|
|
Fi binevenit calatorule ! |
|
Author |
Message |
Ingeras Practicant
Joined: 31 Oct 2007
Member: #320 Posts: 119
Style: Unique4 (6) Medals: None
Groups: None |
Macaria (1926-1993)
MACARIA (1926-1993) este o mare sfântă creștină contemporană care a trăit în Rusia. Ea a avut multe întâlniri cu îngerii și cu Fecioara Maria.
Maica Domnului i-a răspuns la rugămințile fierbinți ajutând-o să învețe rugăciunea către îngerul păzitor. I-a apărut într-un vis și i-a spus: «Hai s-o citim. Eu am s-o citesc, iar tu o să ții minte.» A repetat-o de două ori și ea a memorat-o. "De-acum n-o să o mai uiți niciodată", i-a spus împărăteasa Cerurilor fetiței, care pe atunci avea cinci ani.
Când doctorii au vrut să o opereze ca să-i lungească tendoanele, fiindcă nu putea merge, s-a produs un alt miracol. Chirurgul care a vrut să o taie s-a dat înapoi înspăimântat și a spus: "Doamne, iartă-mă". Când și-a revenit, le-a povestit celorlalți că un înger era acolo și nu se dădea la o parte, dându-i de înțeles că era oprit să se atingă de acea copilă.
Când Macaria avea șapte ani, într-o dimineață când au încercat s-o trezească, nu au reușit. Părinții s-au gândit că Domnul le-a auzit rugăciunile și a luat-o la El. Au dus-o la spital, unde medicii au spus că dacă nu se trezește în paisprezece zile, înseamnă că a murit de tot. Astfel, prin deosebita lucrare a lui Dumnezeu, Macaria nu a fost îngropată îndată sau consultată; totuși, trupul ei a fost dus la morgă.
În timpul acelor zile cât trupul ei rece și fără suflare a zăcut alături de cadavre, sufletul ei a fost în lumea de dincolo de mormânt. Îngerul ei păzitor i-a arătat lăcașurile cerești. "În Rai este întotdeauna cald și însorit, povestea Macaria. Soarele acolo nu e ca aici, este foarte mare. Înfloresc tot felul de flori, sunt și flori cerești, și din cele obișnuite, ca pe pământ. Iarba de acolo e verde, minunată, și toate drumurile sunt netede și curate. Grădinile sunt foarte frumoase iar merele sunt dulci. Sunt foarte roșii și într-adevăr acoperite cu miere. Păsările din copaci sunt și mici și mari; ai crede că auzi cântând niște oameni, dar sunt păsările."
Când îngerul a vrut să-i arate ceva nou în lăcașurile cerești, a luat-o în spate și i-a explicat pe unde zburau. I-a arătat Macariei încăperea unde este Cristos, unde este cea mai strălucitoare lumină din cer. În jurul încăperii este un zid înalt, și când au deschis poarta, parcă ar fi sunat clopoțeii. Numai cei mai de-aproape ai lui Cristos vor fi împreună cu El înăuntrul acestor ziduri.
Îngerul păzitor i-a arătat Macariei o biserică uriașă, cu totul din aur și străvezie. "Acolo se află o încăpere mare, așa de mare încât e cu neputință să spui cât este de încăpătoare, povestea ea; este așa de mare încât toți drepții pot intra în încăpere la slujbe. Iar în altarul bisericii este un tron, pe care se află Evanghelia și o cruce. Din tron curge aievea apă, cu totul de argint. La ceasul unsprezece, după numărătoarea noastră, toți preoții se adună în încăpere, cu Cristos în frunte, și în ceruri se săvârșește Marea Taină. Preoții de acolo slujesc cu același fel de veșminte ca și pe pământ. îngerii din biserică erau o mulțime și toți slujeau cu cădelnițe. Ei cântă așa de minunat și de puternic, încât este cu neputință de povestit.
Fetița a întrebat:
- De ce nu are biserica nici o icoană ?
- La ce ne trebuie icoane, a auzit drept răspuns, când suntem toți vii aici ?
- Când mergem la slujbele din Biserică ? l-a întrebat ea pe îngerul păzitor.
- Este încă prea devreme pentru tine. Când vei fi aici pentru a doua oară, o să mergem.
Ea a văzut în jurul său o mulțime de îngeri în veșminte albe, roz și galben. Când coborau din zbor, își strângeau aripile și le ascundeau sub veșminte, ne deosebindu-se la înfățișare de oameni. "Arhanghelul Mihail este căpetenia tuturor. El are o sarcină înfricoșătoare, dar la înfățișare este așa de frumos, că puteam să mă uit la el și să nu mă mai satur. Poartă mai tot timpul haine stacojii. Sunt totdeauna câteșitrei Arhanghelii, Mihail, Gabriel și Rafael. Arhanghelii nu sunt înalți de statură. Veșmintele lor sunt lungi și parcă de mătase, foșnind în vânt. Au cu toții părul cârlionțat, cum nu ai mai văzut; peste cap poartă panglici legate la spate, cu capetele fâlfâind în vânt și hoinăresc prin curtea cea mare."
A vorbit și despre acei oameni care prin viețile lor drepte se învredniciseră a fi în Rai. "Toți sunt tineri, plini de bucurie și frumoși și nu există oameni bătrâni. Maica Domnului arată ce veșmânt trebuie cusut fiecăruia. Pe veșmintele lor sunt înscrisuri cu litere mari: la stânga este scris rangul lor ceresc iar la dreapta numele. Pe pământ suntem lipsiți de răbdare, dar acolo, în cer, se revarsă doar bucurie. Frumusețea de acolo nu se poate asemui cu viața noastră. În cer sunt sălașuri întocmai cum avem noi mănăstiri. Ele sunt zidite toate în șir și sunt așa de multe, că este cu neputință să le socotești. Iar sunetul clopotelor nu încetează niciodată. Ei viețuiesc acolo în căsuțe cu ferestre de sticlă ce nu au ramă. Sunt așa de mulți oameni acolo - nici nu pot spune -așa de multe clădiri, că rămâi uimit tot mergând. Și ce strălucire e acolo, ce minunat!
Dar cea mai frumoasă dintre toate este Maica Domnului. Uneori este în haine albastru deschis, alteori roz, sau chiar roșu închis. Ea a venit la Macaria, împreună cu Ioan Botezătorul, Prorocul Ilie, Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni și Sfânta Ecaterina. De câteva ori s-a aflat lângă ea și Sfântul Tihon din Kaluga. El știa de atunci, explica Macaria, că voi purta numele de Tihona, și m-a făcut să mă obișnuiesc cu el. Dar Maica Domnului rămâne acolo mai puțin decât pe pământ, unde îi ajută pe cei ce i se roagă.
Trei îngeri iau sufletul omului care a murit - unul îl spovedește, altul îl împărtășește și al treilea îl poartă către cer. Toți cei ce merg acolo de pe pământ sunt ținuți sub supraveghere, iar îngerii păzitori îi ocrotesc. Ei au grijă de sufletul răposat vreme de patruzeci de zile, ca să nu îl ia nimeni. Apoi vine a patruzecea zi, când se hotărăște unde se va duce sufletul. Este interesant cum se ține judecata, spunea Macaria zâmbind, cum se adună ceilalți îngeri și se alătură celui ce păzește sufletul peste care trebuie să treacă judecata; cum apără îngerii împreună sufletul...
Macaria a văzut câteva vămi. Cei ce nu se mântuiesc se duc acolo unde trăiesc «întunecații», explica ea.
- Mi-e frică, i-a spus fetița îngerului ei păzitor. Dar el a îmbărbătat-o:
- Nu ai de ce să-ți fie frică, eu sunt totdeauna cu tine.
Macaria își amintea unul dintre locurile de chinuire a păcătoșilor. Era un coridor lung și întunecat, fără început sau sfârșit, unde în încăperi și în cotloane nefericiții oameni zac și se tânguiesc. A mai văzut și ținuturile morții, păcătoșii chinuiți și ținutul înghețat de la miazănoapte - o vale pe care nu o poți cuprinde dintr-o privire. I s-a spus cum vânzătorii de lapte ce au subțiat cu apă laptele vândut ședeau aici pe gheață și despărțeau laptele de apă.
Înainte de a se trezi, fetița a văzut cum doi îngeri s-au apropiat de trupul ei neînsuflețit, fiecare cu un căuș de lemn, iar unul dintre ei a întrebat:
- Din care apă să-i dăm, vie sau moartă ?
- Vie, a răspuns îngerul păzitor.
- Și cum o să-i dai apă vie ?
- O să o torn în ea eu însumi.
Apoi trupul fetiței a început să se încălzească și ea s-a trezit. S-a târât goală până la ușă și cu mare greutate și-a croit drum către libertate. Oamenii care o vedeau, se îngrozeau - înviase din morți! |
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Dumnezeu este Domnul și Stăpânul meu ! |
|
|
|
Ingeras Practicant
Joined: 31 Oct 2007
Member: #320 Posts: 119
Style: Unique4 (6) Medals: None
Groups: None |
Padre Pio (1887-1968)
Padre Pio a fost si ramane omul sperantei. De-a lungul intregii sa le existente, in mijlocul celor mai mari si mai obscure dificultati, a continuat mereu sa priveasca inainte cu optimism, incredere si iubire. Avea initiative marete si o credinta care provoca miracolele. Era un om care credea in progres: spitalul sau in slujba bolnavilor s-a aflat in frunte, inca de la inceput.Viata lui privata n-a fost niciodata inrobita in fata conventiilor sau a regulilor lipsite de sens.
Era de o foarte blanda afectiune. Iubea oamenii. Plangea alaturi de cei disperati, suferea pentru ei, radea cu cei ce erau multumiti.
Pe 20 septembrie 1918, pe un munte golas si sterp, intr-un decor sarac din punct de vedere social si lipsit de semnificatie, s-a petrecut unul din cele mai importante evenimente mistice din toate timpurile: imprimarea stigmatelor lui Isus Cristos pe trupul acelui biet calugar capucin.
In istoria crestina, prin termenul de stigmare se intelegere fenomenul de reproducere totala sau partiala a celor 5 rani a lui Cristos pe trupul unor sfinti sau a unor personaje mistice.
Din punct de vedere religios, Padre Pio are o maretie indiscutabila. Cu stigmatele care le-a purtat toata viata si cu celelalte suferinte fizice si morale, Padre Pio atrage atentia oamenilor asupra trupului lui Isus ca mijloc de mantuire.
In vremea noastra, ispita de a uita realitatea trupului lui Cristos e foarte mare. Iar Dumnezeu ne-a trimis acest om cu datoria de a ne reaminti adevarul.
Dar Padre Pio nu e doar un mare sfant. In el se regasesc toate fenomenele tipice ale fenomenelor yoga, ale doctrinelor orientale, ale lumii paranormale: bilocatia, levitatia, citirea gandurilor, premonitia, clarviziunea.
Prietenului sau Angelo Battisti, care il intreba in legatura cu aceste fapte, intr-o zi i-a spus: "Angiolino, eu sunt o taina chiar si pentru mine insumi."
Dupa moartea sa, faima lui Padre Pio a crecut mereu. I-au fost deja dedicate 200 de monumente. "Grupurile de rugaciune" care s-au inspirat din opera lui apar cu miile in lume. Are admiratori si credinciosi chiar si printre protestanti, anglicani, hindusi, budisti. E un om care va fi tot mai iubit de catre oameni. E destul sa incepi sa-l cunosti pentru a fi fascinat de el.
Sfantul Padre Pio si ingerul pazitor
Padre Pio avea o cu totul deosebita, delicata, respectoasa devotiune pentru ingerul pazitor. "Micul sau tovaras din copilarie", "bunul ingeras", i-a fost intotdeana de ajutor. A fost un prieten ascultator, prompt, punctual, care, ca un mare maestru de sfintenie, a exercitat asupra lui o continua stimulare de a progrsa in exersarea tuturor virtutilor.
Actiunea lui asidua si discreta i-a fost calauza, sfat si ajutor.Daca din rautatea fortelor demoniace, unele scrisori de la confesorii sai ii ajungeau patate cu cerneala, el stia cum sa le faca lizibile pentru ca "ingerasul ii sugerase ca, la primirea scrisorii, sa o stropeasca cu apa sfintita inainte de a o deschide".
Ingerul pazitor ii serveste de translator lui Padre Pio
Ingerul pazitor ii deslusea franceza lui Padre Pio care nu studiase, ii traducea din greaca pe care el nu o cunostea si era profesorul sau de limbi.
"Cerestile personaje nu inceteaza sa ma viziteze si sa ma faca sa gust mai dinainte incantarea fericitilor. Si daca misiunea ingerului nostru pazitor e grea, cea a ingerului meu este cu siguranta si mai grea, trebuind sa faca si pe interpretul in trei limbi."
Apela la ajutorul ingerului pazitor: "As vrea sa am o voce foarte puternica pentru a-i indemna pe pacatosii lumii s-o iubeasca pe Sfanta Fecioara. Dar cum aceasta nu sta in puterea mea, l-am rugat si-l voi ruga pe ingerasul meu sa indeplineasca pentru mine aceasta misiune."
Ingerul pazitor era prietenul sau intim care, dimineata, dupa ce-l trezea, lauda impreuna cu el pe Domnul: "Chiar noaptea, cand inchid ochii vad cum se ridica valul si mi se deschide in fata Paradisul; leganat de aceasta viziune adorm cu un suras de dulce beatitudine pe buze si cu fruntea destinsa intr-o liniste perfecta, asteptand ca micul meu tovaras din copilarie sa vina sa ma trezeasca si astfel sa inaltam impreuna laudele de dimineata spre desfatarea inimilor noastre."
In atacurile infernale, ingerul pazitor, prietenul invizibil, era acela care ii alina durerile: "Prietenul meu din copilarie cauta sa potoleasca durerile pe care mi le produc acei necurati apostati, leganandu-mi spirtul pe valurile sperantei."
Cand ingerul nu intervenea cu destula solicitudine, Padre Pio, in mod confidential, stia sa-l miste chiar printr-o dojana fraterna: "Nu va mai spun cum ma lovesc nenorocitii aia. Uneori simt ca sunt gata sa mor. Sambata mi s-a parut chiar ca vor sa ma termine si nu mai stiam ce sfainti sa chem in ajutor. M-am adresat ingerului meu. Dupa ce s-a lasat un pic asteptat, iata-l in sfarsit zburand in jurul meu si cu vocea sa ingereasca cantand imnuri maiestatii divine. S-a intamplat ca am strigat cu asprime la el ca s-a lasat atat de mult asteptat, in timp ce eu nu incetam sa-l chem in ajutorul meu. Ca sa-l pedepsesc, nu voiam sa ma mai uit la el, voiam sa ma indepartez, sa fug de el, dar el sarmanul m-a ajuns aproape plangand pana cand, ridicand privirea l-am privit in ochi si am vazut ca-i parea foarte rau"... "Iti sunt mereu alaturi - mi-a spus - voi actiona intotdeauna in jurul tau, afectiunea mea pentru tine nu se va stinge nici cu viata."
Padre Pio a recunoscut si a apreciat functia de "mesager" a prietenului invizibil. "Daca ai nevoie de mine - le repeta fiilor sai spirituali - trimite-mi ingerul tau pazitor." Si avea mult de lucru, ore in sir, ziua si noaptea, pentru a asculta "mesajele" fiilor sai spirituali pe care multe creaturi ingeresti ascultatoare i le aduceau.
Ingerii pazitori in viata lui Padre Pio
Padre Pio urmarea intotdeauna sa le imprime fiilor sai spirituali iubirea fata de ingerii pazitori care, chiar de la nasterea noastra, lumineaza, ocrotesc si calauzesc orice creatura umana.
Ingerul pazitor ii facea adeseori pretioase servicii. Lui ii incredinta numeroase sarcini care priveau ministerul sau sacerdotal.
Pentru a-i ajuta, in caz de nevoie, pe fiii sai spirituali de departe, il trimitea intotdeauna pe ingerul pazitor.
Intr-o zi, englezul Cecil Hunpherey-Smith, cunoscut fiu spiritual al pui Padre Pio, in timp ce se afla in Italia, a avut un accident de automobil si a fost ranit grav. Un prieten, gasindu-l intr-o stare foarte critica, s-a dus la un oficiu postal sa ii trimita o telegrama lui Padre Pio, in care ii cerea sa se roage pentru Cecil. Cand a dat telegrama oficiantului postal, acesta i-a inmanat o alta telegrama care tocmai sosise pe adresa sa si care venea de la San Giovanni Rotondo. In aceasta, Padre Pio il asigura ca se va ruga pentru vindecarea lui Cecil Hunpherey-Smith.
Au trecut cateva luni inainte ca Cecil sa fie in stare sa calatoreasca. Dar de indata ce s-a vindecat, s-a dus impreuna cu prietenul sau la San Giovanni Rotondo pentru a-i multumi lui Padre Pio.
Ajunsi la manastire, s-au intalnit cu onoratul parinte, i-au multumit pentru rugaciuni si, pentru a-si satisface curiozitatea, l-am intrebat pe Padre Pio cum de aflase de accident si cum facuse sa le trimita, atat de rapid, telegrama prin care ii asigura ca se va ruga.
Padre Pio, cu un zambet larg pe buze, le-a spus: "Credeti ca ingerii sunt la fel de inceti ca avioanele?"
Este explicabil, asadar, de ce le recomanda tuturor o cinstire plina de simtire si evlavie a ingerilor.
Despre ingerul pazitor intr-o scrisoare a lui Padre Pio catre una dintre fiicele sale spirituale
Bunul tau inger pazitor sa vegheze intotdeauna asupra ta, sa fie calauza ta, care sa te conduca pe aspra carare a vietii; sa te pazeasca mereu in harul lui Isus, sa te tina pe bratele sale, sa te ocroteasca cu aripile sale de toate capcanele lumii, ale diavolului si a le trupului.
Sa ai o mare devotiune fata de acest benefic inger.Cat de mangaietor este gandul ca alaturi de noi avem un spirit care, din leagan pana in mormant, nu ne paraseste nici o clipa, nici macar atunci cand indraznim sa pacatuim! Acest spirit ceresc ne calauzeste, ne ocroteste ca un prieten, ca un frate.
Este peste masura de linistitor sa stim ca acest inger se roaga neincetat pentru noi, ofera lui Dumnezeu toate actiunile si faptele bune pe care le facem, gandurile noastre, dorintele noastre, daca sunt curate.
Sa nu-l uitam pe acest tovaras nevazut, mereu prezent, gata intotdeauna sa ne asculte si cat de poate de prompt in a ne mangaia. O, delicioasa intimitate, o, fericita companie, daca am sti s-o intelegem!
Sa-l ai mereu in fata ochilor mintii, sa-ti amintesti deseori de prezenta acestui inger, sa-i multumesti, sa i te rogi, sa-i fii intotdeauna o buna companie. Deschide-te si martureste-i lui durerile tale; sa-ti fie in continuu teama sa ofensezi puritatea privirii sale. Sa stii asta si sa ti-o intiparesti bine in minte. El este atat de delicat, atat de sensibil. Lui sa i te adresezi in ceasurile de mare neliniste si vei simti efectele sale benefice.
Sa nu spui niciodata ca esti singura in lupta cu dusmanii nostri; sa nu spui niciodata ca nu ai un suflet caruia sa i te poti marturisi cu sinceritate. Ar fi o mare nedreptate care i s-ar face acestui mesager ceresc.
"Aminteste-ti ca Dumnezeu este in noi cand suntem in harul Sau, si in afara noastra cand suntem in pacat: dar ingerul Sau nu neparaseste niciodata. El este cel mai sincer si de incredere prieten, chiar si atunci cand facem greseala sa-l intristam prin reaua noastra comportare".(Padre Pio)
|
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Dumnezeu este Domnul și Stăpânul meu ! |
|
|
|
Ingeras Practicant
Joined: 31 Oct 2007
Member: #320 Posts: 119
Style: Unique4 (6) Medals: None
Groups: None |
Emanuel Swedenborg (1688-1772)
Om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, supranumit de către Balzac Buddha al Nordului, Emanuel Swedenborg a fost una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei.
S-a născut în 1688 la Stockholm, în familia unui pastor luteran, familia sa având o tradiție îndelungată în minerit. Încă de la 11 ani începe să studieze la Universitatea din Uppsala teologia, literatura, matematica și științele naturii. În 1709, la 21 de ani, devine doctor în filosofie.
Cariera sa ca om de știință s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă științifică suedeză, Daedalus Hyperboreus. La 30 de ani cunoștea 10 limbi străine, iar ulterior a învățat și ebraica și aramaica. Inventator prolific, Swedenborg a conceput, ca și Leonardo da Vinci, un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe și propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigația subacvatică, o mașină cu aburi, un model de ecluză și o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mișcarea planetelor. A studiat anatomia și a publicat un tratat în care susține că sediul funcțiilor psihice se află în cortexul cerebral. În domeniul mineralogiei publică lucrarea Opera philosophica et metallurgica, considerată și astăzi de referință în domeniu.
În 1743, la vârsta de 55 de ani, la Londra, are o revelație care îi schimbă radical cursul vieții. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredințat-o, spunându-i: Eu sunt Domnul, Creatorul și Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îți voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii. Din acel moment, Swedenborg a abandonat studiul științelor, a renunțat la toate funcțiile sale și s-a dedicat total unei vieți mistice creștine. Și-a luat foarte în serios misiunea de a călători în planurile subtile și de a relata oamenilor despre acestea. Nu de puține ori a făcut dovada unor înzestrări excepționale clarviziune și profeție. Spre exemplu, în 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmata ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morții țarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm.
Toată experiența sa ulterioară viziunii de la Londra și călătoriile în lumile subtile raiuri și infernuri au fost sintetizate în lucrările excepționale pe care a fost ghidat să le scrie.
Începând cu anul 1747, el a avut o serie de contacte cu entitățile angelice din sferele subtile cerești, experiențe în care el a comunicat cu mulți îngeri de lumină.
Vă vom prezenta fragmente din lucrarea Despre iubirea în cuplu, care descrie modul în care autorul a fost inițiat de îngeri în tainele și farmecele iubirii în această lume și în lumea de dincolo:
Nu mă îndoiesc că cea mai mare parte dintre cei care vor citi această lucrare o vor privi ca pe rodul unei minți exaltate sau ca rezultat al unei imaginații înfierbântate. Vă asigur însă cu toată sinceritatea că tot ceea ce voi înfățișa mi-a fost revelat în mod special și am privit limpede și distinct cu proprii mei ochi, găsindu-mă în stare de absolută luciditate. I-a fost pe plac lui Dumnezeu să mi se arate și să mă trimită în lume pentru a propovădui Noua Biserică despre care se vorbește în Apocalipsă. De aceea, Dumnezeu a avut bunăvoința să arunce lumină în adâncul sufletului meu și să-mi întărească puterea de înțelegere a spiritului, dăruindu-mi, timp de douăzeci și cinci de ani din trecerea mea prin această lume, harul comunicării cu îngerii și o cunoaștere deplină a tot ceea ce se petrece în sfera în care ei sălășluiesc.
Mi s-a arătat un înger, îndreptându-se spre mine dinspre Răsărit, sunând dintr-o trâmbiță către Miazăzi, Apus și Miazănoapte. Era pe jumătate acoperit cu o eșarfă ale cărei falduri fluturau cu grație, lăsând să se întrezărească un veșmânt împodobit cu safire și cu rubine, a cărui strălucire nu poate fi descrisă. Îngerul părea mai degrabă să pășească prin aer decât să zboare. Coborând astfel ușor pe pământ și dându-și seama de prezența mea, veni spre mine. Eu mă găseam într-o stare de extaz. Venindu-mi puțin în fire, după primul moment de uluială, i-am spus:
- Ce înseamnă glasul puternic al trâmbiței, pe care l-am auzit acum câteva clipe? Și cum ai plutit atât de ușor pe deasupra tărâmurilor văzduhului? Ce cale nouă și necunoscută ai deschis pentru a ajunge până la mine?
Îngerul mi-a răspuns:
- Am fost trimis pentru a aduna pe acest munte pe toți înțelepții lumii creștine (mai trebuie să spun că mă aflam pe o colină înclinată către Miazăzi când am avut această viziune). Vin, adăugă îngerul, ca să-i adun aici și să-i întreb ce gândesc despre bunurile cerești și despre fericirea veșnică. Motivul trimiterii mele aici a fost faptul că vreo câțiva locuitori ai lumii voastre, fiind primiți printre noi, ne-au asigurat că nu există pe pământ nici un om care să fi reușit să-și formeze o idee justă despre plăcerile de care ne bucurăm noi. Plină de uimire, întreaga împărăție cerească mi-a spus: Coboară la sălașele muritorilor, pune-le întrebări, dă-le învățătură! Și deschide-le ochii, dacă este adevărat că sunt atât de neștiutori cu privire la soarta care îi așteaptă după ce își vor sfârși viața trupească.
Așteaptă, îmi mai spuse îngerul, așteaptă și îi vei vedea pe toți venind aici în număr mare. Brațul a cărui putere nu o cunoști, așa cum nu o cunoaștem nici noi, va clădi pentru ei un adăpost potrivit să-i primească.
O jumătate de oră după aceea, am văzut sosind mai multe cete dinspre Răsărit, Miazănoapte și Miazăzi. Sunând din trâmbiță, îngerul îndruma fiecare ceată către locul care îi era destinat. Aceste cete mi s-au părut a fi în număr de șase, după ele urmând o a șaptea ceată, pe care strălucirea Răsăritului, unde era așezată, mă împiedicase să o văd de la început. După ce îngerul le-a explicat motivul pentru care au fost adunate, diferitele cohorte s-au apropiat și, punându-și laolaltă ideile lor despre bucuriile Paradisului, și-au exprimat, pe rând, părerile.
Cea dintâi ceată, venită dinspre Miazănoapte, îmi mărturisi că această bucurie de nespus nu era altceva decât plăcerea neîntreruptă a unei fericiri fără margini, care privește deopotrivă simțurile și spiritul; că această bucurie ar putea fi denumită clipa pătrunderii în sfera cerească.
Cea de-a doua ceată, venită dinspre Miazănoapte, mi-a spus că fericirea se întemeiază pe farmecele obștii îngerești care locuiește în aceste ținuturi cerești; că aici fiecare, după bunul său plac, stă de vorbă, se sfătuiește și află ceea ce nu știuse și că, în sfârșit, aici sufletul petrece în veșnicie, fără să-și dea seama, în mijlocul desfătărilor, al încântărilor și al plăcerilor.
A treia ceată, care era una dintre primele venite dinspre Apus, susținea dimpotrivă că bucuria cerească nu este și nu poate fi altceva decât o reluare a serbărilor și a banchetelor în compania lui Avraam, Isaac și Iacob, că aici se găsesc întinse mese încărcate cu bucatele cele mai delicioase, coșuri pline cu vinurile cele mai alese; că aceste gustări sunt urmate de dansuri în care se prind mii de fecioare care-i încântă pe comeseni prin grația mișcărilor și prin frumusețea melodioasă a cântărilor; în sfârșit, că de seara și până dimineața se reîmprospătează mereu asemenea episoade voioase, iar nesfârșirea veșniciei trece fără să găsești un moment de plictiseală.
A patra ceată, care de fapt era cea de-a doua cohortă venită din aceeași latură, mi-a dat următoarele lămuriri:
- Am discutat adesea între noi despre bucuriile Paradisului și, după ce ne-am oprit pe rând la mai multe păreri, iat-o pe cea care ni se pare cea mai bună. Noi ne închipuim Paradisul ca pe o grădină a desfătărilor, în care natura și-a dăruit toate bogățiile, generozitatea și frumusețea. Suntem de părere că în mijlocul acestei frumoase grădini se află ceea ce se cheamă arborele vieții, cu roade de un gust încântător, care sunt hrana îngerilor și a preafericiților. Aceste fructe sunt astfel alcătuite încât cei care au fericirea să le guste pot să renască după cum doresc, bucurându-se astfel de plăcerile oricărei vârste.
A cincia cohortă, care era prima din latura dinspre Miazăzi, nu cunoștea o fericire mai mare decât aceea de a domni, de a stăpâni cele mai mari comori, de a avea tronuri, împărății și, drept miniștri și supuși, îngeri; căci, adăugau ei, oare nu aceste lucruri le observăm și în descrierea Ierusalimului ceresc? Slava și strălucirea Ierusalimului ceresc nu se văd oare în priveliștea nemaipomenită a măreției și strălucirii sale? Nu ni se spune oare că zidurile îi sunt din rubine, turnurile din diamante, porțile din smaralde, iar câmpurile de aur? Că această cetate este pavată cu pietre prețioase? Toate acestea ne îndreptățesc să credem că a ne bucura de atâtea bunuri, a poseda atâtea bogății reprezintă partea supremă din fericirea care ne este făgăduită.
A șasea ceată, care făcea parte și ea din cohorta de la Miazăzi, a strigat atunci că nimeni nu are dreptate, căci nu poate exista o fericire mai desăvârșită decât aceea de a-L slăvi pe Dumnezeu, de a-L preamări în veșnicie, de a face ca bolțile cerești să răsune de cântări înălțate spre lauda Lui, de a-ți uni imnurile de slavă cu ale îngerilor care veghează alături de tronul Lui, de a-ți înălța mereu sufletul către El, de a-i adresa cu încredere rugăciuni și de a-i mulțumi veșnic pentru binefacerile Sale. Unii din această ceată au mai adăugat la cele spuse și măreția slujbelor care însoțesc aici proslăvirea lui Dumnezeu, cum ar fi numeroasele categorii de sfinți părinți și de fecioare care preced sau urmează mulțimea preafericiților, pentru a le trezi râvna și a le susține ardoarea.
A șaptea legiune, care părea să vină din latura dinspre Răsărit și pe care la început am zărit-o cu greu din cauza strălucirii care o învăluia, era o ceată de îngeri din neamul aceluia care mă întâmpinase. Deoarece li se vorbise despre părerile greșite pe care le avem cu privire la fericirea și la soarta noastră în lumea de dincolo, vroiau să se convingă. Unul dintre acești îngeri îi spuse aceluia care mă întâmpinase:
- Întrucât toți acești așa-ziși înțelepți judecă fericirea rezervată aleșilor prin mijlocirea ideilor lor vane și himerice, să le alcătuim un cer potrivit cu părerile lor și să vedem dacă sațietatea nu-i va duce la dezgust și dacă nu se vor lepăda de o bucurie pe care o socotesc atât de savuroasă și de desăvârșită.
(Va urma) |
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Dumnezeu este Domnul și Stăpânul meu ! |
|
|
|
|
|
Page 1 of 1 [ 3 Posts ]
|
|
You cannot post new topics in this forum You cannot reply to topics in this forum You cannot edit your posts in this forum You cannot delete your posts in this forum You cannot vote in polls in this forum You cannot post attachments in this forum You can download attachments in this forum
|
Orice sfârșit e un nou început !Cunoaște Adevărul și acesta te va face liber ! Powered by phpBB © 2001, 2024 phpBB Group All content is copyright © UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc and its original authors 219 pages loaded in last 5 mins | 194 unique hits in last 24 hours |