Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământul Noului Ierusalim pace şi bună orânduială şi bunăvoire!

Pace şi slavă lui Dumnezeu pentru slava Lui cea mare! Cel ce a aşezat piatra începutului cel nou, a Ierusalimului cel nou, care vine cu Dumnezeu şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, după cum este cuvântul scris în Scripturi.

Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel Care Şi-a lucrat ieslea Sa în mijlocul Ierusalimului nou, care va fi peste România lucrat după planul cel din veac întocmit!

Pace vouă, iubiţii Duhului Sfânt! Şi iată, iarăşi suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta aşezate de acum şi până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuţele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Şi cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit aşa de Dumnezeu? Adică locul unde vine şi se aşează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte şi să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naşte peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a şi venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.

Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a aşezat şi a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia fiinţă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăieşte cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieşi din România şi care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni şi se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cereşti, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute şi nevăzute. Eu sunt Fiul Treimii cereşti, Care M-am coborât din cer, şi prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proorocită, ca să iau trup şi să fiu Dumnezeu şi Om, şi ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii lui Dumnezeu, şi ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile, după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam şi până la întruparea în om a Fiului Treimii cereşti. Şi, iarăşi, Eu sunt Fiul Treimii cereşti, Care M-am coborât din cer ca să Mă înalţ după înviere iarăşi la cer, ca să stau iarăşi de-a dreapta Tatălui, şi apoi iarăşi să vin să cercetez viii şi morţii, şi să aduc cu Mine împărăţia fără de sfârşit apoi. Şi iată, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viaţă; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl şi Care S-a lăsat peste prooroci şi peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt şi ca să se împlinească prin puterea Sa.

Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în numele Meu, şi prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apostolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cereşti, căci iată vremea cea promisă prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Şi iată, Domnul este credincios întru făgăduinţele Sale, căci vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.

Iată aici început de împărăţie a Domnului Iisus Hristos, precum în cer aşa şi pe pământ, căci de aceea am rostit cuvânt şi am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiţilor şi a neprihăniţilor, precum în cer aşa şi pe pământ, şi de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt şi să fie împlinire şi să fie rugăciune de slavă şi de jertfă plăcută fără de sfârşit, precum în cer aşa şi pe pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă şi de rugăciune; de slavă pentru cele din cer, şi de rugăciune pentru cele de pe pământ, şi de aceea a aşezat Domnul aşa aici, ca să se poată spune acestei aşezări „precum în cer aşa şi pe pământ, amin“. Dar acest „amin“, amin să fie, precum în cer aşa şi întru cele aşezate aici de Dumnezeu. Amin.

Binecuvântat să fie praznicul punerii pietrei de temelie a altarului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, şi va fi România Ierusalimul nou, cel pe care-l alege Dumnezeu în vremea aceasta, căci aşa este scris în Scripturi: «Încă o dată voi alege Ierusalimul». Este scris, dar nu este înţeleasă această Scriptură şi în zadar au căutat mai-marii legii bisericii şi cărturarii lumii să scrie cărţi peste cărţi şi să-şi însuşească ei dreptul la cuvânt peste mulţimile cele arse de sete, căci setea mulţimilor nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate şi sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeţi cu duhul, de cei cunoscători ai literei, şi aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece şi să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naştere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început şi până la sfârşit, dar Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta şi nedespărţita Treime, Care Se numeşte Dumnezeu.

Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt.

Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.

Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.

Să staţi bine, să staţi cu frică şi să luaţi aminte, voi, cei ce staţi aşezaţi întru taina începutului cel nou, căci dacă voi veţi sta aşa, aşa va fi să stea în curând România cea binecredincioasă, iar cea necredincioasă va primi veste pentru pocăinţă, şi dacă nu se va pocăi de fărădelegile ei, va fi să fie dată deoparte de pe pământul cel sfânt al ei, căci scris este prin cuvântul Duhului Sfânt, şi cele scrise se vor împlini.

Iară şi iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveţi putere de leu şi de pui de leu, şi această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteţi cei din sămânţa lui Iuda şi a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început şi până la plinirea neamului acesta. Umiliţi-vă şi plecaţi-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare şi înfricoşătoare este taina în care sunteţi aşezaţi. Umiliţi-vă şi nu vă lăsaţi robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârşitul său.

Însemnaţi în cartea mărturiilor toate semnele care au lucrat de aici peste cei ce s-au lovit sau au pierit zdrobiţi de această piatră, căci aceste semne vor veni tot mai mult, ca să servească slavei acestei taine cereşti.

Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cereşti, şi va fi să fie cinstit şi slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie şi să aducă cuvintele Domnului către Israelul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, şi a rămas Moise sfântul lui Dumnezeu după aceea, şi s-a coborât la Israel şi l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, şi asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Şi iată, acum va fi mai mult decât atunci, şi voi lucra minuni cereşti, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toţi taina acestui munte ceresc, căci acest munte se numeşte: Cuvântul lui Dumnezeu, şi această cetate se va numi: „Acolo este Domnul“.

Binecuvântată să vă fie veghea voastră peste această grădină! Binecuvântate să fie hotarele care împrejmuiesc şi străjuiesc această înălţime cerească! Binecuvântată să fie puterea cea făcătoare de minuni care se odihneşte peste această împărăţie cerească!

Verginica este cu Mine şi rosteşte de lângă Mine cuvânt peste acest aşezământ sfânt.

– Pace vouă! De lângă Domnul rostesc pace peste voi, fii ai acestei grădini cereşti! Şi cum adică fiu al acestei grădini? O, iubiţii mei, mare este această taină, mare este viaţa acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini cereşti. Trăiţi bucuria de prăznuire a acestei serbări în numele punerii pietrei pentru înălţarea Sfintei Sfintelor al cărei altar se numeşte ieslea Domnului Iisus Hristos în vremea aceasta. Vin iar să vă vorbesc şi să vă învăţ taina acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini, căci nimeni nu poate să-şi ia singur cinstea să fie fiu al acestei grădini, ci numai cel ce are chemarea lui Dumnezeu, iar acela să stea apoi aşa cum are aşezare aici Dumnezeu.

E prea mare şi prea cerească această lecţie pe care am adus-o la voi. Voi veni în cuvânt şi vă voi da această lecţie, ca să fie adăugată în cartea legilor care vor străjui peste acest început de cer pe pământ. Ţineţi ce aveţi, până voi veni cu această lecţie, căci această lecţie se va adăuga celor ce le aveţi de împlinit şi de trăit în aceste hotare cereşti. Staţi bine, staţi cu frică de Dumnezeu şi cu luare-aminte, că mare este taina acestei grădini, şi voi sunteţi încă mici cu împlinirea şi cu ascultarea. Eu n-am venit să vă conduc rău, ci am venit să vă fac fii ai ascultării cuvintelor cu care vin din cele cereşti. Învăţaţi această lecţie, lecţia ascultării, mămică. Învăţaţi să puteţi, şi iarăşi zic: învăţaţi să puteţi, şi după aceea veţi putea să ascultaţi aşa cum se aşteaptă ascultarea cea de aici. Iarăşi vă spun: învăţaţi şi îndeletniciţi-vă cu cărarea mea spre voi, ca să puteţi sta în taina ascultării, căci mare este puterea ascultării dacă este ascultare, fiindcă neascultarea, după cum este firul cărării mele către voi, neascultarea faţă de această orânduială cerească poate să vă aducă o mulţime de răni şi vouă şi lui Dumnezeu, Care trebuie să fie în toate drepturile Sale dumnezeieşti în această grădină. Neascultarea este cheia cea de dincolo de porţile cele de aici şi pe care o încearcă duhul rău ca să intre să vă facă rău. Neascultarea este o unealtă care se atinge de ochii celui care se numeşte fiu al acestei grădini; se atinge de ochii lui ca să-i împungă şi să strice buna vedere a ochiului şi să strice sănătatea, căci când ochiul este vătămat, se vatămă şi trupul ochiului. Iubiţi ascultarea, mămică, şi nu uitaţi că mai înainte de ascultare este lucrarea smereniei, lucrare fără de care nu se poate învăţa lecţia ascultării. Învăţaţi lucrarea curăţeniei, mămică, dar această lecţie vă voi aduce-o vouă în lecţia de fiu al acestei grădini.

Fiţi ascultători mie precum şi eu am fost lui Dumnezeu. Fiţi fii vrednici de această grădină, căci aşa vi se cere vouă după chemarea pe care o aveţi. Dar voi veni şi vom învăţa, iubiţii mei.

Pace vouă, copii ai acestei grădini! Pacea mea v-o las vouă, căci pace am venit să aduc peste voi. Harul Duhului Sfânt să lucreze învăţătură cerească peste voi toţi. Amin, amin, amin.

22-07-1992

Cuvântul lui Dumnezeu

... Şi mai grăieşte Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgovişte: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile şi bârfele lumeşti. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, aşa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el şi de turma lui, căci turma Mea e a Mea.

14-10-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu grăieşte din cele cereşti, şi se aude glasul lui Dumnezeu, iar cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu să se aşeze şi să întocmească încă o carte către cel ce este unsul României din partea Domnului Savaot.

Pace de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica Fiului Treimii cereşti, şi pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cereşti, Mihail şi Gavriil! Pace şi sărbătoare în cer şi pe pământ, căci serbările cele din moşi-strămoşi va fi să-şi ia locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu faţa spre părinţi, după cum, apoi, părinţii se vor întoarce cu faţa spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, şi dacă ea s-a născut atunci, a fost apoi încreştinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit şi a botezat-o pe România încă de când era în scutece, şi a fost creştină şi a fost ortodoxă România; de la naşterea ei a fost creştină, şi nu poate Domnul să uite pruncia ei şi cămaşa ei cea dintâi, şi nu poate să uite Dumnezeu podoabele cu care a fost înveşmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot cerul României strigă la Domnul şi spune: „Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau la temelia acestui neam sfânt?“.

Şi iată ce spun cei mari ai României, cei buni şi mari şi sfinţi, care o ţin pe România pe jertfa lor şi pe credinţa lor, care a fost piatra bisericii cea din moşi-strămoşi. Ridică strigare regii cei dintâi şi cei de pe urmă şi toţi voievozii cei sfinţi, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România şi se uită ca să vadă venind şi stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruinţa şi gloria României. Şi iată ce spune strămoşul şi bunicul: „Regele României să aibă înfăţişarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoşii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfăţişarea lui şi faţa lui să fie după chipul cel din moşi-strămoşi, în faţa căruia să se plece cu cuvioşie tot fiul neamului său“. Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită şi aşteaptă ca să vadă gloria care va ieşi de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmeşte carte cerească şi vorbeşte cu tine, Mihail al României. Aşteaptă moşul şi strămoşul tău să-ţi vadă slava şi puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moşii şi strămoşii cei sfinţi. Lasă-ţi podoaba cea sfântă să-ţi înveşmânteze faţa, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, şi vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, şi nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, şi nu va fi neam care să nu-ţi cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, şi cine se va împotrivi planului Meu?

Ai grijă, iubitul Meu, fereşte-te de lupi, căci lupii au luat acum haină peste haină şi dau târcoale lucrăturii cea din cer. Fii mare cu Mine, că pielea de lup va fi vădită de sub mantia care o acoperă pe ea. Fii tare cu Mine, că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ, iar Eu aşa am grăit prin prooroci: «Cel care cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Aşa am grăit, şi iată, cei ce lucrează fărădelege nu iau în inimă această profeţie, şi se ascund sub mantie de miel, şi vai, făptura Mea nu ştie să deosebească stânga de dreapta sa! Dar Eu sunt Dumnezeu, şi iată ce fac în zilele acestea, căci M-am aşezat să dobor cele şubrede şi să întăresc curăţenia şi sfinţenia peste făptura Mea. Vin să curăţ şi să albesc şi să despecetluiesc izvoarele vieţii şi să rostesc apoi prin servii Mei şi să arăt: „Iată calea, şi cel ce înviază să meargă pe ea“.

O, voiesc să aşez pe piatră numele tău, căci aşa ţi-am vestit Eu ţie, şi voi rosti apoi din vârful ei numele regelui României. Aşa am grăit, şi aceste cuvinte mărturisesc pe pământ, pentru că Eu am fost împlinitor întru cei slabi şi mici ai Mei şi ai tăi, căci aceştia care dau trup cuvântului Meu sunt ai Mei şi ai tăi, căci Eu le sunt lor Dumnezeu, iar tu eşti unsul cel de la Mine şi eşti regele lor. Fii înţelept, căci Eu voi aşeza pe piatră numele tău. Fii credincios. Eu sunt. Domnul este numele Meu, şi lucrez ca să-ţi gătesc venirea.

Cei ce stau pe scaunul bisericii Mele au început să-şi arate dinţii şi ar voi să stârpească această lucrătură şi ar dori să-l pună jos pe cel ce a împlinit porunca cea din cer de a aşezat după lege piatra de temelie a începutului cel nou care vine din ceruri peste pământ şi să fie precum în cer aşa şi pe pământ, după cum a fost făgăduinţa Mea. Şi se va numi această lucrătură munte ceresc, munte de taină cerească, şi din acest munte vor curge fericirile cele scrise în Scripturi peste cei ce vor fi numiţi fericiţi, şi se va numi muntele fericirilor care vin cu Domnul şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, aşa precum au spus proorocii în veacurile Mele.

Această piatră ridicată prin cuvânt şi din poruncă cerească, va sta înaintea ta, rege al României, căci Eu aşa am grăit, şi ţi-am vestit din vreme. Iată, pun înaintea ta această piatră şi voi depărta apoi fărădelegea şi nedreptatea din pământul celor vii, căci România va rămâne veşnic înaintea Mea şi a ta, Mihail al României Domnului.

Eu sunt cu tine şi te port pe umerii Mei, căci Eu sunt Domnul plinirii făgăduinţelor cereşti. Ridică-te spre Mine şi rosteşte rugă pentru cei pe care-i am în faţa Mea, în faţa cuvântului Meu, căci s-au ridicat martori nedrepţi asupra lor şi nedreptatea a minţit sieşi, şis-au ridicat cu teamă împotriva adevărului Meu cei ce stăpânesc cu nepăsare peste turma Mea. Roagă-te să se înmulţească sarea, şi se va înmulţi, căci nu mai este sare pe pământ. Puţină sare mai are Domnul pe pământ, iubitul Meu. Ridică mâinile spre Mine şi cere, şi va fi sare pe pământ, şi va fi bună de sărat, şi se vor întări oasele cele şubrede ale fiilor cei bineplăcuţi cu inima lor şi cu duhul lor. Eu lucrez din zori şi până în zori, lucrez în calea ta şi lucrez peste aceşti micuţi ai Mei, căcirăutatea şi necredinţa mai-marilor legii izbeşte cu gând să-Mi fărâme corabia cea lucrată prin cuvântul cel vestit din cer. România este corabia salvării făpturii Mele şi din ea vor curge raze şi lumini şi izbăvire şi cer nou şi pământ nou, aşa cum am făgăduit Eu, Dumnezeu.

Îmi întind pacea Mea peste tine şi peste toată casa ta, Mihail al României. Pace ţie, iubitul Meu, unsul Meu, căci cine poate şterge ungerea pe care o ai de la Dumnezeu? Pace şi lege sfântă şi chip după chipul cel din strămoşi, cel din părinţi cereşti, după chipul Fiului lui Dumnezeu, din neam în neam până la tine. Ia sulul care stă sub piatra începutului cel nou, ia-l şi desfă-l din nou, şi te găteşte în această oglindă, şi vom intra pe poarta cea binecuvântată, care a luat fiinţă după planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl, Cel ce este întru Fiul şi întru Duhul Sfânt al Treimii cereşti, să fie cu regele României şi cu fiii ei cei binecuvântaţi din care va răsări poporul cel nou care va lucra biruinţa Domnului!

Pace ţie, Mihail al României Domnului! Amin, amin, amin.

13-11-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Se coboară din cer serbare îngerească şi cuvântul lui Dumnezeu în ziua aceasta de prăznuire pentru mai-marii cetelor îngereşti, Mihail şi Gavriil.

Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, este purtată pe îngeri şi I se cântă cântarea slavei Sale: «Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, din veci şi până peste toţi vecii cerurilor!». Amin.

Mai-marii îngerilor, Mihail şi Gavriil, sunt în faţa cetelor cereşti şi serbează cu toată oastea serbare de înviere, serbare de bunăvestire şi de slavă peste aşternutul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a coborât din cer, de la Dumnezeu, cu începătură nouă în mijlocul României cea binecuvântată şi bine aleasă între neamurile pământului. Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Cel Mare, Fiul Tatălui Savaot, rosteşte cuvântul sărbătorii de azi.

Pace vouă, celor din aşezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte pentru ca să fie puterea Domnului acest aşternut dumnezeiesc. Pace vouă, şi celor veniţi astăzi la serbare cu cerul! Pace păstorilor şi oilor Mele! Pace tuturor celor ce aţi venit ca să staţi cu sfatul Domnului la masă! E praznic astăzi, e praznic din praznicele poporului sfânt, cel născut de Verginica prin cuvântul acestei lucrări care este de la Dumnezeu. Această lucrare se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, iar această cetate şi această iesle se numeşte aşa cum scrie în profeţi: «Domnul este acolo», fiindcă Domnul nu lucrează nimic fără să fi vestit din vreme prin prooroci.

Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rosteşte în sfatul Domnului, şi să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul şi pământul, precum este scris, şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci aceştia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu.

Pace peste aşezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte ca să poată lucra din el lumină peste pământ şi viaţă peste făptura Sa. Şi cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, şi măi oilor? O, dacă acest aşternut dumnezeiesc nu ar fi fost pus deoparte pentru Domnul, atunci nu ar mai fi trebuit Dumnezeu să-l coboare prin cuvânt şi să-l întrupeze prin cuvânt şi să fie, şi iată cortul Meu cel sfânt, din pragul căruia Eu Îmi anunţ împărăţia pe pământ. Şi cum adică pus deoparte pentru Domnul? Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest aşternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ. Şi dacă Domnul a numit cu numele Său această aşezare, de aceea am rostit poruncă între poruncile cele pentru aici şi am spus să se lucreze numai dinăuntru şi nu din afară peste acest aşezământ, pentru că aici nu este nimic din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii. Lumea este sfărâmată sub greutatea ei, şi de aceea am numit aceşti copii cu nume de fii ai acestei grădini cereşti; de aceea, ca să lucreze cu tainele cereşti şi să stârpească prin lucrul lor cu Mine greutatea care stă deasupra făpturii Mele; să stârpească duhul lumesc şi lucrarea lumească de pe pământul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut pământul şi pe om. Şi iarăşi zic vouă, că dacă acest aşezământ sfânt nu ar fi fost pus deoparte, atunci nu l-ar mai fi întocmit Dumnezeu. Tot poporul creştin să creadă că acest aşternut ceresc este o taină cerească pentru cele ce se vor vedea în zilele ce vin, şi nu se poate ridica lucrare de ispitire asupra lui Dumnezeu.

N-a înţeles poporul cel răsărit de la această profeţie, n-a înţeles nimeni ce fel de lucrare este această coborâre de cuvânt ceresc, şi s-au zdrobit de această stâncă creştini după creştini, pentru că n-a ieşit creştinul din lume dacă s-a apropiat ca să vorbească cu Dumnezeu prin această profeţie. Şi nu numai că n-a ieşit din lume creştinul, că mulţi din ei, după ce au pus degetul şi au pipăit, după ce au gustat din acest izvor, s-au dus şi s-au lipit cu lumea şi cu cele din lume şi li s-a scris necinstire, şi au pătat pe Dumnezeu cei care au purtat numele şi pecetea de creştini ai acestei lucrări, şi acum vin şi dau ocol de jur împrejur şi se uită, dar în zadar se uită, pentru că a venit vremea să lucreze Dumnezeu şi să ştie tot creştinul că Domnul este sfânt şi nu altfel. Iar cine a vrut să fie cu Domnul, s-a smuls cu totul din cel dintâi şi s-a lăsat cu sfinţenia şi cu rudenia cea din cer şi s-a scuturat de pământ şi a stat în sărăcia cea de duh, că să aibă Domnul vas gol în care să toarne cele de sus, să toarne împărăţia cea din cer, aşa cum este scris: «Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cea care vine din cer».

Când Eu am chemat la Mine acest popor, el s-a semeţit apoi, zicând că este cu această lucrare, şi a întins mereu mâna şi a băgat-o în acest blid şi a luat de câte ori a voit, a luat după al său plac. Şi dacă a luat aşa, n-a fost bine la Dumnezeu, fiindcă cel ce nu ia cu Domnul, acela risipeşte tot ce ia. Şi cum adică se cheamă să fi luat creştinul cu Domnul? Adică să-i fi spus Domnul să ia, şi ce să ia, şi când să ia, şi nu dacă voia el să ia. De aceea am spus că s-a semeţit cel miluit de Dumnezeu, şi asta se cheamă că unul ca acela s-a zdrobit în această stâncă, pentru că n-a fost una cu Dumnezeu. O, dacă stă creştinul după placul lui cu Dumnezeu, asta nu se cheamă că S-a lăsat Domnul ispitit, şi înseamnă că a ispitit pe Dumnezeu un astfel de creştin. Iată că şi creştinii au stricat legile Domnului, şi de aceea este vremea ca să lucreze Domnul. Şi a făcut Domnul acest cort şi l-a împrejmuit cu hotare pecetluite şi a pus legea Sa cea sfântă la hotare, căci vremea este să lucreze Domnul, pentru că oamenii au stricat orânduielile Domnului, şi de acum încolo Domnul pune la cercetare şi va descoperi Domnul pe cele ascunse şi dosite, căci orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume. Dar voi, iubiţii Mei copii care sunteţi din Dumnezeu, staţi bine, staţi cu frică şi luaţi aminte, că mare este Cel ce este în voi, faţă de cel ce este în lume, iar cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta cuvintele voastre, şi se vor cunoaşte şi se vor deosebi Duhul Adevărului şi duhul rătăcirii, fiindcă Eu v-am dat vouă pe Duhul Sfânt, Care mărturiseşte pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vorbesc cu voi acestea, şi altele vorbesc cu voi, ca să înţelegem cum adică pus deoparte pentru Domnul acest aşternut ceresc. Grăiesc vouă acestea, şi altele grăiesc vouă, ca să avem îndrăznire în zilele acestea, şi precum sunt Eu, aşa să fiţi şi voi în lumea aceasta, fiindcă nu este frică întru Mine. Altfel, nădejdea şi dragostea voastră n-ar fi întreagă dacă ar fi frica lângă ele, căci frica are cu sine pedeapsa, iar dacă aţi fi fricoşi, n-aţi fi desăvârşiţi întru Mine. Creştinii care nu Mă au pe Mine, aceia au frică şi li se vede frica, şi de aceea am spus că am ridicat această corabie şi am împrejmuit-o cu pecetea sfinţeniei, ca să pun la cercetare inima acestui popor care s-a ascuns de Domnul şi n-a mărturisit pe Domnul prin trăire. Şi vine vremea să se vadă, dar a şi venit, şi se vede că orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume.

O, se potriveşte această Scriptură cu creştinii acestui popor, că nu înţelege poporul Meu cum adică să-L mărturisească pe Hristos în trup. Adică să mărturisească în trupul lui creştinul şi în inima lui pe Hristos şi lumina lui Hristos şi viaţa şi voia lui Iisus Hristos, ca să fie din Dumnezeu creştinul. Şi dacă nu mărturiseşte aşa pe Domnul, atunci nu se poate spune că unul ca acela mărturiseşte pe Hristos venit în trup, nu se poate spune că este din Dumnezeu creştinul care nu mărturiseşte aşa cu tot înăuntrul său. Unul ca acela nu are cu ce să deosebească Duhul Adevărului de duhul minciunii. Această trăire să fi fost trăită de cel ce s-a numit că este al lui Dumnezeu, şi apoi se putea numi după adevăr fiu al lui Dumnezeu. Eu am venit trimisul Tatălui pe pământ şi am ascultat de Cel ce M-a trimis şi am fost în Duhul Tatălui şi aşa am ascultat pe Tatăl Meu în trupul Meu şi n-am ascuns nimic Tatălui Meu, căci cine poate să se ascundă de faţa Creatorului său? Şi aşa S-a arătat mare în Mine Tatăl Meu, căci Cel ce era în Mine, era mai mare decât cel ce este în lume, şi Tatăl Meu n-a fost biruit în Mine.

Grăiesc vouă acestea, şi altele grăiesc vouă, ca să fie învăţată lecţia care învaţă cum Se cunoaşte Duhul lui Hristos faţă de duhul lui antichrist, care este în lume. Şi pentru că lumea stă în duhul lui antichrist prin faptele ei, de aceea am zis să deosebesc un popor şi să-l deprind cu Duhul Sfânt şi să fie popor al Duhului Sfânt. Şi dacă poporul chemat n-a iubit Duhul Adevărului şi nici n-a voit să înveţe să iubească adevărul şi să rămână liber, iată, măi copii, a rămas în duhul lumii acest popor, şi Eu n-am avut ce pune deoparte din acest popor ca să fie creştinul cu Dumnezeu. Şi iată, vin curând, şi nu ştie poporul Meu ce înseamnă să fie cu Dumnezeu, şi vor învăţa neamurile această lecţie şi vor crede şi se vor boteza şi vor asculta de Dumnezeu, şi nu va fi Domnul lipsit de roade, pentru că a făcut biruinţă Domnul cu braţul Său cel tare şi a aşezat cort sfânt pe pământ, şi se va cânta cântec ceresc de înviere peste pământ şi se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, precum este scris.

Iubiţii Mei, cerul se bucură de voi şi cu voi în ziua aceasta, căci dacă Domnul suferă cu voi şi plânge cu voi şi în voi, apoi Se şi bucură cu voi şi în voi. Mare şi adâncă este această lecţie despre duhul care mărturiseşte pe Hristos venit în trup. Vom face lecţie aparte pentru ca să lucraţi cu ea peste fiii neascultării, dar trebuie să învăţăm bine în noi această lecţie, pentru că această lumină se mărturiseşte pe sine numai dinăuntrul ei, măi tată.

Fiilor, vom lucra cu zile noi de serbare şi cu lecţii noi de serbare şi vom schimba vasele înnoindu-le, căci untdelemnul cel nou stă în vase spălate, măi tată, şi vasele trebuie ţinute întru sfinţenie şi întru duh de adevăr. Adevărul se descoperă pe sine, pentru că aşa este lucrarea sa, dar minciuna nu se descoperă pe sine pentru că aşa îi este lucrarea sa.

Am rostit cuvânt şi am zis că voi sta în sfat cu voi, şi voi sta dacă am zis, şi ne vom sfinţi şi vom înmulţi sfinţenia, că vremea este să lucreze sfinţenia, iubiţii Mei. Verginica este aproape de începutul cuvântului ei, şi Domnul este în ea şi lucrează în ea, iar ea lucrează după cum este cursul ei şi al lucrării ei. Domnul Iisus Hristos este în ea, căci ea este întru Iisus Hristos, după cum şi în trup la fel a fost. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, copii ai Duhului Sfânt, bucurie pentru praznicul mai-marilor arhangheli care sunt serbaţi astăzi în aşternutul Domnului, Care este prin voi. Să fie zi de înviere alăturată zilelor învierii, să fie pace peste voi, copii ai Duhului Sfânt!

Pace vouă, măi mămică! Pace celor stătători zi şi noapte la lucrul grădinii de aici! Pace celor ce au venit la serbarea cerului care se serbează azi aici! Luaţi aminte cu inima şi cu împlinirea la lecţia pe care v-a dat-o vouă Domnul Iisus Hristos în ziua aceasta. Luaţi aminte la duhurile voastre şi la împlinirea lucrării lor, că mare este această lecţie de azi, despre duhul care mărturiseşte pe Hristos în trup.

Fiilor, ascultarea de Dumnezeu Îl face pe Domnul să stea în inima celui ascultător, iar neascultarea îl scoate pe om dintre lăcaşurile care sunt purtătoare de Dumnezeu. Unirea şi părtăşia cu cele din lume face duhul omului să nu-L mai mărturisească pe Hristos în trup. Fiţi atenţi la paşii voştri, la duhul vostru şi la adevărul iubit de Dumnezeu, căci adevărului îi trebuie o faţă plăcută şi curată ca să poată fi bineplăcut la Dumnezeu. Aşa a spus Domnul în lecţia de azi, că a pus acest aşternut deoparte, şi iată, nu numai cei stătători ai lui au această îndatorire, şi mai vârtos o au cei ce vin şi se înfăţişează Domnului prin acest aşezământ ceresc. Ţineţi cu toată fiinţa la sfinţenia acestui aşezământ, căci dacă duhul omului sau duhul lumii din om dă să se atingă aici, se pot stârni furtuni repezi, şi nimeni nu le poate stârni în afară de cei atinşi aici fără de sfinţenie împlinită în toată clipa. Aceşti copii au avut de suferit în zilele ce au trecut, şi eu le-am spus să nu cârtească şi să poarte totul în numele sfinţeniei şi al legii sfinţeniei care strigă la Domnul de sub piatra cea nouă care este de la Dumnezeu în această grădină. Dar azi, încă din zorii zilei am luat neputinţele şi suferinţele de pe ei, ca să poată sta ei în faţa celor veniţi ca să se închine Domnului prin acest jertfelnic. Am trimis înaintea voastră pe copiii mei ca să cureţe praful de pe voi şi mirosul lumii de pe voi, şi ce mai este de curăţit am zis să cureţe, şi apoi să vă apropiaţi, căci eu nu voiesc să aveţi vină la Dumnezeu. Aşa şi voi să voiţi, măi mămică, fiindcă eu aşa am spus, de câţiva ani mereu am spus: «Pregăteşte-te, creştine, că dacă ai şti ce vreme vine, nu ţi-ar mai trebui nici mâncare, nici apă, nici traistă, şi te-ai smulge din toate cele lumeşti ca să fii găsit cu Dumnezeu în ziua aceea. Chiar de ar fi să-ţi rămână carnea, smulgându-te din legăturile care te ţin, smulge-te şi vino cu ce scapi, că-ţi pune Domnul la loc ce ai lăsat şi te face El întreg, dar ieşi şi fă-te gata pentru ziua aceea».

Împreună cu sfinţii voievozi care sunt astăzi serbaţi, iată, cu ei vă spune mama Gigi: staţi bine şi cu frică şi cu luare-aminte, că vine proba cea grea peste lume, vine schimbarea, şi se va schimba faţa lumii şi va fi de groază faţa lumii. Dar vine schimbarea la faţă a slavei Domnului, şi se va vedea pe faţă slava Domnului, şi orice strălucire de pe pământ îşi va pierde faţa sub strălucirea slavei lui Dumnezeu.

Serbează cerul, serbează sfinţii arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu şi să se ridice cei ce poartă semnele Domnului şi lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase şi să se risipească planurile împotrivitorilor şi să se arate calea cerească între oameni şi să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, vine Domnul să-Şi arate împărăţia Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică şi să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare şi liber şi va lucra înviere nouă şi se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce aşteaptă pe Domnul, iar cei ce nu ştiu cum să-L aştepte pe Domnul, aceia să înveţe şi să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.

Mama Gigi atinge pe fiii acestei zile care s-au atins de această grădină cerească, şi ca să credeţi şi să înţelegeţi puterea şi sfinţenia acestei grădini, luaţi seamă la voi înşivă după ce veţi merge întru ale voastre şi veţi fi slăbiţi în trupul vostru un pic de vreme, ca să înţelegeţi ce este sfinţenia acestei grădini cereşti şi să credeţi sfinţenia celor de aici, care suferă în trupul lor orice atingere cu duhul de pe drum. Ei nu mai au puteri pentru ce este afară. Ei au puteri întru Dumnezeu şi suferă când ies, aşa cum suferă un peşte dacă-l scoţi din apă şi îl ţii afară câteva clipe. I-am deprins cu necârtirea, şi ei se tem să cârtească.

Toţi cei legaţi cu duhul aici, luptaţi la timp şi la netimp pentru ţinerea sfinţeniei acestui aşternut dumnezeiesc! Sfinţenia acestui aşezământ ceresc va lucra mântuire de la Dumnezeu pentru mulţi, măi copii. Fiţi sfinţi cu trupul şi cu duhul. Fiţi curaţi, fiţi cu mâinile curate.

Domnul Iisus Hristos şi tot cerul sfânt scrie zi de sfinţire şi de slujbă cerească peste izvoarele Sfintei Sfintelor şi aşează această serbare alături de serbarea acestei zile. Binecuvântată şi făcătoare de minuni cereşti şi sfinţitoare şi dătătoare de înviere să fie apa acestor izvoare cereşti. Cetele îngerilor înconjoară crucea cea din vârful acestei pietre şi cântă tropar de slavă semnului crucii care străjuieşte peste Sfânta Sfintelor Domnului, căci astăzi este întreită serbare. Se împlineşte un an de la înălţarea crucii pe altarul Sfintei Sfintelor Ierusalimului nou.

Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor. Dar voi lucraţi după felul lucrului cel din cer şi păziţi de duhul lumii lucrarea cea din cer, care nu este din lume. Feriţi-vă, şi iarăşi zic, feriţi-vă de lume. Iarăşi zic vouă: copiii voştri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiţi sfinţenia, că vremea este aproape. Amin.

Sfinţii arhangheli sunt cu cete de îngeri aşezaţi peste acest aşezământ şi peste serbarea de azi. Binecuvântată să fie hrana cea pentru fiinţă, căci cerul stă cu voi la masă. Fiecare creştet să fie atins şi mângâiat de cei serbaţi astăzi în cer şi la voi.

Pace vouă! Pace şi serbare scrisă în cer şi pe pământ, căci oamenii vor să scoată serbările cereşti şi să nu mai aibă nume pe pământ, dar Domnul va răspândi sărbătorile Sfintei Sfintelor peste cetatea cea nouă a Noului Ierusalim şi va fi veşnic sărbătoare de slavă cerească. Amin, amin, amin.

21-11-1992

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică

Bucuria cerească se coboară şi se aşează prin cuvânt rostit de cer peste Sfânta Sfintelor Ierusalimului cel ceresc, cel nou, cel făgăduit de Dumnezeu prin prooroci ca să fie pe pământ, şi iată, vremea plinirii proorocilor a început să se arate în calea celor ce au priceperea şi stau aşezaţi în nădejdea celor făgăduite de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat şi lucrează prin prooroci, din veac şi până în nesfârşitul veacurilor Domnului.

Slavă de la cer şi până la pământ, căci cerul sfânt se închină şi se pleacă şi cântă celei care s-a dat pe sine locaş neprihănit şi neumblat, ca să fie locaş aducător de făgăduinţă, locaş de sălăşluire şi de arătare a Celui Unul născut din Tatăl, Care Se numeşte Emanuel, pentru ca să se împlinească această lucrare în mijlocul oamenilor. Şi aşa a fost prin cea pururea Fecioară, căci prin ea a fost Dumnezeu cu noi pe pământ. Cum: cu noi pe pământ? Adică Sfânta Treime, Cea Una şi nedespărţită, S-a arătat cu oamenii pe pământ prin Fiul ei, Iisus Hristos, Care este din Tatăl şi în Tatăl şi prin Care Tatăl a fost şi este şi va fi între oameni şi în oameni, adică în făptura cea creată de Sfânta Treime prin cuvânt.

Slavă Maicii Mielului lui Dumnezeu, care este serbată de cer şi de voi, cei aşezaţi de Domnul în aşternutul Său din zilele acestea! Slavă ţie, Maică cerească! Slavă şi mărire ţie din cer şi până pe pământ, căci astăzi se serbează intrarea ta dincolo de catapeteasma care desparte, şi ai stricat despărţirea şi ai primit apoi această bunăvestire şi ai adus în mijlocul oamenilor pe Împăciuitorul, Cel ce a venit de la Tatăl, şi El a stat cu oamenii şi a rămas cu oamenii în veac, căci pentru aceasta a trebuit să vină şi să Se arate între oameni, pentru ca să fie în veac cu oamenii lui Dumnezeu şi prin oamenii lui Dumnezeu să fie.

Dar iată ce este pe pământ: este ceea ce a mai fost, după cum este scris că iarăşi şi iarăşi este ceea ce a fost, căci oamenii cei fără Dumnezeu în duhul lor nu-L cunosc pe Domnul în oamenii lui Dumnezeu, şi iată, spune Domnul Iisus Hristos, Cel născut din Tatăl mai înainte de vecii cerurilor, spune că a venit vremea ca să lucreze Dumnezeu, pentru că oamenii au stricat legile Domnului pe pământ din veac, până ce a venit vremea să Mă arăt desăvârşit, Om şi Dumnezeu, ca să fiu apoi cunoscut în om şi ca să Mă cunoască oamenii în ei şi între ei. Şi după ce am lucrat vremea cea de treizeci şi trei de ani câtă vreme am lucrat ca Om şi Dumnezeu, a fost apoi să las spre urmare lucrarea în om, pentru că de aceea a fost omul făcut şi am venit la om, ca să-l îndumnezeiesc şi să lucrez această îndumnezeire din neam în neam şi să fiu cu oamenii până la sfârşitul veacurilor, iar după aceea să fie veacul cel ceresc şi sfânt, precum Dumnezeu este ceresc şi sfânt.

O, iubiţii Mei copii, am coborât la voi prin cuvânt, şi sunt prin cuvânt întru Treimea Care este Una, măi tată, măi copii ai ascultării. Fericiţi vor fi fiii ascultării, căci nu este mântuire afară de cea care vine de la lucrarea ascultării. Copilul lui Dumnezeu care are ieşiri din lucrarea ascultării, acela se numeşte fiul rătăcit, care este întors cu forţa şi ruşinat din pricina lipsei de ascultare.

Am trimis-o pe Verginica la voi cu o carte mare în braţe. Să ştie toţi cei de aici şi cei legaţi de aici că am trimis-o ca să se arate cu cartea legii ascultării. Şi dacă a venit, a deschis cartea şi a citit cuvânt din ea şi a spus: «Copile, să nu stai altfel cu statul tău, şi să ştii că în cartea aceasta scrie aşa: să fii în ascultare şi să stai sub ascultare, căci nu este mântuire afară de cea care vine prin lucrarea ascultării».

Este pe pământ o carte în care este scris cuvântul unui om înţelept care spune aşa acel cuvânt: „Omul trebuie să fie şi să făptuiască tot, în gând şi în faptă, în aşa fel încât în orice clipă cineva mai mare decât el îl vede întru tot şi peste tot, fără să se poată prilej de ascundere sau de tăinuire de gând sau de faptă, şi în felul acesta omul lucrează în faţa celui mare lucrul cel cu ascultare“. Omul cel înţelept nu se mai întreabă cum vine aceasta, iar voi nici atât nu se poate să spuneţi că nu se înţelege de voi această lucrare care se numeşte viaţă în ascultare şi sub ascultare.

Omul care nu-şi are viaţa în ascultare, acela nu este. Este, dar nu este, şi iată sabie cu două vârfuri ascuţite, care la un capăt taie cu bine, şi la celălalt capăt taie cu rău, căci omul cel care nu are Duhul lui Dumnezeu şi care nu este măcar nici sub ascultarea altui om din apropiere, un astfel de om s-a aşezat sub liberul voinţei sale însăşi şi nu are pe nimeni mai mare decât el, mai cu putere decât el, în care să se bizuie; şi un astfel de om nu este, pentru că nu are prin ce, nu are prin cine să fie cel singur. Eu nu aveam cum să fiu dacă nu era să fiu prin Tatăl, iar făptura lui Dumnezeu nu are cum să fie dacă nu este prin Cel ce a creat-o. Dar aicea, iubiţii Mei, fiţi treji şi umblaţi la această comoară de înţelepciune, căci iată, în ziua aceasta de sărbătoare am venit cu o lecţie care poartă în ea greutate de înţelepciune, un cuvânt cu greutate întru el însuşi. Treziţi-vă înţelepciunea, voi, şi cei ce vor auzi acum şi după aceea lecţia aceasta de cuvânt ceresc şi greutatea cerească a acestui cuvânt. Treziţi-vă atenţia duhului şi aşa să staţi în vremea acestei lecţii, căci această lecţie îşi ia aşternut peste locul în care Domnul cerurilor a aşezat Sfânta Sfintelor coborâtă din cele cereşti. V-am spus vouă în cel din urmă cuvânt rostit că locul acesta este pus deoparte pentru Dumnezeu, şi dacă aşa este această poruncă cerească, Eu voi vorbi cu voi şi cu cei ce vor auzi această lecţie, şi să fie lecţie vouă şi păstorilor cu care am spus că voi sta în sfat ceresc, în sfat aparte. Şi iată, treziţi-vă înţelepciunea şi înţelesul, păstori ai poporului cel chemat spre această lucrare. Luaţi această carte şi mâncaţi-o, măi tată, că dacă veţi vrea şi Mă veţi asculta, nu va mai fi nevoie să rostesc peste voi cuvânt de trezire şi de atenţie pentru cele cereşti ale voastre; pentru cele cereşti, şi iarăşi zic: pentru cele cereşti. Şi dacă am zis aşa, Eu, Cel Care din suferinţă am zis, iată, zic vouă: nu mai fiţi pământ, păstori ai poporului cel scris pe nume în sulul acestei lucrări, căci nu vorbesc despre această lecţie pentru locul acesta; nu, pentru că locul acesta şi ce este pe el este pus de Dumnezeu deoparte şi lucrez deosebit, şi lucrez peste el. Şi de ce lucrez peste el? Lucrez pentru că am loc prielnic la lucru, pentru că ceea ce este pus aici la lucru este în ascultare şi stă sub ascultare, şi aceasta este taina tainelor locului acesta. Cei răsădiţi în această grădină sunt nădejdea lui Dumnezeu, rămasă în ei de partea Domnului, Cel Care i-a aşezat pe aceştia în această grădină, şi de aceea am rostit poruncă de lege nouă şi am spus: «Să nu pătrundă cele întunecate, peste lucrarea cea dinlăuntrul acestei grădini aşezate de cer». Şi cum adică „cele întunecate“? O, voi ştiţi cuvântul care se întreabă pe sine şi spune: «Cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? Va locui neprihănirea şi dreptatea şi adevărul cel din inimă, şi acestea nu se vor clătina în veac». Aşa spune cuvântul, iubiţii Mei, şi cele ce se clatină am zis să nu locuiască în această grădină. Am zis pentru că Eu voiesc să locuiesc aici, măi tată. Voi vreţi să locuiesc Eu aici? Şi dacă spuneţi că vreţi, Eu nu Mă pot mulţumi cu cuvântul gurii. Voiesc mulţumire întreagă să am în această grădină în care Eu voiesc să am aşternut şi să lucrez din acest aşternut. Iată, Eu sunt Dumnezeu şi vă întreb să-Mi spuneţi: oare, fi-va să vină o zi când voi putea să fiu cu voi aici ca şi în cer? Vă întreb pe voi, pentru că Eu nu ştiu, şi iarăşi zic: nu ştiu ceea ce trebuie să ştiu de la voi, adică dinspre voi spre Mine. Eu am îndrăznit să rostesc şi să spun: «Nu mai fiţi pământ!». Am îndrăznit, pentru că Eu nu pot fi cu voi aici cu tot cu pământul vostru. Nu pot în cerul acesta aşa cum sunteţi voi învăţaţi pe pământ. Am pus deoparte acest loc ca să fie cer, să nu fie tot pământ, şi nici un suflet al acestui popor care este dincolo de porţi, nici unul dacă l-aş lua şi i-aş spune: „Hai şi intră în acest cer al Meu!“, n-ar fi nici unul care să spună cu toată iubirea, cu toată frica şi credinţa lui să spună: „Doamne, nu sunt vrednic să intru fără de haină cerească, şi zi numai cuvântul Tău şi sunt ca şi intrat, şi sunt mulţumit că ai Tu loc curat“, şi n-ar fi nici unul care să spună cuvânt bucuros faţă de curăţenia acestui loc adus de Mine din cer, cu aşezare din cer.

Cel din vremea trupului Meu care a crezut în Mine şi în sfinţenia Mea, aşa a spus: «Doamne, nu sunt vrednic să vii Tu sub acoperământul casei mele, şi îmi e de ajuns cuvântul Tău, şi voi afla mântuire şi împlinire rugii mele». Acela a spus aşa pentru că preţuia sfinţenia Mea şi nu voia să se apropie din pricina nevredniciei sale. Dar acela Mă primise în el şi a lucrat minune prin aplecarea lui şi L-a slăvit pe Domnul prin minunea credinţei lui şi i-a fost de ajuns ca să facă cer şi Ierusalim ceresc în inima lui. Eu am intrat în casa lui prin uşa inimii lui, nu prin uşa casei lui, şi iată, vă spun că poporul acestei lucrări nu are în el ce a avut acela şi nu este nici unul care să nu intre aici în aşternutul pregătit de Mine şi pentru Mine şi în care după voia Mea am aşezat slugi şi servi şi vase de trebuinţă lui Dumnezeu după a Sa voie şi nu după altă voie.

O, iubiţii Mei, nu v-am spus niciodată ceea ce vă spun acum, că Mi-a ajuns durerea până la cele mai dinăuntru ale duhului, şi iată ce spun Eu astăzi, după aproape patruzeci de ani de lucru în mijlocul acestui popor lipsit de dragoste, lipsit de milă, că n-a fost creştin să aibă milă de Mine, Domnul. Vă spun, şi pentru tot poporul spun că nici un popor al vremilor lui Israel, nici o generaţie a lui Israel, nimeni din cei ce i-am iubit şi i-am sprijinit prin vreme, n-a ispitit pe Dumnezeu aşa cum a ispitit acest popor pe Domnul prin această lucrare, prin vasele acestei lucrări. Atâtea taine, atâtea aşezări, atâta ordine trebuia să aduc peste vremea aceasta, şi în tot timpul acestei lucrări am voit să aduc ordinea care oricum va veni peste pământ şi peste biserica de pe pământ, adică peste oamenii care cred că Domnul este în ceruri. Dar n-a fost aşezare venită cu Mine prin această lucrare, n-a fost iubire prin cuvânt, n-a fost îndreptare venită din cer care să nu fie apoi vândută şi dată la moarte, şi n-am avut loc pe pământ ca să îndrept măcar peste acest popor pe cele stricate şi să curăţ pe cele murdare şi să menţin legile Mele între oameni. Şi a trebuit să lucrez peste amestecătură, şi amestecătura n-a voit să se cureţe şi să se despartă ca să dea Domnul deoparte binele care s-ar fi ales dacă ar fi voit să se aleagă. Dar nu s-a ales ca să fie grâul în dreapta şi neghina lui în stânga şi să pot lucra peste grâu, şi grâul să lucreze peste neghină şi să lucreze altoire în neghină. Se întorcea cuvântul Meu înapoi cu Mine în cer, că nu puteam să spun de biserică şi de preoţii ei, care au fost ai cezarului şi care au mânjit biserica dând-o cezarului şi dându-se pe sine cezarului cu tot cu turmă. N-am putut să-l fac pe om să fie cu Mine în taină şi să nu se schimbe după aluatul cezarului. N-am putut, că Mă vindea poporul Meu şi n-am putut. Şi de ce Mă vindea? Mă vindea pentru că omul nu L-a mai avut pe Domnul prin preoţie, pentru că nu se poate să fii preot al Domnului dacă nu eşti despărţit de păgâni, dacă nu stai cu Dumnezeu.

Iubiţii Mei, oamenii nebotezaţi nu sunt creştini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Şi cum adică aşa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică şi a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoţii şi arhiereii au făcut zapis cu antichrist şi s-au lăsat ca să fie dezbrăcaţi de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală şi trupul cel gol al bisericii. Şi dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu şi cu legea cea din strămoşi, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura şi întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt, care să lase urmaşi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Dacă preoţia lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, şi dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, şi dacă antichrist prin vicleşug i-a şters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să ţină legătura lanţului cea din uns în uns, şi aşa a rămas ungerea pentru preoţie numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoţie. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta şi pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoşeşti, adică să asculte de lepădarea de credinţă, adică să-şi vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reuşit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Şi s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, şi au fost închişi şi omorâţi de puterea întunericului, şi puţini a avut Domnul, în ascunzişul inimii lor, care au slujit şi au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Şi de aceea spun Eu că nu poţi să fii preot dacă eşti nebotezat şi neîncreştinat, căci preoţii cei care au fost apoi aşezaţi de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, şi ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, şi de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, şi iată că preoţii cei puşi după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, şi botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoţia celor fără de ungere din uns în uns, şi vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puţini au mai avut parte de preoţi unşi de Duhul Sfânt.

Am voit să lupt şi să rup ceaţa aceasta şi să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am aşteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredinţa taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Şi ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoţiei, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmaşii Mei cei unşi până la ei. Şi scris este: «Ce este legat pe pământ, este legat şi în cer», iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Şi dacă e greu de crezut aceasta, uitaţi-vă la faţa bisericii şi spuneţi voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea şi ce este în spatele acestei feţe. Şi iată lume nebotezată şi neîncreştinată de nimeni atâta vreme. Şi dacă eşti neîncreştinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?

O, aşa am dus Eu această durere lungă şi n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, şi nici acum nu crede acest popor, şi nici chiar voi, iubiţii Mei păstori, nu credeţi durerea Mea şi plânsul Meu şi lucrarea pe care abia am putut s-o aşez pe pământ aşa cum este ea acum, aşa cum aş fi voit de mult să fie şi să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot aşa cum este scris în cartea Mea.

Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viaţa lui de om, dar cine să mai citească şi să înţeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeţi voi că am zis să fie preoţi dintre cei curaţi în poporul Meu? Şi de ce am zis Eu să Mă lăsaţi pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu ştiu când aşez pe cineva la lucrul preoţiei şi ştiu dacă acela are mâinile curate şi după lege, şi ştiu toate mâinile, şi pe cele curate, şi pe cele cu sânge pe ele. Şi n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, şi născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă şi n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.

Iubiţii Mei păstori, v-am spus Eu vouă, demult, un dor pe care voiam să-l plinesc peste poporul Meu, şi aşa am spus: «Măi păstorilor, aş voi ca voi să duceţi viaţă de monah». Şi de ce am spus Eu aşa? Am spus ca să duceţi viaţă de felul acesta şi să prăsiţi din ea în poporul Meu. Şi dacă am spus atunci, Eu am spus acest cuvânt peste tot poporul Meu care voieşte să se lase născut de sus. Şi ce înseamnă să ducă viaţă de monah creştinul Meu? Înseamnă să iasă din trup şi din lume şi din pământul său şi să-Mi urmeze Mie. Iată tâlcul vorbirii de atunci.

Măi tată, ce făceau oamenii care voiau să aibă viaţă de monah? Căci a plecat un om din familia lui, din casa lui, din pământul lui şi din trupul lui şi s-a dus din lume ca să ducă viaţă de monah. Şi au început cei din rudenii să-l caute, şi s-au dus şi l-au găsit şi l-au strigat să iasă ca să-i dea hrană adusă de ei, dar n-a ieşit monahul la ei, şi a rostit cuvânt din pământul său cel nou şi s-a auzit cuvântul său de către cei din rudenia cea după trup, şi a spus lor: „În tot drumul bătut de voi până la mine n-aţi mai găsit şi pe altul flămând? Voi aţi adus hrană pentru că aveţi de mine dragoste trupească şi firească, şi eu nu primesc din pricina aceasta“.

Iată, iubiţii Mei, câtă naştere de sus! Că nu se scrie la Dumnezeu monah cu rude trupeşti, şi se scrie monah cu rudenie cerească, şi n-am putut să fac această lucrare nici peste cei mari, nici peste cei mici ai poporului Meu. Am voit să fac din această turmă, turmă cerească, dar Avraam n-ar fi putut fi părinte al celor din făgăduinţă şi nu al celor după trup dacă n-ar fi ascultat ca să iasă din pământul său şi să meargă în pământul dat lui de Mine. Iată de ce nu poate nimeni înţelege de ce nu trebuie să vină aici creştinii, pentru că aici Şi-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viaţă şi trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam şi fără spiţă. Cel ce are înţelepciune, să înţeleagă cum vine aceasta peste lucrarea şi peste viaţa unui creştin monah. Lucrarea aceasta este prea mare, iubiţii Mei, este prea cerească, şi de aceea n-o puteţi trăi până ce nu vă lăsaţi născuţi de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Şi voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, şi de aceea am luat un om şi l-am atins de sus şi l-am adus în casa aceasta a Mea şi l-am uns preot şi arhiereu şi lupt din greu să-Mi desăvârşesc prin el înnoirea bisericii şi tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unşilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea şi stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Şi iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat şi a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfinţirea cea din cer.

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii şi care au scris cărţi peste cărţi despre numele Meu şi al legilor Mele, căci nu sunt cărţile acelea! Acelea sunt pământ, şi în pământ se întorc, căci duhul cărţilor acelea nu este duh cu viaţă, din pricina celor fără de viaţă care le-au făcut pe ele, şi nu sunt cărţile acelea, şi stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu şi nu aceia l-au ales pe el, dar vai celor ce ştirbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, şi vai celor ce se încearcă în tăişul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare şi de necredinţă. El este apostolul neamurilor pământului şi numai Eu ştiu cum să lucrez peste el. Dar aici are Domnul Iisus Hristos de vorbit cu voi, păstori ai poporului acestei lucrări, căci se fac lucruri fără de rânduiala cea venită de sus, şi aceste ascunzişuri se numesc lucrări fără de ascultare, se numesc lucrări care nu sunt venite din cer spre lucrare şi se numesc lucrări lucrate din pământ, şi Îmi faceţi Mie bube lucrate în ascuns şi făurite în afară de duhul ascultării. Se luptă duhul vostru cu duhul Meu şi ţineţi morţiş să biruiţi după voia duhului vostru, şi nu duce la bine această luptă lucrată din lături. Iubiţi şi îmbrăţişaţi cu bucurie această clipă de sfătuire cu Dumnezeu şi lăsaţi-vă sub ascultare de Mine, fiindcă este mai bine să ascultaţi voi de Mine decât să ascult Eu de voi. Să vină, tată, şi vremea Mea, mai întoarceţi şi celălalt capăt, că nu e bine să ascult numai Eu de voi. Vă prind necazuri dureroase din lucrarea aceasta pe care o lucraţi voi de jos în sus şi Mă ţineţi supus pe Mine sub voinţele inimii voastre. Oare, nu vă este cu crezare ceea ce vă spun Eu? Eu sunt fericit cu duhul că a venit clipa să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu.

Stau cu Măicuţa Mea şi cu voi la masă, stăm împreună şi Ne bucurăm de cele din cer şi de cele pentru cer aduse în ziua aceasta. Eu primesc pentru Măicuţa Mea cele ale iubirii voastre, iar voi primiţi pentru slava Mea cele ale iubirii Mele. Iubire pentru iubire, şi mergem înainte cu sfatul nostru împreună, iubiţii Domnului Iisus Hristos. Şi iată, sunt fericit cu duhul că am prilej plăcut să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu. Căci am venit cu această lucrare şi am învăţat pe cel ce a stat să asculte, iar cel care a putut să înveţe auzind, acela lucrează peste viaţa lui poruncile Mele fără să mai ispitească şi să obosească Duhul Domnului de jos în sus prin firul acestei lucrări. Este vorba de fiecare creştin în parte, dar dacă tu, creştine care ai fost primit cu această lucrare, dacă tu vii la poarta Domnului şi pui plocon în faţă urmarea greşalelor tale, venite de la neîmplinire şi de la călcare peste sfinţenie şi de la călcarea celor scrise în cartea Mea, atunci tu Îl bagi pe Domnul în noroiul faptelor tale, ca pe o slugă pe care o pui să-ţi facă curăţenie şi să frece murdăria ta. Aşa este cel ce vine cu murdării şi cu necazuri făcute de neascultarea legii şi cere cuvânt peste necazul adus plocon la poarta Domnului. De patruzeci de ani sunt străpuns de această durere şi Mă las târât în noroiul faptelor şi al necazurilor care vin de la neîmplinirile cele sfinte. Dar în acest loc pus Mie deoparte dacă aş fi lăsat poarta deschisă la îndemâna celui ce nu s-ar fi sfiit să vină nespălat, dacă legea sfinţeniei nu era pusă la hotarele cele de aici, ar fi slăbit şi aici puterea Mea şi dreptul Meu şi aşternutul Meu, adică aşternutul Meu cel din creştin, că nu intră creştinul cu frică, şi intră cu mândrie că el poate intra.

Am copii bolnavi trupeşte şi sufleteşte dintre cei care au intrat aici şi apoi s-au atins cu cele ce nu pot intra aici, şi le-am făcut hotar de oprire, adică s-au îmbolnăvit în trup de la atingerea cu cele ce nu pot intra aici, că nu rămâne creştinul cel intrat aici, nu rămâne în cele de aici, şi pune mâna pe fărădelege şi pune mâna pe sânge, măi tată, şi pune mâna pe preţ de sânge, dar nu numai mâna, ci şi inima o pune, şi vai, aceasta este moartea cea de a doua, după prima sa înviere odată cu atingerea de locul Meu de aici. Eu sunt aici înviere şi viaţă în sfinţenie, şi cine moare după această înviere, ce să mai fac cu acela care se atinge cu moartea cea dinainte? Şi iată ce vă spun: creştinul acestei lucrări trage de Domnul să-i profeţească pace şi împăcare când nu este pace între el şi Dumnezeu. Şi dacă el trage de la Domnul cuvânt de pace acela este cuvânt tras, şi nu este după lucrarea păcii dacă nu are creştinul împăcare cu Dumnezeu prin păzirea poruncilor şi a sfinţeniei de duh şi de faptă, căci taina împlinirii iubirii cereşti este să iubeşti pe cel ce te duşmăneşte şi te loveşte, dar nu se poate întregi lucrarea aceasta dacă cel ce te loveşte nu ajunge să te iubească şi el pe tine. Iată, tată, că duşmanul tău trebuie să te iubească, şi atunci se poate numi cuvânt de pace, şi nu atunci când nu e pace. Dacă ar pricepe creştinul această înviere, abia atunci ar fi în drept să bată la poarta Domnului şi să ceară. Altfel nu se pune că i s-a dat, şi se pune că şi-a luat singur, că a îndrăznit să ia în numele Domnului şi de la Domnul.

Este o poruncă între poruncile Mele care spune: «Să nu te închini la alţi dumnezei, în afară de Mine»; este, dar nu este înţeleasă această împlinire, pentru că aici altul este tâlcul prin această lucrare, adică să nu faci din nimic şi din nimeni prilej de a te ascunde sub această lucrare cu altă lucrare care vine din afara ei, cu fapte care vin din afara ei, cu lucruri străine de duhul acestei lucrări, ca să nu fiţi învinuiţi la Domnul de slujire la alţi dumnezei, că asta încearcă duhul rău, adică să vă învinuiască după lege, şi mare greutate poartă în el cuvântul venit astăzi cu Mine.

Am pus aici, la temelia de aici, lege din cer, pentru că Eu nu pot să stau altfel între oameni, dar cei care au intrat în această grădină nu se pot deprinde ca să nu mai slujească la alţi dumnezei. O, dacă tu, creştine, ai făcut copil, şi dacă l-ai făcut şi peste lege, dacă nu Mă are pe Mine copilul tău şi neamul tău şi casa ta, şi dacă tu ai venit şi te-ai atins de baia aceasta de înviere şi iarăşi mergi şi te atingi de sânge, adică de neîmplinire, asta înseamnă că ieşi de la Mine şi te închini la altceva, şi te atingi până şi cu inima de cei morţi şi de moartea în care stau cei morţi, şi doreşti apoi să vii să te atingi cu Dumnezeu şi cu locul lui Dumnezeu.

O, iubitul Meu păstor, ce cauţi tu, măi tată, în lume? O, cum să mai am Eu oi cu păstor? Şi ce să mai facă oile dacă păstorul caută prin lume? Mă uit la tine că vrei cu două turme, că eşti şi cu turma lui Hristos, dar stai şi în lucrarea lui Caiafa, şi Eu aşa am spus: «Ieşi din lume, poporul Meu!». Măcar acum ieşi, că acum poţi, iubitul Meu popor, iubitul Meu păstor. Ieşi, tată, că nu voiesc să te găsesc în lume şi în lucrarea ei. Ieşi din lume şi nu mai mânca şi tu cu Anna şi Caiafa, că aceia sunt răstignitorii Mei, de atunci şi până acum. Eu te-am deosebit prin această lucrare din cer. Ieşi, tată, măcar acum ieşi, şi fii cuminte cu Dumnezeu şi cu legile sfinţeniei. O, am intrat şi Eu în templu, dar n-am stat lipit cu Caiafa. Am intrat ca să împlinesc cele scrise, dar Eu nu M-am băgat în sinedriul acelora. Ce cauţi tu printre cei din lume? Şi de ce amesteci moarte peste viaţa pe care o iei de la Mine şi după rânduială curată? Niciodată nu-şi va schimba Caiafa haina, căci Caiafa iată ce face: se duce şi dă în pretoriu pe creştin, şi uitaţi-vă că Pilat şi cu Irod se au iarăşi bine ca şi atunci. Fii înţelept şi vezi ce dai în dreapta şi ce dai în stânga, căci în dreapta trebuie să ai această lucrare şi pe unşii ei, şi trebuie să înţelegi această deosebire. Iată, copiii tăi nu sunt cu Mine. Crezi tu că este aşa? Cei ce sunt băgaţi în monahie nu pot fi monahi în felul acesta, şi nu vrei, tată, să Mă asculţi ca să nu mai lucrezi cu ei din lături şi să faci cu ei planuri fără de Mine. Nu ei sunt Dumnezeul tău. Eu sunt Dumnezeul tău, şi pe Mine se cade să Mă iubeşti din tot cugetul şi inima şi virtutea şi fapta ta. Fiţi credincioşi, că nu aşa înseamnă să fii monah. Sfântul Serafim al Sarovului era de neam înstărit şi distins în vremea aceea, şi dacă a plecat din dragostea lui la monahism, acela a lepădat mărire şi neam şi cetate şi rudenie, că nu se numeşte că eşti monah dacă stai tot în lume, dacă stai tot în rudenii. Ce vă spuneam Eu înainte? Vă spuneam că nu mai am nădejde decât în monahie pentru că ea este curată şi nu este lume. Aşa este, iubiţii Mei, şi de aceea am zis: «Aş voi să duceţi viaţă de monah, ca să am acest fel de viaţă în faţa Mea şi să aibă Domnul nădejde şi lucrare». Dacă monahismul cel dinainte era aşa de sfânt, aşa de rupt de lume şi de rudenie, de la voi se cerea şi mai mult, şi iată, n-am nădejde rămasă. Am pus aici această ordine, iar cei de aici au lăsat trupul şi lumea şi rudeniile şi voia şi-au lăsat-o, ca să am nădejde rămasă. O, e mare lucru să mai aibă Domnul aşa ceva în vremea aceasta atât de întunecată, şi uitaţi-vă în toate laturile şi înţelegeţi, ca să vedeţi cerul şi pământul în amurg şi în amorţire. Dar uitaţi-vă din întuneric şi vedeţi această fereastră de lumină care stă în mijlocul întunericului şi care nu este iubită de stăpânii pământului, căci lucrul acestei grădini este această fereastră, şi Eu aşa am zis să lucrez din mijlocul acestui popor: o spărtură în zidul întunericului şi să pătrundă lumina prin această fereastră. Şi iată lumina acestei lucrări care curge din cer ca să hrănească pământul cu lumină! Dar oamenii nu mai sunt obişnuiţi cu lumina, şi lumina le iese în cale şi ei nu pot s-o primească, fiindcă lungă a fost vremea întunericului, căci nu mai este viaţă de monah în acest pustiu străin de lumină. Am deschis din cer această fereastră şi se vede lumină prin ea şi oamenii se supără. Se supără oamenii care sunt stăpâni peste întuneric, se supără pe această lumină, că nu mai sunt obişnuiţi să vadă şi să întindă mâinile spre lumină. Se supără, şi au deschis război împotriva luminii şi a arătării ei în mijlocul oamenilor, dar lumina aceasta le iese în cale, şi fereastra ei se lărgeşte peste întuneric, căci nu poate întunericul să biruiască lumina atunci când ea se arată din culmile ei cereşti; şi dacă dă să citească cineva în ea, nu voieşte nimeni să se plece şi să înţeleagă, fiindcă aşa este scris: «Auzind nu vor auzi şi văzând nu vor vedea». Dar vor vedea, fiindcă vremea este să vadă orbii şi să vorbească cei muţi şi să meargă cei ologi, căci vai oilor fără păstor!

Iubiţii Mei, dacă credinţa nu este lucrătoare, zadarnică este o astfel de credinţă şi nu este credinţă. Şi iată ce voi face: voi coborî o lege forţată, o lege sfântă, din care va ieşi ea însăşi. Am spus nu demult că iau de jur împrejur popoarele din jurul României şi voi slobozi foc şi durere peste ele spre înţelepţire. Am spus că Măicuţa Mea stă veghetoare peste România, căci România este grădina strălucirilor care vin peste ea. Am spus că voi lucra şi peste România apoi, şi deosebit voi lucra. Voi coborî o lege sfântă din care va ieşi ea însăşi. Şi ce voi coborî? Voi coborî plăgi şi urgie peste trupul făpturii Mele din România şi o voi curăţi până la os, şi iată, iubiţii Mei, suferinţa în trup va fi legea cea sfântă care va sfinţi cortul Meu cel ales în creştin. Daţi de veste peste poporul Meu, şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, iar cine stă prihănit, acela va primi legea suferinţei, care va arăta în trup semnele Domnului Iisus Hristos şi nimeni nu se va mai semeţi în dreptul acestei lucrări.

Iubiţi postul, cu trupul şi cu inima. Ieşiţi din lume şi scoateţi lumea din voi. Intraţi şi trageţi uşa după voi şi lucraţi privegheri şi slăviţi pe Cel ce Se slăveşte prin semnele care vin cu El. Daţi drumul celor robiţi de voi, şi iarăşi zic: folosiţi-vă de prilejul de a ieşi din robie. Cinstiţi serbările cerului în voi şi între voi şi nu mai răspundeţi la apelul cezarului în zilele Domnului. Sfinţiţi-vă din creştet până în tălpi, şi iarăşi zic, fiţi sfinţi, căci vremea este să începem judecata de la casa Domnului.

Nu mai fiţi pământ, copii ai slavei care vine cu Mine. Fiţi cer, şi cer să rămâneţi, dar şi cerul să fie nou, iubiţii Mei. Cercetaţi-vă simţirile şi simţurile şi nu ieşiţi din cămara Mea şi din viaţa Mea, că nici Eu nu voi ieşi din viaţa voastră dacă vă veţi asemăna Mie. Lăsaţi-Mă să lucrez Eu peste voi, după a Mea voie, că nu mai aveţi vreme să lucraţi după voia voastră spre Mine.

Cine este sfânt, să se sfinţească încă, fiindcă nu este armă care să poată lucra împotriva acestei legi. Iar cine este prihănit şi împărţit şi amestecat, acela să primească legea sfinţeniei care vine de la suferinţa cea lămuritoare şi lucrătoare de curăţenie. Eu sunt cu cei credincioşi, şi lucrătoare este credinţa din ei. Eu sunt, şi planul Meu este cu Mine. Amin. Şi voi da fiecăruia agoniseala sa.

Mi-e greu să vă spun mereu să fiţi cu Mine, păstori ai poporului Meu. Fiţi cu Mine, ca să fie şi poporul cu Mine şi nu fără Mine. Cum adică fără Mine? Adică fără păstor. O, poporul acesta este ca oile fără păstor, că face creştinul ce vrea, de parcă n-ar şti ce are de împlinit. Dacă i se întâmplă ceva prin dreapta socoteală a Domnului, trece peste păstor, trece şi vine şi pune plata păcatului plocon în faţa lui Dumnezeu, de parcă n-ar şti Domnul ce trimite peste cel fără de ascultare. Aceasta este ispitire, păstori ai poporului Meu. E ca şi cum ai merge la Domnul după ce te-ai băgat prin spini, şi te duci şi Îi spui: „Doamne, mi s-a rupt haina, mi s-a agăţat în spini şi s-a rupt“. O, pune mâna, creştine, şi ţi-o coase tu. Nu-L pune pe Domnul, că nu El ţi-a rupt-o. Chiar şi dacă ţi-ar rupe-o El, coase-o tu, tată, coase-o tu şi nu El, că Eu sunt mai sus decât tine, şi trebuie ca Eu să rămân deasupra şi nu sub tine să Mă aşezi. Un aşa fel de ispitire aduce o răsplată grea şi aduce o ruşine grea peste tine, creştine. Să-şi coasă creştinul haina cea ruptă, că Domnul nu i-a dat-o ruptă, şi i-a dat-o nouă, şi când se rupe să şi-o coasă creştinul, să şi-o coasă cu căinţă, cu post, cu rugăciune, cu smerenie şi cu pace, dar nu cu zbucium şi nu cu răsunet, ci să nu ştie mâna stângă ce face cea dreaptă, şi aşa se cheamă că eşti ostaş care lupţi, aşa se numeşte că lupţi şi că iei răsplată luptând. Tu, măi tată, faci o greşeală, şi Domnul spune să n-o mai faci încă o dată. Şi ca să te facă să nu mai faci, aşează cuvânt peste tine ca să fie cuvântul împotriva greşealei care se zbate să lucreze iar dinlăuntrul tău, şi tu te superi şi începi să te plângi şi să Mă dai în vileag pe Mine, Domnul, şi să dai în vileag rânduiala Mea. Şi ce crezi că faci cu asta? O, e greu acest păcat, măi tată, şi iată cum staţi voi faţă de Mine. Oare, aşa vă fac Eu vouă? Oare, Mă mai ţineţi voi de Dumnezeu?

O, cel care zici că e copilul tău a plecat dintr-un loc într-altul după a sa voie, a plecat să dea de bine şi să-şi facă un rost mai bun şi mai liber şi mai de stăpân (preotul Natanail, n.r.). O, Eu n-am luat parte la această faptă şi nu-l va duce la bine această alergare de colo-colo, şi de aceea spun Eu că nu mai este pe pământul Meu viaţă de monah. Dacă ţi-aş spune apucăturile rele ale acestui fiu al tău, te-ai supăra pe Mine, măi tată. Dacă el ar fi monah cu adevărat şi dacă tu ai fi voit să fii monah după adevăr, atunci el n-ar mai fi fost fiul tău, şi tu n-ai mai fi fost tatăl lui, şi s-ar fi numit că sunteţi fraţi ai Domnului Iisus Hristos. Aşa să se fi înţeles această viaţă, şi atunci se putea vorbi că este monah acest fiu al tău. Şi dacă ar fi fost monah, s-ar fi arătat prin viaţă, prin lepădare de trup şi de rudenie, şi nu s-ar fi arătat prin haină, că haina de monah, purtată pe dinafară, aceea stă împotriva celui ce nu stă monah înăuntrul său. El s-a dus acolo ca să facă necazuri lucrării lui Dumnezeu, şi să ştii că face. Dacă ar fi voit să stea acolo unde a fost mai înainte, acolo ar fi putut lucra câte ceva pentru lucrarea Mea şi nu pentru lucrarea sa, căci unde este el acum, lucrează pentru lucrarea sa şi face rău cu ea lucrării Mele. Sunt taine, tată, cele ce vă dau Eu vouă spre ştire; sunt taine pecetluite între Mine şi voi, păstori ai poporului Meu, şi ce bine faci tu dacă le iei şi le spui copiilor tăi cei monahi? Ei sunt monahi pentru tine, dar nu şi pentru Mine, căci ca să fii monah pentru Domnul, v-am spus cum vine această sfinţenie lucrată de monahul Domnului. Monahul trebuie să fie fără neam şi fără spiţă, şi de aceea v-am spus Eu că nu mai este viaţă de monah.

Dacă voieşti să Mă asculţi, iubeşte această viaţă, tată, şi nu mai căuta să pleci pe drumuri, că duhul de pe drum e duh lumesc şi te atinge în inimă şi te încântă dacă-l vezi, căci dacă ieşi pe drum, îl vezi. De ce ţineţi voi morţiş să lucraţi pe furiş de Mine? Nu, tată, nu mai slujiţi Mie în felul acesta, că Eu nu scriu slujire Mie un lucru care este de la voi. Voi ştiţi ce aveţi de lucrat, căci vai oilor fără păstor! Păstoriţi oile Mele cu cele ce aveţi de la Mine şi nu daţi altfel de mâncare oilor Mele. Şi dacă nu sunt împlinite cu viaţa, acelea sunt oi mici şi firave, şi nu le daţi acelora mâncare tare, că se ridică din greşeală, din greşeala păstorilor, se ridică şi dau să-şi sfâşie păstorii. Vedeţi voi ce înseamnă ordinea la lucru şi chibzuinţa cea din cer? Oile care nu sunt împlinitoare sau care nu pot împlini din pricina strâmtorării, acelea sunt oi neîmplinite, şi nu daţi tainele Mele pe jos, că ele le iau şi le pasc, şi tainele acestea tari omoară oile cele firave, că aşa a pierit poporul acesta şi nu mai are Domnul turmă vestită prin puterea ei şi prin mulţimea ei.

Nu arătaţi la nimeni tainele cele încuiate între Mine şi voi, şi între cei ce sunt între Mine şi voi, că facem rău lui Dumnezeu şi facem rău celui ce se luptă cu fariseii şi cu cărturarii bisericii acestei vremi. Lăsaţi-Mă pe Mine să lucrez peste el, că nu mai voiesc să se strice legătura Mea cu el şi credinţa lui în cele ce am Eu în această grădină. Voi l-aţi mai despărţit o dată de Mine şi de cei pe care-i am Eu în faţa Mea. Nu mai lucra prin fiii tăi, măi păstorule, că nu fiii tăi sunt legătura ta cu cel uns de Mine, ci fiii Mei sunt legătura Mea cu el. Legătura care vine din alte fire, aceea nu este legătură. Daţi de la voi acest obicei, că iată ce aud: aud că nu e de la Domnul această lucrare de cuvânt ceresc. Aşa spune fiul tău care a venit să-şi facă oi din oile Mele. S-a supărat fiul tău, dar Eu nu puteam să dau la tăiere oaia Mea. Fiul tău nu împlineşte poruncile Mele şi nu împlineşte smerenia şi n-a voit să stea acolo unde a fost ca să-i fi dat câte ceva de lucru şi să fi lucrat ce i-aş fi dat. El este în lume şi este cu lumea, dar voiesc să crezi ce-ţi spun. O, şi Eu sunt în lume, dar lumea nu are putere asupra Mea, pentru că Eu nu iubesc lumea, pentru că Eu nu sunt din lume dacă sunt în lume. Sunt în ea, dar nu sunt din ea, ci sunt de la Tatăl, şi la El Mă uit, şi cu El petrec în pustiul lumii; şi hăinuţa Mea e săracă şi smerită, şi Eu n-am ciucuri la haină şi n-am haine cu fir şi cu pietre scumpe şi n-am cruce scumpă, căci crucea Mea e grea şi plină de sânge şi o duc în spate din greu şi plâng prin lume. O, plângeţi cu Mine, că nimeni nu mai plânge lângă Mine şi cu Mine. Toţi creştinii plâng cu copiii şi după copii, plâng cu rudeniile de pe pământ, plâng şi se tem de necazuri şi vin şi plâng să le iau necazurile şi să le duc Eu, şi nimeni nu mai are milă de Mine. Sunt plin de sarcină grea şi cad sub ea şi nu voiţi să ştiţi cum vine asta în lucrarea Mea.

O, de ce nu vreţi voi s-o ajutaţi şi pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutaţi-o şi pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, şi nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriţi oile, măi tată. Învăţaţi-le să nu mai întindă mâna. Învăţaţi-le să lucreze şi cum să lucreze. Voi vreţi să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creştini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creştinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu şi bate şi îi zice ce a păţit, dar Eu sunt mai înainte de păţania lui. Creştinii vor să meargă cu ispitirea. Opriţi păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, şi aşa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numeşte ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, şi voieşte să stea şi lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Ştiţi voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, şi puneţi şi voi peste o sută şi peste cincizeci şi peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numeşte babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de aşezare. Puneţi străjeri pe ziduri, şi să se ţină seamă de aşezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la uşa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, şi vă rog să nu vă mai îndoiţi de lucrarea Mea, că dacă nu v-aţi îndoi întru ea, Eu M-aş vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea şi din viaţa voastră. Puneţi-Mă la încercare, ca să vedeţi că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiţi întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Şi dacă nu Mă veţi pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioşi? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, şi sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul şi cu necredinţa din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi şi pe înălţimi. Şi dacă mai sunt atacat şi de îndoiala de la voi, voi vreţi să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei şi să nu mai fie Golgotă în faţa lucrării şi desăvârşirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi şi ostaşi biruitori cei ce biruiesc pentru Mine şi pentru poporul cerului sfânt, şi care slujeşte cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiţi şi voi, şi să Mă ajutaţi sub crucea vremii de azi.

Eu din iubire am stat cu voi în sfatul zilei de azi, şi ferice vouă dacă Mă primiţi. Ferice celui ce iubeşte lucrul acestei grădini şi îşi spală veşmintele lui, şi prin porţi să intre cu Mine.

Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh simte odihnă după acest sfat. Să fie odihnă peste Duhul lui Dumnezeu Care lucrează din această grădină. Duhul este duh, iar trupul este trup. Să biruiască duhul împotriva trupului întru mădularele voastre, păstori ai poporului Meu. Eu las pacea şi Duhul Meu peste voi, iar voi fiţi locaş prielnic şi primitor de Dumnezeu. Fiţi ascultători Mie, precum Eu am fost Tatălui Meu. Eu sunt mai înainte de voi. Fiţi ascultători Celui mai mare decât voi. Rugaţi-vă Tatălui cerurilor, aşa cum Mă rugam Eu, dar ziceţi ca şi Mine: «Nu voia mea, ci a Ta să se facă, Tată al cerurilor, al fiilor cerurilor». Amin.

Pace vouă de la Domnul! Pace Domnului, de la voi! O, pace am lucrat între Mine şi voi prin izvorul acestui sfat ceresc. Amin, amin, amin.

04-12-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Să fie praznic ceresc în ziua aceasta, să fie întreit serbat praznicul de hram al bisericii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Slavă din cer şi până pe pământul Sfintei Sfintelor Domnului, căci în ziua aceasta de praznic, sfinţii şi îngerii cântă Sfintei şi nedespărţitei Treimi, cântă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, cântă pe Măicuţa Fiului Treimii cereşti şi, alături de ea cântă pentru Verginica sfinţii şi îngerii, cântă din trâmbiţe pentru serbarea ei.

Pace din cer, pace de la Domnul Iisus Hristos, Cel lucrător în Tatăl şi în Duhul Sfânt, că se apropie vremea să plinesc lucrarea Mea şi să dau Tatălui în primire tot ceea ce Mi-a poruncit să lucrez, pentru că Eu am lucrat prin Tatăl, şi pentru aceasta Lui Îi voi da împlinirea lucrării ce am avut-o de lucrat între oameni.

Te du, Verginico! Du-te şi îţi începe lucrarea cuvântului ceresc peste sărbătoarea ta, căci eşti serbată în cer. Aceasta este ziua serbării tale de către cei din cer, şi iată cântare de slavă şi de acatist de la cei din cer, întru cei vii ai grădinii celei sfinte, pregătită pentru ca să fie lăcaş celor din cer, căci astăzi cântăm cântarea cea pentru tine, cântăm astăzi cântarea cea pentru Sfânta Sfintelor care a fost pecetluită cu cuvântul puterii după ce a fost coborâtă şi aşezată pe pământ. Şi cântăm pentru întâmpinarea serbării apostolului Andrei, întâiul chemat de Domnul Iisus Hristos şi care a fost apoi trimis să lase lumina Mea peste România. Eu eram întru acela, pentru că acela era întru Mine, şi am pus temelie de lumină şi de mântuire peste România şi am ridicat pe ea neamul ei, şi acum iarăşi o voi albi şi o voi lumina şi o voi ridica pe piatra ei, pe temelia ei cea dintâi, căci pe ruinele ei voi ridica-o iarăşi pe ea, şi ea va sta înaintea Mea şi Mă va primi. Eu vin curând, şi ea Mă va primi. Eu Mă voi arăta, şi ea Mă va vedea. Eu voi cuvânta, şi ea se va pleca, şi apoi se va ridica şi va sta înaintea Mea în haină de sărbătoare. Eu voi fi Mire, şi ea va fi mireasa Mea, şi de la legământul Meu cu ea, se va arăta seminţia lui Avraam, după cum a fost făgăduinţa Mea.

Nu mai este cunoştinţă peste făptura Mea, dar voi sufla duh de viaţă şi voi lucra din această grădină, căci mântuirea cea mare îşi va arăta lucrarea ei în zilele ce vin. Aşa va fi, pentru că aşa este scris, pentru că aşa este făgăduinţa cea din moşi-strămoşi, cea de la Avraam, şi întru Treimea Cea Una şi lucrătoare, de atunci şi până la plinirea cea mare. Şi iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este şi ce va fi, şi ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii, căci lumina a venit, dar lumea nu iubeşte lumina, pentru că lumina vădeşte faptele rele ale lumii şi nu poate lumina să-şi oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând şi se vede luminând; pentru că Domnul zice iarăşi să fie lumină, şi iată, este şi va fi, precum zice cuvântul, căci Domnul aşa a spus: «Să fie lumină!», şi a fost lumină. Dumnezeu iarăşi zice să fie lumină, şi este, şi va fi. Amin.

Te du, Verginico, şi lasă carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toţi şi întru toate câte sunt aşezate peste ieslea cerească. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, celor purtători de Dumnezeu, pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, aşa şi eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor.

Iată, am început lucrul meu în ziua aceasta. De la hotarul dintre zi şi noapte am venit, şi am dat mai întâi de la voi durerile şi neputinţele şi greutatea care vine peste voi din lucrarea pe care o purtaţi în numele lucrărilor cereşti care se lucrează pe pământ. Am venit din timp şi am făcut uşurare şi am luat de pe voi tot ce vă slăbeşte fiinţa şi trupul, ca să fie uşurare vouă în ziua aceasta şi să pot veni prin voi şi să pot întocmi cartea acestei sărbători. Mi-e milă de voi. Eu văd că sunteţi frânţi, că sunteţi mici, că vă doboară cele grele şi cele multe. Mi-e milă, că sunteţi puţini sub crucea acestei lucrări, dar puterea stă în puterea lui Dumnezeu, şi nimeni nu va putea birui această lucrare, iubiţii mei. Acesta să vă fie gândul cel mângâietor, şi mângâiaţi-vă cu aceste cuvinte şi cu această nădejde. Iată, când vine dimineaţa şi ziua se aşează în făgaşul ei, ea nu mai pleacă până ce nu vine seara, şi noaptea o biruieşte pe ea. Dar este şi altfel, că şi noaptea se depărtează odată cu lupta dintre noapte şi zi, căci zorile dimineţii se apropie şi se întind, şi se împrăştie puterea nopţii şi se face ziuă, şi lumină se face peste noapte, căci noaptea este biruită de zi. Aşa a fost cu vremile Domnului, cu vremea făpturii Domnului, de la începutul făpturii şi până la învierea cea de după moarte, căci după ce omul a fost creat, a început lucrul lui Dumnezeu peste om, şi de atunci, din zorii aceia, din dimineaţa aceea şi până s-a făcut seară şi noapte, a stat dimineaţa cea vie peste făptura cea creată de Dumnezeu şi a venit apoi noaptea peste zi, căci a fost o dimineaţă şi o seară, şi aceasta a fost vremea lucrării lui Dumnezeu. Iar plinirea şi desăvârşirea lucrării Sfintei Treimi se întregeşte în zilele ce vin, căci noaptea va fi biruită de zorii dimineţii, şi zorii ei se vor întinde şi se va arăta ziua, iubiţii mei, şi noapte nu va mai fi apoi, căci lucrarea lui Dumnezeu aşa este, o zi şi o noapte este, după care intră zorii şi se întind, şi rămân în veci întru lucrare împlinită, întru taina lucrării dumnezeieşti.

Mângâiaţi-vă cu aceste cuvinte, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte, că noapte nu va mai fi apoi. Un pic, şi Domnul va acoperi cu slavă lucrarea Sa, şi moarte nu va mai fi, şi va fi învierea care vine cu Domnul, şi noapte nu va mai fi, şi va fi lumina cea neînserată, care vine cu Domnul şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, întru slava pregătită cu trudă şi cu nădejde. Fiţi fii ai nădejdii celei făgăduite, căci făgăduinţele, Domnul nu le ia înapoi, şi vi le dă vouă, celor ce credeţi în ele. Amin.

Astăzi este serbare cerească. Mama Gigi serbează în cerul cel de sus şi în cel de jos ziua înălţării ei între cei vii şi veşnic vii. Şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa.

Această masă de nuntă să-şi aibă legile ei, de la aşezarea ei şi până la nesfârşitul ei, că nu se poate masă de nuntă, masă cerească de nuntă, fără de nuntaşi îmbrăcaţi după legea mesei nunţii cereşti. Nu cumva să se încumete vreun mesean să intre prin lături sau peste porţi la această masă; nu cumva să intre fără de haină, că ştiţi ce este cu unul ca acela. O, nu veniţi la masa acestei grădini, nu veniţi cu haină ruptă sau nespălată; nu veniţi cu pete pe haină. Spălaţi-vă bine, iubiţii mei cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci turma aceasta mică este scrisă în cer, şi din ea se va ridica o turmă mare, care va intra pe porţi la Dumnezeu. Fiţi sfetnici cereşti şi atenţi pentru această grădină şi pentru împrejmuirile ei, dar nu mai puneţi mâna pe cei morţi, că aduceţi suferinţă şi aduceţi atingere străină de sfinţenia acestei grădini. Păstraţi-vă locaş dăruit lui Dumnezeu, căci inima este locaşul lui Dumnezeu în voi. Să nu mai fie nici cea mai mică urmă de idol în inima purtătorilor de Dumnezeu şi peste lumina care vine cu Dumnezeu. Eu voi lucra fără timp, căci Domnul a spus că este vremea mea şi este vremea să lucrez. Voi lucra fără timp şi voi face lucrare tare, şi prin ea îi voi face pe toţi necredincioşii care s-au depărtat de la mine şi m-au hulit, care au păcătuit asupra duhului meu, îi voi face pe aceia să-şi rostească cu gura lor învinuirea nebuniei lor; îi voi face să profeţească cele ce au fost şi cele ce sunt, şi se va îngrozi inima din ei şi vor crede că Domnul a lucrat lucrarea acestei grădini. Îi voi înţepa până la os, şi ei vor sări de durerea duhului şi de durerea trupului, căci eu mă voi ridica şi voi fi dacă voi lucra. Voi îngenunchea pe cei necredincioşi, pe cei ce-L fac eretic pe Domnul în această lucrare. Voi amuţi cuvântul necredinţei lor şi mă voi grăbi, căci crucea celui uns peste biserica de azi, dă să-mi slăbească puterea acestui fiu. Mă voi grăbi spre el şi mă voi împărţi în toate laturile şi voi fi lângă el şi în el şi în tot jurul lui, şi voi fi lui armătură din partea Domnului. Voi sta eu în laturile toate, şi pe el îl voi ţine înăuntrul meu, şi voi lucra eu, şi voi lupta eu, că mi l-au slăbit fariseii şi cărturarii şi arhiereii care s-au pus pe sine peste turmă în numele Domnului Iisus Hristos. Această înşelăciune va fi vădită, că eu voi lucra şi voi vădi putreziciunea lor, căci Domnul aşa a zis:

– Te du, Verginico, şi ia puterea luptei şi biruieşte pentru îngerul bisericii şi pentru fiii cei vii ai Noştri! Amin.

– Şi voi merge la unsul României şi voi vorbi în el şi voi curăţi aria din jurul lui, căci paiul uscat este uscat şi nu este verde, şi el va vedea că este uscat şi îl va da de la el. Şi nu te teme, turmă mică, eu sunt cu tine, din partea Domnului Iisus Hristos sunt cu tine.

Nu vă temeţi, voi, vestitorii buneivestiri, căci vine vremea cea de după ea, iubiţii mei copii. Duhul rău voieşte să vă biruiască, şi iată ce vă spun, că el va fi prins în însăşi cursa pusă de el.

Încă o dată vă spun că am întors armele asupra celor ce le-au făurit, şi aceia vor mânca rodul agoniselii lor, fiindcă biserica este pregătită să intre în matca ei cea dintâi. Domnul nu dă înapoi întru voi. Nu vă lăsaţi spre deznădejde, nu se poate aşa la Dumnezeu, şi Domnul merge înainte, întru voi, şi veţi birui prin Cel ce este în voi. Lăsaţi-i pe cei potrivnici să-şi scoată armele pe masă şi să fie văzute, căci după aceea voi lucra la timp, să ştiţi că voi lucra, şi îi voi face să mărturisească ei înşişi lucrarea lor murdară. Lucraţi cu arme cereşti, că mare este biruinţa lor şi a celor ce le poartă pe ele, căci ele nu lucrează moarte, şi lucrează înviere.

Am întocmit carte şi cuvânt, ca să se împlinească cuvântul. Vă voi înconjura pe voi din toate laturile şi voi pleca numaidecât să stau lângă cel uns din biserică, şi mă voi împărţi în zeci de mii de laturi şi îl voi înconjura cu armătură de biruinţă şi mă voi arăta în jurul lui lucrătoare. Sunt cu voi şi cu el. Până şi cu cei potrivnici sunt; sunt, ca să le stârpesc împotrivirea.

Hai să mergem înainte în numele Sfintei Treimi! Să mergem înainte, iubita mea cetate, cereasca mea cetate, că întărite îţi sunt ţie temeliile şi nici un neam nu te va birui, şi ţi se vor pleca ţie neamurile pământului. Amin.

Pacea mea o las vouă! Precum a biruit întru mine Domnul, şi eu voi birui întru voi, şi Domnul va hrăni încă o dată mulţimile cu apă vie, cu hrană vie, şi mulţimile vor străbate pustiul şi vor ajunge la Domnul, şi Domnul va cuvânta şi va lua şi va împărţi şi va hrăni încă o dată mulţimile. Amin, amin, amin.

12-12-1992

[Duhul]

Anul 1993

   * 14-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare
   * 17-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 22-02-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 23-04-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 27-05-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului
   * 12-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 13-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor
   * 20-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 14-07-1993 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 29-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către Marian şi Victoria Zidaru
   * 21-11-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Pace vouă! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace vouă, celor credincioşi făgăduinţelor Mele pe care le-am rostit pe vremea trupului Meu! Pace şi Ierusalim nou peste făptura Mea, că pentru aceasta am venit cu această lucrare pe pământ, dar n-am găsit loc la nimeni, şi am găsit la voi, cei care aţi cunoscut că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce vin, precum scrie în Scripturi. Eu sunt prin cuvânt cu voi, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă cuvintele Duhului Sfânt, cuvintele Tatălui şi ale Fiului şi ale Duhului Sfânt, şi am grăit la voi şi am poruncit să scoateţi apă vie din această fântână şi să turnaţi peste cei ce vor sta şi peste cei ce nu vor sta sub această ploaie timpurie şi târzie, iar cei ce vor crede cuvintelor Mele, vor învia şi vor lua viaţă; şi, iarăşi, cei ce se vor lepăda de Cel ce grăieşte din ceruri ca să-Şi trezească ciobanii şi turma, aceia se vor lovi de această piatră şi se vor zdrobi în ea. Eu sunt această piatră care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăieşte din muntele cel sfânt, din cele cereşti grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi cei ce Mă vor primi şi vor alerga să asculte şi să creadă pe Dumnezeu Cuvântul şi să împlinească viaţă sfântă înaintea Celui ce vine. Am zis vouă să vestiţi de pe acoperişuri această lucrare de cuvânt dumnezeiesc, şi am împlinit dacă am zis, căci voi sunteţi supuşii Mei, fiii Mei, sunteţi aşternutul Meu întru care am fost primit şi întru care am binevoit şi întru care lucrez prin cuvânt.

O, copii ai credinţei! Amin, amin zic vouă: nu mai este credinţă pe pământ. Dar cine zice lumea că sunt Eu? Că iată, femeia samarineancă este de atunci şi până acum, şi una ca aceea crede şi cunoaşte vremea cercetării care vine cu Mine, fiindcă aşa am spus, că oriunde se va lucra Evanghelia Mea, acolo se va vedea credinţa acestei femei, căci M-am întâlnit cu ea la fântână şi am lucrat, şi tot aşa lucrez şi azi.

Dar cine zice lumea că vorbeşte la voi? Dar cine zice sinedriul că sunt Eu, Cel ce grăiesc la voi? Că iată, ca şi atunci, zice că sunt demon, zice că nu sunt, zice că sunt mort şi că voi vorbiţi cu un mort. Nici măcar prooroc, nici măcar Ilie nu mai zice că sunt, nici măcar atât. Dar voi cine ziceţi că sunt? Voi ziceţi că Eu sunt Cel ce sunt, şi să audă cărturarii şi arhiereii şi învăţătorii legii, şi mulţimile să audă ce ziceţi voi despre această lucrare care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: a venit ziua ca să vorbesc încă o dată din Scripturi în casa Tatălui Meu. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează din cele cereşti, lucrează cuvântul peste sinedriul turmei române.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă, voi, ciobani ai turmei creştine; voi, slujitori ai celor sfinte; voi, învăţători şi tălmăcitori ai legii, şi voi, cărturari, apropiaţi-vă de Cel ce grăieşte vouă din cele cereşti, din dreapta Tatălui Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu. Vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, apropiaţi-vă şi ascultaţi, ca să-L vreţi şi să-L credeţi pe Dumnezeu şi să vi se scrie dreptate lucrată din credinţă. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, al Cărui nume este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt Omega şi Alfa, căci Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit. Eu sunt începutul cel nou, care vine cu Mine. Dar cine ziceţi voi că sunt Eu? Ziceţi că sunt demon, că sunt duh rău, că sunt prooroc mincinos. O, nu zi aşa, Ierusalime, nu arunca cu pietre în Mine, că Mă duc de la tine dacă zici aşa şi dacă faci aşa; Mă duc şi nu mai stau cu tine dacă nu te uiţi în această lucrare ca să Mă cunoşti. Mă duc, şi Mă vei vedea când voi veni şi când se va auzi cântare de îngeri: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!“. Amin.

Să nu zici, Sioane, că sunt demon, să nu zici ca atunci. Uită-te în această lucrare pe care Eu o lucrez de mult; uită-te şi vei vedea pe Cel Care este scris că vine. Dar nu voiesc să vin spre tine pe neştire, nu voiesc să te găsesc dormind sau zăcând, nu voiesc să vin ca un fur, că dacă vin aşa tu ce faci atunci şi ce-Mi dai Mie atunci? O, trebuie să-Mi dai rod viu şi rămas în picioare. N-am venit să-ţi vestesc o altă Scriptură, căci Cel ce a înfiinţat Scriptura, Acela este Cel Care vorbeşte cu tine. N-am venit cu o altă Evanghelie, căci Evanghelia Eu sunt, dar n-ar încăpea în lumea aceasta cuvintele Domnului Iisus Hristos, şi încap în cei născuţi de sus. Eu sunt Iconomul Cel bun şi Cel credincios şi voiesc bine ţie, Sionul Meu iubit, şi voiesc să şterg vina şi să scriu jumătate, şi voiesc să şterg păcatul necredinţei şi să scriu jumătate, şi voiesc să şterg păcatul hulei şi să scriu jumătate. Dar dacă tu osândeşti după legea ta, să ştii că voi veni pe neştire şi voi pune această lege la judecată cu tine şi îţi voi aminti că n-ai lucrat după ea, că n-ai lucrat iertare, nici măcar ca iconomul cel păgân.

O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceţi voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pe grumazul turmei Mele şi am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea şi am zis să nu se osândească frate pe frate, şi am stat întins pe cruce ca să auziţi voi cuvinte de pe cruce, căci aşa am spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prin prooroci, şi nu sunt ce spuneţi voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoşii mincinoşi care sunt în lume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu şi nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt.

O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat din nou de arhierei şi de cărturari şi de farisei, şi am venit ca vindecător pentru salvarea omului de la moartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, şi am venit să-ţi îngrijesc rana necredinţei şi a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voi bate ca să Mi se deschidă.

Dar ce ziceţi voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu şi mai spune că aici e şi raiul şi iadul. Proorocul mincinos nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup şi nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Şi cum adică Iisus Hristos în trup? Adică să trăieşti cu trupul aşa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul şi cu trupul viu, după chipul şi asemănarea Mea.

O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica lui Hristos e zidul cel sub care intri ca să zici că eşti biserică Mie? O, proorocul mincinos te vede şi te ştie că nu eşti ca Mine şi se bucură şi râde de numele tău de creştin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, şi se bucură şi râde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunţi cu guriţa numele în faţa turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ţi spune ţie că Mă cinsteşti cu buzele, dar cu inima eşti departe de Mine; care-ţi spune ţie că auzind nu auzi şi văzând nu voieşti să înţelegi şi să crezi că Eu sunt şi că lucrez peste via Mea.

O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nu Mă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cu această lucrare şi îţi spun ţie să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubeşti cu viaţa ta, şi să iubeşti pe fratele Meu ca pe tine însuţi, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapele Meu şi nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân şi ascultă de alt stăpân şi nu este acela aproapele Meu şi nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubeşte pe Mine, Dumnezeu. Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioşilor, şi le dau credincioşilor, dar adevăr adevărat scrie în Scripturi că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ şi de aceea nu ştiu cei de azi să cunoască tainele lui Dumnezeu.

O, sinedriule care stai şi judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Care grăiesc acum cu tine? Îţi spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemie în sinedriul tău. O, şi cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu şi Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei şi îţi spun: nu mai fă blasfemie faţă de cele scrise de Mine ca să le împlineşti şi ca să te sfinţeşti. O, ce am lăsat Eu peste tine? Am lăsat legea dragostei şi am spus să Mă iubeşti cu inima şi cu cugetul şi cu darurile şi cu sufletul şi cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine şi tu nu faci cu tine după legea Mea, şi faci blasfemie şi calci peste obrazul şi peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tău este acela care lucrează după legea Mea cea sfântă.

O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te, preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta şi la inima ta şi nu le lăsa spre spurcare, că mâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, şi cele sfinte ard şi curăţă orice murdărie şi pedepsesc păcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproapele tău, şi Eu am spus să nu-ţi acoperi păcatele tale şi am spus să nu osândeşti pe fratele tău, că dacă defaimi pe cel sfinţit, pe cel uns de Mine, şi dacă tu osândeşti pe fratele tău, să ştii că nu eşti un iconom al împărăţiei Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turma Mea. Nu fă răutate cu mintea, şi judecă cu inima, şi iubeşte-l pe fratele tău care crede în Dumnezeu şi care crede tainelor Mele cele greu de înţeles. Iubeşte pe cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubeşte pe cel ce iubeşte viaţa cu Mine, că dacă nu vei face aşa Eu cum să te primesc în corturile drepţilor? Eu cum să-ţi şterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele?

Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte şi lege şi dogmă peste tine, şi Eu am zis că e bună cartea aceea şi cârma aceea; am zis după sfatul tău, şi vai ţie, sinedriule şi preotule, şi ţie, monahule, vai, dacă Eu te voi pune faţă în faţă cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi ce faci şi ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creştinilor Mei, care ies din lume şi din ranguri şi din pământul lor şi din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinte şi curate. Cel ce Mă iubeşte pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepţi şi nu pentru cei drepţi, şi tu te scoli acum şi judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, şi voi veni pe neştire şi îţi voi spune că eşti crud şi osânditor, şi am să-ţi iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucrat milă şi nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos şi este păcat să-i dai proorocului mincinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu şi tu zici că nu sunt Cel ce sunt. O, şi Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatul vostru, şi sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru.

O, biserica Mea, am venit prin cuvânt ca să te întreb ce faci, şi ca să vezi tu ce faci, şi ca să-ţi arăt ce faci, că este scris ce faci. Am venit să-ţi spun, ca să nu poţi spune că n-ai ştiut de la Duhul Sfânt. Nimic nu este ascuns de la faţa lui Dumnezeu, dar mai crezi tu în această Scriptură? Şi iată ce-ţi mai spun: am venit să-ţi spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească pe care Eu am adus-o cu Mine de la Tatăl Meu. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis cu această lucrare pe pământ, dar, ca şi atunci, n-am avut loc cu ea în casa Tatălui Meu, şi am fost primit şi adăpostit într-o iesle săracă şi am stat cu ea în mijlocul unui popor umil şi mititel şi neluat în seamă de stăpânii pământului. Am trecut cu un mănunchi mititel de inimi vii prin Marea Roşie şi am sfărâmat lumea din ei şi i-am păscut şi i-am adăpat prin pustiul necredinţei şi le-am dat pâine din cer, căci scris este în Scripturi că omul nu numai cu pâine, ci şi cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu se hrăneşte şi trăieşte viu. Am dat acestui popor mititel tainele pe care mai aveam să le aduc, că nu puteai tu purta atunci tainele cele pentru acum şi ca să nu Mă fi vândut lui Irod. Şi am lucrat şi am împrejmuit apoi o grădină şi am zis să nu mai fie ca pe pământ în această grădină, şi am zis să fie un început de Canaan acest staul mic în care-şi are iesle cuvântul Meu.

O, arhiereule, şi cărturarule, şi învăţătorule, crezi tu că la botezul Fiului lui Dumnezeu a vorbit glasul Tatălui Treimii Dumnezeieşti? Aşa să înţelegi şi această lucrare pe care ţi-o descopăr Eu ţie, şi nu te mânia pe cei ce au ţinut-o vie. Să nu îmbraci haina mâniei ca să faci rău şi să vii cu necredinţă asupra acestei grădini curate din care te îndemn şi pe tine să duci viaţă sfântă şi să-ţi faci hăinuţă nouă şi inimă credincioasă făgăduinţelor rostite de Dumnezeul tău. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis. Am venit şi M-am supus ţie şi orânduielii din tine, biserica Mea. N-am putut bate la uşa ta ca să Mă vezi, şi am venit tainic, şi am chemat pe un Nicodim şi am vorbit cu el din cele cereşti şi M-am supus ţie prin mâna lui, şi acum iată ce fac: vin cu el de mână în faţa ta, sinedriule de acum, şi ferice ţie dacă vei crede că sunt cu el în mijlocul tău. Şi dacă ai vrea să-l osândeşti pe el pentru că a ascultat şi a crezut că Eu sunt, atunci nu pe el, ci pe Mine M-ai osândi.

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foişorul tău şi al Meu. Eu sunt. Pace ţie! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude. De patruzeci de ani vin şi vorbesc în mijlocul lui şi îl înfăşor în duhul păcii şi îi spun: «Pace ţie, popor mititel!». Şi l-am numit mănunchi de floricele, şi pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului lui Dumnezeu, şi am ajuns cu cel mititel la ţărmurile Iordanului, dar lungă şi grea a fost calea prin pustiul necredinţei. O, şi Eu ştiam, Sionule, ştiam că eşti nepregătit şi că eşti tare la cerbice şi n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere şi am făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini şi să am în această grădiniţă un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare şi un curs de apă curată şi netulburată, din care să scot şi să dau mulţimilor însetate ca să prindă duh de bucurie şi de sfinţenie şi de pace cerească şi veşnică; până şi lupilor să le dau să bea şi să pască lângă mieii Mei, şi să fie şi ei miei, că mult iubesc Eu ţara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, ţara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume, tot atunci te-a înfiinţat şi pe tine Tatăl Meu, şi am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între ucenicii Mei şi a suflat peste tine duh nou şi Duh Sfânt, şi te-a încreştinat pe tine cel întâi chemat al Meu, şi Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, ţară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră de încercare între neamuri, şi iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ţi dea plata răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, şi M-a trimis cu ea la tine ca să te curăţ şi să te trezesc şi să faci voia Tatălui Meu şi să chemi apoi sub viţa ta pe cel ce te-a oropsit şi să-i dai de la Mine ca să fie şi el ca Mine şi ca tine, şi să-Mi faci tu Mie cămaşă nouă, biserică nouă, curată şi sfântă, aşa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin şi Eu cu slavă văzută şi să cânţi tu cu Mine cântarea lui Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, şi vin spre tine şi sun din trâmbiţă peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău şi spală-te şi sfinţeşte-te şi fii în legea Dumnezeului tău, iubito!

O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, şi am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-ţi văd faţa şi să-ţi amintesc cum să fie faţa ta şi inima ta şi viaţa ta întru viaţa Mea. N-am venit să stric legea, şi am venit să-ţi amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, şi să te îndrepţi spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.

O, sinedriule, să nu primeşti în inimile tale duhul minciunii şi al măririi de sine, să nu primeşti duhul lumii şi al lăcomiei, şi să cunoşti cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de aceşti prooroci mincinoşi, că aceştia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăţia cerească şi întăreşte-ţi sfinţenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ţie şi vei fi vie. Vorbeşte-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, şi să aibă apostoli, şi prooroci, şi învăţători, şi tălmăcitori ai limbilor cereşti, şi să fii curată, biserica Mea, şi să învieze lumea la glasul tău şi să vadă calea şi să meargă pe ea. Scris este: «Cel ce cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu», dar tu să umbli cunoscând şi vorbind ca Domnul tău, de pe muntele Său. Amin.

O, slavă Ţie, Tatăl Meu ceresc, că ai fost şi ai vorbit în Fiul Tău, în casa Ta şi a Fiului Tău şi a Duhului Nostru Cel Sfânt, lucrător peste Sion.

Am venit în foişorul apostolilor Mei şi zic şi astăzi: Pace vouă! Eu sunt, în Duhul Sfânt sunt. Ferice vouă, celor ce veţi cunoaşte că Eu sunt Cel ce sunt, căci biserica este cerească şi nu pământească. Ferice celor ce cred duhurilor cerurilor. Nu ucideţi duhurile cerurilor. Nu îngrădiţi cu litera pe Duhul Sfânt. Nu judecaţi pe Dumnezeu întru lucrarea Sa. Eu sunt cu cei mici, cu cei slabi; cu cei neluaţi în seamă am venit spre voi. Precum a crezut în Domnul, Noe şi cu casa sa, aşa au crezut şi cei cărora le-am vestit în vremea aceasta, şi aceştia nu împlinesc nimic până nu vin să le vestesc, şi ei aşa lucrează, precum grăiesc Eu. Să nu se lucreze ispitire peste locul Meu de la ei, căci veţi vedea în curând cumpăna lui Zorobabel în mâinile lui Dumnezeu.

Pace ţie, Sionul Meu! Amin, amin zic ţie: nu de la carne şi de la sânge vei pricepe tainele dumnezeieşti, şi vei pricepe de la Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine dacă tu lucrezi întru Duhul Sfânt şi dacă voieşti să fie vie viaţa ta. Am zis că nu va rămâne piatră pe piatră să nu se risipească, dar piatra bisericii se va întări până în veac, şi va fi stare cerească peste biserică, şi voi face să fie înţeleasă această lucrare de nou Ierusalim peste făptura Mea.

Am venit să las pace peste cei fără de pace şi am venit să iau pacea celor fără Dumnezeu, să iau pacea lor de la ei, şi să dau acestora pacea lui Dumnezeu, căci pacea Mea este bună, şi jugul Meu este uşor.

Amin, amin zic vouă: vine ceasul, şi a şi venit, să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel este poporul cel credincios, şi vine Domnul să-Şi aşeze împărăţia Sa peste făptura Sa. Amin, amin, amin.

14-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu răspunde la glasul inimii. Pace inimii din al cărei glas se strigă şi se aude la cer! Pace ţie, inimă mică! Dar Eu am sălaş în inima ta mică şi o fac mare prin sălăşluirea Mea în ea, şi o fac scaunul Meu de domnie, iar din cortul inimii tale fac aşternut picioarelor Mele, căci numele Meu este Creatorul tău. Amin.

Am auzit, şi iată-Mă, dar nu te teme de lovituri, nu te teme de armele care nu lovesc în tine, ci nimeresc înapoia lor precum este orânduiala pusă de Dumnezeu. Armele cele rele, cele pornite spre rău, acelea n-au ţinta înainte, şi o au înapoia lor; acelea îşi au ţinta spre locul din care pleacă glonţul lor. Nu te teme de armele care varsă foc din gura lor. Nu te teme, copil păzit de Dumnezeu, că Eu am spus că voi preface armele în fiare de pluguri, şi cele scrise vin spre împlinire. Şi dacă tu ai pus mâna pe plug, nu te mai uita înapoi, că Eu ţi-am spus ţie şi te-am învăţat să fii vrednic de împărăţia lui Dumnezeu dacă ai pus mâna pe plug.

Am început desţelenitul la rădăcina ogorului Meu şi M-am sculat să îngrijesc via Mea cea culcată la pământ. Un picuţ stau în sfat cu tine ca să-Mi spui că tu eşti cu Mine şi nu fără Mine, şi ca să-ţi spun că sunt cu tine şi nu fără tine. Dar să fiu cu tine, şi tu ştii cum vine această lucrare ca să fiu Eu cu tine. Scoate frica afară din tine şi nu căuta să cazi din cer, copilule plăpând. Lasă cerul să te ţină în sânul său, că nu este alt cer în afară de Mine, dar fii înţelept, căci cerul Meu este inima ta, şi în ea este domnia Mea.

Nu cumva să slăbeşti sau să te laşi doborât de cei vicleni şi ispititori care ar îmbrăca haină peste haină. Nu cumva să te clatini, că iată, îţi spun: că sunt dintre oile Mele oi care abia aşteaptă prilej să se ducă spre împrăştiere. O, să nu uiţi că Eu Mi-am dat viaţa pentru oi şi am fost Păstor iubitor de oi, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu şi îl împlinesc pe el. Mă doare când aud că înclini să zici ce ar zice sfatul celor ce n-ar putea crede în lucrarea Mea din vremea aceasta. O, să nu strici pe cele zidite şi nu aşa să zici, ci altfel trebuie să zici. Să zici că Eu sunt această lucrare care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, că dacă nu ai zice aşa, Eu pe cine aş mai avea de partea Mea ca să am prin cine coborî în sfatul bisericii? Căci scara pe care Eu cobor cu lucrul Duhului Sfânt în zilele acestui sfat, este credinţa ta în mijlocul celor care au pierdut frica de Dumnezeu şi dreptatea din Dumnezeu şi dragostea de Dumnezeu.

O, Eu am voit să fii între ei, dar n-am voit şi nu voiesc să fii dintre ei, că nu te-ar mai fi uns mâna Mea cerească între ei dacă n-aş fi avut de împlinit o lucrare de trezire prin tine. Nu te-aş mai fi trimis printre ei dacă n-ai fi fost cu lucrarea Mea din vremea aceasta. Şi iarăşi îţi amintesc: Eu Mi-am pus viaţa pentru oi, iar tu pune-ţi credinţa în Mine pentru dragostea de oile turmei Mele, de oile cele grase şi sănătoase şi de oile cele slabe şi, iarăşi, de oile care au murit, că nu le pot lăsa în moarte, copile pus de Dumnezeu ca să păstoreşti turma Mea din vremea aceasta. Am spus că Mă rup şi Mă împart în zeci de mii de laturi, şi de ce te mai laşi lovit dacă Eu stau în laturile toate? O, Eu mereu ţi-am spus să nu mergi alături cu îndoiala care dă să înjumătăţească biruinţa cea bună. Dar Eu, ca un Dumnezeu bun şi plin de răbdare, am şters de fiecare dată şi am scris altceva şi am dat mereu de ruşine pe duhul rău, dar acum, iată, şi Eu trebuie să fiu ajutat de tine ca să fii tu ajutat de Dumnezeu.

Când eram pe cruce, aşa am zis: «Tată, de ce M-ai părăsit?». Auzeam de jos, de sub cruce, cuvinte de râs de la cei necredincioşi arătării Mele, şi aşa se auzea: «Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, salvează-Te pe Tine Însuţi!», şi ziceau: «Să-L scape Dumnezeul Lui!». Dar iată că astăzi zic Eu: dacă tu eşti fiul Meu, salvează turma Mea şi nu te lăsa fără lucrarea Mea, că ea este mâncarea cea curată şi vie, care se coboară din cer peste cei loviţi de foametea necredinţei.

Am spus în vremea acestei lucrări că M-am coborât pe malul mării ca să beau apă şi am găsit numai pietriş şi apă tulburată de picioare nespălate şi de călcături străine de Dumnezeu. Nu te teme. Eu sunt cu tine, aşa cum am fost cu Daniel între lei, căci Eu voi face miei din lei şi voi vorbi prin gura lor după ce voi închide graiul lor. Adu-ţi aminte de credinţa lui Daniel, căci Daniel numai de Dumnezeu s-a temut, dar nu s-a temut de împăraţi sau de înţelepţi sau de lei. Nu uita că înţelepţii pământului nu sunt înţelepţi ai cerului, dar tu fii înţelept născut din cele de sus şi nu din cele de jos. Nu fi cu cei de pe pământ, şi să fii cu cei din cer peste pământ, căci cerul înseamnă Dumnezeu.

Este scris despre Dumnezeu că în soare Şi-a pus locaşul Său, şi El iese ca un Mire din cămara Sa. Şi cum adică pilda aceasta? Adică luminătorii puşi peste turma Mea, adică apostolii, adică arhiereii cei mari şi cei mici, de la care trebuie să se vadă ieşind şi umblând Hristos, luminând calea turmei Sale dinlăuntrul ei; adică Mirele şi mireasa Sa. Dar iată, întuneric de trei zile dă să se aşeze peste soare ca să-şi piardă luna lumina sa şi ca să se unduie stelele şi ca să se clatine cerurile şi puterea lor cea bună, şi iată, încerca-voi credinţa păstorului şi privi-voi peste credinţa oilor. Dar nu aşa să fie peste cei credincioşi ai Mei, ci ei să stea ca ceara cea curată, arzând şi stând în sfeşnic înaintea Domnului şi înaintea întunericului, luminând şi văzându-şi lumina lor prin întuneric, căci semnul Domnului nu va zăbovi, iar îngerii luminii vor suna deşteptarea întru numele Domnului, şi Evanghelia se va întinde în toate laturile, şi Domnul va lucra lucrarea Sa. Nu te teme, că toate acestea vor aduce împărăţia Mea vouă, celor care aţi lucrat calea ei spre oameni. De ce să te temi? Eu lucrez izbăvire cerească şi nu pământească, şi apoi soarele va străluci de şapte ori mai mult decât am făgăduit prin prooroci. Sfârşi-se-vor toate cele lumeşti şi se va arăta o împărăţie curată, dar lucraţi-Mi la ea, iubiţii Mei cei credincioşi făgăduinţelor Domnului Iisus Hristos, căci Eu cobor lumină nouă şi înnoiesc cu Duhul Sfânt, Care va arde pământul cel rău şi va rămâne pământul nou, care va purta în el cerul cel nou, şi aceasta este Scriptura de nou Ierusalim, coborât din cer.

Oamenii pământului nu ştiu să înţeleagă această Scriptură care este din cer. Nici măcar nu ştiu aceştia că biserica Mea este cerească şi nu pământească, şi că Eu nu locuiesc cu Ierusalimul cel nou în locaşuri omeneşti, ci locuiesc în locaşuri care vor să fie cereşti şi nu pământeşti. Dacă Eu am poruncit şi am cuvântat să se înfiinţeze o piatră de mărturie, şi cuvântul Meu s-a coborât cu Mine din cele cereşti, iată, Eu sunt Dumnezeul nevăzutelor şi al văzutelor celor cereşti şi nu al celor pământeşti, şi sunt al celor pământeşti care înseamnă cele cereşti, dar Domnul nu mai vede credinţă pe pământ şi nu mai vede înţelepţi cereşti, şi vede numai înţelepţi pământeşti şi rămaşi pământ, adică înghiţiţi de pământ, adică fără înţelepciune din cer. Aşa am grăit prin vreme în această lucrare, şi am spus că o voi scoate deasupra, şi am spus că cine va lovi în ea şi nu va crede în ea, acela va fi înghiţit de pământ şi îşi va pierde înţelepciunea care vine de la veacul acesta.

Am venit şi am răspuns la glasul inimii tale, copile care stai cu guriţa deschisă ca să primeşti din cer. Iată-Mă, şi nu voi pleca de lângă tine, dar nu te teme cu Mine. De vei trece prin întuneric, Eu sunt cu tine. De vei trece prin foc şi apă, tot cu tine sunt. Şi vom face altar din credinţa ta, şi vom face ce a făcut Ilie în vremea jertfei sale către Dumnezeu, dar tu să strigi ca el, şi Eu voi coborî pe Duhul Sfânt şi va mistui necredinţa de pe pământul României Domnului. Amin.

Sunt acoperământul tău, sunt veşmântul tău cel dinăuntru şi cel dinafară, sunt puterea ta cea bună, sunt cuvântul tău cel de foc lucrător şi ziditor, şi sunt cu tine, dar nu te teme cu Mine, dar nu te ruşina cu Mine, dar nu te opri din lucrul cel ce aduce viaţă peste cei ce nu mai ştiu ce este viaţa Mea. Frica nu este pentru tine. Frica este pentru cei ce nu mai au frică de Dumnezeu, iar cine n-are frică de Dumnezeu, acela nu are început de înţelepciune. Dacă cineva ar da cu piatra în tine, tu atunci ar fi să le spui că cine dă cu piatra, acela va fi ucis de ea. Aşa trebuie să ştii să lucrezi, că nu este armă rea care să-şi aibă ţinta în faţă, şi aceea îşi are ţinta înapoia sa. Dar arma ta sunt Eu, Cel ce iert pe cel ce te-ar lovi, pentru că tu îl ierţi pe acela, şi el se face miel şi nu mai ştie să tragă cu arma rea, cu arma străină de legea iubirii.

Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofileşti înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ şi risipeşte toată iscusinţa cea care iese de la oamenii necredinţei. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, şi nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăzneşte, Eu am biruit lumea, şi tot aşa este şi lucrarea ta. Ce-ţi poate face ţie omul? Eu sunt cu tine. Ce-ţi poate face omul când ai pe Domnul în faţa ta? Îndrăzneşte, vremea e târzie. Îndrăzneşte, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viaţa oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou şi curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.

Pace ţie! Pace inimii tale şi glasului Meu înlăuntrul inimii tale! Amin, amin, amin.

17-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înţelepciune cerească peste fiinţa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit şi zdrobit, copil lovit în luptă cu necredinţa din vremea aceasta. Eu pe cei drepţi îi încerc cu necazuri şi cu neînţelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credinţa, iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ţie, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanţuri de împăraţii şi puternicii veacului acesta al necredinţei! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îţi zic iară: nu te teme. Ridică-te şi te întăreşte. Tu eşti un copac mare pe malul unui râu mare şi ceresc, dar necredinţa de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu şi s-au veştejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cereşti, şi Mă uit că se ofileşte rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, şi râului vieţii i se zvântă albia de secetă, şi tu dai să te usuci, şi nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelşugare. Am luat apă cu guriţa şi am coborât să stropesc albia râului vieţii şi s-o fac să-i fie sete şi să vrea apă şi s-o umplu apoi, şi să creşti tu pe colinele acestei lucrări, după cum îţi este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, şi să vină păsările cerului să-şi facă cuibuşor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură şi nu mai am oază verde şi nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, şi Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat şi te-am altoit din vreme şi te-am crescut cu bucătura şi te-am făcut mare şi te-am vestit pe nume şi te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, şi am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, şi să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viaţă adevărată. Şi dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ţi vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ţine ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine şi să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu şi să nu mai ieşi afară, şi să vestim numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cereşti, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credinţă peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locaşul sfinţeniei Mele. Şi atunci picioarele tale se vor descălţa şi vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, şi aceia vor vedea că te-am împodobit şi că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere şi n-au veşmânt, şi vor veni la fântâna acestei lucrări şi vor cere pe Dumnezeu şi se vor unge şi vor lua vedere, şi hăinuţă vor lua, căci voi împărţi cu tine şi le vom acoperi goliciunea şi le vom spăla ruşinea.

Mă scol, copilul Meu, şi las pe pământ glas de trâmbiţă şi nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, şi îţi zic ţie să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea şi să n-o ascunzi, că tu nu poţi s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, şi se va întări şi se va împlini. Mă scol şi voi lucra şi nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine şi cu lucrarea Mea. Eu am ieşit biruitor în faţa arhiereilor pământului şi n-am îngenuncheat lucrarea Mea în faţa lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei şi de cărturari, şi nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viaţă moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viaţă şi cu moarte vie, că nu ştiu înţelepţii pământului să cunoască taina aceasta, a vieţii celei vii şi a morţii celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, şi cu el suflu peste tine. Trezeşte-te! Mi-e dor de tine, şi am împărţit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deşert şi Îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădiniţa Mea în care Mi-am strâns copilaşii ca să rămân cu ei şi ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâşiată de sete. Mulţimi multe de oi au luat şi au cunoscut gustul fântânii Mele cereşti atunci când Eu am luat şi am turnat peste păstori. Mulţimi multe de oi M-au cunoscut şi au luat şi au băut şi au prins duh de viaţă şi au plecat la drum spre izvor, şi voiesc să torn din cer şi să le deschid guriţa să bea şi să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuţă; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră şi pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu şi cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viaţa pentru oi şi dat sunt, copilul Meu, şi nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig şi să le adun şi să le adăp şi să le pasc, şi voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia şi să împartă glasul Meu şi cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies şi să încălzesc cu soare ceresc şi cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, şi să se coacă strugurii cei legaţi şi să vin să-Mi culeg via şi să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu ştie ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu ştie unde eşti şi cum eşti şi ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ţinut turma trează şi aşteptând când tu ai stat pentru Mine în faţa arhiereilor şi cărturarilor.Acest om care-Mi tulbură planurile este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii (Sorin Dumitrescu, n.r.), că aceia au intrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ. România Mea ştia şi aştepta. E destulă vreme de când am profeţit taina de nou Ierusalim, şi ştiau mulţimile că se va arăta această lucrare. Mă împărţisem în mii de laturi şi venisem să pun putere şi credinţă şi iubire peste tine, şi eram în lucru, şi era în clocot şi în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, şi tu erai aşezat de Mine. Şi s-a arătat duhul minciunii şi a urzit stricăciune şi necredinţă şi a intrat într-un om şi l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire şi de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredinţa. Şi ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deşarte, sunt împăraţii pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, şi au ceata lor de slavă pământească şi au semnat legământ cu împărăţia pământului şi au ordin să lupte împotriva împărăţiei cea din credinţă răsărită pe pământ, căci mândria şi trufia omului este slava deşartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia şi iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei şi ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului şi nu ai cerului, dar oamenii umiliţi şi lucrători întru curăţenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt şi sunt luceferi ai luminii veşnice.

Iată, vin în faţa acestei grădini mulţime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, şi aceia se dovedesc fii ai necredinţei din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima şi cu viaţa şi cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neştire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale şi peste nimeni; unul ca acela nu se teme şi nu foloseşte iscodire. Acela stă întru Dumnezeu şi primeşte minunile lucrătoare din cer şi primeşte pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu Cel curăţitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Ştii tu ce fac împăraţii pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci şi nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, şi este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin şi intru şi rostesc pace, aşa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc şi spun: aceasta este lucrarea şi biserica întru care binevoiesc şi din care voi prăsi biserică nouă şi curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, şi pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, şi Eu am fost doborât întru tine. Îţi trimisesem carte cerească şi eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine şi şi-a făcut loc urzirea vicleşugului celor de pe pământ, şi Duhul Sfânt a fost bătut în cuie şi n-au lucrat mulţi la această răstignire. Puţini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură şi nu s-a mai văzut credinţa şi lucrarea ta, şi mulţi dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos şi nu M-ai ţinut bine pe Mine, şi M-ai scăpat jos şi M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, şi de aceea îţi zic: nu te teme. Eu Mă ridic şi Mă adun şi lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ţi spun, că şi cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), şi acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?“. Inimi multe şi mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă aşteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, şi voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă şi sănătoasă şi vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, şi acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toţi sunt furi şi omorâtori de Dumnezeu şi de oi şi de viaţă sfântă, şi oile se ascund şi mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce şi-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curaţi faţă de tine şi faţă de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri şi cu speranţă, şi Mă uit şi îi văd că nu mai ştiu aceia cine eşti, şi zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcaţi în piei de oi şi încărcaţi de nedreptate şi de vicleşug, şi zic că te-ai făcut şi tu asemenea acelora, şi se întreabă toţi: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curaţi?“. Iată, îţi zic ţie: nimeni din ei nu se aştepta să te laşi biruit, şi a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, şi a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială şi dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruinţa, şi ar fi cântat cete multe cântarea biruinţei României şi vremea Noului Ierusalim, că iată, îţi spun: plânge duhul regelui României şi nimeni nu e curat pentru el, şi voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el şi pentru România, aşa cum am cuvântat. El a crezut în Mine şi în tine şi a aşteptat de atunci mereu, şi a venit şi la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, şi a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferinţă peste cei ce aşteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioşi din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredinţă, şi am să cobor o lege sfântă din care va ieşi ea însăşi, şi voi slobozi plăgi şi suferinţă şi sete şi foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, şi am spus din vreme că-l voi lua, şi voi rosti apoi o zi de pocăinţă. Şi în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt şi că am de lucrat biruinţă pentru România, şi spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine şi să vadă România Mea că te scoli cu Mine, şi să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia şi certarea şi să dau binecuvântare peste ţara iubirii Mele, peste grădina Măicuţei Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare şi adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România şi să fie biserica Mea aşa cum a fost întâi, curată şi sfântă şi tare ca aceea, vie şi adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, şi de ani de zile am grăit peste tine, şi am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele şi voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare şi scoală-te! Uită-te peste faţa pământului şi vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Aşa îţi zic: scoală-te! Şi dacă nu poţi, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, şi iarăşi zic, scoală-te! Sprijineşte-te cu cel ce este cu tine şi spune-i despre lucrul Meu şi te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubeşte, dar spune-i tu despre Mine, şi el va lupta pentru Mine şi pentru tine. Eu şi cu lucrarea Mea sunt cu tine, şi vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzeşte-ţi viaţa întru sfinţenie, căci viaţa monahului trebuie să fie cerul Meu şi puterea Mea şi biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, aşa cum ştii că este învăţătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine şi tine, să fie dragostea dintâi între tine şi lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume şi voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te loveşti, să nu te murdăreşti, să nu pierzi lucrarea Mea şi lucrul ei, căci ea te va vesti mare, şi vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ţie! Cu dor dumnezeiesc, pace ţie, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăseşti pe copiii Mei. Ei sunt mici şi n-au frică. Tu eşti mai mare, şi nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ţie, şi stai pe cărare! Eu sunt cărarea şi viaţa ta. Eu sunt şi adevărul tău. Eu sunt, şi sunt cu cei credincioşi făgăduinţelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace şi iubire între tine şi lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuţei Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.

22-02-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aştearnă cuvântul Meu şi să se dea de ştire, şi spre lucru apoi. Amin.

Voi, cei ce străjuiţi întru întâmpinarea glasului Meu, lucraţi, tată, şi daţi trup cuvântului glasului Meu. Pace vouă, şi aşezaţi-vă să daţi cuvântului Meu fiinţă în această carte, căci cartea aceasta, Eu sunt, Eu, întru cuvânt rostit, pentru ca să se împlinească cuvântul cel rostit de Dumnezeu. Amin.

O, copii ai cuvântului Meu, mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt dacă ar fi credinţă pe pământ, dar iată, Fiul Omului nu mai vede credinţă pe pământ, nu mai vede la nimeni, tată, la nimeni dintre cei spre care am venit prin glasul cuvântului Meu pe care-l las peste voi. Tot aşa am păţit şi când am venit în mijlocul lui Israel, tot aşa, tată. Venisem la poporul Meu, venisem între ai Mei, dar n-am fost preţuit şi n-am fost crezut şi n-am fost cunoscut că am venit de la Tatăl. Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii.

O, copii ai cuvântului, ce mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt din cer coborât dacă aş fi primit şi cunoscut de cei ce sunt ai Mei prin mărturisirea lor întru credinţa cea dreaptă, întru biserica cea una sfântă şi apostolească şi sobornicească. V-am trimis pe voi cu cuvântul Meu din loc în loc, din cetate în cetate, şi voi merge cu voi până la ziua de odihnă, tată, şi ne vom odihni de osteneli, că Mă voi lăsa văzut, şi slava Mea va prinde sub ea toată necredinţa. Eu nu lucrez nimic fără să vestesc mai întâi, aşa după cum a fost în toată vremea lucrarea dumnezeiască, fiindcă scris este: «Nimic nu împlinesc fără să dau de ştire», că nu vreau să lucrez pe neştire.

Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. Binecuvântată să fie vestirea cuvântului Meu din loc în loc, vestirea serbării întoarcerii slavei pe norii slavei, după cum scrie în Scripturi.

Iată încă o cetate vestită. Binecuvântată să fie lucrarea începutului vestirii Fiului lui Dumnezeu peste cetatea Timişoara. Binecuvântat să fie duhul şi inima celor credincioşi din această cetate. Dar această cetate are trecere la Mine, şi iată ce vă spun: vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că v-am spus să credeţi în Mine şi să nu vă tulburaţi sau să vă speriaţi când vor veni peste voi stăpânii veacului acesta ca să vă piardă dinaintea Mea, şi v-am făgăduit vouă cu puţin înainte, că vor veni spre voi, dar Eu voi întoarce atunci armele lor spre ei, şi vă voi izbăvi, şi vor pieri ei la vremea hotărâtă de Mine, şi pe care v-am vestit-o vouă până să se împlinească. Şi iată, această cetate a dat din ea preţul pentru ocrotirea lucrării cuvântului Meu, şi în clipa cea grea care venise pentru voi, ea a scos foc din mijlocul ei şi i-a doborât pe cei ce se întăriseră peste Dumnezeu, şi Eu v-am izbăvit pe voi, copii ai cuvântului Meu. Şi iată, s-au scurs patruzeci de ani de când Eu cuvintez şi vestesc din vreme şi lucrez la vreme, şi lucrez peste voi, căci voi sunteţi martorii Mei din vremea aceasta. Eu sunt fără de timp, dar iată, sunt cu voi în timp şi lucrăm peste timp, ca să ieşim din el şi să le aşezăm pe toate la locul lor cel dintru începutul lor, căci toate au căzut prin om, prin căderea omului cea de la început, şi se lucrează la întoarcerea acasă, tată. Şi iată, vine Fiul lui Dumnezeu să-Şi aşeze la loc cele ruinate, cele risipite, cele răvăşite, să-Şi aşeze la loc împărăţia cea dintru început, aşezată de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt. Amin.

Eu trebuia să ies deasupra cu acest izvor ceresc, cu acest râu al vieţii, ca să se întoarcă la matca sa, la matca râului vieţii, tată, şi să se deprindă făptura cu întoarcerea acasă, cu întoarcerea la Mine, ca să nu mai fie moarte şi fărădelege, şi de aceea vă folosesc pe voi, care purtaţi lucrarea Mea, ca să vestim toată făptura că vine Domnul întru ale Sale, şi să se aşeze la veghe toate ale Sale şi la viaţă fără de moarte.

Să nu mai fie nepăsare, şi să fie veghe şi aşteptare. Să nu mai fie necredinţă, şi să fie mărturisirea Duhului Sfânt peste toată făptura. Să nu mai fie fărădelege, şi să fie sfinţenie de duh şi de trup înaintea Celui ce vine cu slavă, că scris este despre sfinţenie că fără de ea, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, şi cele scrise nu se pot desfiinţa la Dumnezeu. Dacă oamenii desfiinţează cele rostite de Domnul, călcând peste cele rostite, iată, cele rostite vor sta faţă în faţă cu cei ce le calcă pe ele, şi Domnul Iisus Hristos va birui prin sfinţenie, prin cei ce o iubesc pe ea. Amin.

Iată, tată, mai-marii cei de peste voi vă ridică vină vouă, vă aduc vină de mândrie şi vă sfătuiesc să lepădaţi cuvântul şi glasul Meu care se lasă deasupra voastră, deasupra ieslei cuvântului Meu. Ei vă învinuiesc de mândrie, dar Eu rostesc cuvânt şi spun: o, de ar cădea toată făptura în ceea ce sunteţi voi căzuţi! căci voi sunteţi căzuţi în braţele dragostei de sfinţenie şi de cer şi de veşnicie cu Mine. Această viaţă este o datorie, este şi mai mult decât atât înaintea lui Dumnezeu. Cei ce iubesc pe Domnul cu adevărat, unii ca aceia nu pun vină peste voi, dar iată, Eu nu mai văd credinţă şi lumină la fiii oamenilor. Fiii oamenilor nu caută spre fiii lui Dumnezeu ca să primească mărturisire despre Mine şi ca să creadă în Mine. O, nu mai este frică de Dumnezeu, căci înţelepciunea care vine de la om a înşelat şi pe fiii credinţei, măi copii, şi pier fiii credinţei din lipsă de înţelepciunea care vine din cer. Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe Care lumea nu-L cunoaşte? Şi iată, nici fiii credinţei nu-L cunosc pe El întru lucrarea Sa. Şi se va ridica Israel cel după trup şi va primi botezul credinţei cea de la Iisus Hristos, şi tu, poporule creştin, ce vei face dacă nu-L cunoşti pe Cel mărturisit de tine, pe Fiul Omului, Care a venit să te răscumpere din fărădelegile şi din firea cea căzută prin păcat? Ce vei face, tată, dacă nu te vei ridica să stai bine şi să stai cu frică şi cu luare-aminte înaintea Celui ce vine pe nori la tine? că iată, s-au scurs cele două veacuri despre care cuvântă Scriptura, şi Eu Mă voi lăsa văzut, după cum este scris. Amin.

Copii ai vestirii cuvântului Meu, vin după voi cu cuvântul Meu, ca să începem lucrul împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit preţul vostru, şi Eu v-am izbăvit pe voi, iar celor ce au plătit preţul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare, tată, iar pe voi v-am îndemnat să staţi tari întru lucrarea Mea şi să lucraţi întru ea pentru toată făptura. Nu vă temeţi de cei ce vă împung. Tot aşa am fost şi Eu împuns de cei care ziceau că sunt ai Mei, dar Eu lucram întru Tatăl şi mergeam înainte, şi am mers înainte pentru cei ce au crezut că am venit de la Tatăl. Nu vă temeţi, nu lăsaţi jos lucrarea Mea, că dacă cei ce vă împung nu cred că Eu sunt între voi prin cuvânt, ei cred că aduc slujire lui Dumnezeu împungându-vă pe voi. Da’ de unde! că ei împung pe Cuvântul, şi ei nu ştiu şi nu înţeleg că voi lucraţi tot ce vă aduc Eu să lucraţi pentru făptura cea căzută, şi lucraţi întru Mine, aşa cum şi Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. Nu vă clătinaţi, lăsaţi necredinţa celor ce nu cred şi rugaţi-vă la Mine pentru ca să cobor pe Duhul Sfânt şi să stârpesc necredinţa. Cei ce vă lovesc pe voi nu iubesc sfinţenia şi nu-L văd pe Domnul, dar cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit trupul şi patimile şi gusturile şi voia, şi aceia umblă în Duhul, şi aceia dacă ar mai fi ar înţelege că voi aţi fost aleşi de Mine ca să lucraţi întru Mine. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, şi v-am cerut ca să staţi sub ascultarea voii Mele şi să lăsaţi voia voastră, şi nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu, întru frângerea voii libere. Cei ce lovesc în voi, aceia au lovit şi în Mine. Cei ce au păzit cuvântul Meu, aceia îl păzesc şi pe cel dat de Mine vouă spre ştirea tuturor, iar cei ce-l leapădă ca pe o minciună, aceia nu cred în Dumnezeu şi nu păzesc cuvântul Meu.

Se binecuvintează călătoria voastră, copii ai rostirii cuvântului Meu peste mulţimi. Binecuvântaţi să fiţi voi, cei care luaţi cuvântul Meu să-l duceţi la Timişoara şi la copiii care au misiunea vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale, tată. Binecuvântată să vă fie corăbiuţa, şi iată, Eu şi cu oştirile cereşti mergem pe cale cu voi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări. Amin.

Binecuvântată să fie România, ţara întoarcerii Mele la ai Mei, ţara trâmbiţării cuvântului lui Dumnezeu peste fiii cei credincioşi ai tuturor neamurilor pământului. Şi se va coborî pe pământ cer nou şi pământ nou, întocmit la cuvântul Meu, şi toate neamurile pământului vor vedea lumină mare şi se vor boteza, căci Eu sunt Domnul, şi sunt credincios făgăduinţelor Mele. Şi va învia Israel cel căzut, şi la vederea luminii va primi mărturisirea mântuirii cea de la Iisus Hristos, căci Tatăl Meu nu primeşte pe nimeni fără Mine. Şi va fi altoit Israel, şi va fi făptură nouă Israel şi va lucra lucrare de nou Ierusalim, căci toate se fac noi prin cuvânt, şi iarăşi se lucrează prin cuvânt. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi pe om, iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi se fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer şi pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfinţenie şi întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ţi cunoşti menirea ta întru neamurile pământului, şi voi lucra cu toate oştirile cereşti şi voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, şi care aşteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze şi să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare şi nu întristare. Eu voiesc iubire ţie. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, şi voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfinţenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăşi înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea şi aşteptarea, intrările şi ieşirile, duhul şi iubirea şi credinţa lui în lucrările Mele peste România şi peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu aşa am făgăduit, dar e mare lucru să înţeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea şi fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieşit cu lucrarea cuvântului, şi voi lucra prin cuvânt, şi cuvântul se va întrupa şi toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.

Rostesc binecuvântare peste păstorul bisericii din cetatea Timişoara, peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios, şi să-i dea şi celui plăpând pe care-l am scris în această carte şi care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu, Irineu, care a greşit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credinţă peste duhul bisericii Mele şi să învieze sfinţenia cea care va sta înaintea Mea în biserica Mea. Iată, vin la turma Mea, şi ea se întoarce de la Mine. Eu sunt, şi ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredinţă şi voi sufla peste ea, şi ea va sta înaintea Mea.

Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate! Pace ţie, păstor al bisericii Mele, căci biserica este cerească, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer, nu din pământ, şi tot aşa şi biserica Mea, care voieşte cu Mine şi cu cerul. Pace ţie, şi nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. Întru cuvântul glasului Meu lucrez, şi am iesle de coborâre a glasului Meu. Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul bisericii Mele din ea şi să stea cu faţa spre părinţi, ca să se întoarcă şi părinţii cu faţa, şi să lucreze din cer peste biserică părinţii, şi să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi. Amin.

Pace vouă, celor ce staţi cu cuvântul Meu înaintea mulţimilor din această cetate! Şi vom merge cu vestea cerească până la ziua de odihnă.

Pace vouă, celor ce aţi adus cuvântul Meu de la ieslea lui pentru această cetate, ca să fie întocmit şi rostit pentru ea! Pace şi Ierusalim nou şi ceresc peste duhul şi trupul acestei cetăţi!

Pace şi biruinţă pentru cărarea unsului Meu Mihail, căci cerul sfânt duce luptă spre biruinţă pentru întoarcerea celui uns. Eu sunt. Pace vouă! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace peste Israel! căci Israel înseamnă popor credincios lucrărilor cereşti, întru duh dumnezeiesc. Amin, amin, amin.

23-04-1993

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Fiul Treimii Dumnezeieşti rosteşte cuvânt peste grădina Sa cea pregătită prin cuvânt ca să stea înaintea Sa şi să se audă glasul Său peste grădina Sa cea aleasă. Amin.

Eu sunt Cuvântul. Pace vouă, căci numele Meu este Cuvântul! Pace vouă, şi înălţare vouă, că e praznic de înălţare! Iată, înălţarea Mea la Tatăl a fost ca să Mă duc şi ca să pot veni la cei ce poartă numele Meu întru ei. Iar înălţarea celor ce cred în Mine, este întoarcerea Mea la ei şi întru ale lor, ca să fiu cu ei, ca acolo unde sunt ei, să fiu şi Eu. Şi iată, sunt cu ai Mei, cu cei ce cred şi aud pe Domnul, căci Domnul aşa lucru are în vremea aceasta.

Pace peste România Mea şi înălţare spre Mine ca să pot veni la ea, după cum am făgăduit, căci în ziua când Eu M-am înălţat lângă Tatăl, am văzut planul în mâna Tatălui Nostru şi am văzut naşterea unui popor şi slava pe care i-a dat-o Tatăl la naştere, căci de la naştere a fost uns acest popor, şi de atunci şi până acum cerul îi lucrează slava.

Duhul potrivnic n-a mai avut tihnă şi s-a sculat ca să prigonească acest popor, şi România a fost în toată vremea sub crucea ei, dar ungerea cea dintru început i-a păstrat sănătoasă sămânţa, şi a ajuns Sfânta Treime cu România, şi vine vremea să-i fie plătită răbdarea de sub cruce. Iar voi, cei aşezaţi de Mine ca să staţi în faţa Mea, întăriţi-vă inimile şi genunchii întru nădejdea acestei făgăduinţe şi staţi cu mâinile în sus, ca să primească România slava ei. E zi de înălţare. Înălţaţi inimile şi credinţa şi strigarea şi staţi bine în numele României. Staţi în slava Mea, staţi cu România în faţa Mea şi purtaţi-o spre Mine, ca să Mă port spre ea şi să-i dau slava Mea.

Cobor la voi cu întărire şi cu putere ca să vă dau din ele şi să puteţi, iubiţii Mei, că nu vă las fără cer, nu vă las fără biruinţă, şi veţi putea cu Mine. Eu pentru aceasta M-am dus la Tatăl, ca să pot veni iar la ai Mei, ca să pot veni la voi, cei ce staţi înaintea slavei Mele, care va fi văzută peste România.

Să nu se tulbure inimile voastre pentru cercetarea României. Eu sunt, şi sunt ca s-o trezesc şi ca să n-o găsesc fără de veghe. Eu sunt cu milă peste ea. Sunt venit cu zdruncin, dar am amestecat mila şi lucrez ca s-o deştept. Am trimis carte unsului României şi i-am spus că voi trece ca s-o trezesc pe ea şi n-am lucrat până n-am cuvântat mai întâi. I-am spus unsului Meu că voi fi necruţător ca să-i gătesc venirea. I-am spus că prin puterea pe care o las peste această grădină voi lucra cu putere, şi el va veni la locul său. Voiesc să vin şi să las iar carte, şi să meargă spre el cartea Mea, şi să fie el întru cele de la Mine, ca să se lucreze cu cerul pentru cărarea cea bună, dar ridicaţi glasul credinţei celor făgăduite şi staţi întru puterea Mea, ca să răspândesc credinţă adevărată pentru lucrul acestei grădini, căci Eu sunt.

Cel ce grăieşte la voi, să Se audă şi să nu fie tăgăduit, că iată, cerul lucrează cu pământul. Lucrează Domnul cer nou şi pământ nou, şi biruinţa aceasta este aşteptată de veacuri, iubiţii Mei. Voiesc să întrupez cerul cel sfânt în cei aleşi ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi în preajma unsului Său. O, Mă uit peste înţelepţii României şi Mă doare, şi voi să-i strig şi să le spun de Mine, şi ca să fie ca Mine şi nu ca ei, căci am cerul în braţe şi voiesc să-l aşez întru ai Mei şi să lucrăm minuni şi slavă despre care nu s-a mai pomenit.

O, dacă tu, România Mea, dacă ai şti tu să Mă primeşti ca pe bunul tău, te-aş slăvi fără să mai guşti plata necredinţei şi a netrezirii. Dar iată, trec pe deasupra ta şi strig ca să te ridic şi ca să ştii cum să-ţi fie statul şi umblatul, şi ca să înveţi să deosebeşti dreapta de stânga ta şi să te îmbrăţişezi cu Creatorul tău, Care vine ca un Mire la tine, şi ca să vii în dragostea dintâi şi întru sărbătoare la masă cu Mine. Căci voi întinde masă cerească în mijlocul tău, şi va veni ca să te vadă mulţime însetată de Dumnezeu, dar legea ta va fi cerească, şi va fi legea sfinţeniei peste tine, şi Eden curat în tine, şi Duh Sfânt lucrător şi împărţitor de la Mine prin tine, prin cei ce vor voi cu Mine şi ca Mine, dar scoală-te şi te înalţă şi caută spre Mine şi dă de la tine necredinţa.

O, iubiţii grădinii Mele, fericiţi sunt cei ce cred acestei lucrări dumnezeieşti care este născută în România, iar cei ce nu cred, vor fi luaţi cu spaimă ca să vină spre cele lucrate de Dumnezeu în ea.

Sărbătoare cu pace. Pacea Mea dau vouă; vouă, celor ce staţi înaintea Mea; vouă şi celor veniţi la izvor, ca să beţi şi să fiţi vii şi să aveţi pe Duhul Sfânt şi să-L împărţiţi pentru slava României şi pentru înălţarea ei spre slavă văzută. Iată, suflu peste voi şi peste inimioarele cele dulci care au venit la izvor. Dulcele lor şi dulcele cel ceresc să se facă un vas ceresc din care să ia şi să învieze cei ce vor lua. Îmi ating mâna Mea cea cerească, cea nevăzută, şi pun pace şi veşnicie şi iubire şi putere de neînvins pun pe creştetul celor ce beau din cer în ziua aceasta de mărturie cerească. Eu sunt. Prin cuvânt sunt. Din veac şi până în veac prin cuvânt sunt şi lucrez întru cei ce se sfinţesc pentru ca să primească pe Domnul.

Hristos, Domnul Cel înălţat la Tatăl şi nedespărţit de cei ce ştiu să creadă şi să lucreze prin El, vă dă vouă urare creştinească. Din cele cereşti rosteşte Domnul: Hristos S-a înălţat! Adevărat să fie cuvântul acesta, căci dacă nu S-ar fi înălţat, n-ar fi venit la ai Săi ca să fie cu ei şi în ei cu împărăţia Sa cea veşnică. Şi iată, vremea biruinţei şi a arătării slavei văzute vine din ceruri şi se pregăteşte venind.

Iată, cu voi sunt! Binecuvântată să vă fie vouă iubirea şi credinţa şi veghea şi sărbătoarea acestei clipe cereşti cu tot ce aduceţi numelui Meu şi în numele Meu. Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari.

Verginica este cu oastea de sfinţi şi de îngeri şi lucrează deasupra României şi cântă împreună cu Maica cerească şi nu va fi încetată cântarea cea pentru România:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!“.

Cerul cântă la voi şi în voi. Nu vă ofiliţi sub loviturile aruncate în voi. Ce vă poate face omul? Cereţi pe Duhul Sfânt peste cei ce batjocoresc locul ieslei cuvântului Meu; cereţi să le iau solzii şi să vadă; cereţi, şi aceştia vor primi, şi vor lăsa armele lor şi vor lua sfinţenia Mea şi vor sta în ea, şi prin ea vor crede.

Pace vouă! Ca unor copii mititei vă dau pacea şi liniştea cea întru Mine. Pace vouă, şi celor ce vor crede prin voi! Cel ce primeşte cuvântul vestit, plată de vestitor va avea. Amin, amin, amin.

27-05-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu este Domnul, şi Se arată, şi lucrează prin cuvânt, căci Cuvântul este numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu se lasă peste ieslea cea nouă, care este aşezată în România.

Pacea Mea şi cuvântul Meu şi masă cerească între Mine şi tine, unsul Meu, căci tu ai ungere cerească şi nu pământească. Stau din nou în sfat ceresc cu tine şi lucrez prin cuvânt ca să-ţi întăresc şi să-ţi desăvârşesc credinţa şi statura faţă de lucrarea pe care o lucrez din cer peste pământ după cum este scris în vremea aceasta. Ia aminte şi te aşează bine. Ia arma credinţei şi coiful mântuirii şi stai bine, iubitul Meu. Nu te teme, nu te clătina. Eu sunt; Eu şi slugile Mele prin care-Mi cobor lucrul şi cuvântul, căci Domnul aşa a lucrat în veacurile Sale. Aşa şi acum este lucrul Domnului, căci România Mea şi a ta are pregătită cunună de slavă şi rochie de serbare în mijlocul neamurilor, după cum am vestit Eu din vreme.

Am vestit-o pe România prin proorocii cei mari, prin care Tatăl Meu Îmi pregătea venirea în lume. Am vestit de un popor nou, de un lucru nou, de o ţară a strălucirilor, care va fi piatră de tocmeală între neamurile pământului şi care va lua cununa biruinţei la plinirea răbdării ei. Am coborât această lucrare pe pământ şi sunt prin ea în mijlocul României şi stă cerul deasupra României lucrând şi binecuvântând din această grădină în care Mi-am aşternut văzut ieslea cuvântului Meu. Dar voiesc să Mă las văzut şi slăvit peste România Mea, că iată ce-ţi spune Domnul tău, rege al României. M-am suit la Tatăl după înviere şi am văzut în mâna Tatălui Meu planul pentru ţara alegerii cereşti, căci odată cu întruparea Mea între oameni a întrupat Tatăl Meu pe România, şi aşa s-a născut un popor care a mers odată cu Mine, purtând prin vreme crucea Mea şi taina biruinţei cu care Mă voi întoarce în faţa tuturor neamurilor pământului.

Este scris în Scripturi despre taina întoarcerii Mele, căci am lăsat făgăduinţa înfăptuirii de cer şi de pământ nou, peste care va domni dreptatea şi adevărul şi peste care se va lucra viaţă fără de moarte, şi peste care nu va mai lucra timpul. Şi iată, dau să vin văzut şi să suflu peste România Duh Sfânt de încopilărire şi de naştere de sus, de naştere cerească, după cum este scris în Scripturi în vorbirea Mea cu Nicodim cel de atunci, căci aşa i-am spus: «Cine nu se va naşte de sus, din Duhul Sfânt, nu va intra cu împărăţia cerurilor, care se lasă pe pământ». Iată, dau să suflu cer nou şi pământ nou, căci cele rostite vin spre împlinire şi nu se iau înapoi cele făgăduite.

Nici un popor nu are rostită o pildă mai frumoasă şi mai veşnică peste el ca şi pilda rostită de poporul român. Eram cu apostolii cei de atunci şi rosteam pilde şi ziceam: «Cu cine voi asemăna împărăţia cerurilor?». Şi ucenicii înţelegeau pildele şi înţelegeau ce este împărăţia cerurilor. Dar poporul român a dat din el o pildă şi a vorbit din sufletul său despre un împărat care are întru sine o împărăţie prin care va aduce tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Eu sunt, şi sunt în braţe cu această împărăţie ca să o dau celor ce au ridicat pilda aceasta spre ceruri, şi nimic nu împlinesc fără să vestesc mai întâi. Şi iată, dau să lucrez văzut şi să suflu peste acest neam duh de încopilărire şi de înviere şi de neprihănire, că vine vremea Scripturii care spune că pământul va da înapoi pe morţii de sub el.

Iată, trâmbiţa cerească sună de şaptezeci de ani în mijlocul României. Au trecut şaptezeci de ani de stăpânire străină de Dumnezeu, şi fiara roşie îşi risipeşte ultimele zvârcoliri şi se arată zorile împărăţiei cea care va lucra dreptatea Domnului şi cununa dreptăţii şi a fiilor ei. Scoală-te, tată, scoală-te bine, şi să crezi tu apoi în lucrarea Mea, să crezi mai mult decât până acum. Eu sunt această lucrare de nouă şi bună vestire şi nu sunt străin prin cele ce lucrez, căci am vestit din vreme şi apoi am lucrat. De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea ca să vin cu slavă văzută peste ţara cea născută odată cu Mine în trup şi în duh. E mare taina despre România; e cerească şi e adevărată, iubitul Meu. E mare taina Mea cu tine. Nu e înţelept pe lume ca să priceapă taina Mea, dar este înţelepciune cerească pe pământ, şi cu ea lucrez spre desăvârşire peste cei credincioşi care nu Mă tăgăduiesc.

Iată, înţelepţii României nu ştiu să Mă iubească după adevăr şi nu ştiu să te iubească nici pe tine, căci taina iubirii nu se poate lucra de cei ce iubesc slava cea trecătoare. Înţelepţii României nu au viaţa Mea întru ei şi nu sunt deprinşi să lucreze întru Mine prin lucrul lor peste România. Iată, iubitul Meu, Duhul Meu e îndurerat pentru necredinţa care lucrează împotriva acestei grădini cereşti, aşezată de Mine prin cuvânt în mijlocul României. Vin spre tine şi îţi spun să nu lucrezi după sfatul celor ce dau să lovească în această piatră, căci vei vedea în curând pe unii ca aceştia învinovăţiţi de cer că sunt împotriva Mea şi a ta. Îi voi scoate vinovaţi faţă de Mine şi faţă de tine pe cei ce au căutat şi caută încă să se lupte în dreptul acestei lucrări. Eu am lucrat prin cei mititei, prin cei ce ştiu să se lepede de sine şi să creadă lucrărilor Mele ca să pot da trup şi fiinţă tainelor Mele cele vestite prin prooroci. Eu stau cu cerul mâinilor Mele peste creştetul acestui aşezământ ivit din cele cereşti pe pământ. Nici tu să nu stai altfel, şi să-ţi laşi mâna pusă deasupra numelui acestei grădini, căci eşti rostit de Dumnezeu, eşti rostit pe nume şi eşti mărturisit prin piatra care stă de strajă peste grădina cuvântului Meu. Am pus înaintea ta această piatră şi această lucrătură curată, şi de aici lucrez putere în fiecare zi şi îţi gătesc calea ca să vii.

Mai-marii bisericii s-au împietrit şi au lovit în cel ce este între ei şi l-au ameninţat şi i-au oprit paşii spre izvorul Meu de aici, dar el rabdă şi aşteaptă în taina inimii şi crede împlinirilor vestite şi crede că vor veni şi se vor vedea împlinindu-se. El s-a izbit de zidul necredinţei lor şi stă rănit, şi stă; stă, că i s-a luat mersul său şi stă cu paşii, dar cu duhul strigă: „Până când, Doamne, ca să-Ţi arăţi lucrarea Ta între ei şi să-Ţi urmeze?“. Dar taina acestei lucrări lucrează peste România şi mulţimi multe vin să vadă ieslea cuvântului Meu prin care curg izvoarele sfinţeniei şi arătarea nădejdii care va slăvi pe România şi făptura cea credincioasă din ea.

Iată, aşa am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credinţă pe pământ?». Dar am o rămăşiţă rămasă vie, şi vom sufla Duh viu şi va lucra Duhul Cel viu şi va învia peste făpturi. Pleacă-ţi genunchii tăi, rege al României. Ridică mâinile spre ceruri şi cere, şi va primi România, dar cere prin credinţa ta, cere biruinţă pentru grădina cuvântului Meu şi peste credinţa fiilor Mei din ea, şi cere izbândă cerească pentru cel din biserică, cere biruinţa Mea, şi a ta, şi a lui, căci aşa va lucra lucrarea Mea cea vie şi curată şi dreaptă peste România. Cel ce se iubeşte pe sine, nu poate peste România, iar cărturarii şi învăţătorii şi înţelepţii României nu ştiu cum să se trezească, nu ştiu cum să stea pentru România, căci fără Mine nu se poate sta.

Au trecut trei ani de când cei de rang mare voiesc să te aducă la locul tău. Ei voiesc, dar nu ştiu cum să voiască. Ei te iubesc, dar nu ştiu cum să te iubească, fiindcă voinţa şi iubirea dacă nu-şi arată rodul lor, acestea sunt neputincioase prin ele, dar în Domnul nu tot aşa este. Domnul este împlinire prin iubire, este împlinire prin credinţa cea bună. Fii credincios, că vremea e târzie şi avem de pregătit cărarea slavei. Fii dârz şi îndeamnă pe poporul Meu şi al tău spre duh statornic şi spre iubire de Dumnezeu.

Voi sufla cu Duhul Sfânt ca să întrupez cerul sfânt în cei curaţi ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi curaţi şi adevăraţi în preajma ta. Voi depărta din preajma ta pe toţi cei ce se iubesc pe sine mai mult decât pe România. Voi lucra să deosebesc adevărul de neadevăr şi voi întări scaunul României şi îi voi da sfetnici buni şi cu inima curată şi cu iubire nefăţarnică. Nimic nu este mai plăcut înaintea Mea ca şi omul bun şi curat în gândurile şi în lucrările sale. Şi voi lucra această lucrare în jurul tău şi voi întări calea Mea printre oameni şi le voi da pe Duhul Sfânt, căci duhul lumii a ajuns la sfârşit.

Ai grijă, iubitul Meu, nimic fără Mine. Când Eu lucram o lucrare în faţa Tatălui Meu Mă aşezam mai întâi cu mâinile ridicate şi ceream la Tatăl înfăptuirea cea bună, cea din credinţă, şi apoi Mă ridicam şi lucram ceea ce ceream spre împlinire. Când l-am ridicat pe Lazăr din moarte am stat mai întâi cu mâinile spre Tatăl şi I-am cerut, şi apoi I-am mulţumit, şi numai apoi am împlinit strigare peste Lazăr. Iar tu lucrează ca Mine, şi vei primi de la Sfânta Treime. Vremea este ca numai aşa să lucrăm. Dacă vei crede în oameni, să crezi prin Mine, ca să se împlinească după credinţa ta. Eu prin credinţa unşilor Mei lucrez şi împlinesc, iar planurile cele rele şi ascunse le zădărnicesc prin cei ce nu au mâinile curate şi lucrează cu ele împotriva unşilor Mei şi a copiilor Mei. Fiii împărăţiei Mele sunt purtaţi de braţele ei şi nu este altă putere pe pământ şi în cer.

Iată ce-ţi trimit: îţi trimit binecuvântare pentru întoarcerea acasă. Eu voi fi întru cei ce lucrează pentru calea ta acasă. România va învia şi te va cere, şi vei fi lucrător peste sufletul României. Voi lucra minuni văzute, ca să dau deoparte pe cei ce sunt acum, căci răbdarea Mea voieşte întoarcerea tuturor celor ce au păcătuit împotriva Mea şi a ta şi a României. Dar vom avea de lucrat apoi, ca să aşezăm înviere bună şi tare peste sufletul României.

România Mea şi a ta a uitat de Dumnezeu, nu-şi mai ştie Dumnezeul şi datinile ei curate şi sfinte şi nu ştie cum să se întoarcă şi ca să fie plăcută Mie viaţa ei. Voiesc stâlp viu în biserica Mea, şi care să lucreze dreptate peste turma Mea şi a ta. Nu mai pot cu păstori care nu au milă de turmă, care dorm şi se veselesc din sângele turmei Mele. Eu nu aşa am lucrat în mijlocul turmei. Eu umblam şi alinam şi hrăneam şi cercetam, şi eram ca o slugă pentru turmă, vindecându-i ranele şi înţelegându-i credinţa şi suferinţa. Eu nu aveam tron şi casă. Casa Mea era aceea ca să fac voia Tatălui Meu şi să lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl. Iată, voiesc să stau cu împărăţia Mea pe pământ şi să lucrez din ea cer nou şi pământ nou şi viaţă fără de moarte să lucrăm. Stai întru Mine, dar întăreşte-te întru Mine şi scoală toată casa ta ca să stea bine întru Mine şi întru sfinţenie, căci aşa vom putea peste România, ca să se ridice spre Mine sufletul României. Adu-ţi aminte de toate cuvintele Mele trimise ţie, şi hai, ca să fim gata pentru începutul cel nou, cel ceresc, cel fără de sfârşit. E vremea Scripturilor împărăţiei cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.

Iată, am pus înaintea ta lucrare de mărturie şi grădină de început nou, şi cât aş vrea să te văd intrând cu Mine pe poarta cea gătită de cer pentru slava Mea şi a ta! Scoală-te, tată! Scoală-te aşa cum M-am sculat Eu prin această grădină, căci M-am ridicat în picioare ca să arăt încă o dată cum să stea înaintea Mea fiii împărăţiei care vine cu Mine. Găteşte-te, tu şi toată casa ta, căci Eu am ales pe România pentru slava Mea din ea, şi iată, voiesc să-i scot deasupra slava ei cea ascunsă în taina cea cerească şi să-i dăm frumuseţea cea dintâi, şi veşmântul cel alb să-l dăm pe ea, şi să cânte ea înaintea Mea: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, Cel ce iarăşi vine!“. Amin.

Fii credincios ca Avraam, căci el a dorit să vadă zilele acestea, şi iată, le vede venind şi se bucură toată seminţia lui Avraam care a crezut de departe şi a nădăjduit spre zilele acestea. Voi lucra să-l scot din durere şi din aşteptare pe cel ce-l am uns din biserica Mea, şi voiesc să lucraţi împreună ca doi unşi cereşti, vestiţi din acelaşi izvor, vestiţi de Dumnezeu şi nu de oameni. Eu sunt Dumnezeul minunilor şi al împlinirilor cereşti, rostite prin cuvânt, prin Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.

Cerul rosteşte binecuvântare pentru întoarcerea regelui României. Dumnezeu Cuvântul învăluieşte cu Duhul Sfânt pe România ca să se pregătească pentru slava ei. Domnul va da la o parte pe cele şubrede şi va pregăti biruinţa împlinirilor Sale. Amin.

Pace ţie, Mihail, rege al României! Pace şi sfinţenie şi credinţă care se cere în vremea aceasta! Vom fi şi vom lucra şi se vor aşeza la loc cele ce au fost, iar tu, iarăşi vei fi. Fii întru Mine, şi iarăşi vei fi văzut peste România şi în casa ei şi a ta. Am luat cu tine masă cerească. Nimeni, şi nici un duh străin de Mine să nu împuţineze masa Mea cu tine. Şi vom sta în taină la masă cerească şi vom face sfat şi vom lucra cereşte peste România.

Binecuvântată să fie lucrarea ta peste sufletul României, că-ţi voi da sfetnici curaţi şi buni, pe care să-i deprinzi întru Mine, dar casa ta să fie oglinda cea în care va să se uite România şi să lucreze împărăţia Mea peste ea, căci voiesc să scot răul din casa Mea şi din viaţa poporului Meu cel binecuvântat, iar fărădelegea şi viaţa fără Dumnezeu să iasă din hotarele cele alese pentru slava şi sfinţenia zilelor ce vin. Eu sunt cu tine, dar să fiu prin lucrarea ta. Lucrarea ta să semene cu lucrarea Mea, după chipul şi asemănarea Mea. Mi-e milă de România şi nu voiesc să o mai bat, nu voiesc să o mai zdruncin sau să o curăţesc cu mustrare. Voiesc să vin cu linişte şi cu pace şi cu nădejde peste ea. Voiesc să-i pun veşmânt de mântuire şi cunună de biruinţă. Voiesc să fie ca Mine, şi să am împărăţia Mea în ea, şi să lucrez din ea lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum scrie în Scripturi şi în prooroci.

Dumnezeul cerurilor a întocmit carte de mărturie peste unsul României. Harul Duhului Sfânt să fie cu tine, rege al celei binecuvântate; cu tine, şi cu toată casa ta. Amin, amin, amin.

12-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor

Se binecuvintează şi se sfinţeşte cântarea de slavă pe care o aduceţi în ziua aceasta de serbare cerească. Se serbează şi pe pământ şi întru cele cereşti sărbătoarea duminicii tuturor sfinţilor.

Pace şi binecuvântare cerească peste aşezământul ieslei cuvântului Meu şi peste voi toţi cei care staţi, şi cei care sunteţi alăturaţi, şi cei care iubiţi aşezământul Domnului Iisus Hristos. Iată Eu şi ieslea Mea în mijlocul oamenilor, ca să-Mi pot lucra împărăţie veşnică între cei iubiţi care vor îmbrăţişa viaţa împărăţiei Mele. O, şi când văd sfinţii cerului, care astăzi sunt serbaţi, când văd că se găteşte plata răbdării şi a credinţei şi a iubirii lor cu care au luptat spre Domnul, se veselesc sfinţii şi vă înconjoară şi vă învăluie, fiilor, şi vă poartă pe aripile slavei cereşti din iubire în iubire, căci sfinţii sunt iubire şi vă poartă pe voi din slavă în slavă, căci sfinţii sunt în slavă cerească.

E mare sărbătoare, şi în mijlocul serbării stă Verginica în haina slavei şi serbează cu sfinţii trecerea a şaptezeci de ani de la venirea ei între oameni. E mare taina venirii lui Verginica, dar e mare taina venirii ei între sfinţii cerului, căci puterea cea pentru voi este de atunci o îmbrăcare cerească şi o tărie cu care aţi fost îmbrăcaţi voi, cei care aţi fost găsiţi lângă ea atunci când ea a pătruns în slava cerească. Ferice creştinilor care o au pe Verginica. Ferice celor care ştiu bine cum să o aibă pe ea. Ea se poartă alături de Maica Fiului lui Dumnezeu. Ea are trecerea zilelor de acum când cei din necazul cel mare au pătruns şi pătrund în taina împărăţiei cea din cer lucrată pe pământ.

Ferice celor ce au înţeles taina acestei lucrări dumnezeieşti, care s-a născut de la Verginica. Eu am spus că ea se va arăta celor ce o ştiu pe ea, şi i se va vedea slava pe care o are de la Dumnezeu, căci trupul ei a fost sălaşul Meu cel supus, şi Eu voi lucra cu ea mai mult decât cu Moise în faţa slavei cereşti. Ea este însoţită în lucrarea ei de Moise şi Ilie, aşa cum am fost Eu, dar ea are pe Măicuţa Mea şi pe fiul cel dăruit de Mine ei când eram pe cruce, şi toţi lucrează în vremea lui Verginica, toţi sfinţii şi părinţii, toţi arhanghelii şi îngerii, toţi au intrat cu Verginica în sărbătoarea pregătirii României pentru slava cea văzută a împărăţiei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi va veni Stăpânul viei şi va fi frumuseţe cerească şi se vor împărţi fericirile pentru fiecare ceată, pentru fiecare slavă, şi se vor aşeza scaunele, dar se va aşeza masa apoi, şi Domnul lucrează împreună cu cerul şi va sta la masă cerească împreună cu cei ce lucrează de pe pământ pentru gătirea cămării de nuntă şi pentru muzica ce va fi cântată de corurile îngereşti deasupra pământului nou care răsare din el şi care va da din el rodul vieţii cea fără de moarte a veşniciei.

Lucraţi cu sfinţii, fiilor, şi fiţi precauţi şi iarăşi fiţi, ca nu cumva să se mai stingă flacăra care arde la voi. Să nu cumva să slăbească fierbinţeala cu care stăruiţi acum. Să nu aveţi grijă mai mare ca şi grija pentru a ţine aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost aşteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine şi Care grăieşte din Sine. Nu cumva să se stingă această trăire la voi, şi din zi în zi să fiţi tot mai adevăraţi prin ceea ce aduceţi voi jertfă din inimile voastre, din duhul vostru spre Duhul Sfânt, căci Tatăl Meu aşa închinători voieşte. Vă dau pe Duhul Sfânt ca să lucreze în voi, şi mereu vă dau puteri cereşti ca să purtaţi pe Duhul Sfânt şi să daţi din El lui Dumnezeu şi celor ce vor fi cu Dumnezeu. Duhul să nu-L stingeţi, iubiţii Mei, dar aici trebuie să vă lăsaţi ajutaţi încă. Nimic nu este mai de preţ ca viaţa Duhului Sfânt în voi, dar în privinţa asta nu se poate copilărie în voi, nu se poate. Puneţi-vă control şi staţi sub semnul atenţiei de duh, şi staţi, iubiţii Mei, dar nu staţi voi. Staţi întru Duhul Sfânt ca să staţi, că iar vă spun: nimic nu-i mai de preţ ca Duhul Sfânt din voi; din voi spre Mine, şi din Mine spre voi. Căutaţi această libertate de neînvins şi nu veţi fi învinşi întru nimic, pentru că Duhul Sfânt vă face liberi şi cu îndrăzneală la Sfânta Treime.

Eu voi vorbi peste pământ, şi pământul va auzi glasul Meu şi se va bucura. Eu voi cuprinde în Duhul Sfânt mare parte din făptura Mea din România, şi apoi multe gloate vor sta aplecate la slava Mea din ea şi vom vedea lucrarea credinţei care va ieşi din România, dar staţi lumină în faţa Mea, şi Eu voi da lumină peste mulţi, care vor primi vestea cea mare a împărăţiei care vine cu Mine.

Verginica are armură cerească pentru voi. Ea este armură pentru voi. Ea şi cordoanele de sfinţi şi de îngeri vă învăluiesc pe voi şi acoperă de jur împrejur ieslea Mea de la voi. Ea este stăpâna grădinii de la voi şi are în grijă pătuţul Meu de la voi.

Verginica aşează serbare cerească peste voi. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăieşte de deasupra şi din lături şi de jur împrejur şi se dă vouă ca o sărbătorită între cei cereşti, care sunt aici cu voi pentru ea, pentru sărbătoarea ei în mijlocul sfinţilor.

Pace dumnezeiască, şi vestire de pace vă dau vouă! Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel ce este în Tatăl! Pace vouă întru cei cereşti, care sunt la voi! Sunt cu voi, sunt, şi voiesc să ţinem strânsă legătura, dar voiesc să fiţi mari cu atenţia şi cu lumina Duhului Sfânt, căci vreau să trec cu voi din slavă în slavă, şi iarăşi să aduc la voi şi peste voi slavă cerească. Vreau să lucrez mereu peste voi lucrarea duhului descoperirilor cereşti, aşa cum sunt proorociile cele din Scripturi. Vreau să mă vadă cerul lucrând în voi şi de la voi, dar vouă vă trebuie lucrare de atenţie în voi şi din voi. Vreau să înţelegeţi cu Duhul Sfânt şi să ştiţi să ieşiţi mereu din voi, ca să nu greşiţi în luptă, măi copii. Acum nu mai este vreme să staţi voi în voi, că uitaţi-vă şi voi ca să vedeţi ce bine se cunoaşte la voi atunci când sunteţi voi înăuntrul vostru, şi să nu vă pară rău apoi când lucraţi voi din voi. O, să nu vă ascundeţi în voi! Eu am vedere cerească între voi, şi o pun la lucru dacă o am, dar cel mai greu este atunci când voi daţi să vă ascundeţi chiar şi atunci când nu mai aveţi cum. Aici este măsurătoarea mea peste voi, şi vă măsor curăţia inimii şi duhul umilinţei faţă de cele cereşti, şi vă măsor mărimea lucrării voastre lăuntrice, dar pentru mine nu puteţi intra înăuntrul vostru şi ca să nu ştiu ce faceţi înăuntru, pentru că eu vă am de la Domnul, şi dacă vă am, nu se poate ascundere în voi. O, dacă aş vedea bucurie pentru scoaterea celor ascunse din voi, aş lucra încontinuu şi v-aş curăţi înăuntrul din voi, şi aţi vedea atunci puterea luminii Duhului Sfânt care ar ieşi din voi spre Dumnezeu. Sunteţi atât cât sunteţi, şi nimeni din voi nu are întâietate peste voi; nimeni. Dar să aibă Duhul Sfânt libertatea Sa în voi şi de la unul la altul, căci eu sunt cu cerul peste voi, iar voi slujiţi unul altuia în numele cerului, şi aş voi să fiţi plini de toate darurile ca să slujiţi unul altuia cu ele spre desăvârşirea sfinţeniei, măi copii. Lucraţi lucrarea desăvârşirii sfinţeniei din voi. Lucraţi, şi va fi lucrarea Duhului Sfânt pe faţă lucrând şi văzându-se lucrând. Eu v-am spus mereu că pacea de la voi este cel mai frumos şi mai prielnic aşternut pentru Duhul Sfânt al Domnului şi pentru învederarea lucrării Duhului Sfânt.

Ascunderea înăuntru se numeşte moarte, atunci când lucrarea învederării Duhului Sfânt stă lucrând peste voi şi între voi. Nici măcar cea mai mică mâhnire sau tăcere în voi nu trece peste voi fără să nu lucreze moarte pentru Duhul Sfânt. De aceea stau de atâtea ori între voi şi lucrez prin cine pot în fiecare clipă ca să dobor şi să scot moartea din voi şi s-o ard şi s-o arunc apoi în braţele ei ca să nu mai caute la voi, căci când vreunul din voi se caută mai mare decât altul, atunci acela cade prăbuşindu-se în clipa aceea, şi iată, nu iese decât prăbuşire pentru cel ce se măreşte pe sine împotriva celui mai slab sau mai stângaci sau mai răbdător. Lucrarea iubirii dintre voi, aceea s-o căutaţi, iar lucrarea măririi deşarte nici să se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor.

E ziua mea în voi, şi eu vă sărbătoresc pe voi întru numele meu pe pământ, dar şi între cei din cer, pentru că voi sunteţi întru mine şi vă am cu mine între cei din cer. De aceea am zis vouă să cereţi în numele meu şi veţi primi de la Domnul. Cereţi, şi veţi vedea primind şi veţi înţelege ce mare trecere am la Dumnezeu. Cereţi în numele meu, dar e mare înţelepciune ca să ştiţi cum să cereţi în numele meu. Nimic să nu vă despartă de numele meu. Purtaţi numele meu când vă rugaţi, purtaţi-vă spre cer cu mine în faţă şi luaţi numele meu. Fiţi precauţi, ca să nu se cuibărească răul duhului rău între voi. Stricaţi de fiecare dată cuibarul duhului rău, ca să nu-şi lase rod în voi. Împotriviţi-vă răului cu toţii laolaltă, şi el va pleca de la voi, dar iară vă rog, şi mereu vă rog: faceţi cât mai des cercetare peste voi. Cercetaţi-vă unul pe altul şi desfiinţaţi mărirea de sine şi ascunderea de sine dintre voi. Nu staţi ascunşi în voi, nu staţi nici unul, şi să vă vedeţi unul pe altul, căci aşa puteţi lucra unul peste altul cu iubire şi cu mântuire.

Nu mai folosiţi dezvinovăţirea faţă de cele rău lucrate sau neatent judecate. Învăţaţi rugăciunea nedezvinovăţirii voastre înşivă. Eu nu pot mătura bine colţurile şi cele ascunse ale voastre dacă puneţi mâna ca să nu se vadă praful care vă îneacă, dar se vede; şi nu vreau să suflu, şi vreau să mătur cu blândeţe şi cu răbdare, numai să am uşa deschisă în voi şi să pot face curat în voi. Aş voi să nu mai am ce curăţi de peste voi, şi de aceea caut să lucrez mai mult cu cele curate, ca să vă deprindeţi să nu vă mai murdăriţi niciodată, dar să şi ştiţi cum vine şi în ce fel se pune murdărie pe voi.

Voi sunteţi fiii hăinuţei albe şi ai cununiţei albe şi neprihănite. Fiţi vrednici şi faceţi-vă vrednici de acest veşmânt dat vouă de Împăratul nunţii cereşti. Fiţi fii ai nunţii care s-a coborât la voi şi staţi în haina nunţii la masă. Am venit la masă cerească, am venit cu ea la voi, cu masă cerească şi cu meseni cereşti la ea între voi.

Binecuvântată să fie sărbătoarea tuturor celor din cer între voi. Iată ce rostesc eu azi la voi: rostesc mulţumire pentru darul ridicat de voi şi zic: se sfinţeşte şi se binecuvintează crucea cea întreit lăudată şi lucrătoare, pe care aţi pus-o de strajă în numele meu, iar voi, stropiţi peste ea cu apa cuvântului acesta, şi stropiţi şi peste voi, şi stropiţi tot aşezământul ceresc de la voi, şi staţi apoi de prânziţi, şi cerească să vă fie hrana voastră!

Mama Gigi vă dăruieşte vouă sănătate de duh şi de trup, şi pecete cerească peste voi, faţă de cele din jurul vostru prin care treceţi.

Cei doi copii ai mei care poartă grijă de grădina mea, să aibă binecuvântarea cerească pentru călătoria lor şi să se întoarcă pentru lucrul de aici şi să aibă rod dumnezeiesc peste lucrul şi prin lucrul lor. Să stea atenţi cu faţa spre mine, că eu sunt aceea care cercetez tot ce trebuie să se lucreze şi tot ce e nevoie, şi aduc la timp. Vă voi trimite mereu tot ce este nevoie şi vă veţi minuna pentru grija ce o port eu pentru lucrarea lui Dumnezeu prin care voi lucraţi.

La toţi copiii mei cei lipiţi de voi le dau îmbrăţişarea mea care este cu voi. Staţi atenţi la semnalul ceresc, căci voiesc să mângâi şi să dau putere celui ce este în biserica cea din afară, să-i mai întărească Domnul nădejdea şi răbdarea încă un pic. Un pic, şi picul acesta va pleca de la el şi se va scula pentru dreptatea cea cerească. Staţi atenţi, că va veni Domnul pentru el.

Măi copii, las lucrarea păcii peste voi, şi să pătrundă în voi lucrarea păcii, ca să pot lucra prin ea. Lucraţi lucrarea păcii unul peste altul şi staţi descoperiţi prin ea. Staţi în duhul păcii cereşti, căci cerul vă învăluieşte pe voi în mantia sa.

Binecuvântarea cerului să rămână peste voi. Ocrotirea cea fără de sfârşit a cerului sfânt să vă facă demni de ea şi tari prin ea.

Mama Gigi vă sărută frunţile şi inimile, în duhul sărbătorii de azi. Amin, amin, amin.

13-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu Cuvântul lasă lucrare de pace peste voi şi în pacea Sa din voi. Lucrarea păcii de la voi este pătuţul Meu cel cald şi cel primitor de cuvinte cereşti.

Eu sunt. În cuvânt sunt, căci Cuvântul este numele Meu şi lucrez peste grădina Mea aşezată peste voi.

Iată, în zorii duminicii de azi rostesc din nou cuvânt peste lucrările cereşti, răsărite de la voi. Rostesc cuvânt de binecuvântare şi zic: Se sfinţeşte şi se binecuvintează prin cuvântul Meu semnul Meu aşezat prin mânuţele voastre înaintea porţii Domnului. Se binecuvintează semnul sfintei cruci care a răsărit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Binecuvântaţi să fiţi voi, binecuvântaţii Mei. Iată, las peste voi cuvântul binecuvântării Mele pentru semnul îmbrăţişării Mele, care va sta în faţa voastră înăuntrul ieslei Mele, înaintea mesei Mele cu voi. Semnul îmbrăţişării prin crucea îmbrăţişării şi a slavei Mele prin această lucrare.

O, dacă cei care aud despre lucrarea Mea cu voi ar şti câtă slavă cerească este prin ea în cer şi pe pământ şi la voi şi cu voi mereu, nici unul n-ar mai mânca şi n-ar mai bea, şi şi-ar pune haină de nuntă şi s-ar apropia de Mine, şi de cer, şi de voi, şi ar lăsa calea lor cea spinoasă. O, dar voi începe slava cea văzută, căci voi aţi lucrat şi lucraţi mereu cărarea ei, şi cărarea se va împlini, şi Eu voi străluci peste voi întru slavă şi întru îngerii slavei Mele.

Acesta este locul sfinţeniei, locul slavei Mele. Dacă pe muntele Sinai a fost aşa pentru coborârea Mea întru legile cele de la Moise, cu mult mai mult este astăzi prin locul coborârii sfinţeniei Mele şi al cuvântului, căci Eu sunt Cuvântul. Voi sunteţi străjerii sfinţeniei Mele şi ai locului coborârii Mele întru cuvânt, întru Evanghelie de cer şi de pământ sfânt, căci Evanghelie se numeşte cuvântul lui Iisus Hristos, rostit de Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cereşti. Şi s-a întins, şi încă se va întinde Evanghelia slavei Sale, până la toate marginile cerului, şi apoi Eu voi fi Mire încununat de slavă peste România Mea, peste muntele coborârii Mele, şi de aici va merge slava Mea şi va aduna pe cei ce vor fi fiii slavei care vine.

Dar iată, am în ziua aceasta coborâre de cuvânt peste cel firav care este în biserica cea din afară. Am adus semnal la voi că voi veni pentru masa Mea cu el, şi iată, aşez masă între Mine şi el. Se binecuvintează această masă cerească, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubirea Mea cerească, şi masa Mea cu tine şi după tine! Căci Mă port după tine cu cele coborâte, iubitul Meu, copilul Meu cel firav, cel fricos, cel pitit cu lucrarea Mea, pitit printre cei răstignitori ai Mei, care nu ştiu să cunoască lumina Mea şi să stea în ea şi în duhul descoperirilor cereşti prin lumină. Îmi desfac braţele de pe semnul răstignirii şi te cuprind şi stau cu tine în braţe şi stăm cuprinşi şi, voieşti sau nu, iau masă cu tine, copil flămând, care nu mai ştii să mănânci. Copilul care nu mănâncă, slăbeşte, se îmbolnăveşte şi slăbeşte, iubitul Meu copil, flămândul Meu copilaş. În loc să fi fost voinic şi înalt şi tare, iată, eşti un copilaş, un copilaş firav, care nu mai poate lucra de slăbit ce este. Dar Eu vin şi îţi desfac guriţa încleştată şi inimioara învârtoşată şi torn din râul vieţii şi îţi adaug apă şi hrană tare ca să suflu întărire peste viaţa ta cu Mine, dar să nu Mă tăgăduieşti. Eu sunt. Nu cumva să Mă tăgăduieşti. Dacă din slăbiciune, dacă din teamă sau din necredinţă ai dat uneori să Mă tăgăduieşti, nu te mai lupta nici cu tine, nici cu Mine, tată. Eu sunt. Caută să fii întreg şi să ştii bine că Eu sunt, şi sunt cu izvorul vieţii, care curge din tronul lui Dumnezeu, care curge netulburat, neamestecat, şi care curge, iubitul Meu. Dacă te temi de arhiereii lumii, dacă duhul temerii de ei te-a smuls de la izvor, Eu Mă voi judeca cu ei şi te voi scoate din lanţuri. Dar dacă duhul ruşinii te va învinge ca să te facă să te ruşinezi cu lucrarea Mea în faţa celor ce sunt pe pământ, măsoară-te cu cuvintele care spun că cel ce se va ruşina cu Mine înaintea oamenilor lumii, aceeaşi măsură o voi da lui înaintea Tatălui Meu din ceruri.

Duhul încopilăririi, Eu îl iubesc fără de margini, dar nu se poate copilărie întru credinţă şi întru lucrarea credinţei; nu se poate aşa. În numele cerului Meu şi al sfinţilor cerului Meu îţi dau în dar duhul bărbăţiei pentru cele venite de la cer în vremea aceasta. Eu vin să Mă desăvârşesc în zilele ce vin, dar aceasta cere o pregătire mare, o lucrare mare de la Mine, o bărbăţie cum n-a mai fost la cei de până acum. Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ.

Să nu te ruşinezi lângă lucrarea Mea care aduce cu ea slava Mea peste pământ. Să nu te ascunzi ca s-o mărturiseşti când eşti întrebat despre ea. Să te scoli, tată, şi s-o ţii în faţă şi să spui că Eu sunt. Tu n-ai cum să te piteşti de lucrarea Mea cu tine, de lucrarea Mea şi de grădina Mea aşezată în mijlocul României. Tu n-ai cum să fugi, n-ai unde şi n-ai cum. Tu eşti scris în cartea Mea, eşti prins în ea cu începutul cel nou, care vine cu Mine, căci vin cu naşterea din nou, vin cu naşterea de sus şi cu înnoirea lumii, şi vin, iubitul Meu, şi lucrez cu socotinţă cerească.

O, dacă Eu lucram minuni înţelese de oameni, nu această slavă voiesc Eu să aduc acum; nu aşa, tată, că n-aş fi ajuns prin vreme cu lucrarea şi cu locul lucrării şi cu fiii lucrării Mele dacă n-aş fi fost ascuns de slava cea văzută. Eu n-am voit să las din nou mărturii împotriva celor ce ar fi văzut lucrarea Mea lucrând prin semne. Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum.

O, cât ţi-am dat Eu ţie, tată! Am scos mereu din această fântână cerească şi ţi-am dat ca să ai bogăţie cerească şi să te hrăneşti cu ea şi să creşti prin ea şi să crezi şi să înţelegi vremea în care suntem şi să pot să-ţi cer şi Eu ţie după măsura pe care ţi-am dat-o, că iată, vrăjmaşii vieţii veşnice s-au sculat şi se scoală împotriva acestei lucrări minunate, că ei nu ştiu ce este sub această taină. Şi Eu spun la toţi lucrătorii Mei, la cei ţinuţi în braţele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina şi nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu ştiu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, şi ţi-am dat şi ţie mult, şi ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc. Şi dacă nu poţi să vorbeşti, dacă nu te lasă să vorbeşti, nu scrie ce vor necredincioşii, şi scrie, tată, ce voiesc Eu şi spune-le cum sunt Eu întru lucrarea Mea, şi scrie tu pentru toată România Mea, căci ţi-am făcut loc peste loc ca să poţi mărturisi, ca să poată mărturisi inima credinţei tale.

Vino, tată, întru învierea ta, şi a bisericii Mele din România! Vino, că ai spus că-ţi este milă de biserica Mea şi de cei ce stau peste ea. Îţi trebuie curajul mărturisirii peste turma Mea, ca să vin cu mila Mea văzută peste România, ca să n-o mai bat, ca s-o întorc cu milă şi nu cu durere şi nu cu spaimă. Aşteaptă cerul cu slavă deasupra României, şi adevărată este această aşteptare. Eu aşa ţi-am zis: scoală-te, tată, ca să mărturiseşti pentru Mine! Scoală-te ca un viteaz şi scoate din moarte biserica Mea!

Iată, Mă port după tine şi Mă uit că ţi-a slăbit duhul vorbirii în faţa mulţimilor. Nu aşa, tată, ci spune despre lucrarea Duhului Sfânt peste pământ şi despre duhul descoperirilor cereşti pe pământ. Nu te teme de trupuri; tu ai ungere cerească şi nu pământească. Ai fi fost de neînvins dacă ai fi voit să stai prin această lucrare atunci când a fost să o mărturiseşti pe ea. Dar fii de neînvins, că asta este lucrarea Mea cu tine.

Am pus peste tine duhul înţelepciunii vorbirilor cereşti, şi lucrează, tată, cu el. O, de când ai dat lucrarea Mea de lângă tine a slăbit lucrarea ta şi tăria ta, şi Eu aştept lângă această fântână, te aştept să vii. Vino, şi iarăşi zic: vino! Şi dacă am zis să vii, să ştii că vei veni, căci adevărat sunt prin cuvânt. Şi vei veni, şi te va durea vremea despărţirii, dar Eu, ca un bun, te voi mângâia şi te voi cuprinde.

Am spus mereu că îndoiala înjumătăţeşte biruinţa Mea peste pământ, şi ai văzut că aşa este. Scoală-te cu Mine, şi să cazi apoi în genunchi şi să ceri să ajut necredinţei tale, că mare Îmi este întârzierea slavei din pricina credinţei tale care s-a zbătut cu necredinţa care vine peste tine. Cuvântul Meu este mai dulce şi mai veşnic decât cuvintele care vin peste tine de la slujitorii bisericii. Ia de la Mine şi urcă tu la Mine cu tine, căci sunt adevărat prin această lucrare de cuvânt dumnezeiesc. Din nou îţi zic: Mi-e dor de tine şi de slava ta de la Mine; de la Mine şi nu de la arhiereii pământului.

Iată, las sănătate trupului şi duhului tău ca să nu te mai temi de cei de pe pământ. Sănătate ţie, căci duhul tău este bolnav, iubitul Meu. Eu te iubesc ca Dumnezeu şi nu ca omul. Ei au duhul geloziei asupra ta, dar Eu voi scutura duhul împotrivirii de la ei, şi cu cine să fac Eu această lucrare de scuturare? O, am nevoie de trup de pe pământ, de trup şi de gură şi de lucrare între ei.

Scrie tu epistolă către mai-marii bisericii şi să pui în ea descoperirea lucrării Duhului Sfânt din vremea aceasta şi să cunoască toată România cea care aşteaptă biruinţa ta prin această lucrare. Eu prin această lucrare te voi ridica să stai în faţa turmei Mele şi înaintea slavei Mele. Prin lucrarea Mea, tată, şi nu altfel; şi iarăşi zic: nu altfel. Prin ea te-am ridicat ca să fii. Am rostit cuvânt şi am împlinit peste tine şi aşa am lucrat, şi tot aşa lucrez. Lasă-te cuprins de duhul înţelepciunii care vine din cer, că mare taină este ca să ştii ce este cerul şi cele ce vin din cer. Lasă-te cuprins de Mine şi stai îmbrăţişat cu Mine, şi iarăşi zic: mare taină este ca să înţelegi îmbrăţişarea Mea cu tine prin această lucrare cerească. Lasă-te hrănit de Mine şi din dulceaţa fructului pe care l-am lăsat din cer prin cuvânt peste această grădină, şi vei vedea din nou puterea de neînvins prin tine de la Mine. Nu este greu, tată. A fost greu până ce am luat capacul fântânii Mele, dar acum s-a umplut pământul de bunăvestirea izvorului Meu, care vine de la cer şi care se vede în mijlocul României. Mulţimi multe îţi văd numele întipărit pe această piatră nouă, şi Eu nu iau înapoi cele rostite, căci credincios sunt pentru cele rostite.

O, să nu mai mori, copilul Meu. Să nu te mai laşi ucis de nimeni şi de nimic, şi să fii viu, alături de lucrarea Mea, căci prin ea vei fi solul Meu şi vestirea Mea peste veacuri, căci vin cu cele de sus, întru împărăţie de viaţă fără de moarte peste făptura Mea. Înnoadă firul şi mergi pe el spre cei ce stau în faţa Mea în grădina binecuvântării Mele. De cine te înspăimânţi? Cine te înspăimântă? Tu eşti din partea Mea arhiereu în grădina Mea cerească, adusă pe pământ pentru înnoirea lumii, şi vei fi peste biserica Mea, şi ea se va ridica şi va lua calea Domnului după adevăr.

Iată, suflu peste tine: scoală-te! Aşteaptă cerul, aşteaptă ţara alegerii Mele. Scoală-te şi biruieşte necredinţa, căci voi pune cuvintele Mele în gura ta şi în mâna ta. Se apropie întoarcerea unsului Meu Mihail, şi să fii, tată, aşezat bine cu Mine şi cu lucrarea Mea care va fi ridicată de Dumnezeu peste România. Spală-te cu apa cea din grădina iubirii Mele şi nimeni să nu se ridice împotriva ta şi a locului tău lângă lucrarea Mea!

Iată, te cuprind în pacea Mea, te cuprind în mângâierea Mea şi te întăresc cu biruinţa Mea, căci voiesc să Mă ridic din junghierea în care sunt aşezat pentru mântuirea făpturii Mele, căci a venit vremea împărăţiei cerurilor pe pământ, după cum este scris în Scripturi.

Darul păcii şi al tăriei cereşti să te mărească pe tine din partea Domnului Savaot, Care M-a trimis.

Pace peste grădina cuvântului Meu, şi peste izvorul ei, şi peste fiii Mei din ea! Amin, amin, amin.

20-06-1993

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Dumnezeu a vestit lucrare de cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Său, care s-a coborât în România. Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh se coboară şi aşează masă cerească. Domnul Iisus Hristos ia masă cerească în mijlocul poporului Său hrănit vreme de aproape patruzeci de ani în pământul României.

Cel ce primeşte cuvântul Meu, pe Mine Mă primeşte acela, căci iată, în zilele voastre am lucrat şi lucrez o lucrare pe care dacă o aude cineva nu ştie să creadă în ea, nu ştie cum să creadă în ea, dar voi ştiţi că această lucrare sunt Eu şi că lucrez în Duhul Sfânt, aşa cum am lăsat cuvânt când M-am dus la Tatăl, căci aşa am spus ucenicilor Mei cei de atunci: «Nu vă întristaţi. Vă va fi de folos ca Eu să Mă duc la Tatăl. Şi pentru că Mă duc, vă voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă de la Mine, Care din al Meu va lua şi va aduce vouă, şi cele viitoare vă va da vouă de ştire». Şi dacă M-am dus la Tatăl Meu, am spus cuvânt peste cei ce-i aveam din lume daţi de Tatăl Meu; i-am trimis şi le-am spus: «Mergeţi în toată lumea şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Mergeţi şi botezaţi şi lucraţi în numele Meu peste cei ce vor crede în Mine prin voi». Amin.

O, de două mii de ani lucrez şi strig făptura Mea să vină la masa Mea. Am venit acum două mii de ani şi M-am dat să fiu viaţă şi hrană şi veşnicie peste făptura care vrea să creadă în Mine, şi tot de atâta vreme am aşteptat naşterea acestei lucrări care este cu voi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care a venit să întregească întreita lucrare a Treimii Dumnezeieşti. Toţi cei care sunt lucrători ai cerului sfânt, care au venit într-ale cerului sfânt, toate cetele cereşti au aşteptat naşterea acestei lucrări care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pregătit un vas pe pământ şi am lucrat ca să-Mi fie Mie trâmbiţă, ca să am cum să vorbesc, ca să las cuvântul Meu vouă, celor ce eraţi scrişi în cartea Tatălui Meu ca să vă naşteţi din nou prin această lucrare. Şi dacă voi aţi cunoscut de la Duhul Sfânt că Eu sunt, am venit mereu să fiu cu voi prin cuvânt şi să fiţi voi poporul Meu. Eu să vă fiu Dumnezeu, şi voi să-Mi fiţi fii, după cum este scris: «Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Domnul lor, şi ei vor fi poporul Meu şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge lacrima de pe obrazul lor».

Când am venit întrupat în lume ca să lucrez lucrarea cu care Mă trimisese Tatăl, n-am încăput cu ea în cei de atunci, că n-au cunoscut aceia vremea cercetării care venise cu Mine de la Tatăl. Şi dacă toţi au dat să Mă stârpească, aşa le-am spus: «Voi vreţi să Mă ucideţi, pentru că nu încape în voi cuvântul Meu, pentru că voi nu sunteţi din Tatăl Meu, că dacă aţi fi din Tatăl, aţi cunoaşte că de la Tatăl am venit şi că El M-a trimis».

O, copii ai Ierusalimului cel coborât cu Mine prin această lucrare! Iată-Mă cu voi prin cuvânt. Ferice celor ce au încăpere pentru naşterea cuvântului Fiului lui Dumnezeu, Care lucrează din veac şi până-n veac prin cuvânt. Iată, am sunat şi v-am cules de la locurile voastre ca să stăm şi să cinăm din nou. Pace vouă! Eu sunt cina cea tainică din care vă hrăniţi voi împreună cu Mine. Eu sunt Mirele, voi sunteţi mireasa Mea cea adevărată, cea cu candela aprinsă, cea înţeleaptă, care ştie de la Mine cum să vegheze, cum să se îmbrace şi cine s-o îmbrace.

O, poporul Meu iubit, te-am strigat ca să vii, şi să stau din nou în sfat cu tine, şi să stai tu la masă cu Mine şi cu Măicuţa Mea şi cu sărbătoarea sa în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu; şi cu Verginica, măi poporule, căci ea este cea care te-a născut pe tine pentru Mine prin această iesle gătită pentru cuvântul Meu, care vine şi se lasă peste tine să ai tu viaţă din Duhul Meu, Cel ce grăieşte peste tine.

Mă uit cu patruzeci de ani înapoi şi o văd pe Verginica lăsându-se sub arsura Duhului Sfânt cu Care venisem s-o peţesc ca să fac din ea trâmbiţă a cuvântului lui Dumnezeu şi ca să-Mi ridic un popor luminat, în mijlocul acestui neam pe care-l iubeşte Dumnezeu şi pe care îl pregăteşte ca să-I fie scaun de domnie şi cărare de slavă peste popoare. Venisem din cer în calea unei copile pe care Eu o aveam săracă cu duhul, sărăcuţă cu rangul, sărmană sărmănuţă între oameni, şi am lăsat Duhul Meu peste ea ca să ştie ea prin Mine şi să Mă cunoască şi să se lase sub arşiţa Duhului Sfânt şi să cuvintez cu cuvântul Meu prin ea şi să dau hrană din cer poporului care era scris să se nască prin lucrul Meu cu Verginica. O, şi ce pustiu a fost pustiul prin care am trecut Eu cu tine, popor chemat de Domnul la masa cea de nuntă! Că dacă am văzut că cei de până la tine nu mai voiau să vină, dacă am văzut că-şi vedeau de ale lor, dacă am văzut că s-au încurcat cu cele scoase astăzi şi că au de făcut de ale lor, atunci am ieşit la drum şi am plâns amar în faţa mesei Mele plină cu cele de la Mine, şi am zis să văd masa plină. Şi am început să strig şi să Mă uit să văd venind săracii şi şchiopii şi muţii şi rătăciţii şi leproşii, dar ei nu ştiau cum să vină, nu mai ştiau cărarea dacă cei ce-i învăţau pe ei nu mai vegheau cu Dumnezeu şi nu mai ştiau că trebuie să vină Mirele. Strigam şi iar strigam, şi plângeam după oile Mele, şi ele nu mai ştiau cum este glasul Păstorului. Şi am plecat din loc în loc la răspântii şi am strigat din cortul acestei copile care s-a lăsat folosită de Dumnezeu, şi ai venit tu la masa Mea cea sfântă, poporule care erai scris ca să fii pentru această lucrare, şi stau de atunci cu tine la masă şi te-am deprins să mănânci şi cum să mănânci şi ce să mănânci şi ce să nu mănânci ca să poţi să fii viu prin valea morţii care-şi desface gura ca să înghită făptura lui Dumnezeu. O, şi te-am văzut flămând din nou, şi te-am văzut slăbind, căci copilul care nu mănâncă slăbeşte şi se îngălbeneşte, şi tu trebuie să înfloreşti şi să te desfaci acum, că vine vremea cea vestită de Mine peste tine, popor aşteptat de Dumnezeu. Că Eu am ridicat din tine fii, şi fii din fii, şi merg înaintea ta ca să te aduc până la Iordan şi ca să te trec în Canaan şi ca să te aşez în grădina Edenului, ca să nu fie ea lipsită de tine, popor al Ierusalimului care se va arăta peste tine şi de la tine.

O, Eu am aşezat începutul cel nou, care vine cu Mine la tine, dar tu să te laşi pregătit, să te laşi hrănit până la creşterea deplină, până la învierea cea mare care lucrează peste tine, că iată, M-am uitat peste tine, turmă iubită, şi am ales din mijlocul tău fii sănătoşi şi curaţi pentru Mine şi i-am pus la lucru în faţa ta, şi i-am pus înaintea Mea pentru tine şi pentru slava ta, popor al cuvântului Meu. Şi am împrejmuit o grădiniţă şi i-am aşezat în ea şi am pus la hotarele ei legea sfinţeniei, şi am pus peste ea viaţă de Eden şi de cer coborât dintru ale Mele, şi iată ce fac: îi strămut pentru o clipă ca să vină în calea ta, turmă iubită, şi ca să aducă glasul Meu peste tine şi ca să stai tu din nou la masa cuvântului Meu. Eu sunt; Eu şi trimişii Mei spre tine.

Dacă eşti şchiop, popor iubit, scoală-te şi umblă; şi umblă pe urmele Mele ca să nu mai şchiopătezi niciodată. Dacă eşti slab, ridică-te şi te-ntăreşte şi ia din Duhul Meu şi stai cu Mine pe cărare, că la capătul cărării e sărbătoarea cerului pe pământ. Dacă ţi-a slăbit văzul sau auzul, iată, Duhul Meu stă gata să Se atingă de tine şi să fii vindecat. Dacă graiul ţi-a amorţit şi dacă înăuntrul tău nu mai are grai despre Mine şi despre împărăţia Mea din tine, Eu dau râu cuvântului Meu, şi să te faci tu râu al cuvântului vieţii peste făpturile cele însetate, că a venit vremea să fii tu sare şi să sărezi în jurul tău pe cei ce nu Mă au pe Mine. Eu sunt întru tine, copil al poporului cel nou. Eu sunt iar, precum am fost atunci. Sunt Cel ce dau vedere orbilor şi iau vederea celor ce nu ştiu să-L vadă pe Dumnezeu. Sunt Cel ce dau cuvânt muţilor şi îi scol pe cei din moarte. Eu sunt Cel ce aduc sfârşit lumii şi început făpturii Mele. Eu am venit la tine ca să te vestesc din timp, că nimic nu lucrează Dumnezeu fără să vină să vestească mai întâi, poporul Meu.

Am ridicat în zilele acestea piatra de mărturie, în numele lucrării Mele cu voi, şi am împlinit peste mulţimi vestirea acestei lucrări pe care Eu o săvârşesc în taină cu tine de patruzeci de ani. Am ridicat piatra mărturiei, dar am trecut mai întâi pe la tine, popor al acestei mărturii. Am străbătut cetate cu cetate, pe unde are Dumnezeu pe cei ce au stat la masa acestei lucrări, ca să vestesc pe poporul cel hrănit şi să-i spun să fie cu veghe şi cu hăinuţă îngrijită şi cu lumină cerească peste el, şi să fie gata pentru începutul cel nou, care vine cu Mine. Am întocmit carte de mărturie peste fiecare cetate şi am stat în sfat ceresc cu tot poporul acestei lucrări, şi apoi am dat de veste să se ridice turn de mărturie care să stea în faţa lui Dumnezeu şi spre care să privească Domnul şi din care să lucreze salvarea cea mare şi răsplata cea biruitoare, care vine de la Mine. Şi iată, lucrez la cârma acestei corăbii şi stau ca pe muntele fericirilor şi grăiesc peste tine ca să te aşez în legea sfinţeniei şi să te am după chipul şi asemănarea Mea pentru sărbătoarea care vine cu Mine. Am venit să te învăţ din nou, ca să fii după chipul şi asemănarea Mea, căci cele ce au ieşit astăzi, dau să te prindă şi să te ascundă de la faţa Mea ca să nu mai poţi tu să stai în faţa Mea, poporul Meu.

O, Ierusalime, ştii tu de ce am venit la tine şi te-am adunat ca să-ţi vestesc cele din urmă? Deschide-ţi inima, Israele, şi să nu fii, tată, mititel cu inima sau cu credinţa, că iată, a venit vremea să te sprijini tu pe povaţa Mea şi numai pe ea, ca să nu pieri tu sub greutatea zilei de acum. Eu ţi-am vestit ţie, popor iubit, că se ridică dinspre apus o vreme rea. Ţi-am spus mereu, şi n-am dormit în faţa ta, şi ţi-am vestit din vreme să te laşi îmbrăcat în haina nunţii şi să intri în odaia nunţii ca să nu pieri pe afară, copil hrănit din masa cerului. Am fost cu tine pe cale şi te-am învăţat mereu şi ţi-am spus cu uşorul tot ce vei avea de trecut, dar ai fost greoi pe drum cu Mine şi n-ai lucrat de ajuns de bine, de ajuns de mult, de ajuns de răbdător, şi iată, acum te-a înconjurat din părţi pâcla zilei de azi, şi tu nu eşti deprins s-o simţi şi s-o cunoşti, căci pâcla aceasta are multe învelişuri, şi se iau unul câte unul ca să nu-i vezi tu miezul şi ca să te scape din cale şi ca să intri în odaie şi ca să fii adăpostit sub cortul lui Dumnezeu.

Iată, tată, că tu ai fost cu veghea slabă şi n-ai plâns aşa cum a plâns proorocul Ilie când se tânguia în faţa lui Dumnezeu că nu mai este nimeni de partea Domnului şi că a rămas singur în pustiul necredinţei. Ilie nu mai avea nimic în el decât râvna pentru întoarcerea lui Israel spre Dumnezeu. Şi dacă el, pe pământ fiind, se lăsase mistuit de râvna pentru mântuirea poporului cel ales, oare, ce este cu el acum când este ceresc?

Poporul Meu cel nou, tu nu ştii, tată, ce pildă a fost cu Ilie când plângea la Dumnezeu să i Se arate Domnul şi să-i mângâie durerea care venea din râvna lui cerească. Şi s-a dus pe munte şi a mers nemâncând şi nebând, ca să-L vadă pe Domnul apoi, şi Domnul i-a spus să intre la adăpost în gura unei peşteri, şi a fost venită vijelie mare, şi a venit apoi cutremur mare, şi apoi a fost foc venit, şi toate acestea zguduiau muntele şi stâncile, şi Domnul nu S-a arătat lui Ilie în acestea. Şi a venit apoi o adiere de vânt uşor şi lin, şi numai atunci a fost să vadă Ilie slava şi glasul Domnului. Aşa să înţelegi tu vremea dinaintea arătării slavei Domnului, căci în jurul tău suflă vijelie şi munţii se clatină şi focul mistuie în jur, şi Domnul pune mâna Sa peste tine aşa cum a pus-o pe ochii lui Moise când a trecut Domnul prin faţa sa cu slava Sa. Şi apoi vine Domnul cu adierea Sa la tine şi va sta cu tine ca să te aibă mereu, dar ai grijă prin cele ce te înconjoară până la arătarea slavei Domnului, cea care vine pentru tine fără înspăimântare, şi vine cu blândeţe şi cu pace dacă tu vei şti să stai atent şi ascuns de cele ce suflă până la trecerea lor. Fii atent, că Domnul trece cu răsplata Sa, cu slava Sa, cu dreptatea Sa şi cu despărţirea binelui din rău, şi vrea să te scoată din vijelie şi din cutremur şi din foc, şi vrea să te dea de-a dreapta slavei Sale şi nu de-a stânga slavei Sale, căci toată lucrarea Sa se numeşte slava Sa, după cum este scris: «Lăudaţi pe Domnul stelele şi lumina; lăudaţi pe Domnul focul şi grindina!».

Ierusalime, popor cu nume dumnezeiesc! Deschide-ţi înţelepciunea ca să cunoşti cum e vremea în care eşti şi semnele ei, măi tată, ca să pot Eu fărâma cu tine lucrarea lui antichrist, care lucrează de mult şi stă la pândă în calea biruinţei Mele, în calea biruinţei tale cu Mine, poporul Meu cel de la sfârşit. Antichrist a lucrat odată cu Mine şi a furat mereu taina Mea pentru pregătirea biruinţei cereşti pe pământ, şi a fost mereu neliniştit, şi a căutat să-şi facă armură ca să scape cu viaţă lucrarea lui cea fără de sfinţenie, că nu-i place lui antichrist sfinţenia; nu-i place, că nu-l lasă sfinţenia să fie în pofte şi în măriri şi în desfătări. O, şi ce Mi-au făcut Mie slugile lui antichrist! Că iată, a acoperit faţa pământului cu ostaşii lui, şi lucrează bine instruiţi ca nu cumva să-şi piardă stăpânirea ce o are peste pământ, că el nu poate suporta să înţeleagă că pământul a fost creat prin cuvântul lui Dumnezeu şi că Domnul este Stăpânul puterilor în cer şi pe pământ. Şi iată, lucrarea cea potrivnică lui Dumnezeu s-a ridicat în picioare pe pământ şi s-a unit cu cele ascunse în adânc, şi şi-au ascuns bine faţa slugile lui satana, şi şi-au făcut împărăţie ascunsă, şi acum dă să iasă deasupra cu cele lucrate în ascuns şi să se dea drept Dumnezeu şi să meargă toată făptura Mea după el.

O, de când a aflat omul duhului rău că Eu M-am apropiat cu slava pe care o pregătesc de o bună bucată de vreme pentru arătarea Mea, după cum este scris, şi-a făcut ascunzişuri în peşteri şi în stânci şi şi-a făcut împărăţie peste împărăţie pe pământul lui Dumnezeu, şi lucrează cu dibăcie şi cu înţelepciune omenească, şi Eu aşa v-am cuvântat când am zis s-o iau pe Verginica întru cele cereşti. Aşa ţi-am spus: «Ce vei face tu, poporul Meu, când voi lua cuvântul Meu din mijlocul tău şi te voi lăsa pentru o vreme? Că tu vei zice răului bine, şi vei zice că omul este Dumnezeu». Şi iată, vine vremea aceasta, şi ea este în faţa ta ajunsă, că oamenii duhului rău au luat din învăţătura Mea şi au pus-o deasupra lucrării lor ca să nu se vadă, şi au furat de peste tot lucrarea tainelor cereşti, pentru că iubitorii lui Dumnezeu n-au avut învăţători destoinici peste ei. Şi de ce n-au avut? N-au avut, fiindcă toţi cei ce s-au aşezat peste turma lui Dumnezeu au făcut legătură cu cele ale cezarului şi au lăsat pe cezarul să intre peste toate cele ale Domnului până ce a nimicit curăţenia şi sfinţenia cea din biserică, până ce a strămutat tot ce a fost bine aşezat de părinţi, iar slujitorii lui Dumnezeu s-au lăsat cumpăraţi de cele de pe pământ, şi apoi s-au lăsat înghiţiţi de tot ce este astăzi în lucru, iar pe Domnul L-au înşelat aşa cum înşeală mireasa pe mire şi înainte de nuntă şi după nuntă, şi nu mai este veşmânt adevărat şi curat. Aşa sunt slujitorii bisericii de azi, care-şi ascund ruşinea trădării învelindu-se cu haina nunţii, cu haina de mireasă, şi înşeală un norod mare care se strânge la nuntă. Tot aşa şi cei ascunşi sub haina bisericii, înşeală norodul cel mult, şi aşa a ajuns vremea orbului care cade în prăpastie bazându-se pe călăuză oarbă. Şi precum haina cea din afară ascunde pe cel întinat, tot aşa este şi cu lucrarea lui antichrist, care a cuprins totul, care s-a atins şi a pus învăţătură de a lui Dumnezeu peste întinarea sa, ca să nu se vadă înşelăciunea sa şi ca să tragă de pe cale pe cel ce merge cu Dumnezeu, şi să nu ştie acesta că duhul lui antichrist îl momeşte cu faţă ascunsă. Şi iată că v-a prins şi pe voi în mari ispite, şi plânge Dumnezeu deasupra voastră şi vine şi vă aminteşte cele vestite vouă din vreme, că Domnul vede înainte şi vine să vă aducă vouă de ştire ca să nu cădeţi în ispită, copii ai lucrărilor cereşti.

Măi tată, aşa am spus Eu, din vreme am spus: «Copil hrănit din cer, ia aminte şi nu uita, că vine ziua să fii ispitit cu cele scoase astăzi, dar Eu îţi spun să fii cuminte şi să stai în ograda Domnului şi să nu te întinzi să iei să mănânci din fructele altei grădini, străină de învăţătura pe care o cunoşti, că vine duhul rău peste tine şi îţi face dulce hrana străină şi te duci şi Mă laşi fără tine, copil hrănit din cer». Şi iată, văd copii din poporul Meu care au luat şi au mâncat amestecătură otrăvită, care vine din lucrarea iadului, şi îi văd ofiliţi şi abătuţi şi atinşi de licoarea cea cu faţă ascunsă, care ucide cu uşorul sufletul celui drept care ia din altă grădină. Şi dacă tu, popor iubit, nu te trezeşti acum ca să crezi şi să asculţi ce-ţi aduc Eu de ştire din cer, să ştii că oamenii duhului rău, care umblă acum să te otrăvească cu învăţătura cea cu faţă ascunsă, nu vor avea ce face cu tine şi te vor azvârli, că Eu un picuţ mai am şi voi lăsa descoperit semnul Meu, şi omul rău va vedea acest semn cu care ai fost tu însemnat şi binecuvântat de Mine. Eu ţi-am spus ţie şi aceasta: ţi-am spus că nu vei avea cum să te furişezi de lucrarea cuvântului Meu, că dacă nu de multe ori, măcar o dată ai fost însemnat de semnul cel ceresc al binecuvântării care a coborât cu Mine de câte ori am venit şi am grăit peste tine şi am binecuvântat pe cel ce a stat la masă cerească cu Mine. Un picuţ mai am de întocmit lucrarea cuvântului Meu, şi va fi să-ţi arăt semnul Meu deasupra ta, copil al poporului hrănit de Dumnezeu. Voi arăta cuvântul Meu şi voi arăta şi cuvântul tău faţă în faţă cu Mine. Şi dacă nu vei fi găsit sub cortul Meu, vei fi întrebat de îngerii care se ridică să-Mi culeagă rodul lucrării şi te vor întreba: „Suflete, când ai minţit pe Dumnezeu? Atunci, sau acum?“. Şi vei fi găsit scris în cartea acestei lucrări când îngerii o vor deschide şi vor rosti din ea, şi tu nu înţelegi cum va fi această lucrare când se va vorbi de pe acoperişuri despre taina cea lucrată cu tine de Dumnezeu, şi acoperişurile se vor pleca la pământ, şi tu vei fi sub ele şi te vor prinde sub ele ca pe un trădător, şi nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ, că Domnul nu uită nimic din cele lucrate cu tine, popor al cuvântului Meu.

Eu am venit din cer cu această lucrare de cuvânt şi am strâns sub mantia Mea pe cel cu duhul sărac, pe cel sărac cu mărirea şi cu rangul, pe cel curat cu inima, şi a fost să vorbesc unui popor mic cu învăţătura, smerit cu inima, umilit sub piatra vremii şi depărtat de lucrarea lui antichrist, cel cu deşertăciune oarbă şi ieşită de la trup. Eu am căutat spre cel cu duhul mic, spre cel ce ştie să se lase mic sub mâna lui Dumnezeu cea ocrotitoare, şi a fost să vorbesc cu cei smeriţi, care ştiu să primească de la Dumnezeu, că iată, duhul măririi de sine a izgonit înţelepciunea din oameni, şi a rămas peste oameni duhul rătăcirii de sine, şi înţelepciunea trupească s-a făcut stăpână peste om şi s-a umplut pământul de trupuri. Şi a venit duhul rău şi a găsit case pustii şi a intrat şi s-a aşezat şi a lucrat înţelepciune din iad, şi rătăcirea cea de la sfârşit este mai mare decât în toate veacurile. Şi Se uită Dumnezeu la tine, popor hrănit din mană cerească şi adăpat din apa râului vieţii; Se uită şi întinde mâna după tine ca să te deosebească şi să te cunoască şi să te binecuvinteze, şi să te respingă lucrarea lui antichrist atunci când va lucra să pună pecetea cea groaznică peste tot trupul laolaltă. Eu pentru asta am venit şi te-am chemat şi te-am ales apoi, ca să stai la masă cu Mine şi ca să pun semnul cel viu peste tine, pentru ca să se zdrobească prin tine puterea semnului celui rău.

O, duhule potrivnic, ce-ai făcut tu cu întinderea ta cea rea! Dar ce zdrobire îţi pregătesc Eu ţie, şi ce biruinţă se va coborî din cer asupra ta şi a servilor tăi, care n-au mai avut odihnă ca să-ţi plinească lucrarea ta cea oarbă! Iată, vine ceasul, şi a şi venit, să te culc la pământ şi să-ţi dezvelesc planul cel mârşav, cu care ai stat ascuns şi ai lucrat împărăţie mincinoasă. Eu sunt Cel ce a făcut fiinţa ta cea dintâi, dar tu te-ai semeţit peste Creatorul tău şi ai căzut spre stricăciune. Dar iată, cele fără Dumnezeu nu vor mai rămâne, şi se va aşeza împărăţia Domnului şi voi răscumpăra făptura.

Israele hrănit de Dumnezeu, tu eşti unealta Mea cu care voi ara şi voi grăpa şi voi însămânţa din nou, ca la început, şi se va arăta din nou Edenul cel sfânt şi curat şi nestricăcios. Dar fii credincios şi fii mare, Israele, căci cele ce sunt astăzi, nu sunt cele ce vor fi mâine. Nu te lăsa prins sub puterea banului, că banul este singura unealtă cu care lucrează din toate laturile faţa lui antichrist, omul fărădelegii.

Ce vei face tu când vei vedea cu ochii duhului semnul pieirii pe care-l foloseşte antichrist? Ce vei face, tată, tu, cel care ai semnul Domnului pe creştetul tău? Te vei îngrozi şi vei da să fugi şi vei da să arunci de la tine punga şi haina zilei de azi, a stăpânirii de azi. O, dar vei fi văzut fugind, pentru că tu va trebui să fugi atunci, că vei fi oricum azvârlit pentru semnul de pe tine, tată. Şi cum va fi aceasta? Aşa va fi, că nu va putea lucra peste tine semnul lui antichrist, şi toţi se vor întreba: „Ce este cu acesta? De ce nu se aşează pe el sceptrul nostru?“.

O, îngerii Mei cei nevăzuţi vor împlini răsturnarea cea mare a lucrării lui antichrist, dar trebuie să-ţi vestesc ţie, popor cu pecete cerească, să te grăbeşti ceas cu ceas şi să ieşi din timp şi să intri cu Mine în corabia sfinţeniei de duh şi de trup şi să fii înţelept, că Eu ţi-am dat prilejul să poţi lucra, şi ţi-am făcut cale şi loc ca să te aşezi cu Mine şi să lucrezi la împărăţia Mea, popor tocmit pentru viţa şi vinul cel nou. Fugi de iubirea de argint şi nu mai umbla în piaţa duhului rău, că duhul rău a scos o învăţătură nouă şi a aruncat-o pe drumuri ca să te apleci şi tu s-o iei şi s-o mănânci. Dar nu lua; fii înţelept şi nu-ţi murdări nici ochii, nici auzul, nici mintea, nici hrana, şi pune mânuţa la lucru şi fă-ţi cu munca ta şi te îndeletniceşte să te dezlipeşti de duşmanii Duhului Sfânt.

Ţi-am spus din vreme să te îndeletniceşti, popor iubit, şi să ştii să-ţi faci singur şi să cunoşti darurile lui Dumnezeu, şi măiestriile toate să le ai în mijlocul tău, ca să ai timp să te curăţeşti de sub mâna stăpânului cel murdar pe mâini, cel murdar de sânge şi de moarte, cel mort faţă de Mine. Eu vreau să-l înviez şi pe el prin tine. Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat, curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată. Satana şi-a împlinit lucrarea, şi iată ce devreme a venit împlinirea lui cea rea, şi voi n-aţi priceput ca Dumnezeu. Vreme pentru cei răi nu mai este de mult. Răul şi-a plinit lucrarea şi cupa sa, dar am mai zăbovit Eu, tată, ca să vă bag la adăpost, fie cu voia, fie cu spaimă să vă bag sub mantia Mea, ca să pot slobozi vijelia şi cutremurul şi focul peste cei ce se cred stăpâni pe lucrul mâinilor lor, pe lucrul cel rău, pregătit împotriva lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, câte te-am învăţat Eu pe tine, tată! Am stat cu tine în sfat aşa cum învaţă tatăl pe fiii săi, şi ţi-am spus ce vine şi ţi-am spus mereu ce să faci ca să fii pregătit. Am stat ascuns cu tine prin vremea cea roşie şi te-am povăţuit pas cu pas şi ţi-am vestit dinainte şi am spus să fii după chipul şi asemănarea Mea, ca să nu-şi lărgească duhul rău gura ca să te sperie şi să te slăbească şi să te înghită apoi. Când te vedeam slab şi fricos şi încercat de ispite, Îmi întindeam mâna şi nu te lăsam aşa, şi tu cunoşteai braţul salvării, întins deasupra ta. Aşa am fost Eu pentru tine, popor mititel, popor din vremea aceasta, pentru că nu tu M-ai ales, ci Eu te-am ales pe tine. Şi dacă Eu te-am ales ca să fii al Meu, alege şi tu acum, tată, alege-Mă pe Mine şi rămâi cu cele ale Mele, că dacă vei face aşa, Eu voi trimite pe îngerii Mei şi îţi voi aduce hrană cerească şi îngerească după ce antichrist nu-ţi va mai da nimic şi nu-ţi va mai lua nimic un picuţ de vreme pentru încercarea ta întru Mine.

Pe vremea împăraţilor tirani şi păgâni s-a dat poruncă odată să se mânjească cu sângele jertfelor idoleşti hrana cea din piaţă, şi din care mergeau şi cumpărau şi cei credincioşi ai lui Iisus Hristos. Şi am dat duhul descoperirii şi am vestit pe creştinii Mei să nu ia nimic de la păgâni, din pricina celor ce au spurcat hrana cea spre vânzare, şi le-am spus să moaie grâu şi să mănânce şi să nu se atingă de stricăciune, şi au ascultat pe trimisul Domnului şi şi-au scăpat viaţa şi curăţenia vieţii. Aşa să fii şi tu, popor din vremea de azi. Fă tot ce poţi şi lucrează cu mâinile tale şi ară şi seamănă şi roagă-te şi dă Domnului munca ta, iar Domnul îţi va da rodul muncii tale şi vei avea curăţenie şi duh de sfinţenie peste tine. Eu mereu am venit şi te-am rugat. O, şi cât te-am rugat, şi câte ţi-am spus Eu să le laşi, şi să nu le mai iei şi să nu le mai faci! Şi acum, iată, te prind toate fără de veste, că tu n-ai voit să asculţi şi să împlineşti încă de când ţi-am spus, ca să fi fost acum deprins cu ascultarea şi cu răsplata ascultării. Eu am venit acum şi te-am strâns ca să-ţi spun să Mă asculţi şi să ieşi de sub învinuirea duhului rău şi să te scoli asupra lui antichrist şi să lucrezi cu cele ce te învăţ Eu, că Eu îţi vin în ajutor şi îi port de grijă celui ce Mă ascultă în vremea aceasta.

Scoate de la tine neatenţia şi veghează, şi iarăşi zic: veghează bine, creştine, că vremea e ceţoasă şi are faţă ascunsă, şi tu trebuie să fii găsit curat şi neamestecat. Nu te frământa; ajunge zilei grija ei, şi Eu voi lucra minuni cu tine, poporule creştin. Dacă tu te-ai frământa, Eu ce mai am de făcut? Eu sunt Cel ce port grijă de tine, Israele, dar îndeletniceşte-te să stai de vorbă cu Mine şi să ştii să te hrăneşti cu cele din cer, şi să crezi că celelalte îţi vor fi adăugate. Iată, lucrarea lui Lucifer a intrat în toate trupurile, şi unde nu poate mai mult, pune frământare peste cei neputincioşi, dar nu poate omul să adauge nimic la statura sa.

Copilul Meu, cine Mă are pe Mine de Dumnezeu, acela Îmi dă Mie viaţa şi veghea şi grija. Uneşte-te, tată, uniţi-vă într-un singur gând, într-o singură voie şi fiţi asemenea unii altora întru Hristos. Fiţi după chipul şi asemănarea Mea şi fiţi unul altuia asemenea. Uitaţi-vă la doi fraţi gemeni, că uneori se deosebesc greu unul de altul. Mai mult trebuie să vă asemănaţi voi unul cu altul întru Hristos, întru sfinţenie şi veghe. Fiţi după chipul şi asemănarea Mea. De atâta vreme vorbesc din cer cu voi ca să vă ridic întru cele ce sunt din cer peste voi!

Am venit să fac cer pe pământ şi am aşezat la lucrul cel de bunăvestire lucrarea cuvântului peste mulţimi. O, dar lumea nu ştie cât ştiţi voi de la Mine! Vine vremea să vă ceară lumea pâine şi sare şi apă din cer. Vine ziua să fiţi lumină prin întuneric. Vreţi sau nu, meritaţi sau nu meritaţi, dar această lucrare de cuvânt dumnezeiesc va vădi pe fiii cei ascunşi sub aripa ei, şi ei vor fi împărţitori ale celor ce vin pentru înnoirea făpturii şi pentru ridicarea din moarte. E mare taină lucrarea care vă cuprinde pe voi în taina ei. E mare lumina care va lucra dinăuntrul ei, căci semnele dumnezeieşti o vor însoţi pe ea şi orice cuvânt rostit prin ea se va face faptă văzută.

Am venit, Israele, să-ţi aduc cele ce mai ai de lucrat şi de împlinit, să-ţi spun să te îndeletniceşti cu cele în care va trebui să fii găsit atunci când va trece mânia Mea peste cei fără Dumnezeu. A venit vremea să iei pe tine cămaşa sfinţeniei, care nu va arde pe tine, şi tu nu vei arde în ea atunci când mânia Mea va trece peste pământ ca să-l curăţ de lume şi de duhul lumii şi de fărădelege. Nu te încânta ca să te duci să te scape cineva şi să te hrănească cu altă nădejde, mincinoasă, că iată, arhiereii şi preoţii nu Mi-au deschis ca să vadă cine bate, şi au spus că nu sunt Eu, şi au spus că am demon. Au spus şi acum cum au spus atunci, că n-aveau cum să spună altfel, de vreme ce ei nu iubesc căile Mele şi legea sfinţeniei, în care trebuie să stea un slujitor al cerului sfânt.

A ajuns vremea cea grea când s-a aşezat urâciunea pustiirii pe scaunul cel lăsat să fie sfânt, şi iată ce şir de slujitori rabdă Dumnezeu, că fac negoţ cu Duhul Sfânt şi îşi cumpără scaune şi nu se mai aşează astăzi slujitori după descoperire cerească aşa cum era aşezarea în biserică, şi nu mai are cine cerceta şi cine judeca purtarea unui slujitor; nu mai are, tată, că seamănă unul cu altul, de la cel mai mic până la cel aşezat în capul turmei, şi turma se prăbuşeşte sub stricăciunea vremii, şi numai Domnul are milă de turma cea pribeagă. Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer.

O, tată, după ce trebuie să se cunoască un trimis al Meu? După ce să cunoşti tu pe cel ce vorbeşte de la Mine sau cuvintează în numele Meu? Întreabă legea, tată, şi cu cele din ea uită-te peste cel ce vorbeşte despre Dumnezeu, că scris este: nu lua să mănânci sau să rumegi fără să cunoşti hrana, şi caută să cunoşti învăţătura falsă, că nu mai e decât să învieze morţii şi să facă semnele cele din urmă, cele scrise că vor fi făcute. Tu să nu vrei semne, tată, şi să nu crezi în alt dumnezeu în afară de Mine. Că va veni cernere mare, şi ispită lucrată cu trudă; va veni şi va spune că sunt trimişi să te ia şi să te ocrotească, şi îţi vor promite viaţă şi hrană şi scăpare, dar tu nu vei fi luat fără de veste, şi vei cunoaşte pe cel ce vine înaintea Mea dacă vei fi găsit în duhul sfinţeniei, în cămaşa sfinţeniei.

Fereşte-te de iubirea de argint şi dă pe cât poţi de la tine toate poftele, fie ele cât de mici. Pe cât poţi de mult, tată, iubeşte sărăcia şi umilinţa de bunăvoie şi fii ca strămoşii tăi cei de la început, ca să nu te încânte ispitele care vin ca să te încerce şi să te scoată de la Dumnezeu. Că va veni un duh de nepăsare peste oameni, dar Eu spun că a şi venit, şi lumea nu cunoaşte faţa acestui duh, şi omul se vinde rob duhului cel de la sfârşit, şi nu ştie lumea şi duhul lumii cel de la sfârşit că se va sfârşi pe veci. Eu în lume n-am loc cu cuvântul, că nu încape cuvântul Meu în ei. Nu Mă duc nici la împăraţi, nici la cărturari, nici la înţelepţii pământului, nici la bogaţii acestui veac, nici la arhierei. Nu Mă duc, şi stau cu tine şi te învăţ şi te luminez şi te păzesc de lupi, şi de iude te păzesc dacă tu păzeşti paşii tăi şi îi aşezi pe urmele Mele. Te hrănesc pe tine cu cele din urmă, şi voi arăta peste tine slava Mea, iar peste cei ce nu vor vrea să Mă cunoască nici atunci, voi lucra să-i dau la o parte din calea slavei Mele şi voi birui cu împărăţia Mea care se va vedea de la tine. Tu eşti poporul Meu prin care Eu Mă voi slăvi în faţa necredinţei de pe pământ, ca să ştie necredincioşii că Eu sunt Dumnezeu, ca să ştie că nu este alt dumnezeu în afară de Mine; şi îşi va vedea înţeleptul acestui veac nimicnicia şi fuga lui după deşertăciune.

O, se miră cei din cer de creştinul care mai are astăzi pe Dumnezeu, dar de creştinii cei tari se bucură cerul, şi de peste tot oastea celor cereşti se apropie şi lucrează, strigaţi ori nestrigaţi. O, chemaţi sfinţii şi îngerii, chemaţi-i, că oastea cerească este în lucru cu voi, şi toţi sfinţii fac cordon în jurul copiilor Mei şi se luptă pentru ei. Dar Măicuţa Mea stă cu braţele şi cu lucrarea şi cu veghea şi cu minunile deasupra României celei alese de Dumnezeu, şi când te vede pe tine, popor ales de Mine şi hrănit de Mine, ea ridică mâinile înaintea Treimii Dumnezeieşti şi cere mereu, şi primeşte pentru tine şi pentru România.

Iată prăznuire în cer şi pe pământ, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în numele zilei ei de înălţare când ea s-a ridicat de pe pământ la cer. E praznic sfânt în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu. O, lumea a călcat în picioare prăznuirile cereşti, căci Antichrist a făcut stricăciune peste biserică, şi Dumnezeu a răbdat mult de tot şi a ascultat plânsul strămoşilor şi al sfinţilor care strigă mereu: „Până când, Doamne?“.

O, copiii Mei, Eu vin cu slava Mea şi voi da iar înfăţişare cerului pe pământ şi voi sfârşi cu duhul lumii, că lumea a ajuns la sfârşit. Ai grijă, fiule tată, ai grijă să nu ai în tine duhul lumii, ca nu cumva când Mă voi atinge, să tragă la tine unealta de curăţire. Ai grijă să n-ai în casa ta nici un pic de moarte, şi dacă ai, strigă la Dumnezeu fără răgaz, strigă cu inima zdrobită, să dea din casa ta duhul lumii, că iată, şi între voi am case în care doi sunt împotriva a trei, şi trei împotriva a doi.

O, creştine, Mă doare când văd că tu mergi pe calea cea cu sfinţenie şi copilul tău iese şi vine şi iubeşte lumea şi lucrează fărădelege şi stă împotriva Mea şi a ta, şi unii din ei vând viaţa ta şi a Mea, şi se duc la oamenii lumii şi petrec cu ei, şi vin şi pleacă de la tine, şi iar vin şi stau cu lumea în ei lângă tine şi lângă adăpostul tău, tată. Şi te întreb pe tine: ce să fac cu tine ca să te ţin curat şi neatins de cel fără de lege şi să nu fii găsit alături cu cel ce calcă în picioare sfinţenia cea cerută acum pentru scăparea copiilor Mei? Ai văzut pe Israel când era răspândit printre cei din Egipt, că M-am dus şi am însemnat peste casa lui, şi când am trimis îngerul morţii, a fost ocolit Israel. Dar acum, cum să-ţi însemnez locul tău şi ograda ta ca s-o bag sub ocrotire? Că fiul casei tale şi fiica ta ies şi se duc în lume şi fac ce face lumea şi poartă haine ca lumea, şi nu iubeşte pe Dumnezeu copilul tău. Iată, iar îţi spun, precum ţi-am mai spus: dă de la tine mila cea dăunătoare şi deosebeşte-te de cel ce nu vrea ca Mine şi ca tine, şi nu sta părtaş la îngăduinţa păcatului, şi curăţă de moarte ograda ta. Nu-ţi mai lua în braţe copilul greşit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău şi pe tine, tată, şi îţi găseşte casa întinată, şi nu mai este vremea să te întinezi. Şi va fi iar ca în vremea lui Noe, şi tu să fii ca Noe, cu toată casa ta, că iată, precum atunci oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau şi nu credeau pe Noe, aidoma şi acum este, şi tot aşa se va întâmpla, dar tu îndeletniceşte-ţi toată casa să fie găsită aşa cum a fost casa lui Noe, sub curăţenie, sub ascultare şi plină de credinţă şi de lumină cerească. Fii aşa cum a fost Iov şi nu sta nepăsător şi roagă-te Domnului pentru cei ce nu ascultă din casa ta, şi dacă Domnul vede că nu se ridică spre sfinţenie şi spre ieşire din duhul lumii, vine ceasul alegerii, şi va fi tras fiecare acolo unde trage, şi voi lucra prin rugăciunea ta şi voi scoate de la tine pe cel ce nu ascultă de legea sfinţeniei, care pregăteşte slava lui Dumnezeu, că vremea este aşa cum scrie: «Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă, iar cel ce se spurcă, să se spurce încă».

Dacă nu vrea copilul tău să iasă azi din lume şi din ale lumii, mâine nu mai poate ieşi, tată, şi rămâne lipit acolo unde trage, şi va fi găsit acolo. Scoală-te şi strânge casa ta şi spune-i de la Dumnezeu şi vezi ce alege casa ta, şi fă început nou şi curat şi tainic în ograda ta şi despică binele de rău la dreapta şi la stânga şi stai de veghe cu Mine în dreapta Mea, tată, şi nu te apleca spre cel ce stă în stânga Mea. Stai de-a dreapta Mea până ce voi pune pe cel potrivnic sub puterea Mea. Când faci curăţenie în casa ta, tu dai afară praful şi gunoiul şi ce este alterat şi stricat, care împrăştie miros rău, şi scuturi şi mături şi speli murdăria. Aşa să faci şi pentru Domnul, şi pentru locul Său din casa ta, din ograda ta, şi să miroasă a smirnă şi a tămâie în casa ta, copil al Edenului care vine cu Mine.

Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu şi am spus să se întoarcă la hrana cea din Eden creştinul, ca să rămână viu şi ca să se sfinţească. Eu aşa am lucrat cu tine, popor cules din lume, şi ţi-am adus de ştire una câte una, cu uşorul, ca să nu ţi se pară greu. Şi când era calea mai largă, Eu strigam şi îţi spuneam că vine vremea să fie uşa strâmtă când va fi să intri în odaia slavei lui Dumnezeu, Care va veni înaintea ta ca să te întâmpine în necazul cel mare. Eu ştiu ca Mine şi nu ca tine. Eu ştiu, tată, de ce-ţi cer şi această treaptă. Eu nu vreau să te las să-ţi fie greu atunci când nimeni nu-ţi va mai da nimic, şi vreau să fii pregătit bine şi din vreme, ca să te cunoască Dumnezeu şi să-ţi trimită atunci hrană cerească, aşa cum i-am dat lui Israel în pustie, că şi atunci am voit cu tot dinadinsul să-l fac curat pe cel ce era binecuvântat, dar el a poftit de pe pământ şi a picat din cer, şi nu s-a bucurat de mana care venea din cer. Aşa este şi acum: nu se bucură creştinul ca să înveţe cum să se întoarcă acasă, şi vrea ca pe pământ, dar Eu voi face cer pe pământ, şi va fi precum în cer aşa şi pe pământ.

Primeşte, tată, vestirea Mea şi hrăneşte-te cu cele ce au fost date la început spre hrana făpturii Mele, că vreau să sfârşesc cu duhul cărnii, cu duhul lumii din tine. Tu vezi bine că duhul pofteşte împotriva trupului, iar trupul, împotriva duhului. Să biruiască duhul, tată, să-ţi fie duhul mai tare decât trupul, căci ceea ce iese de la trup, trup este, iar ceea ce iese de la duh, duh este. Eu am binecuvântat, aşa cum spui tu, şi am zis să se mănânce dacă omul a mâncat, dar de la început n-a fost aşa. La început l-am făcut pe om şi i-am suflat viaţă fără de moarte, şi omul nu M-a ascultat, şi a cunoscut moartea şi a murit. Dar Eu voiesc să-i dau înapoi viaţa cea fără de moarte şi tinereţea cea fără de bătrâneţe, şi aceasta este lucrarea la care voieşte Domnul să ajungă.

Te-am ales pe tine, popor cules din moarte, şi te-am urcat treaptă cu treaptă ca să te aduc până la sfinţenia Mea, şi ca să fii unealta Mea şi să lucrez cu tine învierea cea mare care se aşteaptă de tot cerul sfânt. Iată, am descoperit lumii lucrarea cuvântului Meu, care te-a însoţit pe tine din cer, şi apoi am aşezat un început nou şi curat şi sfânt în mijlocul oamenilor şi am aşezat trăire cerească, şi voi mai aşeza tot ce mai este de aşezat, şi apoi Mă voi slăvi în faţa oamenilor de pe pământ şi va înţelege făptura Mea taina Ierusalimului nou care vine din cer pe pământ, care coboară pic cu pic şi care se întocmeşte prin cuvântul lui Dumnezeu.

O, popor român, tu ai dat din tine o pildă care a venit de la Duhul Sfânt întocmită. Nici un popor de pe pământ n-a mai dat-o; numai tu ai dat-o, şi s-a scris profeţie din sufletul tău, popor al slavei care vine cu Mine la tine, după cuvântul tău ieşit de la Duhul Sfânt. Eram cu ucenicii şi cutreieram din loc în loc şi slobozeam pilde şi spuneam: «Cu ce voi asemăna împărăţia cerurilor?», şi multe pilde am lăsat spre învăţătură şi spre făptuire, căci tot cuvântul care iese de la Dumnezeu, care iese de la Duhul Sfânt, acela este faptă încă de la rostirea lui. O, popor român, tu ai dat din tine pilda despre împăratul care are tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, şi dacă aşa ai grăit, iată, Eu am ieşit cu această lucrare în întâmpinarea ta şi am ales din tine şi am început lucrul acestei împărăţii a Împăratului Cel ce are cele rostite de tine. Eu sunt Împăratul Care are acea împărăţie, şi voiesc să vin cu ea la tine şi s-o las în tine şi să încep cu tine întoarcerea spre începutul cel în care nu era moarte. Şi va înceta orice ştiinţă, şi va fi împărăţie cerească, precum a fost întâi. Întoarce-te la starea cea dintâi, întoarce-te spre cele fără de moarte şi bea din fructul vieţii şi fă, creştine, ce te învaţă Dumnezeu, căci toate se vor sfârşi, dar Domnul va rămâne cu moştenirea Sa şi cu fiii ei.

Iată, Verginica este cu Mine şi se bucură cu duhul, şi este slăvită şi iubită şi ajutată de toţi sfinţii cei de până la ea. Ea are trecerea acestor zile şi este vie, şi este viu şi lucrător duhul ei. Ea are trecere mare, tată, că M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci şi cinci de ani, prin cuvânt, şi acum, iată, şi Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. Că dacă am luat-o, iată de ce am luat-o: ca s-o pot trimite iar la voi, ca să vă aducă spre cele ce au fost dintru început, ca iarăşi să fie.

Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu şi cu trimişii lui Dumnezeu. Amin.

Adevăr adevărat grăiesc, că Verginica lucrează de lângă Mine; din cele cereşti lucrează Verginica peste poporul ei.

Verginico, slobozeşte cuvânt, tată, Eu în tine, şi tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, aşa cum a fost pentru Moise şi pentru Ilie, care au venit din cer şi s-au aşezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat faţa slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ţie, fiică cerească! Pacea Mea şi cuvântul Meu prin tine! Amin, amin, amin.

Verginica are poruncă dumnezeiască să lase glas şi cuvânt peste ieslea cuvântului ceresc.

– Pace vouă, fiilor! Dacă aici este vreun fiu al lumii, acela poate şi el spune cum au mai spus şi alţi fii ai lumii, care au spus despre voi că voi vorbiţi cu morţii.

Pace vouă, celor vii, care credeţi în minunile lui Dumnezeu coborâte în vremea aceasta! Precum Domnul este viu şi lucrează până peste toţi vecii, şi eu sunt vie şi lucrez, că eu am fost unealtă dumnezeiască, făcută de Dumnezeu am fost, şi n-am făcut ce am voit eu aşa cum fac oamenii cei fără Dumnezeu, şi am stat sub voinţa Celui ce m-a făcut, ca să-I fiu Lui unealtă, şi trâmbiţă să-I fiu, şi cort, şi să ridic fii din fii şi apoi să vin întru cele cereşti, şi din cer să-l hrănesc şi să-l adăp pe cel născut din cuvântul lui Dumnezeu care v-a grăit de la mine.

Pace vouă, măi fiilor! Pace vouă, celor ce mă cunoaşteţi cu trupul! Pace vouă, celor ce mă cunoaşteţi cu duhul! Dacă sfântul mucenic Mina a ieşit în calea celui ce l-a chemat şi l-a însoţit pe el pe drumul primejdiei, aşa să credeţi şi voi în însoţirea mea, dar lumea nu ştie cum vine această lucrare. O, şi biserica Domnului pe astfel de mărturii stă în picioare dacă stă, căci cei vii au lucrat şi după trecerea din trup, şi au lucrat cu adevărat, şi a rămas la temelia credinţei bisericii creştine lucrarea lor.

Dacă Domnul a lucrat prin mine atâtea minuni cât am stat cu voi, cum să nu fie aceeaşi lucrare de la mine când acum sunt cerească? Ba şi mai mare lucrare se începe acum de la Domnul prin mine şi prin duhul meu şi prin arătarea mea între voi.

Eu am venit în calea ta, popor iubit şi hrănit de Dumnezeu prin mine. Eu de aceea m-am dus; m-am dus ca să pot veni din cer la tine, şi cu putere cerească să vin. Eu sunt cu tine ca să te ajut. Când ridici o greutate, eu te găsesc sub ea şi mă bag sub ea lângă tine. Când intri prin spini şi îţi sângerezi picioarele şi braţele, eu şi acolo mă bag după tine, şi te scot şi te aşez pe cărare şi te îndemn să stai pe cărare. O, şi tu nu vrei să intri la adăpost când vine Domnul şi îţi spune că toate se vor clătina. Eu sunt deasupra cu veghea şi mă uit să te văd veghind, dar tu trudeşti mereu pentru grămada ta. O, copilul meu, caută să strângi numai ce-I place lui Dumnezeu, numai ce seamănă cu legea cea cerească şi nouă, care va rămâne stăpână peste cele noi care vin de la Tatăl. Domnul iarăşi vine, şi vine cu legea sfinţeniei, şi nu vine cu altă lege aşa cum dai tu să spui, că în afară de legea sfinţeniei nu va mai fi altă lege. Cele vechi trec şi se şterg, şi se aştern în locul lor cer nou şi pământ nou, şi nimic necurat, nimic vechi, nimic omenesc nu va mai rămâne între cele noi. Şi va fi hrană îngerească, aşa cum a fost la început, şi sfârşitul merge să se apropie de începutul cel dintâi. Iată, cei ce sunt furaţi de frumosul cel de azi şi de minunile cele rele de azi, aceia niciodată nu vor putea cunoaşte adevărul, că faţa lumii a acoperit pe cele ce sunt din lume, şi lumea s-a ascuns de adevăr.

Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor?

Am venit spre tine, copil care te-ai depărtat de lucrarea mea, şi grăiesc peste cel ce s-a depărtat şi întreb: de ce ai plecat de lângă mine? Că eu voiesc să-ţi aud glasul şi să-mi spui: „O, dacă nu-i târziu, primeşte-mă iar, ca pe cel pierdut!“. Eu am venit mereu la voi şi v-am spus să lăsaţi poverile, că poverile fac din voi pământ şi nu mai ştiţi să vă sculaţi pentru masa cerească. Iubiţii mei, dacă voi sunteţi ai lui Hristos ca să vă asemănaţi cu Domnul, apoi voi trebuie să vă asemănaţi între voi, unul cu altul să vă asemănaţi.

Sun din trâmbiţă peste tot poporul meu. Am sunat şi l-am adunat, de peste tot l-am adunat, ca să-i spun să folosească veghea cu un ceas mai devreme. Domnul te cheamă spre cele ce vor rămâne, te cheamă, popor iubit, şi îţi spune iar să fărâmi idolii tăi, şi pofta s-o fărâmi, şi fărădelegea s-o fărâmi din calea ta, că Domnul stă cu dragoste, stă cu timpul oprit ca să te bage la adăpostul Său şi ca să dea drumul apoi la curăţirea drumului slavei Sale.

Am venit cu Domnul în calea ta, popor al Ierusalimului, şi iată, te îmbiu să mergi atent şi să te tragi din faţa mâniei care va veni. Sună şi tu, aşa cum am sunat eu şi te-am adunat în casa ta şi a mea, căci casa ta este lucrarea lui Dumnezeu, care te-a hrănit şi te-a crescut pe tine prin mine. Sună şi tu, şi adună-ţi casa şi fă sfat şi trezire. Fă-ţi datoria, aşa cum mi-o fac eu, şi ieşi din moarte, tu şi toată casa ta. O, iată ce te povăţuiesc eu: nu mai întinde mâna ca să mănânci din masa lumii, că tu eşti un popor ales de Dumnezeu şi deosebit pentru Dumnezeu. Stă satana pe la toate răspântiile, pe la toate colţurile ca să iei de la el şi să mănânci şi să bei şi să nu fii curat. El iese în calea ta ca să-ţi momească pofta şi să te atragă să iei de la el, şi el este întinat şi murdar şi rob şi face lucrare rea pe pământ, ca să-ţi iasă ţie în cale şi să te ademenească. Şi dacă tu nu voieşti să intri şi să stai cuminte în ograda ta, în grădina ta, măcar atât să faci, să nu mai iei din mâna celor fără de Dumnezeu. Obişnuieşte-te din timp, fiule, şi te deprinde să-ţi ai mâinile tale, că oamenii mănâncă oameni, mănâncă mortăciune şi fac licoare din iad şi pun spurcăciune în ea ca să te atingă pe tine de spurcăciune şi să-ţi slăbească mintea şi credinţa şi iubirea.

O, nu mai lua, creştine, învăţătură de pe drum, căci ceea ce înveţi tu, de pe drum luat, nu este bun pentru tine. Tu eşti fiul lui Dumnezeu, şi nu te băga în încurcarea limbilor celor străini de Dumnezeu. Mă uit la tine cum te duci pe drum şi aduni ştiinţă şi îţi învălmăşeşti mintea cu cele scrise de slugile lui antichrist, că toate cele ieşite azi sunt presărate cu otravă din iad ca să te facă să nu-L mai înţelegi pe Dumnezeu, ca să te facă să dai deoparte cele ce vin de la cer, cele ce izvorăsc din cuvântul lui Dumnezeu, şi să nu-L mai înţelegi pe Domnul apoi.

Am spus copiilor mei cei ce sunt puşi de veghe la ieslea cuvântului meu, le-am dat de ştire să nu pună mâna pe nimic din ceea ce este astăzi ieşit, să nu cerceteze limbile cele încâlcite, care au ieşit să momească şi să încurce calea spre cerul cel din Dumnezeu.

Nu mai pune mâna, creştine, ca să citeşti învăţătura care vine de la om cu faţa ascunsă. Nu mai căuta altceva decât cele ce-ţi aduc eu, că eu ştiu ce-ţi aduc, dar tu nu ştii ce să iei ca să înveţi. Tu nu-i cunoşti pe cei ce se strecoară cu învăţătură cu faţa ascunsă. Aceia sunt slugile iadului, copilul meu. Întreabă-te tu de unde vin aceia, şi stai bine, ca să deosebeşti duhul cel rău, care vine cu faţa ascunsă ca să iei de la el şi să te învinuiască apoi la Dumnezeu. Tu eşti popor binecuvântat şi ai hrană de la mine şi ai apă neamestecată. De la mine ai ceea ce-ţi trebuie ţie, dar nu mai întinde mâna în alt blid, că eu am stat în faţa ta cu Dumnezeu şi ţi-am spus ce să faci în vremea aceasta.

Mi-e dor de viaţa ta, de sfinţenia ta, de duhul tău curat mi-e dor. Mă aşteaptă Dumnezeu cu tine, popor al Noului Ierusalim. Sun din trâmbiţă ca să te adun întru cele cereşti, ca să suflu praful de pe tine, ca să te învăţ să stai în haina nunţii şi să stai cu cerul la masă, şi să stai cu mine.

Ferice de casele de creştini care n-au sub adăpostul lor vreun fiu al fărădelegii, că acelea vor fi sub acoperământul lui Dumnezeu. Vreau să scot moartea din voi şi s-o arunc apoi în braţele ei şi s-o ard, să nu mai caute spre voi. Luaţi mânuţele voastre şi puneţi-le la lucru pentru voi, că mâinile voastre sunt binecuvântate de Domnul, şi nu vă mai folosiţi de mâini străine. Pe cât puteţi de mult începeţi această trecere, şi cerul va veni în ajutorul vostru.

Nu iubiţi luxul, nu iubiţi argintul, nu iubiţi poftele veacului acesta. Salvaţi-vă copiii din mâinile lui antichrist, că se va frânge inima în voi când veţi vedea pe copiii voştri fără de scăpare. Învăţătura de afară este stricată mai mult decât oricând, şi îţi dezbracă de sfinţenie copilul tău. O, dacă eu aş veni şi ţi-aş cere un copil ca să lucreze cu mine, tu nu te-ai teme să spui că e al tău şi că nu-l dai. Şi decât să te împotriveşti, eu nu vin să ţi-l cer, că împotrivirea ta ar însemna pieirea copilului tău, aşa cum a arătat Domnul plata împotrivirii. Dar în braţele lui antichrist îţi dai copilul, şi la învăţătura lui îl laşi.

O, creştine, deschide ochii şi uită-te bine ce fel de vreme este afară şi nu mai lua în glumă cuvântul lui Dumnezeu care-ţi spune să intri sub adăpostul Său şi să-ţi faci adăpost aşa cum te învaţă Domnul. Vine vremea când nu mai poţi să te urci pe carul sau pe cămila cezarului, că-ţi va cere semnul, şi dacă nu-l ai nu te va primi. Vine vremea să nu mai poţi să mergi nici cu corăbiuţa ta, că şi acolo ai nevoie de cezarul, de la care nu poţi lua şi la care nu poţi da tu, cel ce n-ai zis ca el. Dacă tu vei înţelege, va lucra Domnul prin tine sfărâmarea lui Antichrist şi vei doborî planul lui şi puterea lui, dar agoniseşte-ţi putere prin lucrarea sfinţeniei, copilul meu. Fii înţelept, că ţi-a venit Domnul în ajutor ca să poţi să-ţi faci adăpost şi ca să asculţi, căci de la lucrarea ascultării de Dumnezeu va răsări sfărâmarea lucrării potrivnice lui Dumnezeu. Domnul strigă de multă vreme şi îţi spune de mult, fiule. Deschide cartea acestei lucrări, şi nu vei mai putea spune că nu ţi-a cerut Domnul să ieşi din cele ce sunt astăzi.

O, mă uit, şi mi se umple duhul de bucurie şi de iubire pentru voi. Şi iarăşi mă uit, şi mi se umple iarăşi duhul, dar de durere se umple pentru unii din voi. Vai, fiilor, vai, că pe unii din voi v-au atins din plin învăţăturile de azi şi stricăciunea din care se nasc ele. Lasă-mă să te învăţ, creştine, că vremea este prea rea, fiule, şi este ascunsă de faţa ta şi nu ştii s-o cunoşti. Lasă-mă să-ţi deschid mintea şi înţelepciunea şi lasă-mă în calea ta să stau, că eu privesc cu ochi cereşti în jurul tău şi văd lupi şi vulpi care dau să te tragă în vizuina lor şi să te sfâşie.

Măi creştine, ai grijă de copilul tău dacă zici că e al tău; ai grijă ca să-l ai, şi dă-i mereu cele din cer. Dă-i şi lui, şi ia şi tu pe cele de la Domnul, ca să ai şi ca să fii, creştine. Tu eşti ca aurul pentru Dumnezeu, dar să fii, copilul meu. Tu eşti comoara lui Dumnezeu, dar să fii, şi să nu te cheltuieşti, că Domnul va răscumpăra cu tine toată făptura, cea care a fost şi care este, şi vei fi lumină de la Dumnezeu şi vei sta peste întuneric şi vei lumina pe veci.

Eu iar am să sun şi am să te mai strâng ca să mănânci cu Dumnezeu şi să-ţi aduc la timp cele ce mai sunt, iar tu adună-te de pe drum şi intră şi veghează şi te roagă. Te-ai supărat pe mine, popor iubit, când ţi-am vestit să stai în căsuţa ta şi să lucrezi sfinţenie peste tine, că nu mai e vremea să ieşi şi să treci printre morţi. Dar eu ştiam şi ştiu de ce ţi-am cerut să nu mai ieşi, şi tu nici acum nu înţelegi cum vine această taină şi de ce am venit ca să ţi-o spun. În lume-i numai moarte, creştine. Mâinile şi lucrul lumii sunt murdare şi întinate, şi tu eşti popor binecuvântat şi cu mâini binecuvântate. Învaţă-te să fii gospodar peste tine. Învaţă să fii cum au fost cei de la început, că tot pământul va fi să fie scos de sub talpa lui antichrist, şi tu vei fi aşezat pe pământ nou, după cum Domnul ţi-a făgăduit.

Să fie pace între tine şi Dumnezeu, şi aşa să trăieşti în veci, căci Domnul a lăsat numai pace peste voi.

Pace vouă, copii ai lucrărilor cereşti care lucrează pe pământ! Pace şi răbdare sfântă! Pace sfântă peste voi, fiilor! Binecuvântaţi să vă fie de Domnul paşii întoarcerii întru ale voastre. Cerul vă aduce mulţumire, şi veţi simţi plata cea bună pentru că aţi venit să cinaţi cu Dumnezeu. Mirul Duhului Sfânt să curgă peste voi şi să vă umple de puterea care vine de la lucrarea sfinţeniei. Dau Domnului mulţumire şi spun: Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit. Amin.

– Pace ţie, Verginico! Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Pacea Mea cea sfântă să fie peste voi!

Eu sunt; Eu şi trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte, iar cine nu-i primeşte pe ei, pe Mine nu Mă primeşte acela, şi tot aşa va fi şi el primit. Precum sunt Eu primit, tot aşa va afla primire cel care primeşte.

Pace şi Ierusalim nou peste tine, popor al slavei care vine de la Mine! Ierusalime, fii vrednic de numele tău nou, care vine la tine din ceruri, că slava Mea te va însoţi, şi vor cunoaşte noroadele pe poporul Meu cel binecuvântat.

Amin, amin zic vouă, că s-a coborât la voi împărăţia lui Dumnezeu şi slava care vine cu ea, şi tu, Ierusalime, vei fi poporul Domnului, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

28-08-1993

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu către Marian şi Victoria Zidaru

Eu sunt cu voi tot timpul. Pace vouă! Eu sunt tot timpul cu voi, dar să şi grăiesc la voi atunci când am de grăit.

Pace vouă! Eu sunt pacea cea din voi şi cea dintre voi şi cea între voi. Amin. Sunt din toate laturile cu pacea Mea în voi şi cu pacea Mea din voi. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, şi n-am adus altceva mai mult decât pacea Treimii Dumnezeieşti pe pământul cel creat prin cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Pace ţie, Ierusalime nou şi mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să se aprindă de acum focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl şi în Fiul, copii de la sfârşitul lucrării dumnezeieşti. Am venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe pământ şi să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul Duhului Sfânt, şi să vin să stau apoi în mijlocul poporului român şi să-l păstoresc cu toiagul păcii şi al dreptăţii, măi tată. Aşa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste România şi să-L vadă România şi să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi scânteia, ca să nu fi venit pe neştire, fără să fi vestit mai întâi.

Grădina de la voi şi Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, şi va lua foc tot pământul României din focul de la voi. Fericiţi cei ce iau pe ei cămaşa sfinţeniei, că acelora nu le va lua foc cămaşa şi nici nu vor arde în cămaşa lor. Fericiţi veţi fi voi când vor veni din zi în zi munţii plecându-se şi acoperişurile înclinându-se ca să ceară din râul vieţii şi ca să înveţe legile sfinţeniei, că nu va mai fi ca şi până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum. Va lucra văzut, va lucra cu cele cereşti, care nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se aşeze cer nou şi pământ nou, după cum este făgăduinţa din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise, altfel va fi acum, la sfârşitul plinirii lucrării lui Dumnezeu, pentru că va trebui să nu se mai întrebe omul unul pe altul cum este sau ce este sau ce spune Dumnezeu, fiindcă Însuşi Domnul va fi, pentru că Eu voi veni văzut înspre făpturi, căci dacă focul Duhului Sfânt se va coborî peste făpturi, apoi ochii făpturii va fi să se deschidă şi să vadă ce este dincolo de cele nevăzute până acum, şi apoi împărăţia va fi în Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

«Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, şi tot ochiul va vedea această slavă». Acesta este cuvântul care va fi să fie văzut de dincolo şi de dincoace de cele nevăzute acum. Şi vor fi văzute de ochii Duhului Sfânt, Care va coborî peste făpturi. De aceea v-am spus Eu mereu că dacă numai o mână de inimi am care să vrea să se alăture pentru pregătirea acestei cărări pe care va veni slava aceasta, apoi Eu, Domnul, cu mâna aceea de inimi Îmi voi aduce la îndeplinire planul pentru care trudeşte Sfânta Treime, trudeşte de şapte mii de ani, de atâta vreme, tată. Omul nu a căutat în nici o vreme să întrevadă îndeajuns şi să se pregătească pregătindu-se, şi să întocmească împărăţia lui Dumnezeu şi să-I iasă Domnului înainte cu împărăţia pregătită, după cum o pregătise Domnul în Eden. Omul nu a mai căutat de atunci să dea iar înfăţişarea Edenului pe pământ. A căutat, dar nu aşa cum zice Domnul ca să fie precum în cer aşa şi pe pământ. De aceea Îmi trebuia un popor pe care să-l iau şi să-l scutur de moartea din el şi de cea de pe el şi să-l aşez în legea sfinţeniei şi să-l pun să lucreze precum în cer aşa şi pe pământ, că altfel nu se poate întocmi din nou grădina Edenului pe pământ. Nu se poate fără Dumnezeu, nu se poate, tată. Nu se poate fără cuvântul lui Dumnezeu, pentru că la început, cuvântul a fost, şi aşa a lucrat Domnul, prin cuvânt a lucrat. Şi fiindcă omul lui Dumnezeu nu a mai înţeles cum trebuie această lucrare a cuvântului, de aceea nu s-a mai aşezat omul lui Dumnezeu la lucru ca să aducă din nou pământul întru grădină de Eden, unde nu mai este decât viaţă fără de sfârşit, întru Duhul Sfânt al vieţii Treimii Dumnezeieşti, Care este fără de sfârşit.

De atâtea ori a încercat cuvântul să se facă faptă! Atâţia prooroci care au vorbit din Dumnezeu! Dar le trebuia la aceştia şi popor care să împlinească cuvântul cel viu. Şi iată, tată, M-am aşezat la lucru şi cuvântăm, şi cuvântul se face faptă şi se lucrează viaţa cea din Eden, şi Duhul Sfânt suflă în această scânteie până se aprinde în jur, şi peste tot apoi, şi moartea va fi înghiţită de biruinţă şi nu va mai fi. Iar voi întăriţi-vă şi lucraţi, căci Eu şi cuvântul Meu lucrez. Nu-i nimic dacă satana lucrează zi şi noapte, dar Dumnezeu lucrează de zeci de mii de ori mai mult, şi noapte nu va mai fi, şi va fi ziua lui Dumnezeu, cea fără de apus, şi Domnul va lumina pe pământul cel nou.

Copiii Mei, rosteşte Domnul cuvânt peste cei doi care au de îngrijit lucrarea lui Dumnezeu. Binecuvântaţii Mei, să vă fie drumul vostru binecuvântat, şi să vă fie îngerii Mei în dreapta şi în stânga şi în faţă şi în spate şi în toate laturile care întocmesc întregul cel ce este de la Dumnezeu, căci din Samaria veţi aduce Domnului cele ce are Domnul trebuinţă. Al Meu este pământul şi tot ce e pe el, şi pământul se închină Domnului întru roadele sale. Mergeţi şi culegeţi, tată, culegeţi roadele ascultării şi înmulţiţi talantul, şi din unul să fie apoi zece, şi din zece să fie zeci de mii, şi să cuprindă Domnul pământul cu planul cel nou, care se numeşte mântuire. Mântuirea este aproape, tată, este la uşi, şi împărăţia ei va fi aşezată pe pământ, şi pământul va fi nou, împreună cu cerul cel nou. Fiţi cer nou pe pământ, ca să ia viaţă pământul. Mergeţi, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi binecuvântată să vă fie calea cea pentru Dumnezeu, căci cerul şi cei din cer merg cu voi şi lucrează în voi şi din voi şi pentru voi şi pentru Noi, fiilor. Vă voi arăta în orice clipă că sunt cu voi şi în voi şi pentru voi înspre voi din lături. Mergem să lucrăm, tată, şi vom lucra minunat, măi copii. Verginica va fi mare cu voi, şi se va împărţi şi va lucra mai mult ca oricând, că e vremea, tată, să înteţim graba şi împlinirea, şi biruinţa să o înteţim.

Verginico, iată, îţi dau bucuria ca să le dai tu cuvântul bucuriei tale copiilor tăi cu care vom călători. Binecuvântată să-ţi fie grăirea ta cu ei. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăieşte vouă de lângă Domnul, măi copii. Mama Gigi merge în călătorie. Se duce în Samaria cu copiii ei. Se împarte ca să se ducă şi în călătorie.

Pace vouă, celor ce călătoriţi în numele Domnului! Marian şi Victoria şi Verginica sunt pregătiţi de călătorie binecuvântată de Dumnezeu, şi însoţiţi de Dumnezeu şi de sfinţi şi de îngeri şi de puteri şi de daruri, măi fiilor. Vom fi purtaţi de îngeri şi de aripile cereşti, şi toate se vor binecuvânta în faţa noastră, şi toate ne vor primi, şi se vor pleca toate cele ce sunt în calea noastră. Mergem în misiune cerească, şi vom lucra repede ca să venim şi înapoi, ca să lucrăm. Să lucrăm mereu şi bine şi cu cerul, şi cerul să ne dea apoi răsplata muncii lucrate cu dragoste şi cu credinţă în Cel ce ne poartă.

Toată oastea cerească se uneşte pentru însoţire pe cale. Fiţi curaţi cu inima. Eu sunt cu voi tot timpul, precum Domnul tot timpul e cu voi. Fiţi curaţi cu inima, fiilor. Fiţi smeriţi sub mâna Domnului, sub puterea Domnului, Care lucrează peste voi, cei ce aţi luat spre ocrotire via Domnului cea nouă. Fiţi curaţi cu inima. Eu sunt cu voi pe cale şi ţin ştergar ceresc în mână şi vă şterg mereu pe mâini şi pe picioare. Vă spăl şi vă şterg de tot ceea ce vă atinge străin, dar voi sunteţi curaţi, pentru că eu v-am spălat şi v-am şters, şi cine este spălat şi curat, nu mai trebuie să se spele decât pe picioare, şi pe mâini uneori. Pe picioare mai mult, şi pe mâini uneori. Eu sunt cu ştergar ceresc în mână şi sunt lângă voi în călătoria care începe, şi vă şterg şi seara şi dimineaţa şi în toată clipa de câte ori ştiu eu că trebuie. Luaţi apă sfinţită şi folosiţi-o cu picătura, ca să ajungă să vă ştergeţi cu ea pe picioare şi pe mâini, şi să o atingeţi şi de hrană, cu picătura să o atingeţi. Umeziţi-vă mânuţele cu apă sfinţită şi cu mir sfinţit, şi se vor sfinţi prin voi cele ce se ating de voi, cele pe care le atingeţi voi. Fiţi uşori, şi nimic nu este greu, şi toate vor trage la ce este uşor. Fiţi sfinţi între cei care vă vor întâlni pe voi. Fiţi binecuvântaţi de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt. Mireasmă cerească şi duhovnicească să vă însoţească pe voi, şi din ea să răspândiţi pe cale şi să vă miroasă toţi ca pe nişte flori din Ierusalim, ca pe nişte roade din Eden. Amin.

O, copiii mei cei cu veghea, mai vorbiţi între voi şi căutaţi să vă asemănaţi unul cu altul şi învăţaţi pe toţi cei uniţi cu voi să se asemene cu voi, să fie ca aici şi nu ca ei. Las binecuvântarea Domnului peste graiul vostru. Cuvântul meu să fie prin voi, şi fericit este cel ce primeşte îndreptarea, căci va lua cununa vieţii şi nu va rămâne neîndreptat. Daţi cununa vieţii. Celor ce muşcă din această cunună, să-i învăţaţi să nu mai rupă din ea. Fericit cel ce rabdă mustrarea spre îndreptare, că acela va avea cununa vieţii, pe care a pregătit-o Dumnezeu celor ce cred în El.

O, veghetorii mei, v-am dat şi vă mai dau mereu darul vederii celor dinăuntrul inimilor. Intraţi înăuntrul inimilor dacă vedeţi că iese miros străin, şi aerisiţi locaşul din creştin. O, cât aş voi să fiţi unul asemenea celuilalt! Aţi văzut glasul Domnului despre pilda celor doi fraţi gemeni, pe care cu greu îi deosebeşti. Mai mult trebuie să semănaţi voi unul cu altul. Fiţi asemenea unul altuia în Domnul, şi veţi fi după chipul şi asemănarea lui Iisus Hristos. Lucraţi unul peste altul. Lucraţi des cu cercetarea. Lucraţi după aşezarea de la Domnul.

Binecuvântată să vă fie lucrarea veghii, că eu lucrez; eu şi nu voi; Domnul şi nu voi. Amin, amin, amin.

29-08-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Se rosteşte binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Se binecuvintează prin rostire de cuvânt cerul cel nou şi pământul cel nou şi Ierusalimul cel nou, care s-au lucrat şi s-au coborât de la Dumnezeu, întru purtarea tronului şi a cortului lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.

Iată, deschid izvoarele Mele ca să curg Eu spre voi şi să beţi voi, să beţi mereu din râul vieţii şi să vă hrăniţi din pomul vieţii, care este udat de râul vieţii şi care creşte şi rodeşte în mijlocul Ierusalimului ceresc.

Pace vouă de la Tatăl! Pace vouă, copii ai Fiului Meu întru Care am binevoit! Pace vouă de la Mângâietorul, pe Care L-am trimis fiilor Fiului Meu după ce Fiul Meu Şi-a plinit lucrarea Sa peste voi, aşezându-Se apoi în voi prin acest Mângâietor dat Lui de Mine pentru ca să vină cu El la voi, pentru ca să vi-L dea vouă şi ca să fie cu voi până la sfârşitul veacurilor.

Pacea Mea v-o dau vouă, pacea Mea o las vouă, tată! Precum v-o dă Fiul, aşa şi Tatăl v-o dă, ca să aveţi voi purtare de Duh Sfânt întru Noi, întru Mine şi Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit. Dacă Eu sunt fără de început, dacă sunt mai înainte de toţi vecii, tot aşa şi Fiul Meu, tot aşa şi Adevărul Meu, Care este Fiul Meu şi Moştenitorul Cel cu Mine în moştenire.

Dar îngerii cei făcuţi pentru slava Noastră, pentru lucrarea Noastră nu au putut fi decât slavă până ce Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi pe toate cele văzute şi pe cele nevăzute, şi pe om luat din pământ. Şi iată, făptura cea făcută de Noi din pământ şi căreia am suflat Noi duh de viaţă, făptura aceea a stârnit tulburare în lumea îngerilor cei făcuţi prin cuvânt aşa cum toate s-au făcut prin cuvânt; toate, în afară de om. Toate oştirile îngereşti formau slava lui Dumnezeu ascultând lucrarea slavei. Dar după ce Noi l-am făcut pe om, am zis omului să asculte de cuvântul cel rostit, pentru ca să fie ascultat cuvântul, pentru ca să se împlinească el. Dar cuvântul rostit peste om nu s-a împlinit, tată. De ce, tată, nu s-a împlinit? De ce s-a călcat peste cuvânt, şi cum s-a putut întâmpla aceasta? S-a semeţit omul, tată. Îngerii erau duhuri, şi duhurile nu fac nici o lucrare fără trupuri, fără să aibă locaş trupuri. Şi dacă l-am făcut pe om cu trup şi dacă am suflat duh de viaţă peste el şi dacă apoi M-am odihnit în el, M-am odihnit cu tot cerul în el, în pământul pe care l-am lucrat, căci după ce l-am lucrat şi l-am terminat M-am odihnit în el, M-am odihnit în lucrarea Mea, tată, a Mea şi a Fiului Meu, întru Duh dumnezeiesc.

Fiţi atenţi, măi copii, luaţi aminte bine, că astăzi este sărbătoare de îngeri, dar voiesc să înţelegeţi bine şi atent. Fiţi cu duhul atent şi aplecat spre înţelegerea întru Dumnezeu, căci facem sfat îngeresc şi ceresc ca să înţelegem lucrarea îngerilor. Mai-marii oştilor îngerilor, Mihail şi Gavriil, aduc serbare în sobor peste Ierusalimul cel din cer dat vouă ca să fie îngerii lucrând peste voi în această zi de sărbătoare. Fiţi cu duhul atent şi ridicaţi-l spre Mine, ca să înţelegeţi sfatul Domnului între voi, că după ce l-am făcut pe om, M-am odihnit întru el. Şi cât M-am odihnit? Puţin de tot M-am putut odihni în lucrarea mâinilor Mele, căci în vremea odihnei Mele în om, omul s-a bucurat de toată slava lui Dumnezeu care mişca în Eden, care plutea în Eden, purtată de om, de trupul omului şi de mişcarea trupului omului, care purta în ea slava Mea.

Am făcut om din om ca să nu fie omul singur, ca să fie mare slava Mea întru lucrarea omului. Îngerii erau cu Mine şi cu slava Mea în om, şi omul era atunci purtător de Dumnezeu, locaş al slavei lui Dumnezeu. Toate cetele de arhangheli şi de îngeri îşi găsiseră odihna în om, căci făceau parte din slava Mea, şi omul era slujit de îngeri, precum Dumnezeu. Şi l-am iubit pe om şi l-am pus împărat în Eden, căci i-am făcut o grădină de Eden peste care să fie omul împărat. Şi dacă l-am pus împărat peste Eden, a folosit gând ascuns, care a fost slujit de îngeri, şi acest gând ascuns a primit slujirea îngerilor prin căpetenia îngerilor.

Omul era pus împărat, şi apoi s-a semeţit şi a spus: «Pune-voi scaunul meu şi îl voi aşeza deasupra norilor; peste Cel Preaînalt îl voi pune». Şi iată, acest gând ascuns al omului, care ar fi fost să primească slujirea îngerilor, a cutremurat Edenul şi cerul cel de deasupra, căci omul cel din pământ făcut a tânjit să se înalţe deasupra Creatorului său. Şi cum a început îngerul cel întâi peste cetele îngerilor, cum a început să cugete a sluji gândului cel ascuns al omului, s-a zdrobit de muntele semeţiei care crescuse în om, şi Domnul nu a mai simţit odihna în om, şi îngerii au început să cadă de la faţa lui Dumnezeu, din cinstea în care erau. Şi pe când îngerii cădeau, Domnul a trezit pe Mihail şi a strigat prin el: «Să stăm bine şi să luăm aminte cu frică!». Şi când a zis „cu frică“, s-a oprit căderea îngerilor, din pricina cuvântului de supunere.

Iată, tată, ce a făcut omul! S-a făcut prilej şi locaş de cădere a îngerilor. Ca fulgerul de repede s-a produs această cădere a omului, ca gândul de repede, căci când omul a gândit, au căzut îngerii şi s-au făcut satane. Şi ce înseamnă satană? Satană înseamnă schimbarea binelui în rău, şi când binele se transformă în rău, începe o luptă de vrăjmăşie împotriva binelui, şi se naşte o putere care se numeşte rău, puterea răului împotriva puterii binelui, a lui Dumnezeu. Şi iată, aşa s-a format atunci satana, născând putere vrăjmaşă, care se duce la Dumnezeu şi învinuieşte pe om în faţa lui Dumnezeu. Ca fulgerul s-a născut această putere potrivnică binelui, şi se numeşte satană această putere rea, dar ea a căzut de la faţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «Am văzut pe satana, ca fulgerul căzând din cer».

Şi după ce puterea aceasta a căzut pe pământ, pe care pământ a căzut? A căzut în om, a căzut peste om şi peste înţelepciunea omului, căci satana a luat apoi chip de şarpe, şi a lucrat acest înger căzut, a lucrat prin şarpe şi a rostit cuvânt de ispită îndemnându-l pe om să nu asculte de Dumnezeu ca să cadă şi omul dacă el a căzut cu ceata lui cu tot. Căci Lucifer era cel dintâi înger peste îngeri şi peste cetele de îngeri şi avea ceata cea dintâi, alături de lumina şi de fericirea lui Dumnezeu; adică era primul, el şi ceata lui lângă scaunul lui Dumnezeu, lângă lumină şi fericire, măi tată, şi de aceea i se zicea Lucifer, adică Luceafăr, căci el îşi lua strălucirea din lumina fericirii dumnezeieşti.

S-a supărat Lucifer pe om; a dat vina pe om pentru căderea lui. El era îngerul înţelepciunii lui Dumnezeu, şi când S-a odihnit Domnul în om, s-a odihnit şi el şi ceata sa, dimpreună cu toate oştirile cereşti, şi în om s-a întâmplat căderea lui, căci duhurile îngerilor lucrează prin trupuri lucrarea lor. Şi s-a luptat apoi Lucifer ca să-l cadă şi el pe om din cer, şi a intrat în şarpe şi a ademenit pe om, şi s-a născut de atunci lucrarea vrăjmaşă binelui şi fericirii omului în cer, şi omul a fost dat afară din cer şi a fost pus în locuinţa morţilor. Dar Eu am trimis pe Fiul Meu ca să ia trup şi să strice lucrul lui satana dărâmându-l de peste tot, şi apoi să plinească înfrângerea şi distrugerea lui la venirea Lui.

Iată ce înseamnă să se lase omul stăpânit de satană! Şi de aceea Eu am ridicat oameni dintre oameni, care alungă pe satana. Când regele Saul era chinuit de duhul lui satana pentru păcatul măririi de sine, el a fost eliberat de satana prin cântarea lui David. Dar cu greu se poate face aşezare de Dumnezeu în omul în care locuieşte acest înger, căci Saul era mereu văzut cu Lucifer în lucrarea sa. Iată păcatul lui Lucifer lucrând în om prin mărirea de sine, prin părerea de sine! De aceea L-am trimis pe Fiul Meu; L-am trimis să strice lucrarea satanică şi să Se arate oamenilor ca să-i înveţe să ia din nou chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi cine se lasă învăţat şi ajutat de Fiul Meu, acela face ce a făcut Fiul Meu şi se coboară la smerenie, ca să nu-şi încerce Lucifer stăpânirea în omul care primeşte pe Fiul Meu.

O, Tatăl Meu, de aceea am zis Eu la oameni: «Eu sunt calea!». Aşa le-am zis când Tu M-ai trimis la oameni, şi cine M-a crezut, a luat-o pe calea aceasta şi s-a izbăvit de acest înger vrăjmaş. Amin.

O, iubiţii Mei, prietenii Mei, fraţii Mei întru Tatăl! Aşa am zis: «Eu sunt calea!». Şi cum adică Eu? Eu am fost coborât până la voi ca să vă iau apoi cu Mine la Tatăl. Iată coborâre şi înălţare. Aceasta este calea pe care v-am arătat-o Eu. Întâi M-am coborât, şi apoi M-am înălţat. Dacă Eu nu Mă cobor la voi, cum aţi putea să vă înălţaţi voi la Tatăl? Tatăl nu primeşte pe nimeni fără Mine, pentru că El M-a trimis să Mă cobor şi să-i aduc cu Mine pe cei la care Mă cobor, pe cei în care Mă cobor. Eu sunt Fiul Tatălui, şi M-am coborât în voi ca să vă învăţ şi pe voi să lucraţi şi să stricaţi lucrarea lui satana.

Când a venit la Mine cel bolnav cerându-Mi să-i vindec trupul de boală şi de duh rău, l-am vindecat şi i-am zis: «Du-te, dar de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău». Şi ţie, măi poporul Meu, ţie cum ţi-am zis când ai venit ca să fii cu Mine? Căci te-am primit şi te-am vindecat prin cuvânt de plata păcatelor de până atunci, adică te-am iertat şi te-am primit şi nu ţi-am zis: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!“, şi ţi-am zis: „Vino, şi să nu mai greşeşti; vino şi stai cu Mine ca să nu-ţi fie ţie rău!“.

O, măi copii, iată, în ziua aceasta de sărbătoare vorbesc cu poporul acestei lucrări. Am vorbit atâţia ani cu poporul acestei lucrări. Sunam din trâmbiţa cea dumnezeiască şi îl anunţam să se adune la masa cuvântului Meu, şi venea poporul acestei lucrări, dar auzind nu auzea şi venind nu venea. Nu venea, fiilor, nu venea, că dacă venea, venit era şi venit rămânea. Venea şi se întorcea, venea şi pleca, şi nu venea. Nu venea dacă făcea aşa. Îl strângeam mereu, ca să-l vindec mereu. De câte ori cădea, îl sculam iertându-l, că el nu se scula. Îl sculam Eu, că el nu se scula, căci ca să te scoli înseamnă să urăşti căderea şi să nu mai cazi. Dar Eu îl sculam, şi el se ducea de la Mine şi cădea iar. Cădea, pentru că era semeţ, că nu o să se audă niciodată să cadă cineva dacă nu se semeţeşte ridicându-se deasupra lui Dumnezeu. Dacă Eu veneam şi îi spuneam să nu mai facă, el nu făcea aşa, el făcea mereu împotrivă, şi asta se numeşte că iar cădea semeţindu-se deasupra scaunului lui Dumnezeu. O, şi când auzeam mereu aşa cum aud şi acum de la acest popor că zice că „Dumnezeu e bun şi ştie că satana e de vină şi vede lupta noastră cu satana“! O, măi creştine, nu ai să vezi niciodată pe cel ce se luptă cu satana, şi ca să nu-l biruiască pe satana; niciodată, fiule. Şi ai să vezi mereu pe satana în calea omului biruindu-l pe cel ce nu se luptă cu satana. Numai cel ce nu se luptă, numai acela e biruit, numai acela. Cel ce primeşte pe acest înger, acela devine satană care luptă împotriva lui Dumnezeu, împotriva împărăţiei lui Dumnezeu, şi acela Îi răstoarnă scaunul lui Dumnezeu, statul lui Dumnezeu înăuntrul său. Eu de aceea am venit cu această lucrare, ca să aşez la loc drept scaunul lui Dumnezeu, să-l aşez ca să stea, şi ca să împărăţească stând. Dar de la căderea lui Lucifer nu s-a mai pomenit să stea Domnul în omul care are pe acest înger înăuntrul său.

Iată, vorbesc cu voi despre îngeri, ca să cunoaşteţi voi pe acest înger rău şi să nu-i daţi împărăţie, fiilor, să nu-i daţi, să nu-i mai daţi. La o parte din voi vă zic să nu-i daţi, dar la o parte din voi vă zic să nu-i mai daţi. Eu am venit să dărâm scaunul lui Lucifer, dar dacă poporul Meu nu va deosebi pe acest înger căzut din cer, se va lăsa mereu momit de şarpele care muşcă după ce momeşte, şi apoi Lucifer, văzând, se duce şi învinuieşte pe om. De aceea, creştine, îţi zic ţie: ascultă de Dumnezeu şi de cuvântul Său, căci dacă omul cel din Eden ar fi ascultat de cuvântul rostit peste el, nu ar mai fi ajuns să vadă rodul păcatului acesta.

Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este acum ca o brăţară pe care creştinul poporului Meu o poartă cu el în toată vremea, şi această brăţară se va desface în două şi îţi va prinde amândouă mâinile, măi creştine, şi vei fi dus acolo unde nu voieşti. Şi dacă nu voieşti să fii dus la locul neascultării, aruncă de la tine, aruncă brăţara cumpărată de la străinii lui Dumnezeu, şi cumpără de la Mine salbă de nuntă şi haină de nuntă şi nu umbla pe drumul neascultării de cuvântul lui Dumnezeu; nu umbla în tine cu acest înger rău, că el te pică din cer, fiule, te trage din cer. Nu fi nepăsător, nu fi azi nepăsător, că mâine nu vei putea să te tragi de la plata nepăsării.

O, Eu aşa am spus: «Privegheaţi şi vă rugaţi neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită!». Dar ce înseamnă să te rogi? Înseamnă să te pleci lui Dumnezeu, ca să nu te pândească acest înger întunecat. Ce făceam Eu când mergeam în casa Tatălui Meu? Luam cartea Tatălui Meu şi citeam din ea şi arătam tuturor lucrarea Tatălui Meu, şi aşa făceau şi apostolii Mei apoi, şi aşa să faceţi şi voi, fiilor; neîncetat să fiţi aşa, ca să nu cădeţi în ispite. Cel ce face aşa mereu, acela se ridică mereu spre cer, dar pe scara pe care M-am coborât Eu, pe calea pe care M-am coborât Eu. Eu sunt calea, şi v-am dat-o vouă, căci v-am dat vouă mai mult decât la oricare popor al vremii lui Israel. Eu sunt, şi ţi-am zis: «Vino! Vino, şi de acum să nu mai greşeşti calea! Vino, ca să sărbătorească îngerii în tine, îngerii cei care nu au căzut!». Şi de ce nu au căzut şi aceia? Aceia au stat cu frică în lucrul lui Dumnezeu şi au luat aminte la statul lor cu Dumnezeu.

Venea mereu acest popor la această sărbătoare, venea la praznicul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil. Eu când prăznuiam cu ucenicii Mei praznicul împărăţiei lui Dumnezeu, care venise cu Mine, hrăneam mulţimile cu vederea minunilor şi a semnelor care Mă însoţeau de la Tatăl. Le hrăneam vederea şi auzul şi mirosul şi gustul cuvântului şi lucrarea văzută şi pipăită la vederea cuvântului împlinit, şi apoi sfârşeam minunea punând masa cu hrana cea pentru trup, şi tot din cer puneam şi hrana pentru trup, care se gătea prin cuvânt şi prin rugăciunea Mea către Tatăl, de la Care ceream şi de la Care primeam.

Când am fost chemat în casa fariseului care făcuse ospăţ mare, Eu M-am dus. Şi de ce M-am dus? Pentru că aşa este scris: «Cel ce îţi zice să mergi cu el o milă, mergi două; cel ce îţi cere, dă-i, şi nu te întoarce de la el». Şi Eu M-am întors spre acela şi M-am dus la ospăţul său, dar M-am dus cu ospăţul Meu în mijlocul ospăţului său, şi le-am înmulţit ospăţul Meu, adică am înmulţit cuvântul Meu, căci el pentru cuvintele Mele Mă căuta. Şi ce am mâncat Eu în casa lui şi la masa lui? N-am mâncat, dar am mâncat mâncarea pe care o aveam Eu de mâncat, şi am lucrat de l-am scos pe îngerul acesta rău din ei şi le-am arătat calea Mea în ei, ca să ştie ei lucrul lui satana, căci pentru aceasta venisem. Am intrat şi am văzut acest înger semeţ, care-şi lua loc la masă cu semeţie pământească dacă a căzut pe pământ. Erau veniţi la masă oameni bogaţi şi cu haine moi, şi duhul lui Lucifer care era în ei dădea târcoale să Mă ispitească spre slava deşartă. Şi, de unde, că voi ştiţi ce am făcut Eu acolo şi pentru ce M-am dus acolo. Am intrat şi am privit şi am văzut cum se aşezau toţi la masă, şi am privit peste hainele lor moi, care purtau în ele mărirea slavei pământeşti, şi M-am apucat de lucru, şi de dărâmat M-am apucat, de dărâmat lucrarea lui Lucifer, şi am spus: «Când eşti chemat la masă, nu te grăbi să iei locul cel mai bun şi cel mai sus, că vine în urma ta unul care e de rang mai mare, şi te scoală şi te dă pe un loc mai jos, şi se aşează cel pentru care e pregătit scaunul». De ce am spus Eu aşa? Ca să nu iau loc la masa aceea, ca să le stric gustul cel trecător, căci Eu nu M-am aşezat la masa bucatelor lor şi pe scaunul împărăţiei lor, şi nu aveam cum să lucrez altfel ca să nu Mă aşez, şi i-am smerit şi pe ei, şi s-au sculat şi ei de la masa lor. Şi iar am adăugat cuvânt, ca nu cumva să-Mi întindă pâinea lor, şi am zis aşa: «Când faci ospăţ, să nu chemi neamurile sau prietenii sau cunoscuţii, ci cheamă săracii, care nu-ţi pot da înapoi, ca să fie primit la Dumnezeu lucrul tău şi ospăţul tău în numele lui Dumnezeu». Şi iată, aşa l-am slăbit pe acest înger care stăpânea în ei, şi am lucrat calea coborârii Mele în ei. Şi dacă Eu nu Mă coboram, nu-i puteam înălţa spre smerenie, nu-i puteam scula de la masa semeţiei deşarte.

Aşa făceam Eu la praznicul sfinţilor arhangheli, unde venea şi se aduna aproape tot poporul Meu, dar Eu nu încăpeam atunci mai întâi cu calea Mea în inima poporului Meu, căci se puneau mese lungi cu bucate, şi stăteam şi aşteptam să se sature poporul Meu, că altfel el nu mai stătea la masa smereniei cuvântului Meu. De aceea nu a stat poporul Meu cu Mine, şi de aceea nici nu puteam să-l pierd cerându-i să aibă acelaşi lucru cu Mine. Îl lăsam să mănânce, ca nu cumva să cârtească pe cale spre Mine, că nu pot spune pe cale cu Mine, şi pot spune pe cale spre Mine. Eu i-am spus: „Vino, poporul Meu, vino şi să nu mai greşeşti!“. I-am spus „Vino!“, pentru că Eu am venit să stau cu el, dar el nu a stat cu Mine. Nu i-am spus: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!“, şi i-am zis: „Vino, şi să nu mai greşeşti, şi stai cu Mine, ca să nu mai greşeşti şi ca să nu mai flămânzeşti!“. Dar iată, Eu am pus masă la praznicul sfinţilor arhangheli în grădina începutului cel nou şi pe care-l unesc cu începutul cel dintâi. Nu mai am popor cu trup cum aveam altădată când era uşa chemării largă şi aşteptând, dar Duhul Sfânt vorbeşte cu poporul Său, şi va merge să-i dea cuvântul Său.

Vorbeşte Domnul cu tine, poporul Meu care eşti cu duhul venit la praznicul cerului. Dar iată, sloboade Domnul un picuţ de tăcere de cuvânt, şi merg cei din grădina cuvântului, merg să guste ale Mele dintru ale Mele, şi iar vom lua cartea şi vom aşeza în ea cele ce vor fi să ia fiinţă în cartea aceasta. Binecuvântată să fie hrana cea pentru trup, şi cerească să fie prin binecuvântare. Şi nu se zice: „Poftă bună!“ la masă, căci pofta a scos pe om de la masa cerului, şi se zice „Binecuvântată să fie masa, şi bucatele ei să fie cereşti!“. Şi vom merge apoi înainte cu cuvântul cel despre îngeri în această zi de sărbătoare. Amin, amin, amin.

*

Iată, mergem înainte şi cu duhul atent, căci duhul îl ţine treaz pe creştin în faţa înţelesurilor tainelor lui Dumnezeu. Să nu fim slabi nici cu trupul, dar îngreuierea trupului vine de la neatenţia duhului, iubiţii Mei. Eu am vorbit mult de tot poporului Meu cel de azi, care a avut pe masă tainele lui Dumnezeu, şi poporul nu a îmbătrânit în înţelepciune după câtă carte a mâncat de la Mine. Şi unii din poporul Meu nu au folosit nimic din multa vorbire a lui Dumnezeu, şi ca şi tânărul care la vorbirea lui Pavel i s-a îngreuiat duhul şi trupul şi a căzut de sus şi a murit, aşa şi trupul acestui popor, dacă nu a avut în el duh atent a adormit în casa tainelor înalte şi a căzut jos din pricina somnului adânc al duhului, şi a stat cu trupul căzut, şi Eu mereu îl deşteptam şi îl înviam, aşa cum Pavel a înviat pe tânărul care a căzut de sus din pricina îngreuierii şi a somnului adânc în care stătea.

O, iubiţii Mei, cât de greu a pătruns Dumnezeu cu lucrarea Lui peste om, cu lucrarea de răscumpărare din plata păcatului neascultării şi a robiei lui Lucifer! Căci oamenii au făcut numai rău pe pământ, şi a pierdut Domnul pe tot omul de pe pământ aducând înec peste pământ, şi a rămas un om cu casa sa, un om pe care l-a văzut Dumnezeu că-i plăceau căile dreptăţii, şi apoi a lucrat Dumnezeu peste Avraam şi a rostit prin el făgăduinţa mântuirii omului. A venit atunci Tatăl Meu şi S-a folosit de trup şi a ieşit înaintea lui Avraam şi l-a binecuvântat pe Avraam, şi a răscumpărat Dumnezeu pe om prin făgăduinţa făcută peste Avraam şi peste urmaşul lui Avraam, Care avea să vină la vremea cuvenită să plinească taina răscumpărării. Iată, Tatăl Meu l-a binecuvântat pe Avraam, Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, căci Melchisedec era preotul lui Dumnezeu şi era mai mare ca Avraam. Nimeni nu putea fi mai mare ca Avraam pe pământ, căci lui îi dăduse Tatăl Meu făgăduinţa, şi iată, Cel mai mare ca Avraam l-a binecuvântat pe el. A folosit trup Tatăl Meu şi L-a binecuvântat pe Cel mic, pe Fiul Său L-a binecuvântat în Avraam. Şi cine l-a făcut preot pe Melchisedec? Căci tatăl său cel după trup era slujitor la idoli şi jertfea copii ai cetăţii Salemului închinându-se idolilor, şi pe Melchisedec l-a durut prea tare această nelegiuire şi a ridicat mâinile spre Tatăl Meu şi a rostit cerere să fie pierdută toată ţara Salemului şi să nu mai rămână nimic din ea, ca să nu se mai săvârşească atâta rătăcire şi minciună. Şi a pierit în clipa aceea, într-o clipă a pierit cetatea şi nu s-a mai cunoscut că a fost, şi a rămas el singur şi a plecat la Dumnezeu şi s-a sălăşluit în munţi, şi Tatăl Meu l-a numit preot al Său, pentru că Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, şi nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca şi el. El a adus jertfă Domnului toată cetatea, toată spiţa, şi tot neamul său l-a adus jertfă numai cu cuvântul, iubiţii Mei, şi a rămas fără spiţă, fără neam, fără început şi fără sfârşit. Nu se mai cunoştea începutul său, începutul neamului său pe nicăieri, şi nici urmă din sfârşitul neamului său, că aşa de bine s-a aşezat locul în care era Salemul, că nimeni dacă ar fi trecut pe deasupra nu ar fi bănuit că acolo ar fi avut loc o schimbare. Cine mai putea şti de începutul zilelor sale? Nimeni, aşa cum nimeni nu a cunoscut sfârşitul său. El era preotul lui Dumnezeu, pentru că Îi adusese jertfă lui Dumnezeu tot ce a fost al său, toată moştenirea lui, şi el nu a rămas cu nimic decât cu trupul său şi cu Dumnezeul său.

O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteţi purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup şi a binecuvântat pe Avraam şi pe urmaşul său, şi aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care şi voi staţi, şi iată, lucraţi după rânduiala lui Melchisedec, şi prin cuvânt lucraţi, aşa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu şi a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Şi-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinţei făcute peste Avraam.

Cu cine să vorbesc Eu despre lucrarea Tatălui Meu? Să vorbesc cu bătrânii acestui popor, căci cu tinerii nu pot vorbi tainele cele mari. Dar unde să fie bătrânii? Dar sunt bătrâni în poporul Meu? Iată, cei tineri sunt bătrânii poporului Meu, şi vorbesc spre ei, şi să îmbătrânească poporul Meu, că vremea e pe sfârşite, şi a îmbătrânit vremea aşteptând să crească înţelepciunea lui Dumnezeu peste oameni.

O, poporul Meu, te-am tras lângă Mine ca să te aşez apoi şi să judeci toate seminţiile pământului, după cum am rostit peste Avraam când i-am spus: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile». Avraam a fost omul peste care Tatăl ceresc a rostit făgăduinţa, şi în calea căruia a ieşit cu pâine şi cu vin şi cu untdelemnul ceresc al cuvântului făgăduinţei. Avraam a fost cu binecuvântare tainică, şi a lucrat Ea Însăşi, Sfânta Treime apoi, şi Şi-a plinit făgăduinţa până la capătul lucrării ei, căci aşa s-a spus: «Ţie, şi urmaşului tău». Şi iată, Cel ce a purtat rodul pomului vieţii a fost făgăduit lui Avraam, măi copii, şi de aceea Avraam a avut făgăduinţa, şi de aceea se spune aşa, dar nu se înţelege lucrarea aceasta de către fiii poporului Meu, de către bătrânii poporului Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, eram în sânul lui Avraam, eram făgăduit de Tatăl Meu, şi de aceea s-a pus peste Avraam Scriptura care spune: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile!», adică în coapsele lui Avraam, prin cuvântul făgăduinţei.

Iată de ce s-a mântuit omul care a fost mai înaintea întrupării Mele între oameni: pentru că Tatăl Meu a pregătit în sânul lui Avraam locul aşteptării Fiului Său Cel întrupat, căci pomul vieţii, măi copii, Eu sunt, şi am fost aşteptat să port rod şi să fiu catapeteasmă de intrare în rai, şi de aceea zice Scriptura că nimeni nu poate să intre decât prin Mine, şi zice că Eu sunt uşa, şi pe ea s-a făcut primul pas în rai. Eu am înviat întâi dintre morţi, şi apoi fiecare, la rândul cetei sale după cum a fost făgăduinţa rostită. Şi cine a fost primul intrat în rai? Iată, tâlharul a intrat în rai, şi deşi a avut cu el cheia nu i s-a deschis uşa până ce Eu n-am înviat mai întâi. El a ajuns cu crucea şi a vestit pe îngerul din faţa raiului, dar acela nu i-a deschis până ce Eu n-am ajuns, căci mai întâi am fost în iad, şi apoi am înviat, şi am devenit uşa de intrare spre pomul vieţii, care este în rai, care este Sfânta Sfintelor Treimii Dumnezeieşti, şi atunci s-a început împărăţia lui Dumnezeu peste cei vii şi peste cei morţi.

Dar lumea cea fără cunoştinţă nu înţelege nimic, căci atunci a biruit Dumnezeu peste moarte, şi moartea a fost înghiţită de biruinţă, căci fiecare suflet, de atunci, se ridică la rândul cetei sale şi înviază dacă a plecat spre Mine însoţit de Mine, după cum este scris: «Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de învierea cea dintâi, căci asupra lor moartea cea de a doua nu mai are putere, şi sunt preoţi ai lui Dumnezeu şi împărăţesc cu Hristos o mie de ani». Iar cei ce nu au plecat întru Hristos, aceia nu înviază, şi aşteaptă cealaltă mie de ani, şi iată, satana şi-a sfârşit, aproape, nimicirea sa şi înşelarea sa peste neamurile pământului, iar cei morţi întru Hristos se vor ridica cu toţii, spre răscumpărarea trupurilor lor, căci ei au împărăţit cu Hristos, şi împărăţia lui Hristos se aşează să judece.

O, poporul Meu, nici acum nu poţi purta această taină a învierii morţilor, nici acum, şi ar fi trebuit să o pricepi până acum. Dar Eu am pus capac bine aşezat peste taina aceasta, şi iată, cei înţelepţi pricep această taină care este rostită atunci când tu spui aşa: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». O, dacă aşteptai, ştiai ce aştepţi, şi dacă ştiai, aşteptai. Dar nu ai aşteptat, şi iată, nu ştii, şi ochii tăi sunt ţinuţi să vadă şi nu vezi, că nu citeşti cartea şi nu ştii dacă nu citeşti. Şi ca să citeşti în ea şi ca să înţelegi, trebuie să fii coborât din cer, măi creştine, trebuie să te sui la cer şi să te cobori să citeşti apoi. Eu am venit să-ţi dau mâna şi să-ţi arăt cele cereşti, şi tu nu Mi-ai dat mâna ca să vii cu Mine şi să vezi şi să înţelegi şi să crezi. Eu am venit cu cerul spre tine, poporul Meu, dar tu nu vezi, căci ochii tăi sunt ţinuţi să vadă, sunt ţinuţi de necredinţă şi nu Mă cunoşti în frângerea pâinii aşa cum M-au cunoscut după înviere cei din Emaus. Dar şi acum tot după înviere sunt, şi sunt cu tine pe cale şi îţi vorbesc din Scripturi, dar ochii tăi nu-şi mai dau drumul ca să vadă, şi Eu vin să te rog să-ţi cumperi untdelemn de la Mine şi să-ţi ungi ochii şi să vezi, ca să iei aurul şi veşmântul Meu pe tine, că iată, Eu stau şi bat la uşa ta. Deschide-Mi, deschide, ca să vezi! Şi dacă nu vei vedea, înseamnă că nu-Mi vei deschide, dar dacă Eu te iubesc, te voi mustra cu dreptate ca să vii spre pocăinţă, poporul Meu de la sfârşit, că străin eşti tu, popor de la sfârşit, şi nu te mai uiţi spre începutul tău.

Eu vreau să te unesc cu începutul tău, fiule, ca să nu rămâi pentru sfârşit. Vreau să te aduc iar întru început, că iată, pomul vieţii, care era în rai, în raiul cel din Eden, era singurul din pomii raiului care nu avea rod; era alături de pomul cunoştinţei binelui şi a răului, dar nu avea rod pomul vieţii, că dacă avea, lua omul şi din acela, că nu a ascultat omul ca să nu ia şi ca să nu moară, şi de aceea a fost omul scos, ca nu cumva să întindă mâna în vremea rodului şi să rupă rodul fără să fie împlinit; ca nu cumva să ia şi să trăiască în veci în rai în neascultare. Şi a fost pus iarăşi pe pământ omul, şi el a tras spre pământ şi s-a întors în pământ. Dar pomul vieţii Eu eram, şi am purtat rod acum două mii de ani şi am fost uşa de intrare spre pomul vieţii. Eu eram pomul vieţii, şi tot Eu eram uşa spre pomul vieţii, şi am înviat şi am legat pe diavolul pentru o mie de ani şi am împărăţit întru împărăţia Mea. Dar voi nu înţelegeţi cum a fost aceasta, că omul cel ce se închina lui Lucifer, acela forţa fiii împărăţiei Mele, forţa pe cel ce credea în Hristos să se plece fiarei făcute de mâna omului, şi dacă nu se închina fiarei, era mucenicit pentru mărturia lui Hristos, căci Eu împărăţeam în cei credincioşi Mie şi biruiam prin sângele cel vărsat întru numele Meu şi pentru mărturia Mea şi ridicam gloatele spre credinţă şi împărăţeam şi sfinţeam pământul, şi diavolul era legat. Cel ce aude bine, acela să înţeleagă, căci diavolul nu biruia pe creştinii Mei, pe fiii împărăţiei Mele peste care Eu împărăţeam.

Şi iată, tată, ce străin eşti tu de început, poporule creştin de la sfârşit. Că după ce au biruit toţi din vremea aceea cât diavolul a fost legat, apoi Eu i-am sculat pe toţi ca să împărăţească cu Mine o mie de ani, şi aceştia sunt cei ce te ajută pe tine azi, poporule de la sfârşit. Aceasta este biserica Mea cea de la început, cea dintâi, dar iată, cea de la sfârşit, ajutată de atâţia sfinţi mucenici care s-au sculat şi au împărăţit lucrând întru putere, s-a lăsat momită de diavolul, cel care a fost dezlegat pentru puţină vreme, şi a intrat sămânţa rătăcirii în cei credincioşi, căci faţa ascunsă a diavolului a rămas în mintea oamenilor şi s-au despărţit oile de capre, şi oile au rămas puţine şi s-au făcut capre şi s-au ales la dreapta şi la stânga. Dar lupul cel pribeag căuta mereu la oi, că ele erau puţine, şi băga frica în oi şi în ciobanii de la oi, şi oile nu s-au luptat, şi nu trezeau pe ciobani, şi au început să se ascundă pe dealuri şi pe munţi, până ce nu au mai ştiut drumul spre staul. Şi iată, biserica cea de la sfârşit s-a înstrăinat de început, căci oaia nu a mai păscut păşune cunoscută şi s-a învăţat să rătăcească fără păstor şi nu Mă mai cunosc oile de la sfârşit, nu mai cunosc glasul Păstorului. Şi ce să fi făcut Dumnezeu, decât ceea ce era scris, ca să înceapă să sune din trâmbiţele Sale şi să anunţe calea venirii Mirelui la mireasă, la biserica Sa.

Dar odată cu trâmbiţarea, iată, şi Gog şi Magog au primit dezlegarea diavolului peste ei, ca să-şi umple cupa rătăcirii lor şi să fie apoi mistuiţi de focul cel din cer coborât, de Duhul lui Dumnezeu, Care va curăţi fărădelegea de pe pământ. Iată şi sfârşitul acestei săptămâni dumnezeieşti, care a purtat în mijlocul ei trâmbiţarea legământului cel pentru sfârşitul tainei lui Dumnezeu şi pentru încetarea jertfei şi pentru venirea şi pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Şi dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, şi am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, şi de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraţilor, iar cei ce mai vor să împărăţească, să stea ca Domnul, pe cruce, şi nu altfel. Şi, de unde?! că împăraţii nu au cunoscut nimic, şi au rămas la locul lor. Dar aceia nu au împărăţia Mea, şi o au pe a lor, şi nu rămâne nimic la deschiderea cărţilor care se vor citi, aşa cum am spus Eu acestui popor, că aşa i-am spus, şi demult i-am spus: «Copii ai poporului Meu, puţin mai e şi vom da mâna, şi vom citi cartea proorociei de azi, de la început şi până la sfârşit, în faţa a mii şi milioane de făpturi». Şi am spus că «Mare va fi ziua aceea când Eu, Domnul, voi profeţi în faţa a multe popoare şi se va zidi din nou biserica cea dintâi».

Şi iată, Gog şi Magog cântă şi ţipă şi se zvârcoleşte, şi diavolul zbiară ca niciodată, şi proorocul mincinos îşi vede minciuna, căci veacurile sunt în mâinile Tatălui Meu şi nu este înţelept să priceapă aceasta. Nici profeţii nu au priceput ce scriu, nici cei de departe, nici cei de aproape, şi stau şi se uită din cer şi nu pricep cum vine, căci iată, tainele se descurcă pe pământ, şi raiul şi Ierusalimul se aşează ca să primească pe cei ce vor veni la sărbătoarea acelei zile când se va deschide cartea aceasta şi se va citi din ea, şi vor sta în faţă morţii cei mari şi cei mici şi se va deschide iezerul cu foc pentru cei mincinoşi, pentru moartea cea de a doua.

Copii ai poporului Meu, sculaţi-vă şi învăţaţi lecţia aceasta, ca să ştiţi cum vine să aşteptaţi învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Toată lumea zice că e mincinos Domnul prin profeţii Săi, dar nu e aşa. Lumea nu înţelege că Eu Mi-am anunţat împărăţia, şi nu înţelege dacă nu se întoarce să se uite spre început. Şi iată, morţii vor învia, dar Eu vă spun că au şi înviat, şi lumea nu va avea ochi să vadă, căci ochii lumii sunt ţinuţi să vadă.

O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ţi deschid ochii, şi nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, şi nu ai stat! Iată, eşti cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru şi să-L cunoşti pe Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să mănânci cu Mine Paştele cel nou întru împărăţie nouă, poporul Meu de la sfârşit care eşti lângă venirea Mea. Dar Eu îţi zic că am venit, şi tu nu M-ai cunoscut. Cine a grăit cu tine, popor de la sfârşit? Nu a grăit Dumnezeu cu tine? Oare, altcineva a grăit cu tine? Şi tu ce ai făcut? Tu ai mâncat şi ai băut şi te-ai însurat şi te-ai măritat şi ai înmulţit păcatul trupului tău şi ai zis că trăieşti după carte. Şi Eu lucram lângă tine cetate de scăpare, şi rai, şi Ierusalim nou; lucram şi te strigam să intri şi ziceam: «Intră, poporul Meu, şi trage uşa după tine!». Şi îţi mai spun şi azi: intră, poporul Meu, în binele tău şi al Meu, că pentru tine am binele Meu! Intră, ca să nu rămâi pe afară, că nu ai să mai cunoşti locul unde ai stat! Intră, şi să nu mai ieşi afară, că afară sunt câinii şi desfrânaţii şi vrăjitorii şi închinătorii la idoli şi cei ce iubesc minciuna. Minciună este în gura celor ce mai spun că este încă vreme. Nu mai este vreme, dar te aşteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuţ mai avem de călătorit, şi la capătul călătoriei e sărbătoarea cerului pe pământ, şi voi frânge pâine şi îţi voi da, şi Mă vei cunoaşte şi te vei bucura pe veci. Întreabă pe Dumnezeu ca să înţelegi. Vino şi bate şi Mă întreabă ca să-ţi spun ce nu înţelegi, poporul Meu de la sfârşit, ca să nu rămâi pentru sfârşit.

Am încă multe să-ţi spun mai înainte ca să Mă arăt venind în faţa ta, dar le poţi tu purta de acum? Puţine mai sunt de călătorit şi de împlinit, dar cine, tată, te-a orbit? Cine ţi-a făcut aşa ceva? Eu am venit şi M-am răstignit şi am rămas pentru tine şi ţi-am dat cheia împărăţiei Mele; ţi-am dat crucea, cu care am descuiat Eu raiul, căci pentru tine l-am descuiat, iar Eu am luat ca să port cheia morţii şi a iadului ca să nu te mai bage nimeni acolo. Dacă o dădeam la altcineva, te băga altul înapoi. Dacă ţi-o dădeam ţie, tu eşti răutăcios, şi îl bagi pe fratele tău în iad când te superi pe el. Ţi-am dat cheia raiului ca să descui şi să intri, căci Eu sunt uşa pomului vieţii, şi să biruieşti, fiule, ca să mănânci cu Mine, poporul Meu, că tu nu ştii cum vine această taină mare, care este în mâna Mea şi pe care voiesc să ţi-o întind şi să te prinzi de mână cu Mine.

Trezeşte-te spre Mine, că Eu sunt uşa, şi sunt împărăţind cu sfinţii şi cu proorocii, care lucrează cu tine, popor de la sfârşit. Trezeşte-te, că tu trebuie să mergi cu Mine şi s-o trezim pe cea iubită, s-o trezim pe România, că pentru asta te-am trecut prin această şcoală, ca să mergi cu Mine când te chem să mergi. Mergi cu Mine, măcar o milă mergi dacă nu vrei să mergi două, că te iau Eu apoi în spate pe drumul vestirii dimineţii. Mergi, că iată, îţi dau binecuvântare ca să mergi, că te chem la praznicul cerului pe pământ.

Iată, Eu strig peste România, strig să o trezesc, şi tu să nu stai cu mâinile în buzunar, să nu mai stai aşa. Nu vă învaţă însăşi firea cât de urât este ca să stea omul cu mâinile în buzunar? Dar creştinului îi stă rău, şi necuviincios îi stă, când stă de vorbă unul cu altul, când stă cu mâinile în buzunar creştinul. Creştinul cel plăcut de cer nu ar trebui să aibă buzunar pe haina lui, că dacă are, bagă mâna şi stă cu mâinile în buzunar, şi rău Mă umple de durere satana, că se bucură satana de creştinul care stă în această poziţie necuviincioasă. Creştinul cel împlinit în statul său cu Dumnezeu, trebuie să-şi aibă la gât sau la piept trăistuţa sa, ca să nu poată sta cu mâinile. Creştinul trebuie să fie cu îmbrăcăminte cuviincioasă şi acoperită de slavă cerească şi nu pământească. Dacă i-aş spune cum ar fi să aibă haina sa, aş fi hulit de creştin. Dar vouă, celor ce credeţi în întoarcerea Mea, vă spun: nu mai folosiţi buzunarele, şi acoperiţi cu haină înfăţişarea trupului vostru, cu haină de creştin şi nu cu haină de păgân. Vine vremea să aveţi înfăţişare plăcută, de creştin. Faceţi-vă cu mânuţele voastre hăinuţele şi lăsaţi-le să cadă bine şi plăcut pe voi, că e vremea să ieşiţi din lume şi cu această înfăţişare. Deosebiţi-vă, ca să cunoască lumea pe creştinul Meu şi după veşmântul cel de afară.

Nu mai purta, creştine, haine moi şi subţiri. Nu aşa, fiule. Până când aşa? Eu vreau să te deosebeşti în mijlocul celor cu viaţa păgână. Creştinii cei mai bătrâni ai neamului tău aveau îmbrăcăminte smerită, care acoperea necuvioşia trupului. O, nu am avut cum să-ţi spun că nu-Mi place acoperământul trupului tău, creştine. Nu ai avut dragoste ca să fii şi ca să pari smerit în mijlocul oamenilor. Ai fi avut mai multă putere în faţa morţii, dar nici tu nu ai iubit viaţa. O, ce fel de haină aş fi iubit Eu ca să o ai pe tine! Dar nu am putut pătrunde peste tine cu această lege sfântă şi cuvioasă, şi nu te-ai cunoscut nici aşa din lume. Şi dacă te-aş ruga acum să fii cuviincios la portul de creştin, ai zice că nu ai bani, aşa ai zice, aşa ai să zici. Dar nu aşa, măi creştine, nu mai sta aşa, nu mai sta cu mâinile în buzunar de-acum. Fă-ţi o trăistuţă mică şi leagă-ţi-o de gât sau prinde-ţi-o de cămăşuţă în dreptul pieptului. O, când văd hăinuţa ta aşa de puţină, aşa de mică, aşa de strânsă, Mă doare, să ştii că Mă doare, şi nu vrei să ieşi din lume.

Nu mai sta, creştine, cu mâinile în buzunar. Rupe buzunarul de pe haina ta şi nu mai sta cu mâinile în buzunar, şi hai la lucrul cărării Mele, hai să terminăm de pietruit cărarea venirii Mele cea văzută de tot ochiul! Hai să pregătim pe România, că acest pământ după ce va fi curat va sta în faţa slavei Mele şi va purta slava Mea şi a ta dacă tu te scoli acum să iubeşti slava Mea în tine.

*

Grăiesc cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Meu din mijlocul României. Eu sunt Domnul duhului şi al trupului tău, căci trupul tău este de la trupul Meu şi până la plinirea vremii cerurilor, o, România Mea, ţara alegerii Mele! Şi de ce te-a ales Tatăl Meu pe tine? O, tu te-ai născut odată cu Mine pe lume. Ţi-a făcut Tatăl Meu un trup, odată cu trupul Meu ţi-a făcut ţie trup, şi a suflat apoi peste trupul tău duh de viaţă, căci a venit la tine cel întâi chemat al Meu şi te-a încreştinat şi te-a botezat întru numele Meu şi de aceea te numeşti întâia chemată între neamuri. Dar neamul tău ştie, oare, taina aceasta? Crede, oare, minunea aceasta cerească?

Erai frumos lucrată în mijlocul neamurilor pământului, căci pământul tău poartă o taină mare, pe care tu nu o ştii, şi taina aceea te-a învăţat în taină să fii cuminte şi să nu doreşti nimic din ceea ce este al aproapelui tău, şi numai tu ai împlinit porunca aceasta între neamurile pământului. Şi te-ai păstrat mireasă Mie, căci Tatăl Meu M-a logodit cu tine la naşterea ta, şi a sălăşluit Dumnezeu în tine cu Duhul, pentru că tu nu ai iubit alţi dumnezei, de la naşterea ta şi până la capătul bisericii cea dintâi, care a vieţuit cu trupul în mijlocul tău. Iar tu apoi, tu, din una curată şi neîntinată, te-ai lăsat amăgită, şi s-a ales din tine, apoi, la dreapta şi la stânga, şi oile Mele cele credincioase au rămas puţine la dreapta Mea, iar celelalte, dând să Mă despartă în două, şi-au rupt cămaşa cea dintâi şi au luat o cămaşă nouă şi o purtare nouă, şi ai devenit din una, două, biserica Mea, căci în tine, Românie, a lucrat Tatăl Meu proorocia cea din urmă, şi tu nu ai cunoscut aceasta. Iar când diavolul a fost slobozit ca să lucreze înaintea venirii Mele, după cum este scris, tu, biserica Mea, nu ai vegheat atunci, şi a pătruns în tine păcătuire, şi ţi-ai întors faţa ta de la părinţi şi de la Mine. Şi iată, taină neînţeleasă, că dintr-o femeie desfrânată, dintr-o biserică desfrânată care a înşelat pe Iubitul ei, s-a născut antichrist, cel care te-a prins în păcat, şi te-a pustiit mereu de atunci, şi ţi-a murdărit veşmântul trupului tău. Dar Mirele tău te răscumpără şi face din mijlocul tău salvare ţie, căci tu ai fost dintru început în dreaptă credinţă, şi Domnul tău nu uită veşmântul tău cel dintâi.

Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului; le am de atunci de când l-am legat pe cel rău ţie, iar ţie ţi-am dat cheia împărăţiei Mele ca să stai în ea şi să nu ieşi din ea şi să nu te duci să lucrezi la alt stăpân. Dar iată, duhul potrivnic a fost slobozit la vremea sa şi a înconjurat cetatea ta, dar Eu vin iar şi ca şi atunci voi birui pentru tine, biserica Mea cea de la sfârşit. Dar străină eşti tu de început, străin e omul de la sfârşit, străin este de început, căci cel de la sfârşit nu s-a jertfit cu trupul şi nu a cunoscut pe cel ce ucide duhul său, pe cel ce a înconjurat cetatea duhului său. Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Şi va învia în tine biserica cea dintâi şi se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează şi uneşte sfârşitul cu începutul, şi va fi Ierusalim ceresc pe pământ.

România Mea, trezeşte-ţi păstorii şi te adună întru Duhul Meu şi paşte păşune curată, ca şi cei de la început, care cer răscumpărarea strigând: „Până când, Doamne?“. Scoală-ţi bine păstorii, şi ca să te păstorească şi nu să împărăţească peste tine şi nu să ia cheile împărăţiei Mele şi să le ascundă de la faţa ta. Sun din trâmbiţă peste tine. Eu sunt, şi prin cuvânt sunt în mijlocul tău ca să te scol din moarte. Scoală-te, nu te pierde vremii acesteia, că e vremea să te scoli şi să stai înaintea Mea. Eu sunt, şi sunt în calea ta cu calea Mea, ca să te adun şi să-ţi iau crucea şi să fac din ea steag de biruinţă pentru tine. Dar iată, păstorii tăi Mă gonesc ca pe un stricător şi, ca şi cei de atunci, zic că nu sunt Eu. Eu sunt, prin cuvânt sunt, şi lucrez prin cuvânt ca să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi curată şi sfântă, dar păstorii tăi au ieşit la Mine cu săbii şi cu ciomege, ca şi atunci. Am bătut la uşa lor ca să le spun de Mine şi de tine, dar ei împărăţesc şi se odihnesc şi nu vor să iasă din ei ca să intre întru Mine.

Eu sunt, şi am venit să ridic biserica cea ruinată şi s-o clădesc pe temelia cea dintâi, şi am ridicat un vestitor (arhiereul Irineu, n.r.) şi l-am trimis cu vestea cea din urmă, dar ei l-au luat şi l-au răstignit şi i-au luat mersul şi i-au dat hlamidă de ocară şi l-au îmbrăcat, ca şi pe ei, în haina lui antichrist şi l-au forţat să tacă şi să nu vestească peste tine ridicare şi înviere în faţa Celui ce vine, şi au răstignit pe Duhul Sfânt sculându-şi iscoadele ca să pună în temniţă cuvântul lui Dumnezeu. O, dar cuvântul nu se poate lega! El iese din cuie şi zideşte biserica.

O, biserica Mea, cum nu ai cunoscut tu vremea cercetării tale! Căci Simeon a fost legat să nu moară până ce a văzut pe Fecioara purtând pe Fiul lui Dumnezeu. Iar tu prin acelaşi cuvânt eşti legată ca să nu poţi învia până ce vei vedea lucrarea cuvântului Meu în mijlocul cerului, până ce vei vedea pe Cuvântul cuvântând şi rostind: „Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc şi prin care vin apoi văzut de toţi cei care Mă împung acum, căci iată, am venit pe neştire şi nu ai fost pregătit, poporule de la sfârşit“. Şi iată, vin şi îţi vestesc că vin, şi tu eşti tare la cerbice şi nu iei de la Mine untdelemn ca să-ţi ungi ochii şi să cunoşti venirea Mea.

Românie, Românie, trezeşte-ţi păstorii, că vine Dumnezeu la tine! Şi va veni un Leu şi va lega toţi lupii, şi vei cunoaşte pe cel ce este venit la tine, şi îţi vei spăla faţa şi vei sta înaintea Mea, căci Eu întru tine binevoiesc. Cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt este primit de cei ce au pe Duhul Sfânt, de cei purtaţi de Duhul Sfânt, dar păstorii bisericii Mele din România au primit pe Iuda, cel care vinde pe copiii cuvântului Meu. I-au deschis lui Iuda, dar cuvântului Meu nu i-au deschis ca să-L priceapă pe Duhul Sfânt şi să creadă venirii Mele şi ca şi atunci Mă fac eretic şi stricat şi Mă scot din casa Tatălui Meu, aşa cum Mi-au scos ca pe nişte eretici, pe cei ce poartă cuvântul Meu întru venirea sa.

Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ţi stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primeşti, Eu te iau de pe temelie şi zidesc cu cei credincioşi, şi biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, şi voi răscumpăra făptura Mea, şi voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, şi nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.

Iată, Eu fac un lucru nou, un lucru ceresc în mijlocul tău, un timp ceresc şi un trup ceresc peste biserica Mea din tine, Românie blagoslovită de Tatăl Meu. Şi voi fi împlinitor prin cuvânt, şi sfârşitul se uneşte cu începutul, şi pământul se uneşte cu cerul în lucru văzut. Eu bat la uşă, Eu stau la uşă şi bat. De va deschide cineva glasului Meu, voi cina cu el prin cuvânt şi Mă voi arăta lui, că Eu pe cei smeriţi îi iubesc, iar pe cei semeţi în duhul lor îi voi pleca, şi se va auzi Scriptura care spune: «Unde este înţeleptul acestui veac?». Iată, cei mari nu-Mi deschid, dar pruncii aud glasul Meu şi se bucură văzând ziua aceasta şi vremea aceasta.

O, dacă Eu nu aş fi scurtat apăsarea acestor zile, nu ar mai sta nici un trup înaintea Mea, dar pentru cei cu duhul smerit, Eu ascund faţa urgiilor care sunt peste lume ca să încerce pe toţi câţi locuiesc pe pământ. Iar tu, Românie, vei fi Mie domnie, şi cel necurat va fi luat din tine. Scoală-te, ca să-Mi auzi glasul şi ca să cinez cu tine, căci Tatăl Meu aşează în tine nuntă cerească şi biserică curată, şi va da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

21-11-1993

[Duhul]

Anul 1994

   * 09-01-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan
   * 12-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan
   * 15-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 06-03-1994 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi
   * 10-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 01-05-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului
   * 03-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena
   * 09-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului
   * 19-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-07-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 27-09-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci
   * 16-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin
   * 23-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin
   * 04-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 14-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan

09-01-1994

Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt binecuvintează cuvântul şi sfatul cuvântului care se coboară acum din sânul Treimii cereşti pentru ca să hrănească poporul cel cu nume sfânt. Amin.

Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt Cuvântul, şi cobor la poporul cel cu nume sfânt, ca să-l hrănesc prin cuvânt. Cuvântul este pâinea care se coboară din cer şi din care se hrănesc cei ce cred din poporul cel cu nume sfânt, iar cei ce nu cred pe Dumnezeu Cuvântul, Care Se coboară prin cuvânt, aceia se hrănesc prin auz, dar nu şi prin credinţă, şi aceia nu se hrănesc, şi aceia nu cresc mari prin cuvânt. Aceia sunt piperniciţi, şi dacă au putere, n-au putere bună, şi au putere dăunătoare pentru mântuire, şi au putere de necredinţă cei ce nu cred.

Pace ţie, popor cu nume sfânt! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, popor cu nume de Ierusalim, căci Ierusalim este nume sfânt, şi acesta este numele pe care-l porţi din darul lui Dumnezeu, popor cu nume sfânt, popor unit cu Ierusalimul cel de sus, care s-a coborât peste tine, după cum era scris în Scripturi pentru vremea aceasta, şi despre care a scris Ioan cel iubit prin Scriptura care grăieşte: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, iar glasul Celui de pe tron a grăit: iată, noi le fac pe toate». Amin.

O, popor cu nume sfânt, proorocit din vremea începutului împărăţiei cea nouă a lui Iisus Hristos! Am hotărât să cobor iar spre tine prin cuvânt şi să-ţi amintesc să nu fii numai cu numele popor al lui Dumnezeu, ci să fii cu viaţă sfântă şi pregătită bine înaintea Celui ce vine. Dar nu să te pocăieşti numai pentru o vreme, nu aşa, şi să stai mereu priveghind. Nu priveghea numai un timp, ci priveghează până la capăt şi crede până la capăt şi lasă-L pe Dumnezeu să lucreze peste tine cum ştie El, cum vede El că trebuie. Să nu fii numai cu numele popor al acestei lucrări dumnezeieşti, şi să fii cu fiinţa şi cu viaţa şi cu toate îndeletnicirile, şi să fii cu credinţă şi prin credinţă, că aceasta va fi prima fericire rostită peste fiii acestui popor: ferice celui ce a fost chemat şi a crezut apoi în această lucrare a lui Iisus Hristos, Care a venit prin cuvânt ca să-Şi gătească bine calea celei de a doua arătări în mijlocul oamenilor. Ferice vouă, celor ce credeţi în această coborâre cerească pe pământ! Şi iarăşi zic: vai vouă, celor ce aţi dat de acest izvor, de acest cuvânt de mântuire, şi aţi fost necredincioşi şi ispititori şi aţi părăsit această coborâre cerească!

Poporule iubit, scoală-te spre fericire şi nu spre vaiet, că aceste două cuvinte vor conduce de-a dreapta şi de-a stânga pe fiii acestei lucrări.

O, am încă multe să-ţi spun, popor cu nume sfânt, dar le poţi tu purta de-acum? Iată, cei ce cred pe Dumnezeu Cuvântul se bucură purtând tot ce aduce cuvântul de la Dumnezeu, iar cei ce nu cred, aceia nu pot purta cele cu care Eu vin de-acum. Aceia nu pot crede, fiindcă celor ce ispitesc pe Dumnezeu Cuvântul întru lucrarea Sa, acelora nu le este dată puterea să creadă. Eu aşa am spus celui ce M-a rugat de vindecare zicându-Mi: «Doamne, dacă poţi, fă-mi bine», iar Eu i-am răspuns: «Dacă poţi crede, totul se poate împlini». Şi am auzit credinţa lui şi rugăciunea lui ca să-l ajut şi ca să-i dau putere să creadă, căci a spus: «Cred, Doamne. Ajută-mi în necredinţă, ajută-mi să cred».

Apostolii Mei credeau, şi se rugau să le măresc credinţa, dar nu stăteau nepăsători în credinţă. Se rugau spunându-Mi: «Adaugă, Doamne, credinţei noastre, adaugă credinţă». Şi tu, iubitul Meu popor, ai avut în mijlocul tău slava lui Dumnezeu, şi tot n-ai ştiut cum să crezi în ea, căci lucrarea aceasta este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, dar cine n-a stat mic sub ea, acela n-a înţeles pe Dumnezeu întru lucrarea Sa, întru mărirea Sa, căci acela n-a folosit sfiala cea sfântă de care avea atâta nevoie acest popor chemat, ca prin sfiala cea sfântă să fi dobândit har înaintea lui Dumnezeu.

Iată ce veste îţi dau, iubitul Meu popor, chematul Meu ucenic, primitul şi miluitul Domnului. Îţi dau veste pentru lucrarea smereniei şi a pocăinţei întru tine, tată. Îţi dau de ştire că tu n-ai avut sfială faţă de Mine şi faţă de cuvântul Meu lăsat peste tine şi faţă de măreţia Mea în mijlocul tău. Şi dacă n-ai avut, şi dacă n-a fost să se defăimeze numele Meu şi lucrarea Mea, iată, te-am ţinut aşa cum ai stat, aşa cum ai vrut să stai şi cum ai vrut tu să-L înţelegi pe Dumnezeu. Şi s-a întâmplat cu fiul acestui popor aşa cum a fost cu Saul, care era uns prin prooroc, dar care făcea ca el şi nu ca Dumnezeu, că venea să întrebe pe Dumnezeu şi după ce a plecat Samuel proorocul din mijlocul poporului Israel, dar Domnul nu S-a mai uitat spre Saul şi nu i-a dat răspuns prin nimeni şi prin nimic. Şi când el a văzut aşa, s-a dus să întrebe prin fir străin de Dumnezeu, străin de lucrarea care-l unsese pe el, şi a rostit Samuel din mormânt moartea lui Saul pentru necredinţă şi pentru mărire de sine şi pentru împotrivire, măi copii.

O, n-ai fost smerit, popor iubit, şi mereu M-ai ispitit, iar când nu-ţi mai plăcea să Mă port cu dreptate cu tine, plecai, tată, şi te duceai să întrebi pe la prooroci, ca să faci tu din ei prooroci mincinoşi împotriva Mea şi a lucrării Mele cu tine, popor miluit de cuvântul cel rupt din braţele Treimii cereşti. Şi te duceai din acest braţ şi nu stăteai cu Mine şi cu cina cuvântului Meu în mijlocul tău. Şi Eu am venit mereu şi te-am învăţat şi te-am îndemnat şi ţi-am pus mereu mâna pe ochi ca să vezi, dar tu nu cunoşteai mâna Mea cerească şi te supărai pe mâna Mea şi pe alifia Mea, pentru că tu ziceai mereu că vezi bine, poporul Meu iubit, şi nu te-ai lăsat lucrat de Mine, tată, şi iată, acum vin în calea ta ca să te îndemn spre pocăinţă şi ca să lucrez Eu pentru pocăinţa ta şi nu pentru necredinţa ta, că va fi greu şi dureros dacă vei rămâne să lucrez peste necredinţa ta, că Eu voi veni, şi vei vedea că am fost Cel ce am lucrat ca să te izbăvesc. Adu-ţi aminte de Petru, care a plâns cu amar când a ajuns să înţeleagă că Eu am fost Cel mărturisit de el Hristosul lui Dumnezeu şi că n-am fost mincinos întru lucrarea Mea între ucenicii Mei de atunci. Şi după aceea i-a părut rău pe veci lui Petru că n-a lucrat cu sfială faţă de Dumnezeu, Care venise să fie cu el. Că Eu când M-am plecat să-l spăl pe picioare, el s-a scuturat împotrivindu-se, deşi Eu îi spusesem lui prin cuvânt: «Ceea ce fac Eu acum, tu nu înţelegi, dar vei înţelege». Şi iar, din nou fără sfială, a zis apoi: «Doamne, spală-mi şi capul». Şi Eu, răbdător şi smerit, i-am spus: «Cel ce s-a spălat este curat». Eu lucram ca să-i pregătesc şi să-i împlinesc întru lucrarea Mea pe care aveau s-o ducă din loc în loc apoi, dar ei, ca nişte neînţelegători şi nesfioşi, loveau în cuvântul Meu cel rostit peste ei şi Îmi întorceau cuvântul cu alt cuvânt, că nici ei şi nici tu, poporul Meu, nici tu, ucenicul Meu cel de acum, nu înţelegi că da e da şi nu e nu, iar cel ce nu face aşa, acela cade în judecată prin această împotrivire. Aşa este scris: «Da al vostru să fie da şi nu să fie nu, ca să nu cădeţi în judecată».

Eram la cină şi vorbeam cu ucenicii Mei, ca să-i pregătesc prin cuvântul rostit peste ei şi prin împlinirea cuvântului rostit, că de aceea rosteam cuvinte, rosteam ca să se împlinească. Le-am dăruit cina ca să înţeleagă ei că în felul acesta voi rămâne cu ei în veac. Şi pe când îi învăţam, i-am spus lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu, i-am spus că satana vrea să-i cearnă vânturându-i ca pe grâu. I-am spus: «Petre, Eu M-am rugat ca să nu piară credinţa ta cea mărturisită şi să te întorci după patima Mea ca să întăreşti pe ucenici cu această mărturisire». Eu am fost adevărat Hristosul Domnului, dar ei n-aveau atunci cum înţelege decât cu credinţa, aşa cum a fost şi cu Avraam. Aşa i-am spus lui Petru: «M-am rugat ca să nu piară credinţa ta», dar el din nou şi-a întărit cuvântul său spunând că el este gata să meargă la moarte cu Mine şi că nu Mă va părăsi. Iată ce înseamnă cuvântul rostit, căci ei aveau ungere de la Mine şi aşa era şi la ei, da al lor trebuia să fie da. S-a grăbit Petru, şi dacă nu s-a ţinut de cuvânt, a căzut în judecată, după cum este scris: «Da, da, şi nu, nu, ca să nu cădeţi în judecată». N-a stat Petru cu sfială de vorbă cu Mine, şi atunci i-am vestit că până la cântatul cocoşilor se va lepăda de Mine. Nu era smerit acest ucenic, n-avea sfială, şi se purta cu Mine ca şi cu un om, dar Eu eram şi Dumnezeu.

O, poporul Meu iubit, tot aşa te-ai purtat şi tu cu Mine prin această lucrare, şi de aceea te-ai lepădat mereu de Mine până acum. Te-ai lepădat de Mine, tată, şi n-ai stat până la capătul cinei cu Mine. Cine a plecat înainte de terminarea cinei? Stăteam cu ucenicii întru cina cea tainică şi am frânt din pâine şi le-am pus pe masă, şi am pus şi paharul, şi am rostit lucrarea cinei, şi Iuda a luat bucăţica, şi apoi a ieşit numaidecât, şi a făcut rău dacă a plecat mai înainte de sfârşitul cinei. Iată ce înseamnă să nu stai până la sfârşit cu Dumnezeu şi cu izvorul care ţi-a spălat ochii ca să vezi. Aşa se întâmplă cu cel ce pleacă de lângă Mine, acolo ajunge cel ce pleacă, fiindcă cel ce pleacă, acela M-a şi vândut. Dar n-ai înţeles Scriptura aceasta, popor chemat de Mine la cina cuvântului Meu, că dacă înţelegeai, nu plecai şi nu Mă vindeai, şi erai acum ucenic întărit, şi ai fi plecat cu Evanghelia Mea ca să deschizi ochii oamenilor mărturisind această lucrare cerească, această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, care ai mâncat din cer şi nu de pe pământ, ca să ai nume sfânt şi ca să fii sfânt, că nu poţi să ajungi cu sfinţii din cer dacă acum nu eşti sfânt, dar cine înţelege această adâncime de cuvânt?

Am auzit cuvântul unui preot care a spus că sfinţii nu sunt pe pământ, şi sunt numai în cer. Dar prin ce au ajuns aceia sfinţi ai cerului? Nimeni nu poate fi în ceata sfinţilor în cer dacă nu a fost sfânt pentru această plată de sfânt, căci în cer nu este ca pe pământ. Pe pământ e numai nedreptate şi slavă deşartă şi răsplată mincinoasă, dar în cer nu e ca pe pământ, iubitul Meu popor, şi acest adevăr trebuie să-l înţelegi acum, tată, că dacă ai fi ştiut să înţelegi că în cer nu este ca pe pământ, poate că te-ai fi sfiit mai mult în faţa lui Dumnezeu. Dar tu ai fost mai neaplecat decât Petru atunci, şi mult mai lungă vreme am stat Eu biruit de tine aşteptându-te să te îndupleci şi ca să înţelegi cuvântul rostit de Dumnezeu şi să stai cu sfială lângă Mine. O, Eu sunt prietenul tău, aşa cum am spus, dar sunt din cer, tată, şi Eu am spus că împărăţia Mea nu este de pe pământ, şi este din cer. O, de câte ori M-ai pus tu dregător peste pământul tău, de câte ori! Şi tu ştiai că Eu nu sunt de pe pământ, dar în zadar ştiai, că tu n-ai fost cu sfială faţă de Dumnezeu, Care este din cer. Aşa şi Petru a făcut, tot ca tine a făcut, cu toate că Mă mărturisise pe numele Meu de Fiu al lui Dumnezeu. Aşa şi tu, fiule, şi M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. Şi dacă acum am făcut o iesle nouă şi un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăţ numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu. Te aşteaptă cerul, tată, şi tu nici acum nu ştii ce înseamnă cer, dar iată, Eu vin acum prin cuvânt nou şi îţi spun că nu este cer lucrarea ta, că ţie ţi-a pierit credinţa cea bună, şi nici nu te-ai rugat să-ţi ajut în necredinţă, să-ţi ajut ca să nu păţeşti ce a păţit Petru, căci câtă isteţime a dat el să dovedească, pe atâta nevrednicie şi nestatornicie a dovedit faţă de Dumnezeu.

Cerul nu este pământ, tată. Cerul este cer, şi pământul este pământ, şi este cerească unirea cerului cu pământul, nu este pământească. Dar cum să fac Eu cu tine ca să ştii bine această taină cerească? Iată, pentru această înţelepciune îţi trebuie ţie aplecare şi pocăinţă adevărată şi amănunţită, şi sfială sfântă îţi trebuie în faţa cerului, că s-a aplecat cerul până la tine, poporul Meu iubit, s-a aplecat ca să te înveţe ce este cer, şi ce este pământ, şi ce este om ceresc şi trup ceresc, că, fii atent, sunt şi trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti. O, de când trebuia să fii tu ceresc, popor cu nume din cer, popor cu nume sfânt, că asta este lucrarea la care trebuie să ajung Eu cu tine, Israele al făgăduinţei. Am venit prin cuvânt în calea ta ca să te îndemn spre pocăinţă, şi ca să lucrez apoi lecţie cerească peste tine. Am venit să te nasc din nou, să te nasc din cer şi să nu-ţi mai întinezi apoi cămaşa cea pentru vremea aceasta, căci trebuie, tată, să-ţi dau pe tine cămaşa slavei care vine din cer pe pământul României, poporul Meu cel sfânt din mijlocul acestui pământ binecuvântat şi proorocit de Dumnezeu.

Iată, lucrez lecţie cerească peste tine, dar tu trebuie să înveţi, tată, să înveţi ca să ştii ce să faci să fii moştenitor al slavei care vine cu Mine. Un picuţ, şi vin pe nori la tine ca să vadă şi lumea că sunt cu tine, poporul Meu cel mic, întru care am binevoit Eu pentru răscumpărarea făpturii. Tatăl Meu a binevoit întru Mine, iar Eu L-am ascultat întru toate pe Tatăl, dar tu, popor iubit, puţin de tot L-ai ascultat pe Cel ce a binevoit în mijlocul tău cu lucrare cerească.

O, popor cu nume sfânt, atâta răbdare am avut cu tine! Cu atâta răbdare te-am hrănit şi te-am răbdat învăţându-te, ca să ştii lecţia împărăţiei cerurilor, tată, şi să încep cu tine împărăţia cerurilor cea văzută, împărăţia Mea întru duhul şi trupul tău, popor cu nume sfânt şi cu alegere cerească, fiindcă din nou amintesc: nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, copii ai poporului Meu, şi v-am ales ca să vă deprind să aveţi fire dumnezeiască, aşa cum a fost firea trupului Meu. Eu de aceea am venit de la Tatăl şi am luat trup, ca să arăt la oameni ce va să zică firea dumnezeiască în om. Am luat asupra Mea toată firea omenească pentru ca să pot risipi păcatele oamenilor osândindu-le în trupul Meu, şi să le osândească şi oamenii apoi în trupul lor, dar oamenii au rămas uniţi tot cu păcatele, pentru că oamenii n-au luat de la Mine chipul firii dumnezeieşti.

O, ce lecţii de fire dumnezeiască am lăsat Eu la oameni, dar oamenii nu s-au folosit de această minune, căci Eu am fost minunea întrupată a lui Dumnezeu în om, şi am devenit apoi calea oamenilor spre împărăţia Tatălui Meu, Care M-a mărturisit pe Mine din cer ca Fiu al Său în vremea botezului Meu prin Ioan.

O, poporul Meu, învaţă de la Mine, măcar de acum învaţă, măcar de acum mănâncă pâine din cer, căci cuvântul acesta este pâine cerească, şi nici nu ştii tu ce înseamnă această taină de coborâre a cuvântului la tine. Dar Eu vreau să lucrezi cu Mine ca să ştii tu taina cuvântului Meu, că iată ce-ţi spun Eu, iar ceea ce spun, pe unii vă va bucura, iar pe mulţi din voi îi va îndemna spre pocăinţă, şi apoi spre înţelepciune. Şi iată ce-ţi spun, popor iubit: îţi spun că Eu, cât am stat cu oamenii, am lăsat cuvintele Mele pe pământ, şi am lucrat în două feluri şi atunci, aşa cum am lucrat şi cu tine, poporule chemat la mila Mea cerească. Şi cine M-a osândit atunci, aceia Mă osândesc şi azi prin aceleaşi cuvinte de ispitire. M-au osândit atunci oamenii legii şi ai cărţii. Mă osândeau pentru că nu Mă cunoşteau, fiindcă Eu eram din cer şi nu din pământ. Eram Omul Cel nou, Cel ceresc, Cel născut de la Duhul Sfânt, fără de sămânţă, Cel născut din Fecioară, ca să fiu Om şi să port fire dumnezeiască arătând omul cel nou, născut din Duhul Sfânt, ca să-l sui din nou la cer pe omul cel făcut din pământ, precum este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi cu suflet viu, iar cel de al doilea, cu duh dătător de viaţă».

Am venit de la Tatăl şi M-am făcut Om de la Duhul Sfânt, şi când un om a venit şi Mi-a spus «Învăţătorule bun», Eu am coborât până la starea lui de om şi i-am zis: «Să nu-Mi zici bun, că Unul Dumnezeu este bun». O, dacă ar fi făcut aşa oamenii, dacă măcar tu, poporul Meu, te-ai fi purtat ca şi Mine mai înainte de arătarea Mea cu care vin curând, dacă ai fi voit tu să porţi această fire a Mea, Eu te aveam şi acum, şi te aveam mare, şi aş fi lăsat putere peste tine, dar n-ai avut loc în tine pentru puterea Mea. Ai văzut în ce stătea puterea Mea? În smerenia Mea faţă de Tatăl, Cel ce Se numeşte Dumnezeu. Dar tu, popor iubit, nu te-ai smerit în faţa acestei lucrări care a venit cu Mine de la Tatăl. Dacă te-ai fi smerit ca şi Mine, ai fi văzut pe Domnul în această lucrare şi nu te-ai fi despărţit niciodată de El, că de tine a fost mai uşor decât atunci, pe vremea apostolilor Mei. Tu n-ai suferit ce au suferit mucenicii Mei de la cei ce încercau credinţa lor în Domnul, că ucenicul Meu cel de atunci Mă alegea pe Mine până la moarte, şi dacă era omorât de necredincioşi, era minune mare, că din unul se ridicau zece, şi o mie, şi milioane de fii ai împărăţiei Mele cea nevăzută de ochii cei ce nu văd. Dar tu, tată, numai un pic ai fost luat la întrebări despre Mine, şi te-ai şi clătinat, şi te-ai şi speriat, şi te-ai şi ascuns, că Eu ştiam că eşti laş şi fricos şi fără dragostea cea întreagă, şi te îndemnam să te ascunzi cu lucrarea Mea. Dacă aş fi văzut că ai putere de credinţă şi de minuni prin credinţă, nu te-aş mai fi îndemnat să te ascunzi, şi te-aş fi trimis din vreme la dregători şi la împăraţi şi la cei morţi. Dar tu ai fost fără curaj, şi Eu te-am miluit, că dacă aş fi vestit la vreunul din voi patimă aşa cum am vestit pe Petru, n-aş mai fi avut acum popor. Dacă te-aş fi lăsat în suferinţă, poporul Meu, ai fi spus că nu sunt cu adevărat cu tine prin această lucrare şi M-ai fi tăgăduit. Dar te-am ţinut Eu ca să stai, tată. Şi pentru că Eu te-am ţinut şi te-am numit poporul Meu, tu ai zis în cugetul tău că eşti bun, şi ai zis şi altfel că eşti bun, că dacă Eu încercam să te curăţ de nedreptate şi de fire, tu nu Mă primeai, şi te supărai, pentru că tu credeai că eşti bun şi nu voiai să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis că sunt bun, iar Eu în tot timpul lucrării Mele peste acest popor n-am putut să ţin pe nimeni cu Mine decât mângâindu-l şi numindu-l bun, şi fiul Meu numindu-l, fiul Meu bun. O, cu câţi a trebuit să Mă port aşa! Aproape cu toţi, tată, că altfel nu aveam acum popor din lume luat. Din lume l-am luat pe fiul acestui popor şi i-am zis fiu bun, dar n-am auzit de la fiul acestui popor să spună şi el ca Mine ca să se asemene cu Mine, să spună şi el: „Doamne, numai Tu eşti bun, căci Unul este bun, şi Acela este Dumnezeu“. N-ai avut fire dumnezeiască aşa cum M-am arătat Eu pentru ca să înveţi de la Mine, dar nici de la părinţii tăi cei de după Mine n-ai luat pildă, creştine, că ei prin umilinţă şi smerenie şi prin frângerea voii şi a firii au ajuns în ceata drepţilor cei buni, care au luat fire dumnezeiască între oameni.

Eu dacă nu te-aş fi mângâiat şi dacă nu te-aş fi lăudat, nu stăteai cu Mine, poporule iubit de Dumnezeu, că iată, te-am pus la probă ca să-ţi încerc inima ta cea ascunsă înăuntrul tău, şi ca să-ţi arăt cum ai stat tu cu Mine până acum, şi ca să-ţi spun cum trebuie să stai lângă Mine. Te-am pus la probă folosind acum cuvântul Meu precum în cer, nu precum pe pământ. Am făcut o grădină nouă şi curată, şi lucrez cu glasul cuvântului Meu în ea, şi iau din această grădină apoi, şi îţi arăt şi ţie cuvântul glasului Meu, al Evangheliei cea nouă, care vine la tine cu dreptatea cea dumnezeiască. Şi dacă am ieşit cu fiii acestei grădini trimiţându-i în numele Meu cu cuvântul Meu în calea ta şi dacă nici aşa n-ai cunoscut că Eu sunt Cel ce am bătut la poarta cetăţilor poporului Meu, am început apoi să lucrez peste locul grădinii cuvântului Meu şi am împrejmuit cu legea sfinţeniei ieslea aceasta şi am mers înainte cu mărturisirea lucrării Mele în mijlocul tău, poporul Meu iubit, şi am început să strig peste mulţimile care n-au cunoscut glasul Meu aşa cum l-ai cunoscut tu şi să spun mulţimilor despre un popor care a stat la masa cuvântului Meu şi să le dau şi mulţimilor cuvântul Meu. Dar cuvântul Meu lucrează acum după dreptatea Mea şi nu după dreptatea ta, poporul Meu. Şi iată, aşa te-am pus Eu la încercare, tată, ca să văd dacă te apleci măcar acum să Mă primeşti să lucrez peste tine întru dreptate, tată.

Am lucrat multă vreme în două feluri peste tine, poporul Meu. Am lucrat peste inimi ispititoare, şi puţin ogor am avut din inimi neprihănite. Aşa am lucrat şi când am venit în trup, că veneau ispititori ca să Mă prindă în cuvânt, şi Eu le răspundeam acelora, dar ucenicilor Mei cei curaţi cu inima le răspundeam deosebit şi cereşte, tată.

Ia adu-ţi tu aminte, ucenicule de acum, de convorbirea Mea cu cel ce M-a ispitit întrebându-Mă: «Doamne, se cuvine să-şi lase omul femeia?». Vedeţi voi ce a avut el să Mă întrebe? Eu i-am răspuns după cum a fost întrebarea, căci a fost întrebare de la trup şi de la fire dacă a întrebat aşa ceva. I-am răspuns întrebând legea, că el avea de gând să Mă prindă ca pe un călcător de lege, şi i-am zis: «Ce v-a spus Moise?». Şi a continuat şi el şi Eu amintindu-i de orânduiala lui Dumnezeu cea dintru începutul cel curat. El Mi-a zis că «Moise a dat voie de despărţire cu carte de despărţire», iar Eu i-am răspuns arătând învârtoşarea celor pentru care s-a scris această lege, că legea nu este scrisă pentru cei ce lucrează drept, ci pentru cei ce lucrează nelegiuire, căci pentru cei nelegiuiţi este lege aparte, adică lege mai îngăduitoare cu nelegiuirea, ca să nu piară omul până la capăt, tată. I-am răspuns celui ispititor, celui trupesc, celui învârtoşat şi i-am spus că n-a fost aşa de la început, şi i-am spus că în vremea învârtoşării inimii omului a venit legea. I-am spus că de la început a fost bărbat şi femeie, şi vor fi amândoi un trup, precum a fost de la început. Întâi a fost un singur trup, şi după aceea s-a făcut încă unul, ca din unul să fie bărbat şi femeie întru unirea cea de la început. Şi ce ziceţi voi că a înţeles cel ispititor? Vă spun Eu ce a înţeles, că a înţeles trupeşte şi nu cereşte, fiindcă înţelepciunea care vine de la trup, aceea este lege peste trup, şi legea osândeşte duhul şi îl trage la trup şi la înţelepciune de trup, şi nu M-a putut prinde în cuvânt cel ispititor, că el nici n-a înţeles vorbirea Mea cea dintru început. Dar peste ucenicii Mei, care erau de faţă, a lucrat înţelepciunea cea dintru început, şi ei au înţeles vorbirea Mea în celălalt fel, în felul cel bun dintre cele două feluri de vorbiri peste două feluri de inimi. Ei au înţeles cum a fost lucrarea şi aşezarea întru început şi că Cel ce i-a făcut pe cei doi la început i-a făcut bărbat şi femeie, şi nu sunt doi, ci sunt unul, uniţi întru Domnul, şi ceea ce a unit Domnul să nu despartă omul.

Ucenicii au înţeles taina cea dintru început şi au spus: «Doamne, dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este omului de folos să se însoare». Iar Eu le-am spus lor că nu toţi pricep această taină, ci numai cei cărora le este dat de la Dumnezeu să priceapă, şi le-am desluşit lor lucrarea curăţeniei de fire şi de trup şi le-am adăugat că unii încă din pântecele mamei lor iau fire duhovnicească şi se nasc cu ea şi vieţuiesc cu ea în mijlocul oamenilor, şi sunt aceştia, aşa cum spune cuvântul, fameni încă din naştere. Dar fiţi atenţi, copiii Mei, că în această grupă de fameni puţini de tot sunt născuţi aşa pentru ca să fie lucrători ai împărăţiei cerurilor, aşa cum a fost Pavel apostolul şi multe alte scule dumnezeieşti. Fiţi atenţi, că în această grupă de fameni este altceva, este lucru care vine de la păcate trupeşti, tată. În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viaţă de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se piteşte şi pleacă din calea ispitei trupeşti, şi acela nu s-a făcut mai întâi famen, şi este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuşi famen pentru ca să fie locaş al împărăţiei cereşti cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea şi viaţa în care trebuie să te aşez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cereşti, ca la început când era bărbat şi femeie dintr-unul. Eu aş voi să poţi purta de acum taina aceasta pe care am să ţi-o spun de mult, pe care ţi-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înţelesul ei cel tainic şi adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine îşi are firul ei întru început când omul era în Eden şi când din bărbat a luat Domnul pe femeie, şi a făcut Domnul bărbat şi femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat şi femeie numindu-se acest trup.

De aceea am zis Eu că te-am pus la încercare ca să-ţi arăt credinţa şi înţelepciunea cu care ai stat în această lucrare vreme de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, căci numele tău este numele Meu pe care-l porţi tu mâncând de la masa Mea de cuvânt dumnezeiesc. De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la naşterea Mea şi a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum.

Aş veni la tine, popor iubit, ca să-ţi spun de acum taina despre România, dar tu nu o poţi purta nici acum, şi iată, Eu mai aştept un pic. Tu n-ai putut purta nici taina Mea despre tine, tată, pentru că tu nu M-ai ascultat ca să vorbesc Eu cu tine ca în cer şi ca să înţelegi ce înseamnă cer, să înţelegi de-acum. Tu n-ai putut să Mă asculţi ca să te fi făcut famen pentru ca să fii locaş al împărăţiei Mele întru tine, să te fi făcut famen tu şi toată casa ta şi să încep cu tine să repar stricăciunea care s-a iscat din pricina necredinţei şi a neascultării omului cel de la început.

Omul cel de la început n-a crezut că va muri dacă va lua din cele oprite de Mine, şi i s-a socotit necredinţă dacă a luat, şi de la necredinţă a murit omul prin păcatul neascultării. Dacă tu credeai, creştine, tot ce ţi-am spus Eu din cer, era acum cer pe pământul acestei lucrări, aşa cum a fost la început când nu era moartea venită peste om, şi aş fi lucrat pentru tine cer nou şi pământ nou şi om nou, îmbrăcat întru nestricăciune, şi aş fi dat mâna prin mâna ta la mulţi. Dar din lipsa ta de smerenie, tu n-ai dobândit har, creştine, şi te-ai împotrivit ca şi Petru când lucram Eu peste apostolii Mei taina cuvântului despre împărăţia cerurilor, care este făcută şi întocmită din clipa când Eu M-am întrupat născându-Mă Om din Fecioară. Nici ţie, popor iubit, nu ţi-a spus mai mult această taină a Mea despre naşterea Mea din Fecioară, venit de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt în Fecioară, ca să Mă nasc şi din trup şi să iau asupra Mea firea omului, şi să repare Dumnezeu ce a stricat omul. Iată, întru început a lucrat Tatăl Meu, şi spre sfârşitul vremilor iarăşi a lucrat făcându-l iar pe om din cer, şi iarăşi lucrează, voind să-l învieze pe tot omul prin lucrarea Duhului Sfânt întru Tatăl şi Fiul, prin Care toate s-au lucrat.

O, poporul Meu, măcar să fi voit şi tu să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis „bun“, să fi zis şi tu la fel, că nu eşti bun şi că Unul singur este bun, că dacă tu ai fi zis aşa, ai fi căpătat har, tată, şi ţi s-ar fi înmulţit harul Meu peste tine, şi ţi-ar fi fost de-ajuns şi nu ţi-ar mai fi trebuit nimic, că Eu Mă desăvârşeam întru tine prin harul Meu aşa cum în neputinţa lui Pavel Eu M-am desăvârşit prin harul Meu. Iată, Pavel, apostolul Meu, câtă vreme a zis că e bun, el a făcut numai rău lui Dumnezeu când S-a arătat Domnul la oameni prin Fiul Său Cel întrupat.

Am venit întrupat, şi am crescut, şi am lucrat trei ani şi jumătate descoperit, şi vindecam orbi şi ologi ca să se ducă vestea despre împărăţia cu care venisem de la Tatăl, iar Saul cel râvnitor al legii căuta să afle pe cei vindecaţi şi îi afla şi îi omora ca să stârpească lucrarea de vestire a venirii lui Mesia, că după ce l-am vindecat pe orbul cel din naştere, după câteva zile a plecat Saul după el şi l-a omorât. Şi zicea Saul că era bun pentru Dumnezeu şi râvnitor pentru lege, şi Eu am ieşit în calea lui şi i-am oprit nebunia şi l-am mustrat cu orbire şi l-am lăsat cu semn, şi l-am trimis apoi să Mă vestească pe Mine mărturisind întâlnirea Mea cu el spre Damasc când Eu l-am orbit şi nu i-am mai dat înapoi vederea decât prea puţin, că Eu n-am tras înapoi semnul Meu de pe el chiar dacă el M-a rugat cu rugă întreită să-Mi trag semnul de pe el, căci îngerul satanei îl chinuia cu ruşinea în faţa iudeilor, în faţa celor de un neam cu el. Iată, tată, Eu nu M-am putut desăvârşi cu harul Meu în Saul până ce nu l-am umilit, până ce nu l-am smerit forţându-l să slujească neamurilor cu numele Meu şi al împărăţiei Mele, supunându-l sub înţelepciunea cea din cer şi nu de pe pământ. Şi s-a pocăit Pavel, împins de Dumnezeu, şi s-a lăsat apoi sub harul lui Dumnezeu mărturisindu-şi tuturor faptele lui potrivnice lui Hristos şi tragerea lui de partea lui Hristos, la lucrul lui Hristos, Cel pe Care-L prigonise cu atâta râvnă.

Iubitul Meu popor, Eu am avut răbdare mare, tată, şi încă mai am şi acum. Mai am câteva clipe de răbdare pentru ca să-ţi dau ţie har, că scris este: «Dacă cel ce ţi-a greşit se întoarce pocăindu-se, iartă-l. Chiar dacă de şaptezeci de ori câte şapte îţi greşeşte şi se întoarce cerând iertare şi pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce, tată. Dar şi dacă se întoarce, caută şi îl îndreaptă pe acela cu duhul blândeţii, dar ia seama peste tine însuţi, să nu te laşi ispitit de slăbiciunea lui; ia seama să nu cazi şi tu în ispită; ia seama la dreptatea Domnului şi nu altfel. Foloseşte-te de Dumnezeu, şi să-ţi fie da, da, şi nu, nu, ca să nu cazi în judecată, copile al poporului Meu. De aceea ţi-am spus în cuvântul acesta că Eu am lucrat în două feluri peste poporul Meu. Am răspuns într-un fel peste cel ce venea trupeşte la Mine şi Mă ispitea, aşa cum a venit cel ce M-a întrebat dacă e bine să-şi lase omul femeia, şi Eu i-am răspuns după cum a fost ispitirea lui, dar în alt fel le-am răspuns Eu ucenicilor Mei, care înţeleseseră taina lui Dumnezeu şi împărăţia lui Dumnezeu în om.

Aşa am păţit Eu şi în mijlocul tău, popor cu nume sfânt, şi cât aş fi voit să ai tu pe Duhul Sfânt ca să fii cu Duhul Sfânt în duhul tău şi să te întorci la viaţă din cer! Câtă răbdare am avut Eu cu tine şi cât de frumos te-am povăţuit ca să ajungi să înţelegi şi să te laşi cu împărăţia Mea în trupul şi în duhul tău! Dar să ştii, tată, că voi ieşi în calea ta văzut, voi ieşi, ca să crezi în Mine aşa cum a crezut Pavel, şi să las apoi har peste tine, şi să te folosesc pentru pregătirea cărării întoarcerii Mele, căci orice lucrare, orice sărbătoare trebuie pregătită ca să vină. Când se apropie ziua nunţii, trebuie pregătită această sărbătoare, tată. Şi cu cine s-o pregătesc? Cu cei la care n-am fost cu cuvântul Meu de pregătire? O, Eu pe tine te-am pregătit, poporul Meu, şi ţi-am dat nume nou şi sfânt, şi vreau să-ţi dau har, creştine. Scoală-te şi umblă, tată, şi umblă repede, ca să răscumperi vremea şi lucrul cel rămas în urmă, că iată, se aşează mesele şi bucatele şi nunta, şi Eu vin să stau în faţa ta şi să te sărbătoresc, şi să Mă sărbătoreşti, şi unul altuia să ne dăm cinste pentru lucrarea cerului. Eu să iau de la Tatăl cinstea pentru că am lucrat cu voi, iar voi să luaţi de la Mine cinstea pentru că aţi lucrat cu Mine, copii ai poporului Meu. Iată, vine clipa să dau rodul Meu Tatălui, dar caută, creştine, să fii în mâna Mea, ca să te cunoască Tatăl Meu în lucrul Meu.

Ia de la Mine fire dumnezeiască, poporul Meu, şi să nu mai fie dezbinare în trupul tău, tată, şi să fii trup tare şi întreg în mădulare, şi după numărul mădularelor. Nu cumva să fie lipsă în trup. Să se scoale unul din poporul Meu şi să rostească numărul mădularelor trupului lui Hristos în poporul lui Hristos, în biserica lui Hristos.

Lasă-te născut de sus, creştine tată, ia fire dumnezeiască între oameni, ia lucrarea Mea, ia puterea Mea, şi arată-te oamenilor cu Mine. Dacă eşti bolnav şi nu poţi, iată, Eu te vindec de tot ce este rău ţie, şi nu mai spun: «Du-te, şi să nu spui nimănui», şi îţi spun: du-te şi să spui tuturor despre lucrarea lui Iisus Hristos care este cu tine. Scoală-te şi Mă vesteşte pe Mine, că pe tine te vesteşti, pe tine lângă Mine, ca să vin lângă tine şi să Mă arăt că sunt lângă tine, şi să te vadă lumea cu Mine, creştine al împărăţiei lui Dumnezeu.

Lucrarea voastră să se asemene, şi să nu-Mi faceţi răni. Sunt ca şi pus în lanţuri, tată. Necredinţa oamenilor, ba şi necredinţa poporului Meu, e lanţ pentru Mine în vestirea cuvântului Meu. Vestiţi lucrarea cuvântului Meu şi adevărul ei, şi să vă asemănaţi unul cu altul la lucrul Evangheliei Mele. Puţini din voi au îndrăzneală pentru vestirea lucrării Mele, şi iată, nu sunteţi la fel în lucru, ca să aibă rod lucrul, ca să se grăbească ziua venirii Domnului în chip văzut. Aduceţi-vă aminte de Pavel când spunea despre vestitorii lui Hristos, că unii vesteau pe Domnul din pizmă, din ceartă, iar alţii, cu voie bună. Unii erau apărători ca să apere pe Pavel, pe care-l iubeau pentru Evanghelia Mea, iar alţii, cu gânduri necurate, vesteau pe Hristos din invidie, spre dezbinare şi spre gelozie şi spre suferinţa lui Pavel. Dar la voi să nu fie aşa, să nu fie făţărnicie în vestirea cea mare a cuvântului Meu peste lume, şi să fie adevăr şi credinţă, şi să fie dragoste şi umilinţă, şi să nu fie dezbinare în trup.

Primiţi cuvântul Meu şi luaţi-l în voi şi mâncaţi-l, şi fiţi atenţi întru venirea Mea, fiţi atenţi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi în cuvintele Mele şi nu le desfiinţaţi, că voi veni în curând şi vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, şi cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, şi tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? Dacă M-aş supăra pe tine şi te-aş mustra pentru că Mă înjoseşti, tu n-ai putea purta arătarea Mea cu mustrare. Ce-ţi foloseşte răzvrătirea, copile al poporului Meu? Acesta este duhul măririi de sine care robeşte pe om, măi creştine. Acesta este duh de lucifer, tată. Eşti tu aşa de mare ca să judeci? De ce nu stai un pic să aştepţi şi să ai răbdare pentru adevărul Meu în tine?

Copii ai poporului Meu, nu lucraţi în această lucrare cu duh de pizmă şi de ceartă. Nu este de la Dumnezeu acest fel de duh. Este de la duhul rău, tată, este de la duhul omului, de la duhul măririi de sine şi al îngâmfării care stăpâneşte pe omul cel fără dragoste, căci dragostea nu este aşa. Ea are altă faţă, altă lucrare. Ea când lucrează în creştinul Meu, ea nu pizmuieşte, ea nu ceartă, nu se trufeşte, nu caută ale sale, nu se mânie, nu iubeşte minciuna, nu foloseşte necuviinţa. Ea când lucrează este binevoitoare. Ea pe toate le crede şi le rabdă şi le suferă cu dragoste, şi numai ea este darul care nu cade, şi dacă ea cade, aceea nu s-a numit dragoste, căci dragostea nu cade, tată. Nedragostea cade, dar nu dragostea.

Poporul Meu, iată ce naştere nouă voiesc să-ţi dau. Nu te învârtoşa astăzi. Iată astăzi glasul Meu peste tine. Astăzi cinez cu tine, şi vreau prin cuvânt să-ţi dau naştere de sus şi să nu mai mori, tată. Nimeni nu-ţi poate da viaţă, căci numai Eu sunt viaţă şi adevăr întru viaţă. Numai Eu îţi pot da ce trebuie să primeşti.

În biserica lui Iisus Hristos să fie trup întreg, să fie toate mădularele, şi să fie bine încheiate în trup, şi să fie neadormită biserica lui Iisus Hristos cea din vremea întoarcerii Domnului, iar numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu peste biserică. Să nu se păcătuiască în biserică, fiindcă biserica este cerească şi nu este pământească. Numai biserica este cerească pe pământ, şi ce este afară de aceasta este pământesc. Biserica este din cer. Să nu se păcătuiască în biserică, şi să fie ceresc trupul bisericii întru toate mădularele sale, şi se va alipi începutul cu sfârşitul dacă biserica de la sfârşit se va uni cu începutul lui Dumnezeu.

Eu sunt Alfa şi Omega, şi sunt cu începutul peste voi, copii ai poporului Meu, ca să vă aşez întru cerul Meu cel dintru început. Am venit prin cuvânt să vă dau naştere ca întru început, naştere de viaţă, iar voi să vă aşezaţi în dragoste, tată, căci dragostea nu cade niciodată, nu moare niciodată, şi moarte nu va mai fi dacă va fi ascultare cu dragoste.

Eu sunt Omul Cel nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum M-am arătat, cu Duh dătător de viaţă, şi voiesc să vă arăt lângă Mine, copii ai poporului Meu. Lumea nu crede, tată, ce fac Eu cu voi, ce vorbesc Eu la voi. Lumea n-are dragoste şi nu crede, căci toate ale dragostei, de la Domnul vin, şi sunt cereşti, şi nu sunt pământeşti.

Sunt în mijlocul vostru prin cuvânt, şi Mă scol cu duh de mulţumire şi Îi mulţumesc Tatălui Meu pentru vestirea lucrării cuvântului Meu şi a glasului Meu peste oameni, peste mulţimi, căci vreme de patruzeci de ani a fost această aşteptare, şi zic: Tată, prin fiii Noştri am făcut ce Mi-ai poruncit. Amin.

Mergem înainte până la ziua de odihnă şi vom lucra cuvântând vestea împărăţiei lui Dumnezeu care vine peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi. Şi după ce vom termina, ne vom odihni de osteneli, căci mare şi cerească este această lucrare.

S-a ridicat Sfânta Treime să împartă din această hrană cerească mulţimilor, şi de aceea trebuie adusă mulţumire lui Dumnezeu. Eu când lucram o lucrare Mă aşezam în faţa Tatălui Meu şi Îi aduceam mulţumire şi înainte de lucrarea pe care o aveam de împlinit, şi după aceea.

Poporul Meu, s-a împlinit cuvântul pe care ţi l-am vestit demult, că voi vesti prin tine această lucrare peste mulţimi, şi mulţimile vor înseta şi vor veni să vadă pe poporul cuvântului lui Dumnezeu. Şi iată, vin spre tine, popor hrănit din cer ca să fii din cer, şi îţi spun să fii din cer, tată, nu din lumea aceasta. Să te naşti de sus, să te naşti din nou dacă nu mai eşti acum, că altceva înseamnă să fii, altceva, tată. Am multe să-ţi iert, copile al cuvântului Meu, am multe să-ţi iert, dar crezi tu ce-ţi spun? că naştere de sus înseamnă viaţă fără de moarte, şi tu nu ştii cum vine taina aceasta, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele, şi trăiesc în Duhul, şi umblă în Duhul, adică în Domnul, şi nu iubesc slava deşartă care vine de la om».

O, poporul Meu, am stat înaintea ta ca să-ţi dau naştere de sus prin cuvânt, şi n-ai ştiut să înţelegi cum vine această taină, această lucrare de credinţă, ca să te naşti din credinţă ca Avraam, tată. Eu ţi-am spus demult că în împărăţia cu care sunt venit nu va rămâne nimic în afară de Avraam, şi tu n-ai ştiut cum adică Avraam. Să te înveţe din nou învăţătorii tăi, ca să ştii şi tu cum adică Avraam, căci atâta va rămâne: Avraam, fiule.

Iubitul Meu popor, Eu am venit să-ţi dau un mare dar, tată, şi voiesc să-l las peste tine chiar acum. Darul lucrării pocăinţei, acesta este darul cu care vin la tine azi, şi primeşte-l, să nu te împotriveşti, primeşte acest dar care te trage la cer, căci David, unsul Meu, lucra dar peste dar întru darul acesta. Dacă te uiţi în inima lui David, unsul Meu, dacă te uiţi bine, dacă ştii să te uiţi bine, vei vedea bine că David a plâns mereu către Mine socotindu-se păcătos, şi rugăciunea lui ajungea până la Domnul, şi avea har, şi avea David pocăinţă neîncetată, căci pocăinţa neîncetată este har nestăvilit, dar ea vine de la frica de Domnul şi de la credinţa cea adevărată, şi ea deschide uşa milei Domnului. David, când a fost dispreţuit de unul din supuşii săi, el a spus să nu fie pedepsit acela, şi a spus că Domnul a poruncit aceluia să defaime pe David spre pocăinţă.

E târziu, poporul Meu, şi tu nu ştii să lucrezi lucrarea mântuirii, lucrarea pocăinţei neîncetate în faţa lui Dumnezeu. E târziu, tată, şi inima ta e rece încă, şi nu simte după Domnul inima ta. Să te scoli, tată. Deşteaptă-ţi inima la frica de Domnul, că acest dar este ca o săgeată spre ţinta mântuirii, spre virtutea pocăinţei şi spre naşterea de sus.

Te-am ospătat din masa Mea cerească şi te-am hrănit cu linguriţa, tată. Ca pe un prunc te-am hrănit, popor iubit. Cuvântul Meu a fost hrana cu care te-am hrănit; pâine cerească pentru saţiul duhului tău. Am multe să-ţi iert, şi tu nu eşti atent ca să lucrezi spre har, ca să capeţi har prin pocăinţă, creştine, că tu nu te-ai rupt de la răutate ca să lucrezi dreptate, nu te-ai rupt din braţele stricăciunii ca să fii al lui Hristos şi n-ai cerut ce a cerut David când zicea: «Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, că s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale, Doamne», şi nu înceta David lucrarea pocăinţei, şi zicea David: «Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este, şi vezi smerenia mea şi aşteptarea mea, şi îmi iartă toate păcatele mele».

Am multe să-ţi iert, poporul Meu, că în păcate te-ai născut, căci unirea femeii cu bărbatul, unirea cea după trup este păcatul, şi nu s-a înţeles ce a fost păcatul. În păcat se zămisleşte omul, din păcate se naşte omul, şi se mai şi mândreşte omul, şi nu face ce a făcut David, care-şi rupea inima la gândul păcatelor sale, căci după călcarea poruncii s-a născut în Adam firea, firea cea trupească, cea păcătoasă, măi copii. Nu Domnul a lăsat aşa, ci omul a născut această fire, prin păcatul neascultării, tată. De atunci veghez mereu peste om, ca să fac prilej de reparare din stricăciune, că Mi-e milă să las stricată lucrarea Mea în om.

Eu sunt Omul Cel nou, Omul Cel dintâi, născut din Tatăl mai înainte de veci, şi am făcut omul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi când am făcut încă un trup dintr-unul, am lucrat ca în cer, şi aşa am făcut Noi două trupuri dintr-unul. Noi n-am lucrat cum lucrează lucrarea omului şi a firii trupului omului. Şi, apoi, Eu sunt Omul Cel născut din om, adică din Fecioara cea care M-a născut de la Duhul Sfânt, şi aşa este lucrarea lui Dumnezeu, şi nu este ca lucrarea omului, şi, iarăşi, lucrarea omului nu este ca lucrarea lui Dumnezeu, şi de aceea omului îi trebuie lucrare de pocăinţă în toată vremea trupului său cel stricăcios, până ce acest trup se va îmbrăca cu lucrarea nestricăciunii prin repararea care va veni de la Dumnezeu. Dar Eu vă spun că a şi venit Domnul cu lucrarea de reparare a stricăciunii care vine de la omul cel firesc.

Măi copii, cum a făcut Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, cum l-a făcut pe om? Iată întrebare din cer. Cum M-am născut Eu dintr-o Fecioară apoi? Dintr-o Fecioară M-am făcut Om, luând toată firea omului, ca să arăt omului că omul poate avea fire dumnezeiască în trup. M-am născut om ca şi tine, omule, ca să-ţi fiu ţie Mântuitor omorând şi osândind în trup păcatul, ca să nu mai fie păcat în trup, ca să nu fie omul osândit până în veci. Dar lucrarea Mea se potriveşte cu lucrarea ta? Repararea Mea se potriveşte cu repararea ta? Nu se potriveşte, şi îţi trebuie pocăinţă în toată vremea trupului tău. Din Adam a luat Domnul pe femeie, şi acest trup s-a numit apoi bărbat şi femeie. Din Fecioară a luat Domnul pe om, ca să fie Domnul cu oamenii, ca să coboare Domnul până la om şi ca să-l ridice iar la ceruri pe om, şi i-am dat iarăşi omului naştere de sus. Şi prin ce i-am dat? Prin credinţa în Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin naşterea Sa din om a reparat lucrarea de pieire a omului, a trupului omului, prin credinţa omului în Cel coborât din cer în om.

O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să ştii pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte şi spune ce scrie în ea? Aşa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. Uită-te, ca să vezi, tată, ce loc ai tu în carte. Uită-te ca să vezi şi ca să ştii şi ca să crezi prin ştiinţă cerească, poporule creştin, că după ce Domnul rosteşte numele lui Israel cel din seminţii, rosteşte apoi numele tău, popor de la sfârşit, luat din necazul cel mare, din neamurile pământului luat, căci Eu te-am făgăduit lui Dumnezeu încă din vremea lui Avraam şi Isaac şi Iacov. Eu am rostit mare binecuvântare pentru tine la capătul lucrării acestor părinţi ai tăi, Israele al făgăduinţei, şi te-am făgăduit cerului încă de pe atunci, popor mititel prin care voi ridica mulţimea aceea mare care va răsări din necazul cel mare şi va sta în faţa acestui tron. Vine vremea alipirii lui Israel cel după seminţie, dar vine vremea făgăduinţei şi a fiilor ei, tată. Va veni Israel cel după trup şi se va uita să-l vadă pe cel după făgăduinţă Israel, şi toată făptura va sta în faţa acestui tron ceresc în care-Şi are aşezare Dumnezeu Cuvântul. Întreabă-Mă pe Mine ca să-ţi arăt locul pe care-l ai în carte, tată. Întreabă-Mă, că tu nu ştii, şi îţi spun să Mă întrebi pe Mine, popor făgăduit biruinţei Fiului lui Dumnezeu. Întreabă-Mă, şi Eu îţi voi răspunde. Amin.

O, iubitul Meu Israel, tu eşti ales prin har, tată, ca să fii duhovnicesc şi nu trupesc. O, greu Îmi este să te părăsesc, şi greu Îmi este să-Mi cobor glasul şi cuvântul glasului Meu peste tine, popor cu nume duhovnicesc. Nu vreau, tată, să te părăsesc, dar greu Îmi este când vin la tine prin cuvânt aşa cum vezi că vin. Greu Îmi este, greu de tot, că n-am iesle caldă în trupul tău, n-am iesle curată, n-am popor curat cu trupul, curat cu inima, căci trupul pe care-l folosesc Eu de la tine este inima trupului tău. Ea este trup pentru Mine, trup duhovnicesc şi nu trup trupesc, copilule ales prin harul Meu.

«Fericiţi cei curaţi cu inima», aşa am rostit când am lăsat învăţătura cea nouă. Şi cum asta? O, tu nu ştii ce înseamnă această comoară de har ca să-Mi poţi răspunde la întrebarea Mea. «Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». Mare este această Scriptură, Israele cel după duh, ca să fii duhovnicesc şi nu trupesc, tată. Cei curaţi cu inima sunt aceia care n-au în ea gânduri trupeşti, şi aceia sunt ai lui Hristos, aceia care şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele sale, şi care trăiesc şi umblă în duhul şi nu după trup, tată. Trupul trebuie păstrat pentru duh, ca să fie de folos duhului, adică faptelor duhului, dar nici acum nu te-ai născut din cer şi din duh, Israele care eşti ales ca să fii pentru duh şi nu pentru trup, tată. Cei după trup nici legea n-au ţinut-o, şi nici pe Mine nu M-au primit ca să-i izbăvesc de sub lege, şi iată, Israel cel după trup zace şi azi neridicat. Dar se va ridica, după cum stă scris, prin rămăşiţa lui cea după har, prin Petru, prin Pavel, prin Ioan, prin Iacov, prin Toma şi prin toţi cei după har Israel, că aceştia au mers cu Iisus Hristos, şi cu inima curată pentru Iisus Hristos dându-L oamenilor.

[Duhul]

continuare:

Poporul Meu, greu Îmi este să te părăsesc pentru puţina ta primire a Domnului tău, dar greu Îmi este să te şi păstoresc prin cuvânt, căci cuvântul e mare lucru, tată. Eu prin cuvânt am lucrat cerul şi pământul întru lucrare de Treime Dumnezeiască. Eu prin cuvânt M-am zdrobit în preajma ta, popor ales prin har, ca să-ţi dau naştere de sus prin cuvânt şi să fii de sus, şi să nu fii de jos, ca să pot lucra cu tine repararea pe care o aşteaptă toată făptura cea de la Adam şi până la tine, tată. Greu Îmi este păstorindu-te, căci, ca şi Israel cel lucrat prin Moise, alesul Meu cel de atunci, tot aşa şi tu, nu stai cu Mine nici cu trupul, nici cu duhul. O, şi când va veni ceasul să-ţi arăt menirea ta şi haina ta între veacurile Mele, atunci vei face lucrarea pe care o face lumânarea când arde, tată. Aceasta este lucrarea pe care o aveai de lucrat pentru făptura cea din toate veacurile, căci lumânarea îşi mistuie trupul ca să poată arde şi ca să poată lumina în faţa Mea şi a ta, omule al Meu, căci tu trebuia să fii lumină şi nu trup, tată. Lumânarea fără de lumină nu arde dacă nu-i pui foc ca s-o aprinzi, şi rămâne trup şi nu face lumină spre cer şi spre pământ. Trupul omului cel ales de Dumnezeu dacă nu arde de duh şi de har, nu poate supune lucrarea trupului, şi nu este de folos. Fericiţi şi iar fericiţi sunt cei curaţi cu inima, şi aceia văd pe Dumnezeu, că aceia nu au gânduri trupeşti în inimă, adică în trupul în care locuieşte Domnul. Inima este trupul lui Dumnezeu în om; inima cea după duh şi nu după trup; inima cea cerească, nu cea trupească.

Poporule de la sfârşit, dă-i voie inimii tale să fie cu Mine de-acum. Fă aşa cum au făcut Petru şi Pavel după ce Domnul a frământat inima lor. Eu am lucrat trei ani şi jumătate peste ei, dar peste tine am lucrat patruzeci de ani, Israele al harului. E vremea harului, tată. Aprinde-ţi inima cu harul vremii de acum, căci Noe, după ce şi-a sfârşit lucrarea ce i-am dat-o, a mai lăsat şapte zile de har pentru cei ce ar fi voit să fie ai Domnului şi ai biruinţei, şi nimeni din ei n-a crezut ca să scape prin credinţă şi să fie viu.

O, popor mic cu inima şi cu credinţa, scoală, tată, şi strigă tu şi toată casa ta, strigă şi zi: „Doamne, ajută necredinţei mele, ajută necredinţei din vremea aceasta!“.

Popor cu inima uşoară, fii înţelept de-acum şi cere înţelepciune cerească pentru ca să ştii să crezi ca proorocii şi ca David şi ca Solomon, că şi ei au fost făpturi slabe şi greşite la Domnul, dar au ştiut să creadă cu toată inima în lucrările lui Dumnezeu, şi nimic nu era la ei ca să nu fi fost de la Dumnezeu trimise, fie pentru slavă, fie pentru înţelepţire. Scoală, tată, şi strigă la Mine şi aprinde-ţi duhul credinţei, că aşa este scris: «Rugaţi-vă neîncetat. Duhul să nu-l stingeţi, şi credeţi cuvintelor lui Dumnezeu, credeţi proorociilor şi nu le defăimaţi».

Poporul Meu, caută să ai un singur cuget întru toate, un singur fel de credinţă şi de iubire, că iată, de acum nu mai lucrez în două feluri peste tine, nu mai lucrez după tine, şi voi lucra după Mine, tată, şi după cum sunt în cer lucrate toate dintru început. Tu citeşti în carte şi te sminteşti întru Mine, dar uită-te bine, că Eu am lucrat cu cuvântul cărţii şi peste cei credincioşi şi curaţi cu inima, şi peste cei necredincioşi şi trupeşti cu inima.

O, poporul Meu, spală-ţi ochii cu învăţătura Mea, ca să fie curaţi, şi ca să pot vorbi cu tine după curăţenia inimii tale şi a ochiului tău, că greu Îmi este să te părăsesc pentru întinarea inimii tale şi a ochiului tău. Greu Îmi este să lucrez peste amestecătură, tată, că tu eşti amestecat şi eşti numai trup cu inima ta. Vreau să lucrez cu tine aşa cum am Eu de lucru, şi nu aşa cum ai tu de lucru. Iată, după patruzeci de ani Eu nu am lucrători ca să ies să-Mi culeg agoniseala.

Să te scoli, Israele tată, să stai bine şi cu frică şi cu luare-aminte, că vreau să Mă uit peste tine şi să-ţi văd statura, şi să pun peste zece, şi peste cincizeci, şi peste o sută, şi peste o mie, ca să lucrăm lucru de acelaşi fel, ca să nu vin să lovesc cu blestem via Mea şi neamul tău, căci neamul din care te tragi tu este aşteptat să se scoale prin tine, că tu eşti propteaua Mea în care Mă sprijin întru planul biruinţei Mele cu tine, Israele al harului Meu. Ia de la Mine pricepere cerească şi fugi de înţelepciunea care vine de la om, că oamenii au schimbat pe Domnul cu slava deşartă care vine de la om. Eu am purtat coroană de spini şi haină de ocară pentru salvarea turmei Mele cea aleasă după har, dar cei ce au pus mâna pe frâiele turmei au dat de la ei lucrarea cea de har şi au înăbuşit învăţătura cea din Dumnezeu, şi iată, învăţătura care vine de la omul mort cu inima şi cu credinţa a închis împărăţia cerurilor pentru cei ce dau să o ia cu stăruinţă şi cu credinţă. Aceia au peste ei cuvântul care spune: «Inima nebunului este în gura sa, precum şi gura înţeleptului este în inima sa».

Vine vremea să se arate deşertăciunea ştiinţei care vine de la om, şi ce veţi face voi, copii ai poporului Meu care vă bizuiţi pe om, tată? De unde credeţi că vă voi cere Eu atunci? Cine vă va da înapoi lui Dumnezeu? O, greu Îmi este să vă cer din mâini neputincioase care n-au în ele răspuns bun pentru Domnul! Dar voi n-aţi priceput lucrarea care v-a purtat pe voi patruzeci de ani, şi de aceea nu ştiţi să staţi pe drumul Meu. Voi aţi avut o alegere cu mult mai mare decât aceea pe care vă bizuiţi voi, cei mulţi ai poporului Meu, şi nu v-aţi preţuit alegerea cea de la Mine lucrată pentru voi, şi pentru cei ce aveau să creadă prin voi. Şi acum, când s-a stârnit luptă între voi şi cei care nu au această alegere, voi tocmai acum v-aţi ascuns de alegerea Mea pentru voi, şi iată, vă întreb: pentru ce, oare, a lucrat Domnul cu voi timp de patruzeci de ani, copii ai poporului cel ales şi deosebit din lume? Din lume v-am luat pentru ca să staţi cu Mine şi ca Mine, adică aşa cum vă spun Eu să staţi. Şi acum se ceartă cu Mine copiii poporului Meu care-şi pun nădejdea în oameni, şi aceşti copii răzvrătiţi dau să se tragă acolo de unde au fost luaţi de Mine. O, dacă era bine lucrată lucrarea Mea în lume, dacă ar fi lucrat bine cei pe care vă bizuiţi voi, după cum aţi fost învăţaţi, de ce aş mai fi venit Eu să-Mi aleg un popor şi să-l învăţ din cer şi să-i dau viaţă sfântă prin cuvânt în mijlocul oamenilor cei care au dat de la ei frica de Domnul?

O, greu Îmi este să lucrez peste tine când văd că nu vrei să-ţi pricepi menirea şi alegerea ta, copile al poporului Meu! Dacă acei ce nu mai cred în lucrările lui Dumnezeu între oameni, dacă aceia nu cred cuvântul lui Dumnezeu care te însoţeşte pe tine, te duci şi tu, tată, la necredinţă? Scoţi şi tu săgeţi ca să tragi în Dumnezeu? Îţi faci şi tu arc şi săgeţi ca să omori lumina care luminează?

O, popor cu nume sfânt, vino-ţi în fire, în fire dumnezeiască, tată, în dragoste de Dumnezeu vino, că dragostea pe toate le crede. Dragostea de Dumnezeu nu dă greş niciodată, şi ea ştie să creadă totul, căci totul vine de la Dumnezeu pentru cei cu dragoste de Dumnezeu.

Vezi tu de ce te-am rugat Eu pe tine să nu mai umbli pe drum, tată? Eu ştiam că duhul rău îţi vede acum alegerea şi veşmântul tău cel de la Mine şi dă să te despoaie de tot ce ai prin harul Meu. Eu ţi-am spus că dacă umbli pe drum, cazi în păcat, tată, cazi în lepădare de Domnul şi cazi în vânzarea Domnului şi a aproapelui Domnului, că tu nu ştii cum vine asta, fiindcă nu vrei să fii deosebit de cei ce umblă pe drum, şi te duci şi te atingi cu ei dacă te duci pe drum, şi te despoaie, tată, şi rămâi gol de har, că ţie nu-ţi place liniştea cea dinăuntrul tău, liniştea ta cu Mine şi cu tainele Mele care te-ar fi crescut şi te-ar fi ţinut curat cu inima, curat cu urechea şi cu ochiul şi cu atingerea cea aducătoare de moarte ca să fi avut Domnul salvatori tari şi pregătiţi şi curaţi pentru ridicarea făpturii şi a turmei din vremea aceasta. Eu de aceea ţi-am spus să fii deosebit din lume, tată, şi să nu te atingi cu cele scoase astăzi, cu cele stricate ale făpturii omeneşti; de aceea, ca să te pot primi cu lucrarea Mea întru tine şi ca să salvez cu tine pe toţi cei din moarte, că Eu nu te mint, şi Eu ţi-am spus demult că mai mari minuni decât oricând va fi să fac cu tine spre sfârşit.

Vezi tu, poporul Meu, ce greu Îmi este să cobor la tine? Vezi tu câtă umilinţă aduci tu peste ochiul Meu şi peste lumina Mea şi peste calea Mea spre tine? Dar e vremea zilei harului, şi Eu încă un picuţ te mai aştept ca să-ţi vii în fire şi să dobândeşti fire dumnezeiască aşa cum a fost omul cel de la început, aşa cum am fost Eu când am luat trup. Dacă nu veneam să iau trup din om, nu-Mi dădea Tatăl puterea să fac judecată omului. Dar iată, sunt Fiul Omului, om fără de păcat sunt, şi în locul omului cel din păcat M-am răstignit Eu cu trupul, ca să repar pe om şi să osândesc moartea. Şi iată, vine vremea, şi a şi venit, când morţii se vor scula întru viaţă, şi întru judecată; unii întru viaţă, şi alţii întru judecată. Vine Scriptura care vorbeşte despre naşterea din nou a lumii, căci iarăşi voi ridica din pământ pe om, pe tot omul care a avut trup, pe toată făptura, tată. Aşa am spus primilor Mei ucenici, care şi-au răstignit ale lor şi au luat viaţa Mea şi adevărul Meu şi cuvintele Mele, ale împărăţiei Mele ca să le împrăştie şi să facă fii pentru Mine; le-am spus că la naşterea din nou a lumii ei vor sta şi vor judeca pe Israel. Şi iată, cerul cel de sus uneşte dreapta cu cei din trup, şi se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.

Poporul Meu cel iubit, cel mic cu credinţa, cel mic cu fapta ta în Domnul! Să te ridici mare, tată. Iată, rostesc cuvânt. Ridică-te mare, ca să lucrez prin tine în aşteptarea cuvântului care spune: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie“. Popor lucrător pentru veacul ce vine, te-am lucrat, tată, destulă vreme ca să te am acum, ca să iei plugul de-acum şi să nu te uiţi înapoi, şi să-ţi dau împărăţia cerurilor, care este pregătită pentru tine şi pentru toată făptura Mea. Sună gongul cel mare al arătării văzute a acestei lucrări care te-a născut pe tine de la Mine, ca să fii cu Mine acum, şi în veacul veacului apoi. Să nu stai nepăsător, să nu stai surd, căci gongul cel ceresc va fi să scoale morţii din morminte, dară pe tine, care ai încă trup, trup cu duh dătător de viaţă, dat de Mine! Eu, din îndurarea Mea, luminez şi sfinţesc pe tot omul care vine în lume. Şi prin ce fac Eu lucrarea aceasta peste făptură? Prin credinţă, tată, prin botezul credinţei şi prin baia naşterii cea de sus, nu prin meritul omului, că nu este om fără păcat şi care să merite îndurarea Mea, ci prin umilinţa Mea înspre om, tată, ca să repar păcatul omului cel făcut de om după ce a fost scos omul din cer pentru neascultare. Şi l-am pus pe om pe pământ şi l-am iertat şi l-am binecuvântat pe fiecare om care s-a născut din om, şi care a crezut în Dumnezeu, şi care a lucrat dreptate înaintea Mea. Şi după felul cum a lucrat omul, a căpătat îndurare de la Dumnezeu.

Omul din păcate se naşte, şi Eu n-am rostit binecuvântare pentru păcat, că nu se putea aşa ceva, dar am binecuvântat pe omul care, născut din om, a căutat spre Domnul, urmându-I Lui. Şi acum prin tine, popor al harului Meu, vreau să sfârşesc ce mai am de lucrat şi de reparat peste om. Nu Mă lăsa fără mâini şi fără picioare peste pământul tău, peste ogorul tău, că vreau să dau viaţă fără de moarte ogorului tău, ca să binecuvintez apoi această lucrare întru terminarea ei. Tu eşti poporul cel de la sfârşitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungeşte boala, că vine Domnul, tată, vine şi vindecă ce mai este neînviat, şi se întocmeşte spre vedere profeţia cea de viaţă fără de moarte, profeţia cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la naşterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viaţă, fără cer, fără Dumnezeu, şi aceea va lua trup spre chinuire, şi nu va sfârşi chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez şi iar lucrez pentru uşurarea făpturii Mele, şi poporul Meu nu mai ştie ce face Dumnezeu. Şi iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viaţă vie, şi care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioşi, celor chemaţi, aleşi şi credincioşi, şi va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.

Am venit să te iert, iubitul Meu popor, şi voiesc să iert prin tine şi prin cuvântul tău păcatele făpturii, tată, aşa cum Eu am făgăduit peste toate câte se vor dezlega pe pământ ca să fie dezlegate în cer. Această lucrare se primeşte la Domnul din lucrarea celor chemaţi, aleşi şi credincioşi ai vremii de sfârşit. Amin.

Eu sunt Paştele cel nou, care se aşează peste voi prin cuvânt. Binecuvântată să fie cina cuvântului Meu în mijlocul poporului cel ales şi cu nume sfânt în mijlocul oamenilor necredincioşi şi puţin credincioşi. Binecuvântată să fie credinţa cea după Avraam peste fiii poporului Meu. Fiţi fii ai lui Avraam întru credinţă, tată, dar nu mai ispitiţi pe Dumnezeu, că nu aşa a lucrat Avraam, părintele credinţei în Dumnezeu.

Sculaţi-vă! Aceasta este vremea, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă uitaţi la cei ce nu cred ca şi voi, nu vă uitaţi înapoi, că dacă veţi merge înainte cu credinţă, îi veţi vedea venind după noi şi pe cei ce zăbovesc în necredinţă şi în ispitire şi în cârtire.

Am venit să vă dau naştere de sus. De aceea am venit. Plângând am venit ca să cuvintez peste voi. Plângând vă aştept ca să fiţi cu toţii şi să vă ajutaţi unul pe altul toţi câţi aţi băut din această stâncă, toţi, tată, ca să nu vă rugaţi cu disperare mai pe urmă să vă acopere şi pe voi această stâncă, acest munte ocrotitor, care vă păzeşte întru cuvântul Meu cel rostit. Vreau să vă deprind cu înţelesul cel ceresc al celor profeţite până acum. Veniţi-vă în fire, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă mai iubiţi pe voi înşivă, că dacă voieşte cineva să-şi câştige sufletul, acela şi-l pierde dacă face ca el.

Vă întind mâna Mea cerească şi rostesc prin cuvânt să fiţi credincioşi lucrării cuvântului Meu, copii ai poporului Meu. Cât ai fi de răzvrătit, de împietrit, Eu te primesc iar, şi te fac din nou, te fac ceresc prin cuvânt, şi îţi dau putere să crezi în Mine dacă te întorci. Întoarce-te, tată, şi Eu te voi vindeca de păcatul neascultării şi al necredinţei. Întoarce-te, popor hrănit cu pâine cerească, fiindcă tu nu ştii ce este această hrană pe care n-a mâncat-o nimeni aşa ca tine din cei de până la tine. Să te scoli, tată, şi să crezi ca Avraam şi ca David şi ca ucenicii Mei, care M-au dat ţie prin lucrarea Mea cu ei. Ei te aşteaptă ca să le deschizi. Ei sunt nerăbdători de-acum. Eu sunt gata cu masa, dar să ocupăm loc la masă, tată: cei de sus, cu cei de acum, şi se va vedea văzut unirea cerului cu pământul, şi prin aceste vederi voi adeveri lucrarea Mea de mântuire întru capătul ei. Atunci va fi târziu, dar tu să nu vii atunci. Nu cumva să leneveşti până atunci, tată, căci cei ce lenevesc vor fi bătuţi mult atunci. Vino acum, ca să nu întristezi cerul când te-ar vedea pe tine bătut atunci de cei cu răsplata cea pentru fapte. Nu cumva să fii leneş întru venirea ta la masa Mea, că dacă văd aşa, să ştii, tată, că Eu te bat încă de pe acum, te bat ca un tată, ca să vii spre înţelepţire şi spre pocăinţă şi spre umilinţă din credinţă. Vino cu Mine la lucru pentru ridicarea făpturii! Vezi ce au făcut cei ce au crezut în Hristos până la tine, şi tu să faci mai mult decât ei, că mare va fi plata celor ce plinesc lucrarea lui Dumnezeu cea prin har.

Rostesc pace peste tine. În numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pace cerească peste poporul Meu cel cu nume sfânt! Pace şi ridicare, pace şi pocăinţă peste inima poporului Meu! Pocăinţă şi umilinţă, şi nu semeţie, şi nu îndrăzneală fără de pocăinţă.

Poporul Meu, voi privi peste tine cum Îmi vei deschide, iar dacă eşti necredincios şi nu vei deschide Domnului, Eu voi trece prin uşile închise şi te voi cerceta ca să vii spre pocăinţă. Amin, amin, amin.

09-01-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan

Bucuria Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, întru îmbrăţişare cerească cuprinde aşezământul tronului Cuvântului, şi pe fiii aşezământului ceresc.

Pace dumnezeiască vouă, celor ce staţi înaintea acestui tron! Şi din această pace să aibă parte toţi cei puţini care ştiu prin credinţă şi prin iubire ca şi a voastră să stea în faţa Mea aşa cum staţi şi voi, aşa, cu acelaşi fel de cuget şi de inimă întru cele noi, din veac lucrate ca să fie arătate în zilele acestea. Cei ce stau în faţa Mea aşa cum este astăzi de stat, aceia sunt bucuria Mea şi sunt fiii biruinţei Mele peste făptură, pentru ca să răscumpere făptura din moarte. Făptura are moarte peste ea prin păcatul cel din fire, tată, din firea cea trupească, măi copii, căci Adam n-a crezut dacă i-am spus să asculte ce-i spun şi să nu ia din cele oprite, n-a crezut când i-am spus că dacă va lua va muri negreşit, şi asta a fost, că Adam a murit şi a rămas această plagă peste făptura cea de la Adam; de la Adam, tată, că Eu pe Adam l-am scos din cer apoi şi l-am aşezat pe pământ, şi a căzut blestem peste pământ din pricina păcatului lui Adam, şi a lucrat omul din greu pământul pe care creştea spini şi pălămidă, şi cu sudoarea feţei şi-a scos omul hrana, şi apoi se întorcea omul în pământul din care a fost lucrat Adam, căci Eu i-am spus lui Adam: «Vei muri, şi nu vei trăi dacă nu vei asculta».

Copii ai bucuriei Domnului, iată, neascultarea a lucrat lucrare de stricare peste lucrul Domnului, dar ascultarea repară pe cele stricate întru început. Omul a făcut greşeala neascultării. În rai a greşit omul, şi raiul nu l-a mai ţinut pe om în sânul său, şi omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut.

Am ales un popor acum, după trecerea celor şapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu şapte vremi şi cu şapte peceţi. Am ales poporul cel prin alegere cerească şi am lucrat încă o dată aşa cum am lucrat cu Israel cel după trup, şi iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, şi vreau să trimit poporul Meu spre lucru. Să fi fost pregătit bine până acum poporul Meu. Să nu mai fi trebuit să lucrez tot pentru el şi pentru trupul poporului Meu. Să fi lucrat cu el pentru trupul restului făpturii care n-a fost aleasă şi pregătită prin har. Să fi lucrat până acum lucrarea ascultării poporul Meu.

De şapte mii de ani lucrez să repar pe om, să iau moartea de peste el, dar omul n-a dat moartea de pe trupul lui. De două mii de ani am venit şi am aşezat împărăţia Mea cea nouă prin jertfa Mea, căci Tatăl M-a dat ca să mor Eu în locul făpturii căzute şi care moare de şapte mii de ani. Am venit acum două mii de ani şi omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl Meu prin Mine, şi de aceea M-a trimis iar în lume, ca să grăiesc pe pământ lucrarea de nimicire a morţii şi a iadului şi a stricăciunii, tată.

Ce ai înţeles tu, poporul Meu iubit? Ce ai înţeles, tată, prin această lucrare cu care vin Eu de atâta vreme la tine? Vorbesc cu poporul Meu creştin, măi copii ai ieslei cuvântului Meu. Slobod glasul Meu peste voi ca să-l daţi poporului creştin spre ştire.

Am coborât o carte frumoasă la tine în zilele acestea, tată, şi tu, poporule creştin, n-ai auzit-o încă. Vreau să vin cu ea spre urechea ta ca s-o auzi şi să lucrezi lecţia ei peste tine (cuvântul Domnului din 9 ianuarie 1994, n.r.). Dar iată, n-am lucrători ca să-i trimit spre tine, ca să ia de la Mine şi să vină la tine cu cele de la Mine, căci cele de la Mine au acum o mare ordine, şi această hrană trebuie lucrată de inimi bine pregătite, ca s-o aducă în poporul Meu şi să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? Adică inimi curate, inimi ascultătoare, care pot intra în cele venite din cer; adică inimi fără cugete şi gânduri trupeşti; adică inimi care stau sub ascultarea Duhului Sfânt, şi în care inimi locuiesc Eu, şi am templu inimile acestea, şi le sunt Domn dacă ei s-au lăsat deosebiţi cu Mine. Eu pe aceştia îi primesc şi le sunt tată numindu-i fii şi fete, copii ai Mei, tată. I-am deosebit dintre ceilalţi, ca să fie pentru ceilalţi care nu tot ca şi ei Mă iubesc pe Mine, Domnul.

Poporul Meu, nu M-ai iubit, tată, că iată, azi nu mergi cu Mine şi pentru Mine. Ai casă şi soţie şi copii şi grădini şi ocupaţie, şi nu M-ai iubit dacă tu ai atâtea. Dacă Mă iubeai nu aveai nimic, şi pe toate le lăsai pentru ca să iei pe tine împărăţia Mea, care-ţi ţinea de cald în vremea frigului, şi răcoare în vremea căldurii, şi erai bun pentru ca să te trimit acum peste poporul Meu cel mic cu inima, cel slab cu credinţa. Iată, Eu vin, şi poporul Meu e slab cu credinţa, şi dacă e slab cu credinţa nu-i mai trebuie altă neputinţă ca să stea slab. Iată, Eu vin, şi nu este ascultare de Dumnezeu. Sutaşul care a zis: «Doamne, zi numai cuvântul şi mi-e de ajuns, că şi eu sunt rob sub stăpânire şi am sub mine slugi, şi zic aceluia să se ducă şi se duce, iar celuilalt „Vino!“ şi vine şi ascultă». Sutaşul acela n-avea ce ai tu, şi tot a ştiut să creadă şi să caute după Mine, şi tu, popor iubit de Dumnezeu, ai împărăţia Mea dată ţie, şi nu pot să-ţi zic ţie „Du-te!“ şi să te duci, sau să-ţi zic „Vino!“ şi să vii. De ce nu vrei şi tu să fii ca acela, tată, ca să-ţi spun şi Eu ţie cum spunea acela slugilor lui? Oare, nu eşti tu poporul Meu, răscumpărat prin Sângele Meu şi iertat de păcatele tale prin cuvântul Meu, tată? A mai avut cineva în veacuri cuvântul Meu aşa cum îl ai tu, atât cât îl ai tu? Şi iată, nu asculţi de Dumnezeu. Lucrezi neascultare încă, lucrezi ca şi până acum. Pe cine să trimit Eu cu cuvântul Meu la poporul Meu cel slab? Afară este frig şi n-am unde să-Mi plec capul Eu şi cu poporul Meu. E frig afară, tată. Pe unde mai găseam alte dăţi vreun colţ de adăpost, nu mai am acum, că acolo este acum naştere pentru păcatul morţii, nu pentru cuvântul Meu. O, ce împotrivire, ce izgonire dureroasă! Mai rea ca aceea când am fost izgonit de urgia lui Irod, tată. Voi pedepsi această nelegiuire, căci Fiul lui Dumnezeu pribegeşte şi plânge după poporul Său, şi n-are unde să-Şi plece capul şi n-are unde să pună masă şi să-Şi înmulţească pâinea cerească pentru poporul Său.

Copiii Mei din cetatea Valea Voievozilor, cei ascultători, care au început ridicare de locaş ca să aibă Domnul unde să-Şi plece capul! Domnul vă binecuvintează pe voi ca să ajungeţi cu grabă la întocmirea întreagă a acestui loc duhovnicesc (Ro-Emaus, Târgovişte, n.r.).

Voi pedepsi pe toţi cei care se împotrivesc planurilor Mele şi trudei Mele în mijlocul poporului Meu. Trudesc din greu să pot lucra în poporul Meu, şi poporul Meu are multe de făcut, n-are de Domnul vreme poporul Meu. O, măi popor iubit, are să te usture, tată, nepăsarea ta de acum. Am să-ţi plătesc nepăsarea cu plata ei, creştine care judeci pe Dumnezeu şi pe copiii care trag cu Dumnezeu şi cu greul lui Dumnezeu. Voi da usturime în parte peste tot pe unde am copii răzvrătiţi şi împotrivitori şi judecători şi cârtitori şi răutăcioşi cu firea şi cu purtarea. Voi scula pe mulţi cu usturime, ca nu cumva să-i prindă ziua Domnului nevindecaţi de moarte. Mai am un pic şi Mă arăt în faţa poporului care nu are inima curată, care are cugete trupeşti şi pământeşti.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, şi cuvântul acesta este al Meu, nu este al tău, creştine necredincios. Cei cereşti cu inima vor vedea pe Dumnezeu, dar Eu vă spun că aceia Îl văd pe Dumnezeu. Dar mai am un pic şi Mă arăt ca să Mă vadă şi ceilalţi, şi cei care Mă împung acum.

Popor iubit, sunt cu serbarea sfinţilor trei ierarhi în grădina ieslei cuvântului Meu. Aceştia au fost trimişi de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer aceşti sfinţi şi au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, şi după aceea Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea şi am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, şi l-am strigat pe nume pe acest popor şi i-am pus nume nou, nume din cer, nume sfânt şi binecuvântat, şi l-am binecuvântat, tată, şi l-am însemnat cu ungere cerească, şi nimeni pe pământ nu are acum dar şi har asemenea cu darul şi harul acestui popor. Dar cine să priceapă aceasta? Cine, tată, cine? că iată, n-are cine. Nu pricepe acest popor. Nici cel înzestrat cu un pic de înţelepciune, nu mai pricepe nici acela, şi s-a întors unul ca acela, s-a întors spre cei din lume dacă Verginica este acum lângă Mine.

O, popor care ţi-ai cheltuit puţina credinţă prin care ai stat cum-necum cu Mine prin această lucrare! O, ce am să te mustru, tată! Am să te mustru cu usturime şi am să-ţi cer ce ţi-am dat. Să ştii că nu va fi altfel, şi nu vei mai vorbi tot ca acum. Nu ştiu dacă vei mai putea vorbi ceva atunci. Dar iată ce-ţi spun, că n-ai să pieri, tată, şi te voi cere din marea necredinţei, căci marea va da înapoi pe morţii ei, şi moartea şi iadul vor da înapoi pe morţii lor, şi voi deschide toate cărţile şi vor citi îngerii Mei din cărţi, şi va începe bucuria şi întristarea. Dar cei ce nu vor fi găsiţi atunci pentru bucurie, aceia vor îmbrăţişa întristarea şi vor suferi până ce vor plăti cea din urmă datorie, măi poporul Meu iubit şi aşteptat la masa credinţei, la masa bucuriei, tată. Nu căuta să fii pentru întristare, şi intră cu Duhul Sfânt, cu darul şi cu harul ce ţi-au fost dăruite la naşterea ta prin cuvântul acestei lucrări, căci această lucrare te-a născut pe tine pentru ca să fii fiul cel lucrător al acestui timp ceresc care vine cu Mine. Să nu stai necredincios. Să te apropii bine cu Mine şi cu tainele Mele care sunt în mijlocul tău prin cuvânt, şi să nu faci lucrarea lui Iuda, tată, că nu mai poţi acum să faci nimic rău, fiindcă Eu am ieşit, creştine, am ieşit cu tine, şi tu unde eşti? Scoală-te, tată, şi vino lângă Mine, tu şi toată casa ta, şi împarte împărăţia Mea la cei ce o dobândesc prin credinţa ta. O, lasă-te tocmit. Ascultarea te va izbăvi de toate păcatele tale, popor mititel, că eşti slab şi mititel, tată, mititel cu inima şi cu dragostea şi cu credinţa. Eu îţi dau statură întreagă într-o clipă, dar intră şi ia ogor de la Cel ce împarte, şi nu mai fă altceva de-acum. Am să vin cum voi putea ca să-ţi dau cuvântul cel coborât la ieslea cuvântului Meu. Mă voi sprijini cu cei ce au rămas la lucrul viei Mele şi te voi îngriji din nou, copil al viţei cea nouă care este pe masă. Şi tu unde eşti? Vino, să te apropii, să se ocupe mesele, că Eu Mă încing şi te servesc pe tine, popor al lui Israel.

Binecuvântată să fie bucuria ta cu Mine, copil credincios al poporului Meu.

Binecuvântată să fie ridicarea ta spre Mine, copil slab şi îndoielnic al acestui popor.

Binecuvântată să fie întoarcerea ta la Mine, copil răzvrătit şi împrăştiat prin străini şi plecat din poporul Meu, că tu ai pecetea acestei alegeri, tată.

Binecuvântare pentru cei credincioşi, şi iertare pentru cei şovăielnici care se pocăiesc de păcatele lor, tată.

Încă o clipă de har, şi voi rămâne descoperit apoi, şi voi sta cu voi şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum v-am promis atunci.

Pace peste ieslea cuvântului Meu şi peste fiii Mei de la gura ieslei Mele! Voi cuvânta pentru împărţirea cuvântului venit pentru poporul Meu. Voi răzbate prin cei ce lucrează lucru spre împărţire, hrană spre împărţire.

Pace vouă de la Domnul şi de la sfinţii zilei de azi, căci mult se bucură întru această sărbătoare aceşti sfinţi azi serbaţi, şi toate se vor lăsa descoperite spre vedere, şi vor fi minuni mai mari ca oricând. Amin, amin, amin.

12-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Astăzi este zi de întâmpinare. Domnul întâmpină pe Israel, şi Israel întâmpină pe Domnul.

Pace peste Israel! Pace ţie, iubitul Meu Israel!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace întru cei de sus şi întru cei de jos, că Israelul cel de sus, cel din har, de sus, are pe Domnul în mijloc întru coborâre de cină cerească în mijlocul tău, Israele care întâmpini pe Domnul astăzi. Şi voi veni pe nori cu mare serbare, şi Israel Mă va întâmpina.

Israele tată, iată, intru în templul tău, în inima ta intru. Ce face inima ta, copile al poporului Meu? Am vestit pe copiii poporului Meu să-şi pregătească frumos casa inimii ca să primească pe Domnul, ca să întâmpine pe Domnul. Nu-i nimic dacă-i frig afară. Afară e frig, şi acest frig este trimis de Mine, ca să vorbesc în frig cu poporul Meu Israel. Iată, poporul Meu iubit, iată ce întâlnire ţi-a dat Domnul tău. Te-ai supărat, tată? Iată, suflu cuvintele Duhului Sfânt peste tine, copile îngheţat şi înfrigurat. E frig în casa inimii tale, copile al vremii venirii Mele pe nori. E frig, tată, şi n-am unde să-Mi plec capul sub adăpostul tău. Am venit să fac milă şi îndurare peste tine. Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.

Iată astăzi glasul Meu. Nimeni să nu-şi învârtoşeze auzul la glasul Meu. Să nu faci, tată, ce a făcut Israel, care şi-a învârtoşat inima patruzeci de ani, şi care tot aşa este şi acum, căci Eu l-am lepădat pentru învârtoşarea inimii lui, dar iată, am un Israel al răscumpărării celui de atunci. Te-am făgăduit ca să fii, Israele, ca să fii tu Israel în vremea aceasta şi ca să dau prin tine mâna la toată făptura care a fost, şi care este încă, şi ca să răscumpăr prin tine pe cel pierdut de la faţa Mea. Să nu fii necredincios în această profeţie pe care ţi-o spun iar, că de mult ţi-am spus-o că va fi să se împlinească. Să crezi proorociilor, să nu le defăimezi, căci bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu dacă n-a crezut proorocia în care scria Duhul Sfânt despre Fecioara care va naşte pe Emanuel şi care va rămâne fecioară, şi a dat să şteargă această profeţie, dar îngerul Meu o adăuga iar în carte, şi el se-nvârtoşa şi iar ştergea din fila cărţii aceste cuvinte, şi cuvintele iar se aşterneau la locul lor în carte, şi atunci M-am mâniat şi am rostit peste el prin înger: «Nu vei muri până nu se va naşte Fecioara aceasta, ca s-o vezi apoi, şi să vezi şi pe Domnul, Care va ieşi prin ea». Şi bătrânul Simeon a mai trăit încă de patru ori mai mult viaţa unui om şi nu mai murea. Dar a venit după trei sute de ani vremea Fecioarei care s-a născut şi a crescut şi a născut pe Domnul Iisus Hristos, şi Simeon a văzut împlinirea proorociei pe care el nu putea s-o creadă, şi apoi, îngreuiat de vreme, a fost iertat de Dumnezeu.

Să crezi cuvintelor Mele, Israele, că Eu nu te-am minţit cu nimic din cele ce ţi-am vestit vreme de patruzeci de ani, şi iată astăzi glasul Meu peste tine. E frig afară, tată, e iarnă cu frig. Să nu fugi din braţul Meu cel cald. E frig şi în cer, căci cerului îi este frig fără tine, Israele de la sfârşit. Îi este frig lui Domnul fără tine, şi tu să nu mai stai pribeag de Domnul tău şi de Duhul Sfânt. Să nu mai stai pribeag, iubitul Meu Israel, că nu vreau să te văd Eu pe tine plângând şi fără mângâiere şi fără acoperământ. Eu sunt acoperământul tău, şi tu să stai cu Domnul tău. Amin. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, îţi zic să stai cu Dumnezeu, popor al lui Dumnezeu, popor cu pecete cerească, luată de la masa acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc.

Apropie-te, poporul Meu. Binecuvântată să-ţi fie astăzi urechea inimii tale şi casa inimii tale ca să întâmpine glasul cuvântului Meu casa inimii tale, templul Meu din tine. E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. Să stai bine treaz cu inima şi roagă-te să-ţi dau credinţă ca să înţelegi cu ea glasul cuvântului Meu. Amin.

Binecuvântată să fie toată inima lui Israel cel mic al Domnului, ca să mănânce cu folos şi să crească Israel cel mic şi să prăsească fii pentru vremea făgăduinţei, că Eu Mă întorc pe nori, după cum este scris în Scripturi.

Pace şi binecuvântare peste cina cuvântului Meu în mijlocul poporului Meu! Pace vouă, fiilor, şi duh de înţelepciune las astăzi peste voi! Rămâneţi întru Duhul Meu. Luaţi şi hrăniţi-vă; acesta este cuvântul Meu. Eu sunt Cuvântul, copii ai poporului Meu. Fiţi cu duhul atent, căci Tatăl este cu Mine în mijlocul vostru.

Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei:

– Pace vouă, măi copii! Luaţi îndemnul Domnului, fiţi cu duhul atent. E greu, fiilor, fiindcă n-aţi stat bine cu Domnul până acum, şi e greu să înţelegeţi acum cele cereşti. Fiţi, dar, cu duhul atent. Aduceţi-vă aminte de Domnul, Care a spus ispititorilor de atunci care nu înţelegeau nimic din cer şi cărora aşa le-a spus lor: «Dacă nu înţelegeţi cele pământeşti, cum veţi înţelege dacă vă voi spune cele cereşti?».

Iată, Domnul vorbeşte astăzi cu voi cele cereşti, cele ce au fost întru început. Fiţi cu duhul atent. Primiţi cuvântul Domnului şi faceţi să-i fie cald cuvântului în voi. Sunt cereşti şi nu sunt pământeşti cele ce vă aduce Domnul vouă. Domnul vorbeşte ca în cer, nu ca pe pământ; nu ca până acum este această vorbire.

Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi. Eu sunt aici cu Domnul, măi copii. Fiţi cu duhul atent şi să creşteţi întru Duhul Sfânt, că vine vremea minunilor cereşti, lucrate de Domnul peste voi. Vedeţi să nu vă zdrobească aceste minuni care vin, că vin minunile care vor vorbi de la Domnul despre acest popor care a mâncat din cer. Eu am fost linguriţa prin care Domnul v-a hrănit, şi am loc pregătit pe pământ unde vin cu Domnul pentru poporul cel cu nume sfânt. Iată, am venit cu Domnul în mijlocul vostru, şi cu cei credincioşi şi ascultători care stau de veghe la ieslea cuvântului ceresc. Pregătiţi-vă hăinuţele, că în curând se vor ridica porţile slavei Domnului şi ale fiilor slavei care vin cu Domnul, că vine Domnul, fiilor, vine văzut, copiii mei, şi toţi din voi Îl veţi vedea pe Domnul, şi mă veţi vedea pe mine cu Domnul la voi. Să nu vă găsesc prin frig, şi să vă găsesc în casă, în credinţă, măi copii, şi în ascultare de cele ce vin la voi din cer.

Mama Gigi atinge pe tot fiul acestui popor care a venit în întâmpinarea Domnului. Aceasta este sărbătoarea de azi a poporului meu. E zi de întâmpinare. Pace ţie, iubitul meu Israel! Fii cu duhul atent, şi iarăşi zic: fii cu duhul atent, copil hrănit de Dumnezeu.

Pace vouă, celor adunaţi la cină cerească! Aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul. Amin, amin, amin.

15-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi

Domnul Iisus Hristos înmulţeşte hrana pentru poporul Său cel chemat ca să ia naştere din cer, din sânul acestei lucrări cereşti, şi lucrarea aceasta cerească se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, şi acesta este numele Domnului Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Domnului Iisus Hristos.

Israele, tu cunoşti numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea şi Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. Lumea nu înţelege şi nu ştie această taină a numelui Meu cel de azi. Dar tu înţelegi, Israele? Tu ştii ce înseamnă vremea ta cu Mine? Vremea Mea cu tine o înţelegi?

Iată, înmulţesc hrana din cer, hrana cuvântului Meu peste poporul Meu. Eu sunt Cuvântul, şi cobor glasul Meu peste ieslea cuvântului Meu şi stau la masă cerească cu Israelul harului Meu.

Pace ţie, Israele al harului Meu! Iată glasul Meu peste tine, tată, şi tu să stai în faţa Mea ca să Mă întâmpini cu credinţă şi cu înţelepciune, ca să cunoşti glasul Meu, aşa cum oile cunosc glasul păstorului lor. Eu sunt Păstorul tău, Israele, căci Tatăl M-a trimis o dată, şi iată, încă o dată, să păstoresc şi să împlinesc mântuirea până la capătul lucrării ei.

Sunt cu glasul Meu peste poporul Meu, peste părinţi şi peste copii, peste cei mari şi peste cei mici, şi voiesc pentru cei mici să fie mari, tată, mari la înţelepciune, mari la iubire de Păstorul lor Cel din cer, mari la sfinţenie, mai mari decât cei ce şi-au vărsat sângele pentru numele Meu; mari, tată, şi de ajuns de mari, aşa cum spune cuvântul Meu despre cei din urmă care vor fi întâi; despre cei mici care vor fi mari şi prin care Eu voi lucra minuni dumnezeieşti şi iubire dumnezeiască în ei, în cei mici ai poporului Meu; în cei mici, tată, căci cei mari nu M-au înţeles îndeajuns prin această lucrare. Căsătoria celor mari din poporul Meu trebuia să fie taină sfântă şi nu jug pentru cel ce şi-a ales căsătorie, că nimeni din poporul Meu ales nu şi-a ales altceva, tată. Şi dacă cei mari nu şi-au ales altceva şi dacă nici căsătoria nu şi-au păstrat-o în toată legea cea rânduită căsătoriei, iată, Domnul lucrează cu darul înţelepciunii peste poporul Său, peste cei mici şi peste cei mari.

Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuţ mai înainte şi ţi-am adus darul cel mai de preţ, pentru ca să-l ai şi să-l foloseşti cu iubire şi cu credinţă şi cu stăruinţă, tată. Darul pocăinţei, Israele, pe acela ţi l-am dat, şi voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am aşezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. Iată, vin la tine, tată, vin la tine, Israele iubit, şi voi veni tot mai des şi te voi găti frumos şi voi stărui pe lângă tine, şi tu să nu mai fii trupesc sau firesc sau vremelnic. Ai grijă cum înveţi tot ce-ţi aduc de învăţat; ai grijă să te am la învăţat, că grea ţi-ar fi judecata dacă tu nu vei fi găsit cu cerul la arătarea trupului slavei Mele.

O, Israele, n-am şi Eu în mijlocul tău o căsătorie curată, tată. Ce durere grea, măi Israele! O, cum n-ai înţeles tu cele cereşti! Cum n-ai avut tu dragoste de sfinţenie, aşa cum au avut atâtea trupuri în a căror inimă a bătut dragostea lui Dumnezeu! Nici măcar legea n-ai împlinit-o, tată, nici măcar atât. Nu ţi-a ajuns, tată, să fi născut fii dacă ai ales căsătorie, dar să mai fi avut în tine căsătorii curate, tată! Iată de ce te-am rugat Eu cu darul pocăinţei ca să-l primeşti şi să te laşi din nou născut prin cuvântul acestei lucrări, că iată, Israele, lucrul tău nu este bun. Trupul tău a poftit mereu împotriva Duhului Sfânt, Care-Şi face loc întru cele curate, întru trupuri curate. Au nu ştiaţi voi, oare, că trupurile voastre trebuiau să fie temple ale Duhului Sfânt şi că voi nu trebuia să fiţi ai voştri? O, de ce v-am ales Eu din lume, copii ai poporului Meu? Ca să fiţi tot lume, tată? Tot trup şi tot fire şi tot departe de voia lui Dumnezeu? Iată, poporul Meu cel ales a slujit tot trupului şi după alegerea cu care i-am însemnat şi i-am deosebit din lume, şi de aceea totul este dureros, şi de aceea rodul trupului tău este trupesc, măi Israele, că iată, copiii tăi se duc să fie trup.

Era Verginica cu poporul Meu şi grăiam prin ea, şi este mărturie scrisă ce am spus prin ea. Aşa am spus prin ea: «Israele, nu mai fi trup, tată, că iată, au ieşit din voi copii necredincioşi şi răi, care la vremea sfârşitului lumii vor fi gunoi şi vor fi trup fără Duh Sfânt». Au nu aţi înţeles că voi nu sunteţi ai voştri dacă Eu v-am ales şi v-am scris în cartea acestui popor ales? Iată, n-aţi înţeles aceasta.

Voi, copii ai acestui popor, înţelegeţi-vă menirea şi hai, tată, să răscumpărăm înţelepciunea pierdută, şi hai să pregătim întoarcerea trupului slavei Mele, că dacă Eu nu vin numaidecât, se risipeşte trupul tău, Israele al harului.

Nimeni nu poate să-ţi facă ţie rău, pentru că tu eşti cel binecuvântat în această vreme, binecuvântat cu lucrare cerească, măi creştine chemat şi ales şi binecuvântat. Să nu te mai aud că spui că nu eşti un popor ales şi aparte ales, pentru că nu ai dreptate dacă spui aşa. Tu spui aşa ca să te poţi crede că poţi face şi tu ce face toată lumea şi că nu eşti mai mult decât cei din lume. Tu spui aşa, dar la Mine nu e tot aşa, măi Israele, şi îţi voi cere altceva decât la lume, tată. Oare, tu te-ai întrebat vreodată de ce te-am numit Eu pe tine Israel? Iată întrebare din cer! Şi va aştepta cerul răspunsul tău, popor ales de Dumnezeu ca să înveţi lecţia împărăţiei lui Dumnezeu. Astăzi te întreb, şi voi veni apoi să Mă uit peste tine ca să văd înţelepciunea răspunsului tău, şi vom pune faţă în faţă rodul înţelepciunii. Eu am învăţat de la Tatăl, şi voi învăţaţi de la Fiul, iar Duhul Sfânt este Cel ce lucrează împlinirea şi desluşirea tainelor Sale de Treime Dumnezeiască.

Israele, Eu vin de-acum să înmulţesc hrana peste tine şi să stau faţă în faţă cu tine, tată, ca să fii tu pregătit bine pentru ziua arătării trupului slavei Mele. Vrei tu să te am de-acum la învăţat această lecţie de pregătire?

Eu vă rog pe voi, copiilor, şi pe voi, părinţilor, să fiţi atenţi la Mine, tată, că iată, vin să vă pun pe voi podoabe de înţelepciune, şi voi lucra minuni prin voi şi Mă voi bucura cu voi. Dar iată, Domnul Iisus Hristos vă desluşeşte un înţeles adânc, iar voi fiţi cu duhul atent, căci atunci când am lucrat peste apostolii Mei de atunci, i-am ales pe cei doisprezece şi pe cei şaptezeci, şi i-am trimis pe cei şaptezeci, doi câte doi, pe unde aveam Eu apoi de trecut cu ucenicii Mei cei întâi, iar la întoarcere de la lucrul lor ei veneau cu bucurie şi Îmi spuneau: «Doamne, ni se închină şi ni se pleacă nouă duhurile rele», şi Eu numaidecât M-am aşezat la lucru peste ei, că trebuia, tată. Numaidecât trebuia să fac înţelepciune peste ei, pentru că duhurile rele lucrau să-i prindă în semeţie şi să-i cadă apoi de la faţa Mea şi a Tatălui Meu. Când un om supune pe duhul rău, acela nu trebuie să-L uite pe Domnul, Care lucrează. Puterea Domnului lucrează, măi copii, şi Eu a trebuit să lucrez peste aceia şi să le spun să nu se bucure de supunerea duhului rău ca şi cum cu puterea lor au lucrat. Omul din puterea sa nu poate scoate ceva bun, ci numai Domnul are această lucrare în om, şi această aşezare s-a stricat în om încă de când Adam a dat să se ridice peste puterea care-l crease pe el.Ce le-am spus Eu apostolilor? Le-am spus aşa: «Nu vă bucuraţi că duhurile rele vi se supun, şi bucuraţi-vă pentru că numele vostru este scris în ceruri». Eu le-am spus că acei ce-i ascultă pe ei Mă ascultă pe Mine, iar acei ce se leapădă de ei se leapădă de Mine, şi ei n-au înţeles ce va să zică această putere care lucra în ei. Am lucrat peste ei, că ei s-au întors bucurându-se şi zicându-Mi că demonii li se supun în numele Meu, iar Eu le-am spus atunci că am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Fiţi bine atenţi cu Duhul Meu Cel din voi, măi copii, ca să învăţaţi de la Mine, tată. Fiţi atenţi la ce le-am spus Eu lor: «Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer». Nimeni în afară de Mine, Fiul Tatălui, n-a văzut pe satana când a căzut din cer. Eu l-am văzut, şi tot Eu l-am trezit pe Mihail ca să rostească luarea-aminte a îngerilor şi statul lor sub Cel ce i-a creat pe ei. Şi dacă Eu am fost de faţă la această stricăciune care a venit de la bucuria cea semeaţă a omului cel dintru început, iată, de aceea le-am amintit Eu aceasta apostolilor Mei, şi le-am spus că am văzut duhul bucuriei semeţe, care l-a căzut pe om de la viaţa cea întru Duhul Domnului. Le-am spus că Eu le-am dat putere să calce peste puterea vrăjmaşă care a căzut de la cer, şi că nimic nu-i va vătăma pe ei, dar i-am învăţat smerenia duhului lor spunându-le să nu se bucure că li se pleacă lor duhurile rele, ci să se bucure că au numele lor scrise în ceruri.

Măi copii, dacă un duh rău vi se supune vouă, ce bucurie poate fi aceasta pentru voi? Nu numiţi bucurie această lucrare, ci altceva să numiţi voi bucurie, şi fiţi atenţi la acest fel de lucrare şi pregătiţi-vă duhul vostru, că voi veţi avea o lucrare cu mult mai mare de îndeplinit în vremea care urmează, în vremea Mea cu voi, măi copii. Când duhul rău luptându-se cu omul este învins de om, aceasta se numeşte luptă, tată, dar soldatul nu se numeşte biruitor în luptă decât în clipa când termină războiul în întregime, şi nu în vremea luptei, măi copii. Vremea luptei este luptă, şi nu este bucurie. În luptă soldatul este ameninţat de cădere până la capătul luptei. Apostolii Mei abia începuseră lupta şi se credeau biruitori, iar Eu i-am învăţat pe ei cum să lupte şi cum să stea în luptă şi cu cine să lupte şi ce pavăză să aibă în luptă, pentru că Eu scrisesem numele lor în ceruri, tată. Şi când îl scrisesem? Când i-am ales pentru lucru ca să-i trimit în numele Meu. Demonii li se supuneau, că auzeau de numele Meu, iar Eu de aceea i-am trimis, ca să vadă şi ei cine este Iisus Hristos şi ca să creadă în Mine.

Iată, Israele, vine vremea ta, măi tată, şi vei lucra şi tu semne mari peste cei necredincioşi, ca să creadă lumea în această lucrare şi ca să înţeleagă până la sfârşit că Eu sunt această lucrare, Eu şi nu tu, fiule al acestei lucrări, şi ca să creadă lumea că Eu te-am trimis. Cine te va primi pe tine, Mă va primi pe Mine. Şi de ce pe Mine? Pentru că Eu te-am trimis, şi ai lucrare de trimis al Meu, adică lucrarea Mea şi nu lucrarea ta. Pregăteşte-te, tată, şi fii cu duhul smerit şi dă-Mi Mie dreptul luptei tale, pentru că cine luptă în numele Meu nu este ca şi cel ce luptă în numele său. Numele tău să fie numele Meu, pentru că tu eşti fiu al lucrării Mele cu tine, măi Israele, şi voi veni la tine, tată, ca să văd ce ştii tu despre acest nume cu care Eu te strig.

Vreau să-ţi dau premiu ca la şcoală, tată, să am şi Eu şcolari la şcoala Mea, că iată cine-i învaţă carte pe fiii poporului Meu. Omul fără Dumnezeu şi fără legea lui Dumnezeu, acela învaţă înţelepciunea pe fiii Israelului Meu, şi omul cezarului caută ale sale, nu ale lui Dumnezeu şi nu cuvântul vieţii, şi se poartă ca vrăjmaşi ai cuvântului vieţii, ca unii care trag la cele pământeşti cu gândul lor, cu înţelepciunea lor. Dar voi, copii ai acestui popor ales de cer, nu staţi, tată, nepăsători de harul care este peste voi prin proorocie şi prin Iisus Hristos, Cel Care v-a uns pe voi, şi păziţi-vă pe voi, şi păziţi învăţătura înţelepciunii pe care o primiţi de la Domnul prin cuvântul Său, care se lasă spre voi. Păziţi-vă fără de pată până la arătarea Mea lângă voi. Eu vin numaidecât, dar să fie pregătit poporul Meu ales. Oamenii lumii care învaţă lumea se folosesc de înfăţişarea credinţei adevărate, dar puterea credinţei nu-şi află lucru în ei. Dar voi, tată, trăiţi înţelepciunea cea de la Mine dată vouă şi fiţi fericiţi în calea apropierii trupului slavei Mele şi fiţi cununa Mea de slavă spre întâmpinare cerească.

Voi, cei mici din Israel, daţi-vă silinţa să fiţi curaţi în duh şi în faptă, şi răvăşiţi-vă unul altuia inimile spre iubirea de sfinţenie şi curăţenie, şi îmbrăţişaţi pentru totdeauna sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Vă voi trimite descoperiri cereşti spre întărirea cea bună şi voi căuta mereu spre voi cu cuvântul, cu duhul şi cu fapta credinţei voastre întru Mine.

Poporul Meu venea la Mine la începutul acestei lucrări, şi Eu Mă purtam blând cu el dacă am văzut că el nu-Mi dăduse inima locaş, şi am stat cu el aşa cum a voit el să stea cu Mine şi nu l-am părăsit, că am dorit să răsară ceva bun din el, care să ia de la Mine şi să vestească această Evanghelie de aşezare a împărăţiei lui Dumnezeu în om. Am aşteptat un rod, tată, şi iată, rodul a ieşit, şi Eu l-am luat şi l-am pus pe masa Tatălui Meu, şi voiesc să iasă la altoit poporul Meu cel mic, cel cu care am mai rămas întru ascultare de Dumnezeu.

Măi Israele, scoală-te spre înţelepciunea Mea şi vezi ce înseamnă vremelnicie şi ce înseamnă veşnicie şi nu uita ce-ţi spune Dumnezeu, că iată ce spun Eu celui ce rămâne în rodul cel rămas: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit trupul, dimpreună cu patimile şi cu poftele», şi aceasta este Scriptura pe care o am de îndeplinit prin tine, Israele al vremii întoarcerii Mele. Şi tu să nu uiţi că ţi-am dat să înveţi lecţia Mea peste tine, şi iată, las Duhul Meu peste tine, ca să înveţi întru Duhul Meu. Învaţă-te să citeşti şi să scrii şi să dai celui ce nu are ce ai tu, şi să-ţi faci ucenici, tată, că Eu am avut ucenici în lucrarea Mea cu Tatăl, iar tu să ai ucenici în lucrarea ta cu Mine, şi să pui sămânţă la însămânţat şi să rodeşti sămânţă din sămânţă, că iată, Eu vin, şi voi privi să-ţi văd rodul şi să-ţi văd ucenicii. Şi iar te rog, aşa cum te-am mai rugat, să vii şi să baţi şi să ceri de la Mine ca să înţelegi, căci Duhul Sfânt lucrează după cum este aşezată lucrarea Sa şi coborârea Sa.

Eu vin în sfatul tău, Israele, dar să te găsesc aşezat la sfat în numele Meu şi să stai cu Mine, tată, şi să nu laşi pe fratele tău să plece în lume, şi du-te după el, şi dacă nu se întoarce cu tine la Mine, mai ia cu tine doi şi trei şi luptă-te pentru fratele tău. Şi dacă fratele tău nu mai vrea viaţă, acela nu este fratele tău şi nu este fratele Meu. Acela moare de lângă tine şi de lângă Mine şi se naşte păgân din păcat şi din depărtare de Dumnezeu. Dar tu stai cu Mine şi adu-ţi aminte de cel ce a căzut, şi cere la Domnul putere de întoarcere la viaţă pentru cel mort.

Măi Israele, nu te potrivi cu veacul acesta, că iată, vine sfârşitul veacului acesta şi începe începutul cel de la început, căci cele ce au fost la început iarăşi vin şi se încep, şi cu tine începe Domnul unirea sfârşitului cu începutul cel curat. Să stai cu Duhul Sfânt, iubitul Meu popor, şi El te va învăţa veşnicia, care începe cu tine, că nu mai este altcineva care să fi avut alegerea ta, Israele al harului, Israele al trupului slavei Mele întru întoarcerea Mea cea plină de slava Mea. Amin.

06-03-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Adevărul grăiesc că e gata să se înlocuiască ştiinţa pământească cu ştiinţa cerească. E gata să se înlocuiască pământul murdar cu pământul curat. E gata căderea şi pieirea lui satana, cu tot ce este al lui.

10-04-1994

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa! Aceasta este zi de Paşti, ziua Fiului lui Dumnezeu, întâiul născut din morţi, şi Cel dintâi întru toate.

Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.

De unde vine numele de creştin? Israele, dacă Eu te întreb ce înseamnă numele creştin, tu ce răspuns Îmi dai? Acesta este numele Meu, Israele, şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.

O, popor creştin, să te lupţi, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca şi cu tine, şi am multe să-ţi cer, şi să le văd peste tine, ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creştin, cu nume nou, după numele Meu rostit.

Israele, pace ţie! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ţie! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte şi te întăreşte întru Mine şi de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu şi în numele tău, tot cerul rosteşte odată cu Mine şi cu tine salutul Paştelui Meu şi al tău: Hristos a înviat! Şi tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste fiinţa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.

Hristos a înviat, creştinii Mei, care purtaţi întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare şi urare şi adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, şi asemănare de înviere, şi bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată. E bine cu Mine şi cu slava Mea şi cu bucuria Mea. Numai aşa fel de bucurie se numeşte bucurie veşnică. Bucuria acestei sărbători de înviere, nu ştie lumea s-o păstreze curată şi vie. Nu Mă pot bucura cu lumea, tată. Lumea se strânge la slujba învierii şi se bucură în felul ei, se bucură că se strânge buluc, se bucură din obişnuinţă, dar bucuria lumii acesteia nu este ajunsă până la cer. Mare suspinare este pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, şi alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul; se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei, şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare, şi nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă. Sunt preoţi puţini, puţini de tot, şi ar trebui să fie mulţime mare de preoţi, ca să fie ordine cerească întru biserică cerească. Este câte o cetate mare, şi are pus peste ea un preot, şi nu poate face nimic aşa. Nu aşa se cădea să fie ca să se spună pe drept biserică a lui Iisus Hristos.

Măi copii, vă spun şi Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ, şi voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire; să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică, şi alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos. Cea a lui Hristos înseamnă sfinţenie, credinţă, smerenie, iubire şi rugăciune vie, măi creştine, nu rugăciune moartă, nu mândrie, nu sminteală; înseamnă ascultare biserica lui Iisus Hristos. Cel ce calcă ascultarea din biserica lui Hristos, acela iese din biserică, iese prin neascultare lucrată împotriva Duhului Sfânt, Care trebuie să conducă biserica. Preotul trebuie să fie om vrednic, om curat şi neobosit în slujire, om ales de iubirea creştinilor, de iubirea lor, care se hrănesc cu Dumnezeu. Aşa se cade să fie ales preotul, şi se cade să fie cel mai bun, mai bun şi mai sfânt decât toată biserica; mai bun, ca să fie pildă bisericii.

Oare, ştiţi voi cum se aşezau şi cum erau preoţii în vremea bisericii de la început? O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său». Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos. E lumea moartă, şi nu o pot învia şi nu Mă pot strecura s-o trezesc, că preoţii ei fac altceva, nu slujesc lui Hristos. Ei au tocmit darul pe bani şi nu răsar din cetate, şi vin necunoscuţi de cetate, şi nu se mai ştie rânduiala cea din început când apostolii Mei intrau prin cetăţi şi era ales cel mai vrednic din cetate şi era aşezat peste cetate, prin descoperire cerească era ales.

Dar unde sunt, tată, cheile împărăţiei cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor. Dar voi nu vă temeţi. E vremea de înşelare şi de minciună şi de făţărnicie cum n-a mai fost de când e veacul şi nu va mai fi, dar voi nu vă temeţi, că iată, Eu sunt prin cuvânt cu voi şi vă ţin treji şi vă îndemn la veghe şi la atenţie şi la biserică întru Iisus Hristos. Voi sunteţi biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, şi le voi cere rodul, şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. Dar voi nu vă temeţi în ziua aceea când le voi cere socoteală păstorilor de turme, păstorilor de cetăţi, că le voi cere talanţii, le voi cere rodul muncii lor şi felul rodului.

Iată, tată, Eu vă spun vouă: nu toate muştele fac miere. Miere fac numai albinuţele, şi aceasta este pildă şi răspuns când toate cele făptuite se vor socoti cu Dumnezeu. Miere fac numai albinuţele, tată, şi voi nu vă temeţi, căci Stăpânul viei va lucra împlinirea pildei pentru salvarea viei Sale. Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, şi acum am ieşit cu acest popor pe care l-am urcat treaptă cu treaptă, încetul cu încetul, până la vremea strâmtorării, dar cei uşori trec prin vremea aceasta şi rămân şi se înnoiesc pentru vremea cea de după ea.

Te-am ales pe tine, poporule creştin, ca să judec lumea care a ales calea cea largă, şi iată, Eu te dau pildă de portiţă strâmtă, că tu vei fi portiţă de intrare la Mine pentru lumea care va asculta de trăirea ta, de cuvântul tău pe care-l ai de la Mine, tată. Fii credincios, şi să nu faci şi tu ca ninivitenii, cărora le-am cerut pocăinţă şi sfinţenie, ca să-i salvez de la prăpădire, că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor şi pieirea lor, dar Eu am profeţit prin trimisul Meu, şi cetatea s-a pocăit, şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu, şi atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare. Eu n-am lăsat nelucrată salvarea, dar dacă a fost necredinţă la om, omul şi-a ales singur plata. Aşa am făcut şi cu Iuda, dar Iuda n-a crezut că este adevărat ce spun Eu din vreme. I-am dat să înţeleagă că el Mă va vinde. Am vestit patima şi moartea Mea, ca să-l opresc să facă necredinţă, dar el nu credea ce spun Eu, ce profeţesc Eu, şi când a văzut că a fost adevărat, atunci şi-a pierdut minţile şi şi-a luat singur plata necredinţei. L-am ajutat din timp, ca să înţeleagă, ca să Mă spăl de sângele lui, căci aşa trebuia să fac Eu ca străjer dumnezeiesc. Străjerul care vede sabia venind şi nu anunţă cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vesteşte apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viaţa celui ce nu crede vestea străjerului. Dar şi ţie ţi-am vestit, poporul Meu iubit, şi câte ţi-am vestit! Şi dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ţi fac ţie dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?

O, Eu am avut mereu străjeri puşi de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai dispreţuit pe străjeri când voiam îndreptare ţie. Iată, acum am înălţime mare de strajă, şi vestesc mereu pe străjeri, şi ei stau în faţa Mea pentru tine şi te vestesc pe tine de la Mine ce să faci şi ce să nu faci, ca să fii şi să rămâi viu. Şi dacă tu nu stai să crezi şi să lucrezi după glasul trâmbiţei care te vesteşte întru bucurie, dar şi întru veghe, atunci străjerii tăi n-au vină pentru clătinarea şi pentru zdrobirea ta, precum nici Eu n-am vină, fiindcă te-am vestit şi am trimis străjerii la tine. Fii aşa cum cere veghea vremii de acum, fii precaut, măi Israele, şi nu te lua după ce este astăzi, că Eu ţi-am vestit din vreme ce este astăzi şi ce este mâine, dar dacă eşti cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite.

Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. E ziua învierii, dar de la lume M-am umplut de răni şi de cuie şi de blestem. Se duc femei la biserică şi iau cele sfinţite şi le folosesc pentru blestem şi pentru rătăcire, şi îşi fac rost de lumânări şi de tămâie şi de floare închinată Mie, şi folosesc, zic ele, putere de la Mine ca să facă cu acestea rele; rele pentru oamenii cei rătăciţi, şi folosesc cele sfinţite în slujba duhului rău. O, ce durere pe Mine, Fiul lui Dumnezeu, Care am înviat pentru învierea lumii!

A venit lume multă să fie la biserici, dar ce fărădelege am văzut în biserici şi în jurul lor, e de stat pe cruce, tată, nu e de înviat pentru aşa lume străină de Dumnezeu. N-are cine s-o înveţe, n-are cine s-o oprească, n-are, că lumea se sminteşte de la cei mari, după cum este scris că peştele se strică de la capul lui, tată. Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. Nu mai e de înviat, că pe vremea aceea când Eu am înviat, la vestea învierii Mele s-au sculat trupurile sfinţilor şi au ieşit din morminte şi au stat în Ierusalim şi au fost văzuţi înviaţi, dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele şi să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei şi să fie vii. Atunci au auzit morţii şi au ieşit din morminte şi au înviat, dar acum nimeni nu mai aude glasul învierii ca să fie viu.

Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu, şi scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă. Dar tu să crezi, iubitul Meu popor, şi să fie, tată, zi de înviere peste tine şi întru tine şi în mijlocul tău.

E praznic sfânt, e zi de bucurie şi de iubire, şi iată, Mă adun cu tine întru învierea Mea, Israele mititel. Sunt cu duhul acestui popor întru lucrare de cuvânt, căci tu, popor iubit, ştii cum să serbezi Paştile învierii, iar acum este cel mai iubit Paşti din viaţa ta cu Mine, măi Israele, căci cu adevărat Mă ai pe Mine Cel mai drag. Nu te-ai mai dat, tată, la mâncări şi la bucurii de mâncări, şi Eu am fost cea mai dulce mâncare pentru tine; Eu, cu viaţa Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, aşa cum a fost la începutul Meu cel curat, şi te hrăneşti cu cuvântul Meu, care te face nou, care te împuterniceşte, ca să poţi să fii ca la începutul cel fără de moarte, şi tu să stai cu multă bucurie întru aşa viaţă dată ţie de Mine, căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea, şi la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îţi va trebui să bei apă, tată, şi îţi voi da apă vie din râul vieţii, popor al vieţii care vine.

Eu mereu te-am povăţuit să nu mai ţii la trupul tău, şi să ţii la trupul cel pentru Duhul Sfânt, căci trupul tău, creştine tată, scris este că este templu al Duhului Sfânt. Şi iarăşi scris este în Scripturi că voi, creştinii Mei, nu sunteţi ai voştri şi că trupurile în care staţi voi, trebuie să fie sălaşe ale lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă ai da să zici că Avraam sau Ilie sau David sau apostolii au mâncat lapte şi carne şi unt, tu să nu mai zici aşa de-acum, şi să te gândeşti bine ce zici şi să cercetezi bine ce însemni tu pentru ei, pentru cer şi pentru veacul care vine acum pregătindu-se prin tine, Israele al ascultării cea din urmă. Cu tine este altceva. Tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit. Nu te sminti cu sfânta Scriptură pe care o ţii în faţă, şi fii atent că sfânta Scriptură este Duh Sfânt, nu este carne şi fire, chiar dacă în ea se găsesc îndemnuri pentru cei fără de orânduiala sfinţeniei, fără de puterea iubirii de Dumnezeu. Este în ea şi lege pentru oameni, ca să fie oamenii călăuziţi până la starea de sfinţenie, dar fiii lui Dumnezeu se ridică deasupra legii, ca să treacă spre starea cea sfântă de la început. Pe vremea apostolilor, vreme despre care au rămas în Scriptură orânduieli şi lucrare peste biserică, uitaţi-vă bine că biserica neascultătoare de pe atunci primea rânduială prin apostoli, după starea bisericii, dar asta nu înseamnă să faci şi tu, ascultătorule, ca şi cei care nu ascultau, şi pentru care se scriau rânduieli prin apostoli. Ce faci tu când citeşti în carte despre văduvele tinere pe care le-a povăţuit Pavel să se mărite? Şi de ce a vrut apostolul Pavel să se mărite acestea după moartea bărbaţilor lor? Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. Apostolii pricepeau, dar nu puteau îndeajuns să pătrundă cu cele noi peste cele vechi aşa, deodată, că era împietrire şi nu pricepeau iudeii care veneau spre încreştinare şi care erau învăţaţi cu legea. Dar tu, Israele de azi, trebuie să înţelegi că truda Mea e pe sfârşite, şi trebuie să am un popor aşa cum este cerul sfânt. Aşa, şi nu te sminti că-ţi cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, şi care a câştigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduinţa peste Avraam.

Ascultă, Israele, glasul Meu, ascultă povaţa Mea, măi Israele, că tu eşti ales pentru sfinţire, nu eşti după trup; eşti ales pentru cele ce vor fi mai presus de trup, tată. Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.

Îi este dor lui Verginica de poporul cel păstorit de Mine prin ea. Dar ţie ţi-e dor de trâmbiţa Mea? Ţi-e dor, măi Israele? Îi este dor trâmbiţei Mele de tine, şi Eu îi dau glas trâmbiţei Mele peste tine. Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profeţit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. Întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, şi spuneţi la poporul nostru, păstorilor iubiţi, spuneţi ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârşit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută şi scoate din ea şi dă de ştire lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profeţite.

Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! şi adapă-ţi turma, tată, şi dă-i din vinul cel nou al nunţii, din cuvântul cel mai nou al Meu şi al tău, ca să se îngraşe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.

– Facă-se, Doamne, după cuvântul Tău. Amin. Iată glasul Domnului întru duhul meu.

Eu sunt, fiilor. Domnul mi-a spus să fiu acum cu voi. Domnul îmi vede arsura duhului după voi. Hristos a înviat! Pace peste cei mari şi peste cei mai mici! Pace peste cei mici şi peste cei mari, peste cei ce au venit cu iubire în împrejurimea ieslei cuvântului meu în ziua aceasta de Paşti ceresc! E zi de Paşti ceresc şi dumnezeiesc peste Israel, că voi sunteţi poporul Domnului. Mi-e dor de voi, mi-e dor să grăiesc cuvântul meu cu cei ascultători. Mi-e dor şi de paşii celor neascultători care, ca şi caprele neastâmpărate, dau cu corniţele în hotar şi îl pun jos şi se duc din staul şi fac neascultare şi nu vor cu cele ce vin. Mi-e dor de oi, mi-e dor de oile care s-au făcut capre, mi-e dor să le dau naştere nouă şi să fie iarăşi oi. Dar mi-e dor să glăsuiesc peste cei ce mă iubesc, mi-e dor de voi, copii ai grădinii mele, copii ai ieslei cuvântului. Mi-e dor să cuvintez şi eu, şi e mult de când nu m-am mai strecurat cu cuvântul meu.

Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puşi de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.

Hristos a înviat! iubiţii mei păstori, care aţi rămas cu greul de la acest popor; dar un picuţ de greu, şi vine ziua de odihnă când vine Domnul văzut în mijlocul acestei lucrări.

Hristos a înviat! iubitul meu popor ascultător şi iubitor de cuvântul Domnului şi de împlinirea Domnului peste tine.

Şi iată, Hristos a înviat! poporule îndoielnic şi puţin credincios, fiule al acestei lucrări care te alegi pe tine, şi apoi pe Domnul. Şi pentru tine rostesc salutul cel adevărat, şi îmi pare rău de paşii tăi purtaţi pe căi străine de această profeţie. Iată, cei ce au stat fără putere bună în vremea trupului meu, tot aceia şi azi sunt cei fără putere de împlinire şi de credinţă. Dar Se scoală Domnul şi va lovi cu toiagul în fiecare poartă pecetluită prin această profeţie şi va striga: „Ridicaţi-vă, voi, porţilor, ca să intre Împăratul slavei, Domnul lui Israel!“, iar porţile care nu se vor ridica, acelea vor fi lovite cu toiagul şi se vor zdrobi la lovitura toiagului Domnului, şi Domnul va sta descoperit în porţi. Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porţi ale grădinii cea nouă, ale aşezării cea nouă, şi cine va intra, va intra, şi cine nu va intra, nu va intra. Pentru asta a venit Domnul cu anunţarea pregătirii sfinţeniei, că vine ziua când această sfântă grădiniţă să fie învăluită şi scăldată în mare slavă, în văzută slavă, în lumină mare, măi copii, şi atunci această grădiniţă va primi pe fiii ei. Măi fiilor, ce voi face eu atunci când îi voi vedea plângând pe fiii acestei profeţii, pe cei ce vor fi ţinuţi de puterea cerului ca să nu treacă prin porţi? Ce să fac eu cu cei împietriţi şi nepăsători, cu cei ce încă păcătuiesc faţă de această profeţie? că iată, s-a ridicat această lucrare între cer şi pământ şi toate neamurile pământului au auzit de ea şi s-au bucurat şi au prins nădejde, şi va fi să ştie lumea care n-a ştiut până acum şi va veni să vadă pe poporul cel scris pe nume în această carte. Eu am venit cu fiii acestei grădini, am trecut prin fiecare cetate şi am vestit pe Israel, şi apoi S-a apucat Domnul de împlinit cele anunţate.

Voi, cei care aţi rămas pentru cele aduse de Domnul, pentru cele ce vor rămâne, voi, fiilor, să staţi şi iar să staţi întru mare sfinţenie de trup şi de inimă şi de hrană şi de purtare şi de vorbire şi de veghe, că vine Domnul, măi copii. Vine Domnul, fiilor, şi toată oastea cerească este pregătită să se coboare cu Domnul, să se coboare văzut, şi va prinde sub ea toată necredinţa, toată neascultarea şi pe toţi fiii ei. Sculaţi-vă şi lucraţi, voi, cei ce lucraţi.

Păstorii mei, întăriţi-vă, şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare-aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei. Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.

Eu vin şi vă îndemn. Mi-e dor de voi la lucru, măi copii. La lucru mi-e dor de voi, pentru că eu la lucru sunt, şi îi văd pe cei ce sunt cu mine la lucru. Eu vin şi vă îndemn, ca şi Domnul vă îndemn: nu vă opriţi în sfatul celor răzvrătiţi şi neascultători în lucrarea aceasta, că dacă aţi şti voi de ce vi se cere aşa ceva, v-aţi scoate şi ochii, v-aţi tăia şi mădularele, numai să ascultaţi de acest îndemn, căci trebuie mai presus de orice să fie împlinit acest îndemn. Voi nu vă daţi seama ce va ieşi de la această neascultare dacă nu veţi asculta să nu zăboviţi în sfatul celor răzvrătiţi şi judecători ai aşezării Domnului peste voi, copii ai cerului. Nu vă mai îngăduiţi neascultare, că neascultarea pierde pe fiii ascultării. Folosiţi prevederea, şi iarăşi zic, folosiţi prevederea în toată lucrarea voastră cu cerul, că prevederea, măi copii, vă scapă pe voi de toate cele ce pândesc lucrarea Domnului ca s-o vatăme. Prevederea voastră va scula din neascultare şi pe cei ce se înfurie acum pe cele cereşti, pe cele coborâte din cer. Adunaţi-vă toţi cei buni într-un singur duh, într-o deplină ascultare, că această virtute dacă este lucrată, ea va fi slava bisericii Ierusalimului, măi copii.

Copii aşezaţi la ieslea cuvântului Domnului, vegheaţi cu nemaiauzită iubire şi dreptate peste poporul Domnului, vegheaţi prin sfatul cel venit cu glasul Domnului. Voi, cei buni şi cuminţi şi iubitori de lucru cu cerul, lucraţi peste cei vii, şi să fie viu Israel.

Veronica mea cea din vremea aceasta, stai întru dragostea mea, întru dragostea cea mare, şi ai grijă cerească de ucenicele cele micuţe, cele tinere. Hrăneşte-le cu cele din cer şi cu înţelepciunea care trebuie să fie şi cu lucrarea ascultării, şi îţi voi da har şi Duh Sfânt de la Domnul, că Domnul îmi dă să împart cele cereşti peste cei cereşti. Înmulţeşte-ţi înţelepciunea şi prevederea cea sfântă şi pune dragoste de ajunsă peste ucenicele cele tinere, cele mici. Am la voi, în cetatea Valea Voievozilor, lucrători peste poporul meu, lucrători alături de tine şi de păstori. Toţi cei tocmiţi, lucraţi întru Duhul Sfânt peste poporul creştin. Folosiţi timpul şi îndemnul şi veghea cea fără pregetare, şi vă voi pune la lucru. Mare bucurie se suie la cer de la cetatea din Valea Voievozilor. Eu mă rog pentru această cetate care s-a ridicat spre lucru ceresc, spre lucru de cuvânt peste Israel. Eu voi veni cu Domnul în sfatul vostru şi vom orândui lucru peste turma Domnului, care are lucrarea ascultării.

E zi de mare bucurie. Domnul e plin de bucuria voastră, fiilor. Iubiţi bucuria cumpătată. Folosiţi cumpăna dumnezeiască pentru bucurie. Folosiţi-vă de prilejurile de bucurie cu cerul, de bucurie folositoare. Dacă o bucurie cu cerul nu ştiţi s-o folosiţi cu folos, nu se lasă rodul ei întru lucrarea ei. Fiţi copii ai înţelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înţelepciunii libere, ci ai înţelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învaţă de patruzeci de ani. Nici un fel de înţelepciune nu va mai vorbi, şi va vorbi înţelepciunea cea coborâtă din cer pentru cele ce vor rămâne înaintea Domnului. Iubiţi-vă unii pe alţii cu folos pentru Domnul, şi nu pentru cele ce nu vor mai rămâne. Eu am cărare spre voi, ca să vă învăţ, dar cărarea mea spre voi este lucrarea ascultării de la voi. Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul şi nu pot singuri, ajutaţi-i voi, cei ce aveţi tâlcul de la Domnul, şi zidiţi-vă şi fiţi temelie tare a celor ce se aşează acum spre neclătinare şi spre vecie.

E zi de înviere. Pace şi înviere să rămână azi peste voi, azi, şi în vecii vecilor! Amin. E ziua Domnului Iisus Hristos întru amintirea Paştelui nostru. Hristos a înviat, iubitul meu popor! Bucuraţi-vă, copii ai Domnului, dar întru bucurie plăcută Domnului.

Măi copii, cine vă mai povăţuieşte pe voi spre viaţă aşa cum vă povăţuieşte cerul sfânt? Nimeni, măi copii. Staţi în braţele cerului, staţi întru întâmpinarea Domnului. Mama Gigi vă pomeneşte pe fiecare pe nume în faţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, pe fiecare din voi, care v-aţi adunat azi pe colina grădinii care străjuieşte înaintea glasului Domnului; pe fiecare din voi, după cum este fiecare din voi, căci Domnul iubeşte mila şi iubirea, dar şi dreptatea cea după faptele cele întru Domnul. Iată, vă îndemn să fiţi pregătiţi, să fiţi bine pregătiţi, că Domnul va alege lucrători din popor, şi vor lucra lucrare nouă şi cuvânt nou peste mulţimi, peste cei ce vor lua numele Domnului. Sculaţi-vă să ascultaţi şi să lucraţi, că mare este plata celor ce lucrează în vremea aceasta de arătare a împlinirilor cele profeţite.

Mama Gigi se opreşte din cuvânt şi vă pecetluieşte cu adevărul cuvintelor sărbătorite întru zi de Paşti ceresc.

Hristos a înviat! Pace peste voi, şi lucrare de nou Ierusalim de la voi peste cei ce vor lua numele Domnului!

Pace ţie, Israele! Pace ţie de la Domnul Dumnezeul tău! Amin, amin, amin.

– Verginica a stat în sfat cu Israel. Eu, Domnul, am dat loc cuvântului lui Verginica. Ea este mare între sfinţi, ea este lăudată şi cinstită de Avraam şi Isaac şi Iacov şi de profeţi şi de sfinţi. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, şi rodul rodeşte. Să se aşeze la lucrarea rodului tot trupul lui Israel. Să fie vie şi lucrătoare rădăcina şi tulpina şi ramurile, ca să aibă viaţă rodul, şi să stea pe masa nunţii.

Te-am învăţat, iubitul Meu popor, te-am trecut prin ape mari, şi am spus furtunii să nu te nimicească şi să nu se atingă de cei cu semnul acestei profeţii. Şi iată, te aşteaptă tot cerul pe tine, Israele mititel, Israele mezin, şi să nu-l mai faci să te aştepte. Nu Mă pune la încercare, tată, că iată, toată ştiinţa care vine de la om se stinge şi se adevereşte deşertăciunea ei, căci cerul şi pământul sunt făcute de Domnul, şi nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, şi a zis omul că le cunoaşte, şi L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispiteşte pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, şi a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, şi întunericul s-a numit noapte, şi lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, şi după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoţească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu ştie că toate s-au făcut prin cuvânt şi nu prin timp. Iată, vine pe pământ înţelepciunea cea dintru începutul cel dintâi şi va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prinţul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt şi lasă peste cele învechite cer nou şi pământ nou, lucrate prin cuvânt.

Măi Israele, nu te mai lua după oameni, tată. Ia-te după Mine, că Eu sunt Cuvântul Cel Făcător, şi lucrez prin cei vii, nu prin cei morţi, nu prin cei fără de Domnul. Oamenii au răstignit pe Cuvântul, asta au făcut oamenii. Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. Iată, cezarul are măsura lui, dar darul Domnului este fără măsură şi nu se dobândeşte prin măsură. Mereu ţi-am spus că multe am să-ţi spun, şi mereu ţi-am spus că nu le poţi purta. De ce, tată, nu le poţi purta? Pentru că tu foloseşti măsura omenească, nu măsura îngerească, şi omul nu poate şti ce nu este de ştiut de om.

Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a ştiut nimeni din cer, dară de pe pământ! N-a ştiut nimeni din cer decât Tatăl şi Gavriil arhanghelul, iar de pe pământ n-au ştiut decât cei ce au avut de ştiut această taină. Au ştiut profetul Zaharia şi Maica Mea şi Iosif, şi a ştiut Elisabeta, şi apoi dreptul Simeon, şi a ştiut Duhul Sfânt întru aceştia, şi omul cel fără de Domnul zice că ştie şi înţelege cele ale facerii.

Fii cu Mine, Israele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Făcătorul, şi nu voi da nimănui slava Mea. Slava Mea este şi a ta, şi ţi-o voi da ţie dacă vei lucra cu smerenie înaintea arătării slavei Mele cea dintru început. Fii cuminte, Israele tată, şi ia înţelepciune de la Mine, şi ia pe tine haina sfinţeniei, că nimănui nu voi da slava Mea, şi ţi-o voi da ţie dacă vei rămâne întru sfinţenie, tată. Nu te încânta cu cele ce se vor opri în curând, căci înaintea slavei Mele cea tainică nu va mai fi nimic de vorbit. Voiesc să dau curs râului vieţii peste tine, poporul Meu binecuvântat. Voiesc să stai înaintea Mea, Israele, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Amin.

Să fie încă atenţie la glasul Domnului, că se desprinde încă şi alt cuvânt de binecuvântare şi de urare şi de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului şi ale pământului, pentru copiii Mei Marian şi Victoria, copii aleşi de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârşit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, şi să mergeţi cu dragoste pentru Mine şi în numele Meu. Veţi merge iar dincolo de România, iar şi iar, şi vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut şi cel văzut, şi se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea şi călătoria voastră peste ţări, iar Eu şi cu cerul Meu vă voi însoţi pe voi; pe voi şi planul Meu.

Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Şi voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârşesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăţie a cerurilor în fiii care vor fi sălaş al lui Iisus Hristos. Cerul aşteaptă chiar şi numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulţime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luaţi şi le daţi oamenilor să bea din râul cuvântului vieţii.

Binecuvântaţi să fiţi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări, în culcare şi în sculare, şi întru sfinţenie, tată. Mergeţi şi propovăduiţi împărăţia Mea. Vă trimit aşa cum i-am trimis pe apostolii de atunci şi vă spun şi vouă, ca şi lor vă spun: mergeţi, şi în căile păgânilor să nu umblaţi, şi pe cele străine de Mine să nu le luaţi, şi Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt. Iată, vă dau tărie de duh, dar să nu daţi de la voi duhul temerii de Dumnezeu, măi copii. Rugaţi-vă înainte de orice lucrare, de orice zi, de orice noapte, rugaţi-vă dinainte, tată. Folosiţi rugăciunea cea vie mai mult decât orice în călătoria voastră cu Mine, că Pavel, apostolul Meu, s-a rugat atât de puternic, de au căzut de pe el şi lanţurile cu care era legat, de s-a cutremurat toată închisoarea şi s-au spăimântat străjerii. Aşa de vie a fost rugăciunea lui. Aşa şi voi, rugaţi-vă mai înainte de orice lucrare şi de gând şi de faptă, ca să se zguduie pământul şi închisorile întunericului lumii şi să cadă toţi solzii de la cei ce nu văd pe Domnul întru minunile Sale. Vestiţi ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăţiei Mele, şi va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. Binecuvântate să vă fie gândul şi pacea şi grăirea unul cu altul, şi cu gloatele apoi, căci voi deschide porţi largi, dar să staţi bine şi cu prevedere de cuvânt la porţi. Vorbiţi aşa cum vorbesc Eu, lucraţi aşa cum lucrez Eu, şi Eu Mă voi odihni peste voi şi Mă voi scutura peste voi, şi vor vedea gloatele că sunteţi ai Mei şi că sunt cu voi în adevăr.

Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiţi una, dar să înţelegeţi ce vă spun. Fiţi una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiţi una, în orice fiţi una, şi vom fi toţi una şi întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.

Hristos a înviat! Şi merge cu voi Hristos Cel înviat, şi merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi şi va gânguri cu voi mereu şi va cânta cu voi „Hristos a înviat!“. Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine şi cu fiii cuvântului Meu. Iubiţi trăirea pe care v-am dat-o s-o purtaţi peste voi şi staţi cuminţi în această hăinuţă, că nu este hăinuţă mai călduroasă şi mai moale şi mai cu trecere decât aceasta pe care o aveţi de la Mine.

Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E uşor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea şi cu înţelepciunea Mea. Pace vouă, iubiţii Mei copii, zburătorii Mei copilaşi! Pace şi aripi tari! Şi staţi numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.

01-05-1994

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena

Ascultă, poporule, glasul Meu, şi împlineşte cuvântul Meu, Israele. Cuvântul Meu te însoţeşte pe tine de patruzeci de ani, tată, şi te-a trecut peste ape mari şi te-a condus spre zilele acestea pe care le-au dorit a le vedea toate seminţiile de până acum, şi iată, zilele acestea ale Mele sunt cu tine, Israele tată. Acestea sunt zilele cele aşteptate ale Fiului Omului, ale Fiului lui Dumnezeu.

Pace peste duhul tău, popor blagoslovit de cuvântul Meu! Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta şi să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine, cu poporul cel mai tare dintre fiii acestui popor. O, şi n-am pe cine să chem la acest sfat ca să pun lucru peste poporul Meu aşa cum a pus Moise căpetenii din număr în număr ca să se lucreze după Domnul. N-am pe cine să chem ca să-i dau spre veghe şi spre îndemn o cetate sau o mână de creştini sau o mână de copii pentru ca să le arate copiilor drumul spre veacul care se lasă de acum peste pământ. Avem de înnoit pământul, măi Israele, şi n-am, tată, cu cine să suflu peste el aşa cum este profeţit despre învierea celor din pământ şi a celor de pe pământ şi a celor de pe pământul tău, Israele.

O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru şi vă îndemn să facem sfat ceresc, şi voi nu ştiţi ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideţi ranele şi bubele şi puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare şi gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, şi sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, vreau să aşez lucrători peste popor, lucrători din loc în loc peste popor. Să ia de la Mine lucrătorul şi să pună peste voi; să ia de pe voi şi să cureţe ce nu-I place lui Dumnezeu, ce nu intră cu veacul cel nou, care dă să se lase peste voi, copii ai poporului sfânt, că Mă frământ cu tot cerul, şi Mă întreb: ce veţi face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, şi voi staţi la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată şi dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.

A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii şi tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci şi proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Şi au fost toţi proorocii aşezaţi în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer şi s-a aşezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Şi toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni şi în oameni.

Şi a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puţin pământ nou şi ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli şi nu ştia de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi şi au lucrat pe viu cu Mine peste lume, şi s-a răspândit împărăţia Mea din loc în loc atunci, şi au recunoscut mulţimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul şi Stăpânul a toate. Şi acum, învăţătura împărăţiei Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, şi toată lumea are păcat dacă a ştiut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung şi în lat ştie de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, şi M-am zbuciumat cu Tatăl Meu şi cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, şi din tot ce-i place lui. Şi te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine şi pentru învierea ta şi a lumii, şi am aşezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiţi în el şi să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Şi iată, aşa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă şi pe care n-am sfârşit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cereşti şi va să inunde pământul cu viaţă şi cu împărăţie de cer şi de nestricăciune pe pământ.

Iată, Israele, omul vorbeşte cu telefonul, şi crede omul, crede când face aşa, crede şi înţelege că vorbeşte cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creştine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine şi tot ce se vede şi ce nu se vede. Eu sunt mai presus decât felul vostru de vorbiri şi de legături dintre voi. Crede şi în Mine, măi creştine îndoielnic. Crede, tată, şi cercetează, ca să vezi că Eu sunt Creatorul acestei cărţi cereşti. Crede, măi creştine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, şi tu nu eşti mai deştept şi mai iscusit ca Mine. Crede şi în Mine, nu numai în tine. Crede şi în Dumnezeu, Care vorbeşte din cer cu tine, Care vorbeşte pentru tine de deasupra ta, Care are putere să vorbească cu glasul Său peste tine. Aştept, tată, încredinţarea ta, ca să ajungi să ai şi tu firul cel din cer în casa ta, telefonul cel din cer, ca să auzi şi tu, creştine. Eu sunt glasul care umple cerul şi pământul, de la o margine la alta, şi nu am nevoie de fire şi de ştiinţa oamenilor şi a meşterilor deştepţi, ci am nevoie de tine şi de credinţa ta şi de casa ta curată şi cerească, şi ca să te cunosc că eşti servul Meu, şi ca să pot să vin spre urechea ta şi să ţi-o destup, ca să auzi glasul cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul, şi am putere să vorbesc peste tine şi să Mă fac auzit de tine.

E vremea ca o mlaştină, şi tu să crezi ce-ţi spune Dumnezeu. E greu fără Dumnezeu, dar să nu-Mi spună lumea că e cu Mine, că nu-i aşa, tată. Lumea e cu ea şi cu poftele ei, şi nu poate să fie şi cu Mine. Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat şi viu. Umblu ca un Mântuitor îndurerat şi caut să împart mântuirea Mea tuturor, şi iată, caut la tine, popor iubit şi ales din lume ca să fii şi tu mântuitor peste lume, împreună cu Mine în lucru.

O, popor mic şi slab şi fără putere, câtă putere aveai să ai dacă tu ai fi împlinit toate cuvintele Mele pe care ţi le-am dat, şi este mărturie că ţi le-am dat! Am ajuns între voi ca un negustor care vine cu podoabe fără plată, şi voi, tată, iubiţi mai mult praful cel fără de preţ, praful lumii, iubiţii Mei, şi sărăcia de Dumnezeu, măi copii, că voi trebuia să fiţi bogaţi în Dumnezeu şi să fi lucrat de mult în numele Meu, dar voi iubiţi numai ce se vede, şi aceea credeţi, ce se vede, ce vedeţi acum în trup, şi nu vreţi, tată, să credeţi că dincolo de aceasta este ceva mai bun care vă aşteaptă, şi iată, zăboviţi în îndoială şi în necredinţă şi în neascultare.

O, poporul Meu iubit, de ce nu ai tu putere? Iată, pun din nou sfat ceresc peste tine şi te ajut ca să scapi de neascultare şi de nepăsare. Nu mai sta aşa, tată. Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup şi lupi fără trup şi te sfâşie şi te muşcă de inimă şi rămâi pribeag. Dacă tu, creştine, nu-ţi arăţi la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură, care te robesc şi te îmbolnăvesc la suflet şi la credinţă şi la blândeţe, dacă tu nu le spui la sfătuitori, ca să vadă cei puşi de Mine peste tine, să vadă de unde şi din ce atingere şi din ce nărav rău îţi vine această boală de gânduri tulburătoare, această năvală de lupi fără de trup, care-ţi sfâşie statura Mea întru tine, dacă tu nu te duci să spui, ca să primeşti apoi doctorie şi leac tămăduitor, şi poruncă să primeşti împotriva lupilor de suflet, care te fură de lângă Mine, dacă tu nu vii la Domnul şi la sfătuitorii tăi, ce să-ţi fac Eu, tată? Dacă tu nu-ţi dezveleşti buba şi lovitura şi muşcătura de lup, ca să primeşti alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puţin dureroasă, ca prin ea să-ţi vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate“, şi adevărată este vorba asta.

Dacă tu înţepi pe Domnul înţepându-te pe tine, că pe tine te înţepi, şi dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care ştie de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc şi o înroşeşte, ca să ardă cu ea rana ta şi să oprească stricăciunea sufletului tău, şi unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Şi tu să nu-i dai peste mână păstorului tău şi să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l loveşti ca să-i sară din mână unealta de curăţire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, şi acela e veninos şi îţi strică inima şi nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, şi Eu o folosesc aşa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viaţa ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feţei tale şi a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenţie să Mă mai port uşor cu tine? O, cu cel făţarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se foloseşte după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăinţă sau aplecare sau umilinţă, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, şi îşi ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă şi se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creştine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ţi arde rana, ca să oprească puroiul şi putrezirea cărnii tale. Sunt injecţii dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, şi tu le primeşti de la doctor şi nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci şi îl cauţi ca să te vindece. Te şi leagă doctorul, te leagă de mâini şi de picioare, ca să stai pentru curăţire de boală. Şi la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.

Voi, creştinii Mei, nici nu ştiţi să vă mărturisiţi păcatele, tată. De la cel mai mic şi până la cel mai mare, nu ştiţi să vă mărturisiţi păcatele, şi de aceea nu scăpaţi de cursa lor. Nu ştiţi să iubiţi pe Dumnezeu, şi de aceea nu sunteţi vindecaţi. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat şi vindecat şi fardat şi luxat şi păzit de rău şi de încercări? Numai trupul, măi Israele? Şi dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viaţă trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viaţa trupului, sufletul suferă când trupul are bube şi rane şi umflături şi pete. Şi fii atent, creştine tată, că de la suflet face trupul bube şi boli şi înţepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, şi pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, şi de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.

O, creştinilor, câte păcate aveţi voi faţă de această lucrare cerească, şi pe care nu le puteţi spune la preoţii voştri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeieşti prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveţi păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieţii sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveţi păcate faţă de Dumnezeu şi nu sunteţi vindecaţi de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteţi să staţi în picioare cu Mine şi întru Mine, de aceea, că nu sunteţi împăcaţi cu Mine, nu sunteţi curaţi cu Mine, nu sunteţi descoperiţi Mie. Eu vă văd ascunşi în voi, dar văd ce ascundeţi. Voi ziceţi că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creştinilor, Eu pe cele ascunse ale înţelepciunii Mele vi le arăt vouă şi vi le descopăr, dar voi nu faceţi aşa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiţi Lui înţelepciunea voastră şi neînţelepciunea voastră. Spun aşa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînţelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu ştii tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, şi să fi rămas aşa, şi să fi lucrat aşa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, şi Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, şi apoi la cules, tată. Vreau să aşez peste tine fii din mijlocul tău şi Mă tem că nu-i vei primi peste creştetul sufletului tău, al cetăţii tale, al străduţei tale, al căsuţei tale, tată.

Iată, am case de creştini în care găsesc trei, patru, cinci împotriva a unul, care a rămas cu împărăţia Mea, dar nu am nici o casă în care stă unul împotriva a trei, patru sau cinci care sunt cu Mine. Ce suspinare pe Mine! Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele, dar unde, tată, este rădăcina şi tulpina şi ramurile şi frunzele? Şi unde este rodul tău, Israele tată? O, de ce nu te-ai lăsat lucrat? De ce nu te laşi lucrat, de ce, oare? Ce vrei să faci cu tine, creştine? Ne întâlnim curând, că ţi se vor deschide ochii să Mă vezi, şi atunci ce ai să faci când vei înţelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârşit?

Am stat într-un trup în mijlocul tău, şi nici aşa n-ai ştiut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta şi las cuvânt spre ştire peste tine, şi nici aşa nu ştii ce să faci şi ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, şi n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, şi s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, şi să te scoată din lume şi din idoli şi din moarte şi din înşelare. Ea este acum fără de trup şi fără de loc, şi este după tine umblând, şi întinde mâna prin spini şi prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ţi spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine şi jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi şi pe ea, şi n-ai să ştii Care sunt Eu, şi care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în faţa ta, Israele, ca să te învăţ calea vieţii şi a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin uşile închise şi am stat cu apostolii. Şi dacă trupul Meu n-a fost ţinut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereţii foişorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiţi, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, şi întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, şi să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica şi cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, aşa cum Sângele şi Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge şi trup. O, şi să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine şi cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ţi aduc ţie cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poţi şi tu cu Dumnezeu şi să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine şi pentru răscumpărarea ta.

Iată, lucrez şi pe marginea ta, popor chemat ca să faci voia Mea. Şi n-ar fi să lucrez pe margini, dar necurăţenia inimii tale, când tu ar trebui să fii un duh şi un sfat cu Mine, nu e bună, şi Îl depărtează pe Domnul din lucrul tău cu El, şi n-am ce să pun la lucrul de strajă peste tine, poporul Meu chemat, căci în sfatul tău, poporul Meu, nu trebuie să aibă cuvânt de ridicat şi de spus cel ce nu împlineşte cuvântul Meu şi al tău. Să nu vorbească în sfatul lui Israel acel ce nu ia cuvântul Meu spre împlinire, să nu vorbească peste Israel unul ca acesta, că acela este sminteală în Israel. Acela să fie însemnat, şi să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreţ sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucraţi în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucraţi cu Mine, între voi şi cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători. Vom lua şi vom scrie numele celor ce vor lucra, şi apoi să ştie tot Israelul aşezarea aceasta.

Iată, lucrez şi pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, şi ei cred că sunt bine cu Dumnezeu şi că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. Nu-i mai numesc pe nume, că se răzvrătesc cu voi şi cu Mine, cu voi, cei ce staţi în sfat ceresc cu Mine. Sunt răzvrătiţi şi se răzvrătesc mereu, că lor nu le place să stea sub ascultare de cuvântul Meu. Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, şi când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu şi că n-a fost aşa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conştiinţei lor bolnave şi aparte de planul Domnului.

O, creştinule tată, nu-ţi place lucrarea ascultării, nu-ţi place cortul Meu peste tine şi alifia Mea, şi Îmi dai peste mână de patruzeci de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui că nu-i adevărat ce-ţi spun când îţi spun că eşti rău cu Dumnezeu şi că nu vrei să-ţi arate că eşti rău şi cu tine, şi cu Dumnezeu. Ba Îmi mai şi spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai aşa faci cu Mine, că tu eşti mai bun ca Mine, tată, dacă Mă mustri mereu şi dacă Mă opreşti mereu. Dar nu e nimeni bun, în afară de Tatăl, şi tu de ce nu vrei să crezi această Scriptură?

Aşa ai stat la masa Mea, creştine tată. Ai stat fără s-o meriţi, şi îngerii Mei te-au scris că ai stat, şi de câte ori ai stat, şi ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu şi a Sângelui Meu din pâine şi din vin, şi cuvântul acela spune: „Cei chemaţi să iasă, şi să rămână numai cei credincioşi“, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, şi stau toţi care cum intră, care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, şi se apropie ca să ia şi să-şi bată joc de Mine şi de sfinţenie, şi se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, şi se vopseşte şi se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavoleşti şi intră în biserică, şi străjerul care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, şi zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoşătoare, şi stau îngerii cu frică înaintea tainei de biserică a lui Hristos, şi se clatină cerul şi pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Şi dacă duhul cel vopsit şi rău îşi are loc şi lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?

Şi iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, şi lumea acelei cetăţi s-a dus la episcopul lor şi a pârât pe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. Şi a chemat episcopul pe preot şi l-a întrebat ce este cu această plângere a cetăţii. Şi atunci, preotul a spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt peste pâine şi vin. Atunci, episcopul a învăţat pe cei din cetate cum să meargă şi cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învăţat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ţine seamă de taina aceasta? că preoţii, nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune aşa: „Cum e turcu’, e şi pistolul“. Turcul a fost un om rece şi rău şi răzvrătit, şi nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Şi iată, cum e preotul, aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui.

Iată, tată, aş vrea să aleg din fiii poporului Meu. De aceea am dat veste la păstori şi la lucrătorii care sunt în lucru, ca să facem sfat şi să cerem de la Tatăl să ridice lucrători, căci Tatăl Meu lucrează, şi Eu lucrez, şi voi trebuie să lucraţi, numiţi de Domnul. Eu am stat o noapte întreagă şi M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, şi am coborât apoi spre cei chemaţi şi am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiaţi tainelor Mele şi lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, şi alta este să fii ales dintre cei chemaţi, ales cu mare cercetare. I-am ales şi le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul şi Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, şi nu aşa cum se dau ele azi, dacă se dau. Dar numai Domnul ştie ce mai dă şi ce mai ia, şi aceasta este o taină între Mine şi voi, o taină pe care n-o mai vindeţi şi pe aceasta, că nimic n-a mai rămas nevândut din cele aduse de Mine. V-am spus vouă că am plâns mult în noaptea Mea de rugăciune, căci Tatăl Meu Mi-i arătase pe cine să-i deosebesc, şi Îmi spusese şi de Iuda, ca să-l aleg şi pe el, ca să Mă vândă fariseilor. Şi am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, şi apoi i-am ales pe cei doisprezece. Dar tu, creştine tată, cum ai lucrat în lucrarea Mea ca să se asemene cu a Mea? Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, şi te-ai băgat în lucrul Meu şi ai hotărât cum ai vrut tu peste tine şi chiar peste lucrarea Mea, şi Mi-ai băgat la această masă după dorinţa ta, şi iată, azi tot aşa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu şi îi tragi spre alte izvoare şi Îmi răneşti trupul cel slab al turmei Mele.

Am spus că azi lucrez şi pe margine, ca să ştie apoi cei pe care-i numesc, să ştie cum lucrează cei ce nu sunt puşi şi numiţi la lucru, de vreme ce nici ei nu fac ascultare de Mine.

Eu n-am avut în tine doisprezece aleşi, că n-am avut ce să aleg, şi am ales doi, trei, ca să asculţi de ei ca de Mine, creştine. Şi nici pe acei puţini nu i-ai primit ca să te ajute, ca să fi putut Eu acum să te aleg şi pe tine lângă ei la lucrul Meu, aşa cum şi-au ridicat cei doisprezece, ucenici, şi ucenici din ucenici, asemenea lor la lucrul Meu.

O, judecătorilor ce sunteţi, popor judecător ce eşti! Nu te supăra pe Mine că-ţi spun aşa, că nu te mustru, ci te ajut să nu mai faci aşa, ca să nu fii judecat pentru toate câte ai făcut împotriva acestei lucrări de cuvânt rostit de Duhul Sfânt. Am pus, tată, peste tine păstori, dar nu i-am pus să-i judeci. I-am pus să-i asculţi, să te păstorească i-am pus. Dar tu te-ai ascuns de ei şi ai păscut ce ai vrut şi pe unde ai vrut, şi ai zis că eşti oaie a păstorilor Mei. Păi, păstorul îşi cunoaşte oile, că oile lui ascultă de el şi nu umblă răzleţe. Zici că păstorii au fost răi cu tine, ştiu că zici mereu aşa. Dar de ce au fost răi cu tine, tată? Dacă tu ai fi fost oaie bună şi cuminte şi fără nărav, ce ar fi avut păstorul cu tine? Dacă tu erai cuminte, ar fi rămas Duhul Meu în mijlocul tău, măi Israele al acestei stâne. Iată, în stâna aceasta Eu trebuia să am oi numai de o culoare, căci această lucrare a fost una dumnezeiască lucrare, şi iată, în această stână le-au crescut corniţe aproape la toate oile şi se unesc între ele după năravul lor şi lovesc în hotar şi îl pun jos, şi se duc şi se întorc şi lovesc în păstori, dar nu lovesc în ei, ci în Dumnezeu lovesc, şi pe Domnul Îl judecă. Căci s-a sculat cel pus să păstorească şi a spus la un creştin să nu mai facă el ordine în staulul oilor, în stâna oilor, şi acela a ţipat la păstor şi a spus că nu face cum i-a spus păstorul. Şi dacă nu faci aşa, nu faci. Ştiu, creştine, că nu faci, că nu asculţi, ştiu că-Mi faci stricăciune şi ştiu că nu crezi ce-ţi spun. Dar Eu nu pe tine te-am pus păstor peste stâna Mea. Pe tine doar te-am primit în stână, tată. Şi tu de ce umbli peste oile fără de minte când nici tu nu ai minte? Ba poate eşti mai fără de minte, de vreme ce le îndemni la rătăcire din stână. De ce, tată, le scoţi la altă păşune fără să vreau Eu, Păstorul Cel ceresc? că Eu sunt Păstorul tău, şi nimeni nu Mă are pe Mine de Păstor aşa cum Mă are această stână. Dar tu nu vrei să fie aşa, şi zici că toţi Mă au pe Mine aşa cum Mă ai tu. N-ai dreptate, tată, căci ca aici, nicăieri nu am Eu lucrare şi salvare. De ce scoţi tu oile afară din păşunea aceasta? că Eu am spus să nu iasă oile din staulul acesta. Eu am aici tot ce-Mi trebuie. De ce-ţi trebuie ţie prooroci care nu sunt din staulul acesta? Oare, Eu nu sunt nici măcar prooroc în această stână, de vreme ce tu prooroci cauţi?

Iată, am spus că lucrez pe margine pentru cei de pe margine, care sar mereu hotarul. Am spus că lucrez, fiindcă cei ce s-au tras spre margine, au corniţe crescute şi Îmi împung tot ce mai este sănătos în stână. Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare şi de sfinţenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viaţa cu sfinţenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul. Sunt şi mulţi oameni fireşti, cu purtare sfântă şi curată, dar nu se pune dacă nu cred în Mine aceia, dacă nu fac în numele Meu ceea ce fac ei bine şi sfânt.

Măi oilor care M-aţi ascultat ca să staţi de-a dreapta Mea! Staţi în stână cu păstor, tată; cu păstor şi nu fără păstor; cu Mine, măi copii. Cine vrea fără păstor, acela să se dea de-a stânga. Se dă singur, că se vede că se dă. Cine vrea să-şi caute păstori în alte părţi, să-şi caute, că această stână va fi deosebită în toate, ca să fie numai pentru Dumnezeu şi pentru planul cel de sfârşit al răului neascultării de pe pământ.

Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc beţivi şi curvari şi fumători şi hulitori şi împotrivitori şi iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, şi împrăştietori de agoniseală cerească şi neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării şi care cugetă că nu-i nimic dacă fac aşa, şi aceştia rostesc cu obrăznicie satanicească şi spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, aşa au spus şi cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, şi apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor şi a copiilor lor, şi a fost aşa dacă au spus aşa. Tot aşa e şi vorba aceasta care se aude din guriţe trufaşe şi îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face“. Unii ca aceştia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici aşa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se aşează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te ţin Eu forţat. Du-te, şi nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot aşa a făcut şi Lucifer, tot aşa, şi nu altfel, şi a căzut din cer. Şi fii atent, tu, cel care faci aşa, că această lucrare din Mine venită, cer este.

Lucrez pe margine şi nu rostesc numele tău, creştinule îngâmfat în duhul tău. Şi dacă nu-ţi iei partea din cuvântul Meu, puterea Mea va lucra prin cuvântul rostit şi va face sortare în stâna aceasta şi se vor deosebi cei credincioşi dintre cei chemaţi care au rămas tot ca înainte de chemare.

Te duci, creştine tată, şi iei hrană din spini. Du-te dacă vrei aşa, dar nu Mă mai învinui tot pe Mine de păcatul mândriei. Du-te, tată, dacă eşti mândru şi n-ai nevoie de călăuză. Du-te şi fă cum vrei dacă te încrezi în tine şi în judecata minţii tale. Du-te, că tu nu iubeşti pe Dumnezeu, şi de aceea tragi la ce iubeşti, că tu iubeşti neascultarea de Dumnezeu şi îţi place să fii liber. Du-te, tată, dar Eu n-am ce să-ţi doresc decât întoarcerea la Mine, căci calea ta se înfundă; întoarcerea prin umilinţă usturătoare, ca să înţelegi ce înseamnă Dumnezeu, că Dumnezeu înseamnă altceva decât cugeţi tu că înseamnă Dumnezeu. Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească? Eu nu Mă lupt decât cu cel credincios ca să-l ajut, dar cu cel ce nu crede lucrului Meu cu care însoţesc acest popor, cu acela nu Mă mai lupt. Acum trage fiecare la ceea ce a lucrat şi până acum. Şi când se va trage cortina pentru luminarea vederii celor nevăzute şi necrezute, atunci va fi descoperit lucrul fiecăruia.

Iată, Îmi fac datoria şi lucrez, şi voi lucra prin cei puşi la lucru, şi fără rod nu voi rămâne. Dar iată, rodul credinţei trebuie să fie strâns, ca nu cumva la vremea foametei să fie strivit de cei ce vor alerga disperaţi după un pic de putere din cer, că pe pământ se stinge orice putere, orice iscusinţă, orice mândrie, orice ştiinţă, fiindcă Eu Mă voi lăsa văzut şi descoperit, şi Eu întrec soarele în strălucire, şi toate vor păli la vederea slavei Mele. Numai cei credincioşi ai Mei nu vor păli, şi vor fi încălziţi în lumina slavei Mele şi vor fi şi ei lumină din lumina Mea. Dar mulţi dintre voi zic că acestea sunt basme. O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, şi va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, şi basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.

O, măi oilor, ce bine vă era vouă dacă nu v-aţi fi făcut corniţe, tată! Oile nu trebuie să aibă corniţe. Oile sunt blânde şi pasc în pace. Dacă voi, creştinii Mei, nu credeţi în trimişii Mei, dacă nu credeţi că sunt trimişi de Mine, vă vor lăsa în pacea voastră, în banii voştri. Dacă nu credeţi că sunt trimişii Mei, credeţi măcar în aceste cuvinte de viaţă şi de îndreptare; credeţi, şi nu-i judecaţi pe trimişi. Ei nu vin de capul lor ca să-şi piardă vremea. Şi despre păstorii tăi, nu-i mai învinui, Israele. Lasă, tată, nu-i mai lovi, nu-i judeca tu ca să te faci mai mare ca Mine.

Iar voi, cei ce veţi fi numiţi ca ajutor al Domnului la lucru, nu vă opriţi în sfatul celor răzvrătiţi şi nu pregetaţi să fiţi de ajutor Domnului. Alţii au lăsat familii şi au mers cu Mine. Alţii au lăsat mirese îmbrăcate curat şi au plecat la apostolie cu Domnul. M-am dus în Cana Galileii la nuntă şi am făcut minunea vinului din apă, şi dacă a văzut mirele pe Domnul minunilor, a lăsat mireasa şi a plecat ca apostol al Domnului, şi a rămas cu Mine acela şi a lucrat mult pentru împărăţia Mea peste oameni. Iată de ce am fost Eu la nuntă, şi nu aşa cum spun oamenii lumii.

Am grăit cu cei pe care-i adaug sfatului lui Israel. Am grăit şi pentru cei din marginea acestei stâne, dar acum te vei da la răzvrătire, creştine vinovat cerului. Dă-te, tată, dacă asta alegi. Poate vrei să te duci în drumul oilor slabe, ca să ţipi că nu sunt Eu Cel ce-ţi spun acestea, şi că sunt unii care strică legea lui Dumnezeu. Du-te, creştine, şi zi ce vrei, dar aceasta este adevărat, că Adam a făcut acest păcat în rai, şi tu îl faci pe pământ de şapte mii de ani.

Eu n-am binecuvântat nunta şi patul nunţii, şi tu vei spune, poate, că Eu vin şi stric legea ta, dar Eu, de la început, nu aşa aveam să înmulţesc făptura, ci prin Duhul Sfânt şi prin cuvânt. În loc să fi mers şi tu cu Mine aşa cum a mers mirele de la nunta din Cana Galileii, tu zici că nu sunt Eu Domnul Iisus Hristos, Cel Care vorbesc cu tine. Dacă zici aşa, du-te şi îţi pierde minţile, că aşa vrei tu, de frică să nu ţi se ia poftele trupului. De luat tot ţi se ia, că n-o să-ţi mai ardă de păcat, dar deschide cartea şi citeşte cum a fost pedeapsa poporului Israel pentru cârtire. Mai bine pune, tată, mâna pe coarnele plugului şi uită-te spre Dumnezeu şi ia ca iubire virtuţile creştineşti pe care le-am avut Eu în mijlocul oamenilor, că unii învăţaţi au plecat din învăţătura lumii şi au îmbrăţişat lucrarea virtuţilor, fugind din lume şi din duhul ei şi din ştiinţa lumii. Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în faţa ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, şi voi pune peste tine veghetori, şi le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării.

Şi iată ce înseamnă trimis! Trimisul nu caută slava sa, ci a Celui ce l-a trimis pe el. Prin aceasta se pune la probă trimisul şi păstorul şi lucrătorul şi tămăduitorul şi sfătuitorul. Cel ce vorbeşte de la sine, acela îşi caută slava sa, dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis, acela are adevărul, şi nedreptatea nu este cu el. Aşa trebuie să lucreze un lucrător al Domnului, şi această Scriptură o pun Eu astăzi peste cei aleşi la lucru peste poporul Meu, şi vom însemna în această carte pe cei ce vor avea de lucru peste poporul Domnului.

Eu iar îţi zic, Israele: ferice ţie dacă-ţi vei însuşi mustrarea Mea pentru pocăinţa ta şi pentru mărturisirea, în mijlocul poporului Meu, a inimii tale ascunse. Eu voi coborî iar, cu voia Tatălui Meu. În curând voi coborî cuvântul Meu peste tine, Israele. Adună-te de peste tot, şi vom prăznui hrană de cuvânt ceresc, şi după ce vom mânca din cuvântul praznicului bucuriei, voi pune pe străjerii Mei să-ţi aducă la cunoaştere şi acest cuvânt de descoperire a ascultării şi a neascultării tale, a pocăinţei şi a nepocăinţei tale, tată; şi ia cămaşa pocăinţei pe tine, ia-o, măi Israele, nu mai sta dezbrăcat de acest veşmânt, că nu cunoşti încă această cămaşă. Pocăieşte-te! din nou îţi zic, din nou te îndemn cu acest dar, cu acest mărgăritar, cu acest bilet de intrare la serbarea Noului Ierusalim, care se va serba pe pământ, pe pământ nou şi cu oameni noi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Voi sta curând în sfat mare cu poporul Israel din vremea aceasta, că mare este taina acestui nume, Israel, şi te voi întreba iar, fiule, ce înseamnă acest nume?

Sculaţi-vă la lucru de cuvânt şi semănaţi cuvântul Meu pe pământ după cum vă va fi dat sorţul cel din cer, cel prin Duhul Sfânt împărţit, prin lucrarea Duhului Sfânt, în sobor de sfat ceresc. Să se adune tot trupul lui Israel, căci vin în sfatul lui Israel.

Te voi aduna, Israele, şi voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, şi apoi peste tine, Israele. Vreau să te învăţ ce înseamnă să aibă creştinul harul lui Dumnezeu peste el şi în lucrul său cu Dumnezeu. Eu vreau să nu te las să te desparţi de Mine, popor hrănit cu harul Meu.

Se binecuvintează începutul şi sfârşitul sfatului de azi şi se înscrie în cartea cea de azi. Pace ţie, popor al lui Israel, popor al lui Dumnezeu! Pace ţie! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, şi har ţie, Israele al Domnului! Amin, amin, amin.

03-06-1994