Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 17:31
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Despre Brahman Si Atman In Traditia Spirituala Orientala


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Despre Brahman Si Atman In Traditia Spirituala Orientala
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.2.2008, 18:47 View PostDownload Post

DESPRE BRAHMAN SI ATMAN IN TRADITIA SPIRITUALA ORIENTALA


Există o rugăciune în VEDE care, de mai mult de 3ooo de ani, stă în fiecare dimineață pe buzele a milioane de indieni. Aceasta este faimoasa GAYATRI MANTRA:

TAT SAVITUR VARENIAM
BHARGO DEVASYA DHIMAHI
DHIYO YA NAH PRACODAYAT


"Să medităm plini de venerație asupra strălucitoarei lumini a Divinei și admirabilei Ființe atotputernice care a creat totul. Fie ca ea să ne ghideze plină de dragoste gândurile și aspirațiile către Adevărul Ultim care este însuși Spiritul sau esența lui Dumnezeu". Sfântul Poet al VEDELOR, care a cântat aceste cuvinte, a fost un clarvăzător: spiritul Indiei nu a obosit niciodată în aspirația sa de căutare a Luminii. Cu siguranță, aspirația către lumina divină s-a păstrat și datorită acestei invocații repetate zilnic de milioane de oameni.
În VEDE, aceste opere sacre compuse cu mult înainte ca scrierea să fie introdusă în India și înainte ca gramatica să devină în India un mijloc nobil de a analiza limbajul, omul privește lumea exterioară cu bucurie și uimire. El simte viața și se roagă pentru izbândă în viață. El privește frumusețea zorilor și măreția Soarelui și simte că focul și aerul, apele și vânturile sunt puteri vii: lor le oferă focul sacrificiului. Viața lui depinde de natură și el știe că între natură și el însuși există o legătură profundă. Omul iubește această frumoasă creație și simte că iubirea lui nu poate primi ca răspuns decât o iubire și mai mare. De aceea el îi cântă lui VARUNA, zeul care este plin de iubire și compasiune:
"Aceste cuvinte de slavă pentru Zeul care este lumină, trebuie să fie cuvinte supreme printre lucrurile mărețe. îl preamăresc pe VARUNA cel atotputernic, Zeul care este iubitor față de cel ce-l adoră.
Te lăudăm în gândurile noastre, o, Doamne! Te salutăm așa cum soarele ți se înclină dimineața și fie ca noi să găsim bucurie în a-ți fi servitori.
Ocrotește-ne, iartă-ne păcatele și dăruiește-ne iubirea Ta!
Dumnezeu a făcut râurile să curgă. Ele nu simt niciodată oboseala, și nu încetează să curgă. Ele zboară iute, ca păsările cerului.
Fie ca fluxul vieții mele să curgă în râul armoniei! Dezleagă legăturile păcatului care mă înlănțuie. Nu lăsa ca firul cântecului meu să fie întrerupt în timp ce îți cânt slava; și nu lăsa lucrarea mea să se termine înaintea împlinirii ei.
Îndepărtează orice teamă de mine, o, Doamne! Primește-mă cu îngăduință la Tine, o, Rege Suprem. Taie lanțurile suferințelor care mă leagă: nu pot nici să-mi deschid ochii fără ajutorul Tău.
Fie ca înspăimântătoarele arme care-l rănesc pe păcătos să nu ne atingă. Nu ne lăsa să trecem din lumină spre întuneric.
Îți vom cânta imnuri, o, Zeule atotputernic! Acum și pentru totdeauna îți vom cânta imnuri, exact așa cum erau ele cântate din vechime. Pentru că legile Tale sunt eterne, o, Zeule, ele sunt neclintite ca munții.
Iartă-ne greșelile pe care le-am făcut! Multe dimineți vor mai răsări deasupra noastră: condu-ne prin ele toate, o, Zeule, condu-ne către Tine!".
                           (RIG VEDA II 28, 1-9)
Câteodată, clarvăzătorul VEDELOR este conștient de încălcarea unei legi spirituale: el realizează că omul obișnuit face greșeli ce provin din ignoranță sau slăbiciune, sau chiar păcate născute dintr-o voință bolnavă. Căindu-se, el cere iertare și are credința că iubirea, fiind atotputernică, iartă păcatele:
"El a separat cerurile și pământul. El a pus în mișcare Soarele și stelele și a întins pământul nostru în fața lor. Măreția Lui dă înțelepciune copiilor oamenilor.
Iar eu vorbesc din inima mea și întreb: Cum mă voi putea topi în El? Ce doruri îmi va accepta El fără supărare? Când voi căpăta cu inima bucuroasă îndurarea Lui?
Îi întreb pe ceilalți pentru că aș fi bucuros să-mi știu păcatele: îi caut pe înțelepți și-i întreb. și înțelepții mi-au dat un răspuns: "Zeul VARUNA, este supărat pe tine".
Care a fost, o, Dumnezeul meu, greșeala mea? De ce ți-ai ucide Tu prietenul care-ți cântă slavă ție? Spune-mi, atotputenic Zeu, ca liber de păcat să mă îndrept fericit spre tine în adorare.
Dezleagă-ne de păcatele părinților noștri. Iartă-ne păcatele noastre, o, Doamne!
N-a fost voia mea, a fost o iluzie. A fost o întunecare a minții sau o supărare sau ignoranța. Cel puternic este capabil oricând să-l rătăcească pe cel slab: chiar și somnul îl poate duce pe om în păcat.
Fie ca eu să-mi servesc Zeul cel atot-iertător. Fie să-mi servesc Zeul cel eliberator de păcat. Dumnezeul nostru dă înțelepciune celui pur; și îl conduce pe înțelept pe calea cea bună.
Fie ca acest cântec de slavă să ajungă la Tine, o, VARUNA; fie ca acest cântec de slavă să rămână în inima Ta. Fie ca nouă să ne fie bine în odihna și munca noastră. Fie ca binecuvântarea Ta să coboare asupra noastră totdeauna."
                        (RIG VEDA VII 86)
În VEDE găsim zorii viziunii spirituale și, de asemenea, zorii gândirii umane. În sublimul lor "Cântec al Creației" ele ne îndeamnă la o reflecție asupra începutului lumii:
"Atunci nu era nici ceea ce este și nici ceea ce nu este. Nu era cer, nici rai dincolo de cer. Ce forță era atunci? și unde? Cine era această putere? Era un abis de ape fără fund?
Atunci nu era nici moarte nici nemurire. Nu erau semnele nopții sau ale zilei.
UNICUL respira prin propria Sa putere, în pace adâncă. Doar UNICUL era și nimic altceva.
Întunericul era ascuns în întuneric. Totul era fluid și fără formă. Acolo, în vid, focul fervorii a trezit UNICUL.
și în UNIC a răsărit iubirea. Iubirea, prima sămânță a sufletului. Adevărul acesta l-au găsit înțelepții în inima lor: căutând în inima lor cu înțelepciune, ei au găsit această legătură de unire între ființă și neființă.
Cine cunoaște adevărul? Cine ne poate spune de unde și cum s-a ivit acest univers? Zeii s-au născut după acest început; prin urmare cine știe de unde provine această creație?
Doar acel Zeu care vede în cerurile cele mai înalte, doar El știe de unde vine acest univers și dacă el a fost creat sau este necreat. Doar el știe, sau poate că nu știe."
                               (RIG VEDA X 129)
În ultimul vers al acestui poem găsim începutul întrebărilor filosofice: poetul VEDELOR a văzut că, pentru evoluția conștiinței spirituale, omul are nevoie în primul rând de meditație și credință.
În VEDE găsim zorii pătrunderii spirituale, iar mai târziu în UPANISHADE descoperim dezvoltată întreaga splendoare a viziunilor interioare profunde.
Aproximativ 112 UPANISHADE au fost tipărite în sanscrită, dar cele mai importante sunt aproximativ 18. Cele două mai lungi, BRIHAD-ARANYAKA și CHANDOGYA, numără cam 100 de pagini fiecare. Lungimea majorității celorlalte este de la 3 la 30 pagini, puține fiind mai lungi de atât. ISHA UPANISHAD, pe care o vom prezenta integral puțin mai departe, are doar 18 versuri. Părțile timpurii ale UPANISHADELOR sunt scrise în proză și s-ar putea să dateze aproximativ din perioada anilor 700 î.e.n.. UPANISHADELE în versuri sunt în general mult mai târzii. Nu știm practic nimic despre autorii lor: ele par să vină dintr-un sublim Necunoscut.
De la natura exterioară, care este în mod preponderent exprimată în VEDE,  omul pătrunde, în UPANISHADE, în propria lui natură interioară și astfel, de la multitudine el se îndreaptă către UNIC. În UPANISHADE găsim marile întrebări ale omului, iar răspunsul lor poate fi însumat în două cuvinte: BRAHMAN și ATMAN. Acestea sunt două nume pentru a desemna Supremul Adevăr și cele două sunt UNUL și același. Adevărul Universului, esența sa Divină, este BRAHMAN; propriul nostru Adevăr interior, Sinele nostru Suprem, este ATMAN. MANTRA sacră AUM este un nume atât  pentru BRAHMAN cât și pentru ATMAN. Aceasta poate fi împărțită în trei sunete, dar cele trei curg, topindu-se într-unul: AUM. Unul din înțelesurile lui AUM este DA, afirmarea întregii manifestări, dar și NU, negarea ei. BRAHMAN, ATMAN, AUM, sunt Adevărul pozitiv, acel DA, al tuturor lucrurilor, prezența vie în imanență, dar ele înseamnă și NU, anularea manifestării prin depășire în transcendență.
În jurul acestei idei centrale apar toate întrebările și răspunsurile, legendele, marile gânduri și mai ales minunata poezie a UPANISHADELOR.
De exmplu, la începutul lui KENA UPANISHAD găsim aceste întrebări și răspunsuri:
"Cine trimite mintea să hoinărească departe? Cine îndeamnă mai întâi viața să-și înceapă călatoria? Cine ne face să murmurăm aceste cuvinte?
E ceea ce nu poate fi spus în cuvinte, însă prin intermediul căruia sunt pronunțate cuvintele. Orientează-te în cunoașterea ta numai către Acesta, ca fiind BRAHMAN, Spiritul Suprem și nu ceea ce oamenii în ignoranță și uitare adoră acum.
El este ceea ce nu poate fi gândit cu mintea, dar este Acela prin care mintea poate gândi. Cunoaște-L numai pe Acela ca fiind BRAHMAN, Spiritul, și nu ceea ce oamenii adoră acum".
În KATHA UPANISHAD, aceeași întrebare este pusă în termeni puțin diferiți de către tânărul NACHIKETAS atunci când se întâlnește cu Spiritul Morții:
"Când un om moare, apare această îndoială: unii spun "el este" și alții spun "el nu este". Învață-mă care este adevărul în această privință!"
Răspunsul este același ca și în BHAGAVAD GITA: "ATMAN, Sinele Suprem, este nenăscut și nu moare niciodată".
Experiența spirituală a cunoașterii Sinelui Suprem Individual, a lui ATMAN, este exprimată în CHANDOGYA UPANISHAD cu următoarele cuvinte:
"Există un Spirit care este minte și viață, lumină și adevăr și vaste spații. El conține toate acțiunile și dorințele, toate parfumurile și toate gusturile. El îmbrățișează întregul univers și în tăcere iubește totul.
Acesta este Spiritul, care este în inima mea, mai mic decât o boabă de orez, sau decât o boabă de orz, sau decât o sămânță de muștar, sau decât un grăunte de sămânță de in.
Acesta este Spiritul, care este în inima mea, mai mare decât pământul, mai mare decât cerul, mai mare chiar decât raiul, mai mare decât toate aceste lumi.
Acesta este Spiritul, care este în inima mea, acesta este BRAHMAN."
În BRIHAD-ARANYAKA UPANISHAD, IV,iv.12-21, se fac următoarele afirmații referitoare la ATMAN:
"Când cineva a realizat direct adevărul divin al Sinelui esență din noi, ATMAN, adică a avut conștiința faptului că "Eu sunt El" (Eu-ATMAN sunt EL-BRAHMAN), cum ar mai putea exista nevoia chinuitoare, care ne conduce întotdeauna inevitabil la suferință, de a urma instinctele și tentațiile trupului și ale minții? Cunoscătorul Supremului ATMAN, ce este înțeles a fi identic cu BRAHMAN, este iluminat de realizarea spirituală exprimată în afirmația revelatoare "Eu sunt El (Supremul)" chiar în timp ce mai trăiește încă în corpul acesta ce este moștenitorul nenumăratelor necazuri și suferințe. El este acum creatorul suveran al universului.
El este cel care inspiră totul. Întreg universul este al Lui, chiar El însuși este universul, fiind una cu BRAHMAN, care este adevărata esență a lui. Chiar în timp ce trăiam în corp, am avut revelația Lui (BRAHMAN). și, iată, acum vorbesc din propria experiență: aceia care datorită ignoranței și dezinteresului nu reușesc să cunoască acum (în timpul acestei vieți) bucuria nepieritorului BRAHMAN, vor suferi mari pierderi și mari dureri în apele agitate ale efemerității. Acela care ajunge la cunoașterea Lui, devine nemuritor și plin de fericire luminoasă radiantă, în timp ce ceilalți au parte numai de necazuri și suferințe, împleticindu-se în legăturile acestei lumi. Când îl cunoaștem pe BRAHMAN ca fiind esența a tot, devenim dintr-o dată conștienți de existența sa  în  întreaga  manifestare și  în  mod  spontan suntem  eliberați pentru totdeauna de ură și dualitate. El (Supremul) trebuie să fie cunoscut ca fiind Lumina Luminilor și prin această cunoaștere divină atingem nemurirea. Acela în care cele cinci PRANASURI și cele cinci feluri de existență, incluzând universul  care este sălașul lor, sunt ferm liniștite și stabilizate, acela este Supremul ATMAN (BRAHMAN), fii sigur de aceasta. Înțeleptul care îl cunoaște atinge nemurirea. El este Viața Vieții, Ochiul Ochiului, Urechea Urechii și Mintea Minții. Aceia care îl realizează astfel (cu adevărat) ajung la Unicul etern, care este Supremul BRAHMAN. ATMAN poate fi văzut numai de cel care are mintea purificată. În ATMAN nu există nici o dualitate pentru că El este unic, fără secund. Mintea care este atașată de dualitate (și impură), fiind orientată deci nu către interior ci către exterior, nu va putea niciodată să-L cunoască. Cel care vede dualitatea în manifestare se îndreaptă (de la naștere) către moarte (numai pentru ca să se nască din nou și din nou) în mod repetat, neatingând scopul vieții umane care este realizarea Conștiinței unificate - Adevărul neschimbător al splendorii infinite, pure, dincolo de cele cinci elemente (începând cu AKASHA și terminând cu pământul), nenăscutul, ATMAN Sublim și Etern. Înțeleptul îl va cunoaște pe Acela (BRAHMAN), va intra în liniștea tăcută esențială și se va stabili în BRAHMAN; el nu va mai studia cărțile care sunt inutile și nu fac decât să-l obosească pe aspirantul spiritual".
Dacă ne întrebăm unde este BRAHMAN, Spiritul Divin al Universului, vom găsi răspunsul în KENA UPANISHAD:
"El este văzut în natură în minunea unei străfulgerări de lumină. El apare sufletului în minunea străfulgerării unei viziuni spirituale".
Dacă gândirea nu este satisfăcută cu răspunsuri date în cuvinte frumoase și exprimări poetice ce se adresează inimii, UPANISHADELE răspund nevoii raționale a minții și altfel, ceva mai precis. Dacă întrebăm categoric "Ce este BRAHMAN?", răspunsul în termeni ce se adresează rațiunii ar fi: "BRAHMAN nu poate fi definit, pentru că este Infinit. El este dincolo de gândire și dincolo de imaginație. El nu este nimic din minte și nimic din afara minții, nimic trecut, sau prezent, sau viitor, căci toate acestea sunt doar concepte limitate în timp și spațiu. Reprezentarea cea mai apropiată de Adevăr pe care o putem avea despre BRAHMAN este aceea a unei stări de conștiință dincolo de timp, când SAT, CHIT și ANANDA, Existență, Conștiință și Beatitudine Absolută sunt UNA".
Astfel, MANDUKYA UPANISHAD explică ceea ce în termenii lumii manifestate, schimbătoare și neeterne, apare a fi un paradox: faptul că BRAHMAN este totul și totodată BRAHMAN nu este nimic, sau, cu alte cuvinte, anularea a tot ceea ce poate fi anulat. Căci ceea ce este Adevăr nu poate fi Non-Adevăr și ceea ce nu este Adevăr nu aparține Spiritului, neexistând cu adevărat:
"AUM, Cuvântul etern, este totul: ceea ce a fost, ce este și ce va fi, și ceea ce e dincolo, în Eternitate. Totul este AUM.
BRAHMAN este totul și ATMAN este BRAHMAN. ATMAN, Sinele, își asumă patru stări.
Prima stare este cea de veghe, cea a conștiinței îndreptate spre înafară, bucurându-se de cele șapte elemente grosiere exterioare.
A doua stare este cea de vis, a conștiinței îndreptate spre înăuntru, gustând cele șapte elemente subtile interioare, în propria sa lumină și singurătate.
A treia stare este cea a somnului fără vise, a conștiinței tăcute, când o ființă nu mai are nici dorințe și nici vise.
A patra stare este ATMAN în propria Lui stare pură, starea de trezire a Conștiinței Supreme. Ea nu este nici conștiință exterioară, nici interioară, nici semiconștiință, nici conștiință adormită, nici simplă conștiință, nici nonconștiință. Ea este ATMAN, Spiritul însuși, care nu poate fi văzut sau atins, care este deasupra tuturor distincțiilor, dincolo de gândire și inefabil. În unirea cu El stă suprema dovadă a realității Lui. El este Pace și Iubire".
Această scurtă UPANISHADă continuă spunând că ATMAN este AUM. "Cele trei sunete A, U și M sunt primele trei stadii limitate ale conștiintei. MANTRA AUM, ca un singur sunet, este a patra stare, cea a conștiinței supreme."
KENA UPANISHAD spune că: "El (Sinele Suprem) este cunoscut în extazul unei treziri spirituale".
Întrucât ATMAN, Sinele fiecăruia dintre noi și al tuturor, este BRAHMAN, Divinul, Preaânaltul din noi și din tot, am putea spune că problema legii morale în UPANISHADE este rezolvată prin împlinirea cuvintelor lui Shakespeare în Hamlet:
"Mai presus de orice, ție însuți să-ți fii credincios
și apoi în mod firesc, așa cum noaptea urmează zilei,
Nu vei mai putea greși față de nimeni".
În același timp, dacă considerăm că esența Ființei noastre, Sinele Suprem, este beatitudine, ANANDA, ne-am putea gândi la cuvintele lui Spinoza despre virtute: "Fericirea nu este răsplata virtuții: ea este virtutea însăși. Nu găsim bucurie în virtute pentru că ne controlăm poftele: ci, din contră, pentru că găsim bucurie în virtute suntem capabili să ne controlăm poftele".
Esența UPANISHADELOR este însumată în cuvintele "TAT TWAM ASI", "Acela ești tu". Realizarea Ultimă înseamnă comuniunea cu Adevărul: "SATYAM EVA JAYATE", spune MUNDAKA
UPANISHAD, "Adevărul este izbândă"; a găsi Adevărul înseamnă a cuceri finitul. Bucuria infinitului este în noi totdeauna, dar noi nu cunoaștem acest adevăr. Suntem precum cerșetorul din poveste care a cerșit toată viața în același loc. Dorea să fie bogat, dar a rămas sărac întreaga sa viață. Când a murit, câțiva oameni au găsit o ladă plină cu aur și bijuterii, îngropată chiar sub locul unde el cerșise. Dacă ar fi știut ce ușor putea să devină bogat! Nu trebuie să credem că adevărata Cunoaștere a Sinelui ne-ar putea conduce la Eliberare: ea este Eliberarea însăși. Dar aceasta nu este o cunoaștere intelectuală sau o viziune poetică: "în unirea cu El stă suprema dovadă a realității Lui". Putem citi în UPANISHADE că dincolo de devenirea noastră este pura noastră Existență (SAT), că dincolo de suferință și necaz, este Beatitudinea (ANANDA), că dincolo de cele trei stări ale conștiinței comune este o a patra stare, (CHIT) a Conștiinței Supreme, dar ceea ce citim sunt doar cuvinte. Nu putem ști ce gust are un fruct citind doar dintr-o carte amănunte despre el. Acest fel de cunoaștere teoretică, numită VIJNANA, cunoaștere fragmentată în subiect și obiect, discursivă, este incompletă. Trebuie să mâncăm fructul, căci abia atunci răsare cunoașterea profundă, trăită, numită JNANA. Clarvăzătorii UPANISHADELOR nu au pus bazele unei Biserici și nici nu au fondat o religie precisă, dar ei au trăit cu adevărat în Spirit. Indiferent cărei religii aparțin, ei sunt de acord că această comuniune cu Prea înaltul, cu Divinul, nu este o problemă de cuvinte, ci de viață.
Doctrinele sublime ale UPANISHADELOR și filosofia VEDANTA sunt destinate celor puțini: culmile luminoase și pure, greu de atins ale Himalayei sufletului nu sunt accesibile oricui. Oamenii vor un Dumnezeu simplu și concret. În concepția yoghină El este numit Dumnezeu cu atribute, sau ISHVARA. Oamenii obișnuiți vor reguli de viață, reguli morale, dar mai presus de toate, vor iubire. Autorii târzii ai UPANISHADELOR au văzut și au înțeles acest lucru și astfel, în ISA UPANISHAD apar idei, pe care le găsim și în BHAGAVAD-GITA, și care reprezintă fundamentul VEDANTEI. Datorită importanței sale, vom cita integral această UPANISHADă:
"Privește Universul respirând în gloria lui Dumnezeu; privește astfel tot ceea ce trăiește și se mișcă pe Pământ. Abandonând ce-i trecător, găsește-ți bucuria în ceea ce este Etern: nu-ți îndrepta inima spre ceea ce-i al altuia.
Făcând astfel, un om își poate dori o viață de 1oo de ani, dar chiar și aceasta e o dorință limitată, căci doar acțiunile consacrate lui Dumnezeu nu înlănțuie sufletul omului.
Există lumi bântuite de demoni, regiuni complet întunecate. Oricine în timpul vieții respinge existența Spiritului Suprem și nu se va apropia prin căutare și dăruire de sine către El, va intra în acest întuneric, după moarte.
Spiritul, fără să se miște, e mai iute ca mintea; simțurile nu-L pot atinge. El este de-a pururi dincolo de ele. Stând liniștit, El îi ajunge pe cei ce ar vrea să fugă de El.
Către oceanul existenței Sale viața-și îndreaptă curenții acțiunii.
El se mișcă și nu se mișcă. El este departe și este aproape. El este în tot și în afara tuturor.
Cel care vede toate ființele în Sinele său și Sinele său în toate ființele, nu se mai teme de nimic.
Când un înțelept vede în Sine această mare Unitate și vede că Sinele său a devenit toate ființele, ce iluzie sau ce necaz l-ar mai putea atinge?
Spiritul umple totul cu strălucirea lui. El este fără corp și invulnerabil, pur și neatins de rău. El este supremul văzător și gânditor, imanent și transcendent. El a așezat toate lucrurile pe cărarea Eternității.
În adânc întuneric se cufundă cei care urmează [în implicare] acțiunea. În întuneric și mai adânc se cufundă cei care urmează cunoașterea “limitată”. Unul devine sclavul acțiunii, iar celălalt sclavul cunoașterii. Așa am auzit de la bătrânii înțelepți, care ne-au explicat acest adevăr.
Cel care înțelege și acțiunea [detașată] și cunoașterea de Sine în acțiune, învinge moartea și prin această cunoaștere atinge nemurirea.
În adânc întuneric se cufundă cei care urmează orbește numai ceea ce este imanent. În întuneric și mai adânc se cufundă cei care urmează, [fără a fi pregătiți], transcendentul.
Unul devine sclavul transcendentului, iar celălalt sclavul imanentului. Așa am auzit de la bătrânii înțelepți care ne-au explicat acest adevăr.
Cel care cunoaște și transcendentul și imanentul, cu imanentul învinge moartea și cu transcendentul atinge nemurirea.
Fața adevărului rămâne ascunsă în spatele unui cerc de aur. Dezvăluie-ne-o, Tu, Dumnezeu al Luminii, pentru ca eu, cel ce iubesc adevărul, să pot vedea!
O, soare dătător de viață, vlăstar al Divinului creator, văzător solitar al cerurilor! împrăștie-ți lumina și retrage-ți splendoarea orbitoare ca să pot vedea forma Ta strălucitoare: acel Spirit profund din adâncurile Tale este propriul meu spirit esență.
Fie ca viața să devină viață fără de moarte, iar corpul cenușă. AUM. O, sufletul meu, amintește-ți strădaniile trecute! O, sufletul meu, amintește-ți strădaniile trecute!
Pe calea binelui du-ne la fericirea ultimă. O, Foc divin, Dumnezeu care cunoști toate căile, eliberează-ne de rătăcirea în rău. ție îți înălțăm rugăciuni și închinare."
Timpurile VEDELOR erau timpuri ale acțiunii, iar din toate acțiunile umane, sacrificiul pentru zei era cel mai important. Acesta era un sacrificiu material, ca jertfele făcute  lui Dumnezeu din timpul Vechiului Testament, dar există o tendință a omului de a merge dinspre lumea materiei către lumea spirituală. MICAH, profetul evreu ce a trăit în jurul anului 720 î.e.n., nu era satisfăcut de sacrificiul exterior. El simțea nevoia unei jertfe interioare, căci el spune:
"Cu ce să vin înaintea Domnului și să mă închin în fața înaltului Dumnezeu? Să vin înaintea lui cu jertfe arse, cu viței de un an? Va fi Domnul mulțumit cu o mie de berbeci sau cu zece mii de râuri de untdelemn? Să I-l dăruiesc pe primul meu născut, pentru păcatele mele, fructul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? El ți-a arătat, omule, ce este bine. și ce-ți cere Domnul dacă nu să acționezi just, să iubești cu iertare și să te-ndrepți cu umilință spre Dumnezeul tău?"
MICAH nu prezintă metafizica unui sacrificiu interior, așa cum o fac UPANISHADELE. Ele ne dau simțul interior al existenței în sine al lui "Eu sunt" care este al nostru, dar care, în același timp, nu este numai al nostru, pentru că este "Eu sunt" al tuturor, "Eu sunt" al universului. Conform înțelepților, imaginația superioară este repetarea, în mintea finită, a actului etern al creației, în infinitul "Eu sunt". Această idee ne poate duce la UPANISHADE: "Infinitul este întotdeauna în noi și finitul din noi trebuie să realizeze comuniunea cu Infinitul."
Dacă reflectăm asupra măreței afirmații din UPANISHADE, TAT TWAM ASI, "Tu ești Acela", vedem că de la lumea din afară pătrundem în lumea interioară; dar cuvintele pot fi interpretate în diferite moduri. "Eu sunt BRAHMAN" sau "Eu sunt ATMAN" sau "Eu sunt Dumnezeu" poate suna ciudat dacă nu o luăm în sensul adevărat că doar acel "Eu sunt" din mine există cu adevărat. Din viziunea eternității, mărunta mea personalitate nu este practic nimic. Pe de altă parte, TAT TWAM ASI poate fi interpretat în sensul că doar Dumnezeu există, sau "Doar Tu ești", cu alte cuvinte, sesizăm în mod clar că nu suntem nimic altceva decât Dumnezeu, că chiar și în acest moment, în aceste rânduri nu este decât Dumnezeu care îl afirmă pe Dumnezeu. În amândouă cazurile, mărunta noastră personalitate egotică, este anulată așa cum într-adevăr ea dispare total în a patra stare de conștiință, descrisă în MUNDAKA UPANISHAD. Dar dacă nu putem încă să ne dizolvăm total personalitatea, îl vom adora pe Dumnezeu în aspectul său manifestat, numit Dumnezeu cu formă, sau Dumnezeu personal și atunci ni-L putem imagina ca pe un stăpân în timp ce noi suntem servitori. RAMAKRISHNA, marele și sfântul înțelept yoghin care a trăit între 1836 și 1886 în India, descrie aceasta în următoarele cuvinte:
"Există trei căi diferite de a atinge Prea înaltul: calea lui Eu, calea lui Tu și calea lui Tu și Eu.
Potrivit primeia, tot ceea ce este, a fost sau va fi, este Eu, Sinele meu superior. Cu alte cuvinte, Eu sunt, Eu am fost și Eu voi fi pentru totdeauna în Eternitate.
Potrivit celei de-a doua, Tu ești, o, Doamne, și totul este al Tău.
Potrivit celei de-a treia, Tu, Doamne, ești Stăpânul sau Tatăl și eu sunt Servitorul sau fiul Tău.
În perfecțiunea oricăreia dintre aceste trei căi, un om îl va găsi pe Dumnezeu".
Prima cale este cea a UPANISHADELOR și VEDANTEI (JNANA YOGA), a doua cale este calea iubirii (BHAKTI YOGA), a treia cale este calea servirii și a sacrificiului detașat consacrat Divinului (KARMA YOGA). Cele trei căi au în comun faptul că ceea ce este important este ceva deasupra măruntei noastre personalități, fie că numim acest ceva: "Eu sunt" sau "Tu ești" sau dacă spunem "Tu ești Stăpânul meu". Pe toate cele trei căi există o absolută uitare a personalității inferioare egotice și o recunoaștere, o înflorire a Existenței superioare, esențiale, divine. BRAHMAN din UPANISHADE este dincolo de orice concept: El include tot, în imanență, dar este totodată și dincolo de tot, în transcendență. A deveni una cu BRAHMAN folosind prima cale, implică un proces de gândire profundă, înainte de a putea transcende gândirea. Celelalte două, care implică iubirea și acțiunea, sunt căi mai ușoare - afirmă BHAGAVAD GITA.
VEDELE pun accentul pe lumea exterioară, lumea acțiunii, a imanentului. În UPANISHADE accentul este pus pe lumea interioară, lumea cunoașterii Spiritului Transcendent.
În ISHA UPANISHAD găsim cuvântul ISHA, Dumnezeu, și nu cuvântul BRAHMAN, deși ideea de BRAHMAN pulsează în toate UPANISHADELE. În ele găsim o armonie a acțiunii și cunoașterii, a imanentului și transcendentului. Orice acțiune, inclusiv ritualul religios, poate fi un mijloc de a ajunge la semnificația interioară a lucrurilor, la esență, la Divin.
Viziunea acțiunii realizată în deplina conștientizare a semnificației ei este întrețesută, în filosofia indiană, cu ideea iubirii. Dacă viața sau acțiunea este finitul și conștiința sau cunoașterea este infinitul, iubirea este mijlocul de a transforma viața în lumină, este legătura de unire a finitului cu infinitul, pentru că orice iubire adevărată este Iubirea pentru Infinitul din ființa sau lucrul pe care îl iubim.
Opera marelui înțelept SHANKARA este o grație pentru noi, căci el a știut și a vrut totodată să ne ajute să înțelegem cum putem ajunge, prin lumina iubirii și aspirației pure către Divin, la Sfânta Cunoaștere Ultimă.
Textele UPANISHADELOR, textele sacre ale lui SHANKARA sunt vii, ele sunt la fel de actuale și de utile cum erau și pentru cei din vremea în care au apărut, și care le reciteau mereu și mereu, învățându-le chiar pe dinafară. Necesitatea căutării esenței noastre Divine a rămas, la fel ca pe vremea lui SHANKARA, și va rămâne de-a pururi, cât va dăinui lumea, aspectul fundamental al existenței noastre spre care trebuie să ne îndreptăm, dincolo de orice teorii și speculații, dincolo de orice discuții sterile. De aceea, această carte este și va rămâne actuală, căci ea ți se adresează ACUM ție. Fie ca aceste texte să constituie - așa cum a intenționat și SHANKARA - acel impuls și ghid spiritual care să ne conducă cât mai grabnic spre Adevărul Divin și Sfânt al Supremei noastre existențe.  
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Maeștrii și învățătorii spirituali ai planetei, SHANKARA
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !