Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:09
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:29 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Eu sunt Păstorul Cel bun. Eu sunt, Israele. Eu sunt, fiule, Cel ce vin la tine și Mă fac cuvânt în tine, că vreau să te întăresc pe temelia ta, fiindcă am venit din cer de la Tatăl să zidesc veacul cel nou pe care l-am promis prin Scripturi. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul cel bun intră prin ușă în staulul oilor, și acestuia portarul îi deschide, și oile ascultă de glasul lui, și el își cheamă oile pe nume și le paște, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Eu sunt ușa oilor, și am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și trebuie să le aduc și pe acestea, ca să audă glasul Meu și ca să fie o turmă și un păstor, că pentru aceasta M-a trimis Tatăl. Israele, Israele, păstorul cel bun intră, și portarul îi deschide, și oile ascultă glasul păstorului, căci păstorul cel bun nu sare pe deasupra.

Sunt în porți. Ridicați-vă, voi, porți, ca să intre Păstorul Cel bun și ca să-Și pască turma. Nu am venit singur, Israele. Am venit cu sfinții, fiule. Am venit cu mama Mea Fecioara și cu sfinții. Israele fiule, am venit cu Verginica, fiule Israele, că am făcut din ea ușa prin care intram ca să te păstoresc ca un Păstor bun. Am venit cu ușa, am venit cu Verginica, în care M-am sălășluit ca să fiu ușă pentru oi, după cum este scris: «De va intra cineva prin Mine, se va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla».

Mă așez cu pacea Mea înaintea ta și peste tine, poporule al cuvântului Meu. Am venit cu pășune, tată, am venit cu masă cerească la tine, că vreau să te văd mâncând din Mine, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa ta, Israele. Te hrănesc din Mine, poporul Meu. Eu sunt Păstorul Cel bun, fiule, și te hrănesc cu Mine, fiindcă păstorul cel bun își pune viața pentru oi, se dă jertfă pentru oi. Îmi pun trupul și duhul înaintea ta, ca să mănânci, poporul Meu, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa ta. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi, nu ca cel plătit care, dacă vede lupul, fuge și lasă oile, ca un fur, căci cine nu intră pe ușă, acela este fur și tâlhar pentru oi.

Vin cu Verginica, Israele, căci M-am făcut în ea ușă pentru tine, poporul Meu, și intru pe ușă la tine și te păstoresc, și acum intră ea prin Mine la tine, ca să te păstorească cu Mine, cu cuvântul să te păstorească, poporul Meu, căci Verginica este cuvântul Meu, precum Eu sunt Cuvântul Tatălui. Verginica este trâmbița Mea, și Eu sunt trâmbița ei. Ea este cuvântul Meu, și Eu sunt cuvântul ei.

O, Verginico, Noi peste porți nu sărim, că păstorul cel bun nu sare pe deasupra. Suntem în porți, Verginico, și portarii Ne aud și Ne deschid, și Noi intrăm. Intrăm cu sfinții, căci Eu așa vin, că e vremea să vin, să vin cu sfinții, după cum scrie că «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi». Intrăm, Verginico, cu sobor de sfinți, iar tu ești trâmbița Mea, trâmbița cea dinaintea arătării slavei Mele, căci când va trâmbița al șaptelea înger, se va vedea săvârșită taina lui Dumnezeu, și la această arătare lucrăm Noi, Verginico, dar omul veacului acesta, înțeleptul veacului acesta nu știe, tată, nu știe tainele lui Dumnezeu. El știe alte taine, știe să se uite la cele ce am făcut Eu și să zică la lume că le-a făcut el, că le-a găsit el, și își paște oile sale cu cele nefăcute de el, căci el nu intră pe ușă, fiindcă Unul este Păstorul Cel bun, Care intră pe ușă și nu sare pe deasupra. O, Verginico, trâmbița Mea, Eu te fac cunoscută pământului că ești trâmbița Mea, căci am grăit prin tine la început și am spus că tu vei hrăni multe mulțimi cu pășunea Mea cerească, și iată, Eu te fac pe tine cuvânt peste mulțimi, ca să împlinesc făgăduințele Mele, ca să știe mulțimile ce înseamnă Scripturile și împlinirea lor. Tu ești în Mine, acesta este locul tău, locul de unde grăiești peste Israel, izvorul de unde izvorăște cuvântul tău peste Israel.

– Eu, Doamne, sunt purtată de sânul Tău, de Duhul Tău, căci Tu ești ușa pe care eu intru ca să-mi îngrijesc poporul și ca să-l ai Tu de popor, că nici un păstor care are oi nu voiește să-Ți dea Ție turma și munca; zice că e turma lui, munca lui, așa zice. Dar eu zic ca Tine, că și Tu zici că Îi dai Tatălui munca Ta, turma Ta, și Te supui Tatălui cu tot cu agoniseala Ta, Doamne. Eu zic ca Tine, Doamne, că pentru Tine m-am trudit ca să nasc în dureri acest popor și ca să ai, Doamne, popor, că iată, Îți trebuie popor, ca să ai la ce să vii pe pământ, ca să-Ți săvârșești taina Ta cerească despre care scrie în Scripturi, taina cea din veac ascunsă și neștiută, dar acum știută, Doamne. Tu ești taina, Tu, Doamne, Cel ce ai venit de la Tatăl și din Fecioară Om între oameni, Duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt, Doamne, căci astăzi ești trup și cuvânt peste acest popor pe care Ți l-am născut în dureri, Doamne. O, să nu uiți de durerile mele, să nu uiți că mi-am pus viața pentru oile acestui popor, Doamne, căci păstorul cel bun își pune viața pentru oi.

Tu m-ai ajutat, Doamne, să iubesc pe poporul Tău, și eu l-am iubit și de pe pământ, și îl iubesc și din cer, că Tu și acum mă ajuți să-l iubesc și să-l păstoresc, ca să ai popor bine crescut la venirea Ta cea mare, cea văzută, Doamne. Venirea Ta e mare și acum, că iată cum vii, și eu văd, Doamne, căci sunt în venirea Ta cu sfinții, dar nu văd ochii cei ținuți încă să vadă până când ochii celor care văd nu vor mai fi închiși, că mare și slăvită este venirea Ta cu sfinții slavei Tale. Venirea Ta e mare, Doamne; au trecut două mii de ani peste ea. Venirea Ta are două mii de ani, și omul nu vede slava Ta cu care ai venit și cu care ești venit și pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înțelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înțeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino și Te fă văzut și Îți fă văzută venirea, ca să înțeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer și pe pământ, de la început și până la sfârșit, după cum este scris: «La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul», iar la sfârșit este scris de cer nou și de pământ nou, Doamne, făcute de Tine, căci Tu ești începutul și sfârșitul, Tu ești Alfa și Omega, Tu ești Cel ce ești și Cel ce erai și Cel ce vii, Doamne. Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost și pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, și lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că «Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al șaptelea înger, când va fi să trâmbițeze, atunci săvârșită va fi taina lui Dumnezeu, așa cum a vestit prin prooroci».

Eu am fost trâmbița cea dinaintea Ta, Doamne. Eu Ți-am pregătit calea Ta, calea cuvântului Tău peste tot pământul. Până acum grăiai poporului Tău pe care l-ai născut din Duhul Tău și din mine, din cuvântul Tău în mine, Doamne, dar acum grăiești mulțimilor de pe pământ, căci cuvântul Tău și glasul Tău merg peste neamurile pământului, și taina Ta se vestește întru săvârșirea ei, întru venirea Ta, Doamne, căci săvârșirea tainei Tale este venirea Ta peste pământ. O, Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu, Tu ești Cuvântul Tatălui. Tu ești Cel ce ai venit de la Tatăl la oameni, din Duhul Sfânt și din Fecioară ai venit și Te-ai făcut duh și adevăr, cuvânt și trup, și iată, din trup Te faci cuvânt, și ești trup și cuvânt, căci numele Tău la cea de a doua Ta venire este: Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ești Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vii și păstorești ca să-Ți aduni oile în staul, că ai și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și voiești să le aduni și să fie o turmă și un păstor. Iar eu îmi voi ține treaz poporul, ca să Te poți face cuvânt în el, Doamne, cuvânt peste toate neamurile de pe pământ, ca să se audă până la toate marginile că Tu păstorești și Îți aduni oile în staul, ca să fie o turmă și un păstor. Amin.

O, poporule al Domnului și al meu, auzi tu ce grăiesc eu cu Domnul? Eu îți aduc alifie pentru ochi, ca să vezi pe Dumnezeu întru venirea Sa, că ai scris pe creștetul tău numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele cel nou al Domnului. Numele cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu, acesta este numele tău cel nou, poporul meu, și să lucrezi această lucrare, Israele. Să fii credincios, ca să fii iesle Cuvântului lui Dumnezeu, fiule Israele. Tu ești ieslea în care Se naște Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Care este Fiul lui Dumnezeu, poporul meu. Eu vin cu Domnul, și mărturisesc din cer peste tine, iar tu să mărturisești pe pământ taina cea din veac ascunsă, pe care nici îngerii n-au știut-o, Israele.

O, Israele, poporul meu, poporule copilul meu, să se întărească peste tine lucrul îngerilor păzitori, iar tu să întărești la rândul tău lucrarea îngerașilor cei buni, ca să vadă îngerașii tăi păzitori fața lui Dumnezeu, fiule din Israel. Dă-le de lucru, Israele. Dă-i, fiule Israele, de lucru îngerașului tău cel păzitor, că dacă are cu ce să se ducă de la tine la Dumnezeu, se duce mereu și vede fața lui Dumnezeu, precum scrie în Scripturi despre cei ai căror îngeri păzitori văd pururea fața Domnului. O, eu ți-am spus, fiule: «Vai de cel slab de înger!». Ce, oare, înseamnă ce ți-am spus eu? O, să nu fii sărac de viață duhovnicească, fiule Israele. Tu să fii mereu un copil care păzește și face mereu faptele lui Dumnezeu pe pământ, ca să se întărească în tine și lângă tine îngerul tău cel păzitor, cel bun, îngerul Domnului, fiule. Nimic nu rămâne fără să nu ajungă la Domnul, dar să nu-i dai prilej îngerului rău să vadă fața Domnului ducându-se cu cele rele ale tale, căci ziua și noaptea el caută să ducă la Domnul pâră asupra ta, după cum este scris, dar Domnul îl va arunca de la fața Sa, căci tu vei sluji lui Dumnezeu ziua și noaptea, fiule scump, iar îngerul cel păzitor al tău va vedea fața Domnului și îți va aduce putere și iubire de la Dumnezeu peste tine, și tu vei sta înaintea Domnului tare de înger și nu slab de înger.

Să se întărească peste tine lucrarea sfinților, poporul meu, căci rugăciunile lor au înmulțit mila lui Dumnezeu pentru tine, Israele. Dacă te rogi unui sfânt făcând voia lui Dumnezeu, îi dai sfântului îndrăzneală la Domnul pentru cererile tale, Israele. Roagă-te și la mine ca să mijlocesc pentru tine la Dumnezeu, că sfinții, Israele, mă au în fața lor și se poartă după mine pentru tine, poporul meu, ca să fii tu ajutat și întărit de sfinți și de îngeri, fiule. Eu te ajut după statura ta, fiule. Eu te mângâi sau te mustru după statura ta, și te rog, fiule, să stai bine așezat în statură duhovnicească și să fii tare de înger, ca să vadă îngerul tău fața lui Dumnezeu ziua și noaptea, pururea s-o vadă, că el pe tine te duce înaintea lui Dumnezeu. Stai înaintea lui Dumnezeu, fiule din Israel, stai bine și cu temere de Domnul și cu luare-aminte la Domnul, fiule. Să nu treci pe lângă învățăturile mele, să nu treacă învățăturile mele pe lângă tine. Să treci tu prin ele, și să treacă ele prin tine, și să le faci ființă peste tine, ca să fii tare de înger, fiule scump, căci îngerii, Israele, stau pe lângă tine ca să audă cuvântul lui Dumnezeu din gura lui Dumnezeu și din gura ta, poporul meu, căci la auzul cuvântului lui Dumnezeu se strânge cerul ca să asculte. Ia, fiule, binele și pune-l peste tine și lucrează-l, căci cerul se strânge pe lângă tine ca să-L vadă pe Dumnezeu, căci unde este Domnul, acolo este și cerul, poporul meu; unde este stârvul, acolo vin vulturii ca să se hrănească.

Mergeau apostolii pe cale și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu, și Domnul S-a apropiat de ei și le-a tâlcuit Scripturile cele despre El, și apoi S-a dus cu ei și a frânt pâinea și S-a făcut cuvânt și Trup pe masa lor, și apoi S-a dus întru Tatăl, ca să fie în Tatăl cu ei, cu apostolii, fiule.

O, să te îndeletnicești cu cuvântul lui Dumnezeu, fiule, să-l iei și să-l rumegi. Să iei Scripturile cele de până acum și pe cele de acum și să grăiești din ele, că Domnul Se apropie să ți le tâlcuiască, fiule. Vine Domnul să tâlcuiască Scripturile cele de până acum și pe cele de acum, căci Scripturile sunt făcute de cuvântul lui Dumnezeu, rostit oamenilor care au fost purtați de Duhul Sfânt, de cuvântul lui Dumnezeu, fiilor.

Poporul meu, să fii tare de înger, Israele, să fii voia Domnului pe pământ, ca să Se apropie Domnul și sfinții și îngerii, și ca să coboare cerul pe pământ, și ca să fie cerul văzut cu tine în zi cerească, și să vină ziua Domnului, Israele. Ziua Domnului este cu tine. Sărbătorile sfinților serbează cu tine, Israele. Vine Domnul, fiule, vine să serbeze în tine pe mama Fecioară, vine cu sobor de sfinți și cu Fecioara mamă.

Să fie atenție în porți! Să fie veghe înaintea cuvântului lui Dumnezeu, care vine să se nască în ieslea sa, în grădina sa. Domnul Se face cuvânt, sfinții se fac cuvântul lui Dumnezeu.

O, fii ai grădiniței Domnului, stați atenți în porți, întăriți veghea în porți, vegheați venirea Domnului la Israel. Viața voastră este Dumnezeu. Vegheați peste viața voastră, că și îngerii veghează, și sfinții veghează, și Domnul veghează, fiilor. Vegheați și voi, vegheați venirea Domnului la voi. Tot poporul Israel să vegheze venirea Domnului la poporul Său, căci din venirea Domnului la tine iau neamurile pământului ca să învețe venirea Domnului pe pământ.

Iar Ție, Doamne, Îți dau slavă întru venirea Ta, din mijlocul sfinților Îți dau slavă, că Tu ești Cel slăvit de cer și de pământ întru a Ta venire. Vino cu sfinții, vino cu îngerii, vino, Doamne, la Israel și fă-l tare de înger pe Israel, că mare este mila Ta și puterea Ta și bunătatea Ta, bunule Păstor.

– Eu sunt Păstorul Cel bun, Verginico. Cel bun își pune viața sa pentru oi. Cel fur și tâlhar este păstorul care, când vede lupul venind spre oi, el fuge să-și scape viața sa. Eu sunt Cel bun, Care-Și dă viața pentru oi, Care-Și dă Trupul și Duhul pentru hrana oilor, că asta înseamnă că Își dă viața pentru oi. Păstorul Cel bun Se face hrană pentru oi, Se face mană din cer pentru oi, și oile au pășune și cunosc gustul și glasul Păstorului și merg după Păstor. Eu sunt Păstorul lui Israel, Verginico. Eu sunt Păstorul Cel bun, și oile ascultă glasul cuvântului Meu. Amin.

*

Eu sunt calea, adevărul și viața. Eu sunt Păstorul Cel bun, Care Mi-am pus viața pentru oi. Păstorul Cel bun nu sare pe deasupra ca să intre în staulul oilor sale. Eu sunt Păstorul lui Israel, și porțile se ridică, și Eu intru, ca să aibă Israel pășune.

Eu sunt pacea ta, Israele, poporul Meu, Eu sunt mângâierea ta, și tu ești mângâierea Mea, Israele. Ne adunăm laolaltă, Eu cu tine, și tu cu Mine, ca să serbăm ziua cerului pe pământ. Eu sunt ziua ta de serbare, Eu și cu cerul Meu de sfinți și de îngeri. Se mângâie cerul cu tine, poporul Meu. Tu ești mângâierea cerului, căci cerul este plin de mângâiere pentru tine. Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care Eu ți-L dau de la Tatăl, primește-L și mângâie-te cu El, că Eu la ai Mei L-am făgăduit încă de când M-am dus în Tatăl după ce M-am ridicat prin înviere. Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Acela cuvintează peste tine din Mine, Acela ia din al Meu și îți vestește ție mângâiere, poporul Meu. Te-am născut și te-am crescut din Duhul Sfânt Mângâietorul, Israele, și ca un Păstor bun te-am hrănit cu viața Mea, căci păstorul cel bun Își pune viața pentru oi, se face hrană pentru oi, se face pășune pentru oile Sale, se face mângâiere pentru oi păstorul cel bun. Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea voiesc să le strig, ca să se adune în turma Mea, ca să aibă păstor pe Păstorul Cel bun, Care Își hrănește oile cu viața Sa, ca să aibă ele viață veșnică, precum are Păstorul Cel bun. O, nici un păstor de pe pământ nu-și pune viața pentru oi. N-o pune nici pentru Dumnezeu, dară pentru oi nici atât n-o pune. Numai Eu Mi-am pus viața Mea pentru oile Mele.

Israele, Israele, îți spun ție, poporul Meu, ca să audă turmele de pe pământ. Orice fel de turmă să audă glasul Păstorului Cel bun. Cel ce intră prin ușă, acela este păstorul oilor, iar cel ce nu intră prin ușă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Păstorul cel bun intră prin ușă, și oile ascultă glasul lui și merg după el, iar după un străin nu vor merge, ci vor fugi de la el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Eu sunt ușa, iar furul nu vine decât să junghie și să piardă, căci cel plătit și cel ce nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, fuge când vede lupul venind la oi, și lupul vine și risipește oile. Cel plătit nu are grijă de oi, și Eu voiesc să adun oile risipite, și va fi o turmă și un Păstor, și ele nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi, căci Tatăl Mi le dă, și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu, căci Eu și Tatăl una suntem. Eu sunt Păstorul Cel bun, și Unul este Păstorul Cel bun, Care-Și adună oile într-o singură turmă.

E glasul Păstorului Cel bun peste tine, popor al cuvântului Meu, ca să audă oile risipite și să cunoască glasul Păstorului Cel bun și să se adune la pășune, la glasul Păstorului să se adune și să se împlinească o turmă și un Păstor, precum grăiește Scriptura. Amin.

Am venit la tine în zi de serbare, Israele. Mama Mea Fecioara își așterne peste tine ocrotirea sa, ca să fii ocrotit de ea și să-ți fie mamă mama Mea, iar tu să-i fii fiu, Israele, poporul Meu, precum Eu îi sunt Fiu.

O, mamă, acoperă-l pe Israel, ocrotește-l, ajută-l și dă-i mângâiere. Împarte-te lui Israel, ca să aibă mamă fiii lui Israel cel de azi. Cel de ieri nu M-a primit nici pe Mine, nici pe tine, dar cel de azi Ne este casă și ușă și masă, și mângâiere Ne este. Mângâie-l, mamă, pe Israel cel de azi, pe Israel cel român, că mare lucrare este să fie Israel român. Mare lucrare este să fie român cel ce crede în Dumnezeu și în glasul lui Dumnezeu, în cuvântul lui Dumnezeu. Împarte-te, mamă, dă-i lui Israel mângâierea, împarte mângâierea ta peste el, căci Fiul tău este în tine când te împarți.

– O, Fiule iubit al Tatălui și al meu, căci așa a voit Tatăl căutând spre smerenia roabei Sale. O, Fiule scump, mare minune este să fie Israel român, căci neamul român a început de la Tine, este născut din Tine, din apă, Duh și sânge este născut, din trupul Tău cel sfânt și din Duhul Tău a luat trup și duh, și s-a făcut neam cu Tine și cu mine, Fiule, și a fost închinat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și iată, acum pământul român este împărăția cuvântului Tău, care este asemenea aluatului unei femei, pe care femeia, luându-l, l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit totul. Slavă Ție, Fiule iubit, că mă așezi în fața poporului Tău, căci Tu ești cuvântul meu.

Eu sunt cuvântul Fiului meu, Israele român, căci Fiul meu mi-a poruncit să împart peste tine duhul mângâierii, popor iubit de Fiul meu. Eu te acopăr cu harul meu, care este Fiul meu. Eu te acopăr cu mantia mea cerească și te ocrotesc ca și Fiul meu, Israele scump. Tu, fiule Israele, să nu uiți că neamul român este pildă despre împărăția cerurilor, pe care Dumnezeu voiește s-o arate în ființa ei peste România, căci țara aceasta a fost din trei țări întru una, iar sămânța Fiului meu a fost pusă la crescut ca aluatul unei femei, pe care femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit totul și s-a făcut unul.

O, popor al Fiului meu, mi-a pregătit Fiul meu zi de bucurie, zi de serbare în mijlocul tău, și mi-a dat bucurie deplină să mă fac peste tine cuvânt în numele Lui, ca să te mângâi, și ca și eu să mă mângâi cu tine. Duhul mângâierii Fiului meu îl pun peste tine, și să pui și tu peste cei din cer duh de mângâiere, popor al cerului pe pământ, căci tu duci greul vremii, și Domnul știe că tu duci greul vremii pe pământ, și vine cerul cu duhul mângâierii la tine, vine cu cuvântul mângâierii, vine cerul la tine și te mângâie pe pământ, popor al Cuvântului lui Dumnezeu, Care este Fiul meu. Să nu te temi, să nu te temi, popor iubit de Dumnezeu. Tu să nu uiți că Tatăl datu-I-a Fiului meu toată puterea în cer și pe pământ, și din această putere a dat și celor ce sunt ai Lui, ca să calce peste șerpii și peste scorpiile care mușcă pe pământ, dar nici o vătămare nu vor face acestea la cei ce au putere de la Dumnezeu ca să le calce și să le strivească. Tu să stai în duhul credinței, tu să te hrănești cu duhul mângâierii cerești, că vremea apasă pe pământ, și tu să fii mai tare ca vremea care apasă, tare ca Fiul meu, Care este întru tine, fiule din Israel. Tu să stai în Fiul meu, numai așa să stai, numai așa să poți, așa cum zicea apostolul că poate totul întru El, în Fiul meu. Locul tău să fie în Fiul meu, Care te întrupează mereu în trupul Lui cel sfânt, din care ia Duh și adevăr și te hrănește pe tine pe pământ, ca să fii din cer pe pământ, ca să fii din Fiul meu, Care este din cer și Care-ți este ție acoperământ. Acesta este acoperământul pe care l-am slobozit din văzduh peste apostoli. Fiul meu este acest simbol, Fiul meu este acoperământul tău în care stai și te adăpostești, popor iubit. Te acopăr cu Fiul meu. Ia acest cuvânt-simbol și fii credincios în cuvântul cel tainic, căci puterea mea e Fiul meu, precum El este puterea ta cu care El te-a încins ca să ai putere din puterea Lui, popor al Fiului meu.

Cere, și vei primi, cere duh de credință, Israele. Cere viață veșnică și să nu se împuțineze această avere a ta. Ia duh de mângâiere, care în dar se dă. Ia, și te așează în statură duhovnicească și cerească. Ia, Israele, ca să ai îndrăzneală la Dumnezeu. Caută mereu să arăți bine-crescut; caută, fiule și fiică din Israel. Statura ta duhovnicească, Israele, să-L arate pe Hristos pe pământ, ca să fie văzut de oameni, și să înțeleagă oamenii venirea Fiului meu în om pe pământ.

O, fiice din Israel, luați pe voi haină cerească, luați veșmântul Fiului meu, luați veșmântul meu și fiți cerești pe pământ, ca să fie cerul în voi pe pământ, ca să faceți pace între om și Dumnezeu, precum am făcut eu. Ce fericită eram eu pe pământ cu Dumnezeu! Luați în voi fericirea mea și aveți grijă de Fiul meu pe pământ, precum am avut eu. Eu pentru El am trăit și trăiesc. Așa și voi să faceți. Fiul meu este Cel mai frumos între oameni, și este Fiul Tatălui, Dumnezeu și Om este. Fiul meu S-a dus la Tatăl și a rămas cu oamenii prin cei iubiți ai Lui până la acest sfârșit al timpului omului.

O, fiice din Israel, luați aminte la pasul vostru pe pământ. Bucurați cerul și pământul, ca să aveți bucurie și duh de mângâiere de la Domnul. Beți din izvorul vieții și iubiți viața cerească pe pământ și izvorâți din voi viața Domnului și viața mea, ca să aibă viață pământul ca și în cer, și să se arate cer nou și pământ nou înaintea venirii cea văzută a slavei Fiului meu. Am zis că voi veni și vă voi învăța viața. Viața este Fiul meu, și voi veni și vă voi învăța.

O, Fiule al Tatălui și al meu, mă întorc în Tine, că am mângâiat pe poporul Tău și îl voi mai mângâia, după voia Ta, Fiule.

– Să fii slăvită de Israel, mamă. Să fii mărită de viața lui Israel, căci viață îi dăm, ca să aibă pe pământ, că greu e pe pământ, și Israel duce greul, mamă, dar Eu îi măresc credința și mângâierea peste el, ca să aibă putere poporul Meu. Să fii slăvită de Israel, mamă, și să-l ajuți cu toate cele ce ai din Mine, precum și Eu îl ajut ca să-l am. E sărbătoarea ta, mamă, și te serbez cu Israel, ca să te bucur. Bucură-te, că bucuria va fi plata cea mare pe care o vom pune peste poporul celor credincioși ai Noștri. Bucură-te, mamă Fecioară, că și tu M-ai bucurat bucurând pe poporul Meu cu duhul mângâierii.

Iar tu, Israele, să stai înaintea Mea, că Eu te hrănesc din Mine, fiule Israele, și te ajut să cunoști tainele Mele cele de nepătruns, ca să fii mângâiat cu ele, poporul Meu, să te mângâi tu cu cele ce nu s-au suit la mintea omului, căci tainele Mele sunt ascunse în ele, Israele, în Mine și în tine, căci Eu sunt în tine cu tainele Mele și cu lucrarea lor și cu mângâierea care vine din ele peste tine, ca să fii tu taina Mea între tainele Mele cele cerești pe pământ, Israele, taina Mea.

Eu sunt cu sfinții și cu mama Mea Fecioara, și cu Verginica sunt în tine, Israele, și serbez cu tine serbare de cer nou și de pământ nou, care vor dăinui înaintea Mea.

O, poporul Meu, să te îndeletnicești bine să stai înaintea Mea, și să cauți să cunoști taina ta, căci tu ești taină în Mine, poporul Meu. Eu te port în Mine, că pe pământ e greu pentru tine, și Eu te port în Mine ca să poți fi, poporul Meu. Eu suflu mereu peste tine din Mine și te am ca pe o taină scumpă, dar să fii umilit și aplecat înaintea Mea, că Eu sunt Păstorul tău, și tu ești supusul Meu. Stai supus în Mine, că și Eu tot așa stau în Tatăl, și vei fi asemenea Mie în iubirea ta. Amin, amin, amin.

14-10-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (6)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:31 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Eu sunt Domnul puterilor. Eu sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul lui Israel. Amin. Ia aminte, Israele, ia aminte la cer, că pentru asta te-a născut cerul pe tine în vremea aceasta. Te-am născut de sus, ca să fii din cer, Israele născut din cuvântul Meu, născut și nu făcut, născut din cuvântul Duhului Sfânt și din botezul credinței, căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar pe pământ mărturisesc: Duhul, apa și sângele, și tot la fel mărturisesc; mărturisesc pe Dumnezeu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit prin apă și prin sânge și prin Duhul Cel mărturisitor, Care este adevăr, și te-am făcut pe tine fiul Meu, măi Israele, și te-am pus să stai înaintea Mea ca pe unul născut din Mine, crezând în Mine, Care am venit prin apă și prin sânge, așa cum Duhul a mărturisit adevărul, iar adevărul Eu sunt. Fii credincios, poporul Meu, că tu trebuie să stai înaintea Mea ca să Mă primești când vin. Iată, odată cu zorii vin, vin să-i fac intrare lui Verginica. Ea Mă roagă mereu să vin cu ea, și voi veni mereu cu ea pentru tine, Israele, ca să-ți întăresc credința, fiule. O, credința ta trebuia să fie tare, poporul Meu, și iată, vin Eu mereu ca să ți-o întăresc și ca să stai în credință, măi Israele.

Hai, Verginico, suntem intrați, tată, că e praznic în Israel și ție ți-e dor de fiii tăi.

– Mi-e dor, Doamne, și Tu mă crezi că mi-e dor, și mă miluiești cu mângâiere și îl rogi pe Israel să mă știe de mângâiere de la Tine. Mi-e dor să intru în Israel, dar cu Tine, Doamne, să intru, că Israel nu simte greul așteptării mele. Eu Îți dau slavă cu toți sfinții și cu toți îngerii care mă înconjoară ca să mă ajute peste vremea de azi, ca să trâmbițez pentru Tine peste vremea de azi, că iată, vii, și omul nu știe ce este venirea Ta, Doamne. Vreau să-l deprind pe Israel să știe bine să stea întru venirea Ta, ca să știe și omul lumesc care nu Te mai așteaptă, să știe ce este venirea Ta și veacul Tău cel nou, de două ori nou, Doamne. Grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine și nu din mine, căci tot cel ce este, în Tine este, și altfel nu este cel ce este.

O, copilași din grădina cuvântului, mi-e dor, fiilor, mi-e dor, și voiesc să stau înaintea voastră, nu în urma voastră. Eu sunt cuvânt, căci Domnul așa a binevoit. Cuvântul trebuie să fie mereu înainte de orice lucrare. Nimeni nu-și zidește un turn mai înainte de a se socoti dacă are cu ce să-l sfârșească de lucrat, iar când omul își socotește mântuirea sa, trebuie să plece pe drumul ei bine socotit că va termina de zidit acest turn care suie până în cer, de pe pământ până în cer, fiilor scumpi. Cine începe turnul acesta, acela trebuie să lucreze la el până în cer, măi fiilor, căci fiecare dacă voiește să pună o temelie, mai întâi se socotește bine dacă are cu ce să sfârșească zidirea pe care o voiește.

E zi de praznic în Israel, fiilor, și am venit la praznic cu Domnul și cu sfinții, și voiește Domnul să lucreze la zidirea cea începută cu mine, că m-a pus temelie la zidirea Sa, la turnul cu care voiește să ajungă până în cer, la mântuirea ta, poporule Israel.

Deschideți bine porțile, că intră Domnul cu zi de praznic ceresc în Israel. Fiți atenți, fiilor din grădină! Domnul Se vestește cu zi de praznic. Deschideți cartea Domnului și dați glas cuvântului în carte. Eu voi sta cu Domnul și cu sfinții în serbare, și iarăși voi fi cu voi cuvânt, că am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Eu sunt venită cu ordine cerească peste poporul Israel de azi, că tu, Israele, trebuie să fii înaintea Domnului, ascultând de Domnul.

O, Doamne, fiii grădinii Ți-au deschis cartea. Slăvește-Te, Doamne, în Israel cu slava cuvântului Tău, că Tu ești slavă și cuvânt de slavă, Tu ești sărbătoare peste serbările Tale în Israel. Amin.

*

Semănătorul seamănă sămânță, seamănă cuvântul, și sămânța cade pe pământ. Cade sămânța lângă cale, cade în pământ pietros, cade în spini și cade în pământ bun. Cade sămânța pe pământ. Cine are urechi de auzit, acela este om iscusit, om treaz.

Israele, Israele, Semănătorul seamănă cuvântul, și tu să fii pământul cel bun în care, când cade sămânța, să se înalțe ea crescând spre cer, poporul Meu; până în cer să crească, fiule scump, că ție îți este dat să cunoști tainele împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul rămâne în pilde, ca uitându-se, să nu vadă cu ochii, și auzind cu urechile, să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i iert. Această pildă a semănătorului cuvântului s-o pricepi bine, Israele, că altfel nu vei putea să pricepi toate celelalte pilde ca să le faci împărăție cerească în tine. Cine pricepe, acela nu este departe de împărăția lui Dumnezeu, și este aproape de ea și se ține aproape, căci împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța în pământ, și doarme și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește cum nu știe el, dar știe pământul această taină, căci pământul rodește de la sine, așa cum a fost peste el cuvântul de la început. Pământul rodește de la sine mai întâi pai, apoi spic, și apoi grâu împlinit în spic, grâu copt, gata de seceriș, și omul trimite secera ca să strângă agoniseala și să aibă rod, căci cine seamănă are ce culege după ce sămânța se împlinește în rod. Eu sunt Semănătorul, și tu ești pământul cel bun, care rodește de la sine, așa cum grăiește pilda cea despre împărăția cerurilor, Israele.

Eu lucrez peste tine, poporul Meu, ca să fii tu pământul cel bun, că ai văzut pilda cum este, că oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine duhul rău și fură sămânța semănată în inima lui, căci a căzut lângă cale sămânța și n-a prins rădăcină. Cuvântul cel semănat pe loc pietros se aude și se primește cu bucurie, dar fără rădăcină în sine, căci la vreme de ispită și strâmtorare pentru cuvântul semănat omul acela se smintește și rămâne în sine gol de rodul cuvântului semănat. Cuvântul cel căzut în loc spinos este în omul cel plin de griji trupești și lumești, care se înșeală cu avuția pământească și nu are timp ca să-i dea creștere seminței cea de la Dumnezeu. Dar omul care este ca pământul cel bun, auzind înțelege și îi dă creștere cuvântului lui Dumnezeu și ajunge cu el până în cer, crescând din sine spre Dumnezeu, Care seamănă peste pământ.

O, poporul Meu, Eu semăn sămânță bună în pământul Meu cel ales, și am nevoie de strajă, poporul Meu, de strajă peste tine, tată. Să fii treaz, fiule, să nu dormi, că este un vrăjmaș care mereu stă la pândă să te prindă dormind și să semene neghină peste sămânța Mea, că ai văzut pilda ce spune, că se vor mira îngerii și vor spune: «Doamne, n-ai semănat Tu sămânță bună? De unde a crescut neghină?», și li se va răspunde: «Un om vrăjmaș a venit noaptea și a făcut aceasta, dar lăsați așa până la seceriș când neghina se va aduna și se va lega în snopi pentru ars, iar grâul se va aduna în jitnița Mea».

O, Israele, ce mare lucrare este să ai strajă peste tine, poporul Meu! Ce mare taină este să știi să nu ai noapte peste tine, Israele! Dacă tu ai strajă peste tine, tu ești liniștit ca în vremea zilei, după cum este scris: «Fiți fii ai zilei, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm». Cine nu are strajă peste el, acela se face fiu al nopții, și noaptea vine cel vrăjmaș ca să-și semene neghina lui care înăbușă sămânța cea bună a Semănătorului Cel bun.

Poporul Meu, voiesc peste tine pace și mântuire, și de aceea semăn mereu peste tine sămânța cuvântului Meu. Semănătorul seamănă cuvântul peste tine. Tu ești copacul cel crescut din sămânța cea mică, semănată de Mine în tine, și din ea s-a făcut copac mare, și în acest copac sălășluiesc păsările cerului, Israele fiule. Iată, vin cu sfinții cerului, cu duhurile cerului vin în tine, Israele, ca să Mă sălășluiesc cu praznic de serbare în tine. Te învăț să te faci pildă înaintea noroadelor, fiule, să te faci pildă a împărăției cerurilor, poporul Meu, copacul Meu crescut din sămânța cuvântului Meu, grâul Meu, poporul Meu, rod al seminței cuvântului Meu care a căzut pe pământ bun. Vin sfinții și îngerii cu Mine la tine, Israele, că se împlinesc peste tine Scripturile Mele, și Eu vin cu ele, cu împlinirea lor peste tine; vin să te fac oglindă în care să se vadă împărăția cerurilor pe pământ, că Mă vestesc lumii că sunt în tine cu sfinții și cu îngerii în slava cuvântului Meu, în slavă cerească pe pământul tău, Israele, pământul Meu cel nou, în care vin cu cerul cel nou în praznic de serbare, praznic de cer nou și de pământ nou în care sălășluiește dreptatea Mea și pacea Mea.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, pentru tine nu mai e timp de dormit, fiule, rod al cuvântului Meu, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm, și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, și noaptea va fi înghițită de ziuă, și toți vor înțelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă. Tu să înțelegi taina cuvântului Meu, căci scris este: «Pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl înțeleg pe el, și rodește în ei și aduce roadă: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci», după cum este scris. Dar să fii treaz, poporul Meu, că tu trebuie să aduci tot ce va fi de adus. Tu trebuie să aduci o sută, fiule, căci o sută este rod întreg. Păstorul cel cu o sută de oi care pierde pe una din oi, se duce și o caută și o aduce înapoi, ca să nu se știrbească numărul cel întreg, bucuria cea întreagă, rodul cel însutit, fiule, ca să fii tu mângâierea Mea întru venirea Mea pe pământ, să fii casa Mea, să fii moștenirea Mea, fiule cel mic de la sfârșit. Tu nimic să nu mai faci decât să rodești până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu și te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturisești pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.

Poporul Meu, să fii slava lui Dumnezeu întru venirea Domnului pe pământ, că este scris că vine Domnul slavei, vine Domnul lui Israel, că Israel este casa Domnului, împărăția Domnului, în care Se va întoarce Domnul. Israele, să nu te lași să fii departe de împărăția lui Dumnezeu; de înțelegerea tainelor lui Dumnezeu să nu fii departe, Israele. Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să fii întru Mine, Israele, să te găsesc mereu în Mine, întru venirea Mea, că vin la tine, Israele, vin, că ești poporul Meu, ești moștenirea Mea, că Eu moștenire pe pământ nu mai am; nu mai am, că Mi-a luat-o omul cel gol de Dumnezeu, și nu mai am. Semănătorul seamănă cuvântul, și cuvântul cade pe pământ, cade lângă cale, cade în pământ pietros, cade în loc cu spini, și nu mai am moștenire pe pământ. Nu mai am nici oi, nu mai am nici staul, nu mai am, după cum este scris că Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul. Nu mai am zi de odihnă pe pământ, nu mai am, că fiii oamenilor Mi-au luat pământul cel făcut de Dumnezeu. O, ce Mi-au făcut fiii oamenilor! Au făcut mai rău ca atunci când au atras pe pământ potop cu apă de a pierit tot omul care a rămas pe pământ. Numai Noe și cu casa lui a scăpat, că el a crezut cuvântul Meu și și-a făcut casă nouă cu care a plutit pe deasupra apei potopului.

O, cine mai are dragoste și vreme să asculte pe Dumnezeu? Cine mai ia aminte la Semănătorul Care seamănă cuvântul ca să crească rodul împărăției lui Dumnezeu pe pământ? Cine, că păstorii de azi se păstoresc pe ei înșiși și iubesc slava lor, slava de la oameni, nu de la Dumnezeu, dar scris este: «Vai de păstorii care pierd și risipesc turma de pe pășunea Mea, care nu au grijă de ea, că Eu voi avea grijă de faptele cele rele ale păstorilor. Și Îmi voi strânge laolaltă turma care a mai rămas și îi voi da să pască pajiște nouă și o voi înmulți, și îi voi da păstori care o vor paște și n-o vor mai pierde, și o vor mângâia». Dacă păstorii ar fi luat parte la sfatul Meu, ar fi întors turma pe căile Mele și ar fi vestit-o de cuvântul Meu. Dar ce veți face, voi, păstorilor? Iată, Eu umplu cerul și pământul de cuvântul vieții veșnice, și voi nu auziți. Unde vă veți găsi loc tainic ca să vă ascundeți și Eu să nu vă văd? Scris este în Scripturi: «Vai păstorilor care se păzesc pe ei înșiși și nu păzesc turma; care mănâncă laptele și se îmbracă cu lâna oilor! Vai păstorilor care junghie oile grase și sănătoase, care nu pansează oaia cea rănită, care nu suflă duh de viață peste cea slabă, care nu tămăduiesc oaia bolnavă, care nu îmbie spre staulul Meu pe cea rătăcită, care nu caută oaia cea pierdută, dar care se poartă cu silnicie cu oaia cea înzdrăvenită ca să nu fie oaie zdravănă înaintea Mea! Vai păstorilor care lasă oile mâncare fiarelor sălbatice, că iată, nu are cine să-Mi caute oile și să Mi le îngrijească. O, au ajuns oile Mele pradă fiarelor sălbatice fiindcă n-au păstor, că păstorii se păzesc pe ei înșiși și nu oile Mele, și scris este că din mâna lor le voi lua și le voi cere socoteală de viața oilor Mele și voi scăpa din gura lor turma Mea, și nu le vor mai fi oile Mele mâncare lor. Căci iată-Mă, vin și priveghez peste oile Mele cum priveghează ciobanul turma lui în zi de furtună, și voi risipi vremea cea întunecoasă, și Îmi voi paște turma pe munții lui Israel și pe pășunile lui Israel. Pe pajiști cu flori le voi paște, iar staulul lor va fi pe munții Mei, căci cuvântul Meu va curge ca o pășune din cer, ca mana care se coboară pe pășunile cele veșnice, căci cuvântul Meu e veșnic».

Auziți voi, păstori, ce spune Domnul? Cuvântul Meu e veșnic, nu este numai atunci; este și acum, este veșnic cuvântul Meu, dar voi nu credeți, că nu sunteți din oile Mele, după cum este scris despre cei ce nu cred. Voi căuta oaia cea pierdută și Îmi voi cerceta turma, iar pentru oi așa grăiesc: voi judeca pe oi, pe berbeci și pe țapi. Voi cerceta peste pășune și voi vedea cine calcă cu picioarele pășunea după ce paște, și cine tulbură apa cea limpede după ce bea. Voi judeca între oaia grasă și oaia slabă, după cum este scris că voi încheia legământ de pace și voi pierde fiara sălbatică din moștenirea Mea, și oile se vor odihni cu pace sub ploaia binecuvântărilor Mele, și copacii își vor da roadele lor, și va rodi pământul, și Domnul Se va face cunoscut de oi și Își va face sădire aleasă, iar păgânii nu se vor mai făli împotriva oilor Mele, și voi face pe poporul Meu popor slăvit, și va fi el casa Mea, căci este poporul Meu.

O, păstorilor care păstoriți fără veghe, iată, vă cer oile. Vine Păstorul Cel mare să-Și cerceteze turma, și iată, o găsește risipită pe toate văile. Cuvântul Meu strigă peste voi din mijlocul poporului Meu cel ales dintre oi, cel hrănit cu pășune curată, cu pășune din cer, cu cuvântul lui Dumnezeu hrănit, căci cuvântul este veșnic, precum Dumnezeu este veșnic. Scris este: «Astăzi dacă auziți glasul Meu, nu vă învârtoșați inimile voastre». O, păstorilor care stați peste turmă, de ce faceți voi ca iudeii care nu credeau că Eu sunt Păstorul oilor, Care venisem să-Mi adun oile în staul? Veneau iudeii și Îmi spuneau: «Dacă Tu ești Hristos, spune-ne nouă, nu ne mai obosi sufletele», iar Eu le-am zis: «V-am spus, dar voi nu credeți, că nu sunteți din oile Mele, căci oile Mele aud glasul Meu și merg după Mine, după cuvântul vieții merg».

O, de ce judecați voi mai înainte de Mine, ponegrind pe poporul Meu, gonind din bisericile voastre pe oile Mele, care mănâncă din pășunea cuvântului Meu? Dacă voi nu voiți să vin, goniți dintre voi pe cei ce cred în cuvântul Meu, în venirea Mea. Dar unde veți afla loc tainic ca să vă ascundeți și Eu să nu vă văd? Am venit de la Tatăl duh și adevăr am venit, după cum este scris despre Duhul Care vine. Duh este Dumnezeu, duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt este Dumnezeu. Ce biserică a lui Iisus Hristos este aceea care nu are în ea pe Domnul trup și cuvânt? Eu sunt trup și cuvânt. Eu sunt mereu astăzi, după cum este scris: «Astăzi, la glasul Meu, nu vă împietriți inimile voastre». Sădit-am un popor de fii în mijlocul vostru și i-am trimis la voi cu Mine, ca să cunoașteți cuvântul Meu. Dar voi de ce nu credeți? Nu vreți să fiți din oile Mele?

Am venit să împlinesc Scripturile: o turmă și un păstor, un Ierusalim și un Dumnezeu peste tot pământul, o țară veșnică înaintea Mea, și am planul Tatălui în mână, ca să încep din România și să trâmbițez din ea peste neamurile rătăcite de la calea lui Dumnezeu. V-am vestit că am între voi un popor crescut cu cele din cer, un popor uns de cuvântul lui Dumnezeu, ca să stea înaintea Mea și să se înmulțească până va fi un staul, o turmă și un păstor. Eu sunt Păstorul Cel bun. Oare, voi sunteți mai buni? Oare, cuvântul Meu pe care-l las mereu din cer peste pământ nu este bun? Judecați voi cuvântul Meu; nu are viață veșnică în el?

O, nu vă temeți, nu vă temeți pentru poporul cuvântului Meu. Nu el, ci cuvântul Meu vă va întreba de credința voastră în Mine, căci am venit, duh și adevăr am venit, ca să împlinesc tainele Tatălui Meu pentru mântuirea omului, dar voi dați în lături pe fiii cuvântului Meu și le puneți nume de rătăciți, de stricători, așa cum Mi-au pus și Mie nume iudeii de atunci. Eu sunt Păstorul Cel bun și vin spre voi să vă păstoresc și să nu vă las să fiți osândiți de cuvintele voastre, că scris este: «Din cuvintele lor se vor mântui; din cuvintele lor se vor osândi». Vin spre voi, păstori de oi, vin și Mă slăvesc înaintea voastră cu slava cuvântului Meu. Auziți voi glasul Meu? Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și pune viața pentru oile Sale. Am venit ca viață să aibă oile, și din belșug să aibă. Cuvântul Meu este viață pentru oi. Luați și dați la oile voastre cuvântul vieții veșnice. Luați și mâncați și împărțiți și nu vă învârtoșați inimile voastre.

Poporul cuvântului Meu este născut din Mine, din apă, Duh și sânge, precum Eu sunt. L-am născut din cuvântul Meu, de sus l-am născut, din Duhul Sfânt al Tatălui, ca să fie poporul care întâmpină pe pământ glasul Meu care strigă înaintea Mea. Vreau să fac din poporul cuvântului Meu popor de fii ai slavei înaintea Mea, din care să iasă lucrare de înviere peste cei ce vor să ia pe ei veșmântul slavei, veșmântul lui Iisus Hristos. Ridicați porțile voastre, ca să intru și la voi cu lumina cuvântului Meu, ca să fiu în biserica voastră trup și cuvânt, duh și adevăr să fiu în voi, căci Tatăl așa închinători dorește. Treziți inimile voastre, căci cuvântul Meu are viață veșnică. Luați aminte, păstorilor de oi, că poporul Meu nu e dușman pe biserică, și e popor de fii ai bisericii lui Iisus Hristos, Care vine cu norii, după cum este scris.

Iar tu, poporul Meu, să fii în Mine, fiule Israele, ca să fiu Eu în tine și să Mă slăvesc în mijlocul tău cu slava cuvântului Meu, și cine va lua din cuvântul Meu, Mă voi face în el duh și adevăr, izvor de apă curgătoare, care va izvorî spre viață veșnică, după cum este scris: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura aceluia». Amin.

Israele, Israele, am grăit, fiule, cu păstorii care te dușmănesc pe tine. Te dușmănesc fiindcă nu te cunosc, nu vor să te cunoască cei ce sunt în duhul lor și nu în Duhul Meu, că dacă ar fi în Duhul Meu, ar căuta spre tine, că din mijlocul tău Eu izvorăsc izvorul râului vieții, care este cuvântul Meu cel de viață dătător. Eu vin cu îndemnul păcii și al credinței sfinte peste biserică, peste ortodoxia care nu-și trăiește numele, dar vreau să ies cu tine ortodoxie înaintea lor, ca să-și înțeleagă numele. Ei te fac pe tine sectă, pentru că nu vor să vină să te vadă ce faci tu, pentru că nu le place să fie ca Mine și ca tine. Ei zic că e bine ca ei, nu ca Mine și ca tine. Tu să fii popor cuminte, tu să fii treaz înaintea Mea, că Semănătorul tău seamănă peste tine și peste ei, și fericit este cel ce se lasă lucrat de cuvântul Meu ca să fie pământ bun pentru însămânțat.

Stai, Israele, înaintea Mea, și se vor bucura de Mine și de tine toate noroadele de pe pământ; ba chiar și cei ce nu cred se vor bucura de tine când Mă vor vedea cu tine, că slava Mea se va vedea cu tine, și Mă voi slăvi în mijlocul tău mai mult decât atunci prin ucenicii Mei, că scris este: «Mai mari decât atunci se vor face lucrurile lui Dumnezeu înaintea oamenilor prin cei ce cred la sfârșit».

Stai, Israele, înaintea Mea, că sfinții se roagă pentru tine și pentru cei ce vor crede în Mine că sunt cu tine. E praznic de sfinți în mijlocul tău. Stai în serbare cerească pe pământ, poporul Meu iubit, căci cine e iubit de Mine, acela iubește pe Dumnezeu.

Mucenicul Dimitrie este serbat de cei din cer în Israel, și se ridică și Îmi spune:

– Să întărești, Doamne, cuvântul Tău peste poporul Tău, că noi, sfinții Tăi, așteptăm împărțirea cununilor, Doamne, prin cei mici ai Tăi, după cum este scris. Întărește statura și credința și iubirea poporului Tău, Doamne, așa cum ne-ai întărit și pe noi în vremea mărturisirii noastre pe pământ. Vino, Doamne, cu cerul cel nou și cu pământul cel nou peste cer și peste pământ, că sfinții Tăi așteaptă de șapte mii de ani răscumpărarea. Amin, amin, amin.

*

Glasul Meu și graiul Meu lucrează în cer și pe pământ. Am Israel în cer, am Israel și pe pământ. Am Ierusalim și în cer și pe pământ, și lucrez cu cei din cer pe pământ, și cu cei de pe pământ în cer, căci cerul, Israele, la glasul și la graiul Meu cu tine pe pământ, se strânge cerul ca să mănânce din cuvântul Meu așa cum mănânci tu. Dar cerul mănâncă cu poftă și cu nădejde cuvântul Meu, și se umplu de mângâiere duhurile cerului, duhurile sfinților, măi copile Israele. Duh este Dumnezeu întru sfinții Săi în cer, și sfinții din cer sunt în Mine, precum Verginica este în Mine și lucrează din Mine, din sânul Meu lucrează Verginica, iar Eu sunt în sânul Tatălui, în cer și pe pământ sunt. Amin.

Să ai grijă, fiule Israele, cum te hrănești cu cuvintele Mele, că ele sunt din cer, hrană tare sunt ele. Vezi să nu-ți rupi dinții, fiule. Duhovnicește spun când spun așa, că te văd micuț cu înțelegerea, dar curios cu inima, și de aceea ți-am spus să nu mănânci singur, ci cu Mine, fiule mic, că hrana e tare și tu nu ești deprins să fii atent, mereu atent ce gust îi dai, ce nume îi dai și cum o așezi în inimă, că pântecele cuvântului Meu când îl mănânci, este inima ta, fiule firav. De aceea te hrănesc mereu, mereu, ca să crești cu înțelegerea și să crești cu înțelepciunea cea din cer și s-o iei în pântece, fiule, ca să aibă ea casă, căci cerul gurii Mele este adevăr și înțelepciune. Ai grijă cum te hrănești, fiule Israele. Iubește cumințenia de inimă, poporul Meu, căci semeția gândului lovește înțelepciunea din inima ta și micșorează lucrarea ei în tine și te lasă singur când vede trufie în gândul inimii tale. Ai grijă cum te hrănești, poporul Meu. Ai grijă, Israele, să crești bine, să crești sănătos și să fii plăcutul Meu, fiule. Vezi să fii cum am fost Eu, ca să fii plăcutul Meu, fiule. Uită-te în Mine și ia-Mă de pildă peste tine, că Verginica suflă peste tine din Mine, suflă duh de înțelepciune peste tine.

Tu așa ai spus, Verginico, ai spus că vrei să-l deprinzi pe Israel să știe bine cum să stea întru venirea Mea, să știe să-și socotească bine mântuirea, să știe să zidească până la cer acest turn. O, îi trebuie înțelepciune lui Israel, Verginico. Suflă tu cu Mine din duhul înțelepciunii, ca să fie harnic poporul tău, că lenea e păcat de moarte, Verginico. Mai spune-le o dată că acest păcat ține omul în moarte, Mă ține pe Mine mort în om, și Eu sunt Domnul învierii, Verginico. Vin în cartea ta mereu cu tine, ca să te primească bine Israel, ca pe Mine să te primească. Tu ești în Mine, Verginico, și fără Mine nu ești, căci cel ce este, în Mine este. Amin.

– O, grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine și nu din mine, căci cel ce este, în Tine este, și altfel nu este cel ce este. Am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Binecuvintează glasul Tău în glasul meu, cuvântul Tău în cuvântul meu, căci cuvântul e toată taina tainelor în cer și pe pământ, Doamne, Cuvântule Doamne.

– Binecuvântare să ai, Verginico, în cuvânt, că ai de făcut ordine în Israel, că dacă nu faci, nu este, tată. Eu sunt în tine când faci ordine, că multă ordine este de pus în popor, dar vrea-va Israel să facă ce-i spui tu și Eu? Avem de scăpat din alunecare pași care dau să alunece. Avem de așezat în ascultare inimi care nici acum nu s-au deprins cu această lucrare din cer pe pământ. Și vom lucra cu dragoste, Verginico, doar vom fi răzbătători în inimile nedeprinse cu lucrarea mântuirii. Eu sunt Dumnezeu, Verginico, dar Mi-e frică de creștin. Să nu se mire Israel dacă Dumnezeu spune acest cuvânt. M-a prins frica de creștin, măi Verginico, dar lucrăm împreună, că nu e bine câte unul, nu e bine, nu e bine așa. Lucrăm doi și trei, Eu și cu tine, și Tatăl în Noi, și avem sfinții martori. Cu toții în stânga, cu toții în dreapta, așa cum am făcut și în Israel așezare în lucru. Când un creștin lucrează ceva singur, acela greșește că lucrează singur, acela greșește în el și în afara lui, căci cel ce este, în Mine este, și altfel nu este cel ce este. Iar Eu din Mine am spus: «Nu e bine să fie omul singur».

O, câtă vreme trebuie să aștept Eu după creștin până când el voiește să vrea ca Mine și cum îl învăț Eu? Mi-e frică de creștin, și trebuie să lucrez cu el ca și cu oul, că Mi-e frică să nu dea în Mine, Mi-e frică să nu Mă părăsească și să-și arunce mântuirea, că el nu știe ce grea e pierzarea. Mi-e frică de cel fără minte, și de aceea, Verginico, vom lucra cu grijă la înțelepciunea poporului Israel. Să le spui la copiii grădinii să închidă porțile acum, că avem de făcut ordine în Israel. Avem de măturat, de scuturat, de spălat, de șters praful, de aerisit, de frecat jegul de pe vase, de așternut, de netezit. Avem de lucru în Israel acum.

– O,Doamne, să zidim casă înțelepciunii pe cei șapte stâlpi ai ei, Cuvinte Doamne, că dacă ea stă pe stâlpii ei în Israel, va avea casă înțelepciunea, casă de neclintit în Israel.

O, poporule Israele, vino, fiule, și întreabă tu pe Domnul și spune: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Domnul e bun. Întreabă-L ce să faci, ca să faci ce-ți spune El, fiule. Tu știi cuvântul Domnului care spune: «De vrei să intri în viață, păzește poruncile; păzește-le cu iubire, că fără iubire nu le poți păzi». Fără iubire omul cade în lene, și lenea e păcat, păcat de moarte. Lenea te ține jos și nu te lasă pe drumul vieții veșnice. Ai văzut pe Domnul, Care spune: «Cuvântul Meu e veșnic». Așa le spune Domnul celor ce nu cred în cuvântul Lui de azi, de parcă în cel de atunci cred. Cine crede în cuvântul cel de atunci, acela e om înțelept și Îl află pe Domnul azi cuvânt proaspăt, cuvânt veșnic.

O, poporul meu, te povățuiesc din Domnul și îți dau de lucru, fiule, și iată ce-ți dau să lucrezi. Să te scoli dimineața, să faci metanii adevărate cu trupul și cu inima, să te speli, fiule scump, să te speli pe față și trupește și sufletește și să te așezi în genunchi rostind rugăciunea de dimineață înaintea Domnului, și apoi să te rogi de binecuvântare pentru lucrul tău trupesc și duhovnicesc, lucrându-le pe amândouă odată. Dar până să începi lucrul, ridică iar gândul și inima și mâinile și întreabă-L pe Domnul cu umilință, spunând: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Și toată ziua să stai în așteptarea răspunsului Domnului; în fiecare zi să te înveți să aștepți, ca să vadă Domnul că-L aștepți, și te vei deprinde să-L aștepți cu viața veșnică, lucrând poruncile Lui și pășind pe urma Lui, pe urma vieții veșnice, fiule Israele, iubind din toată inima și cugetul și sufletul și virtutea ta viața veșnică, fiule. Israele, Israele, să nu faci nimic, nici un gând, nici o faptă care să nu aibă în ea viață veșnică. Lucrează cele ale vieții veșnice, dar lucrează, că viața veșnică se lucrează în fiecare zi, în fiecare clipă se zidește la acest turn care are în vârful lui viață veșnică. Și dacă vrei să stai mereu atent, să spui mereu, nu numai dimineața, ci să spui mereu: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Toate gândurile și faptele tale să le treci prin această sită clipă de clipă, și vei avea viață veșnică, vei avea înțelepciune și vei fi casa ei, casa Domnului, în care sălășluiesc Duhurile Domnului, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Te iau ușor, Israele, că și mie mi-e frică, la fel ca și Domnului, și mie îmi este frică de creștin. O, ce bine și ce sfânt ar fi să-i fie creștinului frică de Dumnezeu și nu Domnului de creștin, dar nu știe creștinul ce înseamnă pierzarea și moartea cea veșnică a celor ce se pierd din Dumnezeu. Am creștini mofturoși, am creștini bolnavi la cuget, am din ei care nu știu ce înseamnă să mergi pe cale cu Dumnezeu, și merg aceștia fără să știe cum se merge. Am neascultători, am din cei ce fac ei ordine în Israel, aducând sminteală peste cei slabi și mici cu inima. Am din cei ce nu înțeleg ce este această lucrare și acest drum spre cer, și este multă neatenție în lucrul vieții veșnice. Am dușmănoși, am răzbunători, am creștini fără frică de Dumnezeu, dar nu le spun lor. O, copilașii mei din grădină, fiți atenți, fiilor, la mine, fiți atenți, că nu le spun lor. Vă spun vouă, că pe voi vă am de temelie, și eu pe temelie mă zidesc. Sunt venită la voi cu ordine peste Israel, și eu fără voi nu pot ajunge la Israel. Să se întărească portița și locașul meu, și mereu să-l țineți pe Israel tare pentru mine, ca să pot grăi de aproape cu voi pentru Israel și pentru voi, fiilor. Eu mă fac cuvânt, ca să vă învăț de aproape, să am mereu pregătită intrarea.

O, îmi încep lucrul cel pentru ordinea din Israel, ca să așez pe Israel în duh de înțelepciune, în iubire de Dumnezeu, că a slăbit frica de Dumnezeu în Israel.

Fiilor din grădină, fiți atenți și lucrați din mine peste fiii lui Israel. S-a stricat mintea unui copil din Israel, și de atâta vreme dau s-o vindec! Acest copil nu știe cum vine să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele lui Dumnezeu, nu știe cum înseamnă să mergi pe calea acestei lucrări, și s-a deprins cu neascultarea, măi fiilor, și se joacă de-a ascunselea cu Domnul și cu voi, și stă în lucrul său fără strajă, și s-a așezat sieși strajă. Mă uit la truda voastră peste acest copil, și vă fac eu trimitere împuternicită prin cuvânt ca să-l deprindeți cu frica de Dumnezeu și cu lucrul cel bun al vieții veșnice. Poporul meu să știe că voi nu lucrați nici un rău peste el, dar cu cel ce nu ascultă de lucrul vostru peste el, e greu de lucrat cu unul ca acela, dar nu luați mâna de pe el până ce Domnul nu cuvintează, căci Domnul are mâna Sa în mâna voastră și nu vrea moartea celui ce nu știe cum este viața cu Domnul, ci vrea îndreptarea, vrea înțelepciunea peste el. Iată, mintea unui copil din Israel e stricată, și vai dacă aș pune să răspundă de această stricare cel ce a lucrat la stricarea ei, la stricarea minții copilului meu.

Iată, fiilor, duhul ușurătății are picioare lungi, și așa cum v-am spus eu vouă, cu greu iese afară din Israel, că se luptă să stea să facă numai stricăciune acest duh al ușurătății, căci duhul ușurătății este duh de femeie, măi fiilor care-mi sunteți temelie nouă în Israel. Eu voiesc să se vindece această minte, dar duhul ușurătății are picioare lungi și are pas lung, lucrat pe furiș, dar nu se găsește în cer sau pe pământ loc tainic pe care să nu-l vadă Dumnezeu. Acest copil al meu e prins în cursă, și cursa stă cu gura deschisă, că așa e ea făcută, așa e cursa, cu gura deschisă este. O, ce bine era să fi ascultat la timp tot fiul din Israel, să nu se fi ascuns în el fiul acestui popor! Acest copil nu se lasă ajutat, și nu știu cum să facem să-l scap din cursă, că e copilul meu, de două ori este copilul meu, de două ori am pecete pusă peste el.

Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteți cuvântul meu. Eu cu voi grăiesc, eu vouă vă spun, nu le spun lor, celor ce nu stau bine întru venirea Domnului. Trebuie scos acest copil din duhul lui, și să fie în Duhul Domnului și în duhul meu și în duhul vostru, că e copil de două ori pecetluit, și are de stat în ascultarea Celui ce pecetluiește. Să-i spuneți că urăște, nu iubește. Să-i spuneți că iubește pe cel ce este rău, iar pe cel ce este bun îl urăște, îl are pieziș în inimă. Să-i spuneți că cine iubește trebuie să iubească ce iubește Dumnezeu ca să se cheme că iubește în această lucrare. Vai de cei ce-mi clatină lucrătorii de la lucrul Domnului, căci cel neascultător face pe lucrător să greșească luptându-se cu neascultătorul. O, cine l-a învățat pe el mântuirea până acum? Nimeni nu l-a învățat până acum. Eu mă uit la el, și nu este învățat de nimeni până acum, și nu știe dacă n-a învățat, și iată, nu vine la învățat, nu stă la învățătură. Să se scuture de duhul lui, căci cine stă în duhul lui este om trufaș. Nimic altceva nu înseamnă om trufaș decât cel ce stă lucrând din duhul lui. Cine vrea să vină în această lucrare, să se lepede de sine, căci lucrarea aceasta este Dumnezeu, și cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să se lepede de sine și să nu se ascundă cu sinele său cel ce vine în această lucrare. S-a săturat cerul de creștin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. Să nu fie, fiilor, să nu fie rozători în lucrarea aceasta. Lucrați cu toții în stânga, cu toții în dreapta, fiilor, ca să nu fiți învinuiți pe ascuns. Când lucrați peste un creștin, luați cu voi martori, căci creștinul dă să vă găsească vină. Domnul și cu mine avem sfinții martori din cer, și pe voi martori pe pământ. Cine se ascunde de voi în Israel, pe acela nu-l primește cerul, nu-l cunoaște cerul.

O, ce să facem noi cu creștinii care nu sunt deprinși cu lucrul mântuirii? Cu cei ce nu sunt curați cu inima și cu fapta, ce să facem, oare? Cu cei ce dau să facă ordine în Israel, o, ce să mai facem și cu aceștia? Iată, voi stați degeaba. Trageți de creștin, dar în zadar, că se ascunde în el creștinul, și vă lasă să stați degeaba. Stă mut Israel și nu vă dă de lucru. Trageți de creștin ca să vedeți dacă înțelege lucrul mântuirii, și creștinul nu răspunde nimic. Ce să facem cu așa statură, cu așa lene, ce facem, oare? Cum să scoatem acest păcat de moarte din Israel? O, de ce nu ne iubește poporul, măi fiilor? De ce nu ne primește cu mântuirea? O, să lucrăm răbdare, fiilor, că altceva nu mai este de lucrat. Creștinul nu are răbdare, creștinul fuge, că nu mai poate răbda cununa răbdării. Nu-i place cunună, fuge de cunună creștinul, dar voi lucrați după Scripturi, fiilor unși, că scris este: «Dojeniți pe cei fără de rânduială și fiți îndelung răbdători», că pe voi nimeni nu vă mângâie cu ascultarea lor. Mângâiați-vă între voi, clădiți-vă unul pe altul și clădiți mântuirea în creștinul care se lasă în mâna voastră cu ascultare, fiilor, căci roada duhului este dragoste și răbdare, blândețe și credință, și toate în ele sunt.

Cei ce se supără și se pizmuiesc, aceia iubesc mărirea deșartă, după cum este scris. Dar voi vă zbateți să purtați sarcinile lui Israel, că fiii lui Israel nu-și poartă sarcinile unii altora. Cine caută să fie aproapelui său pe plac, acela este un suflet umilit și blând spre zidirea aproapelui său la ce este bine și spre mântuire, după cum este scris: «Fiecare să caute să placă aproapelui său la ce este bine spre zidire». O, fiilor unși, feriți-vă de orice înfățișare a răului când lucrați peste Israel, că scris este: «Toate să le încercați, și luați binele spre lucru ferindu-vă de orice înfățișare a răului, iar Domnul păcii vă sfințește pe voi desăvârșit, și vă păzește pe voi și pe cei ca voi cu duhul, cu sufletul și cu trupul, neprihăniți întru venirea Domnului».

Voiesc să-l deprindem pe Israel să știe bine cum să stea întru venirea Domnului, cu duhul și cu trupul și cu sufletul neprihănit și neatins de moarte. Voiesc să-l deprind pe Israel să nu iubească sfada și cearta, și să sufere mai bine paguba, căci sfada și cearta sunt cleștii diavolului, care trag din creștin pe Dumnezeu, și pun ura lui și neorânduiala lui și nerăbdarea lui și pizma lui. O, nu acestea să fie îndeletnicirile creștinilor mei. Iar când mergeți să dojeniți neorânduiala din Israel, să le spuneți fiilor lui Israel că justificarea greșalelor nu este iertarea lor. Iertarea greșalelor este părerea de rău, nu dezvinovățirea. Să le spuneți la creștinii care au milă de cei ce greșesc sau de cei pentru care greșesc, să nu le fie milă de cei greșiți sau de cei pentru care greșesc, și să le fie milă de Dumnezeu, Cel înspinat și zgâriat de greșalele celor ce greșesc, că scris este: «Să iubești pe Dumnezeu din toată inima și cugetul tău și sufletul tău, și numai apoi pe aproapele Domnului».

Am pe păstorul Cristea, îl am necăjit și tulburat, și aș voi să-l deprind să nu mai fie tulburat, căci cearta și sfada sunt cleștii duhului rău. O, mai bună este paguba decât sfada și decât cearta, căci paguba este dată de Domnul spre mântuirea inimii și a sufletului. O, trebuie mântuită inima din creștin, și prin mântuirea ei se face mântuirea sufletului. Duhul nerăbdării, duhul mâniei, duhul de sfadă, este duh rău, fiilor. Să te cerți pentru cele duhovnicești până le așezi peste creștin, dar nu pentru cele trupești care-ți aduc pagubă pântecelui. Mâncarea este pentru pântece, iar pântecele, pentru mâncare, dar trupul inimii este pentru Dumnezeu, fiilor unși. Mâncarea va pieri din pântece, dar trupul inimii se va răscumpăra de Dumnezeu. E tulburat, e necăjit în duhul lui păstorul, dar de bătut trebuie să-l bați numai pe cel ce prețuiește, pe cel ce iubește bătaia, că ea din rai este ruptă, și trebuie dată numai celor ce iubesc pe Dumnezeu. Celui ce nu-i place bătaie să nu-i dai, că scris este: «Nu ațâțați pe copiii voștri la mânie». Iar cel ce nu-i place bătaia se mânie dacă-l bați. Privesc din cer peste inimile crude de copii neascultători, privesc peste pământ și văd pe câte un copil bătut de părinți, îl văd cum se răzvrătește în sine și zice: „Dacă ar muri tata și mama ca să nu mai iau bătaie!“. Este așa ceva pe pământ, și de aceea spun poporului meu să aibă grijă ferindu-se de orice înfățișare a răului.

Dar vouă, fiilor unși, vă spun altfel: feriți-vă de orice înfățișare a binelui pe care-l arată creștinul, că iată ce fel de bine lucrează Israel. O, e numai de vegheat, dar fiului din Israel nu-i place să aibă duhovnic, ci îi place fără duhovnic. Celui ce-i place să aibă duhovnic, acela nu face nimic fără sfatul duhovnicului său. Vai celui fără duhovnic, fără strajă, fără învățător peste el! Iar cel ce se ascunde de duhovnicul său, acela este singur și se lasă în cursa fiarelor sălbatice, care risipesc oile Domnului.

Fiilor unși, e necăjit păstorul, e tulburat, fiilor, că firea lui e iute, și nu știu pe unde să lucrez cu el, nu știu prin ce loc să intru, că greu aș mai intra dacă aș intra, că eu nu pot să stau în fața lui cum stați voi, umiliți de neprimire, și dacă nu văd că aș avea primire, nu intru, las așa, că eu ca și Domnul sunt, cu duhul blând și cu inima smerită. Nu te poți amesteca în casa celui mare, așa cum nu te poți bate cu unul mai voinic ca tine, care din fire este învingător. Dar pot să-L rog pe Domnul pentru duhul păcii și al răbdării și al iubirii, ca să-l dea Domnul celor ce nu-l au, ca să dea Domnul din Duhul Său, și să fie Duh Sfânt în Israel, în inima lui Israel.

Israele, Israele, ferește-te, fiule, de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Ce este fățărnicia, măi Israele? Caută să vezi ce este ea și ferește-te de ea, că te duce la plata ei, poporul meu. Orice ai lucra, orice ai iubi, orice ai fi, nu lucra fățărnicia, că dureroasă este plata acestui bold, că bold este în om, ca să nu stea Domnul în inima omului.

O, fiilor unși, mai am o durere mereu vie, mereu începută, că nu se termină bine când o am, și iar începe, iar și iar, fiilor. Am rugat pe cel ce slujește hrană pentru Israel, să fie copilul acestei lucrări l-am rugat. Am zis să iubească așezarea Domnului și să nu stea în duhul măririi de sine, dar nu poate, că e atacat de rămășițele care i-au rămas în inimă de la duhul slavei deșarte pe care l-a dobândit de la oamenii bisericii de azi. Iată, voi nu răzbateți în inima lui, și el lucrează greșeli în Israel, și Israel se smintește și se uită la Domnul că nu spune nimic. O, Israele! Domnul când are cu cine vorbi, vorbește. Când are cine să-L asculte, vine Domnul spre cel ascultător. I-am zis să stea în Israel și să slujească slujire dată de cer și să iubească umilința inimii și așezarea Domnului. Și iată ce mi-a făcut, că-mi smintește poporul cu orânduiala pe care o face el. Eu îl cred că are și el oile lui, dar cu oile mele să lucreze după sfatul Domnului, nu după sfatul lui. Am privit într-o zi în locașul lui cum a întristat duhul unui lucrător de al meu, și a luat acela mâhnit pe Domnul. A luat pe Domnul după ce s-a umplut de întristare lucrătorul meu. L-a mustrat pe lucrător de ce se împărtășesc oile când se ceartă una cu alta și stau neîmpăcate. Dar vin și eu și îl întreb: el se împărtășește împăcat cu toți, împăcat cu Dumnezeu, împăcat cu straja mea? El se împărtășește mai cu vrednicie decât cei ce mă iubesc pe mine și pe Dumnezeu, după cuvântul acestei lucrări? O, nu-i place să fie smerit cu inima, blând și smerit cu inima. Îi place să asculte clevetire, și mă uit cum ia parte la clevetire. Îi place ușurătatea și stă unit cu ea și îmi smintește poporul, și mă doare cu durere cerească. L-am rugat să nu lucreze singur, și nu mă ascultă, că nu e deprins cu ascultarea. El vrea să fie mare, dar peste Israel este un singur Dumnezeu, fiilor, un Dumnezeu și un popor. Lui nu-i place să aibă duhovnic, iar cel fără duhovnic greșește. O, măcar de L-ar lua pe Domnul de duhovnic, că atâtea cuvinte are Domnul în Israel, și iată, el lucrează fără Domnul atâtea fapte, atâția pași, lucrează singur, se simte mare, se simte că are putere și dă să facă ordine de unul singur. Vă spun vouă, fiilor unși, că mi-e frică de creștin. Domnul S-a făcut mic și a spălat picioarele ucenicilor, ca să-i învețe pe ucenici să facă și ei așa unii altora. O, eu am voit ca acest slujitor să mă ajute în lucru și să-i iubească cu adevărat pe fiii poporului meu, nu să-i smintească. Are el slăbiciuni, dar așa slăbiciuni nu stau în firea unui preot care vrea să fie al lui Iisus Hristos, că este o vorbă care spune așa: „Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun cum ești“. În loc să aibă în inima lui pe cei iubiți de Dumnezeu, în loc să tragă cu el pe cei iubiți de Domnul, el își trage cursă lângă el, cursă cu gura deschisă, flămândă după pradă, că abia îl scap de o cursă, și își trage alta aproape de el. O, nu stă în firea unui preot astfel de ușurătăți, căci ușurătatea este duh de femeie. Domnul nu l-a primit la El ca să-l pună judecător peste popor. L-a primit ca să-i dea de lucru și să-i plătească cu mântuire. Domnul a spus pentru vasele de trebuință să se curețe de toate celelalte vase, ca să fie vase plăcute și de trebuință Domnului, vase de aur să fie. Dar iată, lui nu-i place să fie vas de aur, și se amestecă cu lutul, fiilor. Nu-i place să stea amestecat cu vasele de aur. O, această durere supără pe Domnul, fiilor, căci cel fără duhovnic păcătuiește în sine, dar scris este: «Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de față cu toți, ca și ceilalți să aibă teamă», că altfel iese Domnul părtaș la faptele cele ascunse ale întunericului, căci cursele cele ascunse în popor caută la stâlpi ca să-i doboare și să cadă acoperișul.

Faceți sfat, fiilor unși, să vedem ce iese din sfat. Domnul și cu mine vom fi cu voi în sfat și vom vedea ce rămâne de făcut după sfat. Dacă are altă treabă de făcut, să spună răspicat, să nu ducă cu vorba pe Domnul, că Domnul e Dumnezeu și nu om. Dacă el nu vrea să fie fiu al acestei lucrări, să spună răspicat. Domnul le spunea frați la ucenici, și altfel nu se poate în lucrul Domnului.

E vătămător ce iubește el, e vătămător ce face el, căci cel fără duhovnic greșește greșeală peste greșeală. Duhovnicul are cel mai mult nevoie de duhovnic, căci duhovnicul trebuie să fie duhovnicesc, și fără strajă el este un păstor care sare pe deasupra în staul, căci păstorul adevărat intră pe ușă, nu pe furiș în staul.

Fiilor unși, mergeți și îi spuneți acestui copil să învețe să stea de vorbă cu Domnul, nu cu omul. Să stea alături cu cei ce iubesc pe Dumnezeu, cu cei iubiți de Dumnezeu, că iată, el bagă vipere în sân și nu-i este teamă de venin. Să-i spuneți că el nu poate fi mai bun ca Dumnezeu și ca cei iubiți de Dumnezeu. Să-i spuneți, fiilor, să-și hotărască statura și să-și anunțe statura sa în Israel, că Israel este poporul Domnului, oricât ar fi Israel de plăpând. Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteți cuvântul meu, fiilor unși. Cine nu primește cuvântul din voi, acela nu este deprins cu înfierea în acest popor, cu nașterea lui din pântecele acestei lucrări. Merg cu voi în mijlocul lui Israel, că iată ce durere: n-am ce să mai ridic la lucru, că nu are statură bună Israel. Lucrez cu voi, că e greu să mai ridicăm azi lucrători. O, greu mai rodește pământul din sine, greu mai e creștinul creștin, creștin împlinit. Greu mai lucrăm ca să ridicăm ucenici, căci mai întâi trebuie să crească pai, apoi spic, și apoi rod deplin în spic, dar cine nu știe că trebuie suite aceste coaste până în vârf, acela întinde mâna și se fălește ca unul care a urcat pe rând toate urcușurile.

Israele fiule, fă-te pământ bun, așa cum ești tu hărăzit de la Dumnezeu, fiule, și învață-te să stai la însămânțat. Pământul bun rodește din sine, mai întâi pai, apoi spic și apoi rod deplin în spic, iar rodul cel deplin în spic nu mai este pai, măi fiule, și este rod rodul.

Iar Tu, Doamne, să fii pecete de viață veșnică prin cuvântul meu, căci Tu ești Cuvântul vieții veșnice. Pune pecete de înțelepciune peste mintea și peste inima fiilor lui Israel, ca să priceapă taina mântuirii, taina ascultării de Dumnezeu, care este iubirea de Dumnezeu. Vino cu mine, vino, Doamne, la Israel, ca să aibă viață nouă Israel, viață veșnică, Doamne, Cuvinte Doamne.

– O, vom veni, Verginico, mereu, că dulce este învățătura ta, și Îmi place să mănânc din ea. Cu tot cerul mănânc din hrana pe care o pui tu înaintea lui Israel. Miere pe pâine este hrana ta. O, de-ar vrea să învețe să mănânce Israel, Verginico, că nădejdea noastră Israel este. Amin, amin, amin.

08-11-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (6)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:37 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea înălțării sfintei Cruci pe Biserica Noului Ierusalim

Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, și vin la tine, Israele, și dacă Mi-am făcut din tine locaș al cuvântului Meu, ești și tu. Eu sunt, și ești și tu dacă Eu vin la tine. Vin ca să fii, poporul Meu, să fii și tu, precum Eu sunt. Eu sunt, și ești și tu, că tu ești poporul Meu. Amin.

O, să nu te uiți la omul care-și dă nume. La omul cu haină și cu mărire de om să nu te uiți, iubitul Meu copil. La omul înțelept care zice că este, să nu te uiți, și să te uiți la Cel ce este, fiule scump. Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, căci omul este cum cere timpul, nu cum cere Dumnezeu. Să ai milă de Mine, fiule. Să ai milă de aproapele tău, că Domnul îți va plăti la venirea Sa tot ce vei cheltui pentru dragostea Mea. Îți voi plăti, copile milos. Tu ești casa Mea, casă de oaspeți cerești, și vin la tine ca să Mă încălzești în casa ta, că timpul e friguros, și Eu n-am unde să-Mi plec capul și să Mă încălzesc. Nici Eu, nici sfinții nu mai avem locaș ca să intrăm să Ne plecăm de osteneli.

Eu sunt cu Verginica, Israele, și tu deschide cerului, ca să intre și să-și lucreze lucrarea sa peste tine, că vine Domnul cu sfinții Săi ca să-ți tâlcuiască Scripturile, poporul Meu, și ca să ai tu tălmăcitor adevărat, că iată, se scoală pe pământ oameni care răstălmăcesc pe Dumnezeu, ca să-și facă oamenii nume și mărire între oameni, și haine de oameni să-și facă oamenii. Dar tu să nu te uiți la omul cu haină, la omul cu nume, că vai de haina și de numele lui, fiule! Tu să-L iubești pe Cel căzut între tâlhari și să-L iei în casa ta, în inima ta, și să-L îngrijești cu iubire, și Dumnezeu îți va plăti cu plată scumpă și va lucra ca să ai viață veșnică, precum Dumnezeu are.

O, Israele, să Mă aștepți mereu, că Verginica vine cu Mine la tine, că are lucrare mare trâmbița Mea, fiindcă Eu lucrez prin sculele Mele, Eu lucrez prin cei vii. Eu sunt Dumnezeul celor vii, sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu sunt Dumnezeul sfinților, Israele. Eu sunt Domnul lui Verginica. Eu sunt Dumnezeul tău. Amin.

– O, să fii primit și mărit de Israel, Doamne, că Tu ești Cel ce ești, și cine este, în Tine este, și altfel nu este. Eu sunt trâmbița Ta, unealta Ta cu care lucrezi ogorul Tău, Doamne. Tu ești grădinarul, și eu sunt unealta Ta, Doamne, Doamne al celor vii, Doamne al lui Avraam, Isaac și Iacov, Doamne al meu și al lui Israel cel mic, căci cel mic e cel iubit de toți cei mai mari, de cei vii care au fost mai înainte de cei mici, și care sunt vii, precum Tu ai binecuvântat cuvânt de viață.

O, poporul meu, iată de ce sunt eu, de ce vin eu la tine când vin cu Domnul. Vin pentru că sunt, și dacă sunt, vin. Vin, fiule, la tine și mă bucur că-mi dai de lucru cu Domnul peste tine. Așa ți-a spus cuvântul: «Vorbește, Israele, de Domnul pe cale, ca să fii auzit vorbind, și să vină Domnul să cineze cu tine în cină fericită, că fericit este cerul când se coboară ca să stea la masă de cuvânt cu tine, Israele».

Te întâmpin cu înțelepciunea cea de sus, poporul meu, că înțelepciunii dacă nu-i dai sens veșnic ea nu folosește. Cu ea să-ți lucrezi viața cea veșnică, și să ai viață veșnică, lucrată cu ea; să faci casă cu ea, poporul meu. Deschide cartea vremii Domnului cu mine, și vezi că scrie în ea așa: «Israele, să nu intre trupul tău în mormânt, că este scris în Scripturi ca să întâmpini pe Domnul întru venirea Sa». Acesta este cuvânt de sus, înțelepciune care vine de sus spre răscumpărarea trupurilor, nu numai a sufletelor, că sufletul pentru trup a fost dat de Dumnezeu. Înțelepciunea își sfârșește drumul ei și lucrarea ei prin răscumpărarea trupurilor, și omul care nu lucrează să-și răscumpere trupul, care nu-și scoate trupul dintre trupurile moarte, dintre oameni, fiule, omul care nu iese cu trupul din mare, acela rămâne un înotător, nu un înțelept, că înțelepciunea care nu are în ea viață veșnică, înțelepciunea fără floarea ei, fără răscumpărarea trupului sufletului tău, nu este ea înțelepciunea vieții. Ia aminte, Israele, la înțelepciunea vieții, că omul înțelept pe pământ nu are înțelepciunea vieții, și el este înșiruitor de cuvinte, ca să prindă pe mulți în mreaja înțelepciunii lui. Drumul Scripturii se sfârșește cu lecția răscumpărării trupurilor care vor aduce pe Domnul pe pământ în chip, căci Domnul l-a făcut pe om ca să-l aibă pe pământ, nu l-a făcut ca să-l facă gunoi și pământ.

Ia aminte bine, Israele, căci înțelepciunea omului se naște din păcatele lui, din rău, nu din bine se naște. Omului cu minte sănătoasă nu-i trebuie judecată peste păcatele sale ca să rostească înțelepciune împotriva lor. Mai mare înțelepciune ca mintea sfântă nu este înțelepciune sub cer. Omul cu mintea sfântă umblă printre morți și nu-i îngroapă, că el este cu cei vii, nu cu cei morți, el este cu Domnul în lucrul vieții veșnice peste omul care are viață veșnică. El își ia crucea și urmează Domnului, după cum este scris: «Să-și vândă omul înțelepciunea lui și roadele ei, să-și ia crucea și să urmeze lui Dumnezeu».

Israele fiule, te învăț înțelepciunea din cer. Viața veșnică trebuie s-o ai. S-o ai, nu s-o capeți, nu s-o dobândești. Ea nu se învață. Ea se trăiește pe sine când este. Dar eu te-am învățat despre ea, te-am învățat s-o ai, că tu, fiule, citeai pe om, citeai ziare și cărți omenești, citeai în om, în omul de rând între fiii oamenilor, și înțelepciunea cea de sus nu intra în tine, că ea nu se poate pune alături cu cele ale omului înțelept pe pământ. Nici unul din fiii oamenilor nu se poate asemăna cu Dumnezeu, că dacă n-ar fi așa, n-ar mai avea oamenii Dumnezeu, că oamenii au Dumnezeu oricât n-ar vrea ei să aibă peste ei pe Dumnezeu, dar Unul singur este Dumnezeu cu putere peste oameni, și supune la cuvântul Lui orice voiește El. Vine ziua să rămână numai înțelepciunea lui Dumnezeu și cei deprinși cu ea, cei sănătoși cu mintea, cei curați cu mintea. Vine Domnul cu bogăție de înțelepciune peste tine, Israele, iar voi, fiilor din grădina cuvântului, deschideți cerului, deschideți Domnului când bate. Adunați-vă înaintea cuvântului și deschideți. De înțelepciunea omului are nevoie omul păcătos, nu omul sănătos la minte, nu omul deștept, căci cine are minte curată și sănătoasă nu-i trebuie înțelepciunea omului. Nu cei sănătoși au nevoie de înțelepciune. De doctor numai cei bolnavi au trebuință, numai cei păcătoși, fiilor, că toate darurile vor pieri când va fi pe pământ omul sănătos, dragostea lui Dumnezeu în om.

O, fiilor din grădină, eu de aceea am spus că viața voastră este Dumnezeu, și am spus așa ca să fiți, că are Domnul trebuință de voi ca să intre în Ierusalim. Stați lângă mine, stați lângă cloșcă, așa v-am spus. Fiți cloșca cu puii de aur, fiți vase de aur și stați lângă cloșcă, stați numai cu Dumnezeu, cu Dumnezeu în voi, că are Domnul trebuință de voi ca să intre în Ierusalim, ca să fie Cel ce este, să fie cu Israel. Amin.

Tu, Doamne, ești Cel ce ești, și ești cu Israel, că popor al Tău este Israel, iar eu sunt cloșca cea care strigă puii să-i adune sub aripa Ta, Doamne, și să stea adunați fiii lui Israel, ca vulturii în jurul stârvului să stea și să mănânce cuvântul Tău la masă frățească. I-am învățat pe fii, Doamne, să știe ce este înțelepciunea Ta peste ei, căci lor le grăiești în pildele înțelepciunii Tale și le dai să priceapă viața veșnică, și s-o aibă, să Te aibă, Doamne, pe Tine, Cel ce ești. Tu i-ai spus lui Israel să nu se uite la omul care-și dă nume, la omul cu haină să nu se uite, și să se uite la Cel ce este, la Tine, Doamne, ca să aibă Israel înțelepciunea Ta și nu a omului. Amin.

– O, Verginico, fiică a cerului în cer și pe pământ! Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, căci înțelepții pământului au despărțit pe oameni de Dumnezeu și s-au făcut pe ei înșiși dumnezei oamenilor, iar Eu am rămas un oarecare, un om oarecare, un om de demult și atât, un om oarecare, nu un anume Om. Și când am spus la cel ce M-a întrebat cine este aproapele său, Eu i-am răspuns: «Un om oarecare se cobora de la Ierusalim spre Ierihon», din cer pe pământ, măi Verginico. Un Om din cer, dar nimeni n-a știut atunci cine este Omul Acela de Care Eu spuneam. Eu eram Cel căzut între tâlhari, și nu M-au ajutat nici leviții, nici preoții, și numai samarinenii M-au luat în casa lor, și Tatăl Meu le va plăti lor pentru credința lor, că și ei au fost neam alungat din pământul lor, dar când s-au făcut din nou popor, au învățat credința în Dumnezeul Cel adevărat când erau numai dumnezei mincinoși pe pământ. Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, un oarecare Om, după cum scrie despre Mine în Scripturi, despre Omul durerii, Omul Cel disprețuit de toți oamenii, Cel din urmă între oameni, Om plin de suferință, învățat cu durerea, Om de la Care să-ți întorci fața, socotit ca un nimic de toți oamenii, un Om oarecare, dar Care a luat asupră-Și neputințele și durerile omului atunci când oamenii Îl socoteau ca pedepsit de Dumnezeu; Om străpuns de păcatele și de fărădelegile oamenilor, ca să-i mântuiască și să-i vindece pe oameni cu ranele Lui, căci Păstorul adevărat Își dă viața Sa oilor, ca să aibă oile Sale viață veșnică, așa cum are Păstorul Cel adevărat.

O, milă Îmi este de cel cu minte de om, milă Îmi este, măi fiilor. Acela nu știe ce este viața, ce este Tatăl, ce este rugăciunea către Tatăl nu știe acela, căci Eu Mă rugam în David și ziceam: «Când va lipsi tăria mea, Doamne, să nu mă părăsești pe mine». O, Mi-e milă de omul cel fără de minte, de omul cel iscusit cu mintea lui. Omul cel iscusit cu mintea lui, ager cu firea și înțelept cu inima lui, un așa om se ferește el de rele, pentru că le cunoaște prin felul minții lui. Dar de omul cel blând și calm, care are o inimă a păcii, cuminte și curată și liniștită, de un așa om se feresc relele. Nu el se ferește de rele, ci relele se feresc de el. Un așa om are pacea Mea în el, are înțelepciunea Mea peste el, și răul fuge de Dumnezeu.

O, poporul Meu, iubitul Meu copil, Eu știu că tu nu meriți, dar merit Eu să am un popor dat de Tatăl. Voi veni pe cer de arhangheli la tine, că tu ești samarineanul care ai luat în casa ta pe Omul Cel căzut între tâlhari atunci și acum. Când vin la tine, să găsesc pe fiii tăi, Israele, ca să am cu cine vorbi, cu cine Mă bucura, că Eu sufăr de dorul tău, poporul Meu. Vin să-ți tâlcuiesc Scripturile, fiule Israele, și tu să-Mi deschizi. Voi veni pe nori de arhangheli la tine cu sărbătoarea cea de azi, căci azi serbează cerul deasupra ieslei cuvântului Meu și cântă corul îngerașilor imnul semnului sfintei cruci, care s-a arătat pe cer din mijlocul acestui așezământ sfânt pe pământ. Astăzi începe sărbătoarea crucii, fiilor, iar serbarea arhanghelilor va desăvârși sărbătoarea de azi. Ea este ziua când s-a ridicat crucea Sfintei Sfintelor deasupra ei, pe înălțimea ei, iar la primii zori crucea a fost văzută pe cer, și ea a scos deasupra izvorul cuvântului Meu, care curgea în taina Mea cu tine, Israele cel mic al Meu, căci în tine Eu M-am făcut râu al vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu. Iată, nu M-au primit nici leviții, nici preoții, dar tu M-ai primit și M-ai îngrijit întru venirea Mea, și Tatăl Meu are plata Sa pentru tine, cel ce ai îngrijit pe Omul Cel căzut între tâlhari, între necredincioși, Omul Care a luat asupra Lui vindecarea oamenilor, Omul Cel ce Se coboară din Ierusalim la Ierihon, din cer pe pământ, Omul Cel nou pe pământ, Israele. Să fii aproapele Meu, iubite Israele. Să-Mi fii, fiule, casa cea de oaspeți care Mă primește în ea, casa cea cu untdelemn și vin spre vindecarea Mea și spre întărirea Mea în tine, Israele, casa Mea cea caldă, casa milei Mele, Israele, fiu de samarinean.

Iar tu, Verginico, să-Mi aduni puișorii ca să le dau sămânță nouă, să le torn semințe în pumnișori și să-i fac semănători după chipul și asemănarea Mea, că Eu rostesc binecuvântare pentru înmulțirea cuvântului Meu peste mulțimi. Țineți, fiilor, pumnișorii ca să Mă deșert în ei cu sămânța cuvântului Meu spre hrană mulțimilor, spre pâine noroadelor flămânde de Dumnezeu, ca să știe omul ce este pâine, pâine din cer pe pământ spre hrană. Țineți trăistuțele desfăcute, fiilor semănători, ca să vi le umplu, iar voi să luați în pumnișori și să aruncați pe pământ, și cine va auzi se va însămânța și va crește rod mai presus de fire, om nou, mai presus de fire.

Semănătorul seamănă cuvântul, și voi veni la voi, fiilor, cu sămânța înțelepciunii cea de sus ca să chem la ființă cele ce încă nu sunt, fiindcă sufletul pentru trup l-a creat Dumnezeu. Vino să bei, Israele, și te fă izvor de apă vie, ca să beau din apa ta și să nu mai însetez după tine, fiule. Copile Israele, să te așezi în chipul și asemănarea Mea și să ai statură, tată, că vine clipa să se țină de șapte ori câte șapte după tine oameni cu înțelepciune ușuratică, și își vor vinde averile lor ca să cumpere numele tău și să-l poarte și să aibă nume, dar atunci tu nu vei putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care tu îl vei cunoaște că face voia Mea, ca să-l mărturisești pe nume că este voia Mea și numele Meu, iar numele Meu va fi purtat numai de cel ce ia chipul Meu cel nou înaintea venirii Mele cea cu slavă văzută. Amin, amin, amin.

17-11-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Cuvântul lui Dumnezeu vine pe nori de arhangheli. Vine Domnul, vine purtat de aripile slavei Sale. Vin la tine, Israele, ca să fii, că Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Vin la tine, că tu Îmi ești casă și masă și mângâiere, poporul Meu. Vin cu înțelepciunea cea de sus, ca să ai de sus și ca să fii cunoscut că ești de la Dumnezeu, să cunoască lumea că Eu am un popor de ucenici cu care Eu presar din loc în loc sămânța împărăției cerurilor.

Vin la tine cu sărbătoare, Israele, vin cu lumină. Să fie lumină! Amin, amin, amin. Să fie lumină și să rămână această zi. La început a făcut Dumnezeu lumină, și la sfârșit a venit lumină Domnul, ca să aibă omul lumină din Lumină, cuvânt din Cuvânt, căci Cuvântul este lumină. Să fie cuvânt, să fie lumină ca la început. La început era Cuvântul, iar la sfârșit Cuvântul este Cel ce era la început. La început și la sfârșit este lumină, căci începutul este la sfârșit.

Să știi, poporul Meu Israele, că Domnul Dumnezeul tău a făcut peste tine lumină, ca să fii văzut lumină. Stau cu tine în mână și te port printre oameni, ca să fie lumină peste oameni. Cum stă omul cu lumânarea în mână ca să vadă ce caută când pierde ceva de preț, așa stau Eu cu tine în mână, și te vestesc înțelepciune de la Dumnezeu, că te-am lucrat înaintea Mea cu înțelepciune, ca să găsesc ce am pierdut la început. Am făcut lumina la început, și am lucrat cu ea binele omului, și după aceea l-am lucrat pe om ca să-l am în bine, că nu este bine să fie Dumnezeu singur, și de aceea l-am făcut pe om pe potriva lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Am făcut din tine lumină, poporul Meu, că după ce l-am făcut pe om ca să-l am și ca să nu fiu singur, omul M-a lăsat singur, și de atunci îl caut, îl caut mereu pe om, îl caut ca să-l găsesc și să-l așez în bine, ca să-l așez în Mine. Vin cu înțelepciunea cea de sus ca s-o așez în tine, Israele, și ca să te am lumină în vreme de întuneric, că omul a căzut și s-a făcut întuneric. Omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el, și se scoală omul și își zice înțelept. Dar pe tine te-am făcut lumină, poporul Meu, și te-am povățuit mereu să fugi de înțelepciunea care vine de la om, că omul s-a făcut întuneric înaintea Mea. Omul căzut din cer a căzut pe pământ, căci întunericul este diavol care ia stelele cerului și le aruncă pe pământ, și am căutat printre morți și te-am luat pe tine și ți-am dat viață, Israele, și ți-am dat față, fiule, și am făcut peste tine lumină ca la început, și stau cu lumina în mână și caut pe om așa cum femeia care a pierdut drahma căuta drahma cea pierdută. Eu sunt Omul Cel înțelept Care aruncă năvodul în mare, Care aruncă împărăția cerurilor pe pământ, ca să prindă în ea pe cel pierdut din ea. Împărăția cerurilor este năvod aruncat în mare, și care adună tot felul de pești, iar pescarii îl trag la țărm și aleg pe cei buni, iar pe cei răi îi aruncă înapoi în mare.

M-a trimis Tatăl pe pământ ca să te întocmesc pe tine, Israele de la sfârșit, să merg cu tine lumină în lume, fiule, și să chem la ființă pe cele ce încă nu sunt; și te-am numit vas ales, căci am pus peste tine naștere de sus, ca să fii de sus pe pământ, și să aibă pământul lumină, și să se vadă în întuneric.

O, ce vrea omul să spună, poporul Meu? De șapte veacuri tot spune omul, dar ce vrea să spună, oare? Cine înțelege ce spune el? Înțelepciunea omului se ceartă cu Dumnezeu, dar Cel ce este vine și face lumină în întuneric, căci omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el. Am făcut din tine lumină în mâna Mea, Israele, că Eu sunt Domnul, Cel ce poate. Cum stă omul cu lumânarea în mână ca să caute în întuneric drahma cea pierdută, așa stau Eu cu tine în mână și caut ce am pierdut, caut cu lumina în mână ca să găsesc ce am pierdut, și Mă voi bucura cu tot cerul de îngeri când voi găsi ce am pierdut.

O, nu e bine să fie Domnul singur, ci e bine să fie cu omul. Nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul, poporul Meu. De aceea te-am născut pe tine de sus în vreme de mare strâmtorare, de mare întuneric, și te-am numit lumină din Lumină, ca să aibă lumină fiii ei, că întunericul stă pe pământ, și pământul e plin de fiii lui. Să aibă și Lumina fii. Înțelepciunea cea de sus este lumină din Lumină, lumină peste fiii ei. Nu e bine să lucreze omul singur în întuneric. Să ia omul lumină și să lucreze cu ea, ca să nu fie singur. Mă fac cuvânt pe pământ să ia omul cuvânt, căci cuvântul este taina lui Dumnezeu, fiindcă toate cele ce se fac ca să fie, prin Cuvânt se fac, nu prin om; prin Dumnezeu, nu prin om, dar să ia omul lumină, că nu e bine să fie omul singur, singur în întuneric. Oamenii abia mai zăresc Lumina Care vine din cer peste întuneric, abia Îl mai zăresc pe Dumnezeu oamenii, că limbile sunt încâlcite pe pământ, și nu se vede cer pe pământ.

Solomon dacă a cerut înțelepciune, dar a rămas păcătuind păcatul omului căzut din viața veșnică, nu i-a dat curs înțelepciunii. Nu înțelepciunea lui Solomon trebuia să rămână, ci Solomon trebuia să rămână, și dacă rămânea, rămânea înțelept Solomon. Dar înțelepciunea nu este a lui Solomon, ci este a lui Dumnezeu, Care a venit să-i rostească lui Solomon cuvântul înțelepciunii împotriva păcatelor lui. Lui Solomon nu i-a folosit înțelepciunea dacă n-a pus-o peste viața lui. Cine mărturisește păcatele ca păcate, acela capătă ieșire din plata păcatelor, și cine face așa, acela iubește viața veșnică. Viața veșnică înseamnă curățirea de păcate, înseamnă om mai presus de fire. Când Domnul e nevoit să rostească un cuvânt pentru un om, atunci Se spală pe mâini Domnul, că Domnul vede mai dinainte îngâmfarea și căderea omului, lipsa de viață veșnică în om.

O, ce bine este, Israele fiule, ce bine este să grăiască Domnul peste mintea ta cea sănătoasă, spre slava cuvântului Său! Ce rău este sub cer să grăiască Domnul peste statura ta bolnăvicioasă, fiule, spre suferința cuvântului lui Dumnezeu, Care Se zbate cu cuvânt de viață peste moartea din om. O, milă Îmi este de cel ce se joacă de-a moartea, de cel cu minte de om milă Îmi este, Israele, și de aceea te-am făcut pe tine lumină din Mine, ca să vindec fățărnicia din om. Ce este fățărnicia, fiule? Omul lumesc lucrează răul pe față și este cu inima curată, dar fariseul, cel ce se zice pe sine om al lui Dumnezeu, lucrează răul pe ascuns, că dacă-l lucrează pe față, își pierde haina cea cu care se acoperă, și de aceea, Israele, ți-am spus: „Ferește-te, fiule, de fățărnicie, de aluatul fariseilor“. Dumnezeu nu poate fi vândut decât de Iuda. Fățarnicul nu poate fi decât cel ce stă sub numele de creștin, de învățător al cerului pe pământ. Omul lumesc face răul pe față. Omul creștin se ascunde cu răul pe care-l face, că el este creștin, și nu trebuie să se vadă că el face rele.

Dar ție, Israele, îți dau înțelepciunea cea de sus ca o pildă a împărăției cerurilor, care strigă pe pământ. Adevărata înțelepciune în om este aceea: să se lepede omul de sine și să nu fie el, ci Hristos să fie. Auzi, Israele, ce grăiește Păstorul tău! Să se lepede de sine cel ce voiește cu Mine, să se lepede de sine chiar și în vremea rugăciunii lui, pentru că Eu așa am zis: «Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui, voia Celui ce M-a trimis». O, să se lepede omul de sine, și apoi să-și ia crucea și să-Mi urmeze, că dacă nu se leapădă de sine, nu are cum să-Mi urmeze. Ce înseamnă, fiule, să se lepede omul de sine ca să aibă drumul său cu Hristos? Iată, Eu Mi-am luat crucea și am mers după Tatăl după voia Tatălui, nu după voia Mea. Asta înseamnă să se lepede omul de sine. Eu așa am spus: «Nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis». Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, că dacă nu se leapădă, acela nu voiește să vină după Mine, acela nu poate fi voia Mea dacă nu se leapădă de sine. Solomon rostea cuvântul înțelepciunii, dar de sine nu s-a lepădat. El pe Dumnezeu nu L-a ascultat. El a ascultat de sine, și crucea nu și-a luat ca să-Mi urmeze. Așa este cu tot omul care se închină la sine, la idol, la chipul său cioplit, la sine, fiilor. Dacă Solomon Mă iubea pe Mine, Mă urma dacă Mă iubea, își lua crucea și Mă iubea dacă Mă urma, dar el s-a iubit pe sine, el a ascultat de sine și s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea înțelepciune ca să judece pe poporul său.

Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare înțelepciune nu este ca înțelepciunea aceasta. Cel ce nu se leapădă de sine nu are cruce, căci crucea este lepădarea de sine a omului. Vai de omul fără cruce! Acela nu este, că nu are prin cine să fie. Cine este, prin cruce este, prin lepădarea de sine, fiule. Am venit la tine cu înțelepciunea cea de sus, că Verginica Mă roagă să zidesc în tine casă înțelepciunii, ca să fii. Te-am răsfățat cu lumina cuvântului Meu ca să-ți pot cere ascultare, poporul Meu, să te ajut să te lepezi de sinele tău și să stai prin Mine, să stai în ascultare, ca să ai cruce, precum Eu am avut. Eu n-am făcut voia Mea. Nu Eu, ci Tatăl a voit să vin Om pe pământ și să fiu răstignit și să fac voia Lui, voia Tatălui, nu a Mea. Iată, Israele, aceasta este înțelepciunea și una este ea: să se lepede omul de sine. Cine este cel ce se leapădă de sine? Este acela care-și ia crucea sa și merge pe cale cu Dumnezeu. Pe cel ce nu-l vezi sub crucea sa, acela nu este om lepădat de sine. Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am lepădat de sinele Meu și am făcut voia omului, căci voia omului a fost ca să fiu răstignit pe cruce. Așa a cerut omul, să fiu pus pe cruce, și Eu M-am supus, ca cel ce se leapădă de sine. Ți-am făgăduit că vin la tine cu lecție de înțelepciune de sus, și am venit, poporul Meu. Pe nori de arhangheli, pe cer de îngeri stau și cuvintez înțelepciunea Mea peste tine. Eu am fost Acela Care S-a lepădat de Sine luându-Și crucea și urmând ascultării, iar cel ce voiește să fie ca Mine și să vină la Mine, să se lepede de sine și să vină luându-și crucea, luându-și cu el lepădarea de sine. Lepădarea de sine este crucea, și nu altceva este crucea. Mai mare înțelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor nu este înțelepciune.

Voia omului se numește păcat, se numește om păcătos. Cel ce păcătuiește este om urât, om cu fața posomorâtă, om ascuns, om biruit, om tăcut, care se știe vinovat. Ce este om fățarnic? Om fățarnic este creștinul care păcătuiește, că acela se ascunde cu păcatul său, și i se posomorăște fața. Creștinul cel cu inima curată este frumos la față și la inimă, este senin cu glasul și cu iubirea frățească, senin cu purtarea, curat cu inima.

Să te ferești, Israele, de aluatul fariseilor, să te ferești de ascundere în tine, de ascunderea păcatelor făcute la întuneric, adică în ascuns, nu pe față ca lumea care păcătuiește fără rușine. Să te ferești de ascundere în tine, fiule, că ascunderea de felul acesta se numește fățărnicie numai la farisei, numai la creștini, fiule. Lumea păcătuiește pe față, și creștinul, pe ascuns. Nu așa, poporul Meu. Nu e bun aluatul fariseilor, nu e bine să fie creștinul fariseu, ci e bine să se lepede de sine creștinul.

Fiilor din Israel, să nu vă îmbolnăviți, tată, că fățărnicia e boală grea, e boală, fiilor. V-am spus vouă să aveți grijă de sănătatea voastră, de lepădarea de sine, să aveți grijă să n-o pierdeți, că ea este viață veșnică în om. Voi, fii ai lui Israel, să fiți copii sănătoși, căci fiii lui Dumnezeu sunt înțelepciunea din cer pe pământ, sunt oameni noi, născuți de sus, din cuvântul lui Dumnezeu născuți, la glasul credinței inimii, căci Avraam a fost socotit credincios când nu era încă tăiat împrejur, iar tăierea împrejur a fost ca semn de la Dumnezeu că a crezut Avraam lui Dumnezeu. La glasul credinței inimii tale tu ești născut din cuvântul cel de sus, din cuvântul lui Dumnezeu, Israele, popor ales ca să fii, ca să am Eu popor. Am pus peste tine străjeri și lucrători luați din mijlocul tău. Pe unii i-am pus pentru darul înțelepciunii pe care-l au de sus; pe alții, pentru dragostea lor de Dumnezeu; pe alții, pentru ascultarea lor, ca să ai tu pildă în fața ta și să te faci asemenea înțelepciunii cea din cer, poporul Meu, iar pe unii din voi i-am pus lucrători pentru ca să se învețe cu lucrul Domnului, cu cuvântul Domnului să se învețe, lucrând lucrul Domnului, căci orice ucenic învață de la învățătorul său.

Poporul Meu, să prețuiești venirea Mea la tine, să prețuiești cuvântul, măi Israele, căci cine-l prețuiește îi dă viață în el. Vin din greu, că duhul rău e dușman pe Mine și pe tine, dar Eu vin, căci sunt Cel ce pot. Vin la tine, ca să fiu din tine lumină în întuneric, poporul Meu, căci am făcut lumina la început și am lucrat cu ea binele omului, și după aceea l-am lucrat pe om ca să-l am în bine, că nu e bine să fie Domnul singur. Am făcut din tine lumină peste pământ, Israele, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu; nu e bine să Mă lase omul singur, și iată, îl caut pe om ca să fiu cu omul, că omul a căzut și s-a făcut întuneric. Omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el. Întunericul este diavol care aruncă la pământ stelele cerului. Eu ți-am dat viață, Israele, te-am luat dintre morți și te-am întocmit om nou și te-am pus în sfeșnic, ca să luminezi cu Mine peste pământ, poporul Meu. Iubirea cuvântului Meu te răsfață, Israele fiule, așa cum o mamă își mângâie fiii ei, că scris este în Scripturi: «După cum mama își mângâie pe fiii ei, și Eu vă voi mângâia pe voi; și în Ierusalim anume mângâiați veți fi, iar inima voastră va tresări cu bucurie, și ca iarba cea întinerită veți odrăsli».

Cei ce stau în numele Meu peste oameni, aceia nu fac voia Mea înaintea Mea, căci oamenii se iubesc pe ei înșiși. Cine nu Mă primește pe Mine, acela nu se leapădă de sine și de aceea nu Mă poate primi.

Fiilor unși în grădina cuvântului, fiți atenți, fiilor, cuvântul Meu e mare înțelepciune peste Israel, și cine nu se leapădă de sine în Israel, acela e mort printre vii. Fiți atenți peste cei vii, fiți atenți la viața celor vii, ca să știe ce este înțelepciunea cea de sus. Ferice fiului care-Mi dă de lucru cu cuvântul cel de sus, la dorința inimii lui. Lucrați cuvântul din Cuvânt, Dumnezeu din Dumnezeu, nu altfel de cuvânt. Lucrați cum lucrez Eu, că Eu lucrez împlinire de cuvânt. Să învețe Israel bine, să învețe lucrarea lui Dumnezeu și să lucreze Israel pe Dumnezeu, și să-L mărturisească pe Dumnezeu.

Ce este clevetirea, Israele? Ce este cârtirea? Nemulțumirea ce este, fiule Israele? Vezi, tată, ce sunt acestea, și să nu fie acestea în poporul Domnului. Ce este lepădarea de sine, copile Israele? Aceasta este înțelepciunea cea de sus peste tine, peste trupul și sufletul și duhul tău, Israele, neamul Meu, popor care întâmpini pe Domnul întru venirea Sa. Ce este venirea Mea, poporul Meu? O, să înveți această lucrare, și să te găsesc mereu în ea, ca să vin, că Eu fac din tine cer și loc al odihnei Mele și vin întru ale Mele, vin acolo unde este împărăția Mea.

O, ce frumoasă este sărbătoarea de îngeri! Ce frumoasă ești tu, grădiniță a cuvântului Meu! Frumusețe de îngeri este azi peste tine. Alai de îngeri și de arhangheli merg azi la Israel, că Eu merg în mijlocul lui Israel cu fiii grădinii. Merg să-i dau lui Israel iubire proaspătă, hrană caldă, apă vie, ca viață veșnică să aibă Israel, și din belșug să aibă.

Fiilor din grădină, stați, în numele Meu, stați înaintea lui Israel și suflați cuvânt peste el. Suflați Duh Sfânt peste poporul Meu, că v-am așezat înaintea poporului Meu și înaintea Mea din partea poporului Meu, pentru ca să vină Israel la Mine, să vină la Mine prin porți. Să vină Israel la Mine, să vină spre Mine, că Eu vin spre el, și binecuvântată să fie venirea Mea la Israel, și cel ce aude să zică: „Vino, Doamne, vino!“. Amin. Iar Eu zic: Vino, Israele, să facem lumină! Vino să mergem și să lucrăm lumină! Eu lumină am făcut din tine, căci am zis să fie lumină, și este lumină. Amin, amin, amin.

21-11-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să audă fiii grădinii Cuvântului, să audă portarii și să deschidă Domnului, că vine Cuvântul la Israel, vine Dumnezeu Cuvântul ca să grăiască peste pământ. Vine Domnul din cer pe pământ, ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Amin.

Pace ție, grădiniță a cuvântului care vine din cer, care vine cu norii, precum este scris! Pace vouă, fiilor unși din grădină! Stați treji înaintea Mea, că vin și lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou. De șapte ani Îmi vărs harul cuvântului peste România, ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog și Magog. Fiți treji, fiilor unși, ca să stați înaintea cuvântului. Mă fac cuvânt proaspăt peste toată România și îi spun trâmbiței Mele să vă pregătească pentru ca să stați înaintea cuvântului Meu.

O, Verginico, iată-Mă cu tine în cartea ta. Intrăm să gătim frumos pe fiii grădinii, că ei sunt trimișii cerului peste pământ, sunt așezați pe pământ în vremea de astăzi ca să mărturisească glasul lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine, Verginico. Iată, vin, iată cum vin, dar mai este cineva pe pământ ca să înțeleagă venirea Mea? Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

– O, Tu ești Cel ce vii cu sfinții, Doamne, cu zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi, Doamne. Eu sunt trâmbița Ta și sunt în venirea Ta, în Tine sunt, Doamne, și m-ai vestit la mulțimi că sunt trâmbița Ta, dar știu mulțimile să înțeleagă venirea Ta cu sfinții? Este scris că cel ce crede în Tine viu va fi chiar dacă va muri. Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, și Te-ai făcut viu în mine, și ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci și cinci de ani pe pământ, și ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ți l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Și Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, și fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, și dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, și grăiești cu el și îmi poruncești să mă fac și eu cuvânt din Tine, ca să știe pământul că Tu mă ai trâmbiță, Doamne, să știe că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou și pământul cel nou care sunt, Doamne. Așteaptă fiii Tăi făgăduința Ta, cerul cel nou și pământul cel nou, cerul și pământul păcii și al dreptății, pacea Ta pe pământ; pacea Ta, nu pacea oamenilor.

Îmi adun puii sub aripi, îi adun sub aripa Ta, ca să fie ei ocrotiți de pacea Ta, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii nu Te au pe Tine în pacea lor, oamenii sunt plini de duhul înțelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, ca să ai Tu cum să-Ți pleci capul în om, în trupul omului, în duhul și sufletul omului, Doamne, și Tu ești Cel pribeag de șapte mii de ani. Oamenii au dumnezeii lor, au duhul lor, au duhurile lor oamenii, dar am curățit un popor și l-am făcut sărac cu duhul, ca să ai Tu loc cu împărăția Ta în el, și să fii, Doamne, să fii cu omul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu, că Tu mereu, mereu ai vorbit cu omul, cu omul care Ți-a auzit glasul, Doamne, și ai ajuns până la mine, până la poporul Tău, care este fiul Tău, și grăiești deasupra lui, și el Te ascultă, Doamne, și face voia Ta, voia cuvântului Tău. Îmi adun puii sub aripi ca o cloșcă, bunule Doamne, îi învăț să mănânce din pumnul Tău, îi învăț să Te împartă, Doamne, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Tu ești lumină, ești cuvânt și lumină. Amin.

Fiilor din grădină, stați sub cloșcă, fiți cloșca cea cu puii de aur, fiți de aur, fiți vase de aur, de trebuință Stăpânului, fiți trâmbițe din trâmbiță, căci Dumnezeu Cuvântul Se deșartă, fiilor. Semănătorul seamănă cuvântul. Țineți pumnișorii deschiși, ca să luați sămânță și să semănați peste pământ, fiilor semănători. Semănați peste România cuvântul lui Dumnezeu. Fiți treji, că vine Domnul și cuvintează în grădină pentru România. Luați cartea Domnului și stați cu ea deschisă înaintea Lui, că Domnul Se face cuvânt în cartea Sa, Se face cuvânt în România, și veți merge soli de pace în mijlocul mulțimilor și veți semăna pe Dumnezeu, și vocea lui Dumnezeu veți semăna, și harul cel de sus veți însămânța în oameni.

Tu, Doamne, Te-ai lăsat cu harul Tău în fiii grădinii și i-ai făcut semănători și le-ai dat puterea Ta, ca să calce cu ea peste șerpi și peste scorpii, ca să nu-i vatăme. O, dă-le oamenilor harul Tău, ca să înțeleagă lucrarea cuvântului Tău pe pământ! Oamenii au harul lor. Dă-le harul Tău, Doamne. Însămânțează-Te în oameni cu harul Tău, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Oamenii sunt închinători la idoli, Doamne. Oamenii își sunt loruși idoli, și fac din ei chip cioplit loruși și se închină loruși, Doamne. Dă-le harul Tău oamenilor. Fă-l din nou pe om, fă om din om, Doamne, că ai venit din cer ca să fii cu omul, să fii cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Tine, Cuvinte al Tatălui. Mă rog Tatălui în Tine, Doamne, căci cine se închină Fiului, se închină Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său. Amin.

O, Tată al Fiului, primește-mă din Fiul Tău, Tată, că mă rog pentru om, Tată Care ești în Fiul. Din Fiul Tău mă rog înaintea Ta, că Tu ești în Fiul, și eu sunt în taina Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și o mărturisesc peste pământ, ca să știe omul despre cerul sfinților lui Dumnezeu, căci Fiul Tatălui S-a făcut trup, și Tatăl este în Fiul Său, și înaintea Lui se închină sfinții cerului. Amin.

Fiilor din grădină, fiți în Fiul Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său, fiilor. Închinați-vă Tatălui în Fiul Său, fiilor din grădina cuvântului. Amin, amin, amin.

*

Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie cu Domnul. Vine Domnul din cer pe pământ. Amin, amin, amin.

Pace vouă, fiilor unși în grădina cuvântului Meu! Pace ție, grădiniță a cuvântului! Fiilor unși, întâmpinați-Mi cuvântul, că vin și lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou, mană din cer, miere și lapte din cer pe pământ, pâine, fiilor, pâine din cer spre hrană mulțimilor care nu mai știu ce este pâine. De șapte ani Îmi vărs harul cuvântului peste toată România ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog și Magog.

Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Vin cu cerul cel nou și cu pământul cel nou care sunt. Vin cu pacea și cu dreptatea în lucrare de cer nou și de pământ nou, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhul înțelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, că iată, Eu, Domnul, umblu pribeag de șapte mii de ani și n-am unde să-Mi plec capul, dar Mi-am curățat un popor și l-am făcut sărac cu duhul, ca să am loc cu împărăția Mea în el și să fiu cu cerul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu. Eu mereu am vorbit peste omul care a auzit glasul Meu din cer, și am ajuns până azi, și am pe poporul Meu, care este fiul Meu, și grăiesc de deasupra lui, și el Mă ascultă și face voia Mea, voia cuvântului Meu, și îl învăț să Mă împartă, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Eu sunt cuvânt și lumină. Amin. Am ales din fiii bisericii vase de aur, care nu se încurcă cu treburile lumești, vase de trebuință lui Dumnezeu, ca să intre Domnul în Ierusalim și să facă Ierusalim din om, biserică să facă din om, jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, ardere de tot, vie, ardere vie în om.

Semănătorul seamănă cuvântul. Fiilor din grădină, țineți pumnișorii ca să vă torn și să semănați peste pământ, fiilor semănători. Semănați peste România cuvântul lui Dumnezeu. Mergeți soli de pace în mijlocul mulțimilor și semănați pe Dumnezeu în oameni. Oamenii au harul lor. Semănați în oameni harul Meu, ca să înțeleagă ei lucrarea cuvântului Meu și să mănânce pâine din cer oamenii, cuvântul Meu să-l mănânce, ca să Mă însămânțez în oameni cu harul Meu, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Oamenii sunt închinători la idoli. Oamenii își sunt loruși idoli. Oamenii fac din ei chip cioplit loruși, și se închină loruși oamenii, voilor lor se închină oamenii, cugetului lor se închină, că nu iubesc pe Dumnezeu cu cugetul și cu inima și cu virtutea lor. Dați-le harul Meu oamenilor, fiilor semănători. Dați-le cuvântul Meu, ca să-l fac din nou pe om, că am venit să fiu cu omul, să fiu cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Mine, Cuvântul Tatălui.Vreau să iau de pe pământ duhul lumii și să pun în loc Duhul Meu, Duhul lui Dumnezeu să-L pun pe pământ, că iată, fiilor, lumea nu știe să vă iubească pe voi, pe voi, trimișii Mei peste lume. O, dacă ați fi din lume, lumea v-ar iubi, căci fiecare iubește ce este al său, dar vă iubesc Eu, că sunteți ai Mei, și fiecare iubește ce este al său, iar voi Mă iubiți pe Mine, căci Eu sunt iubirea voastră. Vine clipa să se țină de șapte ori câte șapte după voi oamenii cei cu înțelepciune omenească și pământească, și își vor vinde averile ca să cumpere de la voi numele Meu și să-l poarte, ca să aibă nume, după cum este scris în Scriptura care spune: «Cădeți, munților, peste noi și ascundeți-ne de mânia Domnului!», dar atunci voi nu veți putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care-l veți cunoaște că face voia Mea în numele Meu.

Poporul Meu, de ce, tată, nu crede omul acest cuvânt? Nu crede pentru că nu este bun omul, și dacă nu este bun, se ascunde sub necredință, ca să-și dezvinovățească statura lui omul, căci scris este: «Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu». Nu cel bun zice așa, ci nebunul zice împotriva lui Dumnezeu.

O, te strigă Dumnezeu, omule! Auzi tu glasul Meu? Te strigă Făcătorul tău, Păstorul tău, Învățătorul tău. O, tu rătăcești că nu ai păstor, dar vine cuvântul din cer și cuvintează peste tine, și cuvântul se face faptă peste tine, că de aceea cuvintează, ca să se împlinească pe sine.

Am bătut la porțile tale, Românie. Tu ești țara Mea, tu ești întoarcerea Mea de la Tatăl la oameni. Oare, tu știi taina ta? Oare, tu crezi ce-ți spun? Oare, pot găsi în tine credință în întoarcerea Mea la oameni? Am strigat la porțile tale, țara Mea, am strigat peste conducătorii tăi ca să te împace cu Mine, și ei auzindu-Mă nu M-au auzit, și văzându-Mă nu M-au văzut că am venit cu strigăt peste ei. Le-am spus să aducă acasă mirul României și nu au împlinit, și Eu le-am luat dregătoria, și partea lor este cu cei necredincioși care auzindu-Mă nu M-au auzit, dar România fără mirul ei nu va învia înaintea Mea.

Românie, le pare rău celor ce te-au stăpânit, le pare rău că n-au împlinit cuvântul Meu ca să-ți aducă mirul acasă și să-l pună pe creștetul tău. Și-ar fi făcut nume înaintea Mea dacă M-ar fi ascultat, dar omul nu este bun, și își zice în inima lui că nu este Dumnezeu. Românie, tu ești năvodul cel aruncat în mare și în care se prind pești mici și mari, ca să fie ales peștele bun, iar cel rău să fie aruncat înapoi în mare, și dacă tu nu te vei împăca cu Dumnezeu, nu vei mulțumi pe Dumnezeu. Dacă nu vei lua pe tine cuvântul Meu ca veșmânt, ca îmbrăcare cu Hristos ca să-L ajuți pe Domnul peste neamuri, nu vei fi plăcută înaintea Mea; ba încă te voi certa ca pe o fiică spre învierea ta întru Mine. Să se împace omul cu Dumnezeu, că în tine nu va mai rămâne fărădelege, iar legile sfinte ale Domnului nu vor mai fi strivite în tine.

O, fiică Românie, nu mai călca serbările cerului pe pământ, căci sfinții sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt, pe vânt de Duh Sfânt. Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii și te întoarce cu fața spre părinți, ca să se întoarcă cu fața la tine părinții tăi, căci rugăciunile fiilor Mei cei unși cu care vin spre tine, se vor împlini rugăciunile lor în fața ochilor Mei. Cuvântul Meu se va împlini, căci are putere în el cuvântul cel rostit. Mai întâi este cuvântul, și apoi vine fața lui, căci așa se lucrează prin cuvânt.

Am rostit cuvânt peste păstorii bisericii tale, Românie, și auzindu-Mă nu M-au auzit, nu M-au crezut, și li se va lua și lor dregătoria, și vor fi cu cei necredincioși dacă nu se vor pocăi de faptele lor cele fără Dumnezeu. Păstorii bisericii ridică în slăvi pe cei care știu să grăiască frumos în felul omului, pe cei care știu să cânte frumos; ridică pe cei destoinici cu știința lor, cu darurile lor, dar nu ridică pe cei ce știu să trăiască frumos, frumos întru Hristos. Poporul cuvântului Meu e plăpând cu știința și cu darurile, e sărac cu duhul, dar e tare cu trăirea lui Hristos. Hristos este trăit de poporul Meu, și Eu l-am făcut lumină pe pământ, l-am pus în sfeșnic și luminez cu el înaintea oamenilor, căci duh și adevăr sunt Eu, trup și cuvânt este Dumnezeu.

Să se împace omul cu Dumnezeu și să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar scris este: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutați. Nu veți găsi biserica decât în voi, dacă o veți zidi în voi. Trupul creștinului, trupul curat în care intră Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. În biserica de zid dacă nu vine creștin curat, care să-L ia pe Domnul trup și cuvânt, nu este biserică cea de zid.

O, oamenilor, voi în zadar clădiți biserici de zid dacă nu vor intra în ele creștini cu trupul și cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se așeze omul în genunchi și să-și facă cruce adevărată peste trupul său și să rostească lui Dumnezeu rugă de căință și să se curețe prin părerea de rău și să pună peste el făgăduință de înviere din moarte, și așa să ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veșnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om și să trăiască omul în Hristos, căci înțelepciunea cea din cer una este, și aceasta este: «Să se lepede omul de sine și să-și ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ și în cer, prin lume și în biserică. Amin.

Dar tu, Românie, ești țară fără păstor, și am venit să te păstoresc. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Ți-am strigat păstorii care stau peste tine, ca să le cer socoteală de viața ta, de sângele tău, de biserica ta, căci având nu ai, nu ai păstori. Păstorii tăi trăiesc fărădelegea înaintea Mea și înaintea ta, și nu ai, nu ai păstori ca să lege rana ta și a Mea. Ei se păzesc pe ei înșiși, nu pe tine, iubito. O, ziua Mea ca în vremea lui Noe va veni, și te voi găsi bând și mâncând și nuntind, și vei fi luată pe neștire dacă nu vei voi să auzi glasul cuvântului Meu ca în vremea lui Noe. Noe a văzut scăparea lui, dar lumea n-a văzut scăparea lui Noe. Noe a văzut pe Domnul întru venirea Sa, dar lumea n-a văzut pe Dumnezeu, și a văzut venind peste ea ziua necredinței. Omul care va scăpa cu viață Îl va vedea pe Cel ce este și vine. Omul care nu va scăpa cu viața sa nu-L va vedea pe Dumnezeu întru a Sa venire, căci ca în vremea lui Noe voi veni, și voiesc să te am nuntașă, că Mi-am luat din tine mireasă, și te chem la nuntă. Vino la nuntă, țară a nunții Mele! Schimbă-ți veșmântul și ia veșmânt de nuntă, ia pe tine veșmânt de in curat, iar preoții tăi să te păstorească spre lumină.

O, preoții tăi te înșeală și pe tine și pe Mine, și altarele Domnului s-au îngreuiat cu fărădelegile lor. Să se scoale cu căință, să se curețe de desfrânările lor, să lepede beția și tutunul și să aducă înaintea Mea mir sfințit și tămâie, căci biserica e casa rugăciunii, nu e ascunzătoare de tâlhari. Biserica e casa Domnului, casa fiilor lui Dumnezeu, dar mai găsește Domnul biserică a Lui la venirea Lui? Iată, vin și numai oi risipite strig. Să Mă audă oile risipite și să se adune la glasul Păstorului Cel bun, că vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. E bine să fie cu omul Dumnezeu, nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Să se împace omul cu Dumnezeu! Amin.

De șapte ani Îmi revărs harul cuvântului rostit peste tine, țară Românie, ca să încep cu tine veac nou pe pământ, dar Gog și Magog Îmi stau împotrivă în tine. Să nu mai fie în tine vrăjmaș ție și Mie. Să fie pacea Mea în tine, că pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhuri, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, că iată, Eu umblu pribeag și nu încap în om și n-am biserică unde să-Mi plec capul și să-Mi găsesc ziua Mea de odihnă. O, fiică Românie, vino, că te pețesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine Îmi este zi de odihnă și mireasă Îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, și iarăși toate se fac prin cuvânt, și se va arăta cer nou și pământ nou din tine, țară Românie, căci Eu așa binevoiesc, și în Mine Tatăl binevoiește. Amin.

Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și dă viața Sa oilor Sale, Care-Și pune trupul spre hrană oilor Sale, că asta înseamnă viața Mea dată oilor Mele, ca să aibă oile Mele viață, și din belșug să aibă, dar să înveți să fii biserică, să înveți, omule, ce este biserică a lui Iisus Hristos, să înveți de la Mine, că Eu sunt trup și cuvânt în biserică, duh și adevăr, după cum este scris în Scripturi.

Acum două mii de ani Tatăl Meu M-a făcut trup în Fecioară și M-a așezat între oameni trup venit prin Fecioară, iar acum, după cele două mii de ani, Tatăl M-a făcut cuvânt în tine, fiică Românie. Auzi tu pe Cuvântul? Eu sunt Fiul Tatălui, Cel ce este. Eu sunt Cel ce sunt, precum Tatăl este. Vino să fii, fiică Românie, căci cel ce este, în Mine este, și altfel nu este cel ce este. Vino să fii în Mine, vino să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt trup și cuvânt în biserică; Eu sunt biserica Tatălui, căci Tatăl este în Mine. Vino să fii biserica Mea, că Eu sunt în tine și cuvintez din mijlocul tău peste tine. Vine Domnul din cer la tine ca să fie cu tine, că nu e bine să fii singură, iubito, singură fără Domnul. Primește-Mă, căci cel ce nu crede în Mine și în venirea Mea, acela are parte cu necredincioșii.

Vino, fiică Românie, la praznicul cerului pe pământ, că am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, și tu te ascunzi să nu știi. O, nu te mai ascunde sub vina ta, și dă-o de la tine prin părere de rău și împacă-te cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt, că tu ești fiica Mea, și ai la rădăcina ta temelie de voievozi și ești de neam bun. Fii Mie biserică și cântă înaintea Mea cântare de parastas voievozilor tăi, care strigă pentru tine înaintea Mea. Ești unsă cu mir, fiică Românie. Unde-ți este mirul Meu de pe creștetul tău? Unde-ți este unsul, fiică Românie? Am strigat la el și e departe, că tu ești departe de el. Am strigat la tine de aproape, ca să Mă auzi și să te rogi să-ți ridic blestemul de pe pământul tău și să pun în loc legământ de pace cu Mine, căci pacea oamenilor nu e pace. Pacea Mea e pace, fiică Românie, și te-am ales să-Mi fii grădină a întoarcerii Mele, să fii slava Mea cea văzută înaintea noroadelor de pe pământ. Auzi tu glasul Meu? Auzi cuvântul Meu? Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Vin din cer pe pământ ca să fiu cu tine, ca să Mă însămânțez în tine cu cuvântul vieții, căci am venit ca viață să ai, și din belșug să ai. Am în tine țarină cu comoară în ea. Aceasta este vestea Mea peste tine. Așează-te înaintea Mea ogor de însămânțat, căci tu ești planul Tatălui în mâna Mea. Eu sunt trup și cuvânt. Am venit să te întrupez în trupul Meu cel sfânt și să te nasc prin cuvânt, așa cum și Eu am venit de la Tatăl. Am venit să te nasc la cuvântul Meu, cuvânt nou de veac nou, precum scrie în prooroci: «Un glas, un vuiet din cetate: glasul Domnului!», și tu vei naște fii din cuvântul Meu, precum este scris: «Abia au luat-o durerile nașterii, și ea a născut fii». Tu ești vestea Mea cea nouă peste noroade și te-am vestit a Mea. Să audă străjerii tăi, să se ridice porțile tale ca să intru pe porți la tine! Să se înnoiască și să se întărească porțile tale înaintea Mea! Amin.

O, oameni din porțile României, lăsați-vă treziți la glasul Meu și treziți pe România, că ea este slava Mea întru venirea Mea, și pe ea o vor iubi cu iubire mare toate, toate fetele și toți feții oamenilor. Ridicați-vă voi, porți ale României, ca să intre cuvântul lui Dumnezeu, că vine Domnul din cer pe pământ!

Eu sunt calea, adevărul și viața. Eu sunt pacea ta și viața ta, fiică Românie. Cine are urechi de auzit, să audă cuvântul lui Dumnezeu, care vine din cer și se aude pe pământ spre binecuvântarea ta, fiică Românie. Amin, amin, amin.

24-11-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (7)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:39 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor la Israel, cobor în cartea lui Verginica, cobor cu trâmbița Mea. Israele, Israele, dă viață cuvântului Meu, dă împlinire rugăciunii tale și stai în rugăciune. Când te așezi să te rogi, nu sta pe afară, nu sta în afara Mea când te rogi lui Dumnezeu. Vezi cui te rogi când te rogi lui Dumnezeu, căci viața veșnică se ține după tine întru masă de nuntă, și tu să nu stai în afară de Hristos. O, că nu știi cum se stă întru Mine! Mă uit la tine că nu știi să stai întru Mine. Mă uit că te și lupți cu Mine în vreme ce nu știi ce înseamnă să stai întru Mine.

Fii atent, Israele, că am spus celor ce-ți dau cuvântul Meu că nu e vremea să mai lucrez cu cei slabi. Fii atent, măi Israele, măi, că iată, mănânci degeaba, ca trupul care nu are putere în el să culeagă creștere din cele ce mănâncă. Fii atent, măi Israele măi. Eu sunt Dumnezeu, Israele. Eu sunt Cuvântul Care te hrănește pe tine cu Mine la masa milei Mele. Încă îți mai spun: fii atent, Israele, că fără voința ta nu-ți pot da nimic, nu-ți pot da viața veșnică. Iar și iar fii atent: cuvântul Meu are în el viață veșnică, și iată, nu-ți pot da prin el viață veșnică dacă nu iei din el. Am pe trâmbița Mea cu Mine. E zdrobită Verginica, măi Israele, măi. Ea e cerească acum. Vezi tu cum zdrobești cerul, măi Israele? O, tu nu-ți înțelegi lucrarea ta cu Mine, lucrarea Mea cu tine, că Eu am zis ca tu să fii un fiu deștept, fiule din Israel. Am zis că acum nu mai e vremea să fii prost, și tu să vrei cum am zis Eu peste tine.

Ia aminte, poporul Meu, la legea Mea, pleacă-ți urechea la graiurile gurii Mele, că deschid în pilde gura Mea. Israel a văzut minunile Mele. Am desfăcut marea în două, a coborât tăria cerului în apele mării și am rostit uscatului să-și ia firea sa în apele cele adânci ale mării. Am făcut uscatul ca o punte, ca un șes deasupra adâncului mării și l-am trecut pe Israel prin apă ca pe uscat. Am stat înaintea lui cu nor ziua și cu lumină noaptea, i-am dat apă din stâncă fără apă, i-am dat râu de apă, și ei tot au greșit și M-au ispitit zicând: «Va putea Domnul să ne pună și masă în pustiu fără hrană? Dacă ne-a dat apă, oare, va putea să ne dea și pâine?». Și pentru că n-au crezut în Dumnezeu, s-a aprins focul mâhnirii Mele, focul mâniei Mele peste Israel, căci eram mâhnit de necredința lui, de cerbicea lui cea tare, și atunci norii de pe cer au primit poruncă să deschidă ușile cerului, și a plouat peste ei mană de mâncare, pâine din cer pentru Israel, mâncare îngerească a mâncat omul, și am poruncit vântului de la răsărit să coboare peste Israel cărnuri de păsări la dorința lui, la pofta lui. Dar toate acestea erau focul mâhnirii Mele pentru necredința lui, focul mâniei Mele, ca să-i ucidă pe cei sătui de poftele lor, pe cei aleși, măi Israele, măi. Și zadarnic, că tot n-au crezut, că se ridicau și cădeau și Îl înșelau pe Dumnezeu, și călcau mereu legământul Domnului cu ei, și când plângeau sub plata necredinței lor, îi iertam. O, de câte ori îi iertam, dar ei uitau brațul Meu cel tare care lucra prin Moise, alesul Meu de peste ei, căci egiptenii îl asupreau pe Israel, și Eu am coborât semnele și minunile Mele ca să-i bat pe asupritorii lui: sânge peste ape, muște câinești și broaște, lăcuste peste rodul pământului, grindină peste vii și pomi, peste dobitoace și peste bogățiile lor, îngeri nimicitori peste cei întâi născuți ai lor și ai dobitoacelor lor, iar pe poporul Meu ca pe niște oi i-am dus în pustie, cu nădejdea că va sta sub povața Mea, iar dreapta Mea a dobândit pentru ei munte sfânt, doborând pe toți vrăjmașii lor dinaintea lor, și i-am așezat să fie poporul Meu, dar s-au întors de la Mine spre idoli, iar Eu auzind M-am mâniat, M-am mâhnit și i-am lepădat iar. Am lepădat cortul Meu din Șilo, căci din el eram cu ei, și i-am dat pe ei vrăjmașilor și focului și necinstei și plângerii, dar dintre ei am ales pe Iuda, muntele Sionului, locaș sfânt pe pământ, și pe David, ca să pască pe Israel.

Grăiesc ție, Israele de azi, că deschid în pilde gura Mea. Fii atent, măi Israele măi, că fără voința ta nu-ți pot da nimic, nu-ți pot da viață veșnică. Iar și iar fii atent: cuvântul Meu are în el viață veșnică, și nu-ți pot da din el viață veșnică dacă nu iei din el.

Am pe Verginica zdrobită. O, de ce aveți voi timp de greșale, fiilor? Pentru că nu ascultați ca să lucrați pe Dumnezeu cuvânt și faptă, duh și adevăr; de aceea greșiți, de aceea coborâți mereu în loc să suiți. Mă uit la unii din voi cu ce vă îndeletniciți, Mă uit cum vă jucați de-a necredința și de-a neascultarea, și de aceea v-am spus să deosebiți pe cei ce au necredință și neascultare. Voi nu-i veți putea deosebi, dar cuvântul care a spus așa, va lucra lucrarea sa, după cum este scris: «Nu Eu vă voi judeca, ci cuvântul își va cere lucrarea sa sau nelucrarea sa». Eu, voind a mântui neamul omenesc, M-am coborât pe pământ ca să primesc asupra Mea neputințele oamenilor și să le duc Eu, și să arăt împotriva neputințelor lor puterea Mea dumnezeiască. Și acum tot așa am lucrat, și am venit la oameni ca să lucrez cuvânt împotriva neputinței lor și să-i mântuiesc pe oamenii care cred în Dumnezeu. Oamenii care cred în dumnezeii care nu sunt, aceia nu cercetează pe Dumnezeu și pe prooroci și împlinirile lui Dumnezeu și adevărul lui Dumnezeu, și de aceea nu știu aceștia, și sunt ca oile fără păstor, fără Dumnezeu, căci oamenii fără Dumnezeu au scos cărți pe pământ, și cu ele omoară credința omului în Dumnezeu, și oamenii nu se mai gândesc că dumnezeii mincinoși nimic nu le promit mai sus de pământ, mai sus decât viața cea trupească. Un așa fel de oameni nu se uită la cele pe care le-a făcut Dumnezeu, nu se uită în Dumnezeu.

E mare rătăcirea din vremea ta, măi Israele măi. E mare minciuna în vremea ta și e scrisă pe garduri și pe ziduri și pe pământ și pe cer și pe ape și pe munți, căci pe toate acestea stă Dumnezeu cu facerea Sa, cu cuvântul Său, iar oamenii Îl acoperă pe Domnul prin cuvântul minciunii lor, pus peste cele făcute de Dumnezeu. De aceea, fiule, ți-am spus mereu, mereu să nu iei, să nu mai iei de la om, că omul este fără Dumnezeu. Tu ești cu Dumnezeu, și învață-te să fii cu Dumnezeu, învață-te bine, ca să te pot răscumpăra din vreme, și să Mă crezi că e grea vremea în care te-ai născut tu, și e plină de fiii veacului acesta, și de aceea am venit să te nasc din cuvântul Meu, ca să fii tare și să fii de la Dumnezeu venit peste veacul acesta, și să-l câștigăm pe om pentru adevăr, pentru viața cea veșnică a Domnului în om.

Poporul Meu, nu sunt alți dumnezei, tată. Omul nu poate fi Dumnezeu. Omul științei este fără de știință. Omul nu știe ce este știință. Omul a furat știința și este fur. Omul zice că a furat de la Dumnezeu, și omul se dă Dumnezeu. Omul este în neascultare, căci prin neascultare a furat. Vezi tu, măi Israele, ce înseamnă să stai în neascultare de Dumnezeu, de cuvântul Său? Lui Adam i-am spus cuvânt ca să-l asculte. I-am spus mai dinainte, dar omul n-a ascultat, tată. Ce să înveți tu de la om? Neascultare să înveți? Știință de la om să înveți? De la fur să înveți? De la cel ce a trecut peste Dumnezeu furând știința și pierzând prin neascultare fericirea Domnului în om? O, fii deștept, fiule Israele, căci am venit pe vreme rea la tine, ca să te cuprind întru împărăția Mea și să te țin în ea, în mantia Mea să te port, ca să fii, fiule. Eu te învăț să asculți de Mine, iar omul te învață să faci furt din furt, că stă cu cele furate la toate colțurile ca să te îmbie pe tine să cumperi de la el rodul celor furate de el. Dar, oare, tu înțelegi ce grăiesc Eu cu tine? Ia aminte, poporul Meu, la legea Mea, pleacă-ți urechea la graiurile gurii Mele, că deschid în pilde gura Mea și Îmi las trâmbița Mea să trâmbițeze peste tine cuvânt de viață veșnică, căci Eu mereu am avut scule de lucru, ca un grădinar iscusit care-și lucrează pământul.

Eu sunt cuvântul tău, Verginico, Eu sunt Tatăl tău. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este Tatăl tău și Mama ta, Verginico. Deschide-voi gura și te voi umple de cuvântul ei ca să înțeleagă Israel că suntem una și că Unul este Dumnezeu, de la început și până la veacul cel fără de sfârșit. Eu sunt fără de început și fără de sfârșit, Verginico, și vin cu învierea omului, vin să-l întrupez pe om în trupul Meu cel sfânt, Verginico. Amin.

– O, Tu, Cel mărit de cuvântul Tău, mare este mărirea Ta, mare este cuvântul Tău, Doamne! Așa ai lucrat de când le-ai făcut pe toate pentru om, și apoi l-ai făcut pe om pentru toate câte le-ai făcut Tu pentru om. Așa ai lucrat Tu pentru om, așa ai lucrat pentru Israel, Doamne, Cel ce ai fost mărirea lui Israel. O, și ce puțin Te-a iubit omul, ce puțin Te-a iubit Israel, Doamne! O, nu rămâne omul cu toate câte face el, nu rămâne. Și dacă rămâne cu ceva, rămâne cu toate câte le-ai făcut Tu, cu toate câte Tu le faci pentru om, pentru Israel, Doamne. Dar omul nu știe ce este știința. Omul nu trebuia să aibă știință, ci pe Tine trebuia să Te aibă omul. Viața Ta trăită de om, Doamne, atât trebuia să știe omul, atât trebuia să știi Tu în om: raiul cel făcut de Tine pentru om, atât trebuia să fie în om.

O, Doamne, în câtă fericire l-ai așezat pe om după ce ai făcut fericirea omului pe care trebuia să-l faci apoi pentru ea! Era fericit omul, era femeie și bărbat omul, și Tu i-ai spus omului: «Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul de fericirea Mea în om!», dar omul nu s-a născut din Tine, și s-a născut din sine, și de atunci omul s-a luat pe sine în sine, nu pe Tine, Doamne. A făcut omul neascultare de cuvântul Tău, Doamne. A mâncat din rodul cunoștinței, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul». A făcut omul neascultare de porunca Ta, Doamne, și a zis apoi că are știință, dar prima lui știință aceasta a fost: deschizând ochii s-a văzut gol și s-a rușinat de goliciunea lui, și apoi s-a ascuns.

Auzi, măi Israele, măi, ce spune Domnul întru trâmbița Sa? S-a ascuns omul, s-a ascuns să nu-l vadă Dumnezeu. Auzi tu ce știință a luat omul! Să se ascundă de Dumnezeu, să se rușineze și să se ascundă, căci pe când omul a auzit umbletul Domnului, care făcea foșnet în răcoarea serii din rai, a zis Domnului, Care l-a întrebat: «Unde ești, omule?». Adam înseamnă om, măi Israele, și a zis omul: «M-am ascuns, Doamne. Sunt gol și stau ascuns de fața Ta». Iată, de la început s-a ascuns omul de Dumnezeu și nu s-a pocăit de păcatul său, că Domnul i-a spus că a făcut neascultare de porunca Lui, de cuvântul Lui.

O, poporul meu, poporul meu iubit, Domnul l-a făcut după chipul și asemănarea Sa pe om, bărbat și femeie, ca să aibă omul tată și mamă din Dumnezeu și să se nască din Dumnezeu, să fie omul supus lui Dumnezeu, măi Israele, să fie omul ascultător Celui ce l-a făcut și i-a dat duh de viață din El, viață din Viață, viața lui Dumnezeu în om. Era Domnul fericit pentru toate câte le-a făcut, și a zis: «Este bine». Făcuse Domnul numai binele, și pe om pentru bine, dar omul a făcut răul. Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea. Ea se naște din necredință. Fii atent, Israele, ia aminte că vin la tine cu lecție de viață veșnică pentru ca să știi să lucrezi viață veșnică în credință și în ascultare. Să nu te joci de-a necredința și de-a neascultarea, Israele, că plata neascultătorilor este cu cei necredincioși. Tu nu știi să pui la locul ei Scriptura care spune că dragostea pe toate le crede, și suferă, și nădăjduiește, ca să nu cadă. Ea crede ca să nu cadă. Învață această Scriptură, poporul meu. Scriptura te învăț s-o înveți, și nu te sminti în Domnul când îți spun că dragostea pe toate le crede. Omul nici dragostea nu știa ce este. Omul știa la început numai pe Dumnezeu, și aceea era dragostea, dar omul nu știa. Ce bine-i era lui când nu știa! Știința l-a scos din fericirea cea veșnică. Numai Dumnezeu trebuia să știe. Omul numai binele trebuia să-l aibă, nu știință. Dacă Dumnezeu îți spune neîncetat să nu iei de la om știința omului, iată de ce-ți spune. Și dacă tu nu vei lepăda știința, nu vei scăpa de rău, nu vei scăpa, Israele. A venit Domnul să te scape, să te ia întru Sine. De ce nu ești deștept, fiule? O, mare este mărirea Domnului, mare este cuvântul Domnului! Nu poți să fii mare și să mai și fii. Cel ce este mare, nu este. Cel ce este, nu este mare, căci Hristos, Domnul nostru, S-a supus omului ca să fie răstignit. Domnul S-a lăsat smerit. Cel ce este S-a smerit, măi Israele măi.

Am venit la tine, fiule, și ți-am spus că lenea este păcat de moarte. Lenea de cele cerești te face împotrivitor lui Dumnezeu. Acest păcat de moarte este ultimul din păcatele care aduc moartea în om. Primul păcat de moarte pe care omul l-a făcut a fost trufia, fiule. Ea a făcut moarte în om, a făcut necredință în cuvântul lui Dumnezeu, și neascultare. Necredința și neascultarea este moartea lui Dumnezeu în om. Să nu te joci de-a viața și de-a moartea, poporul meu. Nu te mai juca de-a viața și de-a moartea, poporul meu! Nu te mai juca, nu te mai trufi, nu mai fă așa ceva, că trufia are fii și fiice care se nasc din tine când ea prinde sămânță în tine. Ea naște alte păcate de moarte, până ce ajungi la ultimul păcat al ei, al morții, fiule. Ea naște iubirea de aur și de argint, naște desfrânarea, naște mânia, lăcomia, zavistia. Naște trufia fii și fiice și te face leneș de viață veșnică, te face nepăsător de viață. Eu așa v-am învățat: cine stă în duhul lui este om trufaș. Am spus că cine vrea să stea, cine vrea să vină în această lucrare dumnezeiască, să se lepede de sine, căci lucrarea aceasta înseamnă Dumnezeu, și cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieții veșnice, la rădăcina acestei lucrări. Am spus că s-a săturat cerul de creștin ascuns în sine. Am spus să nu fie rozători în această lucrare. Am spus să lucrați cu toții în stânga, cu toții în dreapta, fiilor, ca să nu fiți învinuiți în ascuns, căci cel greșit învinuiește în ascuns, roade în ascuns. Am spus: când lucrați peste un creștin, luați cu voi martori, precum scrie Scriptura. Am spus, fiilor, am spus, și iată ce mai spun: creștinul care s-a dovedit greșit, tace, fiilor, tace, că nu mai are ce să mai spună, că nu se mai pricepe ce să mai spună. Tace, și tăcerea este ascundere în sine, este nelepădare de sine, este neluarea crucii, este duh mut și surd.

V-am întrebat pe voi, cei puși lucrători peste pământul cel nou și peste cerul cel nou, v-am întrebat ce să facem, oare, cu creștinul care nu este deprins cu lucrarea mântuirii, cu credința și cu ascultarea? Cu cei ce dau să facă de la ei ordine în Israel, ce să mai facem și cu aceștia, v-am întrebat. O, bine am spus, căci am spus că voi trageți de creștin, dar zadarnic, că el se ascunde în sine și vă lasă să vorbiți în zadar.

O, de ce nu vorbești, măi copile care taci? De ce nu vorbești cu Dumnezeu? Iată, vine Domnul la tine cu trimișii Lui ca să ia trufia de peste tine și să-ți dea darul credinței și al ascultării, și tu taci vorbind cu răzvrătire când vorbești, ca să te ascunzi în tine. O, dacă m-aș potrivi îngâmfării tale, trufiei tale ca să-i poruncesc să iasă din tine, ai face spume, măi fiule ascuns. Dar dragostea îndelung rabdă în fața ta.

Fiilor, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, iertarea păcatelor este moartea păcatelor, iar dacă ele nu mor, nu se iartă, căci cel ce are ascunderi se ascunde cu ele și își agonisește păcate. Ascunderea este păcat. Ascundeți-vă în ascultare de Dumnezeu, fiilor, și voi, fii ai oamenilor!

Fiilor din grădină, lucrați așa cum v-am așezat eu, că unde-i unul nu-i putere, nu-i Dumnezeu, iar unde-s doi și trei și zece, crește puterea și lucrul Domnului, căci voi împărțiți între voi și bucuria și greul. Cel mai bun sfat al duhovnicului este viața sfântă a duhovnicului. Aveți grijă de viața lui Israel. Aveți voi grijă, că Israel este fără duhovnic, fiilor. Duhovnicul care nu are minte sfântă, care nu are credință și ascultare de această lucrare așezată de cer în voi, acela nu este duhovnic duhovnicesc. Iată, voi ajutați pe creștin spre pocăință și spre părere de rău, și el vă face să pierdeți vremea cu schimburi de cuvinte, de care voi trebuie să vă feriți. Feriți-vă, fiilor, de schimburi de cuvinte, care aduc ceartă. Lucrați ca trimiși ai Domnului, și cine se tocmește cu voi, vă ia ca pe voi, și închide drumul lui Dumnezeu spre ei.

Fiilor, fiilor, căutați să deprindeți pe Israel cu Dumnezeu. Israel să nu mai zică de voi că sunteți ceva. Voi nimic nu sunteți decât martori ai cuvântului meu, care duceți pe Domnul la Israel. Domnul este, că dacă ați fi voi, n-ar mai fi Domnul, trimisul Tatălui în voi pentru Israel. Voi nu sunteți prooroci, nu sunteți împărați, și în voi Domnul este, precum în fiii lui Israel voiește Domnul să fie. Voi sunteți unșii Domnului, purtătorii Domnului, pe care șade Domnul, precum scrie și despre statul Domnului în cer: «Domnul șade pe heruvimi». Voi sunteți slugile Domnului pe pământ precum heruvimii sunt în cer. Domnul șade pe mânuțele voastre ca să aibă așternut, ca să fie pus pe masă spre hrană vouă, precum în cer Domnul șade pe heruvimi. Voi sunteți purtătorii cuvântului meu spre Israel și spre oamenii neamurilor pământului, după cum trimite Cuvântul cuvânt. Lucrați ca trimiși ai Domnului, ca vornicei ai nunții Domnului. Chemați, fiilor, chemați la nuntă pe ciungi și pe ologi și pe șchiopi, căci cei chemați auzind nu aud și văzând nu văd, căci cine rămâne cu știința omenească, acela este om trufaș, care a furat furt din furt până în zilele acestea.

Omul după ce a furat a fost scos din cele ale Domnului și a rămas pe pământ cu știința furată, iar știința îl învinuiește de furt pe cel ce are știință. Dar tu, Israele fiule, întoarce-te în Domnul, și numai pe El să-L știi știință în tine, fiule, așa precum era omul în rai. Te ajută Domnul să poți, dar un lucru trebuie și tu să vrei: să nu fii trufaș, fiule, că trufia te cade în necredință și în neascultare, și cuvântul este rostit peste om mereu mai înainte, iar Domnul a zis omului: «Nu Eu, ci cuvântul își va rosti dreptatea sa».

Israele, Israele, dă viață cuvântului în tine, întoarce-te în dragoste, în Dumnezeu întoarce-te, fiule, căci dragostea pe toate le crede răbdând și nădăjduind prin credință în ea. Dragostea este Dumnezeu, și ea este veșnică. Amin.

Tu, Doamne, cu dragoste l-ai făcut pe om ca să-l așezi în dragostea Ta, și omul nu mai știe ce este dragostea ca să creadă în ea și prin ea. Zdrobită sunt, Doamne, zdrobită de statura lui Israel, dar Tu ești în mine dragoste, și ea pe toate le suferă, pe toate le poate, pe toate le nădăjduiește, și toate Tu ești, Doamne. Tu ești tot și le poți pe toate, dar omul nu mai știe ce este dragostea. Omul pune acest nume pe toate cele făcute de el, că omul s-a pus sieși Dumnezeu. Omul este fără minte, Doamne, căci mintea omului a fost făcută ca să fii Tu în ea. Iartă-l pe omul care nu știe ce este minte, ce este știință. Omul prin știință a căzut, căci trufia lui l-a făcut să se vrea ca Tine, Doamne. Iartă-l, Doamne, pe om de trufia lui, și să se vrea omul ca Tine din dragostea lui, din credința și din ascultarea lui, nu din trufia lui, Doamne. Cu duhul zdrobit cad înaintea Ta și mă rog pentru om, căci dragostea pe toate le poate. Iartă-l pe om, că poți să ierți păcatele omului, Doamne, și ca să umble omul, să umble după Tine, să umble în Tine, că Tu ești calea, și pe ea trebuie să umble cel ce umblă. E vremea să cobori darurile Tale cele de mântuire. Fă omul să creadă în Tine prin darul credinței. Dă acest dar oamenilor, Doamne, și vei vedea că totul este cu putință celui ce crede, și va veni omul să fie cu Tine, Doamne, și Te va cunoaște în cuvântul acesta, în poporul Tău, Doamne, că Tu ești Cel ce vii, și Te va vedea omul venind în cuvântul acesta, Doamne. Dar de Israel să ai dragoste, Doamne, că el ca un cal alb Te poartă pe Tine pe pământ, ca să fii cuvânt peste oameni. El și cu Tine; calul cel alb, iar pe cal, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. El și cu Tine, viața Ta în el, că deschizi gura cuvântului Tău și grăiești în pilde, iar Israel își pleacă urechea la graiurile gurii Tale, Doamne. Amin.

– O, Verginico, te iubesc, tată, cum n-am iubit până acum, căci cei mici sunt cei mai iubiți, cei mai mari întru împărăția Mea. O, că și tu Mă iubești cum nimeni n-a știut până acum capătul iubirii, fructul iubirii, calul alb și călărețul lui; Eu, Domnul, pe brațele fiilor cuvântului. Și voi veni și Mă voi vesti la fii ce înseamnă viață veșnică, împărăția Mea înăuntrul fiilor Mei, Domnul pe brațele fiilor Lui precum în cer pe heruvimi. În cer stau pe heruvimi, iar pe pământ, pe brațele fiilor cuvântului, căci Eu sunt trup și cuvânt cu fiii. Voi veni, Verginico, să le spun la fii ce înseamnă pomenirea Mea în fiecare zi cu fiii, împărăția Mea în fiecare zi, viață veșnică zi după zi. Amin.

Iar tu, Israele, să-Mi fii cer nou și pământ nou, scaun de domnie și așternut picioarelor să-Mi fii, precum a fost omul la început, în vremea odihnei Mele în om. Să știi, măi Israele, că ești așteptat cer nou și pământ nou, om nestricăcios spre răscumpărarea trupurilor. Să știi, tată, că nu e de glumit. Să știi că trebuie să ai minte, și trebuie să știi ce înseamnă minte. Să știi, fiule scump, că trebuie să gândești în Domnul și să grăiești din Domnul. Să știi, Israele, că împărăția Mea este înăuntrul fiilor tăi. Unde, tată, mai auzi tu de la om așa cuvânt de viață? Nu lua de la om, nu lua, nu mai lua, poporul Meu, că tu nu ești poporul oamenilor. Tu ești poporul lui Dumnezeu, Israele. Omul n-are minte. Să știi că n-are. Omul n-are pe Dumnezeu, fiule Israele. Abia Mă ai tu, abia poți tu să Mă ai; tu, cu puterea Mea în tine, dacă Mă lași cu ea în tine. Ține-Mă strâns unit cu tine, fiule Israele, că omul trufaș nu poate scăpa de trufie până ce nu va crede ascultând de cuvântul lui Dumnezeu care vine la tine.

Până acum Gog și Magog loveau calul ca să cadă călărețul, dar a venit vremea adevăraților închinători care se închină Tatălui în duh și în adevăr, în Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb, iar Gog și Magog nu știu că Duhul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu, Care a luat împărăția pe pământ.

Vine Domnul să păstorească neamurile cu toiag de fier, și numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Călare pe cal alb vine Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

01-12-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (8)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:40 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Vin la tine, Israele, cu zi de serbare, vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Vin și îi fac intrare lui Verginica. Ea va lucra în cartea ei, ea vă va așeza înaintea Mea, fiilor unși în grădină. Ea este trâmbița Mea prin care M-am făcut cuvânt întru cea de a doua venire a Mea, și vin și păstoresc.

Te păstoresc pe tine, poporul Meu Israel de azi, și iată, păstoresc neamurile pământului, le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu. Vor, nu vor, le păstoresc ca un păstor bun, că scrie în Scripturi să vin și să păstoresc neamurile cu toiag de fier. Eu sunt Cel ce împlinesc Scripturile, măi Israele, iar tu ești unealta Mea cea credincioasă, și la credința ta Mă fac cuvânt, Mă fac toiag de păstorit. Amin.

Să-ți gătești fiii, Verginico. E sărbătoare, e mama Mea serbată în cer și în Israel pe pământ. Ți-am făcut intrare, tată, că avem casă, avem masă, avem scaun de domnie și așternut în Israel; avem popor, măi Verginico.

– Ai Doamne, ai fii, că bunătatea Ta a adunat din lume pe fiii pe care Tatăl Ți i-a dat din lume ca să ai fii credincioși pe pământ și să-Ți întocmești venirea, Doamne, și ai dat sfinților Tăi bucurie ca să aibă cu Tine casă pe pământ și din Tine să lucreze și ei mărturisirea Ta și venirea Ta întru sfinții Tăi. Sfinții Tăi sunt vii, iar cei credincioși se roagă la sfinți ca să le fie mijlocitori înaintea Ta pentru mântuire, Doamne, dar poporul Tău face voia Ta, și sfinții își găsesc plăcerea și puterea ca să le împlinească rugăciunile celor ce se roagă în poporul Tău.

Mă rog pentru poporul Tău, Doamne, ca să-i dai putere să creadă în Tine, să-l umpli de darul credinței, Doamne, ca să poată fi popor plăcut Ție prin credință, fiindcă totul este cu putință celui ce crede, și vei putea și Tu prin credința acestui popor, Doamne, că iată, Tu la credința lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb.

O, popor credincios, dacă tu nu credeai, era greu de om, dar omul pe pământ nu cunoaște Scripturile, nu știe să citească în ele, că în ele se citește cerește, nu omenește, nu pământește, și de aceea zice Scriptura: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». Iată, Israele, despre credința omului de azi era vorba, despre credința omului în Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine azi la tine prin credința ta, popor iubit de Dumnezeu. De aceea ești tu iubit de cer și de sfinți și de îngeri, măi Israele credincios, că ți-a dat Dumnezeu darul credinței și te-a așezat să faci voia Lui pe pământ, voia Lui înaintea Lui, să fii calea Lui întru venirea Lui a doua oară pe pământ, a doua oară, pentru răscumpărarea trupului și a sufletului, măi Israele măi, căci Dumnezeu l-a făcut pe om ca să-l aibă veșnic. Amin.

Oamenii sunt căzuți prin înțelepciunea lor, iar tu ai pe Domnul înțelepciune în cugetul tău ziua și noaptea, și ești fericit în Domnul, și Domnul în tine, că scris este: «Fericit bărbatul care nu stă în sfatul necredincioșilor, care nu stă în scaunul hulitorilor, ci în legea Domnului e voia lui, și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea, ca un pom răsădit lângă izvorul vieții, cu rod la vreme și cu frunze neveștejite, iar necredincioșii sunt ca praful luat de vânt de pe pământ, căci ei nu se vor ridica în sfatul celor drepți ca să judece».

Fiilor, fiilor, deschideți cartea Domnului, că trece Domnul cu sfinții Săi în cartea Sa. A venit Domnul cu mine și cu sfinții, a venit în cartea mea, și vom trece în cartea Domnului. Vine Domnul cu Măicuța Sa în zi de serbare peste Israel. Deschideți porțile, deschideți cărțile, deschideți Domnului, fiilor! Domnul vine cu sfinții Săi, iar voi, fiilor unși, să fiți frumoși, să fiți copii frumoși ca pomii răsădiți la izvorul vieții, fiilor, pomi cu rod la vreme și cu frunze care nu cad. Cine cade, acela este om trufaș. Cine în Israel începe să nu mai creadă cuvântul lui Dumnezeu, acela a căzut în păcatul trufiei, și cade, cade păcătuind, cade din cer, cade din Dumnezeu precum a căzut Lucifer prin trufie. Omul trufaș nu are minte, încetează să mai aibă minte și e ca cel ce se vrea ca Dumnezeu și cade ca frunza care cade, dar voi, fiilor unși, și voi, fiilor din Israel, să fiți copii frumoși ca pomii răsădiți la izvorul râului vieții, cu rod la vreme și cu frunze care nu cad, căci râurile vor bate din palme deodată și munții se vor bucura de fața Domnului, Care vine să judece pământul, să păstorească neamurile pământului cu toiag de fier. Auziți voi ce spune proorocul: «râurile vor bate din palme, iar munții se vor bucura de fața Domnului». Fiilor, fiilor, cântați Domnului cu alăută și în glas de psaltire, căci voi sunteți râuri de ape vii, și scris este: «râurile vor bate din palme deodată».

O, copii iubiți, pomișorii mei, voi sunteți răsădiți de o parte și de alta a râului cu apa vieții, precum este scris: «Pe cele două maluri ale râului crește pomul vieții, care are roade lună de lună, iar frunzele pomului vieții sunt spre tămăduirea neamurilor». Creșteți și rodiți, fiilor roditori. Rodiți râuri de ape vii, rodiți cuvântul lui Dumnezeu, care vine în dar la voi spre tămăduirea oamenilor. Rodiți credință din darul lui Dumnezeu, că vine Domnul pe calea credinței voastre. Credința ta, Israele, e calea pe care Domnul vine și păstorește cu toiag de fier. Binecuvântată să fie credința ta, Israele al cuvântului. Vine Domnul în cartea Sa, vine pe cal alb și intră în carte și Se face cuvânt, căci numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

*

Binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin amin, amin. Pace ție, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care șade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? Deschide, Israele, Scriptura, că vin și îți grăiesc din Scripturi: «Glas de tunet, care zice: Aliluia! Domnul Atotțiitorul este Împărat! Mărire Lui și nunții Lui, căci mireasă Și-a pregătit, mireasă cu veșmânt curat și alb, veșmânt de in curat, viață sfințită. Fericiți chemații nunții Mielului, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt acestea. Și cerul stă deschis, și iată, pe cal alb șade Cel Credincios și Adevărat, Care judecă cu dreptate. Ochii Lui, ca para focului; capul Lui, plin de cununi, iar numele Lui cel scris nimeni nu-l înțelege decât numai El, Domnul, îmbrăcat în strai stropit cu sânge, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și oști din cer are cu El, călări pe cai albi. Din gura Lui iese sabie tăioasă și cu ea lovește pe păgâni și pe necredincioși și îi păstorește cu toiag de fier și apasă pe teascul vinului mâniei Lui. Numele Lui e scris pe strai și pe coapse: Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Și înger din soare strigă: să vină păsările înaltului cerului la cina Domnului! Și fiara cu împărații pământului care stau în război cu Cel de pe cal alb și cu oștirea Lui, a fost răpusă cu toți cei ce au purtat semnele ei închinându-se chipului ei, și aruncați sunt în foc și în pucioasă care arde».

Israele, Israele, astăzi se împlinesc aceste Scripturi sub ochii tăi, fiule credincios, căci numele Meu cel scris nimeni nu-l înțelege. Scriptura aceasta este adevărată, căci toate cele scrise în ea s-au împlinit. Amin. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum scrie în aceste Scripturi, iar fiara și proorocul mincinos care mințeau împotriva adevărului din aceste Scripturi au fost aruncați în foc și în pucioasă care arde. Cuvântul lui Dumnezeu este foc care arde, fiule Israele, dar cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt? Cuvântul Scripturii se împlinește, măi Israele măi. De aceea Îmi trebuiai, fiule Israele, că iată, încă o dată grăiesc Scripturi împlinite și vestite demult, demult, măi Israele. Sunt scrise de atunci de când antichrist se născuse pe pământ ca să ucidă Pruncul Care Se năștea. Se năștea mereu în cei credincioși Pruncul Cel ascuns în ieslea inimilor celor credincioși. Antichrist s-a născut odată cu Mine, că el cu Mine are ce are, și s-a descoperit pe sine, că și-a pus numele lângă numele Meu, împotriva numelui Meu.

O, tu ai fost așteptat, măi Israele măi. Tu ești mic, dar taina ta e prea mare, și de aceea ai fost așteptat, și iată, omul nu Mă înțelege nici pe Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, nici pe tine, fruct al cuvântului Meu, drum al întoarcerii Mele la oameni. Dacă Eu nu puneam în tine darul credinței ca să crezi venirea Mea în cuvânt, mai puteam Eu veni precum este scris? Dar te-am făcut pe tine, te-am născut din cuvântul cel de sus, am pus în tine dar, ca să crezi în Cel ce vine, și am venit. Călare pe cal alb vin, și nu înțelege omul veacului acesta, înțeleptul veacului acesta. Oamenii au nume de înțelepți, de filozofi, de poeți, de științifici, de teologi, au nume oamenii, și oamenii nu înțeleg numele Meu. Cei ce și-au dat nume nu înțeleg numele Meu, nu înțeleg cuvântul lui Dumnezeu. Poporul Meu, oamenii nu înțeleg taina ta cu Mine și taina Mea cu tine. Nimeni pe pământ nu înțelege Scriptura, căci ea este cerească, și oamenii sunt fără de minte, sunt fără de Dumnezeu. Oamenii bisericii zic de tine că ești om primejdios, măi fiule din Israel. De ce, tată, zic teologii așa ceva? Zic de frică; le e frică și de aceea zic așa, dar cel ce este cu Dumnezeu nu are frică. Teolog este Dumnezeu Cuvântul, asta înseamnă teolog. Le e frică, s-au ascuns sub numele lui Dumnezeu și nu fac voia lui Dumnezeu și le e frică. Au luat numele Meu și l-au pus peste ei, dar voia Mea n-o fac. Cum să nu le fie frică de tine când ei știu de la Mine că tu ești poporul Meu? Eu le-am spus că ești poporul Meu, le-am spus ca să știe, că dacă n-ar ști n-ar avea păcat.

O, arhierei ai vremii, preoți ai vremii, de ce ziceți voi că poporul Meu este primejdios? Ce vă strică? Ce vă ia? Ei nu iau nimic ce nu-i al lor, precum scrie porunca Mea. Aud de la voi, se suie la cer zvonuri de la voi că poporul cuvântului Meu nu este bun. Dar voi sunteți mai buni, mai ascultători de Dumnezeu? Ce rău a făcut poporul Meu? Spuneți-Mi Mie, și Eu voi cerceta fapta lui. Rugați-vă Mie în duh și în adevăr, căci vă numiți teologi și aveți știință. Rugați-vă lui Dumnezeu dacă aveți pe voi numele Lui. Spuneți-Mi Mie ce nu vă place, nu spuneți oamenilor, că oamenii sunt dumnezei mincinoși, și de la minciună nu iese nimic bun. De ce nu vreți voi să cercetați viața și cartea poporului cuvântului Meu? Cartea Mea cu el de ce nu voiți s-o vedeți adevăr? De cine vă e teamă? De adevăr vă temeți? Cartea Mea este adevăr. Și ce este adevărul? Adevărul Eu sunt. Voiesc să vă dau darul credinței, căci una este credința cea din fire, care nu aduce roade, și alta este darul credinței, care unește pe om cu voia lui Dumnezeu în om. Eu pe cine voiesc mântuiesc, și pe cine voiesc împietresc.

Vin în sfatul poporului Meu și Mă fac cuvânt și peste voi, arhierei și preoți ai vremii. Cuvântul Meu nu se poate lega. Ce veți face voi dacă Eu voi fi mincinos ca acum două mii de ani? Nimeni nu credea că Eu sunt trimis din cer de la Tatăl, și Mă făceau mincinos oamenii bisericii, și când au văzut că n-am fost mincinos, s-au ascuns sub minciuna lor, și de atunci stau acoperiți cu ea înaintea adevărului care a înviat pentru veșnicie. Ce veți face voi dacă nu veți voi să luați de la Mine darul credinței ca să credeți în Cuvântul lui Dumnezeu? România este pilda împărăției cerurilor, și se vor aduna spre ea neamurile pământului și o vor iubi și vor lua lumina cuvântului Meu din ea, căci Eu o pun lumină în sfeșnic, și vor mânca pâine din cer noroade multe și vor ști ce este pâine, căci scris este: «Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii ca să mănânce». Nu dușmăniți pe poporul Meu. El s-a lăsat jertfă de credință și de iubire, el s-a lăsat să fie voia Mea pe pământ, spre mântuirea neamului omenesc. Învățătura aceasta a Mea este, căci poporul Meu nu e popor de înțelepți. El este sărac cu duhul, iar cu ochii inimii și ai minții se uită la Mine și la împărăția Mea și vede slava Mea în cuvântul acesta. Cuvântul Meu este slava lui Dumnezeu. Credeți în Mine și veți vedea slava lui Dumnezeu în cuvântul acesta. Credeți în împărăția Mea care este pe pământ, și voi n-o înțelegeți.

O, preoții nu știu ce înseamnă Liturghie sfântă, că dacă ar ști ar înțelege ce spun când spun: binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Preoții nu Mă au în trăirea lor, nu au minte preoții, nu Mă au pe Mine, dar aceasta nu stă în puterea omului. Aceasta este dar de la Dumnezeu nu prin om, nu luat prin om, ci prin harul Meu, care se lasă în cei ce fac voia Mea cea sfântă în trup, Dumnezeu mărturisit în trupul omului, în trăirea omului. Aceasta nu se învață de la om sau prin om. Cine l-a învățat pe Avraam credința în Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu? Căci credința este dragoste. Cine l-a învățat pe Melchisedec credința în Dumnezeu? Eu i-am învățat darul credinței, darul Meu crezând în om, căci Domnul pe cine voiește miluiește sau împietrește, și nu stă în puterea omului, ci de la Dumnezeu este darul credinței în om.

Eu sunt Domnul, Eu sunt acest cuvânt. Oricât de mincinos este acest cuvânt înaintea voastră, o, oameni ai bisericii, să știți că Eu sunt cuvântul acesta. Eu sunt, și veți vedea pe Fiul Omului în slava acestui cuvânt, căci România este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Și va fi ea ortodoxie trăită de fiii ei cei credincioși, și va fi biserică Mie, precum și este, căci în ea Eu sunt trup și cuvânt spre pomenirea Mea. Nu numai trup sunt în ea, ci sunt și cuvânt, căci Eu sunt mereu astăzi.

O, arhierei și preoți, nu Mă puneți sub obroc. Luați-Mă lumină vouă și oamenilor. N-am venit să vă stric legile voastre, ci am venit să împlinesc legea Mea cea sfântă spre mântuirea neamului omenesc, căci România este țara alegerii Tatălui Meu, după cum scrie în cartea Mea cea de ieri și cea de azi. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau din ce e al vostru. Dați-Mi doar păcatele voastre ca să vi le iert. Sunt Fiul Tatălui, Cuvântul Tatălui, Care are putere să ierte păcatele omului. Nici slava voastră nu v-o iau, căci slava oamenilor n-o voiesc. Dați-o voi de pe voi, dați afară din voi slava voastră și a oamenilor care vă slăvesc, și luați în voi slava Mea, care este voia Mea în om. Dați viață oamenilor, luați și dați. Acesta este cuvântul vieții veșnice. Nu mai luați pietre în pumni ca să aruncați în Mine, că poporul Meu este cuminte, este fiu al păcii fiul poporului Meu, și îl numesc Israel pe cel ce crede în Mine și în voia Mea peste om. Poporul Meu e țarină cu comoară în ea. Vindeți-vă averile și cumpărați țarina aceasta și fiți bogați în Dumnezeu. Poporul Meu are cuvântul vieții în mijlocul său, Mă are pe Mine cuvânt și trup, și îl slujesc cu sfinții și cu îngerii pe cel mic care crede, iar el poate cu Mine, că totul e cu putință celui ce crede. Dacă Eu sunt în mijlocul lui, nu vă mai îndoiți de viața lui, de ungerea lui. Am lucrat supunându-Mă vouă. Am luat din mijlocul vostru arhiereu, martor al lucrului Meu cel nou peste om vechi, ca să fac om nou, născut prin cuvântul cel de sus, și nici așa nu M-ați crezut că sunt venit cuvânt pe pământ și împlinire de cuvânt spre început de veac nou peste România, țara întoarcerii Mele la oameni. O, n-ați crezut! Ba încă Mi-ați pus în temnița voastră pe cel ce a mărturisit mărirea cuvântului Meu, care a întocmit biserică a lui Iisus Hristos pe pământ. Iată, așa M-ați judecat, așa M-ați cunoscut, necunoscându-Mă. Dar încă bat. Bat și iar bat la porțile bisericii voastre, arhierei și preoți ai bisericii de azi în România. Bat și la porțile României, bat și la porțile voastre. Bat și iar bat. Bat să Mi se deschidă, și peste porți nu voi sări, căci păstorul cel bun intră pe poartă, nu pe deasupra în staulul oilor. România este staulul oilor Mele, oi date Mie de Tatăl, și vin să le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu, care păstorește pe cei ce vor și pe cei ce nu vor, căci râul curge, și nu seacă râul vieții. Curge și dă peste margini râul cuvântului vieții veșnice, iar cel ce crede are viață veșnică și nejudecată. Amin.

O, Liturghia se cere sfântă, căci scris este: «Faceți aceasta spre pomenirea Mea, spre amintirea Mea în voi». Ea nu trebuie lucrată de cei fără de minte, căci omul care are minte este acela care nu știe nimic decât pe Dumnezeu în trăirea lui. Numai un așa om are minte, căci omul nu trebuia să știe nimic decât atât: pe Dumnezeu odihnindu-Se în el, chip și asemănare în om.

Voiți, nu voiți, credeți sau nu, ascultați cuvântul lui Dumnezeu care intră pe porți. Eu Mă smeresc vouă, arhierei și preoți ai bisericii de azi, și la smerenia Mea care strigă la porți, porțile vor cădea, și Eu voi intra la oi și le voi păstori, căci iată, le și păstoresc, și ele aud glasul Meu și Îmi deschid, și cinez cu oile Mele, și ele cu Mine cină proaspătă, pâine din cer, cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Israele, fiule scump care Mă primești ca să vin, am vorbit, tată, păstorilor care te dușmănesc. Iar și iar le-am grăit și le-am spus că tu ești cuminte, și am luat Eu vina ta dacă tu ai vină înaintea lor. Le-am spus să-Mi deschidă și ei, ca să intru cu lumina cuvântului Meu ca și la tine, ca să dau viață tuturor, fiule, așa cum zic ei când zic: „Pace tuturor!“. Eu am zis altfel. Eu am zis: «Pace vouă!», iar ei zic: „Pace tuturor!“. Dar dacă ceea ce dau ei e pacea Mea, atunci pacea Mea nu se dă pe sine decât celor ce iubesc pacea Mea. Eu am zis: «Pace vouă!», așa am zis când am zis. Am mai zis și altfel. Am mai zis: «Vai vouă!», și n-am zis: „Vai tuturor!“, ci am zis «Vai vouă!» când am zis așa. Ziceam așa celor trufași care nu primeau pacea Mea, cuvântul Meu în ei.

Se întreabă unii oameni care se dau că știu despre Dumnezeu și zic: de ce am lăsat pe om să ia din rodul cunoștinței dacă nu trebuia să ia?

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, Eu n-am făcut omul ca să-l robesc, ci ca să aibă libertate, că voiesc să Mă iubească omul, și prin iubire să se supună lui Dumnezeu și nu forțat de Dumnezeu. Voiesc să-Mi fie omul ca un dar al lui. Darul Meu de la om voiesc să fie omul. Darul nu e din datorie, și e din iubire. Darea e datorie, nu darul. Eu am dat daruri omului ca să Mă poată vedea pe Mine în el cu ele și ca să Mă iubească în el omul slăvindu-Mă în el prin darurile Mele în el. O, și omul s-a trufit cu el și a întins mâna și a zis că este el. Uitați-vă, fiilor, la fiii oamenilor și credeți adevărul acesta: omul s-a trufit cu el și a întins mâna și a zis că este el. A întins mâna și a luat din rodul cunoștinței și a zis că este el, dar știința Eu sunt, și omul M-a dat jos de pe tronul Meu, M-a răsturnat și s-a așezat el, prin păcatul trufiei s-a așezat. L-am făcut pe om să fie liber, să Mi se dea în dar ca să-l am, să am lucrul mâinilor Mele, să am munca Mea și să Mă bucur de ea, să Mă odihnesc în ea. Eu am zis omului să Mă iubească pe Mine ca pe Dumnezeul său, și el a întins mâna și a luat ce este al Meu și s-a furat pe sine din Mine, s-a smuls din Mine, s-a smuls din rădăcina lui. Eu eram rădăcina omului, și omul s-a făcut sieși rădăcină, și Eu am venit de la Tatăl rădăcină în Fecioară, ca să-l iau pe om în rădăcină, ca să fie Dumnezeu rădăcina omului. Tatăl milei M-a trimis, de mila omului M-a trimis ca să Mă înrădăcinez și să răsar om nou și să iau în trupul Meu pe om, ca să crească din Mine omul, trup nou și duh nou. M-a trimis Tatăl rădăcină în Fecioară.

O, mamă Fecioară, rădăcină a Fiului tău, M-am înrădăcinat în tine de la Tatăl, ca să am rădăcină în om, ca să fiu rădăcina omului, rădăcină din cer, din Tatăl, căci Eu din Tatăl am venit în tine rădăcină, mamă Fecioară, mamă iubită, iubita Mea, mama Mea, Fecioara Mea iubită, Fecioară mireasă! O, cum să te mai cânt ca să rușinez pe cei ce nu au ascultat cuvântul tău care a spus: «Mă vor ferici toate neamurile»? Tu ești serbată în Israel. Tu ești omul în care Eu M-am înrădăcinat ca să răsar om din om, și așa l-am făcut din nou pe om, și omul nu are minte și nu știe. Tu ești împărăția lui Dumnezeu în om, și nu știe omul ce înseamnă împărăția Mea în el și cu el. Nici omul bisericii care zice că știe pe Dumnezeu, nici acela nu știe nimic, căci omul s-a trufit și a căzut întinzând mâna să ia ce nu trebuia să ia. A furat și a căzut furând și a rămas în sine omul, a rămas stăpân în sine și așa stă până azi. Și am venit și am spus: cel ce voiește să vină după Mine și cu Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea urmându-Mă; să-și ia lepădarea de sine pe umeri și să fie în Mine urmându-Mă.O, nu știe omul împărăția Mea în om. Nu știe nici omul bisericii, nu știe, mamă, nici el.

– O, nu știe, Fiule scump, nu știe omul. Nici omul bisericii nu știe ce este împărăția Ta în om și peste om. O, slavă Ție întru mine, că eu am fost biserica Ta în care ai venit când ai venit de la Tatăl la oameni. Nu știe omul ce înseamnă biserică și împărăție a Domnului în biserică. Nu știe nici preotul care zice ținând pâinea în mână: „Binecuvântat este Domnul întru pomenirea Domnului Iisus Hristos, Care ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus“, și Te scoate pe Tine trup din pâine după ce taie în patru laturi în pâine zicând: „și s-a luat de pe pământ viața Lui“. Te ia și Te pune pe blid și zice: „Se junghie Mielul Domnului, pentru viața lumii“, și împungând în dreapta Ta, ia apoi vin și apă și toarnă în pahar zicând: „apă și sânge a ieșit din coasta Domnului“.

O, altceva înseamnă să știe preotul ce zice. Altceva zic eu, Fiule, când zic așa. Eu sunt mereu în Liturghia copiilor Tăi din grădină. Eu sunt pâinea din care ești Tu luat, pâine din pâine, Dumnezeu din Fecioara din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu, și ești pus pe blid ca în ieslea în care ai fost pus la naștere, iar crucea pusă peste trupul Tău pe blid amintește de steaua care Te-a vestit născut între oameni, de arhanghelul care a condus pe magii cei înțelepți în credință ca să vestească lumii că Tu Te-ai născut Om de la Tatăl prin Fecioară; și ești acoperit pe blid așa cum eu Te-am acoperit cu scutecele; și ești tămâiat așa cum magii Ți-au adus tămâie și smirnă. Și toate aceste pomeniri pe care mâna și gura celui ce Te aduce le face și le zice sunt și amintirea răstignirii Tale pe crucea de pe Golgota, coasta Ta împunsă, giulgiurile de pe fața și de pe trupul Tău, piatra de pe mormânt, Fiule. Eu sunt mereu cu Tine când Te împarți fiilor Tăi din grădină; sunt cu sfinții când Te împarți și nu Te desparți și nu Te împuținezi când Te dai spre hrană fiilor. Tot cerul intră când ei zic: „Fie, Doamne, ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților Tăi îngeri care slujesc cu noi mărindu-Te pe Tine, Cel bun“.

E mare sărbătoarea împărăției Tale cu fiii Tăi, trup și cuvânt cu fiii Tăi pe care i-ai ales din lume ca să le fii Împărat din cer, și ei mă iau și pe mine din pâine și mă așează lângă Tine zicând: „Împărăteasa stă de-a dreapta Ta. Amin“.

Fiule scump, binecuvintează cuvântul Tău în cuvântul meu peste fii.

– O, Fecioară împărăteasă, numele tău înseamnă împărăteasă. O, mamă dulce, dulce să-ți fie hrana cuvântului tău peste fii, și binecuvântare să fie peste ei. Amin.

– Poporule al Fiului meu, frumoasă e serbarea mea cu tine, că tu ești frumos, copile din Israel. Frumusețile raiului să te înfrumusețeze și să fii rai al Domnului, odihnă a ta cu Dumnezeu și a Domnului cu tine, copile frumos. Frumoasă este taina ta, precum taina mea pe pământ a fost frumoasă. Taină înseamnă ceea ce nu se vede, ceea ce nu se poate înțelege, ce nu se poate sui la mintea omului. O, frumoase sunt tainele lui Dumnezeu în om, în mintea omului, măi fiilor ai Fiului meu! Luați învățătură de împărăție a Fiului meu în om, luați și dați lui Israel, ca să știe bine tot fiul poporului Domnului, să știe ce este împărăția lui Dumnezeu cu oamenii și între oameni, pomenirea și amintirea Fiului meu, Care Se vrea mereu cu fiii, mereu, în fiecare zi cu fiii, veșnic cu fiii ei. Amin. Voiesc să stau în sfat cu voi, să vă învăț sfat de viață veșnică, și voi veni cu Fiul meu în cartea lui Verginica și mă voi face și eu cuvânt lângă cuvântul ei, ca să înțelegeți taina mea în taina ei.

Tu, Fiule scump, Te porți din carte în carte și Îți întocmești cărțile despre care este scris în Scripturi. Israel e în serbarea mea cu Tine. Israel este frumos, copil frumos, Fiule. Dă-i lui Israel iubire veșnică, dă-i celui ce Te iubește, dă-i iertare de greșale, dă-i bucurie, dă-i veșnicie celui ce Te vestește pe Tine, Cel veșnic. Dă-le și fiilor oamenilor, dă-le și lor să bea și să înseteze de viață veșnică, și să facem desăvârșit sărbătoarea venirii Tale și a țării alegerii Tale, că mă rog în Tine pentru România.

O, fiică Românie, sunt de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt ocrotire peste tine și te voiesc fecioară neprihănită cu duhul și cu trupul și cu credința. Lasă-te născută din trupul Fiului meu, din cuvântul Fiului meu, fiică Românie, că eu las ajutorul meu peste tine spre împlinirea împărăției Fiului meu în tine, fiică Românie. Ai cină cerească în tine, ai pâine din cer în tine, pâine caldă. Fiul meu Se face pâine în tine. Cuvântul Lui este pâine, fiică Românie. Ia și te naște și fii biserică nou-născută la cuvântul Fiului meu, iesle caldă și neprihănită pentru Cel ce vine din cer ca să fie cu tine.

Iar Tu, Fiule Emanuel, să fii cu ea, cu România să fii, ca să-Ți împlinești peste ea împărăția Ta cu care vii. Amin.

– Sunt cu România, mamă. De patruzeci de ani Mă slăvesc în ea. De șaptezeci de ani Îmi pregătesc taina Mea care este în ea. Poporul Meu e taina Mea în ea. Pe el am voit să-l nasc în ea. Pe vreme rea l-am născut, în vremea durerilor ei l-am născut, ca să-l am popor al venirii Mele. Iubirea ta să fie binecuvântată, mamă, căci poporul Meu te fericește, și de la el te vor ferici toți cei care încă nu te-au fericit.

Israele, poporul Meu cel mic, tu ești taina Mea, tu ești sărbătoarea Mea pe pământ, tu ești calul alb pe care șade cuvântul Meu, precum în cer șed pe heruvimi. O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt, măi Israele măi? Și iată, omul nu înțelege. Oamenii au nume de înțelepți, de filozofi, de poeți, de științifici, de teologi. Au nume oamenii, și oamenii nu înțeleg numele Meu. Cei ce și-au dat nume nu înțeleg taina ta cu Mine, taina Mea cu tine. Oamenii sunt fără minte, sunt fără Dumnezeu în trăirea lor, în mintea lor. Dați-le harul Meu oamenilor, dați-le cuvântul Meu oamenilor. Vor nu vor, cred nu cred, acesta este cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. Semănătorul Se seamănă pe Sine ca să prindă rădăcină în oameni și să aibă omul rădăcină în Dumnezeu. Amin.

Pacea Mea o dau oamenilor care voiesc pacea Mea. Iar vouă, pace vouă, fii ai lui Israel! Pace vouă!

Să știi, măi Israele, că Eu sunt pacea ta. Amin, amin, amin.

*

O, copii și copilași ai Duhului și ai trupului Meu! Eu veșnic aș sta cu voi. Aș face din noapte zi, aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu voi și v-aș iubi, și M-aș iubi cu voi până ce ați deveni asemenea Mie în toate, până ce v-ați îndrăgosti de Mine atât cât de îndrăgostit sunt Eu de voi.

O, copii și copilași, vin iar în cartea lui Verginica, vin cu ea. Vin cu mama Mea, prin care am venit de la Tatăl. Vin cu heruvimii, că ei sunt voia Mea, ei sunt purtarea Mea de la Tatăl spre voi și de la voi spre Tatăl. O, copii și copilași, îndeletniciți-vă să stați în trup, într-un singur trup, în trupul și în Duhul Meu, căci un trup, o pâine sunteți toți cei care sunteți. Îndeletniciți-vă să fiți, măi fiilor. Și cel tare să fie, din locul lui cel tare; și cel slab să fie, din locul lui cel slab, dar să fie, că venit-am în lume lumină la voi, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric, căci Eu nu vorbesc de la Mine, dar Cel ce Mă trimite pe Mine, Tatăl, El Însuși Îmi dă poruncă ce să spun și ce să vorbesc, pentru că Tatăl vă iubește, și în Mine este, și este îndrăgostit de voi, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți în veci. Ei simt vecia cum îi cuprinde, ei simt bucuria cuprinzându-i. Așa este Tatăl îndrăgostit de voi, iar Eu sunt vecia și bucuria Tatălui, Eu sunt Cel ce vă cuprind bucurând pe Tatăl în Mine. Din carte în carte Mă port cu voi și după voi, din leagăn în leagăn Mă legăn cu voi între cer și pământ, și vă spun pilde cerești de sfinți și de îngeri, așa cum la copiii cei mici li se spun povești de feți-frumoși și de zâne. Iată, sunt îndrăgostit de voi, și Tatăl în Mine este ca să vă țin și să vă învăț într-un singur trup cu toate mădularele lui. Uitați-vă la trupuri cum stau în ele mădularele lor și cum ascultă de mai-marele lor, de suflet, fiilor mici și scumpi. Eu sunt sufletul vostru, copilași ai trupului și ai Duhului Meu, iar voi sunteți trupul Meu, biserica Mea cea de apoi, casa Mea de întoarcere, casă de oaspeți cerești pe pământ. Nimeni dintre oameni nu știe să-Mi cânte iubirea, să-Mi mărească dragostea, căci oamenii nu trăiesc iubirea Mea; ei altă iubire trăiesc, ei altă creștere au în ei, ei sunt din altă plămadă, și de șapte mii de ani caută binele și iubirea și n-o găsesc și n-o cunosc a fi și nu știu cine este ea, nu știu oamenii rădăcina și fructul ei.

O, voiesc să fac din voi feți-frumoși și zâne și să vă arăt oamenilor poveste adevărată, iar Eu să fiu în voi putere, iubire și nu poveste, ci adevărat să fiu în voi, precum și credeți, precum și sunt. Din leagăn în leagăn Mă port cu voi, din carte în carte Mă scriu cu voi, ca să se uite vremurile la vremea aceasta, vremurile din urmă să se uite, și să se bucure proorocii care au vestit vremea aceasta a Mea cu voi, că voi sunteți mănunchiul Meu cel mic de flori, despre care au vestit proorocii că veți fi și veți odrăsli. Și vom fi iubiți de mulțimi nenumărate dacă vom ști să ne iubim unii pe alții, fiilor iubitori, fiilor iubiți. Aveți grijă de Scriptura care spune: «Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit Eu». Iar și iar spun: unii pe alții, nu unii cu alții, nu unul cu altul, ci unii pe alții, precum Eu v-am iubit pe toți cei care ați fost atunci și acum cu Mine iubindu-vă. Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit Eu, iar dacă nu știți cum, întrebați iubirea, iubirea Mea care vă iubește pe toți, și ea vă va răspunde iubindu-vă cu răspunsul ei, și veți fi purtați la sânul ei precum mama își dezmiardă pruncii mângâindu-i. Așa veți fi voi mângâiați în Ierusalim, în Mine, Ierusalimul vostru, locul vostru de bucurie. Voi în Mine, și Eu în voi, Ierusalim nou, Ierusalim de sus pe pământ, cetate sfântă, și vor înțelege mulțimi nenumărate ce este Scriptura care spune: «Și am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu», că Eu așa am spus: «Vă voi pregăti loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiți și voi». Și M-am dus ca să vin de la Tatăl locaș pentru voi și pentru cei de atunci peste care grăiam aceste cuvinte, să vin, cetate sfântă să vin, Ierusalim nou să vin și să fiu, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. De aceea vă spun mereu că vin să vă întrupez în trupul Meu cel sfânt, în locașul venit de la Tatăl, după cum am spus: «Mă duc la Tatăl ca să vă pregătesc locaș și să vin locaș de la Tatăl pentru voi». Am zis că în casa Tatălui Meu sunt multe locașuri, dar pentru voi pregătesc locaș cu Mine laolaltă. Ce locașuri are Tatăl între cele multe despre care am spus Eu? O, sunt multe locașuri ale casei Tatălui Meu, ale facerii lui Dumnezeu, măi fiilor scumpi care stați sub înțelepciunea Mea. Sunt locașurile scaunelor, domniilor, începătoriilor, stăpâniilor, puterilor, locașurile arhanghelilor, ale îngerilor, ale serafimilor, ale heruvimilor; locașurile stihiilor care slujesc cuvântul lui Dumnezeu: ploaia, vântul, viforul, grindina, roua, gheața, zăpada, norii, negura, ceața, căldura; mânia cu uneltele ei: fulgerul, focul, pucioasa; locașurile binecuvântării: soarele, luna, stelele și lumina; locașurile casei Tatălui, care multe sunt și nenumărate sunt, căci El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit și se zidesc la porunca Lui, și le-a pus și le pune pe ele în veac și în veacul veacului, și lege le-a pus și le pune și nu o vor trece, și Îl vor lăuda pe El pe pământ și în cer. O, sunt multe locașuri ale casei Tatălui Meu, dar Eu am venit de la Tatăl și M-am dus iar la El, ca iar să vin, să vin locaș pentru voi, cei dați Mie de Tatăl ca să vă fiu locaș în casa Tatălui Meu; voi în Mine, și Eu în voi; Eu cu sfinții Mei în voi cu bucurie, după cum este scris: «Bucurați-vă, ceruri, și voi, care locuiți într-însele!», căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternutul picioarelor Mele, și așa a fost omul făcut. Amin. V-am pregătit locaș în Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi, să fie ai Mei cu Mine, și Eu cu ai Mei, și toate cele ale locașurilor Tatălui Meu să slujească lui Dumnezeu, cuvântului lui Dumnezeu.

Iată, Verginico, ce fac. Aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu poporul Meu și al tău, și l-aș iubi și l-aș mângâia, că atât de îndrăgostit sunt Eu de el, și Tatăl este în Mine, în locașul Lui este Tatăl, Verginico, Verginica Mea, că am făcut din tine și din poporul tău, unelte ale cuvântului Meu, biserica Mea cea de apoi, precum este scris în Scripturi. Vreau să-l învăț iubirea Mea în el pe poporul tău ca să fie el iubire din Mine, precum Eu sunt; să fiu și Eu iubire din el, precum sunt Eu, nu altfel, nu cum înțelege omul fără minte, fără Dumnezeu, căci Eu așa am spus la ai Mei: «Iubiți-vă unii pe alții precum Eu v-am iubit» făcându-Mă viață veșnică pentru voi, cei iubiți. Amin.

– Dar cine, Doamne, mai știe ce este iubirea, iubirea Ta în om, Doamne, iubirea sfinților Tăi, care s-au jertfit pentru Tine ca să fie cu Tine, Doamne, cu Tine, Cel ce ești vecia lor? Fă-i și pe cei de azi ai Tăi să știe să fie iubindu-Te pe Tine, precum sfinții de dinaintea lor Te-au iubit făcând mulțimi multe să creadă în Tine prin credința lor, prin iubirea lor pentru Tine, prin mărturisirea lor, Doamne, așa cum Tu Te mărturisești peste oameni cu fiii poporului Tău de azi, o, Doamne! Acum este altfel, că Tu îi mărturisești pe ei, nu ei pe Tine, căci a venit vremea Ta, vremea ospățului Tău, vremea iubirii, Doamne, vremea Ta, și mare este mărirea Ta, mare este cuvântul Tău, vremea iubirii Tale, vremea Ta, Doamne, că eu n-aș mai voi să spun nimic înaintea poporului meu când Tu ești cuvântul cel dulce, așa de dulce peste el. Mai întâi omul trebuie să iubească, și apoi să asculte, că altfel el nu poate asculta de Tine, căci Tu Te faci iubire în fiii Tăi, ca să-i faci să Te asculte și să Te iubească precum sfinții Te-au iubit mărturisindu-Te. Dar Tu Te faci mărturisire în fiii Tăi, și nimeni nu știe ca Tine iubirea pe care o dai și care va fi pe pământ rădăcină din Tine, precum Tu ai fost din mama Fecioară rădăcină de iubire.

– O, Verginico, I-am spus Fiului meu, le-am spus fiilor tăi și ai mei și ai Lui că voi veni în cartea ta cu Fiul meu și cu tine și mă voi face și eu cuvânt lângă cuvântul tău, ca să fie înțeleasă taina mea și a ta, rădăcină a fiilor atunci și acum, ieri și azi, Verginico, sora mea cea mică, cea pețită de Fiul meu, Care S-a făcut iubire din tine, cuvânt din tine, precum din mine S-a făcut trup, iubire întrupată, Verginico, iubire din cer, întrupată în om, căci Fiul meu S-a coborât din cer și S-a întrupat din Duh Sfânt în Fecioară și S-a făcut Om, Omul iubirii cerești pe pământ pentru om. Eu L-am născut în Betleemul Iudeii pe Fiul meu, ca să vină din iudei mântuirea, iar tu L-ai născut pe El cuvânt în România, ca să vină din român Răscumpărătorul iudeului care n-a voit mântuirea răsărită din rădăcina lui, din neamul lui, Verginico, iar eu L-am luat pe Fiul meu și am plecat în lume ca să-L ascund în Egipt, în lume, Verginico, ca să scap viața Mântuitorului lumii. Iată, nici atunci, nici mai apoi la cuvântul Fiului meu, nici azi iudeul și elinul și păgânul nu vede ce este mântuirea, căci omul nu are minte, Verginico, și Fiul meu S-a ascuns și azi în lume, ca să cheme lumea la El. În Israel nu m-am putut ascunde cu El, că Israel voia să ia viața Pruncului Cel despre Care scria în prooroci că Se va naște pe pământ. Preoții și irozii n-au voit viața Pruncului meu, și au voit moartea Lui. Iată, nici tu nu te-ai putut ascunde în biserică cu Pruncul Care Se năștea născând și cuvântând peste cei ce se nasc din cuvânt.

Liturghiile bisericii amintesc și pomenesc tot ce a pățit de la oameni Pruncul meu, Fiul meu, iar preoții care liturghisesc prigonesc ca și atunci Pruncul, prigonesc din biserică pe Fiul meu, prigonesc pe Cuvântul ca și atunci, Verginico. Și așa cum cei de atunci ai bisericii nu știau ce fac, așa și preoții de azi nu știu ce fac, nu știu că ei pomenesc pe Pruncul meu prigonindu-L, Verginico. O, că și tu tot așa ai trăit, prigonită din pricina Fiului meu, Care Se năștea cuvânt în tine ca să nască din cuvânt pe om, și iată, din cuvântul Lui tu ai născut un fiu, un popor, Verginico, și Dumnezeu îl hrănește din tronul Său, și păstorește Domnul neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Fiului meu, și nimeni nu știe să înțeleagă pe Dumnezeu, și nimeni nu-I slujește, și nimeni nu-L încălzește, și numai omul necăjit Îl iubește pe Fiul meu, pe Cuvântul, Verginico. Omul fericit nu iubește pe Dumnezeu, și iată, fericitul este necăjitul; iată, acela este fericit. O, ferice de cel necăjit, Verginico, că acela iubește pe Dumnezeu. Nu cel ce spune: „Nu mai pot, Doamne, sub necazuri!“, nu despre necăjitul acela grăiesc eu, ci despre cel fericit care nu are decât pe Dumnezeu avuție și fericire și pace. O, e rușinos să spună creștinul: „Nu mai pot, Doamne!“. E rușinos să spună fiul cel de azi al lui Israel: „Nu mai pot, Doamne, ajută-mă, că nu mai pot sub sarcinile mele!“; e rușinos, după atâta mângâiere, după atâta stat al Domnului cu Israel. Și e bine să spună: „Ajută-mă, Doamne, să fac voia Ta, ca să nu sufăr nimic și să fiu fericit în toate câte Tu îmi trimiți ca să fac și să port“. O, Verginico, poporul tău e fericit, e sărac cu duhul și cu avutul și e fericit, căci necăjitul e fericit, dar nu necăjitul cel ce-și face necazuri din păcatele lui, ci necăjitul care e sărac de lume și de duhul lumii și de aur și de argint și de nume pământesc, căci fericiți sunt cei ce au nume scris în Cartea Vieții, Verginico.

Nici un preot care liturghisește nu mai trăiește durerea Fiului meu, cea de la nașterea și până la înălțarea Lui în Tatăl. O, ce văd eu în biserici, mă doare durerea Fiului meu în mine, că eu am purtat toată viața durerea Fiului meu în mine. Nimeni nu mai plânge moartea Fiului meu, nimeni nu mai știe să trăiască Liturghia, pomenirea Fiului meu, și lumea nu știe ce este Liturghie sfântă, că n-are cine să-i spună lumii.

Am venit oaspete în cartea ta, Verginico, ca să vorbesc cu tine iubirea și durerea Fiului meu, Cel ce suferă de lipsa iubirii. Cel ce iubește nu este iubit, și suferă iubind, căci iubirea este o suferință, și fericiți cei ce plâng și suferă iubind, că aceia se vor mângâia în curând, în curând, Verginico. O, curând, curând se vor mângâia. Amin.

– O, mamă Fecioară, iubită Fecioară între fecioare! Cine m-a învățat pe mine să iubesc pe Fiul tău, pe Domnul meu? M-au învățat preoții, oare? Da’ de unde! că ei când au auzit că am pe Fiul tău, m-au prigonit, m-au oropsit, m-au băgat la închisoare cu Fiul tău. Eram necăjită, și m-a găsit Fiul tău plângând și m-a făcut fericită, necăjită fericită m-a făcut, că-L aveam pe El fericire. Am pățit ca pe vremea ta cu Pruncul, că n-am încăput cu Fiul tău în biserică, și m-am ascuns în lume cu El, ca să-I ocrotesc viața Fiului tău și a cuvântului Său și pe poporul Său, căruia îi dăduse viață prin cuvântul Său, căci preoții și irozii nu încetau să caute viața Domnului, viața Pruncului Care Se năștea cuvânt din mine ca să păstorească, și nimeni n-a avut nevoie de iubire, și Domnul S-a ascuns cu mine în lume, iubind și așteptând vremea Sa, ca să vină cuvânt și să dea libertate oamenilor. Oamenii sunt robi păcatelor și nu sunt liberi, și a venit Adevărul la oameni ca să-i facă liberi, ca să ia robia de peste ei, și oamenii nu înțeleg aceasta. A venit mângâierea pe pământ ca să-i mângâie pe cei apăsați de păcat, și mulțimi multe curând, curând se vor mângâia. Amin.

O, Israele, am avut oaspeți, fiule, și eu am fost primitoare de oaspeți în cartea mea și le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu ești atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Și voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeților și serbării zilei. Voi veni să te învăț mereu, și nu te las nicicum să te răcești. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul și cu sfinții Lui, ca să n-ai vreme să te răcești. Fiilor și fiice din Israel, învățați de la mama lui Hristos, învățați din învățătura ei, că vi s-a dat putere să iubiți și să ascultați crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putință celui ce crede. Amin.

Eu, Doamne, am lăsat cuvântul Tău și cuvântul Fecioarei mamă să mângâie din cartea mea pe Israel. Eu las mângâierea Ta și a mamei Tale peste Israel, și cartea mea a fost gazdă mângâierilor lui Israel. Amin.

– Verginico, Eu așa am spus azi lui Israel: o, copii și copilași ai Duhului și ai trupului Meu, Eu veșnic aș sta cu voi. Aș face din noapte zi, aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu voi și v-aș iubi, și M-aș iubi cu voi până ce v-aș îndrăgosti de Mine atât cât de îndrăgostit sunt Eu de voi, căci Tatăl vă iubește, și în Mine este, și este îndrăgostit de voi, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți în veci, că ei simt vecia cum îi cuprinde, și simt bucuria cuprinzându-i. Așa este Tatăl îndrăgostit de voi, iar Eu sunt vecia și bucuria Tatălui. Eu sunt Cel ce vă cuprind bucurând pe Tatăl în Mine. Din leagăn în leagăn Mă legăn cu voi între cer și pământ, și voiesc să fac din voi feți-frumoși și zâne și să vă arăt oamenilor poveste adevărată, iar Eu să fiu în voi putere și iubire și nu poveste, ci adevăr să fiu în voi. Din leagăn în leagăn Mă port cu voi, din carte în carte Mă scriu cu voi, ca să se uite vremurile la vremea aceasta, la vremea Mea cu voi. Voi sunteți biserica Mea cea de apoi, casa Mea de oaspeți cerești pe pământ. Sunteți cei mângâiați în Ierusalim, în Mine, Ierusalimul vostru, locul vostru de mângâiere; voi în Mine, și Eu în voi, Ierusalim nou din cer pe pământ, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi, căci locul omului cel făcut de Dumnezeu este în Dumnezeu, Cel ce l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, locaș al Domnului în om, și al omului în Dumnezeu. Amin.

– O, Doamne, Mire al miresei Tale, mai stai o clipă, mai stăm o clipă să-i învățăm pe copii să lucreze cu duhul prevederii în lucrul lor cu noi, în lucrul lor cel bun cu noi. Vreau să le spun la copiii cei plini de griji în lucrul Tău cu ei, să mă aibă pe mine în ei, că voiesc să învăț pe unul din copiii lui Israel să se uite bine în spate, ca să-și asigure sub pază bună pe cele din față și să stea bine în lucrare cerească, iubind și ascultând, căci ca să asculte, trebuie mai întâi să iubească pe cel de care ascultă, iar copiii din grădină trebuie ascultați. Să-i asculte Israel, Doamne. Eu sunt veghea lui Israel și a grădinii cuvântului Tău, și mereu învăț pe fiii grădinii la veghe bună, și vin și le spun cum să lucreze. Eu lucrez în ei și fără cuvânt scris în carte, că multe sunt de lucrat, și ei sunt cuvânt din cuvânt, și cine are urechi de auzit, să audă cu ele.

Am un copil mai mic, cu inimă mare, și voiesc să-l deprind să fie blând și smerit cu inima când iubește, că el iubește pe copiii noștri, Doamne, și voiesc ca iubirea lui să aibă răspuns bun, să aibă stare plăcută de cer, că el acum învață, stă la învățat și învață și se dăruiește, ca să fie dar Ție, Doamne.

O, copilași unși în grădină, vă voi face graiul meu peste cel spre care vă trimit cuvânt, că vă fac cuvânt peste el, iar eu sunt în voi când grăiți peste el cuvânt de prevedere, de înainte vedere, iar el va fi apoi deprins să gândească cerește, ascultând cu iubire, și iubind cu ascultare.

Aveți grijă de vorbirile din Israel, să fie cu sare, să fie cu adevăr, să fie din cer și să se potrivească cu cuvântul lui Dumnezeu, și numai așa să lucrați lucrul lui Israel. Dați sănătatea cuvântului din voi, dați-o și la cei ce învață vorbirea mea. Vorbirea lui Israel să fie ca a mea, ca vorbirea Domnului, fiilor. Lucrul lui Israel să fie ca lucrul Domnului. Ascultarea lui Israel să fie ca ascultarea voastră, și să vă ajute Israel prin ascultarea lui de Dumnezeu.

Binecuvântat să fie cuvântul meu cu voi peste cel care aude de la voi cuvântul meu spre povață. Amin, amin, amin.

04-12-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (9)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:43 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Ecaterina

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind cu norii cerului. Amin.

O, fiule Israele, copil credincios, cine Mă va despărți de dragostea de tine? Necredința de pe pământ și aleșii ei? O, fiule credincios, credința ta în cuvântul Meu va lucra și va strânge într-un singur staul pe toți cei de pe pământ, pe toți care vor mai fi, căci toți cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Necredința de pe pământ și aleșii ei nu te pot birui pe tine, că Eu cu tine sunt, și îți țin cald și îți înfierbânt credința, ca să topești cu ea filozofia necredinței acestui veac. Tu ești cel ce crezi, iar Eu sunt Cel ce împlinesc. Amin. Pace ție, căci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te iubește. Pace ție, Israele, că nimeni nu are pace așa cum ai tu, așa cum Mă ai tu, că iată ce fac: întocmesc serbări cu sfinții în mijlocul tău, și mărturisește cerul înaintea ta, și le dăm celor necredincioși cuvântul puterii lui Dumnezeu, căci Eu sunt Cel ce sunt.

Vin cu sfinții mucenici în venirea Mea, vin și iar vin cu sfinții și cu îngerii în sunet de trâmbiță, ca să adun prin cuvânt pe cei aleși ai Mei din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, și voi lucra ca în vremea lui Noe. Și iată, găsesc pe oameni mâncând și bând și nuntind, că ei nu știu venirea Fiului Omului. Vin și voi trâmbița ca să adun pe cei aleși, și din ei voi lua unul, și pe unul îl voi lăsa, și oamenii nu cred ca să vegheze venirea Mea care vine peste ei fără de știre. O, fericit ești tu, poporul Meu, slugă cuminte și credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, și vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc și stau mâncând și bând și nuntind, pe neașteptate voi veni la ei și îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, și nimeni nu înțelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine și statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Și iată, fiule scump, oamenii beau și mănâncă și nuntesc ca în vremea lui Noe, și cuvântul Meu vine la ei pe neștire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului, și văd sfinții din cer, că ei sunt în venirea Mea. Eu și la arhiereii care M-au dat la răstignire le-am spus: «Eu sunt Fiul Tatălui, și Mă veți vedea venind cu norii, cu putere și cu slavă», iar cuvântul Meu adevărat este.

Vin și iar vin, că am unde să vin ca să strig și să adun pe cei aleși care vor rămâne, și vor fi toți un singur trup, o pâine vor fi toți, și fericiți cei care au urechi de auzit, că aceia vor rămâne. Vin cu sfinții și cu îngerii și strig ca să audă cei aleși din cele patru vânturi, de la o margine la alta a cerurilor, că este scris în Scripturi să trâmbițeze îngerii și să adune pe cei aleși.

Am praznic de cuvânt în tine, Românie, și voiesc să fac din tine oază de scăpare pentru cei aleși care vor rămâne ca să fie, căci «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii», precum este scris în Scripturi. Ia de la Mine înțelepciune, țară Românie, că nu e bună înțelepciunea veacului acesta. Ea nu dă omului viață. Ea Mă scoate pe Mine din om, și omul zice că este el, omul înțelept zice că este el, iar Eu, Cel ce sunt, nu mai sunt în om.

O, poporul Meu, am serbare în tine. Sunt cu mireasa Mea, cu înțeleapta Ecaterina, mucenicită de omul veacului acesta, mucenicită pentru numele Meu, căci Eu am logodit-o cu Mine și i-am dat inel de logodnă și am făcut-o mireasă a Mea, și mama Mea Fecioară a iubit-o și a învățat-o să Mă iubească în smerenia și blândețea inimii ei. Înțeleapta Ecaterina, fiilor din Israel. O, pe pământul oamenilor e frumos omul cel deștept, omul cel de neam, omul cel cu nume și cu avuție, acela e frumos, acela e iubit și dezmierdat pe pământ. Mucenița Mea nu numai de neam bun a fost pe pământ, nu numai cu nume mare și împărătesc, nu numai bogată de averi pământești era, ci era și frumoasă între fiicele oamenilor, frumusețe aleasă între făpturi.

O, fiilor, omul dacă a păcătuit mereu, n-a mai fost frumos omul cel din om ieșit, n-a mai păstrat omul frumusețea staturii omului cel dintâi, pe care mâna lui Dumnezeu l-a făcut, frumusețe dumnezeiască în om și în făptura omului cu chip dumnezeiesc. Atâția oameni sunt urâți la chip, căci urât este rodul păcatului, și cu greu se mai păstrează în chipul omului chipul cel frumos al lui Dumnezeu, chipul omului cel dintâi, făcut de Dumnezeu, de mâna și de Duhul lui Dumnezeu. O, fiilor scumpi, mucenița Mea era frumoasă la chip, frumoasă foarte între chipurile oamenilor, frumoasă și înțeleaptă după asemănarea oamenilor, că era de neam și de nume bun, neam împărătesc, împodobit cu podoabe și cu bogății, dar lumina Mea s-a strecurat în ea, și ea a început să vadă pe Dumnezeu Domn adevărat, Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. O, și Mă iubea fecioara aceasta, căci mama Mea Fecioara a venit la ea și i-a spus de Mine, Mire frumos și sfânt, Cel mai frumos pe pământ și în cer. Era înțeleaptă foarte. Învățase toată înțelepciunea oamenilor, căci era din fire înțeleaptă și avea minte din fire, și pe toate le învăța, ca să le știe pe toate. Era așa de deșteaptă că voia să aibă pe cel mai frumos mire de pe pământ, iar mama Mea era aceea care a adus pe lume pe Cel mai frumos între oameni, și s-a dus la ea și i-a spus de Mine, Cel frumos, și ea M-a iubit și M-a mărturisit tuturor Mire și logodnic al ei pe veci, că M-a văzut, și M-a iubit cu iubire mare, cu iubire veșnică. M-am arătat ei și i-am pus inel de logodnă și am logodit-o cu Mine pe cea care M-a iubit, și am făcut din ea mireasă veșnică. Mireasă este cea curată, asta înseamnă mireasă. S-a întâlnit cu Mine pe pământ, M-am arătat ei, și ea s-a ascuns în Mine, Mirele ei, și nu M-a mai părăsit, că mult M-a iubit, și pentru iubirea Mea a suferit prigoană mărturisindu-Mă Mire veșnic, Dumnezeu adevărat, Unul Dumnezeu. Ea se roagă pentru toate fecioarele de pe pământ să găsească iubirea așa cum a găsit-o ea. Se roagă pentru mireasa Mea, pentru tine, poporul Meu, mireasa Mea cea mică, mireasă mângâiată de cer pe pământ. Se roagă mucenița Mea, se roagă cu iubire în Mine, se roagă pentru tine, Israele, mireasă mică a Mea:

– O, Mire, Mire veșnic și frumos între fiii oamenilor! Tu Te-ai făcut Fiul Omului, Te-ai făcut Om ca să Te vadă oamenii și să fie ca Tine, iubindu-Te precum Tu i-ai iubit venind din Tatăl pe pământ în Fecioară, ca să Te ia Tatăl din Fecioară născut și să Te dea oamenilor, ca să vadă oamenii pe Cel ce iubește din cer pe pământ, pe Cel mai frumos între oameni.

O, Mire, Mire dulce, Mire al meu, cu dureri mi-a fost calea spre Tine, Mire al nunții mele pe pământ spre nuntă veșnică în cer. Dar Tu erai în mine când sufeream, și îmi luai Tu suferința și mă ocroteai ca să mă ai, ca să fiu pe veci mireasa Ta, mireasa Celui mai frumos Mire, precum voia inima mea să aibă, căci Fecioara cea veșnică, cea care Te-a născut între oameni, a venit în calea mea la dorința mea și mi-a spus de Tine, Cel mai frumos Mire; și am avut înțelepciune, și cu ea Te-am ales pe Tine înțelepciune în mine, și Te-am iubit apoi cum nu se poate iubi pe pământ, și Te-am luat întru mine ca să Te am și să Te spun la toți oamenii cât de frumos ești, cât de veșnic ești, și mi-am curățit casa inimii și am dat din ea toate podoabele înțelepciunii omenești, toată știința omenească pe care o strânsesem în mine bogăție de înțelepciune omenească, și m-am smuls din mine și din jurul meu și am ieșit din toate câte mă aveau, și am intrat în Tine dându-mă Ție în dar, și Tu ai făcut în mine casă Ție și mie, în Tine și în mine, în cer și pe pământ, și Te-ai arătat cu mine fiilor oamenilor, mărturisindu-Te din mine, și pe mine mireasă a Ta și înțelepciune a Ta între oameni, căci scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl și pe mama sa și se va alipi de Dumnezeu, Mire și mireasă, și vor fi un singur trup și nu două». Așa am lăsat eu pe mamă și pe tată și tot ce am avut pe pământ, și m-am alipit cu Tine, Mire și mireasă, un singur trup, Doamne, căci taina aceasta a Ta nici un om n-o înțelege. Și din unirea Ta cu mine s-au născut fii, și nu mai înțelege nimeni pe pământ taina nașterii de fii pentru cer, după cum Tu i-ai spus lui Avraam că seminția lui va fi ca stelele cerului.

O, Mire scump, nu știe omul că oamenii cei înțelepți în veacul acesta sunt stele ale pământului, dar cei cu înțelepciunea Ta în ei sunt stele ale cerului, Doamne. Eu am fost cu Tine în mine luminând pe pământ, stea cerească pe pământ am fost, și am luminat pe înțelepții pământului, care voiau să nu mă lase să pier din înțelepciunea cea de pe pământ, care voiau să fiu a oamenilor și nu a Ta, Doamne. I-am luminat și pe ei cu Tine, Cel ce erai în mine lumină venită din cer ca să faci din mine stea cerească pe pământ luminând. Le-am dat și lor lumină din Lumină, și Te-au cunoscut pe Tine înțelepciune una, și s-au lepădat și ei de oameni, de idoli, Doamne. Oamenii înțelepți sunt idoli oamenilor, și oamenii se închină idolilor lor, iar eu am părăsit idolii și m-am făcut închinătoare Ție în duh și în adevăr, așa cum Tatăl voiește, și îl ajut pe poporul Tău de azi să Te mărturisească feciorilor și fecioarelor Mire din cer, Cel mai frumos între oameni.

În Tine mă rog, și cad cu iubire la tronul Tău și Te rog de lumină cerească peste înțelepciunea veacului acesta, care-i ține pe cei aleși ai Tăi sub vină, așa cum am pățit și eu în vremea științei mele în mine. Ia robia de peste oameni, ia știința de peste fiii oamenilor, că știința îi învinuiește de furt, Doamne, și Te așează Tu în om, împărăție a cerurilor în om, așa cum l-ai făcut Tu pe om, așa cum m-ai făcut pe mine, facere nouă în om, om din om, om nou din om, mireasă a Ta pe pământ. În Tine mă rog pentru Israel, poporul Tău de azi, pentru cel așteptat de rugăciunile sfinților, care stau cupă plină înaintea Ta. Israel de azi e mic. Ajută-l pe cel mic și iartă-i neputințele, că sfinții Tăi au cupa plină de rugăciuni înaintea tronului Tău. Fă din Israel cel mic, cel român, fă lumină peste Israel cel ce Te-a răstignit, că rămășița lui cea din cer, cea dintre sfinții Tăi, se roagă pentru Israel cel după trup, se roagă din România sfinții, Doamne. Toți sfinții cerului Tău din România se roagă din locul slavei Tale, slava cuvântului Tău care se slăvește din România peste pământ, peste înțelepții neamurilor pământului, Doamne, și neamurile vor lua lumină din lumină din România, țara Ta mireasă.

O, țară Românie, stau sfinții cerului, stau stelele cerului deasupra ta, deasupra ieslei Cuvântului Care Se naște între oameni ca să-i păstorească precum un Păstor bun, Care Și-a dat viața pentru oile Sale. Scoală-te și te îmbracă precum m-am îmbrăcat eu în veșmântul lui Hristos, cel mai frumos veșmânt, veșmânt din lumină și din slavă, o, țară Românie! Tu ești cântată de sfinții cerului, ești luminată de stelele cerului, care s-au strâns deasupra ta ca să te călăuzească spre izvorul cuvântului care se naște în ieslea sa, în Israel cel luat din români, țară Românie, țară a venirii Domnului la oameni.

Mă rog în Tine, Doamne, pentru România, cea aleasă a Ta, și pentru mireasa Ta din ea, pentru poporul Tău cel mic, ca să-i dai ce și mie mi-ai dat, și ca să-l ai lumină și sfeșnic de lumină în România pentru toate noroadele de pe pământ, Doamne. Dă-i mângâiere lui Israel, dă-i toată iubirea, dă-le toți sfinții în ajutor, în dar, căci noi, sfinții Tăi, ne dăm lor cu iubire, cu dorul tot ne dăm, că ne e dor să-Ți vedem plinită taina Ta de veac nou în fiii lui Israel de azi, începătura Ta de veac nou, de om nou în om, Doamne. Dă-le iubirea Ta, să Te iubească cu ea, precum mie mi-ai dat-o când căutam pe cel mai frumos între oameni. Vino mereu, că mare este venirea Ta și bucuria sfinților Tăi care sunt în venirea Ta, o, Mire al sfinților Tăi în cer și pe pământ, căci cei mici se binecuvintează de cei mari, ca să fie mari, împărăție a Ta să fie cei mici, a Ta și a sfinților Tăi. Amin.

O, fiilor mici, mireasă mică a Mirelui Cel frumos, iubiți-vă unii pe alții precum eu am iubit pe Hristos. Aceasta e iubirea și Cel iubit de voi. Iubiți pe Domnul așa cum El vă iubește. Iubiți-vă cu Domnul, unii pe alții iubiți-vă iubind pe Domnul. Vine Domnul, vine, și va veni. Vine Domnul la tine, Israele mic, ca să ai veșmântul Lui pe tine. Vine la tine Domnul, mereu vine, ca să ai tu veșmânt pe Hristos.

Să Te aibă, Doamne, mireasa Ta, veșmânt să Te aibă, precum Te-am avut eu după nașterea mea din Tine, rădăcina omului nou, născut din Tine, înveșmântat cu Tine, om nou, Hristos în om, Mire și mireasă, un singur trup, precum scrie în Scripturi. Amin. Mă fac în Tine rugăciune pentru Israel, o, Mire al meu. Rugăciune sfântă, tămâie în Tine mă fac, miros de bună mireasmă înaintea Ta pentru cei mici ai Tăi. Și vino întru slava Ta cea văzută, vino, Doamne, căci duhul și mireasa zic: «Vino!». Amin.

– Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer și de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul și pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăția Mea întru sfinții Mei în cer și pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine și statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele. Și iată, oamenii beau și mănâncă și nuntesc, și cuvântul Meu strigă peste pământ să adune pe cei aleși, ca să fie cei ce sunt.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind cu norii cerului. Cine Mă va despărți de dragostea Mea de tine, Israele iubit? Necredința de pe pământ și aleșii ei? O, Israele, Israele, credința ta în cuvântul Meu va lucra și va strânge într-un singur staul, într-un singur trup pe toți cei de pe pământ care vor fi, căci toți cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Cei ce vor fi găsiți veghind venirea Mea vor rămâne ca să fie, și vor fi mângâiați în vecii vecilor, și vor fi mângâiere a mângâierii, și vor fi. Amin, amin, amin.

08-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Cu har și cu pace cobor la voi cu cuvântul Meu și cu serbare de sfinți și de îngeri deasupra voastră și cu voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, căci cerul Meu serbează zi de aducere-aminte a însemnării cu har și cu dar a ieslei cuvântului.

Har vouă, și pace vouă, și viață veșnică și mângâiere, fiilor! Eu sunt. Mă așez cuvânt în cartea Mea de azi și Mă însemnez cu sărbătoare peste Israel, căci am popor și în vremea aceasta, am iesle de naștere a cuvântului Meu. Vin mereu în ea și Mă nasc în ea cuvânt de viață veșnică, și fericiți sunt cei ce cred în Cuvântul lui Dumnezeu, Care cu norii vine din cer pe pământ, că e vremea venirii Lui, după cum scrie în Scripturi.

O, fiilor unși, cum de nu înțeleg cei care zic că știu Scripturile, căci e scris în lege și în prooroci și în Scripturi despre vremea aceasta a Mea, despre cuvântul Meu de azi, despre lucrarea aceasta cerească, în care voi sunteți de Mine cuprinși. Iar voi adunați-vă adesea, adunați-vă, fiilor, cu fiii lui Israel, în Duhul Meu să vă strângeți laolaltă și să vedeți Scripturile, fiilor, că trebuie să aveți o credință bine întemeiată pe piatra ei. Voi trebuie să înțelegeți pe Dumnezeu, voi trebuie să fiți cuvântul lui Dumnezeu peste tot pământul, fiilor. Eu de aceea am întocmit văzut această iesle de coborâre a cuvântului Meu, și am venit cu ea la timpul hotărât de Scripturi și de prooroci, iar Duhul Sfânt vă va desluși Scripturile acestea în sfatul vostru cu Mine, fiilor.

Israele, Israele, e sărbătoare în tine, fiule Israele. Serbăm ziua când s-a sfințit prin cuvântul Meu ieslea cuvântului și fiii Mei cei sfințiți în ea. Eu sunt cu voi în cele văzute și în cele nevăzute la voi. Sunt cu ieslea cuvântului Meu, cea văzută și cea nevăzută, căci cele ce nu se văd sunt cuprinse de cele ce se văd, duh și trup, precum Eu sunt văzut și nevăzut în cele văzute și nevăzute ale Mele, Duh și Adevăr, precum este scris în Scripturi.

Fiilor, fiilor, stați mereu în duhul sfințeniei de duh și de trup, căci Duhul Sfânt Își are sălaș în mintea sfântă și în trupul ei sfințit de ea, ținut de ea în sfințenia ei. Mereu, mereu să vă îndeletniciți să aveți minte sfântă în care să Se nască Hristos, Născătorul venit de la Tatăl, căci am venit de la Tatăl cuvânt, Eu Însumi am venit. Cuvânt de la Tatăl vin, și iată, la voi vin, și de la voi Mă iau mulțimile spre hrană, căci mulțimile sunt flămânde, tată, și se țin pe urma voastră ca să Mă ia pe Mine hrană, și fericiți sunt cei ce înțeleg minunea aceasta a înmulțirii pâinii vieții, căci Eu sunt pâinea vieții, cuvântul vieții. Iată, omul se hrănește cu cuvânt, nu numai cu pâine. Așa am spus: «Eu sunt pâinea vieții», și iată, sunt, precum am zis, sunt și Mă înmulțesc, și cu greu se înțelege această mare minune. Făceam minuni prin cuvântul rugăciunii Mele către Tatăl, de la Care ceream. Făceam minuni și ziceam: «Cel ce va crede în Mine, mai mari decât acestea va lucra după ce Eu Mă voi duce la Tatăl», dar minunea cea mai mare este credința, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei. Iată, cu voi este minunea înmulțirii cuvântului vieții veșnice, pâine spre hrană mulțimilor flămânde. De aceea am dat ființă ieslei de la voi. Mă fac cuvânt între voi, copii ai ieslei cuvântului Meu. Eu Însumi vin cuvânt, de la Tatăl vin, și la voi vin și Mă înmulțesc, și voi Mă înmulțiți și Mă dați spre hrană multora.

Fiilor, fiilor, îngerii cerului vin cu Mine de câte ori cobor la voi cuvânt. Imnul îngerașilor vestește mereu cerul și pământul când Eu Îmi nasc cuvântul în iesle la voi. Îmi cântă slavă îngerii și zic: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace și bunăvoire!“. Toți îngerii ascultă cuvântul Meu cel proaspăt, de câte ori vin la voi cuvânt. Aceasta este taina ieslei de la voi. Ea este locul unde îngerii cântă pe pământ lui Dumnezeu, Care vine din cer să Se facă cuvânt în ieslea Sa.

Iubiți voia Mea în voi, fiilor din Israel, așa precum îngerii o iubesc. Îngerii sunt voia Mea în cer și pe pământ, în cele văzute și nevăzute ale Mele. Iubiți ascultarea, precum îngerii o iubesc. Iubiți pe Dumnezeu cu ascultare, căci ascultarea voastră este iubirea voastră de Dumnezeu. Numai cei ce ascultă de Dumnezeu, numai aceia iubesc pe Domnul. Pe voi înșivă și unii pe alții și viața voastră lui Hristos să I-o dați ascultându-L, fiilor. Eu sunt ascultător Tatălui, și sunt. Voi sunteți ascultători Mie, și sunteți, căci cel ce este, în Mine este, în ascultare este, căci Eu sunt pildă de ascultare, sunt pildă pentru voi, iar cine nu este ascultător, nu este.

Fiilor, fiilor, lucrați uniți, fiți o pâine cu toții, un cuvânt toți, un cuget și o lucrare cu toții, toți cei credincioși, toți cei ascultători, toți, fiilor, fiți o pâine cu toții. Unii pe alții dați-vă lui Hristos. Fiți pildă de ascultare, unii pe alții dându-vă Mie, fiilor. Nimic să nu lucrați fără sfat, fără veghe, fără să fiți un singur trup, o singură voință, un singur cuvânt toți, o pâine, fiilor, unul pe altul dându-vă Mie. Stați în duh de sărbătoare, fiți un duh cu Mine, fiți în Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt Își are sălaș în mintea sfântă și în trupul ei cel sfințit de ea. Învățați mereu, mereu, stați în lecția ascultării, stați în duhul ascultării, ca să fiți. Învățați-vă să stați mereu cuprinși în Duhul Sfânt, că vremea s-a făcut durere peste oameni, și oamenii zic amarului dulce, și dulcelui amar, dar voi, stați cuprinși în Duhul Sfânt, fiți casă Duhului Sfânt, fiți mintea Duhului Sfânt, fiilor.

O, Israele, fiul Meu! O, tată, nu poți fi și lume, și creștin, să știi că nu poți, chiar dacă poți. Nu poți fi dacă poți așa ceva. O, nu poți să Mă duci cu vorba, nu poți. Eu te-am hărăzit să poți să fii copilul Meu, voia Mea, bucuria Mea, avuția Mea pe pământ și în cer, pildă de ascultare și de iubire să fii, precum Eu am fost. Să audă omul lumii, să audă ce învățătură îți dau, și să ia din ea și să știe știință cerească, viață cerească pe pământ; să vină să Mă ia și să se hrănească cu cuvântul Meu, că Eu am iesle în tine, poporul Meu, și Mă fac pâine în tine spre hrană celor flămânzi de viață.

Rostesc mereu sfințenie peste ieslea cuvântului Meu, așa cum am rostit în ziua pecetluirii ei cu legea sfințeniei pe pământ, că am făcut din acest petecuț de pământ semn între oameni, ca să știe tot omul că nu poate să fie și cu Mine, și cu duhul lumii. Am arătat acest semn oamenilor ca să vadă că Eu pot numai cu Mine în om, și că omul poate numai cu Dumnezeu. Cel ce voiește să vină după Mine, poate, fiilor, poate dacă voiește.

Sunt cu tine, Israele, pildă în calea omului, ca să vadă omul că poate dacă voiește, iar tu să stai voie a Mea, pildă a voii Mele în om, așa să stai înaintea oamenilor, căci Eu sunt Cel ce poate totul în toți cei ce voiesc să fie. Amin, amin, amin.

12-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Ierusalime, poporul Meu, Ierusalime, popor al harului, Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul. Mă odihnesc în sânul Tatălui, și Tatăl în sânul Meu, început și sfârșit, căci Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul a fost făcut, și Dumnezeu S-a odihnit în el, iar sfârșitul, tot la fel, și Dumnezeu Se va odihni apoi. «La început era Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și toate prin El s-au făcut, și în El era viață», precum este scris.

Ierusalime, locul Meu de odihnă, să știi, fiule, că toate prin cuvânt s-au făcut. Eu sunt Alfa și Omega, Cuvântul lui Dumnezeu. La început am fost cuvânt, și toate prin Mine le-a făcut Tatăl, iar la sfârșit tot așa sunt, cuvânt sunt, căci sfârșitul tot prin cuvânt se face, și cine nu înțelege începutul și sfârșitul, acela nu crede lucrarea cuvântului Meu. La început a fost Cuvântul, și la sfârșit iarăși este Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, dar cei îngâmfați nu înțeleg și nu iau aminte ca să nu vină peste ei ceea ce s-a zis în prooroci, că scris este: «Vedeți, îngâmfaților, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci în zilele voastre se îndeplinește un lucru pe care nu-l veți crede dacă vă va spune cineva». La început era Cuvântul, și Eu eram Cuvântul lui Dumnezeu întru început, și toate prin Mine s-au făcut, și fără Mine nu s-a făcut tot ce s-a făcut. La sfârșit iarăși este Cuvântul, și Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu întru sfârșit, și toate prin Mine se fac, și fără Mine nu se fac din toate câte se fac. Eu sunt Alfa și Omega, căci Cel dintâi este și Cel de pe urmă, este începutul și sfârșitul.La început a fost Cuvântul, și la sfârșit iarăși este Cuvântul, și de aceea zice Scriptura: «Eu sunt Alfa și Omega».

Ierusalime, poporul Meu, Eu sunt Cel ce eram la început, căci scris este: «La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și toate prin El s-au făcut din câte s-au făcut». De aceea am venit și am spus: «Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine». Iată, fiule care crezi, Eu sunt cuvânt la sfârșit precum am fost și la început, iar cine crede în Scripturi, acela crede cuvântul Meu cu care lucrez la sfârșit ca și la început. Lucram la început, lucram cele ce nu se vedeau, că nu avea cine să vadă când lucram. Și după ce le-am făcut pe toate câte sunt, l-am făcut apoi pe om, și l-am făcut ca să vadă, și a văzut pe cele ce nu se vedeau, și pe care omul le-a văzut și le-a pus nume. Și iată taină nevăzută, că și la sfârșit lucrez cele ce nu se văd, că nu are cine să vadă când lucrez, și de aceea îl fac pe om ca să vadă cele ce nu se văd. De aceea am grăit Eu ție, Israele, în cartea Mea cu tine și am zis: «Să nu te pierzi, Israele, că vine ce n-ai văzut de când te-ai născut; vine facerea pământului și a raiului și a Noului Ierusalim, care nu sunt încă pe pământ». Așa grăiam Eu la începutul lucrării Mele cu tine, Ierusalime de azi, și îți ziceam despre cărturarii și fariseii cei așezați la colțul străzii ca să te oprească pe tine să nu vii la Mine, și iată, nu te-am mințit, și pe toate ți le-am spus mai dinainte, iar cuvântul Meu este adevăr.

Cuvântul cel de la sfârșit este ca și la început, este facerea pământului și a raiului și a Ierusalimului nou, care erau la început. La sfârșit iarăși este facere: «cer nou și pământ nou în care va domni dreptatea și pacea», așa cum scriu făgăduințele Scripturii care spun: «Eu voi face ceruri noi și pământ nou, și nimeni nu-și va mai aduce aminte de cele trecute, iar cerul nou și pământul nou vor rămâne înaintea Mea, și seminția voastră și numele vostru va dăinui pe veci». Și dacă așa scrie în Scripturi, iată, cerul și pământul trec, și cuvintele Mele se împlinesc cu cerul cel nou și cu pământul cel nou și cu poporul Meu, care va dăinui pe veci, potrivit făgăduințelor Mele, potrivit Scripturilor, măi Israele. Și dacă M-am născut Fiu al Omului acum două mii de ani, și dacă Tatăl Meu a născut-o la cuvântul Meu pe România odată cu Mine, și dacă Eu trebuia să am un popor la sfârșit ca să vin la el cuvânt, iată, în România Mi-am așternut iesle și Mă fac în ea cuvânt de facere nouă, ca și la început facere. La început toate s-au închegat la cuvântul Meu, și nu se putea să se lucreze altfel la sfârșit, nu se putea să nu se lucreze și la sfârșit, căci am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», Eu sunt la început și la sfârșit Cuvântul lui Dumnezeu, căci toate se fac prin cuvânt, și fără cuvânt nimic nu se face. Să știi, poporul Meu, că fără cuvânt nimic nu se face. Cuvântul este Cel ce Se face, și Domnul este Cuvântul, și El Se face în toate câte vor fi, și toate vor fi El, și omul n-a știut să-L vadă pe Dumnezeu în cele ce au fost făcute prin cuvânt. Omul a crezut că Dumnezeu este altceva decât facerea Lui, facerea în care El era, precum și în om era. Dar omul neascultând n-a mai știut, a încetat să mai știe, și de aceea am spus omului: «Omule, nu-L vei găsi pe Dumnezeu decât în tine, dacă-L vei așeza în tine».

O, Ierusalime, pământul României poartă pe el taina cea dintru început, cuvântul Meu cel făcător. De ce poartă pe el această taină? Pentru că România este pământul Meu ales și neamul Meu ales din nou. Și de ce am ales Eu acest pământ? O, nu l-am ales. El era pământ ales, și am așezat pe el neam ales, născut odată cu Mine, închegat la cuvântul Meu, căci am trimis pe unsul Meu ca să pună peste acest pământ semnul Meu, pământ ales cu semn pe el și om născut din Mine, neam al Meu, născut din cuvântul Meu, din creștin născut, duh și trup, om încreștinat de creștin, de unsul Meu, de apostolul Meu cel întâi chemat.

E praznic de sfânt Andrei în mijlocul tău, Ierusalime, popor al prăznuirii cerului pe pământ, căci Eu sunt cu sfinții în venirea Mea la tine. Andrei, apostolul Meu, binecuvintează pe România. Din Mine binecuvintează apostolul Meu:

– Din Tine, Doamne, Ierusalimul cel de sus, căci în Tine se odihnesc toți sfinții Tăi, Doamne. Și dacă Tu ești cu împărăția cuvântului Tău în România, sfinții Tăi cu Tine sunt, și se adună la praznicul Tău, la cuvântul Tău, Doamne, și grăiesc sfinții din Tine și Te mărturisesc din România, neam ales pe pământ ales, ales dintru început, Doamne, pecetluit dintru început ca să fie ales spre întocmirea plinirii vremilor, ca toate să fie iarăși întru Tine, cele din ceruri și cele de pe pământ, toate în Tine.

Binecuvântat să fii, Doamne, Cel ce ești, Cel ce erai și Cel ce vii, că ai ales neamul român mai înainte de întemeierea lumii mai înainte rânduindu-l în a Ta iubire, ca să fie fiu al Tău, potrivit sfatului voii Tale, spre lauda măririi Tale, Doamne, ca toate să fie iarăși întru Tine, cele din ceruri cu cele de pe pământ, toate întru Tine, căci în țara Ta regină ai unit pe cele din ceruri cu cele de pe pământ, s-a unit cerul cu pământul în România, țara Ta regină, țara Ta mireasă, țară cu Rege, o, Rege cu regină, Rege cu mireasă! Nimeni nu știe de ajuns taina pământului ales în care ai venit cuvânt la sfârșit, Tu, Cel ce ești Alfa și Omega. Nu înțelege omul lucrarea cuvântului Tău în România, facerea Ta cea nouă, lucrarea Ta de facere, cuvântul Tău, Doamne. Eu am fost trimisul Tău, ca să pun numele Tău și viața Ta peste neamul român, și nu știam atunci ce este acest pământ, dar acum mă închin Ție în el și îl sărut, că atunci nu știam, nu-i știam taina lui cea dintru început. El era taina Ta, venirea Ta, cuvântul Tău, ieslea Ta în care Te faci cuvânt la sfârșit precum erai la început. Mă închin și sărut acest pământ precum Tu îl săruți mereu cu cel mai dulce cuvânt, că Tu când ai lucrat cuvântul pentru facerea cerului și a pământului, așa ai zis: «Să fie o tărie în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape», și așa a fost, precum a fost cuvântul Tău. Și s-a făcut tăria cerului, și a despărțit apele de dedesubtul tăriei și de deasupra tăriei, și tăria ai numit-o cer. Și ai zis să se adune apele de sub cer la un loc și să se ivească uscatul, și s-a ivit și l-ai numit pământ. Iar când uscatul s-a ivit din apă, primul uscat a fost pământul român, primul ieșit din apă, și din el ai luat pământ când l-ai făcut pe om. Și i-ai zidit omului o grădină spre răsărit și l-ai așezat în ea, și ai numit fericire grădina aceea, fericirea omului ai numit-o, grădina fericirii, precum omul are casă și grădină. Când Noe a dat drumul porumbelului ca să aducă semnul împăcării, ramura de măslin, tot așa a fost. Pământul acesta a fost primul uscat care s-a ivit din apă după ce a trecut potopul cu apă, prima oază verde a fost, și din ea a rupt porumbelul ramura verde și a zburat cu ea la Noe.

O, Doamne, Tu Te-ai făcut cuvânt pe pământul împăcării, și ai împăcat pe om cu Tine. Cuvântul Tău a făcut împăcarea, căci el este făcător, și pe pământul acesta trebuie să faci om nou, născut din cuvântul Tău, căci Tu ești Cuvântul. România este pământul în care se naște omul cel nou, omul cel din cer, căci Tu Te naști din Tine cuvânt în România, și din cuvântul Tău se naște om nou, om născut de sus, căci Tu ești de sus. O, Doamne, când pământul acesta a primit pe el neamul care este și azi pe el, Tatăl a binecuvântat neamul acesta și a zis să fie fiul Lui, fiul Tău să fie, fiul cuvântului Tău, la începutul și la sfârșitul lucrului Tău cu el. A trimis Tatăl pe Melchisedec și l-a binecuvântat întru Tine, Doamne, Fiule al Tatălui. A binecuvântat Tatăl acest pământ, după rânduiala lui Melchisedec l-a binecuvântat, și apoi eu am venit trimis al Tău, mărturisitor al Tău, și Te-am dat pe Tine neamului român și l-am făcut neam cu Tine prin pâine și vin, prin Trupul și Sângele Tău pe care Tu l-ai lăsat la ai Tăi, și rămășița lui Israel s-a făcut neam cu românul, și toți suntem un neam. Neam al Tău este cel ce crede în Tine, om plămădit la sfârșit, căci Tu ești început și sfârșit.

Mă rog în Tine Tatălui, mă rog pentru neamul român:

Tată bun, neamul român este neamul Fiului Tău, neamul Tău, Tată bun, căci Tu prin Fiul Tău ai făcut cerul și pământul român când ai făcut cerul și pământul. Mă rog Ție în Fiul Tău în Care Tu Te odihnești cu lucrarea Ta. Iartă tot ce ai să-i ierți neamului român, iartă-l pe cel mic, și prin el să răscumperi neamul omenesc și să-l faci din nou, să faci neam creștinesc, care va dăinui în veci, Tată bun, neam de viță nouă și neveștejită, și din el ridică preoție sfântă și curată, popor agonisit prin lucrarea Ta, prin truda Ta în Fiul Tău. Și să fie Fiul Tău odihnit în om, și să faci din neamul român neam creștin, închinător adevărat în duh și în adevăr. Să fie Fiul Tău duh și adevăr în omul român, cuvânt și trup să fie în neamul român, pe pământul român, pământ ales, pământ al strălucirilor cuvântului Tău, după cum scrie în prooroci despre țara strălucirilor pe pământ.

Iar Tu, Fiule al Tatălui, Mire trimis din cer pe pământ, să fii Păstor bun, să fii cuvânt dulce și să păstorești de pe tronul slavei Tale neamurile pământului, să le păstorești cu toiag de fier, cu cuvântul Tău cel veșnic, Doamne, căci România este tronul cuvântului Tău, și din tronul Tău curge râul vieții, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. O, Tu Te faci carte pe pământ, Doamne, și minune mare este taina aceasta, cartea aceasta, carte din cer pe pământ, carte coborâtă din cer peste cei fără de carte, peste omul fără de minte, Doamne, carte din cer pe pământ, ca să o ia omul în el și să aibă minte, să aibă carte omul, Doamne, să Te aibă pe Tine, căci Te faci carte și Te împarți pe pământ. Sfinții Tăi sunt în venirea Ta. În cartea Ta cu Tine sunt sfinții Tăi.

O, fiică Românie, să fii fecioară neprihănită, precum am fost eu. Să te naști mereu, mereu fecioară, mereu din cuvânt să te naști, căci harul Domnului peste tine a răsărit, țară regină, țară mireasă, cea dintâi pe pământ! Domnul S-a născut trup în neamul lui Israel, cel ce a răstignit pe Domnul, și din poporul răstignitor s-a ridicat o rămășiță aleasă prin har ca să fie mijlocitoare pentru neamul răstignitor. Dar în tine, popor român, Domnul S-a născut cuvânt, ca să facă din tine neam luminător al lumii, mărturisitor de lumină, precum Ioan mărturisea lumină pe Hristos. Tu ești pământul care strălucește, că iată, Domnul este strălucire în tine, căci cuvântul lui Dumnezeu în tine este strălucirea ta, țară Românie. O, în tine este soare, în tine este Domnul cuvânt, Domnul, soare strălucitor, de șapte ori strălucitor. De aceea ești tu țară a strălucirilor; Domnul strălucește cuvânt din tine, și tu ești, și cine te iubește, după dreptate te iubește. Vino, iubito, spre facere de veac nou peste pământ! Vino, că am venit atunci și ți-am fost naș în ziua ta de logodnă, și iată, iar sunt cu tine din Domnul, Ierusalimul cel de sus, ca să-ți fiu naș în ziua ta de nuntă, alături de Verginica, trâmbița care anunță nunta de veac nou. Vino spre nunta veșnică, țară mireasă, țară regină între țări, căci Tu, Doamne, așa ai binevoit și mare este taina Ta în neamul acesta pe pământul român.

O, slavă Ție, Cel ce ai făcut cerul și pământul la început și la sfârșit, căci Tu ești Alfa și Omega și lucrezi la sfârșit ca la început. Slavă Ție, Cel ce ai făcut cerul și pământul român spre slava cuvântului Tău peste pământ, Doamne, căci sfinții Tăi Îți dau slavă din România, pământul strălucirilor Tale, iar seminția lui va fi ca stelele cerului înaintea Ta, om nou înaintea Ta, Doamne. Amin.

– O, fericit ești, apostolul Meu care M-ai văzut și M-ai iubit și M-ai urmat de atunci și până acum! Dar mai fericiți sunt cei ce nu Mă văd și Mă iubesc și Mă cred și Mă urmează crezând în cuvântul Meu. Fericiți sunteți voi, cei ce M-ați văzut și M-ați crezut, dar mai fericiți sunt cei ce cred în cuvântul Meu, în Păstorul Cel învăluit de taina Sa, căci țara română a avut peste ea ungere de Duh Sfânt, și Duhul Sfânt a vestit în ea pildele împărăției cerurilor, care vor fi adevăr în ea, căci Eu așa am spus: «Voiesc să fac din voi poveste adevărată, fii ai lui Israel, fiilor români din români, ca să fiți, fiilor, să fiți adevărați, să fiți cu adevărat», și cel tare să fie, din locul lui cel tare, și cel slab să fie, din locul lui cel slab, dar să fie, căci fericiți sunt cei ce cred și cei ce vor crede prin mărturisirea celor credincioși, și vor fi și vor crede, așa cum în Israel cei slabi ai lui cred prin lucrarea celor credincioși din el, căci cei credincioși lucrează, iar cei slabi cu lucrul lor cred prin lucrarea celor credincioși din Israel; cred cei slabi, cred în Dumnezeul celor credincioși. Amin. Cred cei slabi, cred, și se așează jertfă de iubire, așa cum îi învață cei credincioși, așa cum cuvântul Meu se face hrană spre viață veșnică, spre împlinirea sfințeniei în omul cel credincios.

Israele, Israele, cel slab în tine se face iubire împlinită prin lucrarea celui credincios din tine, poporul Meu. Cel credincios este tare și lucrează cuvânt din cuvânt, și cuvântul este tare în loc tare, iar cel slab împlinește învățătura prin cel credincios care lucrează; cel slab împlinește prin iubire și prin ascultare de cel credincios, căci cel credincios ascultă de Dumnezeu, și Domnul îi încredințează cămările tainelor Sale ca să le lucreze pe pământ, și să fie Domnul pe pământ cu ai Săi, cu prietenii Săi să fie.

Mă fac praznic în tine, Ierusalime; praznic de sfinți și de îngeri. Mă fac mângâiere peste tine. Mă fac înțelepciune de taină peste tine, căci sfinții Mei mărturisesc pe Domnul lor, mărturisesc tainele cerului, mărturisesc pe Cel ce este. De aceea mereu ți-am spus: «Crești, copile, crești!», mereu ți-am spus să crești, că iată, tainele lui Dumnezeu sunt mari, și tu ești taină mare, poporul Meu iubit. O, taina ta e mare, și tu nu crești odată cu ea. Crești, copile, crești! Ascultă-Mă, și crești ascultându-Mă, căci ascultarea te crește și te umple de înțelepciunea tainelor, căci scris este că muții vor vorbi, și orbii vor vedea, și ologii vor merge, și surzii vor auzi. Crești, copile, crești, că Dumnezeu îți spune să crești. Crești, că la cuvântul Meu toate se întocmesc, și cresc, și sunt. Crești, fiule român, crești, tată, crești! Crești prin lucrarea celor credincioși, crești, că ai ploaie peste semănătură! Crești, că ai soare! Crești, fiule român, și vino la izvor și te fă poporul Meu, că vin cu izvorul la tine și îți dau să bei din apa Mea.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu Fiul Omului, Care Și-a zidit cuvântul pe stânca cea dintâi care răsare din apă și din foc nevătămată, și pe care omul o alege ca să facă pe ea suire și coborâre a îngerilor între cer și pământ, spre vestirea plinirii vremilor întru așezare de veac nou, nestricăcios între cer și pământ. Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, poporul Meu, căci tu ești pe pământul român împărăție a cuvântului Meu care împărățește și păstorește vestindu-Mă Împărat al făpturii, Domn adevărat în cer și pe pământ. Amin, amin, amin.

13-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Varvara

Stau sfinții cununi-cununi deasupra ta, grădiniță a cuvântului Meu. Stau cete-cete apostolii și proorocii, ierarhii și evangheliștii, cuvioșii și cuvioasele, mucenicii și mucenițele, temătorii de Dumnezeu și drepții, locuitorii în pustie, mironosițele și fecioarele. Stau sfinții și îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu, căci cerul prăznuiește pe pământ, și zilele Domnului vin, și au venit, și vor veni, precum scrie în Scripturi.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pace pe pământ! Cântă cerul sfinților și al îngerilor și slăvesc cuvântul lui Dumnezeu. Slava Mea este deasupra ta, grădiniță a cuvântului Meu. Pacea Mea este cu Mine în tine. Dorul Meu Mă mistuie și Mă atrage mereu spre tine și Mi-e dor, și sfinții sunt cu dorul. Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniță de fii unși! Scoală-te, și așa să fii mereu, că sfinții sunt cu slava Mea deasupra ta, și cuvântul Meu face cale sfinților, că Eu cu zecile de mii de sfinți vin. Vin și Îmi pregătesc văzută venirea, și mereu Îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unși în grădină, și vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc și vin. Amin.

E sărbătoare de cer pe pământ, e serbare de veac nou, de cer nou și de pământ nou și de om nou, născut din cuvântul cel de sus. E sărbătoare la români, țara întoarcerii Mele la oameni, și din care Mi-am luat un popor ca să-l am curat și așezat înaintea glasului cuvântului Meu, care vine cu norii. Vin la tine, Israele mic, luat din români ca să fii poporul Meu. Vin și Mă fac veste peste pământ, Mă fac cu tine veste și poveste, poporul Meu. Mă fac veste nouă, și am cu Mine sfinți și slavă de îngeri, și tainele Mele sunt mari, și cuvântul Meu străpunge văzduhul ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus. Pace ție, poporul Meu, căci tu ai cuvântul Meu, tu cunoști glasul Meu. Pace ție, și stai întru Mine veghind, că mulți vor veni și vin în numele Meu, și pe mulți vor amăgi, și mulți se vor sminti și se vor vinde, căci fărădelegea e mare, și din pricina ei iubirea de Dumnezeu se stinge, dar cei răbdători vor birui, căci Evanghelia cuvântului Meu cel nou și vestea împărăției Mele se va vesti și povesti în toată lumea spre mărturie, și apoi Eu vin văzut, și toate se vor sfârși, și Eu voi fi, și mulți vor fugi la munți, căci scris este: «Îngerii Mei vor aduna pe cei aleși de la o margine la alta a cerului, în sunet de trâmbiță, la glasul cuvântului Meu», și va fi ca în vremea lui Noe, că nimeni nu va ști ziua aceea. Ca și atunci va fi, căci oamenii mâncau și beau și nunteau și n-au știut până în ziua urgiei.

O, fericit ești tu, Israele, slugă credincioasă, care stai veghind înaintea Domnului tău! Veghează, fiule Israele, și stai întru venirea Mea, că Eu vin. Fii atent mereu, că se ridică mereu hristoși mincinoși și prooroci amăgitori, și vor da semne mari, și minuni mari vor face pentru amăgirea celor amăgiți și pentru încercarea credinței tale, poporul Meu, dar tu să nu ieși, să nu crezi decât în Mine, Care vin ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus. Tu să fugi când auzi de semne și de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit și smerit, fiule, că oamenii cei mincinoși vor veni și vor fi slăviți de oameni, și mulți vor umbla după ei, dar voi slavă de la oameni să nu căutați, așa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acela vorbește de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de la Dumnezeu». Cei iubitori de slavă sunt prooroci mincinoși, că ei nu știu smerenia Mea și lucrarea Mea. O, Israele, Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis, și așa să lucrezi și tu, și să te ferești de oamenii slavei deșarte, care n-au nimic din Mine. Tu să veghezi și iar să veghezi înaintea Mea vestindu-Mă pe Mine oamenilor, căci Eu sunt slava ta, Israele. Amin.

Se desprinde din ceata mucenițelor Varvara mucenița, ca să fie ea în cuvântul Meu. Ea e serbată de cer. E ziua ei de sobor între sfinți, și se grăbesc sfinții în venirea Mea la tine, Israele copilul Meu, căci a venit bucuria lor odată cu venirea Mea. Sfinții se fac cuvânt din Mine peste tine, poporul Meu, iar Eu le dau bucurie celor ce M-au iubit pe pământ. Amin.

– O, Mire preaiubit, fecioarele cerului Te iubesc în cer și pe pământ, Mire al fecioarelor, Care Te împarți și nu Te desparți. Eu pentru dragostea de Tine am fost mucenicită, căci Te-am iubit și Te-am mărturisit Mire al fecioarelor, Mire al meu. Suferința chinurilor care mi-au desfăcut trupul chinuit n-a fost mai mare ca iubirea mea pentru Tine, căci cine m-ar fi putut despărți de dragostea de Tine, Mire drag, Mire al fecioarelor? O, nu mai știu fecioarele să Te iubească, nu mai știu fecioarele pe Cel iubit, pe cel mai frumos între fiii oamenilor, căci mulți hristoși mincinoși s-au sculat și amăgesc pe mulți, și iubirea s-a stins. S-a împuținat iubirea, o, Mire iubit. Fecioarele nu mai știu iubirea și n-o mai caută, că hristoșii mincinoși Te-au acoperit pe Tine, Cel adevărat în cer și pe pământ.

Sunt cu fecioarele din cer în venirea Ta, Doamne, ca să le spun fecioarelor ce este fecioria, căci fecioria ești Tu, Cel iubit de inima fecioarelor, de dragostea fecioarelor. O, că eu am plâns după Tine până ce m-ai luat în cămările nunții, și n-am iubit fericirea fără Tine, și am iubit despărțirea de toate ca să mă dau Ție mireasă și să nu Te pierd.

O, fecioarelor, învățați ce este cuvânt sfânt, zâmbet sfânt, cuget sfânt, privire sfântă și inimă sfântă. Învățați de la Hristos, Mire veșnic. Învățați iubirea cerească în voi, ca să cunoască oamenii iubirea, că iubirea s-a stins, s-a împuținat. Așa era și pe vremea mea. Nimeni nu mai iubea pe Domnul, căci oamenii aveau idoli, și toți oamenii își slujeau loruși, dar m-am aprins și am luminat ca făclia aprinsă în întuneric și am vestit pe Cel iubit, pe Cel ce iubește din cer pe pământ, și oamenii m-au omorât, și Domnul m-a înviat, și am viață veșnică. Omul nu are înțelepciune ca să priceapă tainele lui Dumnezeu, viața veșnică a omului credincios. Dar cum să mai priceapă omul viața cea fără de moarte, care vine pe pământ din cer ca să se așeze peste oameni? O, iubirea oamenilor s-a răcit, și oamenii s-au sfârșit, căci cel ce este, în Domnul este, și altfel nu este, și se sfârșește, și oamenii nu mai sunt, și nimeni nu știe taina omului cel făcut de Dumnezeu la început și la sfârșit.

O, coboară, Doamne, pe Duhul Sfânt peste oameni, ca să învieze oamenii! Mă rog pentru oameni, să învieze oamenii și să fie cu Tine, Domn al învierii. Mă rog în Tine pentru țara română, pentru neamul român, să-i dai darul dragostei sfinte, ca să Te iubească neamul român așa cum voiești Tu să Te iubească. Mă rog în Tine pentru Israel cel român, pentru poporul cuvântului Tău, pentru fetele și feciorii poporului Tău, ca să-i ai mireasă curată la inimă și la iubire și la fire și la bucurie, că mare minune este această brățară a iubirii curate ca în cer, Doamne, ca în cer pe pământ, așa cum Tu ai spus, voia Ta din cer pe pământ. Să Te iubească fecioarele, să-Ți cânte slavă întru cei de pe pământ Ție, Doamne, precum în cer Ți se cântă, slavă în cer și pe pământ, și pace pe pământ precum în cer, Doamne.

Eu așa mă rog în Tine, mă rog Ție din cununa fecioarelor mucenițe, și în toate fecioarele mă rog pentru învierea Ta în om, pentru nașterea omului nou din Tine, Doamne, pentru nuntă de veac nou, sfinții din cer cu cei de pe pământ, în bucurie de veac nou între cer și pământ. Stăm cununițe și cete stăm deasupra ieslei cuvântului Tău. Slavă cuvântului Tău, Doamne! Slavă Ție întru nașterea din nou a lumii la cuvântul Tău, Doamne! Cântă cerul sfinților și al îngerilor și slăvesc cuvântul lui Dumnezeu, precum îngerii cântau deasupra ieslei Domnului, Prunc venit prin Fecioară.

Pace ție, Israele mic, prunc mic, născut din Dumnezeu la cuvântul Său, căci a pruncilor este împărăția cerurilor care vine la tine cu Domnul și cu sfinții Săi. Amin.

– O, înțeleaptă fecioară, o, cât M-ai iubit! Ai fost lumină din Lumină pe pământ, iar în cer strălucești între fecioare și te bucuri cu sfinții întru venirea Mea, că iată, vin și gătesc bucuria și plata celor vii care au lucrat în via Mea.

E sărbătoare de sfinți în Israel pe pământ. Nimeni pe pământ nu mai știe să facă sărbătoare de sfinți. Oamenii pomenesc zile de sfinți și slujesc idolilor în zilele sfinților. Oamenii se sărbătoresc pe ei în zilele sfinților, și oamenii beau și mănâncă și nuntesc ca în vremea lui Noe, dar cuvântul Meu vine peste pământ și se face veste și vine. Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa Se vestește pe Sine Cuvântul lui Dumnezeu.

Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiți mereu de Mine binecuvântați pentru ca să stați înaintea Mea și să luați și să dați cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioși de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credință ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, Tatăl Meu îl iubește, și vom veni la el, și vom face casă la el, și vom cina cu el, și Ne vom arăta lui», căci Tatăl în Mine este, și în venirea Mea este Tatăl, și vom face împărăția Tatălui și a Fiului și Sfântului Duh, împărăție binecuvântată din veac și până în veac.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu omul care are trei fii și al cărui fiu mic veghează și stă treaz ca să nu pățească și el ca frații lui cei mai dintâi, care n-au vegheat bine și peste care au pătruns tâlharii, iar cel mic și-a rostuit bine vremea vegherii, și tâlharii venind au fost prinși, și mărul cel de aur a fost pus pe masa tatălui, spre bucuria tatălui și a fiului cel mic.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, fiule Israele, fiule mic, fruct împlinit în credință, fruct pe masa Mea precum Eu sunt pe masa ta, căci unii pe alții ne hrănim la masa iubirii cerești pe pământ, masă de nuntă, masă de veac nou, praznicul cerului pe pământ, cuvântul lui Dumnezeu, hrană din cer pe pământ. Amin, amin, amin.

17-12-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (9)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:45 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae

Eu, fiilor, n-am pace în cer și pe pământ fără voi. Voi sunteți pacea Mea, cu voi Mă alin, cu voi Mă bucur în dorul venirii Mele, că Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor de om, măi fiilor. Mi-e dor să vină omul spre Mine, că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească și să Mă urmeze. Eu pe voi v-am pus pe pământ cărare a oamenilor spre Dumnezeu. Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer și pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Și de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteți mâinile și picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer și pe pământ, și n-am pace până ce voi găsi odihna Mea. Omul e odihna Mea, și Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor să vină omul spre Mine și să Mă urmeze precum voi M-ați urmat, copilași ai grădinii cuvântului Meu. O, cum aș putea să mai am pace fără voi? Nimeni nu voiește să se lepede de sine și să Mă urmeze. Oamenii vor cu Mine, dar ei nu știu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Nici un om nu mai știe cum să fie omul cu Dumnezeu. Mi-e dorul plin, Mi-e duhul tânjind pentru omul cel făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Mi-e plânsul durut, Mi-e dorul plângând după om, dar cu voi Mă alin și Mă mângâi mângâindu-vă și înviindu-vă în dorul Meu. O, cine mai are milă de Mine ca să Mă dea oamenilor și să-Mi găsesc în ei mângâierea pierdută, odihna Mea cea dintâi? Mi-e dor de tot neamul omenesc, dar în lucrul Meu cu voi Mă pierd în voi, Mă ascund în voi cu dorul Meu, că nu mai am unde să-Mi plec capul, nu mai am. Omul nu mai este casa Mea. Și-a vândut omul casa și grădina, trupul și fericirea și le-a vândut. Omul era casa Mea, și Mie nu-Mi trebuia casă făcută de oameni. Ce fel de casă să-Mi zidească Mie oamenii care Mi-au stricat casa și odihna Mea? Omul era să fie casa Mea și slava Mea, după chipul și asemănarea Mea.

O, fiilor, cum aș putea să mai am pace fără voi? Unde Mi-aș mai găsi alinul, unde? Cine să Mă audă? Cine să Mă cunoască? Cui M-aș putea plânge pe pământ? Viața omului trebuia să fie viața Mea; trupul lui, casa Mea; lucrarea lui, lucrarea Mea. O, fiilor, e pacea Mea cu voi și Mă mângâi cu voi mângâindu-vă și înviindu-vă în dorul Meu. Luați cuvântul Meu, luați mângâierea Mea și dați-o oamenilor ca să simtă ei mângâierile Mele și să-Mi cunoască glasul.

O, poporul Meu, grăiesc ție, fiule, ca să audă oamenii glasul Meu și graiul Meu cu tine pe pământ. Ce ai face tu dacă n-ai mai crede în Mine, în cuvântul Meu? Te-ai face asemenea oamenilor care nu mai știu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Te-ai face asemenea cu cei ce te învață cum să fii, că oamenii lumii au învățători, au preoți, au profeți, și duhul lumii îi desparte de Mine, că zice Scriptura: «Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu». Te-ai face vrăjmaș Mie dacă te-ai despărți de cuvântul vieții, fiule al poporului Meu. O, tu să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu, de-a venitul și de-a plecatul să nu te joci tu, cel care stai cu Mine prin credința ta, prin iubirea ta. Cel ce se joacă de-a plecatul nu se mai poate juca și de-a venitul înapoi la Mine și la tine, poporul Meu, iubitul Meu popor. O, greu e de cel venit și plecat, și va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a știut să stea cu Dumnezeu, și mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost și nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere.

O, fiule Israele, să nu te joci cu Dumnezeu, să nu-L înșeli, să nu-L minți, să nu-L părăsești pe Cel ce este. Pe Mine, fiule, nu Mă poți găsi la cei străini de Mine, la cei ce nu-Mi sunt casă. Eu sunt cu cei ce-i am casă a Mea și odihnă a Mea în ea, voia Mea în om, poporul Meu. Numai un așa om este creștin, casă a Mea este.

Cuvântul Meu zidește casă Mie în tine, fiule credincios din Israel. Cuvântul Meu din tine să dea socoteală la oricine îți va cere socoteală pentru credința ta și pentru înțelepciunea ta, copilul Meu Israel. Nimeni, fiule, nu are înțelepciune în afară de tine, căci M-am făcut în tine înțelepciune ca să nu Mă părăsești și ca să nu pieri, copile scump. Scris este în Scripturi: «Cel ce piere, din lipsă de înțelepciune piere, din lipsa lui Dumnezeu din el piere cel fără înțelepciune». Pacea Mea în tine este viața Mea în tine, fiule. Cel ce are pace are pe Dumnezeu, căci Eu Mă fac pace în cel ce Mă are, Mă fac credință în el, Mă fac iubire, Mă fac zâmbet sfânt, Mă fac lumină, Mă fac odihnă a Mea în el și îl numesc fiu al lui Dumnezeu, căci Eu așa am zis: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema».

Israele, Israele, să nu-ți pierzi, fiule, fericirea; să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu. Mă aprind în dorul Meu de tine, și Duhul Meu Se mistuie după tine ca să te țin în dragoste, poporul Meu. N-am pace în cer și pe pământ fără tine, fiule Israele. Să nu te lași înstrăinat, să nu te lași în mâna celor fără Dumnezeu, căci cei cu Dumnezeu sunt cei ce-L trăiesc pe Dumnezeu. Este scris în Scripturi și în prooroci de glasul cuvântului Meu care este azi cu tine, poporule Israel de azi. Citește, fiule, și crezi luminând peste oameni. Lumină din lumină să dai, că ai, poporul Meu. Ale Mele din ale Mele să dai. O, vin mereu, Israele, vin și nu te las să pieri, că vremea e grea, și dacă tu ai vedea-o te-ai speria.

E vremea rea, măi Israele măi, și e plină de profeții ei, și tu ești mic. Stai de mână cu Mine, fiule, că tu ești mic, ești mititel în vremea oamenilor. Eu sunt mic pe pământ, că tu ești mititel și puținel, dar mărirea Mea te are mare, și tu ești mare înaintea Mea. Tu, cel mititel, ești mare și ești cuprins de mărirea Mea, de cuvântul Meu care te păstorește ca să fii și să nu pieri înghițit de vremea rea. Stai în casă, fiule, stai în tine cu Mine, nu în lume cu tine și cu lumea. Stai, că mare este cel ce stă ca să nu cadă, iar cel ce cade, acela nu stă și de aceea cade.

Poporul Meu, să faci bine cu Mine oamenilor; să nu faci oamenilor bine cu tine. Oamenii așa sunt învățați să facă bine, și zic că e bine, dar tu să nu zici tot așa, și tu să faci bine cu Mine, fiule.

Sunt cu mângâiere de sfinți deasupra ta, Israele, și vin cu fiii grădinii Mele spre tine, și cu mângâierea sfinților vin. Stau sfinții cununi-cununi. Stau cete-cete apostolii și proorocii, arhiereii și evangheliștii, mucenicii și mucenițele, mironosițele și fecioarele. Stau sfinții și îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu. E dorul sfinților după tine, poporul Meu, fiul Meu cel mic. Te mângâie sfinții, copilul Meu: Nicolae, arhiereul Meu, fecioara Filoteea, în ceata de fecioare, căci tu ești cel iubit la sfârșit, cu iubire mare ești iubit, și duhurile sfinților se odihnesc în Duhul Meu, în cuvântul Meu la sfârșit precum și la începutul omului. Te mângâie sfinții, Israele mititel, și cine înțelege minunea aceasta, taina aceasta de cer coborât pe pământ?

– O, Doamne, Doamne, sfinții Tăi și cu Tine pe pământ, o, Doamne al sfinților! E vremea să vii cu sfinții, în zeci de mii să vii, și să vină cu Tine sfinții. Eu am făcut bine oamenilor pe pământ și i-am ajutat să nu lucreze fărădelegea, Doamne. În numele Tău i-am ajutat să fie ai Tăi și nu ai lor oamenii, și Te-am vestit cu râvnă și cu iubire, și vin acum din cer cu Tine, și din Tine grăiesc așa peste oameni: lepădați, oamenilor, nelegiuirea și dați-vă unii pe alții lui Dumnezeu. Luați din izvorul vieții. Acesta este izvorul. Nimic să nu faceți fără El pe pământ. Cuvântul este izvorul. Domnul este Cuvântul. Nimic fără Dumnezeu, o, oamenilor! Faceți-vă fii ai lui Dumnezeu, voi, fii ai oamenilor! Mângâiați pe Domnul cu iubirea Lui în voi, așa cum au făcut sfinții cerului pe pământ.

Și, dă-le, Doamne, oamenilor, dă-le pâine, o, Tu, pâine a oamenilor! Fă omul să știe că Tu ești pâine, Doamne, că Tu ai venit ca pâine să aibă, și din belșug să aibă. Tu ai venit ca iubire să aibă, și din belșug să aibă, și să-Ți dea oamenii iubirea Ta din ei dacă o vor lua în ei. Dar de Israelul Tău cel român să ai mare milă, Doamne, și mare să-Ți fie ungerea Ta pe creștetul lui, că Tu ești mare în Israelul român și sufli peste neamul român ca să ia Duh Sfânt și să Te împartă pe Tine duh și adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește.

– O, din ceata fecioarelor duhul meu se roagă Ție, Doamne. Sădește-Te în copii și în fecioare așa cum Te-ai sădit în mine ca să vin spre Tine, că Tu ești Cel ce ai zis: «Lăsați copiii să vină la Mine ca să le dau împărăția Mea». O, vremea de azi e grea, Doamne, și nu lasă pe copii să vină la Tine. Ajută-Ți copiii, ajută-i pe cei mici, ajută-l pe Israel cel mic al Tău, că vremea e grea, Doamne. Ajută neamul român să știe să fie creștin, că greu mai suferă sfinții Tăi pe oamenii care se apropie de sfintele lor moaște, și venind nu vin, Doamne, nu vin la Tine cei ce vin la noi să ia de la Tine. Nu vin oamenii, că ei nu vor pe cale, ei nu vor pe ușă, Doamne. Dă-le oamenilor toiag, dă-le cuvânt, dă-le pâine, Doamne, că oamenii nu mai știu ce este pâine.

Israele mititel, să faci milostenie de pâine cerească, să faci, că ai ce să dai, și să te rogi pentru om ca să vină venind când vine spre Domnul. O, să lucrezi minuni, popor mititel; mititel așa cum am fost eu, minunat în iubire așa cum am fost eu, dăruit lui Dumnezeu să fii cum am fost eu.

Sfinții stau cununi-cununi în venirea Ta, Doamne, și se roagă ei în Tine ca să-și plinească cupa rugăciunii lor, Doamne. Dă-ne mângâiere în Israel, dă-ne nouă, sfinților Tăi, Doamne, că pe pământ nimeni nu mai mângâie pe sfinții Tăi. Pe pământ sfinții sunt în jale între oameni, că oamenii nu vin la Tine prin sfinții Tăi, Doamne. Mângâie-l pe Israel cel mititel și fă-Te mare în el, ca să vină prin el la Tine oamenii, Doamne, că oamenii nu văd până nu cred, și nu știu oamenii ce e credința. Primește dorul sfinților Tăi care așteaptă răscumpărarea, căci vestea Ta de veac nou a ajuns în cerul sfinților Tăi, și ei strigă la Tine: «Până când, Doamne, până când? O, până când?».

– O, iată, vremea s-a scurtat. Iată vremea, o, sfinți ai cerului Meu! Nu mai plângeți, fiilor! Nu mai plângeți în cer, că iată, se aude pe pământ că plângeți, căci voi sunteți în venirea Mea. Iată vremea, mângâiați-vă! Un picuț, și mângâierea Mea va cuprinde tot cerul, și pământul la un loc îl voi cuprinde, și Eu vă voi fi mângâiere veșnică. Amin.

Se mângâie sfinții în tine, Israele, că le e dor, fiule scump. Vin sfinții cu Mine la tine. Fii atent ce-ți spun, că îți spun cele proorocite în Scripturi. Vin sfinții cu Mine la tine. Vine Domnul tău cu zecile de mii de sfinți la tine, și toată slava aceasta se va vedea văzută în curând. Curând, curând se va vedea slava Lui, precum fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus; curând, curând se va arăta, curând, curând se va vedea. Amin.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, Israele scump, slugă credincioasă, căci veni-va Stăpânul și te va găsi veghind și îți va spune: «Intră în bucuria Domnului tău!». Amin, amin, amin.

19-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziția de artă: „Veste și poveste“

Cuvântul se face veste și poveste pe pământ. Semănătorul seamănă sămânță, seamănă cuvântul, și cuvântul se face Dumnezeu pe pământ. Coboară Domnul din cer pe pământ și Se face cuvânt. Vine pe nori cuvântul, pe nori de slavă vine. Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Semănătorul seamănă cuvântul. Să audă fiii grădinii cuvântului Meu. Amin.

O, fiilor semănători, iată, vin. Rămâneți întru întâmpinarea Mea, că vin să hrănesc mulțimile cu pâine. Cuvântul Meu este pâine, este mană din cer, dar omul nu mai știe ce este pâine ca să ia și să mănânce și să fie viu precum Eu sunt viu. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. «Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Fericit este cel ce ascultă cuvântul Meu, că vremea este aproape. Celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieții și îi voi fi lui Dumnezeu, și el Îmi va fi Mie fiu. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul», precum scrie în Scripturi.

La început era cuvântul, și la sfârșit iarăși este cuvântul. Eu eram Cuvântul la început, și am zis: «Să fie lumină!», și a fost lumină, și am despărțit lumina de întuneric, căci întuneric era deasupra adâncului, și Duhul Meu Se purta pe deasupra apelor. Eu sunt Alfa și Omega. Precum la început așa și la sfârșit lucrez. La început eram Cuvântul; la sfârșit iarăși sunt Cuvântul, și iarăși zic: să fie lumină! Amin, amin, amin. Să se despartă lumina de întuneric, și întunericul de lumină! Să fie cer nou și pământ nou! Amin. Să fie om nou și să fie Dumnezeu cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie omul cu Domnul. Nu e bine să fie Domnul singur; e bine să fie Domnul cu omul. Vin să hrănesc mulțimile cu pâine. Mă fac cuvânt pe pământ, pâine din cer pe pământ.

O, fii ai oamenilor, luați și mâncați și vă nașteți din cuvânt. Acesta este cuvântul Meu care vine la voi, care se frânge pentru voi spre hrană și spre înviere din moarte. Mă fac cuvânt spre hrană. Luați și mâncați și înviați întru Mine. Luați viață veșnică. Acesta este cuvântul vieții veșnice. Eu sunt viața cea veșnică. Eu sunt. Apropiați-vă. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, calul alb și călărețul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său. M-am născut prunc în Betleem și cuvânt în România. Eu sunt trup și cuvânt pe pământ, o, țară Românie. Vin cu fiii cuvântului Meu și stau în mijlocul tău, Eu și cu poporul Meu, calul alb și călărețul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său.

Pace vouă, celor ce ascultați! M-am făcut veste de la o margine la alta a cerurilor, veste și poveste adevărată, calul alb și călărețul lui, Domnul Cuvânt și poporul Său. Amin.

Eu sunt Cel Credincios și Cel Adevărat. Eu sunt cuvânt în tine, țară Românie. S-a dus vestea și povestea de taina Mea din tine. Sunt îndrăgostit de tine, și Tatăl este în Mine și este îndrăgostit de tine și îți scrie povestea iubirii Lui cu tine, fiică Românie. O, voiesc să fac din tine poveste adevărată, și Eu să fiu în tine iubire și nu poveste, ci adevărat să fiu. Cheamă-Mă să vin, primește-Mă când vin, că iată, vin la tine cuvânt și Mă scriu cu tine în cer și pe pământ, că Eu Mă fac carte în tine și Mă fac veste și poveste de la o margine la alta a cerurilor cu tine, țară Românie, țară de veste și de poveste peste pământ. Cuvântul Meu se naște în tine. Mă nasc cuvânt în mijlocul Tău, în ieslea cuvântului Meu, și Mă port cu fiii cuvântului și Mă vestesc cu ei, calul alb și călărețul lui, pildă a împărăției cerurilor în tine, țară de veste și de poveste peste pământ. E naștere în tine. Zilele nașterii sunt cu tine. Cuvântul Meu te naște din el, iar cuvântul Eu sunt. Duhul Meu grăiește din mijlocul tău, și nimeni în tine nu știe să-Mi cânte iubirea Mea cu tine. E dragostea Mea în tine. Mă fac dragoste în tine, Mă fac izvor, râu al vieții Mă fac în tine, țară de veste și de poveste. Dar tu ai în tine dușmani care urmăresc viața Pruncului Care Se naște cuvânt în tine. Ai în tine irozi care dau să ascundă de tine viața cuvântului Meu când se naște în ieslea sa, căci în mijlocul tău stă ieslea cuvântului Meu, țară de veste și de poveste. Cuvântul Meu este veste și poveste în tine, căci sunt îndrăgostit de tine, țară Românie, iubirea Mea de la sfârșit, țară a strălucirilor. Cartea Mea cea de ieri te-a vestit pe tine și te-a numit țară a strălucirilor. Ești proorocită de proorocii Scripturii, țară de dor, țară a strălucirilor. Iată, cuvântul Meu e strălucire în tine, și tu strălucești și te vestești. O, cine te iubește pe tine, Mă iubește și pe Mine, Cuvântul Cel ce Se naște în tine din Mine, căci vin cu norii la tine și Mă fac cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău. Cine în tine nu te iubește pe tine, românul din tine care nu te iubește, acela nu Mă iubește nici pe Mine, Cuvântul Cel născut în tine, și acela se face irod care urmărește viața Pruncului Care Se face cuvânt și mângâiere în tine. Cine nu Mă iubește pe Mine cuvânt în tine, acela nu este român, nu este creștin, ci este păgân, și partea lui este cu cei necredincioși.

O, Mi-e dor de viața ta, de viața ta creștină, țară regină între popoare. Oare, tu ai uitat ce înseamnă să fii creștină? O, ai uitat, și vin să-ți amintesc că ești încreștinată întru începutul tău. Cine, tată, ți-a rupt cămășuța de botez? Cum de te-ai deprins să nu-I slujești lui Dumnezeu? Tu ești proorocită să fii Israelul cel nou, cel din făgăduință Israel, popor creștin să fii, că asta înseamnă Israel. Israel nu este nume pământesc, ci este nume ceresc, nume pus de Dumnezeu poporului Său. Tu ești poporul Meu, țară Românie. O, dar ai uitat pe Dumnezeul tău și te-ai desfrânat cu neamurile pământului, care nu Mă au pe Mine de Dumnezeu. Adu-ți aminte de pruncia ta, de nașterea ta, de cămașa ta cea dintâi, țară Românie, că M-am făcut român, M-am logodit cu tine și M-am făcut român, cuvânt român M-am făcut, și cu limba ta grăiesc din cer peste pământ, Israele român. O, nu uita să fii creștin, Israele român. Cămașa de creștin e albă. Leapădă fărădelegea și fii creștin, poporule român, că M-am făcut cuvânt, M-am făcut cuvânt român, Mire și mireasă, nuntă de veac nou în tine M-am făcut. Mi-am luat mireasă din tine, neamule român, și nuntesc nuntă de veac nou în mijlocul tău, Mire din cer și mireasă de pe pământ, cuvânt și trup, căci mireasa este trupul Meu, biserica Mea, cortul Meu, mădulare ale Mele este mireasa Mea, mireasă născută de sus pe pământ. Mireasa e de pe pământ, și Mirele este din cer, căci aceasta este nunta cea adevărată, iar cei doi vor fi amândoi un singur trup, Mire și mireasă pe veci. Mireasă înseamnă curată, trup al Mirelui ceresc pe pământ, nuntă de veac nou și ceresc pe pământ, viață fără de moarte pe pământ.

O, de patruzeci de ani Mă nasc cuvânt în tine, fiică iubită. Zilele nașterii sunt cu tine. Eu sunt cu tine și cu zilele nașterii tale din Mine, din cuvântul Meu naștere. O, cine s-ar găsi pe pământ să-Mi cânte iubirea Mea de tine? Nu este înțelepciune pe pământ să știe să cânte psalmul iubirii Mele cu tine, și iată, am venit. Am venit să te cânt și să-Mi cânt iubirea Mea de tine. Am venit cuvânt în tine, veste și poveste adevărată am venit, poveste cerească, pildă a împărăției cerurilor, împărăție a cerurilor în tine, mireasa Mea, împărăteasa Mea mireasă, țară cu rege, mireasa Mea, iubita Mea mireasă!

Trezește-ți vorniceii, o, mireasă a Mea! Vin zorii, iubito, și Tatăl Meu e în nuntă cu Mine în tine, țară Românie, că din tine Mi-a luat Tatăl mireasă, căci Tatăl așa a binevoit la nașterea Mea și la întoarcerea Mea la mireasa Mea, logodnică și mireasă a Mea. Cine în tine te iubește pe tine, acela Mă iubește și pe Mine, Cuvântul Care Se naște în tine; acela iubește slava ta cu Mine, dragostea Mea cu tine. Cine în tine nu te iubește pe tine, țară a iubirii Mele, acela se face irod care urăște viața Pruncului Care Se naște cuvânt în ieslea Mea din tine.

Mă fac cuvânt din cer pe pământ. Vin la tine, că sunt îndrăgostit de tine, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți. Mă port cu fiii ieslei Mele și Mă vestesc și Mă povestesc cu tine și în tine veste și poveste adevărată, Dumnezeu cuvânt pe pământ, Adevăr din Adevăr, Lumină din Lumină, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut la început. Și iată, iarăși lucrează Tatăl prin Fiul, prin Cuvântul, și iarăși se fac toate, cer nou și pământ nou și rai nou pentru om nou, pentru ca să se întoarcă omul în Mine, Făcătorul omului cel de la început. Amin.

E naștere în tine, țară a iubirii Mele. Se naște Domnul cuvânt în tine. Zilele nașterii tale se vestesc și se povestesc, și Eu scriu cartea iubirii Mele cu tine, mireasă a Mea, luată din români, și tu, țară a nunții Mele. Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu omul împărat care face nuntă fiului său, care-și trimite vorniceii să cheme pe cei poftiți la nuntă, ca să le zică: „Veniți!“. Dar cei poftiți nu țin seama de cei ce strigă: „Veniți, voi, cei poftiți!“, și vorniceii se duc la cei ce nu erau numiți poporul Meu și le zic: „Veniți voi și umpleți locurile, căci masa de nuntă este gata!“.

Vino, fiică Românie, să-Mi fii nuntașă! Vino și lasă nunta ta, și vino la nunta Mea, căci cei poftiți nu vin. Vino, că iată, ies mereu cu mireasa Mea înaintea ta să te nasc din Mine, din nunta Mea cu mireasa Mea cea luată din tine, din cuvântul Meu să te nasc și să fac în tine nuntă de veac nou, neam născut din nou la cuvântul Meu, naștere nouă, căci cele vechi trec, și fac loc la cele noi care se întocmesc la cuvântul Meu care se naște în tine, țară Românie.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, țara Mea, Israele al întoarcerii Mele la oameni, Ierusalime nou-născut; născut din cuvânt de sus, din cer născut pe pământ, la cuvântul Meu prin care toate se fac la sfârșit precum la început s-au făcut.

O, cu ce va fi asemenea împărăția cerurilor? Cine va fi asemenea ție, țară a împărăției Mele pe pământ? Poate vreun popor să se nască dintr-o dată? O, în durerile nașterii tale s-au născut în tine fii, țară cu iesle a nașterii cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se naște în tine cuvânt, și grăiesc cu limbă românească și Mă scriu cu tine pe pământ, și toate neamurile se vor închina și vor slăvi pe Dumnezeul lui Israel cel român, Dumnezeul României, Domn adevărat în cer și pe pământ. Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul, și din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri, Cuvântul lui Dumnezeu, veste și poveste adevărată. Amin.

Fiilor de la iesle, mergeți și vestiți că sunt cu împărăția cerurilor în voi și cu voi. Mergeți și vestiți cuvântul lui Dumnezeu care împărățește la voi, în mijlocul României, și fericiți cei ce-și spală veșmântul ca să intre la Dumnezeu. Fericiți cei ce păzesc cuvântul lui Dumnezeu, căci vremea este aproape, și iată, vin, cuvânt și trup vin, curând, curând vin. Acum vin cuvânt și hrănesc mulțimile și le dau din râul vieții, și în curând vin trup, așa precum M-am suit la Tatăl, căci scris este: «Precum S-a suit, tot așa va și veni». Curând, curând voi veni, iar trupul slavei Mele va descoperi cerul cel nou și pământul cel nou, căci M-am făcut veste și poveste de la o margine la alta a cerurilor, ca să nu vin fără de veste, să nu vin pe neștire.

Eu sunt cuvânt în tine, țară Românie. S-a dus vestea și povestea de taina Mea din tine, de cuvântul Meu și de poporul Meu, calul alb și călărețul lui. Mă fac dragoste în tine, ca să nu cazi niciodată. Mă fac izvor de apă vie și sunt îndrăgostit de tine, țară a doririlor Mele. Tu ești taina Mea de veac nou, tu ești Ierusalim nou, tu ești vestea și povestea Mea de iubire, și ești, căci Cel ce este, în tine este. Eu sunt Cel ce sunt. Eu vin curând. Eu vin curând, iubito, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

22-12-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (1)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 21:58 View PostDownload Post

Anul 1997

07-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului
14-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare
19-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
20-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul
12-02-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan
19-02-1997 Cuvântul lui Dumnezeu peste cetatea Cluj
16-03-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminca întâi a Postului Mare, a ortodoxiei
06-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra a Postului Mare, a sfântului Ioan Scărarul
07-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri
13-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca
20-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
24-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Calinic de la Cernica
06-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe
18-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului
25-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști, a samarinencei
01-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Paști, a orbului
05-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
08-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinților părinți de la soborul din Niceea
22-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
07-07-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul
13-07-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților doisprezece apostoli
02-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
03-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Iezechiel
07-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu peste necredința arhiereilor
09-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic și tămăduitor Pantelimon
19-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la față a Domnului
28-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
31-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
14-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
21-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului
27-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
12-10-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
14-10-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământului Maicii Domnului
08-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
21-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
28-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
04-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
12-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la șase ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
13-12-1997 Trâmbițarea lui Dumnezeu și a sfintei Virginia peste cetatea Pucioasa. Sărbătoarea sfântului apostol Andrei și a sfintei Virginia
19-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae
25-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon


Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului

O, Ierusalime, copil iubit, popor al cerului pe pământ! Se aude, tată, la cer cântarea ta, colindul tău pentru Mine și pentru tine, și se aude cântarea îngerașilor, fiule. Cete-cete îngerașii cântă deasupra ieslei în care se naște cuvântul Meu. Tu serbezi ziua nașterii Mele, o, grădiniță a nașterii cuvântului Meu, dar în tine, dulce grădiniță, se serbează în fiecare zi nașterea Mea și nașterea ta.

O, copilași unși și dulci, care zi de zi serbați nașterea Mea și viața Mea cea de la nașterea și până la înălțarea Mea la Tatăl și până azi, măi copilași unși ca să fiți serbare înaintea Mea! O, copilașii Mei, unșii Mei, vă binecuvintez cu duh de cunoștință cerească, vă umplu de înțelepciune din Mine ca să dați poporului Meu Israel înțelepciune ca să știe cu ea ce înseamnă amintirea Mea, pomenirea Mea în fiecare zi cu ai Mei, de la nașterea Mea din Fecioară, și mai demult, și până la înălțarea Mea în Tatăl, și până azi, și până peste toți vecii cu voi, fii ai veciei Mele în voi și cu voi, și a voastră în Mine și cu Mine.

O, copilașii Mei, o, mângâierea Mea, o, ieslea Mea cea caldă! Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, și cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârșitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o știau, și pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede și înțelege. Cu câtă taină am lucrat Eu și cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat și azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! O, cu câtă taină am lucrat până ce taina aceasta a fost aflată de tot pământul, măi copilași ai tainei Mele de azi pe pământ! O, poporul Meu de azi în care Eu M-am ascuns ca să vin în mijlocul lui și să Mă fac cuvânt, e o taină poporul Meu de azi, precum Eu, taină am fost și sunt în mijlocul lui. O, nimeni pe pământ nu poate avea strălucirea ta, copilaș poporul Meu, că tu ești taină mare, și în tine Mă nasc cuvânt la sfârșit, precum este scris să fie la sfârșit.

Eu sunt cu zi de naștere, cu sărbătoare de naștere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârșit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, și din tine cuvânt, și am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naște este, și Se naște Cel ce naște; Se naște și naște, Se naște ca să nască fii Cuvântul, și seminția Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.

– O, Tu, Cel ce Te-ai născut din Fecioară trup de prunc, și din mine duh de cuvânt, Tu ești sămânța, Doamne, Tu ești sămânța trupului și a cuvântului Tău, că Te-ai însămânțat ca să Te naști trup și ca să Te naști cuvânt, și ca să fii Fiul Omului, trup și cuvânt, Fiule al Tatălui și al mamei Fecioare și al meu, o, Domnul meu, Care Te-ai născut din mine cuvânt; Tu, Cel ce Te-ai însămânțat în pieptul meu duh și cuvânt, Fiule al omului! O, cine dintre oameni s-ar fi putut smeri așa ca Tine? O, atât de mult Te-ai smerit, că ai venit din cer și ai intrat în pieptul meu, și gura mea Te năștea cuvânt, că Tu erai Cel ce Te nășteai, Cel ce Te făceai cuvânt înaintea poporului Tău, o, Dumnezeule tainic, Păstor tainic! Zilele nașterii Tale sunt cu Tine cuvânt în mijlocul lui Israel cel azi, născut din Tine, Păstor tainic. O, cine mai poate lua azi viața acestui prunc, Care Se naște cuvânt în ieslea Sa, în poporul cel născut din cuvântul Său în mine? O, ce tainic ești Tu, Cel ce Te naști mereu! Tainică e taina Ta, Cuvinte Doamne. Ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, ca fulgerul e taina Ta, și nimeni n-o poate strivi, căci așa este venirea Ta, și împotriva venirii Tale cine poate birui, Doamne Cuvinte, Care ca fulgerul vii? Fulgerul se arată și se ascunde, și după el vine vuietul lui și se aude, dar fulgerul, născătorul vuietului lui, nu se mai vede; se ascunde, și rămâne glasul lui, care se aude. Fulgerul și glasul lui. Domnul și cuvântul Lui. Lumina și șoapta ei și glasul ei apoi, căci Domnul este lumina care o clipă se arată, și din ea se naște glasul Lui, glasul ei, că Domnul este lumina care se vede și care nu se vede.

Lumina mai dinainte de lumină, lumina din vremea luminii și lumina cea de după lumină Domnul este, Domnul, taina Tatălui pe pământ. Iar când a venit plinirea vremii, Tatăl Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere și să dobândească înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Dumnezeu Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă Fiul din fii, Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!».

O, mare este taina Ta, Dumnezeule tainic! Dă oamenilor înțelepciune, bunule Doamne, că dacă Te faci în Israel înțelepciune, vin oamenii și iau, căci fiii grădiniței cuvântului Tău s-au făcut împărțitori ai împărăției Tale peste oameni, Doamne.

O, fiilor unși, iată cine este viața voastră! Luați și dați oamenilor viață. Suflați peste oameni viață, fiilor, ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul Cel născut în oameni.

E sărbătoare de naștere la ieslea cuvântului. Îngerașii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, și cântă îngerașii colindă nouă de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, naștere din Cuvântul, căci Domnul, Pruncul Cel născut de două mii de ani între oameni Se naște azi cuvânt în iesle la voi ca să Se dea oamenilor Păstor tainic și să păstorească neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul cuvântului precum glasul fulgerului se aude după lumina lui. Amin.

– O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine! Ce frumos Mă împarți, ce întreg Mă arăți, ce naștere tainică Îmi dai când Mă faci cuvânt dinăuntrul Meu! că tu ești în Mine, Ierusalimul tău cel nou, și te naști din Mine cuvânt, iar cuvântul tău Eu sunt. Eu Mă nasc cuvânt în tine, Eu sunt rodul. Eu sunt Cel ce Mă nasc și Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce naște și Cel ce Se naște. Amin.

Israele, cobor la tine, cobor în cartea Mea. Din carte în carte trec ca să fiu cu tine în glas de sărbătoare de naștere. Amin.

E nașterea Mea pe pământ, Românie, și în tine e nașterea Mea. Mă nasc cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii și să Mă sălășluiesc între oameni cuvânt de naștere a omului din Dumnezeu. În Betleem M-am născut prunc ca să Mă sălășluiesc între oameni venit din cer, iar în tine, Românie, Mă nasc cuvânt, și iarăși Mă sălășluiesc între oameni, ca să-i nasc pe oameni din Mine, din cuvânt, precum Eu M-am născut din cuvântul Tatălui ca să fiu Cuvântul Tatălui, și prin Mine să le facă pe toate Tatăl, după cum a și făcut.

Românie, tu cânți nașterea Mea, și cerul cântă nașterea ta. Ne naștem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, și tu pentru Mine, și vom fi amândoi un singur trup. Nu grăiesc numai poporului Meu. Grăiesc și cu tine, țară Românie, că Eu am vestit că mulțimi nenumărate vor veni și vor bea din izvorul cuvântului Meu, și fântâna Mea dă pe deasupra și se face râu, și se face mare, și se face ocean și cuprinde tot pământul ca să-l fac iar pământ, nou să-l fac, din apa cuvântului Meu ieșit, și din cer născut, căci cine nu se naște de sus, nu se face împărăția Mea. Îngerașii nașterii Îmi cântă deasupra ta nașterea Mea, că e serbare de naștere a Mea. Cântă îngerii, cântă Celui născut acum două mii de ani. Cântă îngerașii colindă nouă de veac nou, de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, și lumea se înnoiește cu cuvântul Meu, care naște om nou. Eu, Cel născut din Fecioară acum două mii de ani între oameni, Mă nasc azi cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău, țară Românie. Mă nasc cuvânt, Păstor tainic, Care păstorește neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum fulgerul se aude după lumina lui.

O, ce tainică e taina cuvântului Meu, care se naște azi în tine, țară Românie! Ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, ca fulgerul e taina Mea, și nimeni n-o poate strivi, că așa este venirea Mea, și împotriva venirii Mele cine poate birui? Ca fulgerul Mă nasc și vin. Fulgerul se arată și se ascunde, și după el vine vuietul lui și se aude glasul lui, dar fulgerul, născătorul vuietului lui nu se mai vede; se ascunde și rămâne glasul lui care se aude; fulgerul și glasul lui; Domnul și cuvântul Lui; lumina și glasul ei apoi. Amin.

Eu sunt Lumina lumii, Care S-a arătat acum două mii de ani, și din ea se naște glasul ei, cuvântul ei. Eu sunt lumina cea mai dinainte de lumină, sunt lumina cea din vremea luminii și sunt lumina cea de după lumină. Eu sunt taina Tatălui pe pământ cu oamenii, căci când a venit plinirea vremii, Tatăl M-a trimis lumină în lume, trup născut din Fecioară ca să-i răscumpere pe oameni de sub lege și să dobândească oamenii înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Tatăl Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă din fii, strigă Fiul Tatălui. Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!»; Duhul Se roagă pentru fii, cu suspine negrăite.

O, fiilor de la iesle, suflați peste oameni ca să învieze oamenii, că oamenii sunt oase uscate, precum scrie în prooroci. Suflați, să prindă duh de viață oamenii. Suflați cuvântul Meu peste oameni ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul, Cel născut în oameni, cuvântul cel tainic, care vine de sus și naște de sus pe om, naștere din Cuvântul Cel dătător de viață veșnică pentru om.

O, e sărbătoare cerească de naștere nouă! Îngerașii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, și cântă îngerașii colindă nouă, de veac nou, de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, naștere din Cuvântul, Pruncul Cel născut acum două mii de ani între oameni. Cel ce S-a arătat lumină acum două mii de ani Se naște azi cuvânt, glas al luminii care s-a arătat atunci, ca fulgerul care se arată și se ascunde și rămâne glasul lui care se aude, Păstor tainic, cuvânt tainic care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum glasul fulgerului se aude după ce fulgerul se ascunde.

Eu sunt Cel ce Mă nasc și Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce Se naște și Cel ce naște, căci Tatăl M-a făcut Fiu al omului. M-am coborât din cer și M-am întrupat din Duhul Sfânt în Fecioară și M-am făcut Om, că scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa, cu mireasa sa, și vor fi cei doi un singur trup». Am venit din Tatăl și din mamă Fecioară și M-am alipit cu mireasa Mea, cu biserica Mea în care Mi-am lăsat trupul ca să fiu un trup cu ea și să-Mi fie ea mădulare ale Mele, trupul Meu să fie ea, ca să fim amândoi un singur trup după cum este scris. Dar Eu cu omul nu pot vorbi ca în cer această mare taină, că omul s-a alipit de desfrânare și s-a făcut un trup cu ea, și zice că împlinește Scriptura cuvântului Meu, dar taina acestei Scripturi este în Dumnezeu, și omul trebuie să înțeleagă taina acestui cuvânt, și omul trebuie să se nască din nou, să se nască de sus, că am venit cuvânt de sus, am venit de la Tatăl cuvânt ca să-l nasc pe om din cer și să Mă fac un trup cu cel ce primește înfierea. Amin.

O, zilele nașterii sunt în tine, țară Românie. Taina nașterii omului cel nou, zilele nașterii din nou a lumii sunt în tine, țară a nașterii cuvântului Meu. E nașterea Mea pe pământ, Românie, și în tine Mă nasc. Mă nasc din Mine cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii, să Mă sălășluiesc între oameni cuvânt de naștere a omului din Dumnezeu. Tu cânți nașterea Mea, și cerul cântă nașterea ta din nou. Ne naștem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, și tu pentru Mine, și vom fi amândoi un singur trup, Mire din cer, și mireasă de pe pământ, nuntă curată, Mire și mireasă, și zarva nunții noastre va cuprinde tot pământul, și din nunta Mea cu tine se vor naște fii ai Tatălui, care vor primi înfierea, că scris este: «Cei ce cred în Mine, le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu se nasc», din Mine, Fiul Tatălui, Fiul Care Se face un trup cu cel ce crede în El ca să fie cei doi un singur trup.

Zilele nașterii din nou a lumii sunt în tine, țară Românie, și la naștere se cântă colinde, fiică iubită, precum îngerașii au cântat în noaptea nașterii Mele.

Vin în mijlocul tău cu poporul Meu, cu mireasa Mea luată din tine, fiică Românie, și îți cânt colindă de naștere nouă ca să împlinesc prin tine Scriptura nașterii din nou a lumii, iubito, că Eu Mă fac cu tine veste și poveste peste pământ, și vom fi amândoi un singur trup, nuntă curată, nuntă de veac nou între cer și pământ, Fiul Tatălui cu mireasa Lui în tine, țară mireasă, țară Românie, țara Tatălui Meu, țara Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

07-01-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Vin la tine, Ierusalime, cetatea Mea de fii. Vin, poporul Meu, că tu ești odihna Mea, și în tine Mă odihnesc de lucrările Mele, fiule nou-născut, născut din cer, de sus născut, din Mine, fiule, din cuvântul Meu, care vine de sus cu norii.

Când M-am născut trup din Fecioară, era și atunci Ierusalim, dar era zidit din pietre tari, piatră peste piatră, cetate de piatră, zidită de oameni, iar oamenii din cetatea Ierusalimului erau tot de piatră și n-au cunoscut pe Cel Drept, Care Se născuse între oameni, căci aveam Ierusalim din piatră. Dar acum am Ierusalim din fii, din pietre vii, iar Eu, Domnul, sunt piatra cea din capul unghiului, și pe ea scrie numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu, care se scrie ca să iasă din Ierusalim, din cetatea Mea de fii vii, și în care intru și din care ies cuvânt de viață veșnică peste noroade.

Vin la tine, Ierusalime, și intru mereu în tine, fiule, casa Mea de oaspeți în care intru și din care ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, și voiesc să fie înțeleasă de mulțimi nenumărate taina Mea cu care Mă sălășluiesc în tine și cu care ies și grăiesc mulțimilor, Ierusalime, poporul Meu luat din români, că M-am făcut în România soare cu tine, și luminez și încălzesc pe tot omul care caută soare. Am făcut din tine soare, și în tine Mi-am făcut sălaș, și ies din tine și luminez și încălzesc, ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, și voiesc să fac din tine soare care să strălucească de șapte ori mai mult decât soarele, și întru lumina Mea din tine să umble noroade multe, Ierusalime, locaș al luminii Mele din cer pe pământ. O, dar lumea nu te cunoaște cine ești. Nu știe omul lumii de azi că tu ești născut de sus, la cuvântul Meu care zice și se face și se naște om nou, de sus născut. Omul lumii se uită mirat la tine, pentru că Eu din mijlocul tău vădesc faptele rele ale lumii și grăiesc în Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște, dar tu, poporul Meu, Îl cunoști, că rămâne la tine și în tine va fi.

O, lumea nu Mă vede. Voi însă Mă vedeți, fiilor, pentru că Eu sunt în voi și sunt viu în voi, și voi sunteți vii precum Eu am făgăduit peste ai Mei. Ies cu voi în mijlocul mulțimilor și Mă vestesc cuvânt venit cu norii, și dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el, precum la tine am făcut Ierusalim, fiule viu. Stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine, dar cine va păzi cuvântul Meu și Mă va iubi, va fi scos de sub stăpânitorul lumii și va fi strămutat în împărăția Tatălui Meu, care este cu voi, fiilor care-Mi sunteți Ierusalim viu, zidit de Mine din fii vii.

O, ce fel de casă să-Mi zidească Mie omul? Oare, n-am făcut Eu cerul și pământul casă a Mea, tron și așternut al Meu? Eu sunt Cel ce zidesc. Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, și tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, și Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine și toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea și a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinții în tine și serbez serbare de sfinți, și te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea. Ne mângâiem unul pe altul, fiule. Duhul mângâierii este duhul care ne învăluiește într-un singur trup, Mire din cer și mireasă de pe pământ, căci scris este: «Cei doi vor fi un singur trup».

Când M-am născut de la Duhul Sfânt și din Fecioară Prunc, la opt zile am fost tăiat împrejur ca să am pe trupul Meu semnul lui Israel și ca să pot lucra peste Israel ca unul ridicat din mijlocul lui. Israel era tăiat împrejur în trup, dar era netăiat împrejur la inimă și la urechi și n-a primit sosirea Celui Drept. M-am făcut Om din om, și M-am tăiat împrejur a opta zi ca să-i răscumpăr pe cei netăiați împrejur la inimă și la urechi, care pururea au stat și stau împotriva Duhului Sfânt, și iată, tăierea împrejur nu este nimic, n-are nici o putere decât să-L răstignească pe Dumnezeu. M-am tăiat împrejur, ca atunci când era să Mă arăt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat să se știe că am venit din cer și că M-am făcut Om, iar tăierea Mea împrejur a dovedit firea Mea omenească alături de firea dumnezeiască. Dar pe cel necredincios, pe cel tare la cerbice nici un adevăr nu-l biruiește, și fapta legii îl învăluiește ca într-o orbire, și nu este credință pe pământ.

Binecuvântată să fie credința ta, Israele român, că la credința ta Mă fac cuvânt și vin cu norii, și tu Mă faci carte pe pământ, și hrănești noroadele cu pâine din cer, fiule împărțitor.

Vin cu sfinții, Ierusalime, vin mereu cu sfinții, și serbez sobor de sfinți în tine cu arhiereul Vasile, stâlp de foc și aripă de heruvim, pe care Eu am șezut pe pământ, că am venit la el pe pământ cu cei doisprezece apostoli ai Mei și M-am arătat lui și l-am învățat lauda jertfei Mele cea fără de sânge, căci Eu sunt Cel ce le fac pe toate, până și jertfa de laudă pe care Mi-o aduce cel credincios. M-am dovedit mare în lucrarea arhiereului Meu și am lăsat bisericii lucrarea Mea cu el, jertfa de laudă cea pentru Mine și pentru pomenirea Mea întru cei credincioși, împărăția Mea cu ei. Arhiereul Meu Vasile te binecuvintează, Israele, prin fiii grădinii Mele te binecuvintează. Amin.

– O, grădiniță a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Care Se face cuvânt în mijlocul tău, Dumnezeu Cuvânt! Pace ție, grădiniță binecuvântată de Sfânta și Cea de o ființă și de viață făcătoare și nedespărțită Treime! Pace ție și Duh Sfânt ție, ca să ai și să dai și să botezi mulțimi nenumărate în apa cuvântului Duhului Sfânt, râu de apă vie, care curge din Dumnezeu Cuvântul. Las peste fiii tăi binecuvântare arhierească, micuță grădiniță cu taină mare în tine, taină așteptată de toți sfinții, de toți îngerii oastei cerești. Eu sunt arhiereu din arhiereu, și la ungerea ta m-a luat Domnul cu El din cer și m-a adus în tine pentru ungerea ta de la El și de la arhiereii Lui. S-a coborât Domnul cu taina Lui în tine, grădiniță cu taină în ea, cu Domnul Cel tainic în tine trup și cuvânt. Îți dau Duh Sfânt, că eu am de la Domnul. Amin.

Eram cărturar învățat pe pământ. Învățasem toată știința pământească, dar Duhul Sfânt dădea să mă nască din cer prin botez, și eu m-am lăsat cuprins în albia Lui și m-am unit cu Hristos, Învățătorul celor învățați de El, și m-am dus la Iordan și am intrat în apa lui precum Hristos a intrat pentru botezul de la Ioan, și a coborât deasupra mea fulger din cer, și din fulger a ieșit Duhul Sfânt în chip de porumbel și a intrat în apa Iordanului și a tulburat-o, și în apa botezată de Duhul Sfânt m-am botezat eu în Hristos și m-am îmbrăcat în Hristos și m-am făcut un trup cu El.

Îți dau Duh Sfânt, poporule Ierusalime, că eu am de la Domnul. Îți dau din Domnul, îți dau prin fiii cei unși cu ungere arhierească din cer, taină mare între cer și pământ. Dar cei tari la cerbice rămân tari și nu se lasă botezați în râul apei vii, care curge cuvânt din Dumnezeu. Să cânți, Ierusalime, jertfă de laudă Celui ce este și vine, Celui ce vine la tine cu sfinții, și Care este Întâiul între zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi cântare de laudă Celui Sfânt și Drept, Mirelui din cer, Care vine pe pământ la tine, mireasă a Lui, Ierusalime mireasă. Cu toți arhiereii cerului rostesc binecuvântare arhierească peste tine, grădiniță a Celui tainic, și nimeni pe tine nu te poate blestema, nimeni nu poate împotriva ungerii tale, că ești binecuvântată, și ești. Amin.

– O, copile Ierusalime, Eu, Domnul, Mă bucur cu sfinții în tine. Cântă, Ierusalime, cântă-ți cântarea ta de nuntă de veac nou. Cântă! O, vie cu vin bun, cântă!

Am în tine cămară de nuntă, țară Românie, nuntașă a nunții Mele cu mireasa Mea luată din tine, țară crăiasă, țară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, țara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naște, Care Și-a născut în tine mireasă, și, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naște și vei fi a Mea, țara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

14-01-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Eu sunt mereu astăzi. Amin. Vin cuvânt pe pământ. Vine cu norii cuvântul Meu. Iată-l, vine cu norii și se face râu al vieții în care să se boteze toți cei ce cred în el, în cuvântul Meu. Cuvântul Eu sunt. Dacă însetează cineva, să vină la Mine să bea, să vină să bea din apa râului vieții, și râuri de ape vii vor curge din pântecele lui, căci va primi Duh Sfânt. Amin. Cel ce crede, să vină să bea, că n-am venit să judec lumea, ci am venit să suflu peste ea Duh Sfânt și s-o nasc din nou și s-o înnoiesc. Se împlinesc Scripturile nașterii din nou a lumii, și vin să împlinesc. Amin. N-am venit să judec lumea, ci ca s-o înnoiesc am venit, dar cel ce nu crede în Mine, Cuvântul Care vine cu norii, acela a și fost judecat. Cel ce nu crede este judecat de necredință, căci cuvântul Meu care vine din Mine cu norii, este adevărat cuvântul care se naște din Mine.

Eu sunt Cuvântul Tatălui, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, fii ai lui Israel luat din români. Vin la voi cuvânt, și Mă port din loc în loc ca să Mă vestesc că vin, așa cum Gavriil a binevestit venirea Mea de la Tatăl trup născut din Fecioara mama Mea.

O, țara Mea, întoarcerea Mea la oameni, țară Românie, am luat din mijlocul tău fiu binevestitor, înaintemergător, dar lumea din tine nu l-a cunoscut, și mai-marii tăi care judecă pământul au suflat în lumina Mea cu care Mă vesteam prin înaintemergătorul Meu, și el a fost strivit de necredință și de fiii ei, așa cum a fost Ioan strivit de iudei. Dar Eu, ca un Dumnezeu, Mi-am făcut iesle în tine, și în ea Mă nasc cuvânt, și cu el tai împrejur la inimă și la urechi pe cei ce vin să bea din apa cuvântului Meu, râul vieții, care curge din tronul slavei Mele. Am făcut în tine zi de întâmpinare a Mea și vin să fiu întâmpinat de cei ce nu cred până nu aud și până nu văd. Am intrat cuvânt în casa Tatălui Meu, casa cea de rugăciune de pe pământ, așa cum atunci am intrat copil de doisprezece ani și vorbeam înțelepților și mai-marilor de peste mulțimile de atunci. Am făcut și fac tot ce este scris să fac, căci scris este: «Iată, noi le fac pe toate», și iar, și iar le fac.

Am făcut din tine cristelniță de botez, țara Mea cea dată Mie de Tatăl ca să vin în tine precum este scris în Scripturi că vin a doua oară pe pământ. Binevestire M-am făcut în tine, zi de naștere M-am făcut în tine, tăiere împrejur la inimă și la urechi am dat să fac peste tine, zi de întâmpinare a Mea, ca să te slobozesc de apăsarea necredinței, țara Mea iubită. Cuvânt de predică nouă M-am făcut în tine, și cristelniță de botez am făcut din tine, ca să se boteze în tine toți cei ce vor lua calea vieții cea fără de moarte.

O, fiică Românie, am făcut din tine fată de împărat, că tu ai nume de fată și te-am numit crăiasă, tată. Caută să fii în Duhul Meu când Mă auzi cuvântând peste tine. Caută, tată, să fii atentă și să înțelegi, că Tatăl, în Mine este când Eu grăiesc de deasupra ta peste tine cuvânt. Tu ești a Mea, și în tine Mă fac Iordan, și vor veni la tine mulțimi ca să se boteze în râul vieții, în Iordanul vieții precum atunci veneau la Iordan mulțimile ca să se boteze cu botezul cel de la Ioan. Zi de praznic Mă fac în tine. Azi e zi mare, azi e praznic împărătesc, și praznicul zilei de azi vine din părinți, vine din strămoși, și serbez pe românește în tine zi de Bobotează, pe strămoșește serbez cu tine, țara Mea, țara strălucirilor, căci așa ai fost vestită de proorocii care te-au vestit de la Duhul Sfânt ca să fii. Tu ești țara strălucirii despre care a vestit Daniel, proorocul Meu, căci țara Mea Israel nu M-a primit când am venit de la Tatăl; s-a temut că vin să domnesc peste ea și nu M-a primit, și plata ei a fost cu cei necredincioși. Dar prin tine, țara Mea, luată dintre neamurile pământului ca să fii Ierusalim nou, Israel nou, voi răscumpăra și pe Israel, că el e poporul Meu ales, și cele făgăduite nu se iau de peste cel ales al Meu. Pe tine te-am născut din credința ta în Mine, și se bucură strămoșii tăi că tu ești vie printre mulți morți, și ești. Și cum să nu fii, și cum să nu înviezi tu, cea care ești, dacă Tatăl te-a ales să fii țara strălucirilor? Din cea părăsită a făcut Tatăl Meu cea strălucită, că iată cine este strălucirea ta! Eu sunt ziua care luminează peste tine. Eu sunt în tine soare care strălucește de șapte ori, și tu strălucești cu Mine și ești.

Sunt cu cei vii venit la tine, țara Mea. Sunt cu praznic strămoșesc în tine, că azi e praznic sfânt de botez și vin să rostesc în ieslea cuvântului Meu cuvânt de apă sfințită prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Arhiereu în veac, după rânduiala Tatălui, după rânduiala lui Melchisedec, preotul cel tainic al Tatălui Meu, care M-a făcut pe Mine pâine și vin și M-a dat lui Avraam ca să Mă fac sân al lui Avraam, în care să se odihnească cei vii, cei ce sunt vii în vecii vecilor. Sunt vii strămoșii și sunt în Mine, căci Eu sunt sânul lui Avraam în care drepții se odihnesc și sunt vii, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morți.

Vin strămoșii cu Mine pe pământ la tine, poporul Meu de azi. Serbează cerul cel viu în tine. Se coboară cerul la tine și serbează praznic de Bobotează, că e zi de Bobotează, și Eu serbez în mijlocul mulțimilor și fac din tine Iordan, iubita Mea, țara Mea. Și se vor boteza în tine mulțimi multe și vor crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine ca să se facă râu de Iordan, apă de botez și Duh Sfânt peste mulțimi. Iată Eu și pruncii Mei; calul alb și călărețul lui, Păstor tainic, cu nume tainic. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, nume tainic, și nimeni nu înțelege numele Meu cel tainic.

Suflu peste tine Duh Sfânt, țara Mea, iubita Mea. Ia, tată, Duh Sfânt, căci Tatăl este în Mine când Mă fac cuvânt peste tine.

Luați Duh Sfânt, fii ai României! Luați și dați și veți avea plată de apostoli ai Duhului Sfânt. Amin.

Am făcut din tine zi de naștere a ta, zi de înviere, și te iubesc, iubita Mea, țara Mea. Mai presus de ziua învierii te iubesc. Mă fac peste tine cuvânt, ca să te vindeci la cuvântul Meu. Scoală-te și umblă! Mergi și vestește împărăția cuvântului Meu în tine, că tu ești împărăția Mea cu care vin la tine și te numesc crăiasă, țara Mea.

Am făcut din tine Tabor, munte de Tabor, în care Mă slăvesc cu slava cuvântului Meu ca să te schimb la față și să fii chipul și asemănarea Mea, om nou, născut din cer, neam nou să fii, neamule român. Învață, tată, Evanghelia ca s-o cunoști. Lasă știința omenească și ia de la Mine știință cerească în dar, și nu mai fă ca omul cel de la început care a furat știință prin călcare de poruncă, căci omul a furat știința și este fur.

Am venit să te iert, omule. Să te dezleg de păcat am venit, că păcatul se naște din neascultarea de Mine. Păcatul s-a născut din omul cel făcut de Mine, cel cu duh de viață din Mine. Păcatul îi zice omului tată și mamă, dar am venit cuvânt de la Tatăl, că era scris în Scripturi să vin cuvânt și să Mă fac izvor peste pământ și să-l nasc pe om din cer, din cuvântul Meu să-l nasc pe cel ce crede în Mine, iar cel ce nu crede a și fost judecat. Amin.

Cină de cuvânt Mi-am întins în tine, Românie. Veniți la cină, fiilor români, căci cei poftiți nu vin. Veniți și luați și mâncați cuvânt. Acesta este cuvântul Meu, cuvântul adevărului, Duhul Adevărului. Cel ce nu crede în Mine, Cel ce vin cuvânt, cel ce nu crede că Eu sunt cuvânt, să creadă măcar în cuvântul acesta, că este cuvântul care are viață veșnică în el, așa precum Eu am învățat Evanghelia Mea pe cei ce cred în ea.

Trezește-ți păstorii, țara Mea, ca să-Mi audă glasul și să-l pună peste tine. Evanghelie de aur să-ți dea de la Mine și să te păstorească păstorii tăi. Păstorul trebuie să fie vas de aur, de trebuință stăpânului. Un slujitor adevărat nu se încurcă cu treburile lumești și firești, ci cu cele cerești, și este vas de aur, de trebuință stăpânului. Așa le spun celor ce te păstoresc pe tine, turmă a Tatălui Meu, Românie, biserica Mea cea de apoi, în care Mă fac trup și cuvânt, duh și adevăr, căci tu trebuie să Mă ai întreg, Românie, biserica Mea în care M-am întors ca să fiu cu tine trup și cuvânt și să Mă vestești mulțimilor Dumnezeu adevărat, Dumnezeul tău, Dumnezeul României, precum Israel Îl numea Dumnezeu al său pe Cel adevărat. Ia duh de credință, tată, căci cel ce nu crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine, acela nu crede în Dumnezeu, și de aceea nu crede în cuvântul acesta. Să nu-Mi ceri semne ca să crezi, că nu-ți voi da nici un semn decât cuvântul acesta. Cel ce nu crede în Cel ce Se face cuvânt din cer peste pământ, acela nu crede în Dumnezeu.

O, strămoșii tăi se roagă în Mine, se roagă Tatălui ca să coboare peste tine Duh Sfânt ca să știi să înțelegi cuvântul vieții, Evanghelia cuvântului Meu care se vestește la toate neamurile pământului mai înainte de arătarea trupului slavei Mele, țara Mea. Se roagă strămoșii pentru tine ca să nu uiți serbările strămoșești, și să te așezi în ele, și să le așezi la locul lor, țara Mea creștină, căci măsura facerii așa a lucrat când am așezat semnele vremii. Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate, și rosteam când lucram facerea la început, lucram și ziceam: «Am făcut», și a fost o seară și o dimineață pentru fiecare facere din cele ale facerii. Asta e măsura: o seară și o dimineață, și nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor.

Omul a schimbat hotarul facerii și praznicele care vin din strămoși. Eu sunt Cel ce am făcut vremile și semnele vremii, și omul a schimbat semnele vremii de la locul lor, și când le-a schimbat, a uitat că măsura este ziua, o seară și o dimineață, și se numește ziuă măsura. Eu sunt Cel ce am făcut luna spre vremi și soarele care-și cunoaște apusul său. Eu sunt Cel ce am pus întunericul și s-a făcut noapte ca să iasă fiarele și să mugească și să ceară de la Mine hrană. Eu sunt Cel ce răsar soarele și adun fiarele în culcușurile lor, iar omul iese la lucrul său și la lucrarea sa până seara. O, cât M-am mărit Eu în lucrările Mele, și omul a uitat, și s-a sculat și a schimbat vremile și a zis că este el. Omul s-a făcut Dumnezeu și a zis că este el, dar măsura Mea este ziua, o seară și o dimineață, și acestea nu s-au mutat de la locul lor și își cunosc hotarul. Numai omul nu mai iubește facerea Mea și semnele vremii, că făcut-am luna și soarele spre vremi ca să știe omul măsura și să n-o mute de la locul ei și să prăznuiască serbările Mele la locul lor. Și am făcut încă un semn al vremii, căci am înviat în ziua întâi a săptămânii, și această zi a rămas la locul ei, și o vestesc pe ea semnele lunii, căci am pus luna spre vremi, și soarele care-și cunoaște apusul său.

Azi e zi de praznic, zi de Bobotează, zi venită din strămoși, sărbătoare care-și cunoaște hotarul. E zi de Bobotează în tine, biserică Românie, biserica Mea cea de apoi, casa Mea de oaspeți, casa Mea de întoarcere. Vine Tatăl Împăratul cu nunta Fiului Său în tine, căci Tatăl este în Mine când vin la tine. Vino la cină, vino! Am în mijlocul tău grădiniță de fii, și în ea sunt trup și cuvânt, așa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul și cuvântul în grădinița Mea cu fii, și mereu le zic la fii: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu și Sângele Meu. Luați și mâncați, acesta este cuvântul Meu, Duhul Adevărului. Mâncați și creșteți, că Eu sunt Cel ce cresc în voi. Eu sunt Cel ce sunt, și alți dumnezei nu sunt. Eu sunt cu voi și în voi, ca să fiți și să Mă dați oamenilor spre zi de naștere și de botez și de înviere și de înălțare și de veșnică cină cu Mine în cer și pe pământ.», așa le spun fiilor din grădina cuvântului Meu care aud glasul Meu care vine cu norii până deasupra grădiniței cuvântului Meu.

O, voi, cei ce credeți, credeți și înviați viață fără de moarte, căci cuvântul Meu are în el viață veșnică după cum scrie în Scripturi. Iar voi, cei tari la cerbice, care din fire stați împotriva Duhului Sfânt, Care Se face cuvânt de viață veșnică peste noroade, voi, cei tari la cerbice, lepădați-vă de voi și luați în voi pe Dumnezeu, credincios și adevărat. Cel ce crede în Mine să se lepede de sine și să-și ia crucea să-Mi urmeze Mie, să ia în el viața Mea și să-Mi urmeze. Amin. Iar cel ce nu crede în Mine cuvânt venit cu norii, să iasă de sub judecată și să creadă, că Eu am putere să-l fac să creadă pe cel ce nu crede. Scris este: «Puneți-Mă la încercare și veți vedea că Eu sunt», Cel ce Mă fac cuvânt și vin cu norii, precum scrie în Scripturi: «Iată, El vine cu norii». Amin.

Pace ție, țara Mea, pace ție și naștere ție și botez ție, și zi de înviere ție, cea dintâi pe pământ! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin la tine, iubita Mea, țara Mea, căci te iubesc, iubito. E zi de Bobotează. Eu sunt cu tine cu zi de praznic sfânt de Bobotează, iubita Mea, țara Mea, poporul Meu român, poporul Meu ales, cel dintâi pe pământ, muntele Meu cel sfânt, țara Mea, iubita Mea. Amin, amin, amin.

19-01-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:01 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Pace grădiniței cuvântului Meu! Amin. Eu, Domnul Iisus Hristos, intru în cartea lui Verginica. Mă fac cuvânt și vin cu norii, și cu Verginica vin.

Intru cu tine, Verginico, intru în cartea ta, că tu vii pe cărarea ta în grădină, și ai cărare și ai carte și te faci carte pe pământ așa cum și Eu Mă fac cuvânt și carte a cuvântului Meu. Azi e zi de sfânt Ioan. Azi venim la Israel cu Ioan, nașul Meu de botez, și iar serbăm zi cerească cu Israel. Trecem iar din carte în carte și însemnăm în cărți, Verginico, căci cărțile acestea sunt cele proorocite în cuvântul Scripturii, care spune: «Și cărțile au fost deschise, și o altă carte a fost deschisă», Cartea Vieții, Verginico; toate cărțile cuvântului lui Dumnezeu, toate, din toate vremurile, și cu ele, Cartea Vieții, tată.

Oare știe Israel ce este Cartea Vieții, Verginico? Scris este: «Cine nu va fi aflat scris în Cartea Vieții, va fi aruncat în foc». Să lucrăm, tată, că sunt multe de învățat peste Israel și peste noroade, și cărțile toate se vor întocmi până ce toate se vor împlini, și toate cerurile și toți cei ce locuiesc într-însele se vor bucura, că scris este în Scripturi: «Bucurați-vă, voi, ceruri, și cei ce locuiți într-însele!». Amin.

– O, Cuvinte dulce, o, Domnul meu, bucuria mea se împlinește, că a venit vremea poporului meu, Doamne, și iată, rămășița poporului meu naște popor. O, mulți au trecut pe lângă râul acesta de cuvânt, mulți în vremea celor patruzeci de ani, dar cei de azi ai poporului meu fac voia Ta, Doamne, căci rămășița mereu s-a ales din grămadă în toate vremile, Doamne. Așa se va sorta și din biserica cea de azi care nu mai umblă în căile Domnului, și rămășița ei cea bună, cea cu rod viu se va adăuga poporului Tău și al meu și îl vom hrăni, Doamne, pe poporul lui Israel, cel care este și cel care se va naște din nunta Ta cu mireasa Ta, cu poporul meu, Doamne, că Ți-am născut mireasă, și în dureri Ți-am născut-o, ca să ai Tu bucurie, Tu și mireasa Ta, așa cum ai spus Tu: «Calul alb și călărețul lui». Tu ești cuvânt peste Israel. Naște, Doamne, naște fii din cuvântul Tău, naște-i pe toți cei pe care-i ai să-i naști! Însămânțează-i în Tine și îi naște ca să fie ei poporul Tău! Însămânțează-Te în ei cu cuvântul Tău, în cei pe care-i ai să-i naști, pe care-i ai de la Tatăl să-i naști și să-i ai și să împărățești în ei, Doamne, Împărat din Împărat, Domn adevărat, Cuvinte dulce!

O, poporul meu, mi-e dor să-ți grăiesc, că te-ai făcut nuntă de veac nou peste pământ. Albește-te, fiule, că acum vezi de ce mereu îți spuneam să fii cuminte, să fii credincios, să fii frumos și deștept și sfânt să fii. Să nu te sfiești să-ți spui sfânt, căci creștinii așa se numesc prin Hristos, Sfântul lui Dumnezeu Tatăl, Care intră și sfințește trupul și sufletul creștinului. Ai văzut că ți-am spus prin fiii grădiniței mele ca să-ți arate ei taina și tălmăcirea ei, taina Sfintelor, fiule, taina sfintei Liturghii, pe care n-o înțelegeai, că n-avea până acum cine să-ți spună ca să înțelegi ce este ea. Am trimis pe cel ales, din grădină, ca să ți se arate toate câte sunt ascunse în taina sfintei Liturghii, ca să știi cum să stai în fața împărăției lui Dumnezeu, în fața tronului lui Dumnezeu, căci altarul pe care Mielul lui Dumnezeu Se așează spre hrană creștinului, e tronul lui Dumnezeu, fiule scump. Să nu uiți tălmăcirea care ți s-a pus în inimă și în minte. Să nu mai uiți, și să iubești împărăția lui Dumnezeu, care stă pe tronul ei înaintea ta, în taina sfintei Liturghii. Cei ce merg la biserică, cei din lume care intră în biserici, se duc din obicei la biserică, și nu știe omul din lume ce este sfânta Liturghie, și de aceea nu stă ca înaintea lui Dumnezeu. Cei din lume se gătesc, se vopsesc, se cioplesc, se trufesc, se împăunează cu haine moi, se parfumează, se înzorzonesc cu podoabe de aur, cu ciucuri, cu pietre scumpe, și așa se duc, zic ei, la biserică. O, nu știe omul din lume ce înseamnă biserică. Ei zic că biserica e cea de zid; așa știu ei. Dar cu tine iese Domnul biserică adevărată pe pământ, căci biserică înseamnă fii ai lui Dumnezeu adunați laolaltă în jurul Mielului lui Dumnezeu, Care Se frânge spre hrană pentru iertarea păcatelor cele făcute și iertate prin pocăință.

Ieșim, Ierusalime, ieșim biserică adevărată ca să vadă lumea ce este biserică. Coboară Domnul în tine trup și cuvânt ca să Se arate lumii cu tine biserică a Sa adevărată și nu vopsită și nu mormânt văruit și zugrăvit pe deasupra așa cum face omul de două mii de ani. Biserica lui Hristos poate să fie și pe munte, și în codru, și pe câmp, și pe maluri de ape, și sub acoperământ de vreme rea, dar să fie biserică, să fie fiii ei în jurul Mielului Cel tainic, Care Se dă fiilor ei. Locașurile care te primesc pe tine, poporul meu care mergi să vestești cuvântul lui Dumnezeu, acelea sunt biserică atâta timp cât tu poposești în ele. Biserica e altceva decât înțelege omul care nu știe ce trebuie să știe. De unde să știe? Cine să-i spună? Preoții lumii se ascund sub perdea, și omul de dincolo de perdea nu știe ce face preotul. Nu simte omul pe Dumnezeu stând pe mâna preotului. Nu vede omul pe Dumnezeu, nu vede nimic, nu știe nimic, și omul piere din lipsă de înțelepciune.

Mergi, Ierusalime, mergi din loc în loc și te vestește biserică a lui Iisus Hristos, Mielul Cel tainic, Care Se dă ție spre hrană. Mergi, Ierusalime, în mijlocul mulțimilor și mulți lupi se vor face miei, că iată, lupii pasc cuvântul meu la un loc cu mieii și cu mioarele Domnului, pasc cuvântul lui Dumnezeu și se înțelepțesc, și mulți vor cerceta cu de-amănuntul taina ta cu Domnul și mulți vor înțelege, și știința Domnului va crește în oameni și mulți se vor face miei și vor lua în ei legea sfințeniei, iar cei fără de lege nu vor pricepe încă. Dar tu mergi, mergi, Ierusalime, că-ți voi scoate în cale asini și cămile și cai, și te vor purta spre mulțimi și multe mulțimi vor învia și vor prinde nădejde și se vor mângâia cu Dumnezeul tău Cel adevărat, popor adevărat al Domnului tău.

Iar Tu, Doamne, să ridici bărbați tari, asini și cămile și cai și paturi și căruțe și corăbii ca să Te porți cu poporul Tău peste pământ și să vină pământul să Te vadă cu poporul Tău, că Tu ești cuvânt în poporul Tău, o, Cuvinte dulce, o, Domnul meu și al poporului meu! Amin.

– Verginico, o, cuvântul Meu cel dulce! Verginico, duh dulce, duh din Duhul Meu, duh în Duhul Meu, locaș în locașul Meu! Verginico, tu ești cer, și în tine locuiește poporul tău, așa cum scrie în Scripturi despre ceruri și despre cei ce locuiesc într-însele. Bucură-te, tată, bucură-te! A venit vremea bucuriei, a venit învierea, a venit nașterea din nou a lumii, că iată, Eu din nou vin pe pământ cuvânt dulce de naștere și de înviere, Verginico. O, tu ești rădăcina, iar poporul tău sunt ramurile, tată. Învață-l pe Israel să se scrie mereu în Cartea Vieții și să înțeleagă ce înseamnă Cartea Vieții, și să creadă că Eu sunt Cuvântul Care Se naște în mijlocul lui. Să nu facă și fiii lui Israel cum fac cei necredincioși care zic că nu este Dumnezeu acest cuvânt al Meu. O, dacă nu sunt Eu acest cuvânt, atunci ce este acest cuvânt? Așa l-aș întreba pe cel ce se dă el și care lovește piciorul calului ca să cadă călărețul, lovește picioarele creștinului care stă înaintea cuvântului Meu ca să mănânce cuvânt, lovește ca să cadă din picioare cel ce stă înaintea Mea crezând că Eu sunt. Și dacă nu sunt Eu acest cuvânt, atunci ce este acest cuvânt? O, acela nu știe ce înseamnă Cuvântul, acela e om nebun, de șapte ori nebun, și scris este în Scripturi: «Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu».

O, Dumnezeu este cuvânt. Asta e măsura și statura și ființa lui Dumnezeu în măsura credinței omului care crede cuvântul lui Dumnezeu, căci cel ce crede cuvântul lui Dumnezeu, crede că Se face trup Cuvântul, cuvânt și trup în mijlocul bisericii. De aceea se zice la Liturghie: «Să luăm aminte, că Sfintele se dau sfinților», nu nebunilor, nu porcilor, nu celor ce nu cred că Domnul este cuvânt, și prin cuvânt Se face trup spre hrana bisericii, iar cel ce nu mănâncă Trupul Meu, nu are viață în el, nu este cel ce nu Mă are pe Mine în el ca să-Mi fie Mie biserică. Acela este nebun și orb, și își zice: „Nu este Dumnezeu“. Chiar și din cei ce au fost fii, și fii din fiii poporului Meu, pe ici pe colo se zărește câte unul care s-a făcut nebun și care zice: „Nu este Dumnezeu“, și se duce în lume și se desparte de cuvântul vieții, pentru plăcerile lui, pentru părerile lui, pentru ca să se dea oamenilor și nu lui Dumnezeu, și aceia ajung de râs oamenilor și își smulg numele din Cartea Vieții și se fac loruși dumnezei, și pe Mine nu Mă lasă să domnesc peste ei. Dar în Scripturi scrie un cuvânt rostit de Mine care zice așa: «Pe cei ce nu M-au voit să domnesc peste ei, luați-i și aruncați-i spre tăiere și spre foc».

Omul îngâmfat nu primește nici pe Dumnezeu să fie mai mare ca el, dară pe solul lui Dumnezeu! O, și Eu mereu am fost în sol, că Eu sunt acoperit, fiindcă slava Mea e prea mare ca s-o poată omul vedea și să mai rămână cu trupul viu.

Iată, Verginico, se împlinesc toate câte am vestit Eu prin gurița ta dinăuntrul tău, tată. Uită-te și vezi, și să vadă poporul tău, și să vadă cei rupți și dezrădăcinați din poporul tău că am fost adevărat când Mă făceam cuvânt dinăuntrul tău înaintea lui Israel. Cei dezrădăcinați, cei rupți, cei smulși, cei morți cu credința să știe de cine au fugit, din cine s-au smuls. Eu, pentru cei necredincioși și dezrădăcinați acum, spuneam mereu când vorbeam din tine, spuneam așa: «Nu acest trup sunt Eu; aceasta este o trâmbiță. Eu sunt Cel ce suflu în trâmbiță, nu acest trup sunt Eu». O, mereu spuneam așa pentru cel ce nu credea cuvântul Meu ca să-l împlinească și să se facă sfânt, care primește pe cele sfinte, pe Cel sfânt. Creștinul cel sfânt zice cu smerenie: „Unul e sfânt, Unul, Domnul Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl“, dar cel ce nu iubește sfințenia, acela zice că nu este Dumnezeu, ca să nu se mai simtă pus la sfințenie.

O, Verginico, se împlinesc toate cuvintele Mele rostite de Mine din tine, tată, nuntă de veac nou pe pământ, cer nou și pământ nou în poporul tău, veste peste pământ, Evanghelie vestită de la o margine la alta ca să vin apoi văzut, Verginico; Evanghelie vestită, semnul Fiului Omului, Cuvântul, semn înaintea venirii Mele, crucea Mea, viața Mea în creștin, poporul Meu, crucea Mea cea ușor de dus din loc în loc. Și Îmi voi arăta tot mai mult slava Mea și a cuvântului Meu cu poporul Meu, și se vor plânge toate neamurile pământului văzând pe Fiul Omului venind cu norii cerului cu putere și cu slavă multă, că iată, Eu trimit pe îngerii Mei cu poporul Meu, cu sunet mare de trâmbiță și voi aduna la trâmbița Mea pe cei aleși ai Mei din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la celelalte margini, precum am spus Eu prin Scripturi. Iată, «propovăduirea crucii, a Evangheliei, este nebunie pentru cei nebuni, dar pentru cei mântuiți este puterea lui Dumnezeu», după cum este scris. Se împlinește nunta de veac nou, nunta Fiului de Împărat, și cei sfinți se vor sfinți încă și se vor albi și se vor lămuri, iar cei înțelepți vor fi ca stelele cerului. Amin. Iar tu, Verginico, trâmbița Mea cea de apoi, să te bucuri, tată, că toate cele vestite de Mine din tine se împlinesc, și poporul Meu născut din tine naște fii pentru Dumnezeu, căci cuvântul Meu din mijlocul lui naște, naște fii. Cel ce Se naște cuvânt în ieslea Sa, naște fii, și cei născuți se vor scrie în Cartea Vieții, iar poporul cel dezrădăcinat din tine – că tu ești rădăcina – poporul cel ce s-a smuls să știe și să audă că pentru orice cuvânt spus în deșert, Eu, Domnul, îi voi cere socoteală. Eu, Cel ce am stat cuvânt în Israel, voi sta cu cuvântul acesta față în față cu cei dezrădăcinați din rădăcină, din tine, Verginico, și din fiii tăi. Tu ești rădăcina, și fiii de azi ai tăi sunt ramurile, tată, ramurile tale, Verginico, și «ramurile cresc și dau peste ziduri», precum scrie în Scripturi.

Trecem în cartea Mea, că avem serbare de sfânt Ioan și iar vom pune masă de cuvânt în Israel. Amin.

*

Ierusalime, vin la tine, vin cu sfinții. Amin. Deschideți cărțile, fii ai ieslei cuvântului Meu, că Mă fac cuvânt în carte. Stați cu cartea deschisă înaintea Mea, voi, cei ce deschideți Domnului ca să intre. Amin.

E vreme de nuntă cerească pe pământ cu Mine și cu tine, Ierusalime mireasă. Pace ție! Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pune masă de cuvânt în tine, și la masă cu tine sunt sfinții veniți cu Mine, fiule Ierusalime. Vin la nuntă sfinții, fiule, că zilele nunții se țin lanț și trec peste timp și trec peste veac și intră în veacul cel fără de timp nunta Fiului lui Dumnezeu pe pământ și în cer; pe pământ cu sfinții ca și în cer, și în cer cu tine ca și pe pământ, poporule mireasă. Dar iată ce-ți spun: să nu te încânți în bucurie omenească, în bucuria omului. Să nu te încerci cu bucuria ta cu bucuria Mea, că scris este în Scripturi: «Nimănui nu voi da slava Mea». Așa și tu să împlinești acest cuvânt, și nimănui să nu dai slava Mea, și s-o lași în tine, că e a ta. Eu ție ți-am dat-o cu Mine cu tot, și omul nu Mă primește în el cum M-ai primit tu. Slava Mea este cuvântul Meu care prinde viață în trupul omului, căci trupul nu folosește la nimic dacă nu este templul slavei Duhului lui Dumnezeu. Să nu te pierzi în bucuria omului, fiule al slavei Mele. Să nu-ți dai omului slava ta, să nu-l lași pe om să calce peste slava Mea din tine, și tu să fii cuvânt înaintea oamenilor, și nu oamenii să fie cuvânt înaintea ta, căci tu ai slava cuvântului Meu care te învață, care te insuflă. Să nu te faci nepăsător în statura ta înaintea Mea. Să nu te lași furat de bucurii văzute, de bucuria oamenilor care se pleacă la trecerea Mea cu tine prin mijlocul lumii, că Eu așa am spus apostolilor Mei: «Nu vă bucurați că vi se pleacă duhurile lumii, ci bucurați-vă că numele vostru este scris în ceruri, în Cartea Vieții».

Voi, fii ai grădiniței Mele, fiți cei mai atenți; atenți peste voi și atenți peste Israel și peste inima celor tineri și a celor vârstnici din popor, că poporul dă să prindă bucurie pământească și să piardă taina bucuriei, că bucuria e taină mare, iar izvorul ei se varsă în el însuși, nu se risipește în lături. Să asculte Israel de voi, cei ce înțelegeți taina bucuriei sfinte, și să-l învățați pe Israel să rămână acasă. Și dacă merge cu voi spre vestire, să aibă casa cu el, tată, să nu intre în altă casă, în altă bucurie, sub alt adăpost, că Eu n-am unde să-Mi plec capul pe pământ. Plecarea capului Meu este numai în biserică, numai în casa Mea. În poporul Meu e odihna Mea, nu în altă casă. Să nu-și piardă Israel casa și statura. Să se bucure că Mă scriu cu el în carte în cer și pe pământ, nu să se bucure că se pleacă înaintea lui toate și toți. Slava lui Israel e slava Mea, și înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlinește cuvântul Meu și venirea Mea. Amin.

Trec din carte în carte ca să Mă scriu în toate cu voi; ba chiar și în cartea vremii omului Mă scriu cu voi, ca să se uite vremea aceasta la vremile din urmă, iar vremile din urmă la vremea aceasta și iarăși să fie ceea ce a mai fost, și să fie cele ce au fost proorocite pentru vremea aceasta de apoi.

Israel să rămână acasă, și dacă merge cu voi spre vestire să aibă casa cu el, tată, să nu intre în altă casă, în altă bucurie, sub alt adăpost, sub alt cuvânt. Casa ta sunt Eu, Israele. Rămâi în Mine, tată. Și dacă mergi spre vestire să ai casa cu tine și să stai în casă, să stai în Mine și să nu te încânți de bucuria omului, de cuvântul omului, și să nu primești slavă de la oameni. Oamenii îți dau slavă, dar tu să nu voiești așa, că Eu sunt slava ta, și să nu-ți trebuiască altă slavă, altă bucurie. Să nu pierzi duhul rugăciunii, să nu pierzi pe cale sfințenia, tată. Să nu pierzi duhul curățeniei, fiule. Să nu cazi în nepăsare, în neveghere, și să ai sub picioarele tale calea Mea, și să treci pe deasupra drumului și a apelor cele mari și tulburi ale lumii și mereu să zici: «Tată, iartă-mă și nu mă lăsa dus în ispită, nu mă lăsa scos din Tine și din Fiul Tău și din Duhul Tău Cel Sfânt, și mă izbăvește, Tată, de cel rău, care-mi face semn de peste tot și care-mi iese în cale ca să mă strămute din casă, din Tine, Doamne, că pe calea oamenilor sunt numai lupi, și mieii nu-și au casă în mijlocul lupilor».

O, Israele, mieii și mioarele nu-și au cale pe calea oamenilor cu cale plină de lupi, cale cu oameni și cu lupi. Mieii și mioarele își au staulul lor, și ei sunt păziți de ciobani și stau sub pază departe de calea cea largă, iar când Eu trimit vestitori dintre ai Mei, Eu merg cu ei și îi apăr din pășune în pășune ca ciobanul care trece cu turma din munte-n vale și din vale în munte după cum îl mână vremea și hrana și apa.

Am coborât în carte cuvânt, ca să te învăț să stai în casă, poporul Meu, și să ai casa cu tine pe unde mergi în numele Meu. Tu nicăieri să nu mergi decât acolo unde mergi în numele Meu, și numai trimișii să meargă, și fiecare să-și cunoască locul și lucrul și statura în trupul bisericii, în trupul Meu, măi Israele.

Trec din carte în carte, trec cu sfinții și cu serbare de sfinți, și sfinții stau cu tine la masa cuvântului Meu care se așterne în tine. Sunt cu Ioan, nașul Meu de botez, care boteza cu botezul pocăinței și cu apă, care vestea că după el vine Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc. O, fericiți cei botezați de Mine cu Duhul Sfânt, că aceia nu vor fi botezați în botezul cu foc. Cei botezați în Duhul Sfânt, sunt sfinții Mei, sunt fiii Mei cei ocrotiți și fericiți, iar cei botezați cu foc, sunt cei ce vor suferi dureri și foc spre mântuire, sunt cei ce nu știu care este drumul mântuirii, sunt cei care nu știu ce este adevărul ca să-l urmeze, și aceia vor fi mântuiți ca prin foc, prin dureri și suferințe, căci cel ce suferă o isprăvește cu păcatul și vine spre mântuire. Dar cel mai greu va fi pentru cei ce știu calea și nu merg pe ea, că aceia știu, și fac păcat voit împotriva mântuirii lor, al cărei drum îl cunosc și nu-l străbat.

Ioan Botezătorul este și acum, căci este viu, și este în cuvântul Meu, în venirea Mea, căci duhurile sfinților sunt în venirea Mea, în cuvântul Meu sunt. O, poporul Meu cel înaintemergător, duhul lui Ioan Botezătorul se odihnește peste tine, și tu strigi prin Mine. Duhul Meu strigă din tine peste oameni: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți-I cărările Lui!». Duhul lui Ioan se revarsă din Mine peste tine, Ierusalime, iar tu ești vestirea Mea cea pentru venirea Mea. Duhul Meu strigă din Ioan, iar Ioan este în Mine și grăiește peste tine, Ierusalime, cărarea Mea. Amin.

– O, eu sunt glasul celui ce strigă în pustie ca să se facă drepte căile cele strâmbe, că vine Domnul, vine mereu Domnul, și cărările sunt strâmbe înaintea Celui Drept, Care vine mereu. Eu sunt glasul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii și le ridică de peste cei ce se botează cu botezul cel de la mine, cu botezul pocăinței și cu apă. Pocăința și apa curăță păcatele, și botezul cel de la mine mărturisea înaintea Mielului lui Dumnezeu pe cei ce se făceau credincioși și curățiți prin pocăință și prin apă, căci omul prin pocăință primește de la Dumnezeu putere să se facă fiu lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu prin botezul credinței și al pocăinței. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care Se face cuvânt de naștere din nou a lumii. De două mii de ani botează Domnul cu Duhul Sfânt pe cei credincioși. De două mii de ani stă Domnul cu lopata în mână ca să-Și curețe aria și să-Și adune grâul în hambare și pleava grâului s-o pună în foc la botezul cel cu foc.

O, Doamne, Mielule tainic al Tatălui, eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea în zilele acestea, lucrarea de vestire și de pregătire a cărării Tale, a bisericii Tale în care Te-ai întors ca să fii cu oamenii. Eu m-am lăsat spre tăierea capului ca să-Ți dau Ție creștere înaintea oamenilor, și Te vesteam că ești adevărat și că vii în urma mea, în urma vestirii mele care Te vestea că vii. Dar cel ce Te-a vestit azi că vii, s-a temut de Irod și de Caiafa și Te-a închis în temniță, Doamne. Eu am murit tăiat în temniță pentru ca să vii Tu și să crești Tu, dar cel de azi care Ți-a deschis calea Te-a băgat pe Tine în temniță după ce Te-a vestit că vii. A ținut la capul lui, nu la capul Tău. S-a crezut cap al bisericii Tale și s-a rușinat pentru capul lui, iar pe Tine, Cuvântul Care vii, Te-a numit hulă împotriva Duhului Sfânt. N-a făcut ca mine să se micșoreze el și să crești Tu, Cuvântule al vieții veșnice. N-a avut milă de oameni așa cum am avut eu, că eu de aceea am murit, pentru mila de om am murit. Mi-a fost milă de Irod și i-am spus să lase păcatul și moartea și să ia ce este bine, și Irod n-a fost atent, și a fost înșelat de femeie dacă n-a fost atent, și și-a pierdut viața, căci femeia care stătea păcat pe brațele lui, i-a dat plata păcatului. Mi-a fost milă de Irod, și am voit să-l luminez cu lumina Ta, Doamne, iar femeia care l-a omorât pe el, m-a omorât și pe mine, cel ce Te vesteam Mântuitor al păcătoșilor pocăiți. Dar ai crescut Tu, că tot omul a aflat de ce am murit eu, cel ce Te vesteam pe Tine că vii. Eu am scăzut, și Tu ai crescut și ești și crești de atunci și până azi și până mâine și până în veci. Dar cel de azi, Ioan cel de azi, Ioan cel mic, n-a făcut ca mine ca să crești Tu, și el să scadă. Dar ai făcut Tu ce n-a făcut el, căci el a scăzut, și Tu ai crescut, după cuvântul profețit de el înaintea arhiereilor, că el așa a spus, și este scris în carte cuvântul profeției lui și așa a spus: «Eu nu pot să opresc izvorul lui Dumnezeu, pentru că el va curge și fără mine lângă el», și iată, izvorul curge, după cuvântul lui. El a scăzut, și Tu ai crescut, dar el nu mai vrea să știe așa, și se rușinează cu izvorul Tău și cu creșterea Ta, și crede că el este mare și că Tu nu ești în acest izvor. Se crede al Tău în timp ce izvorul Tău a fost numit de el hulă peste Duhul Sfânt. O, el nu mai are minte, Doamne, iar omul fără minte greșește. El nu mai știe să vorbească așa cum vorbea din Tine când ținea urma oilor Tale, când era al Tău și cu Tine.

Dar eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea de vestitor în zilele acestea. Eu Te știu bun și mare, și Tu ești Cel ce ai putere să ierți păcatele. Nu e vina lui, Doamne. E vina necredincioșilor, dar nu sunt mulți necredincioși; sunt puțini, și dau să pară mulți, dar nu sunt mulți. Adu-Ți aminte că el a împlinit cuvântul Tău în vremea ascultării lui, și șterge din dreptul numelui lui pe cele rele din vremea necredinței lui și scoală-l pe picioarele lui și rușinează-i pe cei necredincioși. Dă-i înapoi picioarele lui, că el nu mai stă pe picioarele lui. Dă-i înapoi mintea și inima cea dintâi, cea de carne, dragostea cea dintâi când Te primea pe Tine cuvânt, căci toți cei care au lovit în credința lui, vor cere moartea peste ei, și ea nu va veni până ce nu vor plăti cel din urmă bănuț. Adu-Ți aminte că prin credința lui ai pus pe piatră pietricica cea albă și cu ochi mulți, pe care este scris numele Tău peste pământ. Adu-Ți aminte că prin credința lui s-a așezat din nou în biserică tronul Tău, împărăția Ta cea adevărată, viața Ta în fiii bisericii Tale, trupul și cuvântul Tău pe jertfelnic viu și curat și sfânt și neîntinat. Adu-Ți aminte de cel mic, de Ioan cel mic, că eu mă rog în Tine pentru ca să-i dai nădejde vie și pocăință și Duh Sfânt după adevăr, că el nu Te mai are. Întoarce-Te în el, Tu, Cel ce faci din uscat verde. Suflă, Doamne, și la suflarea Ta să se trezească din somn cel ce doarme în nepăsare. A venit vremea nunții pe care el a proorocit-o, și care este scrisă în cartea Ta de azi, în cuvântul lui cel de atunci de când Ți-a pus pietricica Ta pe piatră. A venit nunta României, cea profețită de el, nuntă de veac nou, Tabor coborât peste pământ, și el doarme sub smochin. Scoală-Te Tu în el, și el se va scula ca să fie cu Tine, că vin împlinirile toate, și să nu-i plătești cu plată de fricos. Dă-i pâine și vin, dă-i iar pâine și vin, că de mult n-a mâncat, și a murit de nemâncat, că n-are ce mânca, Doamne, că preoții lumii sunt de lemn, după cum a fost cuvântul Tău spus în vremea aceasta. Potirele și vasele lor sunt de aur, și ei sunt de lemn, și ei zic că e mai mare aurul din templu decât templul. Dar în poporul Tău ai potire de lemn și preoți de aur, căci templul sfințește lemnul, și lemnul este aur în mâna preotului de aur. Scris este în Scripturi: «Un slujitor adevărat este vas de aur, de trebuință stăpânului, și curățit de toate celelalte vase».

O, Ierusalime, iată Mielul lui Dumnezeu, Care va spăla pe cel vestitor de azi, și el se va vesti al Domnului. Mi-am răcorit duhul în tine, Ierusalime, și m-am șters de lacrimi, că am rostit cuvânt de înviere peste cel ce doarme, peste Ioan cel de azi.

Scoală-te, tu, cel de azi, care ai purtat lucrarea mea de înaintemergător al Domnului! Scoală-te, căci eu sunt prooroc, și încă ce prooroc sunt! Mai mare prooroc ca mine n-a fost până la mine. Ție îți zic: scoală-te! Amin.

– O, Ioan, nașul Meu de botez, tu, cel ce ai mărturisit despre Lumină, care M-ai vestit că voi fi Mielul Cel înjunghiat! Eu am luat aminte la cuvântul tău și voi împlini proorocia ta, că ești plin de iubire și de duh de înviere.

O, Ierusalime, o, fii ai grădiniței Mele, iată de ce am arătat Eu la voi dis-de-dimineață arătare cerească. Vi l-am arătat pe cel ce doarme, pe arhiereul care a fost cu voi al Meu, vi l-am arătat pe măsură mică. El are două măsuri, are doi metri, și Eu vi l-am arătat de o măsură și încă jumătate de măsură, vi l-am arătat mic, și nu știați ce este aceasta. El a fost micșorat, și Eu am crescut și cresc, că Eu sunt Cel ce sunt și sub om nu stau, sub obroc nu stau, și luminez și cresc cu lumina și cu cuvântul.

O, scoală-te și te așează la crescut, tu, cel ce ai fost micșorat de necredința ta care te-a înjumătățit, dar scris este în Scripturi: «Trestia frântă nu o voi zdrobi, și feștila care fumegă nu o voi stinge». Zadarnic dai să fugi, că ești scris în carte și cu mâna ta te-ai scris, și ceea ce ai făcut, făcut rămâne, și din piatra cea pusă de tine pe stâncă țâșnește și azi izvorul râului vieții pe care l-ai proorocit tu cu gurița ta că va adăpa pe mulți. O, n-ai unde să te ascunzi. Eu peste tot sunt după tine și Mă zbat să-Mi fac intrare în tine. A început nunta Mea cu mireasa Mea, cu poporul Meu mireasă luată din români, și România se scoală nuntașă la nuntă, și Taborul vestit de tine peste România s-a făcut munte de cuvânt, și muntele templului Meu stă deasupra munților și toate popoarele beau cuvânt sfânt, Duh Sfânt, și iau din legea Mea cea sfântă. Amin.

O, fii ai nunții Mele, trup al miresei Mele, fiilor, mireasa Mea! Nuntiți, fiilor, din loc în loc, că zarva nunții Mele cu voi va scula morții din morminte, și ei vor mărturisi adevărul Meu în cuvântul Meu, și va scula și pe cei ce dorm, și ei vor intra la nuntă, și Eu Mă voi încinge și voi așeza masa Mea de nuntă. Amin, amin, amin.

*

Și din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiță cu sunet dulce din care Eu am trâmbițat pentru venirea Mea cea de a doua. O, tu Mă aștepți să intru iar cu tine în cartea ta, și intru și cu Ioan. Intrăm și lucrăm ca să terminăm lucrul acestei zile și să Ne odihnim de lucrul zilei de azi, dar ziua de azi e și sărbătoare e și durere. Azi trăim amintirea zilei de sfântul Ioan cea de acum cinci ani, Verginico. Mă uit în urmă cu tine, și cu Ioan Mă uit, și Mă uit cu fiii grădinii și îl văd pe arhiereul Meu cel de azi, aici în grădină cu fiii. Venise pentru ziua de Bobotează și a slujit împreună cu cei unși din grădină slujbă de Bobotează, și a doua zi, cum a fost ziua de azi, a slujit slujbă de sfânt Ioan liturghisind jertfă de laudă, în grădină cu fiii Mei cei unși, și l-am sărbătorit ca pe un înaintemergător al Meu și l-am iubit din fiii Mei din grădină și i-am dat flori și zâmbet de fii și masă de bucurie i-am dat. Azi serbăm ziua când el a venit acum cinci ani pentru ultima oară în grădina Mea pe care am uns-o sfântă prin mânuța lui și a fiilor Mei cei unși. Scot din zile ziua aceea și o pun pe masa Mea și Mă uit la ea, și Mă uit. O, Mi l-au scos afară din grădină arhiereii vremii de azi, și au pus pază pentru el ca să nu mai intre în grădina Mea. I-au spus să nu mai intre, i-au spus să-i lase singuri pe fiii grădinii, pe care atât de mult el îi iubea, și le zicea: „Eu nu pot fără voi“. Și de aceea el nu mai poate acum nimic, căci toate cuvintele lui cele rostite de el pe când era în Duhul Meu, toate se împlinesc, pentru că el era arhiereul Meu și proorocea. Și iată, el nu poate fără ei și fără Mine, nimic bun nu mai poate, așa cum a spus el: „nu pot fără voi“. Fiii Mei erau puterea lui, iubirea lui, mângâierea lui, căci Eu eram în fiii Mei, și el credea și putea totul prin credință, și tot ce am voit Eu, el a putut. Tot ce am avut Eu de făcut prin el, am făcut prin credința lui, și mai am mult de făcut prin el, că și prin necredința lui am făcut atât de mult, am crescut atât de mult! Ce pagubă a avut lucrarea cuvântului Meu dacă iudeii n-au crezut în Mine când am venit prin Fecioară? Ba încă prin împietrirea lor am câștigat neamurile pământului la care se vestea cuvântul prin propovăduirea apostolilor Mei cei din iudei, rămășița din iudei pe care Mi-o dăduse Tatăl. Și iată, azi vin misionari din toate părțile lumii în România ca să se ducă înapoi cu vestea despre lucrarea cuvântului Meu cea purtată de fiii grădinii cuvântului.

Sunt puțini cei ce nu cred, și par mulți, dar sunt puțini, iar cei mulți care cred vor deosebi în stânga pe cei puțini care se vor dovedi că n-au crezut și au lovit piciorul calului ca să cadă călărețul. O, războiul e mare, dar biruitorii sunt cei mulți care cred. Cei puțini care nu cred dau război cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu calul cel alb pe care stă Cuvântul lui Dumnezeu. Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup și cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu și Mă fac carte pe pământ și Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călărețul Care străbate pe cal alb calea între cer și pământ, și spre mulțimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinții. Amin.

– O, Domnul meu, Călăreț Care Te porți pe cal alb! Scris este în Scripturi: «Oștiri din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veșminte de vison alb, curat». Tu stai pe tron alb, iar dinaintea feței Tale pământul și cerul fug, și ai arc și ai cunună și biruiești stând pe nor alb cu cunună de aur pe cap, și vei birui toată necredința de pe pământ, că Te vei arăta credincios și adevărat războindu-Te cu dreptate, Doamne.

Te-am așteptat în porți ca să intri iar în cartea mea, căci cărțile au porți de intrare, și eu am stat cu cartea mea deschisă ca să intrăm iar în ea, ca să Te rog și eu pentru cel de azi care a purtat lucrarea lui Ioan, botezătorul Tău. Mustră-i pe cei necredincioși, că sunt puțini, și numai părerea e că sunt mulți, și chiar și din cei ce par împotrivitori, cred în lucrarea cuvântului Tău și se frământă și se întreabă despre taina cuvântului Tău.

Ieri am ieșit cu fiii și cu apă sfințită de Bobotează, iar la mulțimea adunată la cuvântul Tău, preoții care veniseră la izvorul cuvântului Tău s-au sculat în picioare și Ți-au dat salutare când cuvântul Tău a început a curge, și s-au aplecat preoții sub mâna preoților Tăi care treceau cu busuiocul muiat în apă sfințită de cuvântul Tău, închinându-se Ție, Cel ce cobori în grădină peste fii. Și mulțime de preoți se vor apleca tainei cuvântului Tău, Cuvinte Doamne, că eu voi ieși cu fiii, și Tu îi vei întări cu putere ca să poată îndura apăsarea duhului lumii, și îngerii vor fi cu ei și vor aduna pe cei aleși ai Tăi dintre cei ce se vor aduna la izvorul cuvântului Tău, că Te porți cu izvorul Tău din loc în loc, căci Tu ești Mire și nuntești cu mireasa, dar cuvântul Tău, ca un voievod, ca un vornicel cheamă la nuntă, ca să alegi din nuntași pe cei credincioși, și ca să facă ei voia Ta și să ia viața Ta în ei, că asta este voia Ta.

Ai milă de Ioan cel mic, de cel de azi, care și-a păzit capul. O, dar el nu s-a ascuns de oameni, și s-a ascuns de Tine; nu s-a păzit de oameni, și s-a păzit de Tine. Mă port mereu după el și îl văd când se roagă Ție spunându-Ți că Te iubește, dar el nu mai are minte. Mintea lui stă supusă sub amenințarea mai-marilor bisericii care se tem de Tine și de cuvântul Tău, și temându-se se luptă împotriva Ta. Se tem de poporul Tău, că poporul Tău nu este fricos, și de aceea este, și este al Tău, dar mai-marii bisericii sunt fricoși, și fricoșii cad din cer, cad din Tine. Cei dintâi care cad sunt cei fricoși, și după aceea hulitorii și desfrânații și ucigașii și mincinoșii și alții ca ei, dar fricoșii le au pe toate acestea, și de teamă să nu fie prinși cu ele o fac pe fricoșii, sunt fricoși și se ascund de cuvântul Tău care le vădește pe toate. Ei zic că se ascund sub Tine, da’ de unde! că ei se iubesc pe ei, nu pe Tine, că dacă Te-ar iubi pe Tine Te-ar primi și Te-ar cunoaște în cuvântul acesta, că Tu ești cuvânt, Doamne. O, niciodată n-a fost biserica așa cum este azi. Azi omul bisericii nu crede în Dumnezeu, că după cum trăiește și după ceea ce face nu i se pune credință în Dumnezeu. Avraam a crezut, și a fost socotit neprihănit, dar ei nu cred, și sunt socotiți prihăniți și sunt prihăniți și de aceea nu cred, și sub această piatră a lor stă presat Ioan cel de azi, cel ce Ți-a pregătit calea Ta spre mulțimi prin mărturisirea lui.

Ioan este cel ce mărturisește despre Lumină. Nu este el Lumina, ci mărturisește despre Lumină. Ioan se numește cel ce mărturisește despre Lumină. Este scrisă în cartea Ta mărturisirea lui despre Tine, despre Lumină, Doamne. Adu-Ți aminte că el aduna toate mărturisirile lui și spunea la fiii mei să le păstreze pentru ziua mărturiilor, iar fiii mei le-au pus în carte, după cuvântul lui, căci fiii mei l-au ascultat ca pe un arhiereu al Tău, și când le-am spus să facă ei cartea cuvântului Tău, el le-a binecuvântat prin cuvântul său rostit lucrarea cărții, și apoi a fost pus de arhierei să rostească hulă împotriva fiilor Tăi pe care el îi iubea. Mustră-i pe cei ce l-au apăsat și nu-l mustra pe el, că el nu mai are minte, că Tu i-ai luat-o să nu mai aibă și ca să nu fie învinuit de conștiința lui atunci când se va ridica pe picioarele lui. Dacă el s-a ascuns de Tine, Tu Te-ai tras din el, și el minte nu mai are, că Tu ești mintea celui credincios Ție. Tot cerul Te roagă pentru el, că el are de împăcat pe România cu Tine, Doamne. Mustră-i pe cei ce-l apasă, pe cei ce l-au făcut să nu mai creadă în cuvântul Tău. Mustră-i, Doamne, și pe el înviază-l în Duhul Tău Cel Sfânt, că mila biruiește judecata, dar oamenii înțeleg greșit această Scriptură a Ta.

O, sfinții Tăi Te vor ajuta ca să Te vestești cu poporul Tău, Doamne, așa cum ierarhul Spiridon Ți-a spus: «Nu mai plânge, Doamne, că eu voi merge și mai mult, și mă voi arăta oamenilor pe unde voi merge și îi voi înțelepți prin cele ale dreptății, că iată, mila biruiește judecata, și oamenii nu se mai tem de Tine, Cel ce judeci cu dreptate». O, și s-a sculat Spiridon sfântul Tău și merge, și pe unde merge face dreptate pentru Tine și pentru sfinți și mustră pe cei ce stau în nepăsare, așa cum a trecut mustrând pe cei din țara unde stă el. El stă, și umblă, și îndreaptă, și mustră, și deșteaptă pe cei ce dorm, ca să nu mai plângi Tu lovit de oameni necredincioși. Și așa vor lucra toți sfinții și vor împlini Scriptura dreptății Tale, că le e milă sfinților de Tine, Doamne. O, fie-Ți milă și de România și scoală-l pentru ea pe cel ce Te-a vestit peste ea. Scoală-l, ca s-o împace pe România cu Tine și ca să n-o lovești pe neștire, că Tu ai cuvântul Tău în România. Zguduie zidurile cele reci ale bisericii lumii care dau să Te ascundă pe Tine în ele, că Tu nu locuiești în case făcute de oameni. Tu locuiești în templul Tău, în omul cel credincios, Doamne, căci cerul și pământul sunt tronul și așternutul Tău, și pe acestea mâna Ta le-a făcut. Ce casă să-Ți mai zidească Ție omul, Ție, Cel ce locuiești în nor, în negură, în taină acoperit, nu între ziduri reci și fără fii de ai Tăi între ele? Biserica este făcută din fii, nu din ziduri, nu din fiii lumii care fac ale lumii. Scoală-l pe cel ce doarme, ca să-i învețe pe oameni ce este biserică, ce este ortodoxie, Doamne! Coboară-Te cu norii spre el, și vino, și iată, vii, și ai venit, și vii mereu și strigi la el să se deștepte. Amin.

– Strig, Verginico, strigă și sfinții, strigă și fiii grădinii Mele, că la toți ne este milă de el, și făgăduințele Mele nu le pot lua înapoi de peste el, și el este cel ce stă peste biserica Mea, și dacă el n-ar fi în biserică Eu aș prăbuși într-o clipă biserica și lumea din ea, căci lumea numește altceva biserică. Dar îl am pe el sub aceste ziduri, sub această așezare făcută de oameni, furată din mâna Mea și a strămoșilor, și cei de azi fac din ea ascunzătoare de tâlhari. O, dacă el n-ar fi între ei, M-aș mânia și aș zgudui totul, până n-ar rămâne piatră pe piatră. Dar cu el am legământ nou încheiat, și îl voi aștepta să învieze, ca să mai scap prin el ce mai este de scăpat. Amin, amin, amin.

20-01-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:03 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan

Eu sunt Cel ce am trecut prin ușile închise și am zis pace celor ce nu aveau pace. Le-am zis: «Pace vouă!», ca să aibă pace cei ce nu aveau.

Eu sunt Cel ce vin la tine, Israele, că am putere să vin, așa cum am avut atunci când am trecut prin ușile închise. Vin la tine ca să ai și tu putere, că dacă nu-ți dau nu ai. Vin și îți dau Eu, ca să ai și ca să poți și ca să nu cazi sub neputințele tale. Eu sunt Cel ce deschid cerurile Mele ca să vin la tine și să-ți spun: pace ție! Mă fac cuvânt spre tine, Israele de azi, că fără hrană nu poți trăi, tată. Și de ce să mori din pricina lipsei de hrană când Eu sunt râu de cuvânt veșnic, fără început și fără sfârșit, râu veșnic, care curge? Râul curge din munte în vale, de sus în jos curge. Eu sunt râul, Eu sunt izvorul râului și nimeni nu-Mi dă curs decât Eu. Eu sunt tot ce fac Eu. Amin.

Vin izvor la tine, poporul Meu, ca să fac din tine râu, și râuri din râu, ca să se învețe omul să bea din râul vieții, să-l iau cu ușorul pe om, că omul cu anevoie crede în Mine, în cuvântul Meu cel veșnic nou, căci Eu nu sunt altceva decât cuvânt și faptă de cuvânt; mai întâi cuvânt, și apoi faptă de cuvânt.

O, Israele, o văd pe Verginica la porți și Mi-e milă de ea, și Mi-e milă de tine, tată, și intru, că am putere și îți dau și ție putere, că greu e de cel fără putere, și acela se prăbușește de lipsa puterii. Să știi, măi Israele, că cel ce se prăbușește, de lipsa puterii se prăbușește. O, de unde vine această prăbușire, această lipsă de putere în om? O, tu trebuie să vorbești cu Mine ca să ai Dumnezeu, poporul Meu. Cel ce nu vorbește cu Dumnezeu, nu are Dumnezeu, nu are Stăpân cu Care să vorbească și să-l călăuzească. Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin și să vorbesc, dar prea puțină credință este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, și încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primești să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam și Cel ce vin și azi și încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou și pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduințele nu le desființez nici măcar pentru necredința omului în făgăduințele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desființez din făgăduințele Mele, nici chiar pentru necredința poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica și care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? Iată, este cu cei necredincioși cel ce a crezut și nu mai crede și nu mai este cu lucrarea Mea, care nu se sfârșește niciodată precum Eu nu Mă sfârșesc. Cel ce s-a despărțit de cuvântul Meu, acela săvârșește adulter, că scris este: «Cel ce se desparte de cel cu care se leagă și pleacă cu altcineva, acela săvârșește adulter».

O, poporul Meu care ești! Cel ce a fost, și a plecat din lucrarea Mea, acela este desfrânat, a plecat spre desfrânare, spre voie liberă, și, de teamă că i se vor judeca păcatele, se ascunde sub necredință și zice că Eu nu sunt această lucrare de cuvânt. Și iată ce spun azi: astăzi, dacă auziți glasul Meu, nu vă împietriți inimile ca și cei ce s-au răzvrătit împotriva lui Moise. Și iarăși mai spun: Eu sunt această lucrare de cuvânt; Eu, Cuvântul Tatălui. Eu sunt, iar acest cuvânt pe care Eu îl mărturisesc pentru cei ce nu cred, cuvântul acesta își va avea dreptatea sa. Amin.

O, Eu trebuie să vin să-ți dau putere, Israele mic și plăpând, că omul care s-a făcut necredincios în tine și a plecat din Mine și din tine, acela suflă prigoană spre tine, fiule mic și cu piciorușe moi. Acela e mai rău ca Iuda, tată, că Iuda nu M-a prigonit pe Mine și nici pe ucenicii Mei cei puțini pe care-i mai aveam în vremea patimilor Mele. Dar aceștia de azi nu M-au vândut, că n-au ce mai vinde, dar M-au hulit și Mă hulesc și Mă fac mincinos și zic că nu sunt Eu, și zic că e omul și nu Eu; și cine zice așa, acela a și fost judecat de Scriptură și de toți proorocii ei, căci Eu în om am locuit și am avut tron și cale spre oameni, și M-am făcut cuvânt proorocesc din om. O, dacă în cuvântul Meu cel fără prooroc nu crezi, căci Eu sunt mai mare decât prooroc, atunci crezi în prooroci? O, cine ești tu, cel ce te faci dumnezeu peste tine și peste alții pe care-i tragi de la Mine ca să fie cu tine? O, cine ești tu, cel ce-Mi tulburi planurile Mele și le faci deșarte peste tine și peste alții? Ești tu, oare, cel ce te-am pus să-Mi măsori Mie pașii și calea de la cer la pământ? Ai fost tu de față când M-am născut din Tatăl Cel fără de ani cuvânt, și apoi trup, și acum duh? Cine ești tu, cel ce te încumeți să Mă măsori cu omul pe Mine, Cel ce am fost o clipă mai prejos decât îngerii ca să pot muri pentru tine și ca să Mă răscumperi de Dumnezeu al tău? Omul M-a vândut pe plăceri, și Eu M-am lăsat răscumpărat de om, și omul nu Mă vrea. Cine ești tu, cel ce pui pronia sub obroc prin neînțelepciunea cuvintelor tale? Erai tu când am întemeiat pământul și am întins peste el măsura Mea și am hotărât hotar apelor în care să se zdrobească semeția valurilor mării? Poți tu să poruncești soarelui să răsară și să apună? Știi tu cămările stihiilor pe care le țin sub hotar pentru zile de certare? Poți tu să închegi apele mării? Cunoști tu toate aceste legi cerești ca să faci pe pământ cele scrise în ele? Poți tu să dai hrană puilor de lei, care cer de la Mine mâncare? Au toate acestea un Tată? O, cel ce judecă pe Dumnezeu, va răspunde, oare, la acestea? Cel ce cutează să clevetească planurile Mele fără să aibă înțelepciune va putea să se măsoare cu Mine? Eu sunt Cel ce am vorbit din nor și am născut Cuvânt din cuvânt și L-am numit Fiul Meu, și Tatăl în Fiul este, și Unul este Dumnezeu, dar ca azi n-am grăit niciodată pe pământ peste oameni, și ca azi n-am găsit în veacuri atâta necredință. Nici Iuda n-a avut necredință, dar azi, hula împotriva coborârii Mele în cuvânt aduce cutremur în cer și pe pământ, că mulți dumnezei se ivesc chiar din poporul care a fost hrănit de la sânul cuvântului Meu care curge azi întru arătarea slavei cuvântului Meu, care este numele Meu.

Verginico, trâmbița Mea pe pământ și în cer! Cine, tată, mai crede că toți cei vii sunt vii pe pământ și în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâția dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veșnic vie, plânsul tău plânge în Mine, că tu ai oblojit o mulțime de creștini și i-ai îmbucăturit cu cuvântul Meu, și ei au luat putere și au plecat cu ea la desfrânare, tată, și s-au făcut hulitori. Dar Eu Mă voi face hotarnic, și voi răscumpăra statura ta întru Mine, că tu ai fost a Mea pe pământ, și mulți din cei care au mâncat la masa Mea cu tine s-au sculat cu război împotriva ta și a Mea și au depășit pe Iuda, că Iuda n-a hulit, dar aceștia de azi, care au plecat din staulul acestei lucrări care nu se sfârșește, au hulit pe Duhul Sfânt, și ei zic că te hulesc pe tine și pe urmașii tăi cei credincioși ție și Mie.

– O, Doamne nemărginit în milă și în îndurare, eu Îți amintesc de cuvântul Evangheliei Tale de atunci, că așa ai spus atunci: «Cine păcătuiește împotriva Fiului Omului, i se va ierta». O, aceștia sunt fără de minte, Doamne, și păcătuiesc împotriva mea, cea născută din om pe pământ, și eu îi iert pe cei ce nu știu ce înseamnă Duhul Tău Cel Sfânt în om, căci Duhul nu este cu măsură dat. Dacă Tu vei ierta pe cei ce au păcătuit împotriva Ta ca Fiu al Omului, eu lucrez lucru la fel cu lucrul Tău, că scris este: «Orice ucenic va fi ca învățătorul său». Nu știe omul necredincios ce este Duhul Sfânt. Nu știu nici cei hrăniți de Tine care au plecat la desfrânare, care au pus carte de despărțenie între Tine și ei prin cuvântul lor de necredință și săvârșesc acum adulter înaintea Ta, Cel ce erai Stăpânul lor, cu Care ei erau legați prin legământ de cuvânt, că de aceea Tu îi întrebai: «Fiilor, credeți voi că Eu sunt Dumnezeu?», și ei ziceau: „Da, Doamne, credem“. O, ei s-au dus spre desfrânare și s-au făcut dumnezei și își acoperă despărțirea de Tine cu necredința lor în cuvântul Tău care vorbea cu ei.

O, iartă-mi bunătatea mea cea împotriva dreptății cuvântului Tău care-și cere dreptate. Dar eu pe toți cei ce mă hulesc pe mine și pe cei ce poartă înainte lucrul început prin mine, îi iert, Doamne, și îi iartă și fiii noștri, la care venim ca să lucrăm până la capătul lucrului, Doamne.

– O, Verginico, cel ce nu vorbește cu Dumnezeu, nu are Dumnezeu, nu are Stăpân cu Care să vorbească și Care să-l călăuzească. Dar cine mai știe legile cerului pe pământ? Mi-e milă de mila ta, Mi-e milă când te văd ce miloasă ești tu, cea hulită de cei pe care i-ai cuprins la pieptul tău în care Eu intram și cuvântam prin gurița ta, și unii ca aceștia pun lumea să te hulească, tată, de parcă ar avea vreun câștig bun. Ce să le fac la aceștia? O, Îmi vine să șterg din dreptul numelui lor darul credinței, ca să nu-l mai aibă vreodată și să-și încerce întoarcerea în sânul Meu, căci sânul acestei lucrări, este sânul Meu pe pământ cu oamenii, tată. La nimic nu vor mai fi buni cei ce s-au sculat să se lovească în Mine, că scris este: «Cel ce se va izbi în Mine se va zdrobi pe sine, nu pe Mine», și cine este pentru zdrobit, se va zdrobi, că peste voința omului Eu nu trec. Pot aceștia să zică așa cum a zis Pavel: «Am lucrat rău, din necredință»? O, Pavel împlinea legile cerului, și era râvnitor pentru viață plăcută cerului, și i-am ieșit în cale să Mă cunoască adevărat Fiu al Tatălui, venit pe pământ cuvânt, căci cuvânt M-am arătat lui, cuvânt și lumină a cuvântului Meu.

O, Verginico tată, tu ești venită cu sfinții în serbare peste Israel; sfinții ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, care s-au coborât din cer la tine și M-au dat ție din potir ceresc, căci potirul e cer, tată, cer care-L ține pe Dumnezeu. Am intrat cu tine în Israel, cu serbare de arhierei, și Ne facem cuvânt de învățătură peste fiii de azi, și Ne facem putere în fii, ca să nu se prăbușească, fiindcă cel ce se prăbușește, de lipsa puterii se prăbușește. O, de unde vine această prăbușire, această lipsă de putere în om?

Facem praznic de cuvânt și punem pe Israel la masa cuvântului, Verginico, și lucrăm hrană tare, dar cu mângâiere și cu nădejde, că vremea apasă și pândește, și oile care s-au făcut lupi își mănâncă puii, că e vreme de foamete pentru necredincioși, și lupul din fire este flămând. O, e de plâns cel ce se face din oaie, lup și își mănâncă puii ca să-i nască lupi și să-i învețe să sfâșie și să se sfâșie pe ei înșiși prin pofte lumești care duc pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu așa cum zice Scriptura. Lucrăm, tată, că puterea cerească e putere, și Noi n-am mai lucrat de mult. Dar Ne-am uitat peste Israel și în jurul lui și în căile lui, și e de lucru, tată, și Eu văd ce mare este lucrul tău pe care vrei să-l lași din Mine peste Israel, doar, doar vom mai repara pe cele stricate din duh de necredință. Dar numele Meu și al tău va birui prin poporul Nostru de azi, că toți sfinții vin cu Mine și cu tine, ca să țină tare lucrarea cuvântului lui Dumnezeu.

– O, Domnul meu, Care nu-Ți sfârșești cuvântul Tău în mine! O, nu citește cartea Ta cu mine, n-o citește cel răzvrătit, și dacă o citește face ca sectanții și ia din ea ce-i vine bine lucrării lui de răzvrătire. Dacă ar crede cel răzvrătit în lucrarea Ta cu mine pe când eram în trup cu Tine în mine, ar citi bine și ar împlini, și dacă ar împlini ar crede mereu și nu s-ar scula să hulească și să găsească vină celor mici, peste care eu mi-am lăsat lucrul Tău din mine așa cum l-a lăsat Ilie peste Elisei, că n-am avut pe alții din popor mai iubitori de cer, că toți iubeau pe cele de pe pământ, toți se dădeau după mersul omului de azi și ziceau că-I slujesc lui Dumnezeu, și găseau nod în papură ca să se smintească și să aibă de ce pleca de sub cortul Tău, Doamne. Cei ce n-au iubit viața Ta și cuvântul Tău, care curge ca râul, aceia s-au dus spre lume și s-au despărțit de izvor, și dacă au făcut așa și-au luat plată de necredincioși. Necredința îl umple pe creștin de ură, de clevetire, de mărire de sine, de pizmă între cei rămași cu Tine și de duh de minciună, Doamne, că scris este că dintre cei ce sunt ai Tăi se scoală necredincioșii și pleacă și cine pleacă, nu pleacă cu mâna goală, și pleacă cu cei ce au stat ca și ei, ca și cum n-ar fi fost de ai Tăi. Tu îi oblojeai și ziceai ca ei și îi mângâiai, dar dacă au plecat, iată, nu erau de-ai Tăi.

Creștinii care au fost în această lucrare și n-au stat ca în cer cu Tine, Doamne, aceia și-au pregătit blestem cu însăși inima lor semeață, și blestemul a picat și pe fiii lor, și nici fiii n-au avut parte de lumina acestei lucrări, că scris este: «Ce mănâncă părinții, mănâncă și fiii, și li se strepezesc dinții mai rău decât părinților». De aceea spui Tu că e de plâns, că oile care s-au făcut lupi își mănâncă puii, că e vreme de foamete peste necredincioși, și dacă nu mănâncă din cuvântul Tău ca să fie vii, își mănâncă puii ca să-i nască lupi și să-i învețe să sfâșie mai rău ca părinții, și să se sfâșie pe ei înșiși mai rău ca părinții, căci poftele lumești și statul cu lumea și cu duhul ei, îl duc pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu, căci scris este în Scripturi că «tovărășia cu duhul lumii și cu cele lumești, duce pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu».

O, Doamne, eu Te apăr pe Tine și pe mine ca să știe și lumea că avem dușmani care ne lovesc, și că dușmanul Tău nu poate fi bun nici pentru lume. O, ce durere! Dintre cei ce au fost cu Tine s-au sculat dușmani, și găsesc pricini de sminteală ca să tragă de lângă Tine pe cel credincios. Și unde să-l ducă? Unde, Doamne? Nu se va mai găsi pe nicăieri loc pentru aceștia, și greu este cuvântul Scripturii pentru unii ca aceștia. I-au despărțit de Tine poftele trupești și lumești, și acum își acoperă faptele rele cu necredința în lucrul cuvântului Tău, care vădește pe cele rele ale omului. Iată, eu văd că unii ca aceștia atrag mânia Ta peste tot pământul, că Tu Te-ai umplut de durere de la cei răzvrătiți, care Te-au părăsit și au luat calea lui Valaam.

O, omule creștin care ai trecut prin această lucrare și nu ți-a plăcut să stai creștin! Să știi că dacă bați un cui într-un lemn, și dai apoi să-l scoți ca să folosești lemnul, urma cuiului se vede și toți văd că acolo a fost bătut un cui. Să știi, fiule plecat în robie, să știi că numele tău pe care-l ștergi cu mâna ta din cartea acestei lucrări, lasă locul gol, și se vede că a fost scrisul șters, și toată lumea va ști de tine că te-ai făcut trădător de Stăpân, și nimeni nu te va ferici, și nu-ți vei găsi loc în nimeni și pe niciunde tu, cel ce te-ai jucat de-a statul cu Dumnezeu, căci cartea lui Dumnezeu va fi întreagă, și omul de pe pământ nimic nu va mai citi decât Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă orice știință va apune și orice limbă va tăcea și numai Domnul va mai avea cuvânt.

Iată, fiule mângâiat de Dumnezeu, iată ce ai făcut dacă ai venit și ai plecat și ai luat cu tine putere bună de la Dumnezeu și o folosești pentru cele rele ale tale! Eu văd ce ai făcut, dar tu nu vezi. Pentru tine hulește lumea pe Dumnezeu. Pentru tine mă face lumea desfrânată pe mine. Pentru tine se deschide gura lumii spre batjocură împotriva trudei lui Dumnezeu Care vorbește de patruzeci de ani peste pământ ca să aducă înviere omului. Te duci cu minciuni împotriva mea și a lui Dumnezeu și faci lumea să creadă și ațâți omul din lume la răutate și la hulă și la mărturie mincinoasă prin mărturia ta mincinoasă. O, eu am fost trâmbiță în mâna lui Dumnezeu și intra Domnul cuvânt în pieptul meu și cuvânta pe pământ, și lumea nu știa, că lucra Domnul ascuns. Mă ascundeam cu tine ca să te hrănesc cu cuvântul vieții, și veneai și mă căutai ca să-L iei pe Dumnezeu și să-L crești în inima ta și să nu te lași de calea vieții. Și ai mers, și ai mers până te-ai săturat de mers, și te-ai sculat acum și hulești împotriva Evangheliei lui Hristos, Care a zis: «Cine iubește pe mamă sau pe tată sau pe soț sau pe soție sau pe copil sau averea sau rangul mai mult decât pe Mine, acela nu poate să fie ucenicul Meu, acela nu poate câștiga împărăția Mea».

O, ai pus lumea să hulească pe Dumnezeu, și Evanghelia lui Dumnezeu, că dacă tu nu mai vrei cu viața lui Dumnezeu, nici pe cel de lângă tine nu-ți place să-l vezi cu Dumnezeu, și hulești și zici că lucrarea mea desparte familii și oprește înmulțirea oamenilor și faci lumea să hulească mai rău ca tine. Dar acum te întreb și pe tine și pe lumea care te-a luat pe tine de dumnezeu, și întreb așa: apostolii cei de acum două mii de ani, au greșit dacă L-au urmat pe Dumnezeu și dacă n-au mai născut fii? Au oprit ei nașterea de fii dacă ei n-au mai născut fii? O, cine este hărăzit să fie apostol și ucenic al lui Hristos, acela nu mai este al său, ci al lui Hristos. Dar tu, creștine care ai avut chemare la ucenicie cu Hristos, te-ai uitat înapoi și ai pățit ca Sara lui Lot. Și dacă n-ai vrut să fii ucenic, că nu ți-a plăcut fără pofte trupești, și dacă ai stat lângă Dumnezeu născând fii, ce-ai folosit din fii, ce-a folosit Dumnezeu din fiii tăi la care le-a dat nume din cer ca să-i nască din cer și să fie cu cerul apoi? Ce-ai folosit tu, cel ce n-ai voit să domnească Dumnezeu peste tine dacă ai zis și încă zici că nu este Dumnezeu acest cuvânt? Ce-ai folosit? Ba încă vei ajunge rău, că-ți vei plânge și soarta ta, și pe a fiilor tăi, căci cel ce înșeală pe Dumnezeu, acela ajunge rău. Tu vezi că cel ce înșeală pe om ajunge în temniță. Dar cel ce înșeală pe Dumnezeu, ce va face?

Să știi, fiule necredincios, că numai și numai ție îți faci rău, și nimănui altcuiva, căci precum fiii tăi ascultă de tine ca să lucreze ca tine, că tu i-ai născut și îi naști de câte ori vrei și cum vrei, tot așa și fiii lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu ca să-i lucreze ca El pe fii și să-i nască mereu din cuvântul cerului pe pământ, că la început a fost facere, iar la sfârșit este naștere. Naște și omul fii, naște și Dumnezeu fii, dar Cel veșnic, veșnic va rămâne, și veșnicia este biruitoare prin cei născuți pentru ea. Iată, mereu a învățat Dumnezeu pe fiii din Israel să nu se oprească la sfat cu cei răzvrătiți, și cine nu ascultă, nu ascultă, și prin neascultare desface pământul de sub el și se lasă înghițit ca în vremea lui Core, și ca și fiii lui Core se dau deștepți cei ce se răzvrătesc, și făcând așa, cad în adânc și se fac pământ.

O, popor mititel, care te ții pe picioare cu Dumnezeu! Tu să asculți, fiule plăpând, și să ieși din preajma celor răzvrătiți, ca să nu se întineze urechea ta, mintea ta, inima ta, credința ta și mântuirea ta, fiule iubit, că n-a fost niciodată să nu aibă Dumnezeu dușmani. Și fii bine atent, că dușmanul nu e cel din afară, ci numai cel din casă, cel ce știe casa, cel ce cunoaște bine casa și pe toate ale casei.

Aud pe câte unul că a fost prost că a crezut. Vai ție, care spui așa! Când ai fost prost? Atunci când te luptai să fii credincios și curat și bun și sfânt? Sau acum când nu te mai lupți și te lași în desfrânare cu toate simțurile tale și te faci sălaș păcatului și duhului lumii și înțelepciunii lumii, care piere în curând cu toți fiii ei? O, Dumnezeu te va face cunoscut lumii, și lumea se va uita la tine ca la un trădător de Stăpân și nu vei mai găsi nici un stăpân de care să te rogi să-i porți numele ca să nu pieri fără de nume, că dacă lui Dumnezeu nu I-ai putut rămâne credincios, nici un stăpân nu se va bizui pe tine că vei putea fi bun și curat pentru el. Te legi de vorbe de sminteală ca să poți pleca din brațul cuvântului lui Dumnezeu, care este curat și mântuitor. Zici că fiii cuvântului lui Dumnezeu sunt răi, și te smintești întru Dumnezeu dând vina pe fiii cuvântului. Și dacă ei sunt răi, tu ești bun? Tu, cel ce judeci, ce câștigi? O, să știi că bârna aceasta pe care o pui în ochii fiilor cuvântului, o înfigi în lumina ochilor lui Dumnezeu, căci fiii cuvântului sunt fiii lui Dumnezeu, care duc greul pe pământ ca să fie Domnul pe pământ cu oamenii. O, Domnul te-a iubit, și tu iată ce ai făcut. Ți-ai descoperit nestatornicia ta, iar statura ta cea rea pică pe cinstea lui Dumnezeu, și Domnul Se scutură de necinste, că dacă te-ar răbda așa S-ar lăsa El mincinos în lucrarea Lui de înviere și de strigăt peste om ca să vină omul la mântuire și la sărbătoare de veac nou și la întâmpinarea cerului nou și a pământului nou, căci le-a venit timpul să se arate. Amin.

– O, Verginico, să nu uiți, tată, că Eu am fost hulit ca și tine, și se iscau mărturii mincinoase și Mă făcea lumea desfrânat și hulitor de cele sfinte și stricător de lege, așa cum și azi Mă numește și pe Mine și pe tine. Mă uit, tată, pe urma defăimătorilor care s-au sculat dintre cei hrăniți de Mine prin tine. Mă uit la ei cum scoală pe omul din lume la zâzanie, la minciună, și te face desfrânată, și zice că nici iadul nu te primește pe tine cât ai stricat tu mintea oamenilor. Așa este, tată. Iadul se jelește când aude de tine, și nu te primește, că tu ești ca și Mine salvatoare pentru cei ce plâng în iad după scăpare, așa cum a plâns preotul din satul tău care te-a dat pe mâna chinuitorilor, și pe care l-am scos din iad la rugăciunea ta, Verginico.

O, ce să fac cu cei ce te hulesc și azi? Am dat pieire la mulți hulitori de ai tăi care te loveau și azi lovind în fiii cuvântului Meu, pe care tu i-ai născut ca să avem mergere înainte, tată. O, Verginico, lumea nu știe că și fetele tale pe care le-ai luat de la surioara ta ca să fie ale tale, nu știe lumea că le-ai crescut cu dragoste ca să fie ele pentru cer, și te-au hulit și ele, tată. Au rămas în casa ta și nu te iubesc fetele tale, căci proorocul în casa lui nu este prețuit, și este hulit și disprețuit și desființat. Ele spun la lume minciuni, și lumea spune la altă lume, că și ele s-au făcut lume. O, s-au făcut lume fetele tale și fiii lor și fiicele lor, și cum să nu hulească dacă nu le-a mai plăcut să fie creștini? În zadar hulesc, că dacă se uită cineva la ei și la cei huliți de ei, la copiii cuvântului Meu, se vede ura, tată, se vede viața, se vede adevărul, acoperit de minciuna celor ce s-au făcut necredincioși. Că am scos din lume și din rătăcire și din fapte rele pe fiii pe care i-am hrănit atâția ani prin tine și prin fiii urmași ție, iar ei în loc să-Mi mulțumească fiindcă i-am iertat și i-am primit și i-am șters de murdărie și i-am hrănit ca să fie vii și curați, ei se găsesc să se întoarcă înapoi la rele, și să se facă faptele lor mai rele de șapte ori ca înainte.

Nu plânge, tată, că te hulește pe ici pe colea lumea din satul tău, că lumea are mai puțin păcat decât cei ce ți-au fost casa ta decât cei ce au cunoscut casa ta și s-au făcut dușmani de casă și de neam. De ce s-au făcut? Iată, spun Eu de ce s-au făcut. Au iubit desfrânarea, au iubit poftele și duhul lumii, au iubit mărirea de sine și neînțelepciunea, și dacă au făcut așa, se tem de judecata cuvântului care a curs din Mine prin tine în vremea lor cu Mine, și fac mincinos cuvântul lui Dumnezeu ca să nu le judece viața lor pe care o trăiesc ei acum. Se acoperă sub necredință, dar necredința e pătură murdară plină de petele faptelor rele ale omului, pătură care face păduchi, și de această învelitoare va fugi și cel mai aprig om. Eu nu judec nici pe cel necredincios, nici pe cel ce strică credința omului, nici pe cel ce se lasă ispitit de necredință. Dar spun așa: lucrarea Mea cu tine, Verginico, lucrarea Mea cu fiii cei urmași darului cel mare al cuvântului Meu, lucrarea Mea este adevăr. Cuvântul Meu vine din cer pe pământ, pe cărare întocmită de cer prin cuvântul Meu. Cuvântul Meu este cuvântul lui Dumnezeu, care judecă pe cei ce nu cred în cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

Hai, Verginico, să Mă aștern cuvânt și în cartea Mea, și tu iar vei veni cu Mine în cartea ta, că ai de lucrat peste niște inimi cu care nu s-a vorbit prin cuvânt până acum. Vom sta la masă de cuvânt, vom sta cu inimi noi, cu suflete calde, cu inimi pline de aripi și de iubire și de bucurie cu Dumnezeu, și vom lucra peste ele, Verginico, lucru nou. Amin.

*

Cuvântul Meu din vremea aceasta se aude din Mine, se aude din cer și se scrie în cartea sa din vremea aceasta, căci fiecare vreme își are cuvântul ei din Mine și cartea ei, iar cartea cuvântului Meu Eu sunt. Dacă Eu grăiesc, Eu sunt. Cine nu crede că Eu sunt Cel ce grăiesc cuvântul Meu, acela nu are Dumnezeu, acela nu cunoaște tainele Scripturii, căci Scriptura este cuvântul Meu care proorocește despre vremile cuvântului Meu, de la început și până la sfârșitul lucrului mântuirii omului. Amin.

Vin la tine, Israele, cu praznic arhieresc, tată. Arhiereii Vasile, Grigorie și Ioan sunt în venirea Mea la tine, poporul Meu cel binecuvântat. E zi de sobor arhieresc, sobor sfânt, sobor cu binecuvântare de arhierei peste Israel. Acești trei arhierei au binecuvântat din cer pe pământ începutul lucrării cuvântului Meu în anul 1955 când M-am coborât cuvânt în Verginica.

Să știi, măi Israele, măcar tu să știi bine și să crezi bine că sfinții care M-au purtat pe pământ în sfințenia vieții lor, umblă pe pământ, vin pe pământ la oameni, vin din cer și își iau trupul pe pământ și fac planul Meu și iar intră în cele cerești; vin, și se suie; se suie, și vin la rugăciunea omului și la împlinirea planurilor Mele cu sfinții, căci sfinții sunt servii Mei pe pământ și în cer, în cer și pe pământ, și omul nu știe. Nu știe omul tainele ortodoxiei, căci așa se cheamă lucrarea Mea, ortodoxie se cheamă, dreptate prin credință se cheamă. Credința cea bună a omului, aceea e ortodoxie; ortodoxie așa cum a avut Avraam, despre care Scriptura spune că i s-a socotit dreptate credința. Credință dreaptă, credință neprihănită, aceasta înseamnă ortodoxie. Cine nu știe să creadă în tainele cele de nepătruns ale lui Dumnezeu, acela nu poate să fie ortodox ca Avraam cel credincios și drept în credință, și ai cărui fii sunt stele ale cerului, credincioși ai cerului ca Avraam. Credincioșii sunt fiii lui Avraam. Sfinții sunt fiii lui Avraam, cei făgăduiți lui Avraam când i s-a spus: «Seminția ta va fi ca stelele cerului», ca sfinții cerului pe pământ, ca tine vor fi fiii cei ție făgăduiți. Cei credincioși tainelor lui Dumnezeu sunt neamul lui Avraam, sunt Israelul lui Dumnezeu cel din făgăduință. Amin. Credința dreaptă a sfinților se scrie pe pământ și mărturisește. Ortodoxia s-a scris și se scrie pe pământ, căci credința cea dreaptă se face faptă și neprihănire în om, așa cum s-a făcut prin arhiereii Mei, Vasile, Grigorie și Ioan, căci la credința lor veneau sfinții și mucenicii din cer pe pământ, și le făceau dreptate la credința lor, la cererea lor cea din credință făcută lui Dumnezeu.

Vin sfinții cerului pe pământ ca să facă dreptate celor ce strigă îndelung la Dumnezeu. Așa au venit cei trei arhierei la Verginica și i-au dat Trupul și Sângele Meu după postul ei cel de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, căci la porunca Mea ea a putut împlini pregătirea ca să fac din ea vas al Meu, vas al cuvântului Meu, sfeșnic de aur, candelabru cu șapte candele, ochii Domnului, care cutreieră tot pământul, după cum scrie în prooroci despre lucrarea cuvântului Meu în Verginica, cuvântul Domnului către Israel, cuvântul care nu lucrează prin tăria sau prin virtutea omului, ci prin Duhul Meu. Mâinile Mele au pus temelia acestei lucrări și tot mâinile Mele o vor isprăvi, ca să știe tot omul că Eu sunt Domnul Dumnezeul acestui popor la care Tatăl M-a trimis, și cine defaimă începutul lucrării Mele și vasul Meu în care am avut lucrarea Mea, acela în curând va vedea piatra cea din urmă în mâna Mea.

Israele, fiule mititel, fiule din urmă, tu ești piatră de temelie nouă, tată, căci cele vechi trec cu trosnet. Uită-te bine ca să vezi cum trec, și ca să înțelegi cum trec cele vechi. Care sunt cele vechi și care sunt cele noi? Omul cel plin de păcatele și faptele lui cele desfrânate sunt cele vechi, iar omul cel curățit și albit de legea sfințeniei și de faptele ei cele veșnice sunt cele noi, sunt temelie nouă, sunt piatra cea din urmă pe care ziditorii care zidesc la veacul acesta n-o iau în seamă, căci ce legătură pot avea cele vechi cu cele noi? Așa și tu, Israele mic, piatra Mea de temelie nouă, să nu ai nici o legătură cu cele vechi, tată, și să fii om nou, cer nou să fii, pământ nou să fii, veac nou să fii, biserică vie să fii, și să fugi din Sodoma, să fugi de tot ce înseamnă Sodomă, că lumea și drumurile ei sunt Sodomă, tată. Pe tine te-am scos ca pe Lot, dar mulți soți de-ai tăi s-au uitat înapoi și s-au făcut de piatră cu tine și cu Mine, și Eu te-am născut pe tine pe cale, și te am, și am intrat cu tine în serbare de veac nou, iar cei ce s-au răzvrătit au pățit ca fiii lui Core și au fost înghițiți de cetatea Sodomei, de focul poftelor lumii, că n-au citit în Scriptura care spune că lumea și poftele ei pier.

Mulți din cei ce au fost și au plecat în necredință zic că au fost proști că au crezut. O, dacă i-aș fi făcut Eu proști M-ar fi trimis anatemei, că scris este: «Cine face pe fratele său prost, acela să fie anatema». O, nici acum nu le zic proști celor ce au plecat de lângă înțelepciunea Mea și își zic că au fost proști când au fost deștepți. Nici acum când ei s-au lăsat singuri să fie proști și fără înțelepciune, nici acum nu le zic proști, dar zic altceva: mai fericit a fost Baraba care a fost eliberat în schimbul răstignirii Mele, că acela, din lume fiind și văzându-se eliberat pentru Unul Căruia I Se cerea răstignirea, scăpat fiind din temniță s-a purtat pe urma Mea până sus pe Golgota și a rămas de veghe lângă mormântul Meu, lângă mormântul Celui Care a murit în locul lui. A rămas pe Golgota și s-a ascuns apoi în tufiș, că aflase din zvonuri că Eu voi învia, și pleoapele lui nu s-au mai închis, până ce nu M-a văzut că am ieșit din mormânt. El a fost singurul om care M-a văzut când am ieșit din mormânt, după ce îngerul a dat piatra la o parte. O, tâlharul Baraba a stat de veghe în preajma mormântului Meu cel sigilat de mai-marii iudeilor, dar cine putea să pună pronia sub sigiliu? Nimeni nu credea că Eu, Cel răstignit, sunt Dumnezeu; nimeni nu știa îndeajuns decât după ce am înviat. Eu M-am lăsat răstignit, M-am lăsat spre moarte ca să înviez, și prin înviere să Mă știe omul că sunt Dumnezeu. Am profețit înainte de răstignire că Mă voi ridica din mormânt a treia zi, și când s-a luminat pentru ziua a treia M-am sculat și am cutremurat pământul și cerul, și îngerul a venit de sus și a dat piatra deoparte și a stat pe ea și l-au văzut străjerii care s-au trezit din pricina cutremurului; l-au văzut stând deasupra pietrei care sigila mormântul și s-au îngălbenit de frică și s-au făcut ca morții, și venind mironosițele au găsit piatra rostogolită și li s-a vestit de către înger că am înviat și că voi merge la ucenicii Mei. Maria a stat lângă mormânt ca să afle unde am fost pus, ca să afle unde sunt, și Eu M-am arătat ei și i-am zis: «Pe cine cauți?», și uitându-se M-a cunoscut după glasul Meu. Ea a fost prima între ucenicii Mei care M-a văzut după înviere, dar Baraba tâlharul a fost de față treaz, că de la răstignirea Mea și până la învierea Mea, el nu s-a dezlipit din preajma mormântului, și în vremea cutremurului a văzut îngerul venind de sus, care, rostogolind piatra cea așa de mare și stând pe ea, a vestit învierea Mea mironosițelor.

O, mai fericit a fost Baraba tâlharul, care a crezut că Eu sunt Dumnezeu Care voi învia și Care l-am scăpat de la moarte prin moartea Mea și prin învierea Mea, căci din lume fiind, a crezut și s-a pocăit de toate faptele lui rele auzind de faptele Mele. El n-a mai judecat faptele și lucrările Mele ca fiind rele așa cum au făcut cu Mine cei din casa Tatălui Meu. El s-a uitat la faptele lui rele atunci când M-a văzut pe Mine dat la moarte de iudei în schimbul eliberării lui, căci lumea striga să Mă răstignească și să-l elibereze pe Baraba. Lumea era sfătuită de preoți să ceară eliberarea lui Baraba cel vestit în rele, iar când Pilat a întrebat lumea: «Dar cu Hristos ce să fac?», lumea a răspuns să Mă răstignească după cum luase învățătură de la preoți.

O, iată de unde pleacă răutatea și azi împotriva lucrării Mele de cuvânt. Baraba a fugit din lume și s-a purtat după Mine, Cel condamnat la răstignire, și M-a văzut Baraba în vremea învierii Mele, și a văzut și pe mironosițe, și M-a văzut când am venit spre Maria Magdalena, care plângea așteptându-Mă lângă mormânt. Mai fericit, de o mie de ori mai fericit a fost acest om din lume decât cei ce ziceau că sunt ai lui Dumnezeu și că Mă răstignesc pe Mine din râvna lor de Dumnezeu pentru salvarea neamului lor după cum a zis Caiafa: «Mai bine să piară Acesta decât să piară tot neamul nostru». O, Eu nu le zic proști la cei ce au plecat de lângă înțelepciunea Mea zicând că au fost proști că au crezut, dar le zic: mai fericit va fi un tâlhar care va avea parte să vadă lumina Mea și veacul Meu cel cu slavă văzută; mai fericit decât cel ce a fost cu această mare taină de cuvânt din cer și n-a stat lângă raza ei până la învierea cea mare. O, în loc să se fi pregătit și să fi vegheat în hăinuță albă și cu candela aprinsă venirea Mea, ei s-au făcut neînțelepți ca fecioarele cele nebune care și-au zis că Domnul întârzie.

O, Israele, tu să zici mereu că vine Domnul și să aștepți mereu slava cea văzută, ca să nu fii luat pe neștire, că fericit este cel ce așteaptă îmbrăcat și veghind așa cum a stat Baraba în veghe până la învierea Mea. Tu mereu să zici că vine Domnul, și mereu să zici: „Vino, Doamne!“, după cum este scris: «Duhul și mireasa zic: „Vino!“, și cel ce aude, să zică și el: „Vino!“», să zică după tine: „Vino, Doamne, vino!“.

Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, și să stai mereu în hăinuță sfântă, în hăinuță albă și să zici: „Vino, Doamne!“.

O, greu e de cel fără putere, greu e de cel fără credință, greu e de cel ce se smintește întru Mine și întru lucrul Meu cel tainic și adevărat. Cel ce se prăbușește, de lipsă de putere se prăbușește. De unde vine această lipsă de putere în om? De unde vine această prăbușire? O, Israele, ți-am spus ție, tată, să te ferești de duhul nepăsării și ți-am spus că lenea e păcat de moarte, păcat care îl prăbușește pe om. Așa este și cu cele duhovnicești. Duhul nepăsării îngâmfă omul, îngroașă simțul omului, și omul nu mai simte și cade în nepăsare și aiurează. Nu te lua după cel ce aiurează, nu te lua după cel ce se smintește întru Mine și întru fiii cuvântului Meu. Fugi, tată, de tot ce înseamnă sminteală pentru credința ta. De cel ce se smintește, să fugi, fiule din Israel. De cel ce clevetește, de cel ce pune bârnă în ochii fiilor cuvântului Meu ca să se uite la bârnă apoi, de aceia să fugi, că nu-ți sunt buni ție. De cei ce râd de tine și de Mine, fugi, tată. Celor ce-ți vorbesc în bătaie de joc, să nu le răspunzi nici un cuvânt, așa cum n-am răspuns Eu lui Pilat când Îmi aducea în față învinuirile celor ce mărturiseau strâmb despre Mine. Și dacă poți, să fugi de tot de cei ce-și bat joc cu vorbe de luare în râs peste lucrarea cuvântului Meu, căci cuvântul Meu e plânsul Meu care curge peste tine ca să te spele, ca să te țină curat, ca să te facă ceresc pe pământ. Fugi, tată, și nu sta în preajma celor răzvrătiți, că în curând se vor zdrobi izbindu-se în Mine și așa zdrobiți vor striga la Mine și la tine după mângâiere, că-i voi face să aibă nevoie de răcoare de suflet și de mângâiere și îi voi umili, și nu vor mai fi semeți cei ce s-au sculat împotriva lucrării cuvântului Meu.

Tu, ține-te copil deștept, fiule care ești cu Mine și care Mă ai de Dumnezeu adevărat, că omul cel necredincios nu știe ce este păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ține-te, tată, pe piciorușe, că-ți dau putere să te ții, că iată, cei îngâmfați care s-au întors cu spatele la Mine și la tine suflă prigoană peste sufletul tău, dar tu nu te teme; nu te teme și fii credincios și nu te teme. Îi voi îngenunchea pe cei necredincioși, că vai de cei ce ajung să vorbească aiurea despre lucrarea cuvântului Meu, despre puterea Mea cu care Mă fac cuvânt peste pământ ca să-i aduc omului înviere prin cuvântul cel din Mine.

Am sfinții cu Mine, și am serbare de arhierei cu Mine în tine, Israele al cuvântului Meu. Ți-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân așa cum porți crucea la gât și sărută-l, tată, și ziua și noaptea ca pe stăpânul care te duce de mână cu iubire și cu grijă.

Arhiereii Mei se scutură cu harul Meu peste tine ca să ai har, Israele. Ei au pus ungere arhierească peste lucrarea Mea la început și la sfârșit, căci au venit și vin din cer la tine, mereu vin la tine arhiereii Mei. Ai văzut îngerul care a venit de sus și a desfăcut mormântul Meu și a stat de veghe în calea mironosițelor ca să le vestească învierea Mea. Îngerul cel fără de trup a luat trup înaintea omului și a lucrat lucrarea Mea. Dar sfinții care au purtat trup, cum să nu ia trup când vin la om ca să lucreze planul Meu? Așa au lucrat sfinții ierarhi peste această lucrare, căci s-au coborât din cer, au venit de sus, au venit din cele nevăzute și s-au lăsat văzuți la începutul și la sfârșitul lucrării Mele de cuvânt în vremea aceasta. Au venit acești sfinți la început pentru Verginica să o așeze înaintea Mea ca vas pregătit și sfințit, așa cum a venit Melchisedec la Avraam, și au venit și acum în vremea ta, cel mai mic din lucrarea Mea de cuvânt, și au pus înaintea ta vase alese ca să ai, tată, cuvântul Meu venit la tine, ca să nu fii nici tu, cel mai mic, lipsit de mana cuvântului Meu, și să Mă ai trup și cuvânt în tine, căci arhiereii Mei sunt din cer peste tine, și îți țin vie și nouă binecuvântarea ta și alegerea ta și iubirea ta cea caldă prin binecuvântare. Să nu ieși, tată, de sub binecuvântare, căci cel ce a apucat să fie binecuvântat prin cuvânt ceresc ca să aducă Mie lucru de folos pentru lucrarea cuvântului Meu, și apoi s-a făcut nepăsător de binecuvântarea rostită de cer, acela se usucă din picioare și se face sterp pentru cer și pierde și ce mai are și cade în patimi de ocară și în duh potrivnic lui Dumnezeu și se face dușman lui Dumnezeu și rob satanei. Să nu ieși, Israele, de sub binecuvântare, că vin, tată, și te învăț să nu-ți lucrezi răul tău, să nu te faci dușman al tău și al Meu așa cum s-au făcut cei care s-au lăsat în robia firii lor, căzând în necredință.

Arhiereii Mei se scutură cu harul Meu peste tine, poporul Meu, și să fie pomenirea lor în tine, Israele, că ei au învățat pe oameni să Mă pomenească pe Mine așa cum M-au pomenit ei, așa cum i-am învățat Eu să Mă pomenească și să Mă lase de pomenire. Nimeni nu te poate blestema pe tine, poporul Meu, căci Eu, Arhiereul Cel mare, am peste tine mijlocitori cerești, arhierei cerești, fii ai Arhiereului Cel mare. Toți arhiereii cerului slujesc pentru tine, căci cei de pe pământ, te-au lepădat așa cum M-au lepădat pe Mine arhiereii cei de atunci. Cei ce s-au lepădat de tine nu știu bine că tu ești poporul Duhului Sfânt, și dacă știu le este frică și se ascund sub necredință; le este frică pentru faptele lor rele, căci cuvântul Meu vădește faptele cele rele ale lumii și le este frică de tine, poporul Meu. Dar Eu ies cu tine, nu te trimit singur. Merg cu tine și trecem pe lângă lupi și printre lupi, și trecem ca să audă toți, și să cunoască oile cele bune glasul Meu și mersul tău cu Mine și vestirea Mea de nuntă cerească pe pământ. Merg cu tine, Israele. Mergem, tată, din loc în loc, și sfinții merg cu Mine și cu tine și te poartă pe aripile slavei și tu te vestești că ești poporul Meu, iar Eu, Dumnezeul tău și al celor ce vor crede ca și tine în venirea Mea, în cuvântul Meu cu care Eu Mă las pe pământ. Amin.

– O, Doamne, noi, sfinții Tăi arhierei, Îți dăm slavă pe pământ ca și în cer, Doamne; Ție, Care stai așezat de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Noi, arhiereii cei mici, suntem binecuvântați de Tine, Cel mare, așa cum Avraam a fost binecuvântat de Tatăl prin Melchisedec.

O, Tu, Cel pururea viu, mai înalt decât cerurile! O, Tu, Cel ce Te-ai adus pe Tine Însuți jertfă, Arhiereu desăvârșit în veac! Tu ne-ai binecuvântat pe noi, să fim ortodoxie peste pământ, și am fost, dar arhiereii cei de azi nu mai știu să trăiască faptele credinței drepte, și nu este dreaptă credința lor. Și dacă ei cred, faptele lor nu vorbesc despre credința dreaptă, și ne este milă de țara în care Tu Te faci cuvânt la sfârșit, și lucrăm peste poporul Tău ca să lucreze el peste țara cuvântului Tău, să lucreze credință dreaptă peste români, Doamne, că românul nu mai are învățători, și Tu ai profețit în cartea de azi a cuvântului Tău că vei face din poporul Tău de azi învățători de credință dreaptă. Și iată, ai făcut, Doamne, că dacă nu făceai, românul nu mai avea învățători de credință în Dumnezeu, de credință dreaptă și de faptă dreaptă a credinței. Tu ești Învățătorul, iar poporul Tău duce învățătura Ta peste oameni, și oamenii vor învăța calea ortodoxiei, calea credinței cea din dar. Oamenii sunt învățați din fire să creadă, dar credința cea din fire nu are roadă pentru mântuire. Credința este dar din cer peste om, și Tu ai dat acest dar oamenilor și l-ai trimis pe poporul Tău să împartă daruri oamenilor. Luat-ai pe Israel, sluga Ta și robit-ai robime și dai daruri oamenilor, Doamne.

O, Tu, Cel ce paști pe Israel, ia aminte și dă darul credinței peste oameni, că mari sunt lucrurile Tale, și pomenire ai făcut și faci de minunile Tale, și iată, taina lucrurilor Tale o vestește poporul Tău ca să dai moștenire oamenilor. Străpunge cu frica Ta trupul oamenilor ca să-i înțelepțești, Doamne, și să ia în dar darul credinței, că noi, arhiereii Tăi, suntem cu Israel cel de azi și binecuvântăm din Tine pe cei ce cred în Israel, pe cei ce se scoală dintre neamuri ca să creadă; pe poporul român îl binecuvântăm ca să creadă în Tine, Cel venit cuvânt la români, Doamne.

O, Doamne, poporul Tău cel din români este munte în care Tu locuiești, și multe piscuri de munți pizmuiesc muntele locuinței Tale, că Tu ai locuință în poporul credincios ca pe muntele Sinai, Doamne. Dar să-l întărești pe cel mic din români, și să binevestești pe România prin cuvântul Tău care curge din Tine, că Tu ai făcut din fiii cuvântului Tău învățători de credință peste mulți, Doamne. Cuvântul Tău pe care fiii Tăi îl dau oamenilor s-a făcut mare peste pământ, și sub cortul acesta intră și cel învățat și cel neînvățat, ca să fie cu Tine, Doamne. Binecuvântăm din Tine pe poporul Tău, că mare este ungerea poporului Tău. Venim mereu la Israel cu har arhieresc și punem întărire peste fiii cei credincioși și ascultători, și lucrăm din cer peste Israel, peste cel iubit de Tine, Doamne. Arhiereii lumii nu se dau ușor bătuți ca să iubească pe poporul Tău cel credincios, dar noi îl iubim, și lucrăm lucrare arhierească peste cel ce Te poartă pe Tine cuvânt peste pământ, și binecuvântăm din Tine pe poporul care Te dă oamenilor cuvânt de înviere și de viață veșnică, o, Doamne, Arhiereule veșnic, Cel ce stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Amin, amin, amin.

– O, voi, treime de arhierei, întăriți-Mi pe fiii cei unși în grădină, întăriți-Mi grădina Mea și poarta Mea, ca să am cum să întăresc pe Israel. Întăriți întăriturile ca să pot da daruri oamenilor. Întăriți cu harul Meu din voi dragostea lui Israel. Întăriți-Mă pe Mine în Israel, în fiul din Israel, că Eu nu mai am om pe pământ care să știe și să vrea să Mă poarte în el. Voi sunteți har întreit peste poporul Meu. Voi sunteți sprijinul Meu ca să pot peste Israel. Întăriți întăriturile, că iată, grăiesc din Israel cerului.

O, cerul Meu grăiește din Mine peste tine, Israele, fiul Meu cel de pe pământ, iar Eu grăiesc din mijlocul tău cerului, poporul Meu. Binecuvântat să fii de cei din cer. Binecuvântați să fie de tine cei din cer. Te binecuvintează mama Mea Fecioara și pune peste tine dragostea ei, și pune rugăciunea ei înaintea Mea pentru tine și te ajută să mergi. Mergi, fiule Israele, mergi așa cum a mers apostolul Andrei, care M-a dat pe Mine neamului român. Mergi, Israele, și Mă dă în dar oamenilor și învață mulțimile să mănânce cuvântul Meu, care se înmulțește în tine. Mergi, Israele, din loc în loc, că ai binecuvântare arhierească peste tine și nimeni nu-ți poate face nimic rău ție. Mergi cu pas drept, cu credință dreaptă, și învață pe om să calce drept, să creadă drept și să fie ortodox ca Avraam, căci seminția lui Avraam sunt sfinții cerului pe pământ și în cer.

O, oamenilor, îndeletniciți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu; Eu, Cel ce Mă fac cuvânt peste pământ ca să vă dau să beți din râul vieții, din cuvântul Meu, care se face râu al vieții peste pământ. Vine Domnul din cer pe pământ și Se face cuvânt. Vine Domnul cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Profețiile și profeții lumii, Profeții despre România
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 11  [ 102 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !