UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc

Paºtele creºtin: celebrarea Luminii

Author:  Duhul [ 5.4.2010, 01:49 ]
Post subject:  Paºtele creºtin: celebrarea Luminii

Paºtele creºtin: celebrarea Luminii

(fragment din cartea lui Cristian Ganescu: Forta contra forta - Mãrturiile unui clarvãzãtor)

Reîntoarcerea la Întuneric ºi Haos

    Cercetarea lumii eterice prin cea de-a doua vedere de cãtre Eugen, mai ales în timpul marilor sãrbãtori religioase ale creºtinãtãþii, dezvãluie unele dintre cele mai importante aspecte - suntem tentaþi sã le definim ca fiind senzaþionale, senzaþionale în sensul adevãrat al cuvântului ºi nu în acel sens facil care este folosit în revistele de scandal din zilele noastre - ale modului în care este alcãtuitã lumea.
    Despre ceea ce se petrece în lumea etericã în timpul liturghiei creºtine sãvârºite de preoþi, precum ºi a celorlalte ritualuri importante ce se desfãºoarã la botez, cununie, deces etc, vom vorbi pe larg pe parcursul lucrãrilor viitoare. Înainte de toate acestea dorim sã prezentãm cititorului, ca un fel de avanpremierã, ce se vede în lumea etericã la cea mai importantã sãrbãtoare creºtinã: Paºtele.
    Paºtele nu este însã numai o sãrbãtoare creºtinã importantã, la care oamenii îºi reamintesc un fapt pe care oricum nu-l înþeleg sau nu-l mai înþeleg la adevãrata sa valoare: Învierea lui Iisus Hristos. Paºtele, departe de a fi numai un prilej de odihnã ºi bucuria unui ospãþ în familie, este un eveniment cosmic universal, de o importanþã decisivã pentru întreaga umanitate.
    Paºtele este cel mai important eveniment care se petrece în Terra aurica, la care participã toate entitãþile posibile: Îngeri din Ierarhia Fiilor Luminii, oameni decorporaþi, oameni încarnaþi, spirite ale naturii, îngeri rebeli, oameni rebeli, spirite ale naturii rebele. La aceastã importantã ceremonie, care se desfãºoarã simultan în planul material, în lumea etericã ºi în întreaga Terra aurica, participã însuºi Iisus Hristos Cel Viu în corpul sãu de glorie.
    Cu câteva zile bune înaintea ceremoniei propriu-zise a Paºtelui, în Lumea etericã este o mare forfotã. Porþile 1 ºi 2 se deschid ºi se închid neîncetat, lãsând sã treacã, într-un sens ºi în celãlalt, nenumãrate Entitãþi angelice strãlucitoare. Totul este scãldat în lumini multicolore. Culorile ºi mirosurile specifice lumii eterice se amestecã cu cele ale Entitãþilor care trec cu mare vitezã prin Porþi. Între entitãþile care vin ºi pleacã neîncetat cu viteze ameþitoare ºi lumea etericã se formeazã scânteieri multicolore. Fiecare categorie de entitãþi are propriul sãu mod de manifestare ºi de apariþie în lumea etericã, ca ºi propriul spaþiu de aºteptare.
    În Sãptãmâna Mare, sãptãmâna dinaintea nopþii Învierii, fiecare dintre categoriile de fiinþe prezente îºi ocupã strategic poziþiile. Entitãþile luciferice sunt exterem de atente la activitãþile omeneºti, mai ales la modul în care oamenii se roagã, se spovedesc sau desfãºoarã diferite activitãþi în biserici. Ele urmãresc activitãþile omeneºti chiar ºi în cele mai intime locuri.
    Entitãþile umane rebele tehnologizate desfãºoarã o amplã activitate tehnologicã de naturã etericã, dublatã de o intensã ºi vizibila desfãºurare de forþe. Aceste entitãþi umane aranjeazã în anumite locuri, pe care le schimba din timp în timp, pe baza unor calcule numai de ele ºtiute, diferite echipamente tehnologice de forme geometrice variate, care pulseazã ritmic în culori multicolore. Ele întind ºi strâng neîncetat un fel de conductori prin care pulseazã energia, probabil pentru a putea capta diferite energii cosmice sau telurice ce se manifestã în acele momente.
    La rândul lor, spiritele naturii, locuitorii de drept ai lumii eterice, manifestã o nemulþumire vizibilã în legãturã cu activitatea vizitatorilor mai mult sau mai puþin tehnologizaþi, care par sã aducã perturbãri ecosistemului eteric în ansamblul sãu.
    Treptat, pe mãsurã ce se scurg zilele Sãptãmânii mari, întreaga lume etericã suferã o serioasã perturbare, luminozitatea începe sã pãleascã, iar vegetaþia specificã acestei lumi începe sã dea semne vizibile de "obosealã".
    Treptat, în Vinerea Mare, se aºterne o liniºte apãsãtoare, iar fiinþele ce-ºi desfãºoarã activitatea în acele momente, fie acelea oameni, mesageri cereºti, Îngeri, entitãþi luciferice sau entitãþi umane tehnologizate, încep sã perceapã un fel de sentiment difuz, extrem de pregnant, ca o alarmã care începe sã bâzâie din ce în ce în ce mai strident, cã se apropie un mare rãu, un rãu cãruia nimeni nu ºtie dacã-i va supravieþui.
    Peste toatã suflarea din lumea etericã se aºterne un fel de liniºte de dinaintea unei furtuni violente, de dinaintea unui ciclon devastator sau ca înaintea unui cutremur de mari proporþii. Este o atmosferã apãsãtoare de parcã s-ar apropia sfârºitul lumii.
    ªi, într-adevãr, pare cã acel moment nu este prea departe, cãci la ora 17 în Vinerea Mare, lumina din lumea etericã începe sã pãleascã, pânã când se stinge definitiv. În lumea etericã existã o luminã foarte plãcutã, lãptoasã, care nu pare sã emane dintr-un loc anume; oricum, nu existã Soare care sã lumineze ca în lumea terestrã materialã.
    Când lumina se stinge, lumea etericã, de fapt solul lumii eterice, este zguduit de un cutremur înfricoºãtor. Îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii, entitãþile luciferice, entitãþile umane ºi spiritele naturii încep sã geamã înfricoºate ºi sã scoatã strigãte de deznãdejde pe mãsurã ce încep sã-ºi piardã strãlucirea auricã.
    Toate entitãþile încep sã-ºi piardã puterile fiinþiale, Îngerii, mesagerii cereºti, entitãþile luciferice, care, în acele momente, se deplasau cu viteze ameþitoare prin aer, se prãbuºesc cu un zgomot sec prin vegetaþia lumii eterice.
    Dupã aproximativ un minut - din timpul terestru - de întunecare, de groaza ºi de pierdere totalã a puterilor fiinþiate, totul începe, progresiv, sã revinã la normal. Lumina revine, totul devine luminos la fel ca înainte, iar puterile entitãþilor, la fel ca ºi strãlucirea auricã, încep treptat sã se reactiveze. Nimic nu poate însã ºterge groaza adâncã sãditã în pivirile tuturor entitãþilor, fie acestea Îngeri, entitãþi luciferice sau oameni.
    Chiar în acele momente de panicã, de groazã ºi de întunecare, în lumea terestrã, cei mai senzitivi oameni percep o teamã nelãmuritã care se ridicã adânc din fiinþa lor, iar animalele manifestã o curioasã neliniºte, multe dintre ele se agitã aparent fãrã motiv sau chiar se manifestã cu furie, urlând, fiecare în felul ºi pe limba ei.
    În acele momente de întunecare, la oameni, chakra muladhara începe sã strãluceascã ºi sã se activeze la maximum. Radiata muladharei capãtã culoarea metalului topit, iar nimburile aurice ale acesteia capãtã o culoare sângerie. Corpul eteric al fiecãrui individ creºte în mãrime ºi în intensitate, ajungând de la aproximativ cinci centimetri la 1,5 metri, emanând o forþã ºi o putere extrem de mare.
    În acele momente, amintirile ancestrale izbucnesc cu intensitate, fiecare om îºi redescoperã acea forþã teribilã care l-a determinat sã depãºeascã etapa animalitãþii ºi sã devinã om. Fiecare individ redescoperã în sine forþa ancestralã care l-a determinat odinioarã sã lupte cu mamuþii ori cu triburile inamice pentru cucerirea unui teritoriu. În fiecare individ, prin muladhara, creste forþa omului primitiv, forþã care, prin cãlirea progresivã în "cuptoarele" istoriei, a fost refulatã undeva în strãfundurile fiinþei.
    Aceastã forþã ancestralã, forþa brutã a începuturilor, care pare sã-ºi aibã sãlaºul în muladhara ºi care a fost datã omului tocmai pentru a învinge teribilele piedici puse în faþa civilizãrii, forþã consideratã uneori "demonicã", se manifestã cu tãrie în fiecare individ, ca ºi cum timpurile s-ar comprima, iar omul ar retrãi într-un fel nelãmurit perioada începutului umanitãþii. În aceste momente existã, subconºtient, o senzaþie de aruncare în afarã a unor amintiri foarte vechi, amintiri de mult ascunse în strãfundurile cele mai tainice ale inconºtientului colectiv sau individual, ca ºi cum toate experienþele din încarnãrile trecute s-ar manifesta prin intermediul muladharei în aceste momente din existenþa prezentã.
    Datoritã acestei energii ce izbucneºte cu tãrie, oamenii se manifestã diferit. Cei mai educaþi ºi mai evoluaþi resimt un fel de obosealã imensã, dar ºi o vechime incalculabilã, ca ºi cum alaltãieri s-ar fi luptat cu mamuþii, ieri s-ar fi opus lui Gengis Khan ºi asearã ar fi fost pãrtaºi la revoluþia francezã. În schimb, cei mai "tineri" simt un imbold nelãmurit de a-ºi arãta forþa, de-a arata "ce tari sunt" ºi, astfel, sunt luaþi de val ºi comit acte imprudente sau extrem de violente, pe care, mai târziu, le regretã.
    Statistic, luând în calcul rapoartele poliþiei, s-a constatatz faptul cã în perioada Paºtelui au loc multe tulburãri ale ordinii publice, fapte reprobabile, ajungându-se uneori chiar la vãtãmãri corporale, acte brutale sau la crime. Multe dintre ele se datoreazã activãrii bruºte a energici specifice chakrei muladhara, care determinã creºterea nivelului adrenalinei ºi unor accese extreme de nervozitate.

Înfrângerea morþii

    Dupã momentele de întunecare, în lumea etericã îºi fac apariþia Mângâietorii, Entitãþi angelice provenite din subplanurile lumii astrale, care umplu pânã la refuz curþile bisericilor sau locuinþele oamenilor.
    Mângâietorii pot fi recunoscuþi în lumea etericã dupã îmbrãcãmintea lor foarte simplã, de culoare violetã, fãrã nici un fel de zorzoane, dupã mirosul vag de smochine care le însoþeºte prezenþa, dupã strãlucirea lor auricã, mereu în schimbare. Mângâietorii sunt entitãþi mai mici în rang decât Îngerii (ºi Mângâietorii sunt Îngeri sau, cu alte cuvinte, fac parte din Ierarhia entitãþilor îngereºti, dar nu au atins încã "gradul" de Înger), au o înãlþime de aproape 2,5 metri, sunt blonzi-cânepii, cu ochii verzi sau albaºtri.
    Toþi Mângâietorii poartã pe piept un semn distinctiv. Unii Mãngâietori poartã semnul distinctiv în mijlocul pieptului, alþii în partea dreaptã, alþii în partea stângã. ªefii lor ierarhici poartã semne distinctive ceva mai complicate.
    În lumea etericã, Mângâietorii au un nume format din douã cuvinte. Primul cuvânt al numelui - ceea ce corespunde prenumelui în lumea oamenilor - poate fi cunoacut în lumea etericã, iar celalalt cuvânt - care formeazâ numele - nu poate fi cunoscut decât în planul lor de reºdinþã, pe nivelul astral de unde provin. Mângâietorii au o voce extrem de caldã ºi de plãcutã, mai ales în momentele în care se roagã împreuna cu oamenii ºi, în special, când se roagã împreunã cu copiii.
    Simultan cu apariþia Mângâietorilor, apar Pajii - termen care desemneazã o anumitã categorie de spirite ale naturii sau alte entitãþi de rang mai mici din Ierarhia Puterilor cosmice, care se ocupã cu "treburile administrative", necesare bunei funcþionãri a lumii.
    Pajii au grijã sã instaleze din timp "platformele" pe care se vor desfãºura activitãþile speciale ce au loc de Paºte. Ceea ce numim "platforme" sunt de fapt locurile din lumea etericã unde, în paralel cu lumea fizicã, se vor desfãºura ritualurile prin care se celebreazã Învierea.
    Activitatea din lumea etericã este oarecum identicã cu cea care se desfãºoarã în lumea fizicã, înaintea unui mare concert pe un stadion. La fel ca în cazul unui concert din lumea fizicã, înainte de sosirea actorilor principali care þin spectacolul, apar lucratorii care instaleazã scena, pun decorul, se ocupã de sonorizare sau de decor. Tot astfel, ºi în lumea etericã, înainte de sosirea personalitãþilor de vazã care vor þine marile ritualuri, pajii sau personalul administrativ aranjeazã decorul.
    Dupã ce pleacã pajii, apar anumite entitãþi din lumea etericã, care ar putea primi numele de Crainici. Crainicii sunt, ºi ei, entitãþi mai mici pe scara fiinþelor angelice, subordonate Domnilor Karmei. Crainicii citesc un fel de suluri cu înscrisuri, precum fãceau crainicii prin Evul Mediu.
    Dupã ce pleacã Crainicii, vin alþi Paji, care îndeplinesc tot soiul de ritualuri complexe. Ei "stropesc" locurile unde se vor celebra ritualurile ºi aruncã din coºuleþele pe care le poartã în mâini un fel de petale multicolore din care se vor forma mici noriºori luminoºi, parfumaþi ºi foarte pufoºi.
    Noriºorii se formeazã din interacþiunea atmosferei lumii eterice cu acele petale colorate. Noriºorii formeazã acele "platforme" care plutesc la 3-5 metri deaspra solului terestru. Pe noriºori se instaleazã un fel de scaune împãrãteºti, socluri sau tronuri de domnie, pe care, la momentul potrivit, se vor instala înaltele entitãþi ce vor participa la ceremonia etericã. Acele socluri strãlucitoare par a fi fãcute dintr-un fel de material eteric asemãnãtor diamantului.
    Totul are o înfãþiºare de basm, iar efortul nostru de a descrie astfel de lucruri aproape neverosmile pentru o minte omeneascã bazatã pe proverbialul "bun simþ" ºi pe logica formalã, este destul de dificil.
    Dar, ceea ce este cu adevãrat senzaþional este faptul cã tot ce se petrece în lumea etericã în cadrul acestei sãrbãtori este pictat pe pereþii Bisericilor creºtine, în care Sfinþii, Îngerii ºi celelalte personaje stau aºezate pe un fel de noriºori care plutesc în aer.
    Aceast fapt înseamnã nici mai mult nici mai puþin decât faptul cã, cei ce au pictat bisericile creºtine vedeau aceste lucruri, iar picturile de pe pereþii bisericilor creºtine nu au nici un fel de simbolism ascuns, ci reflectã pur ºi simpu ceea ce se petrece pe un alt nivel al realitãþii, nivel invizibil oamenilor. De altfel, este ºtiut cã, în timpurile mai vechi, nu oricine putea picta pereþii bisericii ºi cã pictorii sau zugravii din vechime nu era simpli meseriaºi profani, la fel ca în ziua de astãzi, ci erau iniþiaþi sau, în orice caz, aveau Harul.
    Tot ce este descris în aceste rânduri, Eugen a vãzut prin clarvederc, la nivelul lumii eterice, la o oarecare înãlþime deasupra solului terestru, cam în dreptul turlelor fiecãrei biserici din lumea materialã. Ceea ce este cu adevãrat impresionant este faptul cã aceste scene se desfãºoarã simultan la orice bisericã creºtinã - fie catolicã, fie ortodoxã. Chiar dacã existã o diferenþã de timp între celebrarea Paºtelui în cadrul celor douã Biserici, evenimentele vãzute de cãtre Eugen prin clarvedere sunt identice.
    Douã socluri sau tronuri de domnie magnifice, impunãtoare, se detaºeazã din peisaj. Primul soclu seamãnã cu un fel de jeleu uriaº, transparent, în mijlocul cãruia strãluceºte un glob luminos ce emanã scântei ºi emite un sunet continuu asemãnãtor unui sursur de izvor. Acest soclu sau scaun împãrãtesc se aflã la o înãlþime de aproximativ 3 sau 4 metri de solul lumii terestre, pe un noriºor-platformã. Acesta este soclul sau scaunul de domnie a lui Iisus Hristos.
    La polul opus, situat cam la 20 de metri distanþã de primul soclu, se aflã cel de-al doilea soclu important. Dar, spre deosebire de primul, al doilea soclu este împodobit cu pietre preþioase, cu felurite nestemate strãlucitoare ºi cu o mulþime de steaguri colorate. Acest al doilea soclu nu este ocupat niciodatã de nimeni. Deºi este mereu gol, pe el este aºezat un sceptru frumos lucrat, pe care se aflã o efigie: douã aripi imense care se unesc deasupra unei pietre strãlucitoare. Alãturi de sceptru se aflã o coroniþã ce pare din argint, în mijlocul cãreia se aflã un spaþiu gol. Acel spaþiu gol creeazã senzaþia cã acolo lipseºte ceva.
    Lângã acest al doilea soclu se aºeazã, puþin înaintea miezului nopþii, un alai de paji ºi de muzicanþi, ce cântã la diferite instrumente muzicale. Tot în jurul celui de-al doilea soclu, atunci când începe slujba, apar cinci femei de o frumuseþe perfectã. Deºi înfãþiºarea lor este perfecþiunea întruchipatã, aceste cinci femei par foarte vechi (aceastã caracteristicã se poate remarca prin simþul vechimii). Singura lor particularitate, care le deosebeºte de celelalte personaje ce participã la ritualuri, este cã au caninii proeminenþi, oarecum asemãnãtori cu cei pe care epoca noastrã i-a imaginat pentru vampiri.
    Cele cinci femei de-o frumuseþe perfectã stau pe un fet de covoraº de fructe ºi flori multicolore si beau delicat licoari din cupe frumos împodobite. Majoritatea entitãþilor prezente la ritual le privesc cu mirare. Au ºi de ce, întrucât soclul gol este al conducãtorului entitãþilor luciferice, Lucifer, iar cele cinci femei sunt reprezentantele sale la aceast ritual.
    Entitatea tucifericã denumitã Iozeel afirma cândva cã, înainte de Marea Despãrþire, din cele cinci femei a apãrut prima rasã de oameni, iar tradiþia arhaicã afirmã cã este vorba despre o rasã de oameni "a cãror inima a fost gãsitã plinã de pãcat" Dupã ce aceastã rasã a fost nimicitã, a fost creat un alt tip de umanitate.
    Deºi în exteriorul Bisericii este mare freamãt ºi un continuu du-te-vino, în interior totul se desfãºoarã sobru ºi calm. În planul eteric, din interiorul Bisericii se adunã o mulþime de Entitãþi umane foarte frumoase la chip, cu pãrul lung ºi alb, care încearcã sã-i ajute pe cei ce calcã pragul bisericii. În limba lumii eterice, aceste entitãþi umane se numesc LAAMAHRI, adicã, "Cei ce se contopesc". Aceste Entitãþi umane fac parte din Alaiul lui ªONA HAMATHAI, "Cel ce susþine viaþa", IISUS HRISTOS.
    Preoþii ce sãvârºesc slujba sunt asistaþi de Entitãþi angelice, care stau alãturi de ei pe toatã durata slujbelor. Aceste Entitãþi, foarte înalte, aparþin nivelului al nouãlea al aurei terestre, Terra aurica. Acþiunile preotului în bisericã se petrec simultan cu cele ale Entitãþii angelice diriguitoare. În fapt, preotul nu face altceva decât sã repete, cu un decalaj temporal de pânã la o secundã, activitatea ritualã desfãºuratã în lumea etericã de respectivele Entitãþi angelice.
    Entitatea angelicã care oficiazã slujba în lumea etericã se aºazã deasupra ºi puþin în spatele preotului, cu mâna stângã þinutã în sus, cu primul ºi penultimul deget unite, iar mâna dreaptã pe creºtetul capului preotului. În momentul în care Entitatea etericã vorbeºte, preotul citeºte liturghia din Evanghelie.
    Din regiunile înalte ale cosmosului spiritual, prin intermediul Entitãþii eterice se scurg în creºtetul preotului felurite fulgere strãlucitoare, de culoare roºie, ale Duhului Sfânt. În tot acest timp, preotul suferã o transformare extrem de importantã: aura din jurul capului devine mult mai mare ºi mai intensã, foarte strãlucitoare, iar corpul lui astral se coloreazã în alb strãlucitor ºi începe sã emane un parfum asemãnãtor dulceþii de trandafiri.
    Simultan, ca de nicãieri, se aude un sunet de clopoþei, un clinchet foarte plãcut, urmat de un vânticel rece, ca un curent sau ca o adiere proaspãtã de primãvarã. Date fiind energiile Duhului Sfânt manifestate ºi activate, energii care în mod normal ar aduce o stare de jale ºi de plâns celor prezenþi, clinchetul melodios are rolul de a însenina atmosfera ºi de a domoli senzaþia extrem de puternicã care învãluie credincioºii prezenþi.
    Entitãþile angelice care lucreazã simultan cu preoþii din lumea materialã ºi care provin din palierul al nouãlea al Terrei aurica sunt extrem de expresive: pãrul ºi ochii lor par fãcute din flãcãri, iar buzele roz contrasteazã foarte puternic cu faþa impecabil de albã. Au o îmbrãcãminte vaporoasa de luminã care-ºi schimbã mereu culoarea. Toate miºcãrile lor sunt extrem de line ºi de vaporoase. În general, numele acestor entitãþi sunt formate din doua vocale IIIAAA, ºi s-ar traduce în limba oamenilor prin expresia "Prin cei ce se toarnã"
    În stânga preotului stã o Entitate angelicã extrem de puternicã ºi de elevatã pe scara fiinþelor din cosmosul spiritual. Înaltã, sobrã, emanând putere, aceastã Entitate angelicã face parte din "Oastea cea mare" condusa de cel ce, în limba lumii eterice, se numeºte MHAMUUTH, adicã "Cel asemãnãtor Izvorului de Luminã" ("IZVORUL DE LUMINÃ" este HAUTI, DUMNEZEU), iar în limba oamenilor se numeºte MIHAIL. Oamenii i-au atribuit calitatea de Arhanghel.
    Entitatea angelicã din Oastea Îngerului Mlhail, care se aflã în stânga preotului ce citeºte slujba, are în jur de 3 metri înãlþime, pãrul scurt, blond sau chiar negru, ochii duri ºi reci, irisul ºi cristalinul de culoare verde sau albastra. În mânã poartã o armã teribilã, specificã tuturor entitãþilor ce fac parte din Oastea lui Mihail. Aceastã armã temutã, care în lumea etericã se numeºte sehekinattii, este un fel de barã de luminã pe care circulã cu repeziciune un foc roºu. Aceastã armã de luminã pe care circulã energie roºie condensatã supãrã serios privirile unui clarvãzãtor.
    În dreapta preotului se aflã o altã Entitate angelicã, numitã KORII AEE, adicã Mediator. Aceastã Entitate angelicã are pãrul lung pânã la brâu, de culoare galben-auriu, fixat pe frunte cu o diademã ce pare de foc. Cu ochii mari, albaºtri, faþa prelungã, albã ºi buzele roºii precum mãrgeanul, are îmbracãmintea de culoare albã, încinsã la mijloc cu un brâu aidoma diademei de pe frunte. Ea provine de pe nivelul al ºaselea al Terrei aurice. Mediatorii au rolul de a media între lumea oamenilor ºi lumea cereascã.
    În timp ce, în noaptea de Paºte, preotul citeºte pasaje din Evanghelie, Linia Divinã a bisericii devine din ce în ce mai luminoasã, iar din altar ies mii ºi mii de scântei colorate, mii de fulgere care coboarã din înãlþimi ºi mii de voci, ce seamãnã cu talazurile unei mãri.
    Puþin înainte de miezul nopþii, se deschid Porþile cerului ºi apar Entitãþile conducãtoare ale Terrei aurica. Prin Poarta 1 pãtrund mii ºi mii de entitãþi îngereºti, într-un alai strãlucitor. Pot fi recunoscuþi Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael ºi alte Entitãþi angelice importante ale Terrei aurica.
    Printre marile Entitãþi angelice conducãtoare ale Terrei aurica poate fi remarcat Îngerul Rafael. Dupã tradiþia creºtina, Îngerul Rafael poartã rangul de Arhanghel. În limba lumii eterice, Îngerului Rafael i se spune HAZIMUTH. În lumea etericã, Îngerul Rafael aratã foarte blajin, are o staturã giganticã, extrem de impunãtoare, pãrul castaniu, lung ºi foarte drept, ochii inocenþi, cânepiu-cafenii ºi vorbirea foarte blânda ºi învãluitoare. Toate celelalte entitãþi eterice prezente vin, ca la un semnal, în întâmpinarea lui.
    Aproape simultan, din Poarta 1 se aude un sunet cu tonalitate joasã, prelungã, de corn, peste care se suprapune un alt sunet ascuþit de trompetã. Sunetele devin din ce în ce mai intense, sunetul de trompetã pare a se amplifica ºi multiplica în mii de alte sunte ascuþite, în timp ce lumea etericã pare a se cutremura ºi scrâºni din toate încheieturile. Parcã o mare herghelie de mamuþi gigantici se apropie înfricoºãtor.
    Prin Poarta 1 îºi face apariþia Oºtirea cea Mare - aºa cum se numeºte în limba lumii eterice - Oastea Îngerului Mihail: mii ºi mii de entitãþi extrem de puternice, conduse de principalii Locotenenþi din Statul Major al Îngerului Mihail, Arhanghelul Puterii. Aceºtia formeazã straturi concentrice, înaintând ca la o bãtãlie. Pare cã întreaga forþã brutã a universului se manifestã prin ei. În mijlocul lor, foarte semeþ, pãºeºte însuºi Îngerul Mihail.
    Simultan, prin Poarta 2 apare o mare oaste de entitãþi luciferice, cu ochii negri. Cele douã armate plutesc una în faþa celeilalte, la micã distantã unele de altele, înfruntându-se din priviri. Par a fi gata sã se repeadã unele asupra altora. Atmosfera pare a se încinge, toatã suflarea prezentã stã cu sufletul la gurã, aºteptând sã vadã ce se va întâmpla.
    În momentul în care atmosfera pare explozivã ºi dintr-un moment în altul pare cã va începe o teribilã confruntare între forþele aflate faþã în faþã, ca de nicãieri, apare SHONA- IISUS HRISTOS însoþit de Alaiul Sãu, format numai din entitãþi umane care au trãit cândva pe pãmânt.
    Aura lui IISUS HRISTOS strãluceºte în douã culori distincte: de la brâu în jos strãluceºte în culoarea metalului topit, iar de la brâu în sus strãluceºte în albul cel mai pur care poate fi observat în lumea etericã. În jurul Lui strãlucesc mii de curcubee. În ciuda strãlucirii orbitoare, privit mai de aproape, se poate distinge forma omeneascã: pãrul ondulat, castaniu închis, ochii cãprui-verzui, nasul uºor acvilin, gura cu buzele pline.
    IISUS-HRISTOS seamãnã perfect la înfãþiºare cu Izvorul de Lumina, HAUTI, DUMNEZEU-TATÃL. Formularea Crezului creºtin, care pentru unii este numai metaforicã, îºi gãseºte suprema justificare: IISUS HRISTOS este "DUMNEZEU ADEVÃRAT DIN DUMNEZEU ADEVÃRAT, LUMINà DIN LUMINÃ".
    Alaiul lui IISUS HRISTOS este format dintr-o mare mulþime de oameni înveºmântaþi în robe albe ca zãpada, care poartã pe frunte o diademã de foc, din care ies o mulþime de scântei. Toþi însoþitorii lui IISUS HRISTOS au încris numele pe frunte, cu aceleaºi litere de foc, strãlucitoare. Toþi þin în mâini bile strãlucitoare.
    Imediat dupã IISUS HRISTOS, apare la ceremonie Fecioara Maria, denumitã în lumea etericã CORRRIII AEEOOO sau UTHI, în traducere "Cea care plânge pentru noi".
    Fecioara Maria este o fãptura diafanã ºi delicatã, cu pãrul castaniu, ce-i curge în valuri, ochii cãprui, blânzi ºi umezi, ca la cãprioare, faþa albã ce se împurpureazã atunci când vorbeºte însufleþit sau când zâmbeºte. Din îmbrãcãmintea ei radiazã o luminozitate argintie, foarte strãlucitoare ºi purã. În jurul ei forfotesc o mulþime de entitãþi umane, care mijlocesc necontenit pentru oameni, în special pentru copii.
    La un moment dat, prin Poarta 1 pãtrund mai multe sfere de culoare violetã, în fruntea cãrora se aflã o Entitate angelicã de formã umanoidã, numitã THAIMHAAA, cel denumit în lumea noastrã ÎNGERUL MORÞII.
    Îngerul Morþii are o înfãþiºare umanã foarte plãcutã: ochii cãprui, foarte blânzi ºi înþelegãtori, faþa albã, prelungã, foarte fin conturatã. Este foarte înalt, în limba lumii eterice THAI înseamnã "sfârºit", sau mai corect spus începutul dincolo de sfârºit, iar MHAA înseamnã început. Îngerul morþii îi vegheazã pe toþi oamenii la Marea Trecere. Cînd apare în lumea etericã, Îngerului Morþii i se înmâneazã o suliþa lungã.
    Alãturi de entitãþile angelice, la ceremoniile de Paºte mai participã ºi o serie de entitãþi umane. Printre aceste entitãþi omeneºti se numãrã ºi o entitate care, în timpul slujbei de Paºte stã deasupra Patriarhului României, indiferent cine ar fi acesta. Este vorba despre cel denumit Strãlucitorul în lumea etericã, o entitate umanã, cu pãrul complet alb, cârlionþat, robust, lat în umeri, cam de 1,80 metri, cu ochii albaºtri, care este îmbrãcat într-un fel de hainã lungã cu broderii de aur la manºete, guler ºi la tivuri. El poartã în mânã o flamurã cu însemnele vechi ale Poporului Român. Aceastã Entitate umanã este Conducãtorul spiritual al Poporului Român, reprezentantul uman al Arhanghelului Poporului Român IªªHION, cel care, de-a lungul istoriei, conduce din planurile invizibile destinele poporului.
    Aceastã entitate umanã, participa la toate ceremoniile care se fac sub flamura steagului naþional: jurãminte militare, târnosiri de biserici, hirotonisiri de preoþi, depunerea jurãmântului de preºedintele sau de regele þãrii, de membrii guvernului sau de alte oficialitãþi care reprezintã poporul român. Este de la sine înþeles faptul cã fiecare popor are propriul sãu conducãtor spiritual, reprezentant al Arhanghelului Poporului, care vegheazã ºi conduce din planul eteric.
    În tot acest rãstimp, entitãþile luciferice aruncã vorbe sfidãtoare celor din Oastea Îngerului Mihail. Tensiunea este din ce în ce mai mare, ºi pluteºte ca o ceaþa grea de jur împrejur. Uneori, cei din Oastea Îngerului Mihail au tendinþa de a se retrage uºor înapoi, dar nu s-a creat niciodatã vreo breºa în rândurile lor.

"LEHI LEHI TE HESAII"

    Ritual, ceremonia Paºtelui începe în lumea etericã la miezul nopþii, prin rostirea, de cãtre Îngerul Gabriel, în akalaka, a urmãtoarelor cuvinte:   "LEH LEH, SHOONAH II SEE ªAINIAAH".
    Aceste cuvinle în akataka echivaleazã cu ceea ce, imediat, rostesc preoþii, în toate lãcaºurile de cult: "HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORÞI".
    Ca la un semnal, imedial dupã ce Îngerul Gabriel rosteºte aceste cuvinte, toþi Îngerii prezenþi în lumea etericã rostesc aceleaºi cuvinte ca un cor imens. ªi tot ce se vede ºi nu se vede repetã ca un ecou. ªi tot ce existã ºi va exista aflã.
    Imediat, în lumea materialã, toþi credincioºii repetã: "HRISTOS A ÎNVIAT"ºi "ADEVÃRAT A ÎNVIAT",
    Primul care rosteºte chemarea de a lua luminã este, în lumea etericã, însuºi IISUS HRISTOS, care, cu vocea sa dulce ca mierea, rosteºle în akataka: "LEHI LEHI TE HESAII", adicã VINO, VINO ªI IA-ÞI LUMINA" (aceastã chemare este la singular, adicã se adreseazã fiecãrui om în parte).
    Iar preotul rosteºte automat în lumea materiala: "VENIÞI ªI LUAÞI LUMINÃ".
    Apoi, în lumea etericã, IISUS HRISTOS ridicã spre cer trei degete de la mâna dreaptã, în timp ce coboarã trei degete de la mâna stângã spre pãmânt, rostind în akataka:
    "IOOH EEH, IOOH SHONA, TEH SAITI", adicã
    "EU SUNT, EU, LUMINA LUMII" (sau EU SUNT, EU - IISUS HRISTOS -, LUMINA LUMII).
în momentul în care preotul rosteºte, pentru prima oarã, imediat dupã miezul nopþii, HRISTOS A ÎNVIAT, din interiorul aurei lui IISUS HRISTOS izbucneºte o LUMINÃ blândã, dar foarte parfumatã. Aceasta este LUMINA IUBIRII. Pãrul ºi ochii lui IISUS HRISTOS devin ca de foc alb. Atunci, Lumina extraordinarã emanatã de aura Sa lumineazã ochii ºi feþele celor din jurul sãu, din lumea etericã. Îngerii cresc în Putere ºi Tãrie, iar oamenilor din Alaiul Sãu le creºte luminozitatea auricã a ochilor ºi a feþei, strãlucind feeric.
    Lumina lui IISUS HRISTOS se propagã apoi, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin intermediul plaselor mesinaice, la toþi credincioºii, susþinând lumea prin principiul candelei
    Entitãþile luciferice se acoperã instinctiv la ochi cu mâinile, iar oastea lor se retrage fulgerãtor, precum fluturii de foc. De jur împrejur se face gol.
    Imediat dupã acest moment apare impunãtor, într-o þinuta pe care am putea-o denumi "de ceremonie", Cel denumit în limba lumii eterice HAELIIMUTH, în traducere Cel ce stã în faþã, ÎNGERUL GABRIEL, care se aºazã alãturi de IISUS HRIST0S.
    Concomitent, îºi fac apariþia câteva Entitãþi angelice, care citesc mai multe suluri cu înscrisuri, precum în Evul Mediu crainicii anunþau în pieþe anunþurile importante. Dupã ce Crainicii îºi strâng sulurile, are loc cel mai important eveniment care se petrece la ceremonia Paºtelui. De altfel, ceea ce se petrece în aceste momente este cel mai important eveniment ce se produce în Terra aurica de douã mii de ani.
    Îngerul Morþii aºazã suliþa ce-i fusese înmânatã la picioarele lui IISUS HRISTOS.
    IISUS IIRISTOS aºazã piciorul drept peste suliþã ºi întinde mâinile lateral, îndoite de la cot, cu palmele în sus, ca ºi cum ar forma o cruce. Degetele mari, mijlocii ºi mici ale fiecãrei mâini sunt unite într-un gest sacru, exact aºa cum se vede pictat pe pereþii bisericilor.
    În acel moment solemn, în lumea oamenilor, preotul strigã de trei ori HRISTOS A ÎNVIAT, urmat de mulþime care strigã în cor ADEVÃRAT A ÎNVIAT.
    ÎNGERUL GABRIEL ridicã suliþa ºi, cu o miºcare hotãrâtã, o rupe pe genunchi. Suliþa este ruptã în trei bucãþi perfect egale.
    Un om din alaiul ce-l insoþeºte pe IISUS HRISTOS iese din mulþime ºi îngenuncheazã în faþa Sa. IISUS HRISTOS îl întreabã de mai multe ori ceva, iar omul rãspunde. Dupã un scurt dialog, omul se ridicã ajutat de IISUS HRISTOS -de fapt IISUS HRISTOS îl ridicã pe acel om -, îl sãrutã pe obrazul drept ºi îi înmâneazã o diademã, o hainã ºi o bilã strãlucitoare, identicã cu cele pe care le poartã cei din Alaiul Sãu.
    În acel moment, ÎNGERUL GABRIEL ia cele trei bucãþi ale suliþei frânte ºi le aruncã cu putere în jos: Pãmântul, de fapt solul lumii eterice, le "înghite". În acel moment se aud ca rãspuns mii de mugete fioroase ce formeazã împreunã un sunet cumplit ce nu poate fi uitat prea uºor.
    Aici este vorba despre un fenomen ce nu are corespondent în lumea materialã, în care un obiect aruncat cu putere spre pãmânt, pãtrunde în sol. Dupã cum afirmã spiritele naturii, acolo, în adâncuri se aflã o forþã cumplitã ce apare uneori ca un ºarpe uriaº, solzos, cu aripi. De regulã, aceastã forþã a adâncurilor, se manifestã numai în cazul practicilor de magie neagrã, când este invocatã ºi dãruieºte celor ce l-au chemat puteri parapsihologice, plãceri carnale inimaginabile sau averi materiale imense.
    ªarpele adâncurilor pare a fi cel denumit Leviathan în Vechiul Testament. Vechile mituri ale antichitãþii i-au dat diferite denumiri: Appophis, Tiphon, Illuyanaka etc. Aceastã forþa a adâncurilor, adevãratul rãu ontologic a mai fost denumitã uneori Shatan, adicã Adversarul.
    Cultura actualã opune, în sens maniheist, Forþa Luminii formalã din IISUS HRISTOS ºi din Ierarhia Fiilor Flãcãrii, forþei întunericului denumiþi adeseori Shatan. Cercetând prin clarvedere modul de a fi al cosmosului ortoexistenþial Eugen a constatat cã existã nu douã, ci trei forþe principale. Este o eroare identificarea care se face în mod curent între Lux ºi Shatan. Nu este vorba despre aceeaºi entitate cosmicã. Astfel, în cosmos existã nu douã, ci trei forþe cosmice : IISUS HRISTOS, Lucifer ºi Leviathan-Shaitan.
    Adversarii lui IISUS HRISTOS ºi ai Ierarhiei cosmice a Fiilor Luminii, pot fi împãrþiþi în douã categorii distincte: pe de-o parte Cel rãu, Sha(i)tan, care s-a rãzvrãtit la prima cãdere ºi de cealaltã parte, Lux sau Lucifer, care s-a rãzvrãtit la cea de-a doua cãdere.
    Aceastã forþã a adâncurilor - Cel rãu -, este rãpusã astfel prin aruncarea suliþei, de cãtre ARHANGHELUL GABRIEL, prin PUTEREA LUI IISUS HRISTOS ºi prin LUCRAREA DUHULUI SFÂNT. Suliþa pãtrunde pânã în miezul de foc al pãmântului, acolo unde sãlãºluieste Cel rãu.
    La miezul nopþii, în momentul în care, urmat de mulþime, preotul rosteºte HRISTOS A ÎNVIAT, o mare mulþime de fulgere strãbate cerul, pãtrund în altar, iar de acolo se rãspândesc în mulþimea de oameni, mai întâi în copii, apoi în oamenii adulþi. Aceste fulgere sunt manifestãrile Duhului Sfânt, care coboarã prin Linia Divinã a Bisericii.
    Toate aceste fulgere multicolore, ce creeazã o feerie de lumini, pãtrund în creºtetul capului tuturor celor prezenþi, aducând o mare mireasmã de parfumuri. Toate aurele oamentior par a se aprinde instantaneu ºi încep a lumina feeric, fiecare aurã în culoare ei specificã.
    Fulgerele luminoase amplificã într-un mod incredibil aurele umane, iar Energia vitalã de la baza coloanei vertebrale, ce se aseamãnã cu o spumã roºie, se ridicã de-a lungul canalulului Sushumna pânã în creºtetul capului, izvorãnd ca o fântânã artezianã mirificã, împroºcând în jur stropi mari coloraþi.
    Acest fenomen nu dureazã mult la toþi oamenii. La unii dintre oameni - mai ales la cei, al cãror corp duh are nivelul evolutiv pânã la nivelul galben 6-8 - aceastã explozie mirificã de culori dureazã foarte puþin timp, dupã care totul se liniºteºte. La alþii, al cãror corp colorat este galben deschis, auriu sau albastru, explozia de lumini dureazã ceva mai mult timp.

Stabilirea destinelor

    Dupã aceste evenimente cosmice extrem de importante, centrul de greutate al ceremoniei Celebrãrii Luminii, se mutã asupra oamenilor. Imediat dupã aceste momente, apar Veghetorii, Entitãþi angelice subordonate Îngerului morþii, responsabile cu starea auricã de sãnãtate a oamenilor. Fiecare om are doi Veghetori personali, începând de la naºterea în lume materialã ºi pânã la moarte.
    Veghetorii sunt subordonaþi în mod direct Îngerului Morþii, dar acest fapt nu înseamnã implicit cã trebuie sã raportam activitatea lor actului morþii sau fenomenelor conexe. Dimpotrivã, Veghetorii se ocupã de viatã, nu de moarte. Ei se îngrijesc de sistemul auric uman, reparând în mod permanent ceea ce stricã omul, prin activitatea sa total nesãnãtoasã din timpul vieþii.
    Veghetorii sunt prezenþi atât la naºterea unui om, cât ºi la moartea sa, ajutând omul sã se desprindã în mod optim, fãrã suferinþe, de trupul material. Pe toata durata existenþei omului, activitatea Veghetorilor este extrem de importantã, ei fiind, la propriu, cele mai apropiate Entitãþi angelice.
    La Paºte, Veghetorii verificã starea auricã a oamenilor întrucât, datoritã extraordinarei desfãºurãri de forþe ortoexistenþiale, sistemul auric omenesc ºi, în primul rând, chakrele, au tendinþa de a funcþiona la un nivel foarte înalt, cu care, în mod curent, omut nu este obiºnuit, astfel încât pot sã aparã disfuncþii ale aurei. Ei acþioneazã direct asupra chakrelor, diminuând de cele mai multe ori funcþionarea în exces a unor chakre care se "supraîncãlzesc".
    Dar, datoritã faptului cã chakrele oamenilor se încãlzesc ºi încep ºi funcþioneze în exces, mulþi dintre cei prezenþi la slujba de Înviere au anumite percepþii, trãiri, sentimente sau chiar viziuni inexplicabile. Aceastã stare de lucruri înceteazã imediat ce Veghetorii acþioneazã prin metodele lor specifice asupra principalelor chakre ale trupului. Cea mai vizatã este chakra ajna, chakra prin care se pot percepe anumite viziuni.
    Pânã în aceste momente, semnificaþia sau, cel puþin, una din semnificaþiile evenimentelor petrecute în planul eteric, reprodus la o altã scarã în planul omenesc, prin citirea de cãtre preoþi a slujbei religioase, vizase în primul rând regenerarea întregul sistem auric terestru, fiind în esenþã repetarea actelor arhetipale ale lui IISUS HRISTOS de acum aproape 2000 de ani din Palestina.
    Prin actele dramatice de acum 2000 de ani, repetate în fiecare ceremonie a Paºtelui, IISUS HRISTOS a învins moartea, iar destinul Sãu s-a unit cu destinul tuturor oamenilor de pe pãmânt, - prezenþi, trecuþi sau viitori - deschizându-se porþile iertãrii pãcatelor, nemuririi ºi vieþii veºnice, într-un cuvânt a Mântuirii individuale ºi colective.
    În a doua etapã a ceremoniei Paºtelui, care începe cam la o jumãtate de orã dupã miezul nopþii, se produc mai multe evenimente care privesc destinul personal al fiecãrui om.
    Prin Porþile cerului rãmase deschise în tot acest rãstimp, pãtrund acum, în valuri succesive, diferite entitãþi de toate categoriile, de la entitãþile omeneºti -  defuncte, care, o singurã datã pe an pot coborî în planul eteric, pânã la înaltele Entitãþi angelice diriguitoare ale sistemului auric terestru.
    În timp ce, în planul eteric, undeva la o distanþã de pânã la cinci-ºase metri înãlþime de sol, Entitãþile angelice þin un fel de sfat, alãturi de oameni, paralel cu activitatea Veghetorilor, îºi fac apariþia Entitãþi eterice foarte pitoreºti, care în mod normal, dacã ar putea fi observate de oameni, ar stârni zâmbete. Este vorba despre apariþia unor personaje parcã rupte din basme: pitici, zâne, paji în costumaþii  frumos împodobite, amuzante. Toate aceste entitãþi sunt spirite ale naturii de diferite categorii.
    Mai întâi sosesc o armatã de pitici în þinute de sãrbãtoare. Piticii, bãieþei ºi fetiþe, - spirite ale naturii de diferite categorii ºi înfãþiºãri -, în costumaþii pitoreºti, cu urechi mari, asemãnãtoare iepuraºilor, care le ies peste pãlãrii, aruncã din coºuleþe petale frumos colorate, strãlucitoare. Alþi pitici apar, cãrând într-un fel de lectici frumos împodobite, Fãpturi extrem de gingaºe, cu înfãþiºarea unor Fetiþe.
    Aceste Fãpturi gingaºe, cu înfãþiºare de Fetiþe zglobii, cu nasul cârn, bucãlate, cu rochiþe viu colorate, cu flori prinse în bucle ºi în rochiþe, par a fi rupte din basmele pentru copii, - care s-ar bucura teribil dacã ar ºti cã existã aievea -, " sunt manifestãrile unor Entitãþi angelice provenite din planurile superioare. Pentru cititorii noºtri este deja cunoscut faptul cã sub aparenþa acestor Fetiþe gingaºe se manifestã Entitãþi angelice foarte importante în Ierarhia Fiilor Luminii: Puterile.
    Pentru Eugen, care vede dincolo de multitudinea de forme ºi de aspecte pitoreºti, Fetiþele-Puteri au un aer extrem de matur, dar cel mai impresionant element este aspectul feþei lor, mai ales, coloritul ochilor.
    Entitãþile îngereºti au ochi asemãnãtori oamenilor, cu iris normal. Entitãþile luciferice, în schimb, au, fãrã excepþie, ochi lipsiþi de iris, de culoare neagrã. Este ca ºi cum, în locul ochilor, ar fi o patã de culoare neagrã.
    Existã însã ºi Entitãþi îngereºti din Ierarhia Fiilor Luminii - mai ales cele foarte înalþe - care nu au iris. Dar acestea nu au ochii de culoare neagrã, ci au culori deschise, foarte frumoase. Fetiþete-Puteri, care sunt conducãtoarele planurilor Terrei aurica, au ochii lipsiþi de iris, dar de culori diferite. Culorile ochilor lor, lipsiþi de iris, sunt culorile spectrului solar. Practic, Fetiþele-Puteri au rochiþele, pãrul ºi ochii de aceeaºi culoare.
    Culorile rochiþelor, pãrului ºi, mai ales, ale ochilor Fetiþelor-Puteri exprimã în modul cel mai clar cu putinþã nivelul sau palierul Terei aurica de unde provin. Fiecare nivel al aurei terestere are o anumitã culoare, ce corespunde unui anumit tip de corp duh uman.
    Existã o legãturã strânsã între nivelul evolutiv individual al oamenilor, manifestat prin culoarea corpului duh ºi culoarea ochilor, a pãrului ºi a rochiþei Fetiþelor-Puteri. Astfel, un om din clasa a treia evolutivã - galben - este vizitat de o Fetiþã-Putere, ai cãrei ochi ºi a cãrei vestimentaþie - rochiþa, pãr etc - au culoarea galbenã.
    Atunci când coboarã din lecticã, aceste fãpturi drãgãlaºe cu aspect de fetiþe zglobii, bucãlate ºi cârne, par sã pluteascã, fãrã a atinge pãmântul. Pe un covor de flori aruncate de piticeii din jur, Fetiþele-Puteri ajung în preajma oamenilor prezenþi.
    Uneori, între Fetlfele-Puteri ºi oamenii lângã care se opresc existã un fel de legãturi energetice speciale. Unii oamenii par legaþi de Fetiþele-Puteri prin fire energetice care pornesc de la nivelul umãrului, undeva din apropierea claviculei.
    Ajunºi în preajma oamenilor, Fetiþele încep sã "scaneze"diferile aspecte ale aurei. Aparent, nu are loc nici un fel de scanare: fetiþele se comportã atât de lin încât, la început, ai impresia cã se produce o reîntâlnire, dupã un timp îndelungat, între douã persoane ce þin foarte mult una la cealaltã. De fapt, chiar aºa ºi este. Oamenii sunt practic protejaþii Fetiþelor.
    Pe mãsurã ce Fetiþele-Puteri scaneazã aura omului, chakrele se activeazã sau rãmân stinse în funcþie de nivelul evolutiv ºi de zelul cu care omul s-a dedicat muncii în vederea evoluþiei personale. În funcþie de rezultatul palpãrii aurei, fetiþele adoptã o atitudine sau alta. Unele dintre Fetiþele-Puteri se bucurã într-un mod destul de copilãros, bãtând din palme sau scoþând sunete ascuþite, la fel ca un copil care se bucurã în momentul în care i se dãruieºte o pãpuºicã frumoasã, iar altele se întristeazã, bosumflându-se precum un copil cãruia nu i se cumpãrã jucãria doritã.
    Deºi evenimentele, ce se petrec cu o vitezã mare, pot fi remarcate de orice clarvãzãtor care vede lumea etericã, înþelesurile ºi semnificaþiile profunde pot fi numai deduse. Pare cã, prin venirea Fetiþelor-Puteri are loc un eveniment extrem de important pentru destinul personal al oricãrui om.
    Omul nu este singur pe acest pãmânt. Omul, în rãstimpul existenþei în lumea terestrã, trebuie sã evolueze, iar acest proces este atent supravegheat de mai multe tipuri de Entitãþi angelice. Unele dintre aceste Entitãþi angelice se pot manifesta în lumea etericã, altele nu.
    Existã, pe de-o parte Entitãþile veghetoare personale ale unui om, iar pe de altã parte, existã Entitãþile de mare anvergurã cosmicã, care au grijã de mai mulþi oameni, sã spunem un  echivalent al diriginþilor-profesori dintr-o ºcoalã.
    În categoria Entitãþilor angelice personale, de-a lungul existenþei încarnate, intrã atât Îngerii Pãzitori - care nu se manifestã în lumea etericã -, cât ºi Veghetorii personali care se manifestã în lumea etericã. Omul ai poate asculta sau  nu, dar aceasta este deja o altã problema.
    Pe toata perioada evoluþiei sale, atât în lumea materialã, cât ºi în Lumea de "dincolo", omul este sub directa îndrumare evolutivã a lui IISUS HRISTOS ºi a ÎNGERULUI GABRIEL, Primul Veghetor al Terrei aurica. Pe de altã parte, omul se aflã ºi sub "juristicþia" Conducãtorului palierului Terrei aurica de pe care a venit la incarnare: FETIÞELE-PUTERI.
    Fetiþele-Puteri sunt Conducãtorii planurilor sau nivelurilor Terrei aurica de unde au venit oamenii la încarnare. Aici este vorba despre oameni, consideraþi din punctul de vedere al corpului duh. Cum fiecare nivel al cosmosului spiritual corespunde unei anumite culori din spectrul solar, înseamnã cã în modul de manifestare în lumea etericã Conducãtorii planurilor au determinaþii fiinþiale caracterizate prin anumite culori, ce se manifestã prin culoarea vestimentaþiei sau a ochilor.
    Într-un fel, Fetiþele-Puteri pot fi comparate cu un fel de diriginþi la un liceu, care, în anumite momente, viziteazã elevii repartizaþi la alte clase sau la alte ateliere de lucru.
    Cam la o jumãtate de orã dupã miezul nopþii în noaptea de Înviere, Fetiþele-Puteri scaneazã aura umanã ºi determinã creºterea evolutivã produsã în intervalul scurs de la ultima sãrbãtoare de Paºte. Ele pot fi mulþumite sau nemulþumite de nivelul atins de "elevii" lor, iar în funcþie de aceasta, pot cere avantaje karmice pentru ei.
    În momentul în care remarcã o creºtere evolutivã a omului, Fetiþele-Puteri comunicã cu Entitãþile implicate în evoluþia omenirii aflate în trup material - Iisus Hristos ºi Arhanghelul Gabriel - care, în acele momente, discutã aspectele legate de starea prezentã a umanitãþii.
    Pentru Eugen nu este însã prea clar care sunt cu adevãrat "lucrãrile" Entitãþilor responsabile de evoluþia umanitãþii. Se vorbeºte foarte repede în limba lumii eterice, astfel cã nu poþi înþelege foarte multe lucruri cu privire la ceea ce se întâmplã în realitate. Pentru un privitor în lumea etericã este la fel ca ºi pentru un privitor în lumea terestrã, care vede de la distanþã o discuþie animatã în mijlocul unei mulþimi de oameni: el cautã sã înþeleagã ce anume se întâmpla dupã gesticã, mimicã ºi limbaj.
    Dupã ce Fetiþele Puteri scaneazã aura oamenilor, se produce un alt eveniment extrem de important pentru fiecare om în parte. Ca la un semnal, prin Poarta 1 apare un stol imens de Entitãþi denumite Vameºi sau Mesageri ai Domnilor Destinului.
    Fãrã sã întrebe pe nimeni, ca ºi cum totul ar fi stabilit, Mesagerii Domnilor Destinului (ai karmei) se rãspândesc la toþi oamenii, fie cã aceºtia stau acasã ºi dorm, fie cã sunt în curtea sau în incinta vreunei biserici, fie cã sunt la discotecã sau la chef. Mesagerii Domnilor Destinului sunt însoþiþi de Scribi, entitãþi care pun, cu un fel de instrumente de scris, anumite semne pe frunþile oamenilor. De fapt, Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a traduce în lumea materialã deciziile Domnilor Karmei cu privire la destinul fiecãrui om, în funcþie de faptele sale din ultimul an.
    Nu Domnii Destinului fac jocurile ºi stabilesc karma fiecãrui om, ci oamenii înºiºi prin faptele lor. Domnii Destinului nu fac altceva decât sã constate ºi sã includã destinul personal al fiecãrui om în destinul mai vast al întregii comunitãþi omeneºti. Mesagerii Domnilor Destinului transpun deciziile superioare la nivelul individual al fiecãrui om în parte ºi, în consecinþã, la nivelul, comunitãþilor.
    Acest eveniment se produce o singurã  datã pe an, în noaptea de Înviere, iar în acest moment important se "stabileºte" destinul omului pentru anul ce începe. Faptul cã, în epoca modernã, Anul Nou se celebreazã la sfârºitul lunii decembrie, iar Paºtele patru-cinci luni mai târziu nu trebuie sã încurce pe nimeni. Toate popoarele antice celebrau sãrbãtoarea Anului Nou la începutul primãverii, când, dupã cum stã scris în marile cãrþi sacre, Zeii stabilesc destinul fiecãrui om în parte.
    Acest fapt, cunoscut de vechii mitografi ai antichitãþii, se întâmplã ºi în ziua de astãzi, dar nu la Anul Nou, care nu mai corespunde, datã fiind modificarea adusã în epoca modernã, cu adevãratul început al Anului sacru, liturgic, care corespunde ritmurilor naturii ºi evenimentelor ce se desfãºoarã la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul adevãrat al unui An, corespunde cu sãrbãtoarea Paºtelui, momentul sacru în care se stabileºte ceea ce se va întâmpla în viitoarele 365 de zile, atât pentru fiecare om în parte, cât ºi pentru umanitate în general, în conformitate cu faptele ºi cu comportamentul anterior al oamenilor.
    Aici se cuvine totuºi un mic comentariu. Unii oameni au impresia cã totul în cosmos, inclusiv fenomenul karmei, este bãtut în cuie, ceea ce este destul de departe de adevãr. Evoluþia omului în decursul unei încarnãri nu este predestinatã strict, existând o mulþime de evenimente determinate de voinþa omeneascã, care produc multe schimbãri importante.
    Existã, de asemenea, o mulþime de toleranþe ºi de variabile, care pot fi depãºite sau modificate într-un sens sau în altul. Omul este singurul element din acest cosmos care, dotat cu voinþã, poate alege singur calea pe care o doreºte. El poate evolua sau stagna în funcþie de alegerea sa ºi de puterea pe care o are de a determina evenimentele.
    Desigur, libertatea umanã ºi liberul arbitru pot determina aceste aspecte pânã la o anumitã limitã, orice schimbare fiind totuºi destul de previzibilã. Pentru un om care a atins o anumitã limitã evolutivã se poate interveni pentru a fi propulsat pe un alt nivel, care poate însemna concret noi evenimente ale vieþii ºi noi învãþãminte.
    Uneori, Fetiþa-Putere obfine de la cei ce diriguiesc evoluþia umanã din lumea materialã o micã derogare, astfel încât, omul respectiv, în ciuda unor deficienþe minore, poate pãtrunde într-o nouã etapã evolutiv-existenþialã, ceea ce poate însemna propulsarea acelui om într-un alt circuit sau joc karmic.
    Probabil cã astfel de evenimente se produc curent, ele neîmpiedicând în nici un fel mersul de ceasornic al cosmosului. Aceasta reprezintã o variabilã, care, de regulã, este reglatã pe parcurs.
    Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Paºte sunt structurate pe baza unor constante ale existenþei omeneºti. Aceste constante de bazã ale existenþei încarnate pot modifica destinul fiecãrui om în parte. Dar, pentru a înþelege cum, pe baza acestor constante, se produce variabilitatea destinului uman, trebuie sã facem un scurt ocol în ceea ce priveºte aura umanã.
    La nivelul corpului duh, existã trei pete karmice, care reprezintã "bagajul" existenþelor anterioare ale omului. O parte din conþinutul acestor pete karmice este transferat, în momentul naºterii unui om, la nivelul nou formatului suflet. Sufletul este, astfel, reflectarea pentru o singurã existenþã a corpului duh al omului.
    Astfel, începând de la naºtere, pe mantaua sufletului, Eugen poate observa trei pete karmice întunecate situate cam în dreptul pieptului. Sufletul omului, privit prin clarvedere, seamãnã întrucâtva cu uniforma unui general rus, participant la toate rãzboaiele secolului XX: plin de "decoraþii" karmice, ce reprezintã bagajul existenþelor anterioare.
    Aceste "decoraþii" karmice, vizibile prin clarvedere ca un fel de puncte de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, sunt paternurile karmice care genereazã evenimentele prin care trece omul în prezenta încarnare. La aceste "decoraþii" mai vechi, prin însãºi faptul cã existã, se adaugã neîncetat "decoraþii" karmice noi, rezultate din actele pe care le face omul în viaþa de zi cu zi.
    Astfel, omul se încarcã cu karma de la an la an, în funcþie de faptele sale. ªi cum, omul încalcã destul de des legile subtile cosmice, karma se tot acumuleazã. În ritmul în care "se consumã actualmente evenimentele lumii, umanitatea în ansamblu, la fel ca ºi fiecare individ în parte, are toate premisele ca, la un moment dat, sã fie strivitã de cantitatea mare de karma negativã acumulatã.
    În orient, filozofii hinduºi din antichitate care au aprofundat legile karmei, au constatat cã "reminiscenþele" karmice, denumite de ei samskaras, au tendinþa de a se acumula într-o eternã devenire fãrã sfârºit ºi fãrã posibilitatea de a mai fi reduse sau mãcar stopate. În viziunea lor, "eliberarea" din circuitul nesfârºit al transmigraþiei nu este posibil decât unei mici elite: cea care se dedicã trup ºi suflet tehnicilor yoga ºi reuºesc sã-ºi anuleze karmele printr-o "ardere la alb", urmând ca, în final, sã atingã samadhi, nirvana, sunnyata sau ceva echivalent unei enstaze în care totul se "stinge".
    De douã mii de ani, lucrurile s-au mai schimbat, astfel încât, prin modificarea structurii aurice umane în sensul activãrii chakrei inimii ºi prin apariþia corpului haric al plaselor mesianice, produse de activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea etericã, este posibilã, pentru toþi oamenii, posibilitatea Mântuirii. Prin plãtirea Preþului de cãtre IISUS HRISTOS, s-a reuºit ca omul sã aibã acces, pe o Cale directã, la Mântuire.
    Prin Prezenþa ºi activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea etericã, precum ºi prin existenþa unor constante considerate banale în lumea materialã - credinþa, rugãciunea, postul ºi spovedania - karma omului este în bunã mãsurã "arsã".
    În mod concret, evenimentele se desfãºoarã în felul urmãtor: în cadrul "fixãrii destinului", în noaptea de Paºte, conþinutul petelor karmice de le nivelul sufletului au tendinþa de a se "vãrsa" în conþinutul petelor karmice situate la nivelul corpului duh. Acesta este un proces care se petrece constant la toþi oamenii. Astfel, în funcþie de karma acumulatã, Mesagerii Domnilor Destinului aplicã pe fruntea omului, în a doua jumãtate a nopþii de Înviere, destinul potenþial pentru viitorul an, pânã la Paºtele viitor, ca rezultantã a destinului trecut. Nu ei fixeazã karma viitoare, ci numai omul. Ei doar consfinþesc destinul ce stã sã vina.
    Prin intermediul constantelor amintite anterior, credinþa, rugãciunea, postul ºi spovedania, omul eliminã o bunã parte a noxelor karmice negative din petele karmice ºi se simte uºurat. Pentru clarvãzãtor este evident cã, în decursul celei de-a doua pãrþi a ceremoniei Paºtelui creºtin, cei care þin post, se roagã ºi se spovedesc, au foarte mult de câºtigat. Prin întermediul postului, corpul dorinþelor fiecãrui organ în parte ºi, deci corpul dorinþelor întregului organism uman, se elibereazã de noxe - pe care unii le numesc ispite. Cu alte cuvinte, are loc o purificare. Prin spovedanie, omul se elibereazã de tensiunile karmice care-i þineau fiinþa blocatã. În fine, rugãciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice.
    Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsã în corpul duh al omului, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct corpului duh ºi, în consecinþã, metabolizate ºi procesate, ele vor reveni cândva înapoi, în prezenta existenþã sau în cea viitoare, sub formã de destin, deci de evenimente karmice. Cel care a fãcut posibil acestã lucrare karmicã ºi a deschis poarta Mântuirii, este Iisus Hristos care a plãtit Preþul pentru toþi oamenii.
    Prin intermediul ceremoniei Pastelui, principiul candelei sau al transmiterii luminii îºi gãseºte expresia sa cea mai concretã. "Veniþi de luaþi luminã" este expresia cea mai adâncã pe care o poate îmbrãca, în lumea materialã, acest principiu cosmic.
    Dar, dacã se poate observa cu ochii fizici cum se transmite lumina de la om la om prin intermediul lumânãrii, dacã se poale resimþi în mod concret acea emoþie de la miezul nopþii, când toate luminile se sting, pentru ca imediat dupã aceea, undeva în noapte, sã lumineze prima flacãrã a unei lumânãri, omul nu poate vedea cum o altfel de luminã, Lumina haricã, emanatã din Trupul cel Viu de Luminã al lui IISUS HRISTOS este transmisã corpului haric care se formeazã la nivelul unui lãcaº de cult ºi care, apoi, este preluatã de fiecare om în parte ºi transmisa mai departe ºi la cei ce, din comoditate sau din neºtiinþã, nu catadicsesc sã pãtrundã pe poarta unei biserici creºtine în noaptea de Paºte. Este astfel suficient ca o singurã persoanã dintr-o familie sau dintr-un sat sã vinã la bisericã ºi sã ia Lumina ºi s-o transmitã mai departe la toþi credincioºii, pentru ca pe baza principiului candelei, toþi oamenii sã beneficieze de Lumina lui Hristos. Este nevoie de un singur om cu Har, pentru ca ºi alþii sã fie mântuiþi prin el.
    În momentul în care Scribii scriu pe frunte destinul omului pentru anul ce stã sã vinã, sãrbãtoarea Paºtelui se încheie. Ulterior, oamenii se perindã prin faþa altarului ºi se împãrtãºesc: "Beþi, mâncaþi, acesta este trupul Meu, acesta este sângele Meu", spune Iisus Hristos în Evanghelie, iar acesta este temeiul unui mare mister al cosmosului spiritual, care se sãvârºeºte neîncetat de 2000 de ani.


sursa: Cristian Ganescu - Forta contra forta


:  
: