Un mare yoghin indian reface teoria revolutionista a lui Darwin

Fire · Initiator

Data aparitiei: 07.04.2008

Swami Vivekananda, discipol devotat al marelui yoghin Ramakrishna, este celebrul intelept care "a cucerit America", cel care a vorbit cel mai bine si mai clar yoga in limba Occidentului.

In cele ce urmeaza, Vivekananda aduce o noua formulare, spirituala, a teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin.

Din ce s-a nascut universul? Dintr-un univers subtil care l-a precedat. Din ce s-a nascut omul? Dintr-o forma subtila care l-a precedat. Din ce s-a nascut copacul? Dintr-o samanta; copacul se afla in acea samanta in starea potentiala ce cuprinde deplina sa manifestare. S-a nascut si a devenit manifestare. Astfel, deplina manifestare a acestui univers este condensata intr-un punct de plecare (de inceput) a universului. Universul este acum manifestat; se va resorbi in acel punct primordial si apoi se va expansiona din nou in manifestare. Descoperim ca formele subtile se nasc si capata in evolutia lor din ce in ce mai multa substanta, pana vor atinge deplina manifestare, urmand ca apoi sa se resoarba gradat in forme din ce in ce mai subtile de manifestare. Aceasta trecere de la subtil la material, prin simpla reorganizare a partilor integrante, este ceea ce epoca moderna numeste evolutie. Evolutia este o lege care nu mai trebuie dovedita, este o lege existentiala si nici un om rational nu o poate nega. Dar mai trebuie sa avem in vedere inca ceva. Trebuie sa facem un pas inainte; si ce inseamna aceasta? Sa intelegem faptul ca fiecare evolutie este precedata de o involutie. Samanta este in realitate tatal copacului, si un alt copac este, la randul sau, tatal samantei. Samanta este forma subtila din care se naste manifestarea materiala deplina a respectivului copac, dar un alt copac pe deplin manifestat s-a resorbit in acea samanta. Intreaga manifestare fizica a acestui univers s-a aflat in stare potentiala in universul subtil cosmic.

Nimic nu se naste din nimic. Totul exista in eternitate si va exista in eternitate. Numai miscarea este succesiunea fluxului si a refluxului, resorbindu-se in forme subtile si expansionandu-se apoi in forme materiale. Acest proces de involutie - evolutie caracterizeaza intreaga natura. Toate procesele evolutive, de la manifestarile primare ale vietii pana la perfectiunea umana, trebuie sa se fi aflat la baza unor alte procese involutive. Intrebarea este: la baza involutiei cui? Cine s-a ocultat? Putem spune ca Dumnezeu. Evolutionistii ne-ar contrazice cu siguranta, pentru ca ei sustin ca aceasta inteligenta s-a dezvoltat pe scara evolutiva tarziu, o data cu aparitia mamiferelor si, in final, a fiintei umane.

Fiinta Suprema se oculteaza pentru a se regasi

Conform evolutionistilor, milioane de ani au trecut in aceasta lume fara ca aceasta inteligenta sa se manifeste. Dar teoria este contrazisa si vom vedea aceasta aplicand teoria noastra. Copacul se naste din samanta pentru a deveni din nou samanta; inceputul si sfarsitul sunt identice. Stim deci ca, daca vom cunoaste inceputul, vom cunoaste si sfarsitul. Si invers, daca vom cunoaste sfarsitul, vom cunoaste si inceputul. Astfel, daca luam exemplul seriei evolutioniste, de la protoplasma la fiinta umana desavarsita - aceasta ar fi o viata. Finalul este fiinta umana desavarsita - astfel ca inceputul trebuie sa fi fost acelasi. Deci protoplasma trebuie sa reprezinte involutia (sau ocultarea) celei mai inalte forme de inteligenta. Este foarte posibil ca aceasta forma suprema a inteligentei sa nu poata fi detectata in protoplasma, dar ea exista acolo, in stare potentiala, pana va deveni plenar manifestata in fiinta umana desavarsita. Ceea ce am afirmat poate fi demonstrat matematic. Daca legea conservarii energiei este adevarata (conform careia nimic nu se pierde, totul se transforma), nu poti obtine nimic din nimic. Si ce este aceasta inteligenta suprema? Daca ea nu ar fi existat in protoplasma, inseamna ca a aparut brusc, din nimic, ceea ce este absurd. Inseamna ca, in mod firesc, omul desavarsit, omul - Dumnezeu, care a depasit legile naturii si a transcens intreaga manifestare, care nu mai are de trecut prin procesul evolutiei, prin ciclul nesfarsit al nasterii si al mortii, cel numit de crestini - "omul christic", de budisti - "cel care a atins starea de Buddha", de yoghini - "fiinta eliberata" - aceasta fiinta desavarsita care se afla la un capat al lantului evolutiv - s-a ocultat in celula protoplasmatica, ce se afla la celalalt capat al lantului evolutiv.

Aplicand aceasta teorie in intregul univers, putem afirma ca o forma suprema de inteligenta trebuie sa fi fost cauza Creatiei. Care este cea mai evoluata notiune pe care o are fiinta umana despre universul in care traieste? Inteligenta. La inceput, aceasta inteligenta suprema se oculteaza, urmand ca, in cele din urma, ea sa se expansioneze. Inteligenta universala este ceea ce numim Dumnezeu. Poate fi numit cu oricare alt concept care Il defineste. Aceasta inteligenta cosmica se oculteaza, apoi gradat incepe sa se manifeste din ce in ce mai plenar, urmand ca, in final, sa atinga deplina manifestare in fiinta desavarsita spiritual, care a atins comuniunea cu Dumnezeu (Inteligenta Suprema), ceea ce inseamna revenirea la sursa originara. De aceea, toate scripturile afirma: "Din Dumnezeu ne-am nascut, la Dumnezeu ne vom intoarce". Sa nu ne fie teama de termenii teologici; aceasta Inteligenta Suprema este ceea ce teologii numesc Dumnezeu. Si toate sperantele, aspiratiile si dorintele de fericire ale umanitatii au fost "absorbite" in aceasta notiune. Milioane de oamenii au incarcat acest concept cu tot ce este mai inalt si mai frumos, mai bun si mai grandios, mai demn de iubire.

Toate formele variate de energie cosmica, cum ar fi: materia, gandul, forta, inteligenta etc., sunt manifestarile acelei Inteligente Cosmice (Dumnezeu). Intregul univers, tot ceea ce noi simtim, vedem, auzim - este Creatia Sa sau, mai bine spus, Proiectia Sa sau, si mai bine spus, Dumnezeu Insusi. El este cel care straluceste in soare si in stele, El este pamantul mama, El este oceanul, El este ploaia care se revarsa, El este aerul care ne mentine in viata, El este cel care ne da putere de actiune. El este cel care vorbeste, cel care asculta si El este vorbirea insasi. El este cel care ne sustine si El este cel care lumineaza pentru ca sa putem vedea. Totul este El. El este atat universul, cat si cauza sa si El este cel care se oculteaza pentru a se dezvalui in cele din urma. El se ascunde in cel mai infim atom si se manifesta in intreaga Sa maretie ca Dumnezeu. Acesta este misterul universului. "Tu esti atat in barbat, cat si in femeie. Esti atat in cel plin de vigoare, cat si in cel batran, Tu esti in tot, Tu esti Totul, o, Doamne!" Aceasta este singura solutie a Cosmosului care satisface intelectul uman. Intr-un cuvant, ne nastem din El, traim in El si tot la El ne intoarcem."

Vizitand Gradina Zoologica din Alipur, India, Swami Vivekananda a purtat un dialog interesant cu referire la teoria evolutionista a lui Darwin cu administratorul gradinii, Rai Rambrahma Sanyal Bahadur.

Rambrahma: Care este parerea ta asupra teoriei evolutioniste a lui Darwin si asupra argumentelor inaintate de el in aceasta privinta?

Swami Vivekananda: Considerand ca adevarate afirmatiile lui Darwin, nu pot admite totusi drept o concluzie definitiva ideea evolutiei enuntata de el.

R.: Ce spun filosofii nostri si oamenii de stiinta despre acest subiect?

S.V.: Subiectul evolutiei este comentat intr-un mod interesant in filosofia Samkhya. Si personal consider ca intelepciunea acestei filosofii detine cheia teoriei evolutive.

R.: Daca ai putea, te-as ruga sa explici mai detaliat.

V.: Esti constient de legile luptei pentru existenta, de supravietuirea celui mai puternic, de selectia naturala s.a.m.d. - legi care sunt considerate de oamenii de stiinta occidentali drept cauzele diferentierii speciilor inferioare de cele superioare. Insa inteleptul Patanjali nu considera nici una dintre aceste legi drept cauze ale diferentierii inferior - superior. Patanjali sustine ca transformarea evolutiva a unei specii intr-o specie superioara tine de un proces numit "desavarsire a naturii". Si acest proces nu este realizat prin lupta continua impotriva obstacolelor.

Dupa parerea mea, lupta si competitia uneori se impotrivesc atingerii starii de perfectiune. Daca evolutia unui animal inseamna distrugerea a mii de alte animale, atunci aceasta evolutie nu face nici un bine umanitatii. Daca bunastarea obtinuta este doar fizica, nu putem admite decat ca aceasta bunastare este un obstacol in calea eliberarii. Filosofia indiana sustine ca fiecare fiinta este, in esenta, un Suflet perfect, iar diversitatea in evolutie si manifestare este pur si simplu datorata gradelor diferite de trezire ale acesor Suflete. In momentul in care toate obstacolele sunt inlaturate de pe calea evolutiei spirituale, Sufletul se manifesta atunci in plenitudinea sa. Lectia pe care fiinta umana trebuie sa o invete este ca, indiferent de nivelul de evolutie, calea inlaturarii obstacolelor nu este intotdeauna lupta sau indarjirea. Obstacolele trebuie privite drept lectii ale Sufletului in calea sa spre trezire sau, altfel spus, obstacolele trebuie depasite prin educatie, cultura, meditatie si, mai presus de toate, sacrificiu. Niciodata, incercand sa inlaturam un rau prin alt rau, nu vom face un bine, ci vom mari raul; dar daca oamenii ar reusi sa se impotriveasca raului respectand invataturile spirituale, atunci raul va disparea cu adevarat din lume!

R.: Deseori tu ai afirmat ca puterea de a lupta impotriva fortelor exterioare este un semn al vietii si constituie primul pas catre evolutie. Nu este o contradictie cu ceea ce ai afirmat inainte?

S.V.: De ce crezi asta? In lumea animalelor, legi precum lupta pentru existenta, supravietuirea celui mai puternic etc. sunt de capatai. De aceea, teoria lui Darwin este adevarata pana la un punct. Dar lumea oamenilor, in care se manifesta legea ratiunii, este guvernata de legi opuse celor din lumea animalelor. Fiintele desavarsite nu manifesta nici un semn exterior al vreunei lupte, ele sunt chiar caracterizate de o mare pace si liniste interioara. In regnul animal, instictele predomina; cu cat un om urca pe scara evolutiva, cu atat mai mult el isi dezvolta ratiunea si discernamantul. Din acest motiv, progresul sau evolutia in lumea fiintelor umane nu poate fi dobandit in acelasi mod ca in regnul animal, prin distrugerea celorlalti. Cea mai inalta realizare a fiintei umane se dobandeste prin sacrificiu. Un om este cu adevarat maret intre ceilalti daca el se sacrifica pentru binele celorlalti; in timp ce, in regnul animal, cel mai puternic este cel care ii infrange pe ceilalti. Asa ca teoria luptei pentru evolutie nu este valabila in ambele lumi. Lupta omului se duce in planul mintii. Fiinta umana este cu atat mai aproape de desavarsire, cu cat detine un control cat mai deplin asupra mintii sale. Cand activitatile mintii sunt pe deplin controlate, deci relaxate, Sinele se poate manifesta. Lupta pentru supravietuire care se duce in regnul animal se traduce in cazul fiintelor umane in lupta sau efortul sustinut de dobandirea maiestriei (adica a controlului deplin) in plan mental sau a obtinerii starii perfecte de echilibru.

R.: Atunci de ce pui un atat de mare accent pe starea de implinire corporala?

S.V.: Cum crezi ca vei putea dobandi controlul asupra agitatiei permanente a mintii, in conditiile in care detii un corp fizic care nu te poate sustine? Este sau bolnav, sau prea slab, sau prea puternic pentru tine... in sensul ca instinctele de conservare vor prevala in fata necesitatilor spirituale. Gandeste-te la actiunile tale de zi cu zi, analizeaza si vezi care dintre ele sunt dictate de corp si care de Suflet. Vei remarca, o data cu dobandirea unui echilibru fizic perfect, ca puterea de control asupra mintii tale va creste, iar necesitatile spirituale vor trece pe primul loc. Fara un corp fizic sanatos, o fiinta nu poate atinge Realizarea de Sine.

sursa: www.luxsublima.ro