Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Dansul uriașilor


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Dansul uriașilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.2.2008, 01:01 View PostDownload Post

Dansul uriașilor


În preajma fascinantelor monumente megalitice, martori solemni ai timpurilor preistorice, până și vântul pare că își ține respirația. Reduși la tăcere, ca prin farmec, vizitatorii pășesc aici cu respect, ca într-un imens sanctuar a cărui boltă este însuși cerul. Mesajul păstrat de milenii în verticalitatea impunătoare a stâncilor rămâne viu și înfiorează încă inima celor care trec pe aici. Oare cei ce le-au modelat, le-au ridicat și ordonat într-un mod precis își merită numele de „popoare primitive”? Care să fie scopul și semnificația lor? Cum a fost posibil ca acei presupuși „agricultori” ai epocii pietrei șlefuite să ridice aceste construcții ce necesită o adevărată măiestrie tehnologică? Prin ce metode s-au putut ridica la verticală blocuri de 300 de tone și lespezi de 100 de tone?

Ce sunt și unde se găsesc?

Structurile megalitice acoperă o arie vastă. În Europa, se găsesc astfel de monumente pe coasta mediteraneană a Spaniei, în Portugalia, jumătate din Franța, coastele occidentale ale Angliei, Irlandei, Danemarcei și coastele meridionale ale Suediei.
Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcții:
•    Menhirul (mer = piatră și hir = lungă) – o piatră mare, împlântată vertical în sol;
•    Cromlehul (crom = cerc și leh = loc) –  un ansamblu de menhire dispuse în cerc  sau semicerc (cel mai monumental este cromlehul de la Stonehenge lângă Salisbury);
•    Dolmenul (taol = masă și maen = piatră) – o piatră plată orizontală, așezată peste alte pietre, verticale.

În afară de zona mediteraneană și Europa Occidentală și de Nord, megaliții de origine protoistorică sunt repartizați pe o suprafață imensă, cuprinzând: partea de nord-vest a Africii, Palestina, Abisinia, Dekkan, Assam, Ceylon, Tibet, Coreea etc.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Preocuparea oamenilor de știință  pentru „cultura megalitic㔠datează din Evul Mediu. În secolul al XII-lea, Geraldus Cambrensis scria: „Odinioară se găsea în Irlanda o imensă îngrămădire de pietre, numită Dansul Uriașilor, deoarece se spune că niște uriași ar fi adus aceste blocuri din regiunile cele mai îndepărtate ale Africii, apoi le-au așezat pe câmpia de la Killarney, nu departe de Castel Maas, și toată lumea admira atât greutatea enormă a acestor blocuri, cât și aranjamentul lor armonios. Conform unei tradiții engleze, regele Aurelius Ambrosius ar fi pus ca aceste pietre să fie transportate din Irlanda în Marea Britanie cu ajutorul vrăjitorului Merlin.”

Despre aceeași tradiție vorbesc mai mulți învățați, printre care și Olaus Magnus, eruditul din Uppsala, care, în „Historia de gentibus septentrionalibus” (1555) vorbește și el despre „chorea gigantum” – Dansul Uriașilor.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Pe parcursul timpului, au fost elaborate diverse ipoteze, încercând să explice semnificația monumentelor megalitice. Diferite metode, mai mult sau mai puțin fanteziste, au fost imaginate pentru a înțelege felul în care megaliții au fost extrași din cariere, transportați la destinație și apoi plasați în poziția lor definitivă. În ansamblu însă, nici unul dintre cercetători nu a pus la îndoială caracterul  monumentelor ca fiind obiecte sau lăcașuri de cult. Cât despre problema transportului, nu s-a găsit încă nici un răspuns.

Se presupune că majoritatea structurilor megalitice serveau unui important cult al morților, fapt atestat nu numai de necropolele din jur, dar și de faptul că unele blocuri de piatră sunt perforate. Unii arheologi au interpretat aceste „găuri ale sufletelor” drept locuri de ieșire și reintrare în mormânt ale spiritelor morților. Conform opiniei lui Mircea Eliade: „Stânca, lespedea, blocul de granit relevă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Viața oamenilor fiind supusă ritmului ciclic al cerealelor (naștere, viață, moarte, renaștere) – forța și perenitatea devin accesibile prin moarte. Morții se reîntorc în sânul Mamei Pământ, cu speranța de a împărtăși soarta semințelor; în plus, ei sunt asociați mistic blocurilor de piatră și, prin urmare, devin puternici și indestructibili asemenea stâncilor.”

Încrederea în puterea strămoșilor și speranța că ei îi vor ocroti pe cei vii, comuniunea rituală cu strămoșii, detașează net constructorii megaliților, de alte popoare ale antichității – mesopotamieni, hitiți, evrei, greci, pentru care morții erau numai niște umbre nefericite și neputincioase, față de care cei vii trebuiau să se distanțeze la modul cel mai strict.

O altă semnificație atribuită de Mircea Eliade menhirelor este cea sexuală, universal atestată la anumite niveluri de cultură. Ea nu ar trebui explicată prin simbolismul falic al menhirelor, deși el există în anumite tradiții, ideea fundamentală fiind „transmutarea” în piatră a strămoșilor. Astfel, menhirul sau monumentul megalitic devenea un rezervor inepuizabil de vitalitate și putere. Credința în virtuțile fertilizatoare ale menhirelor era împărtășită și de către țăranii europeni, la începutul secolului actual.

Stonehenge

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen. Unic în lume din punct de vedere arhitectonic, Stonehenge este cel mai frumos cromleh dintre toate câte s-au păstrat. Vizitatorul este impresionat în primul rând de felul în care monumentul apare privirilor pentru prima dată: izolat în mijlocul unei vaste câmpii, conceput în centrul unui gigantic val circular de pământ cu diametrul de peste 11 kilometri, cu o singură intrare prin care pornește spre monument o cărare lungă de peste 2700 m și lată de 91 m. În jurul construcției centrale se află un complex de necropole cu tumuli. Întregul ansamblu se compune din 110 menhire de dimensiuni diferite, dispuse în patru cercuri concentrice.

În ceea ce privește scopurile acestui monument, ipotezele specialiștilor diferă. Una dintre ele afirmă că Stonehenge ar fi fost un locaș de cult consacrat Soarelui. Într-adevăr, complexul este astfel orientat, încât la data solstițiului de var㠖 21 iulie - Soarele răsare în direcția drumului de acces în sanctuar. În același timp, acesta servea ca loc de sepultură și oficiere a ritualurilor legate de cultul morților. Arheologii englezi îi atribuie o funcție de observator astronomic. El ar fi fost destinat determinării unor importante cicluri astronomice, precum și prevederii eclipselor.

Până în zilele noastre, la 21 iulie, ziua solstițiului de vară, se desfășoară la Stonehenge o sărbătoare populară tradițională, în cursul căreia populația din Salisbury și localitățile învecinate se adună aici pentru a asista la răsăritul Soarelui.

Dincolo de toate aceste ipoteze însă, grandioasa structură a sanctuarului de la Stonehenge – care poate evoca privitorului imaginea unui dans ritualic în cerc – creează un cadru spectaculos și solemn pentru un locaș în care se oficiau practicile spirituale ale omului din epoca neolitică. Construcția respectă principiul ordinii, ritmului și simetriei, delimitând un spațiu interior, magic; opoziția între părțile purtătoare (blocurile verticale) și cele purtate (blocurile orizontale) materializează pentru prima dată, poate, în istoria omenirii, principiile fundamentale ale arhitecturii.

[img]Monumentele din Morbihan[/img]

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În regiunea golfului Morbihan (sudul provinciei franceze a Bretaniei) există numeroase vestigii megalitice, în special în preajma localităților Carnac și Locmariaquer. Oricât de impresionante ar părea vizitatorilor de astăzi, aceste monumente nu sunt decât palide umbre ale gloriei lor trecute. Perioada de construcție a megaliților în nord-vestul Europei a început din anii 5000 î.C și a durat în această regiune cam 3000 de ani.

În legătură cu enormele monumente de piatră, persistă până astăzi în memoria populară, mărturii privind puterea acestor construcții în ritualurile păgâne și chiar în menținerea ordinii și armoniei în regiunile învecinate. Civilizațiile care au succedat culturii megaliților, Imperiul Roman și, mai târziu, creștinismul au interzis venerarea acestor pietre și chiar au distrus multe complexe de menhire, ceea ce a condus, dacă este să dăm crezare legendelor, la numeroase cutremure de pământ, inundații, alunecări de teren în zonele ce au fost lipsite astfel de „protecția” acestor cromlehuri.

Regiunea Morbihan posedă vestigii dintre cele mai impresionante, printre altele cel mai mare menhir ridicat vreodată de om, precum și aliniamente de pietre fără egal.

Siluetele de nave spațiale și zeița

Denumite „dolmene”, mormintele de piatră se găsesc în toată Europa. Multe dintre aceste morminte prezintă decorațiuni sculptate pe o porțiune din galerie, pe pietrele camerelor și pe partea interioară a dalelor orizontale. Conform cercetătorului Iyar Lissner, „Cea mai mare enigmă a monumentelor megalitice o constituie aceste semne gravate, foarte ciudate.”

Descoperirea acestor semne este de dată relativ recentă, motivul principal fiind faptul că multe din ele nu sunt vizibile decât în anumite condiții de lumină, în funcție de poziția precisă a Soarelui. Spre deosebire de desenele rupestre din sudul Franței și din nordul Spaniei, care erau executate într-un fel naturalist, semnele gravate pe megaliți reprezintă idei exprimate în simboluri, prin desene emblematice. Interesant de remarcat este faptul că aceleași motive pot fi regăsite în locuri îndepărtate unele de altele, cum ar fi Irlanda și insulele Canare.

Apar frecvent simboluri precum toporul de piatră, cercul înconjurat de raze, siluete de nave, arcuri și linii șerpuitoare, „cupule” ( mici cavități gravate în suprafață), motive ale torsului uman, precum și reprezentări ale Zeiței Mame. Referitor la aceste semne gravate, unii cercetători au avansat ideea unui limbaj figurativ, mergând până la concluzia că ne aflăm în prezența unei scrieri alfabetice, asemănătoare cu cea feniciană, etruscă sau coptă. Mai frecvent este însă admisă ipoteza că aceste semne au o semnificație ritualică și țin de cultul celebrat.

Oricum, este sigur că aceste semne nu sunt gravate la întâmplare, mai ales având în vedere faptul că unele se repetă cu multă insistență chiar pe mai multe tipuri de monumente. În morminte au fost descoperite vase de ceramică și alte obiecte depuse ca ofrande pentru călătoria morților în lumea de dincolo, cum ar fi: cuțite șlefuite din jad sau silex, nefolosite înainte și sparte în două, probabil chiar în momentul înhumării, pandantive din pietre semiprețioase și vârfuri de săgeți.

Pitagora și pădurea de megaliți

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen. Primele monumente megalitice care întâmpină, de obicei, vizitatorii regiunii Carnac sunt incomparabilele alinieri de pietre de aici. Peste 2500 de pietre, unele măsurând mai mult de 4 m înălțime, se aliniază pe o suprafață de 4 km lungime, și maxim 100 m lățime, grupată în 4 secțiuni principale. După estimările specialiștilor, aliniamentele de la Carnac cuprindeau odinioară 7000 de pietre uriașe.

Incintele circulare din pietre, numite cromleh, sunt mai frecvent întâlnite în Insulele Britanice, unde aliniamentele sunt mai rare. Modul de dispunere a pietrelor în cromleh era conform exigențelor unui ritual demult uitat, dovedind, așa cum au stabilit specialiștii în arheologie, cunoștințele geometrice „descoperite” de Pitagora mult mai târziu.

Piatra zânelor

Pietrele verticale izolate, sau menhirele, sunt răspândite pe vaste teritorii, multe dintre ele însoțind mormintele megalitice. Cel mai înalt menhir din regiunea Morbihan, denumit „Uriașul”, are 6 m înălțime.

Amplasamentul menhirelor mai mici pare a fi determinat de vizibilitatea reciprocă a unei asemenea pietre verticale. Se pare că direcția determinată de acestea indică anumite puncte de pe orizont unde răsar și apun Soarele și Luna, în momente importante din calendar.

Majoritatea megaliților sunt pietre în stare naturală, transportate probabil de la mare distanță, apoi ridicate pe verticală, toate acestea prin niște mijloace greu de imaginat pentru o presupusă populație de agricultori din epoca pietrei șlefuite, de unde și marea lor enigmă.

Unele menhire au fost chiar fasonate, probabil cu ajutorul apei și al focului. Cea mai mare astfel de piatră fasonată din Europa se numește „Piatra Zânelor”, acum sfărâmată în patru; ea atingea în poziție verticală 21 m (cam cât înălțimea unui bloc cu opt etaje). Acest menhir, numit, de asemenea „Er Grah” sau „Marele menhir sfărâmat”, avea o greutate cam de 300 de tone. Poziția bucăților componente sugerează că el era constituit dintr-o singură piatră, până în momentul când s-a prăbușit, ca urmare a unui cutremur de pământ sau a unei lovituri de trăsnet. Vizibil odinioară de la mare distanță, se presupune el că determină anumite direcții legate de momentele principale ale Lunii.

Călătoriile sufletului

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen. Conform părerii lui John Green, cercetător pasionat al siturilor preistorice din Morbihan, „Fără mărturii pe care să le putem interpreta cu certitudine, nu vom înțelege niciodată complet cultura acestei civilizații.”

Pentru o civilizație supusă capriciilor climei, așa cum se presupune că erau acele populații de agricultori, este plauzibil faptul ca ea să fi adoptat o religie naturală, în speranța asigurării unor condiții favorabile. Ciclurile cotidiene, sezoniere și anuale ale Soarelui și ale Lunii reprezentau repere astronomice pentru jalonarea trecerii timpului, moartea Soarelui în fiecare seară și fericita lui renaștere în zorii zilei următoare, ce puteau simboliza credința în reîncarnare, așa cum indică și obiectele depuse în morminte, destinate călătoriei sufletului în lumea de dincolo.

Raza de soare a unei singure zile

Ciclul anotimpurilor corespunde vârstelor umane. De aceea, este foarte probabil să fi existat ceremonii legate de momentele esențiale ale anului, implicând procesiuni, dansuri rituale, ofrande, sacrificii săvârșite lângă monumente.

Semnificativ în această direcție este faptul că unul dintre cele mai frumoase morminte cu culoar megalitic din provincia Newgrange a fost construit în așa fel încât o rază de soare poate pătrunde până la peretele cel mai îndepărtat, numai în cursul celei mai scurte zile a anului.

Un alt aspect probabil al unei religii naturale erau ritualurile legate de fertilitate. Astfel, unele morminte conțineau statuete reprezentând Zeița Mamă, cu figurarea exagerată a atributelor feminității. Forma unor morminte precum și a pietrelor verticale care le însoțeau putea să reprezinte simbolic organele reproducătoare, sugerând astfel lăcașul de veci ca sursă a vieții.

Oamenii stânci care se iubesc

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen. Dacă în această religie Soarele și Luna erau zeii care controlau trecerea timpului, adorarea lor necesita observarea mișcărilor acestora pe cer. Poziția pietrelor verticale poate sugera o astfel de ipoteză. S-a emis chiar ipoteza că poziția megaliților, precum și forma lor în evantai, putea fi utilizată pentru determinarea unor date astronomice importante.

Toate acestea nu sunt decât supoziții, dar folclorul și miturile vin să le întărească. Creștinismul a absorbit multe dintre aceste tradiții, rebotezând zilele sacre și încorporându-le în noul său calendar. Chiar amplasamentul bisericilor era frecvent asociat vechilor vestigii megalitice, subliniind astfel venerația continuă a unor locuri sacre străvechi.

În zilele noastre, oamenii continuă să creadă că aliniamentele megalitice au puteri de fertilitate, unele pietre verticale fiind asimilate cu oameni preschimbați în stânci în momente speciale ale vieții lor, în special în momentul căsătoriei. Osuarele care însoțeau bisericile erau respectate ca locuri în care cei vii se puteau ocupa de rămășițele celor morți, iar duhurile celor decedați se îngrijeau de cei vii.

Lebedele  hiperboreenilor

Privitor la originea „culturii megalitice”, au fost lansate diferite ipoteze. Una dintre acestea susține că leagănul acestei străvechi civilizații ar fi insula Malta, ale cărei uriașe construcții din piatră par a fi foarte vechi; alte opinii înclină către Creta sau Micene.

O ipoteză bazată mai ales pe surse mitologice identifică teritoriul de astăzi al Marii Britanii cu legendarul ținut al hiperboreenilor, tărâm de vis populat cu oameni de o înaltă spiritualitate, ale căror ritualuri sacre erau acompaniate de corul inefabil al unor stoluri mari de lebede cântătoare.

Alți cercetători îndrăzneți aduc în discuție chiar ipoteza originii acestor tradiții în rămășițele unor mari civilizații dispărute, cum ar fi cea atlantă sau a locuitorilor continentului Mu.

Zamolxe  și  spirala  celestă  a  timpului

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen. Alte surse leagă monumentele megalitice de druizi, clasa intelectualilor și a preoților celți, constituită într-o confrerie despre care se spune că dăinuie până în zilele noastre. Tradiția esoterică spune că puterea și cultura druizilor ar veni din vremuri anterioare celților, de la un neam de o mare spiritualitate din care s-ar trage chiar zeul geto-dac Zamolxe.

Tot în ceea ce privește rolul megaliților, radiestezia a demonstrat ca aceștia au fost amplasați în punctele de focalizare a curenților energetici telurici. Astfel se explică și de ce multe catedrale romantice și gotice au fost construite pe locurile în care  se aflau vestigii megalitice, preluând în structura lor arhitectonică precis concepută, conform legilor echilibrului și armoniei universale și difuzând în spațiu, asemenea unor impresionante relee, formidabila energie spirituală degajată în acele puncte de intensă vibrație spirituală, aparținând geografiei sacre.

Dincolo de toate ipotezele ce caută să încadreze în concepția modernă, materialistă a epocii noastre aceste momente, hieraticii uriași din piatră, prinși în dansul lor etern, scântei din spirala celestă a timpului și a astrelor, continuă să-și păstreze misterul. Sau poate se așteaptă momentul deschiderii spirituale a omenirii, pentru ca mesajul în piatră transmis de inițiații vremurilor de legendă să prindă contur pentru însetații căutători ai izvoarelor de înțelepciune din mileniile ce vor veni.

Articol preluat din Revista Misterelor

sursa: yogaesoteric
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Misterele lumii
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !