum i-a alunecat din mână.
Delicata mireasmă a parfumului a pătruns întreaga atmosferă a lumii externe, iar Vaișnavii care veniseră să facă baie in Manasa Ganga au simțit mireasma parfumului. Când Vaișnavii l-au întrebat pe Siddha Krișna Das Babaji de unde vine mirosul de parfum, acesta a trebuit să-și mărturisească vinovăția, destul de încurcat:
- Fraților, ce pot să vă spun? Sunt un ofensator, și nu sunt calificat pentru serviciul (devoțional divin). Am scăpat din mână un flacon de parfum care era pregătit pentru Cea Dragă (Radha) și Iubitul Ei (Krișna). De acolo vine mirosul.

Într-o zi Baba se duse la Manasi Ganga cu ulciorul de lut (karua) în mână.
Când a ajuns acolo, a văzut jocurile divine ale lui Radha-Krișna, și devenind complet absorbit de această stare el însuși a sărit în apele lacului. Mai târziu când discipolii săi au remarcat că nu s-a reîntors la bordei, au început să-l caute. Deși au căutat peste tot, n-au dat de urma lui. Un val de plângere a coborât peste Vrindavan. Peste tot oamenii au început să facă tot felul de presupuneri despre ceea ce i s-ar fi putut întâmpla lui Baba. Șapte zile mai târziu Baba a apărut din apele lacului cu ulciurul în mână. Când oamenii l-au întrebat unde a fost timp de șapte zile, acesta le spuse surprins, că tocmai ce a fost să facă baie, și a ieșit imediat afară, cum adică șapte zile...

Regele din Bharat-pur, Yașvanat Singh, veni odată să-l viziteze pe Baba și îi spuse:
- Baba te rog binecuvântează-mă prin acceptarea unui serviciu din partea mea.
Baba îi spuse:
- Noi cerșim de mâncare de la locuitorii din Vraja (Vrindavan). Dacă faci ceva pentru ei, atunci ne faci un serviciu și nouă (pustnicilor).
Primind acest ordin din partea lui Siddha Krișna Das Baba a donat pământuri rezidenților din Vraja, pentru care ei sunt recunoscători până în zilele noastre.
După aceasta regele mai veni la Baba și-i spuse:
- Dacă ai accepta un serviciu personal din partea mea m-aș considera cu adevărat binecuvântat.
- Bine, atunci, dacă aceasta este dorința ta, trimite una dintre reginele tale favorite la mine.
Regele procedă după cum fusese îndrumat. Înconjurată de voaluri, frumos ornamentată și îmbrăcată regina Lakșmini sosi la Baba. Acesta se afla cufundata în meditație. De îndată ce a auzit sunetul clopoțeilor de la picioare și al brățărilor de la mâinile reginei, el a uitat complet de sine și a privit cu ochi mari în direcția reginei. Regina însăși a rămas complet nemișcată la vreo zece metri în fața acestuia. O oră întregă a trecut fără nici o mișcare. Servitoarle reginei au ridicat încet voalurile și au văzut că regina, deși conștientă, era nemișcată ca și cum ar fi fost incoștientă, iar Baba se uita la ea cu privirea fixă. L-au adus pe rege pentru a observa întreaga scenă, iar el a văzut toatea acestea cu proprii lui ochi.

Krșna Das Babaji rămase în această stare întreaga zi și noapte. În ziua următoare se reântoarse la o stare semi-conștientă iar în cele din urmă în cea de-a treia zi deveni pe deplin conștient de lumea înconjurătoare. În timpul celor trei zile regele a rămas acolo. Neștiind nimic despre lumea emoțiilor spirituale, a început să aibă îndoieli. Baba l-a chemat pe rege aproape de el, și l-a binecuvântat, și chiar în același moment regele a realizat că Baba își amintise de giuvaierurile pe care le purta Radha-rani, atunci când a auzit sunetele clopoțeilor și al brățărilor reginei. Oceanul bucuriei derivate din această viziune l-a făcut pe Baba să fie cufundat într-o stare extatică pentru încă două zile.

Regina Lakșmini a obținut de asemenea un sentiment de împlinire datorită privirii lui Siddha Krișna Das Babaji. Narațiuni despre devoțiunea acesteia încă se mai spun în Vrindavan.
Odată ea veni la Radha-kunda căutând să cheltuiască o mare sumă de bani pentru a-i ospăta pe Vaișnavi, dar aceștia i-au spus că nu pot accepta mâncare de la regi. Regina a început să plângă și spune într-o voce plină de emoție:
- Vă rog să mă binecuvântați să nu mă mai nasc într-o familie regală. Fie ca să obțin o astfel de naștere care să-mi dea dreptul să merit să vă pot face servicii.
Văzând sinceritatea acesteie Vaișnavii îi spuseră:
- Poți să faci un lucru. Fă turte din balegă de vacă și vindele, iar banii care-i obții în felul acesta îi vom accepta.
Regina a făcut după cum i s-a spus. Fondurile obținute din aceste donații făcute de regină, încă mai sunt folosite de Vaișnavii din Radha-kunda.

De asemenea se spune că după mai multe zile în care Baba a fost în apele lacului Manasa Ganga, când a ieșit afară a adus cu el niște manuscripte ale unor cărți scrise de Vișvanatha Ceakravari, neafectate de apă. De asemenea se spune că atunci când Vișvanatha și-a scris cărțile sub cerul liber, chiar dacă ploaia cădea în jurul său, nici un strop nu cădea pe el sau pe hîrtia pe care scria.

Un brahmana din sudul Indiei care dorea să cucerească lumea prin cunoșterea sa, cunoscut sub numele de Tailanga Pandit îi provoca pe toți la dezbateri scripturale. Dar nimeni nu avea curajul să se prezinte măcar în fața acestuia, ce să mai vorbim despre dezbateri scripturale. Vrindavan se afla într-o stare nu tocmai plăcută, fiind obligată să-și plece capul în fața unui singur învățat din Telangana. Toți învățații din Vrindavan erau preocupați cu problema salvării reputației Vrindavanei.
După multă cugetare, singura soluție găsită a fost aceea de a-l face pe brahmanul din sudul Indiei să meargă în Govardhan și să se întâlnească cu Siddha Krișna das Babaji. Problema era că Krișna Das s-ar fi putut să fie atât de absorbit în bhajan, că nici măcar n-ar fi fost în stare să intre într-o dezbaterea scripturală, sau pur și simplu ar fi evitat orice discuție considerându-se nedemn de o asemenea dezbatere.

Se părea că orice speranță era pierdută, negăsind nici o cale de a-l face celebrul învățat din sudul Indiei să se adreseze în așa fel lui Siddha Krișna Das Babaji încât să-l facă pe acesta să se angajeze într-o discuție scripturală.

În cele din urmă învățații din Vrindavan s-au gândit la următoarea variantă. S-au dus la brahmanul din sudul Indiei și după ce l-au salutat și lăudat îi spuseră:
- Domnule, noi suntem cu toții impresionați de talentul dumneavostră. Nimeni dintre noi nu poate în mod adecvat să converseze cu dumneavoastră. De aceea ne-am gândi că ai putea să-l vizitezi pe Siddha Krișna Das Babaji din Govardhan, care este coroana prețioasă a învățaților din Vraja. Dacă tu îl poți învinge pe acesta, poți fi sigur că tobele victoriei tale vor fi bătute pretutindeni. Totuși trebuie să te avertizăm, că nu este ușor să-l faci să aibă interese în astfel de conversații. Pentru a-l face să intre într-o discuție scripturală cu tine, trebuie să îl ataci în mod personal și să arăți concret cât de învățat ești. Baba nu discută cu oricine și oricând probleme scripturale, ci numai cu acei pe care-i consideră demni de o astfel de discuție.

Aceste argumente l-au făcut pe marele învățat din sudul Indiei să devină nerăbdător în a-l întâlni pe Baba. A doua zi părăsi Vrindavan și se duse în Govardhan. Găsindu-l pe Krișna Das Babaji în Kutir (bordei) îi spuse:
- Am auzit că ești regele învățaților din Vrindavan. Am venit pentru a te angaja într-o dezbatere scripturală, și a obține o Recunoaștere scrisă că te-am învins în această dezbatere.

Baba se gândi, „Oare de ce pică ghinionul ăsta pe mine?” El încercă să ignore provocarea învățatului, arătând umilință, și eschivând-se prin afirmații inteligente. Dar învățatul din sudul Indiei nu se lăsă gonit, vroia să obțină asupra învățaților din Vraja. Devenind oarecum trist dar și furios acesta spuse:
„Am venit aici în Vrindavan, pentru că am avut impresia că aici există mari învățați, și că o să-mi facă plăcere să discut despre scripturi cu aceștia. Dar nu am reușit să găsesc măcar un învățat care să fie în stare să pronunțe corect scripturile – șruti.

Siddha Krișna Das Baba spuse:
- Într-adevăr, un învățat în Vede ca tine este rar aici. Fii drăguț și recită o mantra din Sama Veda, ca să auzim cum trebuie pronunțat.
Învățatul aștepta tocmai o astfel de oportunitate. Într-o voce plăcută începu să recite o mantra din Vede.
Siddha Baba îl acultă și spuse:
- Ai făcut trei greșeli din punct de vedere al melodiei versurilor.
Învățatul replică:
- În întreaga Indie nu există un învățat care să fie capabil să recite această mantră mai corect decât mine. Aș vrea să văd dacă tu ești în stare să o reciți mai bine.
Siddha Șri Krișna Das Baba recită mantra. Auzindu-l învățatul rămase înmărmurit. Se prosternă în fața lui Baba cu umilință și spuse:
- Cunoaștere ca a ta nu este posibilă în această lume. Nu este nimeni în întregul univers, care să te poată egala.

Această afirmație era pe deplin adevărată. Cunoașterea lui Baba nu aparținea acestei lumi.
În ceea ce-l privea pe Baba, nimic nu era din această lume. Întreaga sa viață, de la începutul ei a fost ghidată și împlinită de o putere divină.

Cei care doresc să renunțe la lume pentru a se devota unei vieți al cărei țel este înalt (atingerea Divinului), întâmpină nenumărate piedici, nu numai ceea ce privește conflictul cu sine însuși, ci și conflictul cu propria-i familie și propriile rude. Baba însă nu a întâmpinat astfel de piedici.

Siddha Krișna Das Baba a adunat aproape toate cărțile care promovau bhajanul, și le degusta în compania persoanelor calificate. Când stătea nemișcat și asculta aceste lucrări, intra în extraordinare stări de iubire. Lacrimi îi curgeau din ochi, mucus și salivă îi curgeau din nas și gură în așa mare măsură încât doi vaișnavi trebuiau să stea de o parte și de alta a sa, și să-l șteargă continuu, și chiar și așa le era grea să țină uscat.

Toți Vaișnavii din Vraja Mandala veneau să îl întrebe despre bhajan. Deși aproape tot timpul se afla în meditație, el le dădea mereu sfaturi și îi încuraja.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Cea mai rapida cale de evolutie spirituala a femeii -
my Heart fire up for you          Adorandu-l pe Dumnezeu sub forma sa de IUBIT DIVIN !          my Heart fire up for you
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Maeștrii și învățătorii spirituali ai planetei, KRISHNA
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !