Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 14:15
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 9, 10, 11  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:06 View PostDownload Post

*

Vin cuvânt în cartea ta, Verginico, trâmbița Mea cea de apoi. Locașul tău este în Mine. Cuvântul tău, din Mine grăiește. Amin.

O, măsura Mea este cuvântul. Este, oare, om pe pământ să înțeleagă de-ajuns de bine ce este Dumnezeu și cum Își desăvârșește El ființa Lui pe pământ și în cer? O, astăzi nu mai sunt pe pământ oameni plini de Duhul Sfânt ca să aibă cu ce să înțeleagă pe Domnul peste pământ și peste om. Dacă aș fi rămas cu trupul între oameni așa cum am stat trei ani și jumătate ca un Dumnezeu, și nu ca până la treizeci de ani ai Mei, ar fi fost numai război pe pământ, căci oamenii nu vor să aibă Dumnezeu. Iată, și peste om când Îmi las lucrarea dumnezeirii Mele se face război pe pământ între cei buni și cei răi.

Când eram coborât în tine, Verginico, ce mai pândă, tată, ce mai neliniște se stârnise peste oameni, ce mai ură, ce mai război! O, și Eu nu mai știam unde să Mă ascund cu tine și cu poporul care venea la izvorul cuvântului Meu, că peste tot stătea omul rău la pândă ca să te dea pe tine la chin, și pe popor să Mi-l împrăștie și să Mi-l sperie cu prigoană. Antichrist avea oameni de-ai lui în fiecare casă, în fiecare bordei, și ziceau oamenii că ești proastă, că ești desfrânată, și te duceau la spitale de nebuni, și te duceau la închisoare și risipeau pe creștinii care se mângâiau cu cuvântul lui Dumnezeu, care ciripea din gurița ta ca pasărea care-și hrănește puii. Dar răbdarea ta a biruit, și prin răbdarea ta tu ai câștigat multe suflete pentru Mine, și din ele Eu am ales pentru vremea de acum când am pus hotar prigoanei și când am dat celui dornic de Dumnezeu libertatea să umble după Mine, că iată, Eu sunt cuvânt, vin pe pământ cuvânt și Mă dau oamenilor spre viață veșnică și spre înviere.

Ai suferit prea greu pe pământ, ai fost prea îndurerată, tată, și Eu ți-am dat plata pe pământ și în cer, că pe pământ, tu ai acum popor tare cu viața și cu iubirea și cu inima, și în cer te bucuri de poporul tău. Nu e multicel poporul tău, dar e tare cu viața și cu credința. Eu când M-am lăsat spre răstignire ca să-Mi arăt dumnezeirea prin înviere, am lăsat în urma Mea o mânuță de ucenici, o sută și ceva de inimioare prinse în dragostea de Mine, Învățătorul lor, și s-au înmulțit apoi, și când M-am înălțat după patruzeci de zile erau vreo cinci sute de suflete care s-au purtat pe urma Mea până la Muntele Măslinilor unde am stat ultima oară în mijlocul bisericii Mele, în mijlocul turmei Mele.

O, Verginico, am luat din poporul tău o mânuță mică de copii, și iată, mergem cu ei veste nouă peste pământ, și ei sunt mici și firavi și sărăcuți, dar n-are nimeni bogăția pe care o au ei, că ei Mă au pe Mine cuvânt, și s-au făcut împărțitori oamenilor, că vreau să-i fac pe oameni să se învețe cu Dumnezeu, Verginico. Îi iau cu ușorul pe oameni, că omul, cu anevoie crede în Mine și în faptele Mele peste pământ, căci prea multă vreme a fost învățat omul fără de cuvântul Meu, că la biserică omul nu mai poate înțelege nimic. Se duce omul din obișnuință la biserică; se duce să se boteze, să se cunune și să se înmormânteze, că știe că acolo e locul pentru acestea așa cum în altă parte e locul pentru altele ale omului. O, omul, săracul, nu mai are nădejde. Omul are nevoie de nădejde, de mângâiere și de credință. Mă duc, tată, cu fiii tăi cei mici, mergem din loc în loc cu ei și le dăm putere să poată merge ca să mângâiem pe oameni cu cuvântul nădejdii și să suflăm peste ei darul credinței lucrătoare de mântuire și să-i facem să înțeleagă ce este biserică și ce este Dumnezeu în biserică, și ce este preot și ce este slujbă și ce este viață cu Dumnezeu în biserică.

Tot ce am spus Eu prin gurița ta, Verginico, iată, acum, cu puterea Mea vin și împlinesc peste pământ și peste România, tată, că e țara Mea, e darul Meu de la Tatăl, e primul petec de pământ care s-a arătat când s-a întocmit pământul. E pământul din care Eu am plămădit pe om la început, și am în el pe poporul Meu cel nou, născut din cuvântul Meu, că dacă din acest pământ l-am făcut prima dată pe om, tot din el l-am născut și din cuvânt pe om, că M-am făcut cuvânt prin tine, Verginico, și din cuvânt am născut un popor la sfârșit. Mulți au trecut pe lângă cuvântul Meu vreme de patruzeci de ani, dar nu toți cei care au mâncat s-au și născut din acest cuvânt. Dar cine s-a și născut din acest cuvânt, aceia născuți sunt și înviați sunt, și peste ei moartea nu are putere, că necredința e cea mai grea moarte din cele ale morții, iar cei ce s-au dus în necredință, aceia nu s-au născut din cuvântul acestei lucrări. Aceia doar au stat și au mâncat, așa cum veneau după Mine miile de oameni ca să mănânce din pâini, nu ca să se nască din cer, din cuvântul Meu și ca să fie vii.

O, Eu am cuvântat cuvânt cu putere peste fiii cei mici, născuți din Mine, și le-am spus că voi ridica bărbați tari și le voi da putere de îngeri ca să aibă grijă de Mine pe pământ, de Mine și de lucrarea cuvântului Meu ca să fie semănată, ca să fie purtată peste pământ și ca să-Mi întocmesc planul Meu, că Mi-e dor, Mi-e tare dor să-Mi văd planul gata, și Mă zbat așa cum se zbate un om ziua și noaptea să-și facă lucrul ce-l are de lucrat pe pământ. Așa și Eu Mă zbat, și abia găsesc pe pământ om cu care să Mă sprijin în truda Mea, prieten pe care să Mă bizui cu taina cuvântului Meu, piatră pe care să Mă așez și să Mă odihnesc de munca Mea de mântuire a omului.

La început am luat lut și l-am lucrat pe om și am suflat peste el, și după toată lucrarea cea de șase zile, abia că M-am odihnit. Dar acum, la sfârșit, după șapte mii de ani, abia, abia mai pot și Eu, și Mă muncesc, că omul e tare la cerbice și M-a obosit, și trag din greu, că lucrez prin om ca să Mă ajut, și greu găsesc la om înțelegere, că omul e prins cu ale sale și pe ici pe colo abia găsesc căldură și casă și pâine și apă și cale în om și ajutor în truda Mea. Dar am cuvântat și voi împlini și împlinesc, că e vremea să împlinesc.

O, Verginico, Eu văd că Mă lași pe Mine să grăiesc cu inimioarele cele dulci care M-au aflat trudind și Mi-au întins mâna lor (Ioan și Daniela, n.r.). O inimioară plină de fire îndumnezeită, și lângă acest copil cu inimă de rândunică, altă inimă caldă și prinsă de dragostea cuvântului Meu; doi soțiori, care s-au făcut soții Mei, așa cum apostolii Mei aveau soți care ajutau lucrarea Mea cu ei peste oameni; doi copii cu inimă plămădită din iubire, și acum iarăși plămădită din iubirea Mea, de cuvântul Meu care vine pe pământ.

O, copii blânzi și buni la suflet, ies cu cuvântul Meu cel dulce în calea voastră și Mă plec și vă mulțumesc cu cuvântul, căci Eu sunt cuvânt, și aceasta este ce am Eu să vă dau. Cuvânt de iubire vă dau, cuvânt de mulțumire că ați ieșit în calea urcușului Meu și ați scos batista și Mi-ați șters și Îmi ștergeți sudoarea, și am să vă spun într-o zi cum am condus Eu drumul vostru spre Mine. Nu pe copiii Mei cei mici îi ajutați, ci pe Mine Mă ajutați, că Eu ies în căile voastre ca să vă ajut și ca să Mă ajutați, și fac cale ajutorului cel pentru Mine și pentru fiii care Mă poartă pe Mine pe pământ. Să știți, măi dulci copilași, că puterea cea sfântă și bună în om, de la Mine este, și în dar este în om. Și vă voi dărui putere mare de sfințenie și de împărăție a Mea în voi, și aș voi să lucrez prin voi o lucrare mare pe pământ; prin voi și pentru voi și pentru oameni, și Eu voi spune fiilor cuvântului Meu despre acest plan al Meu, și ei vă vor vorbi de la Mine ca să înțelegeți cum va fi tiparul lucrului vostru cu Mine, și al Meu cu voi între fiii poporului Meu, în casa Mea, tată, că poporul Meu cel mic e casa Mea, și satul cuvântului Meu e muntele Meu cel sfânt spre care vor curge mulțimi multe după apa cea vie a cuvântului Meu și după slava Mea pe care o pregătesc spre vedere. Dar am nevoie de Duh Sfânt în om, am nevoie de adevărați prieteni, că Eu, tată, Mi-am pus viața pentru oameni, iar la cei cu care voi să Mă sprijin în venirea Mea de la cer la pământ, le cer iubirea, le cer credința, le cer trupul, ca să fie una cu trupul Meu, un trup cu Mine să fie, ca să am casă în cei ce Mă iubesc, și pe care Eu Mă sprijin și Mă voi sprijini pe pământ așa cum pământul se sprijină pe stâlpii lui ca să stea și să dăinuie înaintea Mea. Vă voi desluși tainele Mele și vă voi cere iubirea voastră atât cât puteți voi să Mi-o dați, pentru ca să v-o fac sfântă și mare și întreagă, că Eu lucrez peste picul vostru de iubire, și din picul vostru voi vă veți face întregi în iubire și în sfințenie, și Îmi voi face loc în voi, că nimic nu are omul dacă are ceva; nimic, nimic nu are decât dacă Mă are pe Mine în el cu slava Mea, cu viața Mea, cu sfințenia Mea trup și cuvânt în om. Voi face și din voi trupul și cuvântul Meu, căci voi sunteți deprinși cu ascultarea, voi aveți o fire cuminte. Voi, din fire sunteți plămădiți să fiți iubire pentru Dumnezeu. Voi sunteți milă și credință și dăruire, iar celor ca voi le dau, că unii ca aceștia știu să dea lui Dumnezeu și lucrului Său. Și va fi să vă fac și vouă mâinile voastre, ca să nu mai aveți stăpân peste voi, și să puteți fi ai Mei, liberi pentru voi și pentru Mine, și ca să puteți zice voi, în numele Meu să ziceți unuia: „Du-te și fă!“, și să se ducă să facă în numele Meu, și altuia să-i ziceți: „Stai!“, și acela să stea în numele Meu și pentru Mine să stea înaintea Mea, că voi aveți stofă scumpă în voi. Și voi face din înțelepciunea voastră cea din fire înțelepciune cerească pentru voi și pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ, este lucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Amin.

Mai am un copilaș plăpând și dulce și blând ca și voi, și s-a sculat și el nu demult și a zis: „Iată-mă, Doamne, ca să fac și eu pentru Tine ce pot să fac“. Îl iubesc, tată, și pe el, că pe cine nu iubesc Eu când îl văd că Mă găsește și Mă recunoaște și Mă ia de mână ca să Mă ajute să ajung la inima omului de pe pământ? Și voi mai avea copii ca voi, că am rostit cuvânt că voi ridica copii tari și buni și cuminți și le voi ajuta puterea, că Eu sunt vistierul celor sufletești și al celor trupești. Și dacă-Mi strâng copiii cei aleși de sprijin, dacă-i ridic la lucrul Meu cel minunat, cum să nu grăiesc cu ei cuvânt de mângâiere și de nădejde și de iubire și de viață veșnică? O, ce-i folosește omului lumea și duhul ei și viața ei cea fără de cale? Voiesc să vă dau cele de folos, tată, ca să știți să fiți, și să aveți ce aveți, și veți avea. Amin.

O, inimioară de rândunică, am auzit cuvântul tău și l-am scris în cer, și te voi numi rândunică. Numele tău este Ioan, și tu ești un rândunel, și Eu n-aș voi să te supăr cu nimic, și fiii Mei cei mici se sfiesc în fața iubirii tale, că tu ți-ai băgat grumazul sub crucea Mea cea de pe pământ ca să Mi-o duci, și îți văd iubirea cât e de multă, și te voi ajuta atât cât vrei tu să te dăruiești lucrului Meu din zilele acestea. O, unde ai fost până acum? Crucea Mea a fost mereu grea în lucrarea Mea. O, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o duc! De mult aș fi pornit cu ea prin lume, dar n-am avut putere singur, căci copiii Mei sunt mici, sunt cu mâinile goale și n-au decât cuvântul Meu. Ce să-ți dau ca să-ți răsplătesc mila ta de Mine și de fiii cuvântului Meu? O, îți dau sfat bun pentru tine și pentru Mine, și te voi sfătui prin fiii Mei, căci ei sunt cuvântul Meu. Să fii precaut în credință, tată. Să ai grijă cum mănânci cuvântul Meu. Să ai grijă, copile scump, cum Mă așezi în tine, că voiesc să-ți dau mereu putere și sănătate de duh și de trup, dar cu tine le pot face pe acestea. Eu cu tine, și tu cu Mine, și niciodată tu să nu pierzi cumințenia pe care o ai din fire, și niciodată să nu pierzi umilința inimii, și niciodată să nu iubești mărirea chiar dacă Eu te voi face și mai mare pe pământ pentru Mine și pentru oameni. Aceasta este scara măririi: să fii mic ca să fii mare. Eu sunt blând și smerit cu inima. Să iei de la Mine. De la nimeni să nu iei decât de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima. Ferice vouă că n-ați născut copii. Ferice celor cu mâinile nelegate. O, ferice Mie că n-aveți voi copii, dar am Eu, și v-am dat să aveți ce am Eu, și iată, vă dau din casa Mea ca să aveți lucru cu mângâiere și cu folos de viață și de veșnicie cu Mine. Ferice vouă că v-ați lăsat găsiți de Mine, și când v-am găsit M-ați cunoscut că Eu sunt Dumnezeu cuvânt pe pământ. Să fiți înțelepți cu credința, să fiți ca Avraam în credință. Feriți-vă de necredința preoților și a fariseilor, căci ca ei nimeni nu poate face mai bine și mai întreg păcatul împotriva Duhului Sfânt, Care întregește în vremea aceasta lucrarea Treimii Dumnezeiești peste oameni. Lucrarea cuvântului Meu este Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești. Fiți vii în mijlocul fiilor veacului acesta. Pământul este plin de trupuri fără viață, căci viață înseamnă voia Mea în om, viața Mea în om. Fiți binecuvântați. Amin, amin, amin. Fiii cuvântului Meu pun mereu peste voi binecuvântarea Mea cea cu putere. Fiți scumpi, căci cine are pe Dumnezeu de tată, acela este scump între oameni, căci oamenii nu știu ce înseamnă să aibă de tată pe Dumnezeu. Fiți scumpi, fiți scumpi, că M-am lăsat găsit de voi, și voi v-ați lăsat găsiți de Mine, și veți fi; și toți un trup, o pâine vom fi. Eu sunt pâinea vieții. Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt trup și cuvânt, și omul trebuie să fie trupul și cuvântul Meu, una cu Mine. Eu vin cuvânt pe pământ, și cine aude glasul Meu, să vină și să fie una cu Mine, căci Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

– O, Doamne, pâine dulce, mă plec în Tine cu bucurie ca să-Ți mulțumesc că i-ai mângâiat și i-ai însemnat pe cei ce-mi sunt și mie scumpi pentru credința lor, pentru mânuța lor întinsă spre crucea Ta, Doamne, că avem copiii plăpânzi, și eu știu greul de pe pământ, că și eu l-am purtat pentru lucrarea Ta, că lucrarea Ta e cu greutate, Doamne. O, dacă ar ști oamenii că nimic nu au din tot ceea ce fac ei ca să aibă! Dacă ar ști oamenii că tot ceea ce poate avea omul ești numai Tu, ar vinde și libertatea lor ca să Te aibă pe Tine de Stăpân și ca să fie omul al Tău, Doamne. Și așa va fi, că Tu vei face inimi noi în oameni, și oamenii vor bea din râul cuvântului Tău și se vor lăsa născuți din cer, și Tu vei coborî slava Ta peste pământ, și iarăși va fi totul întru Tine, Doamne. Amin.

– O, Verginico, pace ție întru Mine! Pace copiilor cu care am grăit cuvântul mângâierii Mele! Amin, amin, amin.

12-02-1997

Cuvântul lui Dumnezeu peste cetatea Cluj

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care coboară pe pământ și Se face cuvânt, și Se face Mire. Amin. Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt și la sfârșit așa cum am fost la început. Iată Eu și pruncii Mei; Eu, și cu poporul cuvântului Meu. Amin.

Trec din cetate în cetate cu fiii poporului Meu, o, țară de veste și de poveste! O, țară de nuntă de veac nou, cuprinde-Mi mireasa, cuprinde-Mi cu iubire pe poporul Meu mireasă, că nuntesc cu el din loc în loc, din munte în vale și din vale în munte, din cetate în cetate, și Mă vestesc Mire din cer. Veacul nou se întinde peste pământ odată cu nunta Mea de veac nou, cu nuntă cerească pe pământ, o, țara Mea de nuntă!

Iată nuntă creștinească, nunta Mea, nunta lui Hristos, omule! O, nu s-a mai văzut pe pământ nuntă fără mire. Nunta din Cana Galileii s-a mutat în România. Eu am fost Mirele de la nunta din Cana Galileii, iar cei doi miri ai nunții au fost mireasa Mea.

Aceasta este nunta Mea. Eu sunt Mirele, și am popor mireasă și Mă fac cuvânt peste mireasa Mea și Mă fac Mire. Nu i-a plăcut omului niciodată așa nuntă. N-a știut omul ce este nunta Mea pe pământ. O, ce frumoasă e fericirea! Ce bogăție e fericirea! și omul nu vinde nimic din ce are el ca să cumpere fericirea. Omul nu dă nici un ban pe fericire. Eu sunt fericirea, și cine Mă are, este fericitul Meu.

O, țara Mea de nuntă, Mă fac nuntă de veac nou în tine, că-Mi ești aleasa Mea, și Mi-am trimis vorniceii ca să te trezească și să te cheme la masa Mea de nuntă, că Eu n-am uitat nașterea ta de la început și de la sfârșit. La început te-ai născut din apă și din Duh și din cuvânt și te-am numit pământ. Primul pământ ieșit din apă când am făcut cerul și pământul tu ai fost, o, țara Mea de nuntă! O, și la sfârșit te-am născut tot din cuvânt și din apă și din Duh, odată cu nașterea Mea te-am născut, și te-am numit creștină, și te-am numit țara Mea, neamule român. O, și ce frumos este numele tău! Cel mai frumos nume pe pământ, tu îl ai, o, țara Mea de nuntă, iubita Mea Românie, aleasa Mea de pe pământ pentru venirea Mea așa cum Israel a fost poporul Meu ales pentru nașterea Mea ca Fiu al Omului.

Eu vin la tine și Mă fac cuvânt, și Mă fac Mire, și tu Îmi ești nuntașă, o, țară a nunții Mele! Mă port din loc în loc cu fiii cuvântului Meu și Îmi las cuvântul Meu peste tine, țara Mea de nuntă, și te mângâi cu Duhul Sfânt. Din loc în loc Mă fac mângâiere peste tine și sun din trâmbiță peste tine. O, pace ție! Pace ție! Pace ție, țara Mea de nuntă!

Pace ție! Pace ție! Pace ție, cetate a Clujului, pacea cuvântului Meu! Amin. Aur și argint nu am, dar îți dau ce am: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ție îți zic: scoală-te înaintea Mea și scoal-o pe România, că am în pântecul tău pe apostolul Meu cel chemat la masa cuvântului Meu, pe cel ce l-am chemat și l-am făcut mare prin harul Meu și prin cuvântul Meu și l-am pus să-Mi ridice piatră tare și neclintită și vie, și l-am pus să-Mi pecetluiască pe poporul Meu ca popor al cuvântului Meu, și el M-a ascultat și a lucrat după cuvântul Meu și am împlinit prin el începutul cel nou profețit în Scripturi pentru vremea de acum.

Am praznic de nuntă în tine, cetate a Clujului. Vin Mire din cer, și Mă fac și în tine nuntă de veac nou, veste și poveste Mă fac cu țara nunții Mele. O, cum să tac dacă Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu? Cum să nu-l strig pe cel ce Mă strigă să-l ajut?

O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, nu te strig tare. Te strig în șoaptă, că tu ești sub zăbrele. Trezește-te! Am venit să-ți dau lanțurile jos. Auzi tu glasul Meu? Ce să-ți fac dacă Eu sunt adevărat în această lucrare și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu și Mă numesc Duhul Sfânt? Amin. Tu mereu Mă strigi, mereu te rogi, și zici: „Doamne, vino în ajutorul meu!“. Iată-Mă, vin! Vin și te strig și Eu, așa cum și tu Mă strigi. Strig și te rog și zic: vino în ajutorul Meu! Ne rugăm unul la altul pentru ajutor. Vin și te rog ridică-te din cădere, că tu ești unsul Meu din vremea aceasta și nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine.

Ai milă de România, fiule! Ai milă de biserică, fiule numit! O, ce să-ți fac dacă Eu nu sunt mincinos prin acest cuvânt? Eu sunt. Nu sunt duhul rău. Sunt Duhul Sfânt, sunt cuvântul vieții. Știu că nu te poți ridica singur, știu că ai piciorușele și mânuțele și mintea și inima și graiul legate. Știu, dar pocăiește-te, că M-ai dat anatemei pe Mine, Cel ce sunt. Vin și te mângâi în lanțuri așa cum Mă duceam la mucenicii care sufereau de la necredincioși pentru numele Meu. Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, să nu cazi când vei vedea lumina cuvântului Meu cum cuprinde tot pământul așa cum ai profețit tu în cartea cuvântului Meu, că tu ești arhiereul Meu și ai profețit nunta Mea de veac nou. M-ai profețit Mire din cer pe pământ, cu poporul Meu mireasă, și iată-Mă ca să împlinesc cuvântul tău cel cu Duh Sfânt, pe când erai copilul iubirii Mele.

Se scoală România, fiule uns. Ți-am făcut cale ca să poți veni spre Mine, și îți voi presăra calea cu flori, și Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinței tale, dar n-ai unde să te ascunzi de lumina cuvântului Meu. Nu fi mâhnit, nu te pierde cu firea, că tu ești unsul Meu, iar arhiereii lumii nu sunt români, fiule. Cine nu iubește pe România nu sunt români. Fii ortodox ca Avraam, fiule uns, căci lui i-am socotit credința dreptate și neprihănire. Și o voi lua iar de la început cu tine, că nu se șterge ungerea ta prin cuvântul Meu, prin poporul Meu, cel uns de Mine, cel pus la plămadă ca să crească din el voievod tare, popor voievod peste țara nunții Mele.

Am venit cu fericirea, fiule. Fericit cel ce se leapădă de sine și intră sub acest cort. Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit, după alegere și după har și după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! Eu voi împlini acest cuvânt, că tu nu poți. Tu ai mâinile și picioarele legate și ai căluș la gură și nu poți. Am venit după tine. Mă port după tine, Mă cheamă ungerea ta de la Mine. Ție îți zic: trezește-te! Amin.

Pace ție, țara Mea de nuntă! Pace ție, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns pentru vremea aceasta. Scoală-te înaintea Mea, că vin cu nuntă de veac nou în tine. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care coboară pe pământ și Se face cuvânt și Se face Mire și Se face nuntă de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.

19-02-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminca întâi a Postului Mare, a ortodoxiei

O, fiilor unși, care stați așezați de Mine în grădinița cuvântului Meu! O, tată, întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub griji și greutăți. Lăsați-le jos, că nu le puteți duce, și voi nu trebuie să fiți doborâți de griji. O, că n-am pe nimeni ca să fie cu adevărat pentru Mine și pentru voi ca să nu vă fie greu vouă și ca să nu-Mi fie Mie greu să vin! Dacă voi sunteți plăpânzi, n-am nici Eu putere. O, ce mare ar fi puterea Mea dacă aș găsi iubire pe pământ, cu care să Mă sprijin Eu și voi! Duhul rău Îmi stă împotrivă cu încăpățânare, dar voi întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub greutăți. Nu știu cum și ce cale să-Mi mai fac pentru voi ca să vă iau greutățile, că nu e, tată, nimeni pe pământ care să caute cu adevărat să construiască la drumul spre împărăția cerurilor. Nu e nimeni să vrea ca să vreau Eu apoi în el. Hai să lucrăm cuvânt, fiilor. Liniștea Mea să fie în voi ca să Mă fac cuvânt între voi și să-Mi hrănesc poporul, fiilor, că omul din lume, cu anevoie face faptă din cuvântul Meu ca să-Mi ușureze calea spre om.

Iată, fiilor care duceți greul lucrului Meu, Mă las cuvânt în cartea lui Verginica și vă spun și vouă că și Mie Mi-e greu. Duhul Meu Se îngreuiază când văd duh de om în creștinul cu care am zis să Mă sprijin pe pământ. Grăiesc vouă, fiilor. Cui să-Mi spun plânsul Meu? O, atâta duh de nepăsare, atâta mărire deșartă, atâta duh de judecată de la cel încăpățânat în duhul lui! Cel plin de duhul lui dă vina pe Mine; pe Mine și pe voi; lasă vina să apese pe Mine și pe voi, și el stă în picioare, zice el. Dar statul creștinului în picioare este atunci când planul Meu și puterea Mea au loc în cel ce stă în picioare. Când drumul Meu se îngreuiază, e din pricina duhului străin de Mine, care se înmulțește în creștin.

O, Verginico, Mă doare că-i văd mereu duruți pe copiii tăi în grădină. Sunt plini de griji copiii tăi. O, cum să-i ajutăm să poată ei cu Noi? Cum să-i mângâiem să prindă putere?

– O, Doamne, calea Duhului Sfânt a fost mereu pândită de duh de nepăsare și de necredință, și tot omul care a fost al Tău, s-a lovit de duhul omului, și Tu ai fost mereu supărat și necăjit în omul Tău de pe pământ.

O, copilași firavi din grădină, ungerea Domnului e puterea voastră care vă ajută și vă apără și vă întărește în greu. Mă doare și mă ustură cât duh de nepăsare vă înconjoară de peste tot în Israel. Peste tot se lasă greu pe voi creștinul. Peste tot se dă vina pe Dumnezeu și pe voi, și peste tot se compătimește pe sine creștinul din Israel.

O, greu mai găsește Domnul sprijin cu adevărat în creștin. Cei cu care dă Domnul să Se sprijine s-au umplut de duhul lor și nu pot scăpa de îngâmfare și nu vor să fie atenți și curați și adevărați în iubire. O, fiilor, să știți că de aceea merge greu lucrul vostru cu Domnul. Fiecare se iubește pe sine și puțin pe Dumnezeu și pe voi, dar cel mai dureros este că nu vede creștinul cât de mare este în el duhul lui. Nu Se mai poate plânge Domnul, că se plânge creștinul. N-a putut nici unul să fie curat pentru mine și pentru voi. Toți au ascuns, mereu, mereu au ascuns, și au spus că ascund de voi, și a fost de ajuns să-I îngreuieze calea Domnului spre Israel, și puterea Domnului peste pământ.

O, fiilor, am lucrat să mă sprijin și eu, și Domnul, și cu alți copii care și-au ales calea mântuirii și a lucrării cuvântului lui Dumnezeu, dar aceștia n-au voit niciodată să fie Domnul mare în ei, și apoi peste pământ cu puterea Lui, și au voit să fie ei mari în Domnul, și omul nu știe din duhul lui, nu știe ce este om mare. Iată, puterea Domnului se rupe mereu pe cale, că întâlnește duh de om care tocmește cu puterea Domnului, și de cele mai multe ori Domnul Se oprește la răspântie, căci creștinul se încurcă în sine, se iubește pe sine mai mult decât adevărul, și stă creștinul în duhul lui, și zice că stă în numele lui Dumnezeu pe pământ.

O, Doamne, planul Tău e mare. Nu Te mai încurca în om, Doamne, că Tu ai putere și iubire, și ai biruință, Doamne. Mărește-Te în fiii Tăi cei unși, și le dă putere să biruiască greutățile care se ivesc mereu să-i slăbească și să încurce împlinirile Tale peste pământ. Coboară înălțimile de pe tronurile lor. Coboară semeția omului și fă-Ți cale cu împlinirea planurilor Tale peste pământ, Doamne, și întărește-Ți întăriturile ca să poți împlini. Amin.

– O, Verginico, întăriturile Mele sunt fiii cei unși în grădină, dar ei sunt ca și Mine, învinuiți de creștini. Creștinul care stă în duh de nepăsare, în mărire de sine și nu vede cum stă, acela apasă cu vină pe Mine și pe cei din grădină, tată. O, câtă nepăsare! Să te iubești mai mult pe tine decât pe Dumnezeu! Să-ți iubești mai mult copilul decât pe Dumnezeu! Să-ți iubești mai mult mărirea ta decât mărirea lui Dumnezeu! O, aceasta aduce neîmplinirea planului lui Dumnezeu, creștine care faci așa!

L-am rugat pe Israel de duh de umilință înaintea Mea. O, nici vorbă, că Duhul lui Dumnezeu este prea curat ca să-i placă creștinului învățat cu dedesubturile și cu nepăsarea.

O, copii unși în grădină, copiii Mei care simțiți din plin greul Meu în voi! Vă văd suspinând în voi. Ce să fac cu voi fără putere în voi? Suflu peste voi Duh Sfânt și putere. Întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub griji și sub greutăți. Căutați spre Mine, și Eu voi duce grijă de voi, că iată, Îmi slăbesc împlinirile din pricina celui ce nu știe cum să stea întru Dumnezeu. Fiți cuminți, și rugați-vă Mie să risipesc duhul nepăsării de la cei cu care dau să Mă sprijin pe pământ. Nu fiți îndurerați, tată. Eu am fost mereu îndurerat de la încăpățânarea omului care nu știe cum să umble pe calea mântuirii și care zice că Mă ajută dar stă în duhul lui. O, nu fiți îndurerați. Eu vă iubesc. Mângâiați-vă cu Cel ce știe să vă iubească. Eu vă iubesc, fiilor. Învățați-vă și voi să iubiți ca Mine în vremea cea de îndurerare și nu slăbiți sub griji și greutăți. Pe Mine Mă doare mai rău ca pe voi întârzierea Mea peste pământ, dar iată ce pățesc: Mă izbesc în duhul creștinului care nu voiește să Mă ajute cu adevărat. Găsesc semeție, găsesc nepăsare, găsesc împrăștiere în creștin, găsesc învinuire peste Mine și peste voi și stă creștinul în duhul lui, stă fără Mine, că Eu am spus că sunt trup și cuvânt în creștin. Pe toate le mai are creștinul, dar umilință nu are. Duh umilit înseamnă să crezi în Duhul lui Dumnezeu, nu în duhul tău, dar abia că mai pot să-i spun creștinului ce Mă doare, ce Mă încurcă să vin cu toate împlinirile peste pământ, și iată, se pierd creștini, se duc din brațul Meu, și scris este: «Pe cei ce se abat pe căi strâmbe, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea, iar cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, și nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim, căci munți sunt împrejurul lui, iar Eu împrejurul poporului Meu, din veac în veac, și le fac bine celor buni și drepți cu inima».

Duceți cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu știu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea și vă umplu pe voi de griji și de greutăți. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ. Mereu am dus-o din greu, că n-am putut să Mă împlinesc cu putere, că mereu M-am lovit de semeție în creștin, de nepăsare, și de duh de om în cel chemat la Mine ca să Mă sprijin cu el în lucrul Meu de mântuire a omului cel căzut.

O, Israele, prea mult ți-e milă de tine, dar cu mila de tine nu-ți faci nici un bine nici ție, nici Mie, nici mântuirii omului prin tine. O, Israele, Israele, îndreaptă-ți și spre Mine iubirea ta! O, Israele, numai mofturi iau de la tine, numai plângeri că ești nemulțumit. O, Israele, când vei vrea tu, oare, să-Mi slujești numai Mie, tată, așa cum îți slujesc Eu ție? O, Israele, întoarce-te în Duhul Meu, ca să-Mi împlinesc cu tine Scripturile, și nu mai fi neatent, Israele.

O, Israele, așează-te să fii voia Mea că n-am ce face cu voia ta. O, Israele, dă-Mi loc și așternut în tine, că n-am dacă nu-Mi dai. Amin, amin, amin.

*

O, Mă aștern cuvânt în calea omului, ca să-i spun omului că Eu sunt calea. Calea omului, e a omului și se sfârșește ca omul. Vin să-i spun omului s-o ia pe calea Mea, că vin și Mă las găsit de tot omul care caută calea Mea. Amin.

Vin la tine, Israele, și grăiesc cu tine ca să audă omul ce grăiește Dumnezeu cu poporul Său cel tocmit pentru ca să împlinească cu el Scripturile cele de apoi și cer nou și pământ nou peste cele vechi. Amin.

Mă fac cale de cuvânt, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Mă fac cale dreaptă în calea cărărilor strâmbe care duc pe om la pierzare. Omule care ai pierdut calea, iată calea, și tu nu mai știi s-o găsești, tu nu mai știi s-o cauți. Mă fac cale înaintea ta, omule fără cale, Mă fac cale dreaptă, cale netedă, cale dulce, cale cu mângâiere. Vin să te mângâi cu cuvântul mângâierii Mele ca să te ajut să vezi calea cea dreaptă, omule căzut din binele tău. Binele tău Eu sunt. Eu sunt și calea. Eu sunt tot ce cauți tu, omule, dar dacă tu cauți pe căile tale, de aceea nu găsești ce cauți. Nici un om nu caută răul, că omul fuge de rău când vine peste el, că bietul om nu știe că răul este altceva, și omul zice că-și caută binele.

O, sărăcuțule omule, dacă tu nu știi cum să cauți ceea ce cauți tu, nu vei găsi binele așa cum cauți tu. Căutarea ta te duce la ceea ce nu cauți, te duce la rău, că dacă nu știi pe ce cale să cauți, găsești numai rău pe căile tale. O, caută viața, și ia învățătură de la Mine ca să știi să găsești viața. Viața este altceva decât ce cauți tu de viață. Eu sunt viața ta Eu sunt calea, adevărul și viața. Dar nu ți-am spus Eu ție că Eu sunt? O, de ce nu vrei să știi ce am spus Eu? Oprește-te din căile tale ca să iei aminte la ce am spus Eu. Vino și înțelege că te strig. Auzi-Mă când te chem să vii. Vino să te aleg să mergi pe calea Mea și să-ți întăresc credința în Mine. Vino, că Eu vin pe pământ cuvânt în calea ta și greu mai străbat în inima ta, omule fără de cale. E plin văzduhul de glasul cuvântului Meu care coboară din cer pe nori până în mijlocul poporului cuvântului Meu. E lungă așteptarea Mea. De șapte veacuri și mai bine aștept să-l ridic pe om la locul de unde a căzut ca să-Mi repar munca pierdută, că am lucrat șase zile, și omul lucrat a șasea zi Mi-a stricat bucuria, Mi-a stricat odihna Mea și a lui și s-a clătinat cerul și pământul la căderea omului.

Israele, poporul Meu cel din români, grăiesc în mijocul tău cuvânt, ca să audă omul de pe pământ cuvântul Meu, și să facă și el cale întoarsă la Mine și să-l numesc și pe el Israel, că așa îl numesc Eu pe poporul Meu cel credincios. Astăzi este zi de duminică, și biserica din lume serbează azi ziua credinței drepte, ziua ortodoxiei, dar și aceasta a rămas o sărbătoare numai cu numele, așa cum au rămas toate sărbătorile bisericești. Credința dreaptă se trăiește, nu se sărbătorește. Credința dreaptă dacă nu trăiește prin faptele ei, îi rămâne numele și atât.

O, e multă vreme de când omul bisericii se bate cu pumnul în piept că e omul bisericii și că e slujitorul lui Dumnezeu, dar omul bisericii nu-L slujește nici pe Dumnezeu, nici pe om, că omul îi plătește preotului, îi plătește cu vârf și îndesat, și toată plata preotului e pe pământ, și cine îl mai poate tămădui pe cel plin de lăcomie? O, fiule Israel, rugăciunea plătită rămâne pe pământ, că e plătită. Rugăciunea nu trebuie plătită. Eu n-am luat nici un ban când Mă rugam Tatălui pentru oameni. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie sărac de cele pământești și bogat în Duhul lui Dumnezeu.

O, Israele, nu mai are cine să se roage pentru omul cel fără de cale. Nu mai are cine să îndrume spre Mine nici pe săraci, nici pe bogați. Trebuia să fie plin pământul de preoți ai lui Dumnezeu, căci preoții lui Dumnezeu fac ce am făcut Eu. Grăiesc cu tine, poporule al cuvântului Meu, ca să ia și preoții lumii cuvânt de la Mine și să trăiască faptele credinței drepte așa cum a lucrat Avraam. O, nimeni nu se mai face în vremile acestea preot pentru Dumnezeu, nimeni, poporul Meu. Și am să zgudui lumea din temeliile ei și am s-o întreb de credința cea dreaptă și am să-i arăt cum Îl iubește ea pe Dumnezeu. Scris este: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din toată virtutea și din tot cugetul tău», și aceasta este poruncă de la Dumnezeu. Cine să învețe lumea ce este Dumnezeu ca să-L iubească pe Dumnezeu? Preoții lumii au jucat în struna lui antichrist și au făcut ca fiii lui Eli și au stat așa înaintea lumii în numele Meu. Strig la om să Mă audă, că omul stă în nepăsare și stă supus pântecelui.

O, omule, tu ai și suflet, nu ai numai trup. O, bietule omule, o, turmă fără de păstor, Eu sunt Cel ce pot să-ți dau viață și să te fac fiul Meu, omule. N-are cine să te țină viu înaintea Mea. Abia pot Eu să-l țin viu pe cel ce crede în Mine făcând voia Mea prin cuvântul Meu cu care grăiesc din cer peste pământ. Este scris în Scripturi că în zilele cele de apoi Mă voi face cuvânt peste pământ și voi chema la masa Mea de nuntă pe tot omul care voiește să audă și să vină. Și iată zilele acestea, că au trecut cei două mii de ani despre care scrie în Scripturi, și Eu trebuie să împlinesc. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, așa cum M-a trimis și acum două mii de ani când am venit cu împărăția cerurilor ca s-o vestesc peste pământ, și acum vin s-o așez, că este scris să fie așa, și Scripturile nu se pot desființa.

Vai omului care vorbește de Dumnezeu, care vestește voia lui Dumnezeu și nu o face pe ea! Mă uit peste pământ și Îmi vine să stric toată voia omului, și mai am o clipă de răbdare și așa voi face, că voia omului a desființat voia Mea peste pământ. Nu pot să-i mai spun nici bogatului, nici săracului, nici împăratului, nici argatului că nu face voia Mea. Am rămas numai cu numele Dumnezeu, dar voia Mea nu încape peste om.

Omule, voia ta Mi-a stricat toată truda Mea pentru fericirea ta. Omule, tu nu știi ce e fericirea. Omule, nu te-ai săturat de moarte? O, când te saturi de moarte? Când, omule flămând după cele ale morții? Vino spre viață, vino, că te chem! Vino și dă-Mi de lucru la viața ta cea veșnică, omule! Te-ai învățat cu moartea peste tine și nu mai ieși de sub ea, și Eu te voi scoate de la moarte, că vrăjmașul cel din urmă care va fi biruit de Mine va fi moartea.

Românie, țara Mea de nuntă, M-a trimis Tatăl Meu ca să nuntesc în tine masă de nuntă cerească pe pământ, praznic ceresc de nuntă, praznicul lui Dumnezeu și al sfinților Săi. Vin cu sfinții din cer și nuntesc pe pământ praznic de nuntă, cină de cuvânt, țara Mea de nuntă. Te-a ales Tatăl Meu ca să fii țara nunții Mele. Tatăl, Împăratul cerului și al pământului, face nuntă Fiului Său, Iisus Hristos Cuvântul. Vino la nuntă, țară a nunții Mele! Vino, omule român! căci cei chemați nu vin. Israel, poporul Meu la care am venit acum două mii de ani, n-a voit să vină la cina Mea de nuntă. Biserica cea de azi care zice că slujește Mie nu voiește să vină la cina Mea de nuntă. Mă aștern cuvânt pe masa cinei Mele de nuntă, dar cei poftiți nu vin. Vino, omule român, căci cei chemați din tine, nu vin, și fac și aceștia ca Israel care a zis că Eu nu sunt Fiul lui Dumnezeu. Așa și cei de azi care zic că sunt slujitorii lui Dumnezeu pe pământ, fac și ei ca Israel, și zic că Eu nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Și îi voi lua pe neștire, căci slava cuvântului Meu va străluci peste România și vor vedea aceștia pe cine au împuns, pe cine au lăsat afară ca să bată în zadar. O, nici un slujitor al bisericii nu mai trăiește faptele credinței drepte! Avraam M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, și a lucrat faptele credinței și Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, așa cum și azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.

Lumea are de arat, de semănat, de prășit și de cules roadele ei, că omul a rămas numai pântece, bietul de el, iar sufletul omului stă supus pântecelui său. Lumea are de vorbit mult, lumea se uită în oglindă să-și vadă podoabele chipului ei cioplit. Lumea se bucură, și Eu plâng de mila ei, și am să stric toată truda ei ca să-i arăt că tot ce face ea e vânt și goană după vânt.

Lumea sărbătorește azi în bisericile ei duminica ortodoxiei. Dar unde-ți este ortodoxia, o, lume fără de cale? Ce fel de ortodoxie sărbătorești tu? Care este Dumnezeul tău? Ce faci tu, lume fără de cale? Eu sunt calea. Eu și nu tu. Eu sunt credința cea dreaptă. Eu și nu tu. Omul crede în om, asta este ortodoxia omului. O, dacă omul ar crede în Dumnezeu ca să lucreze faptele credinței drepte ar vedea omul calea cea strâmbă pe care umblă el. Cine să-ți mai spună ție, omule, că nu e bună calea omului? Cine, omule necăjit și lipsit de Dumnezeu și de viață? O, biserica lumii a ajuns ascunzătoare de șacali sub piei de oi.

Ies înaintea ta cuvânt, lume fără de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiu al Omului prin Fecioară acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce Mă sărbătorește lumea, născut, răstignit, înviat și înălțat la Tatăl, Care M-a născut fără de ani mai înainte de toți vecii. Dar mai este scrisă în Scripturi o sărbătoare a Mea, și aceea este sărbătoarea celei de a doua veniri a Mea, și iată, vin cu slavă și Mă fac cuvânt care judecă viii și morții, iar împărăția cuvântului Meu nu va avea sfârșit.

O, lume fără de cale, o, omule fără Dumnezeu, vin să te judec și să-ți spun să faci pocăință înaintea Mea, căci cel ce se pocăiește vindecându-și vederea, acela Mă cunoaște pe Mine în acest cuvânt cu care vin să judec viii și morții și să înviez omul și să Mă arăt în slavă mare peste pământ, așa cum scrie în Scripturi. Dar mai întâi vin să-l trezesc pe om și să-l pun să privegheze, ca să nu vin pe neștire cu slava venirii Mele ca Împărat al cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute de om.

O, lume, cununa Mea de spini, o, lume răstignitoare a lui Dumnezeu! Faptele tale Mă răstignesc mereu în tine. O, când îți mai răstignești tu faptele tale cu care Mă răstignești pe Mine, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu? Lume, lume, când te lași de voia ta? Omul care-și face voia lui, acela nu poate face voia lui Dumnezeu. O, lume care rostești prin biserici rugăciune și zici: „Tatăl nostru, Cel din cer, să fie sfânt numele Tău, să fie vie împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ ca și în cer, și să ne ierți greșalele, așa cum și noi iertăm pe cei ce ne greșesc, și să ne aperi de ispitele celui rău“. O, lume, lume, cum să te apăr când tu faci voia celui rău, când tu minți mereu pe Dumnezeu că faci voia Lui și tu tot voia ta o faci? Și iată, te voi lua ca pe un datornic, omule care zici și nu faci voia Mea, și Mă pui să te apăr și să te ajut fără să-Mi dai nimic din tine.

O, lume, care zici că postești postul Paștelui și te duci la biserică plină de podoabele mândriei tale! Ce post postești tu, lume care nu faci voia Mea? Umbli rujată și fardată și împopoțonată ca să smintești pe cel asemenea ție. Ți-ai pus peste tine chip cioplit și te închini lui, și te uiți în oglindă ca să-ți vezi chipul tău cioplit la care te închini, și apoi te duci la biserică și cânți: „Tatăl nostru, Cel din cer, facă-se voia Ta pe pământ, ca și în cer“. O, lume, lume, să știi că voi face voia Mea pe pământ. Să știi că te voi curăți de dumnezeii tăi și îți voi striga la ureche că Eu sunt Dumnezeu, și vei căuta să te dai cu tăciuni și cu cenușă pe față și pe cap și vei striga să mori și nu vei muri, că Eu voi lua moartea de peste tine și vei fi băgată la albit și la lămurit ca să pricepi voia Mea, legea Mea cea din cer pe pământ.

O, lume, lume, te strigă Dumnezeu! Lasă voia ta, și ia voia Mea peste tine. O, lume, cununa Mea de spini! Lume, tristețea Mea și veninul Meu! Să știi că te voi înnoi, că așa este scris. Să știi, omule fără de cale că voi ieși în calea ta și voi striga: «Eu sunt calea, adevărul și viața!», și te voi strămuta din voile tale și îți voi spune: «Iată calea! apucă pe ea, omule fără de cale!».

Omule, munca Mea cea pierdută! vin din cer cuvânt și te strig, așa cum am strigat pe Adam: «Omule, unde ești?». O, nu te poți ascunde. Goliciunea ta te vădește și nu poți învinui pe nimeni.

Omule muncit de voia ta, am pe pământ o bucățică de pământ, un Canaan, în care vin și Mă fac cuvânt, lapte și miere Mă fac prin cuvânt ca să strig la tine, omule rătăcit. Vino și ia lapte și miere din grădina cuvântului Meu! Vino, omule român, că am în țara română un Canaan, un petecuț de pământ, și vreau să fac în jurul lui cetate sfântă și întărituri cerești pe pământ, temelie cerească, pe care să zidesc cer nou și pământ nou pentru toți cei care vor învia, și lucrez după Scripturi, și nimeni pe pământ nu poate înțelege ce fac Eu ca să-Mi repar munca pierdută.

Iar tu, Israele, poporul Meu, Canaanul Meu în care vin și Mă fac hrană de cuvânt, lapte și miere din cer ca să mănânci și să frângi și să dai mulțimilor ca să se învețe cu venirea Mea, tu, Israele care Mă iubești și Mă asculți și Mă mângâi pe calea Mea de la cer la pământ, tu să stai mereu, mereu ca Ioan, alipit de pieptul Meu, și să-Mi fii bucurie și mângâiere în truda Mea, în venirea Mea, despre care scrie în Scripturi, și pe care o vestește și omul la biserică atunci când spune că iarăși va să vin să judec viii și morții.

Vestește lumea că așteaptă învierea morților și viața veacului ce va să fie, dar unde se gândește omul când zice așa ceva? Vin să-i arăt omului ca să vadă ce spune când spune așa. Vin mereu la tine, Israele român, ca să rostesc din tine cuvânt peste tot omul de pe pământ, și voi veni cu ziua când voi clătina cerul și pământul la glasul Meu, care va grăi din nori peste tot omul așa cum grăiesc peste grădinița Mea, peste Canaanul Meu în care Mă fac lapte și miere din cer pe pământ.

Stai, Israele, alipit de pieptul mângâierilor Mele. Stai, copile ascultător, că ascultarea ta asta înseamnă. Stai, Israele, în inima Mea. Așează-te la inima Mea ca Ioan cel iubit de Mine. Fericit cel ce ascultă cuvintele Mele, că vremea este aproape, vremea a sosit. Fii copil credincios, că Eu nu voi întârzia, dar nu uita că tu trebuie să vorbești cu Dumnezeu, poporul Meu. Lumea are credința ei și faptele ei, dar tu să ai credința Mea și faptele Mele, că ies cu tine credință dreaptă, înaintea omului fără de cale. Israele, Israele, facă-se voia Mea întru tine. Amin. Voiesc să-ți aud glasul, și să vin la glasul tău.

Israele, Israele, fă-Mi cale și cheamă-Mă, poporul Meu, că tu ești calea Mea spre oameni, și Mă voi arăta lângă tine și vei lua din slava Mea și vei fi făclie în mâna Mea și vei fi lumină din Lumină, Ierusalime, cale a Mea.

Cheamă-Mă, poporul Meu, și voi veni și voi fi cu tine. Amin, amin, amin.

16-03-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra a Postului Mare, a sfântului Ioan Scărarul

Vin cu Tatăl, căci Tatăl este în Mine. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, vin în carte. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine. Amin. Vin în cartea lui Verginica și Mă fac cuvânt peste grădină.

O, Verginico, facem sfat în cartea ta, și tu ești cu Tatăl și cu Mine, și lucrăm cu Duhul Sfânt peste poporul Nostru. Eu sunt din Tatăl, și sunt născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, Dumnezeul Cel adevărat, și Tatăl le-a făcut pe toate prin Mine. M-am născut Lumină din Lumină, și lumină am lucrat, și pe toate le-a așezat Dumnezeu în lumină. O, Verginico, facem sfat ceresc ca și la început. Tatăl este în Mine ca și la început când am rostit: «Să facem om după chipul Nostru și după asemănarea Noastră, ca să aibă stăpânire peste cele de pe pământ, peste cele de sub pământ, peste cele din mare și peste cele din văzduh și peste tot pământul. Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, bărbat și femeie, și i-a binecuvântat ca să umple pământul și să-l supună și să stăpânească tot ce e pe el».

O, Israele, cuvântul Meu se întocmește peste tine ca să facă din fiii tăi fii ai lui Dumnezeu. Cuvântul naște fii, și se sfătuiește cu fiii ca să facă om după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea lui Dumnezeu. Cine nu se naște de sus, nu poate să fie fiu al împărăției cerurilor. Cuvântul Meu vine de sus, din Tatăl și din Fiul, căci Eu și Tatăl una suntem.

O, copii din grădină, luați aminte la cuvintele Mele și întăriți-vă, fiilor. Eu când am grăit lui Daniel care se rugase Mie să-Mi amintesc de făgăduințele Mele și care mărturisea către Mine greșalele lui Israel cerând milostivire și iertare, Daniel avea vlaga slăbită în el și zicea: «O, Stăpânul meu, mă înspăimânt și îmi piere puterea, că Tu ești mare, și eu sunt așa de mic, și nu am putere în grai.», dar Eu i-am zis: «Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu, nu te teme! Pace ție! și te întărește, și te îmbărbătează, că îți voi descoperi ție cele scrise în Cartea Adevărului».

O, copiii Mei cei unși ca să stați în calea cuvântului Meu care vine pentru Israel și pentru toate noroadele de pe pământ! Întăriți-vă, fiilor. Iubiți pe Dumnezeu, și îmbărbătați-vă înaintea cuvântului Meu, că Eu vă sunt mângâiere. O, fiilor, Mă ating de voi mereu, și vă întăresc ca să Mă pot face cuvânt peste pământ și să-Mi împlinesc cele scrise în Cartea Adevărului, căci Cartea Adevărului este în cer, și Eu iau din ea și vă aduc vouă după cum a fost făgăduința Mea când am spus: «Mă duc în Tatăl, și vă voi trimite pe Duhul Adevărului, Care din al Meu va lua și vă va învăța pe voi. Lumea nu poate să primească Duhul Adevărului, pentru că lumea nu-L vede și nu-L știe, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne în voi și între voi». Mă fac cuvânt între voi, căci așa am zis atunci: «Mă duc, și vin iar la voi, căci Eu sunt viu».

O, Israele, copil iubit de Dumnezeu, să te lupți, fiule, în iubire de Dumnezeu, că Eu așa am zis: «Dacă Mă iubește cineva, păzi-va cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi pe el și vom veni la el și Ne vom face locuință». Este scris în Scripturi: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema, căci Domnul vine». Și ce este acest cuvânt al Scripturii? Fiilor, fiilor, unde nu este Dumnezeu, acolo își face loc diavolul cu ale sale, își face loc cu nepăsarea, cu necredința, cu răcirea dragostei, cu cârtirea, cu neascultarea, cu ura, cu bârfa, fiilor. E plină lumea de nedragoste, e plină de plăceri diavolești, căci cine nu iubește pe Dumnezeu, este anatema. Ce e aceea bârfă? E lucru diavolesc. Eu de aceea v-am învățat pe voi că nu e bună vorbirea doi câte doi, că acest obicei e obicei lumesc, e bârfă, fiilor.

O, Verginico, Mă fac Învățător în cartea ta și îl învăț pe Israel viața, tată. Lumea nu știe ce este viața, căci viață înseamnă să-L iubească omul pe Dumnezeu și să vorbească de Domnul pe cale ca să vin cu Tatăl și să-Mi fac locuință de Emaus în cel ce are pe Dumnezeu.

– O, bunule Învățător, tot așa îl învăț și eu pe poporul Tău cel mic, ca să moștenească viața cea veșnică, Doamne, și să aibă milă de Tine. Tu ești Cel căzut între tâlhari, Care n-ai găsit milă nici de la leviți, nici de la preoți, dar ai găsit la samarineni, și ei Te-au luat în casa lor și Te-au iubit și Te-au ascultat, Doamne, și așa înveți și pe poporul Tău, să facă și fiii de azi asemenea, Doamne.

O, măi copii, auziți voi ce spune Domnul: «Unde nu e Dumnezeu, acolo își face loc diavolul cu ale sale». Vine diavolul cu nepăsarea, cu necredința și cu bârfa vine. Ce e aceea bârfă? Bârfa înseamnă neiubire de Dumnezeu. Bârfa înseamnă iubire de sine, fiilor. Asta înseamnă bârfa. Fugiți de cel ce bârfește, că bârfa e unealtă diavolească. Aduceți-vă aminte de cuvântul lui Dumnezeu, că mai înainte ca să merg eu la cer, a grăit Domnul că după ridicarea mea se vor face în poporul Său două tabere, și o parte vor rămâne oi și miei, și cealaltă parte se vor face din oi, lupi, și vor da să sfâșie. Vin să vă spun și eu să fiți atenți, voi, lucrători și străjeri peste Israel, căci Domnul a câștigat un popor. Aveți grijă de el, ca să nu intre în popor lupi care vin și scrâșnesc și care nu cruță turma Domnului, că iată durere, că lupii care s-au făcut din oi, lupi, au fost numai cu înfățișarea oi, dar lupul își dă în petec oricât ar fi de frumoasă haina de oaie sub care stă pitit, că iată, dintre voi înșivă se ridică și sucesc învățătura Domnului și trag pe ucenici din turmă, și lupul nu mai știe că ucenicul e fiu al Domnului, și lupul e lup, fiilor. Vegheați și iar vegheați peste inima fiilor din Israel, căci bârfa înseamnă iubire de sine, fiilor, și e unealtă diavolească.

O, nu e bună vorbirea doi câte doi, ci e bună strângerea laolaltă și inima deschisă, fiilor, căci frații lui Hristos trăiesc în Hristos, nu în ei. Frații trăiesc unul în altul, căci Hristos așa a zis: «Voi în Mine, și Eu în voi», și unde nu este simțită această lucrare, acolo își fac loc mâhniri și tristeți și dureri, și eu aș voi să nu aveți supărări, fiilor din Israel. Voiesc mângâieri să aveți, și bucurie și pace să luați de la Domnul, că mereu ați primit din gura Domnului pace peste voi. Vorbirea doi câte doi e bârfă, e lucru diavolesc, că de Dumnezeu nu vorbesc cei doi care vorbesc. Domnul nu trebuie ascuns între doi. Domnul trebuie vestit și împărțit, iar vorbirea doi câte doi nu este pentru Domnul, și este bârfă despre frații Domnului. O, Israele, mereu ai auzit cuvânt din cer, care ți-a spus ție așa: «Cel ce se oprește la sfat cu cei răzvrătiți, cu cei bârfitori, acela cade în obiceiuri lumești, că bârfa e duh de lume, și e vrăjmașă lui Dumnezeu bârfa».

Ce ai tu cu cel ce greșește, cu cel ce nu-ți place de el? Dacă iubești pe Dumnezeu stai lângă Dumnezeu și lângă izvorul cuvântului Său, căci cine părăsește strângerea laolaltă pe lângă cuvântul Domnului care se descoperă în biserică, unul ca acela cade în duh de lume, în duh de nepăsare, și se împlinește cu el Scriptura aceea care spune: «Dintre voi se vor ridica bărbați care culeg de la lume și duc la voi, și de la voi ca să ducă la lume, și între voi se vor strecura lupi răpitori, care nu vor cruța turma și vor trage afară pe ucenici».

Iată, fiule pe care te vedeam clătinându-te, eu mereu strigam la tine și îți arătam starea și te mustram ca pe unul iubit, și tu te-ai sculat să nu faci voia Domnului, și să mai tragi afară din munca Domnului și să te faci fur de cele sfinte, căci cuvântul lui Dumnezeu sfințește pe om, și tu Îl faci mincinos pe Dumnezeu, iar pe tine adevărat, și tragi afară ucenici, și te faci învățător, și te faci dumnezeu peste cei slăbiți de tine, și tu ești neputincios și nu vezi cum ești. Și când vei vedea cum ești, și când îți vei vedea lucrarea ta cea împotriva lui Dumnezeu, ce ai să faci oare? Ce ai să faci?

O, rău e de omul care iubește lumea, că acela nu se poate face ucenic al lui Hristos, căci iubirea de Hristos este vrăjmășie cu lumea, precum tovărășia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu. Rău e de omul care nu crede Scriptura, că acela nu stă cu Dumnezeu, și se duce în lume. Fericit este cel ce vine din lume și se alipește cu dor de Dumnezeu, că acela face ce a făcut Maria Magdalena și vine și învață iubirea de Dumnezeu.

O, Doamne, Tu ai putere să-Ți faci ucenici iubitori, și ai putere să-Ți împlinești toate Scripturile, Doamne. Întărește pe fiii grădinii și fă din ei cuvânt peste Israel, și fă din Israel cuvânt peste mulțimile din care se vor dărui Ție mulți ucenici, bunule Învățător, iar Tu îi vei învăța ce să facă pentru ca să aibă viața veșnică. Amin.

– O, trâmbiță cu grai dulce, o, Verginico! Maria Magdalena iubea păcatul, tată, și Eu Mi-am pus de gând s-o vindec, și am ieșit în calea ei cu știrea despre Mine și am atras-o ca s-o iubesc și ca să-i arăt apoi iubirea și ca s-o învăț să aibă viața veșnică. Ea era mândră de frumusețea ei, de păcatele ei, și Eu am învățat-o smerenia, și cu smerenia să se vindece de mândrie; și am învățat-o milostenia ca să se vindece de iubirea de argint; am învățat-o dragostea și bucuria pentru bine ca să se vindece de invidie; am învățat-o înfrânarea și curăția ca să se vindece de desfrânare; am învățat-o să îmbrățișeze sărăcia ca s-o vindec de lăcomie; am învățat-o răbdarea cea bună, ca să se vindece de mânie, și am învățat-o hărnicia creștinească și duhovnicească pentru ca s-o vindec de lene. Am lucrat peste ea cu iubire și cu cuvânt de dragoste ca să scot din ea pe cei șapte demoni, care erau: mândria și iubirea de argint și invidia și desfrânarea și lăcomia și mânia și lenea de cele bune, că ea lucra numai rele și zicea că este bine, căci păcatul îi apare omului în față ca nepăcat, ca la Adam apare păcatul, și omul nu zice că e păcat, și după ce-l face vede ce a făcut. Eu am vindecat-o pe Magdalena de păcate, și am iubit-o dacă M-a ascultat, căci s-a smerit văzându-și răul din ea și nimeni nu i-a spus că e păcat ce face ea. Dar Eu am iubit-o, și i-am arătat ce este în ea, și ea nu s-a mai putut ascunde în ea, și s-a lăsat iubită de Cel Care a iubit-o cu adevărat, scoțând din ea pe demonii cei cuibăriți în ea. Ea M-a lăsat să Mă ating de păcatele ei ca să se vindece de ele, și cu multă iubire am vindecat-o, și am făcut-o mireasă Mie pe cea plină de păcate și curățită de ele și albită prin iubire, iar lumea Mă făcea desfrânat, căci Eu Mă alipeam de ei ca să-i vindec și să le arăt desfrânarea care trebuia vindecată. Lucram cu multă iubire, lucram cu răbdare și Mă apropiam de cei păcătoși și purtam ocara păcatelor lor, după cum scrie în prooroci: «Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre, ale tuturor, împovărându-Se cu ele». Lucram să scot din păcătoși demonii iubirii de sine și să-i vindec și să-i fac ucenici, căci fericit este cel ce vine din lume și scapă de demonii lumii și se alipește de Dumnezeu, așa cum a fost și cu Maria Magdalena care s-a lăsat vindecată și care a învățat iubirea de Dumnezeu și curățenia inimii și a duhului și a trupului.

O, fiilor unși, așa trebuie lucrat peste cel ce vine să fie cu Domnul. Trebuie mai întâi să scoatem din el pe cei șapte demoni, și trebuie umblat înăuntru, că omul singur nu spune. De aceea vă spuneam Eu cu ani în urmă că avem de băgat mâna în iad după suflete, și iadul e murdar, dar voi fiți sfinți și arătați omului ce are înăuntru, că singur nu spune omul, și se arată bun și curat, dar până nu este curățat nu e curat omul. Nu vă temeți, fiilor. Eu vă spăl mereu de murdăria păcatelor din om, dar omul trebuie să ajungă om după chipul lui Dumnezeu, și e de lucru la această naștere de sus a omului. Voi ați văzut cum am lucrat Eu cu Maria Magdalena ca s-o trag de partea Mea. Voi ați văzut pe apostolul Pavel cum lucra și zicea: «M-am făcut asemenea cu mulți, ca să-i câștig apoi lui Hristos». Voi ați văzut cum strig Eu la fiii cei neputincioși: «Veniți, fiilor! Veniți, și nu plecați, că Eu vă vindec de păcatele voastre că-Mi sunteți fii». La cei neputincioși strig, nu strig la cei răzvrătiți, că aceia s-au făcut lupi, care nu-Mi cruță turma și care trag afară pe ucenici, ca proorocii mincinoși care trag de partea lor chiar și pe cei aleși ai Mei, pe ucenicii Mei, cei aleși de Mine.

Am un fiu, ba chiar doi fii am care s-au lăsat spre neputință de fire și de minte și de cuget, și strig pe cel neputincios: vino, fiule ucenic, vino, tată, spre putere, că nu te cheamă omul, ci Eu te chem: vino! Vino să fii ucenic, căci cel ce nu lucrează lucrare de ucenic, acela nu stă. Vino să-ți înviez puterea! Vino, că te aștept să vii! Vino! Eu sunt Dumnezeu, și nu om. Eu sunt cuvânt peste tine. Vino la cuvântul Meu! Amin. Ridică-te la cuvântul Meu și vino! Vino, tată, înapoi lângă Mine, că prin neputința ta pică și altul, și tu nu poți să plătești sângele fratelui tău care cade văzând neputința ta. Vino! De șapte ori îți zic: vino să fii în lucru cu Mine, și ca să te găsesc lucrând, că vin cu zile noi de serbare, cu zile de veac nou și cu nuntă de veac nou pe pământ. Ia haina pe tine și stai înaintea Mea îmbrăcat și nu gol, căci Eu sunt trup și cuvânt. Cine întoarce spatele la Dumnezeu, să nu se lupte cu Dumnezeu, ci să se întoarcă cu fața și să zică: „Întoarce-Te, Doamne, în viața mea, în cugetul meu, în inima mea, și Îți fă în mine locuință și stai în mine cu masa Ta de cină nouă și mă iartă ca pe un fiu neputincios“. Amin, amin, amin.

06-04-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:11 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri

Vin din Tatăl, vin cu Tatăl. Amin. Eu sunt din Tatăl Savaot, și sunt cu El, și El este cu Mine și în Mine. Vin la Israel cu praznic de serbare, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Mă fac cuvânt de veac nou peste tine, poporul Meu Israel. Eu nu pot fără popor, căci Eu sunt Păstorul lui Israel. Dacă Israel la care am venit acum două mii de ani n-a voit să domnesc peste el și să-i fiu Păstor, M-am dus spre neamuri cu inima Mea, și am zis și apostolilor Mei: «Mergeți la toate neamurile până la marginile pământului și închinați mulțimile care vor crede în numele Meu, închinați-le cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și faceți neamurile să creadă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl și din Fecioară, prin Duhul Sfânt, Cel de la Tatăl.», iar poporul român a fost atunci iubit între neamurile pământului, și Mi l-a hărăzit Tatăl ca să fie poporul întoarcerii Mele din Tatăl. Și iată, Israele mititel, te-a ales Tatăl din români ca să Mă facă pe Mine cuvânt peste tine, și de la tine să se audă cuvântul lui Dumnezeu până la toate marginile cerurilor, ca să vin apoi văzut, precum scrie în Scripturi.

Israele, Israele, se apropie spre vedere cele ce nu se văd. Se apropie slava Mea cea nevăzută, fiule scump. Tu ești slava Mea pe pământ, și voiesc să știe și să vadă lumea că tu ești slava Mea, tată, și să se ducă această veste văzută, până la toate marginile cerurilor, și să știe noroadele toate că tu ești fiul Meu și că stai gătit de sărbătoare înaintea slavei Mele care se apropie peste pământ. Vin să te îmbrac cu slavă în numele Meu, și tu să înveți bine umilința bucuriei și bucuria umilinței ca nu cumva de bucurie să uiți că tu trebuie să faci și să fii voia Mea înaintea Mea. Să te înveți, măi Israele, să ai cugetare smerită și sfântă și bineplăcută Mie. Să te înveți, tată, să gândești frumos, și să ai mereu cugetul casă pentru Mine, și să Mă pot odihni în tine, fiule din Israel. Să fii blând și smerit cu inima, poporul Meu, că iată, Eu nu uit să te îndemn și să te înnoiesc mereu prin cuvântul Meu care-L naște pe Dumnezeu în om ca să fie omul de sus, din cer, de la Dumnezeu să fie omul.

Mă las peste tine cu praznic de bunăvestire, Israele, și sărbătoresc în tine cu sfinții și cu îngerii, cu mama Mea Fecioara și cu Gavriil arhanghelul, care M-a adus pe Mine din cer în Fecioară. Gavriil, înger al darului, M-a dăruit pe Mine Fecioarei care M-a primit ca să iau trup din trupul ei și să Mă nasc din ea Om între oameni, că milă Mi-a fost de om, și am venit prin Fecioară ca să Mă arăt oamenilor și să-i fac să creadă în Mine, Fiul Tatălui Savaot, coborât pe pământ prin cuvântul arhanghelului Gavriil. Îngerul darului venise cu darul credinței ca să-l așeze în Fecioara cea Născătoare de Dumnezeu, iar când darul credinței s-a însămânțat în inima ei, ea s-a supus apoi vestirii îngerului și M-a primit zicând: «Iată roaba Domnului Care Se va naște din mine. Fie mie după cuvântul acesta». Cerul de sus și pământul de jos s-au unit atunci în lucrare cerească, și Eu M-am născut Om între oameni, ca să Mă binevestesc apoi Dumnezeu prin înviere. Mulți au crezut în Mine și până în înviere, dar prin înviere am pecetluit credința omului în Mine, și cel ce voiește să Mă cunoască, acela crede în Mine, și Eu Mă descopăr aceluia. Am venit Dumnezeu din Dumnezeu, născut între oameni, și am dovedit lumii prin înviere că sunt Dumnezeu din Dumnezeu.

Israele, Israele, praznicul buneivestiri stă întins mereu peste tine, Israele, măsuța Mea de praznic. Când a trebuit să Mă dovedesc Dumnezeu venit din Dumnezeu, M-am așternut pe cruce, și prin cruce M-am dovedit Fiul lui Dumnezeu. Iar acum când trebuie să Mă dovedesc cuvânt din cuvânt, cuvântul Tatălui peste pământ, așa cum este proorocit în Scripturi pentru timpul de acum la venirea Mea cea de a doua din Tatăl, Mă aștern în tine cuvânt, ca să Mă dovedesc prin cuvânt împlinit din Mine Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, și să Mă las peste tine mereu sărbătoare de bunăvestire peste pământ. Mă binevestesc din mijlocul tău că vin, și iată-Mă cuvânt peste noroadele pământului, iar după acest semn Mă voi lăsa văzut, iar tu, poporul Meu, vei sta lângă Mine, că tu ești casa Mea de adăpost întru cea de a doua venire a Mea. Fericit cel ce crede azi în cuvântul acesta, că acela nu se va tângui când Mă voi lăsa descoperit întru venirea Mea. Scris este în Scripturi: «La venirea Mea se vor boci toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă venind, și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și va culege pe cei aleși ai Lui. Și Domnul va lumina cu putere de șapte ori mai mult ca soarele, căci soarele se va întuneca și luna își va înceta lumina și stelele vor cădea, căci puterile cerurilor se vor zdruncina la venirea Mea cea văzută, și neamurile pământului se vor plânge de groază». Dar tu, poporul Meu, vei fi învăluit de slava cuvântului Meu, că tu nu vei fi luat pe neștire, și tu stai veghind înaintea Mea, căci Eu, încă de pe atunci am zis celor ce cred: «Fiți gata pentru ceasul venirii Fiului Omului».

O, Israele, Israele, ce va fi cu cei din tine care s-au dezbrăcat de haina vegherii, care s-au săturat să stea gata de venirea Mea? Vor alerga spre Mine, dar scris este că toate vor fi ca fulgerul care se arată de la răsărit până la apus. O, cum vor căuta untdelemn! O, cum vor căuta credință în cuvântul acesta! Mai fericit va fi Israel cel ce nu M-a cunoscut atunci decât acesta de azi, care nu M-a cunoscut azi în cuvântul acesta. Mereu am spus: «Israele, Eu sunt acest cuvânt». O, mereu am spus!

Iată, Israele care Mă iubești și Mă crezi și stai îmbrăcat cu Mine și cu slava Mea, ies cu tine, fiule. Fă-te vrednic să te arăți lângă slava Mea că fac din tine slavă a Mea înaintea oamenilor. Mă voi lăsa în tine cu cuvânt de dragoste și de pace și de iertare, și te voi așeza înaintea oamenilor, și oamenii vor auzi Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt. Ca la intrarea în Ierusalim vom serba pe pământ, și va intra Cuvântul lui Dumnezeu călare pe cal alb și va înviora mulțimile, și Eu le voi dărui darul credinței și al bucuriei sfinte, și le voi spune mulțimilor: «Bucurați-vă de slava Cuvântului lui Dumnezeu!».

Eu sunt în tine sărbătoare de nuntă de veac nou, Ierusalime, popor al venirii Mele. Mă binevestesc lângă tine Mire din cer, iar pe tine mireasă a Mea. Mă binevestesc împăcare a omului cu Tatăl. Mă binevestesc sărbătoare de bucurie peste neamurile pământului, că oamenii nu mai au bucurie. Bucuria omului Eu sunt. Ia-Mă și Mă dă oamenilor, dă-Mă, poporul Meu, ca să cunoască oamenii bucuria. Pace ție, și te bucură și nu te mai teme și dă și oamenilor ca să aibă pe Dumnezeu și să se apropie de muntele Meu cel sfânt, de cuvântul Meu, care curge ca izvorul vieții din muntele vieții, din Mine curge râul cuvântului Meu, după cum este scris de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care va lua din Mine și vă va da. Avem de lucrat lucrare de pace între cer și pământ, lucrare de împăcare a României cu Dumnezeu, căci România are o lucrare nedescurcată de peste ea, și Eu vin cu cerul și cu sfinții ca să descurc pe cele încurcate în ea; vin să-i șterg păcatele prin împăcare, prin pocăință și prin cuvântul Meu cel plin de milostivire, că ea va fi să fie țară mândră și sfântă, și Mă va primi întru întoarcerea Mea la oameni.

Israele, Israele, tu să ceri de la Mine să te însoțesc clipă de clipă cu sărbătoare și cu duh de bucurie. Să ceri de la Mine lumină și căldură și timp frumos și flori să-Mi ceri, și ramuri înmugurite să-Mi ceri, ca să cânți cu ele în mână imn de serbare și să dai mulțimilor bucuria Mea, fiule, că Mi-e milă de oamenii care nu mai au bucurie. Bucuria omului Eu sunt, și le voi spune și oamenilor: «Bucurați-vă, voi, cei fără bucurie! Bucurați-vă și luați în dar darul credinței și veniți la serbarea Domnului, la nunta cea de veac nou!».

Mă binevestesc Mire din cer în tine, țara Mea de nuntă, și așa te vor cunoaște neamurile pământului, și te vor numi țara Mea de nuntă, că-Mi ești iubită, și vin în mijlocul tău ca să te învăț iubirea Mea și să-ți dau darul iubirii Mele, și voi fi peste tine cu mângâiere și te voi vindeca de rane și de pete și de rupturi și de rușine, o, țara Mea de nuntă! Și toți cei care te oropseau și te înjoseau vor veni și vor lua piatră din tine spre mângâiere și se vor închina Mie în tine, țara Mea de iubire și de nuntă. Nu este zi mai frumoasă ca ziua de nuntă, și îți pregătesc zile frumoase, țara Mea, că tu adăpostești în tine pe poporul Meu mireasă. Strânge-te lângă mireasa Mea, țara Mea, și gătește-Mi calea spre nuntă în tine și bucură-te, țara Mea de nuntă! Orice cuvânt al Meu va lua ființă peste tine, căci Eu sunt Dumnezeul tău și am în tine izvorul cuvântului Meu. Vin să-ți dezleg piedicile și să mergi. Amin. Eu sunt Cel ce vin cu putere și cu slavă multă la tine, și din slava Mea va lua mulțime multă, și se va vedea până la toate marginile slava Mea din tine, țară a slavei Domnului. Vin la tine ca să te îmbrac în slavă și să te vadă popoarele. Vino și tu spre slava Mea. Vino, că Eu vin cu slavă peste tine și îți voi da pacea Mea. Amin.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, să ceri slava făgăduințelor Mele, să ceri așa cum a cerut Daniel proorocul când se împliniseră anii pentru Ierusalim. Cere ca să împlinesc cele ce sunt scrise pentru zilele acestea în cartea proorocului Daniel, că prin acest om iubit Eu am vestit-o pe România ca țară a strălucirii și a mândriei Mele, țară mândră între țări. Cere, poporul Meu, împlinirea proorociilor cele pentru zilele acestea, că au trecut de șapte ori câte șaptezeci de ani de când s-a așezat un nod peste România, și acesta trebuie descurcat, și vin cu cerul și îl descurc, și așez bucurie peste țara cea iubită. Cere, poporul Meu, și Eu îți voi da tot ce trebuie să ai de la Mine. Cere să-ți dau har, fiule de azi, ca să fii după chipul Meu și după asemănarea Mea și să vadă lumea că ești fiul Meu. De câte ori voiești să faci ceva sau să fii ceva, caută să faci ca Mine, caută să fii ca Mine. Uită-te mereu în tine și ai grijă să ai statură sfântă, să ai minte sfântă și inimă sfântă și faptă sfântă înaintea Mea. Iubește bucuria cu Mine, poporul Meu, că Eu mult Mă bucur când Mă fac cuvânt peste tine. Uită-te în cuvântul Meu și vezi dacă te potrivești cu cele rostite de cuvântul Meu, și așa să fie lucrarea cuvântului Meu în mijlocul tău, și să-și găsească limbă în tine cuvântul Meu. Cuvântul Meu nu trebuie citit și atât. Cuvântul Meu este oglinda în care trebuie să te uiți mereu ca să fii după chipul și asemănarea Mea. Învățați-vă bine să știți ce să faceți cu cuvântul Meu când îl pun peste voi. Învățați-vă bine să lucrați cuvântul Meu și faceți-l lucrător peste voi, ca să nu fiți prinși în cuvânt, fiilor. Fiți deștepți, tată, fiți destoinici, fiți sfinți, că Eu sunt sfânt, și orice ucenic va fi ca învățătorul lui.

Nu vă lăsați greu unul pe altul, și ușurați duhul păcii grădinii Mele. Mângâiați pe fiii din grădină. Fiți alifie unii altora și fiți duhovnicești la fire și la minte și la inimă și la duh, fiilor. Ca Mine să lucrați. Eu sunt pilda voastră. Eu sunt vița; voi, mlădițele. Eu sunt pacea și bucuria voastră. Aveți grijă de Mine, că și Eu am de voi. Fiți pacea și bucuria Mea și fiți bunăvestire peste pământ, că v-am făcut ucenici ai Mei.

Învățați să Mă cântați din inimă, că oamenii Mă cântă cu buzele, fiilor. Învățați să vă rugați Mie din inimă, că oamenii se roagă altfel, fiilor. Învățați să vă rugați așa cum Mă rugam Eu Tatălui când lucram pentru Tatăl peste oameni. Învățați să fiți copii iubiți de Dumnezeu. Amin.

Nu lăsați cuvintele Mele neîmplinite, iar cel ce le lasă neîmplinite, acela să se smerească în biserică. Ascultați de fiii grădinii Mele când vă învață cum să lucrați în lucrarea Mea. Nu lucrați altfel, nu iubiți moftul, nu iubiți bârfa fiilor, că urâciune este înaintea Mea cel ce vorbește de rău pe fiii Mei, pe poporul Meu Israel. Feriți-vă de bârfă. Astupați-vă urechile când auziți vorbiri de rău și clevetiri, că dacă nu veți face așa vă veți face vinovați de clevetire și de bârfă, fiilor. Iubiți-vă unul pe altul și nu vă bârfiți, iar când este ceva de îndreptat, lucrați în biserică, lucrați cu toate mădularele, fiilor.

Feriți-vă de duhul ușurătății, feriți-vă să nu aveți duh ușuratic, feriți-vă de rău, fiilor scumpi. Fiți bunăvestire unii peste alții. Fiți o singură voință și o împlinire cu toții. Fiți sărbătoarea Mea. Amin.

Vom ieși cu mare sărbătoare, fiilor, și sărbătoarea se va vedea până la toate marginile. Fiți binecuvântați pentru zile de sărbătoare, fiilor din Ierusalim. Pacea Mea va fi cu voi în zilele de serbare și se vor hrăni mulțimile de pacea Mea, căci voi sunteți pacea și bucuria Mea, și totul va fi cu pace și cu bucurie din cer peste pământ.

Pace și soare și dragoste și sărbătoare peste voi! Duhul Sfânt Mângâietorul este cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.

07-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca

Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Israele de azi, poporul Meu cel din români luat și numit Israel! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce te-am născut din Mine prin cuvânt și te-am numit Israelul Meu, și te-am hrănit mereu cu cuvântul care iese din gura Mea ca să crești mare și să te am și să Mă bucur de tine pe pământ și să-Mi împlinesc cu tine Scripturile zilelor cele de apoi, poporul Meu. O, scoală-te, și proorocește vremea împlinirilor Mele peste pământ, că Eu vin să spun cele proorocite în Scripturi. Scris este în Scripturi: «Al șaselea înger a vărsat cupa sa peste lume, peste învățătura lumească și a secat-o pe ea, ca să fie gătită calea celor de la răsăritul soarelui, calea celor credincioși», calea ta, Israele, a ta și a celor ce vor crede cuvântului care iese din gura Mea. Amin.

Nu te teme, poporul Meu. Lasă să te hulească învățătorii lumii, că aceia nu cunosc adevărul, căci scris este în Scripturi: «Din gura balaurului și a fiarei și a proroocului mincinos se nasc trei duhuri necurate, duhuri demonicești care scoală pe cei tari ai lumii împotriva lui Dumnezeu, împotriva adevărului». Dar tu veghează pentru adevăr, căci cel ce nu veghează umblă gol și i se vede rușinea lui. Este scris în Scripturi: «Al șaptelea înger și-a deșertat năstrapa lui în văzduh, și a ieșit glas mare din templul cerului, glas mare de la tronul Domnului, strigând: săvârșitu-s-a! Amin».

Cuvântul Meu este glasul lui Dumnezeu peste pământ, și cei tari ai lumii nu cunosc adevărul și izvorul lui. Dar tu ești fiul Meu, tu ești cel crescut de Mine, Israele, și drag Îmi este când te văd adunat în numele Meu grăind tainele Mele. O, ce mult am așteptat să am popor care să-Mi amintească de cele scrise în cartea Mea așa cum Mi-a amintit Daniel proorocul și s-a rugat să împlinesc! O, fiule poporul Meu, nu știu cei tari ai lumii, nu știu să găsească adevărul, și bobotesc prin beznă și nu știu. Nu știu împărații pământului decât să amăgească pe cei mulți, și au făcut idol, dând chip fiarei, și scris este: «I s-a dat ei să insufle duh, așa încât chipul fiarei să și grăiască și să silească pe mari și pe mici, pe slobozi și pe robi ca să-și pună semn pe ei».

O, poporul Meu, am spus așa: «Vai ție dacă vei căuta să știi ce pățește lumea!». Să Mă asculți, fiule, ce ți-am spus, că Scriptura aceasta se împlinește peste lume, și lumea nu știe cum. Ferește-te de chipul fiarei, căreia i s-a dat duh să grăiască. Fii cuminte, și ascultă cuvintele Mele, fiule. Nu asculta de la nimeni învățătură, că tu ești fiul Meu prin care Eu voi scoate pe mulți de la pierzare.

Să nu te temi de cei ce au ieșit din tine ca să cumpere și ca să vândă, că să știi că nimeni nu cumpără și nu vinde decât numai cel care are semnul și numele și numărul fiarei. Dar tu să nu te temi, că tu ai înțelepciune, și cel mincinos fuge de înțelepciune. Cel mincinos iese din mijlocul tău și se face fiu al lumii, căci are semn pe el, și se duce la preoți și la arhierei cum s-au dus și cei din vremea Mea cu trupul ca să dea de știre celor sfinți, ziceau ei, despre Mine, Care făceam faptă din adevărul cu care venisem de la Tatăl. Nu te teme de cei ce ies din mijlocul tău. Lasă-i să iasă, și tu să fii cuminte și să asculți cuvântul Meu, care-ți este cort și pâine și apă și sare și lumină, și voi face din tine sare și lumină și pâine și apă peste cei ce vor fugi de minciună.

Învățătura cuvântului Meu e mare, fiilor, și nu este om să-i stea împotrivă, și Eu le spun arhiereilor și preoților care ațâță lumea împotriva ta, fiule al cuvântului Meu, le spun așa: dacă Eu grăiesc rău cu cuvântul Meu, vădiți-Mă, dovediți-Mi că grăiesc rău. Iar dacă grăiesc adevărul, de ce vă loviți în Mine? Așa îi zic și fiului cel răzvrătit, care se dezbracă de haina cea de la Mine și umblă gol văzându-i-se rușinea; îi zic și lui tot așa: fiule răzvrătit, dacă grăiesc adevărul, de ce Mă bați?

O, Israele, fiule cu care grăiește Domnul! O, copilul învățăturii Mele, cel ce zice că omul sănătos este bolnav și că omul bolnav este sănătos, acela mănâncă minciună și dă la mulți din hrana lui. Omul sănătos la minte și la inimă n-are nevoie de școală. De școală are nevoie cel fără de Mine, dar cel fără de Mine nu învață mintea la nici un fel de școală, că mintea nu se capătă din școală. Ea este darul Meu în omul Meu, nu în omul lumii. Omul care iubește lumea, care se poartă ca lumea, care mănâncă cu lumea și ca lumea, care vorbește ca lumea, acela nu are minte. Omul lumesc nu are minte, nu are. Omul lumesc îl numește bolnav pe cel sănătos, și pe cel sănătos, bolnav. Cine pe pământ zice că tu nu ești sănătos, că tu nu ai minte și ești bolnav, Israele, acela este om lumesc, om fără de minte, om al minciunii, tată. Cine se duce la școala omului ca să-și agonisească minte, acela își agonisește nebunie care îl îndeamnă să zică în sinea lui că nu este Dumnezeu. Scris este în Scripturi: «Nebunul zice în sinea lui: nu este Dumnezeu».

O, Israele, cei ce au minte, aceia se scoală dintr-ale lor și vin și te cercetează pe tine cel ce ești cu Mine, și Mă cercetează pe Mine Cel ce sunt cu tine cuvânt. Iar cei ce nu au minte, aceia caută să te acopere pe tine înaintea oamenilor, aceia se tem de tine, poporul Meu, se tem, tată, fiindcă tu ești poporul cuvântului lui Dumnezeu, și ești bogat și ești tare. Cuvântul Meu este darul cel de peste tine, iar cei fără de minte se tem de tine așa cum se temeau de Israel popoarele din vremile din urmă, care știau că Eu sunt Domnul Cel tare al lui Israel.

Nimeni nu mai mănâncă azi hrană curată ca să aibă minte de la Dumnezeu. Eu de aceea am zis vouă că astăzi se mănâncă chimicale și la școala de preoți, și de aceea am zis și te-am oprit să mergi la școala de preoți, poporul Meu. Tu să stai la școala lui Dumnezeu, ca să te facă Domnul preot pentru El și pentru poporul Lui, nu să te facă școala preot pentru lume. Unde sunt copiii celor din poporul Meu care s-au dus să învețe școală de preoți? S-au dus câțiva, și toți s-au făcut lume, și toți s-au sculat împotriva coborârii cuvântului Meu care i-a hrănit cât au fost mici și cuminți. S-au dus și au luat traiul lumii și au părăsit trăirea creștină, și acum se ascund sub necredința în cuvântul Meu, dar cuvântul Meu îi vădește, le vădește faptele lor rele, că au mâncat chimicale la școala de preoți și n-au mâncat ce au mâncat părinții cei sfinți. Înainte se învăța de la sfinți carte, și acum se învață de la oameni. Se duce omul la școala de preoți și mănâncă chimicale, mănâncă învățătură pământească, nu învață carte sfântă, ci învață carte pământească și lumească, și de aceea am spus că mănâncă chimicale. Cine învață carte sfântă, acela trăiește în legile lui Dumnezeu, iar cine învață carte omenească, acela trăiește în legile trupului și zice că așa a lăsat Dumnezeu. Preoții sfinți și arhiereii sfinți au fost dintre cei care aveau minte, și nu căutau mintea la oameni, căci cine este sănătos, acela este om cu minte și cu înțelepciune de minte. Cine se duce azi într-o școală de preoți și se uită bine, acela vede ce este acolo și Îmi dă dreptate la cuvintele Mele.

O, poporul Meu, te-am învățat mereu să nu fii fariseu, că tu vezi ce este omul fariseu, și pe tine te-am numit creștin, tată, și creștin să fii, așa cum au fost toți sfinții cei de până la tine. Mie Îmi trebuie sfinți, asta Îmi trebuie, Israele. Mie Îmi trebuie om credincios, că sfânt este omul credincios. Celui iubitor de sine nu-i priește credința cea sfântă, și îi priește credința în om, căci omul e supus firii, și e trupesc omul. Celui iubitor de sine îi priește credința în om, nu în Domnul, Cel ce este Sfântul sfinților, Domnul celor sfinți.

Fericit este omul care știe să se smerească pe sine, că acela începe calea sfințeniei de minte și de inimă și ajunge om sfânt dacă stăruiește în smerenie așa cum a stăruit Maria Egipteanca sfințindu-și viața și mintea și inima, sfințind pământul de sub ea. Pământul de sub ea se bucura și sălta în sus săltând-o pe ea deasupra lui și dând-o lui Dumnezeu sfântă. Și iată, omul păcătos poate ajunge sfânt prin smerenie, dar omul plin de sine, care cunoaște legea lui Dumnezeu și se zice pe sine sfânt prin cunoaștere, acela este fariseu, și se întoarce nedreptățit de la Dumnezeu, că zice Scriptura: «Celor mândri le stau împotrivă, iar celor ce se smeresc le dau har, și prin harul Meu se ridică înspre Mine jertfă plăcută Mie».

Israele, fiule scump, să lucrezi lucrare de îngeri, poporul Meu. Să veghezi frate peste frate și să Mă ajuți să te am, copilul Meu. Să fii tare și să nu te mlădiezi la șoaptele celui ce s-a dezbrăcat de harul cuvântului Meu care curge ca râul din Mine peste tine. De cel ce a plecat ca să nu domnesc peste el cu cuvântul Meu, să nu te îndoiești. La șoaptele celui plecat din lucrarea Mea cu tine, Israele, să nu te îndoiești. Veghează peste tine, poporul Meu, că și îngerii veghează și vin și Îmi spun de tine. Vin și diavolii și Îmi spun, dară îngerii cum să nu vină? Vin diavolii și Îmi spun mereu ce fac oamenii, și vin și îngerii Mei și Îmi spun ce fac creștinii Mei.

O, poporul Meu, drag Îmi este când te văd adunat mănunchi în numele Meu și grăind de Mine și despre Mine, și Eu sunt atunci în duhul tău și Mă bucur și Mă plâng de durerile Mele. Mă bucur cu tine și Mă plâng ție pentru cel ce Mi-a făcut dureri în tine, căci cine nu știe lucrarea veghii, Mă face pe Mine om, Mă aseamănă cu omul și Mă face ca pe unul care nu știe din cer. Dacă Eu îi spun creștinului ce-Mi spune diavolul, creștinul se supără de pâră. Am avut în tine, Israele, am avut creștini care vorbeau urât cu Mine. Dacă Eu îi ziceam unei inimi îndărătnice că face rău, se ridica și Îmi spunea că a mâncat rahat cel ce a spus de el. De spus îi spuneam Eu ce face, și Eu nu eram diavolul. Diavolul îl avea la mână cu răul, iar Eu îi spuneam că face voia diavolului, care se bucură de răul creștinului, și creștinul Mă făcea mincinos pe Mine, nu pe diavol, și pe el se scotea drept și nevinovat, și se supăra pe Mine și pleca de lângă Mine, pleca și Mă hulea și zicea că sunt diavolul, și nu Dumnezeu. Iată, omul minte împotriva diavolului, și diavolul spune ce face omul. Și cine este mincinosul? Cine, oare?

O, fiilor, fiilor, voi, tată, cu mult mai mult trebuie să vegheați unul peste altul, și nu trebuie să ascundeți răul. Iar dacă-l ascundeți, și Eu vin să vi-l spun, să nu spuneți ca și cei ce Mi-au dat să mănânc murdărie de om, că am avut creștin care-Mi spunea: „A mâncat rahat cine a spus de mine“, și Eu îi spuneam: «O, creștine, numai rahat nu-Mi dădusei să mănânc». O, așa M-am zbătut Eu să-l îngrijesc pe Israel, iar el scotea limba la Mine.

Vegheați unul peste altul, fiilor. Vegheați, și nu fiți îndărătnici împotriva adevărului, ci mai degrabă smeriți-vă. Nu ascundeți faptele cele rele, și mai degrabă osândiți-le pe față, așa cum a făcut Maria Egipteanca de s-a făcut mireasă Mie părăsind iubirea de sine care este trupească și diavolească. Smeriți-vă, fiilor, înaintea Mea, și Eu vă voi înălța pe voi, și mulțimi multe vor ști că voi sunteți ucenicii Mei. Rugați-vă să poruncesc stihiilor să asculte de voi, de rugăciunea voastră spre Mine. Cereți vreme caldă și dulce și însorită. Cereți, tată, că Eu vin la voi și fac cu voi zile de serbare cerească pe pământ și vom înviora sufletele multora, că oamenii nu mai au mângâiere. Vin să-i mângâi pe oameni, vin să le dezleg pașii spre Mine, Mângâietorul omului.

Vin la tine, poporul Meu, și te gătesc cu daruri cerești și ies cu tine, și lumea se va strânge și se va bucura de slava Mea care este cu tine. Să mergi frumos, să vorbești frumos, să cânți frumos, să zâmbești frumos, să te îmbraci frumos în duh și în trup și să semeni cu Mine, poporul Meu. Eu voi fi cu tine în față și în spate și în lături și de sus și de jos, voi fi și voi sufla prin gurița ta și multe oase uscate vor prinde duh de viață și vor învia, căci înviere înseamnă credință și viață sfântă și inimă și minte sfântă.

Scoală-te, Israele! Scoală-te și te pregătește în sfințenie și în smerenie și în cuvânt, fiule, că ieșim bunăvestire înaintea mulțimilor și mulți lupi se vor face miei și vor paște pășunea Mea și vor auzi cuvântul Meu.

Voi veni cu sfinții, fiilor, și voi desface legătura și voi rupe piedica pusă peste România. Cerul de sus, și pământul de jos, vor lucra iubire între cer și pământ. Vin cu sfinții ca s-o împac pe România cu Mine. Vin cu patriarhul Nifon, care a anatemizat fărădelegea și pe cei ce o iubesc pe ea (anul 1507, la Târgoviște, n.r.). Vin să-i spun României să iubească legea Mea cea sfântă și să-Mi ceară iertare prin pocăință și să fac act de împăcare între Mine și România, că Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele tale, țara Mea, și vin la tine să te iert, să te mângâi, că n-are cine te mângâia. Vin Eu și te mângâi, și te voi păstori cu cuvântul Meu, și tu vei asculta glasul Meu și te vei mângâia cu Dumnezeul tău. Amin.

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele român. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu sunt Cel ce sunt, o, țara Mea! Iată, trimit la tine pe poporul Meu ca să te scoată de sub apăsare și ca să-ți aducă el cuvântul Meu.

Pace ție, țara Mea! Eu sunt cuvânt peste tine, iar poporul Meu este trimisul Meu în mijlocul tău; poporul Meu este zi de bunăvestire peste tine. Amin

Mergi, poporul Meu, mergi înaintemergător al Meu! Eu vin curând. Amin, amin, amin.

13-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Eu sunt, și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, căci scris este: «El vine cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Vin din cer pe pământ și Mă fac cuvânt și Mă fac Mire, căci a venit nunta Mielului, și mireasa Lui s-a pregătit. Fericiți sunt cei chemați la cina nunții Mielului.

Eu sunt Arhiereul Cel mare, Care am străbătut cerurile și am suferit între oameni și cu oamenii, ispitit fiind întru toate după asemănarea omului, în afară de păcat. Nu Mi-am luat singur cinstea aceasta, ci Tatăl Mi-a dat-o, după cum este scris: «Tu ești Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut. Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

Eu sunt Cel ce sunt, dar poporul prin care am venit din Tatăl nu M-a primit ca pe trimisul Tatălui, și Eu M-am îndreptat spre neamurile pământului, și Mi-a dat Tatăl de la nașterea Mea pe România, ca să-Mi fie țară a întoarcerii Mele cu norii, țara slavei zilelor cele de apoi, căci așa precum M-am suit la Tatăl, tot așa și vin; vin cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și vin venind. Amin.

Vin la tine, țara Mea de nuntă, că de la Tatăl te am dată să fii țara Mea pentru întoarcerea Mea între oameni. Primește-Mă! Eu vin cuvânt la tine, că am în mijlocul tău pe poporul cuvântului Meu, iesle caldă în care Se naște de sus Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine cu norii ca pasărea care-și face cuib la streașina unei case unde-și așează puii ca să-i nască și să-i hrănească străbătând văzduhul și venind, suindu-se și coborându-se, coborând și suind și iarăși coborând ca să-și hrănească puii din cuib și să-i crească și să-i învețe să zboare în văzduh. Eu sunt Cel ce sunt. Vin cu norii la tine, țara Mea de nuntă, «Vin cu sfinții, vin pe cal alb, și oști din cer vin după Mine călare pe cai albi, și din gura Mea iese cuvânt, și pe coapsele Mele și pe haina Mea am nume scris: „Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor“», precum scrie în Scripturi să vin.

Când a trebuit să ridic din nou Ierusalimul, care se stricase pentru păcatele lui, am auzit de pe pământ strigare ca să vin să-l izbăvesc pe Israel cel apăsat de plata fărădelegilor lui. Am auzit pe Daniel, care Mi-a amintit de făgăduințele Mele pentru Israel, mărturisind înaintea Mea păcatele poporului său și umilindu-se pentru Israel, și Eu am coborât la el și i-am vestit: «Șaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru Ierusalim până ce fărădelegea va întrece marginile ei, până ce va veni Sfântul Sfinților ca să pătimească pentru om, și va dărâma cetatea, și până la capăt va fi greu. Dar la capăt voi veni și voi încheia un legământ cu mulți într-o săptămână, și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula, și cei înțelepți vor lumina». Și Daniel se ruga, zicând: «Stăpâne, când?». Dar Eu i-am spus: «Daniele, sunt pecetluite toate cuvintele acestea până la sfârșit, iar la sfârșit mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, și nici unul din cei fără de lege nu va pricepe cuvintele Mele, ci numai cei înțelepți vor înțelege, căci cei înțelepți se dau deoparte din calea fărădelegii și stau cu Duhul Cel Sfânt, Povățuitorul oamenilor înțelepți. Iar tu, Daniele, te vei scula, și vei primi moștenirea ta, în vremea cea de apoi. Amin».

Am pus pe fiii cuvântului Meu să mijlocească pentru tine, pentru învierea ta, o, țară Românie, țara Mea de nuntă, țară a strălucirii cea proorocită de proorocul Daniel. Vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, vin să închei cu tine act de împăcare cu Mine. Vin din Tatăl, și am iesle în tine și Mă nasc cuvânt și te hrănesc cu tainele Mele cele ascunse, că tu ai fost cea de sub cruce, dar Eu de la nașterea Mea te-am iubit și te-am ridicat și te-am ales de țară a Mea și te-am născut din Mine, din numele Meu te-am născut și ți-am dat numele Meu și te-am numit creștină, după numele Meu, prin cel trimis la tine cu cămășuță de botez, cu apă și cu Duhul Sfânt, și te-am numit român, popor al țării Mele. Și am vegheat peste tine la bucurie și la durere și te-am păzit ca să fii și ca să te am, căci Tatăl te-a dat Mie odată cu nașterea Mea născându-te din Mine. Povestea ta e frumoasă în cer, și iată ce fac: vin cuvânt pe pământul tău și îți scriu taina ta, și Mă fac carte în tine și îți scriu povestea Mea cu tine și te vestesc a Mea, ca să audă toate noroadele de pe pământ că tu ești împlinirea Mea întru venirea Mea.

Dar ai peste tine un nod, o, țara Mea, și vin să-l iau de peste tine. Ca în Ierusalim intru, pe cal alb intru și Mă fac cuvânt peste tine, și prin cuvântul Meu lucrez și îți rup legătura de peste tine. Tu, pentru fărădelegile tale ai fost pusă sub lege, căci cel ce păcătuiește, este pedepsit de lege. Șaptezeci de săptămâni de ani sunt peste tine de când am pus peste tine legătură pentru fărădelegea ta, căci scris este: «Dacă unul din cetate păcătuiește, toată cetatea suferă fărădelegea». Iar după patru sute nouă zeci de ani, căci asta înseamnă cele scrise în cartea lui Daniel despre cele șaptezeci de săptămâni, am venit la tine și am rostit peste tine să dezleg nodul cel pus peste tine de atâta timp, și auzind nu ai auzit, dar Eu am lucrat și am dezlegat nodul tău. Și acum vin și te vestesc ce am făcut Eu pentru tine, țara Mea, iubita Mea cea de sub cruce. Am zidit o piatră nouă, o vie nouă, o mlădiță nouă. O pietricică albă ți-am dat în dar, și pe ea am scris cu mâna Mea: «Cuvântul lui Dumnezeu», și nimeni nu înțelege ce scrie pe ea, «nimeni decât primitorul», precum scrie în Scripturi; nimeni decât poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia M-am făcut carte pentru tine, țara Mea, ca să te binecuvintez și să te ridic pic cu pic din țărână, după cum este scris că «pe mulți îi voi scula din țărâna pământului: pe unii, spre viață veșnică și pe unii spre judecată veșnică».

Am născut din cuvântul Meu un popor în tine, și din tine Mi-am ales mireasă, țara Mea. Mi-am făcut în tine biserică curată, biserică pe voia Mea, nu pe voia omului, că rău Mă apasă fărădelegea din biserică, și Eu aveam trebuință de biserică cu mădulare întregi și sfinte, cu trup curat, care se cheamă biserică a Mea. Mi-am ridicat în tine popor curat, biserică vie, ca să am cu ce lucra dezlegare peste tine. Și acum vin în mijlocul mulțimii din tine și Mă vestesc în mijlocul poporului cuvântului Meu, și te vestesc pe tine că am venit să te ridic. Scoală-te, îți zic ție! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și stau în mijlocul tău cu fiii cuvântului Meu, fii unși de Mine, Arhiereul Tatălui Savaot, așezat de-a dreapta scaunului măririi în ceruri, căci M-am adus pe Mine Însumi jertfă înaintea Tatălui așa cum orice arhiereu aduce jertfă pentru păcatele lui și pentru cele ale poporului. Și iată, sunt cu fiii cuvântului Meu în mijlocul tău, țara Mea, și iată ce grăiesc Eu cu ei:

Fiilor unși, s-au scurs cei patru sute nouăzeci de ani, s-au scurs șaptezeci de săptămâni de ani de când s-a pus legătură peste România și peste biserica din ea, căci am avut aici arhiereu după chipul și asemănarea Mea, care a anatemizat fărădelegea pe care a văzut-o făcându-se, și apoi el a plecat la Mine după ce a fost alungat de pe scaunul bisericii. Scris este: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema». O, fărădelegea a dat peste marginile ei, iar arhiereul Nifon a rostit cuvânt împotriva ei, și a rămas legătura aceasta. Și acum Eu vin să rostesc trezire peste țara Mea și s-o scot de sub vina aceasta.

Fiilor unși, Eu voiesc prin voi să lucrez, că în voi binevoiesc și vă iubesc, că și voi Mă iubiți împlinind poruncile Mele, căci scris este: «Cel ce păzește poruncile Mele, acela este cel ce Mă iubește». În numele Meu, ridicați mâinile spre Tatăl și rostiți odată cu Mine, Arhiereul cerului:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se rupe și se dezleagă cele legate peste România ca să fie dezlegate și în cer și pe pământ. Amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se binecuvintează țara română cu binecuvântările cerului, cu binecuvântările văzduhului, cu binecuvântările pământului cel ales de Dumnezeu, cu binecuvântările înălțimilor cele veșnice, cu binecuvântările sânurilor cerului. Amin. Eu sunt Cel ce sunt, și binecuvintez prin cuvânt venit cu norii:

Se binecuvintează țara română, cu darul credinței sfinte, și prin credință să se umple de darurile Mele cele veșnice, că vin cu veacul cel nou, cel fără de sfârșit, vin cu cerul și cu pământul cel nou peste cele vechi, iar fărădelegea să fie aruncată în foc, și omul să se ridice spre cele binecuvântate ale darurilor cerești. Eu sunt Cel ce împac pe Tatăl cu omul. Eu sunt Cel ce împac pe omul cel credincios cu Tatăl. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Când Moise M-a întrebat ce să-i spună lui Israel când se va duce la el să-l scoată din Egipt cu mâna Mea cea tare, când el Mi-a spus: «Doamne, cine să le spun că ești Tu?», Eu i-am spus să le spună despre Mine că: «Eu sunt Cel ce sunt». Așa vă spun și vouă, fii ai cuvântului Meu: Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă trimit, iar voi sunteți trimișii Mei, sunteți darul Meu peste oamenii care vor crede în Mine prin voi. Amin.

Eu sunt venit cu norii și cu sfinții și am cu Mine pe arhiereul Meu, pe patriarhul Nifon, a toată lumea. Eu sunt în el, și el este în Mine, și din Mine rostește cuvânt din cuvânt peste tine, țara Mea:

– O, Doamne, Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac și Iacov! O, Doamne, Dumnezeul celor vii din neamul român! Eu, român sunt trecut în cer, căci aici am avut ultima chemare, și Tu m-ai chemat să mă fac român și să fiu numit sfânt de neamul român și de toată lumea cea credincioasă.

O, Doamne, Arhiereule, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri! Au trecut peste România șaptezeci de săptămâni de ani până ce s-a împlinit numărul anilor, iar spre sfârșitul acestor ani Tu ai făcut în România popor plăcut Ție, și Te-ai făcut cuvânt peste el.

Ai intrat cu praznic de florii în cetatea de scaun a României, Doamne, și cu Tine sunt și eu între zecile de mii de sfinți cu care vii. Binecuvinteaz-o pe România și împlinește cu ea cer nou și pământ nou și cuvânt nou și Paști nou, că ai popor nou în ea. Fiii cuvântului Tău s-au rugat Ție așa cum s-a rugat proorocul Daniel pentru Ierusalim. Binecuvintez și eu, în numele Tău, pe fiii cuvântului Tău, ca să știe neamul român că ei sunt trimișii Tăi pentru România. Ajut-o pe România și dă-i darul credinței sfinte, și prin credință să facă voia Ta și să împlinească Scripturile Tale cele de apoi, Doamne, că Tu în ea Te împlinești cu venirea Ta, căci vii venind, și te faci cuvânt peste ea și strălucești prin cuvânt, și ea strălucește sub lumina cuvântului Tău, și cele profețite pentru ea vin peste ea.

O, țară a Domnului, scoală-te și primește slava lui Dumnezeu! Ție îți zic: scoală-te și înviază, că am venit cu Domnul la tine și mă ating de creștetul tău și îți rostesc binecuvântare și dezleg de peste tine pe cele legate ca să fie dezlegate și în cer. S-a auzit la cer rugăciunea fiilor din grădina cuvântului Domnului, și vin cu Domnul și împlinesc binecuvântare peste tine.

Iar Tu, Doamne, slăvește-Te în poporul Tău iubit întru care ai binevoit. Amin.

– O, arhiereule, ceea ce tu ai legat în numele Meu, legat a fost, și ceea ce tu dezlegi în numele Meu, Eu dezleg și pun binecuvântare și sfințenie peste cele curățate prin cuvânt. Amin.

Iar voi, fiilor unși peste vremea aceasta, ridicați încă o dată mâinile și ziceți odată cu Mine: „Tată, Îți mulțumim că ne-ai ascultat“. Amin.

Nu fiți triști că nu vă binecuvintează nimeni pe pământ, fiilor, căci voi sunteți binecuvântații Mei și ai Tatălui Meu Savaot. Nici pe Mine nu M-a binecuvântat pe pământ nimeni. Toți M-au blestemat și M-au dat spre suferință. Tu să nu aștepți binecuvântare de la oameni, Israele român, că tu trebuie să semeni cu Mine, fiule mic. Să am și Eu pe cineva pe pământ care să semene cu Mine, căci oamenii slavei deșarte sunt prea mulți pe pământ, prea mulți domni sunt pe pământ, iar Eu, Domnul, sunt micșorat de slava omului.

Israele român, via Mea cea mică, via Mea cea nouă, via Mea cea dulce, tu te-ai lăsat altoită și M-ai cunoscut de Stăpân când am venit ca să-Mi văd rodul și să Mi-l culeg. Rodește, tată, prin darul credinței. Binecuvântare din binecuvântare să dai. Ale Mele din ale Mele vă dau, ca să aibă România pe Dumnezeu. Amin.

E zi de praznic de intrare în Ierusalim. Intru cu Ierusalimul cel ceresc în tine, țara Mea de nuntă, și nuntesc nuntă de veac nou în tine cu poporul Meu mireasă, și tu Îmi ești nuntașă, țara Mea. E zi de praznic de florii, și poporul Meu cântă în tine cu ramuri de flori în mâini. Cuprinde-Mi mireasa, țara Mea, și primește-Mă prin trimișii Mei. Eu sunt în ei, și ei în Mine. Pace ție! Pace ție! Pace ție! Binecuvântat este Cel ce vine la tine întru numele Domnului.

Pace ție, cetate a Târgoviștei! Pace ție, și te bucură, și te fă Ierusalim nou înaintea Mea! Ție îți zic: scoală-te și înviază și te fă iubire înaintea Mea!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Mă scriu cu tine în Cartea Adevărului, țara Mea, iubita Mea Românie, țara Mea de nuntă, și tu vei fi, și vei străluci de slava Mea, căci Eu sunt Cel ce sunt, și în tine binevoiesc. Amin, amin, amin.

(Acest cuvânt de dezlegare a blestemului sfântului Nifon s-a citit în întregime la Poarta cetății Târgoviștei înaintea mulțimilor adunate la această sărbătoare mai înainte vestită.)

20-04-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (6)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:14 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Calinic de la Cernica

Eu vin cu norii și Mă fac sărbătoare de cer nou și de pământ nou peste tine, Ierusalime. Vin cu sărbătoare de sfinți, și Îmi fac intrare cu cuvântul Meu în mijlocul tău, poporul Meu. Eu sunt, fiule mic. Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Care M-a făcut Mire pentru tine, Israele român, mireasa Mea cea de apoi. Am cerul nuntaș la nunta Mea cu tine, am sfinții cerului în serbare cu tine pe pământ, că ei mereu Îmi ziceau: «Până când, Doamne?».

Vin la tine cu Ierusalimul cel de sus, poporul Meu, și Îmi împlinesc Scripturile cu tine, și taina Mea cu tine e mare, că mereu ți-am spus că tot cerul a așteptat să te naști tu din cuvântul Meu și să împlinesc cu tine venirea Mea cu sfinții în zeci de mii precum de la început s-a arătat și s-a vestit prin Scripturi. Vin Scripturile din cer, și se împlinesc spre vedere. Vine Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ, și Se face cale pentru cei din cer, pentru cei vii în vecii vecilor. Eu sunt Dumnezeul celor vii, și vin cu cei vii, vin venind cu zile de înviere, vin cu cei vii. Amin.

O, Israele român, am cerul român cu Mine în venirea Mea, și mare este taina ta pe pământ și în cer. Cerul român și pământul român se unesc și fac dreptate sfinților, care au cupele pline de rugăciuni pentru venirea Mea. Eu sunt Răscumpărătorul, Care vin. Eu sunt Izbăvitorul celor vii. Eu sunt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care vine din cer pe pământ și Se face cuvânt, și dinaintea Mea cerul și pământul se trag în lături, iar cei tari la cerbice se ascund de fața Mea, că scris este: «Când va veni Fiul Omului va mai afla credință pe pământ?».

Omul nu mai caută credința, și caută fărădelegea, și din pricina fărădelegii credința și iubirea multora se va răci și s-a răcit. Dar tu să rabzi, poporul Meu, căci cei ce vor răbda apucând capătul răbdării, aceia vor fi mântuiții Mei și vor fi trimișii Mei care vestesc Evanghelia împărăției cerurilor în toată lumea spre mărturie, și scris este: «Atunci va veni sfârșitul, și soarele se va întuneca, și luna își va înceta lumina», ca să Se arate Domnul, Lumină de șapte ori strălucitoare, Domnul, Care trimite pe îngerii Săi la cules.

O, poporul Meu, pe pământ nu mai veghează nimeni întru venirea Mea. Peste tot e ca în vremea lui Noe. Toți oamenii mănâncă și beau și nuntesc nunta lor, și Eu vestesc împărăția cerurilor și trec cu barca Mea și strig la om să vină la Mine, dar el nu vine, ca și în zilele lui Noe. Vin cu îngerii și cu sfinții să-Mi culeg via. Cuvântul Meu este culegător peste oameni, și oamenii, unul va fi luat, și altul va fi lăsat, căci trec peste pământ cu Evanghelia împărăției cerurilor, și cine voiește să vină după Mine să nu stea să-și facă haină, că-i dau Eu haină, numai să vină. Nu-ți căuta haina, omule. Haina ta nu e bună, ci e bună haina Mea. Vino gol, numai vino, că haină îți dau Eu. Cel ce dă să-și caute haina când Eu strig, acela e om semeț, căruia i se vede rușinea, căci haina ta, omule, nu-ți poate acoperi rușinea. Eu sunt Cel ce-Mi desfac haina și te iau în ea și te învelesc când vii, și îți acopăr rușinea, și te iert, și te spăl, și te nasc din nou, te nasc din cer prin cuvântul Meu cel nou, prin propovăduire, omule, că scris este: «Cine poate să creadă fără propovăduire?».

Vin cu veșmânt nou peste România, vin cu zile cerești peste ea, că Eu am luat-o pe ea în mantia Mea și i-am învelit rușinea, căci s-au împlinit zilele, și fărădelegea a dat peste margini și păcatul s-a pecetluit și dreptatea a venit, și Sfântul Sfinților Se face cuvânt peste pământ, și cei înțelepți luminează ca strălucirea cerului, învățând pe mulți calea cea dreaptă. Amin.

O, țara Mea, țara Mea de nuntă, țară a mândriei Mele! Eu am avut în tine stele cerești, care strălucesc în vecii vecilor. Am avut în tine sfinți prin care am împlinit Scriptura, și tu nu știi, dar Eu Mă fac cuvânt în tine și îți despecetluiesc tainele Mele cu tine și îți desfac fântânile ca să bei din ele și să te însănătoșești la minte și la inimă, și tu să iei pe tine haina Mea și să auzi cuvântul Meu și să crezi că Eu sunt, și să nu faci ca în vremea lui Noe.

O, țara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, și oști din cer vin cu Mine, călare pe cai albi. Vin cu sfinții tăi, țara Mea. Vin să lucrez duh de viață peste tine și să te fac să înțelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, și este scris de tine în Scripturi, și tu nu înțelegi, țara Mea. Ai căzut din înțelepciune și nu înțelegi, dar vin cu sfinții tăi, și îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, și vorbesc românește cu tine, și am cu Mine sfinți români, și vin și te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoști, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut și am lucrat peste cei credincioși, iar peste cei necredincioși am lucrat tainic. Dar acum vin, și ies din taină, și îți fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuți din tine, țara Mea.

M-am făcut peste tine zi de înviere, zi de iubire, zi de împăcare, țara Mea. Vin cu zile cerești peste tine și îți iert fărădelegea și te ridic din țărână și te slăvesc ca pe țara Mea înaintea oamenilor, și prin tine voiesc să-Mi trezesc și pe poporul Meu Israel, cel care nu M-a cunoscut că am venit de la Tatăl prin Fecioară așa cum era scris în Scripturile Mele cele din vreme rostite. Vin cu sfinții tăi, țara Mea. Vin cu arhierei luați din tine și ridicați de Mine pentru tine. Am venit la tine cu praznic de florii și ți-am adus pe arhiereul tău Nifon, și el, ca un sfânt român, te-a ridicat pe tine înaintea Mea, căci s-au împlinit zilele, țara Mea. Am venit și am făcut în tine serbare de împăcare, act de împăcare între tine și Mine, că și azi am ridicat din tine arhiereu martor, care a ridicat înaintea Mea biserică curată, biserică după voia Mea, ca prin ea să rostesc peste tine binecuvântare, țara Mea. Dar azi zilele sunt grele, și puțin ajutor primesc cei ce sunt trimișii Mei prin care Îmi întocmesc planul peste pământ.

Am avut și azi arhiereu uns de Mine, dar necredința celor mari și tari prin puterea lor Mi l-au strivit. Dar Eu sunt Cel ce pot să ridic din țărână pe cel slab, căci biserica Mea cea vie mărturisește înaintea Mea faptele Mele din mijlocul ei, și urechea Mea ia aminte. Am în tine arhiereu care a împlinit planul Meu și a pus înaintea Mea biserică după voia Mea, și cele așezate stau înaintea Mea pentru tine, țara Mea, și am făcut act ceresc între Mine și tine și l-am scris în Cartea Adevărului. M-am scris cu tine în Cartea Adevărului, țara Mea, și tu vei fi iubită de mulți, și pe toate cele bune peste tine le lucrez Eu prin poporul Meu luat din tine.

Vin cu sfinții tăi la tine, țara Mea. Vin cu serbare de arhierei sfinți, luați din tine. Vin cu ierarhul Calinic Cernicanul, care este viu. Vin să-ți despecetluiesc tainele Mele cele din tine, căci tu ești pământul Meu cel ales din nou, pământul Meu cel nou, căci Israel nu Mi-a dat sălaș, și Eu Mi-am făcut din tine pământ nou și cer nou și vin cu cerul tău de sfinți și lucrez peste tine. Sfinții tăi se fac cuvânt peste tine și îți despecetluiesc tainele Mele cu tine, țara Mea cea nouă, căci am încheiat în tine un legământ nou, un legământ de iubire ca să te aleg și ca să te scriu a Mea. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cu tine, și vin cu sfinții tăi și îi fac peste tine cuvânt din cuvântul Meu, că am grăit cu ei pe pământul tău așa cum am grăit cu Daniel în vremea lui Israel. Amin.

– Vii, Doamne, vii cu sfinții Tăi. Amin. Vii grăind, și sfinții Tăi grăiesc din Tine, locașul sfinților, Doamne. Sfinții Tăi se fac cuvânt din Tine, și se fac lumină peste România, țara sfinților ei, țara sfinților, Doamne. Toți sfinții au luat vestea cea nouă, Doamne, și sfinții români sunt iubiți de tot cerul sfânt, pentru că Tu o ai pe România în planul Scripturilor Tale, și ai încheiat cu ea legământ și Te-ai făcut cuvânt peste ea și sufli înviere peste ea și peste multe noroade care vor lua din ea lumina Ta.

Eu am fost proorocul Tău și am vestit vremea României și am vestit biserica Ta de nou Ierusalim peste ea. Am profețit vremea păcii Tale și am pecetluit prin cuvânt anul ieșirii spre lume a cuvântului Tău, Doamne, anul în care cei mici ai Tăi Ți-au ridicat pe pământ biserică nouă de nou Ierusalim, piatră nouă de început nou peste cele vechi, la cuvântul Tău, la porunca Ta, Doamne, și oamenii încă nu înțeleg taina lucrării cuvântului Tău în România, taina Ta cu trâmbița Ta, cu Verginica, trâmbița Ta, Doamne. Dar vin eu și spun că în ziua când Tu ai coborât cuvântul Tău în ea, eu am strigat din mormânt ca să audă cei ce dorm și să se scoale așa cum m-am sculat eu la glasul Tău când Ți-ai început lucrarea cuvântului Tău în România, Doamne.

Eu am profețit, în vremea trupului meu lucrarea Ta de nou Ierusalim și sfârșitul cel rău și începutul cel nou, iar în anul 1955 când ai început să Te faci cuvânt în România, eu am cuvântat din mormânt și am strigat să fiu scos, căci am auzit cuvântul Tău în mijlocul României, țara întoarcerii Tale, și s-a împlinit Scriptura Ta care spune că «Cei din mormânt vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și se vor scula», și m-am ridicat și m-am făcut sfântul românilor ca să se roage românii la mine să mijlocesc la Tine pentru români. Dar acum mijlocesc din cer, din partea Ta peste români, ca să audă și să creadă ei cuvântul Tău, așa cum l-am auzit eu din mormânt și am ieșit deasupra ca să ajut pe oameni. Vin din cer cu Tine și mă fac cuvânt din Tine peste români, peste neamul meu, și îi spun că aceasta este lucrarea cuvântului Tău prin care Tu binevoiești cu poporul cuvântului Tău care stă martor înaintea Ta, Doamne, că nu prin puterea, nici prin tăria lui stă martor Ție acest popor micuț, ci prin harul Tău stă, Doamne, și românii vor lua duh de viață și se vor face fii ai lui Dumnezeu, născuți de sus, din cuvântul Tău, născuți la credința lor în cuvântul Tău care vine cu norii, precum este scris.

O, neamul meu român, ție îți zic: crede tu în cuvântul lui Dumnezeu care vine la tine pe nori. Eu am profețit în vremea trupului meu pacea lui Dumnezeu care va veni peste pământ. Cuvântul acesta este împlinirea profeției mele, dar oamenii cei mari au ascuns cuvintele mele, și iată, ele se adeveresc și se împlinesc și ies de sub obroc. Amin.

O, preoți și arhierei ai bisericii, eu multe și bune sfaturi am lăsat ucenicilor mei, spre viață veșnică. Vă spun și vouă, și din cer vă spun: credeți și voi în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu Care vine cu norii. Ridicați glas din inimi și strigați la Dumnezeu să vă dea darul credinței sfinte. Nu faceți ca iudeii care nu L-au crezut pe Domnul Iisus Hristos când a venit din cer la ei. Faceți ca mine, credeți ca mine, că am ridicat glas dintre cei din morminte odată cu începutul cuvântului lui Dumnezeu în România în anul 1955. Sculați-vă și credeți, și desfaceți lanțurile pe care le-ați pus peste arhiereul cel uns prin cuvânt, că v-ați pus lanțuri peste voi, nu peste el. Voi l-ați pus să se lepede de cuvântul lui Dumnezeu pe cel ce credea. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați pe România să se ridice spre Dumnezeu Cuvântul, că e țara Domnului, și eu așa am spus cât am fost în trup, și iubind pe Dumnezeu am spus.

Sculați-vă, voi, arhierei și preoți și ridicați-l pe cel uns peste voi și peste România. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați credința să se așeze înaintea lui Dumnezeu, ca să găsească Domnul credință în cuvântul Său, care vine cu norii. Ungerea se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine de sus, descoperind voia lui Dumnezeu, iar arhiereul care a ridicat biserica lui Hristos în vremea aceasta de strâmtorare, este uns de Cuvântul lui Dumnezeu, este uns peste voi și peste România, și voi l-ați pus să se lepede de Dumnezeu Cuvântul. Dar Domnul a luat de peste România toate apăsările, și ea va învia. Înviați și voi, și îndreptați-vă viața uitându-vă în viața mea, căci eu am fost mai înainte de voi, și voi ziceți că ascultați de părinții cei sfinți. Ascultați cuvântul meu. Dați libertate credinței în Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu. Faceți cale cuvântului lui Dumnezeu peste noroade, că vine Domnul și vă găsește cu talantul pus sub obroc. Domnul Se face cunoscut prin sfinții Săi. El nu vine în chip necunoscut, iar eu sunt din români. Învățați ce înseamnă rugăciunea spre cer, rugăciunea care rodește. Nu-i mai faceți eretici și rătăciți pe fiii grădinii Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt fii unși de cer. Nu ridicați mâna și glasul asupra așezării lui Dumnezeu.

O, arhiereule de Târgoviște, de ce-ai făcut tu întuneric în calea cuvântului cel din cer? Necredința ta mărturisește faptele tale. Scoală-te spre credință, că a venit Domnul spre tine când ai venit arhiereu în cetatea aceasta și tu nu L-ai crezut pe Dumnezeu, Care venise să te întâmpine cu darul cel nou, dat bisericii ortodoxe, cu pietricica cea albă, despre care scrie în Scripturi, și tu te-ai ascuns sub necredință ca să nu ți se vadă faptele cele rele. Scoală-te spre sfințenie, că preotul și arhiereul trebuie să fie sfânt ca să fie de folos turmei. Pe cel curat și drept l-ai pus sub vină, și pe tine care superi pe Dumnezeu te-ai pus în loc drept. Vin și te îndemn ca pe un frate: trezește-te și uită-te în cuvântul lui Dumnezeu și vei vedea în el râul vieții, care curge din templul cerului peste pământ ca să facă mântuire. Dacă-L cunoști pe Dumnezeu, dă-I Lui viață, căci El este viața, El și nu tu. Nu El e prin tine, ci tu ești prin El dacă ești, dacă vrei. Trezește-te, căci Cuvântul este Dumnezeu din Dumnezeu. Amin.

O, preoți și arhierei de azi, ce faceți voi? Ce dați voi oamenilor? Citiți în cuvintele mele că eu așa am spus: „Cel ce voiește să pomenească fără de bani sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, acela să fie singur pomenit întru împărăția cerurilor. Iar cel ce va voi plată pentru pomenire, îl rog pe unul ca acela să nu mă pomenească pe mine, cel sărac“. Grăiesc vouă din cerul sfinților români: dați-vă lui Dumnezeu și oamenilor. Sfințiți-vă viața. Luați în voi frica de Dumnezeu, că peste tot numai altare pângărite strigă la Dumnezeu: «Până când, Doamne?», strigă prin glasul celor ce așteaptă din fiecare loc învierea. Sfințiți-vă viața, iar dacă nu voiți, lăsați pe Dumnezeu să păstorească din cer, că așa zice Domnul în Scripturi: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta».

Iar Tu, Doamne Cuvinte, trezește-i din somn pe cei ce dorm și paște-Ți turma, Doamne, și dă-i cuvântul Tău, căci Tu ești trup și cuvânt în biserică. Tu ești Cel ce grăiești peste România și Te vestești venind cu norii. Amin.

– O, arhiereul Meu Calinic! O, sobor de arhierei care serbați pe ierarhul Calinic! Binecuvântați din Mine pe fiii grădiniței cuvântului Meu, ca să aibă ei să dea peste țara Mea.

– O, Doamne, binecuvântăm arhierește din Tine, Arhiereul Cel mare, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Binecuvântați să fiți voi, cei unși peste vremea aceasta, și zile noi de serbare să dați lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Domnul slavei. Domnul să vă binecuvinteze pe voi cu toate binecuvântările Lui. Suflați Duh Sfânt peste mulțimi. Cereți darul credinței peste oameni, și din darul credinței să se nască darul pocăinței și al iubirii de Dumnezeu. Cereți, și veți primi, că noi, sfinții cerului, lucrăm cu voi pentru Domnul și pentru voi, și cu voi peste pământ. Amin.

– O, Israele al cuvântului Meu, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Te mângâi cu sfinții, te bucur cu slava cuvântului Meu și Mă fac cort pentru tine așa cum tu te faci pentru Mine.

O, Israele, Mi-e dor de odihna Mea, fiule mic. O, Israele, Mi-e dor să-l fac pe om odihnă Mie. O, Israele, ajută-Mă să-Mi împlinesc dorul, că numai tu Mă ajuți pe Mine. Tot omul face pentru el și pentru binele lui, dar tu faci pentru Mine, și Eu pentru tine. Eu pentru asta l-am făcut pe om, dar omul căzut a pierdut înțelepciunea Mea din el.

O, Israele român, Mă vestesc cu tine, că tu ești poporul Meu cel micuț, și Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Ferice ție că M-ai primit întru a doua Mea venire, căci vin cuvânt peste pământ, și tu Îmi ești iesle, și îți voi plăti pe veci, și voi cina cu tine, și tu cu Mine, și voi fi văzut cu tine, și tu cu Mine, Israele român, poporul Meu iubit.

Mă țin după voi și cu voi, fiilor unși, ca să puteți voi în lucrarea Mea cu voi peste lume, și mulți vor înțelege tot mai bine împlinirea Scripturilor care se împlinesc prin cuvânt nou, rostit de Mine, Cuvântul Tatălui, trimis pe pământ.

Eu sunt Domnul celor vii, și am adus dintre cei vii pe arhiereul Calinic românul ca să grăiască din Mine cuvânt peste români și peste biserică și să-i ajute să creadă pe cei ce cred. Dar pentru cei necredincioși, chiar dacă se ridică cineva dintre morți, le este greu acestora să creadă în lucrările lui Dumnezeu care-și iau chip văzut peste pământ.

Iată ce rostesc Eu: încurce-se limbile oamenilor, iar cei credincioși să iasă ca Avraam din încurcătura limbilor de pe pământ și să vină după Mine, căci Eu am poruncit îngerilor Mei să iasă la cules și să adune la cina Mea pe cei ce vor crede, pe toți cei din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini. Să vină după Mine omul credincios și să facă voia Mea cea sfântă și așa să vină. Amin.

Voi, oamenilor, care luați din praznicul cuvântului Meu, împliniți-vă întru Mine, căci scris este: «Să se cerceteze omul pe sine, și așa să ia din cina Mea». Înviați, voi, oase uscate, că omul care nu trăiește pe voia Mea și cu Mine în el trup și cuvânt, acela este os uscat înaintea Mea. Veniți la cina cuvântului Meu, că vin cuvânt peste pământ, și cu Mine vin sfinții cerului la cina cuvântului Meu. Cereți voia Mea în voi, fii ai oamenilor. Cereți, și vă faceți fii ai lui Dumnezeu, că fiii oamenilor mănâncă și beau, se însoară și se mărită ca în vremea lui Noe. Scris este: «Fecioara se îngrijește să placă lui Dumnezeu, și cea măritată se îngrijește să placă bărbatului, să placă oamenilor». Suflu peste voi duhul și darul sfințeniei, o, oamenilor. Luați, și vă sfințiți, căci scris este: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt. Fiți ca Mine!». Amin.

Iar tu, poporul Meu la care vin cuvânt, așează-te mângâiere înaintea Mea și arată la toți cei ce se uită la tine ca să te vadă, arată-Mă pe Mine trăind în tine și sărbătorind în tine, că oamenii nu știu ce să facă cu sărbătorile creștinești pe pământ.

Se serbează pe pământ sărbătoarea patimilor Mele, dar aceste patimi numai de Mine au fost serbate. Eu le-am suferit, Eu le-am serbat, și cu dragoste le-am purtat pentru omul cel căzut din Dumnezeu. Nimeni nu știe să sărbătorească pe Dumnezeu întru serbări creștinești. Slava deșartă s-a băgat în rugăciunea bisericii și slava omului umbrește slava lui Dumnezeu și nimeni nu știe să serbeze amintirea patimilor Mele și a învierii Mele, dar cel ce este mort pentru lume și viu pentru Mine, acela știe ce este sărbătoarea Mea pentru el. Omul lumesc așteaptă ziua amintirii învierii Mele, așteaptă cu mâncări și cu băuturi și cu haine noi, lumești, nu cu pocăință, nu cu sfințenie de duh și de suflet și de trup.

O, nimeni nu mai știe să serbeze sărbătorile creștinești pe pământ, căci slava deșartă a intrat în locul sfânt, și cuvântul Meu e micșorat de slava omului care stă în numele Meu înaintea oamenilor. Dar tu, poporul Meu, tu să fii sărbătoarea Mea și să sărbătoresc Eu în tine și să Mă odihnesc în tine, fiule al cuvântului Meu, și să fiu viu în duhul și în trupul tău și să serbăm praznic de îngeri zi și noapte și să sfințim pământul și să-l unim cu cerul, fiule.

Binecuvântat să fii tu, cel ce Mă cobori din Tatăl pe pământ, poporul Meu. Te binecuvintez cu zi de înviere, Israele scump, și te numesc zi de înviere înaintea Mea. Îți voi da zile calde. Zile cu soare și serbări cerești vor fi cu tine, dar cere să-ți dau, că Mi-e dor de glasul tău ca să se întâmpine cu glasul Meu și să ne întâlnim pe cale unul cu altul, cer nou și pământ nou, cei de sus cu cei de jos în unire cerească. Amin.

Mergi, Israele, în mijlocul mulțimilor și slăvește-Mă pe Mine și dă oamenilor calea Mea. Păstrează-te curat. Ai grijă de hăinuță, fiule scump. Ai grijă de ascultare, ai grijă de Mine în tine, copilul Meu cel mic. Fii atent să știi să ai cu tine bucurie cerească întru umilința inimii. Fii atent la toate cuvintele Mele și nimic să nu uiți, Israele, că tu ești poporul Meu și ai pe Dumnezeu de Tată.

Mergi, Israele, în mijlocul mulțimilor, că tu ești trimisul Meu. Mergi cu ascultare și nu fă de la tine. Mergi cu Mine, mergi cu ascultare, Israele. Mergi, poporul Meu! Amin.

Israele, Israele, să fii, fiule, bucuria Mea, să fii învierea Mea, să fii veșnicia Mea întru tine, ca să fiu Eu veșnicia ta, măi fiule Israele. O, Israele, mlădița Mea cea nouă, mergi, și Mă vestește că vin.

O, Israele, vie cu vin bun, cântă! Cântă-L pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine cu norii! Cântă-L și vestește-L că vine și stai întru întâmpinarea Mea, Ierusalime, popor al învierii Mele, popor al iubirii Mele. Eu sunt cu norii slavei Mele și stau deasupra ta mereu. Eu sunt cu tine, Ierusalime nou. Amin, amin, amin.

24-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe

Sunt cu serbare de sfinți venit. Cobor mai întâi în cartea lui Verginica. O aud din Mine cum strigă: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Duhul ei strigă din Mine: Hristos a înviat! Ea salută cerul și pământul cu vestea învierii. Amin.

O, măi Verginico, îți este dor, îți este dor de fiii tăi. M-a apăsat dorul tău și am coborât în cartea ta cu tine și cu sfinții, Verginico. Serbăm serbare de sfinți în mijlocul Ierusalimului. Pe mucenicul Gheorghe îl serbăm în cer și pe pământ. Eu sunt bucuria sfinților, precum și pe pământ le-am fost bucurie și în zile bune și în chinuri și în slava credinței lor, că am lucrat semne mari prin sfinți pe pământ. Eu sunt slava sfinților, Verginico, iar ei sunt slava Mea. Amin.

– Tu ești, Doamne, Tu ești toată slava și una este slava, iar cei ce s-au dat Ție locaș, Te-ai făcut slavă în ei, Doamne, așa cum curgeai din mine râu de slavă peste pământ, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura lui». Așa ai spus, și nu știu oamenii să lege lucrarea cuvântului Tău de azi cu cuvântul Tău ce l-ai spus încă de pe atunci.

Mi-e dor de fii, mi-e dor de popor, Doamne, că de când m-ai făcut carte în Ierusalim, mereu mi-e dor și mereu mi-aș învăța poporul. Mă uit mereu la Israel, că mereu trebuie învățat, căci duhul cărnii, duhul firii e duh potrivnic duhului Tău și dă să-mi slăbească copiii pe care i-am câștigat pentru Tine, Doamne. Trebuie mereu trezire de Duh Sfânt în fii. Trebuie mereu să-i învăț, Doamne, căci cel învățat dobândește înțelepciune de Duh Sfânt, de duh treaz, de duh de iubire sfântă, care-l ține treaz pe cel ce-Ți urmează Ție, Domnul meu și Dumnezeul meu. Așează-Ți sărbătoarea cea de azi peste Israel, și eu Te voi înconjura și din dreapta și din stânga cu cuvântul învățăturii peste Ierusalim, Doamne, că avem nevoie de copii treji și sfinți și calzi cu iubirea de Dumnezeu. Amin.

– O, Verginico, sunt mângâiat de vorbirea ta și nu știi cum să Mă mai mângâi și pe Mine și pe Israel. Cobor cu duh de mângâiere și lucrez în cartea Mea, și iar vin cu tine ca să-l cuprinzi pe Israel la începutul și la sfârșitul coborârii Mele cu sfinții, că tu ești iubirea Mea, Verginico, iubirea Mea pentru Israel. Amin.

*

Cobor cuvânt peste grădină. Vin cu sfinții peste grădina cuvântului Meu și Mă slăvesc cu slavă de cuvânt, ca să te hrănesc cu slavă, Israele, poporul mângâierii Mele, poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

Mă slăvesc cu serbare de sfinți, și tu Îmi așterni masa, pentru ca să stau la ea și să ne hrănim cu slava cuvântului Meu, căci și Eu stau și Mă hrănesc, stau cu cerul la masă cu tine, poporul Meu. O, cine Mă mai primește pe Mine cu praznic de cuvânt la masa sa? Care om Mă mai cunoaște pe Mine viu, și cu grai viu și adevărat cu omul? O, poporul Meu, nimeni nu-Mi mai face loc și Mie ca să fiu viu și adevărat pe pământ. Tot omul zice că are credință în Mine, dar nu știe ce este credința în Mine. Nimeni nu se mai uită bine la viața sfinților Mei cu care am grăit și am lucrat pe pământ. Omul de rând zice că M-am înălțat la Tatăl și nu mai sunt pe pământ. Israele, Israele, oare unde zice omul că sunt Eu și Tatăl? Unde își închipuie omul că e Dumnezeu? Nicăieri nu-I place lui Dumnezeu mai mult ca în om și lângă om și cu omul. Dar unde zice omul că sunt Eu și cu Tatăl? Unde o fi așezat omul veacului acesta cerul și tronul și statul lui Dumnezeu? Unde, oare? Cum și de unde să mai grăiesc Eu peste om ca să vadă omul că sunt cu cei credincioși, din veac și până la venirea Mea cu veacul cel fără de sfârșit, pe care l-am întocmit la început odată cu facerea omului și a toate câte le-am creat pentru om? Cerul cel dintâi și pământul cel dintâi dau să se arate și să ia locul la cele omenești și la cele stricate de om, care au fost făcute să fie veșnice precum omul trebuia să fie și să nască din el om veșnic așa cum M-am născut Eu, Cel veșnic viu. Amin.

Omul veacului acesta a făcut stricăciune mare, fiilor, mare cum nu vă vine vouă în minte. Omul veacului acesta a cumpărat pe cei ce au stat peste mulțimi în numele Meu. Omul veacului acesta a fost viclean, s-a dat drept sfânt și plăcut lui Dumnezeu și Mi-a pătat numele Meu cel sfânt, fiilor, căci s-a atins de învățătura din biserică și a lucrat în așa fel să-i pice lui bine învățătura bisericii. Mă uit și azi la oamenii bisericii, care se dau drept iubitori de biserică și de Dumnezeu și de înțelepciune, dar înțelepciunea cuvântului Meu de azi ei o numesc duh de satană. Ei zic că e bună învățătura cea de la om, și că Eu sunt satană în acest cuvânt care vine cu Mine la tine așa cum venea la Avraam, la Moise, la proorocii și la sfinții Mei, așa cum a venit la mucenicul Gheorghe, care era mărturisitorul Meu între oameni. Mă arătam mucenicului Meu și grăiam cu el, și Mă vedeau și cei ce credeau în Mine prin el, că Eu la credința lui slobozeam semne mari între oameni, și oamenii îl făceau fermecător pe ostașul Meu, așa cum Mă făceau pe Mine slujitorii lui Dumnezeu. Dar râvna Tatălui Meu ardea cu Mine în sfântul Gheorghe, și din gura lui așa se auzea: „Vai vouă, nebunilor, care spuneți că puterea lui Dumnezeu e farmece, iar înșelăciunea diavolească a idolilor voștri o numiți adevărată! Vai vouă, fii ai diavolului, care numiți adevărul minciună, și minciuna, adevăr!“; iar ei îl zdrobeau pe sfântul Meu cu tot felul de chinuri și îl umpleau de răni și de neputință, dar Eu eram cu el și îl vindecam pe loc, și omul necredincios zicea că sfântul Meu este vrăjitor. Eu am fost în el și cu el, și l-am ținut viu și nevătămat în mormântul de var stins peste trupul lui. Eu am fost în el și cu el, și am tăiat puterea otravei cea de moarte, și sfântul Meu a rămas viu. El vorbea tot timpul cu Mine, și Eu îi răspundeam, și nimeni nu-l putea blestema pe el, căci Eu eram tăria lui și veșnicia lui. Așa am făcut și cu voi, fiilor din Israel, căci oameni mulți v-au blestemat și v-au anatemizat, și mulți preoți necredincioși se roagă Mie pentru ca să nimicesc, zic ei, pe satana care este cu voi. Dar cu voi sunt Eu, și pe unii ca aceștia nu-i ascult, căci Eu v-am profețit în cartea acestui cuvânt, despre răutatea preoților care dau azi în voi, dar Eu sunt cu voi, și biruiesc duhul necredinței și ies cu voi înaintea oamenilor și Mă slăvesc în voi cu slava cuvântului Meu, și Îmi împlinesc Scripturile cele de apoi, precum este scris în Scripturi. Dacă oamenii bisericii ar crede ce am scris Eu în Scripturi, ar crede și în împlinirea lor, și iată, vin și împlinesc, și ei nu cred și nu vor să se împlinească Scripturile, căci s-au învățat în voile lor și și-au pierdut credința și și-au pierdut frica de Dumnezeu și nu mai au minte. Și am să le trimit carte și am să le tălmăcesc Scripturile cele pentru vremea aceasta și am să le dovedesc necredința și semeția lor și viața lor cea fără legile Mele cele sfinte în trupul lor. Iar cei ce se vor scula să Mă primească, îi voi trage lângă râul cuvântului Meu și îi voi sfinți cu viață sfântă și îi voi face mărturisitori pentru venirea Mea, după cum scrie în Scripturi.

O, omule al bisericii, nu poți și cu Mine și cu satana. Tu poți, dar nu pot Eu cu tine dacă vrei și cu Mine și cu satana. Necredința este plata faptelor fără Dumnezeu, și grea este această plată. Necredința este cea mai mare rușine care va sta în curând peste chipul oamenilor necredincioși. Eu am făcut semne mari prin sfinții Mei pe pământ, căci credința lor în Mine cutremura pământul sub semnele Mele, și oamenii necredincioși se umpleau de rușine și își înmulțeau mândria ca să lupte cu ea împotriva rușinii, căci credința sfinților Mei aducea rușine peste cei ce rătăceau în necredință. Oamenii răi erau fățarnici pe pământ cu sfinții Mei, dar Eu le rușinam răutatea, căci eram în sfinții Mei și Mă slăveam din ei și de lângă ei peste oamenii cei răi, iar cine era de înviat, învia prin sfinții Mei, așa cum a înviat împărăteasa, soția împăratului care l-a schingiuit pe Gheorghe, mucenicul Meu, căci împărăteasa și-a lăsat slava ei și a soțului ei împăratul, și a luat slava sfântului Meu, și s-a dat Mie jertfă credincioasă, iar împăratul a fost rușinat.

Mucenicul și sfântul Meu este în Mine, căci pentru Mine a luptat, și și-a luat plata luptei lui și este viu și ajută pe cei credincioși, așa cum și pe pământ i-a ajutat. Mucenicul Gheorghe se face cuvânt din Mine și grăiește cu tine, Israele, căci tu te-ai făcut masă de praznic ceresc pe pământ. Amin.

– Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul meu, Iisus Hristos, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, că a venit vremea împlinirilor, Doamne, vremea sfinților Tăi, care au așteptat vremea lor și venirea Ta cu sfinții Tăi. Mă rugam mereu Ție pe pământ și chemam slava Ta și puterea Ta peste neputințele mele care mă doborau în vremea chinurilor, iar Tu, Cel ce legi și vindeci pe cel rănit, îmi dădeai întregire de trup în urma schingiuirilor trupului meu. Duhul necredinței nu se stinge în cei necredincioși, dar și Duhul Tău Cel Sfânt Se aprinde în cei ce doresc după adevăr, că m-ai umplut de dar și de har și m-ai făcut darnic și harnic peste cei ce aveau să primească darul și harul Tău peste cei puțini care se aleg dintre oameni ca să se dea de partea Ta, Doamne.

O, Tu, Cel ce ai făcut semne mari prin mine la cererea oamenilor necredincioși; Tu, Cel ce ai înviat morți din groapă; Tu, Cel ce ai vindecat pe vrăjitori și i-ai făcut credincioși și mucenici Ție prin semnele Tale pe care le făceai prin sfântul Tău, binecuvântat să fii întru venirea Ta cu sfinți, și dă-le dar și har sfinților Tăi cu care vii, ca să lucreze și semnele Tale pe pământ prin fiii poporului Tău care Te coboară pe Tine, Doamne, din cer, și pe noi cu Tine ca să-Ți împlinești Scriptura care spune că vii cu sfinții Tăi în zeci de mii, iar Tu ești Cel dintâi între cei ce vin. Eu și în cer mă rog, din Tine mă rog să pui tărie sfântă în fiii cuvântului Tău, să pui credință tare, să pui în ei dar și har, și să-i faci de temut, în numele Tău, așa cum l-ai făcut și pe Israel în mijlocul neamurilor, avându-Te pe Tine Dumnezeu al său, Dumnezeu tare, Dumnezeu al minunilor, Doamne.

Tu ești mărturisit de sfinții Tăi care vin cu Tine, că pe pământ nu mai este credință, nu mai sunt mărturisitori, nu mai sunt. Mărturisitor este acela care face faptele Tale între oameni ca să facă credință în oameni, căci credința, prin faptele ei se scrie înaintea Ta, Doamne. S-au învățat oameni mulți să vorbească despre Tine pe pământ, și aceștia își agonisesc slavă de la oameni, dar fapta credinței și semnele Tale între oameni nu mai are cine le lucra peste oameni ca să aduni pe cei aleși ai Tăi după cum este scris. Noi, cei din cer, așteptăm venirea Ta pe pământ, ca să fim cu Tine și cu oamenii pe pământ, căci Tu vii cu sfinții, Doamne, dar cei de pe pământ nu mai așteaptă venirea Ta. O, iartă-i pe păcătoși, iartă-i și pe cei necredincioși și așează-Te înaintea lor cu semnele Tale și slăvește-Te prin fiii poporului Tău, prin cuvântul Tău cu care vii la ei pe pământ. Suspină cei din cer că nu mai e credință pe pământ, dar întărește-l pe poporul Tău, Doamne, și împlinește-Ți Scriptura venirii Tale cu cer nou și cu pământ nou pentru cei credincioși care Te așteaptă. Binecuvântat ești Tu, Cel ce vii, Doamne al sfinților! Amin.

Am grăit din Hristos cu tine, Ierusalime de pe pământ, popor al venirii cuvântului lui Dumnezeu. Să fii plin de dar și de har, și să fii darnic și harnic prin darul și harul lui Hristos. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău în toată clipa, să-L slăvești în toată clipa, să nu uiți de slava Lui, să nu ai altă bucurie în trup. Să fii duhovnicesc așa cum am fost eu și să-ți știi ținta spre care alergi. Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele român, că toți sfinții din cer așteaptă rodul iubirii tale, tot cerul așteaptă după iubirea ta, tot cerul te întărește pe tine, cel ce ești în trup cu Hristos pe pământ. Binecuvântat este Cel ce vine la tine. Domnul slavei este Cel ce vine la tine.

Mergi, Ierusalime, din loc în loc cu Domnul, și împlinește Scripturile lui Hristos, că tot cerul sfânt așteaptă biruința ta cu Hristos, și toate îți fac ție loc când treci cu Scripturile și cu Domnul. Mergi, Ierusalime, căci sfinții sunt cu Domnul lângă tine întru venirea Domnului. Amin.

– O, Eu sunt Domnul sfinților, Eu sunt bucuria sfinților, Eu sunt bucuria celor credincioși. Îndrăzniți, fiilor. Fiți credincioși și arătați oamenilor binele și răul, căci binele va birui răul, fiindcă puterea binelui e mare putere, fiilor.

M-am slăvit în Ierusalim cu serbare de sfinți. Vin sfinții cu Mine la tine, poporul Meu de azi. Tatăl este în Mine, și Eu sunt cu tine Israele. Amin.

Trec în cartea lui Verginica. Ea este mângâietoare. Ea Mă mângâie și pe Mine și pe tine, căci sfinții sunt slava Mea și iubirea Mea și bucuria Mea în cer și pe pământ, poporul Meu. Amin.

*

Amin, amin zic ție, Verginico: te voi purta cu Mine prin văzduh și voi rosti peste toți necredincioșii care cunosc Scriptura și nu vor să vin s-o împlinesc, voi rosti peste ei că tu ești trâmbița Mea din care am sunat Eu și Mi-am anunțat venirea Mea cea de a doua. Am ieșit mai întâi cu cartea Mea pe care am scris-o prin gurița ta, și apoi prin gura Mea care grăiește din văzduh peste grădină, și mai e o clipă să-Mi ajungă vestea la toate marginile, și Mă voi lăsa văzut, și tu vei fi cu Mine, că ai fost trâmbița Mea cea de apoi și am strigat prin tine la lume să se pocăiască și să creadă și să se pregătească, și toată lumea se ascunde sub necredință, așa cum a făcut și atunci când am venit de la Tatăl prin Maica Mea Fecioara. Dar cei ce cred, nu se ascund, și ies cu Mine credincioșii ca să spună la lume vestea venirii Mele și să-i ajute pe cei ce cred, pe cei ce se vor alege dintre cei necredincioși. Amin.

– O, Domnul meu și Dumnezeul meu, nu crede lumea în Tine, dară în mine, trâmbița Ta, cum să creadă? Eu eram cuvântul Tău, dar lumea nu știa pe atunci, iar după ce Tu m-ai luat la Tine ai scos de sub căpătâi cuvântul Tău din vremea mea și Te-ai așezat să-l împlinești, Doamne. Este scris în cartea Ta cea din vremea mea că poporul Tău cel credincios cuvântului Tău nu va fi biruit pe pământ, căci Tu vei fi tăria lui și vei trece cu el veste nouă peste pământ și Îți vei împlini venirea și răscumpărarea celor credincioși și Scripturile cele de cer nou și de pământ nou, Doamne. Dar știe omul veacului acesta ce este Scriptura care spune despre cerul cel nou și pământul cel nou? O, Te-ai ascuns cu mine în poporul Tău pe care l-ai cules dintre oameni, și m-am ascuns și eu cu Tine, că era greu pe pământ în vremea mea. Dar acum s-a împlinit cuvântul Tău, și credința poporului Tău a biruit piedicile de pe pământ, și iată ce minune, că vii și Te împlinești văzut întru slavă cu poporul Tău. Cel credincios nu se mai ascunde cu Tine și nu se mai teme, căci când Tu biruiești, omul se micșorează și își pierde puterea cea potrivnică Ție. Eu sunt trâmbița Ta, și lumea nu știe, lumea nu citește, și omul bisericii nu tălmăcește limbile Duhului Sfânt peste oameni. Dar vii Tu și ridici pe poporul Tău și Îți așterni împărăția cuvântului Tău peste pământ, și împărăția Ta nu are sfârșit. Amin.

O, copilași din poporul meu, trăiți ca fii ai slavei Domnului. Se uită îngerii și sfinții la voi. Fiți fii ai slavei. Duhul meu se mișcă printre voi și dă să vă miște inimile și iubirea și veghea și să vă așeze mereu în statură cerească înaintea Domnului. Fiți mereu curați și cu inima și cu cugetul și cu trupul. Cele văzute din voi și de pe voi mărturisesc pe cele din voi, pe cele nevăzute, fiilor. Voi, fiți mereu plăcuți cu înfățișarea, cu purtarea, cu statura și cu trăirea, căci voi sunteți fiii slavei Domnului și stau pe lângă voi sfinții și îngerii fiilor. Voi murdari să nu umblați, că sunteți fiii slavei Domnului pe pământ. Voi rupți să nu umblați. Voi să fiți curați în toată vremea, fiilor, că Domnul vă ajută să puteți fi așa atunci când voiți. Eu când eram micuță și sărmană aveam o rochiță și-o purtam curată pe mine. O spălam mereu, să fie curată; mă îngrijeam să n-o agăț prin spini, să n-o rup, să n-o pătez, și când se atingea de murdărie o spălam și mă primeneam cu ea, că-mi era milă de Domnul și de îngeri și de sfinți, că se purtau pe lângă mine, și voiam să fiu și eu curată ca să nu-i întristez, ca să nu le pătez lumina lor.

Nu umblați cu haine rupte, nu umblați peticiți, că voi sunteți fiii slavei. Nu murdăriți hăinuțele de pe voi. Lucrați atenți așa cum lucrează omul lumii îmbrăcat curat și în alb la serviciile lui. Voi sunteți mai mult decât cei din lume. Voi sunteți fiii slavei, fiilor. Ați văzut cum v-a spălat cerul când a ieșit Domnul cu voi între oameni. Apa cea de sus a venit peste voi și s-a așezat peste cămășuțele voastre și voi ați stat la spălat, dar lumea a fugit de ploaie. Mare taină a fost glasul apei, glasul tunetului cel de deasupra. Mare și strălucită taină s-a scris în ziua aceea peste voi. Fiți curați în toată vremea, fiilor scumpi. Și pe ploaie, și pe soare fiți curați, și lăsați curățenia să stea peste voi, căci voi sunteți o taină înaintea Domnului. Fiți plini de dar și de har. Fiți darnici și harnici, fiilor. Toate ale voastre văzute mărturisesc pe cele ale sufletului, care sunt nevăzute, dar se arată prin cele văzute. Deprindeți-vă cu glasul meu printre voi, cu duhul meu printre voi, că de cel ascuns în el fuge duhul meu. Fiți atenți în toate câte are cerul de lucrat prin voi, și nu vă pierdeți atenția nici o clipă. Păstrați-vă curați și nu faceți altora de lucru în urma voastră. Pe unde umblați și cu ce umblați, fiți curați și nu lăsați semne rele pe unde umblați. Nu dați altora să șteargă praful făcut de voi, că Domnul v-a spus vouă să căutați mereu să mirosiți frumos unul altuia, să fiți plăcuți unii altora, fiilor, și să fiți atenți la Domnul și la cele ce sunt de lucrat peste pământ. Eu iar vă spun: voi sunteți fiii slavei Domnului în toată vremea. Fiți ca fii ai slavei, că multe învățături vin și pun peste voi, iar voi păstrați-vă prin ele și luați-le peste voi, fiilor.

Avem de trâmbițat peste pământ așa cum și cele ale pământului se anunță dinainte de a se face. Trenul când vine în gară și când pleacă se anunță, fiilor. O serbare pământească se anunță că va fi. Așa și Domnul, Se anunță cu venirea Sa și cu tainele Sale.

Trăiți ca fii ai slavei, fiilor, ca fii ai vieții trăiți, iar moartea să nu aibă putere peste voi, și fiți înțelepți cu înțelepciune din cer. Vom ieși iar cu zi de serbare între oameni, cu serbare de veac nou pe pământ la vederea omului. Fiți cu inimă mare și cu credință mare și cu nădejde mare, că Domnul are putere să-Și împlinească făgăduințele făcute pentru voi.

O, Domnul meu și Dumnezeul meu, slăvește-Te cu poporul Tău! Amin.

– M-am slăvit, Verginico, și Mă voi mai preaslăvi întru el, căci întru el binevoiesc. Amin, amin, amin.

06-05-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (7)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:17 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului

Vin să-Mi ud grădinița cu apa cea cerească. Vin cu ploaie de Duh Sfânt peste semănătura Mea care dă rod. Vin cum iese grădinarul să-și cerceteze ogorul și să lucreze peste el ca să rodească rod bun și ceresc, căci Eu sunt grădinar din cer. Amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace ție, ogorul Meu, și pace prin tine peste țara Mea de nuntă, că așa o am pe România. Ea e țara Mea de nuntă, că în ea nuntesc. Nuntesc și iar nuntesc cu tine, poporul Meu mireasă. Lucrăm peste România, fiindcă ea este cea din nou aleasă, căci cu via Mea cea dintâi n-am ieșit la rod. Dacă Eu nu veneam din cer la Israel, la via Tatălui Meu, Israel nu mai avea rod, nu mai era via Tatălui Meu, din care să iasă strugure copt, căci via aceea a rodit numai aguridă, după cum este scris că «a fost ruptă și culcată la pământ, și a fost sădită în pustie, în pământ sec și fără apă, și din ea a ieșit foc și a mistuit rodul ei și n-au mai rămas în ea coarde tari pentru sceptre regale. Ea a fost o leoaică și s-a odihnit între lei și și-a alăptat puii săi, dar puii săi au mâncat oameni, și ea a fost dusă în robie de cei străini ai ei». Și M-a trimis Tatăl pe Mine din cer, ca să Mă fac rod din cer în Israel, și să nu fie fără rod și fără vin via Tatălui Meu. Israel a fost sădirea Tatălui Meu, dar poporul acela n-a voit să poarte rod pentru Tatăl Meu, Care îl sădise. Și am venit, trimis de Tatăl la tine, poporul Meu, și am făcut din țara ta, țara Mea de nuntă, căci așa a voit Tatăl Meu, și din țara Mea de nuntă a făcut Tatăl Meu leoaică, și ea a născut lei și pui de lei. Ea a născut un popor de fii ai lui Dumnezeu, și din cuvântul Meu i-a născut, că Eu am venit cuvânt din cer peste țara Mea de nuntă, că Mi-a dat-o Tatăl să fie a Mea, și la nașterea ei pe pământ M-am născut și Eu din Tatăl pe pământ, și am fost viță nouă din cer sădită pe pământ, și ramurile Mele s-au întins pe tot pământul și au ajuns în România, care abia era născută, și din pruncia ei Mi-a fost dată de Tatăl, și ea era taina Tatălui Meu, via cea nouă a Tatălui Meu, și din ea s-a născut popor de regi și de voievozi, și Tatăl Meu a ocrotit-o pe ea ca să te poată naște pe tine din ea, pe tine, poporul Meu mireasă, pe tine din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, din Mine, Leul Cel din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, după cum este scris de Mine, Împăciuitorul, Care trebuia să vin.

De pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov, de pe atunci s-a scris că «voi veni și Îmi voi lega asinul de viță, iar pe mânzul asinei, de coarda viței; și Îmi voi spăla în vin haina Mea, și în sânge de strugure veșmântul Meu, și ochii Mei vor scânteia ca vinul; și dinții Mei vor fi albi ca laptele». Și când s-a proorocit așa în Israel, Duhul Meu a grăit atunci despre început și despre sfârșit. Am spus pentru Israel cel de la început că voi veni la el și Îmi voi lega asinul de viță și Îmi voi spăla în vin haina Mea și ochii Mei vor scânteia ca vinul, și am spus pentru Israel cel dintre neamuri, cel de la sfârșit, că-Mi voi lega mânzul asinei de coarda viței și Îmi voi spăla în sânge de strugure veșmântul Meu, și dinții Mei vor fi albi ca laptele.

Nimeni nu știe să tâlcuiască Scripturile Mele. Limbile Duhului Sfânt nu știe nimeni să le tălmăcească și să zidească prin ele pe Dumnezeu în om, căci am vorbit atunci de vremea mâniei Mele și de vremea îndurării Mele, căci pe Israel M-am mâniat pentru necredința lui și pentru nelegiuirile lui și pentru nepăsarea lui față de Dumnezeu, că el în loc să slujească lui Dumnezeu slujea idolilor. Cel ales de Dumnezeu ca să fie viță de soi slujea diavolilor cei făcuți de el, iar de Israel cel din neamurile pământului M-am îndurat cu îndurare mare și l-am numit cu nume nou, l-am numit român pe cel ales de Tatăl Meu pentru Mine ca să-Mi fie popor de viță nouă, de viță din cer, și să-Mi leg mânzul asinei de coarda viței lui și să-Mi spăl în sânge de strugure veșmântul Meu. Eu să fiu vița, iar el coardele, așa cum am spus celor din Israel, rămășiței care s-a ales cu Mine: «Eu sunt vița; voi, mlădițele».

I-am ales pe cei de azi și am plecat cu ei spre neamuri, că Israel n-a voit cu Dumnezeu, și a fost dezrădăcinat și a fost sădit în loc pustiu și însetat și s-a amestecat printre neamurile pământului. Dar voiesc să-l înțelepțesc și să-l aduc la dragostea dintâi când părinții lui, Avraam, Isaac și Iacov, Mă iubeau și Mă vesteau că voi veni ca Împăciuitor la sfârșitul vremii. Amin.

Am venit acum două mii de ani și Mi-am legat asinul de viță și Mi-am spălat în vin haina Mea și ochii Mei au scânteiat ca vinul. Dar via Tatălui Meu nu M-a recunoscut de Stăpân venit de la Tatăl, și M-a tăiat, și M-a pus alături de cei nelegiuiți, și Mi-am spălat în vin haina Mea, căci Israel, via Mea, nu M-a primit, și ochii Mei au scânteiat ca vinul, căci ca unul beat de vin M-am mâniat pe Israel, M-am mâniat pe via Mea, și ea a fost culcată la pământ, și peste ea au trecut trecătorii și au călcat peste ea. Și am venit iar, căci s-au scurs două mii de ani de atunci de când cei din Iudeea au fugit la munți, după cum Eu rostisem cuvânt. S-au scurs două mii de ani, și Eu am spus de pe atunci pentru vremea aceasta că «soarele se va întuneca, și luna nu-și va mai da lumina ei, și stele vor cădea din cer, și se vor zgudui puterile cerurilor, și se va arăta semnul Fiului Omului, și se vor boci neamurile pământului văzându-Mi slava. Și voi trimite pe cei aleși ai Mei la cules, cu sunet mare de trâmbiță ca să-Mi adun pe cei ce vor fi ai Mei dintre neamuri». Și iată, ca în zilele lui Noe oamenii beau și mănâncă și nuntesc, și unul va fi luat, și unul va fi lăsat, după cum este scris, căci puțină veghe este pe pământ pentru venirea Mea, și nimeni nu se așteaptă să vin ca să-Mi leg mânzul asinei de coarda viței și să-Mi spăl veșmântul în sânge de strugure.

Scris este pentru vremea aceasta că voi veni și Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Este scris în Scripturi, dar cine să le spună oamenilor despre venirea Mea cea de a doua? Nu mai sunt învățători pe pământ ca să le spună oamenilor de venirea Mea cea de a doua. O, nu mai e nimeni ca să spună că vin, și Eu încă de acum două mii de ani am spus: «Vin curând!», și am spus miresei Duhului Meu să spună: «Vino, Doamne, vino!».

Nu mai vorbesc preoții bisericii despre cartea lui Ioan căruia M-am arătat ca să-Mi vestesc vremile venirii Mele. I-am arătat lui Ioan venirea Mea în cuvânt, și el a scris așa: «Am văzut cerul deschis, și pe Cel Credincios și Adevărat venind pe cal alb ca să Se războiască pentru El, pentru adevăr, căci El este adevărul; și ochii Lui, ca para focului; și pe capul Lui, multe cununi; și nume scris, pe care numai El îl înțelege; și pe El, veșmânt stropit cu sânge; și oști din cer, venind după El pe cai albi; și din gura Lui iese sabie ascuțită care lovește cu ea, și păstorește cu toiag de fier și calcă pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume scris pe haina Lui și pe coapsele Lui: Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor». Așa am vestit Eu prin Ioan, robul Meu, ca să ia învățătorii carte din cer și să învețe pe oameni venirea Mea și cuvântul Meu cu care am spus: «Vin curând!». Și te-am ales pe tine, poporul Meu mireasă, și ți-am dat din Duhul Meu și ți-am spus: «Vin curând!». Iar tu, mireasă a Duhului Meu, să zici mereu: „Vino, Doamne!“, să zici, iubito, să zici să vin, că nimeni nu mai zice în Duhul Meu: „Vino, Doamne!“. Tu ești coarda Mea de viță nouă, iar Eu sunt vița, și Mi-am legat mânzul asinei de coarda viței Mele și te-am logodit cu Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, și ți-am spus să Mă dai oamenilor spre viață veșnică și am ieșit cu tine la cules, poporul Meu mireasă. Merg cu tine din loc în loc, din timp în timp între oameni, după cum este scris în Scriptura care spune: «Aceștia sunt cei care merg după Miel oriunde Se va duce; aceștia sunt cei răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului». Iar Eu umblu prin mijlocul cerului de la o margine la alta și binevestesc Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ, și strig: temeți-vă de Dumnezeu și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul, că vin curând ca să judec întru dreptate neamurile, și Duhul și mireasa zic: „Vino!“.

O, vin să-Mi ud grădina Mea de flori vii. Vin cu apă cerească. Cu ploaie de Duh Sfânt vin peste tine, poporul Meu mireasă. Vin să tâlcuiesc Scripturile pentru cei ce nu știu ce am spus Eu prin Scripturi. Am grăit în tine cu omul bisericii și i-am spus: omule al bisericii, am să-ți trimit carte prin fiii cuvântului Meu, și am să-ți tălmăcesc limbile Duhului Sfânt, care sunt scrise în Scripturi, că tu cauți în Scripturi numai carne, numai fire, nu cauți Duh Sfânt. Vin să te întreb: de ce nu cauți pe Duhul Sfânt? De ce nu cauți sfințenia în Scripturi? De ce nu faci ca Toma, să iei și să pipăi cuvântul Meu, care are puterea Mea în el? O, ceea ce a fost, iarăși este, și vin să tălmăcesc Scripturile, căci mai întâi vestesc, și apoi împlinesc.

Stau în mijlocul poporului Meu credincios și Mă fac cuvânt din cer și tălmăcesc Scripturile Mele, ca nimeni să nu poată spune că n-a știut ce am spus Eu atunci și acum. Sunt gata să Mă las descoperit în toată slava Mea, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor, au pus sub obroc Scripturile venirii Mele cea de a doua, și fac și aceștia ca vierii care n-au primit pe stăpânul viei, dar Stăpânul viei vine, că a sosit culesul, și va fi cules tot rodul cel bun, iar nerodirea se va alege deoparte, cu fiii ei. Cuvântul Meu este culegătorul rodului său, iar cel ce este de la Dumnezeu, va asculta cuvântul Meu și va crede, și va fi cules. Amin.

O, omule al bisericii, iată, cuvântul Meu este adevărul. Am spus că-ți voi trimite carte prin fiii cuvântului Meu și îți voi tălmăci Scripturile, limbile Duhului Sfânt care au scris Scripturile prin oameni sfinți. Vin să te întreb de ce nu cauți Duh Sfânt în Scripturi? Cel ce nu voiește să fie sfânt cu duhul și cu trupul, acela calcă poruncile Mele, acela tălmăcește Scripturile după a lui socotință, și unul ca acela găsește în Scriptură să mănânce carne, iar Eu am zis: «Ferice de cel care nu se smintește întru Mine, întru cuvintele Mele». Am zis pe vremea trupului Meu: «Nu este nimic din afară de om care intrând în el să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă». Iată, această Scriptură o răstălmăciți voi, oameni ai bisericii; aceasta și altele ca aceasta. Așa găsește omul prilej de sminteală în voi, și de aceea zice Scriptura că sunteți călăuze oarbe. Ce să învățați voi pe oameni de Mine dacă nici voi nu credeți în Mine? Veniți la poarta cuvântului Meu și nimeni nu e mai necredincios ca voi. Voi vorbiți cel mai urât, voi vă dați cei mai tari, cei mai mari, dar voi nu căutați Duh Sfânt. Ziceți că Eu sunt demon, că Eu sunt îngerul întunericului. O, dacă aș fi îngerul întunericului v-aș învăța întunericul prin acest cuvânt, dar Eu vă învăț lumina Tatălui Meu. Dar iată, voi sunteți cei ce învățați pe oameni întunericul și le ziceți că ce intră în gură nu spurcă pe om și că toate bucatele sunt curate. Iată, scriu carte pentru voi și vă spun că bucatele nu sunt carne. Bucatele sunt bucate și carnea e carne. Bucatele sunt ceea ce am spus Eu de la început să mănânce omul, iar ceea ce mănâncă omul, își ia singur, nu-i dau Eu, că Eu i-am dat, și omului nu i-a plăcut și a mâncat carne, și când am văzut așa, ce puteam să-i mai fac omului? Nu puteam, așa cum nici cu voi nu pot, nici cu voi, cei care ziceți că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. Nici cu voi nu pot, nici în voi nu pot să Mă sfințesc. Voi fugiți de cuvântul care vine cu Mine din Tatăl și care dă viață oamenilor. Cuvântul Meu este adevărul. De ce nu-l luați ca să-l puneți peste oameni și ca să le dați viață din viața Mea? Dar voi le dați viață din viața voastră, iar voi sunteți păcătoși. O, de ce nu vreți voi mântuirea oamenilor așa cum am voit-o Eu? Eu n-am făcut ce faceți voi. Voi stați ascunși de oameni, și când ieșiți la ei vă dați slujitori ai Mei și stăpâni pe oameni. Mă retrăgeam și Eu dintre oameni și dintre ucenicii Mei și Mă ascundeam să Mă rog Tatălui Meu pentru ai Mei, și apoi veneam iar în mijlocul oamenilor cu cuvântul vieții veșnice. Dar voi când stați ascunși de oameni vă duceți și vă desfătați și mâncați și beți, și nu faceți ce am făcut Eu, Care plângeam la Tatăl pentru om.

De ce nu primiți cuvântul Meu? Oare, pentru că fiii cuvântului Meu sunt mici și fără rang? Dar nu știți voi Scriptura care spune că «Dumnezeu este în sfatul drepților»? Acolo vă temeți voi de frică? Acolo unde nu este frică? Acolo, unde Eu sunt în sfatul drepților? Scris este în Scripturi: «Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este cel ce înțelege, cel ce caută pe Dumnezeu, dar toți oamenii s-au abătut și s-au făcut netrebnici până la unul. Dar vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea, toți cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, că Eu sunt nădejdea săracului, dar voi ați rușinat sfatul săracului și v-ați temut de frică acolo unde nu este frică». O, de omul rău și păcătos nu vă este frică, dar de omul care trăiește în voile Mele, de acela vă e frică. O, sunteți fricoși și v-ați pus paravan pe câțiva preoți despre care ziceți voi că sunt buni și cerești pe pământ, și apoi ziceți că sunteți cu Mine, dar și pe aceștia i-ați forțat să lovească în cuvântul adevărului, care vine cu Mine în vremea aceasta, vine cuvântul ca să judece fărădelegea de pe pământ, căci așa am spus: «Nu Eu, ci cuvântul vă va judeca».

Vă scriu carte și vă spun să nu mai răstălmăciți Scripturile Mele. Ele sunt ale Mele și ale celor ce le iubesc pe ele făcând voia Mea, care este scrisă în Scripturi. Am zis că: «Nimic din afară de om nu spurcă pe om intrând în el». Și ce este această Scriptură? Iată, vin tălmăcitor în casa Tatălui Meu și citesc încă o dată și încă o dată din Scripturi și tălmăcesc: cele din afară de om care intră în om, acelea nu sunt omul, și sunt din afara lui, nu din el. Acelea intră din afară și se întorc tot în afară pe calea pântecului. Calea pântecului este pentru cele din afara omului care ies din om tot pe calea pântecului, bucatele fiind toate curate, dar ceea ce iese din om, iese din inimă și spurcă pe om. Inima spurcată de păcat dă din ea cele rele ale ei, dă din ea cugete rele: desfrânări, ucideri, hoții, lăcomii, viclenii, înșelătorii, minciuni, pizme, trufii și ușurătate, și toate acestea spurcă pe om, spurcă duhul și trupul omului, căci ies din om, și nu vin din afara lui așa cum vin bucatele pe calea pântecului și ies din om pe aceeași cale. Și de ce am spus Eu așa în ziua aceea când am spus? Am spus pentru cei ce se dădeau sfinți în casa Tatălui Meu, pentru cei ce se credeau curați prin spălare cu apă pe mâini, dar în ei cugetau să Mă ucidă și să pună la întuneric cuvântul lui Dumnezeu, care vădea fărădelegea lor. Am spus așa pentru omul fariseu care-și spăla partea cea din afară, iar cea dinăuntru o lăsa plină de lăcomie. Inima nu și-o spăla, ci numai mâinile, de teamă să nu cumva să intre ceva necurat în el. Pentru un așa om, mâna nespălată e mână necurată, după datina bătrânilor, porunci omenești care dau la o parte poruncile dumnezeiești desființându-le cu datinile date de oameni.

O, de ce am spus Eu că bucatele sunt toate curate? O, mare este acest adevăr. Nimic pe pământ nu poate săvârși păcat, în afară de om. Omul cel dintâi între făpturi a săvârșit păcatul, și prin om s-a întâmplat căderea și a făpturii și a firii. Numai omul era mare, numai el era pus stăpân peste toate cele făcute de Dumnezeu. Omul este cel ce poate sfinți și prețui, și tot omul este cel ce poate spurca sau poate disprețui, și de aceea am spus că nimic din afara omului nu poate spurca pe om dacă intră în el. Dar când am spus, era vorba de bucate, de spălarea mâinilor înainte de masă, de mâinile care se numesc spurcate dacă nu sunt spălate după datina oamenilor. Și iată ce face omul bisericii! În loc să învețe pe cei mulți, care trăiesc în necurățiile inimii lor, omul bisericii răstălmăcește Scriptura și nu se teme de cuvântul care va judeca pe cel ce nu înțelege.

Vin preoți și arhierei la poarta cuvântului Meu, vin să-și arate înțelepciunea cea din Scripturi și zic că Eu i-am spus lui Petru că nimic nu e necurat din ce a binecuvântat Dumnezeu. Dar Eu i-am spus lui Petru că toate câte Dumnezeu curățește, să nu le numească el spurcate. Petru era iudeu, și nu mâncase nimic necurat și spurcat, și nu înțelegea de ce glasul Meu de trei ori l-a îndemnat să mănânce cele ce nu se cuveneau a fi mâncate. Și pe când el nu se dumirea întru sine ce ar putea însemna vedenia de la Domnul, au venit bărbații trimiși de Cornelie sutașul ca să-l caute, iar Duhul Domnului i-a zis: «Iată, trei bărbați te caută și sculându-te, mergi cu ei și nu te îndoi, că Eu i-am trimis». Și s-a dus Petru la Cornelie, și le-a zis celor din casa lui: «Voi știți că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească cu cel de alt neam. Dar Domnul mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat, și cu adevărat înțeleg că Domnul nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate, este primit de El».

Iată ce faci tu, omule al bisericii! Te încumeți să amesteci bucatele cu făpturile. Apostolii Mei când au fost surprinși de iudei că mănâncă cu mâinile necurate și nespălate, nu aveau la masa lor carne, și aveau bucate creștinești și nu păgânești. De aceea am zis Eu aceste două cuvinte: „creștin“ și „păgân“, dar voi amestecați, și nu țineți seama așa cum a ținut Petru când a zis: «Dumnezeu mi-a arătat să înțeleg că El nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate, este primit de El». Iată, cel ce nu se teme de Domnul, pe acela nu-l primește Domnul, că nici nu vine după Domnul unul ca acela, ci vine numai acela care se teme și face dreptate, și căruia Domnul îi iese în cale ca să-i dea după faptele lui. Așa să înțelegeți voi Scriptura, și nu cum vreți voi, oameni ai bisericii. Vă scriu carte, că văd că nu aveți înțelepciune chiar dacă stați pe masă cu Scriptura și cu ea învinuiți pe fiii dreptății și ziceți că ei opresc căsătoriile și întrebuințarea bucatelor, pe care Domnul le-a făcut ca să se ia cu mulțumire. Vin și cu această Scriptură în calea voastră și v-o tălmăcesc Eu; Eu și nu fiii cuvântului Meu, pe care voi îi prigoniți dintre voi; îi prigoniți cu faptele voastre cele rele pe care le faceți, căci ați făcut din locașurile sfințite de părinți, locașuri ale voastre, în care săvârșiți fărădelege și lăcomie și blasfemie, iar poporul Meu cel drept a fugit de voi, că scris este: «Fugi, poporul Meu, de cel ce lucrează fărădelegea înaintea Mea». Au fugit de voi copiii Mei, dar nu cum spuneți voi că s-au rătăcit. Voi sunteți cei ce ați rătăcit de la căile dreptății, de la ortodoxie și de la credință, și Eu am văzut din cer, de lângă Tatăl, și am venit cuvânt pe pământ ca să judec fărădelegea de pe pământ. Am venit, și Mi-am dat popor deoparte și lucrez prin el ortodoxie peste oamenii care nu mai au păstori, lucrez ca să nu piară credința cea dreaptă, să nu piară ortodoxia dintre oameni. Voi ziceți că fiii cuvântului Meu sunt rătăciți și că nu ascultă de voi și că nu se supun vouă. Dar voi ascultați de Dumnezeu? Voi vă supuneți voilor lui Dumnezeu? Ce am folosit Eu atunci când am venit și M-am supus mai-marilor de pe pământ care stăpâneau în numele lui Dumnezeu peste oameni? Ce au folosit ei dacă M-am supus lor? Și dacă nu M-am supus lor și voilor lor, M-au făcut eretic, M-au numit rătăcitor și rătăcit și M-au blestemat prin moarte pe cruce ca și pe cei blestemați de ei. Când apostolii Mei au fost rugați de mai-marii iudeilor să nu mai vorbească despre numele Meu, ei le-au răspuns că se cuvine să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

O, oameni ai bisericii, nu veți putea birui cuvântul Meu și pe fiii cuvântului Meu. Ei sunt trimișii Mei spre voi și spre oameni, iar cei ce vor crede în Mine la propovăduirea Mea prin ei, se vor mântui de rele și de rătăcire și de minciună și de fărădelege și vor lua cuvântul Meu și îl vor pune peste ei, căci Eu sunt Îngerul Cel mare, Care am cosorul în mână și Îmi curăț via și Mi-o îngrijesc; la fel și pomii îi curăț și le dau creștere, căci scris este: «Eu sunt Păstorul oilor». Iată, nu voi sunteți păstorii oilor Mele. Eu sunt Păstorul lor, și scris este în Scripturi și în prooroci: «Lua-voi oile Mele din mâna păstorilor care le păstoresc, și le voi păstori Eu, iar pe păstorii care păstoresc, îi voi împiedica să mai păstorească. Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta, căci păstorii oilor sunt păstori necredincioși și n-au păzit turma».

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoșii despre care scrie în Scripturi că vor fi și vor opri căsătoriile și folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulțumire. Dar de ce zici tu așa? De ce nu te uiți bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce oprește căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu ești cel ce împlinești legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească și apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele și să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului așa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului și a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteți să-L înșelați pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toți oamenii sfinți care au lăsat familii și pe femeile lor și s-au dat legii sfințeniei au oprit ei căsătoriile? Și dacă nu le-au oprit, de ce ziceți voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl și am spus că nu sunt părtinitor și că nici un om care slujește dreptății nu este spurcat sau necurat, ci este primit de Dumnezeu, și este creștin cel ce se teme de Domnul și face dreptate înaintea lui Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinți pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit căsătoriile și nașterea de fii? Ba au născut mulți fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, și căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naștere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naștere de fii ai lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, și pentru Dumnezeu e alta, că scris este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», și când am spus așa, am vorbit despre creștini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt rostite pentru cei credincioși, nu pentru cei necredincioși când este vorba despre o astfel de Scriptură a căsătoriei și a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce oprește azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Și cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoții n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfințeniei unui slujitor al cerului. Și iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărțit pe cei căsătoriți, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, și le-am spus să nu fie despărțiți de Trupul și Sângele Meu, căci scris este: «Cine nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu, nu are viață în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, care este cuvântul Meu și care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuți din cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoși. Dar ce este proorocul mincinos? Iar și iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acela care vorbește în numele lui Dumnezeu și nu face faptele dreptății Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința lor. Întrebați Scripturile și vedeți din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povestește închipuirile inimii lui și nimic din cele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Și iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care nu voiește să vin așa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte și ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu așa am spus: «Vin curând, fiți gata, vin curând! Privegheați întru venirea Mea!».

O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeți sau vă faceți că nu credeți că Eu sunt acest cuvânt, voi nu credeți pentru că nu sunteți gata ca să vin. Voi nu credeți pentru că nu vă place să împliniți cuvântul Meu care spune: «Privegheați!». Voi nu vă pregătiți pentru venirea Mea, și de aceea vă vine bine să ziceți că nu credeți că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbate de la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoși: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în cămări!“. Nu așa, ci ca fulgerul străbat văzduhul și vestesc Evanghelia cea veșnică la toată făptura precum este scris, și strig: «Temeți-vă de Dumnezeu și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul!», căci vin curând.

Voi, oameni ai bisericii, care citiți în cărțile sfinților părinți, căutați în ele și vedeți că ei au scris ce este azi în bisericile voastre, și au scris și despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Au scris părinții despre îngerii întunecați care se dau îngeri ai luminii. Și cine sunt acești îngeri întunecați? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri și în fărădelegi, ascunși sub podoaba sfințeniei, stând împotriva adevărului, care este curat și care vădește fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venit să judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, și cu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc și să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, și ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții. Amin.

Voi, care învățați pe oameni după plăcerea voastră și nu după plăcerea Mea; voi, care dați la o parte poruncile lui Dumnezeu și le luați pe ale oamenilor; voi, care vă cumpărați cu bani murdari scaune și tronuri și ranguri în biserici, încetați de a mai face rău înaintea Mea și împotriva Mea! Spălați-vă! Curățiți-vă! Cuvântul Meu strigă în pustie ca să-Mi pregătesc venirea, că vin să-Mi cercetez turma Mea și s-o dau de-a dreapta Mea, căci turma Mea Îmi cunoaște glasul, Îmi cunoaște cuvântul, Mă cunoaște de Păstor venit din cer. Nu mai strigați împotriva poporului Meu cel ales din români. Nu vă mai mirați că poporul Meu nu se supune vouă, de vreme ce voi prin viața și faptele voastre nu-L mărturisiți pe Dumnezeu duh și adevăr. Nu mai stați în numele Meu peste biserică dacă nu vă place să faceți voia Mea în trupul și în duhul vostru. Nu mai înșelați pe Dumnezeu, o, oameni ai bisericii. Nu mai iubiți curvia și beția și tutunul și idolii lumii de azi. Ba mai aveți pretenție să se supună vouă și fiii cuvântului Meu, care Mă ascultă pe Mine. Bucurați-vă că am un popor ascultător pe pământ. Nu-l mai numiți mândru pe cel ce ascultă de Dumnezeu. Cel ce ascultă nu este mândru. Cel mândru este cel ce nu ascultă de Dumnezeu și se bizuie pe el însuși.

O, omule al bisericii, nu mai numi sectă pe cel ce trăiește din cuvântul Meu cel sfânt. Ce înseamnă sectă? Dar ce nu înseamnă sectă pentru tine, omule al bisericii, care faci sectă pe fiii bisericii Mele? Oare, cel ce nu este sectă, este acela care trăiește lumește și vine la biserica ta? Oare, femeia cea cu capul descoperit și cu fard și cu goliciune de trup și cu podoabe, care vine la biserica ta spre sminteala ta și a celor din biserica ta, oare, aceea nu înseamnă sectă pentru tine? Dar ce nu înseamnă sectă dacă cel drept care face voia Mea este sectă?

O, n-a mai rămas nici o lege, nici un canon, care stă de strajă peste biserică și ca să nu fie călcat de omul bisericii, și omul bisericii nu mai are cu ce se înveli ca să nu i se vadă rușinea faptelor sale. Nici măcar cu necredință față de cuvântul Meu, nici măcar cu aceasta nu se poate înveli; ba, din contra, ea îl vădește ca necredincios și ca fricos.

Am zis, și am împlinit și ți-am trimis carte, omule al bisericii, și îți spun că sfânta Scriptură nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat și fărădelege. Scriptura este împărăția cerurilor pentru cei ce o iau în ei. Scriptura este cuvântul vieții pentru cei ce caută în ea viața cea veșnică. Scriptura nu este carne și fire cum dai tu să zici. Scriptura este Duhul Adevărului, așa cum cartea Mea de azi, în care Mă scriu cu cei credincioși, ba chiar și cu tine, cel necredincios, este Duh și Adevăr cartea Mea cea de azi. Scriptură înseamnă cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt, care se scrie pe pământ și în cer.

O, omule al bisericii, care îl faci pe omul din lume să-și ascută armele lui și să dea în cuvântul Meu și în fiii cuvântului Meu! Este scris în Scripturi că voi preface armele celor răi în fiare de plug și Îmi voi face lucrarea Mea și tu nu te vei putea lupta cu Dumnezeu, Care cuvintează și împlinește. Iată, ți-am trimis carte. Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici fierbinte, ci căldicel, și zici: „Sunt bogat, și nu-mi trebuie nimic“, dar tu ești orb și gol, și ești de plâns, și vin și îți dau cuvânt de aur, ca să fii bogat, și veșmânt alb, ca să te îmbraci și să nu se vadă rușinea goliciunii tale. Vin și îți dau cuvânt. Alifie pentru ochi este cuvântul Meu, căci Eu pe câți îi iubesc, îi mustru spre pocăință. Eu stau la ușă și bat ca să Mă auzi și să-Mi deschizi și să cinez cu tine cină de cuvânt. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăiește bisericilor. Drept aceea, pocăiește-te, iar de nu, vin la tine curând și voi muta sfeșnicul tău din locul lui, și îl voi pune pe al Meu. Amin.

Eu sunt Lumina lumii. Amin, amin, amin. Cel ce umblă după Mine, nu va umbla în întuneric. Cuvântul Meu este calea, adevărul și viața. Întrebați legea și proorocii. De nu vă vor vorbi despre cuvântul acesta, numai atunci ați fi îndreptățiți să nu credeți. Și voi veni cu zecile de mii de sfinți la voi, oameni ai bisericii, căci scris este: «Iată, El vine cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și numele Lui se numește Cuvântul lui Dumnezeu», și sfinții vor mărturisi că acest cuvânt este cuvântul Meu. Amin.

O, am venit să-Mi ud grădina cu apa cea cerească așa cum grădinarul iese să-și cerceteze ogorul și să lucreze peste el. Am venit să-Mi cercetez turma și s-o păstoresc. Am venit să-Mi iau rodul viei, și vierii dau să Mă dezmoștenească și să fie ei stăpânii viei Mele.

Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și pe om, și Eu sunt Cel ce am înființat biserica Mea. Eu și nu tu, omule al bisericii lumii. Dar dacă tu nu-L cunoști pe Cel Căruia zici că-I slujești, atunci cine ești tu, omule al bisericii de azi? Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin. Spune și tu cine ești, așa cum și Eu vin și spun cine sunt, și ajut pe cel credincios să Mă cunoască și să facă voia Mea.Eu sunt calea, adevărul și viața. Spune și tu cine ești, omule de azi, care stai pe scaun de biserică a lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, dar tu cine ești? Eu sunt. Deschide-Mi, ca să știu cine ești, și să te ajut să fii. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

18-05-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști, a samarinencei

Cobor pe calea cărții cuvântului tău, Verginico. Intru cu tine în Ierusalim. Intrăm la Israel ca să-l învățăm, căci cel fără de învățătură își pierde mintea, și Noi trebuie să avem popor ascultător, măi Verginico. Mi-e dor și Mie de cuvântul tău peste Israel, că tu vorbești așa de frumos! Tu ești trâmbița Mea cea cu glas dulce și duios. Tu ești mângâierea Mea cea de la sfârșitul timpului. Tu ești cloșca cu puii de aur, Verginico. Strigă-ți puii și învață-i să mănânce și să crească, și să poată și ei crește pui din pui. Nu numai din cer trebuie să lucreze cuvântul cerului, ci și de pe pământ, Verginico. Creștinii își dau unul altuia cu bucătura. Așa să facă și cu cuvintele cele din cer, căci scris este în Scripturi: «Mângâiați-vă unii pe alții cu cuvântul cel din cer», cu cuvântul venirii Domnului la voi, fiilor. Învață-ți, Verginico, fiii. Dă-le mâncare la puișori, că tu ai cuvânt dulce și duios. Amin.

– O, dă-le Tu, Doamne, dă-le Tu, de vreme ce vezi că le trebuie, că dacă vezi că le trebuie vezi și ce trebuie să le dăm. Dă-le Tu, Cuvântule al vieții veșnice, că Tu ești Dumnezeu, Doamne. Eu sunt în Tine, dă-le Tu, că Tu ești Dumnezeu.

Fiilor, îmi spune Domnul să vă dau mâncare. De ce-mi spune Domnul așa? Fiți atenți și înțelegeți, că voiește Domnul să răzbată în voi, și folosește poarta cea din cer și poarta cea de pe pământ. Poarta cea din cer sunt eu, că m-a folosit Domnul de ușă a Lui spre voi, iar poarta cea de pe pământ sunt fiii cei unși în grădina cuvântului, măi fiilor. O, căutați vorbirea despre Dumnezeu, și ea vă va căuta pe voi, că iată, ea vă caută și voiește să vă găsească acasă, să vă găsească în Domnul, să vă găsească, fiilor.

Dă-le Tu, Doamne, dă-le mâncare la puișorii mei, că sunt ai Tăi, fiindcă pentru Tine i-am crescut. Dă-le Tu, că Tu ești Dumnezeu, iar eu sunt în Tine.

– O, Verginico, Mă fac masă și hrană pentru Israel ca să crească fiii lui Israel și să se hrănească unii pe alții, și pe mulți să-i hrănească din cuvântul Meu. Amin.

*

Sunt venit cu hrană. Vin să te alăptez, poporul Meu, căci cel fără de învățătură își pierde mintea; cel fără de hrană se ofilește și se îmbolnăvește în sine.

Se întreabă omul din lume, se întreabă omul bisericii ce atâta vorbă lungă de la Mine spre tine, poporul Meu? Dar Eu îi spun celui ce spune așa că vorba lui e și mai lungă ca a Mea ca să-și crească puii lui, căci fiecare își crește puii lui, fiecare își îngrijește rodul lui. Așa și voi, fiilor, nu fiți, tată, neroditori. Fugiți de nerodire, fugiți de moartea Mea din voi, că în voi trebuie să fiu viu și roditor, fiilor. În fiii lumii Eu sunt mort. În fiii lumii Eu sunt înmormântat și rece și fără grai, dar voi nu fiți neroditori ci căutați între voi vorbirea despre Dumnezeu, și ea vă va căuta pe voi. Nu-i frumos să tacă inima și gurița voastră când aveți atâta îndemn din cer, atâta vorbire din cer peste voi. Iată, Eu nu tac cu voi. Și de ce, oare, nu tac cu voi? Ba încă și mai mult aș sta cu voi în sfat dacă v-aș vedea pe voi și mai mult împărțind între voi sfatul Meu. Dar asta nu se face mânat de sus sau de jos sau din lături, ci se face dinăuntrul tău, fiule hrănit cu Duhul Sfânt.

Omul din lume nu ascultă de Dumnezeu și nu-i place vorbirea cu Mine, că el are multe de vorbit și nu-i place vorbirea cu Mine și nu ascultă de Mine, așa cum nici Adam n-a ascultat ce i-a spus Dumnezeu, și a fost rău de el și de tot neamul omenesc. Dar voi, fiilor, să ascultați, tată, de Mine și să faceți ce vă spun și ce vă cer, că neascultarea nu e bună. Neascultarea rodește în om neascultare dacă omul o ia în el. Adam n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ; nici în rai, nici în afara raiului. I-am spus în rai ce să mănânce și nu M-a ascultat. I-am spus în afara raiului ce să mănânce pentru neascultarea lui, și nici atunci n-a ascultat. Iată, și vouă vă spun: mâncați cuvântul Meu și hrăniți-vă din roadele lui ca să fiți veșnici, fiilor, și să fiți ascultători și să luați plata ascultării de Dumnezeu. Amin. Din toate cuvintele Mele să luați și să mâncați și să împărțiți veșnic între voi, dar din ale oamenilor să nu luați, ca să nu muriți ca oamenii, căci voi aveți laptele vieții, și Eu vă alăptez ca un tată bun și ca o mamă bună.

I-am spus lui Adam în rai, i-am spus ce să mănânce și cum să mănânce și n-a ascultat. I-am spus așa: «Iată, vă dau toată iarba cea verde care face sămânță pe pământ, și tot pomul care are rod cu sămânță în el». I-am spus lui Adam în rai: «Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci dacă vei mânca vei muri în ziua aceea».

O, fiilor, ziua neascultării este moarte. Neascultarea este moarte, fiilor, căci în ziua când Adam a mâncat din cele oprite, a intrat în el neascultarea, care este moarte, tată; a intrat moartea în el, și el s-a ascuns în el, iar când l-am scos din rai și l-am pus pe pământ, așa i-am spus: «Pentru că n-ai ascultat, blestemat va fi pământul pentru tine și cu osteneală să te hrănești din el, căci spini și pălămidă îți va rodi, și te vei hrăni cu iarba câmpului, și cu sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, hrana ta, până ce te vei întoarce în pământul din care ești luat», și l-am scos din rai ca să lucreze pământul din care fusese luat și făcut.

Adam a fost făcut din pământ, și pământul l-a recunoscut de stăpân pe cel făcut de Dumnezeu din pământ. Iar dacă Adam a căzut de la fața Creatorului său, a căzut și pământul sub blestem, căci din pământ a fost făcut Adam. Dar nici a doua oară nu s-a supus Adam lui Dumnezeu, că n-a ascultat ca să mănânce ce-i spusese Dumnezeu, și omul a mâncat ființă vie. Omul a omorât ființă vie și a mâncat, și n-a ascultat ca să mănânce ce a spus Dumnezeu când a spus: «Te vei hrăni cu iarba câmpului, și prin sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta».

Omul n-a voit să mănânce pâinea Mea, și a voit să mănânce pâinea sa. O, fiilor, nu fiți neroditori în ascultare. Rodiți cuvânt din cuvânt și dați-l unul altuia, că iată, Eu nu tac între voi. Neascultarea rodește în om neascultare. Neascultarea se face mare în omul neascultător de Dumnezeu, și Mă dă afară din om și stă ea. Cine nu se hrănește cu cuvântul vieții și cu rodul lui, acela se hrănește cu neascultare, așa cum s-au hrănit cei ce au plecat de lângă acest izvor, de lângă masa cuvântului Meu, și s-au dus la masa neascultării de Dumnezeu. Omul trebuie hrănit cu învățătura cea bună mai mult decât cu nădejdea, căci astăzi tot omul s-a învățat să nădăjduiască în Dumnezeu, Care este bun și Care-l iartă de tot răul pe care-l face. Omul, fiilor, trebuie hrănit cu învățătură și cu mustrare, și fericit este cel ce rabdă învățătura și mustrarea, iar cel ce nu le primește pe acestea, acela este neascultător, și neascultarea rodește în om neascultare.

Din toate cuvintele Mele să mâncați cu ascultare, fiilor. Dar ce înseamnă aceasta: să mâncați cu ascultare? O, Eu v-am învățat, și voi știți ce înseamnă aceasta, pentru că Eu v-am dat și cunoștință. Mâncați cu iubire, căci cine dintre voi nu mănâncă cu iubire, aceluia i se apleacă și varsă ce mănâncă. Cum adică varsă ce mănâncă? Adică se ridică împotriva mâncării prin neascultarea lui.

Creștinul trebuie hrănit cu învățătură. Creștinul trebuie să stea la învățat. Învățați să stați sub învățătură, fiilor. Învățați să ascultați tot ce vă cer Eu, că Eu sunt Cel ce vă cer. Iar dacă voi veți face tot ceea ce vă cer, atunci orice veți cere voi de la Tatăl în numele Meu, veți dobândi, dimpreună cu viața veșnică. Amin.

Nu fiți muți cu cuvântul Meu. Nu e de ajuns să vorbiți cu Mine în voi înșivă, că nu așa stă zidul bisericii în picioare. Limbile Duhului Sfânt se dau, și sunt date unul altuia spre zidire, iar cel ce grăiește de Mine în sine, acela nu zidește biserica. Nu așa se zidește frate pe frate. Voi, fiilor, lucrați după Scripturi, așa cum Eu lucrez, căci nimic nu fac fără să nu fi fost vestit în Scripturi. Iată, sunt venit cu hrană la voi. Vin, tată, mereu la voi, căci cel fără de învățătură își pierde mintea și se îmbolnăvește în sine. Fiți ca albinuțele din stup, că ele, nici una nu stă; toate au lucrare și zidire spre hrana lor și a omului. Puneți urechea voastră la ușa casei lor și ascultați și auziți ce zumzet, ce lucru una pentru alta fac ele spre hrana lor și a omului. Așa să fiți voi, fiilor. Eu, Domnul, vă spun: așa să fiți voi, și să ascultați ce vă învăț, ce vă îndemn Eu. Este scris: «Cine nu lucrează, să nu mănânce». Iată, Eu lucrez peste voi, iar voi să-Mi dați din acest rod ca să pot să stau cu voi la masa lucrului Meu, fiilor. Lucrați și voi. Lucrați și mâncați. Mâncați și lucrați, îmbucăturindu-vă unul pe altul cu rodul cuvântului Meu, iar Eu să Mă hrănesc cu rodul ascultării voastre, fiilor. Fiți harnici ca albinuțele. Nu fiți fără de lucrare, căci cel fără de rod nu stă cu Dumnezeu. Fiți harnici și hrăniți-vă unii pe alții și pe Mine din cuvântul Meu dat vouă spre hrană. Amin.

*

O, Verginico, l-am învățat pe Israel; l-am învățat să asculte și cum să asculte; l-am învățat, tată, căci cel neînvățat își pierde mintea, măi Verginico. Învață-l și tu, și dă-i îndemn de viață, căci viață înseamnă ascultare, iar neascultare înseamnă moarte. Învață-l să creadă această Scriptură proaspătă, Verginico: ascultarea înseamnă viață, iar neascultarea înseamnă moarte.

– O, poporul meu, îmi spune Domnul să-ți dau învățătură. Omul din pricina neascultării a murit. Omul n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ, nici în rai, nici în afara raiului. Omului din lume nu-i place vorbirea cu Dumnezeu, nu-i place să asculte de Dumnezeu, căci neascultarea rodește în om neascultare. Fugiți de neascultare, fugiți de cârtire, fugiți de mărirea de sine care îl face pe om să nu primească învățătură spre zidire cerească în el. Mâncați cuvântul lui Dumnezeu și hrăniți-vă cu el, zi și noapte hrăniți-vă cu această hrană unul pe altul, căci cine nu lucrează nu mănâncă și nu crește. Cel ce nu lucrează nu crește, fiilor. Acela rămâne chircit ca pomul fără ploaie și fără soare, ca pomul lipsit de rod, fiilor.

Aș dori să ia foc între voi cuvântul acesta care vine la voi, că Domnul așa a spus: «Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș voi să se aprindă!». O, tot cerul voiește să se încălzească la focul acesta. O, fiilor, fiilor, focul nu arde până nu este aprins. Domnul aruncă focul și dă să-l aprindă între voi ca să Se încălzească cu voi și mulți să se încălzească apoi, căci din focul acesta vor veni cei mulți, fiilor. Dați drumul celor mulți să vină, și să aibă la ce să vină. Faceți foc, căci focul se vede de departe și se adună mulți ca să vadă ce arde în el.

Ție, Doamne, mă închin și mă rog: dă-i iubire lui Israel și aprinde focul Tău în mijlocul lui și foc din foc să se aprindă în Israel, Doamne, că Tu ești foc mistuitor, Care arzi pe cele rele și aprinzi pe cele bune care vor rămâne. Amin.

– O, Verginico, am venit cu hrană și l-am hrănit pe Israel; l-am hrănit și îl voi hrăni mereu, că inima Mea Îmi arde ca focul pentru Israel cel de azi, pentru poporul Meu de azi. Amin.

O, Israele, inima Îmi arde după tine. Fii, Israele, ca fiica aceea pe care azi o serbez în mijlocul tău. Ea a aprins focul Meu în cetatea ei, și cetatea ei a luat foc din focul Meu, și Eu am intrat în cetatea aceea și M-am încălzit dimpreună cu cei din cetate.

Fii ca samarineanca, fiule de azi. Fii ca samarinenii. Astăzi serbez în tine sărbătoare pentru femeia samarineancă și pentru cetatea Samariei. Foc din foc să se aprindă pe pământ, căci foc am venit să arunc pe pământ, și voiesc să se aprindă, dar pe tine te am ca pe un amnar în mâna Mea, poporul Meu de azi.

Când o casă ia foc pe pământ, focul se vede și adună pe mulți. O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, și să se adune la căldura Mea și a ta toți cei înfrigurați și goi, toți cei fără lumină să vină să ia căldură și lumină și casă.

Fiilor din Israel, steluțele Mele cu care luminez în noaptea cea de pe pământ! Voiesc să fac cer pe pământ, iar voi să luminați ca stelele cerului pe pământ, fiilor.

O, Verginico, am venit cu hrană și cu foc, ca să-l hrănesc și să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc și Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.

25-05-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Paști, a orbului

Amin, amin zic vouă, fiilor: «cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, și va avea viață veșnică», iar cel ce are semeție de sine nu poate înțelege Scriptura aceasta a Mea, nu poate crede adevărul acestei Scripturi. Amin.

Vin la tine cu Scripturile Mele, poporul Meu de azi, că Eu azi nu mai am alt popor în afară de tine, și pe tine voiesc să te am numai al Meu, fiule al cuvântului Meu. Nimeni pe pământ nu crede că nu poate fi și cu Dumnezeu și cu diavolul, căci cine slujește numai un pic diavolului, acela nu mai poate fi bun pentru Dumnezeu, pentru că Eu nu pot așa cu omul. Eu sunt un Dumnezeu gelos, și îl voiesc numai pentru Mine pe om, și altfel nu-l voiesc pe om.

Amin, amin zic ție, poporul Meu: cel ce crede în Mine are viață veșnică și nu moare, iar cel ce moare nu crede în Mine. Cel ce crede în Mine înviază și este viu și crede, iar cel ce nu mai crede nu mai este viu. I-am spus omului cel dintâi, i-am spus lui Adam: «Dacă nu vei asculta, dacă vei lua ce ți-am spus să nu iei, vei muri în ziua aceea», pentru că cel ce nu crede ce-i spun Eu, acela nu mai este viu, și nimeni nu înțelege ce înseamnă sfârșitul lumii, nimeni, poporul Meu. Cel ce nu crede în Mine, acela nu este viu. Cuvântul acesta cu care vin Eu pe pământ de patruzeci de ani, ba chiar de patruzeci și cinci de ani, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci, acest cuvânt este judecata necredinței, căci oamenii nu știu ce înseamnă sfârșitul lumii, iar necredința se întinde peste oameni până la toate marginile, dar și cuvântul Meu se duce ca săgeata care se oprește deodată la locul unde cade ea, și sfârșitul lumii înseamnă necredința în Dumnezeu.

O, iubitul Meu Israel, omul a dat la o parte cuvântul Meu; mereu l-a dat la o parte, nu numai acum, tată. Este scris pentru om: «Omule, să nu iei numele Domnului în deșert», că nu va ierta Domnul pe unul ca acela. Dar omul este orb, căci omul orb vede numai pe cele lucrate de el. Omul orb este cel ce ia numele lui Dumnezeu în deșert, și își dă numele lui peste toate câte el le face. Dar iată, taină vă spun vouă, fiilor, că după ce a căzut binele din om, omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine, cu răul, fiilor. Și cum vine aceasta? Deschideți-vă urechea înțelepciunii Mele în voi și ascultați. Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lumina, și ziua, și noaptea, și tăria cerului, și hotar apelor, și uscatul pe care l-a numit pământ, și iarba verde cu sămânță în ea, și pomii cei cu rod după neamul lor, și soarele, și luna spre luminarea zilei și a nopții și spre semnele anotimpurilor, și stelele ca să lumineze pe pământ, și toate vietățile de pe pământ și din ape, și păsările ca să zboare pe pământ și pe întinsul cerului, și peștii, și dobitoacele toate, și târâtoarele, și tot ce a făcut Dumnezeu la început, a văzut Dumnezeu că este bine tot ce a făcut, și apoi l-a făcut Dumnezeu pe om ca să aibă stăpânire peste pământ, peste pești, peste păsări, peste dobitoace și peste toate jivinele care se târăsc pe pământ. L-a făcut Dumnezeu pe om, bărbat și femeie, și a privit Dumnezeu la toate câte făcuse și erau bune foarte, iar omul nu cunoștea decât binele pe care îl făcuse Dumnezeu, și i-a spus Dumnezeu omului ce este bine, i-a spus să se ferească de rău. A zidit Dumnezeu grădina Edenului pentru om, și l-a luat pe Adam și l-a pus în grădină ca s-o lucreze și s-o păzească, și i-a poruncit lui Adam, zicând: «Din toți pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci, fiindcă în ziua când vei mânca din el, vei muri». Și apoi a făcut Domnul ajutor omului pe potriva omului, căci Adam pusese nume la toate viețuitoarele pe câte le făcuse Domnul, și Domnul Se uita la Adam să vadă cum le va numi pe fiecare, căci de la început a lăsat Dumnezeu voia liberă peste om. Și nu a aflat Adam ajutor pe potriva lui din toate viețuitoarele la care le pusese el nume, și atunci Dumnezeu a pus somn peste Adam și l-a adormit și a luat din el pe femeie și-a adus-o la el ca să-i pună nume. Și atunci a zis Adam: «Aceasta se va chema femeie, căci din bărbat a fost luată, și pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup». Așa a grăit Adam după ce Dumnezeu a făcut-o pe femeie din una din coastele lui Adam. Și iată, Adam avea de tată și de mamă pe Dumnezeu, și a spus: «Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup».

Fiilor, fiilor, Adam și-a luat voia liberă încă de la început, după ce Dumnezeu l-a făcut. Atunci nu era decât binele și omul pe care l-a făcut Dumnezeu ca să stăpânească peste toate câte erau făcute. Omul a născut din el răul, a născut din el nesupunerea și neascultarea, și omul nu s-a supus lui Dumnezeu, și apoi s-a pierdut din Dumnezeu. Și după ce a căzut binele din om, omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine încă de la început, poporul Meu. O, Israele, încă de la început s-a despărțit omul de Dumnezeu și s-a alipit cu femeia sa și au fost amândoi un trup. Tot omul se iubește pe sine și pe femeia sa, și femeia se iubește pe sine și pe bărbatul ei, și nimeni nu mai iubește pe Dumnezeu, căci omul a zis încă de la început că va lăsa pe Dumnezeu și se va alipi bărbat și femeie și vor fi un trup. N-a crezut omul în Mine ca să asculte ce i-am spus și să nu facă ceea ce i-am poruncit să nu facă. Aceasta a fost singura poruncă pe care am pus-o peste om: să nu mănânce bine și rău, că nu poate omul să slujească și lui Dumnezeu și diavolului. Iar când am venit cu poruncile peste oamenii căzuți, cea dintâi între porunci așa a fost: «Să iubești, omule, pe Dumnezeu din toată inima, și cugetul, și virtutea, și sufletul tău», căci cine nu iubește pe Dumnezeu, nu are iubire din Dumnezeu, nu are iubire. Unul ca acela are iubire de sine, are semeție de sine, are iubire fără Dumnezeu, așa cum a avut și omul cel de la început. O, fiilor, cel ce iubește nu are nevoie de iubire, că acela are iubire și nu-i mai trebuie, iar cel ce nu iubește, acela caută iubire, acela are nevoie de iubire și caută să fie iubit, caută în cele văzute, caută la om iubire. Cel ce iubește Îl are pe Dumnezeu, iar cel ce nu iubește, caută iubire, caută să fie iubit.

Ce bine era dacă omul iubea pe Dumnezeu, dacă omul iubea binele! Nimic nu e mai bine ca ascultarea de Dumnezeu, și nimic nu e mai rău ca neascultarea, căci ea este semeție de sine, este trufie în om. Dar astăzi trufia a luat fața cinstei în om, și omul este plin de sine, și își zice: „este bine“. Zice și el cum a zis Dumnezeu, zice că este bine tot ce face el, căci omul s-a ridicat peste Dumnezeu, și face păcatul luării în deșert a lui Dumnezeu.

O, Israele, tu, fiule, să nu iei numele lui Dumnezeu în deșert, căci necredința asta înseamnă. Să nu iei cuvântul lui Dumnezeu în deșert, că necredința înseamnă sfârșitul lumii, fiule. Tu să nu faci ca omul cel de la început. Tu să faci ca Mine, fiule, căci Eu am ascultat pe Tatăl Meu mereu, dar omul cel de la început n-a ascultat pe Tatăl său și n-a voit să aibă tată și mamă, și a voit să aibă femeie; și n-a voit să fie un trup cu tatăl și cu mama lui, și a voit să fie un trup cu femeia. O, cum să nu se despartă omul de tatăl și de mama lui ca să-și ia femeie dacă omul s-a despărțit și de Dumnezeu pentru femeie!

Omul în rai nu cunoștea frica, dar când a făcut neascultare de porunca lui Dumnezeu, atunci s-a născut frica în el și s-a ascuns de Dumnezeu. Scris este că «Frica stă alături cu pedeapsa» și omul se ascunde de Dumnezeu, că este gol, fiindcă omul a iubit pe femeie și s-a alipit un trup cu ea și s-a dezlipit de Dumnezeu, iar femeia l-a făcut să moară. Nu știe omul că numai iubirea de Dumnezeu este bună. Nu mai știe omul cum să se întoarcă la viață și să fie viu.

O, poporul Meu, vin la tine cuvânt din Tatăl, ca să audă omul cuvântul Meu și să se întoarcă la viață fără de moarte. Mă ajut cu tine, fiule Israele, că oamenii care-și zic că sunt slujitorii Mei pe pământ, sunt un trup cu femeia și nu voiesc să fie un trup cu Mine ca să Mă ajut cu ei să răscumpăr pe omul căzut din cer. Tu să fii mâna Mea întinsă după om, tu să fii unealta Mea în mâna Mea, poporul Meu, că iată, Adam n-a făcut bine dacă a zis el, și de bine ce a zis, s-a ascuns în sine, s-a ascuns de Mine, căci s-a temut după ce a văzut ce a făcut.

O, fericit este omul care se leapădă de sine, că acela află pacea Mea, care vine spre el. Cel ce se leapădă de sine, acela poate iubi pe aproapele său care are ca și el lepădare de sine, care are pe Dumnezeu în sine. Cel ce se leapădă de sine, acela iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său, că nu e bine să fie omul singur. Omul singur își are voia sa și ascultă de ea, dar cel ce stă împreună cu cei ce sunt ai lui Hristos, acela caută să fie aproapelui său pe plac la ce este bine. Numai lângă aproapele tău poți să-ți frângi voia, numai atunci poți iubi sfatul lui Dumnezeu și nu sfatul tău, căci cine se sfătuiește cu sinele său, acela este om semeț și se numește antichrist pentru sine. Antichrist este omul care nu-L lasă pe Hristos să trăiască în el, să domnească în el ca un Dumnezeu din cer. Antichrist este cel ce-și zice creștin ca să înșele pe Hristos, așa cum este azi în bisericile din lume, căci creștinii din lume merg la biserică și trăiesc viață lumească pe pământ. O, poți să trăiești în desfrâu, și să fii și creștin? O, veacul acesta e mare înșelare, fiilor, căci cei ce se numesc biserică a lui Iisus Hristos sunt cei ce înșeală toată lumea, și din pricina lor vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Fiii neascultării nu mai au păstori, nu mai au mijlocitori fără de păcat între ei, iar cel ce păcătuiește nu poate ajuta pe nimeni. Oare, de ce tâlharul a intrat în rai? A intrat pentru că era fără de păcat, pentru că după ce s-a născut din nou, n-a mai păcătuit, și a stat pe cruce până ce a ajuns în rai prin cruce, prin punte, fiilor. El după ce s-a născut din Hristos, a lucrat viață fără moarte, viață fără de păcat. El n-a mai putut păcătui, că era pe cruce, și crucea te face să nu mai poți păcătui. Cine iubește crucea, acela nu păcătuiește, că are crucea pe el, semnul Fiului Omului îl are pe el ca pecete.

O, cel fără învățătură nu stă cu Dumnezeu, fiilor. De aceea vă dau de lucru la viața fără de moarte, la viața veșnică. Dau inimii și minții voastre de lucru, tată. Le dau celor din grădină ce să vă dea de lucru, că ei n-au dacă nu le dau Eu să vă dea. Ferice de cel ce nu se bizuie pe sine, că acela așteaptă de la Dumnezeu. Nu este bine să fie omul singur, că acela ascultă de sine și își are voia sa. Și este bine ca omul să fie cu Hristos și cu copiii lui Hristos, care lucrează viață fără de moarte înaintea Domnului. Ferice de cel ce nu se bizuie pe sine la ce este bine, căci cel ce se bizuie pe sine, acela are mărire de sine. De aceea, vouă vă dau Eu, ca să aveți din Mine, că omul nu știe cum îi dau Eu. El zice că-i dau Eu ceea ce vede el că e bine pentru el. Nu zice că-și face el, ci zice că-i dau Eu, dar își ia el.

Stau cu voi în sfatul vostru despre Mine și despre voi și vin să vă descurc înțelesul cel ceresc, fiilor, dar fiți înțelepți. Să nu zică vreunul dintre voi cum zic cei ce au plecat din brațul cuvântului Meu și Mă fac pe Mine neputincios și neștiutor și zic că Eu grăiesc ce ați grăit voi. O când Eu grăiesc despre cele ce ați grăit voi, asta înseamnă că Eu sunt cu voi în sfat și iau aminte, ca apoi să vă deslușesc din Mine, și înseamnă că acolo unde sunteți voi, sunt și Eu. O, să nu fiți cum sunt cei ce zic: „Domnul nu aude, nu vede, nu știe“. Ei zic că sunt plini de zile bune, și zic: „Știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt de acestea?“.

O, fericit este omul pe care-l va certa Dumnezeu și din legea Lui îl va învăța pe el. Amin, amin zic vouă: cel ce crede în Mine nu va muri niciodată și va avea viață veșnică. Cel ce moare, cel ce nu are viață veșnică, acela nu crede în Mine, și crede în sine și face ca sine, așa cum a făcut Adam. Dar Eu voiesc să fac minune mare cu tine, poporul Meu. Voiesc să fac naștere din nou a lumii, tată. Voiesc să împlinesc cu tine și prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, și de aceea lucrez în tine dar de credință și de iubire de Dumnezeu, și de ascultare și de sfințenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni. Cel ce crede în Mine, acela este viu și crede. Cel mort, este cel ce nu crede în Mine, și iată, nimeni nu crede ca tine în cuvântul Meu cel de ieri și de azi. Tu ești așteptat de cei vii din cer și de cei morți de pe pământ. Tu ești unealta Mea cu care-Mi împlinesc Scripturile venirii Mele cea de a doua ca să fac cer nou și pământ nou și pace și dreptate pe ele, iar cei necredincioși te vor vedea pe tine unealtă în mâna Mea.

Mergi, Ierusalime, în mijlocul mulțimilor și suflă peste ele în numele Meu, iar pe drumul Meu cu tine să te slujească vreme dulce, vreme cu soare și cu căldură și cu răcoare și cu bucurie și cu mântuire peste oameni, fiule Ierusalime. Mergi, tată, și dă cuvântul Meu oamenilor! Cuvântul Meu de facere nouă, de naștere nouă peste oameni pune-l peste oameni, că te-am făcut semănător din Mine, și tu ești fiul Meu, Israele român, iar Eu sunt Tatăl tău Cel din cer. Amin.

Fericit este cel ce intră sub această viță sub care stai tu, căci Eu sunt vița, și tu ești mlădița Mea, Ierusalime nou, și nimeni nu înțelege ce înseamnă Ierusalim nou. Toată lumea te numește pe tine Noul Ierusalim și nu știe cum de te numești tu așa cum te numește el, dar te numește. Fericit este cel ce va intra sub această viță și sub mlădița ei ca să crească mlădiță din mlădiță, fii din fii, așa cum Dumnezeu a voit să se înmulțească omul Său, omul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

01-06-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (8)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:21 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

E cerul sfânt în sărbătoare. Amin. E sărbătoarea Mea cu tine pe pământ, Ierusalime, și vin cu cerul sfânt la tine ca să te serbez pe tine lângă Mine, poporul Meu, căci Tatăl M-a înălțat ca să fiu lângă El, iar tu Mă cobori de lângă Tatăl, și Îl cobori și pe Tatăl cu Mine la tine, căci Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl sunt, precum am fost la început când am făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele, poporul Meu.

Eu după ce am înviat cu trupul M-am arătat ucenicilor Mei și M-am dovedit viu prin multe semne și minuni, și le-am vorbit lor despre împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și ei Mă întrebau: «Doamne, când vei așeza la loc împărăția lui Israel?». Eu le vorbeam despre împărăția lui Dumnezeu, și ei Mă întrebau despre împărăția lui Israel, dar nu le-am răspuns, ci le-am spus că va veni Duhul Sfânt peste ei și îi va învăța, și va fi să ducă cu ei cuvintele Duhului Sfânt până la toate marginile. Le-am spus să ducă vestea împărăției lui Dumnezeu peste pământ, că de două mii de ani voiesc Eu să lucrez de lângă Tatăl împărăție a cerurilor pe pământ. De două veacuri lucrez, poporul Meu, și nimeni nu M-a putut ajuta să așez împărăția cerurilor pe pământ. Israel așteaptă să așez împărăția lui pe pământ, dar Eu și cu Tatăl așteptăm împărăția lui Dumnezeu pe pământ, împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

E pacea Mea în sărbătoare cu tine, Ierusalime. E împărăția Mea cu tine și în tine, Israele copiluț, căci tu ești Israel cel mititel, în care-Mi am Eu împărăția. În Israel cel de la început n-am putut cu împărăția Mea, că el o avea pe a lui chiar dacă zicea că el este poporul Meu. El era poporul Meu pentru că am zis Eu, nu pentru că a zis el, dar el n-a lucrat în el și peste el împărăția lui Dumnezeu. Venea cuvântul Meu la el, și el nu-l înțelegea, căci cine nu împlinește cuvântul lui Dumnezeu, acela nu înțelege ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu. De aceea am învățat Eu pe ucenici cum să se roage, și le-am spus să se roage Tatălui zicând: „Tată din cer, numele Tău cel sfânt să se sfințească în noi, ca să fim ai Tăi. Împărăția Ta să fie vie în noi, ca și în Tine, ca și în cer, Tată“.

O, Israele copiluț, împărăția lui Dumnezeu este moartă în oamenii de pe pământ, nu este vie, și Eu am spus apostolilor Mei: «Mergeți peste tot și spuneți că s-a apropiat împărăția cerurilor pe pământ». Împărăția cerurilor eram Eu, venit din cer Împărat pe pământ, dar Israel, poporul cel căruia i-am dat făgăduințele cele cerești, n-a înțeles cum vine împărăția cerurilor pe pământ, așa cum nici azi nu înțelege; ba încă și azi zice că Mă așteaptă, dar acum vin cuvânt și rostesc, ca apoi să împlinesc, căci așa am lucrat mereu, mereu, poporul Meu. Am venit ca să fiu pe pământ și să așez pe Dumnezeu în om, și să fie împărăție vie în om, și omul nu știe să fie viu, nu știe, și nici nu vrea să înțeleagă și să știe, dar sunt și mulți care știu și nu vor să fie Dumnezeu viu în ei. De aceea am făcut din tine un trimis al Meu, poporul Meu, și merg cu tine cuvânt în mijlocul oamenilor și te ajut să poți da oamenilor cuvântul Meu, și grăiesc din cer pe înțelesul omului de pe pământ, și aștept să vină omul la Mine așa cum ai venit tu ca să-Mi fii ucenic al venirii Mele cea de a doua pe pământ. N-am avut până acum popor ca să-Mi pregătească venirea, dar acum te am pe tine, Ierusalime, popor iubit de Dumnezeu. Cel iubit de Dumnezeu este cel curat, și de aceea te-am așezat să fii curat, fiule Ierusalime, și să Mă așezi în tine cu împărăția Mea, că nu mai e nimeni pe pământ ca să poată învăța pe om împărăția Mea în om. În zadar se zice în biserici rugăciunea „Tatăl nostru“, că dacă nu s-ar zice în zadar, s-ar vedea împărăția Mea pe pământ ca și în cer.

Sunt oameni pe pământ, aud grai de pe pământ care spune așa: „Eu am pe Dumnezeu în inimă și cred și Îl iubesc pe El“. O, omule care te-ai învățat să vorbești că Mă ai în inimă! De ce nu Mă ai și în trup, dacă în inimă Mă ai? Dar ce este inima ta, și ce este trupul tău? Oare, crezi că inima poate să fie locașul lui Dumnezeu, iar trupul care ține inima în el să nu fie locaș al Domnului? Dar cui spui tu așa, și pe cine vrei să-l faci să creadă ce spui tu?

O, omule, o, omule, o, omule, numai dureri Îmi faci, numai neadevăr este pe inima și pe limba și pe trupul tău, căci inima este glasul minții tale care se face faptă în trupul tău. O, dacă ai crede cu inima în Mine, s-ar coborî văzut în trupul tău fapta credinței tale, căci Pavel apostolul Meu așa a spus în Duhul Meu: «Arată-mi credința în faptele tale, omule!».

Omul nu înțelege ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu. Omul cinstește zilele și sărbătorile și obiceiurile și credința în Dumnezeu, dar pe Dumnezeu nu-L cinstește, căci ca să Mă cinstești pe Mine, trebuie să-Mi faci casă în tine, să-Mi faci împărăție în tine, omule, dar ție nu-ți place să ai împărat pe Dumnezeu. Ție îți place voia liberă, căci așa a voit omul încă de când l-am făcut Eu pe om. Așa a făcut și Adam. El era în rai, căci l-am făcut și l-am pus să lucreze și să păzească raiul, l-am pus să lucreze rai în rai, și să păzească raiul ca să fie rai; l-am pus să lucreze împărăția lui Dumnezeu și s-o păzească să fie și să nu se strice, și el a făcut voia lui, n-a făcut voia lui Dumnezeu. I-am făcut ajutor, ca să aibă Adam ajutor, și pe acel ajutor el l-a numit femeie și a spus: «Iată os din oasele mele și carne din carnea mea». Dar Adam a grăit din duhul cărnii, nu din Duhul lui Dumnezeu; a grăit și a spus că omul va lăsa pe Dumnezeu și se va alipi cu femeia sa, și s-a împlinit ce a zis. Adam avea de tată și de mamă pe Dumnezeu, și a lăsat pe Dumnezeu, și s-a alipit cu femeia ca să fie un trup cu ea. Dar ei erau un singur trup, că Eu am făcut două trupuri dintr-unul. L-am făcut întâi pe Adam, și din el am luat și am făcut-o și pe Eva. Eu am făcut din unul, doi, iar omul a făcut apoi din doi, unul, căci omul este neputincios și nu poate să facă ce face Dumnezeu.

Omul a putut strica pe om, dar de făcut nu l-a putut face, și de aceea M-am înălțat la Tatăl după învierea Mea dintre morți. Am înviat și M-am înălțat lângă Tatăl ca să vin apoi Dumnezeu din Tatăl, Dumnezeu și Om, ca să fac dintr-un om, doi, așa cum am făcut la început, așa cum a făcut Tatăl Meu din Mine, Dumnezeu și Om, luat din om.

Am venit a doua oară din Tatăl. Omule, am venit la tine precum scrie în Scripturi că voi veni. Mă fac cuvânt peste tine ca să lucrez prin cuvânt, că și la început am lucrat prin cuvânt. La început am făcut om din cuvânt și din pământ și din apă și din Duh, și acum voiesc să-l fac din cuvânt și din trup omenesc, din trup născut din om. Voiesc din om să fac om îndumnezeit. Voiesc să fac rai din om. Voiesc să fac zi de odihnă din om, ca să Mă odihnesc în om. Ziua Mea de odihnă la început, a fost în om. Numai o zi M-am odihnit, și de atunci nu M-am mai odihnit, căci omul a căzut din rai, și am rămas singur. Sunt singur de șapte mii de ani, căci omul e căzut din rai, și voiesc să fac din pământ, rai, iar din om, împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Voiesc să fiu cu omul. Voiesc în om să fiu. Omul cel pierdut, voiesc să-l găsesc pe cel pierdut din rai. E raiul plin de veșnicie, și raiul e în Mine, iar Eu sunt în Tatăl. M-am dus ca să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie și ai Mei, căci Eu sunt în Tatăl, și voiesc să-i trag pe toți la Tatăl. De aceea vin cuvânt pe pământ, și oamenii bisericii Mă alungă din bisericile lor și nu Mă lasă să-l atrag pe om la viața cea veșnică, nu Mă lasă să vin cu împărăția cerurilor pe pământ, nu Mă lasă. Eu am pe poporul cuvântului Meu și umblu cu el peste fața pământului ca să-l iau pe om în binele Meu, și omul bisericii de azi nu Mă lasă cu binele Meu peste om, nu Mă lasă cu împărăția Mea peste biserică, nu Mă lasă.

Eu sunt Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și vin pe pământ așa precum M-am și suit la cer. Vin pe nori de slavă, și omul nu Mă vede. Cel ce crede în Mine, acela este care Mă vede, iar cel ce nu crede, nu are ce să vadă. O, oare, Eu sunt Dumnezeu numai de aproape? Și de departe nu mai sunt? Numai în cele văzute crede omul? În cele nevăzute nu crede? O, nu crede. Nu crede omul în Dumnezeul Cel văzut de cei credincioși lui Dumnezeu, iar împărăția omului a acoperit tot pământul. Pământul a fost făcut de Dumnezeu, și omul s-a făcut fur, și se judecă om cu om și se bate pentru pământ. Dar Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul, prin cuvânt le-am făcut, și prin cuvânt le voi avea iar, căci «al Domnului este pământul și tot ce e pe el», după cum scrie în Scripturi. Amin. Curând, curând vin cu ziua cea mare când voi rosti cuvânt, și voi spune: «Al Meu este pământul». Amin, amin, amin.

Ucenicii Mei M-au întrebat în ziua când M-am înălțat: «Doamne, oare, acum a venit vremea să așezi la loc împărăția lui Israel?». Dar M-am înălțat la cer și nu le-am răspuns la întrebarea lor, și le-am dat făgăduința venirii Duhului Sfânt la ei, ca să-L aibă și să învețe din Duhul Sfânt pe oameni despre împărăția cerurilor, nu despre împărăția lui Israel care s-a semețit că are împărăție pe pământ și peste pământ. În Israel trebuia să fie împărăția lui Dumnezeu, dar voia omului, voia lui Israel a fost fără Dumnezeu. Iată cuvântul Meu pe care trebuia să-l răspund atunci și nu l-am răspuns: Acum este vremea să așez la loc împărăția Mea, care a fost răsturnată de om acum șapte mii de ani. Acum este vremea să vin. Amin. Vin cuvânt pe pământ ca să pregătesc venirea Mea cu trupul Meu cel înviat și cu zeci de mii de sfinți și de îngeri și cu nori de slavă peste pământ. Amin. Vin la tine, Ierusalime al cuvântului Meu, că tu Mă primești și Mă aduci din Tatăl ca să fiu cu tine, și Îmi dai odihnă în tine, și ești ziua Mea de odihnă pe pământ, că Eu așa am zis: «Omule, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea».

O, Ierusalime, voi veni cuvânt peste tine și voi grăi ție despre taina zilei Mele de odihnă, de care omul nu-și mai aduce aminte. Omul nu știe ce înseamnă ziua Domnului, așa cum nici Israel n-a știut și n-a înțeles de când i-am spus și până azi.

O, Ierusalime, e zi de înălțare. E sărbătoare, poporul Meu. Mergem în mijlocul mulțimilor, tată. Toate stihiile să-i slujească cuvântului lui Dumnezeu. Să-ți fie bine poporul Meu. Să fie cu tine soarele și seninul și vremea dulce. Să fie cu tine toate câte sunt, și să Mă vestești înălțat la Tatăl și iarăși venit, precum am făgăduit că vin, și iată, vin cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin. Vin curând văzut pe pământ, și slava cuvântului Meu merge înaintea Mea.

Eu sunt Cel ce M-am înălțat la Tatăl acum două mii de ani, ca să pot veni iar din Tatăl și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Eu sunt Cuvântul Care vine cu norii slavei, cu nori de heruvimi și serafimi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

05-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinților părinți de la soborul din Niceea

E cerul cu tine, popor cu nume de Ierusalim. E Domnul cu tine cuvânt pe pământ. Voiesc să fac cu tine și peste tine toate câte vor fi să rămână veșnic. Voiesc, poporul Meu, să fii veșnic. Amin, amin, amin.

Vin la poporul Meu pe firul cărții tale, Verginico. Grăiesc cu tine și cu poporul Tatălui și al Meu și al tău și al cerului tot. Grăiesc cu poporul și cu tine. Grăiesc cu omul de pe pământ. Grăiește cuvântul Meu din cer peste pământ, că e Domnul cuvânt peste pământ. Amin.

La început am făcut mai întâi lumina, și apoi pe toate câte le-am făcut, în lumină le-am făcut, la lumină le-am făcut, căci la întuneric Eu nu puteam să fac nimic, pentru că Eu sunt Domnul zilei, și am împărțit pe toate câte le-am făcut, le-am împărțit în șapte zile, căci în ziua a șaptea am făcut odihna Mea. Fiecare facere din cele șapte zile a fost alcătuită într-o zi. În fiecare zi din cele șapte zile zideam prin cuvânt facerea fiecărei zile, iar în ziua a șaptea M-am uitat peste toate câte le-am zidit și le-am întocmit cu cuvântul, și am zis: «Toate sunt bune foarte», iar în ziua a șaptea am făcut odihna Mea.

O, Verginico, grăiesc cu tine așa cum grăiam și când erai cu trupul pe pământ între oameni. Grăiam cu tine așa cum grăiam cu Moise la început și îi dictam Scripturile facerii, Verginico. Voiesc să înțeleagă omul de pe pământ cuvântul Scripturilor Mele, că Eu am dictat omului lui Dumnezeu de pe pământ, și omul lui Dumnezeu a întocmit pe pământ cuvântul lui Dumnezeu, dar omul veacului acesta este necredincios lucrării Mele prin omul lui Dumnezeu între oameni. Omul veacului acesta crede în cele lucrate de el și grăite de el. În cele lucrate și grăite de Mine nu crede pentru că nu vede și nu aude pe cele făcute și grăite de Mine. Eu lui Moise așa i-am spus: «Eu sunt Cel ce sunt. Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce să grăiești». Cu tine, Verginico, tot așa am lucrat. Cu fiii Mei cei de azi, care Mă aduc pe Mine pe pământ cuvânt din Tatăl, lucrez și mai minunat. De ce lucrez mai minunat? Pentru că Eu M-am dus la Tatăl, pentru că tu tot așa, te-ai dus de la ei la Mine și la Tatăl, și ei mai minunat lucrează. Eu lucram minunile lui Tatăl în fața ucenicilor Mei, și le spuneam că ei mai mari minuni vor lucra când Eu Mă voi duce la Tatăl și voi fi cu ei din Tatăl și cu Tatăl.

O, nu știe omul ce este ziua Mea de odihnă. Dacă Eu nu Mă pot odihni în om, omul nu știe să înțeleagă pe cele de la Domnul. Eu am lucrat șase zile pe cele ale facerii, și pe toate le-am făcut bine, și privind peste ele M-am odihnit cu mulțumire în ziua a șaptea. Zilele Mele sunt ale Mele, și ziua Mea de odihnă este a Mea. Zilele omului sunt ale omului, și ziua lui de odihnă este a lui. Omul lucrează șase zile pe cele ale lui, pe cele pentru el, iar în ziua a șaptea se odihnește de cele ale lui, zicând că în ziua a șaptea Mă cinstește pe Mine. Eu în ziua a șaptea M-am bucurat de toate cele bune pe care le-am făcut pentru om în șase zile, dar omul, până în ziua a șaptea poate să facă ce am făcut Eu timp de șase zile? Omul lucrează pentru el șase zile, nu pentru Mine, iar a șaptea zi zice că Mi-o dă Mie și că o sfințește. Nici poporul Israel n-a înțeles zilele Mele și cinstirea lor, și cinstirea zilei a șaptea, că el făcea numai rău pe calea lui. Eu îi ziceam lui Moise: «Du-te și du poporul în Canaan, dar Eu nu voi merge în mijlocul poporului, ca să nu pierd pe cale poporul, pentru că este popor îndărătnic. De voi merge în mijlocul lui, îl voi pierde într-o clipă»; și Domnul venea la cortul întâlnirii, afară din tabăra corturilor lui Israel, și acolo grăia lui Moise față către față așa cum grăiește cineva cu prietenul său, și Moise scria toate cuvintele Domnului, pentru că Domnul așa îi spunea: «Scrie acestea în carte spre pomenire».

Nu înțelegea Israel ce este odihna Domnului, că era popor îndărătnic, și Domnul nu Se putea odihni în el. Dar cu Moise a făcut Dumnezeu odihna Sa, și îl învăța ce să grăiască peste Israel și deschidea gura lui Moise. Când s-a suit Moise a doua oară pe Muntele Sinai ca să-i dea Domnul rânduieli peste Israel și să le împlinească Israel ca să Se odihnească Domnul în Israel de lucrarea Sa peste el, când a ajuns Moise pe munte, s-a coborât norul slavei Domnului, acoperind muntele timp de șase zile, iar în ziua a șaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului, și a stat Moise în mijlocul norului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și i-a dat Domnul rânduieli peste Israel. Ziua a șaptea s-a lungit până la patruzeci de zile, și S-a odihnit Domnul peste Moise patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și omul nu știe ce înseamnă ziua de odihnă a Domnului. Eu Mă odihneam peste Moise cu cele bune ale Mele pe care voiam să le fac și să le pun peste Israel, și Mă uitam peste ele și erau toate bune foarte, dar când venea Moise cu ele la Israel ca să le pună peste el și să Mă pot Eu odihni de cele ale Mele peste el, Israel rămânea popor îndărătnic, și Eu nu Mă puteam odihni peste el. Nu M-a primit Israel să Mă odihnesc peste el, și îi zicea lui Moise: «Du-te tu și grăiește cu Domnul, și tu să ne spui ce grăiește Domnul peste noi». Eu așa am zis: «Israele, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea», că Eu am lucrat șase zile pentru tine ca să-ți fac fericirea, și în ziua a șaptea M-am odihnit. Eu am lucrat cerul și pământul și pe toate câte le-am făcut pentru om, și apoi M-am odihnit, și am sfințit ziua a șaptea și am binecuvântat-o așa cum binecuvintează omul o biserică și o sfințește după ce o face.

Omul ar trebui să facă din el biserică timp de șase zile, iar în a șaptea zi să o sfințească și să o binecuvinteze, așa cum am lucrat Eu. Biserică înseamnă cerul și pământul lui Dumnezeu între oameni, cuvântul și trupul Domnului, facerea omului nou. Eu am făcut cerul și pământul timp de șase zile, dar omul ce face timp de șase zile? Am zis între porunci: «Omule, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea». Dar am mai zis și așa în porunci: «Omule, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu fii lacom». O, cine le calcă pe acestea, calcă și ziua Domnului prin acestea.

Aud cuvintele celor ce se bat cu pumnul în piept că cinstesc ziua a șaptea, îi aud când spun că dacă o poruncă este călcată te faci vinovat de toate poruncile și pe toate le calci printr-una călcată. O, dacă tu care zici așa cum că te temi să nu calci porunca aceasta a zilei Domnului ca să nu te faci vinovat față de toate celelalte porunci, oare, de ce nu te temi și de călcarea celorlalte porunci care spun: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom, și să-L iubești pe Dumnezeu nefăcând acestea și neluând în deșert cuvântul Lui și numele Lui, și cinstindu-L ca Tată al tău și ca mamă a ta.»? Nici un om nu se poate lăuda că împlinește poruncile Mele, iar tu cum de te poți lăuda că le împlinești? Tu, care te fălești cu poruncile Mele, de ce le calci necinstindu-le pe ele? Dar nu ți-a spus Duhul Meu Cel Sfânt prin Scripturile lui Pavel, nu ți-a spus că tu, care te fălești cu legea și cu poruncile, le calci și le necinstești și tu? Poruncile Mele se țin una de alta ca un lanț, și fiecare din ele vine din cea de dinaintea ei, și toate țin de cea dintâi, nu de cea de a patra, iar cea de a patra, pe care tu o ții ca temelie a ta, este ruptă din cea dintâi, și nu cea dintâi este ruptă din cea de a patra.

Grăiesc cu tine, Verginico, și grăiesc cu tine, poporul Meu, ca să audă cel ce trebuie să audă. Dar nu aude, precum nici Israel nu auzea rânduielile Mele peste el; nu auzea, și călca poruncile Mele una după alta și își zicea „poporul Domnului“, așa cum și cei de azi care se țin de ziua a șaptea își zic „poporul Domnului“ și își zic „adventiști“. Acest nume înseamn㠄a doua oară venit“, și la aceștia înseamnă Hristos venit a doua oară, a doua Lui venire înseamnă. Dar Cel ce n-a venit întâi cum poate veni a doua oară?

O, voi, cei ce auziți neauzind! Să știți că mai fericit va fi poporul Israel care nu L-a recunoscut pe Hristos venit atunci din Fecioară și Care va veni, zic ei, mai fericiți sunt ei decât voi care ziceți că Hristos a venit atunci, și încă a doua oară că a venit sau că vine. Eu am venit și atunci și acum, și am fost de atunci și până acum, și sunt, dar pentru voi nu sunt. Nu sunt pentru voi, nu voiesc să fiu pentru voi, cei care nu știți să-L înțelegeți pe Dumnezeu așa cum spune El să înțelegeți. Zadarnic Îl înțelegeți pe Domnul cum vreți voi. Domnul trebuie înțeles cum voiește El, nu cum îi vine omului bine să-L înțeleagă. Iată, Eu deschid gura Mea împotriva voastră, și spun: când Israel păcătuia și veneau împotriva lui șerpi veninoși și omorau pe fiii lui cu mușcături de moarte, am spus lui Moise să facă un șarpe de aramă. Am voit să opresc osânda lui Israel și să nu mai moară Israel și să-l înțelepțesc pe Israel, și odată cu încercarea cea peste puterea lui pentru păcatele lui, pregăteam și scăparea din moarte, și în milostivirea Mea i-am spus lui Moise: «Am văzut căința lui Israel, și cine va fi mușcat de șarpe și va privi la șarpele cel de aramă nu va mai muri, și va trăi». Eu am fost Cel ce am cuvântat să se facă șarpe de aramă, șarpe care nu mușcă, și cuvântul Meu s-a făcut semn, s-a făcut șarpe care nu mușcă împotriva șarpelui care mușcă, iar mânia Mea cea prin șerpi mușcători cu venin de moarte s-a oprit în Israel, și a trăit Israel înaintea Mea. Eu am fost Cel Care am văzut cum mureau osândiții cei păcătoși pe cruce, și de mila lui Israel M-am așezat pe cruce ca să fac din ea neosândire și să fac scăpare prin ea, și cale de viață veșnică prin acest semn prin care mureau cei mulți. Voi nu înțelegeți Scripturile și pildele ei cele dinainte rostite și făptuite, căci cuvântul Meu, care se face faptă pentru ca să ajut pe om spre Mine și spre pocăință prin certare și prin iertare, cuvântul Meu nu este idol așa cum ziceți voi. Crucea nu este îmbrățișată de Mine pentru ca s-o batjocoriți voi așa cum o batjocorea Israel făcând din ea mijloc de osândă și de batjocură și de înjosire. Eu am făcut din ea semn de mântuire, așa încât cine se va uita la ea și o va îmbrățișa așa cum am îmbrățișat-o Eu, să nu mai moară, să nu mai păcătuiască, așa cum nici tâlharul n-a mai păcătuit după ce a fost așezat pe ea, și s-a dus el în rai prin cruce. Eu i-am zis tâlharului: «Astăzi vei fi cu Mine în rai», iar voi ziceți că nu mai este nimic de omul care moare până ce nu voi veni Eu a doua oară. Dar cine v-a spus vouă să răstălmăciți Scripturile care spun: «Cel ce va muri, viu va fi dacă va fi cu Mine.»?

Eu am venit întâi când am venit, și prin Fecioară am venit, și voi numiți cu nume rău pe mama Mea Fecioara. O, dacă n-ați zice așa n-ați avea cum să vă faceți loc lângă Mine cu desfrânarea cea pe care o aveți și voi din firea cea omenească a omului căzut. Dacă mama Mea Fecioara n-a fost ușa prin care numai Eu am intrat și am ieșit, precum scrie Scriptura, atunci de ce mai ziceți voi că Eu sunt Hristosul vostru venit atunci pentru voi? Cum pot Eu să vă mai ridic păcatele voastre ca să nu le mai faceți dacă Eu ca Fiu al lui Dumnezeu Tatăl n-am putut atunci să fac pe Fecioara mama Mea să nu păcătuiască cu trupul, dacă voi ziceți că ea a păcătuit după ce M-am născut Eu din ea? Oare, Eu, Dumnezeu, venit din Tatăl prin Fecioară, nu puteam să am o mamă care să fie numai mama Mea? Dacă voi ziceți lui Dumnezeu „Atotputernic“, oare, nu poate totul Dumnezeu? Oare, tu, care-ți faci chipul pe hârtie sau pe pânză sau pe lemn ca să fie pentru urmașii tăi și să-și știe ei obârșia, dacă tu ai voie să ți-l faci ca să vorbească despre tine, Eu nu pot să am grai pe pământ prin cele ce se fac pentru numele Meu și se văd? Oare, șarpele de aramă la care se uita omul ca să nu mai moară a fost chip cioplit? A fost idol? O, șarpele de aramă a fost cuvântul Meu împlinit de Moise și pus în fața lui Israel ca semn, ca să asculte de semnul Meu șarpele veninos și să se tragă în culcușurile lui. Oare, pentru voi am venit într-un fel și pentru alții într-alt fel? Eu am venit prin Fecioară și prin cruce, prin Fecioară veșnic fecioară, și prin cruce veșnic semn al mântuirii omului. Eu pentru cei ce cred așa, pentru aceia am venit atunci, și cu aceia sunt, iar pentru voi Eu n-am venit atunci. Și cel ce n-a venit întâi cum poate să vină a doua oară?

O, voi cei ce auziți neauzind, Eu pentru voi n-am venit nici atunci, nici acum. Iar dacă Eu nu M-am născut prin mamă veșnic fecioară, dacă Eu n-am înviat prin cruce, prin semnul crucii, prin lemnul cel ce s-a făcut scăpare și binecuvântare peste cei credincioși, dacă Eu n-am venit așa, din mamă veșnic fecioară, dacă crucea Mea nu e iubită de voi ca semn al mântuirii, dacă chipul Meu nu vreți să-l vedeți în icoană și ziceți că e chip cioplit, dacă voi ziceți așa, voi veți muri în păcatele voastre, și de sângele vostru Mă spăl, că iată, Eu deschid gura Mea către voi cei ce vă numiți poporul adventist. Eu pentru voi a doua oară nu vin dacă n-am venit la întâia venire așa cum am venit. Oare, ziceți voi că toți cei care pier în păcatele lor sunt mai păcătoși decât toți oamenii? Da, zic vouă, dar dacă nu vă veți pocăi de păcatele voastre pe care le faceți împotriva poruncilor Mele, toți veți pieri la fel. Cel ce se pocăiește se oprește de la păcate, iar cel ce nu se oprește nu se pocăiește, și iată, Eu pentru voi n-am venit atunci.

Eu M-am născut în ziua întâi a săptămânii. Eu am înviat în ziua întâi a săptămânii. Eu am coborât pe Duhul Sfânt Mângâietorul în ziua întâi a săptămânii, căci ziua a șaptea Mi-a fost strivită de om încă de când era omul în rai, și Mi-a fost strivită de Israel, și de șapte mii de ani nu mai am Eu odihnă. Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez și nu mai avem odihnă și lucrăm ca să-l facem iar pe om. Voiesc să încep cu lumina. Voiesc să încep cu fiecare om cu ziua întâi. Voiesc lumină în om. Voiesc acum lumină și odihnă, căci Eu sunt mereu astăzi. Amin.

E Domnul cuvânt peste pământ. Să fie lumină pe pământ! Amin, amin, amin. Să fie lumină! Să fie lumină! și toate să fie în lumină și toate să se facă din lumină și la lumină! Amin.

Am grăit cu tine, Verginico; cu tine, și cu poporul cel ce stă sub lumina cuvântului Meu. Să ia omul de pe pământ lumină din Lumină. Să fie lumină pe pământ poporul cuvântului Meu.

Lumină din Lumină să fii, poporul Meu, că pe toate le fac iar, ca și la început, și toate se vor lăsa văzute curând, curând.

Cuvântul Meu s-a făcut cuvânt în cartea ta, Verginico, așa cum în cartea lui Moise Mă scriam. Amin.

– O, Tu ești râu de cuvânt, Doamne, și nu încap cărțile cuvântului Tău pe pământul acesta, că mari sunt cuvintele Tale, Doamne. Cuvântul Tău este mângâiere pentru fii, și este mânie pentru cei ce îl aud neauzindu-l, Doamne al mângâierii și al dreptății cuvintelor Tale.

O, Ierusalime, o, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Mâniați-vă, și nu păcătuiți». Căutați să înțelegeți duhovnicește peste voi și între voi Scripturile Domnului. Mâniați-vă, și nu urâți. Mâniați-vă, și nu nedreptățiți prin mânie. Mâniați-vă, și îndreptați căile Domnului peste oameni și spre oameni. Lucrați ca Domnul. Arătați pașii cei răi ai oamenilor; poate se vor vindeca de rău pașii lor.

O, fiilor unși, Domnul va deschide gura voastră și vă va învăța ce să grăiți. Mergeți la Israel și lucrați cu Israel, și voi lucra și Eu cu voi, și apoi voi lucra cuvânt în cartea Mea pentru Israel. Amin, amin, amin.

Și voi mai lucra un cuvânt, ba chiar două voi lucra, și vă voi trimite cu el acolo unde merge el. Amin.

08-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

O, țara Mea de nuntă, o, iubita Mea, Mă fac în tine sărbătoare de cuvânt. Eu sunt Cuvântul Tatălui, iar Tatăl este în Mine când grăiesc peste tine. Amin.

Pace ție! Pace, iubito! Pacea Mea o dau ție! Mă fac cuvânt deasupra ta. Vin să-ți tulbur pacea ta și să ți-o dau pe a Mea, căci Eu așa am spus la ai Mei: «Pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea v-o dau Eu».

O, țara Mea de nuntă, pacea Mea ți-o dau. Amin, amin, amin. Am în tine un popor mititel, ales din mijlocul tău, și am o grădiniță mică și curată în mijlocul tău, și Mă las cuvânt din cer peste ea și îți dau din pacea Mea. Îți dau cuvânt din cer, căci Eu vin cu norii slavei și grăiesc de deasupra și te mângâi cu cuvântul mângâierii, cu Duhul Adevărului te mângâi, că Eu am spus: «Nu vă voi lăsa orfani. Mă duc, și voi veni la voi. Pacea Mea vă las vouă, pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Mă duc, și voi veni la voi. Lumea nu Mă va vedea; voi însă Mă veți vedea pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi și veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi în Mine, și Eu în voi. Și dacă Mă iubește cineva ca și voi, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom face locaș la el și Ne vom arăta lui».

O, țara Mea de nuntă, o, iubito, stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine și n-a putut să-Mi ia viața. Nimeni nu Mi-a luat-o, ci Eu de la Mine Însumi am pus-o. Putere am avut s-o pun și putere am avut s-o iau, căci această poruncă am primit de la Tatăl. Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că voi fi un prunc mic și Mă voi naște pe pământ și voi fi sămânță semănată pe ogoare și voi fi un Miel mititel și voi fi junghiat de un mișel, și Eu nu I-am spus nimic lui Tatăl, nimic decât atât: «Tată, facă-se voia Ta».

Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că va alege din nou Ierusalimul. Îmi amintesc când Mi-a spus de tine, țara Mea de nuntă. Când a lepădat Tatăl pe Israel cel ce M-a răstignit, în ziua aceea te-a ales Tatăl pe tine și te-a dat Mie să-Mi fii țară de nuntă, și Mi-a promis Tatăl mireasă din tine, țară cu Mire și mireasă. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine și nimeni nu știe tainele lui Tatăl, nimeni decât cel ce voiește Tatăl să-i descopere, iar Eu sunt în Tatăl, și voi în Mine, și Eu în voi, iubiții Mei ucenici luați din români. Sculați-vă să mergem și să dăm oamenilor vestea împărăției cuvântului Meu peste pământ. Să fie soare, să fie vreme dulce, să fie lumină cerească pe pământ! Să se despartă apele de ape și să fie cer nou și pământ nou! Să dea pământul din el viață veșnică peste făpturi, iar pomul vieții să fie la mijloc și să dea roade! Cei doi luminători să strălucească de șapte ori mai mult! Să fie om nou, lucrat la cuvântul Meu din trupul tău, din Duhul Meu și din viață veșnică, lucrată la credința ta, omule ieșit din om! Vreau să te întocmesc din nou, omule, și vreau să înnoiesc lumea și s-o nasc din nou prin cuvântul Meu. Este scris în Scripturi de nașterea din nou a lumii, de înnoirea lumii este scris, de cer nou și de pământ nou este scris în Scripturi. Să fie cer nou și pământ nou în care să locuiască dreptatea, iar dreptatea, Eu sunt. Să fie omul om nou, în care să locuiască Dumnezeu, precum în sfinții Mei a locuit Dumnezeu, căci cei ce au crezut în Mine pe pământ, au viață veșnică în cer. Amin.

E sărbătoare cerească pe pământ. E sărbătoarea duminicii tuturor sfinților. Au trecut șapte săptămâni de la serbarea Învierii Mele și până la coborârea Duhului Meu Cel Sfânt în serbare cerească pe pământ, iar azi sunt serbat de tot cerul sfânt cu sărbătoare de sfinți, că Eu serbez pe toți sfinții Mei, de la Avraam, părintele sfinților, și până la Verginica, și până la tine, fiule mic, Israele mic, copil al lui Avraam cel sfânt și credincios, căci ucenicii Mei sunt sfințiții Mei pe pământ.

O, Verginico, e sărbătoarea tuturor sfinților, tată. Tu ești în mijlocul cerului Meu de sfinți, că mult te-au așteptat sfinții să te naști și să crești și să porți lucrarea cuvântului Meu la sfârșit, după cum era scris în Scripturi că Mă voi face cuvânt peste pământ. Este scris la proorocul Isaia despre mama Mea Fecioară: «Înainte de a se zvârcoli în durerile de naștere, ea a născut; înainte de a simți chinul, ea a născut un Fiu»; și este scris despre tine, Verginico: «Abia au apucat-o durerile nașterii, și fiica Sionului a și născut fii. Oare, o țară se naște într-o zi, și un popor dintr-o dată? Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea?». Verginico, Verginico, este scris despre tine în Scripturi că tu vei naște fii din cuvântul Meu. Este scris de cuvântul Meu, de glasul Meu prin tine, căci tu ai fost templul Meu pe pământ, și din tine am grăit și Mi-am făcut un popor. Cine a mai auzit sau cine a mai văzut unele ca acestea? Este scris la proorocul Isaia despre lucrarea Mea cu tine, despre glasul Meu prin tine: «Un glas, un vuiet din cetate, un glas din templu! Este glasul Domnului ca să răsplătească fiecăruia după cum este fapta sa. Abia au apucat-o durerile nașterii și fiica Sionului a și născut fii». O, așa este scris în prooroci despre mama Mea Fecioară, care M-a născut prunc pe pământ, și despre tine, care M-ai născut cuvânt pe pământ, Duh mângâietor, Duhul Care trebuia să vină mai înainte de venirea Mea cea văzută, că după tine Eu vin. Amin. Tu ești trâmbița a șasea, iar Eu, Domnul, sunt trâmbița a șaptea, precum este scris în Scripturi despre îngerul care va spune: «Săvârșitu-s-au toate!».

Verginico, tu ești în Mine, precum sfinții sunt în Mine, căci Eu sunt locașul sfinților. M-am dus la Tatăl ca să Mă fac locaș pentru sfinții Mei, ca acolo unde sunt Eu să fie și ei; ei în Mine, și Eu în ei. Grăiește, Verginico, peste oameni, grăiește din Mine, căci Eu sunt în tine, și tu în Mine. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, o, Fiule al Tatălui și al mamei Fecioară, care Te-a născut prunc; și al meu, care Te-am născut cuvânt ca să fii cu oamenii până la sfârșit, după cum ai spus! O, Domnul meu și Dumnezeul meu, eu sunt trâmbița Ta, trâmbița a șasea, și nimeni nu știe să tâlcuiască Scripturile Tale, că Tu mereu, mereu Ți-ai împlinit Scripturile prin oameni pregătiți de Tine, oameni luați dintre oameni precum ai luat pe mama Ta Fecioară, precum m-ai luat pe mine, Doamne. Grăiesc din Tine, bunule Învățător, ca să înveți pe oameni să înțeleagă tainele Tale cele scrise în Scripturi, Doamne. Pe pământ vorbește omul cu omul, vorbesc oamenii între ei, iar în cer vorbește sfânt cu sfânt, și sfinții vorbesc cu Tine, Cel dorit, Cel iubit de sfinți pe pământ și în cer. Și iată taină mare lucrată de Tine, că Tu grăiești cu omul pe pământ, și sfinții Tăi lucrează ca și Tine, fiindcă orice ucenic desăvârșit va fi ca și învățătorul său.

Omul cel născut din om nu mai știe ce este înțelepciunea, că păcatul l-a despărțit pe om de Tine, Doamne, precum pe Adam și pe Eva i-a despărțit unul de altul, și de Tine i-a despărțit. Ei erau un singur trup, și prin păcat s-au despărțit în două trupuri, căci ei doi erau același trup. Omul de pe pământ nu mai are înțelepciune, că omul e născut din om, și Tu ai spus că cine nu se va naște din cer, de sus, nu va avea și nu va fi fiu al împărăției cerurilor. Omul de pe pământ știe altfel; știe că păcatul unirii omului cu femeia îi unește pe cei doi ca să fie un trup cei doi. N-a înțeles omul taina cea cerească a acestui cuvânt care spune: «Cei doi vor fi amândoi un singur trup». N-a înțeles nici Adam când a zis acest cuvânt, că dacă-l înțelegea ca Dumnezeu nu s-ar fi despărțit prin păcat cei doi, care erau același trup amândoi.

O, Doamne, găsește omul în Scriptură aceste cuvinte și nu înțelege omul taina Ta în biserica Ta așa cum a înțeles-o apostolul Pavel, căci el așa a spus: «Bărbatul să-și iubească femeia așa cum Hristos a iubit biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea, și ei S-a dat ca s-o sfințească curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși biserică mărită, fără pată, fără zbârcitură, ci sfântă și fără prihană. Așa și bărbații, să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor, căci cel ce-și iubește femeia, pe sine se iubește, că nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește precum Hristos biserica Sa, căci suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup». Și a mai zis Pavel: «Taina aceasta, mare este, în Hristos și în biserică».

O, Doamne, grăiesc cu Tine din Scripturi ca să-i facem pe oameni să înțeleagă tainele Scripturii, Hristos și biserica Sa, bărbat și femeie, căci Pavel a spus că fiii bisericii sunt din carnea Ta și din oasele Tale, Doamne, femeia Ta, mireasa Ta, Doamne. Fiii bisericii sunt cei ce se nasc din Trupul și Sângele Tău și sunt vii și fără de păcat precum Tu ești, Doamne, căci orice ucenic desăvârșit va fi ca și învățătorul său, un trup cu el, același trup, Doamne. Omul cel născut din om nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu în om, că păcatul i-a despărțit pe oameni de Tine, precum pe Adam și pe Eva, care erau amândoi același trup i-a despărțit păcatul. Dacă ar fi fost de la Tine unirea bărbatului cu femeia sa, așa cum este peste oameni, de ce l-ai mai fi scos din rai și din cer pe omul cel făcut de Tine la început? O, nu mai sunt învățători cerești pe pământ, nu mai sunt prooroci de-ai Tăi pe pământ, căci toți sunt trup și pântece și păcat, și nimeni nu mai este cu adevărat carne din carnea Ta și os din osul Tău și să fie viu. Dar noi am ieșit în mijlocul oamenilor cu sărbătoare de cuvânt, ca să învățăm oamenii calea împărăției cerurilor spre ei. Am venit pe pământ cu sărbătoare și cu toți sfinții am venit.

Când am venit de pe pământ în cer la Tine, Doamne, atunci am înțeles taina Ta cu mine, că m-ai hărăzit să mă nasc între oameni în zi de duminică, și era atunci duminica tuturor sfinților și toți sfinții și-au lăsat daruri peste mine, ca să fie sfinții în mine cu Tine cuvânt și ca să trâmbițeze îngerii în mine din trâmbița a șasea, Doamne. O, se întreabă oamenii de celelalte trâmbițe, de cele de până la mine.

O, oamenilor, pacea Domnului v-o dau! Nu precum vă dă lumea vă dau eu. Eu vă dau din cer, nu din lume. Lumea vă dă minciuni. În lume e numai minciună, că stăpânitorul acestei lumi n-are nimic în Domnul, așa cum nu a avut nimic în mine. Nimeni n-a putut să-mi ia viața, ci eu însumi am pus-o, căci această poruncă de la Domnul am primit.

O, oamenilor, e mare taină țara aceasta, și este scris de ea în Scripturi și se numește țara strălucirilor; se numește așa pentru cuvântul Domnului, care se naște în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiță apocaliptică s-a coborât din cer și a sunat pe pământ și a fost dată unui om sfânt, care a fost ales și pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiță trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoții bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) și l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, și și-a adunat ucenici și a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Și a coborât alt înger din cer și a sunat pe pământ, și a dat trâmbița unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Și au mai coborât încă trei îngeri la rând și au sunat pe pământ, și au dat trâmbița lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), și încă altui preot (Ioan, Vladimirești, n.r.), și a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimirești, n.r.), și au sunat și aceștia din trâmbițele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiței a șaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbița a șaptea a coborât alt înger din cer și a sunat pe pământ și mi-a dat mie trâmbița și am sunat din ea și am fost trâmbița lui Dumnezeu, trâmbița a șasea, despre care scrie în Scripturi așa: «Și a trâmbițat al șaselea înger, și atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăință, că vine Domnul ca să sune din trâmbița a șasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al șaptelea înger, când va fi să trâmbițeze al șaptelea înger, atunci săvârșită este toată taina lui Dumnezeu, și timpul nu mai este». Amin, amin, amin.

O, Doamne, eu din Tine grăiesc peste pământ, și cu Tine grăiesc din Scripturi, Doamne, ca să înțeleagă oamenii de pe pământ Scripturile Tale, ca să-i facem pe oameni să înțeleagă și să creadă cuvântul Tău și să se nască de sus, căci cuvântul Tău este de sus, Doamne. Amin.

– O, Verginico, o, Verginico, o, Verginico, se întreabă oamenii cine au fost trâmbițele Mele. Eu pe toate le-am luat din biserică și le-am pus să sune peste biserică. Și de ce peste biserică? O, Verginico, antichrist nu este în lume, ci este în biserică, este lângă Mine ca să lupte împotriva Mea. Iată, cezarul, numit și Irod, s-a folosit de slujitorii bisericii, s-a folosit de cei ce-și vindeau oile, le vindeau cezarului ca să le închidă cezarul și să scape antichrist de oile Mele cele bune și ca să poată el domni în biserica Mea. Și de aceea te-am ales Eu pe tine din neam de jos, ca să cobor bogăția Mea pentru oi, că dacă Mă duceam tot la oamenii bisericii, Îmi închideau cuvântul, așa cum i-au închis pe cei dintre ei pe care Eu i-am ales dintre ei ca să trâmbițeze, și așa cum te-au închis și pe tine dându-te cezarului ca să te închidă. Cezarul nu se pricepea ce fac Eu cu tine, dar oamenii bisericii cunoșteau cuvântul judecății Mele și se ascundeau, că erau goi înaintea Mea. Oamenii bisericii au fost și sunt antichriștii care stau împotriva cuvântului Meu și Mă fac pe Mine prooroc mincinos în această lucrare de trâmbițare. Cezarii aveau misiunea lor, iar oamenii bisericii care voiau să scape de oile cele tari și sănătoase ca să nu crească și să le ia locul, se duceau la cezari și le spuneau alte lucruri decât cele de la Mine prin vasele Mele, așa cum a fost și cu tine, Verginico. Acum cezarul s-a făcut credincios și s-a așezat în frică de Dumnezeu, iar oamenii bisericii nu mai au acum închisoare pentru oile Mele și dau să se ascundă de oi, că sunt goi și nu sunt păstori, sunt farisei și nu sunt păstori de oi, și oile Mele erau fără păstori. Dar iată, Eu Însumi port grijă de oile Mele, și oamenii bisericii râd de oile Mele și le poreclesc „sectă“, și le zic „rătăcite“ oilor Mele.

Oamenii bisericii sunt împotriva Mea, Verginico. Grăiesc în cer cu sfinții. Stau în sfat în mijlocul sfinților și le spun: oamenii bisericii de pe pământ au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor și sunt împotriva Mea ca să nu vin să-Mi adun oile să le fac o turmă pe toate. Dar cheia împărăției cerurilor Eu sunt. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, și cine va intra și va ieși prin Mine, va intra și va ieși și pășune va afla. Amin.

Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar oamenii bisericii de pe pământ cine sunt? Ai cui sunt? Care este împărăția lor și unde este?

Eu sunt împărăția cerurilor, și sfinții sunt cu Mine întru venirea Mea, căci vin să așez la locul ei împărăția Mea. Amin, amin, amin.

22-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul

Vin pe cărarea cărții tale, Verginico. Venim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Sărbătorim pe Ioan, nașul Meu de botez. Lucrăm cu cerul în cartea ta și în cartea Mea și cuvântăm peste Israel, Verginico. Începem în zori lucrare cerească peste Israel care merge azi să-L mărturisească pe Dumnezeu la oameni. Să fie binecuvântată cărarea mergerii poporului Meu mărturisitor între oameni! Să fie cu nădejde, să fie cu credință, că Fiul Domnului este Domn peste toate ale Sale și ale lui Israel. Să se adune norii de sub cer la un loc și să se ivească seninul și vreme cu soare pentru ca să fie pregătită ziua de mărturisire a lucrului Domnului pe pământ.

Verginico, binecuvintează și tu din Mine.

– O, Doamne, toate câte Tu îmi spui eu lucrez, și nimic de la mine nu fac. Tu ești Cel ce faci totul, pentru că nu faci voia Ta, ci voia Tatălui, Care Te-a trimis. Toate câte auzi de la Tatăl, Tu le lucrezi, iar cei ce sunt ai Tăi fac ca Tine, Doamne.

Binecuvântat să fii, popor al Domnului. Mergi și binecuvintează pe Dumnezeu mărturisindu-L! Să fie vreme bună. Să fie dragostea Domnului cu voi! Să se adune norii de sub cer la un loc și să vă însoțească seninul și cuvântul lui Dumnezeu! Voi sunteți fiii nădejdii. Nădăjduiți în Domnul, fiilor. El Se mărturisește pe Sine prin voi. Fiți plini de Duh Sfânt. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, trec în cartea Mea și Mă fac cuvânt în ea și lucrăm sărbătoare de cuvânt. Ioan, botezătorul Meu, este mângâiat de tot cerul în sărbătoare. Amin.

Israele, poporul Meu, mergi, tată, și mărturisește pe Dumnezeu la oameni! Mergi, poporul Meu! Ioan botezătorul Meu și sfinții arhangheli Mihail și Gavriil îți fac cărare ca să mergi cu cuvântul Meu și cu lucrarea lui spre oameni. Să-ți fie mersul binecuvântat, și tot lucrul tău de azi să fie binecuvântat, și pentru cer să fie. Amin, amin, amin.

*

Mereu, mereu Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu, românul Meu popor. Amin. Adevăratul popor român tu ești, că tu trăiești creștinește, tată. Poporul român este poporul care trăiește creștinește pe pământul român. Amin.

Cuvântul Meu vine pe pământ înaintea Mea precum Ioan mergea înaintea Mea și Îmi gătea calea. Ioan s-a ivit prin rugăciunea lui Zaharia și a Elisabetei, și este rodul rugăciunii, și a fost bucurie și mulți s-au bucurat de nașterea lui, și a fost mare înaintea Mea, și n-a băut nici vin, nici băutură amețitoare, și s-a umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale, ca să se nască mare și să întoarcă pe Israel la Dumnezeu. Dar în zilele tale, poporul Meu de azi, mare este pregătirea Mea pentru venirea Mea, că Eu Îmi curăț aria Mea și Îmi adun grâul Meu în hambar, iar pleava cât și bobul sec le ard cu foc nestins.

Cartea cea cu șapte peceți a fost deschisă, iar cuvântul Meu a luat puterea și tăria ca să împărățească, iar când am deschis pecetea a șasea, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, și luna toată s-a făcut ca sângele, și stelele cerului au căzut pe pământ, și cerul s-a dat în lături și toate s-au mișcat de la locul lor, iar cei mari ai pământului s-au ascuns în munți de teama mâniei lui Dumnezeu. Nimeni pe pământ nu știe să așeze la locul lor și la timpul lor cuvintele Scripturii, dar ele se împlinesc la timp, și omul nu știe de unde vin toate câte vin la timpul lor, căci când s-a deschis pecetea cea de a șasea a cărții, soarele s-a întunecat și s-a făcut ca un sac de păr. Soarele s-a făcut rău cu omul și omul nu înțelege. Nimeni nu înțelege ce este soarele și luna și stelele, și s-a umplut pământul de minciuna omului științific care a spus ce a voit despre soare și lună și stele, și de aceea soarele s-a făcut negru ca un sac de păr. Și ce înseamnă acest cuvânt al Scripturii? O, soarele s-a făcut dușman pe om, fiilor. Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună și rătăcire ca azi, n-a fost. Omul științei a hulit pe Dumnezeu și a mințit pe om, și soarele s-a făcut negru ca un sac de păr și mușcă pe omul minciunii. Soarele lovește în trupurile oamenilor, și oamenii nu înțeleg mânia lui Dumnezeu, și stelele cad din cer și se fac pedeapsă peste oameni, și oamenii nu înțeleg că n-au unde să se ascundă de mânia lui Dumnezeu. În zadar fug ei în munți și în peșteri, că al Meu este pământul tot, dar oamenii nu înțeleg aceasta, și soarele s-a supărat pe om, și omul nu înțelege Scriptura. E mare desfrânare sub soare, e mare goliciune. Omul a căpătat prea mare îndrăzneală sub ochii Mei, și soarele și-a făcut dinți și se răzbună pe oameni, și oamenii nu înțeleg cuvintele Scripturii. Soarele mușcă pe oameni, și oamenii n-au unde să se ascundă de mânia aceasta. Cine vrea să se ascundă, acela se poate ascunde numai sub mantia Mea, că M-am făcut cuvânt de ocrotire pentru cei credincioși și curați cu inima, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu pe pământ.

O, poporul Meu de azi, e mare azi pregătirea pentru venirea Mea, că Eu Îmi curăț aria Mea și Îmi adun grâul în jitniță, iar pleava cât și bobul sec le ard cu foc nestins. Amin. Vin și îți dau învățătură, că Eu îl ocrotesc sub cuvântul Meu pe cel ce Mă ascultă. Să te scoli în zorii zilei și să-ți faci lucrul tău, fiule, iar când soarele arde de sus, să intri și să te odihnești și să Mă slăvești pe Mine și să te liniștești cu duhul și cu trupul, iar după miezul zilei, după ceasurile vecerniei, să ieși din nou să-ți termini lucrul tău, căci soarele mușcă pe omul necredincios și pe cel ce face rău înaintea Mea și pe cel ce se dezgolește înaintea luminii soarelui Meu. Lumina soarelui e tristă, căci oamenii au întunecat soarele, l-au înnegrit, l-au înrăit, și el s-a făcut negru pentru om, negru ca un sac de păr, iar luna s-a făcut ca sângele, s-a făcut rană pentru om, și stelele cad din cer ca să prindă pe oameni, și nimeni nu știe ce este soarele și luna și stelele. Oamenii de știință zic că știu, dar ei n-au făcut altceva decât că au adus mânia lui Dumnezeu peste pământ, iar fiii neascultării sunt pedepsiți de știința oamenilor. Știința omului este moarte pentru om, dar ea va înceta, căci tot ce înseamnă moarte se va lua de pe pământ, și oamenii vor căuta știința, și ea nu va mai fi, și va fi numai Dumnezeu peste toate câte au fost făcute de Dumnezeu. Amin.

Cuvântul Meu merge și încurcă limbile omului de pe pământ, și descurcă limbile Domnului peste oameni. Ca și Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, așa merge și cuvântul Meu peste pământ și Îmi curăță calea și Mi-o pregătește ca să vin. Dar pe tine te ocrotesc, poporul Meu, căci tu faci voia Mea și aduci binecuvântare peste pământ și faci cer nou și pământ nou prin credința ta, prin ascultarea ta și prin trăirea Mea în tine. Tu ești salvarea oamenilor, dar dacă oamenii nu înțeleg ce am făcut Eu din tine pe pământ pentru om, atunci oamenii vor pieri prin rătăcirea lor, prin știința lor. Voi arăta oamenilor toate zilele Mele cu tine pe pământ, și nimeni din ei nu va putea spune că n-am fost printre ei să-i strig și să-i îndemn cu fericirea și cu veșnicia, iar spinii și pălămida vor pieri, și vor rămâne numai florile, numai binecuvântarea. Și voi veni mereu lângă tine, poporul Meu iubit, și te voi învăța viața, tată, căci orice știință se va face sul, și tu vei avea Învățător pe Domnul, iar cei fără învățător vor alerga la tine cel ce ai învățătura Mea, și se va împlini Scriptura aceea care spune că multe noroade vor veni la tine, la muntele cel sfânt al învățăturii Mele, și vor lua legea Mea cea sfântă și vor spune: „Veniți să ne suim în muntele învățăturii ca să luăm de la Dumnezeu, să ne învețe El căile Sale, iar noi să mergem pe cărările Sale“. Și te voi sprijini, poporul Meu, și în toate neputințele tale de pe pământ Eu voi fi cu tine și îți voi lua jugul și îl voi duce Eu, și îți voi da jugul Meu cel ușor ca să-l duci; Eu pe al tău, și tu pe al Meu, și va fi ușor, și vom lucra tot ce este de lucrat pentru cerul cel nou și pământul cel nou și pentru dreptatea care va locui cu cele noi și curate.

Voi ridica oameni din oameni și Mă voi ajuta cu ei, și nu voi uita sprijinul Meu de la om, că greu e pe pământ, greu e și pentru Mine, nu numai pentru tine, poporul Meu. Greu e pe pământul necredincioșilor, dar pământul este al Meu, și necredincioșii își vor pierde averea, căci Eu sunt Stăpânul cerului și al pământului și strig la oamenii necredincioși și Mă vestesc Stăpânul celor create de Mine, iar Tatăl îi va face moștenitori pe toți fiii Lui, care L-au știut pe Tatăl, făcând voia Lui înaintea Lui. Atunci soarele va străluci de șapte ori mai mult, și veșnicia își va îmbrățișa fiii. Amin, amin, amin.

07-07-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (9)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:28 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților doisprezece apostoli

Sunt purtat de norii slavei Mele și cobor pentru tine, popor sfânt, iar tu ai datoria să fii sfânt. Amin. Sunt purtat în foișor întocmit din apostolii Mei, iar Eu, Domnul, și cu trâmbița Mea Verginica, suntem serbați în soborul apostolilor Mei și toți lucrăm laolaltă cu voi, cerul și pământul în lucrare de ucenici cu Învățător între ei.

Eu fără apostolii Mei nu lucram peste nimeni și pe niciunde decât numai atunci când plângeam pentru mulți către Tatăl Meu. Pentru cine plângeam Eu la Tatăl? Plângeam pentru Mine, plângeam pentru cei ce Mi-i dădea Tatăl, plângeam pentru cei pe care-i iubeam, plângeam pentru cei pe care Mi-i dăduse Tatăl ca să Mă prigonească, să Mă răstignească și spuneam: «Tată, să nu-i pedepsești pentru Mine, că ei nu știu ce fac, ei nu Mă cunosc că sunt Fiul Tău». Dar după ce am înviat, păcatul lor s-a schimbat în păcat știut, căci prin înviere M-am dovedit Fiul Tatălui, Fiu venit din cer pe pământ. S-a schimbat păcatul multora din cei ce Mi-au pregătit răstignirea și fapta răstignirii, pentru că puțini din ei s-au făcut creștini credincioși, iar ceilalți au rămas tari prin rangul lor mai întâi, și apoi prin mândria lor, că n-au voit să se înjosească pentru Mine precum Eu, Domnul, M-am înjosit pentru ei până la cea mai de jos ocară, moartea prin cruce, moartea celor mai aprigi păcătoși osândiți. Iată, omul nu știe, nu vrea să îmbrățișeze ocara omului. Omul este mai mare și mai tare ca Dumnezeu, Care n-a voit decât să Se umilească pentru mântuirea multora, măi fiilor.

Mi-am apărat ucenicii, le-am apărat viața lor, și Mi-am dat-o pe a Mea, căci când au venit oamenii templului cu săbii și cu ciomege, dacă n-ar fi pus mâna pe prada pe care o căutau ca s-o ducă la fruntașii bisericii, i-ar fi osândit pe ucenicii Mei. Dar Eu ca un Fiu al iubirii Tatălui am ieșit în fruntea ucenicilor Mei, și ca un Învățător al lor am grăit în fața lor și am spus căutătorilor: «Pe cine căutați? Eu sunt Cel căutat de voi, iar acestora dați-le drumul în voie».

Nimeni nu Mi-a luat viața. Eu Însumi de la Mine am pus-o, căci pentru aceasta am coborât din cer de la Tatăl. După om am coborât, ca să-l iau în Mine și să moară cu Mine și să învieze cu Mine, căci cel ce-și scapă viața din mâinile Mele, acela și-o pierde, iar cel ce-și pierde viața în moartea Mea pentru el, acela și-o câștigă prin moartea lui în Mine și prin învierea Mea întru el, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer ca să moară pentru om și să învieze cu omul și să meargă înapoi la Tatăl cu omul răscumpărat în brațe. Dar cel ce a cunoscut dulceața acestui har și a gustat din această jertfă, și s-a dus din nou spre păcatul firii, cine să mai moară pentru unul ca acela dacă moartea Mea nu i-a folosit lui spre viață veșnică? De aceea îți spun ție, poporul Meu, să ai dragoste de Mine, și ți-am spus că cel fără dragoste tace ca un vinovat, iar cel cu dragoste n-ar mai tăcea. Cel fără dragoste moare față de Hristos și se unește din nou cu diavolul, cu dușmanul omului, tată. Oare, tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Rău e de omul care-i slujește unui stăpân fără să-și cunoască stăpânul la față. Rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața Lui cea sfântă și cerească. Rău e de omul care-i slujește diavolului fără să-și cunoască stăpânul căruia îi slujește. Mare cuvânt vă spun Eu vouă astăzi, fiilor. Mare lucrare de cuvânt pun astăzi peste voi. Lucrez și în dreapta Mea, lucrez și în stânga Mea și lucrez lucru întreg, lucrez cu ucenicii. Amin, amin, amin. Lucrez și în dreapta Mea, lucrez și în stânga Mea, lucrez ca un învățător cu ucenici din cer și cu ucenici de pe pământ, căci așa este lucrarea cerului.

Voi, fiilor din dreapta Mea, fiți cu atenție cerească, fiilor, căci cu fiecare din voi grăiesc, nu cu celălalt grăiesc, așa cum fiecare minte folosește acest gând cum că Eu cu celălalt grăiesc. Voi, fiilor din dreapta Mea, fiți cu atenție cerească atunci când grăiesc vouă pentru cei din stânga care ar voi cu Mine dar fără dragoste în ei, ci mai mult cu fire și cu neatenție din fire. Voi, fiilor din dreapta Mea, stați de-a dreapta Mea până ce vor rămâne numai fiii dragostei înaintea Mea, căci cei ce au mamă și tată și frați și surori și copii și rudenii și ranguri și bani și averi și țarini și fire și trup de fire nu vin după Mine, că au legături și sunt legați și n-au știut să scape la vreme. Dar Eu caut și la inima omului necăjit de plata păcatelor lui, așa cum am căutat și la inima răstignitorilor Mei care s-au pocăit și M-au cunoscut de Fiu al lui Dumnezeu și s-au făcut creștini pe veci și s-au rupt din cele vechi și s-au înnoit. Ba unii din ei și-au înnoit tot neamul lor prin înnoirea lor cea mare și întreagă. Nimeni să nu Mă judece pe Mine după felul cum caut la inima omului necăjit și cu putere de pocăință și de dorință sfântă și vie. Eu M-am băgat după om și în iad, și în apă, și în foc, și între morți atunci când omul acela Mi-a fost de folos pentru ca să fac din el mântuire pentru necredincioși sau judecată pentru aceștia.

Grăirea Mea de azi e cu adâncime de înțelepciune, fiilor sfinți. Iată taină vă spun vouă: rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața Lui cea sfântă și cerească. Cum așa ceva, fiilor sfinți? Omul care nu cunoaște binecuvântările și făgăduințele Domnului, precum și blestemurile și răsplata Domnului, acela nu pipăie fața mântuirii. Acela Îi slujește lui Dumnezeu, zice el, și nu-și cunoaște răsplata vieții sale. Scris este: «Omul nu poate să vadă fața lui Dumnezeu și să rămână viu». Omul trebuie să moară în el după ce vede și înțelege fața lui Dumnezeu, iar după aceea trebuie să ia Domnul viață în el precum a luat în Moise, fiilor, căci lui i-am spus când Mi-a cerut să Mă vadă că nu va rămâne viu dacă Mă va vedea. Și așa a fost, că după ce M-a văzut și M-a auzit, el a murit, și Eu am înviat în el și am strălucit Eu în el, iar când s-a coborât de la Mine spre Israel, nimeni nu mai putea să-i privească fața, și a trebuit să-și pună Moise văl, ca să nu se teamă fiii lui Israel de lumina feței Mele în omul Meu cel nou.

O, fiilor, Eu pe mulți vă acopăr cu vălul Meu cel tainic, ca să poată omul să stea cu voi de vorbă și ca să pot Eu să dau cuvântul Meu omului, dar rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața lui Dumnezeu cea sfântă și cerească. Omul nu poate privi nici fața omului îndumnezeit, și de aceea pun vălul Meu peste omul Meu, dară să mai poată omul cunoaște fața lui Dumnezeu cea sfântă și cerească! Nici măcar nu înțelege ce înseamnă creștin după adevăr, nici măcar atât nu înțelege omul creștin, iar cel ce nu înțelege, găsește peste tot purtare după purtarea lui, iubire după iubirea lui, statură în toți după statura lui, căci omul culege ceea ce seamănă. Nu poate omul păcătos să-l vadă sfânt pe cel sfânt care se lasă văzut de priviri sfinte, măi fiilor, și nu de ochi răi și cu privire bolnavă și întunericită.

Omul creștin este acela care-și înțelege răsplata și care și-o lucrează cu sfințenie, căci răsplata creștinului cel adevărat este sfințenia minții și a inimii și a vieții și a faptei lui, iar unde sunt acestea toate, acolo este izvorul lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, care se face izvor și râuri de ape vii, precum scrie în Scripturi despre cel ce crede în Mine, căci credinciosului aceasta-i este răsplata și rodul sfințeniei lui. Sfințenia nu moare în om dacă omul nu se semețește în sine cu ea și în părți cu ea, iar dacă ea este prinsă de semeție, atunci ea se face judecătoare peste cel ce a purtat-o și i-a omorât prin semeție darul ei cel sfânt, ca și Adam odinioară.

Oare tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Iată taină vă spun vouă, fiilor sfinți: rău e de omul care-i slujește unui stăpân fără să-și cunoască la față stăpânul. Rău e de omul care-i slujește diavolului fără să-și cunoască stăpânul căruia-i slujește. Cum așa ceva, fiilor sfinți? Omul care nu cunoaște binecuvântările și făgăduințele lui Dumnezeu și răsplătirile Domnului, acela nu-I slujește lui Dumnezeu și îi slujește diavolului și nu-și cunoaște stăpânul la față, și mulți din felul acesta de oameni Îl recunosc pe Dumnezeu ca Dumnezeu, dar pe diavolul căruia-i slujesc nu-l recunosc.

Oare tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Așează-te la învățat și crești, poporul Meu, că nimănui n-am dat până la tine creștere ca a ta. Omul când a fost făcut de mâna lui Dumnezeu și de Duhul lui Dumnezeu, a fost făcut ca să aibă în el și simțul binelui și simțul răului, ca să nu fac Eu din el un rob, și să fac din el un liber, fiilor. Dacă aș fi zidit în el numai simțul binelui, ar fi fost pe veci de veci un rob, un om fără merite, un om fără lucrare. Dar am pus în el și simțul răului, ca să fie omul liber, căci aceasta este libertatea cea de la Mine, și nu alta. I-am spus apoi omului să culeagă numai ascultare, numai bine, și să-și hrănească simțul binelui, și cu el să biruiască și să osândească simțul răului. Dacă aș fi zidit în el numai simțul binelui n-ar mai fi trebuit să-l atenționez să nu mănânce din pomul neascultării. Dar ce trebuia să facă omul ca să nu cadă din viață? Trebuia să osândească păcatul din trupul său, așa cum am făcut Eu când M-am întrupat din Fecioară ca Fiu al Tatălui ceresc. Eu ce am făcut? Ce este scris în Scripturi? «El a osândit păcatul în trupul Său și l-a nimicit pironindu-l pe cruce». Neascultarea, fiilor, trezește răul din om, și răul nu mai este osândit în om, iar ascultarea de Dumnezeu îl face pe om să osândească răul în el și să nu-i dea voie să lucreze, așa cum am făcut Eu. Eu am osândit păcatul în trupul Meu și apoi l-am nimicit prin cruce, prin moartea Mea pe cruce. Eu l-am făcut pe om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu altfel, dar omul n-a osândit răul în trupul său, și și-a trezit răul din el prin neascultare de Dumnezeu, prin necunoașterea Stăpânului și a feței Stăpânului său. Iată, omul nu trebuia să-și uite Stăpânul. Omul trebuia să aibă Stăpân pe Dumnezeu, dar el a ieșit de sub stăpânire și și-a folosit libertatea în păcătuire.

Fiilor, fiilor, v-am învățat ce este diavolul, tată. Diavolul nu trebuia să fie liber în om. Dumnezeu trebuia să fie liber în om. Când unul este liber, celălalt nu mai este stăpân. Când răul este trezit de om înăuntrul său, atunci binele este răstignit în om. Când binele este mereu treaz, mereu stăpân în om, atunci răul este răstignit și osândit în om. Copilul mic nu cunoaște nici binele, nici răul, și de aceea este purtat în brațe de cel mare, iar copilul este în pace și în liniște și în brațe mângâietoare. O, ce durere pe Mine când văd pe copii că se fac mari și nu are cine să-i învețe ce este binele și ce este răul, ce este Dumnezeu și ce este diavolul! Omul este casă binelui și răului, și acestea două nu sunt fără om. Când nu era omul, acestea nu lucrau, căci Dumnezeu lucrează cu omul, și toate pentru om le-a lucrat, precum și ascultarea a înființat-o după ce omul a fost înființat.

O, poporul Meu, o, poporul Meu, o, poporul Meu iubit! Se miră apostolii de învățătura Mea de azi, pe care nici ei n-au cunoscut-o și n-au trăit-o pe vremea trupului Meu și al lor. Pe vremea trupului Meu, și apoi pe vremea lor, biserica Mea era luată cu asalt, și toți voiau să fie creștini de ai Mei și de ai lor, și era greu de om să înțeleagă bine fața lui Hristos în om. O, poporul Meu, greu a fost și greu mai este. În toate veacurile greu a fost să iau Eu față întreagă în om, greu de tot, poporul Meu. Dar acum apostolii Mei văd vremea Mea cu tine, că Mă port cu tot cerul Meu de sfinți cu tine, Israele credincios de azi, puținul Meu popor, micuțul Meu mănunchi de fii. Dar Eu te pregătesc și te cresc, ca să fii tu față a Mea înaintea feței Mele, ca să se învețe oamenii cu fața Mea, cu viața Mea, cu sfințenia printre ei și în ei, că mulți iau cuvântul Meu cel dat de Mine ție și mulți se fac oameni noi, cu trăire sfântă și cerească în ei așa cum am fost Eu, Domnul, pe pământ.

Lucrez peste tine în lucrare cu ucenici, poporul Meu. Apostolii Mei, rămășița lui Israel, se fac neam cu românul prin tine, românul Meu popor. Tot cerul sfânt mănâncă din blid cu tine cuvântul Meu și trupul Meu. Tot cerul Meu e pe pământ cu tine. Tu ești puținel, dar numărul celor din cer este mare, fiule, și este cu tine, și tu ești mare prin numărul celor din cer, tată. Tot Ierusalimul cel de sus, tot Israelul cel de sus este cu tine pe pământ. Tot cerul a coborât pe pământ la tine, că a venit vremea venirii Mele cu sfinții în zeci de mii, iar Eu sunt Întâiul între ei, căci sunt Fiul Cel întâi al Tatălui, întâi între mulți frați.

O, ucenici ai Mei, bucurați-vă în cuvânt cu cei din vremea aceasta! Mărturisiți-Mă din cer pe pământ, că voi sunteți mărturisitorii Mei. Amin.

– Binecuvintează intrarea sfinților Tăi, Doamne. Binecuvintează-ne să intrăm. Amin, amin, amin.

– Amin zic vouă: totdeauna și acum și pururea și în vecii vecilor, ucenicii Mei cei iubiți. Amin.

– O, Doamne, bărbat al doririlor, Fiule al Tatălui Tău și al nostru, Domnul doririlor noastre, multă mărturisire am semănat pe pământ pentru Tine. Dar azi Tu Te mărturisești și mai minunat, și mai deplin, și mai desăvârșit, căci ceea ce noi, ucenicii Tăi, nu am putut face și grăi, faci Tu, Cel ce pe toate le faci și le poți, căci Tu așa ai spus: «mai mari decât acestea se vor lucra prin cei ce cred în Mine». Așa ai spus, Doamne Cuvinte, așa ai spus atunci.

Venim cu Tine, ucenici și Învățător, venim la cei ce pregătesc calea Ta și a noastră, a sfinților și a îngerilor Tăi, căci a venit vremea împlinirilor toate, Doamne, că mereu Te întrebam: «Până când, Doamne?».

O, popor sfânt de pe pământ, noi suntem ucenicii lui Hristos, Domnul nostru și al vostru. Cei doisprezece apostoli suntem, și ne facem un singur cuvânt peste tine, popor al doririlor celor din cer, popor al făgăduințelor lui Dumnezeu, făcute sfinților Lui.

Deschideți porțile să intre Împăratul slavei însoțit de ucenicii Săi, de sfinții Săi ucenici! Deschideți slavei Domnului, căci voi sunteți cortul Domnului, Care locuiește între oameni, și oamenii nu știu să înțeleagă ce a făcut Domnul din voi, fiilor din urmă, rod al propovăduirii Domnului și a noastră. A venit vremea desființării celor în parte în fața celor desăvârșite care au venit și vin spre voi și spre noi, căci sfinții așteaptă, și au așteptat mereu întrebând: «Până când, Doamne?». O, iubiților întru Hristos, bărbatul doririlor! O, copii micuți și sfințiți de zeci de mii de ori prin cuvântul care se face trup, și prin trupul care se face cuvânt! O, iubiților, o, micuților, ca pruncii să fiți, și să fiți împărăție a cerurilor pe pământ, ca să aibă cerul împărăție în voi, pentru voi și pentru noi, căci noi și cu voi așteptăm, potrivit făgăduințelor, cer nou și pământ nou al dreptății, adică împărăția cerurilor, fiilor din urmă.

Am lăsat vouă cărțile apostoliei noastre, dar fiți sfinți și nu căutați în ele decât împărăția cerurilor, că mult am grăit noi cu trupurile, iar trupurile pofteau prea mult împotriva duhului, și era mare amestecătură, și mare năvală se dădea peste biserica lui Hristos și nu le puteam descurca pe cele rele din cele bune și pe cele bune din cele rele de vreme ce cunoștința era puțină atunci, iar oamenii erau mari cu trupul și cu poftele trupului. Dar acum, Domnul a înmulțit cunoștința și v-a dat-o vouă, căci a venit El Însuși Păstor, așa precum a făgăduit, că S-a dus la Tatăl și a venit cuvânt la sfârșit, și Duhul Lui Cel Sfânt Se face cuvânt, Se face Mângâietor, după proorocia celui mai iubit dintre cei doisprezece ucenici, Ioan, iubitul Domnului și al nostru. Erau multe de dat atunci, dar nu puteau fi purtate, că nimeni nu putea mânca hrană tare, ci numai lapte. Și iată, a venit Cuvântul Mângâietorul, a venit mai înainte de slava Lui cea întreagă, a venit să-Și pregătească slava și să te pregătească pe tine popor sfânt, ca să aibă cine ieși în întâmpinarea cerului cel nou și a pământului cel nou, Domnul cuvânt și trup, duh și trup. Propovăduirea noastră era lucrată cu anevoie, dar azi Hristos Se vestește ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, căci așa este scris despre venirea Domnului cuvânt și trup, duh și trup, și vom primi și noi plata bucuriei pentru care atâta vreme am întrebat: «Până când, Doamne?». Noi veșnic suntem cu voi și cu toți cei care iau din muntele învățăturii, și punem ajutorul cerului pentru tainele Domnului și pentru ființa lor. Strigați la noi să vă fim de sprijin, căci strigarea voastră ne îmbracă cu biruință pentru voi, și Domnul ne îmbogățește ca să venim spre voi cu bogățiile Duhului Sfânt și ale faptelor Duhului Sfânt. Fiți cum am fost noi, care am lăsat ale noastre și am luat pe ale Domnului ca să le ducem, ca să lucrăm ca trimiși ai Lui, ca apostoli ai Duhului Sfânt, Care ne călăuzea prin lumea oamenilor. Fiți sănătoși, fiți sfinți cu mintea și cu inima și cu fapta și cu viața și așa să vă apropiați, că greu se mai face biserica biserică. E lucru mare și sfânt să fie omul casă pentru Hristos, căci cei sfinți sunt casa Domnului și a oaspeților Lui.

O, fiilor din urmă, puneți învățăturile Domnului peste biserică și curățiți biserica lui Hristos de idoli și de duhuri străine de Duhul Cel Sfânt. Fiți biserica lui Hristos, iubiților micuți, iar biserica să fie una și sfântă să fie și apostolie să lucreze prin trimitere, fiilor ai Domnului. E mare învățătura Domnului peste voi, că au venit cele desăvârșite și s-au dat în lături cele ce erau în parte lucrate și deslușite în parte. E mare cuvântul și Domnul peste voi, iar noi lucrăm cu Domnul întru lucrare de ucenici; noi din cer, și voi de pe pământ cu Domnul Învățătorul. Amin.

Tu, Doamne, ești Alfa și Omega și le unești pe ele, și Scripturile nu se pot șterge, că iată ce împliniri minunate ai pregătit! Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție Îți cântă ucenicii Tăi cei din cer! Binecuvintează intrarea și ieșirea sfinților Tăi, Doamne, Cel ce erai, Cel ce ești, și Cel ce vii. Amin, amin, amin.

– O, Eu sunt venit pe norii slavei Mele și sunt purtat în foișor întocmit din apostolii Mei cei din cer, iar Eu și cu trâmbița Mea, cu tine, Verginico, avem serbare în Israel în soborul apostolilor Mei. Am lucrat în cartea ta cuvânt de serbare de sfinți ucenici, și bucurie mare s-a făcut în cer. Amin.

– O, Doamne, eu sunt trâmbița Ta și sun și adun cerul în sărbători și venim cu cer de sfinți la poporul cel de pe pământ.

Fiilor, fiilor, e Domnul cu voi, și e cu ucenicii Lui.

Binecuvintează, Doamne, intrarea și ieșirea sfinților Tăi. Amin.

– Eu sunt Cel ce-Și binecuvintează poporul Lui cel sfânt pe pământ. Eu sunt Cel ce odrăslesc sfințenie în fiii cei ascultători și iubitori. Eu sunt, și voi fi mereu cu tine, poporul Meu cel sfânt. Eu sunt, și te hrănesc cu cuvântul Meu, iar tu să fii popor curat și sfânt, că n-am pe nimeni pe pământ mai iubit ca și tine. Amin, amin, amin.

13-07-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Cobor cu grabă spre tine, poporul Meu. Cobor cu trâmbița Mea Verginica. Cobor pe cărarea cărții tale, Verginico, trâmbița Mea din care Eu, Domnul, sun mai înainte de arătarea Mea.

Coborâm cu sobor de sfinți prooroci și prăznuim masă de cuvânt nou, cuvânt cu trâmbițare peste Israel. Duhul proorocului Ilie lucrează prin această lucrare de cuvânt, mai înainte de ziua Mea cea mare și slăvită. Prăznuim cu mărire pe Ilie proorocul despre care scrie în Scripturi că va veni să-Mi pregătească venirea Mea cea de a doua, și cu el prăznuim pe toți proorocii care au proorocit despre vremea aceasta a Mea, că Eu sunt împlinirea cuvântului Meu rostit prin prooroci.

Ilie proorocul merge peste pământ ca să îndemne pe oameni la pocăință, dar oamenii sunt de piatră la orice fel de strigăt al Meu ca și în vremea lui Noe. O, duhul proorocilor strigă la Mine pentru împlinirea Scripturilor lor cele pentru venirea Mea. Dar ce este proorocul? Proorocul este om al lui Dumnezeu, care vorbește cuvântul lui Dumnezeu peste oamenii care nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Prooroc înseamnă om care se ridică împotriva celor fără de lege ca să salveze adevărul lui Dumnezeu și pe cel drept care geme sub fărădelegile oamenilor. Cuvântul Meu prin prooroci este sabie cu două ascuțișuri care pătrunde în carnea celor uriași ca să slăbească puterea lor cea rea și să izbăvească pe cei apăsați care plâng cu pocăință spre Dumnezeu.

A fost odată în Israel un om în care Eu Mi-am trezit Duhul ca să-l izbăvesc prin el pe Israel care plângea la Mine cu pocăință. Acesta și-a făcut sabie cu două ascuțișuri și și-a ascuns-o sub mantia sa și s-a dus la regele Moabului, care asuprea pe Israel, și a intrat în foișorul regelui, iar Eu îl păzeam din toate părțile pe cel ce s-a sculat să fie judecătorul Meu peste Israel. Și pe când regele dormea, el a apucat cu stânga sa sabia de la șoldul drept și a înfipt-o în pântecele cel gras al regelui dușman și n-a mai tras-o afară; ba i-a dat drumul și mânerului în pântecul regelui cel rău, și a rămas sabia în carnea celui gras, și am izbăvit pe poporul Meu de vrăjmașii care-l asupreau.

Cuvântul Meu este sabie cu două ascuțișuri, și cine se încearcă în ea, este prins de ea, căci are două ascuțișuri. Ilie proorocul Meu când a rostit cuvânt către casa regelui Ahab, cuvântul lui s-a înfipt ca o sabie acolo unde a fost trimis, căci Ilie era proorocul Meu, era cuvântul Meu.

Ce este proorocul? El este cuvântul Meu, este om născut din cuvântul Meu cel de peste el. El naște cuvântul Meu între oameni, Mă naște pe Mine cuvânt pe pământ. Așa ai fost tu, Verginico. Cuvântul Meu te-a întocmit și te-a lucrat, și apoi tu Mă nășteai pe Mine cuvânt pe pământ, și din cuvântul Meu în tine s-a născut un popor, și s-a scris cartea acestui popor ca și cartea lui Israel; și precum atunci n-au fost iubiți proorocii Mei, așa și acum, tată. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul Meu și el merge peste tot pe pământ ca să întoarcă pe oameni la Mine, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor Îmi stau împotrivă. Iar tu sună, Verginico, ca să se audă sunetul tău. Amin.

– Eu, Doamne, sun din trâmbiță peste Israel, că Tu ai coborât în grabă spre poporul Tău. Eu sunt străjerul lui Israel, iar străjerul anunță pe cei dinăuntru când vede dușmani venind.

Mă uit ce neliniște este peste arhiereii din biserica din lume. Poporul Tău merge cu Tine și Te vestește cuvânt peste pământ, că de aceea Te faci cuvânt, iar arhiereii bisericii din lume s-au umplut de frică și de neliniște, Doamne. Venim la poporul cuvântului Tău ca să-l întărim în nădejde și în credință și în pacea Ta și în neclătinare, Doamne. Se pregătesc arhiereii să vină spre grădinița Ta și îl împing pe arhiereul Tău prin care Tu ai înființat grădinița cuvântului Tău, îl împing să blesteme grădinița Ta și cuvântul Tău care o sfințește mereu, dar eu voi merge înaintea lor, așa cum a mers îngerul Tău înaintea lui Valaam care mergea să-l blesteme pe Israel, și îl voi îndemna la cuvânt de binecuvântare pe arhiereul Tău, că arhiereii îl împing în față ca pe un salvator al lor ca să-i salveze de sub apăsarea cuvântului Tău peste ei. Coborâm în grabă să avem grijă de toate ale grădinii Tale, și vom trezi oameni care ne vor veni în ajutor ca să se descopere minciuna arhiereilor care vor să spună că nu ei, ci acela care este arhiereul Tău voiește să lovească în grădinița Ta, în biserica Ta așezată de cuvântul Tău, Doamne.

Ilie proorocul Tău lucrează pentru Tine și pentru poporul Tău, iar eu ca un străjer anunț cetatea Ta, pe poporul Tău, să stea în duhul păcii Tale, că Tu ești Cel ce păzești lucrarea Ta și mersul Tău în cuvânt peste pământ, căci vii pe pământ cuvânt. Amin.

– O, Verginico, cobor în cartea Mea și Îmi pecetluiesc grădinița cu cuvânt nou de binecuvântare, și Îmi voi anunța străjerii din grădină, căci Eu trimit pe îngerii Mei să biruiască împotriva minciunii arhiereilor care se luptă cu lucrarea Mea și nu cu fiii ei; cu Mine se luptă, nu cu poporul Meu. Dar acesta este ceasul lor, și stăpânirea întunericului cel din ei, că n-au voit să fie ai Mei, n-au iubit căile Mele, și s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu cobor în grabă și întocmesc cuvânt nou și Mă fac Dumnezeu tare pentru poporul Meu. Amin, amin, amin.

*

Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul. Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce era la început precum este scris: «La început era Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut».

O, grădiniță a cuvântului, Eu sunt cuvântul cel de peste tine, și tu porți numele Meu, că te-am ales cu drag ca să vorbesc din tine peste pământ. O, grădiniță, o, grădiniță, o, grădiniță, o, locaș al cuvântului Meu! Îmi răcoresc Duhul când grăiesc peste tine. Am făcut din tine reazem al Meu, și Îmi alin durerea cu cuvântul Meu peste tine, că e durere grea durerea cerului pentru om. O, grădiniță, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl, dar duhul lui antichrist se supără pe străjerii tăi. O, grădiniță, în tine se coboară sfinții cu cuvântul cel din cer. În tine Duhul Meu Se face cuvânt, dar omul cel potrivnic Mie și ție pune la cale împotrivire și necredință, că e neliniștit când aude de tine, grădinița Mea. Dar Eu sunt Domnul și nu Mă pun cu mintea omului necredincios, și îl las în pacea lui pe acela, iar Eu lucrez în tine cu pacea Mea, ca să fie pacea Mea la îndemâna celui ce voiește să ia din ea. Amin.

Mă fac cuvânt, și sărbătoare de venire a Mea Mă fac. Mă fac pace și bucurie peste toți cei hrăniți cu mana Mea care curge peste tine, grădinița Mea. Mă fac cuvânt de nădejde și de biruință pentru toți cei care iau din masa cuvântului Meu ca să fie vii cu viața și cu mintea și cu veghea și cu inima. Mă fac nădejde peste tine, poporul Meu hrănit din grădinița cuvântului Meu. Să stai pururi la masă cu Mine, să stai cu credință și cu nădejde, să stai cu neclintire, căci oamenii de azi sunt împotriva Mea mai mult ca acum două mii de ani când M-am arătat trup între oameni. Mulți oameni de azi s-au făcut uriași și au pus mâna pe cheile împărăției Mele și M-au dat afară din împărăția Mea ca să fie a lor și nu a Mea, și te dușmănesc pe tine, poporul Meu cel credincios. Dar Eu sunt Domnul, și grăiesc mereu peste tine și te învăț să fii copil credincios și ascultător și sfânt, căci cei credincioși vor fi ca stelele în vecii vecilor. Amin.

O, grădinița cuvântului Meu, s-au sfătuit mai-marii bisericii din lume împotriva ta, dar Eu sunt Domnul și vin și te pecetluiesc cu cuvânt proaspăt, că nu tu, ci Eu sunt Cel vinovat înaintea mai-marilor bisericii. Eu te-am întocmit ca să fii și ca să stai înaintea Mea, și am în tine fii numiți cu numele Meu cel nou și unși de Mine cu ungere proaspătă; de Mine, că nu mai erau pe pământ unși ca să-i ungă pe cei ce umblă pe căile Mele. Cei de pe pământ ung cu untdelemnul lor pe cei ce umblă pe căi deșarte, dar Eu ung cu untdelemnul Meu pe unșii Mei care umblă pe căile Mele.

O, poporul Meu, iubitul Meu popor, te-am purtat și te port printre oameni cu cuvântul Meu care strigă peste oameni ca să se întoarcă la Mine. Te-am purtat și te port peste pământ ca să dai oamenilor duhul mângâierii, că oamenii sunt fără de mângâiere, și voi merge mereu din loc în loc cu tine, căci duhul și puterea lui Ilie lucrează peste tine, cel mic. Dar s-au supărat mai-marii bisericii din lume și s-au așezat să-și bată joc de arhiereul martor al bisericii Mele cea curată. Îl împing cu amenințare ca să vină și să lovească în grădinița cuvântului Meu, dar tu roagă-te, poporul Meu, și cântă cântarea ta de biruință, căci celor ce nu te iubesc pe tine le-a venit ceasul lor și stăpânirea întunericului de peste ei, că n-au voit să fie ai Mei, și s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu Mă întăresc peste tine, căci sunt Dumnezeul tău Cel tare și de aceea se tem de tine cei ce se tem. Așa se temeau popoarele de poporul Meu Israel, că Eu eram Dumnezeul lui Cel tare și eram apărătorul lui Israel care striga la Mine cu duh de pocăință ca să-l izbăvesc. Te-am binecuvântat mereu și te-am trimis să verși peste pământ din binecuvântarea Mea și te-am însoțit mereu cu vreme cu soare și cu pace și cu semne cerești, ca să vadă mulțimile că Eu sunt Dumnezeul tău, Care te mărturisește popor al Meu pe pământ. Dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției Mele și-au pierdut pacea lor din pricina ta, poporul Meu, și folosesc duh de minciună și dau să lovească în tine. O, poporul Meu, nu-i voi lăsa să te batjocorească, și voi face cu ei așa cum am făcut cu mai-marii cei care stăteau peste România, căci trimiseseră asupritori peste grădinița care era să fie a cuvântului Meu, a bisericii Mele cea din cer, căci vin cu sfinții cerului în cuvânt peste ea, și prin ea peste țara Mea de nuntă. Dar când i-am văzut că s-au așezat la pândă ca să-Mi nimicească locul în care aveam să-Mi întocmesc coborârea cuvântului Meu, am trimis îngerii Mei și am pus pe fugă pe asupritori, și s-a nimicit om pe om, și pe tine te-am luat pe brațele Mele, grădinița Mea, și te-am ocrotit, tată, iar cei necredincioși, care voiau să te nimicească au pierit prin sabia lor.

Nu voi lăsa nimic și pe nimeni să se ridice împotriva ta, grădiniță a poporului Meu, a cuvântului Meu. Iar pe arhiereul cel martor, care a rostit cuvântul Meu pentru înființarea bisericii Mele, îl voi conduce spre glorie cerească pe pământ, și îl voi așeza pe scaunul Meu. Dar Eu vă spun că l-am și așezat, căci el este unsul bisericii Mele, este unsul Meu, nu este unsul oamenilor, căci când oamenii cei mari care stau peste biserică l-au recunoscut de arhiereu al Meu după cum a fost cuvântul Meu pentru el, el s-a ridicat și așa le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi“. Mare și cu tâlcuire cerească a fost acest cuvânt rostit de el, și iată care este tâlcul acestui cuvânt amintit atunci. El le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, nu voi, ci Domnul, iar voi nu m-ați ales, ci m-ați torturat ca pe un răufăcător. Nu voi, ci eu v-am ales pe voi. Și de ce v-am ales pe voi și nu pe cei curați? V-am ales pe voi ca să vă pot face și pe voi curați și fără de păcat prin pocăință. V-am ales pe voi ca să faceți și voi ce am făcut eu, dar n-ați voit să credeți că Domnul este Cel ales de mine, și ați zis că altcineva este Cel ce grăiește și Își înalță un popor. Eu v-am iubit, și am rămas cu voi, dar voi n-ați rămas cu mine, și iubiți minciuna și deșertăciunea și nu iubiți pe Domnul“. Așa înseamnă cuvântul spus de arhiereul Meu pentru cei ce l-au recunoscut că este al Meu.

O, grădiniță a cuvântului Meu, întăresc peste tine binecuvântarea Mea și lucrarea Mea, căci cel ce te-a așezat de la Mine este împins spre tine ca să spună că nu mai ești a Mea. Dar tu ești a Mea așa cum muntele Sinai este muntele Meu cel sfânt, căci așa i-am spus lui Moise: «Descalță-ți încălțămintea că ești pe loc sfânt». Nimeni nu s-a dus să sfințească muntele acela. Eu eram sfințenia muntelui Sinai unde am grăit din rug aprins cu Moise proorocul Domnului.

Eu sunt Cel Sfânt în tine, o, grădiniță a binecuvântării, iar dacă cei necredincioși vor pune peste tine cuvânt de depărtare a Mea de tine, atunci Eu voi rosti din nou peste tine cuvântul rostit prin gura unsului Meu căruia i-am spus să rostească cuvântul sfințeniei grădiniței Mele și a bisericii din ea, cuvântul cel din partea Mea.

Nu te teme, poporul Meu. Nu te teme, grădinița Mea. Eu sunt Domnul, și sunt de partea ta cu slava Mea, și îi voi îndemna la pocăință pe cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu cel ce era la început, și fără el nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut. Iar la voi, fiilor scumpi, să Se vadă Duhul Celui ce vă iubește, să Se vadă Duhul Celui iubit de voi, să se vadă ai Cărui duh sunteți, ai cui fii sunteți, fiilor. Fiți în Duhul Meu, căci Duhul Meu este de partea voastră, și Duhul Sfânt vă prinde sub aripile Sale și vă acoperă și vă ocrotește și vă mărturisește ai cui fii sunteți, dar să fiți, măi fiilor. Amin, amin zic vouă: aceasta este grădinița cuvântului Meu, iar locul pe care stați este sfânt. Amin, amin zic arhiereilor care vin spre voi: aceasta este grădinița Duhului Meu Cel Sfânt, Care Se face cuvânt peste pământ, iar locul spre care veniți, este loc sfânt. Nu vă apropiați, voi, cei necredincioși, căci locul acesta al Meu este al credincioșilor. Amin, amin, amin.

Amin, amin zic celor ce se încearcă în stânca aceasta: cine se va lovi de ea se va zdrobi în ea. Amin, amin, amin.

O, grădiniță, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl.

O, Tată, Tatăl Meu și al celor credincioși, păzește-i de cei dușmănoși pe cei pe care Mi i-ai dat! Înconjoară pe poporul Tău cu sfinții Tăi îngeri! Preaslăvește-Te în Fiul Tău prin fiii Tăi cei de pe pământ!

– Amin, amin, M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi pururea, Fiule Emanuel, căci Tu ești Fiul Meu, Cel Unul născut din Mine. M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi în fiii cei mici, născuți din cuvântul Tău, și voi lucra semne cerești prin ei, căci Duhul Tău este în ei, și ei Mă fac pe Mine și pe Tine cuvânt pe pământ. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul ca să-Ți gătească Ție cale, Fiule, și să Te întorci pe pământ la oameni și să fii cu cei credincioși în vecii vecilor. Amin.

– Slavă Ție, Tatăl Meu, că Eu Mă rog Ție în grădinița cuvântului Nostru. Mă rog pentru om să se întoarcă la Tine, dar Îmi stau împotrivă mai-marii bisericii, Tată. În toate veacurile antichrist a fost alături de Mine și M-a prigonit și până să Mă nasc din Fecioara mama Mea, și după ce am venit iar lângă Tine; M-a prigonit ca să nu cobor din cer pe pământ și ca să nu fiu cu oamenii; M-a prigonit prin cei mai apropiați ai Tăi, Tată. Ei ziceau și zic că Mă iubesc, dar Mă prigoneau și Mă prigonesc mereu ca să nu cobor la oameni.

O, Tatăl Meu, trimite pe Ilie, trimite-l mereu, că este scris despre el că Îmi va găti calea Mea spre oameni, calea zilei Mele, ziua cea desăvârșită a venirii Mele ca să fiu pe veci cu cei credincioși. Amin.

– Amin zic și Eu Ție, Fiule Emanuel, l-am trimis și îl voi trimite mereu pe Ilie proorocul, și va birui cerul pentru coborârea Ta cea de sfârșit a tainei Tale, că Tu ești plinirea cuvântului proorocilor, Fiule al Meu.

O, proorocule al venirii Fiului Meu, mergi, și iar mergi pe calea venirii Fiului Meu! Mergi și termină-ți lucrul cel pentru întoarcerea fiilor către părinți și a părinților către fii. Și dacă Ne va auzi cineva glasul Meu și al tău, vom intra la el și vom face pace cu el. Amin. Iar cu cine Ne va goni, vom face război și vom câștiga împărăția cerurilor pe pământ, și vom câștiga de pe pământ pe fiii ei. Amin, amin, amin.

– O, Domnul meu, Domnul proorocilor Tăi! Tu ai făcut din mine gura Ta peste oameni, căci oamenii rătăceau fără Tine, și eu suspinam de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni, și m-am rugat Ție înaintea necredincioșilor și ai făcut semne cerești la rugăciunea mea. Mă rog și azi, din cer și de pe pământ mă rog Ție și Fiului Tău, Care este în Tine precum Tu ești în El. Mă rog, Doamne, Ție, atinge-Te de duhul necredinței din zilele venirii Fiului Tău cuvânt peste oameni. Atinge-Te de munți și fă-i să fumege. Atinge-Te de toți cei ce jertfesc lui Baal, și Ție nu-Ți slujesc ca unui Dumnezeu, căci Tu ești Unul Dumnezeu, Doamne Savaot. Curăță-i pe oameni de necredință, căci tot cuvântul care proorocește prin el împotriva fărădelegii de pe pământ, este cuvânt de prooroc al Tău, Doamne. O, le este frică preoților de azi, le este frică, zic ei, să nu se înșele crezând că Tu ești acest cuvânt.

O, preoților de azi, dacă acest cuvânt nu este Domnul, atunci ce este Domnul și unde este și ce face El și ce lucrează? Stă degeaba Domnul? Doarme Domnul? Nu mai este Domnul? Ce este Domnul pentru voi? Care este măsura Lui pe pământ? O, preoților, Domnul este acest cuvânt. Mă trimite Dumnezeu la voi să vă întorc către El, și pe El către voi ca să nu vină Fiul Domnului să vă lovească pentru necredință, căci plata necredincioșilor este afară din împărăția cerurilor. Nu vă îndoiți de acest cuvânt. Domnul este, dar voi sunteți fără credință, căci s-a împlinit cu voi Scriptura lui Hristos, Care a spus: «Când va veni Hristos, va mai găsi pe pământ credință?». Despre voi a zis Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; despre voi, nu despre restul lumii, căci striga Hristos Domnul și zicea: «Ierusalime omorâtor de prooroci, de multe ori am voit să te strâng sub aripile Mele, dar tu n-ai voit, și casa ta va rămâne pustie, și n-ai să Mă mai vezi cu tine până la venirea Mea cea binecuvântată». Așa striga Hristos Domnul, la oamenii care slujeau lui Dumnezeu, ziceau ei, dar ei ucideau pe cei ce erau gura Domnului, iar voi, cei de azi, mărturisiți prin necredința voastră că sunteți fiii celor ce au omorât pe proorocii Domnului. De ce sunteți necredincioși? Necredința este moarte, moartea lui Hristos în voi. Domnul Se propovăduiește pe Sine întru venirea Sa, iar voi ați răpit via Domnului, precum împăratul din vremea mea a luat via lui Nabot și a omorât pe stăpânul viei și a stăpânit via care nu era via lui. Via este a Domnului, nu este a voastră, iar dacă voi nu credeți pe Domnul Cuvântul, nu credeți pentru că I-ați răpit via și o stăpâniți cu silnicie, căci furul este cel necredincios și cel ce face fărădelegea. Ce-I dați voi Domnului acum când Își va desăvârși ziua cea mare a venirii Lui, ziua despre care scrie în Scripturi? Aveți voi popor sfânt, care să-L întâmpine pe Domnul la venirea Lui? Grăiesc vouă din cer și de pe pământ, căci sunt viu, și am cerul în mine, și moartea nu are putere asupra mea. Voi ați omorât pe martorii Domnului, dar ei proorocesc în sac și în cenușă și se vor ridica și vă vor judeca și vor spune cu ce moarte ați omorât credința lor și viața lor în Domnul. Dar voi nu cunoașteți Scripturile, că le înăbușiți împlinirile, dar a zis Domnul: «Nu va trece nici cerul, nici pământul până nu se vor împlini toate Scripturile». Și iată, ele s-au împlinit, și taina împlinirii lor apasă peste voi, și sunteți plini de frică.

Eu sunt cel ce am lucrat peste arhiereul cel ales de Domnul între voi, ca să vă întorc inimile spre Dumnezeu, dar n-ați voit, și casa voastră e pustie de Domnul. Dacă voi L-ați avea pe Domnul, ați cunoaște această lucrare sfântă, căci cei ce au pe Domnul, cunosc Duhul Domnului. Eu am coborât foc din cer de la Domnul prin rugăciunea mea, dar voi de ce nu v-ați rugat să vă arate Domnul ce este acest cuvânt care curge din cer peste grădina Domnului? Cereți, și veți primi. De ce nu cereți? De ce nu vă rugați cum m-am rugat eu? Mai ușor vă este să alungați adevărul de pe pământ? Cereți, iar dacă nu veți cere voi cere eu la Dumnezeu așa cum am cerut atunci. Eu sunt cel ce gătesc calea Domnului ca să vină Domnul pe pământ. Voi ați iubit mărirea deșartă și slava oamenilor ați primit, iar pe cea de la unicul Dumnezeu nu ați primit-o, și căutați să ucideți cuvântul lui Dumnezeu. Sculați-vă și faceți pace între voi și Dumnezeu, că nu este diavolul acest cuvânt. Domnul este. Îndrăzniți și cercetați. Este Domnul.

Amin, amin zic vouă: nu veți putea blestema sau dezbina pe poporul Domnului. Pe fiii grădiniței în care Domnul Se face cuvânt peste pământ, nu-i veți putea birui. E Duhul Domnului în ei și nimeni nu poate să judece pe cei duhovnicești. Îndrăzniți și cercetați duhurile, că vai celui ce săvârșește păcat asupra Duhului Cel Sfânt al Domnului! Cum puteți să osândiți un om fără să-l judecați? Care Scriptură vă dă voie la aceasta? O, e mare întunericul vostru. Alergați spre lumină și fugiți de mânia Domnului! Duhul Domnului așa lucrează. Duhul Cel bun așa grăiește peste pământ. Amin.

O, Domnul meu și al proorocilor Tăi, Tu ai făcut din mine gură a Ta peste cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Tău, căci aceștia rătăcesc fără Tine, și eu suspin de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni. Fă semne cerești la rugăciunea mea și Te preaslăvește, Doamne, în mijlocul poporului Tău. Mereu, mereu preaslăvește-Te cu slava cuvântului Tău, căci oamenii cei de azi care-Ți slujesc Ție, zic ei, nu știu ce este slava Ta pe pământ, și necredința a orbit înțelepciunea lor. Fă-Te har văzut peste grădinița Ta de pe pământul român, căci Tu ești Duhul Adevărului. Duhul fățărniciei, duhul minciunii usucă-l și seacă-l, ca să nu mai muște din Duhul Adevărului Tău. Cuvântul Tău dă război cu satana, iar eu sunt trimisul Tău și Îți pregătesc calea. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu cel viu, care n-ai voit să mori, căci ai iubit viața! Eu sunt Duhul și cuvântul proorocilor Mei. Ia cu tine pe toți proorocii, pe toți sfinții și îngerii și stai de veghe pentru grădinița Mea și pentru poporul Meu, că poporul Meu este calea Mea spre oameni. Amin.

Nu te teme, grădinița Mea. Am venit cu grabă și te-am așezat în pacea Mea și te-am întărit prin binecuvântarea Mea. Stai înaintea Mea, căci tu ești cărarea Mea, și în tine Mă preaslăvesc cu slava cuvântului Meu. Eu sunt în porțile tale, Eu sunt cuvânt peste tine, Eu sunt ocrotitorul tău. Voi veni și îți voi spune clipa când vei sta la porți înaintea celor necredincioși și te voi învăța, grădinița Mea de fii.

Fiilor din grădinița Mea, ascultați tot ce vă învăț Eu. Duhul vostru să nu-l folosiți la lucrul din porți peste cei necredincioși. Duhul Meu este în voi, dar fiți în Duhul Meu, fiți în ascultare, fiilor. Mângâiați cu Duhul Meu pe arhiereul Meu care suferă ocară pentru numele Meu. Mângâiați duhul lui. Mângâiați, fiilor, mângâiați cu Duhul Meu. Amin, amin, amin.

02-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Iezechiel

Eu iar vin la voi, fiilor din grădină, ca să vă grăiesc, ca să vă învăț ce este de lucrat, căci Ilie proorocul Meu se roagă la Mine să Mă ating de fărădelegea de pe pământ, de fărădelegea din bisericile din lume, căci pentru aceste fărădelegi vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Vin iar la voi, vin cu grabă la voi și iar grăiesc. Ridicați și voi mâinile și rugăciunile cele pentru stârpirea necredinței de la oamenii bisericii, că iată, de câte ori se ridică aceștia să lovească în cuvântul Meu așa cum au făcut în toate veacurile, aduc ei mânia Mea peste pământ. O, și Mi-e milă de oamenii necăjiți, de oamenii lipsiți de cunoștința Mea, că n-are cine-i învăța calea luminii Mele, și sunt loviți de mânia Mea pentru necredința oamenilor bisericii. Mereu, mereu apăr acest sătuț în care Eu Mă cobor cuvânt ca s-o fac pe România țară a nunții Mele, munte al fericirilor să fac din ea, și cu ea să lucrez peste neamurile pământului mântuire de la Mine. Mereu, mereu lucrez ca să păzesc toate cetățile din jurul acestui sătuț, sătuțul cuvântului Meu. Mereu, mereu lucrez cu mila Mea până la hotarele cetăților care țin de cetatea Târgoviște, căci am milă până la marginile acestei cetăți pentru darul pe care-l are ea în acest sătuț al cuvântului Meu. O, mereu, mereu Mă căznesc să am milă de țara Mea română, de țara cuvântului Meu, dar oamenii bisericii sunt plini de nelegiuiri, și așa stau înaintea Mea pentru România, și dacă stau așa, ei aduc mânia Mea peste oameni. Eu am ocrotit în toată vremea ei pe România, chiar dacă și ea a greșit înaintea Mea, dar am avut pe ici, pe colo în ea, am avut când și când câte un om care era plăcutul Meu, și făceam din el cuvânt ceresc și salvare prin pocăință.

Vin la voi cu grabă. Ridicați mâinile și cereți la Mine cu duh de pocăință pentru toți cei ce nu iubesc pocăința, cereți să strâng la locurile lor norii și să se ivească seninul și să se oprească mulțimea ploilor cele peste măsură, că Mi-e milă de cei necăjiți, de cei oropsiți și lipsiți, Mi-e milă să-i văd fără de hrană, Mi-e milă, că timpul apasă greu, și cresc oamenii răi, iar cei mici și buni și săraci și credincioși stau apăsați sub răutatea timpului și a oamenilor timpului, care-și zidesc împărăție în timp.

O, Ilie proorocul Meu se roagă să Mă ating de duhul necredinței din biserică. Vor oamenii bisericii să lovească în tine, grădiniță a cuvântului Meu cel plin de mântuire și de pace și de iubire și de sfințenie. Vor să se ridice să se lupte cu Mine, Cel ce Mă fac Duh Sfânt și cuvânt peste grădinița Mea din România. Mi-am ales în România petecuțul de pământ care s-a ivit prima dată din apă atunci când am făcut cerul și pământul, și acest petecuț l-am numit grădinița cuvântului Meu, taina Mea cea dintru început ivită din apă, primul petecuț de uscat, capul pământului, piatra cea din vârf, iar când l-am zidit pe om din pământ, acesta a fost locul de unde am luat pământ. Grăiesc deslușit această taină, ca să Mă audă oamenii bisericii și să știe de la Mine cu cine au pornit război.

O, oameni ai bisericii, o, arhiereilor care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! O, slujitorii Mei care pedepsiți păcatele oamenilor, dar voi nu vă opriți nicicum de la fărădelegi, de la desfrânare și de la beție și de la hulă împotriva proorocilor Duhului Sfânt despre care ziceți că au demon și nu pe Dumnezeu! O, vin și vă întreb, iar voi să-Mi răspundeți. Ce vă face vouă rău grădinița cuvântului Meu? Eu sunt Cel ce curg cuvânt peste acest petecuț de grădiniță cu fii mici în ea, nu mari ca voi, căci ei slavă de la oameni nu voiesc și nu primesc, ci fug de slavă deșartă așa cum am fugit Eu și apostolii Mei și sfinții Mei cei adevărați sfinți. Eu am înființat această grădiniță în România, ca o binecuvântare peste ea și pentru ea. De ce vă temeți de planurile Mele și de întocmirea lor? Oare, nu este mai bine și mai sfânt să lucrez Eu ca să vină mântuirea și pacea și lumina Mea peste pământ? Oare, este mai bine să lucrați voi? Iată, voi lucrați necredință și o puneți și peste oameni, și din pricina voastră și a fărădelegilor pe care le săvârșiți în biserică vine mânia Mea peste fiii voștri și suferă și fiii cei credincioși Mie, iar Eu sunt ocrotitorul celor credincioși și curați cu duhul și cu viața.

Ziceți că nu credeți că sunt Eu cuvântul cel trimis vouă, și peste pământ trimis. Dar ce vă împiedică să Mă puneți la încercare? Ziceți că trebuie să treacă timp mult ca să se adevereze cuvântul Meu și mântuirea care vine din el. Dar cei de azi peste care Mă fac cuvânt n-au nevoie de mântuire prin acest cuvânt mântuitor? Cine v-a învățat pe voi că trebuie să treacă timp peste cuvântul Meu? O, Eu sunt mereu astăzi, și Scriptura așa spune: «Astăzi, cei ce auziți cuvântul Meu, nu vă împietriți la auzul lui». Cuvântul Meu își dobândește singur adevărul cel din Scripturi, dar voi de ce nu sunteți vii? de ce nu sunteți credincioși ca cei dinainte care primeau pe Duhul Sfânt și nu-L goneau prin necredință? Voiți, oare, să aduceți mânia Mea peste țara alegerii cea din zilele acestea? O, nu vă voi lăsa să biruiți cu necredința voastră cursul râului cuvântului Meu care vine în vremea aceasta de lângă Tatăl pe pământ precum este scris în Scripturi.

Nu mai osândiți, nu mai batjocoriți, nu mai înjosiți pe arhiereul cel uns de Mine peste țara Mea de nuntă. Dragostea lui de voi vă va osândi. Bunătatea lui și ascultarea lui de voi vă îndeamnă la pocăință, vă îndeamnă să ascultați de Mine precum ascultă el de voi, căci cel mai mic este cel mai mare între voi. El n-a făcut nici un rău. El a împlinit cuvântul Meu, căci cuvântul Meu poartă în el putere să se împlinească. Am pus peste arhiereul Meu duhul înțelepciunii și al credinței și al împlinirii Scripturilor. Mă uit la voi cum îl înjosiți, cum râdeți de el, cum îl amenințați, cum îl învinuiți, și el suferă de la voi pentru numele Meu. O, dacă n-ar fi el printre voi cu mila lui de voi și cu rugăciunea lui cea caldă care Mă pleacă spre milă pentru voi, ce ați face voi în vremea aceasta când toate ale voastre dau să se descopere și sunt urâte faptele voastre cele făcute la întuneric? El este binecuvântarea Mea printre voi, dar iată, sunteți necredincioși, și se uită sfinții părinți la voi, se uită cum călcați învățăturile lor, cerând altora să le împlinească. Voi trebuie să le împliniți cel mai întâi, iar voi nu aveți dragoste de Mine.

O, arhiereule de Târgoviște, lucrezi cu planuri ascunse împotriva grădiniței cuvântului Meu, că tu n-ai dragoste de Dumnezeu. Dai să înjosești în fața neamului român pe arhiereul cel uns de Mine. Dar el este curat și nu v-a greșit. Nu erai tu atunci peste bisericile din cetatea Târgoviștei. El nu ți-a greșit băgându-se peste tine. Eu l-am trimis pe el la cel mai mare peste biserică și i-a dat de veste planul Meu și i-a spus de cuvântul Meu care cere ridicarea acestei pietre, iar cel mai mare nu i-a spus să n-o ridice, ci i-a spus să aibă grijă ce face, și el a avut grijă și a făcut cu grijă lucrul cel poruncit de Mine. Dar când ai venit tu peste această cetate și ai găsit această piatră care străjuiește cu duh de mântuire peste cetatea ta, te-ai sculat cu răutate și cu necredință și cu șiretlic și ai osândit pe arhiereul Meu cel credincios, și de atunci faci numai tulburare în biserică, fiindcă tu nu iubești biserica. Tu te iubești pe tine și nu păstorești pe fiii bisericii, ci îi îndemni la faptele fărădelegii, pe care le faci și tu.

O, arhiereule de Târgoviște, câtă tulburare, câtă dezbinare ai lucrat tu în biserica din România! Ce bine-ți era ție și României și bisericii din ea dacă foloseai duhul înțelegerii și al iubirii față de taina cuvântului Meu și a bisericii pe care Eu am zidit-o prin arhiereul cel uns de Mine! Și de ce este uns de Mine? Iată taină îți spun ție, și taina să fie cunoscută în biserică: Eu am rostit cuvânt și l-am trimis prin fiii cuvântului Meu către cel mai mare din biserică și așa i-am spus aceluia: «Ia aminte, cârmuitor al bisericii! Ridică-te, și așează sfat, și apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfințeniei pe unsul cel de la Mine, că acesta este de la Mine și nu de la tine, și cu el voi încheia legământ viu pentru biserică și voi face din România Ierusalim nou și slavă a Mea peste popoare». Așa i-am spus celui mai mare, și el M-a ascultat și l-a uns pe cel de la Mine și a împlinit cuvântul Meu. A voit sau n-a voit, a crezut sau n-a crezut, l-a uns pe cel de la Mine, ca apoi să pot Eu să așez prin el piatră curată și sfântă, biserică fără pată, fără zbârcitură, biserică cerească pe pământ; cerească și nu pământească. I-am spus arhiereului Meu că-l voi ridica peste biserică, i-am spus cu ani în urmă prin cuvântul Meu, și el Îmi zicea: „Doamne, mi-e teamă. Nu pot. Îmi place mănăstirea și liniștea și viața umilă“. Dar Eu îl aveam în planul Meu cel pentru biserică sfântă și curată și l-am luat din mănăstire ca să treacă prin treptele cele până la arhierie ca să lucrez cu el pentru România, că România este țara strălucirii rostită prin Scripturi.

O, arhiereule de Târgoviște, bagă sabia ta în teaca ei, căci sabia Mea este sabie cu două ascuțișuri, și ea este cuvântul Meu! Amin. Tu ești necredincios și nu Mă iubești și nu faci voia Mea și nu iubești viața cea sfântă, iar biserica Mea are nevoie de sfințenie. Iată, aduci mânia Mea peste fiii tăi, peste fiii bisericii tale, căci fiii bisericii Mele sunt cei ce fac voia Mea în trupul și în duhul lor. Te ridici și împingi pe arhiereul Meu să blesteme grădinița Mea, dar Eu le-am zis fiilor din grădină: binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și faceți bine celor ce vă urăsc, căci Eu sunt cu voi. Fiii grădiniței Mele nu vă greșesc vouă cu nimic, nu greșesc nici duhului și învățăturii bisericii și a sfinților. Voi sunteți cei ce greșiți poruncilor Mele, și v-am dat în dar această piatră de altar sfânt, ca să vă fie vouă de izbăvire, căci scris este: «Dacă într-o cetate sunt zece sau cinci care fac voia Mea, voi scăpa toată cetatea de la sabie».

O, arhiereilor, nu mai urâți locul grădiniței cuvântului Meu. Lucrați cu duhul păcii Mele. Nu lucrați cu răutate. Nu osândiți pe nimeni fără să judecați pricina, că nu vă dă voie Scriptura la judecată fără cercetare. Lucrați duh de pocăință față de Mine, și Eu vă voi vindeca pe voi de necredință. Lucrați cu dragoste, căci toate se vor dovedi prin lumina Mea. Lucrați voia Mea în biserici, că altfel aduceți mânia Mea peste fiii voștri. Scris este despre cei fățarnici: «Vai vouă, că din pricina voastră vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iată, proorocul Ilie strigă la Mine să Mă ating de faptele voastre, și rugăciunea lui rodește. S-a umplut pământul de ape și ies apele din matca lor și fac durere peste oameni, și oamenii sunt necăjiți. De ce să sufere țara Mea? De ce să nu aibă binecuvântarea Mea peste ea prin faptele credinței voastre?

Iată, v-ați hotărât să veniți cu amenințare peste grădinița cuvântului Meu, și Eu M-am mâniat peste toate cetățile Târgoviștei și oamenii suferă, căci apele cele de sus le strică roadele, și glasul Meu grăiește prin semnele Mele. Nu mai aduceți mânia Mea prin necredința voastră. Lăsați pacea Mea peste voi, și între voi. Lăsați binecuvântarea să vină peste România. Eu am trimis pe fiii cuvântului Meu să desfacă nodul cel cu legătură de peste cetățile Târgoviștei, căci fărădelegea cea de demult a adus mânia Mea și a făcut legătură peste cetate. Lăsați binecuvântarea să rodească. Nu mai ațâțați la mânie. Dați râu dragostei, că împotriva dragostei nu stă legea, nu stă, ci cade prin dragoste, căci Eu sunt dragoste cerească între fiii dragostei.

Iată, încă vă spun: vă atrageți dispreț din partea tuturor celor care văd că luptați împotriva grădiniței Mele din România și a fiilor ei. Ea este nădejde și duh de nădejde și de pace sfântă peste România. România este împânzită de tagme străine, de credințe străine de duhul ortodoxiei, și Eu voiesc s-o curățesc de duhuri străine de ortodoxie, că voi nu puteți s-o curățiți. România este ortodoxia Mea și așa s-a născut ea și așa a fost ea botezată. Fiți ortodocși adevărați, că am grăit de atâtea ori peste voi prin cuvântul Meu cel de azi! Am rostit cuvânt peste voi, și cu grabă l-am rostit, căci vă pregătiți să faceți răutate peste grădinița Mea. Întoarceți-vă de la faptele voastre cele rele, și Eu vă voi vindeca de neascultare și de necredință. Amin, amin, amin.

Iar tu, poporul Meu, și tu, grădiniță de fii ai poporului Meu, binecuvintează pe cei ce te blesteamă și fă bine celor ce te urăsc, că Eu sunt cu tine și sunt cu pacea Mea peste tine. Amin. Sunt venit cu duhul dreptății, și am descoperit fărădelegea care dă să se așeze peste tine, grădinița Mea, căci Eu sunt Cel ce te ocrotește. Amin, amin, amin.

03-08-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (10)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:34 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu peste necredința arhiereilor

Însemnați această zi, fiilor din grădină. Însemnați cu cuvântul Meu, că acum a fost clipa când ați stat la porțile cuvântului Meu înaintea necredincioșilor, căci toți arhiereii din sinedriul de azi s-au făcut vinovați în ziua aceasta, chiar și cei care cred și iubesc cuvântul Meu care vine în vremea aceasta pe pământ. Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l până la toate marginile, că Eu vă dau putere și vă ajut să puteți.

Oamenii zic că voi sunteți bogați, fiilor. Oamenii zic că voi aveți bani și că aveți de toate, dar Eu v-am învățat pe voi, de când v-am ales v-am învățat să nu puneți mâna pe bogăție pe pământ, să nu luați de la nimeni de pomană, căci vrednic este lucrătorul de plata lui. V-am învățat să lucrați cu mâinile voastre ca să aveți haină și hrană și adăpost. V-am învățat să nu luați nimic ce nu-i al vostru. V-am învățat să semănați cu Mine la hrană și la port și la avere, și să nu iubiți slava deșartă și bogăția pământească și lumească. Oamenii zic că voi sunteți bogați, dar voi nu sunteți așa. Voi sunteți săraci, și tot ce lucrați, lucrați pentru răspândirea cuvântului Meu peste pământ, și Eu vă ajut să fiți împărțitori. Dați cuvântul Meu peste tot, ca să știe oamenii jalea Mea și a voastră, că Eu cu voi o duc așa cum o duceam și cu ucenicii Mei cei puțini de atunci.

Dați cuvântul Meu peste tot, fiilor. Trimiteți mereu cuvântul, nu numai la oamenii bisericii. Trimiteți cuvântul Meu la cei ce cârmuiesc țara română. Trimiteți, fiilor, cuvântul Meu la cei ce defaimă pe România, ca să știe tot pământul de slava Mea din ea, de bogăția slavei cuvântului Meu și de alegerea ei cea cerească. Eu vă voi ajuta să aveți putere să înmulțiți cuvântul Meu, căci Eu sunt Cel ce merg peste pământ. Domnul Cuvântul sunt.

Iată, necredința pleacă de la oamenii bisericii, care se numesc slujitorii lui Dumnezeu între oameni. Toți arhiereii s-au făcut vinovați înaintea Mea, nu numai cei trei, patru care apasă pe arhiereul Meu să facă fapte împotriva iubirii cuvântului Meu, căci Eu sunt iubire, cuvânt de iubire. Amin. Cuvântul Meu de certare și de mustrare este iubire, căci scris este: «Domnul mustră pe cei iubiți de El, și Tatăl Își ceartă fiii spre înțelepțire».

Nu numai cei câțiva dintre arhierei sunt vinovați de necredință și de fapta necredinței care a venit și s-a arătat astăzi la porțile tale, grădiniță a cuvântului Meu. Nimeni dintre arhierei nu l-a ajutat pe cel apăsat între ei. Nimeni nu s-a sculat să se arate iubitor și credincios slavei cuvântului Meu care vine din cer pentru pregătirea cea slăvită a venirii Mele cea de a doua; nimeni, fiilor, căci toți dorm în scaunele lor, că la ce altceva trebuiește scaunul? Eu n-am avut nici pat, nici masă, nici scaun. Eu umblam desculț și fără adăpost, și eram Fiul Tatălui Împărat. Cine nu crede în Mine, acela doarme, căci necredința este noapte, iar cei ce dorm, noaptea dorm, dorm în noaptea necredinței. Ce-Mi folosește Mie statul lor înaintea Mea? Ce rod Îmi aduc ei Mie? Ce fac ei pentru Mine? Iată, ei fac de râs numele Meu înaintea Mea, și au făcut din locașurile afierosite Mie ascunzători de tâlhari. Intră oameni nelegiuiți sub haină de slujitori ai bisericii și se fac unii pe alții slujitori și stau cu necredință, iar cu buzele rostesc pe Dumnezeu înaintea oamenilor, dar ei nu sunt decât niște cărturari și niște farisei fățarnici, care nu-și spală nici trupul, nici mintea, nici inima, și așa stau în numele Meu peste oameni, și din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultării.

N-au oamenii de cine să asculte. E mare durerea aceasta a Mea în cer și pe pământ. N-au oamenii de cine să asculte, fiilor. Răspândiți cuvântul Meu ca să știe oamenii că Eu sunt Dumnezeul lor și că grăiesc cu ei ca un Dumnezeu, Care poate să le vorbească, și ca să aibă oamenii de cine să asculte. Oamenii n-au păstori duhovnicești. Oamenii au numai păstori trupești, și aceștia nu-i ajută să se ferească de păcate și nu-i ajută să deosebească binele din rău și răul din bine. Am venit pe pământ cuvânt ca să-i fac pe oameni credincioși și buni și curați prin pocăință și prin iubire sfântă, și oamenii bisericii Mă gonesc cu necredința lor, și necredința lor se ia pe oameni așa cum se ia râia de la om la om.

Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l oamenilor, fiilor, că Eu vă voi ajuta să puteți. Dați-l tuturor, că oamenii bisericii voiesc să se ascundă de cuvântul Meu, vor să spună că ei nu știu de el, vor să spună că nu sunt Eu cuvântul care strigă peste pământ, și iată, din pricina lor vine mânia Mea peste oameni.

Însemnați această zi, că e zi de durere, fiilor. În ziua aceasta oamenii bisericii și-au semnat împotrivirea ca să Mă gonească pe Mine din inima celor ce cred în Mine și care se hrănesc cu viața cea veșnică a cuvântului Meu. În ziua aceasta oamenii bisericii s-au lepădat de slava cuvântului Meu care curge din cer peste grădinița Mea de pe pământ. În ziua aceasta de 7 august a anului 1997 după socoteala cea pământească, a fost adus arhiereul Meu la poarta cuvântului Meu. N-a venit singur. A venit adus, că el nu voia să vină să facă act de necredință. El este ca ostașul în armată și se supune ca un ostaș demn, ca unul care ascultă. Tot cerul a plâns de mila lui. Tot cerul a fost cu voi, fiilor din grădină. Toți sfinții, tată, toți proorocii, toți îngerii, toate puterile cerești erau cu voi și pentru voi în clipa cea de durere a cerului, care este cu voi. El este fiul suferinței și este batjocorit de arhierei și este defăimat de ei pentru numele Meu care s-a făcut cuvânt peste această grădiniță.

Nu vă întristați, fiilor. Nu așa, tată, Eu sunt cu voi, și este cu voi și arhiereul Meu. El n-a rostit nimic rău peste voi, și a plecat binecuvântându-vă, zicând: „Fiți binecuvântați!“. O, era în stare să vă prindă pe toți într-o singură îmbrățișare; era în stare să vă ia în sân și să plece cu voi ca să nu mai fie fără voi, că el așa v-a spus cândva: „Eu nu pot fără voi“. Și iată, nu poate, că este legat și nu poate. Când era cu voi îi era liberă credința și inima și iubirea și pașii, dar de când a fost prins de plasa necredincioșilor n-a mai putut. A venit adus, a venit forțat de amenințările lingușitoare ale celor ce se tem de voi, căci arhiereii se tem de voi, fiilor, dar nu de voi, ci de Mine se tem, și ei nu-și cunosc teama și de unde vine ea. Arhiereul Meu era în stare să vă ia în brațe așa cum făceam Eu cu cei iubiți de Mine. Duhul lui e dulce ca și al Meu. Inima lui tânjește după cei curați ai Mei, că el este cuminte și curat, și are în el înțelepciunea cea din cer și lucrează spre mântuirea oamenilor.

Iată ce a făcut arhiereul care stă peste biserica cetății Târgoviște! A atras mânia Mea peste pământ și au suferit oamenii cei necăjiți. Vă spun vouă, fiilor scumpi, ca să audă de la voi toți cei care vor lua cuvântul Meu; vă spun vouă că tot ce vine peste oameni, vine prin mijlocitorii lor. Eu de aceea am spus că din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultători, prin cei mari care se așează peste oameni, nu prin cei mici; prin cei ce veghează peste cei mici, prin stăpânii lor vine mânia sau binecuvântarea Mea, căci Eu așa am spus, și cuvântul Meu este adevărul.

Fiilor, fiilor, de câte ori se scoală cei necredincioși ca să defaime lucrarea Mea, ca să aducă dureri grădiniței cuvântului Meu, de atâtea ori aceștia aduc mânie peste pământ, că Eu iubesc atât de mult grădinița aceasta cât nu se poate sui la mintea omului.

Arhiereul Meu ar zbura ca păsărica cerului spre voi, dar are aripioarele legate, fiilor. Inima lui și inima voastră au bătut o clipă cu bucurie și cu durere, căci v-ați întâlnit față către față după atâta vreme. Sunt patru ani și mai bine de când i s-au legat aripioarele. A plâns cerul sub apăsarea acestei clipe, a plâns cerul de mila lui și de mila voastră, dar întristarea lui și a voastră se va preface în bucurie și în slavă, fiilor. Femeia când e să nască o apucă durerile, dar după ce naște uită cât a durut-o, uită, de bucuria pentru cel născut.

Vă mulțumesc, fiilor, că M-ați ascultat și ați fost în duhul răbdării și n-ați scos cuvânt de durere, așa cum Eu n-am zis nimic în chinurile crucii. Îi voi scrie pe toți arhiereii care l-au îndemnat pe el să vină să lovească în voi, și nu voi uita fapta lor dacă nu vor veni spre pocăință.

A fost la poarta grădinii Mele un arhiereu care v-a spus că va veni arhiereul Meu să ia de peste grădinița Mea numele Meu. Acela l-a îndemnat să vină, și a lucrat necredință și gând rău peste grădinița Mea, și a lucrat printre arhierei gândul lui cel rău. Și mai este unul între ei, care grăiește cuvinte josnice peste arhiereul Meu, cuvinte nedrese, cuvinte de tortură sufletească, iar alții dintre ei grăiesc cu șiretenie, că mulți din ei se tem de lumina care le descoperă faptele lor rele. Îi voi scrie pe fiecare în cartea Mea, căci cartea Mea din vremea aceasta, se întocmește. Scrieți, fiilor, scrieți acestea în carte spre pomenire, căci așa îi spuneam și lui Moise când întocmea cartea lui Israel spre pomenirea faptelor.

Nu vă întristați pentru arhiereul Meu. El va fi ridicat de Mine spre slavă și va uita durerea și îl veți primi cu brațe de flori așa cum l-ați primit acum, căci cuvântul prin care Eu v-am vestit venirea lui la voi, s-a împlinit. Eu am făcut semne cerești pentru ca să încurc aducerea lui spre voi, că Mă durea și Mă doare fapta care a fost pus s-o facă. V-am înștiințat că va fi adus la voi și v-am spus că voi lucra să-i împiedic, și a lucrat Ilie proorocul Meu mânie peste pământ și am îndurerat pe oameni, dar arhiereii cei necredincioși nu s-au pocăit de necredința lor ca să nu-l mai forțeze pe arhiereul Meu să lovească în locul slavei cuvântului Meu. Dar n-a lovit, căci această grădiniță este sfințită de cuvântul Meu, nu de el. El a fost martorul Meu și atât. El a mărturisit locul slavei cuvântului Meu, căci l-am făcut uns al Meu și mărturisitor, și nimeni nu poate strica ce am făcut Eu prin el. Nu el a făcut, ci Eu am făcut prin el, și el M-a ascultat cu credință și cu dragoste.

Nu vă întristați, fiilor. Nu te întrista, poporul Meu. Fiilor, nimeni nu poate lua de la voi ce aveți de la Mine. Nu vă îndurerați pentru cel uns de Mine, pentru arhiereul Meu nu vă întristați. El va veni la voi și va fi iar cu voi și vă va iubi și vă va mângâia. Amin, amin, amin.

Voi ridica din mijlocul poporului român un neam drept și credincios și cu inima curată și îl voi insufla de la Duhul Sfânt ca să cunoască slava cuvântului Meu și împlinirile lui. Și se va ivi din mijlocul României cer nou și pământ nou, în care va locui dreptatea și pacea, și această minune va cuprinde în ea pe toți cei curați cu inima, și se va ridica atunci cel ce este de la Mine arhiereu, și va uita durerea și va mărturisi adevărul cuvântului Meu. Și mulți din cei ce l-au osândit pentru fapta credinței lui, se vor bate cu pumnul în piept și vor alerga la el ca să mijlocească la Mine pentru ei, că Eu numai binele Meu l-am hărăzit peste oameni, dar oamenii n-au cunoscut fața binelui și au zis că este răul și au fugit de binele Meu.

Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii și cu duhul, căci el este trup în cele cerești, fiindcă n-a murit cu trupul, și a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ. Ilie, proorocul Meu, s-a umplut de durere pentru cele ce s-au abătut peste grădinița Mea, și se roagă la Mine să Mă ating cu certare de pământul român din pricina necredincioșilor care se luptă cu grădinița Mea și cu fiii ei și cu poporul Meu creștin din România, căci necredincioșii și fapta necredinței lor aduc mânia Mea peste pământul român.

Eu am mers cu voi, fii ai grădiniței Mele, și am luat nodul cel încurcat de peste România și am binecuvântat neamul român ca să fie neam ales între neamuri, iar mai-marii bisericii se ridică cu necredință împotriva faptelor Mele cele cerești. Oamenii nu împlinesc cuvintele proorocilor, dar le împlinesc Eu, așa cum împlinesc rugăciunea proorocului Ilie care-Mi gătește calea și îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului Meu din vremea aceasta. Amin.

Fiilor, fiilor, este scris în Scripturi că în vremea în care trăiți voi, vine cuvântul Meu peste pământ. Să se întrebe cei mari de pe pământ, așa cum se întrebau cei din vremea nașterii Mele și ziceau: «Unde este să Se nască Hristos? Ce este scris în Scripturi și în prooroci?». Iar arhiereii și cărturarii răspundeau de Betleemul Iudeii, din care va ieși Povățuitorul lui Israel, și de bine ce au aflat s-au sculat împotriva planului lui Dumnezeu ca și azi, fiilor, căci țara strălucirilor despre care a scris Daniel proorocul este țara română, și în mijlocul ei curge din cer izvorul cuvântului Meu despre care scrie în prooroci, și iată, Eu Însumi păstoresc, și păstorii de pe pământ nu cunosc tainele Scripturilor.

Eu sunt sfințenia grădiniței cuvântului Meu și nimeni nu i-o poate desființa, și nimeni n-o poate ridica de pe ea. Arhiereul Meu a sfințit cu cuvântul lui pentru că așa am cerut Eu. Nu el a sfințit, ci Eu am sfințit prin el, și ceea ce am făcut Eu, el nu poate strica, dar el este sub stăpânire și nu are voia lui și este împins, și el rabdă, și răbdarea lui va câștiga mulțime de suflete pentru împărăția Mea cea curată și fără de pată.

Plâng proorocii și sfinții și Mă roagă să Mă ating de cei necredincioși. Eu pentru iubirea de oameni M-am lăsat să fiu batjocorit. Eu iubesc pe oameni, dar proorocii și sfinții Mă iubesc pe Mine și vor să le fac dreptate pentru credința lor și a celor de azi care cred așteptând împărăția cerurilor.

Fiilor, fiilor, proorocul Ilie nu stă din rugăciune și din lucrare și Îmi zice:

– Doamne, Tu ești Cel ce ai spus că mă vei trimite să-Ți pregătesc cărarea celei de a doua veniri a Ta, și eu trebuie să împlinesc cuvântul Tău. Oamenii n-au voit să creadă în prooroci, dar eu mă grăbesc, Doamne, că a venit ziua Ta. Nu plânge, Doamne! Lasă-i pe cei necredincioși să plângă, că ei nu plâng. Cei slabi și mici plâng, dar și Tu plângi. Lasă-mă să tămăduiesc oamenii de necredință, căci Tu ai spus că eu Îți voi găti calea. Amin.

– O, poporul Meu, toți proorocii plâng cu Ilie proorocul venirii Mele, căci el merge înaintea Mea. O, poporul Meu, nu plânge! Bucură-te, fiule! Eu te ocrotesc, căci îngerii Mei te-au însemnat cu semnul Meu. Nu plânge, poporul Meu! Eu ocrotesc pe arhiereul Meu până la ziua bucuriei celei mari.

Fiilor din grădină, însemnați această zi în cartea Mea spre mărturie, căci întristarea voastră și a Mea vă va aduce bucurie, și bucuria nimeni nu o va lua de la voi. Amin, amin, amin.

07-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic și tămăduitor Pantelimon

Eu folosesc cărarea ta către Israel, Verginico. Vin pe firul cărții tale, vin cu tine, tată. Venim cu sfinții și cu proorocii, venim la poporul cel mic. Venim cu grabă să-l mângâiem în dureri, că el poartă durerea cerului, Verginico. Venim cu toți sfinții, venim cu toate puterile cerești, că nu mai e de stat în cer, și trebuie să coborâm pe pământ ca să fim mereu cu poporul cel sfânt și să strigăm din mijlocul lui la oamenii credincioși și la cei necredincioși, ca să audă oamenii cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul cel de jale. Amin.

– O, Doamne, trâmbița Ta Te însoțește în coborârea Ta cu sfinții și voi trâmbița a jale ca să-i fac pe oameni să se pocăiască de necredință, căci Ilie proorocul Te iubește, iar eu la fel Te iubesc, și Îți șterg plânsul și strig la oameni să gătească ziua milostivirii Tale. Ilie proorocul Tău bate pământul cu plăgi, așa cum scrie despre el în Scripturi, căci el este trup și duh, și merge fără de timp și fără de cale peste tot, și se grăbește cu lucrarea lui de pregătire a venirii Tale.

Așează-Te în cuvânt peste Israel, Doamne, iar eu și cu sfinții vom fi în cuvântul Tău. Mucenicul Pantelimon serbează ziua lui cu durere, ziua lui de sobor, ziua când s-a unit cu Tine și cu cerul, Doamne. El a urât pe cele pământești și le-a iubit pe cele cerești și a făcut semne cerești în numele Tău, iar oamenii cei necredincioși i-au tăiat capul pentru credința lui. Dar el este viu, și toți sfinții Tăi sunt vii în vecii vecilor după cum este cuvântul Tău pentru cei credincioși Ție.

Nu mai plânge, Doamne, că toți sfinții Îți dau mângâierea, toți sfinții Îți mângâie poporul Tău și îl întăresc ca să poată cu Tine cel mic al Tău din vremea aceasta, și va putea, căci Tu ești Domnul și ești Biruitorul. Amin.

– O, Verginico, o, trâmbița Mea, venim în cartea ta, venim în cartea Mea și însemnăm cuvântul vieții pe pământ, și cuvântul Meu are putere să se împlinească. Amin, amin, amin.

*

Vin cu împlinirile cuvântului Meu. Amin. Vin la tine, poporul Meu, că am făcut din tine împlinirea Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea între oameni. Vin cuvânt deasupra grădiniței Mele, vin, iubitul Meu popor, vin la tine, că tu ești nădejdea Mea, tu ești rodul Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea. Vin la tine ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, și voi veni curând cu cuvântul Meu cel pentru oamenii de la cârma României, căci țara Mea de nuntă este lovită de plăgile necredinței din ea. Dar acum vin și te mângâi pe tine, popor iubit, te mângâi cu sărbătoare de sfinți. Cu duh de sărbătoare cobor la tine, că și durerea e tot sărbătoare, și încă ce sărbătoare! Fiii durerii sunt fericiții Mei, iar fiii bucuriilor și ai îmbuibării sunt fii rătăciți de Tatăl, fii care-și cheltuie viața în necredință și în desfrâu, dar durerea ta e aur, poporul Meu, căci cei fără durere nu-L caută pe Dumnezeu.

Fiilor unși în grădinița cuvântului Meu, ridicați mânuțele și rugați-vă să am milă de oameni, că proorocii și sfinții Mei se roagă Mie să curăț pământul de necredință și de fărădelege, că a venit ziua Mea, și cuvântul Meu se face faptă cerească pe pământ. Cereți să se îmblânzească mânia Mea, care curge de la sine pentru faptele necredincioșilor care aduc și peste cei firavi dureri și lipsuri și lacrimi și jale. Cereți să se adune norii și să se tragă în cămările lor și să dea loc seninului, că e jale pe pământ, și au rămas oamenii fără hrană, fără adăpost și fără mângâiere, fiilor.

Oamenii bisericii s-au spălat pe mâini, zic ei, de cuvântul Meu care vine din cer pe pământ, dar cuvântul Meu grăiește împotriva lor și spune că din pricina necredinței lor în cuvântul Meu, s-a îndreptat mânia Mea peste România, căci cum au pus ei la cale să vină să se spele pe mâini de taina grădiniței Mele, Eu Mi-am pregătit jalea și am rostit cuvânt împotriva faptei lor cea ascunsă, căci pe ascuns au venit, ca să nu se afle ce fac ei și ca să poată face ce-și puseseră de gând, și au lucrat hoțește peste arhiereul Meu, dar Eu sunt Domnul, și Mi-am așezat poporul să iasă în întâmpinarea faptei lor cea ascunsă.

O, fiilor, v-am spus din vreme că vă voi anunța clipa când veți sta în fața arhiereilor și a preoților. Am dat ploaie deasă ca să-i opresc să vină, ca să nu am Eu vină că n-am lucrat să-i opresc, și v-am îndemnat și pe voi să intrați de ploaie, că sosise timpul să vină ei. Au venit hoțește, iar pe arhiereul Meu l-au adus ca pe un condamnat, ca pe un supus, îndemnându-l să rostească cuvântul pentru care a fost adus, și cu grabă să plece ca să nu grăiască nimic cu voi. Inima lui era plină de durere. Cu durere a venit, cu durere a plecat, dar Eu îi voi plăti răbdarea lui și ascultarea lui, căci ascultarea se plătește cu mărire cerească, fiilor. Dar iată, cerul plânge, cerul s-a întristat, s-a înnegurit, și ploaia curge și s-a umplut pământul de ape și plâng oamenii, fiilor, și le voi spune oamenilor pentru ce a venit mânia Mea peste pământ. Cereți, fiilor, rugați-vă și voi să se îmblânzească mânia Mea, că sfinții se roagă la Mine să Mă ating de necredința de pe pământ. Rugați-vă și voi, rugați pe sfinți să aibă grijă în numele Meu de cei necăjiți, de cei firavi, și de voi, fiilor, căci voi stați în numele Meu înaintea oamenilor și suspinați cu Mine pentru oameni.

O, fiilor, voi pregăti o zi de milostivire, o zi de credință, și lucrez cu certare ca să înțeleagă oamenii că nu numai cu pâine se pot hrăni, ci și cu cuvântul Meu care vine din cer pe pământ. Cuvântul Meu face să crească rodul pentru pâine. Cuvântul Meu face să nu rodească rodul pâinii. Cuvântul Meu deschide și închide rodul milostivirii Mele.

Ilie, proorocul Meu, are putere în rugăciunea lui și nu-i pot birui strigarea și nu Mă pot întoarce de la el, căci râvna lui pentru Mine Mă apleacă să împlinesc strigarea lui.

Mucenicul Pantelimon se roagă din ceata mucenicilor și Îmi spune:

– Doamne, Doamne, ascultă astăzi ruga mea, că necredincioșii mi-au tăiat capul pe care-l ridicam spre Tine ca să-mi dai credință și să fac cu ea semne pentru ca să se boteze păgânii în numele Tău și să se facă și ei creștini. Ascultă-mi ruga și biruiește necredința, că noi, mucenicii, ne-am vărsat sângele pentru credința în Tine, Doamne, și stăm la temelia bisericii Tale ca să-Ți poți zidi pe temelie fiii. Biserica de azi nu mai calcă a biserică, și stăpânește peste via Ta cu înșelăciune, Doamne. Nu mai fac voia Ta oamenii bisericii, și pentru fărădelegile lor se revarsă mânia Ta peste fiii neascultării. Fă dreptate sfinților Tăi, Doamne. Fă-le și celor de pe pământ care așteaptă să vii cu plata răbdării lor, cu plata credinței lor, că e mare nelegiuirea pe pământ, și se ridică împotriva Ta cei nelegiuiți. Se bucură cei fără de lege, dar adu, Doamne, bucuria Ta peste cei ce Te așteaptă să-i izbăvești de cei ce stau peste ei în numele Tău, zic ei. Ajută-l pe poporul Tău cel sfânt de pe pământ să Te dea oamenilor cuvânt și să-i trezească pe oameni din nepăsare, că a venit vremea vegherii, fiindcă Tu vii curând; curând vii, și îi prinzi pe neștire pe cei necredincioși care Ți-au luat averea. Dar i-ai și prins, și ei se ascund în peșteri și în stânci, după cum este scris, se ascund în ascunzătorile lor, dar Tu ești Cel ce treci prin zid, și zidul necredinței nu-i poate ascunde pe cei ce se ascund de cuvântul Tău.

În mine se roagă toți mucenicii Tăi, căci din cer și de pe pământ duhul și mireasa Ta zic: „Vino! Vino, Doamne, și Îți împlinește făgăduințele, pentru mângâierea sfinților Tăi!“. Amin.

– O, sfinții Mei cei din cer, mare este jalea voastră pentru grădinița Mea din România, căci voi așteptați potrivit făgăduințelor Mele cer nou și pământ nou, locuință a dreptății, dar oamenii bisericii de pe pământ Ne stau împotrivă, că ei s-au învățat cu cele vechi și nu vor să dea pasărea din mână pentru cea de pe rămurică de pom, nu vor să dea duhul lumii pentru Duhul Sfânt. Dar Eu sunt Domnul, și voi face judecată pentru cei ce așteaptă cerul cel nou și pământul cel nou. Amin.

Iată, vin la tine, poporul Meu, ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, și cuvântul de jale al sfinților.

Plâng sfinții la Mine pentru tine, grădinița Mea, că tu ești nădejdea cerului pentru ca să vin Eu pe pământ, că nimeni pe pământ nu Mă mai așteaptă să vin. Nimeni nu mai zice: „Vino, Doamne!“, că nimeni nu mai are haină de mireasă ca să zică: „Vino, Doamne!“. Numai tu, poporul Meu, stai îmbrăcat mireasă înaintea Mea. Stai și veghează și nu te teme de cei necredincioși, că Eu le voi da orbire așa cum am dat popoarelor vrăjmașe care căutau viața lui Elisei proorocul Meu, ucenicul lui Ilie proorocul. Și se vor lovi unii pe alții cei necredincioși, și cuvântul Meu va păstori peste pământ, și tu vei fi slava Mea, poporul Meu, că tu ești mic, dar slava Mea peste tine este mare și se face cuvânt și se face faptă și se face bucurie pentru tine și pentru cei mulți care iau din râul cuvântului Meu și așteaptă împărăția Mea, care vine cu Mine. Tu ești însemnat de îngeri cu pecetea Mea cea vie și ești ocrotit că ești în planul Meu cel pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cea de a doua. Tu ești izbăvire pentru mulți, dar pentru cei ce te hulesc și îți pun nume rău, Eu slobozesc mânia Mea și le voi da semne rostite prin cuvântul Meu. Amin.

Din toate laturile te ocrotesc și te binecuvintez, grădinița Mea. Amin, amin zic vouă, fiilor din grădină. Amin, amin zic ție, grădinița Mea: nu se poate lua de peste tine ceea ce Eu am așezat în tine, grădinița Mea. Întăresc cele așezate în tine ca să fie pe veci neclătinate, iar cei ce s-au lovit în tine vor face răni, ca să înțeleagă că tu ești de la Mine așezată în mijlocul oamenilor spre izbăvirea și spre viața veșnică a celor ce cred în Mine Cel ce Mă fac cuvânt peste tine, grădinița Mea cea binecuvântată prin cuvântul Meu cel sfânt. Amin, amin, amin.

Trec cuvânt în cartea lui Verginica. Ea sună din Mine peste pământ ca un străjer care anunță cele ce vin peste pământ, sună ca să îndemne oamenii la pocăință, sună venirea Mirelui, sună venirea Mea. Amin, amin, amin.

*

Eu sunt cuvântul proorocilor Mei, iar cei ce sunt ai Mei sunt vii în vecii vecilor, dar greu mai înțeleg oamenii lucrările Mele și ale sfinților Mei. Greu mai înțeleg oamenii cele ce nu se văd, care sunt cele mai adevărate adevăruri. Greu mai înțeleg oamenii cuvântul Meu și cuvântul sfinților Mei care grăiesc cu Mine neîncetat în cer și pe pământ.

Oamenii nu mai cunosc adevărul cel care rămâne în veac. Nu mai au oamenii înțelepciune, poporul Meu, și de aceea te iubește cerul pe tine, popor al înțelepciunii Mele, popor al credinței. Bogățiile vremelnice sunt cele mai adevărate lucruri pentru oameni, și aceasta este înțelepciunea cu care rămân oamenii.

Fiilor, fiilor, voi sunteți niște copilași așa de plăcuți, tată, și mulți din cei cu inima curată și cu credință în Dumnezeu vă iubesc pe voi. Cei vremelnici nu vă iubesc, fiilor, că aceștia nu se pot dezlipi de vremelnicie și se tem de învățătura Mea care vine la voi.

O, copilași plăcuți și scumpi, voi v-ați lepădat de mult de bogățiile pământești, dar oamenii nu știu. Ei zic că voi sunteți bogați. Sunteți, dar nu de bogății pământești, că dacă ați avea bogății vremelnice ați fi și voi săraci ca și cei ce au bogății pământești. Bogăția voastră e inima pe care o aveți plină de Dumnezeu, căci Eu v-am cules din lume și v-am dat pe Duhul Sfânt, Care Mă iubește din voi zicând: „Doamne, Doamne, ce să fac să am viață veșnică? Doamne, Doamne, cum să mă port, cum să trăiesc mai frumos și mai sfânt înaintea Ta ca să-Ți vindec ranele și lacrimile pe care Ți le-am făcut cu multele mele greșale, cu multele mele beteșuguri?“. Fiilor, fiilor, Duhul Se roagă în voi, Duhul Sfânt Mă iubește din voi, și Eu am popor sfânt, am și în cer, am și pe pământ, și oamenii sunt prinși cu cele văzute și nu înțeleg că adevărul rămâne veșnic cu fiii lui.

O, Verginico, să facem lumea să creadă în lucrarea sfinților, în lucrarea cea din vremea aceasta a sfinților cu care Eu vin pe pământ. Vin cu zeci de mii de sfinți pe pământ ca să fie cerul cu pământul. O, trâmbița Mea, trâmbițează peste oameni, dă-le de veste oamenilor, sună din cer ca să audă oamenii pe pământ că vin. Amin.

– Eu sunt trâmbița Ta, Doamne. Eu sunt trâmbița care sună din cer peste pământ după cum este scris în Scriptura care spune: «Însuși Domnul, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu Se va coborî din cer și sfinții vor învia, iar cei vii vor fi răpiți cu Domnul ca să fie cu El». Cei vii care Te iubesc, Te vor întâmpina cu credință, Doamne, iar cei necredincioși nu vor avea parte să Te vadă, căci cei necredincioși iubesc slava oamenilor și a celor vremelnice ale lor.

O, oamenilor, sună trâmbița cea din cer peste voi ca să vă învețe să iubiți învierea. Glasul Domnului a grăit de atâtea ori peste pământ! O, oamenilor, adevărul nu este ceea ce se vede așa cum sunteți învățați să credeți despre adevăr. Adevărul este ceea ce nu se vede, este ceea ce nu moare niciodată, căci este veșnic.

O, oamenilor, oare, ce căutați voi? De mii de ani căutați adevărul și nu știți să-l căutați. El nu se vede; el este înăuntrul vostru, și nu știți să-l găsiți. El se lasă găsit de cei ce nu-l ispitesc prin cele ce se văd, căci adevărul nu stă în cele ce se văd. Adevărul este împărăția lui Dumnezeu. N-o căutați în cele ce se văd. Căutați-o înăuntrul vostru. Vouă vi se pare că-L căutați pe Dumnezeu dar nu-L găsiți, căci una este să vi se pară că-L aveți, și alta este să-L aveți. Împărăția lui Dumnezeu este în voi, și voi umblați după ea pe drumuri, pe ape, prin văzduh, prin adâncul pământului și n-o găsiți, căci ea nu poate fi găsită în cele din afara voastră. Strigă Domnul la voi din cer și de pe pământ ca să trezească în voi frica și veghea și dragostea și învierea. Vine mânia lui Dumnezeu peste voi, ca să vă deprindă cu frica de Dumnezeu. El intră în om, că acesta e locul Domnului și împărăția Domnului; intră și strigă la om și strigă la oameni, și voi Îl căutați între ziduri. El din om vorbește cu omul, nu din zid, nu dintre ziduri. El a vorbit omului și din animale când omul n-a crezut altfel. Am făcut din animale cuvântul Meu, am făcut glas de strigare prin gura animalelor, ca să-i fac pe oameni să înțeleagă, zice Domnul vouă, oamenilor.

O, Doamne, Tu ești glasul Cel Care grăiești prin sfinții Tăi. Cei de demult știau să creadă în faptele Tale, dar cei de azi au uitat cum s-au scris Scripturile, și oamenii zic că ei cred Scripturile.

O, oamenilor, dacă ziceți că sunteți credincioși în cele din Scripturi, așa și azi lucrează Domnul faptele Sale peste oameni, că azi Domnul, Cel ce a înviat, lucrează de lângă Tatăl cu cuvântul. Glasul Domnului Cel înviat a grăit cu Saul din Tars, a grăit cu Anania cel din Damasc, a grăit din om pentru om. O, oamenilor, dacă nu credeți în glasul cel de azi al Domnului, cum de credeți în Scripturi? Așezați frica de Dumnezeu în voi, căci ea este cea care vă ajută să-L găsiți pe Dumnezeu înăuntrul vostru. Strigă Domnul la voi prin pedepse și prin semne din cer peste pământ, și învățătorii voștri nu vă învață să așezați în voi frica de Dumnezeu care vă scapă de păcate. Strigă trâmbița lui Dumnezeu la voi: iubiți frica de Dumnezeu, iubiți dragostea Domnului și învățătura Domnului și sfințenia, căci cel ce are frică de Dumnezeu își lucrează sfințenia, care zidește în om împărăția lui Dumnezeu. Amin.

O, fiilor, o, fiilor din poporul Domnului, am grăit prin cartea mea oamenilor, căci glasul Domnului este glasul sfinților Lui, că mare ești, Doamne, și minunat ești întru sfinții Tăi. Amin, amin, amin.

– O, trâmbița Mea, sună! Sună și dă mereu de știre peste pământ că vin. Eu sunt Cel ce sun în trâmbiță, și ea se aude sunând. Amin.

O, fiilor, o, copilași care Mă faceți cuvânt pe pământ, voi sunteți niște copilași așa de plăcuți, tată, iar cei curați cu inima Mă văd pe Mine în voi și umblă după voi ca să ia de la Mine. O, iubiții Mei cei mici, oamenii se pregătesc mereu pentru moarte, nu pentru înviere. Oamenii cred în moarte, nu cred în înviere, că dacă ar crede în înviere, s-ar pregăti pentru înviere, fiilor, nu pentru moarte. Oamenii nu așteaptă învierea și nu se pregătesc pentru înviere, nu se pregătesc pentru ca să pot Eu să vin să le dau învierea. Strig la oameni în graiul Meu cu voi. Eu sunt un Dumnezeu mare și bun. Sunt atât de mare încât să încap în toate ființele de pe pământ, și Mă micșorez atât de mult încât să pot fi cuprins de un singur suflet, să încap într-unul singur.

Cheamă-Mă, poporul Meu, cheamă-Mă, că Mi-e dor să vin să fiu cu oamenii pe pământ. Cheamă-Mă! Eu nu te voi lăsa să aștepți. Cel Care așteaptă sunt Eu. Înmulțește-ți mereu dragostea, așa cum Eu înmulțesc cuvântul învățăturii Mele peste tine ca să te fac popor sfânt, să fii copil sfânt, fiule așteptat. Înmulțește-ți sfințenia, copile sfânt, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfințească încă». Înmulțește-Mă pe Mine în tine. Întinde-Mi locul Meu din tine, ca să fiu Împărat mare în împărăția Mea cea dinăuntrul tău. Tu să nu Mă cauți pe drumuri și pe poteci omenești, căci Eu sunt înăuntrul tău, copile sfânt. Amin, amin, amin.

Nu vă supărați, fiilor, că nu vă iubesc oamenii slavei deșarte, căci scris este: «Vai vouă dacă v-ar iubi lumea cea deșartă și oamenii ei, așa cum iubește ea pe proorocii ei cei mincinoși!». Nu vă supărați că nu vă iubesc oamenii bisericii, căci ei acum s-au sculat mai rău împotriva creștinilor buni, mai rău ca în anii de dinainte când creștinii erau dați în judecata cezarului de către păstorii lor. Oamenii bisericii nu știu să creadă în Dumnezeu. Ei n-au frică de Dumnezeu, care să-i facă să creadă. Ei sunt ai slavei pământești și omenești, și se așează unul pe altul peste turmă și nu se mai fac azi slujitori ai Domnului prin chemare cerească. Ei zic: „Părutu-s-a nouă și Duhului Sfânt“, dar aceasta o spun în bătaie de joc, că ei se aleg unii pe alții și apasă mulțimile neajutorate și nimeni nu mai știe să aibă frică de Dumnezeu. Dar voi fiți cu nădejde, fiilor, că voi sunteți nădejdea Mea și vă apăr și vă binecuvintez cu darurile Mele cele pline de mângâiere și nimeni nu va putea lua de la voi mângâierile Mele.

O, greu mai înțeleg oamenii cele ce nu se văd. Ei nădăjduiesc numai în cele ce se văd în lume, și sunt de plâns oamenii și n-au în ei împărăția cerurilor și nu așteaptă învierea ca să fie pregătiți pentru înviere. O, fericiți cei vii prin înviere, că moartea n-are putere peste ei. Fericiți cei înviați prin învierea Mea. Fericiți cei credincioși și curați cu inima și cu duhul; fericiți, fiilor. O, tată, fericiți cei ce plâng, că a lor este mângâierea și nădejdea făgăduințelor Mele pe care le-am pregătit celor ce Mă iubesc.

Voi, fiilor scumpi, să nu plângeți cu disperare. Voi să plângeți cu mângâiere. Eu sunt cu voi. Nu plângeți. Eu sunt Cel ce plâng în voi când plângeți și fericite sunt lacrimile Mele în voi. Nu plângeți când lumea cea deșartă vă urăște. Eu sunt cu voi și vă iubesc și vă mângâi și vă ocrotesc și îi smeresc pe cei ce nu vă cunosc pe voi că sunteți fiii Mei cei plăcuți și cei scumpi. Nu plângeți când oamenii slavei deșarte zic că nu Mă aveți pe Mine și că aveți pe cel rău. Așa ziceau și de Mine, fiilor scumpi. Nu plângeți. Voi semănați cu Mine. Nu plângeți când oamenii slavei deșarte vă ocolesc și vă pun nume rău că umblați cu Mine. Nu plângeți, fiilor. Orice ucenic este ca învățătorul său. Cei iubiți de lume nu sunt ai Mei, și sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, și nu este popor mai mare și mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu ești, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, și ești.

Bucură-te, poporul Meu, că ai pe Dumnezeul Cel adevărat Domn al tău, și ești fiu de Împărat. Ridică-te și prinde nădejde, fiule, și mergi din munte în vale și din vale în munte cu vestea împărăției cerurilor, care vine cu Mine. Amin, amin, amin.

09-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la față a Domnului


Eu sunt, fiilor. Vin la voi să vă schimb tristețile în bucurii și să întăresc puterea Mea în voi, că voi trebuie să puteți în numele Meu tot ce voiesc Eu, tot ce trebuie să pot Eu în voi. Amin.

Eu am schimbat tristețea apostolilor Mei în bucurie. Eu le-am schimbat văzul lor ca să Mă vadă pe Mine în slavă și să se bucure, și le-am spus să nu spună nimănui despre vederea lor cea bună până ce nu voi fi slăvit de Tatăl Meu prin învierea Mea. Am mâncat apoi Paștele cu ei și le-am zis: «Mult am dorit să mănânc cu voi acest Paști mai înainte de patima și învierea Mea, că de acum nu voi mai mânca din acesta până nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu, până nu va veni împărăția lui Dumnezeu».

O, copilași slăbuți și micuți, Eu voiesc să împlinesc cu voi această Scriptură ca să se împlinească în împărăția lui Dumnezeu, și să fiți voi împărăția lui Dumnezeu în care să fie împlinit Paștile, fiilor. Eu voiesc mereu să Mă împlinesc în voi, și vă ajut și pe voi să vă împliniți întru Mine, și să voim din amândouă părțile, ca să se împlinească Paștele Meu cel nou în voi în fața și în inimile multor noroade, fiilor. Dar fiți precauți, și în slăbiciunile voastre căutați să fiți tari întru taina împărăției Mele în voi, ca să se împlinească Scripturile Mele, fiilor, să am cu cine să le împlinesc așa cum le-am împlinit prin proorocii Mei.Vin la voi să vă îmbrac întru tărie de Duh Sfânt și ca să stați bine întru numele Meu în fața oricui v-ar cere vouă socoteală pentru credința voastră, că iată, vor preoții să vină la voi să vă amăgească cu cuvintele lor deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Cum așa, fiilor? Fiți atenți că Eu am spus celor credincioși: «Vedeți, să nu vă amăgească cineva, că mulți vor veni în numele Meu zicând: „Eu sunt Hristos“, și pe cei mulți îi vor amăgi. Să nu vă luați după ei.». Am mai zis și așa prin Duhul: «Să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip, căci Eu nu voi veni până nu se va umple cupa necredinței la cei ce trebuiau să creadă; nu voi veni până mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, potrivnicul creștinilor Mei înălțându-se mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, așa încât să se așeze în biserica lui Dumnezeu și să se dea drept Dumnezeu, și pe Mine să Mă pună la tăcere».

Potrivnicul Meu este în biserică, fiilor, și este mai mare decât Mine în biserică, și cu Mine nu se întreabă în lucrările lui și dă în oile Mele și le face sectă. Aceștia îi numesc pe cei lumești creștini, iar pe creștini, sectă. Aceștia umplu locul făcut pentru închinare cu lume care nu face voia Mea, iar pe creștinii cei credincioși cu inima și cu fapta îi numesc rătăciți și sectă, așa cum a făcut și potrivnicul din vremea Mea care s-a înălțat mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, care s-a înălțat atât de mult până ce prin necredință L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Stăpânului viei. Dar Eu am luat de la ei via Tatălui Meu și am dat-o altora care au lucrat peste ea cu cuvântul Meu, nu cu cuvântul lor. Și așa am făcut și azi cu potrivnicul, cu omul fărădelegii care s-a așezat în biserică, și via e a Mea, și Eu o păstoresc, și pe el îl împiedic să-Mi mai pască turma, căci cuvântul Meu este păstor și este toiag de fier, și cu el păstoresc neamurile pământului, iar potrivnicul care s-a ascuns în biserică se zvârcolește și caută să pună sub obroc cuvântul Meu. Când erau și ei prigoniți credeau creștinilor, dar acum au scăpat, zic ei, și îi prigonesc ei pe creștini, de teamă să nu le ia careva via, dar via e a Mea, nu e a lor. Acum cezarul aleargă la Dumnezeu și nu mai e cezarul rău cu creștinii. Acum preoții îi defaimă pe cei binecredincioși, căci preoții s-au înălțat mai presus decât tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, căci stau în biserică și se dau drept Dumnezeu, de vreme ce nu Mă primesc în cuvânt. Dar ei trebuia să fie doar slujitori care ascultă de Mine făcând voia cuvântului Meu care are viață veșnică în el.

Fiilor, fiilor, s-au pornit preoții spre voi ca să vă amăgească cu cuvinte deșarte și își umplu cupa necredinței prin cuvintele lor, dar voi fiți în veghe și luați aminte la cei ce cred că vă pot fura mințile cu filozofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească după stihiile lumii și nu după Hristos. Luați aminte la cele ce stau scrise în Scripturi despre Mine cum că întru Mine locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii, și Eu sunt cap a toată domnia și stăpânirea; Eu și nu stihiile de pe pământ; Eu și nu cei care se dau drept Dumnezeu neprimindu-Mă. Luați aminte, fiilor, și precum M-ați primit pe Mine așa să umblați întru Mine, înrădăcinați și zidiți fiind întru Mine, întăriți în credință după cum Eu v-am povățuit și propășind în credință cu toată mulțumirea inimilor voastre, fiilor copilași. Privegheați în toată vremea rugându-vă ca să vă învredniciți a scăpa de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Mea la venirea Mea. Amin. Privegheați în toată clipa rugându-vă, căci s-au sculat prea mulți hristoși mincinoși care s-au așezat în biserică în numele Meu și amăgesc pe mulți cu filozofia cuvintelor lor deșarte pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, peste fiii necredinței, măi copilașii Mei cei credincioși. Hristoșii mincinoși nu-și au nume de hristoși decât în biserică, fiilor, căci au împrumutat numele Meu și l-au pus peste filozofia cea deșartă a cuvintelor lor și scris este: «Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iar când va veni împărăția lui Dumnezeu, Eu voi fi Hristosul Cel adevărat al Tatălui Meu, și se vor împlini Paștile pe care Eu l-am mâncat cu dor în mijlocul ucenicilor Mei cei credincioși și împreună cu ei mai înainte de patima și învierea Mea, căci scris este că Paștile acela se va împlini în împărăția lui Dumnezeu când ea va veni. Amin. Atunci hristoșii mincinoși vor vedea ce este Hristos adevărat și Paști împlinit în împărăția lui Dumnezeu, care vine, dar Eu zic că ea a și venit, și cei mari se ascund de mânia lui Dumnezeu, că n-au privegheat ca să știe și ca să nu li se surpe casa, și au căzut în ascuțișul sabiei cuvântului Meu, căci M-au alungat cu cuvintele lor deșarte și cu filozofia înșelăciunii din predania omenească după stihiile lumii și nu după Hristos.

O, copilașii Mei, nu vă temeți că au sosit aceste vremuri. Ridicați capetele voastre, căci împărăția Mea se apropie spre vedere, și nu va trece cerul și pământul până nu se vor împlini toate acestea. Privegheați în toată vremea, fiilor. Privegheați rugându-vă ca să vă învredniciți a scăpa de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Mea la venirea Mea. Amin.

Fiilor copilași, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte, căci întristarea voastră se va preface în bucurii. Dați de știre până la toate marginile toate cuvintele Mele. Mereu, mereu să meargă cuvântul Meu, și peste tot să meargă, căci Eu, Domnul, sunt în drum spre voi cu împărăția lui Dumnezeu în care se va împlini văzut Paștele cel nou; Hristos, Paștele cel nou. Eu sunt Arhiereul vostru Cel din cer, și Mă aveți mijlocitor la Tatăl, iar voi să-Mi fiți apostoli și profeți și să împliniți împărăția cuvântului Meu peste pământ, ca să Mă las în ea cu slava Mea, și cu ea să-i schimb la față și la văzul duhului pe toți cei care iau pe ei veșmântul nestricăciunii pe care Eu îl dau celor care cred în Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine cu norii până în tine, grădinița Mea.

Hristos, Arhiereul Cel mare, te binecuvintează, o, grădiniță, și în curând El te va schimba la față ca să vadă oamenii slava Mea din tine, grădiniță sfințită de cuvântul Meu care curge din Mine peste tine. Amin, amin, amin.

19-08-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (11)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:38 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Eu vin cu norii și Mă fac sărbătoare de cer nou și de pământ nou peste tine, Ierusalime, poporul Meu. E sărbătoare, și Eu vin la tine să-ți bucur duhul ca să te am ca rod al bucuriei înaintea Mea. Să fie pace, să fie cer senin! Să-ți slujească ție cerul și pământul, văzutele și nevăzutele la întâlnirile Mele cu tine, căci te iubesc, poporul Meu iubit!

Sunt cu împărăția Tatălui Meu în tine, Ierusalime. Tu ești împărăția lui Dumnezeu, căci Domnul împărățește în tine și Se face cuvânt peste pământ. Amin. Binecuvântată să fie în tine împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Eu sunt calea Mea spre tine, Eu sunt calea ta spre Mine, iar tu ești calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea. Ne suntem unii altora cărare și ne întâlnim, și dragostea Mea se desăvârșește peste tine și se face cuvânt de dragoste ca să iei tu dragostea Mea și s-o dai oamenilor, și oamenii să ia din ea și să-Mi cunoască oamenii cărarea Mea care se face cuvânt spre oameni, și să apuce oamenii pe cărarea Mea care duce spre împărăția lui Dumnezeu și să ia din ea duh de mângâiere, duh de mântuire și de înviere.

Tu ești împărăția lui Dumnezeu, Ierusalime, iubitul Meu popor. Tu ai pe Domnul Împărat peste tine, iar Împăratul așează masă cerească în mijlocul tău, și la masa Lui cu tine se adună îngerii și sfinții și toate oștirile cerești, și mănâncă din cele cerești care se așează pe masă, și se bucură cerul în tine, Ierusalime, împărăția Mea. Coboară cerul la tine cu sobor de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, și fericite sunt serbările cerești în tine. Tot omul așteaptă zile de serbare și de bucurie, iar cei din cer și mai mult așteaptă, dar bucuria cea cerească e bucurie adevărată, e mângâiere adevărată. Te mângâi, poporul Meu, cu mângâierea care vine din cer. Duhul Mângâietorul Își are sălaș în Tatăl și în Fiul și Se face Mângâietor peste fiii Săi, și Se face Împărat Mângâietor.

O, Ierusalime, o, popor iubit de Dumnezeu! Duhul Sfânt Mângâietorul este Împărat peste tine, este cuvânt peste tine și te mângâie, căci ce este mai dulce decât cuvântul mângâierii cerești? Am și Eu nevoie de mângâiere, poporul Meu, și te mângâi ca să te fac mângâierea Mea, să fac din tine mângâiere pentru Mine, copile mângâiat. Copilul se mângâie cu mama lui, și mama se mângâie cu copilul ei, că mare este taina mângâierii, iar duioșia Duhului Sfânt este dragostea cea desăvârșită pentru fiii Duhului Sfânt. Amin.

O, copilași pe care v-am numit Ierusalim și fii ai Duhului Sfânt, v-am dat putere să vă faceți fii ai Tatălui, căci scris este: «Celor care cred în Mine le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască din Dumnezeu ca să fie fii ai Tatălui». V-am dat putere, fiilor, să vă nașteți de sus, din cer, din Tatăl să vă nașteți, prin Mine să vă nașteți din Tatăl, prin Mine, Care M-am născut din Tatăl mai înainte de vecii, iar Duhul Cel Sfânt al Tatălui M-a coborât apoi în trupul Fecioarei ca să Mă arăt din ea Om între oameni, Dumnezeu venit din Duhul Sfânt și din Fecioară fiică a Tatălui Meu, fiică a credinței și a iubirii desăvârșite pentru om.

O, măi copilași, v-am adunat pe câțiva ca să însemnăm cuvânt de bucurie a Duhului Sfânt peste voi și în voi căci împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh este în voi, și se face cuvânt. O, fiilor, aproape este împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. Mama Mea Fecioară a fost împărăție a lui Dumnezeu. M-am sălășluit Împărat din cer în ea ca să ies și să păstoresc neamurile credinței sfinte.

O, fiilor, n-are pe pământ cine să înțeleagă unde este locul împărăției cerurilor, și iată, mare este taina credinței sfinte, mare dar de la Dumnezeu are omul care are credință sfântă. Cine nu are credință sfântă nu pricepe taina împărăției cerurilor și locul ei și lucrarea ei. Dar cine este cel ce are credință sfântă? Fiilor, fiilor, credință sfântă are numai omul sfânt. Credința sfântă nu sălășluiește în mintea și în inima omului care trăiește în păcate și în desfătări trupești. Grăiesc vouă despre credința sfântă ca să înțelegeți de ce nu cred oamenii bisericii în împărăția cuvântului Meu care curge peste voi și din voi spre oameni. Împărăția lui Dumnezeu din voi se face tălmaci pentru voi ca să știți voi tainele ei, că nu mai are pe pământ cine să le înțeleagă pe cele adevărate. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni cu împărăția cuvântului Meu, care este Duhul Mângâietorul, Duhul Învățătorul, Care atrage la Tatăl pe toți cei pe care Tatăl Mi-i dă ca să-i cuprind în taina împărăției cerurilor pe pământ. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni, dar antichrist, omul fărădelegii Îmi stă împotrivă. O, măi copilași, cei ce nu au credință sfântă Îmi stau împotrivă, căci antichrist nu-și are loc și nume decât numai lângă Mine și în cele așezate de Mine.

O, tată, se temeau oamenii, se temeau și creștinii de omul comunist, că ziceau că stă împotriva lui Dumnezeu și a celor credincioși între oameni, dar acest om comunist nu știa pe cele ale Mele decât numai de la omul antichrist care era lângă Mine și lângă cele sfinte ale Mele, lângă cele așezate pentru Mine și pentru cei cu credință sfântă. Și iată, omul comunist era servul omului antichrist care stătea lângă Mine ca să-Mi ia împărăția și ca să împărățească el prin cele sfinte ale Mele. Nu putea fi mai mare și mai rău cu Dumnezeu omul comunist decât omul antichrist. Dușmanul lui Dumnezeu e omul antichrist, și după aceea omul comunist. Și iată, cel comunist se pleacă spre tainele lui Dumnezeu care vin din cer pe pământ, dar omul antichrist nu se pleacă, și greu se mai lasă dărâmat de la locul lui de lângă Mine, că el nu are grijă de lucrurile Mele, și dacă are, are pentru ca să fie a lui averea Mea; a lui și nu a Mea.

O, copilași ai credinței sfinte, prin voi Eu vreau să-Mi câștig via Mea de sub robia lui antichrist, căci via Mea e via Mea, iar Eu sunt Dumnezeu. Antichrist nu voiește ca Eu să fiu un Dumnezeu liber. El crede că voi sta mereu sub el ca să lucrez cum voiește el, dar taina împărăției Mele e taină de necuprins și de nepătruns, și ea este cu locașul ei în fiii credinței sfinte. Ce-Mi folosește Mie împărăție vopsită peste care să stea scris: împărăția lui Dumnezeu? O, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei, nu este în hotarele omului antichrist. Ce face, fiilor, omul antichrist? El s-a sculat și s-a îmbrăcat cu haina Mea și s-a așezat în casa Mea și a făcut din ea ascunzătoare pentru el și pentru faptele fărădelegilor lui și pentru ucenicii lui care țin lumea în robie, că nu poate omul antichrist să ducă la împărăția lui Dumnezeu pe om. Le-am spus ucenicilor Mei când am văzut pe antichrist că se așează peste cele așezate de Mine; le-am spus: «Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, ci temeți-vă de cei ce ucid sufletul ca să-l arunce în gheenă, să-l arunce în necredință și în neveghe și în nepăsare de suflet». Așa și azi, omul nu trebuia să se teamă de omul comunist, ci de omul antichrist, care Mi-a luat căsuța și hăinuța și cărarea Mea spre oameni.

Iată, fiilor, cărarea Mea care ducea omul spre Mine s-a făcut cărare omenească pentru ca să știe oamenii cărarea spre cei ce Mi-au luat via și casa și masa și haina și cărarea Mea spre oameni, și oamenii nu mai știu cărarea spre împărăția lui Dumnezeu. Nimeni nu mai învață pe oameni calea împărăției lui Dumnezeu. Ea nu este o cale de străbătut cu piciorul și cu mersul trupului, căci împărăția lui Dumnezeu este în om, și omul o caută în afara lui, căci așa l-a învățat omul antichrist care se luptă să-i țină în robie pe fiii lui, și se luptă să-i robească și pe fiii împărăției Mele care știu de la Mine locul împărăției Mele în om. Nimeni, tată, nu mai poate găsi calea spre împărăția cerurilor, căci ea nu se poate găsi pe pământ. Scris este: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternutul picioarelor Mele», și aceasta este împărăția și odihna Mea. Și pentru ce am făcut Eu cerul și pământul? O, fiilor, pentru om le-am făcut, ca să fiu Eu Dumnezeul omului și ca să fie omul locaș al împărăției Mele, scaun de domnie și așternut să-Mi fie. Dar omul antichrist învață altfel pe fiii lui, nu-i învață cum învăț Eu, de vreme ce fiii lui caută altfel împărăția lui Dumnezeu care se dă în dar și nu pe bani. Dar astăzi, bisericile stăpânite de cei ce stau împotriva Mea prin oamenii lui antichrist, au ajuns mijloc de câștig nedrept pentru omul antichrist. Mântuirea nu se cumpără. Ea este de la Dumnezeu, Care Se dăruiește oamenilor ca să-i mântuiască și să-i facă fii, iar Domnul nu este un împărat care ia bir de la fii. Locașurile de biserici care Mă au pe Mine în ele, au ajuns ca o alimentară unde Se vinde Hristos și iertarea lui Hristos și slujbele închinate lui Hristos, iar în locul care este numit Sfânta Sfintelor, acolo unde trebuie să locuiască Trupul și cuvântul Meu se strecoară banul, măsura cezarului, fiilor. Iată ce este pe pământ.

O, măi copilași ai credinței sfinte, omul comunist nu este atât de vrăjmaș Mie cât este omul antichrist, iar biserica Mea, adevărata Mea biserică este omul credinței sfinte și mulți dintre aceștia întâlnindu-se în numele Meu, ca acolo unde sunt ei, să fiu și Eu, iar Eu sunt cu ei, căci omul credinței sfinte nu este înghițit de omul bisericii din lume care stă împotriva Mea prin faptele lui și prin necredința lui.

Omul care nu are credință sfântă este om necredincios. Nimeni să nu vă amăgească pe voi cu cuvinte deșarte, căci cine nu are credință sfântă ca să fie om sfânt, acela grăiește în deșert prin cuvintele lui chiar dacă grăiește în numele Meu, chiar dacă ia din învățătura Mea în cuvintele lui. Lăsați-i pe aceștia; sunt călăuze oarbe, fiilor, că nu au vederea credinței sfinte și Mă țin pe Mine ascuns și Mă pun pe Mine în vistieriile lor ca să Mă vândă și ca să ia bani și ca să-i cheltuie în faptele fărădelegilor lor. Dar voi, fiilor, fiți fiii credinței sfinte, fiți sfinți, tată, că scris este: «Cine este sfânt, să se sfințească încă până la venirea Sfântului sfinților». Amin. Hrăniți-vă cu sfințenie. Aceasta să fie hrana voastră. Faceți-vă vrednici de cele sfinte ale Mele, că durerea cerului e fără margini pentru cele sfinte care se aruncă pe jos. Mă uit în bisericile din lume când ies preoții în mâini cu cele sfinte și zic: „Să luăm aminte, căci cele sfinte se dau sfinților!“; așa zic, și apoi mănâncă cele sfinte. Așa au învățat să zică, dar ei nu știu ce zic, de vreme ce nu sunt sfinți, că sfinții sunt smeriți și zic: „Unul este sfânt“. Dar să știți, măi fiilor, că dacă cele sfinte nu te sfințesc ca să te facă sfânt apoi, atunci ele nu aduc în om împărăția lui Dumnezeu, căci împărăția lui Dumnezeu se face slavă în omul care o are, și omul acela se cunoaște ce are în el. Și iată, împărăția lui Dumnezeu nu-i priește omului care iubește fărădelegea, și vă pune nume de batjocură vouă, celor ce aveți în voi împărăția lui Dumnezeu.

Credința sfântă face omul sfânt cu viața și cu mintea și cu inima și cu iubirea, fiilor scumpi. Am venit la voi să vă fac credincioși prin sfințenie, fiilor, că altfel omul nu este credincios. Am venit cu mama Mea Fecioara, căci serbăm serbare sfântă în sobor de sfinți. Serbăm serbarea înălțării la cer a mamei Mele, fiilor, că am venit și am ridicat trupul ei în picioare și i-am spus să intre întru cele cerești care nu se văd de ochii pământești. Ea este cu trupul în cer și pe pământ. Ea vă mângâie pe toți cu mânuțele ei mângâietoare. Ea este mama Mea, mama Mângâietorului lumii și este mama mângâierii, iar Eu sunt Cel dintâi între frații Mei, căci mama Mea Fecioara și i-a făcut fii ai mângâierilor sale pe toți cei înfiați de Tatăl prin Mine. Amin.

O, mamă, o, mama Mea, e pământul fără mângâiere, iar ființa lui plânge și nu știe de ce plânge. Ființa pământului e omul, dar omul a uitat drumul mângâierii. Ne facem cale cu mângâiere și venim spre oameni cu Duhul Sfânt Mângâietorul, că mila Noastră e mare și n-are hotar pentru ca să mângâiem pe cele create de Dumnezeu și pe omul care a pierdut casa mângâierii, casa oaspeților cerești pe pământ.

O, iubitul Meu popor, grăiesc cu mama Mea Fecioara ca să auzi tu grăirea Mea cu ea și să te mângâi, fiule de azi, fiu al credinței sfinte. Mama Mea Fecioară te mângâie pe tine, poporul Meu, rodul Meu cel sfânt. Mama Mea e mama ta, și așa îți spune:

– O, poporule copilaș, ești ca un singur prunc, și Fiul meu te ține ca pe un prunc în fața Tatălui ca să-ți dea Tatăl tot laptele mângâierilor Sale, toată bucuria, toată veșnicia, poporule copilaș. Te mângâi și eu, că nu mai am stare până ce-L voi vedea pe Fiul meu venit desăvârșit întru împărăția Sa. Eu ocrotesc cu mare veghe și cu mare iubire țara română, că este țara de nuntă a Fiului meu, țara dată Lui de Tatăl pentru venirea Lui în cuvânt până se va împlini numărul neamurilor. Dar pe tine, popor al Fiului meu, care primești pe Fiul meu cuvânt peste pământ, te ocrotesc cu o iubire despre care nu s-a mai pomenit în cer și pe pământ, că pe tine toți sfinții te-au așteptat să te ivești, te-au așteptat ca pe cel mai mic, ca pe moștenitorul cel mic care împarte tuturor fraților dinaintea lui, ca pe mezinul pe care-l pune Tatăl să-I rostuiască împărăția pentru toți frații, pentru toți fiii Tatălui. Fiul meu, Iisus Hristos, curând, curând Se va lăsa văzut cu tot ce are El de slavă a Sa și cu toți fiii și fiicele slavei Lui și cu toți îngerii, poporule copilaș, că Fiul meu te-a iubit, și a pus mâinile peste tine și te-a binecuvântat cu mare binecuvântare, pentru că ești mic și ești copilaș, și copilașii sunt cei plăcuți, așa cum și din cele ale firii se învață această pildă de iubire. Dar cei mari care zic că se dau slujitori și veghetori pe lângă Fiul meu, zic ei, dau să te depărteze de Fiul meu, dar Fiul meu strigă și le spune: «Lăsați pe cei mici să vină la Mine și nu-i opriți, că a lor este împărăția lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.

Cei mici știu să creadă, știu să prețuiască, știu să fie plăcuți, știu să iubească. Cei mici sunt iubire și stau lângă iubire ca pruncul lângă mamă. Cei mari sunt mari și nu sunt mici, și rău e de cel mare, și tot omul caută să fie mare, caută mărire, caută să iasă de sub Tatăl său, ca să fie și el mare. Cel mare nu mai ascultă. Cel mare nu mai este ocrotit de părinți, că pleacă și se face mare, dar cel mic stă lângă ocrotitorul său și este binecuvântat și are veghe peste el cel mic.

O, poporule copilaș, te mângâi și te binecuvintez din Fiul meu, Care este locașul tuturor celor din cer. O, poporule copilaș, să crezi în cele ce vor fi peste tine cu Fiul meu, Care vine cuvânt la tine. Să crezi cu mare iubire în Fiul meu Cuvântul, să crezi până se vor împlini numărul neamurilor, că Fiul meu voiește la credința ta să aducă mântuire multora, poporule copilaș. Toată iubirea oștirilor cerești o iau în mâinile mele cerești și o pun peste tine și mă fac în tine sărbătoare a mea, dimpreună cu Tatăl și cu Fiul, întru bucuria Duhului Sfânt Mângâietorul. Iubirea mea de mamă din cer te acoperă și te păzește în duhul credinței sfinte ca să fii tu locaș al împărăției Fiului meu, poporule copilaș. Fiul meu nu are primire decât în tine, și tu L-ai primit ca să ospăteze cu tine și să pună masă mulțimilor.

Binecuvântată să-ți fie credința ta cea sfântă, poporule copilaș al Fiului meu și al meu. Amin, amin, amin.

– O, mamă, iată-Mă cu poporul Meu de pe pământ. Mi-am făcut împărăție pe pământ și Mi-o desăvârșesc în cuvânt în fața neamurilor de pe pământ, că mai e puțin și Mă arăt în slava Mea cu poporul Meu cel sfânt. Amin.

Voiesc să te am mereu în bucuria venirii Mele, poporule Ierusalime. Eu sunt calea Mea spre tine. Amin. Eu sunt calea ta spre Mine. Amin. Iar tu ești calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea de la cer la pământ. Duhul Sfânt să curgă din Tatăl peste tine și din tine spre oameni. Duhul Sfânt să aducă neamuri multe spre tine ca să ia de la tine credință sfântă și înviere și cuvânt de mângâiere. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt coboară peste tine slava Ierusalimului nou care este scrisă în Scripturi și multe neamuri vor sluji slavei Mele cu tine și vor lua înfierea prin credință sfântă.

Fiți plini de Duhul Sfânt, fiilor din Ierusalim, și scuturați din El peste pământ ca să facă oamenii roade de Duh Sfânt și să învieze. Amin, amin, amin.

28-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor la voi, că mare-Mi este dragostea de voi și de poporul Meu Israel cel de azi. Cobor, fiilor, ca să dau lui Israel hrană de dragoste, că multă și frumoasă trebuie să-i fie dragostea lui Israel pentru Mine. Vin cu Verginica la voi, vin și pun peste voi pe Duhul Sfânt, ca să-l învețe El din voi pe Israel, să-l învețe dragostea de Dumnezeu, măi copilașii Mei.

Verginico, grăim prin cartea ta, grăim cu Israel cel de azi ca să-i dăm povețe noi de dragoste de Dumnezeu, căci dragostea îl face fericit pe cel ce o are și pe cel ce o dă lui Dumnezeu și fiilor lui Dumnezeu și tuturor celor ce pot fi fii ai lui Dumnezeu.

Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, și voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzește pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt și măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel. Voiesc, tată, să văd bucurie deplină în poporul Ierusalimului nou, că mare este acest popor înaintea Mea. Amin.

– O, Doamne, ceea ce voiești Tu, voiesc și eu. Cu mare dor voiesc să văd mereu lucrarea bucuriei depline pe fețele fiilor noștri cei din urmă, că trebuie să-i avem salvatori pentru tot neamul omenesc, Doamne. Mereu venim și îi învățăm. Mereu, mereu Te scuturi peste ei, Doamne, cu cuvântul păcii și al bucuriei și al învățăturii și al veghii și al dragostei depline, Doamne, ca să-i ai ca pe o primăvară înaintea Ta, ca pe un timp nou de primăvară cerească între oameni, ca pe o speranță adevărată, ca pe un rai înmugurit, gata să i se desfacă mugurii și miresmele și slava cea sfântă pe care Tu i-o pregătești.

O, Doamne, trebuie să lucrăm cu amănuntul. Trebuie luată în mână fiecare floare, fiecare mugur, că timpul veacului acesta naște din el omizi, iar cei ce vin spre Tine din lume uită cu anevoie pe cele din care se smulg ca să vină spre Tine, Cel ce ești scăparea și izbăvirea oamenilor care cred în Tine și în minunata Ta lucrare din zilele acestea ale venirii Tale. O, e vremea cea din urmă, și războiul vremii e întins peste toți, și trebuie să-l punem tot mai tare pe Israel sub lucrarea bucuriei depline, să-l punem sub cort, Doamne, ca să se depărteze din preajma lui orice lucru străin de împărăția lui Dumnezeu. Să facem primăvară peste Israel; să venim cu tot cerul sfânt întru putere de sus și să înseninăm mereu ființa cea plăpândă a lui până ce se va deprinde tot fiul din Israel să facă și el la fel prin lucrarea lui cu Tine.

Și acum, Doamne bun, mă fac din Tine cuvânt peste fii, și ca o mamă duioasă îi voi îmbia spre dragostea de Tine și îi voi ajuta să înțeleagă îndeajuns că fără dragoste de Tine nici o inimă creștină nu atinge fericirea căutată și așteptată. Tu ești din cer cu ei, Tu ești cu cerul cu ei. Cu cerul tot venim ca să fim cu ei, dar ei, Doamne, nu știu de ajuns lucrul cel treaz pentru Tine și pentru bucuria lor cu Tine, că lumea nu poate da din ea ceva bun, iar cei ce vin trebuie să învețe de la Tine nașterea din Tine și creșterea din Tine și credința și lumina și iubirea din Tine în ei. Iubirea mea de Tine, Doamne, e iubire înflăcărată, și voiesc să fii iubit de poporul cel mic al Tău, căci cu lingurița îl hrănești din iubirea Ta și voiești să-l ai iubire la pieptul Tău cel sfânt. Amin.

O, poporule iubit de Dumnezeu, o, copilaș plăpând și tristuț! Vin la tine și te cuprind în cuvânt ca să te deprind cu bucuria inimii, fiule plăpând. Dacă tu ai avea în brațe ceva rece s-ar răci și trupușorul tău. Așa e și cu sufletul; dacă totul pare rece în jurul lui, așa e și el. Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce și sfântă și din iubire este lucrat, și aceeași lucrare trebuie s-o aibă și el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăț lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu.

Te-au povățuit, măi Israele, fiii cei din grădină să-L iubești pe Hristos, fiule iubit de Dumnezeu. Dacă sufletul tău îți spune că nu știi cum să-L iubești, uită-te și ia pildă din cele ce se văd, căci toate ale firii sunt o iubire și o armonie pentru ca să slujească iubirii din om. Iubirea din om trebuie să fie Hristos, așa cum a iubit El. Hrăniți-vă cu simțământul iubirii de Hristos. Iubiți-L pe Hristos, fiilor. Fiți plini de dor, fiți plini de căutare după ființa Lui, după făptura Lui, după iubirea Lui. Fiți mireasa Lui, măi fiilor. Mireasa e plină de iubire pentru Mire, căci iubirea cea curată e cea plină, fiilor. Nimeni nu-L poate iubi pe Hristos decât în chip curat. Numai iubirea de Hristos e curată, fiilor. Iubiți pe Domnul, că El este iubitul Cel iubit de voi, dar iubiți-L ca să vă simtă iubirea, iubiți-L ca să simțiți că-L iubiți și să se vadă cât Îl iubiți. Învățați iubirea dintre Mire și mireasă, fiilor, și mărturisiți-o la vedere prin simțirea inimilor voastre, măi fiilor scumpi lui Dumnezeu. Voiește Domnul să simtă iubirea voastră pentru El. Voiește Domnul să fie iubit de voi așa cum își iubește mireasa pe mire. Vin din cer cu Domnul și vă aducem hrană de dragoste, că multă și frumoasă și plină trebuie să fie dragostea voastră pentru Domnul. Cine iubește pe Domnul, cine iubește ființa și făptura Domnului nu mai este trist, nu mai este posac. Cel ce are iubire de Domnul este ca o primăvară pentru cei din jurul lui. Amin.

Coboară Domnul Iisus Hristos Duh Sfânt și cuvânt de Duh Sfânt peste voi, fiilor din grădină, ca să umblați la ființa și la făptura lui Israel. Luați în mână fiecare floare, fiecare boboc de floare și dați-i din Dumnezeu.

Coboară, Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt și fă senin peste făptura lui Israel, iar norii tristeții să nu mai umbrească fețele celor mici ai Tăi, că Tu ești bucuria celor fără bucurii. Tu ești, Doamne, primăvara care răsare peste ființa și peste făptura celor mai mici ai neamului omenesc. Amin.

– O, scumpa Mea, o, trâmbița Mea cea cu sunet dulce, o, Verginica Mea! De M-ar mângâia și Israel așa cum Mă mângâi tu! De M-ar iubi și el cu aceeași măsură, cu aceeași frumusețe de iubire, tată! O, mare este setea ta pentru bucuria Mea pe care voiești s-o am de la mireasa Mea cea mai mică. Mă voi face cuvânt din cuvânt prin fiii cei unși în grădină și Mă voi așterne peste ființa și peste făptura și peste statura celor mici, că Israel de azi este poporul cel mai mic între mulți frați. Toți cei din cer așteaptă bucuria celui mic, așteaptă de la cel mic, iar tu, Verginico, vezi așteptarea cea din cer și te frămânți să-l faci și pe Israel să se frământe.

O, copilașule Israele, înseninează-ți, tată, ființa și făptura și statura. Lumea nu ți-a dat nimic din ce este al Meu ca să știi să fii ca Mine, dar Eu îți dau din plinul Meu și te învăț să fii copil frumos și senin, și te învăț să fii primăvară pe pământ și în cer, căci cerul te ține cuprins în el ca un rai nevăzut de ochii tăi până ce ți se va da ție văzut și simțit și veșnic pe pământ, căci cerul cel nou și pământul cel nou vor fi în frumusețe veșnică cu tine cel ce ai lepădat stricăciunea ca să fii fiu al vieții.

Să ne iubim unii pe alții. Luați din iubirea Mea. Căutați-Mă bine și cu inima și cu privirea și cu mintea și cu iubirea, și Eu voi fi în voi. Fiilor, fiilor, lucrați în voi frumusețea iubirii de Hristos. Lucrați în voi iubire, fiilor. Amin amin, amin.

31-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Pace vouă, copii ai poporului sfânt! Pace între voi! Pace în voi! Amin.

Pace ție, poporul Meu! Vin la tine și îți binecuvintez binecuvântarea pe care o ai peste tine. Vin la fiii tăi, Ierusalime, vin cu binecuvântare peste tine și peste toate ale tale cele văzute și cele nevăzute, peste trupul și peste sufletul și peste duhul fiilor tăi, poporul Meu. Eu sunt Cel ce sunt, și tu ești fiul Meu, și să ai grijă mereu, mereu de viața Mea în tine, de viața ta cu Mine și să te păstrezi mereu cu lumina și cu lucrarea Duhului Sfânt în tine, poporul Meu, că mare este această taină, taina mângâierii. Amin.

Voiesc, fiule, să te cuprind în taina mângâierii, căci ea înseamnă Duhul Sfânt, iar ca să fii cuprins în ea, trebuie să se vadă, trebuie să lucreze peste tine și din tine această taină cerească. Eu de mai bine de patruzeci de ani aștept rodul acesta în poporul Meu. Aștept, fiule, descoperirea tainei Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul Care te-a născut pe tine din cuvântul Meu, Duhul Care te-a crescut pentru împărăția Mea, poporul Meu.

O, fiilor, o, fiicelor, o, copilași ai Duhului Sfânt Cel din Tatăl! O, copilași ai cuvântului Meu, taina mângâierii cu greu o poate înfăptui omul cel credincios lui Dumnezeu, că multă iubire trebuie să aibă omul credincios, nu numai credință, nu numai putere de sfințenie, nu numai faptele credinței. Trebuie multă iubire, trebuie mult Duh Sfânt, iar Duhul Sfânt Își are loc în inima plină de fericirea iubirii de Dumnezeu care dă din ea iubire dumnezeiască pentru mântuirea și mângâierea multora, pentru pacea și iubirea multora.

Voiesc, poporul Meu, să-Mi fac descoperită din mijlocul tău această taină cerească a mângâierii Duhului Sfânt peste mulți, taina Duhului Sfânt Mângâietorul, de Care are nevoie toată lumea, chiar dacă lumea nu știe de ce are nevoie când caută mângâiere. Voiesc, poporul Meu, să fac din tine lumină a Mea prin lume, lumină văzută, care să-i facă bine omului fără cale sfântă, lumină care să-l mângâie pe om, să-l cheme pe om, să-l ajute și să-l învieze și să ia omul putere din ea ca să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credință și prin iubire și prin iertarea Mea, căci Eu sunt Cel bun, Care am suferit ca să-l răscumpăr pe omul pierdut din brațul Meu cel ceresc. Voiesc, poporul Meu iubit, să fii tu taina mângâierii pe care Eu am pregătit-o pentru cei ce Mă iubesc și nu știu cum să Mă aibă viu și adevărat în ei. Voiesc, fiule, să mântuiesc lumea din stricăciune și să-i dau nestricăciunea și să-i dau viața veșnică. Voiesc s-o fac să vrea aceste daruri veșnice și voiesc să te am pe tine fruct al iubirii Mele și taină a mângâierii.

Te-am vestit până la toate marginile că ești poporul Meu de fii mici și credincioși cuvântului Meu care vine pe pământ ca să-Mi aștearnă în calea Mea punte de la cer spre pământ ca să vin să-Mi împlinesc venirea cea de a doua și să împlinesc cer nou și pământ nou pentru toți fiii iubirii, pentru toți fiii dreptății, pentru toți cei ce vor primi înfierea prin iubirea Mea și prin iubirea lor, și voiesc, poporul Meu iubit, să fac din tine înviere peste oameni și să-i vindec de patimi și de necredință și de nepăsare și de neiubire și să le dau iertarea apoi. O, când va vedea omul ce voiesc Eu să fac cu tine pentru învierea împărăției Mele în om? Eu sunt tot ce poate avea cu adevărat omul. Voiesc să-l fac pe tot omul să știe că tot ce poate avea cu adevărat omul, numai Eu sunt; Eu, și cu cele vii și veșnice ale Mele, și pe care voiesc să le dau pentru veci de veci la toți cei ce vor îmbrățișa calea cea adevărată.

O, poporul Meu, oare, să-l fac pe om cu forța să aibă darurile Mele cele veșnice? Aș voi din iubire să vrea omul. Aș voi să fac iubire în om, și tu ești unealta Mea pe pământ, și Mă ajut cu tine la lucrul ogorului Meu, că iată, Îmi lucrez ogorul cu tine ca și cu o unealtă, fiule. Ogorul este lumea, și Eu lucrez ca un grădinar și sap și pregătesc pentru semănat și semăn și fac să crească și ud și curăț de spini și de buruieni și încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, și aștept rodul ogorului. Și dacă văd că ogorul e greoi la rod, Mă las peste el cu taina mângâierii și îl îmbiu să rodească și să stea înaintea Mea cu iubire ca să-Mi împlinesc cuvântul pentru cer nou și pământ nou, după cum Eu am făgăduit pentru toți fiii iubirii.

Pregătește-te pentru slava Duhului Sfânt, Ierusalime, căci Ierusalim înseamnă slava Duhului Sfânt, și de aceea ți-am pus Eu numele de Ierusalim, poporul Meu iubit. Fiți toți o iubire și un cuvânt de Duh Sfânt. Fiți copii lucrători, fiți toți, bucurând pe Duhul Sfânt în voi, ca să vadă și cerul și pământul această lucrare așteptată de veacuri de toți sfinții din cer și de pe pământ și de toate oștirile cerești, măi copilași ai nădejdii Mele, ai venirii Mele. Amin.

Vă voi trimite un îngeraș așa cum am trimis la păstorii de la stână când venise vremea să Mă nasc din Fecioară, și vă voi înconjura pe voi de slava Mea cea adusă de îngerașul Meu, și el vă va aduce bucurii așa cum a adus păstorașilor de atunci și vă va vesti venirea slavei Mele, și mulțimi de oști cerești se vor arăta și Mă vor lăuda și vor vesti slava Mea în cer și pe pământ și pacea Mea peste oameni și bunăvoire între oameni. Și îngerași mulți se vor coborî și se vor sui în chip văzut și în chip nevăzut, de la cer la pământ și de la pământ la cer, și vă vor mângâia pe voi, că scris este în prooroci că voi, fii ai Ierusalimului, veți fi mângâiați în Ierusalim. Amin.

Voiesc, poporul Meu iubit, să te cuprind în taina mângâierii, căci taina aceasta înseamnă Duhul Sfânt. Eu de mult aștept în tine rodul acesta. Aștept, fiule, în tine descoperirea Duhului Sfânt Mângâietorul, căci toată făptura așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu și slava Mea cu ei. Amin. Binevestiți pe Duhul Sfânt, cântați pe Duhul Sfânt, dați de veste bucuria sfințeniei, căci voi sunteți fiii cuvântului Meu. Mângâiați-vă unii pe alții cu mângâierea Duhului Sfânt, și vor căuta mulți spre voi, ca să ia din taina mângâierii, din Duhul Sfânt Mângâietorul, fiilor scumpi.

V-am adus cuvânt de iubire, v-am adus mângâiere, fiilor. V-am adus de lucru. Lucrați Duh Sfânt în voi și peste voi și unii peste alții, că vă dau să luați Duh Sfânt. Luați, fiilor, și lucrați lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, că El vă învață lucrul cel sfânt peste pământ. Nu fiți slabi, nu fiți plăpânzi. Fiți plini de Duhul Sfânt! Amin. Lucrați ca Duhul Sfânt! Amin, amin, amin. Nu lucrați altfel, fiilor. Întăriți peste voi și în voi și între voi pacea Mea, pacea Duhului Sfânt.

Fiilor, fiilor, luați din harul Meu și fiți plini de har. Fiilor, fiilor, fiți atenți, că harul Meu se dă celor sfinți! Fiți sfinți și fiți plini de har. Amin. Voi da din Duhul Meu Cel Sfânt peste fiii din grădină ca să vă învețe cu cuvânt din cuvânt, ca să fiți sfinți și ca să fiți plăcuții Mei. Potriviți-vă bine în statură duhovnicească, iar cine nu poate să nu fie pretențios, să nu se lase greu peste lucrarea Duhului Sfânt și peste cei ce o lucrează. Sprijiniți-vă unii pe alții ca să lucrați pentru Mine. Căutați-vă potriva în lucrul Meu și nu lucrați nepotriviți la lucrul Meu. De patruzeci de ani și mai bine aștept rodul acesta în poporul Meu; aștept, fiilor, descoperirea tainei Duhului Sfânt Mângâietorul.

Am venit la tine, Ierusalime iubit. Am venit cuvânt mângâietor peste tine, poporul Meu, ca să-ți binecuvintez binecuvântarea pe care o ai peste tine. Astăzi biserica lui Hristos sărbătorește începutul anului bisericesc așa cum au hotărât strămoșii cei sfinți. Binecuvântată să fii, biserica Mea cea sfântă, și să fii curată și sfântă așa cum i se spune numai bisericii Mele. Biserică înseamnă fii curați și credincioși laolaltă pentru ca să mănânce din cer trupul și cuvântul lui Hristos întru împărăție cerească pe pământ. Biserică înseamnă împărăția lui Dumnezeu așa cum este ea și nu altfel împărăție.

Am venit la tine, Ierusalime, biserica Mea de fii, căci Eu sunt trup și cuvânt în mijlocul tău. Pace ție! Te cuprind în taina mângâierii. Pace ție! O, popor nou, mare este taina mângâierii. Această taină este Duhul Sfânt. Să stai cuprins în taina mângâierii și să fii mângâierea Mea și a multor inimi care vor lua din mângâierea Mea. Amin, amin, amin.

14-09-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului

Voiește cerul să se bucure cu tine, Ierusalime, că tu ești poporul Duhului Sfânt. Amin.

Duhul Sfânt Își are sălaș în mijlocul tău, poporul Meu iubit, că te-am agonisit cu trudă, fiule, și te am rod al cuvântului Meu, iar tu trebuie să fii popor îndumnezeit și treaz cu taina aceasta a îndumnezeirii tale, că Eu nu dorm, și nici tu să nu dormi, și să fii îndumnezeit. Amin. Pace ție! Pace ție! Pace ție! Amin, amin, amin, și să dai din acest dar, să dai darurile Mele la cel ce voiește să ia din ele.

O, copilași împărțitori de daruri cerești, voi să nu uitați ce am spus Eu ucenicilor Mei când i-am făcut împărțitori de darurile Duhului Sfânt, că le-am spus: «În dar ați luat, în dar să dați la cei ce vor să ia din cele venite de la cer». În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh bucurați-vă cu cei ce se bucură de darurile cerești care vin pe pământ la voi. Cu cei ce se bucură de darul cuvântului Meu bucurați-vă, și hrăniți în ei rodul pocăinței, rodul mântuirii, că aceasta e lucrarea pe care Duhul Sfânt o pune în voi ca să fiți lucrători cerești pe pământ.

Voiesc să se învețe oamenii cu Duhul Sfânt și cu tainele Lui cele cerești, cele văzute și nevăzute și cu mângâierea care vine de la Duhul Sfânt. Voiesc să vă semăn ca pe sămânța cea bună și ca să iasă rod pe urma voastră, fiilor, și uitați-vă bine că pe unde trec Eu cu voi rămâne binele și binecuvântarea Mea peste oameni și peste locurile popasurilor Mele cerești în mijlocul oamenilor cu voi, și vă voi deschide uși și iar uși, ca să treceți prin ele și să faceți cale împărăției cuvântului Meu peste pământ. Amin.

O, copilași ai Ierusalimului, copii ai Duhului Sfânt, voiește cerul să se bucure cu voi, să grăiască cu voi. Voiesc mereu să Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu iubit, ca să te țin înfășat în taina mângâierii și ca să te îndemn la bucurie cu cerul, fiule din Ierusalim. Masa Mea de nuntă să nu se mai strângă, să nu se mai sfârșească, să nu se mai împuțineze, și să fie mereu așezată în mijlocul tău, că Eu îți pun mereu pe masă hrană din cer, care te crește și te îndumnezeiește ca să fii tu poporul Meu cel îndumnezeit. Nimeni nu poate trăi fără hrană, dar hrana din cer este minune peste tine, poporul Meu. Ia și dă din ea. În dar să iei, în dar să dai, și să nu faci ca cei ce au luat cheia cunoștinței ca să nu mai știe nimeni drumul cel adevărat. Cei ce sunt adevărații Mei ucenici, adevărații Mei slujitori sunt cei ce iau în dar de la Mine și dau în dar la toți cei ce flămânzesc și caută hrană din cer, iar cei ce nu fac așa cu cele luate în dar de la Mine, aceia nu sunt ucenicii Mei. Dar voi, fiilor, fiți darnici cu darurile cuvântului Meu și vindecați pe cei bolnavi de necredință și de patimi și de nepăsare și tămăduiți, fiilor, mintea și inima oamenilor, căci în dar ați luat, în dar să dați, după cum este rostit cuvântul Meu pentru ucenicii Mei.

Eu sunt Cel ce semăn sămânța cea bună pe ogor, iar dușmanul vieții seamănă neghina. Sămânța cea bună sunt fiii împărăției Mele, iar neghina sunt fiii celui rău, dar îngerii Mei sunt trimiși ca să ia de pe pământ toate smintelile și să crească sămânță bună și multă și însutită și coaptă și de aceea merg cu voi din loc în loc ca și cu o sămânță bună, căci fiii împărăției Mele sunt sămânța cea bună. Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ. Cu iubire nemărginită Îmi împlinesc cu voi Scripturile cele pentru zilele venirii Mele a doua oară, căci voi sunteți purtătorii Mei și templu Îmi sunteți și cărare Îmi sunteți. Mama Mea Fecioara Mi-a fost cărare când M-am întrupat în ea de M-am născut trup între oameni. Verginica, fiilor, Mi-a fost cărare când M-am înființat în ea cuvânt și M-am făcut cuvânt între oameni din templul trupului ei, iar voi sunteți fiii cuvântului Meu și sunteți cărarea Mea și vă iubesc cu iubire nemărginită. Voiesc să Mă bucur cu voi mereu, să fiu Cel dintâi în mintea și în inima voastră și să fiu purtat de voi, că sunteți purtători de Dumnezeu și Îmi purtați cuvântul peste pământ, căci cuvântul Meu este împărat din cer și cârmuiește pe tot omul care voiește cu împărăția cerurilor pe pământ, iar cine nu voiește cuvântul Meu și cine nu crede în el, acela nu este din oile Mele, căci oile Mele Îmi cunosc glasul cuvântului Meu și umblă după Mine ca după Păstorul lor.

«Cei ce ascultă de cuvântul Meu, care este glasul Meu, aceia sunt oile Mele.», așa le spuneam Eu cărturarilor și fariseilor templului, care Mă ispiteau ca să se smintească întru Mine. Deschideți, fiilor, Evanghelia Mea și uitați-vă bine că pe orice filă a ei se găsesc faptele Mele, și lângă ele cuvintele de ispitire ale cărturarilor și ale fariseilor care Mă sileau să vorbesc despre multe ca să-Mi găsească vină, că ei Mă urau ca și azi, fiilor. Atunci nu-Mi primeau trupul, și acum nu-Mi primesc cuvântul și se fac că nu știu despre cuvântul Meu care vine din cer mereu proaspăt pe pământ, că scrie în Scripturi ca să vin cuvânt pe pământ și să-Mi pregătesc venirea după cum sunt vestit de toți fiii credinței care spun despre credința lor în Hristos, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, și prin Care toate s-au făcut, și Care pentru mântuirea oamenilor S-a coborât din cer și S-a întrupat în Fecioară și S-a făcut Om, și S-a răstignit, și S-a îngropat, și a înviat a treia zi, și S-a înălțat la Tatăl, și iarăși va să vină cu împărăție fără de sfârșit. Amin, amin, amin.

Mama Mea Fecioară a fost începutul cărării mântuirii, și voiește cerul tot să se bucure cu tine, poporul Meu, și să cânte deasupra ta pentru mama Mea Fecioara și să prăznuiască sărbătoare de naștere pentru cinstirea ei în ceruri, căci toate clipele ei au fost înghițite de veșnicie, măi fiilor.

O, mamă a Mea, tot cerul te cântă și te prăznuiește pe veci de veci, iar Eu Mă las cuvânt de sărbătoare și de bucurie peste cei mici ai Noștri de pe pământ, ca să împlinesc cu ei Scripturile venirii Mele a doua oară pe pământ, mamă.

O, Eu nu mai sunt așteptat cu pregătire, mamă. Tot omul se pregătește mereu de bucurii și de sărbători, dar pentru Mine nu se mai pregătește nimeni ca să vin. Stau în mijlocul acestui popor mic și Mă fac cuvânt spre oameni din mijlocul lui, dar neamul oamenilor de azi, ca și atunci este neam viclean care cere semn ca să creadă în cuvântul Meu, mamă. Dar precum a fost Iona semn pentru niniviteni, așa și cuvântul Meu va fi semn pentru acest neam, căci mai mult decât Iona sunt Eu, Cuvântul.

O, mamă a Mea, o, cărare a Mea spre oameni, nu mai sunt oameni ca să Mă iubească atât de mult pe Mine, Domnul, ca să se facă pentru Mine cărare spre oameni. Dar iată-i pe cei mici pe care i-am ales și am suflat peste ei duh de credință, și i-am născut din cuvântul Meu de azi, ca să Ne fie cărare Nouă, celor din cer, căci cerul Domnului înseamnă cele ce nu se văd și sunt, precum Eu sunt după ce am trecut în cele ce nu se văd, dar când am trecut, le-am spus la toți ai Mei: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului». Așa și tu ești, mamă, precum toți sfinții sunt cuprinși de cerul Meu, căci cerul Meu este cel ce nu se vede, așa cum și fiii Noștri cei mici nu se văd că sunt copiii cerului pe pământ. Oamenii nu văd slava Mea în ei, căci ea nu se vede, dar este. Nu mai este omul învățat cu credința cea din moși și cea din strămoși. Nu mai știe omul să creadă glasul Meu așa cum l-au crezut toți cei cu care am grăit și prin care am grăit de Mi-am scris Scripturile pe pământ. Dar din nou M-am făcut cuvânt, iar cuvântul se slăvește prin împlinirea lui, și voi face împărăție a cerurilor pe pământ, după cum este făgăduința Mea pentru cei credincioși Mie. Amin, amin, amin.

– O, Fiule al meu, Fiu de Fecioară, nimeni nu se mai înfioară îndeajuns la minunea nașterii Tale din mine, Fecioară și mamă a Ta, Fiule al Tatălui și al meu. Bucuria acestei mântuiri, cu greu mai este pătrunsă de neamul oamenilor. Toată firea trăiește în ea dumnezeirea lui Dumnezeu și minunea dumnezeiască a Ta, Fiule Stăpân a toate cele văzute și nevăzute. Toate ale firii se înfioară și se bucură când Te porți Tu printre toate ale firii. Numai neamul oamenilor nu mai trăiește îndeajuns fiorul dumnezeirii Tale, Fiule ceresc între oameni. Nu mai știe omul să creadă glasul Tău care a scris Scripturile prin proorocii Tăi între oameni. Mi-e dor de ziua Ta cea mare, Fiule al suferinței. Mi-e dor de bucuria Ta, mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, că aceasta e bucuria Ta, și pentru asta ai venit din Tatăl și din mine Fiu ceresc pe pământ. Nu mai are neamul oamenilor, nu mai are vreme de Tine, și Tu aștepți, Fiule al suferinței și al iubirii, precum aștept și eu bucuria Ta, ziua Ta cea mare, ziua odihnei Tale, Fiule obosit de așteptare. De două mii de ani Te porți printre oameni, și oamenii nu Te văd. Privirea mea cea plină de durere și de duioșie e cu Tine mereu, și Tu plângi și azi, Fiule scump, Fiu pribeag, Fiu străin printre oameni. Nu mai știu oamenii că Tu ești Împăratul lor. Nu Te mai văd oamenii, Fiule Împărat și Stăpân a toate. Cu mare iubire petreci cu poporul Tău cel mic pe care l-ai ridicat din români ca să stea înaintea Ta mereu, precum oastea de cinste a unui împărat stă în preajma împăratului ei. Cu iubire fără margini stai mereu cu poporul Tău de fii mici și neluați în seamă de cei mari de pe pământ. Cu mare iubire Te faci cuvânt de slavă peste cei mici, căci glasul Tău vine mereu și se face cuvânt peste ei ca să Te împartă oamenilor și să știe oamenii venirea Ta și cuvântul venirii Tale.

Privirea mea e peste Tine, Fiule al meu. Pașii mei sunt lângă ai Tăi. Dorul meu e cât dorul Tău, Fiule Care ești trup și cuvânt între oameni. Trupul Tău cel înviat se poartă cu ai Tăi ca să-i semeni pe ei sămânță bună pe pământ, căci sămânța bună sunt fiii împărăției Tale semănați prin neghină, printre fiii celui rău care au de tată pe cel rău. Trupul Tău cel înviat umblă cu îngerii și cu sfinții pe pământ ca să înnoiască lumea, Fiule, și ca s-o nască din nou cu cuvântul ca și la începutul neamului omenesc. Trupul și duhul Tău e obosit de dor, și așa sunt și eu, Fiule, și așa sunt toți sfinții. Tot Ierusalimul cel ceresc e obosit de dorul mântuirii neamului omenesc pentru care Tu ai suferit mereu. Dar Tu Îți ridici pe pământ Ierusalim nou, casă nouă, neam nou, neam sfânt și credincios, ca să stea înaintea Ta în ziua slavei Tale când Te vei lăsa văzut și cuprins în cele ce se văd, Fiule tainic.

O, copilași plăcuți și scumpi, fii ai Fiului meu și ai cuvântului Său, învățați desăvârșit taina Fiului meu în voi și printre voi. Fiul meu e taină a tainelor, și este tainic în voi și printre voi. Învățați pe oameni taina creștinătății, taina lui Hristos cu oamenii, taina Fiului meu între oameni. Fiul meu Cel înviat este cu voi mereu, mereu, copilași ai Ierusalimului nou, și Se poartă printre voi cu pasul Său, cu trupul Său și cu cerul Său de sfinți și de îngeri.

O, popor nou, tu ești taină din taină. O, ce mare taină ești tu între oameni! Se minunează sfinții cerului. Tu ești o mare taină a Fiului meu, și slava ta este nevăzută, precum și cerul este nevăzut. Fiul meu cât a fost văzut pe pământ, a fost taină. La fel și eu, am fost taină dumnezeiască între oameni, dar oamenii nu știau. Așa au fost și sfinții care sunt acum cuprinși de cerul cel nevăzut, și sfinții se minunează de taina ta, căci tu, Ierusalime nou, ești poporul cel așteptat de veacuri, ești cărarea Fiului meu pentru cea de a doua venire a Sa. Amin.

– O, mamă a Mea, cuvântul tău duios Mă mângâie pe Mine, Cel ce petrec tainic între fiii cuvântului Meu. Rugăciunea ta pentru neamul omenesc stă mereu înaintea Mea, că tu știi ce Mă doare, știi că bucuria și mângâierea Mea e mântuirea neamului omenesc, de a cărui durere suferă toată firea, mamă. Dar ziua Mea cea cu slavă văzută se apropie, și cuvântul Meu se așterne tot mai mult în calea oamenilor, și nemângâierea Noastră se va sfârși, căci lumea se va înnoi, și se va bucura cerul și pământul de mângâiere și se vor înnoi precum scrie în Scripturi. Amin.

Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ, fiilor scumpi. Cu iubire nemărginită Îmi împlinesc cu voi Scripturile venirii Mele cea de a doua, căci voi Îmi sunteți cărarea pe care vin. Amin. Să fii popor îndumnezeit, Ierusalime nou, ca să înțelegi taina îndumnezeirii tale, că Eu, fiule, nu dorm, și nici tu să nu dormi, și să fii îndumnezeit Amin. Masa Mea de nuntă nu se mai strânge din mijlocul tău, și hrana Mea te îndumnezeiește, și este minune peste tine. Ia și dă din ea. Dar din dar să dai, că Eu îți voi deschide uși după uși ca să treci prin ele, poporul Meu, și să faci cale împărăției cuvântului Meu peste pământ. Amin. Toate se vor apleca în calea Mea cu tine, căci Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Când M-am lăsat cuprins de cele ce nu se văd, așa le-am spus celor iubiți: «Vă este de folos să Mă duc, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi; dar Mă duc, și iarăși voi veni ca să fiu cu voi până la sfârșitul timpului».

Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt, și am fost cu Israel care M-a lepădat. Dar Mi-am făcut popor nou, și iarăși sunt cu cei aleși de Mine, cu tine, poporule ales din nou, și cu tine lucrez ca să întorc neamul omenesc cu fața spre Mine și să-i dau bucuria răscumpărării. Amin, amin, amin.

21-09-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (12)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:40 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Pace ție, grădiniță a cuvântului Meu! Pace vouă, fiilor unși în grădină, căci credința voastră în cuvântul Meu este cărarea Mea de la cer la pământ. Amin. Pace vouă, căci prin credința voastră voi împlini toate cuvintele Mele, căci scrie în proorocia lui Isaia: «Precum se coboară ploaia și zăpada din cer, și nu se mai întoarce până nu udă pământul ca să-l facă să răsară și să rodească și să dea sămânță semănătorului și pâine spre hrană, așa va fi cuvântul Meu, care curge din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să rodească; el face voia Mea și își îndeplinește lucrarea lui». Amin.

Fiți plini de râvnă pentru cuvântul Meu, fiilor, și dați această pâine celor flămânzi și săturați pe cei amărâți, și lumina voastră va răsări în întuneric, și bezna voastră va fi ca miezul zilei, căci Eu vă voi călăuzi și voi sătura sufletele voastre și voi da tărie oaselor voastre și veți fi ca o grădină adăpată și ca un izvor de apă vie care nu seacă niciodată, și Mă veți înălța pe Mine pe piatra Mea cea străbună și vă voi numi înnoitori de drumuri precum scrie în prooroci. Amin.

Cuvântul Meu spre voi este râul vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului lui Dumnezeu. Cuvântul Meu este credincios și adevărat. Amin, amin, amin. Cuvântul Meu este apa vieții care adapă locurile fără apă, fără apă vie, și lipsa de apă pârjolește pe oameni, și Eu vin să aduc peste pământ poruncile vieții veșnice și să le dau oamenilor și să-i învăț să bea cu credință din apa Mea cea vie și să mănânce cu iubire și cu foame din pâinea Mea cerească. Cuvântul Meu se înalță pe pământ și grăiește pe înălțimi și rostește acoperișurilor să se aplece și să ridice deasupra lor cuvântul Meu cel sfânt, ca să se sfințească din el acoperișurile și înălțimile și să stea aplecate la cuvântul Meu cel sfânt. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu se poartă pe sine spre cei ce stau peste țara Mea de nuntă și vin să-i vestesc că România este țara strălucirilor cerești din pricina cuvântului Meu, care este râul și apa vieții, și vin să-i vestesc că Mi-am așezat tronul în România, și din tronul Meu curge apa vieții, curge râul vieții, curge cuvântul Meu ca ploaia și ca zăpada din cer, care adapă pământul și îl face să răsară și să rodească și să dea sămânță semănătorului și pâine spre hrană, și el nu se întoarce către Mine fără să rodească. El face voia Mea și își îndeplinește rostul lui. Amin.

Pace vouă, celor de pe scaunele României! Eu sunt Cel ce am grăit din rug pe vârful muntelui Sinai ca să învăț pe Israel cărarea spre viață. Eu sunt Cel ce sunt. Deschideți ca să intru! Amin, amin, amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvântată să fie țara Mea română, noul Meu popor ales, și binecuvântați să fiți voi, cei din porțile României, care credeți în Mine, Cel ce Mă fac cuvânt peste pământ. Eu sunt Mielul Tatălui ceresc, și M-am dat spre hrană celor credincioși Mie. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani și sunt veșnic viu și umblu pe pământ ca să-i trag pe toți către Tatăl și ca să-Mi pregătesc prin cuvânt cărarea Mea, pentru ca să vin a doua oară cu împărăția cerurilor, care nu are sfârșit precum scrie în Scripturi. Vin cu pace și cu iubire pentru toți cei credincioși, căci fericiți sunt cei credincioși Mie. Eu sunt. Fiți credincioși. Gătiți-vă iubirea și pacea inimilor voastre ca să intru în voi, fiilor români care stați de veghe peste țara Mea de nuntă în care Mi-am așezat masa Mea de nuntă, masa cuvântului Meu, că am popor mireasă în țara voastră, fiilor români care vegheați peste țara alegerii Domnului. Fiți cu inimă cerească și întrebați-Mă de ce am ales-o pe cea mai robită, pe cea mai lovită, pe cea mai umilită. O, poporul Israel s-a semețit încă de când l-am ales de popor al Meu și l-am făcut mare între popoare. Cu cât îl iubeam și îl învățam, cu atât mai mult el se îngâmfa și se depărta de Mine alipindu-se de trup străin și de idoli și de fărădelege semețindu-se peste Mine, și Eu l-am făcut să ridice mâna asupra Mea și să Mă lepede și să-l lepăd. Israel s-a smintit, și din pricina înmulțirii fărădelegilor lui iubirea lui s-a răcit de tot, și numai o rămășiță mică din el a răbdat cu Mine, și s-a împlinit cu Ierusalimul Scriptura Mea care a spus că va veni urâciunea pustiirii peste el, și au fugit la munți cei din Iudeea și au fugit fără haină, după cum este scris: «Cel ce va fi în casă să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina», și am ars Ierusalimul, căci mai-marii Ierusalimului de atunci M-au vândut pe bani pe Mine, Cel ce eram darul Tatălui Meu pentru oameni, și a căzut peste Israel osânda banului. Am spus apoi că Evanghelia împărăției Mele, care a fost dată deoparte de Israel, se va propovădui în toată lumea spre mărturie la toate neamurile, și Israel se va sfârși, iar neamurile se vor binecuvânta prin credință, și Îmi voi alege dintre neamuri Ierusalimul cel nou, și voi veni cu împărăția cerurilor pe pământ și voi răscumpăra pe om de la moarte și îi voi da viață veșnică după cum am făgăduit prin Scripturi celor credincioși.

O, fiilor români, n-am găsit între neamurile pământului un neam mai plăcut Mie ca și neamul român, căci Tatăl Meu Mi-a dat iubire mare pentru acest pământ ales de El dintru început. Taina lui e veșnică și acest pământ stă înaintea Tatălui Meu, căci a fost primul petec de uscat care s-a ivit din apă când s-a întocmit cerul și pământul la cuvântul Meu; a fost prima palmă de uscat care a ieșit din apele potopului după ce potopul a trecut; și va fi pământul salvării, că el este taina Tatălui Meu, și Tatăl Meu îl numește masă a cuvântului, și iarăși se vor face toate prin cuvânt și vor fi noi. Amin.

O, fiilor români care străjuiți peste România, țara voastră a fost mereu sub cruce, dar ea a răbdat până la sfârșit și n-a ridicat toiagul ei împotriva nici unui neam de pe pământ. Pe nimeni n-a asuprit, nimănui nu i-a luat. Ba a dat din trupul ei supunându-se ca și Mine, și Tatăl Meu a iubit-o cu iubire fără margini și a așteptat vremea slavei ei între popoare. Cuvântul Meu din ea e slava ei, și el se va face faptă a slavei și trup al slavei, căci Eu voi fi mereu cuvânt în ea, iar tronul cuvântului Meu va străluci din mijlocul ei, și din tronul Meu va curge râul și apa vieții peste pământ și va uda tot pământul așa cum din Eden ieșea un râu care uda raiul, și de acolo se împărțea în patru brațe peste pământ. Scris este: «Cine va răbda până la sfârșit, se va mântui», și Tatăl Meu o are pe România țară a răbdării și a iertării, și este scris de ea în Scriptura proorocului Daniel, și se numește țara strălucirii și a biruinței, țara Domnului. Amin.

Gătiți-vă iubirea și pacea inimilor voastre ca să intru în voi cu împărăția Mea, fiilor români care stați de veghe din partea Mea peste România. Cobor peste voi darul credinței sfinte. Amin. Cuvântul Meu se înalță pe pământ și grăiește pe înălțimi și rostește acoperișurilor și piscurilor să se aplece și să ridice deasupra lor cuvântul Meu cel sfânt, ca să se sfințească din el acoperișurile și înălțimile și să se plece la cuvântul Meu și să ia viață veșnică. Eu vin curând, dar casa Mea de oaspeți nu mai voiește să vin. Biserica din România trebuia să fie casa care să primească în ea cuvântul Meu.

O, fiilor români care vegheați din partea Mea peste țara Mea de nuntă! Sunați la porțile casei Mele de oaspeți, că a venit dușmanul în casa Mea și Mi-a luat căsuța și Mi-a luat hăinuța și Mă scoate afară din vie ca și acum două mii de ani. Voiesc să aduc izbăvire neamului omenesc, dar antichrist Îmi stă împotrivă, fiilor români. S-a băgat antichrist în casa Mea și domnește în numele Meu, și Tatăl M-a trimis și nu sunt primit în casa Mea. Cuvântul Meu strigă la porțile casei Tatălui Meu și nimeni nu voiește să-Mi deschidă ca să intru și să aduc cuvintele vieții și apa vieții și hrana cuvântului Meu pentru cei însetați și flămânzi de viață. Eu sunt Cel ce am grăit din rug pe muntele Sinai. Eu sunt Cel ce grăiesc poporului român din mijlocul grădiniței cuvântului Meu din România. Ridicați slava cuvântului Meu și înălțați-o spre viața oamenilor, că vin să fac izbăvire neamului omenesc, și am de împlinit Scriptura de cer nou și de pământ nou, și de împărăție a cerurilor pe pământ. Amin, amin zic vouă: Eu vin curând, și Mă voi arăta deasupra României și voi face din ea țara Noului Ierusalim, țara Mea cea de la sfârșit, și din ea voi revărsa lumină mare peste toate neamurile pământului. Dar slujitorii bisericii din România sunt reci și nu vor venirea Mea și nu vor pace și sfințenie din cer peste ei și nu cred în Mine. Scris este în Scipturile Mele: «De va vrea cineva să creadă, va înțelege cuvântul Meu și voia Mea și mântuirea Mea».

O, fiilor români, Mi-e milă de neamul român, căci îl iubesc cu iubire fără margini. Oile Mele nu mai au păstori, că păstorii lor se păstoresc pe ei înșiși și nu poartă grijă de oile Mele, și Mi le asupresc și Mi le împrăștie și Mi le umplu de răni, căci ei nu împlinesc Scriptura Mea care spune: «În dar ați luat, în dar să dați». Păstorii bisericii nu pot da nimic în dar, căci n-au luat în dar, și au luat cu bani ceea ce au, și s-au învățat cu bani, și Mă vând pe bani, și oile Mele sunt oropsite și călcate în picioare de toți trecătorii. Păstorii bisericii au luat cheia cunoștinței și nici ei nu vor cu Mine și nici oile Mele nu mai știu cunoștința Mea. Ajutați pe cei asupriți de necredință și de necunoștință, căci cuvântul Meu vine la voi ca să vă ceară sălaș în voi și să fiți credincioși și să deschideți Domnului. Eu sunt. Fiți credincioși. De mai bine de patruzeci de ani Mi-am așternut ieslea cuvântului Meu în România și lucrez prin cuvânt ca să-i împlinesc slava ei cu Mine și să-Mi pregătesc venirea Mea cea de a doua și să vin cu cele veșnice și să dau răscumpărare neamului omenesc și să lucrez din România peste popoare, cu lumina cuvântului Meu. Eu sunt. Fiți credincioși. Cuvântul Meu este râul vieții, care curge din tronul Meu, dar cei necredincioși în biserica din România lovesc în cetatea cuvântului Meu. Deschideți cărțile vremii voastre și căutați în ele nelegiuirile oamenilor bisericii care au apăsat peste turma Mea română și peste cei ce Mă iubesc în România. Am coborât putere din cer și v-am sprijinit să luați veghea României, dar aveți grijă de țara Mea, că e apăsată încă de oamenii bisericii care stau împotriva dreptății și a sfințeniei și a adevărului. Prea mult se învelesc oamenii bisericii cu slava lor cea deșartă; prea mult întinează aceștia locurile sfințeniei Mele. Prea mulți oameni ai fărădelegii s-au ascuns sub haina de biserică și Îmi înșeală neamul Meu cel ales. Lucrați cu înțelepciunea Mea cea cerească și aduceți la pocăință pe toți fiii acestui neam care s-au ascuns sub haina Mea și au asuprit pe mulți din cei drepți ai Mei. Luați lumină din lumină și scoateți întunericul la lumină, căci omul cade de șapte mii de ani prin ascundere. Voiesc să dau în dar celor ce vor să poarte darurile Mele și voiesc să fie date în dar darurile Mele. Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine și să-și ia crucea sa urmându-Mă și nu înșelându-Mă că vine și să nu vină. Iar dacă nu vine să nu spună că e cu Mine, să nu-Mi ducă turma în rătăcire.

O, fiilor români, Mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, dar în biserică nu mai am oameni curați cu inima ca să lucrez cu ei mântuirea peste oameni. Ridicați-vă voi, cei veghetori peste țara alegerii Mele, căci Eu M-am făcut cuvânt peste voi, și vă voi cere rodul cuvântului Meu, căci voiesc să ocrotesc țara voastră și să așez în ea Duhul Adevărului. Amin. Eu sunt adevărat în cuvântul acesta, și vă dau darul credinței sfinte. Luați din darurile Mele și fiți vii și lucrați ca Mine și nu ca omul, și păziți pe România și păstrați-o pentru Mine și pentru voi, și vegheați cu sfințenie peste ea. Luați Duh Sfânt, căci darurile Duhului Sfânt se vor coborî peste toți fiii României, dar ei să fie fii. Amin. Iubiți căile Mele și adevărul Meu și viața Mea în voi, căci Eu sunt ocrotitorul celor ce umblă pe cărările dreptății. Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. Voiesc să fac din pământul român pământ al dreptății. Eu sunt Cel ce am grăit aceasta. Amin, amin, amin.

O, fiilor români care străjuiți peste România, țara voastră a fost mereu sub crucea ei, dar Eu, Domnul, voi înălța crucea ei și voi face din România semn ceresc peste popoare, că ea este Ierusalimul Meu, cel nou ales, și îl voi îndemna la pocăință și pe Israel cel care nu M-a primit și M-a lepădat, și el va fi din nou poporul Meu, că am semnele Mele peste el, și am semnele lui peste Mine.

Pace vouă, fiilor români care stați de veghe peste România! Luați din pacea Mea. Cel ce poate să creadă, va cunoaște că acest cuvânt sunt Eu, Domnul, Care vine pe nori, căci scris este: «Eu vin curând», iar Duhul și mireasa Mea zic: «Vino, Doamne!».

Eu sunt Cel răstignit de slujitorii Mei. Cei de atunci Mi-au răstignit trupul, iar cei de acum Îmi răstignesc cuvântul cu care vin pe nori ca să-Mi pregătesc ziua slavei Mele și a celor credincioși care Mă așteaptă să vin. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci Tatăl este în Mine cu Duhul Său Cel Sfânt, și stau pe norii slavei Mele deasupra României. O, țara Mea, iubita Mea, voiesc să fac din tine biserică cerească pe pământ, iar slujitorii Mei din tine să fie sfinți cu mintea și cu inima și cu trupul și cu credința. Eu vin mereu cuvânt peste tine, iubito, că M-a trimis Tatăl la tine ca să fiu cu tine și să te ocrotesc și să te fac cunoscută neamurilor pământului că ești a Mea.

Amin, amin zic vouă, fiilor veghetori peste România: lucrați și împliniți planurile Mele peste voi și peste țara voastră. Luați în mijlocul vostru pe cel ce are ungere peste România și dați-i pacea între voi și aveți grijă de viața lui cu Mine și veți fi binecuvântați. Lucrați pace între Mine și voi, și împliniți peste România planurile Mele cele cerești. Eu vin curând, curând. Fiți credincioși ca Avraam și păstrați peste voi binecuvântarea Mea. Luați din râul vieții, căci tronul cuvântului Meu este cu voi. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Luați darul credinței sfinte! Luați Duh Sfânt și lucrați cu Domnul la zidirea împărăției cerurilor pe pământul român, care va împărți bogăția împărăției Mele la toate noroadele care vor veni să ia din slava Mea cu voi.

Pace ție, Românie! Pace ție, țara Mea! Pace, iubito! Pacea Mea ți-o dau! Amin, amin, amin.

27-09-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Eu sunt mângâierea celor ce cred în Mine și în toate câte Eu lucrez și împlinesc, iar cel ce crede în Mine, acela este mângâierea Mea. Amin, amin, amin.

Pacea Duhului Sfânt este cu Mine și vin cu ea la tine, poporule Ierusalime, poporule, mângâierea Mea, că nu mai am, fiule, cu cine să Mă mai mângâi. Eu Mă mângâi cu cel ce crede cu adevărat în Mine și în tot ce fac Eu văzut și nevăzut, dar nu mai am mângâiere, nu mai am om pe pământ cu credință nefățarnică. Mi-e dor de mângâiere, Mi-e dor de om credincios cu credință sfântă, Mi-e dor de om cu inimă curată pentru Mine.

O, să nu te plictisești de coborârea Mea la tine, poporule mângâierea Mea. Vin să Mă mângâi cu tine și vin să te mângâi cu Mine. Vin să-ți dau putere să crezi în Mine și în cuvântul Meu cel plin de viață veșnică.

O, trâmbița Mea, o, Verginico, vin iar prin cartea ta. Cobor din cer la poporul Meu, și te cobor și pe tine cu Mine, că tu ești în cer între sfinții Mei, și se face cerul cuvânt peste Israelul Nostru cel de azi. Vin cu tine, venim din cer cuvânt, ca să grăiești și tu cu Mine în vorbirea Noastră cu Israel, că dulce mângâiere iau Eu din cuvântul duhului tău. Cuvântul tău e dulce, e plin de iubire pentru Domnul tău. Cuvântul tău e mir mirositor care se așează mereu peste usturimea ranelor Mele alinându-Mi-le, că nu mai am mângâiere.

– Nu mai ai mângâiere, Mângâietorule. Duhul meu plânge și în cer cum a plâns și pe pământ, că Te-am iubit, Doamne, așa cum iubește mireasa pe mire. Dar Tu erai Mirele Cel tainic după Care aleargă fecioarele cele sfinte și cu așa iubire Te-am iubit, ca să Te mângâi, că-Ți vedeam mereu fața. Mereu, mereu Te vedeam, că așa ai binevoit Tu cu mine pentru vremea venirii Tale cea de a doua între oameni. Inima mea a fost un izvor de suferință pe pământ. Sufeream după Tine și pentru Tine Cel neiubit și nemângâiat. Sufeream iubirea ce o purtam poporului pe care Ți l-am adunat în preajma cuvântului Tău care curgea ca râul prin graiul gurii mele. Iubirea este o suferință fără de care eu n-am putut fi nici pe pământ, nici în cer, căci în cer duhul meu suspină de durerile Tale și nu știu cum să Te mai mângâi, Mângâietorule Doamne, căci Tu, Moștenitorul Tatălui, nu mai ai pe pământ moștenire, că Ți-au luat-o iscoadele care se prefac că sunt drepți și moștenirea Ta e a lor.

Israel de atunci, știa mai bine ca oricine că Tu ești Moștenitorul Cel din partea Tatălui, și pentru că știa și-a zis: «Acesta este Moștenitorul. Să-L omorâm, ca moștenirea să fie a noastră». Unii zic că aceasta a fost pildă, dar pilda gurii Tale a fost adevăr în inima și în mâna lor. Mai-marii bisericii de azi știu bine că poporul acesta al Tău moștenește darul credinței nefățarnice. Ei știu că poporul Tău este moștenitorul darurilor Tale cele de la sfârșit, și folosesc iscoade care se prefac că sunt drepți, ca să-i prindă în cuvânt pe fiii cuvântului Tău și ca să nu scape din mâinile lor moștenirea Ta și a fiilor Tăi, dar moștenirea Ta nu e cu cei necredincioși lucrărilor Tale, ci e a celor cu credință nefățarnică, Doamne. Moștenirea Ta nu e din ziduri și din cuvintele oamenilor, ci e din Duh Sfânt și din trupuri sfinte care au în ele pe Duhul Sfânt locuitor și lucrător de viață veșnică pentru cei sfinți ai Tăi. Te mângâi cu cuvântul adevărului, că ești fără mângâiere, dar Tu ai pe poporul cuvântului Tău care crede în Tine și în împlinirile cuvântului Tău peste pământ, Doamne, iar cel ce crede în Tine, acela este mângâierea Ta. Amin, amin, amin.

– O, Verginica Mea, o, trâmbiță a venirii Mele, tu ești aluatul cel de la sfârșit, tu ești aluatul mângâierii Mele, căci din tine au ieșit fii mângâietori pentru Mine Cel nemângâiat. Voiesc să Mă mângâie și fiii tăi tot așa, tot ca tine. Voiesc să-i aud grăind cu Mine și pentru Mine așa cum grăiești tu din cer cu Mine. Voiesc să văd în ei credință nefățarnică și inimă curată să văd în ei.

Amin, amin zic ție, Ierusalime, poporul Meu: mergi în mijlocul oamenilor, că voiesc să Mă mângâi cu tine slăvindu-Mă în tine înaintea oamenilor. Și am să fac din tine pildă de credință nefățarnică, căci toate pildele pe care Eu le-am dat prin cuvânt lui Israel, s-au făcut faptă în mijlocul lui. Mergi, poporul Meu, mergi cu Păstorul tău în mijlocul oamenilor! Eu sunt Păstorul tău Cel tainic și stau în mijlocul tău nevăzut și te mângâi și Mă mângâi cu tine.

Duhul Meu suspină cu usturime pentru cei necredincioși și pentru cei cu credință fățarnică, pentru cei care stau peste oameni în numele Meu nefăcând voia Mea și nelucrând faptele credinței sfinte. Dar va veni peste biserica din lume încurcarea limbilor, și apoi va cădea. Nu e voie să fie una cu păgânii biserica. Nu e de la Dumnezeu turmă amestecată. Eu n-am ce face cu oi amestecate cu capre. Mă uit pe pământ și citesc din cer cuvântul omului bisericii. Nu se poate biserică lumească. O, ce vor oamenii să însemne biserică? Peste ce babilon vor oamenii să scrie biserică a lui Hristos? Biserica e numai una. Ea nu poate avea altfel de trăire decât a Mea. Eu sunt capul bisericii, dar unde nu sunt Eu capul, nu sunt nici piciorul. Și am să dau cuvânt mai-marelui bisericii din România să nu dea voie bisericii adevărate să se facă una cu babilonul, o turmă cu cei fără strămoși sfinți. Voi da cuvânt proaspăt peste biserica din România, și dacă nu va asculta cuvântul Meu ca să fie numai cu Domnul, nu și cu cei desprinși de strămoși, o voi da babilonului și voi face din ea încurcătură de limbi, și din această încurcătură vor ieși cei ce sunt ai Mei și se vor alege la dreapta, căci biserica Mea este cea în veac nebiruită. Amin.

Tu mergi, poporul Meu! Tu ești turma Mea cea micuță și neatinsă de duhul cel străin de Mine. Tu ești aluatul cel păstrat în mâna Mea, și din tine va crește ceea ce va rămâne. Mergi, fiule, mergi cu Păstorul tău în mijlocul oamenilor. Eu sunt Păstorul Cel tainic, și sunt în mijlocul tău în chip tainic. Nici un lup nu-și va arăta dinții. Nici un șacal nu va avea dinți pentru tine. De certarea Mea vor fugi, de glasul tunetului Meu se vor înfricoșa toate fiarele și se vor trage în culcușurile lor. Amin. Tu ești plămada Mea, tu ești rămășița cea cu har, și te îngrijesc cu mare iubire, ca să te am și să Mă mângâi cu tine, căci cel ce crede în Mine Îmi este mângâiere, Îmi este alinare și pace pentru duhul Meu și odihnă pentru trupul Meu. Amin.

Tu, poporul Meu iubit, să nu cauți cele ce nu-ți sunt de trebuință. Tu să cauți să ai numai cele ce-ți trebuie, că tot omul de pe pământ își agonisește cele ce nu-i trebuie. Nimic să nu ai, nimic să nu-ți faci decât cele de trebuință, și vei fi ușor și sfânt, căci cele ce nu trebuie îngreuiază pe om și îl trag din cer. Am multe să-ți dau ca să ai ce-ți trebuie. Am cuvinte de aur pentru tine, copile sfânt. Am slobozit un cuvânt din cuvânt prin fiii grădinii Mele. Am spus prin ei, am spus unor copii iubiți de Mine că odihna trupului este mângâierea sufletului. Nu este trup mai odihnit ca trupul care are în el un suflet mângâiat de Duhul Sfânt. Nu este trup mai sănătos ca sufletul umbrit de Duhul Sfânt Mângâietorul. Am doi copilași sub cortul pazei Mele, doi copilași din mijlocul lumii și cu care Eu Mă sprijin în truda Mea de pe pământ. M-a umplut de mângâiere cuvântul acesta spus lor prin fiii grădinii Mele. Însemnați acest cuvânt spre folosul lui Israel: odihna trupului este mângâierea sufletului, adevărată odihnă a trupului obosit. Căutați această odihnă în voi, căutați-o, fiilor, și veți fi fiii puterii.

O, fiilor din grădina Mea, fiți plini de râvnă pentru cuvânt proorocesc. Smerenia voastră să nu stea împotriva cuvântului cel bun care se împlinește prin rostire. Proorocii Duhului Sfânt așa au lucrat, căci au avut îndrăzneală pentru folosul Domnului între oameni. Învățați pe cei credincioși, învățați-i de la Duhul Sfânt prin cuvânt proorocesc, că voiesc să înmulțesc în mulți darul credinței nefățarnice ca să am credință împlinită în mulți din cei ce au pornire sufletească pentru cer. Căutați în Duhul Sfânt mângâierea sufletului, că această taină este odihnă pentru trup. Stați în taina credinței nefățarnice și învățați această taină, că nimeni pe pământ nu mai atinge această taină nici cu vârful degetelor. Credința nefățarnică este darul care-i lipsește omului care crede în Dumnezeu. Credința nefățarnică și inima curată în credință este darul pe care voiesc să-l pun mereu proaspăt peste tine, poporul Meu cel vestitor al venirii Mele pe pământ.

Iar voi, copii ai grădinii peste care se coboară cuvântul Meu, vestiți întâlniri sfinte și puneți masă de cuvânt, că voi veni și Eu din cer cuvânt, și vom lucra cuvânt, și cuvânt din cuvânt, pentru ca să fiți voi mereu fiii credinței nefățarnice în mijlocul unui neam desfrânat și păcătos, ferindu-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia și credința fățarnică, dar scris este în Scripturi cuvântul Meu care grăiește că «nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască, și câte au fost spuse la întuneric, se vor auzi la lumină, și cele ce s-au grăit de ei la ureche, în cămări, se vor vesti de pe acoperișuri», iar Eu înnoiesc acest cuvânt, și apoi zic: amin, amin, amin.

Vestiți întâlniri sfinte, și voiesc să înțelegeți ce sunt și cum sunt întâlnirile sfinte. Ele sunt cele în care se întâlnesc cei ce cred în Mine și din gura cărora curg râuri de apă vie, adăpându-se unii pe alții cu râul Duhului Sfânt, care curge. Duhul Sfânt lucrează și nu stă, grăiește și nu tace, Se slăvește și nu Se ascunde, și Se preamărește prin cei cu credință nefățarnică. Amin. Vestiți întâlniri sfinte și dați grai împlinirilor care vin, iar împlinirile se grăiesc, și apoi se împlinesc, căci așa este lucrarea Mea, din veac și până-n veac. Amin, amin, amin.

Iar tu, Verginica Mea, dintre sfinții cerului ridică-ți trâmbița și cântă din ea, cântă cântarea ta de mireasă ca să învețe și Israel cântarea lui de mireasă. El este mireasă din mireasă. Cântă tu din trâmbiță cerească! O, cântă ca să învețe Israel să cânte ca tine, să cânte Domnului cum cânți tu. Ieșim cu turma între oameni ca să vadă oamenii slava lui Dumnezeu. Poporul Nostru este slava lui Dumnezeu pe pământ, este rodul cuvântului Meu din care s-a născut acest popor. Binecuvântată să fie ieșirea și intrarea lui Israel, și apoi tu să cânți și să grăiești, să grăiești și să cânți peste popor, ca să înnoim în el pe Duhul Sfânt al Tatălui. Să cânți, Verginico, cântarea ta de mireasă, să cânți și să grăiești lui Israel. Amin.

– O, Doamne, eu sunt fiica binecuvântării Tale. Binecuvântată să fie ieșirea și intrarea lui Israel, și apoi voi împlini cuvântul Tău și mă voi face hrană și mângâiere peste poporul credinței sfinte și nefățarnice, Doamne, și îl voi învăța din cer, să nu caute cele ce nu-i sunt de trebuință, ci numai cele ce-i trebuie, ca să fie ușor și sfânt, căci cele ce nu trebuie îngreuiază pe om și îl trag din cer.

Israele, mândria mea în fața Domnului! Israele, agoniseala mea, te-am ales ca să fii de trebuință Domnului, că nu mai avea Domnul rod pe pământ, că oamenii bisericii s-au lăsat spre slavă deșartă, și așa de mult s-au lăsat spre ea, că le este rușine cu Domnul, Cel ce a fugit și fuge și azi de slava deșartă care vine de la omul slavei deșarte. Nu-i trebuia bisericii slavă deșartă, și ea și-a agonisit ce nu-i trebuia, și cele ce nu-i trebuie o îngreuiază și o trag din cer, și biserica se rușinează acum cu Domnul, Cel lipsit de slavă deșartă și plin de slava cea curată și sfântă a Duhului Sfânt. Dar rostesc acum peste ei cuvântul Domnului: «De cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Eu Mă voi rușina de el când voi veni întru slava Tatălui Meu, pe care o am de la Tatăl, și întru care voi veni cu sfinții și cu îngerii curând, curând». Amin, amin, amin.

Eu sunt cu Domnul pe cărarea cărții mele și mă fac cuvânt peste tine, poporul meu. Eu sunt în ceata sfinților din cerul cel nevăzut, iar cerul este mereu deasupra ta cu lucrarea sa, popor credincios. Mi-a spus Domnul să te învăț lucrarea credinței nefățarnice, căci aceasta îți trebuie mai mult decât tot ce trebuie să ai. Oamenii credincioși de pe pământ nu au ce ai tu. Tu ai învățătură proaspătă de la Domnul, că vine Domnul din cer la tine ca să-ți dea învățătură caldă, dar oamenii cei credincioși de azi nu pot crede că Domnul e viu și grăiește, căci oamenii au credință fățarnică și n-au inima curată.

Credința nefățarnică este credința inimii curate, măi fiilor scumpi. Vin să vă învăț ca să știți tot ce voiește Domnul să știți. Omul credincios care iubește slava deșartă, omul care caută să aibă ceea ce nu-i trebuie, acela este fățarnic pentru Dumnezeu și nu are inimă curată pentru Domnul. O, fiilor micuți, să nu credeți pe omul care vă spune că Îl are ascuns pe Domnul în inima sa, ci să-l credeți pe omul pe care-l vedeți, nu pe cel pe care nu-l vedeți; și să-L credeți pe Hristos, Cel Care este văzut în om și din om, și nu pe cel pe care nu-l vedeți că este în om și că ar fi ascuns în inima omului, că nu mai este pe pământ om cu credință nefățarnică și cu cuget smerit în inimă, căci omul credincios se rușinează cu Dumnezeu și are credință fățarnică, iar cel ce iubește pe Domnul nu se poate ascunde cu această iubire, căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. Amin.

Eu sunt deasupra ta, Ierusalime, sunt cu Domnul și cu cete de sfinți și de îngeri, căci așa este venirea Domnului. Mi-a spus Domnul să te învăț cântarea ta de mireasă ca să fii mireasa cea care cântă. Cine este mireasă are de ce să cânte, are cui să cânte, iar cine nu este mireasă, ce cântă, și cui cântă? Cântarea miresei este cea care se suie la cer pe fir curat și sfânt, căci cerul este curat și sfânt, și nimic întinat nu este și nu pătrunde în împărăția cerurilor. O, copilașii mei iubiți, cântarea mea de mireasă este iubirea de Hristos. Aceasta este ceea ce vă trebuie vouă. Iau din cer și torn peste voi duhul iubirii de Hristos ca să aveți cele ce vă trebuie și să-I dați Domnului din ale Domnului. Amin.

Dar ce este credința fățarnică? Omul credincios care se încântă cu cele ale slavei deșarte, omul care nu cunoaște ce este iubirea de Hristos și de mântuire și de viață veșnică, omul care-și strânge pe el și pe lângă el cele ce nu-i trebuie nici măcar pentru vremelnicia lui, acela este om cu credință fățarnică și cu inima la cele netrebuincioase.

Dar ce este slava deșartă? Ea se numește închinare la idoli, ea este chipul cel cioplit al omului slavei deșarte. Omul cel cu chip cioplit este omul care-și dă chipului său altă înfățișare decât cea pe care a pus-o Dumnezeu peste om. Omul slavei deșarte este omul cel făcut din carne și din sânge, și acela nu-L poate iubi pe Domnul cu credință nefățarnică. Un așa om învață mereu să ceară de la Dumnezeu iertare, căci un așa fel de credință are omul slavei deșarte. Omul cel duhovnicesc este cel care se ridică deasupra trupului său și care face din trupul său împărăție a cerurilor. Omul cel trupesc, omul slavei deșarte este cel care se coboară dedesubtul trupului său și face din trupul său împărăție a sa, împărăție a slavei trecătoare și deșarte. Iată ce este slava deșartă și credința cea fățarnică a omului care crede în Dumnezeu, zice el.

O, copilașii suferinței mele și ai iubirii mele pentru Domnul și pentru voi! Fiți duhovnicești și ridicați-vă în toată clipa deasupra trupului. Omul cel dinăuntrul vostru să fie Hristos, și atunci slava voastră cea din afară este tot Domnul; Domnul, slava voastră; Domnul, iubirea voastră, aceasta este ceea ce vă trebuie. Ridicați-vă deasupra celor ce nu vă trebuie, căci cele ce nu-i trebuie omului, îl trag din cer pe om și îl bagă sub trupul său.

Credința nefățarnică este credința în Domnul, Cel ce este, iar cele ce nu sunt nu înseamnă Dumnezeu. Care sunt cele ce nu sunt? Sunt acelea ce nu rămân, iar credința fățarnică nu este credință și nu rămâne. Nu vă mirați de cei ce s-au clătinat. Aceia au avut credință fățarnică. Nu vă uitați după cei ce L-au părăsit pe Domnul Cuvântul. Aceia n-au atins taina iubirii curate pentru Domnul și nu s-au ridicat deasupra trupului, căci au iubit slava deșartă, slava trupului, slava care vine de la trup și pentru trup, căci carnea și sângele nu ating tainele împărăției cerurilor. Nu vă mirați că vă spun că omul credincios se rușinează cu Dumnezeu. Nu vă mirați, că voi sunteți învățați de Dumnezeu ce este credința din fire și ce este darul credinței sfinte. Om care crede în Dumnezeu este tot omul de pe pământ, chiar și cel care zice că nu crede în Dumnezeu.

O, fiilor scumpi, luați aminte cu frică și cu adevăr: una este să creadă omul în Dumnezeu, Care este, și alta este să-I fie omul credincios lui Dumnezeu. Omul care crede în Dumnezeu este un om, iar omul care este credincios lui Dumnezeu este alt om. Una este să-I zici tu lui Dumnezeu că ești credincios și crezi în El, și alta este să-ți zică Domnul că ești credincios Lui, omule care te numești om credincios pe pământ.

Iar vouă, copii ai credinței sfinte, vouă vă este dat să înțelegeți vorbirea cea cu două tăișuri, iar celor credincioși din fire nu le este dat să înțeleagă taina credinței nefățarnice, că această taină este din cer, nu este de pe pământ și nu se găsește pe pământ, și se găsește în omul sfânt care nu este pământ, și este cer. Taina credinței nefățarnice nu se pătrunde cu mintea cărnii, ci cu mintea duhului, dar nu mai este pe pământ om cu credință nefățarnică. Plânge Domnul de mila neamului omenesc, că neamul oamenilor a ajuns cel mai de jos decât orice neam al vietăților de sub cer. Tot ce este viu se roagă lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Cântul păsărilor este laudă adusă lui Dumnezeu, amestecată cu rugăciune pentru neamul omenesc. Tot graiul vietăților, toată mintea celor cu suflet viu de sub cer, se roagă la cer pentru neamul omenesc, pentru cer nou și pământ nou și pentru viață veșnică pe pământ. Să te rogi și tu, Ierusalime, popor al Domnului pe pământ. Să te rogi cu suspine, să te rogi cu credință nefățarnică pentru răscumpărarea făpturii. Să strigi la Dumnezeu din mijlocul acestui neam desfrânat și păcătos care se rușinează cu Dumnezeu, Cel Care este și vine.

O, vine Domnul! Vine Domnul, poporul meu! Întărește-te în credință nefățarnică, fă-te tare în taina inimii curate purtătoare de Dumnezeu, căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. Amin. Voiesc să te învăț cântarea ta de mireasă. Scoală-te și cântă! Cântă și grăiește! Grăiește și cântă! Amin. Mi-a spus Domnul Iisus Hristos să te învăț cântarea ta de mireasă ca să fii mireasa cea care cântă. Cine este mireasă, are de ce să cânte, are cui să cânte. Cântecul de mireasă se suie la cer pe fir curat și sfânt. Cele curate sunt însăși calea lor spre cer, iar cele întinate sunt fără de cale, sunt cele ce nu rămân. Cântă, să audă Domnul că-I cânți, să audă și să vină la tine. Cântă cu mine, cântă Domnului, că ești mireasă și trebuie să cânți. Eu cu tine, și tu cu mine să cântăm Domnului cântarea miresei pentru Mire:

Pleacă, Doamne, auzul Tău și auzi cântarea miresei! Revarsă-Te cu Duh Sfânt în inima cea iubitoare care cântă ca să vii! Iubirea miresei este iubirea de Tine. Ia din cer și toarnă peste mireasa Ta duhul iubirii de Tine ca să aibă și să-Ți dea Ție ale Tale care se suie spre Tine!

Lasă-Te lumină în mireasa Ta și dă-i glas! Lasă-Te mireasmă în ea, ca să se adune cei chemați la nunta ei cu Tine! Lasă-Te izvor în ea pentru cei ce caută cu sete! Lasă-Te cărare în ea pentru cei ce vor să Te afle, și lasă-Te venit lângă ea, căci duhul ei Te cheamă! Amin, amin, amin.

O, poporule mireasă, cântă, că așteaptă Domnul în cer glasul inimii tale. Cântă cu mine ca să ai iubire și multă să ai.

Să se vestească întâlniri sfinte și să vină Domnul cu cerul la voi. Binecuvântate să fie toate întâlnirile cele sfinte. Harul Domnului să fie cu voi și cu întâlnirile voastre în Domnul! Harul cel de sus să aducă cu el pacea cea de sus peste voi. Iubirea voastră să se suie pe firul ei la Cel iubit de voi, iar Domnul să coboare peste voi darurile credinței nefățarnice, darurile iubirii curate și făgăduințele ei. Amin.

Va veni Domnul la voi și Se va îndrepta din nou spre cei ce stau peste biserică. Fiți treji, că vine Domnul și bate iar și suflă iar cu cuvântul ca să risipească credința cea fățarnică și să pună în locul ei iubire de Dumnezeu și credință sfântă. Amin, amin, amin.

Aș sta mereu cu voi și mereu v-aș învăța. Dar din darul meu dau copiilor din grădina cuvântului, și ei vă vor da învățătură ca a Domnului, ca a mea. Fiți cerești pe pământ! Amin, amin, amin. Cerul cel nou și pământul cel nou, care sunt pregătite de Domnul pentru voi, vor cuprinde în ele pe toți cei care se vor ridica deasupra trupului lor ca să facă din el împărăție a cerurilor, iar cele ce nu vă trebuie să nu le atingeți nici cu vârful degetelor, și veți pluti ca îngerii și veți fi ușori și sfinți.

Iar Tu, Doamne, Mângâietorule, să Te mângâi la întâlnirile sfinte, la întâlnirea Ta cu mireasa Ta, ori de câte ori ea Te așteaptă ca să-i dai din Duhul Tău și din lumina Ta, că eu cânt din trâmbiță și mă fac învățătură peste Ierusalim ca să știe poporul cel sfânt cunoștința iubirii de Dumnezeu. Amin.

– Binecuvântată să-ți fie iubirea, cu care sufli peste fii, o, Verginica Mea, trâmbița Mea cea cerească! Cuvântul tău a grăit dintre sfinții cerului, iar Eu am luat mângâiere.

Ierusalime, mireasa Mea, învață, fiule, învață cunoștința iubirii de Dumnezeu. Amin.

12-10-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământului Maicii Domnului

Vin pe firul credinței voastre, fiilor din grădina cuvântului. Luați aminte la graiul gurii Mele că vin să cutremur cerul și pământul. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioși și pe cei necredincioși. Cuvântul Meu de azi se poartă spre uși. Amin. Eu sunt ușa, dar ușile care s-au așezat în fața ușii Mele sunt uși de fier și sunt lăcătuite și sunt vechi și sunt reci și sunt hotar pentru mulți din cei ce caută pe Domnul și nu-I mai știu calea. Scris este în prooroci: «Încă o dată voi clătina cerul și pământul». Amin, amin, amin.

Cerul și pământul să se clatine la graiul gurii Mele! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce am grăit din rug lui Moise și din fața gurii Mele n-are nimeni unde se ascunde ca să nu audă. Vin cu făclia aprinsă și intru ca un Dumnezeu. Cine are urechi va auzi. Cine are ochi va vedea ceea ce Duhul Meu grăiește bisericii. Tot genunchiul să se plece înaintea graiurilor gurii Mele, că Mă vestesc Stăpân în cer și pe pământ. Amin, amin, amin.

M-am coborât din cer pentru mântuirea neamului omenesc. M-am coborât acum două mii de ani și M-am făcut Fiul Omului, trup între oameni, Dumnezeu din cer, născut pe pământ din Fecioară. Iar acum după două veacuri iarăși M-am coborât din cer cuvânt venit din Tatăl peste neamul românilor ca să fac din români neamul lui Dumnezeu prin credință nefățarnică și prin iubire de Dumnezeu. N-am venit să stric, nu M-a trimis Tatăl să dezbin, ci M-a trimis ca Stăpân al celor văzute și nevăzute pe care Tatăl le are în stăpânirea Sa. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului și al pământului, iar voi, cei tari la cerbice, care veșnic stați împotriva Duhului Sfânt, Care grăiește din cer, ascultați: Eu sunt Cel ce din veac și până în veac grăiesc din cer peste pământ. Cu frică de Dumnezeu, cu credință nefățarnică, cu iubire sfântă, cu înțelepciune și cu duhul dreptății desfaceți-vă auzul cel închis și ascultați ceea ce Duhul Meu grăiește vouă:

Eu sunt Cel ce sunt, dar voi, slujitori din biserici, cine sunteți de nu Mă cunoașteți în acest cuvânt? Voi sunteți învățătorii care învățați pe oameni legea Mea, dar legea Mea este sfințenia. O, cum de nu Mă cunoașteți prin grăirea Mea de azi? S-au scurs patruzeci de ani de când locuiesc cuvânt din cer în neamul românilor, iar după patruzeci de ani de Duh Sfânt coborât în cuvânt am bătut la uși, iar ușile erau închise, și am trecut prin ușile închise și am pătruns între voi cuvânt. Cum de nu Mă cunoașteți în acest cuvânt? Cine sunteți voi, slujitori ai bisericii, de nu-L cunoașteți pe Cel Căruia ziceți voi că Îi slujiți? Cine poate fi Cuvântul Acesta Care vă grăiește acum, dacă El nu este Dumnezeu Cuvântul, Cel Care a grăit prin prooroci? Din nou vin la voi cuvânt și vă întreb despre acest cuvânt. Este diavolul cuvântul acesta? Este nimeni cuvântul care bate în uși să se deschidă și să primească pe Cuvântul, pe Dumnezeu Cuvântul, Care este ușa? Eu sunt ușa, iar voi sunteți slujitori în biserici și stați înaintea Mea, și stați înaintea oamenilor în numele Meu, dar de ce nu Mă cunoașteți când vin și când bat? Oare, nu credeți în Scripturi? Ele spun despre acest cuvânt care va aduce înnoirea lumii așa cum Eu, Domnul, am proorocit. Ele spun de cerul cel nou și de pământul cel nou, care sunt făgăduite de Mine pentru vremea veacului dreptății Mele. Cerul și pământul vor trece, dar Scripturile Mele nu vor rămâne neîmplinite, căci vin Eu și le împlinesc. Amin.

O, slujitori din biserici, voi vreți să luați plata celor necredincioși? Ce vreți voi să faceți cu voi și cu turma voastră? Oare, voi nu mai aveți Dumnezeu ca să ascultați de El, de nu voiți să credeți în cuvântul acesta pe care Scripturile Mele îl proorocesc ca să fie în zilele acestea de dinaintea arătării Mele a doua oară? De vă împotriviți cuvântului de azi, credeți măcar în cuvântul Scripturii care grăiește despre venirea Mea. Eu vin curând cu slavă văzută. Ce voi face Eu cu voi în ziua Mea de slavă, cu voi cei ce vă faceți că sunteți necredincioși cuvântului Meu de azi care bate în uși? Ce voi avea de făcut cu voi? O, grea e plata celor necredincioși care știu și nu împlinesc înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu și legea sfințeniei pe care am cerut-o omului în toate veacurile. Grea și veșnică este plata necredincioșilor care se folosesc de numele Meu pentru ca să-și facă slavă înaintea oamenilor și nu pentru ca să fie slujitorii Mei cerești pe pământ. Stau cu tot cerul Meu de sfinți și de îngeri și de slavă nevăzută deasupra României ca s-o îmbrac în slava Mea, iar voi Îmi stați împotrivă. De ce v-ați mai făcut slujitori pentru numele Meu dacă nu Mă puteți cunoaște, dacă nu Mă așteptați ca pe Stăpânul Care vine după cum Eu am spus că voi veni? O, ce voi face cu voi? Oare, voiți să fac cu voi ceea ce faceți voi cu Mine? Voi nu Mă cunoașteți când vin cuvânt la voi. Voi nu Mă primiți. Să nu vă primesc nici Eu? Să nu știu cine sunteți când voi veni? Voi nu Mă voiți ca să vin pe pământ după cum Eu am spus că voi veni. Dar n-am fost Eu Cel ce am spus că voi veni? Am fost Eu fiul minciunii când am spus încă de pe atunci de venirea Mea? Răspundeți-Mi! Eu vă voi auzi negreșit, căci urechea Mea aude tot ce grăiți voi în cămări chiar și la ureche.

Am privit peste tulburarea voastră când ați văzut că am vestit pe fiii cuvântului Meu despre planul vostru cel bine ascuns de ei, când v-ați sfătuit să veniți să loviți în porțile cetății Domnului, căci Eu sunt Domnul cetății cuvântului Meu, și cetatea aceasta se numește: «Acolo este Domnul», precum știți că scrie în prooroci. Ați fost nedumeriți și ați spus: „Cine le-a spus despre planul nostru cel împotriva lor?“. O, puțin credincioșilor, de ce vă faceți că nu cunoașteți pe Dumnezeu Atotștiutorul, Care-Și lucrează planurile Sale anunțându-le la vreme?

Când s-au ridicat sirienii împotriva poporului Meu Israel, Eu am vestit pe Elisei, proorocul Meu cel din Israel, să trimită cuvântul Meu regelui său să nu treacă prin locul unde stă ascuns vrăjmașul care voiește să-l doboare, și regele Siriei s-a tulburat și a spus către slujitorii săi: «Cine dintre voi are legătură cu regele poporului Israel?». Dar slujitorii lui, i-au răspuns: «Nimeni din noi, o, rege, dar este Elisei proorocul Domnului în Israel, care spune regelui lor chiar și cuvintele pe care tu le grăiești în așternutul tău».

O, nu vă mirați, nu vă tulburați. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce aud, și sunetul șoaptelor nu-Mi scapă. Eu sunt Dumnezeul acestui popor pe care l-am deosebit din români ca să fie poporul cuvântului care vine din ceruri cu Mine pe pământ, căci acest Duh pe Care L-am numit Mângâietorul, Eu L-am vestit la prima Mea venire între oameni și am spus că El va veni și va vesti și va învăța și din al Meu va lua și va aduce la voi. Nu vă mirați de lucrul Meu ceresc în mijlocul acestui neam iubit de cer. Eu am grijă cerească de fiii cei credincioși care Mă primesc cuvânt peste ei, și îi vestesc despre toate cele ce vin înspre ei, și îi cruț pe cei însemnați de Mine. O, cum de nu aveți credință? Credința sfântă și dragostea de Dumnezeu, din biserică trebuie să pornească și să se lucreze, iar voi nu voiți să le lucrați. Dar am făcut din fiii grădinii Mele din România făclii aprinse în mâna Mea, și cu aceste făclii scormonesc peste tot pământul, căci cuvântul Meu este sabie cu două tăișuri, și el merge pe pământ ca lumina care lovește întunericul ca să-l depărteze. Oare, cuvântul Meu care vine spre voi este duhul minciunii? Răspundeți-Mi! Iată, Eu vă răspund vouă, căci v-am văzut în cămări grăind la ureche și zicându-vă: „Cine le-a spus lor despre planul nostru cel ascuns?“. Eu sunt Cel ce le-am spus, și nu sunt duhul minciunii, căci adevărat a fost ce le-am spus, iar voi ați venit și ați adus pe arhiereul Meu la porțile cetății cuvântului Meu și iar l-ați împins să se lepede de cuvântul Meu, să facă și el ce faceți voi. De trei ori s-a lepădat până acum, de trei ori l-ați pus să lovească în ceea ce Eu am făcut prin el. Și de ce l-ați pus de trei ori? Oare, nu era de ajuns o dată dacă voi credeați în voi? Oare, n-ar fi avut putere prima lovitură pe care l-ați pus s-o dea, de l-ați pus iar și încă iar să dea și să distrugă cetatea Mea pe care Eu am înființat-o pe pământ prin el și prin mărturisirea lui înaintea Mea și a voastră?

O, voi, cei tari la cerbice, care stați împotriva Duhului Sfânt, Care grăiește și lucrează din cer! Ascultați: acesta care este unsul Meu între voi, acesta este cel mai mare între voi, căci scris este: «Cel mai mic este cel mai mare». Nici Eu n-am fost primit și iubit de slujitorii lui Dumnezeu când am venit din partea Tatălui pentru ei ca să-i luminez cu cele din cer, căci au fost înțelepți și au știut că Eu sunt Moștenitorul de la Tatăl, și și-au spus: «Acesta este Moștenitorul. Să-L omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.» și precum a fost proorocia, așa au făcut, căci erau cunoscători, și s-au făcut împlinitorii celor proorocite. Iată, nici acesta care a fost trimisul Meu între voi și pentru voi, n-a fost primit și crezut și ascultat de voi și iubit de voi ca să vă lumineze cu lumina cuvântului Meu care vine pe pământ ca să răscumpere pe om, căci ați fost cunoscători ai legilor Mele sfinte și ați fost înțelepți ca să știți că el era alesul Meu dintre voi pentru ca să-l scriu în Cartea Adevărului și să-l vestesc lumii ca pe trimisul Meu, așa cum și pe apostolii Mei i-am trimis ca să meargă peste pământ și să lumineze neamurile cu lumina cuvântului Meu, iar voi v-ați spus: «Acesta este de la Dumnezeu. Să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră».

O, nimeni nu vă ia moștenirea dacă e a voastră. Dar cu moștenirea Mea de ce vă războiți? Ungerea Mea de pe creștetul lui, al celui ales dintre voi, și puterea Mea din el, nu puteți să le luați voi, căci acestea sunt ale Mele și sunt puse peste el. Dar până nu vă veți scula cu credință sfântă ca să-l primiți pe el de la Mine, voi până atunci veți fi vrăjmașii mântuirii neamului vostru și ai neamului omenesc, căci am venit cu cuvântul Duhului Sfânt pe pământ și am uns cu Duh Sfânt și cu cuvânt din cer pe cel ce l-am ales dintre voi, dar voi v-ați ridicat ca să risipiți planul Meu cel din vremea aceasta. Și dacă nu voiți să cunoașteți că Eu sunt lucrătura prin cuvântul acesta care vine mereu și se preaslăvește peste voi, Mă voi scula ca un Dumnezeu drept și adevărat și voi aduce peste voi încurcătură de limbi, și apoi veți cădea dinaintea Mea. Și voi lua aluatul Meu cel curat, cel pus deoparte la păstrat, și voi face cu el pâine nouă, turmă curată, biserică adevărată înaintea Mea, căci biserica cea adevărată nu va fi în veac biruită sau sfărâmată. Și se vor alege oi la dreapta, și capre la stânga, iar înaintea Mea vor fi aduși toți lupii care au fost îmbrăcați în oi, și le voi cere lucrul lor. Amin, amin, amin.

Duhul Meu grăiește mai-marelui bisericii (Teoctist, patriarhul, n.r.).

Amin, amin zic ție: nu te clătina de pe locul pe care stai, căci Eu te întăresc să stai. Deschide cartea Mea și vezi în ea cum este păstorul cel adevărat peste oi adevărate. Adu aminte păstorilor care păstoresc turma, să ia în ei legea sfințeniei și așa să-Mi slujească. Vezi ce este scris: «Păstorul plătit fuge când vede lupul venind». Dacă le-aș lua la păstori plata cea suptă de la oi pentru lucrul lor de păstor, nici unul n-ar mai sta să păstorească, fiindcă nu păstorește, ci suge sângele oilor și nici unul nu-Mi slujește Mie, și nici unul nu slujește cum am slujit Eu, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Mi pun viața pentru oi, iar păstorul plătit fuge când vede lupul venind la oi.

Amin, amin zic ție, cel ce stai în fruntea bisericii: ai doi lupi pe lângă tine, ba chiar trei ai, care voiesc să te dea din locul tău. Dar nu fugi ca păstorul cel plătit, și stai atent pentru viața oilor tale, căci oile tale sunt neamul cel ales de Mine la sfârșit, că e vremea cea de sfârșit și de început și de naștere din nou a lumii, căci duhul lumii a ajuns la sfârșit, iar Duhul Meu, la început, și sfârșitul se unește cu începutul și iarăși lucrez prin cuvânt ca să vină cele ce vor rămâne. Amin.

O, nu lăsa turma să se amestece cu turme și cu credințe care n-au strămoși sfinți. Biserica lui Hristos nu este amestecătură. Eu sunt Cel ce voi face o turmă și un păstor, iar cel ce face înainte de Mine ceea ce numai Eu pot să fac, acela este fur și tâlhar pentru oi, și își dă oile la împerecheat și le strică sămânța. Biserica este numai cea care este a Mea, și peste care stă semnul Meu, crucea, semnul Fiului Omului, așa cum Eu am spus.

Amin, amin zic ție: ridică-te iar, așa cum te-ai ridicat când ți-am spus să-Mi ungi pe cel ce este de la Mine între păstorii bisericii. Ridică-te iar, și mângâie duhul cel zdrobit al celui mai mic dintre voi, al celui ce a fost credincios cuvântului Meu care vine pe pământ cu înnoirea lumii. Stai mereu cu mâna ta deasupra creștetului său, că voi cere viața lui din mâna ta. Te întăresc ca acoperământ al lui până voi veni cu împlinire cerească peste el ca să fac cu el lucrare cerească pe pământ, căci smerenia lui va rodi. Amin. Te întăresc ca acoperământ al lui, căci el te ascultă, iar ascultarea înseamnă iubire. Nimeni nu te ascultă din cei ce sunt sub toiagul tău, dar el te-a ascultat chiar și când i-ai cerut să se scoale împotriva cuvântului Meu, căci necredința e mare în biserică, iar cel mare se teme de cei ce sunt lângă el.

Amin, amin zic ție, cel ce stai peste turma creștină a românilor: arhiereii și slujitorii bisericii sunt fără viață sfântă înaintea Mea, și aceștia stau cu curvie și cu beție și cu fățărnicie și cu iubire de argint și cu slavă deșartă înaintea Mea. Dar acesta care este lovit între voi pentru că este martor al cetății cuvântului Meu, este păstor plăcut înaintea Mea și iubește sfințenia și păstrează în inima lui poruncile Mele, împlinindu-le, și Eu l-am iubit și l-am ales și îl iubesc, și așa să-l iubești și tu, și să-l mângâi și să-l păzești de pietrele celor ce lovesc în el pentru numele Meu. Amin. Eu stau în mijlocul bisericii și sunt Păstorul Cel tainic și zic: cel ce este fără de păcat, să arunce primul cu piatra lui în el. Eu sunt Cel fără de păcat și nu arunc, dar aceștia care aruncă, o, cum de aruncă? Nu-i lăsa să arunce în el, că Eu sunt Cel fără de păcat și nu arunc, ci binecuvintez mereu tot ce a făcut el înaintea Mea în vremea credinței lui nefățarnică și sfântă pentru mântuirea neamului omenesc. Amin.

N-am venit să vă stric ale voastre, n-am venit să dezbin, n-am venit să vă iau moștenirea. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului și al pământului, și am venit să vin. Amin, amin zic vouă, slujitori ai bisericii: rostesc peste voi cuvântul Meu cel prin Isaia proorocul care vestește vremea cea de apoi zicând: «Și va fi în zilele cele de pe urmă că muntele Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munților voștri și piscurile lui se vor înălța peste culmi, și toate popoarele vor curge într-acolo, și neamuri nenumărate vor zice: „Veniți, veniți să ne suim în muntele Domnului, căci din templul Domnului va ieși legea și cuvântul lui Dumnezeu ca să ne învețe căile Sale, și noi să mergem pe cărările Sale“». Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu vine din cer și se poartă peste neamurile pământului de la o margine la alta și hrănește mulțimi nenumărate. Luați aminte la graiurile gurii Mele și ascultați. Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioși și pe cei necredincioși. Cuvântul Meu se poartă spre uși. Eu sunt ușa, dar sunt uși multe așezate în fața ușii Mele, și acestea sunt de piatră și sunt de fier și sunt lăcătuite și sunt hotar pentru cei ce caută pe Domnul și nu-I mai văd calea. Dar vin să cutremur cerul și pământul și ușile ca să Mi se deschidă și să intru, căci Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin, căci Duhul și mireasa zic: «Vino, Doamne!». Amin.

Cu frică de Dumnezeu și cu credință nefățarnică, cu iubire sfântă și cu înțelepciune cerească și cu duhul dreptății desfaceți-vă auzul cel închis și ascultați ceea ce Duhul Meu a grăit vouă, celor din uși. Amin, amin zic vouă, celor din uși: pocăiți-vă și ridicați-vă spre sfințenie ca să piară păcatele voastre și să vină de la Dumnezeu înnoirea lumii și să vă trimită pe Cel prin prooroci vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care L-a primit cerul până în vremile acestea ale așezării din nou a toate câte și despre care a grăit Dumnezeu prin gura proorocilor cei sfinți, din veac. Deschideți ca să intru! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

Duhul lui Dumnezeu a grăit bisericii din România. Amin, amin, amin.

14-10-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1997 (13)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 22:43 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci Tatăl este întru Mine cu puterea Lui dumnezeiască, cu Duhul Sfânt, Care poate cu putere. Amin.

Eu sunt Domnul puterilor și pot tot ceea ce voiesc Eu, și pot să cresc în toți cei care voiesc cu Mine, și pot să Mă măresc în ei cu puterea Mea cea dumnezeiască. Nimic nu poate sta împotriva voii Mele dumnezeiești. Nimeni nu poate birui voia Mea cea din cer atunci când cei de pe pământ uită de voile lui Dumnezeu. Numai omul care vorbește cu Dumnezeu, numai acela poate birui voia lui Dumnezeu cea plină de durere. Eu numai cu durere Mi-am lăsat voia Mea între oameni, căci oamenii nu-și mai aduc aminte de voile Mele cele sfinte.

Eu sunt Dumnezeul îndurării, și M-am îndurat de tine, popor al cuvântului Meu, și te-am luat la masa Mea, masa cuvântului lui Dumnezeu care s-a coborât pe pământ după două mii de ani de la venirea Mea din Tatăl. Mare minune este această minune că te am Eu pe tine popor al Meu pe pământ și că grăiesc cuvântul Meu ție. Așa minune n-a fost de când e veacul. Așa cărare n-am avut nicicând. O, și aș fi zi și noapte cu tine, poporul Meu iubit, dar vremea e grea de tot, și mulți dușmani se zbat împotriva cărării Mele la tine pe pământ. Să te uiți tu, poporul Meu, că în fața apelor mari care vin după ploi mari, se acoperă cărările pe care merg oamenii pe pământ, și oamenii trebuie să și le croiască iar, și să le pună întărituri pe margini ca să nu le mai astupe urgia apelor. Așa și Eu Îmi repar cărarea Mea la voi, copii ai cuvântului Meu, și vin la voi pe cărare, fiilor, căci omul credincios Îmi vine în ajutor atunci când nu mai pot să vin cu voile Mele pe pământ. Omul credincios se roagă de pe pământ, iar Eu, Domnul, aud din cer, și împlinesc.

Strigarea ta M-a strigat către tine, poporul Meu. M-ai cerut să vin, și Eu te-am auzit, și iată, vin și îți grăiesc, vin și Mă mângâi cu tine, că fără tine Eu nu mai am bucurii nici în cer, nici pe pământ, și voiesc să te ocrotesc ca pe cea mai mare comoară, ca să-Mi fii cărare pe pământ, căci credința ta este cărarea Mea. Scris este în Scripturi că totul este cu putință celui cu credință.

Mi-e greu fără tine, fiule. M-am învățat cu tine, poporul Meu iubit, că nimănui nu-i mai pot grăi pe pământ, că nu mai este credință ca a ta pe pământ. O, să nu părăsești această avere, căci credința ta este puterea care Mă aduce pe Mine din cer pe pământ, că fi-va curând, curând să vin văzut, și Îmi trebuie cărare tare, și trebuie dor mare de la pământ la cer, și Îmi trebuie popor care Mă așteaptă să vin.

O, popor iubit de Dumnezeu, voiesc să te deprind cu nevoia de a-L iubi pe Dumnezeul tău Cel ceresc, că nevoia aceasta te face să Mă dorești, și să Mă strigi și să Mă prețuiești. Duhul lui Dumnezeu e plin de jale și de durere și de suspin și de așteptare. Am nevoie de prețuire, am nevoie de milă. Rostesc peste tine cuvântul Scripturii Mele: «Milă voiesc, nu jertfă». Amin.

Ia aminte, poporul Meu iubit: tu trebuie să ai înțelepciune mare și cerească. Tu trebuie să stai înaintea Mea cu înțelepciune din cer. Tu trebuie să fii ca un vin nou, ca o vie cu vin bun pe pământ, că nu mai este om înțelept între oameni. Omul care nu este sfânt cu viața trupului și a sufletului și a duhului său, acela nu poate fi înțelept pentru cer și pentru Dumnezeu și pentru viața cea veșnică, iar cuvintele lui nu prind viață în oameni și nu sunt bune pentru oamenii cei sfinți, căci înțelepciunea este pentru sfinți. Înțelepciunii îi trebuie trup sfânt, casă sfântă, loc sfânt, căci altfel sămânța ei e stearpă și nu face fruct pentru nimeni.

Mănâncă omul din înțelepciunea omului și în zadar mănâncă. Își hrănește omul duhul mândriei și al slavei deșarte. Se hrănește omul cu înțelepciunea pe care zice că o are, și din care iau oamenii și se hrănesc. Se hrănesc oamenii cu duhul care vine de la omul înțelepciunii pământești, dar de la Dumnezeu nu mai sunt oamenii deprinși să se hrănească. Tot omul se căznește să se dea înțelept și să-și facă nume între oameni și să-și șteargă numele din fața lui Dumnezeu, și nici o bucurie nu se suie la cer ca rod al înțelepciunii omului pământesc. Aș voi să-i trezesc pe oameni, aș voi să-i fac să părăsească drumul cel greșit și să iubească viața cea fără de moarte, că e vremea să vin, și oamenii nu veghează întru venirea Mea. Oamenii trebuie să se roage la Dumnezeu să le dea viață veșnică și iubire și sfințire și bucurie din cer, că nici o bucurie nu este de pe pământ. Cine se îndeletnicește cu cele omenești, acela nu poate avea dragoste de rugăciune chiar și dacă de frica de Dumnezeu se așează la rugăciune, căci rugăciunea înseamnă dragoste de Dumnezeu.

Iată, las cuvânt nou pe pământ. Vin nou, învățătură nouă las peste oameni: cine părăsește mâncatul de carne și duhul cărnii și al lumii, cine părăsește băutura de la care vine desfrâul în om, unul ca acela poate vedea ce este înțelepciunea care vine de la carne și de la sânge, înțelepciunea firii omului, înțelepciunea care l-a despărțit pe om de Dumnezeu. Cine părăsește mâncarea și băutura păgânească de la care vin toate relele cele din om, acela va afla izvorul înțelepciunii și va ieși în întâmpinarea Mea. Amin.

Nu-Mi trebuie jertfă de la oameni, căci oamenii trăiesc fără de viață. Numai Eu sunt viața celor ce au viață, dar cei ce nu Mă au pe Mine în trăirea lor, aceia sunt fără de viață și nu sunt adevărați. Ale Mele dintru ale Mele să-Mi aducă omul ca jertfă plăcută; ale Mele, nu ale lui. Omul dă să-Mi dea jertfă cu duh mândru, nu cu duh umilit. Ce jertfă poate să-Mi aducă Mie omul cel mare în duhul lui? Jertfa lui e spini pe fruntea Mea. Eu voiesc milă, nu voiesc jertfă. Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și pe om. Ce jertfă să-Mi aducă Mie omul? Eu voiesc milă de la om, că jertfă am dat Eu; Eu și nu omul.

Eu sunt Cel ce M-am jertfit pentru tine, omule. Tu vrei să-I aduci jertfă Celui jertfit? O, Cel jertfit pentru tine are nevoie de milă, nu de jertfă de la tine, omule, dorirea Mea cea de șapte mii de ani. Tu trebuie să ai milă de Mine, omule, că tu nu știi să ai milă nici de tine, nici de omul pe care zici că-l miluiești cu mila ta. Mila e cerească, nu e pământească. Mila trebuie să fie putere și iubire. Mila nu trebuie să fie slăbiciune așa cum este ea pe pământ. Mila e lucrare cerească, e lucrare mare care poate ajuta cu adevărat pe om, dar dacă umblă omul cu ea după cum înțelege el, atunci mila se face slăbiciune în om, și omul cade prin ea, cade de la Dumnezeu.

Eu sunt Cel ce am rostit acest cuvânt; Eu și nu omul. Am zis: «Milă voiesc, nu jertfă». Jertfa trebuie adusă celui ce are cinste, celui ce-l ții în cinste, iar Eu, Domnul, sunt înjosit de oameni, sunt înjosit prin însăși viața lor deșartă și fără trăire cerească pe pământ. Eu milă cer de la om. Vin din cer și îl rog pe om să Mă răscumpere și să Mă așeze în cinstea pe care o am de la Tatăl Meu. Plânge Tatăl Meu de mila Mea. Plânge Tatăl Meu, că omul M-a aruncat din el și nu mai am casă în om, și voiesc milă și adăpost în om, că l-am făcut pe om ca să-Mi fie casă și să am unde să-Mi plec capul ca un Dumnezeu Care Și-a făcut cu înțelepciune casă. Milă voiesc, nu jertfă. Voiesc să fiu iubit de om, și să-și aducă omul aminte că el este casa Mea, și nu este casă a celui ce nu l-a făcut pe el. Adam s-a supărat pe Mine când i-am dat după dreptate plata lucrării lui. S-a supărat și a intrat în duhul lui și a stat multă vreme supărat. O, greu se mai umilește omul, greu se mai pocăiește omul păcătos! Dacă omului i-ar fi milă de Dumnezeu, s-ar pocăi numaidecât și s-ar umili numaidecât și L-ar milui pe Dumnezeu și L-ar lua înăuntrul său pe Domnul și ar grăi cu Domnul său, iar Domnul ar grăi cu el, așa cum a fost lucrarea Mea cu toți cei sfinți care s-au lăsat Mie casă.

O, iubitul Meu popor, întru care binevoiesc Eu acum la a doua Mea venire între oameni! Voiesc, poporul Meu, să te deprind cu nevoia de a-L iubi pe Dumnezeul tău Cel ceresc, că nevoia aceasta te face să Mă dorești și să Mă chemi și să Mă prețuiești cu milă și cu iubire, și cu patimă să Mă iubești. Voiesc, fiule, să te văd împătimit după Mine. Voiesc să te învăț cu mila de Mine. Voiesc să arzi cu dorul după Mine. Voiesc, poporul Meu, să vin, și tu trebuie să ai puterea să Mă aduci pe pământ, să Mă aduci de lângă Tatăl lângă tine.

Tu, poporul Meu, trebuie să poți să Mă faci văzut de oameni lângă tine. Tu trebuie să fii cărarea Mea cea tare, căci vremea rugăciunii tale trebuie să ardă locul pe care stai tu când te rogi lui Dumnezeu. Te învăț lucrare proaspătă. Te învăț, și iar te învăț, că fără învățător desăvârșit nu poți să fii ucenic desăvârșit. Te învăț să te rogi ca Mine, poporul Meu. Vremea rugăciunii este nevoia de a-L iubi pe Dumnezeu, de a-L vindeca de tristețea pe care I-o faci, de a-L ruga să fie mereu Dumnezeul tău, de a te mângâia cu El după plăcerea Lui. Vremea rugăciunii este nevoia ta de a-I da Lui toate gândurile tale și de a te umple de Duhul Cel curat al lui Dumnezeu. Milă voiesc, nu jertfă. Caută, poporul Meu, să ai tu milă de Mine, că de tine am Eu fără să-Mi spui. Cine are milă de Dumnezeu, acela are tot ce trebuie să aibă și nu are ce să mai ceară de la Dumnezeu, nu are ce să-I mai dea lui Dumnezeu. Nu-Mi trebuie nimic de la tine, poporul Meu, decât milă, fiule. Suspin cu împărăția cerurilor pe brațe și nu găsesc milă pentru ea. Eu sunt Împărat, și am de toate și nu-Mi trebuie jertfe, ci Îmi trebuie lucrători împreună cu Mine ca să-Mi sfârșesc lucrarea așezării de cer nou și de pământ nou pe pământ cu oamenii.

Omul trebuie să aibă numai lucruri care-i sunt de folos. Nici casa nu-i este de folos omului, dacă o face și nu stă în ea. Dacă omul nu folosește casa pe care și-o face, casa lui e un idol rece care servește cinstei omului față de alt om, căci omul nu se folosește de toate câte își face decât pentru slava lui față de alt om, și omului îi este rușine să nu aibă. El știe că trebuie să aibă pentru că au și ceilalți oameni, nu pentru că îi este de folos. Lucrul de care nu te folosești, acela nu-ți trebuie, acela te îngreuiază pe calea ta și nu-l poți purta cu tine pe drum.

Omului îi trebuie pâine îngerească, și M-am făcut în tine masă cerească, poporul Meu, pâine îngerească, fiule, ca să se învețe oamenii cu cele ale împărăției cerurilor. Pâine sufletului îți aduc. Ea nu se împuținează; ea este veșnică, fiule. Dacă trupul nu mănâncă, îi este foame și caută mâncare. Așa și sufletul caută să mănânce, și dacă nu mănâncă pâine îngerească, pâinea pentru suflet, el nici flămând nu stă, că foamea îl biruie și ia și mănâncă pâinea deșertăciunii, pâinea cea amară. De aceea am lăsat pe pământ apostoli cu râvnă pentru cer, ca să dea la oameni pâinea cea îngerească pentru suflet, iar Eu să pot să stau la această masă cu cei credincioși.

Tot omul pune mereu masa pentru trup, dar pentru suflet nu face tot așa. Nu mai e deprins omul cu hrană sufletească, iar sufletul e neputincios din lipsa hranei lui. Am hărăzit apostoli peste oameni și printre oameni, și aceștia M-au ascultat și au umblat cu Mine și au dat oamenilor hrană îngerească, cuvântul Meu l-au dat. N-am ales oameni cu școală pământească, căci omului îi trebuie minte, nu școală. Cine n-are minte, n-o poate de pe nicăieri lua sau învăța, dar cel ce are minte, acela dă celui ce are minte, nu celui ce nu are minte. Cel ce are minte, acela e minune pentru cei din cer. Cerul așteaptă minuni de la cei de pe pământ, și cei de pe pământ așteaptă minuni de la cei din cer, iar apostolii au avut minte în toate vremurile, și cu ea au urmat Mie. Când iubești pe cineva, cauți să-i intri în voie și să-l asculți. Când iubești pe Dumnezeu, cauți să faci voia Lui, că nu poți să-L iubești fără să-I faci voia Lui în trupul și în sufletul și în duhul tău. Apostolii Mei cei din toate timpurile au plecat din ale lor ca Avraam, și au fost numai cu Mine și cu împlinirea planurilor Mele pe pământ, cu împlinirea Scripturilor, fiilor. Ei n-au luat cu ei nimic decât pe Mine, și așa au plecat cu Mine, lăsând și mamă și tată și femei și copii și bărbați și rude și prieteni și avuții și tot ce era agonisit de ei. Nu poți să fii apostol dacă iei cu tine din cele vechi ale tale. Așa v-am luat Eu pe voi apostoli, copii ai grădinii Mele, ca să cresc Eu în voi; Eu și nu voi, căci apostolii sfinți vorbesc din Duhul lui Dumnezeu, nu din duhul lor. Sunt pe pământ o mulțime de apostoli care s-au așezat apostoli în numele Meu peste oameni, dar Eu nu le-am zis să-Mi fie apostoli. Ei au zis, nu Eu, și aceștia s-au hrănit cu cele ale Mele din cărți și din învățătura cea de la școală și n-au minte cerească, și se cunosc că n-au, se cunosc după roadele lor, că au femei și copii și părinți și rude și avuții pământești și viață deșartă înaintea Mea. Apostolul trebuie să fie curat de orice încurcătură trupească sau pământească sau omenească, pentru că în el trebuie să cresc Eu, Domnul; Eu și nu el; Duhul Meu și nu duhul lui. Viața unui apostol trebuie să fie Dumnezeu. Apostolul trebuie să aibă milă de Dumnezeu și să-I aducă Domnului suflete la mântuire ca să Mă mângâie pe Mine de jalea pe care o am după omul cel pierdut.

Milă voiesc, nu voiesc jertfă. Inima o voiesc de la om, iubirea și mila inimii, mila pentru cer, pentru cei din cer, care așteaptă minuni de pe pământ, care așteaptă răscumpărarea trupurilor dimpreună cu sufletele lor. Moise sau Ilie sau alți apostoli ca ei ce fel de milă au avut? Mila lor se arăta prin puterea lui Dumnezeu în ei. Ei au avut milă de Mine și de legile Mele cele sfinte, și au lăsat urmașilor lor împlinirea cuvintelor lor. Moise a lăsat să împlinească Iosua cele spuse de el și neterminate; Ilie a lăsat lui Elisei; David a lăsat lui Solomon; Verginica v-a lăsat vouă lucrarea împlinirilor cele rostite de Mine prin ea.

Milă voiesc, fiilor, că voiesc să-Mi împlinesc cea din urmă Scriptură, cea din urmă sărbătoare, sărbătoarea cea veșnică. Sunt trist și nemângâiat așa cum eram cât am stat pe pământ, și când nici foame nu-Mi era mai niciodată. Rar când Mă mai bucuram cu ucenicii de-Mi venea și Mie foame de la bucuria inimii, căci celui cu adevărat supărat, nu-i mai este foame. Milă voiesc de la voi, nu jertfă, că-Mi aduc și oamenii destulă jertfă, și zic oamenii să le iert păcatele pe care ei le fac mereu, și să-i ajut să propășească pe pământ și să fie fericiți pe pământ, căci la cer nu se mai gândesc oamenii. Ca frunza pe apă trece glasul cuvântului Meu printre oameni, ca frunza care este luată de valul apei, dar voi dați cuvântul Meu, că este cuvântul judecății cea de apoi, și oamenii sunt fără de minte, bieții de ei.

O mulțime de creștini nu sunt nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Au pățit și ei ca povestea cu cioara. Cioara a dorit un lucru bun când a dorit să fie porumbel, că se uita la iubirea porumbeilor, la blândețea lor, la curățenia lor, la frumusețea lor, și pe când ea dorea, Dumnezeu i-a împlinit dorul inimii și a dus-o din zbor într-un vas în care era vopsea albă. Ea s-a scăldat în apa cea albă și a ieșit din scăldătoare și s-a uscat, și a rămas vopseaua pe pene și s-a dus în zbor ca să fie cu porumbeii. Ei au primit-o cu iubire, că au iubire și au blândețe, și au umilință. Dar cioara și-a dat în petec, că o pusese dorul să cânte și ea, dacă porumbeii cântau; și când a cântat, s-a aflat că e cioară și nu porumbel, și s-a rușinat, biata de ea, și s-a dus la neamul ei, dar și acolo n-a mai putut trăi în pace, că nu s-a mai văzut nicicând cioară albă, și tot neamul ei o ciocănea și o pedepsea.

Sunt creștini pe pământ care nu și-au găsit rostul nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, și Eu sunt mereu trist și însuspinat. Chiar și creștini care au venit din lume în poporul Meu, s-au întors la cele dinainte ale lor, și au ajuns cele din urmă ale lor mai rele decât cele dintâi, de șapte ori mai rele, fiilor, căci așa este scris, și aceia vor păți ca pasărea care părăsindu-și neamul ei, s-a întors iar, și i s-a văzut semnul, și s-a făcut de ocară în rândul neamului ei.

Dar voi, copii care ați rămas cu Mine și numai cu Mine, nu vă lăsați îngenuncheați, căci voi sunteți fiii cerului, și aveți semnul Meu pe voi. Faceți ce a făcut domnul românilor în fața turcilor, că s-a dus domnul românilor la sultanul turcilor și a stat drept înaintea sultanului, iar acela i-a spus: „Nu îngenunchezi?“. Dar el a răspuns: „Nu pot, căci sunt român, și sunt domn peste români și sunt drept înaintea lor și înaintea ta, și cel drept nu trebuie să se umilească“.

O, poporul Meu iubit, cel drept trebuie să ajute pe Dumnezeu. Vremea rugăciunii tale să fie nevoia ta de a-L iubi pe Dumnezeu, de a-L vindeca de tristețe, de a-L mângâia după plăcerea Lui, de a te mângâia cu El după plăcerea Lui, fiule, nu după plăcerea ta. Vremea rugăciunii tale este nevoia de a te umple de duhul cel curat al înțelepciunii lui Dumnezeu. Milă, voiesc, poporul Meu, milă, nu jertfă. Caută să ai milă de Mine, fiule scump, că de tine am Eu fără să-Mi spui. Cine are milă de Mine, acela are tot ce trebuie să aibă și nu are ce să mai ceară, că îi dă Dumnezeu tot ce trebuie să ia și să dea. Amin.

E sărbătoare de sfinți în mijlocul tău, poporul Meu. Rugăciunea ta M-a chemat să fiu cu tine și am venit. Am venit pentru o clipă de bucurie. Mi-e dor, fiule, de bucurii, Mi-e dor de milă. Cei din cer au nevoie de milă de la cei de pe pământ. Bucuria Mea este mântuirea neamului omenesc, și am nevoie de lucrători pentru această lucrare. Rugați-vă cu Mine ca să scoată Tatăl lucrători la lucru, ca să vă ajute la vestirea venirii Mele în cuvânt pe pământ. Mucenicii cerului au avut milă de Mine și s-au dat pe sine Mie, căci M-au iubit cu dorul arzând în ei.

Se uită sfinții la tine, poporul Meu, că ei sunt coborâți cu Mine când vin la tine. Se uită sfinții, fiule, și zic: „Așa minune n-a fost de când e veacul; așa cărare n-a avut cerul nicicând pe pământ“. O, și aș sta zi și noapte cu tine, poporul Meu iubit, dar vremea e grea de tot, și te apasă, dar Eu sunt Domnul puterilor și Îmi întăresc venirea Mea și cărarea pe care vin.

E zi de praznic în Ierusalimul Meu cel din români. E zi cerească cu Mine pe pământ. Ți-am adus bucurie din cer, copil cu dor în suflet. Te mângâie mucenicii și mucenițele, că mucenicia ta e grea. Mucenicia cu trupul e una, iar cea cu duhul e alta și e grea, căci cei ce ucid duhul, se luptă să-l doboare pentru vecii pe om.

O, copilași din grădiniță, încălziți-Mi, tată, vremea venirii Mele. Fiți cu milă pentru cei din cer, care Mă întreabă mereu: «Până când, Doamne?». Fiți apostoli curați, căci viața voastră trebuie să fie ca o păsărică cu aripi multe care zboară peste pământ ca să ducă vestea venirii Mele. O, cum să fac să vă iau grijile de pe voi? O, fiilor, necăjit am fost pe pământ, și Eu, și ai Mei. Mereu am fost strâmtorați cu lucrul cerului pe pământ. Dar Îmi voi întări puterea peste cei cu care Mă ajut ca să vă ajute pe voi în lucrul vostru cu Mine, și le voi da acelora plată de apostoli și de profeți ai Mei. Amin. Doresc cu dor ceresc, la toți cei care Mă ajută pe Mine și pe voi și lucrarea cuvântului Meu, le doresc putere cerească și dragoste din cer, ca să facă voia Mea, căci cel ce Mă iubește este cel ce face voia Mea. Fericiți cei ce nu se rușinează cu Mine și cu viața Mea în ei. Fericiți cei ce Mă arată pe Mine în ei înaintea oamenilor, căci numai o viață are omul, viața cea cu Dumnezeu, viața cea veșnică, și alta nu mai este. Amin.

E Duhul Sfânt în sărbătoare cu voi, copii ai poporului cuvântului Meu. O, mângâiați-vă, fiilor, că dorul vostru M-a adus la voi. Mi-e milă de voi, iar cei din cer au o vorbă în cer, și așa spun: „Numai pe pământ să nu fii“. Cei din cer văd greul vostru și vă ajută cât voi nici nu vă pricepeți, fiilor.

Milă voiesc de la voi, fiilor, și toate cele ce vă trebuie vouă, vi se vor adăuga, și Eu voi veni și voi împlini veșnicia peste voi. Amin, amin, amin.

08-11-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Cobor din cer pe pământ cu serbare de îngeri. Cobor pe cărare de îngeri și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc, Fiul puterii, Care poate totul în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Sunt o mulțime de oameni pe pământ care-și zic lor și unii altora că nu se poate să fie din cer cuvântul acesta, ploaia Mea de cuvânt, pe care o curg Eu peste voi cu îndestulare și cu milă dumnezeiască, fiilor din Ierusalimul Meu de azi. Dar Dumnezeu este putere și vine cuvânt pe pământ și grăiește cu omul credincios așa cum am grăit și cu Moise. Mereu, mereu grăiam cu el, mereu, mereu, fiilor, că-Mi ridicam un popor, a cărui sămânță era să fie Avraam, Isaac și Iacov, iar Moise n-a zis că nu sunt Eu, și a fost ascultător și credincios și a împlinit lucrul cerului pe pământ cu Israel. Veneau îngerii în numele Domnului și lucrau în calea poporului Meu, lucrau cu mărire cerească, dar cine n-a crezut, n-a crezut. Așa este și azi, căci s-a împlinit Scriptura Mea pe care am rostit-o pe vremea trupului Meu, că așa am zis: «Când Fiul Omului va veni, va mai găsi credință pe pământ?». Lucrează, măi poporul Meu, lucrează, fiule, și cu inima și cu mintea și cu cuvântul, tată, că iată, cel ce nu lucrează, acela are altceva în el; acela lucrează, nu stă; lucrează și el, dar altceva.

Am adus pe pământ prin mijlocirea îngerilor, am adus legile Mele ca să creadă oamenii că sunt ale Mele și că sunt din cer de la Dumnezeu, iar Moise era om cu duh tare, cu duh sănătos și tare de înger, era bun și blând cerește, nu omenește. Legea Mea este dreptate, dar omul bun și blând omenește, nu poate s-o împlinească cu dreptate cerească, fiindcă pentru împlinirea legii trebuie duh sănătos, duh tare, om tare de înger, iar oamenii sunt buni și blânzi omenește, nu cerește, și de aceea toți oamenii păcătuiesc asupra legilor Domnului, legi coborâte din cer prin slujirea îngerilor.

Când iubești pe Dumnezeu și legile Lui, ești un om atent la legile Domnului și faci din ele viața ta, iar Eu îi spuneam mereu lui Israel să împlinească poruncile Mele ca să fie viu. Cine nu împlinește poruncile Mele, acela este un om îngâmfat, neaplecat, neatent, iubitor de dreptate pentru sine, om alunecos prin îngâmfare, dar poruncile Mele sunt dulci și sfinte pentru sufletul omului cel curat cu inima și cu mintea, că nu poate un așa om să le dea de la el, că ele sunt miere cerească și sănătate de suflet și de minte și mângâiere pentru omul cel curat prin ele. Cel ce nu împlinește poruncile Mele, acela se face om ascuns în sine, căci neîmplinirea lor se face rușine peste om. Iar cel neascuns în sine, este omul care iubește pe Domnul și legile Sale. Amin.

Rostesc duh de pace și de putere pentru cărarea Mea pe care cobor de la cer. Mi-am făcut cărare de îngeri tari, și pot tot ceea ce voiesc Eu, căci voia Mea supune voia omului când Îmi împlinesc voia Mea peste pământ. Cobor din cer pe pământ prin slujirea îngerilor, căci slava Mea e slavă îngerească, nu omenească. Vin cu slujire de îngeri, vin în sărbătoare îngerească, și am de o parte și de alta pe cei doi slujitori ai Mei Mihail și Gavriil, mai-marii cetelor cele fără de trup, iar când ei coboară pe pământ ca să fie văzută lucrarea cea venită din cer spre împlinire, îngerii Mei iau trupul Meu și coboară și lucrează, căci Eu lucrez prin slujire de îngeri, prin slujire de duhuri. Amin.

Îmi întăresc cărarea prin slujirea îngerilor și lucrez peste tine, poporul Meu cel binecuvântat de cuvântul Meu. Cel ce nu crede că Eu vin cuvânt pe pământ, acela nu știe ce este Dumnezeu, acela nu împlinește legile lui Dumnezeu ca să știe și să cunoască pe Dumnezeu prin împlinirea lor. Nimeni nu poate grăi așa, nimeni decât Eu, iar Eu sunt Cel ce sunt și grăiesc. Cel ce nu împlinește poruncile Mele aduse pe pământ prin slujirea îngerilor, acela se face om ascuns în sine, iar neîmplinirea Mea în om, se face rușine peste om, și omul se ascunde ca să nu-i fie rușine de ceilalți oameni, și aceasta este lucrarea îngerilor răi, care au căzut din cer. Vă spun vouă acestea, copii și copilași ai poporului sfânt, ca să vă deprind cu neascunderea, tată. Cel neascuns este cel ce iubește legile Mele împlinindu-le cu atenție și cu iubire și cu patimă, fiilor. Să fi fost patimă în om dorul de poruncile Mele, și atunci omul căuta cu ele, căuta cu căutarea sa pe Domnul și vorbea mereu cu Domnul și se ruga Domnului pentru legea cea sfântă peste el. Cel ce iubește legile Domnului, acela strigă cu dor: „Vino, Doamne iubite, căci cuvintele Tale sunt miere dulce!“. Amin.

E vreme cu cădere, e vremea când moare credința în Dumnezeu, și Eu nu mai știu ce să mai fac, poporul Meu iubit, ca să nu te pierd, tată, ca să nu te scap spre oamenii cei fără de credință, că nu mai are Domnul credință pe pământ pentru venirea Lui cea mare. Să știi, poporul Meu, că Mi-e milă de tine. Tu te-ai născut în vreme grea, grea de tot, în vremea necredinței cea de dinaintea arătării Mele, și de aceea ți-am dat putere să crezi și să faci voia Mea, și de aceea am venit cuvânt și M-am așternut înaintea ta ca să-ți arăt calea spre cer, că pe pământ numai căi omenești sunt. Mi-e milă de tine, copilaș al venirii Mele, și te-am hrănit atâția ani ca să-Mi fii tu Mie bucurie zi și noapte. Te-am ajutat mereu, fiule, căci duhul rău s-a luptat mereu împotriva credinței tale ca să nu mai am Eu bucurie de pe pământ. Citesc sfinții cerului Meu, citesc cuvântul Meu cel de pe masa voastră și plâng sfinții de mila voastră. Să nu fiți, tată, nepăsători față de hrana cu care vă îmbucăturesc din cer ca să vă fac tari de înger și să vă dau credință tare și sănătoasă, că e vremea când se stinge credința pe pământ.

O, fiilor, vremea voastră e grea, tată. Căutați să fiți buni și blânzi și smeriți ca Mine, nu ca omul, că altfel, alunecați în căderi, fiilor. Blândețea și bunătatea omenească îl duc pe om la greșeli față de legea dreptății, față de legea pocăinței, fiilor; îl duc pe om la căderi în păcate și îi depărtează pe îngeri, și rămâne omul cu duh slab de înger, și omul nu mai știe ce este iertarea și rostul ei. Cel ce iartă pe un om greșit lui, o, nu e de ajuns această faptă. Omul care a greșit, trebuie îndreptat, nu numai iertat. Nu trebuie să-l înveți pe om cu iertarea, ci trebuie să-l înveți cu legile Domnului.

O, ce este mai frumos ca frații împreună? Fiilor, fiilor, dacă această Scriptură nu știți s-o înțelegeți, Eu zadarnic M-am trudit cu voi ca să vă fac frați între voi, și cu Mine frați. Cine se numesc frați? Cei ce fac poruncile lui Dumnezeu. Și dacă unul din ei este greșit și ascuns, acela aduce pe îngerul rău între frați, și aduce războiul îngerilor peste frați, căci ascunderea este duh rău, înger rău.

Cine poate să-Mi răspundă între voi de ce se face ceartă între frații Domnului? O, fiilor, cel slab de înger, cel bun și blând omenește, acela face greșeli împotriva orânduielii și a dreptății, acela slăbește pe cel tare de înger care este lângă el, și unde nu este lucrul îngerilor tari, acolo se lucrează dezbinare, îngâmfare, alunecare și ceartă de cuvinte.

Fiți mari și atenți, că învățăm lucrarea îngerilor. Fiți credincioși și fiți cerești, că îngerii se fac cuvânt peste voi așa cum se făceau peste toți slujitorii Mei prin care Eu M-am împlinit pe pământ între oameni. Îngerii sunt cuvântul Meu și numele Meu și slujirea Mea. Eu fără ei nu lucrez nimic în cer și pe pământ, iar prin cuvântul lor Eu sunt. Am ales pe Mihail și pe Gavriil și i-am făcut cuvântul Meu și duhul Meu și trupul Meu când Mă făceam văzut prin slujirea lor.

E serbarea îngerilor, și Eu anunț peste voi sărbătoarea lor. Se îngrămădesc îngerii pe lângă voi, ca să audă și să împlinească.

O, arhangheli și îngeri și îngerași și îngerei, luați cuvântul Meu și duceți-l până la toate marginile și vestiți venirea Mea și lucrați venirea Mea și ajutați și ocrotiți și întăriți și mângâiați pe poporul Meu și împliniți-vă în fiii cuvântului Meu, întăriți-i pe ei cu tărie îngerească. Amin, amin, amin.

– Duhurile îngerilor grăiesc peste voi. Mângâiați-vă, copii ai Domnului! Domnul este cu voi. Amin. Binecuvântați să fiți între neamul oamenilor, și binecuvântată să vă fie credința voastră și rodul credinței voastre, că ați născut pe Cuvântul cuvânt, prin credința voastră. Domnul este trup prin Fecioară, și cuvânt prin credința celor credincioși. Amin. Iar noi, îngerii Domnului, venim spre arătare cu Domnul la credința celor credincioși. Fiți tari de îngeri, căci puterea lui Dumnezeu nu are nimic amestecat în slăbiciunea omului care a fost îmbrăcat în puterea Domnului. Fiți mari cu înțelepciunea, ca să nu folosiți puterea Domnului în cele slabe ale voastre. E vreme grea pe pământ, căci oamenii care s-au îmbrăcat cu puterea Domnului lucrează cu ea în cele slabe ale lor, și se luptă să nimicească mântuirea neamului omenesc, căci lăcomia i-a orbit pe aceștia, și pun numele și puterea Domnului în fața dorului lor de viață trupească înaintea Domnului, dar trupul nu folosește la nimic, căci Duhul este Cel ce dă viață. Omul care s-a îmbrăcat cu puterea Domnului, acela poate s-o folosească și în cele slabe ale lui, căci Domnul nu trece peste cel îmbrăcat în puterea Domnului, dar voi, fii ai dreptății să fiți, și să nu căutați ale voastre, ci ale Domnului.

Cel ce iartă pe un om greșit lui, nu e de ajuns, ci trebuie să-l învețe cu legile Domnului și nu e de ajuns iertarea. Cel ce greșește sufletului tău și se întoarce cu părere de rău, iartă-l și întărește-l apoi pe căile legii Domnului, dar pe nedrept să nu osândești numai pentru că ai puterea Domnului cu tine. Puterea Domnului s-o folosești numai pentru Domnul, nu și pentru tine, căci trupul nu folosește la nimic, ci duhul are foloase. Dreptatea Domnului s-o cauți, nu pe a ta, și vei fi un om cu înger tare, care caută cele ale Duhului, care-și trage lângă el pe îngerașul cel bun, și se face tare de înger împotriva duhului slab și rău și nedrept.

Iubiți căile Domnului și stați pe ele ziua și noaptea, ca să stea îngerașul lângă voi mereu, că mulți vor pieri prin băutură, prin desfrânare, prin necredință, prin hulă, prin viață lumească și prin nepăsare de suflet. Toți oamenii i-au făcut pe îngeri să plângă și să nu mai vadă fața lui Dumnezeu, rușinându-se de Domnul pentru faptele celor vegheați de ei. Copii și tineri și bătrâni au alungat de lângă ei pe îngeri, și nu are cine să mai învețe pe oameni. Se duc tinerii la dans diavolesc, și aceea este hrana sufletului lor, și altă bucurie ei nu mai cunosc, și îi întăresc pe diavoli prin desfrânările lor, că n-au altă hrană pentru suflet. Cine este să le arate calea Domnului? Cine se ridică să le spună că drumul pe care ei merg e veșnic pentru suflet și vremelnic pentru trup? Ce poate fi arderea cea dinăuntrul trupului decât foc? Arde în om dorul de păcat, de desfrâu, de băutură și de nepăsare. Păcatul, care l-a scos pe om din rai, arde în om, și ia omul foc înăuntrul lui și pleacă nebun după foc ca să-și stingă focul prin foc, și la apa vieții nu mai caută nimeni. Nu mai sunt apostoli cu Duh Sfânt în ei și cu trup curat și cu hrană curată, căci cine se hrănește cu carne, acela face numai păcate.

O, oamenilor, strigă duhurile îngerilor la voi! Ce mâncați voi? Ce beți voi? Ce mănâncă și ce bea sufletul vostru? Carnea și țuica v-au lăsat fără îngerași păzitori. Până când mâncați și beți? O, voi aveți și suflet, nu numai trup. De ce vă place pâinea îngerilor răi, pâinea cea amară? Îngerii răi vă îndeamnă să stați fără Dumnezeu, fără îngerii cei din cer. Cine bea țuică, acela nu mai are aproape pe îngerul păzitor, căci băutura este desfrânare. Ce altceva poate fi băutura cea tare? Ea este duh rău, și cu ea se hrănește omul cel nepăsător de suflet.

O, oamenilor, îngerii cei răi, care v-au depărtat de Dumnezeu, vă duc la pieire veșnică. Întoarceți-vă de la faptele voastre cele rușinoase și lepădați-le pe veci, și Domnul vă va primi prin pocăință. Luați cuvântul Domnului și veniți spre legile Domnului. Legea spune să nu ai alt dumnezeu, afară de Domnul Cel adevărat. Legea spune să nu iei numele Domnului în deșert, și să-ți amintești de ziua când Domnul S-a odihnit după ce le-a făcut pe toate, și pe tine, omule pentru care Domnul a murit și a înviat. Legea spune să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu lovești pe aproapele tău pentru cele ce sunt ale lui. Întoarceți-vă, voi, cei căzuți de la Dumnezeu, și Domnul vă va primi prin spălare și prin pocăință. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor credincios în Domnul, îndreaptă-l pe cel greșit, că nu-i de ajunsă numai iertarea. Nu mai sunt apostoli cu putere cerească pe pământ, că toți iubesc carnea și băutura și curvia și necredința cea pentru venirea Domnului. Luați cuvântul Domnului și suflați-l până la toate marginile, că noi, îngerii, lucrăm prin voi și vă ajutăm și împlinim cuvântul Domnului cel către voi trimis. Fiți sămânță sfântă pe pământ, ca să răsară pământ nou din sămânță sfântă, iar cu păcatul să nu vă încercați, că păcatul l-a scos pe om din rai. Ajutați pe cei ascunși în ei cu păcatul, dar luați seama la voi înșivă, urând păcatul și trăgându-l pe om din iad. Cine nu-și spune păcatul, aceluia trebuie arătat păcatul cel dinăuntru. Nu se poate să umble cineva cu păcura și să nu se mânjească, dar îngerii vă șterg pe voi, căci fiecare doctor se murdărește pe mâini când sparge buba cea coaptă în om.

O, copilași ai Domnului, fiți tari de îngeri și nu păcătuiți în ascuns, ca să nu cadă cei sfinți pentru cele ascunse din voi, căci cei sfinți dau socoteală de voi. E nevoie de multă iubire de Hristos, de multă învățătură din Hristos, că altfel sufletul iubește altceva, mănâncă altceva, învață altceva, căci sufletul flămând nu stă. Trebuie multă trăire duhovnicească la cei tinerei ca să se îndeletnicească cu duhul statorniciei și ca să-și cunoască drumul, că altfel, ei sunt luați de valuri, iar după ce sunt luați, se fac nepăsători de viața cea veșnică.

Este în cer și pe pământ o durere mare. A avut cerul sfânt un copil dintre cei din poporul Domnului, un copil care a lucrat necredință și bârfă asupra locului ieslei cuvântului și a celor ce sunt în grădina cuvântului. S-a lăsat hrănit de o inimă ușoară și fără de minte și răzvrătită, ba chiar de două inimi rătăcite de această lucrare, și a dărâmat împlinirea planului lui Dumnezeu prin lucrarea cuvântului care curge în grădina Domnului, și a dărâmat stâlpul cel mai tare și l-a adus la necredință și la lepădare de Dumnezeu și a ațâțat preoțime împotriva adevărului cuvântului Domnului și a frânat prin îngâmfarea lui mersul spre Domnul al copiilor lui și au căzut copiii lui în necredință și în nepăsare de suflet, și îngerul Domnului l-a lovit, că mare e durerea în cer pentru cele lucrate de el cu duh de îngâmfare. Stă îngerașul departe de el, că el nu se pocăiește, dar Domnul va îndrepta stricăciunea cea făcută de el și va ridica la loc stâlpul cel tare care a fost zdruncinat prin cei ce au fost necredincioși și hulitori din poporul Domnului. Este și în cer și pe pământ durere mare pentru cei ce s-au încercat să zădărnicească truda Domnului. Mai-marii arhangheli, Mihail și Gavriil, dimpreună cu toate oștirile îngerești, strigă la fiul cel lovit de durere și de ispită: scoală-te spre pocăință, tu, cel ce te-ai vrut mai tare ca Domnul, Care trudește să-Și împlinească cele proorocite în vremea aceasta. Scoală-te și apropie-ți îngerul păzitor ca să te ajute din partea lui Dumnezeu, căci Domnul ți-a proorocit prin cuvânt lovire pentru faptele cele rele ale necredinței tale și pentru toți cei care au căzut prin lucrarea îngâmfării tale. Scoală-te și te fă sănătos cu duhul, căci duhul cel sănătos ridică trupul și îl întărește. Scoală-te și cheamă pe Domnul să-Și așeze mâinile peste tine, căci are Domnul mâini binecuvântate pe pământ. Amin.

Copii ai Domnului, fiți tari de înger și nu vă încercați cu necredința, că mulți din cei care au fost în acest popor și s-au lăsat spre îndoială, vor fi cercetați cu dureri, că greu se mai pocăiește cel cu duh îngâmfat. Cel ce se bizuie pe duhul înțelepciunii lui, acela rămâne un om căzut din Dumnezeu prin semeție ca și Adam. Învățați să vă hrăniți cu cele ale vieții veșnice, că altfel vă prinde din toate părțile păcatul nepăsării. Acest păcat este hrănit din om, și este hrănit de tot ceea ce-l înconjoară pe om cu ispita nepăsării. Omul nu mai e deprins cu pocăința. Numai omul cu frică de Dumnezeu iubește pocăința atunci când cade în greșale și în păcate, iar omul care nu-și arată pocăința, acela nu iubește frica de Dumnezeu, acela este părăsit de înger și nu aude pe Domnul când strigă. Cel ce nu lucrează lui Dumnezeu, acela are altceva în el, altă lucrare.

Rugați-vă lui Dumnezeu să scoată lucrători la lucru, dar lucrați voi ca să se ridice lucrători pentru Domnul și pentru voi. Domnul alege lucrători nu că sunt buni, că nimeni nu este bun în afară de Domnul, dar scris este: «Nu cei sănătoși, ci cei bolnavi au nevoie de doctor» ca să-i vindece prin lucrarea lor cu Domnul.

Rugați-vă în chip curat, iar cu Domnul să vorbiți mai bine decât cu oricine, fiilor. E greu să mai vorbească cineva cu Domnul cu vorbire curată. Cine a văzut o slujbă de pe pământ, e greu să se mai deprindă cu vorbire adevărată, căci slujba pe pământ se face ca o datorie, și vorbirea din ea nu ajunge la Domnul, că s-a învățat și slujitorul și poporul lui să nu simtă ce spune, s-a învățat cu rugăciune nepăsătoare. Glasul preotului trebuie să vorbească cu Domnul mai adevărat decât cu omul. Plâng îngerii de felul de grăire a omului cu Domnul. Dacă ar vorbi om cu om așa cum grăiește azi un slujitor cu Domnul, ar zice omul că îl ia în râs cel ce grăiește cu el. O, cât de adevărat ar fi să grăiască omul cu Dumnezeu! Nici rugăciunea „Tatăl nostru“ n-o zice omul cu graiul lui cel dornic după Hristos. Rugați-vă în chip curat, în chip adevărat, în grai simțitor, mai frumos decât cu omul. Rugați-vă Domnului cu trezie. Rugați-vă neîncetat Domnului. Rugați-vă pentru tot neamul omenesc, că nu se mai suie la cer rugăciune curată și adevărată, care să bucure pe îngeri ducând-o la Dumnezeu. Rugați-vă ca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Duhul îngerilor a grăit cuvântul Domnului. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, parfum bine mirositor au vărsat îngerii prin cuvânt. Acesta este parfumul cel plăcut care vă însoțește pe voi în vorbirile Mele cu voi. Rugați-vă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, rugați-vă pentru tot neamul omenesc, ca să vină Duhul lui Dumnezeu peste oameni și să vină oamenii la Dumnezeu.

Cel ce vine la Mine ca să trăiască creștinește, acela să nu mai facă păcate, că păcatele aduc în creștin duhul cel mut și surd și nelucrarea legii Domnului și alungă pe Duhul Sfânt din creștin și îl lasă rușinat și mut și surd. Au fost din cei ce au venit în această lucrare dumnezeiască și au greșit și după aceea cu păcat, și iubirea lor s-a stins, și seninul lor s-a pălit ca iarba și au fost cuprinși de duhul mut și surd, și așa sunt și azi. Iar alții au venit, și au păcătuit mereu, și au plecat apoi zicând că nu e Dumnezeu lucrarea aceasta. Dar cei ce s-au lăsat spre sfințenie împlinesc Scriptura care spune despre cel ce este sfânt, care se sfințește mereu prin sfințenie statornică. Amin.

O, copilași iubiți, întăriți peste voi îngeri tari, și stați în legile Mele, că ele sunt aspre pentru omul care nu le iubește, dar voi fiți cu iubire pentru toate cele tari. Acolo unde sunt frații împreună, să se împlinească de către toți legile Mele, căci dacă unul din toți este greșit și ascuns, acela aduce pe îngerii răi între frați, căci ascunderea este duh rău, înger rău, și se face război între îngerii buni și răi, și se face dezbinare și certuri de cuvinte. Fiți tari de îngeri, iar între frați să fie dreptatea pe masă, care să dea gust bun vieții împreună. O mâncare dulce are lângă ea o mâncare acră, așa cum puneți voi pe masă mâncare cu murături sau cu oțet lângă una dulce. E nevoie și de cineva mai drept, mai aspru alături de dragostea dintre frați, căci dacă fiul cuiva ajunge judecător cu carte pe pământ, și dacă cineva din casa lui greșește față de lege, legea se cere a fi ținută pentru toți, și ea pedepsește spre înțelepțire și nu părtinește. Blândețea, bunătatea, mila, iubirea, sunt de două feluri: cerești și omenești. Așa și nădejdea, așa și credința. Luați-le pe cele cerești, fiilor. Amin.

E sărbătoare îngerească. Sunt deasupra cu oștirile îngerești, iar cei necredincioși nu cred în coborârea Mea în cuvânt peste voi, dar cei ce împlinesc poruncile Mele în duhul și în trupul lor, aceia cunosc că voi nu vorbiți de la voi ceea ce le dați lor, ci Duhul Meu și al Tatălui Meu, Care este în Mine, Acela grăiește din cer peste voi.

Dați oamenilor cuvântul Duhului lui Dumnezeu ca să ia viață cerească în ei. Învățați, fiilor, învățați ce înseamnă frați; frați împreună. Amin. Învățați această binecuvântare. Amin. Voiesc să fiu cu voi și peste voi în vecii vecilor. Învățați să Mă ajutați să fiu. Învățați să Mă ajutați să vin să vă fac dreptate împotriva necredincioșilor care vă numesc pe voi fii rătăciți pentru că nu vă supuneți lor și vă supuneți Mie. Dar de ce nu vă supuneți lor? Le spun Eu de ce: cei pe care Eu îi aleg ca să-i supun sub puterea Mea pentru împlinirea Scripturilor Mele peste pământ, aceia nu mai sunt ai lor, și nu mai sunt ai nimănui decât ai Mei, căci am dreptul să am dintre oameni sub puterea Mea, ca să-i fac pe aceștia voie a Mea, faptă a Mea pe pământ, căci așa binevoiesc Eu, și nimănui nu dau socoteală de planurile Mele cele cerești peste pământ. Amin, amin, amin.

21-11-1997
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Profețiile și profeții lumii, Profeții despre România
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 11  [ 102 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 9, 10, 11  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !