UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc

Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 14:41 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania

In decursul anilor, Cuvântul Domnului a fost oferit oamenilor printr-o "vorbitoare": Verginica

Iata mai jos o impartire pe ani a acestor mesaje.

1955     1956     1957     1958     1959     1960     1962
1963     1964     1965     1966     1968     1971     1972
1973     1974     1975     1976     1977     1978     1979
1980     1982     1983     1984     1985     1986     1987
1988     1989     1990     1991     1992     1993     1994
1995     1996     1997     1998     1999     2000     2001
2002     2003     2004     2005     2006     2007     2008

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 14:57 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1955

Anul 1955

   * 30-04-1955 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Învierii Domnului
   * 14-06-1955 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-08-1955 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-12-1955 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 31-12-1955 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Învierii Domnului

... Pace vouă! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor și să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu și am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, așa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiță din care Eu trâmbițez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.

30-04-1955

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, puișorii Mei, M-am înălțat la Tatăl după patima Mea, iar acum M-am pogorât pe pământ, nevăzut de nimeni, pentru a-Mi pregăti acest vas ales de Mine, dar neputincios, și prin el să-Mi pregătesc un popor sfânt, ca să-Mi gătească Mie calea ca să vin întru judecată. Puișorii Mei cei fricoși, nu vă îndoiți de glasul Meu, și credeți cuvintelor Mele prin această gură neputincioasă, că vreau să vă nasc din nou, din Duh. Nu vă temeți. Vă voi ocroti, vă voi crește cu lapte, că sunteți mici. Vă voi lua sub aripile Mele, cum ia cloșca puii de îi apără de uliu, căci mulți dușmani veți avea.

Măi puișorii Mei, misiunea Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel nou în poporul român, căci poporul ales de Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru asta am venit în lume, am venit să-Mi aleg din lume niște mielușei blânzi și ascultători, să-i pot hrăni cu hrană cerească.

14-06-1955

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, puișorii Mei, M-am înălțat la Tatăl după patima Mea, iar acum M-am pogorât pe pământ, nevăzut de nimeni, pentru a-Mi pregăti acest vas ales de Mine, dar neputincios, și prin el să-Mi pregătesc un popor sfânt, ca să-Mi gătească Mie calea ca să vin întru judecată. Puișorii Mei cei fricoși, nu vă îndoiți de glasul Meu, și credeți cuvintelor Mele prin această gură neputincioasă, că vreau să vă nasc din nou, din Duh. Nu vă temeți. Vă voi ocroti, vă voi crește cu lapte, că sunteți mici. Vă voi lua sub aripile Mele, cum ia cloșca puii de îi apără de uliu, căci mulți dușmani veți avea.

Măi puișorii Mei, misiunea Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel nou în poporul român, căci poporul ales de Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru asta am venit în lume, am venit să-Mi aleg din lume niște mielușei blânzi și ascultători, să-i pot hrăni cu hrană cerească.

14-06-1955

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, poporul Meu, M-am născut acum două mii de ani într-o iesle săracă, în staulul boilor, pentru a crește ca om, ca să nu Mă știe satana că am venit să mântui pe om. Irod s-a mâniat și a venit să Mă omoare, și în orbirea lui a ucis paisprezece mii de prunci. O, cum era să-Mi ia zilele Mele când Eu sunt Stăpânul zilelor și al nopților, când Eu sunt Stăpânul vieții? O, măi copii, florile Mele, astăzi sunt mai mult ca atunci căutat de alți irozi. Cezarul, capul irozilor, Mă caută, prin servii săi antichriști, să-Mi ia viața, dar cel mai mult Mă doare că am mulți irozi în biserica Mea, dintre slujitorii altarului Meu cel sfânt, și aceștia Mă caută. Acela din trecut nu M-a găsit, pentru că M-a acoperit Tatăl, dar aceștia care stau în biserica Mea, Mă înjunghie mereu cu faptele lor, și sunt destui și slujesc cezarului. Ei vor rămâne rușinați, că Eu, ce am de împlinit voi împlini, chiar de voi rămâne fără slujitorii altarelor.

25-12-1955

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, florile Mele, acum vin și vă cântă sfintele mironosițe, sfinții mucenici, cetele îngerești, sfintele fecioare martire. Măi copii, măi copii cu suflet plin de bucurii, o, măi florile Mele! Mă bucur și Eu de voi și de bucuria voastră, căci în această noapte a urgiilor și a destrăbălărilor numai voi M-ați bucurat. O, stau și plâng, că este plin pământul de păcate grele ce s-au făcut în această noapte, desfrânări mai rău ca în Sodoma și Gomora, beții, crime, avorturi. Nu Mă pot uita pe pământul Meu, nu Mă pot uita, de groaza fărădelegilor. Trupul a pus cu desăvârșire stăpânire pe suflet, căci un trup desfrânat și îmbuibat este un suflet mort. O, iubiților, mâncarea și neînfrânarea l-au scos pe omul Adam din Eden. Mâncarea și neascultarea și desfrânarea vor umple iadul.

31-12-1955

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 15:02 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1956

Anul 1956

   * 07-02-1956 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 01-07-1956 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-08-1956 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copiii Mei, să nu uitați, semnul sfintei cruci este simbolul biruinței. Crucea nu este lemn de înjosire cum spun sectanții. Crucea este armă de temut în contra diavolului. Nu vă luați după sectanți ca să batjocoriți crucea, și închinați-vă ei, căci sângele Meu a sfințit-o. Jertfa Mea pe această cruce ți-a adus mântuire ție, suflete. Vedeți, măi meseriașii Mei, cărăușii Mei, că sfânta cruce pe care ați pus-o azi la locul ei v-a făcut nevăzuți de dușmanii voștri și ai Mei. Tot așa vă va păzi să fiți nevăzuți în drumul vostru înapoi.

07-02-1956

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copiii Mei, am ținut să reînnoiesc nunta din Cana Galileii și să vă arăt taina nunții creștine. Nunta creștină este o mare taină a bisericii Mele. De aceea vă zic vouă: de nu veți fi curați și cu haină de mireasă îmbrăcați, nu veți sta la masă cu Mine în ziua nunții Mele, în ziua venirii Mele. Haina de nuntă arată viața voastră curată. Trebuie să fiți neprihăniți ca mieii ca să aveți parte de nunta cea mare. O, fiilor, nu vă îngrijorați ce veți pune pe masă la atâta puhoi de creștini. Aveți încredere așa cum a avut Maica Mea acum două mii de ani când am fost poftiți la nunta ucenicului Meu, căci le-am înmulțit vinul și nu le-am făcut nașul de rușine. Și tu, nașule, și tu, socrule, să aveți încredere că nimeni nu va pleca nemâncat de la această nuntă.

Iată, mireasa de azi nu a văzut omul decât la picioare, căci nu și-a ridicat capul din pământ. Am venit la această nuntă cu cinci prooroci, și va rămâne mărturie, căci ca aceasta nu a mai fost și nici nu va mai fi. Am adus un îngeraș cu un ciocănel și a spart toate becurile de la policandru și a pus lumânări de ceară curată. Fiți atenți, copiii Mei, că nu dați darul miresei și mirelui, și e Măicuța Domnului, care adună darurile voastre. Păstrați nunta neîntinată, ca să vă bag la masa nunții Mele.

01-07-1956

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copilașii Mei iubiți și trudiți! Vă plac aceste plaiuri? Vă plac acești munți? O, parcă ar fi munții Sionului! O, țărișoară mică, dar frumoasă, țărișoară împilată, Maica Mea te-a ales să fii grădina sa, și de aceea te voi pieptăna de toată mătreața ta. O, Românie, Românie, care ești plină de bogăție, am să te scutur și am să fac curat în tine, pentru că am multe moaște de sfinți în vatra ta.

15-08-1956

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 15:16 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1957

Anul 1957

   * 24-04-1957 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-05-1957 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-05-1957 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-06-1957 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-06-1957 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericită țara și fericit poporul și fericiți sunt toți nemuritorii care trăiesc prin poporul român, căci se vor bucura cu toții de mila lui Dumnezeu pentru poporul român pe care a vrut bunul Dumnezeu să-l aleagă dintre popoare, poporul cel mai umilit, crunt încercat de vitregia celor puternici, exploatat, amenințat, invadat, torturat, vândut și cumpărat la fiecare război, pildă de asemănare a unui popor primitor în care din aproape fiecare neam i s-a putut alătura și viețui, înfățișând măreție plăcută și fiind făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor, cu o dreaptă și sfântă credință, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi găzduire tuturor popoarelor de pe fața pământului.

... Așa cum a ales Mântuitorul pe iubiții Săi apostoli din Galileea, cea mai de seamă provincie din acea vreme cu cea mai dârză credință care strălucește în adevăr și astăzi, așa a ales poporul român și țara română ca să fie altar de viață pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare, pus în slujba mântuirii tuturor.

24-04-1957

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, treziți-vă! Pace vouă! Iată, M-am pogorât la voi, copilașii Mei, dar nu M-am pogorât în trup, ca altădată, ci M-am pogorât în Duh. Nu am venit la voi să caut ale voastre, și am venit să caut suflete. M-am pogorât în rug ca să-i vorbesc poporului Meu. Iată, am venit și vă grăiesc, ca să nu aveți parte de durerea care vă paște. Întăriți-vă în credință, măi copii; în credință, nu în haine scumpe. Ferice de ochii ce nu văd și cred, și vai de cei ce văd, aud și nu cred!

O, lume, acum nu Mă cunoști, dar vine ziua când vei cunoaște toate, că iată ce a făcut Tatăl ca să vorbească într-o mână de țărână! Am venit din nou pe pământ ca să vindec olog din pat. Iată, măi copii, este în fața voastră acest trup. Mort a fost și l-am înviat; bolnav a fost și l-am vindecat. Nu cu doctorii lumești, nu, ci cu doctorii cerești. Căutați, copiii Mei, cât mai este. Nu căutați la vas, ci căutați la Duh.

... O, fraților, ați uitat calea bisericii. O, fraților, de ce faceți așa, copiii Mei? Iată, bisericile sunt goale, iar cârciumile sunt pline. Deschideți inimile voastre! Dați slavă lui Dumnezeu! Cântați, dați slavă din toate mădularele voastre!

... O, fraților, dacă și cuvintele Mele sunt de la dracul, atunci credința voastră de unde este? Dacă și cuvintele Mele duc la iad, atunci faptele și necredința voastră unde duc? O, n-am venit să vă rătăcesc, și am venit să sufăr spini, am venit după oaia cea rătăcită.

... O, nu mai este dragoste între voi; a pierit de tot. De ce, fiilor, v-ați răcit? Nu știți că dragostea acoperă totul?

... Nu puneți vin nou în vase vechi. Mărturisiți-vă din nou. Iată, faptele voastre au sosit sus. Nu fiți ca lemnele ce se pun pe foc.

... Am venit și am găsit pământul plin de avorturi, de înjurături. O, asta am găsit. O, piere ceva, piere un copil, piere o viață. O, măi fraților, câtă tristețe este în cer de aceste fapte urâte ce le faceți! Mă înjurați pe Mine și lucrurile cele sfinte. O, fraților, înmulțiți faptele cele bune. La voi, fapte bune n-am găsit. Unde este chipul Meu? S-a făcut satana stăpân pe el. S-a umplut pământul de răutăți. Iată, am vestit că vine focul, și voi ce ziceți, că nu?

... Am venit în trup și M-ați răstignit. Am venit în Duh și vă arăt și vă chem și vă spun să credeți în Mine.

... Iată ce vă spun: ieșiți din această lume, din fărădelegile ei, adică: mândrie, beție, curvie, minciună. Ieșiți din Babilonul acestei lumi. O, iată, un îngeraș a aruncat o piatră în mare și, cum se duce, așa va fi aruncată în foc această babilonie.

... Pe vatra românească sunt trupurile sfinților, că de mult ar fi fost împărțită România, dar trupurile lor, fiind în vatra României, Maica Mea s-a rugat să vă ocrotesc, că de nu s-ar fi rugat, de mult v-aș fi lăsat în bătaia vânturilor.

... Tatăl Meu S-a îmbrăcat în Fiul, într-o haină urâtă, zdrențuroasă, și S-a dus la un bogat și i-a cerut milă, și acesta I-a zis: „Mergi la muncă, muncește! De ce ești puturos?“. Și iată ce a făcut Tatăl: S-a îmbrăcat într-o haină luxoasă și S-a dus iarăși la bogat. Când L-a văzut, L-a poftit la masă. Pe cine a primit acest bogat? O, dacă nu ar fi săraci pe pământ, nu ar mai fi nimeni în rai.

... — Fiilor, iată ce vă întreb: credeți voi în post, în biserică, în rugăciune, în sfinte Taine, în cruce, credeți?

— Da, Doamne!

— Atunci, de ce nu le folosiți? Folosiți-le, măi copii.

Iată ce vă întreb: credeți în cârciumă, în descântece, în vrăjitorii, în desfrâu și în celelalte răutăți ale lui satan? Credeți?

— Nu, Doamne!

— Atunci, de ce le faceți? De ce vă duceți după ele?

Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans și am găsit un drac dormind; nu mai avea de lucru cu nimeni, că erau toți ai lui. Iată, M-am dus și într-o biserică, și de la ușă până la altar erau mulțime de draci cu toate răutățile: cu vrăjmășie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun. Am găsit și preotul fumând în altar. Dar voi, copii, nu judecați, că are cine să-i judece.

... O, măi copiii Mei, n-am venit să stric și să vă spun minciuni. Am venit să vă spun să vă iubiți unii pe alții. O, Tatăl Se uită la voi și nu găsește între voi suflete plăcute să împlinească locul în împărăția cerurilor. Iată, locurile așteaptă și nu are cine să le ocupe. Iată, un creștin zice că nu poate să nu mănânce carne.

... Iată, fraților, am venit să arunc un foc pe pământ. Se vor răscula doi împotriva a trei. Rugați-vă să aveți înțelepciune. Se ridică tatăl împotriva fiului, soacra împotriva nurorii, mama împotriva fiicei. Duhul rău, duhul lui satan, unde se duce, nu mai este iubire, nu mai este Dumnezeu, și cel rău face vrajbă, necaz și dezbinare.

Iată, măi copii, în mijlocul vostru a venit Domnul Iisus Hristos și Se uită în stânga și în dreapta și nu a venit singur, a venit cu cei doisprezece apostoli. Se uită la grâu, că a crescut și neghină și pălămidă. Și Îi zice un apostol: „Să smulgem neghina, Doamne!“. Dar Domnul zice: „Lăsați să crească mare, ca nu cumva când smulgeți neghina să smulgeți și grâul. Lăsați-l la seceriș, căci atunci grâul se va pune în hambare și neghina se va pune pe foc“. O, măi copii, un sfert este grâu și trei părți este neghină. În țarină a fost semănătură bună și a semănat și dracul neghina. În țarină au fost izvoare bune și s-au făcut izvoare amare, care e țărâna. Izvorul cel bun este biserica, izvorul rău este cârciuma, iar neghina, oamenii răi. Cine a făcut aceste izvoare amare? Dracul.

Voi nu știți ce se pregătește. Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți ce se pregătește pentru voi. Eu nu Mă tem, că sunt în Duh și zbor sus, dar Mi-e milă de vasul Meu.

... Plânge Maica Mea pentru că te rogi cu capul descoperit. Vai de femeia care-și retează părul! că a făcut dracul cuib în el. Pentru ce necinstiți capul? că necinstită va fi în fața lui Dumnezeu femeia care este cu capul descoperit. Să-și radă părul ei, ca să-i fie rușine dacă vrea să umble așa.

... Nu fiți rugi care înțeapă. Iată, Eu M-am pogorât într-un rug, nu M-am pogorât într-un vas scump, frumos, luminos, ci într-un vas putrezit de suferință, într-un vas de gunoi, neprețuit nici de cel învățat, nici de cel bogat, ci la un pai M-am pogorât. Pentru ce-l mai judecați? Eu și astăzi vindec bolnavi, orbi, ologi. Nu prețuiți vasul Meu, măi copii, ci darul. Voi însă prețuiți vasele din marmură, nu pe cele de lut. Cine-L iubește pe Dumnezeu, iubește și vasul Meu, dar voi urâți vasul Meu. Tatăl iubește pe Fiul, și Fiul iubește pe Tatăl, și vasul și Duhul vin de la Sfânta Treime.

... O, vine o foamete și nu vei putea să trăiești fără Dumnezeu. Vine secetă și foamete de cuvântul lui Dumnezeu.

... Iată, pe cel ce vrea să se căsătorească nu-l opriți. Pe cel ce nu vrea nu-l obligați, ca să nu fiți judecați, căci căsătoria va merge până la judecată, până la sfârșit.

14-05-1957

Cuvântul lui Dumnezeu

... Se desfășoară o ață de la cer până la pământ, dar nu e ață, și e un fulger de la răsărit. Iată, un îngeraș șade cu un picior pe mare și cu celălalt pe uscat și e gata să dea drumul. Iată, se ridică și spune să nu pună pecetea.

... Patru îngerași sunt dezlegați. Au fost legați până la o vreme. Iată, se ridică, copilași, se ridică de la apus un nor, o negură mare, și va da și grindină, dar nu e grindină. Înțelegeți? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngerașul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobește-te, că ai căzut sub sabie! Fraților, nu vă pregătesc pentru un jug străin, că nu are împărtășire lumina cu întunericul. O, v-am dat aur, și voi ziceți că v-am dat aramă. Dacă aurul Meu este aramă, copilașii Mei, atunci de ce nu iertați? O, de câte ori ziceți „și ne iartă nouă greșalele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri“?!

... Copiilor, fiți tari, că și pietrele sunt contra voastră, că sunt numai draci în jurul vostru, numai antichriști la tot pasul, că e mai greu de voi decât a fost de sfinții ce au locuit aici înaintea voastră. Sunt numai draci care vă amăgesc. Fiți tari și treji, că Tatăl vă așteaptă. Nu lasă pe îngeraș să verse potirul; mai așteaptă Tatăl Meu.

O, măi copiii Mei! Voi știți că în mijlocul vostru sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie? Iată cum aruncă mărgăritarele ce le-au primit; nu le e milă. Iată cum le aruncă și își bat joc de ele. Nu vă întristați. Nu toți, nu toată lumea va intra în împărăția Mea în grabă. Cum a fost cu potopul, așa e și acum când vine focul, și tu nu vei arde, tu, cel care ți-ai pus nădejdea în Tatăl. Luptă-te să împlinești și să păzești ceea ce ți-am dat. Eu vă acopăr pe voi, și ceilalți vor veni la voi să scape, dar în zadar vor veni, că vor zice: „Creștinilor, scăpați-ne!“, dar nu puteți să le fiți de nici un folos, cu nimic, și veți plânge amar.

... Rugăciunea din miez de noapte nu o lăsa, că te va scăpa de mânia care va veni.

... Fiule, spune fraților tăi să nu se închine vasului Meu; să se închine lui Dumnezeu și la sfintele icoane. Măi copii, nu vă puneți nădejdea în doctori mai mult decât în Dumnezeu. Tot de Mine sunt lăsați și doctorii, dar vindecările, de la Mine vin. Voi prea mult v-ați pus nădejdea în doctori, iar pe Dumnezeu L-ați uitat, L-ați dat la o parte. Fraților, postul și rugăciunea, acela e leacul, nu cum ziceți voi că postul omoară oamenii. Postul nu a omorât pe nimeni; din contră, a vindecat. Nu vedeți voi că și doctorii pământești vă dau regim, și voi îi ascultați, și vă fac sănătoși? Dar Doctorul ceresc, cum nu vă va vindeca și trupește și sufletește?

... Iată, măi copiii Mei, descoperirea morților! Iată, înviază câte doi, câte trei, și ferice de ei, care au înviat de la moarte la viață! Iată cum ies din groapa morții și cântă cântarea sfântă. Voi știți că toți înviază, dar nu toți o dată. Iată, copii, voi știți că și morții aud aceste cuvinte sfinte? Aceste cuvinte ce le auziți voi, le aud și morții și se miră cum voi ați avut acest dar duhovnicesc atât de mare, că dacă ei auzeau aceste cuvinte sfinte, ar fi ajuns pocăiți.

15-05-1957

Cuvântul lui Dumnezeu

... De ce pe prietenii tăi îi asculți? Tot ce spun cei din jurul tău îi crezi, iar pe Mine Mă nesocotești. Iată, Eu M-am pogorât. Deschide-ți inima ta, să poată pătrunde cuvintele Mele, ca să pot să-ți vorbesc. Am venit și sunt rănit și chinuit, că din cer și până la pământ sunt lovit de toate faptele voastre.

Iată, împărăția Mea e o farmacie cu de toate, cu de toate ce aveți nevoie voi: înțelepciune, pace, credință, nădejde, dragoste, sănătate, putere să stați în fața oricărei furtuni, căci Eu vă dau numai la cererea voastră. Iată câte sunt, dar cereți. Farmacia e încuiată, că voi nu cereți prin rugăciune stăruitoare și fierbinte, nu cereți cu credință. O, ați pierdut dragostea, care acoperă totul. Ați rămas numai cu pizma și cu răutatea.

... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit și am făcut om și tot ce se vede și am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el și de toți urmașii lui, și au greșit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învățat ce să faci să moștenești împărăția cerurilor, te-am vindecat de toate suferințele ce le aveai tu, care ai crezut și ai venit la Mine. Sub ochii înaintașilor tăi am făcut minuni ca să-i încredințez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă și ei, și voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, și M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viață și trăire curată și sfântă, că e gata să se sfârșească totul și vă prinde moartea așa cum sunteți, pe calea cea largă, cu toate răutățile: necredința, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.

O, copii, părăsiți tutunul, că tutunul e de la dracul. Măi copii, Eu am semănat grâu și dracul a semănat tutun. Iată, M-a întrecut, că mulți ar da pâinea pentru tutun. Bagă de seamă, că din iad nu mai scapi dacă intri cu toate acestea ce le faci, că nu are cine te scoate.

... Plânge Tatăl, Cel ce a făcut pământul și toate ce se văd pe el pentru om, și acum nu mai e rod, nu mai e horă, nu mai e mulțumire, veselie, nu mai este speranță; toate sunt triste. Voi știți de ce nu mai este rod? În loc de rod sunt numai copii morți. S-a spurcat pământul și apele de câte se fac pe el. Au devenit mai rău decât cei ce nu au lege, adică păgâni.

... M-am pogorât cu cei doisprezece apostoli în lanul de grâu și am găsit în lan o parte grâu și trei părți neghină. Iată ce a făcut dracul: a semănat neghină și a plecat. Cine este de vină? Semănătorul, sau păzitorul? O, fraților, păzitorul. Păziți-vă de tot ceea ce este după voia lui satana, păziți-vă unul pe altul. Privegheați!

... Copilașii Mei, nu vă închinați vasului Meu, că și vasul e tot ca voi. Am făcut aceasta ca să vă arăt calea. Copiii Mei, am făcut aceasta că ați uitat biserica, ați uitat crucea, ați uitat postul, ați uitat rugăciunea, ați uitat mila, smerenia, nu mai aveți credință, nu mai aveți dragoste, nu mai aveți nădejde, nu mai e milă. O, cum le-ați pierdut pe toate!? Nu vreau să vă arunc în iad, și de aceea vă dau dureri, vă dau suferințe, vă dau necazuri ca să vă țin cât mai aproape. Pe cine iubește Tatăl, pe acela îl ceartă, iar pe fiii din curvie nu-i ceartă, și îi lasă liberi.

... Tatăl a zidit casă de rugăciune și dracul a zidit salon de dans. Tatăl a făcut vie și vin; dracul a făcut cazan de țuică, și țuică a făcut, că și strugurii îi bagă mulți și fac țuică. Tatăl Meu a trimis prooroci să vestească vremile, iar dracul a zidit radioul și difuzoarele. Iată, cine zice că țuica nu este de la dracul, nu va vedea fața lui Dumnezeu.

... Pregătiți-vă, nașteți-vă din nou. Cine nu se naște din nou, nu ajunge la Mine. O, credeți că e rai și iad? Iată, vasul Meu a văzut, că de multe ori am dus-o și i-am arătat totul. Plâng sufletele la poarta cerului, plâng părinții voștri, copiii voștri, că i-ați petrecut până la mormânt și mai mult nimic nu mai știți. O, se uită sufletele printre grădele în curtea raiului, că sunt suflete de nu le poți număra; se uită și văd scaunele și frumusețile, văd cununile, locurile că sunt goale, și strigă: „Doamne, Doamne, iată cum stau scaunele libere și noi nu avem pe ce sta, că am obosit de atâta cale de la pământ până aici!“. Vine Domnul Iisus la poartă și Se uită la ei cum strigă: „Deschide, să intrăm și noi!“. Și zice Domnul: „Nu Eu am închis-o, ci voi, cu faptele voastre, ce le-ați făcut cât ați fost în trup pe pământ. Unde este rugăciunea ce trebuia să o faceți? Cu ea deschideți porțile cerului, căci sfinții au deschis închisorile pe pământ, au domolit para focului. Nu ați făcut rugăciune, nu deschideți porțile cerului la împărăția Mea“.

... O, măi copilașii Mei, nu vindeți Duhul Meu, că va fi mai amar păcat ca al lui Iuda. Iată, cei ce le-am dat mult, aceia M-au disprețuit.

... Vine ziua când pentru o mâncare să rămâneți afară din grădină, că Adam pentru o mâncare a fost scos afară. Vedeți cu mâncărurile în zilele oprite. De ce mâncați pește în zilele oprite? Ce ziceți, că nu ce intră în trup spurcă pe om, ci aceea ce iese din gură? O, cum veți plânge cu amar! Dar va fi târziu.

Iată ce vă spun: blestemat cel ce lucrează sâmbăta de la apusul soarelui până luni dimineața, la răsăritul soarelui.

22-06-1957

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măi copii, la poarta grădinii mulți copii așteaptă, se uită și se roagă să le deschid poarta, că e mult loc înăuntru, multe scaune, lumini, locurile strălucesc. Eu le-am spus: „Nu Eu le-am închis, ci voi, cu faptele voastre, că ați prigonit credincioșii care încercau să urmeze după cuvântul Meu, ați înjurat de soare, de lună, de sfinți, și în loc de rugăciuni, ați hulit și ați prigonit. Nu v-ați rugat, nu ați avut credință. Ați avut răutate, căci cu credință, rugăciune, post și fapte bune voi deschideți porțile cerului“. Iată, măi copii, Eu M-am pogorât la voi să vă îndemn, să vă spun de unde ați căzut, cu ce fapte ați încuiat porțile cetății.

O, când Mă duc la Tatăl Meu în cer, Mă întreabă ce fac copiii de pe pământ. Eu spun „Bine“, dar plâng și sunt tare supărat de câte faceți voi. O, de câte ori v-am vorbit și v-am îndemnat la tot ce e plăcut Tatălui! Voi spuneți că sunteți supărați că nu vă vorbesc, dar și Eu, de câte ori plec supărat de la voi! Mă pogor din slavă și plec supărat înapoi, căci găsesc necredință, dezbinare și răceală și altele, ce nu se cade să fie la creștini. Iată, dacă aveți credință și dragoste între voi, Mă mai cobor la voi.

... Iată ce credință este între voi: numai critici, și vă judecați unii pe alții. Satana a întins fel de fel de curse cu care să vă prindă în mrejele lui: cu minciuna, clevetirea, răutatea, mândria, lăcomia, îngâmfarea și câte se pot spune. De unele v-ați curățit, dar multe mai aveți. Curățiți-le pe toate. Luptați-vă pe viață și pe moarte, că vremea e scurtă.

26-06-1957

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 15:25 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1958

Anul 1958

   * 04-05-1958 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-06-1958 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-06-1958 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-06-1958 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-06-1958 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copiii Mei, s-a ridicat dracul, cu mânie mare, să te distrugă, poporul Meu. De aceea strig la tine și te învăț să citești sfânta carte, că de aceea ți-am lăsat-o, să-ți arăt toată lucrarea celui rău. Dar strig ușor, nu pot să strig tare, că vasul Mi-e distrus. Croitorul când are ceva rupt la mașină, lucrează ușor, cu milă. Milă Mi-e de voi să așteptați, că sunteți veniți de la atâta cale, dar uite, vasul Meu vă este în față: Mi-e de tot distrus, dar de milă ce am de voi, nu vă las să plecați cu mâna goală.

... Oile Mele, poporul Meu, vă strig, că s-a umplut cu mărăcini via Mea și n-am curățitori. Am strigat, am căutat mereu, și în zori de zi, și la ceasul al doilea, și la ceasul al treilea, și la al șaselea, și la al nouălea, și în tot momentul.

Poporul Meu, fii smerit, să nu pierzi pe Domnul, că iată cei ce se îngâmfă, cum se răzvrătesc! Smeriți-vă mult, mult, că dracul e pe pământ, este antichrist și are curajul până la cer să nimicească ce găsește în cale, dar pe cei smeriți nu poate să-i schimbe din cale.

O, măi copii, nu vă uitați după soare să vi se pară că ziua e mare și că mai aveți timp și de pocăință ca să vă pregătiți, că nu știți ziua, nici ceasul când veți fi chemați. Pocăiți-vă, măi copii, că plata voastră este așa de mare! O, dacă le-ar vedea pe toate ochii voștri, n-ați mai mânca, n-ați mai bea și ați lupta pentru viață, pentru locurile cele înalte din casa Tatălui, și la care Tatăl vă așteaptă pe fiecare, dar să știți că sunteți puțini, puțini.

Oile Mele, vă vorbesc mai mult în pilde. Vă zic așa că știu numai Eu pentru ce. Să nu vă uitați în urmă ca plugarul peste arătură. Uitați-vă tot înainte.

Oile Mele, iată ce cunună am purtat pentru voi, copiii Mei, pentru toată lumea, și pentru cei ce-Mi cântă, și pentru cei ce Mă înjură! Dar își vor lua fiecare plata, după cum au lucrat. Mi s-a frânt coasa și nu mai am cu ce cosi. Mi s-a rupt undița și nu mai am cu ce prinde pește; înțelegeți voi ce fel de pește. Copiii Mei, M-am pogorât din cer pe pământ să prind pește, M-am pogorât să înmulțesc peștele, dar iată, se înmulțesc șerpii. Antichrist se luptă cu Mine; vrea să stingă lucrarea Mea, lumina Mea de pe pământ. Nu-l vedeți? Îl veți vedea când va pieri biserica și când va pieri preoțimea, și mulți se vor numi atunci înțelepți.

Vine ceasul, tată, că n-ai să mai poți cumpăra sau vinde fără ștampilă, dar voi, copiii Mei, să nu vă lăsați, că nici Eu nu vă las pe voi. Să aveți nădejde și credință că nu veți muri de foame în nici un chip.

Fiii Mei, când primiți durere și n-aveți mângâiere, cădeți cu fața la pământ și cereți, că Eu, Domnul, vă dau liniște și potolesc furtuna. Cereți, și vă voi da. Iată, Eu alerg mai mult după oaia rătăcită, și să știți că veți fi mult mângâiați de cerul sfânt, pentru că anevoie intră un păcătos în cerul sfânt. Eu M-am pogorât pentru întreg pământul, și pentru credincioși, și pentru păcătoși, dar cuvintele Mele, mulți le socotesc nebune. Ați avut la îndemână toată învățătura, prin sfânta Scriptură, prin sfânta biserică, prin viețile sfinților. Ați avut toată orânduiala creștină, dar voi, în loc să împliniți, ați părăsit toate orânduielile pentru mântuire, socotindu-le nebune. Lumea Mă face nebun, acum când vă chem la Mine. Lumea zice că sunt nebun, dar mâine când voi zice: „Duceți-vă de la Mine unde v-ați gătit locul!“, atunci ce va mai zice lumea? Am mângâiat, am vindecat, și voi ziceți că am fost nebun. Fiți și voi nebuni pentru Mine și pentru cuvintele Mele.

... Cine ține mai mult la copii, la soție, la mamă, la tată, la holde mai mult decât la Mine, nu poate fi vrednic de Mine. Nu pot să te ducă aceștia în împărăția cerurilor. Dacă ai făcut fapte rele, te duci la iad cu ele. Poți să ai mii de copii, frați, surori, mamă, tată; nu pot aceștia să te scape. Numai Eu, Dumnezeu, te scap. Cere de la Mine putere și credință.

... Copilașii Mei, un tren este un șarpe cu ciocul de fier, care duce mii de oameni pe spatele lui, în toate părțile lumii, plini de tot felul de păcate: mândrie, răutăți și desfrâu; duce lucrarea lui antichrist. Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul, că s-a umplut pământul de păsări cu ciocul de fier, șerpi cu ciocul de fier, broaște țestoase, de fier.

Iată, M-am pogorât astăzi la acest vas în gara Doicești și am vorbit cu glas de tunet, și alerga lumea de toată mâna să vadă și să audă, și plângeau și ziceau că n-au văzut și n-au auzit până acum așa ceva. În tren erau și oameni de ai lui antichrist. Îmi venea să prăpădesc trenul, dar M-am gândit la atâtea mii de suflete care erau pe tren și am zis: mai bine să sufere vasul Meu pentru Dumnezeu. A fost călcată în picioare. Erau oameni parfumați, bine îmbrăcați, și când au auzit, au udat cămășile de pe ei plângând. O, câtă lume este care nu cunoaște pe Dumnezeu! Ce dezbatere mare au făcut oamenii lui antichrist! Și au făcut acte să trimită vasul Meu în spitalul de nebuni. Dar ce ziceți voi? Mare este durerea vasului Meu, dar o voi mângâia când va înceta proorocia. Acum, mângâiați-o voi.

Veți fi opriți să mai pașteți iarba pe care o cunoașteți. Înțelegeți? V-am spus că vă vorbesc în pilde. Vei fi oprit să mai porți credința, să mai te duci la biserică, și va veni seceta și foamea în acest an și va fi numai necaz pentru voi. Va fi rod: poame, grâu, porumb, va fi destul, dar cuvântul Meu nu va mai fi, căci veți fi opriți. Vă mai spun: lăsați poftele trupului. Nu este oprită căsătoria, dar cine are dragoste și hotărâre să ajungă la sfinți, aceia se opresc. Hotărâți-vă fără îndoială. Nu mai vorbim de postul Crăciunului, al Paștelui, al sfinților apostoli și al sfintei Mării. Într-un cuvânt, înfrânați-vă.

— Doamne, cu ce să ne hrănim în zile de post, cu ce bucate?

— Fiilor, dacă vreți și puteți, iată hrana voastră: o bucățică de pâine și apă, la asfințitul soarelui. Iată și în alt fel: veți mânca bucate fără unsoare, și toate, pe seară, că ziua este mare; și voința să fie mare.

— Doamne, cu sfânta Împărtășanie cum să facem?

— Cereți sfânta Împărătășanie, să vă dea la trei săptămâni și la două săptămâni, că mai mult nu vor să vă dea. Eu v-aș da în fiecare zi. Am strigat în biserici către slujitori. A sosit vremea să te oprească cu mâna, să te oprească să mai lauzi pe Dumnezeu. Bucurați-vă, că s-a apropiat ziua! Te-a oprit să mai lauzi pe Dumnezeu, dar nu te-a oprit să te rogi. Roagă-te, că pe rugăciune nu s-a pus hotar. Roagă-te când mergi la apă, când mergi la lucru, când mergi la câmp, când mergi la pădure. Laudă pe Dumnezeu. Iată, preoții, în loc să sfârșească slujba la ora douăsprezece, se grăbesc să o termine devreme. Mulți sar cuvintele slujbei, dar voi nu judecați, ci supuneți-vă. Dacă ei vă dau cu palma peste obrazul drept, întoarceți și pe cel stâng.

... Vă este drag să vă întâlniți mulți, dar acum nu se mai poate, că e vreme rea.

... Copii, când sunteți judecați, să nu vă tulburați, că totul vine de sus, de la Duhul Sfânt. Iată ce a spus persecutorul lui Verginica: „Dacă această ființă suferă pentru Dumnezeu, ce voi face eu cu faptele mele pe care le-am făcut și le fac în tot momentul?“. Cine l-a făcut pe el blând? El a fost blând cu proorocul Meu, dar comandantul a fost foarte aspru. Când vorbea vasul Meu, era lovită și persecutată, și a venit judecătorul și a văzut vasul Meu, pe Verginica, unde era închisă, și a zis suspinând: „Mai bine nu te mai nășteai. Dar să nu greșesc, iată ce-ți spun: ai să scapi, ține-ți curajul, că ți se va da drumul“.

... Iată, vasul Meu are să călătorească astăzi la doctor. Acum se va scula și are să plângă amar de durerea ce o suferă din pricina loviturilor ce le-a primit în tren. A fost lovită peste cap cu pumnii, peste gură cu palmele, peste plămâni, coastele îi sunt aproape frânte, căci a fost târâtă pe jos și au băgat-o într-o cameră la gară și acum o duc la doctori. Dar ferice de ea, că mare plată va lua în împărăția Mea când va veni, căci va fi printre proorocii Mei. I-am gătit un loc cum nu se poate spune, și pregătesc și este pregătit pentru toți acei care suferă pentru cuvântul Meu și pentru trâmbița Mea Verginica.

... O, vor veni zile grele! O, tare sunteți nepricepuți! Se luptă răsăritul cu apusul, se luptă întunericul cu lumina, se luptă doi împărați, se luptă iadul cu lumina. Înțelegeți? Împăratul împăraților și Domnul domnilor, toți Îl urmează, că vine să Se războiască. Și se va culege via și se vor aduna strugurii și se vor pune la teasc și va curge vin, iar via o va pune pe foc și strugurii îi va zdrobi.

O, gem temnițele, dar toți sunt pentru furt, pentru crime, pentru lucruri murdare. Rar pe care-l mai găsești pentru cuvântul lui Dumnezeu.

04-05-1958

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copii, nu fiți fricoși, că fricoșii nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu. Duhul Meu, Care face lucrarea, a făcut gardă să nu mai fiți fricoși. Eu n-am fost fricos. Sfinții nu au fost fricoși. Îmbrăcați haina credinței, ați înțeles? O, dacă aș băga vasul Meu în foc, și tot nu vă las până nu vă voi arăta, până nu vă voi lumina, că are să piară lumina, iar tu ai să fii lumină, poporul Meu. Vă spun vouă să nu vă fie silă la rugăciune. Este vremea lui antichrist. Lucrează antichrist în chip nevăzut; are slugi care aleargă din om în om și îi spun omului să părăsească pe Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. O, poporul Meu, nu Mă părăsi, că nici Eu nu te voi părăsi.

O, copiii Mei, fiți tari, că acum v-am spus cu cine aveți de luptat. Iată, luați sabia în mână, căci cei fără sabie nu sunt tari, că iată, împăratul a avut poruncă să nu se atingă de untdelemn, dar el a călcat porunca; s-a atins. Înțelegeți voi?

O, copiii Mei care mai păziți poruncile Mele, păziți-vă să nu vă pună ștampila pe mână sau pe frunte, că iată, bisericuța Mea este goală, și cei ce vin, unul la sută e bine; restul sunt murdari și întinați. Dar saloanele de distracție sunt pline.

O, unde este lumea pentru care M-am răstignit, lumea pentru care port crucea, pentru care port cununa de spini? Unde sunt fiii pentru care am plâns pe cruce? Se laudă dracul cu ei că fac voia lui. El nu s-a răstignit, nu a pătimit. Le face la toți rău și toți îl iubesc și îi fac voia lui murdară.

O, Mă doare de acest pământ care este plin de copii avortați și aruncați! Mai înțelepte sunt toate vietățile și animalele ce viețuiesc pe pământ, decât mamele, decât părinții care fac aceste lucruri urâte și murdare și strigătoare la cer. Familia de doctori s-a făcut măcelari. Stau femeile la rând ca la pâine, să le vie rândul. Cum pot să mai privesc la acest pământ murdar cu sânge nevinovat? Uite, dracul e măcelar și îndeamnă lumea, dar lumea ascultă; mii și milioane de suflete măcelărite pe oră.

Iată încă un păcat: a părăsit omul pâinea și se hrănește cu foc. M-am făcut un porumbel și am întâlnit un om pe cale și a zis la altul: „Dă-mi un foc, că pâine n-am mâncat de ieri, dar de tutun nu pot răbda“.

Nu Mă cobor să ghicesc, n-am venit să ghicesc. Fiilor, vin mulți cu icoane și cu fotografii la capul vasului Meu și zic să le spun și lor dacă se mărită, dacă se însoară, dar Eu n-am venit să însor sau să mărit. Să dispară fotografiile de la capul vasului Meu, că am să pun foc celor ce umblă cu acestea.

Am venit și cu trupul. Acum am venit și cu Duhul, să vă îndemn să pătimiți în trup, să pătimiți tot ce vă spun: înfrânare, oprire de la rău, de la beție, de la curvie, de la lăcomie, de la îngâmfare, de la mândrie; într-un cuvânt, de la tot ce este rău.

Împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvală. Nimeni nu o poate lua altfel decât cu năvală, așa cum au luat-o sfinții lui Dumnezeu. Fiilor, vă doresc sfinții; se duc la Dumnezeu și zic: „Cât mai e, Doamne, până ne vom întâlni cu aleșii Tăi?“. Tată, pregătiți-vă de întâlnire.

Copiii Mei, se încuie biserica, se strâng cărțile și se ard. Copiii Mei, acest împărat strânge totul.

O, măi copii, dracul n-a sădit nici un pom bun, ci a sădit numai pomi răi. Vine dracul și intră în biserică, dar voi, acum, nu-l vedeți, și vine vremea când îl veți vedea și pe el, și pe toată lucrarea lui cea rea și murdăria lui cea rea. Merg femei în biserică bolborosind, dar nu rugăciune, ci descântând și fermecând, să înșele și să rătăcească de la adevăr. Iată, are dracul turme de oi, de vaci, de capre, de porci, de junci, de gâște și de rațe. De unde le are? De la lume, tată. Ce vei răspunde, omule? că toate acestea le-ai dat tu dracului. Au fost ale tale și te folosești tu de ele. Dezleagă-le prin rugăciune. E păcat să mănânci și să bei din ce ai dat dracului. E păcat să te folosești de lucrurile date celui rău. Dezlegați-le prin mărturisire.

M-am pogorât să curăț aurul; am venit să despart aurul de metal. De ce, tată, s-a amestecat aurul cu metalul? O, M-am pogorât numai în munți cu zăpadă. Bate vântul și aruncă zăpada peste Mine.

... Fiule, ai venit cu donița la izvor. Să pleci cu ea plină, să pleci cu inima plină.

... Copii, porțile raiului sunt deschise până în țâțâni. Iată, tâlharul de pe cruce a primit raiul. S-a pocăit tâlharul, dar omul nu vrea. O, faptele voastre vă fac să vă lipsiți de aceste daruri coborâte de sus, de la Părintele luminilor. Fiilor, învățați Scripturile pe de rost, că se vor strânge cărțile și veți rămâne cu ce ați învățat.

Am nevoie de tineri neprihăniți, iar voi, bărbaților, lăsați poftele, că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii, trupești și lumești. Voi, propovăduitorilor, țineți curățenie; trăiți, dacă se poate, în curățenie. O, suflete, de ce te-ai întristat? Eu nu te-am obligat, dar cine poate, bine face. Nu te întrista. Omul este liber să facă ce vrea, dar cine vrea să împlinească curățenia, acela va vedea locul ce și l-a pregătit. La cei cârtitori, iată ce vă spun: de sâmbătă seara până luni dimineața nu vă atingeți de păcătuire. E păcat mare să-Mi spurcați ziua de bucurie și de sărbătoare. Cumpărați-vă hăinuță. O, că nu vreți să fiți sfinți! La biserică și la rugăciune se lasă holdele, grădinile, arăturile, treburile, și veți vedea că mult veți agonisi. Iată, n-am dat ploaie, din pricina păcatelor lumii, și a rămas pământul uscat. Pomii voștri nu au roade, din pricina păcatelor voastre. Maica Mea s-a rugat și se roagă să dau ploaie, ca să nu moară vitele și păsările, că sunt fără de păcat, dar pentru om n-ar fi să mai fie nici o picătură de apă pe pământ, și atunci ce-ai face, omule care zici că tu ești totul și poți face totul?

Iată, măi copii, o apă mare, și pe apă călătorește o femeie și are un pahar în mână, și din pahar vor bea toți împărații pământului: și cei trecuți, și cei ce vin.

... Fiilor, preotul Ioan de la Vladimirești este numai pielea și osul în celulă la Aiud. N-are pic de carne pe el, și se miră ceilalți de el. El și acolo, în închisoare, hrănește sufletele cu hrană. El are două sute șaptezeci de suflete care se roagă pentru el. O, că mari munci a mai răbdat! Nici hoții, nici criminalii nu au atâtea munci câte are un creștin, dar la cei ce suferă pentru Mine le dau amorțeală, să nu simtă durerile și arsurile și loviturile. Iată și Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înțepături, câte lovituri! Dar Eu i-am dat putere să biruie, căci a fost un comandant care striga la ea de o îngrozea.

Fiilor, fiilor, când veți vedea cetatea pustiită, Eu bat la ușa voastră. Care este cetatea pustiită? O, este credința, măi fiilor. Credința când se va răci, vine cel rău, este gata.

Fiilor, pe întreg pământul este numai fum. Copii, Eu am semănat grâu, și iată, pe pământ este mai mult tutun. De unde este această buruiană? E de la satana, tată; el a semănat-o. Vedeți să nu intre și peste voi gustul acesta. Vedeți să nu vă otrăviți. Măi copii, nu țineți mai mult la trup ca la suflet.

07-06-1958

Cuvântul lui Dumnezeu

... M-am pogorât din cer pe pământ, dar dacă vreți să vă vorbesc, îmblânziți inimile voastre. Privesc și văd că vi s-au împietrit. Nu este lăutar să vă cânte, nu este. De ați venit pentru așa ceva, nu este, dar dacă nu credeți că Eu sunt, veți vedea odată, căci cum M-am pogorât odată în trup, să vindec trupurile, tot așa M-am pogorât acum, în Duh, să vindec sufletele. Fiilor, n-am venit să dau cu toiagul, ci am venit să vindec suflete bolnave. Azi vă vorbesc blând, în duh, dar mâine vin și am să vorbesc în tunete și trăsnete, de se va cutremura pământul.

... Iată, măi copii, nu Mi-e scârbă să Mă cobor într-un vas, că pe acesta l-am găsit curățat și spălat, și la cuvântul Meu s-a curățat. M-am făcut blând, după voia omului. Eu torn apă cu găleata la flori cu mulțimea.

... Iată vremea zilelor de pe urmă. Veniți, tată, la Mine, că am unde să vă duc; porțile sunt deschise până la țâțâni. Veniți la Mine, că am cu ce să vă hrănesc. Veniți toți, că am de toate bunătățile.

O, văd între voi niște prunci. Ia veniți la Mine, copii! Tată, cei paisprezece mii de prunci care s-au jertfit pentru Mine, toți au gornițe și slăvesc numele Meu. Iată de ce e mare bucurie în ziua aceea de Crăciun; de aceea se fac covrigi și se împart. Cum voi vă bucurați, tot așa se bucură și ei în ceruri.

... Eu nu Mă port împarfumat cum vă purtați voi. Nu zic de toți; zic de o parte din voi. Lăsați luxul și mândria, că tare sunt urâte la Mine.

... Am venit să caut oaia cea pierdută. Iată, tu pierzi oaia, vaca ori capra și cauți și zici: „Mânca-te-ar lupii!“ dacă nu o mai găsești. O, dacă aș face Eu așa cu voi, și să zic: „De nu te-aș mai găsi!“...

... Tată, te-ai supărat că n-ai serviciu, dar Eu n-am avut nici haină, nici bani, nici holde, nici avere, și tot am trăit. O, dacă ai avea credință, ai avea aur să stai pe el, ai avea cu ce trăi așa cum Îmi place Mie, nu după lume, cu mândrie și cu mâncăruri bogate, care se strică.

... Am un Miel, S-a înjunghiat. Cine este? Iisus Hristos S-a înjunghiat pentru întreaga suflare și pentru tot neamul omenesc, dar puțini vin la El, puțini cred în jertfa Lui cea fără de sânge.

08-06-1958

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, am adus un buchet de crini și vă dau la toți. Am adus un buchet de mărgăritare, un buchet de trandafiri și un buchet de busuioc; cu busuioc să vă botez, cu trandafiri să vă bucur, cu mărgăritar să vă satur și să vă binecuvinteze Tatăl Meu, că la toți vă dă Tatăl Meu din aceste flori. Vă pun pe masă și candelă frumoasă, și untdelemn, și fitil frumos și îl aprind cu foc, că voia Domnului este să înțelegeți. Domnul este candela, puntea este priceperea, fitilul candelei este înțelepciunea lui Dumnezeu. Hai să le aprindem, iar cu busuioc hai să botezăm, și să cântăm cu îngerii din cer, care se bucură și vă înconjoară: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. Iată că parfumul se revarsă; această binecuvântare vă miroase. Fiți credincioși, fiți înțelepți, fiți statornici în cuvântul Meu.

Am venit să vă vorbesc; n-am venit să vă ghicesc, să vă mărit sau să vă însor. Am venit să vă vestesc că împărăția lui Dumnezeu este aproape. Iată pământul cel nou, cât este de gătit și de împodobit și de frumos! Copiii Mei, anunțați, împărțiți aceste flori, această binecuvântare cerească, această chemare.

O, oile Mele, cine ziceți voi că sunt? O, copiii Mei, pentru mulți sunt o cădere, o nebunie. Am fost în trup și M-au văzut și tot nu au crezut. Am făcut minuni în mijlocul lor și tot M-au condamnat.

... Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună. Nu vă uitați că au căzut coroane, au căzut împărați. Au căzut toate și s-a împlinit Scriptura. Iată, acum S-a ridicat și spune Împăratul cerurilor: haideți la luptă cu Mine, haideți cu Mine! Bucurați-vă, că vă cheamă la luptă Împăratul împăraților, Regele regilor, Domnul domnilor și Stăpânul stăpânilor, vă cheamă la luptă împotriva celui rău. Cu ce să ne luptăm? Cu noi, să nu mai facem voia celui rău. Să ne luptăm în smerenie, în post, în rugăciune, în dragoste.

O, ce mai muzică s-a pregătit pentru nunta Mielului! Ce mai muzică în cer, ce mai nuntă, dar și ce mai jale, ce mai plâns! Cum va fi soarele? Cum va fi luna? Stelele unde vor fugi de groaza Mielului? Cerul, cum va fi de strălucitor? Cum vom fi când vom sta la judecată după faptă? Cum va fi Judecătorul? Cum vor fi oile? Cum vor sta caprele care cât au trăit pe pământ n-au avut liniște și au sărit în toate ale lumii și s-au purtat după felul lumii? O, toți cei ce ați auzit strigarea Mea, o, ce plâns va fi când va începe judecata! Căci voi n-ați plâns aici, în valea plângerii, ca să vă bucurați cu îngerii și cu sfinții din cer.

Te rog, poporul Meu, vă rog, copii, voi, care-L cunoașteți pe Dumnezeu și credeți, rugați-vă de toată lumea, de copii, de soți, de soții, de frați, de surori, de prieteni, de cunoscuți și de toată lumea să se întoarcă la calea cea dreaptă, către credința adevărată, pentru care s-a vărsat atâta sânge, de s-a pecetluit, ca să știm noi, și să știe și cei din urmă cum să trăiască să ajungă acolo de unde au venit aici, pe pământ. Măi oile Mele, astăzi sunt Duh Care vă mângâie, sunt Mântuitor să te scap, sunt casă să te odihnesc, să te primesc, sunt tot ce vrei, numai vino când te chem, când te aștept! Veniți, că am multe să vă spun, dar acum nu le puteți ține, că vi le fură. O, oile Mele, țineți-vă de tot ce ați auzit, și să le împliniți, că nu auzitorii se vor mântui, ci numai împlinitorii. O, fiilor, nu fiți zăngănitori, nu fiți aramă spoită. Fiți aur curat și călit în valurile vieții. Înfruntați toate poftele și grijile deșarte prin care vă fură cel rău. Azi trăim în vremea lui Noe. Ce făceau atunci? Se însurau, se măritau, mâncau și beau. Cine a zis: „Fă corabie“? Cine a făcut-o? Cine l-a ajutat? Ce zicea lumea și cei ce-l ajutau să facă corabie? Râdeau de el. Ce zice lumea acum când aude de mânia Tatălui, care va fi turnată pe pământ din pricina necredinței și fărădelegilor ce le face lumea în tot momentul?

O, poporul Meu, vă uitați la Mine și nu vă vine să credeți. Simțiți-Mă, că sunt în persoană și vă vorbesc blând, blând. Nu Mă răstesc, și vă vorbesc ușor, ca să înțelegeți. O, lume, lume, mulțumește-I lui Dumnezeu că M-a trimis iar în mijlocul tău să te chem la mântuire, la rai, la veșnica fericire, care nu se va mai termina. Aveți în fața voastră apă, foc și Sânge. Ce înseamnă, ce se face cu ele? Apa spală, focul curățește, Sângele ne împacă cu Tatăl. Fraților, bucurați-vă, că Domnul a mai pus o dată masa și vă cheamă la masă. Veți fi întrebați de toate, dar vă spun, nu vă lepădați, că fumul va pieri, dar voi veți rămâne. Nu vă lepădați.

Fiule, dacă-ți spun că ești credincios, te ții și nu cazi, iar dacă îți spun că ești păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Așa-i firea omului, vrea să fie înălțat pământește, pentru o clipă. Să vă înălțați, dar nu aici, copii. Nu doriți să fiți înălțați acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, și pe apă sunt mii și mii de bărcuțe, și în bărcuțe sunt michiduți, și merg spre apus acești michiduți. Sunt muzicanți, sunt cântăreți, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuță, și în barcă, o proorociță, și vorbește. Ea se bucură și face haz, și în timpul călătoriei barca se răstoarnă și diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, și în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, și acele frunze luminează apa aceasta limpede, și în apă sunt mii și mii de peștișori care călătoresc pe aceste raze și întreabă: „Mai este mult?“. Și iată și un drum, și pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, și în car sunt doi oameni. Cine sunt aceștia? Enoh și Ilie. Aceștia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peștișorii i-au întâmpinat pe prooroci și îi întreabă: „Mai este mult?“. Peștișorii s-au făcut un popor și întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată și printre dărâmături se văd și morți. În dreapta este o cetate nouă, și poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Și în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostași și de doisprezece îngeri, care au cădelnițe, potire și plăci. Înțelegeți, că vă dau acestea ca să le înțelegeți.

Iată patru îngerași, care au în mână patru Evanghelii, și toate fac numai una, și iese pe poartă Împăratul, și e plin de sânge Împăratul, și pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune și strigă: „A Domnului este împărăția!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă și a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeți? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăți tot păcatul de pe acest pământ. E și Împărat plin de sânge, e și Prooroc. Înțelegeți? Ce este apa? Ce sunt peștișorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viața trăită în curăție; peștișorii sunt poporul. Ce este carul și proorocii Enoh și Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburați dacă nu știți.

Iată ce zice Tatăl: lasă, fiule, cartea pământească, și ia cartea cerească. Vai de voi, pământ și mare! că Domnul vrea să vă nimicească.

Fiilor, dacă ați avea dragoste cum voiesc Eu, ați zbura prin văzduh.

În fața vasului Meu s-au lăudat doi bărbați că au praf de pușcă și că o vor nimici, și atunci ea nu va mai rătăci lumea, dar voi să spuneți vasului Meu să nu se teamă.

Fiilor, în casa Mea de rugăciune, odată cu voi pășesc și cei cu duhuri rele. Credeți? Am intrat după voi și abia v-am mai găsit printre duhurile rele. Credeți? Vai de cei ce nu cred că stau la ușă duhurile rele! Iată că și preoții nu mai dau hrană sufletească trebuitoare poporului Meu. Eu nu vă spun vouă ca să-i urâți pe preoți. Rugați-vă pentru ei, că și pe ei îi fură cei răi.

Fiilor, M-a trimis Tatăl la voi să vă fac totul cunoscut, să vă trezesc din moleșeală. Copilași, lucrați cu mâinile și pășiți cu drag cu picioarele pe calea mântuirii. Am în mână cinci mere, și dacă le curăț, rămâne puțin, numai un sfert. Iată, și acest sfert va pieri atunci.

... Fiilor, cât timp este de când a fost satana să cutreiere pământul? Învățați Scriptura pe dinafară, că se va ridica într-un miez de noapte, se va ridica. Învățați-vă Scriptura. Iată, vasul Meu, când a fost închisă la un loc cu o sectantă, a întrebat-o sectanta de ce postește, și vasul Meu nu a putut să răspundă. Întrebați vasul Meu ce vorbire a avut cu sectantele. Și după vorbire, o sectantă a visat că trecea pe o punte peste o prăpastie mare, și când era la jumătate, a căzut de pe punte și a apărut un om cu haine negre și lungi până jos și a prins-o și a întrebat-o: „De ce nu postești?“. Și i-a mai spus că dacă postea, nu mai cădea, și i-a spus că la cer nu se poate ajunge cu toate ale lumii. Ea a zis că postește o zi pe an, iar el i-a zis: „Cum a postit fariseul“. Din vorbele purtate, ea și-a luat angajamentul că va posti și ea ca vasul Meu.

... O, fiilor, vine scrâșnirea dinților și se va ridica harul. Socotiți timpul, că vremurile sunt grele. Fiule, să plângi când vezi că a venit seara și nu ai făcut ce erai dator să faci și să împlinești.Iată, Eva numai a gândit: „Oare, de ce a zis să nu mâncăm din pomul oprit?“, iar diavolul a auzit și a zis că nu e păcat. Iată, și la voi este îndoială.

09-06-1958

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, în România s-a înfipt sabie, s-a înfipt cuțitul ei până la mâner. Vai de tine, Românie, ce va cădea peste tine! Oițele Mele, ascultați cuvintele Mele, că vine ziua cea mare și va fi amar de cei nepregătiți. Plâng sfinții și îngerii de milă de ce are să vină. Oițele Mele, ascultați și împliniți, că totul e gata. S-a pus muzică să cânte cu o săptămână mai înainte și Mirele S-a pogorât să adune toate mesele. Nunta e mâine, nu e azi, dar fiți gata.

S-a pogorât molimă să mănânce toată lâna. De câlți nu se atinge; numai lâna o va roade de tot, de nu se va mai putea înnoda. Viermele are nouă metri lungime și jumătate de metru lățime; roade mereu la lână și nu poate să-l omoare nimeni, decât cel ce l-a trimis. O, știți voi ce este? Este dușmănia, ura, invidia, îngâmfarea, răutatea frate pe frate, creștin pe creștin, că nici în mănăstire nu mai este smerenie. Toți sunt mândri, toți zic că sunt pregătiți, dar cu greu mai găsești maici smerite; la o sută, de-abia una smerită, dar nu se vor mântui decât cei smeriți.

Vine nunta, și cine n-are haină de nuntă, nu va putea intra la nuntă. Mulți au haine și de nuntă, dar dacă n-au și cămășuță, nu vor putea intra la nunta Mielului.

10-06-1958

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:31 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1959

Anul 1959

   * 06-02-1959 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, poporul Meu, voi, care aveți pe calea Mea crucea, nu vă abateți din calea Mea. Duceți crucea până la capăt, că nu sunteți singuri; toți suntem una, toți suntem frați. Voi nu credeți, dar toți suntem frați, și un duh avem toți, de la Tatăl ceresc.

O, oițele Mele, mai avem o secundă și ne întâlnim cu patria cerească.

Fiilor, mulți au cerut partea lor și au plecat în lume. Iată, vine satana în fața Tatălui Meu și zice că toată lumea îi slujește lui prin întinare și prin copii nebotezați, ce trebuie curățiți și sfințiți, căci slujesc lui satana. Voi știți că mulți slujesc și lui Dumnezeu și lui satana, și merg la biserică și se închină, și merg și la cârciumă și se îmbată și înjură și vorbesc cuvinte porcoase și murdare. Mulți trec pe lângă crucea Mea și se închină, și merg mai departe și înjură.

Întâi voi judeca pe antichrist.

O, Românie, Românie, mult lucru sfânt am făcut în tine!

... Nu poate lua trupul hăinuța sufletului, și nici sufletul, hăinuța trupului. Care din ele e mai scumpă? Haina trupului, sau haina sufletului? Cine a dat haina trupului? Este dată de naș. Și cine a dat haina sufletului? Este dată de Duh. Nu poate lua trupul haina sufletului, și nici sufletul, haina trupului. Sfințiți-vă acum când sunteți în trupuri, căci Tatăl are nevoie de voi pentru cer. Numai să vreți, și cerul este al vostru.

Se luptă antichrist cu creștinii. Antichristul lucrează în calea lui Dumnezeu și intră în biserică și intră în altar, dar voi, țineți-vă bine. Am cerut de la Tatăl să Mă arăt în trup, ca să nu mai cădeți.

Copii, glasul ce-l auziți acum, acela va judeca.

Vine foamete mare, mare, dar Eu tot vă vorbesc, tot Mă mai cobor să vă vorbesc. Am să Mă cobor și am să-ți dau o sămânță de grâu să o semeni, poporul Meu, dar să nu o arunci pe orice pământ. Alege pământul, ca să poată să facă roadă pământul cel bun. Dintr-o sămânță se va face un spic; dintr-un spic se va face un kilogram; dintr-un kilogram se va face mult și se va înmulți și vei face pâine și vei hrăni lumea. Și iar am să Mă pogor să-ți mai dau o sămânță. Știi ce sămânță? Sămânță de vie. Și via va crește o viță, și vița va face ciorchini și struguri de un kilogram și va ieși mult vin. Poporul Meu, să o semeni în pământ bun, ca să poată rodi, căci va ieși mult rod, dar nu va avea cine să-l bea. Fiule, înțelegi tu ce este taina aceasta?

O, poporul Meu, ești în clasa a patra; ține-te bine, să nu-ți ia altul premiul. Crede, învață și luptă-te lupta cea bună ca să poți lua cunună. Fiule, să nu pierzi și să nu uiți nici un cuvânt, că de toate vei fi întrebat. O, tată, voi știți că doctorii învață multe până prind învățătura să vindece bolnavii și să le dea medicamente trebuitoare la boala lor. Iată, și voi, să aveți credință mare și tare, că veți învia morții și veți vindeca boli.

... Poporul Meu, cunoști tu semnele lui antichrist? Iată care sunt: lepădarea de credință, tăgăduirea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, și tăgăduirea lucrării sfinte. O, mai e un semn, mai e ceva. Primul semn e lepădarea de credință, și al doilea este depărtarea icoanelor și a rugăciunii din școli, și al treilea semn este pustiirea casei lui Dumnezeu. Iată piatra de temelie, și în mijlocul ei este răutatea.

Tată, s-a făcut o fabrică de pâine pentru populație multă, și această fabrică nu mai face pâine numai din grâu curat; face din amestecătură multă. Așa și în credință s-a făcut amestecătură și nu știe lumea ce să mai creadă. Tată, tată, vai de acei prin care vine sminteala!

... La Vladimirești fac îngerii Liturghie și slujbe, și vrea Tatăl să țină așa până când se va deschide iar. O, ca fulgerul se va arăta foc pe pământ și se vor căi cei răi și necredincioși, dar e prea târziu atunci.

... Fiilor, a dispărut crucea de pe masa judecătorului, și icoanele din școli, și rugăciunea din școli. Fiilor, de ce n-am învățat Eu carte? Fiilor, cine învață carte multă, învață multe fapte urâte și se leapădă și de credință, că se strecoară în inimi duhul mândriei și al iubirii de sine. Au ieșit multe, multe școli, dar au ieșit și fapte murdare foarte multe, ca să nu te mai poți gândi la Dumnezeu și să le facă omul cât trăiește.

Rugați-vă, copii, și dacă vreți, rugați-vă cu mătănii până la pământ, cum se roagă voievozii și îngerii. Dacă ei se roagă așa, voi cum ar trebui să vă rugați? Dar vă spun, rugați-vă cu mătănii și să nu lipsească metania de la rugăciune dimineața și seara și să nu dormiți niciodată fără rugăciune. Așa cum te îngrijești de mâncarea care este trecătoare, așa să te îngrijești de rugăciune, că ea va rămâne să se vadă odată. Rugăciunea va fi puterea prin care veți scăpa. Prin rugăciune scăpați și aici, pe pământ, de multe greutăți, și tot așa și în cer, veți ajunge prin rugăciune.

... Atunci să dați barba jos, când va dispărea chipul Meu de pe icoane, de pe cruce. Așa vrea Tatăl, vrea să vă vadă cu chipul Lui în fața oamenilor, căci lumea acum s-a rătăcit și de la chip, și de la port, și de la trăire, și de la vorbire creștinească. Nimeni nu mai știe că la toate este un hotar.

06-02-1959

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:33 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1960

Anul 1960

   * 01-05-1960 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Pace vouă, copiii Mei, pace și liniște! De ce sunteți așa de mâhniți, așa de triști? De ce plângeți, măi copiii Mei? M-am coborât în acest timp la voi. O, de ați vedea voi călătoria Mea, pe unde Eu călătoresc! Fiilor, Mă așteptați să vin la voi, dar voi nu știți cum vin Eu pe pământ, nu știți pe ce cărare, că nu mai am casă, nu mai am masă să vin la voi, nu mai am, tată, casă să vin la voi, căci casa pe care Mi-au făcut-o oamenii s-a umplut de păianjeni. O, lume, lume, nu mai am loc în tine! O, copilașii Mei, venit-a Domnul între voi. Nu am venit în trup, ci în Duh. Țineți-vă de poala Mea, că au venit dușmanii și Mi-au luat căsuța și Mi-au luat hăinuța. Țineți minte, tată, nu scoateți duhul din fașa cu care v-ați botezat. Nu scoateți crucea cu care v-ați botezat. O, copilașii Mei, venit-a Duhul Meu ca să se împlinească ceea ce am zis când eram în trup. Florile Mele, v-am dat har și dar, că nu mai am casă pe pământ. Sunt plin de răni; nu mai am nici umbră pe pământ.

Copiii Mei, e masa pusă pentru voi, e haina gata pentru voi. Să nu vă uitați înapoi, căci stâncă de sare vă veți face. Nu vă uitați că nu mai aveți casă și masă, și uitați-vă cum vine Domnul la voi, cădupă Mine vine Ilie, și nu este trup, ci este duh. Lăsați povara jos. Înarmați-vă cu puterea lui Hristos. Îndreptați urechea către Mine.

... O, trandafirii Mei cu spini pe coadă! că am vrut să rup unul să miros, dar M-am rănit la deget. Iată, curge sânge. Am apucat cu toată mâna să-l rup; am crezut că nu mai are spini. O, florile Mele, ce vijelie mare e pe pământ! Spuneți voi, cine v-a deșteptat și v-a spus că vremea s-a apropiat? Tată, a făcut Domnul o casă și a coborât la voi pe pământ, nu acum, ci peste o clipă, nu peste o zi. Florile Mele, privegheați, ca să puteți intra în ea.

... Copiii Mei, vorbește Duhul. Copiii Mei, voi nu aveți nici un spin pe capul vostru, nici un cui pe trupul vostru, dar Eu sunt plin de cuie.

Fiilor, mulți prooroci se vor naște pe pământ, dar luați aminte la semănăturile lor. Întuneric mare va veni pe pământ, dar tu vei lumina, copilul Meu. Nu sunt aduse acum cele ce vă spun Eu, și sunt scrise de când eram cu trupul pe pământ. Cunoașteți-Mă oițelor, că sunt între voi. Cunoașteți-Mă după fluierul Meu, că mulți vor veni, în numele Meu, ca să vă înșele. Cunoașteți după milă, cunoașteți după roadă. Copilul Meu, tot cel ce este fără de cruce nu este de la Dumnezeu. Tot cel ce este fără preot nu este de la Dumnezeu.

... Copiii Mei, treziți-vă, că nu sunt singurel. Am luat cu Mine pe prietenii Mei care M-au însoțit când am plecat. O, floare trecătoare, o, v-ați vândut pe nimic, poporul Meu de pe pământ! O, de ați vedea voi răscumpărarea cât este de prețioasă! că de v-aș da numai un cui din palma Mea, nu ați avea cu ce-l cumpăra; numai un spin din fruntea Mea, nu aveți cu ce-l cumpăra. O, de ce nu-l răscumpărați pe cel din păcat? De ce? Că nu v-a cuprins frica? Frica a făcut acoperământ peste voi.

... Copii ai cerului, lăsați morții să-și îngroape morții lor; voi luați crucea și urmați-Mi Mie. Deși e căzută, ridicați-o pe umerii voștri și porniți cu ea spre palat.

Iată ce bucurie nespusă e să veniți să beți apă, tată! Cu ce beți voi? Cu gurița, sau cu mânuța? Beți apă, tată, beți, că v-a adus Tatăl ceșcuța. Beți apă din izvorul Meu. Copilul Meu, umple, tată, desagii bine, că poți, cu ajutorul lui Dumnezeu. Vrei să și asculți, să și scrii, dar să nu zboare vântul ceva din povara ta.

... Florile Mele, vă repet, mulți prooroci mincinoși s-au născut pe pământ. Tată, cunoașteți proorocii, că nu toți sunt de la Mine. Cel ce-Mi poartă crucea, pe acela să-l credeți. Mulți s-au pus ciobani la oi, dar când a venit lupul, le-au părăsit. Fiilor, nu toate vânturile care bat sunt de la Mine. Luați bine seama, cine poartă crucea Mea mărturisind pe Dumnezeu în trup și în duh, acela este de la Mine, căci crucea este suferințe și fapte. Cine mărturisește pe Dumnezeu și bea băuturi rele, în afară de vin, nu este de la Mine.

... Copiii Mei, este greu ca în ziua de azi să mărturisească cineva pe Dumnezeu. Este cruce de fier, că este pământul minat. Cât a suferit Domnul pe pământ! Oare, nu ar fi putut Dumnezeu să-L apere pe Fiul Său? Dar L-a dat pildă de suferință, că dacă-L apăra, rămâneau proorocii mincinoși, și Dumnezeu nu minte niciodată.

... Oițele Mele, de ați vedea voi că sunteți lângă portiță, n-ați mai fugi de suferință. O, Mă îneacă valurile apei, căci Eu lucrez, și iată, și dracul lucrează. Multe scule are diavolul și puține slugi am Eu pe pământ. Pe unde-l întâlnesc pe diavol, Îmi dă cu sâc și spune că Mi-a luat împărăția. O, tată, tată, împărăția Mea nu o ia; dincolo de punct nu poate să treacă. Cu toată puterea lui, o să-l nimicesc, și mulți se vor jeli când vor vedea cui au slujit. O, lume, lume, întoarce-te la Mine! Aruncă de la tine haina lui de aur și de porfiră și de pietre prețioase și îmbracă-te, lume, cu haină de cerșetor și cere la Mine mântuire.

O, copiii Mei, la voi să nu vă întreacă hrana trupească pe cea a sufletului. Vă spun că cine merge pe urma Mea are cruce grea, și să nu ceară ajutor de la om, ci de la Dumnezeu.

M-am hotărât, tată, să-l pierd pe dracul de pe pământ, și oriunde va fi scula lui, fie oraș, fie casă, fie biserică, voi nimici de voi găsi scula diavolului în ea.

Stâlpilor, se pregătește noul Canaan. Nu e în trup puterea voastră, ci e în duh. Nu vă descurajați că nu puteți, căci puterea este în duh.Dumnezeu v-a dat har și dar. Pe acest pământ lucrează zidarii Mei.

... Spuneți, tată, și la oițele celelalte să pască ierbuța cunoscută, căci pe pământ s-au așternut spini mulți, și să nu vă aducă răni în duh. Spuneți la frații voștri, la părinți și la copiii care nu sunt aici, dar nu la cei din mare, ci la cei din casa Mea.

Copiii Mei, de ce am venit Eu la voi? Măi copilași, M-a trimis Tatăl la voi, n-am venit Eu așa. Fiilor, țin în mână cheile și descui ușa la bine și la rău. Știu că la rău nu va intra nimeni, și se vor îngrămădi cu toții la ușa binelui, dar de voi găsi pe cineva fără hăinuță, îl voi azvârli afară. A venit Maica Mea plângând pentru voi în fața Tatălui Meu și a spus că sunteți plini de răni. Eu am cercetat tot trupul celor ce cred în Mine și n-am găsit răni pe trup, dar Eu am răni mari. Mă uit, tată, că nimeni nu are inima îndoliată. Sunteți cu moartea în spate și nu sunteți smeriți; umblați, tată, numai glumind. A venit Maica Mea plângând că aveți cruce grea. Unde îți este crucea cea grea? că Eu nu te-am văzut plângând. Te-am văzut râzând. Copiii Mei, nu vă duceți cu crucea pe alte drumuri. Te părăsesc, copilul Meu, dacă faci așa. Nu intra cu crucea în salon, nu intra cu crucea la film sau la cârciumă. Ascultă, floare care te-am uns cu mir din patria cerească: nu intra pe alte drumuri cu crucea Mea, că te părăsesc.

... Iată care este calea Mea. Prima portiță este să te lepezi de trupul tău, adică să nu mai curvești, să nu mai minți, să nu mai furi, să nu mai ucizi, să postești și să te rogi. A doua portiță, copilul Meu, este crucea pe care ți-am dat-o Eu, crucea răstignirii. Să te uiți la ea, să-ți vezi chipul tău dacă este bun sau rău. A treia portiță este potirul, care este plin; să bei, copilul Meu, să primești putere de la Dumnezeu, că pentru voi e dat, nu pentru cei cu inimă spurcată. Voi, tată, ascultați-Mă, că ați intrat pe cele două portițe, dar n-ați ajuns la a treia, pe care vă spun s-o luați în fiecare zi. Măi copilașii Mei, mai aveți un prag de trecut. Iată, mai aveți iubirea de aproapele, de bisericuță, de cei ce se jertfesc în fața sfântului altar, că M-a trimis Dumnezeu în vie ca să iau struguri din ea, M-a trimis Tatăl să culeg flori, dar nu erau nici struguri, nici flori, că n-am de unde. O, fiilor, cu ce veți plăti voi osteneala Mea, a Duhului Meu, a cuibului Meu, a vasului Meu? O, tată, Eu nu vă iau plată, Eu cer milă de la voi, nu cer vițel sau bou, și cer ca jertfă mila duhului tău.

... Nu vă mai uitați înapoi, că stâncă de sare vă veți face. Nu vă mai uitați înapoi că nu mai aveți casă și masă, și uitați-vă că vine Domnul. După Mine vine Ilie, și nu este trup, și este duh.

... Iată, măi copii, am la răsărit popor pe care l-am sculat din mormântul întunecat; am la apus popor pe care l-am sculat din mormântul întunecat; am la miazăzi popor pe care l-am sculat din mormântul întunecat; am la miazănoapte popor pe care l-am sculat din mormântul întunecat. La răsărit vorbește piatra prin duh, și la judecată va zice piatra că voi ați auzit prin om și n-ați crezut. Feriți-vă de judecată, să nu aveți judecată. La apus a vorbit prin copaci și s-a ridicat o ceată de bărbați, și iată că se luptă cu împăratul care vrea să le strice bisericuța. Acești oameni se luptă cu împăratul cel rău. La război e război crâncen, că nici biserica nu mai este în picioare, dar crucea e purtată de copiii Mei pe brațe. La miazănoapte am sculat poporul prin peștii din baltă. Ies peștii la mal și strigă: „Pocăiți-vă!“. La miazăzi am sculat poporul prin rândunele care strigă: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!“. Dar voi, că aveți glas de om, cum să nu credeți?! Nu te speria că ai suferință grea. Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, și el a pus stele pe pământ.

... Oraș București, oraș București, Sodomă și Gomoră ești! S-au găsit niște rândunele într-o margine de tine, care își caută cuib.

O, florile Mele, o poporul Meu, vine Canaanul la tine! O, fiilor, voi nu vedeți prin ce spini mergeți. Fericită este ușa deschisă astăzi ca să pot intra Eu cu toată lucrarea Mea. Am venit să vă ajut la suferință. Eu știu cum s-o port. Am venit să vă netezesc și cărarea voastră, că plânge Maica Mea că numai dealuri aveți pe ea.

... Să nu ziceți că dacă biserica e dărâmată Dumnezeu te va părăsi. Nu, tată. Dacă slujești lui Dumnezeu, și nu la trup, ci duhovnicește, Dumnezeu nu te părăsește. Purtați-Mi crucea, că și Eu port povara voastră. Fiilor, Maica Mea se roagă să treacă vremea de apoi, să treacă suferința de la voi, dar nu se poate să treacă nimic. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Vă spun, pregătiți-vă duhovnicește, că a sosit clipa să vă prezentați în fața lui Dumnezeu. Nu este om să nu treacă prin fața lui Dumnezeu. A venit vremea Mea. Nu este Noe, nu este Lot, ci Duhul lui Hristos.

Pace vouă, copiii Mei! Amin.

01-05-1960

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:38 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1962

Anul 1962

   * 28-10-1962 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, înainte, Israel a trecut prin apă, dar acum ce vom face când vom trece prin foc? căci aceasta prin care vă vestesc este trâmbița a șasea. Cuvintele Mele nu sunt pentru duhurile rele, ci sunt pentru cine face cuvântul pe care îl auzi tu astăzi. Cuvântul de astăzi este ușa, și nu mai este o altă ușă de intrare în împărăția Mea.

28-10-1962

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:43 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1963

Anul 1963

   * 20-01-1963 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-05-1963 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... — Verginico, scoală-te din așternutul tău, căci Eu îți voi da ție de lucru. Verginico, pregătește un caiet și pană, fiind în așteptare să vină Domnul.

Eu, pe când așteptam, am văzut deasupra capului meu o roată mare, mai mărită de două ori ca roata unei căruțe. Era de o frumusețe... cu mii de culori! Erau culorile late ca forma unei panglici și urmată una după alta. Și în mijlocul rotoului a apărut fața Domnului Iisus Hristos până la umeri, cu perișorul ca pârâul unei ape, ce se revărsa pe umărul cel drept și pe cel stâng, un păr ca lumina lămpii, fața blondă, ochi albaștri. Așa de blând era, că numai privirea Lui te mângâia. M-a privit așa de blând, dar nu mi-a spus nimic. Și ca fulgerul a dispărut chipul cel blând al Domnului și s-a schimbat într-un alt chip: chipul cel bătrân al Tatălui ceresc. Numai fața se vedea; încolo, era acoperit. Umerii, barba erau totul o lână albă, mai albă ca zăpada. Ochii îi avea tot albaștri, și doar părul era alb, dar fața era roșie și tânără; ochii vioi. M-a privit și m-a strigat:

— Verginico, ce faci?

Verginico, Mă cunoști cine sunt Eu?

— Da, Doamne, Te cunosc. Ești Tatăl ceresc.

— Sunt. Să nu Mă uiți niciodată. Să scrii copiilor Mei așa, că de mii de ani vorbește Domnul cu ei. L-a făcut Dumnezeu de la început pe om, l-a făcut nedeosebit cu chipul. I-am dat suflet din Duhul Meu, i-am dat grai din graiul Meu, și toate celelalte din ale Mele sunt date, și mulți zic că tot ce au sunt făcute de ei. Scrie, Verginico, mărgăritarele Mele și le dă copiilor Mei să le citească, că de mii de ani vorbește Domnul și cu creștinii, și cu păgânii, și ei nu fac roade vrednice de pocăință.

... Minciuna, hula, uciderea și preacurvia s-au înmulțit. Le-am pus hotare peste hotare de la fărădelegile lor. Scrie, Verginico, că va veni Dumnezeu la judecată cu ei și va fi iute la mânie pentru toți care nu primesc cuvintele Mele, pentru cei ce nu fac voia Mea. Spune, Verginico, că le-am scris prin prooroci să se pocăiască și nu s-au pocăit. Am amenințat pe tot omul, cu ierni grele, cu trăsnete și ploi fără măsură, am făcut războaie mari împotriva vieții lor, am sculat popor asupra altui popor ca să-i îngrozesc, semne multe am făcut, să vadă mânia Mea asupra fărădelegilor lor. Am luat rodul pomilor și al grânelor și al câmpului, să cunoască ei că sunt abătuți de la adevărul Meu și de la voia Mea.

Spune, Verginico, fiilor lui Israel care se cheamă creștini, că dacă ar veni Domnul și i-ar găsi în necredință și în neascultare și pizmă și ură, îngrozit de ceea ce ar găsi, ar striga cu mânie: „Vai vouă, răilor! Pentru ce v-am hrănit? Eu v-am dat pâine multă, și de toate bunătățile v-am dat. V-am îndestulat până la sațiu, dar voi după ce v-ați îmbuibat nu Mă mai ascultați“.

... Scrie, Verginico, că Dumnezeu nu urăște pe om, ci păcatul, și poruncesc fiilor lui Israel să se ferească de păcat și să urască păcatul, care-L supără pe Dumnezeu.

... Scrie, Verginico, fiilor Mei, să nu se asemene cu cei din Gomora și Sodoma, că aceia când cădeau în bătaia gloanțelor și a bombelor, erau mulțumiți să piardă totul, numai să scape cu viață, și acum nu mai vor să-și vindece rănile. Pentru aceste fapte rele li s-au luat moșiile, viile și casele; pentru că aveau și nu auzeau strigătele orfanilor și ale văduvelor, și celor săraci nu dădeau.

... Scrie, Verginico, oftarea Mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, căci vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creștinului de venitul muncii sale. Nu voi cere socoteală creștinului de bani, de haine, de lux, de case, de mobilă, de mese îmbelșugate, ci îi voi cere socoteală dacă a dat de mâncare celui sărac, adică flămând, sau a îmbrăcat pe cei goi, sau a primit călători, sau a cercetat pe cei bolnavi, sau a mângâiat pe cei întristați.

... Scrie, Verginico, poporului Meu, să nu se încânte după oamenii răi, căci blestemat este creștinul care se leapădă de legea lui Dumnezeu și se face una cu păgânii, că greu îi este lui să mai scape de păgâni, căci păgânii au pe dumnezeul lor, pe diavolul, și fac zapisuri pe veci pentru cel ce ajunge pe mâinile lor.

... Vai de cei ce intră în mijlocul poporului Meu cu vorbe înșelătoare și furând vreunul dintre creștini, târându-l în lume, căci aceluia care intră în stână și fură o oaie, îi voi cere la ziua de judecată sufletul acelei oi, din mâna lui să Mi-o dea. Vai celui ce povățuiește pe creștini la rău! Vai lumii de smintelile ei pe care le face!

... Să fiți supuși poruncilor lui Dumnezeu și legii Lui, și nu omului care ți-a adus sminteală, și nu ochiului, și nu mâinii, nici piciorului, și la nici un mădular, ci numai lui Dumnezeu supune-te, fiule.

... Omul de azi zice că numai bogații de pe vremuri făceau rele, că trăiau din spinarea săracului. Dar omul de astăzi, ce face? A stricat tot. Săracului i-a luat masa și casa. O, vai, vai, aceștia și aceia tot una sunt, dar mai iertați sunt oamenii de atunci, căci credeau în Dumnezeu; dar aceștia nu cred, și strică și pe cei ce cred, și pe cei ce-Mi slujesc.

... Creștinii cei de la început dădeau totul pentru slujba Domnului, dar creștinii cei de acum nu mai dau nimic. Creștinii cei de la început făceau case în cer pentru săraci, dar creștinii cei de acum nici pentru ei nu știu să facă. Toată munca și toate lucrurile creștinului se îngrămădesc pe pământ, unde în tot timpul se strică, și în ceruri nu au nimic.

... Scrie, măi Verginico, poporului Meu că unii dintre copiii poporului umblă fără rânduială, nelucrând nimic; se ostenesc în lucruri fără folos și povățuiesc pe alții să calce în picioare poruncile Mele. Dar porunci dau Eu poporului Meu, să poarte grijă de acești fii ai lor, să-i îndemne să muncească și cinstit să-și câștige hrana. Faceți-i să înțeleagă legea, căci cine nu muncește și cine nu vrea să lucreze, nu trebuie nici să mănânce, căci legea ne arată că lenea e păcatul de moarte al creștinului. Din lene izvorăsc multe păcate. Poruncesc fiilor Mei să lucreze cu credință, că vor lua plată de la Dumnezeu

Voi, poporul Meu, aduceți la calea cea bună pe oamenii care fac păcate, căci voi sunteți lumina lumii și sarea pământului. Să nu apună soarele peste voi certați cu cineva. Voi, creștinilor care vă împărtășiți cu mărgăritarele ce vin din mijlocul tronului ceresc, cu cuvintele Mele și ale Tatălui Meu, aceasta este porunca Mea: să nu fie între voi nici ură, nici vorbă proastă, nici glume rușinoase, căci nu se cuvin creștinului. Să nu fiți înfruntători, nici răpitori, nici curvari, nici bețivi, nici mândri, nici răi, nici lacomi, nici dușmănoși, nici pizmuitori, nici leneși, nici hulitori, nici lăudăroși, căci creștini ca aceștia nu vor moșteni împărăția cea pregătită de Dumnezeu.

Voi, copiii Mei, păziți duminica cu sfințenie, ca să nu cădeți în blestemul legii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a făcut această zi pentru odihna trupului și întărirea sufletului. Dacă veți lucra duminica, nu veți avea spor în toată viața și vor veni asupra voastră pagube și mari nenorociri, și toată munca din tot timpul va fi prădată, căci Dumnezeu stă împotriva celui ce face lucru duminica.

... Vă poruncesc vouă, creștinilor, să nu părăsiți biserica. Atâta va mai fi lumina Domnului cu voi, câtă vreme mai stă biserica în slujbă. Vine vremea să fiți dați afară din biserică. Voi, în tot timpul și în vremea aceea să nu vă pierdeți curajul, și mai mult să vă încurajați, și cu toții să cunoașteți venirea Mea, căci Domnul nu vine pe vreme bună, ci pe ploaie și furtună. În pilde vorbesc. Voi, creștinilor, respectați preoții, oricât ar fi de aspri cu voi, ca să nu cădeți în blestemul legii lui Dumnezeu.

Vă poruncesc vouă, creștinilor, să fiți plăcuți la cuvinte, ca totdeauna cuvântul vostru să fie plăcut și dres cu sare, ca să dea mare dar celor ce ascultă. Luați seama la toate cuvintele pe care le vorbiți, ca să nu fiți oameni care seamănă semănătură în vânt, căci cuvintele rele strică și cuvintele bune.

... Vă spun, vouă, femeilor creștine, să vă purtați cu îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială firească, cu mintea întreagă, nu cum se poartă femeile Gomorei și Sodomei, nu cu împletituri de aur pe păr, nu cu flori în păr, nu cu cercei, nu cu mărgele, nu cu inele, nu cu brățări, nu cu scârțâietori la picioare, nu cu pungile pe mână, nici cu haine de lux, ci cu fapte bune, așa cum se cuvine femeilor creștine să fie cu teamă de Dumnezeu. Creștinul care-și îmbracă femeia în lux, îi scoate marfă de calitate lui satana, și mai târziu o va pierde.

Bărbați și femei creștine, și voi, copii creștini, ascultați pe Domnul. Vă spun vouă, părinților, creșteți copiii în învățătura legii lui Dumnezeu. Bătrânelor creștine, vă spun ca la niște mame mironosițe, fiți cu înfățișare cuviincioasă, nu fiți robite de vorbele lumești, ci fiți învățătoare de bine, ca să faceți cuminți și pe cele tinere.

... Fiilor creștini, urmăriți ce vă spun în această vorbire. Fiți, măi fiilor, creștini împlinitori. Lepădați lucrurile întunericului și îmbrăcați-vă cu lucrurile luminii, căci s-a apropiat ziua, și Dumnezeu nu Se lasă să fie înșelat, căci Eu adevăr grăiesc, măi creștinilor, că la ziua judecății vei secera, măi creștine, ce ai semănat în viață. Mai bine vă zic vouă, măi creștinilor, pentru că vremea s-a scurtat: împăcați-vă cu Dumnezeu, ca să gustați cele ce ochiul vostru nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima voastră nu s-au suit, căci minunat loc a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.

Dacă acum, după ce veți auzi ce v-am scris prin mâna vasului Meu, dacă nu vă veți îndrepta, voi trimite pe pământ întuneric mare și vor ieși fiarele din culcușurile lor și vor veni asupra oamenilor ca să se hrănească. Și voi porunci să sară și peste voi, ca să fiți răpiți, pentru că nu M-ați ascultat când Eu am fost cu voi. Voi porunci norilor să reverse pe pământ ploaie să spele pământul, și voi deschide porțile cerului și voi da foc pe pământ, ca să ardeți ca lemnele.

... Creștinilor, creștinilor, îndreptați-vă. Puneți la inimă sfaturile Mele și îndemnurile Mele. Ascultați-Mă, fiilor, că vă voi amenința cu boli grele și veți chema moartea să vă ia, să scăpați de bolile care vor cădea peste voi, și moartea nu va veni, că moartea va fugi de voi.

... Veniți, veniți, creștinilor, la Dumnezeu! Așa vă cheamă Domnul, căci voi sunteți prietenii Mei, și Eu sunt prietenul vostru. Dacă voi faceți voia Mea, nu vă voi mai numi robii Mei, căci robul nu știe ce face stăpânul său, și vă voi numi pe voi fii și vă voi face vouă cunoscute toate lucrurile Mele, căci cei care au fost la început nu au darurile voastre.

Așa vă îndemn, fiilor, creștinilor, nu știu ce nume să vă mai pun, căci creștinii de la început n-au fost ca voi. Creștinii cei de la început n-au fost fățarnici cum sunt creștinii cei de acum. Creștinii cei de la început au avut prooroci pe oameni și mult îi ascultau, mult îi socoteau și îi prețuiau, și ce poruncă dădeau, acea poruncă o împlineau. Nu treceau peste poruncile care se dădeau de prooroci; se fereau să nu strice cuvintele proorocilor. Dar voi, creștinilor de astăzi, aveți pe Sfânta Treime Care vă profețește, și multe lucruri s-au lucrat cu voi și multe minuni s-au lucrat cu voi. Cu ce curaj, măi creștinilor, stricați lucrurile pe care le face profeția Sfintei Treimi? Creștinii cei de la început nu curveau, și în mare curățenie își duceau viața. Pe creștinii cei de la început îi conducea legea, dar la voi, măi fiilor, S-a pogorât Dumnezeu și vă conduce cu toate lucrurile. Pentru ce nu mai ascultați sfaturile profeției de azi? că sunt trei Puteri: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

... Să știți voi, creștinilor, căci cel ce-și ascunde fărădelegile sale și nu le mărturisește la duhovnic, acela nu poate fi iertat. Creștinul care-și mărturisește fărădelegea sa la duhovnic și se lasă de a mai face fărădelege, acela își spală inima și o luminează cu lumina Duhului Sfânt; intră Duhul Sfânt în ea și o stăpânește.

... Eu sunt Alfa și Omega. Am profețit aceste cuvinte. Cine le împlinește, va fi fericit, iar cine le calcă în picioare, va fi în mari amenințări, ca fiii Gomorei. Pun sfârșit.

Pace poporului Meu, și binecuvântat să fie! Amin.

20-01-1963

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, mai e un pic de lumină. Să nu vă îngrijiți, pentru că Cel ce a făcut cerul și pământul are grijă să vă dea lumină. Lumina nu se ia pentru că lumea este bună, ci pentru că lumea este rea. Copiii Mei, trebuie să fiți tari, că dacă veți merge în voia trupului, nu veți ajunge la Mine.

Oițele Mele, mireasa Mea, nu este prieten să te gătească pe tine, nu este nimeni, nu este nici mamă, nici tată, căci Mirelui nu-I place să te gătească lumea, ci să se gătească mireasa prin fapte. O, mireasa Mea, multe cuvinte ți-am dat, dar dacă vine un vânt, le uiți, și iarăși trebuie să-ți grăiesc. Spală-te, tată, dar nu numai pe față, ci și în urechi; nu numai pe trup, ci pe toate mădularele tale.

Fiilor, lumea aceasta e dată în judecată. Credeți? Cine a dat-o în judecată? Păcatul a dat-o. Copii ai cerului, când erați în lume, ascultați de lume, iar acum sunteți cu Mine. Dar ascultați de Mine dacă ați venit la Mine. Când erați în lume, v-au dat în judecată păcatele, căci diavolul, care v-a îndemnat să faceți păcatele, el a făcut proces. Aduceți-vă aminte de toate păcatele mari și mici, ca să rămână diavolul de rușine. Mărturisiți-vă astăzi, cât mai aveți cui, că scris este că nu va mai rămâne nici proorocie, nici preoție, nici Scriptură. Nu te rușina de preot ca să-i spui păcatul, căci preotul e legat la Dumnezeu să nu spună nimănui păcatul tău. Spuneți, tată, spuneți, că preotul e dat între Dumnezeu și popor, și dacă greșește, are grijă Dumnezeu. Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani și jumătate. Azi vorbește Duhul Sfânt, și după Duhul Sfânt nimeni nu mai vine să vorbească, și va vorbi lumina pentru lumină și întunericul pentru întuneric.

Copilul Meu, aprinde o lumânare și pune-o în mâna vasului Meu, ca să vezi taina și să crezi în lumina aceasta. Această lumânare este făcută din ceară, dar focul care arde este foc. Iată, precum este ceara și focul: ceara este de pe pământ, și focul este de la Dumnezeu. Așa cum ceara se topește, așa se sfârșesc toate, dar focul nu se sfârșește, și îl ia Dumnezeu. Ceara este făcută numai de albină, dar azi e făcută cu seu, dar focul nu schimbă culoarea, pentru că este de la Dumnezeu. Copiii Mei, aceasta este taina, e duh și trup: este foc de la Dumnezeu, și trup de pe pământ.

Florile Mele, am întins mâna după voi în orice furtună și v-am scos. Țineți-vă bine, că mai e furtună. O să vedeți furtuna dărâmării bisericuței, și aici sunt două taine. Numai ce s-a auzit că va pieri bisericuța, și a și slăbit credința. Fiilor, au venit vremuri grele, că și piatra se mișcă de la locul ei. Scris este că ce este întemeiat pe stâncă de piatră să nu aibă cădere, dar azi și piatra se mișcă. Fiilor, am zis că va veni timpul să nu mai credeți. Rugați-vă zi și noapte la Dumnezeu să nu vă dea în mâna necredinței. Dumnezeu, Care a scos din sân pe Fiul Său și L-a dat lui Pilat să fie judecat, așa a pus încercare și peste credința voastră.

... Lege ca aceasta nu a fost de când e veacul. Când eram în trup, era lege rea, dar nu ca legea de acum. Atunci era un număr, acum este alt număr. O, Lucifere, omul se roagă la Dumnezeu și tu oprești rugăciunea lui.

Fiilor, de la cer până la pământ sunt multe suferințe. De aceea vă spun să ieșiți din lume, că lumea nu te ajută, creștine. Lumea te petrece până la mormânt, și apoi se freacă cu pământ pe mâini, și numai îngerașul plânge cu amar și întreabă sufletul, căci trupul se duce la odihnă, iar sufletul se duce să dea seamă înaintea Domnului.

Am vorbit prin Noe. Când veneau norii pe cer, strigau: „Noe, primește-mă și pe mine!“, dar ușa era încuiată pe dinafară. Am vorbit prin Lot și am spus să se pocăiască lumea, dar nu s-a pocăit. Acum s-a schimbat viața creștină, cu desfrâul. Toată lumea știe că vine focul, dar nu se teme de el, și îl ține în gură.

Fiule, hăinuța din lume pune-o pe foc. E pildă această vorbire. Când erai în lume, ai băut. Acum nu mai bea.

Fiilor, plecați-vă, că Eu sunt mic, și voi sunteți mari; Eu sunt lut, și voi sunteți lux, și nu e bine așa. Suntem frați, dar Eu port batista în mână, și voi o purtați în geantă. Duhovnicește să înțelegeți. Potirul, acum e de aur, dar mai târziu va fi din lemn și se va înroși cu sânge. În pilde vorbesc, căci scump a fost, că până n-am murit, nu s-a sfințit.

Cezarul a făcut o bisericuță cu patru lemne. În afară de ele nu mai e nimic. A cuprins tot, și pe creștini i-a băgat în pământ, ca la început, dar biserica de sub pământ este ca aceea de la început. Acum biserica este făcută de mâna cezarului. Înăuntru este aur și argint, aramă, mătase. Zidirea ei este din lemn și este spoită. Ilie, văzând lucrarea cezarului, s-a dus la Dumnezeu și a plâns și a spus: „Doamne, Tu vezi ce e pe pământul Tău?“. Sfântul Ilie vă va trece examenul, vă va spăla cu apă sărată din ochii voștri, vă va ustura, dar Eu vă dau îndelungă răbdare, și să nu vă duceți la sânul mamei ca ea să vă scape, ci așteptați examenul cu avânt.

Pace vouă! Acest cuvânt e greu de dus; numai în casa ta îl pot repeta. Pace vouă! În lume e numai apă tulbure, dar așteptați mila lui Dumnezeu să o limpezească. Nu M-am dus în palat, că de Mă pogoram în palat, erau porțile încuiate pentru săraci, ci M-am pogorât la un om disprețuit. Eu sunt Cel ce am șters faptele, nu cu apă, ci cu sânge.

... Golașii Mei copii, apropiați-vă, căci mama vă va hrăni. Ciripesc ca o păsărică, din cioc, în fața acestui popor. Fiilor, pe unde Mă duc Eu, porțile sunt încuiate, dreptul Meu s-a luat. Ce ziceți, tată, va mai veni pe pământ dreptul Meu? Cern prin sită cuvintele Mele, cum omul cerne mălaiul prin sită. O, atât de mult M-am smerit, că am intrat în trup pe pământ să Mă strecor să vin la voi. Curățiți, tată, casa, că vă vin musafiri pe care nu i-ați avut niciodată. Duhovnicește vorbesc.

... M-am pogorât pe malul mării să beau apă, dar apa e tulbure, e numai cu pietriș și e amestecată cu sânge. Cer sfinții apă. Dar ce credeți, că cer apă? Cer răsplată.

Fiilor, să nu ziceți că vorbește chipul acesta pământesc. Iată, un cioban s-a dus la târg și a cumpărat un caval și cântă în vocea cavalului. Așa și Eu, cânt cântec de jale. Nu vorbește trupul, ci vorbește Duhul. Trupul a fost băgat în apă și am vorbit la pești. Trupul a fost în temniți și am vorbit la gândaci. Trupul a fost băgat în groapă și am vorbit la cei din iad.

Fiilor, ce dați voi Domnului când se vor sfârși viețile voastre? Ați făcut pe cezarul că nu mai are unde să-și pună roadele, dar lui Dumnezeu, ce-I dați? Am venit să vorbesc cu voi cum am vorbit cu ciobanul de la Maglavit, care era surd și mut, dar în timpul când a deschis gura, i-am dat grai.

Fiilor, M-am dus la cer ca să vadă jidovii că am înviat. Vino, poporul Meu, șterge-ți bine picioarele de praful păcatelor, așa cum am spălat Eu picioarele ucenicilor Mei.

Copiii Mei, dacă era pentru Mine locul în lume, Mă duceam în ea și vorbeam, dar e pământul moale și Mă scufund.

Fiilor, vă spun un cuvânt nici de la început, nici de la sfârșit, ci de la mijloc: feriți-vă de mătase, că va lua foc de la un trăsnet de bici al lui Ilie. Fiilor, vine pustiul. Vreau să înec Egiptul, vreau să înec pe faraon. Fiilor, spălați-vă bine picioarele, că treceți prin Marea Roșie.

15-05-1963


Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:49 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1964

Anul 1964

   * 07-06-1964 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin. Domnul Iisus Hristos a luat de pe pământ scaunul de împărăție tuturor împăraților pământului. Dacă mai dorește cineva să stea în împărăția sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse. Nu de scaun este vorba, ci de darul de împărat pe care l-a luat Sfânta Treime. Vine o păsărică din cer să fie împărat pe pământ. Da, da, vine.

... Port în mână un steguleț pe care scrie: „Sfârșitul tuturor“. De când M-am născut am vestit acest cuvânt, această veste. Să nu creadă cineva că e minciună acest cuvânt. Nu a rămas sfânt sau înger în cer să nu vină cu mătura să măture calea voastră; mai ales proorocii, care mătură să veniți mai curând.

... O, copii, a venit Dumnezeu din cer să stea de vorbă cu voi, dar de câte ori am spus, n-am arătat cu degetul. Simte tu greșeala ta, fără să-ți arăt Eu. Fiule, fiule, zic mulți creștini: „Dacă Adam nu greșea, eram în rai“. De ce învinuiești pentru o singură greșeală? Tu câte greșeli ai? Dumnezeu a lucrat cu Adam într-un fel, și cu tine, altfel. De aceea, multe lucruri s-au făcut pe pământ, multe lucruri s-au lucrat. Să nu zică cineva: „De ce Domnul a lucrat cu un fel, și acuma, cu alt fel?“. Ieri am lucrat pentru tine; azi, pentru altul. Poate cineva să judece lucrul Meu, chiar din mijlocul vostru? Ieri am spus pentru altcineva; azi, pentru azi.

... Eu am altoit un pom, i-am pus o lăstărică și tu ai venit și ai mai pus una. Dacă a rodit, a făcut roade. Și a Mea a rodit, dar dacă rodul tău nu se aseamănă cu al Meu, dacă nu e bun, îl arunc prin curte, iar cel ce mănâncă din lăstărica aceea nu mai mănâncă și dintr-a Mea, și aruncă totul jos. Cum pot Eu să-l iert dacă a făcut greutăți?

... Copilașii Mei, se face război și păsările se vor ridica la cer, că se va umple pământul de gaze și peștii se vor ascunde la cel mai adânc nisip. Acesta e pe tot întinsul pământului. Nu va rămâne pământ neînroșit și apă netulburată. Nu va rămâne pădure nearsă. Atât va scăpa: cei ce sunt scriși în cartea Mea.

De ce a venit Domnul Iisus Hristos de Și-a dat trupul hrană? Această hrană te curăță ca baia. Unde te-ai spălat, este mai presus de cea mai limpede apă; te curăță duhovnicește și trupește.

Fiilor, florile Mele, ce de daruri aveți voi, cei de pe urmă! Cum v-a îmbogățit Dumnezeu! Aveți și hrană, băuturi, mașină, tren, bicicletă. Moșii și strămoșii, cu piciorul mergeau din țară în țară. Iată ce bogați sunteți față de ei. Ar fi să fiți îngeri, de câte aveți. Nu sunteți desăvârșiți. De ce? Pentru că e vremea rea. De aceasta am venit și Eu, să te opresc unde sunt cursele.

... Până acum, ai muncit, n-ai muncit. Acum vei fi în muncă să scapi cu viață. Nu la sapă, nu aceea te va scăpa, ci munca în rugăciune. Roagă-te, fiule, dă drumul vocii și roagă-te. Asta e munca cea care te scapă în viață. Rugăciunea va fi scut. Cum s-a aciuat Iona sub brusturele acela, așa te va aciua rugăciunea, ori în ce loc te vei afla.

... Fiule Daniele, spune la tot satul Mănești: când vine să stea de vorbă cu Nicolae, să nu-i mai bage în cap lucruri nepermise, să nu-l mai compătimească, să nu mai strice planul Meu. Eu nu l-am căsătorit, ci l-am adus ca stâlp pentru comuna Mănești, ca un pod pentru mântuirea neamului.

... Lucrarea nu se strică, va fi până la sfârșit, dar comuna Mănești va cădea.

07-06-1964

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 16:59 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1965

Anul 1965

   * 15-04-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 30-04-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 29-05-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-07-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-08-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 27-08-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-09-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-09-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 27-10-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 12-11-1965 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 16-11-1965 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Vă poruncesc vouă, fiilor care nu v-ați încins până acum cu brâul necredinței: încingeți-vă cu brâiele minții voastre, cu credință tare, și fiți foarte treji, ca să nu vă amăgească și pe voi o grea și pieritoare moarte. Puneți-vă toată nădejdea în harul și darul cuvintelor Mele. Fiți ca niște copii ascultători și nu vă lăsați și voi târâți în poftele ce au frații voștri de acum, care au dat pe Dumnezeu și harul Său pe poftele lor. Eu, Domnul, vă propovăduiesc această cunoștință a harului, căci Domnul Iisus Hristos a venit pe pământ la voi, nu în trup văzut, ci în Duh și har, și cine a primit profeția Mea, a luat și darul și harul lui Iisus Hristos, pe care Domnul îl împarte celor care ascultă de El.

Fiilor, cuvântul pe care l-ați auzit adeseori prin profeția de aici, și Trupul pe care l-ați mâncat și Sângele pe care l-ați băut, vă cere sfințenia Sa, măi fiilor, căci Domnul este sfânt, cuvântul este sfânt, cuvântul pe care l-ați auzit mereu. Este sfânt Trupul pe care-l mâncați; este sfânt Sângele pe care-l beți; este sfânt, precum toate acestea sunt sfinte. Fiți, măi copii, și voi sfinți, și toată purtarea voastră să fie sfântă, căci așa este scris în lege. Cum o sfântă cruce ori o sfântă slujbă sfințește apele și multe obiecte, oare, cuvintele slujbei, cu ale Mele, nu sunt una? Oare, voi de ce nu vă sfințiți prin atâta har care vine de la Dumnezeu, atâtea cuvinte spre învățătură, atâta hrană spre viață? Of, of! Vai de voi, măi copii, că de când e veacul zidit și de când e omul făcut, nu s-a îmbogățit ca în zilele de acum, de atâta har și daruri de la Dumnezeu, dar omul nu cunoaște. Nu prin aur și argint ați fost voi răscumpărați din păcatul strămoșesc, ci prin Trupul și Sângele scump al Domnului Iisus Hristos, Care astăzi e coborât să sfătuiască pe cei rămași ai Săi.

Dați, măi copii, slavă lui Dumnezeu, ca să se înalțe credința voastră ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Iubiți-vă unii pe alții cu iubire neprefăcută. Iubiți-vă cu căldură și din toată inima. Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt Eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, golul vostru care lipsește dintre cetele de sfinți.

Când un creștin ascultă cuvântul Meu și trăiește după sfatul Meu, este un creștin născut din Duh, născut din cuvântul lui Dumnezeu; este născut dintr-o sămânță care nu va putrezi, și acesta este viu. O, vai de creștinul care leapădă această sămânță vie pe care o aduce Domnul, iar el, ca pe un prunc îl avortează, îl dă la gunoi. Ca iarba pălită de arșiță cade, cade sămânța Domnului jos din inima creștinului care nu face voia Domnului.

Vă zic, măi copilași, lepădați din voi orice răutate, orice viclenie, orice prefăcătorie, orice pizmă, și, ca pruncul ce dorește sânul mamei lui, așa și voi să doriți laptele duhovnicesc, căci precum poartă mama grijă de prunc, dându-i sânul ei la vremea cuvenită, așa și voi veți fi hrăniți de Mine. Dacă și mama se bucură de prunc că este bun și cuminte, dară Eu, cum să nu Mă bucur de pruncii Mei dacă pruncii Îmi sunt buni și cuminți?! Vă zic, măi copilașii Mei, dacă ați gustat din cuvântul Meu și ați văzut că bun este Domnul, pentru ce nu vă apropiați de Domnul ca să fiți lângă El? El este piatra cea din capul unghiului, pe care Dumnezeu a pus-o pentru a purta toată povara voastră. Și voi, tot o piatră vie Îmi sunteți, o casă duhovnicească, temeiul și stâlpul bisericii.

Of, măi copii, voi sunteți niște semne între popoare, voi sunteți niște cărări ale celor ce se nasc acum. O, fiți cu luare-aminte, căci odată moșii și strămoșii voștri se osteneau mult până își răscumpărau iertarea de la Dumnezeu, dar voi, astăzi, sunteți răscumpărați prin Trupul și Sângele Meu. Mâncând și bând Sângele Meu, ați luat iertarea și mântuirea, dar nu vreți să faceți aceasta ca să fiți cu Mine, și Eu cu voi, și mai stați așteptând vremea.

Spune, Verginico, la cei rămași lângă profeția Mea, să asculte de cuvintele Domnului, că dacă vor sta lângă Mine și lângă profeția Mea, îi voi slobozi pe ei din robia păcatului de azi, căci Eu, Domnul, voi sfărâma jugul de pe grumazul poporului Meu credincios, și lanțurile cu care sunt legați le voi rupe, și poporul Meu va umbla ca pruncii de un an când se învață să meargă în picioare, căci mare va fi ziua aceea pentru dânșii când ei vor fi ușurați de toată robia, iar Eu, Domnul, voi profeți în fața multor popoare: «Iată, poporul credincios a ieșit din robie, și voi zidi din nou toate cetățile lor ce au fost și sunt dărâmate, și biserica cea dinainte va fi zidită din nou iarăși pe locul său cel înalt». ...

... Verginico, am poruncit unui popor să nu bea vin, să nu zidească nici case, să nu semene nici semințe și nici să nu sădească, ci să trăiască în corturile lor, căci sunt călători. Eu le-am dat sfaturile acestea într-un punct, adică în cuvinte foarte apropiate, adică ușor de înțeles, ca să fie bine înțelese și ca nici un cuvânt să nu fie aruncat de la credincioși, și fără zăbavă să fie împlinit. Dar ochii Domnului văd, urechea Mea aude, căci la unii nu s-au înțeles, nici nu s-au priceput, nici nu s-au împlinit, căci poporul acesta nu ascultă, nu pricepe planul Domnului, grăind: „De ce să nu beau vin? De ce să nu sădesc vii și de ce să nu semăn sămânță și de ce să nu zidesc case?“. Și, judecând, grăiește și se osândește, căci precum am zis orbului: «Du-te la scăldătoare!», precum am poruncit bolnavului: «Ia-ți patul și umblă!», așa și poporului acesta am grăit în pilde. Fericit bărbatul înțelept, căci numai acesta va câștiga măreția sa, căci acela nu va ține la nici un fel de neputințe și va pune în lucru cuvântul Domnului, nelăsând să treacă de la el vreun lucru neînțeles, căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, nu acesta este cuvântul, că a spus Domnul să nu bea vin, și cuvântul: „să nu bei“ este în pilde multe, și pune-l în lucru, căci vinul este lăsat să se bea, dar pune în practică ce este cuvântul acesta. Și dacă un credincios a primit poruncă să nu sădească vie, credinciosul nu de la vie este oprit să nu sădească, căci mare este cuvântul „vie“. Iar dacă un credincios a primit să nu semene sămânță, de ce a spus Domnul credinciosului să nu semene sămânță? Oare, ce este să nu semene? Pune, credinciosule, în lucru aceste cuvinte, că a poruncit Domnul, credinciosului, casă să nu zidească. Oare, ce are Dumnezeu cu tine, credinciosule? De ce nu te lasă să-ți faci casă? Oare, ce ar însemna acest cuvânt?

Spune, măi Verginico, spune, că aceste porunci, cine nu le înțelege, este lipsit de înțelepciune, și greu îi va fi. Dar spun: cine nu înțelege, să nu strice ceva celui înțelept, căci aceste porunci s-au dat și mai înainte strămoșilor vechi, și strămoșii din trecut au înțeles acea profeție a proorocilor vechi și au împlinit, dar Eu, Domnul, sunt profet acum și vorbesc prin viu grai și nimeni nu Mă ascultă. Dar zic: fericit bărbatul înțelept, că va lua, ca Solomon, cunună de înțelept.

Verginico, Verginico, fă-ți un sul de hârtie și Îmi scrie pe el toată lucrarea Mea pe care am făcut-o până acum în cei zece ani de profeție, și ce se vor mai face de acum înainte. Să scrii pe el toate vedeniile văzute de ochii tăi, să scrii pe el toate cuvintele Mele auzite de urechea ta și toată călătoria ce ai făcut-o cu Mine pe pământ, în văzduh și sus, în cerul sfânt. Să scrii în sulul de hârtie cum Eu, Domnul, Mă cobor în trupul tău și cum vorbesc. Să scrii despre toate câte am profețit de la început și până în clipa de azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Au uitat ce le-a spus Domnul și acum un an. Să faci, Verginico, sul și să-l prinzi în copci și să-l ții ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate și nebăute la ușa ta și vor bate în ușă ca niște cerșetori, și să le dai mâncare. Și tu, atunci, te vei ridica din așternut ca un om bogat și, fiind îndemnată de Sfântul Duh, îi vei hrăni pe ei. Și nu-i vei hrăni pe ei ca pe cerșetori, ci ca pe cei mai iubiți prieteni ai tăi, căci vei fi îndemnată de dorul Duhului Sfânt al lor, pe care-l vei vedea într-înșii, căci poate vor înălța, măi Verginico, rugăciune smerită pentru cei căzuți de la fața Mea, și se vor întoarce aceia de la calea lor cea rea, căci mare este mânia și supărarea Mea ce am pornit-o asupra lor.

15-04-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vă poruncesc vouă, fiilor care nu v-ați încins până acum cu brâul necredinței: încingeți-vă cu brâiele minții voastre, cu credință tare, și fiți foarte treji, ca să nu vă amăgească și pe voi o grea și pieritoare moarte. Puneți-vă toată nădejdea în harul și darul cuvintelor Mele. Fiți ca niște copii ascultători și nu vă lăsați și voi târâți în poftele ce au frații voștri de acum, care au dat pe Dumnezeu și harul Său pe poftele lor. Eu, Domnul, vă propovăduiesc această cunoștință a harului, căci Domnul Iisus Hristos a venit pe pământ la voi, nu în trup văzut, ci în Duh și har, și cine a primit profeția Mea, a luat și darul și harul lui Iisus Hristos, pe care Domnul îl împarte celor care ascultă de El.

Fiilor, cuvântul pe care l-ați auzit adeseori prin profeția de aici, și Trupul pe care l-ați mâncat și Sângele pe care l-ați băut, vă cere sfințenia Sa, măi fiilor, căci Domnul este sfânt, cuvântul este sfânt, cuvântul pe care l-ați auzit mereu. Este sfânt Trupul pe care-l mâncați; este sfânt Sângele pe care-l beți; este sfânt, precum toate acestea sunt sfinte. Fiți, măi copii, și voi sfinți, și toată purtarea voastră să fie sfântă, căci așa este scris în lege. Cum o sfântă cruce ori o sfântă slujbă sfințește apele și multe obiecte, oare, cuvintele slujbei, cu ale Mele, nu sunt una? Oare, voi de ce nu vă sfințiți prin atâta har care vine de la Dumnezeu, atâtea cuvinte spre învățătură, atâta hrană spre viață? Of, of! Vai de voi, măi copii, că de când e veacul zidit și de când e omul făcut, nu s-a îmbogățit ca în zilele de acum, de atâta har și daruri de la Dumnezeu, dar omul nu cunoaște. Nu prin aur și argint ați fost voi răscumpărați din păcatul strămoșesc, ci prin Trupul și Sângele scump al Domnului Iisus Hristos, Care astăzi e coborât să sfătuiască pe cei rămași ai Săi.

Dați, măi copii, slavă lui Dumnezeu, ca să se înalțe credința voastră ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Iubiți-vă unii pe alții cu iubire neprefăcută. Iubiți-vă cu căldură și din toată inima. Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt Eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, golul vostru care lipsește dintre cetele de sfinți.

Când un creștin ascultă cuvântul Meu și trăiește după sfatul Meu, este un creștin născut din Duh, născut din cuvântul lui Dumnezeu; este născut dintr-o sămânță care nu va putrezi, și acesta este viu. O, vai de creștinul care leapădă această sămânță vie pe care o aduce Domnul, iar el, ca pe un prunc îl avortează, îl dă la gunoi. Ca iarba pălită de arșiță cade, cade sămânța Domnului jos din inima creștinului care nu face voia Domnului.

Vă zic, măi copilași, lepădați din voi orice răutate, orice viclenie, orice prefăcătorie, orice pizmă, și, ca pruncul ce dorește sânul mamei lui, așa și voi să doriți laptele duhovnicesc, căci precum poartă mama grijă de prunc, dându-i sânul ei la vremea cuvenită, așa și voi veți fi hrăniți de Mine. Dacă și mama se bucură de prunc că este bun și cuminte, dară Eu, cum să nu Mă bucur de pruncii Mei dacă pruncii Îmi sunt buni și cuminți?! Vă zic, măi copilașii Mei, dacă ați gustat din cuvântul Meu și ați văzut că bun este Domnul, pentru ce nu vă apropiați de Domnul ca să fiți lângă El? El este piatra cea din capul unghiului, pe care Dumnezeu a pus-o pentru a purta toată povara voastră. Și voi, tot o piatră vie Îmi sunteți, o casă duhovnicească, temeiul și stâlpul bisericii.

Of, măi copii, voi sunteți niște semne între popoare, voi sunteți niște cărări ale celor ce se nasc acum. O, fiți cu luare-aminte, căci odată moșii și strămoșii voștri se osteneau mult până își răscumpărau iertarea de la Dumnezeu, dar voi, astăzi, sunteți răscumpărați prin Trupul și Sângele Meu. Mâncând și bând Sângele Meu, ați luat iertarea și mântuirea, dar nu vreți să faceți aceasta ca să fiți cu Mine, și Eu cu voi, și mai stați așteptând vremea.

Spune, Verginico, la cei rămași lângă profeția Mea, să asculte de cuvintele Domnului, că dacă vor sta lângă Mine și lângă profeția Mea, îi voi slobozi pe ei din robia păcatului de azi, căci Eu, Domnul, voi sfărâma jugul de pe grumazul poporului Meu credincios, și lanțurile cu care sunt legați le voi rupe, și poporul Meu va umbla ca pruncii de un an când se învață să meargă în picioare, căci mare va fi ziua aceea pentru dânșii când ei vor fi ușurați de toată robia, iar Eu, Domnul, voi profeți în fața multor popoare: «Iată, poporul credincios a ieșit din robie, și voi zidi din nou toate cetățile lor ce au fost și sunt dărâmate, și biserica cea dinainte va fi zidită din nou iarăși pe locul său cel înalt».

... Verginico, am poruncit unui popor să nu bea vin, să nu zidească nici case, să nu semene nici semințe și nici să nu sădească, ci să trăiască în corturile lor, căci sunt călători. Eu le-am dat sfaturile acestea într-un punct, adică în cuvinte foarte apropiate, adică ușor de înțeles, ca să fie bine înțelese și ca nici un cuvânt să nu fie aruncat de la credincioși, și fără zăbavă să fie împlinit. Dar ochii Domnului văd, urechea Mea aude, căci la unii nu s-au înțeles, nici nu s-au priceput, nici nu s-au împlinit, căci poporul acesta nu ascultă, nu pricepe planul Domnului, grăind: „De ce să nu beau vin? De ce să nu sădesc vii și de ce să nu semăn sămânță și de ce să nu zidesc case?“. Și, judecând, grăiește și se osândește, căci precum am zis orbului: «Du-te la scăldătoare!», precum am poruncit bolnavului: «Ia-ți patul și umblă!», așa și poporului acesta am grăit în pilde. Fericit bărbatul înțelept, căci numai acesta va câștiga măreția sa, căci acela nu va ține la nici un fel de neputințe și va pune în lucru cuvântul Domnului, nelăsând să treacă de la el vreun lucru neînțeles, căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, nu acesta este cuvântul, că a spus Domnul să nu bea vin, și cuvântul: „să nu bei“ este în pilde multe, și pune-l în lucru, căci vinul este lăsat să se bea, dar pune în practică ce este cuvântul acesta. Și dacă un credincios a primit poruncă să nu sădească vie, credinciosul nu de la vie este oprit să nu sădească, căci mare este cuvântul „vie“. Iar dacă un credincios a primit să nu semene sămânță, de ce a spus Domnul credinciosului să nu semene sămânță? Oare, ce este să nu semene? Pune, credinciosule, în lucru aceste cuvinte, că a poruncit Domnul, credinciosului, casă să nu zidească. Oare, ce are Dumnezeu cu tine, credinciosule? De ce nu te lasă să-ți faci casă? Oare, ce ar însemna acest cuvânt?

Spune, măi Verginico, spune, că aceste porunci, cine nu le înțelege, este lipsit de înțelepciune, și greu îi va fi. Dar spun: cine nu înțelege, să nu strice ceva celui înțelept, căci aceste porunci s-au dat și mai înainte strămoșilor vechi, și strămoșii din trecut au înțeles acea profeție a proorocilor vechi și au împlinit, dar Eu, Domnul, sunt profet acum și vorbesc prin viu grai și nimeni nu Mă ascultă. Dar zic: fericit bărbatul înțelept, că va lua, ca Solomon, cunună de înțelept.

Verginico, Verginico, fă-ți un sul de hârtie și Îmi scrie pe el toată lucrarea Mea pe care am făcut-o până acum în cei zece ani de profeție, și ce se vor mai face de acum înainte. Să scrii pe el toate vedeniile văzute de ochii tăi, să scrii pe el toate cuvintele Mele auzite de urechea ta și toată călătoria ce ai făcut-o cu Mine pe pământ, în văzduh și sus, în cerul sfânt. Să scrii în sulul de hârtie cum Eu, Domnul, Mă cobor în trupul tău și cum vorbesc. Să scrii despre toate câte am profețit de la început și până în clipa de azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Au uitat ce le-a spus Domnul și acum un an. Să faci, Verginico, sul și să-l prinzi în copci și să-l ții ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate și nebăute la ușa ta și vor bate în ușă ca niște cerșetori, și să le dai mâncare. Și tu, atunci, te vei ridica din așternut ca un om bogat și, fiind îndemnată de Sfântul Duh, îi vei hrăni pe ei. Și nu-i vei hrăni pe ei ca pe cerșetori, ci ca pe cei mai iubiți prieteni ai tăi, căci vei fi îndemnată de dorul Duhului Sfânt al lor, pe care-l vei vedea într-înșii, căci poate vor înălța, măi Verginico, rugăciune smerită pentru cei căzuți de la fața Mea, și se vor întoarce aceia de la calea lor cea rea, căci mare este mânia și supărarea Mea ce am pornit-o asupra lor.

30-04-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vezi, Verginico, ce dar mare ai? Ai darul să auzi cuvintele Mele și de bucurie și de întristare. Vezi? Să prețuiești darul acesta, Verginico, să nu-l arunci, că va fi și vremea să fii crezută de toți. Să nu faci ca preoții și ca predicatorii de acum, care, dacă nu le mai merge meseria, au stricat darul lui Dumnezeu prin poftele lor. Tu să-l prețuiești pe preot și pe predicator, căci preotul este părinte duhovnicesc, pe care l-a pus Dumnezeu să păstorească oile turmei Sale de aici, de pe pământ, până la venirea Sa; iar predicatorii au și ei mare dar, că și ei sunt trimiși de Dumnezeu în mijlocul mulțimilor de popoare ca să vestească legea sfântă. Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuși Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu. Dar lucrarea ce se face prin tine, o face Tatăl și Fiul, prin Duhul Sfânt. Aceste trei Puteri Își ocupă misiunea de pregătire pentru ziua de apoi, și tu, Verginico, să-ți prețuiești darul, căci nici pe sfert nu ți s-a descoperit să știi ce se lucrează și ce se va mai lucra.

Și preoții și-au pierdut darul de la Dumnezeu; au rămas singuri, cu harul. Încolo, au pierdut portul, chipul, postul și viața de preot; și darul l-au pierdut. Predicatorii au pierdut darul prin faptele mândriei, căci ei voiesc mărirea oamenilor și au neînfrânarea de la poftele trupești, cum și Israelul vechi și-a pierdut darul prin mâncarea de carne.

Să te duci, Verginico, să le dai scrisoarea s-o citească și să le spui că de la Mine ești trimisă, iar în ziua odihnei să te odihnești și nimic să nu faci. Să scrii așa: veți vedea intrând pe porțile casei acesteia, pe unde acum voi intrați, regi din toate colțurile pământului, călări pe cai și cu slugile lor, și mulțime peste mulțime vor intra fără frică, nu pe furiș cum intrați voi azi. Și acești regi și această mulțime vor cina la masa Mea, și nimeni nu va îndrăzni să mai facă rău și nimeni nu va îndrăzni să zică lor: „De ce ați venit?“. Și toți cei ce până acum au urmărit răul casei acesteia, vor îngenunchea la poalele lucrării acesteia și vor cere mila lui Dumnezeu.

Mergi, Verginico, cu scrisoarea aceasta, și s-o dai unuia din bărbații cei mai apropiați de lucrarea Mea, să meargă în mijlocul poporului acesta, care face parte de lucrarea de aici, s-o citească.

O, țara Mea! Țară, țară, țară! Cum nu Mă mai auzi plângând? Cum nu Mă mai vezi și cum nu Mă mai crezi tu? O, țară, țară, cum nu mai asculți tu cuvintele Mele? Cum nu te mai temi de Mine, Ziditorul tău? O, cum au crescut pe pământul tău mărăcini și spini? Cum s-au născut în tine făpturi necredincioase, făpturi spurcate, fără Dumnezeu? O, țară, țară, am să vin și am să-Mi adun din tine toate florile ce mai sunt în tine. Am să-Mi adun toate mărgăritarele, toate garoafele, toți crinii, toți trandafirii, toate lalelele, toate micșunelele, toți ghioceii, toată seminția de flori o voi lua, iar grădina o voi face obor de vite, și fiecare soi îl voi răzbuna unul contra altuia și se vor sfâșia până la os, și zbierete mari vor fi, de se va cutremura pământul.

Vai, vai de tine, măi Israele care auzi astăzi cuvintele Mele, care nu asculți astăzi învățăturile Mele și care ai făcut un legământ cu Mine și acum nu mai asculți! Pentru ce, Israele, nu împlinești poruncile Mele?

O, tată, tată, sunt beat, tată! O, Maica Mea, sunt beat, M-am îmbătat, M-am îmbătat ca omul care bea vin! N-am băut cu ceașca, nici cu cana, nici cu găleata, nici cu vadra, că aceste măsuri Îmi sunt prea mici, căci sunt fără măsură lacrimile pe care le-am băut. O, Mi se sfâșie inima de groază și de cutremur; Mi se sfâșie inima pentru poporul Meu, că iată, poporul Meu e plin de desfrânare. O, țara Mea a ajuns necredincioasă, casa Mea este neprețuită! O, casa Mea, cuibul puișorilor Mei este neprețuit!

... Iar vă spun că de nu vă veți pocăi, casa aceasta va rămâne pustie, căci voi veni cu mare mânie și voi aduna tot ce Eu, Domnul, am adus spre bucuria voastră, iar pe voi, fiilor și fiicelor care sunteți aduși aici pentru slujba casei acesteia, vă anunț că veți răspunde pentru toate lucrurile ce nu le lucrați în cinstea și mărirea Domnului și a lucrării Sale sfinte, pentru că toți locuitorii care vor intra în această casă sfântă, vă vor trage la răspundere că v-ați închinat la alți dumnezei. Când cineva v-a poruncit în casa aceasta: „Faceți un lucru“, și dacă voi nu ați făcut, aceasta este închinare la alți dumnezei, pentru că n-ai ascultat porunca ce ai primit-o. Și voi, care sunteți în jurul lucrării Mele, în jurul casei Mele, veți fi trași la răspundere de poporul care va veni aici. Vă vor zice: „Pentru ce nu cinstiți lucrarea sfântă și locul și casa?“. Când vedeți că cineva n-a putut sau n-a vrut să facă un lucru orânduit de Dumnezeu, de ce nu veniți să faceți, ca să fiți în cinste și mărire când va veni ziua măririi lui Dumnezeu? Luați aminte și pocăiți-vă, căci zic celui ce intră în horă, să joace cum îi cântă muzica, iar cel ce stă și privește, să privească cu luare-aminte și să nu râdă de cel ce joacă, iar cel ce joacă, să ia bine seama să nu strice hora, căci aceasta, simbol este. Amin, amin, amin.

29-05-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vine mobilizarea lumii, ca să-și ispășească păcatele făcute. Fiilor, ieșiți din lume, că mare întuneric a cuprins pământul. Am venit la voi să vă răscumpăr din greșale. Stropi-voi inimile voastre cu lucrurile sfinte.

Fiilor, nu se mai poate trăi în valul lumii și nu se mai pot vorbi cuvintele Mele în lumea aceasta, dar a sosit vremea să vorbesc numai la creștinii adevărați. Cine nu ascultă, să fie scos din turma Mea, că M-am uitat în lung și în lat pe cine să iau să lucrez lucrarea Mea; am căutat mult și n-am găsit nici la pruncii cei mici, și iată că am găsit acest vas, am găsit această copilă și i-am dat darul Meu, ca să-Mi împlinesc planul Meu.

Fiule, tu, cel ce iubești pe Dumnezeu, vei stăpâni pământul acesta cu tot ce e pe el. Iată, vine ziua și luna ca tot ce ți-a luat cezarul să-ți dea înapoi.

... Fiilor, faceți rugăciune, fie prin cuvânt, fie făcând treabă. Cum aprinde omul țigară de la țigară, așa și creștinul să facă rugăciune. Fiți cuminți, căci Eu voi fi cu voi până la sfârșit prin lume. Cum merge un dobitoc după stăpânul său și cum merge un om nebotezat pe pământ, așa merge și lumea aceasta și nu știe unde merge.

Fiilor, sunt băgat în roșu. Haina Mea este roșie. Cu ce, tată? Cu păcatele tale, cu faptele tale.

... Copiii Mei, mulți judecă templul Meu, mulți nu-i dau nici o importanță templului Meu, dar vor veni, copilul Meu, străinii de departe și vor citi în fața ta că acest templu este al lui Dumnezeu, căci pe fiecare cărămidă este scris: „Domnul Iisus Hristos“.

... Veniți la Mine, creștinilor! Vino, fiule, la Mine, că Dumnezeu te-a chemat acum și vrea să nu mai ai sfârșit niciodată în calea ta, căci pe Adam când l-am zidit, l-am făcut să nu mai aibă sfârșit în toată calea sa, dar dacă a păcătuit, a murit.

21-07-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Oile Mele, v-am cântat o cântare. Veniți la cântul Meu, căci mai cântă și un alt păstor, și vai de cel ce se duce la cântecul altui păstor!

... Vine îngerul Domnului și privește cum stă creștinul la rugăciune. Fiule, când stai la rugăciune, să nu dormi, să n-ai gânduri împărțite, că se bate îngerașul cu satana pe drum și zice duhul rău: „Dă-mi partea mea!“. Fiule, să nu aibă duhul rău parte de rugăciunea ta, că a ajuns omul să aibă două duhuri, unul de la Mine, și unul de la lume. Creștine, nu astăzi să stai de vorbă cu Mine și mâine să asculți vorbe de la lume, căci vai de casa care va fi pustiită, vai de inima care va rămâne nesfințită!

... Fiule, am venit la oița cea pierdută, am luat adresa ta din carte și n-am voit să te șterg din cartea cerului. O, copiii Mei, vă voi trimite în mijlocul lupilor și vă voi da cuvinte de la Mine. Planul Meu este să înveți să zidești. Planul Meu este să te numești învățător.

09-08-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, fiilor, vom pune mâna pe lucruri cerești dacă vei învăța. Și vei zice atunci: „Când s-a lucrat acest pământ? Când s-a lucrat cerul acesta?“. Așa se lucrează la sfârșit. Fiule, tu cu mâna ta vei încheia planul lui Dumnezeu de la sfârșit.

Frate și soră, precum știți că M-au prigonit o parte din preoțime, așa și cu tine va fi. Se vor împotrivi, și o parte din ei vor veni la tine și îți vor spune așa: „Nu este bine ce faci!“. Dar tu să nu te dai înapoi, să nu te temi, că așa a fost de când s-a zidit pământul.

Fiilor, preoții au ascultat de prooroci, dar în vremea de astăzi, nu mai vor să asculte decât unul la o mie, chiar dacă are darul să propovăduiască Evanghelia.

... Copiii Mei, vedeți că s-au adăugat la copii, la școală, de la șapte, la zece clase. Această carte e diavolească. Nu mergeți cu copiii la aceste clase, căci cine va sta până la aceste trepte, îl va pierde pe copil.

27-08-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Pace vouă! Pace vă dau vouă! Amin. Învățați simbolul păcii. Nimic nu voiesc fără de pace. Eu, pace aduc din cerul sfânt. Am zidit pacea. De nu aș fi venit cu pace, greu ar fi fost. Pace de la Mine, oi blagoslovite! Pace ție, poporul Meu! Pace între tine și Tatăl tău! Poruncă vă dau vouă: iubiți-vă unii pe alții cum v-am iubit și Eu pe voi, și să se întărească și să se sfințească pacea între voi. Prețuiți-vă unii pe alții. Mai repede să muriți decât să nu aveți pace între voi. Eu, lumea am biruit prin pace, căci lumea nu a biruit, și a rămas la un punct. Lumea Îmi pregătise multe, dar Eu am biruit prin pace. Creștine, cumperi să zidești casă, dar pace nu zidești. Degeaba pui cărămidă peste cărămidă dacă n-ai inimă bună. Feriți-vă de ceartă, căci primul cuvânt când M-am coborât din cerul sfânt am zis „Pace!“, nu ca omul care zice „Noroc!“. O, mereu când deschid porțile cerului se aude ceartă. O, cum se va osândi creștinul de această ceartă!

Veniți-vă în fire, copii, căci ne vom urca sus pe munte, sus, cu oi multe, dar nu știu dacă vor ajunge pe munte toate, căci se îmbolnăvesc pe drum mergând. Vom sta multe clipe pe munte și pe urmă vom coborî iarăși la stână, și când voi începe a șuiera din trâmbița Mea, toate oile vor veni la Mine, copilul Meu.

Treziți-vă! Nu mai fiți beți de vremea aceasta. O, om beat de vremea aceasta, care arunci ochii tăi și îi tulburi! Mai bine scoate-i decât să pățești așa. O, câți creștini n-au văzut cu ochii și au rămas în lume! Mai iertat îți este să-ți scoți ochii decât să rămâi în lume, căci asta este o vreme nebună.

Încă o dată spun că vom urca pe munte sus, cu oi multe, și vom auzi ce n-am auzit, și vom vedea ce n-am văzut, și vor fi creștinii ca stelele acolo unde vom fi.

Am venit pe pământ să zidesc casă și să te îmbogățesc, căci lucrarea pe care o fac cu voi este mare. Fiilor, rugați-vă ca să nu o pierdeți, că mulți vin la Mine seci și Îmi cer ca să le dau.

Copilul Meu, nu te uita la omul cel rău, căci aceasta este o boală grea. Necredința de la om și neascultarea este cea mai molipsitoare boală.

... Am venit la rămășița lui Israel, a moșilor Avraam, Isaac și Iacov. Te-am chemat pe nume, și pe chip te-am cunoscut că ești al lui Avraam, Isaac și Iacov. Să nu fii contra lui Dumnezeu, că nu numai Eu te voi judeca, ci te va judeca și moșul și strămoșul tău. O, nimeni nu s-ar duce la fund de apă dacă ar fi ascultare.

Copiii Mei, lăsați cum au lăsat pescarii luntrea și mrejele și au venit la Mine. Lăsați cum au lăsat ciobanii oile și au venit la Mine. Lăsați cum au lăsat tâmplarii lucrul și au venit la Mine. Nu mai fiți cu inimile seci. Copilul Meu, nu poate nimeni cumpăra nuca seacă; nici un ban nu-ți dă pe ea. Fiilor, vreau să fiți model. Voi nu vreți să fiți model? O, nu se merge la târg în zi de sărbătoare, și nu se cumpără nimic.

... Zice cineva mereu: „Nu mai vreau să fac copii; am patru copii“. Dar de ce nu zice așa: „Mă voi culca în alt pat“? Iată, oricum aș da, tot nu e bine pentru tine, creștine. Împreunarea bărbatului cu femeia a fost pentru naștere de fii și nu pentru poftă. O, au luat-o dobitoacele înaintea omului. Dacă s-ar prețui măcar de creștini învățătura Mea, că la păgâni nu pot spune acest lucru. Frate și soră, ferească Dumnezeu să se zămislească copii în pântecele tău din pofta pe care o ai. Nu te supăra că-ți spun: acel copil va fi tot bolnav, va fi răutăcios, că zice cineva: de ce este copilul bolnav sau rău? O, tu nu te-ai gândit la Domnul Iisus Hristos, și te-ai gândit cum să-ți faci pofta. Dacă ar veni moartea în timpul acela, ar fi greu de tine. Rușine Îmi este Mie de acest păcat. Înfricoșați-vă de acest lucru. Am dat poruncă să ușurez brațele la femei și au spus că nu poate el. Fraților, cine este creștin, să lucreze după porunca Mea. Cine nu este creștin, să lucreze după el.

O, fiilor, întăriți vasul Meu ca să nu mai primească nimic din aceste lucruri de la creștini, căci aceste lucruri sunt așa de grele când vin la Mine! Fiți cuminți și curățiți-vă de aceste cuvinte. Fiilor, nu aduc laudă acum; lauda se aduce la urmă. Voi pregătiți-vă, că iată, duhul rău s-a pregătit să înghită creștinii. Până nu vă veți face ca pruncii, nu veți intra întru împărăția Mea.

15-09-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cine împlinește cuvintele Mele, pe Mine Mă primește, și când voi veni, voi intra în casa sa; și când voi veni, voi birui. Pe pământul acesta se aduce cuvântul lui Dumnezeu, dar nimeni nu-l ascultă, și nici cei care-l iubesc, că pe urmă îl șterg. O, nu-l șterge, tată. Uită-te la strămoșul tău, Adam, ce a făcut când Eu i-am spus și n-a ascultat.Uitați-vă la moșii și strămoșii voștri, căci nu s-au ascuns.

Copiii Mei, am venit pe cărare la voi, dar cărarea Mea nu o vede nimeni, fiindcă am venit în chip nevăzut.

... Fiilor, fiți creștini, că vine vremea creștinii să fie căutați ca împărații. Vine vremea să fii căutat de lume pentru scăpare. Vor fi bărbați creștini care vor fi căutați de șapte femei să le treacă pe numele lor ca să scape de urgie. O, ce te vei face dacă nu vei cunoaște legea? Vei lua șapte femei?

Am spus și îți mai spun că avem de urcat un munte, și voi veni în acele clipe și voi cânta din trâmbița Mea cea mare și vor veni toate oile la Mine și vom pleca pe munte, și mulți vor rămâne încurcați și încremeniți, căci ei au crezut că nu mai este credință, au crezut că nu mai este Dumnezeu. Și vor vedea minune mare și vor rămâne unii orbi, și alții, muți; alții vor rămâne surzi, și mulți își vor pune țărână pe cap, crezând că se mărturisesc.

... Dacă vă întreabă un creștin ce mai spune Domnul, voi nu știți să-i răspundeți nici un cuvânt. O, nu trebuie numai să crezi, ci trebuie să înveți și să mărturisești.

... Alergați cât puteți după Mine, că vine Dumnezeu să dărâme turnurile cele mai înalte și să strice lucrurile făcute în zile de sărbătoare, și vine să strice pe cei ce încurcă lucrurile lui Dumnezeu.

Vine foamete de pâine peste cei care nu mănâncă pâine. Stă pâinea sub picioarele lor și nu mănâncă din ea. Fiilor, cine va mânca pâine, acela va avea pâine. Cine nu va mânca pâine, acela nu va avea pâine.

Vai de omul care spune că nu este Dumnezeu! Nu mai lucrați ce lucrează lumea. Cine iubește lumea și fărădelegea lumii, nu este cu Mine.

... Fiilor, am să aduc un preot și va sfinți templul Meu. De unde-l voi găsi? Iată, vom aduce preot cu cheile în mână ca să sfințească tot din templul Meu. De aceea vă zic: pregătiți-vă și băgați bine mintea în lucrul care se va face cu voi. Pregătiți-vă pururi, și iarăși zic, pregătiți-vă de lucrurile ce urmează, căci poporul Meu va fi sarea pământului, și dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra? Fiți buni, ca să pot da în mâna voastră lucrurile Mele și să vă arătați meseria la vremea cuvenită.

... O, nu se face târg duminica, nu se cumpără în ziua de duminică. Dacă judecata
Domnului va veni duminica, ce vei face, creștine?

17-09-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, minune va face Dumnezeu cu tine! Nici o minune n-a fost ca această minune, ca să vie Dumnezeu să-ți cânte ție la ureche cântarea Sfintei Treimi. O, îți voi arăta trâmbița Mea, întru care Eu am cântat. O, nu voi mai cânta din trâmbița Mea, căci toate sfârșitu-s-au.

... Eu sunt Omul pe Care nu-L vedeți, și nu acest trup sunt Eu, căci acest trup, știți de unde l-am luat. Când Eu eram cu ucenicii, a venit cineva și a spus: „Iată, Te caută cineva“. Și am spus: «Mama Mea și fratele Meu sunt aceia care fac voia Tatălui Meu». Așa și cu satul Meu, că dacă aș vorbi, aș face război. Dacă s-ar pocăi, le-aș vorbi, că tot satul a spus că această fiică e proastă. De mulți este bârfită și hulită, și de aceea M-am pogorât de sus și am luat un colț de cărămidă și am lucrat-o, și acum o iau cu Mine. O, cerul când o vede, de ce nu spune că este proastă, așa cum zice lumea? Fiilor, zice cu gura ei: „Nu aud“, și spune: „Dă-te mai aproape, că nu aud“. Dorește să aibă voce. O, fiică, lasă atâta cât este dat de la Mine.

... Copiii Mei, vom călători mult, vom călători și pe jos și veți uita lucrurile voastre ce le-ați făcut, adică ai furat, te-ai mândrit, ai urât pe aproapele tău. Iubite popor, vom întâlni în călătoria noastră magi din răsărit și apus. Să se audă glasul Meu. Pace vouă!

Fiilor, întăriți-vă, căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat. Copiii Mei, vom călători și vom lăsa case și vei lăsa femeie și vei lăsa copii.

... O, tată, după toate câte v-am dat vouă, s-ar fi căzut să fiți sus; erați poate și împărați. Da, la școala pământească erai sus, dar învățătura Mea nu o poți învăța, că nu te lasă viața pământească. Copiii Mei, învățați cuvintele Mele. Ridicați-vă, că dacă aș fi vorbit la prunci și dacă auzeau acest cuvânt, grăiau.

... Feriți-vă de mândrie, căci mândria s-a dus la preoție și au picat în mândrie. O, Eu nu urăsc preoții, căci ei au darul de la Mine, dar veți ști că din pricina mândriei mulți preoți nu vor mai fi duhovnicești. Se vorbește, ați auzit, nici Lucifer n-a murit, și este în viață. Dar duhovnicește a murit, că nu mai este la treapta în care a fost. Feriți-vă de mândrie, că mândria va pieri.

... O, tată, pentru ce am făcut Eu această casă? că zice cineva că nu este frumoasă. O, Eu am făcut-o după modelul cerului. Păstrați zidirea Mea.

... Fiule, tu cu mâna ta vei încheia planul lui Dumnezeu de la sfârșit.

27-10-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Amin. Am venit din cerul sfânt pe pământ. Eu sunt Alfa și Omega, Care e scris în sfânta Scriptură. Eu sunt în chip nevăzut, așa e scris. O, tată, fericit vei fi tu în viața duhovnicească, de vei crede în Domnul Iisus Hristos, Care-ți grăiește ție astăzi, căci în acest trup este Domnul Iisus Hristos. O, minune! Vezi, creștine, că stă Domnul de vorbă cu tine? Vezi tu, creștine? Mai e o clipă și Se va da văzut în fața ta și tu te vei mira de această minune. Vei vedea cum o lumină a ținut acest trup.

... O, copilul Meu, am venit la tine ca să te iau la Mine, dar te mai las o clipă ca să-Mi servești cu trupul tău, dar să-Mi servești în lucru duhovnicesc, pentru că mâna Mea lucrează prin mâna ta, ochiul Meu lucrează prin ochiul tău, puterea Mea lucrează prin puterea ta, pasul Meu lucrează prin pasul tău, dar să nu te ia altcineva. Auzi?

... O, copiii Mei, nu mai mergeți din loc în loc după alți profeți, căci cine caută să aibă mai multe mese, la nici una nu va sta. Auzi? Spune, tată, crezi? Încă o dată vă șoptesc: fiți atenți, nu căutați să aveți mai mulți prooroci, căci cine se duce la alt prooroc, acela nu va rămâne, și se va pierde în zări. Crezi? Vino la Mine și stai cu Mine, copilul Meu. Nu te pierde în zări, nu avea altă masă, căci mâncând multe mâncăruri, ți se apleacă. Apropie-te de Mine, căci cum am grăit cu Avraam, Isaac și Iacov, așa grăiesc și cu tine, copilul Meu. Astăzi vino la Mine, nu mâine, că am să grăiesc cu tine. Vino la Mine, căci cine a venit la Mine, astăzi stă pe scaunul Meu, astăzi stă cu Dumnezeu, că astăzi am venit pe pământ, și parcă nu ar crede că Eu sunt. Am uitat durerea Mea. Așa și tu, vei uita durerea ta, vei uita lacrima ta, că am zis: nu te mai uita la vremea aceasta. Apropie-te de Mine cât vei putea. Nu slăbi puterea ta din calea Mea, că te vei rătăci. Când zici că este bine, atunci vine furtuna.

Copilul Meu, viața ta este ca apa care curge. Nu te lăsa în voia apei, căci apa te duce unde voiește ea, dar tu, copilul Meu, vino sus, la Dumnezeu. Auzi?

... Fiți atenți la viața voastră, că mulți vor îndrăzni ca să se facă prooroci și ca să proorocească. Dar voi fiți cuminți, că Domnul Iisus Hristos Se va mai arăta la altcineva, dar nu în lucrarea aceasta, căci Dumnezeu, în felul acesta nu va mai fi. Această lucrare pe care o aveți în față este mare, și dacă nu o veți ține bine, veți pierde această lucrare, și fericit va fi cine va avea parte de această lucrare până la sfârșit. Dar și poporul Israel așa zicea, că Moise a murit, dar n-a murit. Unde a murit Moise? că nu este scris pe nicăieri, nici pe piatră nu vei găsi scris. Moise nu a murit, ci este în viață și plânge de stricăciunea poporului de acum.

... Fiilor, dați slavă lui Dumnezeu, căci am venit la voi. Fiilor, ce face păstorul la o oaie care nu ascultă? O dă de la el. Eu nu vreau ca să vă dau la moarte. Așa voiește Dumnezeu, ca nici o oaie din turma Sa să nu plece fără de binecuvântarea Mea. Vrei să fii poporul Meu? Paște iarba Mea. Auzi? Vrei să fii oița Mea? Stai în stâna Mea, căci mulți lupi sunt înfometați de tine, și am pus mulți vânători ca să-i vâneze. Nu căutați să ieșiți pe alte uși, căci o singură ușă are stâna. Oița care nu iese pe ușa pe care Eu am pus-o, se sinucide. Eu sunt ușa. Așa zice Dumnezeu.

12-11-1965

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copilul Meu, stau ca frunza în văzduh, fără de trup și îți grăiesc să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, că mâna Mea lucrează prin mâna ta, și ochiul Meu lucrează prin ochiul tău, pentru că pasul Meu lucrează prin pasul tău.

O, copiii Mei, nu mai mergeți din loc în loc după alți profeți, căci cine caută să aibă mai mult de atât, la nici o masă nu va sta. Vino, tată, la Mine și nu te pierde în zări, căci viața ta este ca o apă. Nu te lăsa în voia apei. Apa te duce unde voiește ea, dar tu vino la Mine.

... Am venit, tată, la voi să vă spun că nu părinții pământești sunt părinții voștri. Părinții voștri este Dumnezeu. Auziți? Nu mama pământească este mama voastră, ci mama duhovnicească este mama voastră. Mama ta este biserica, tată, este cel ce face voia Mea. Apropiați-vă de Mine, că Eu sunt, și mult nu va mai fi și vă voi grăi din slavă, din vânt și din nori și vă veți uita la Mine când vă voi grăi, și voi veți uita lacrimile, căci atunci toți dușmanii poporului Meu vor pieri ca muștele de astăzi.

Fiule, nu râvni după lucruri pământești. Cine este cu Mine, să nu mai dorească lumea, iar cine vrea să iasă de la Mine, să iasă, și nimeni să nu îndrăznească să-l oprească.

Fiți atenți, că mulți prooroci se vor ivi. A fost o lucrare la Vladimirești, a fost o lucrare la Maglavit. Fiți atenți, tată, cu lucrarea pe care o aveți în față. Fericit cine va avea parte de această lucrare până la sfârșit. O, ce veți zice când va dispărea vasul Meu dintre voi? Veți zice că a murit, cum zicea poporul Israel de Moise. Nu a murit Moise, ci plânge de stricăciunea poporului de acum.

Poporul Meu, paște iarba Mea și nu te mai du la alte mese. Dacă vrei să fii oița Mea, stai în stâna Mea, stai în lucrarea aceasta, că mulți lupi sunt înfometați de tine. Nu căuta, fiule, să ieși pe alte uși, căci o ușă are stâna. Oița care nu iese și nu intră pe ușa pe care am pus-o Eu, se pierde. Eu sunt ușa. Frate, nu te furișa de Mine, căci pe unde vei ieși, Eu te voi vedea. Oița Mea, stai cu Mine, că am multă pășune, că dacă vei ieși de la Mine, vei pieri de foame și de frig.

16-11-1965

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:06 ]
Post subject:  Cuvantul Domnului - anul 1966

Anul 1966

   * 07-01-1966 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-01-1966 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-02-1966 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-04-1966 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, nu din mamă pământească sunteți voi, ci sunteți născuți din mamă duhovnicească. Ochii tăi nu au văzut când Dumnezeu ți-a trimis pâine în casa ta. Țineți bine minte, că nu este libertate cum era odată. Sunt lacăte puse pe bisericuțe. La câte o portiță, mai este câte o potecuță. O, cum erau odată ușile deschise și intrai și nu te înfricoșai!

O, copii ai Ierusalimului, o, copii ai cetății care vine! Duhovnicește s-a spus că va veni iarăși vremea când vom fi liberi. O, să nu cauți fără această lucrare, căci cu tine vreau să descui. Tu ești un bulgăre de sare, care va săra tot pământul acesta. Tu ești cheia veacului de la sfârșit. Domnul o poartă. Dar cui am dat această cheie? Vedeți că nu știți dacă nu citiți legea? Că este scris un calendar mare, pe care l-am lăsat.

Veniți-vă în fire, căci această lucrare nu se vede bine, dar va veni vremea când se va vedea mare și se va vedea bine, căci aceasta este casa lui Zaheu, și să știți că unii din voi veți intra, și unii nu veți intra, că Domnul va pregăti un loc care nu va fi ca pe pământ, căci vine vremea de pe urmă. Dacă nu credeți, să știți că nu veți moșteni pământul acesta.

... Fiule, dezbracă-te de hainele cele vechi și îmbracă-te cu cele noi, că va sosi Domnul la voi și vă va ridica pe norii cerului. De vei fi în casă, ieși din casă la auzirea acestor cuvinte. De vei fi la câmp, lasă câmpul la auzirea acestei șoapte. Ridică-te și vino după Mine. De vei fi sus pe casă, să nu te cobori să-ți iei nimica pe tine din casa ta. Vino! La ale Mele șoapte, ridică-te! Fiule, grăbește și vino după Mine! De vei fi în slujbele Mele, atâta îți îngădui, să ceri de la Mine binecuvântare în călătoria ta, căci la șoaptele Mele tot iadul geme, și la cuvintele Mele tot iadul se teme, căci la chemarea Mea tot iadul se va scula. Dar să fii atent, creștine, cum vei pleca, că-ți vor ieși în cale neamurile tale și te vor opri. Nimic să nu le spui de șoaptele Mele. Tu vino după Mine. Tu cunoști cum va fi timpul acela, că și cel mai iubit prieten te va ține pe tine ca să întârzii. Să nu fii codaș, căci Eu te voi numi pe tine fiu după inima Mea și te voi iubi cum n-am mai iubit pe nimeni. Mai presus de ziua de înviere te voi numi. Mai presus de ziua de naștere te voi numi. Mai presus de nașterea omului dintâi te voi numi pe tine. Vino la Mine, cel din plan, omule din simbol, omule din vremea de acum, care n-ai uitat toate câte s-au lucrat, care nu L-ai uitat pe Tatăl tău, ce Se cheamă Dumnezeu, și Mi-ai urmat Mie cu tot ce ai avut și nimic nu te-a rupt de la adevărul sfânt. Vino la Mine, că ce bine-ți va părea ție când te voi chema!

... De șaptezeci de ori câte șapte te-am hrănit cu lapte, și nu cu lapte pământesc, ci cu lapte duhovnicesc, căci te-am hrănit mai mult ca pe fiul ce a stat lângă Mine. Te-am hrănit mult de tot și ți-am pus brățară la mână, ca să te cunoască această lume. Ține-te bine, tată, că ai mâncare la Mine, că ai băutură la Mine. Adu-ți aminte de praznicul Meu ce-l sărbătoresc, căci praznicul Meu nu a fost în nici un timp așa ca acum, căci acum ne sunt vitele sterpe, dar când ne-or făta, ne vor da lapte mult de tot.

... Poporul Meu, ți-am dat pâine, dar să nu spui că nu ți-am dat. Poporul Meu, ți-am dat apă, dar să nu spui că nu ți-am dat. Poporul Meu, ți-am dat viață; primește viață de la Mine. Poporul Meu, intră în corabia Mea și să nu spui că nu e vremea. Poporul Meu, pentru ce păcat ai căzut în sabia lui faraon?

... Fiul Meu, pentru ce a venit la tine Dumnezeu? Pentru ca să-ți îngăduie păcatul tău și fărădelegea ta? Pentru ce este căsătoria? Acest altoi este de la facerea Celui Înalt, și am zis, și spun: nașteți fii în duhul și nu în trupul, căci altfel nu te voi chema creștin după legea Mea și te voi chema creștin împotriva Mea. La acest cuvânt nu ne putem împăca, nu Mă pot împăca cu neînfrânarea ta.

Fiule, dacă vei reuși cu lucrarea Mea, vei vedea taina soarelui, vei vedea toate lucrurile așezate și vei vedea toate tainele întru lucrurile Mele.

... Am rămas cu poporul lui Israel, dar cu rămășița lui, nu cu cei pe care i-am scos din robia lui faraon, ci cu fii din fii ai neamului lor, ca să moștenească țara Canaanului. O, poporul Meu, nu mai avem atâta vreme, și de aceea lucrul este scurt. Cuvântul Meu în fața poporului Meu este ca toiagul lui Aaron.

... O, apropie-te de Mine, țară românească, că de nu Mă vei asculta, va rămâne întru tine semn de la Mine cum a rămas ca amintire din mănăstirile împăraților. Apropie-te de Mine, oștire română, căci copiii care vin, nu sunt de la Mine, nu sunt cu Mine, că Dumnezeu va strica școala cea pământească și va înălța biserică dacă va fi ascultare. Dumnezeu va strica zămislirea pruncilor dacă va fi ascultare în oștirea română, căci am luat altoi pentru voi și pun altoi de la început, ca cel născut să rămână înviat. Dacă voi reuși, bine va fi, așa cum scrie în carte la rugăciune: «precum în cer așa și pe pământ», fără păcat. Credința să o păstrați, căci multă credință este întinată. Crede în Dumnezeu, dar face și păcat lumea.

Fiți în apropierea lucrării de azi. Nimeni să nu-și ducă planul după voia sa, ci toți să-și ducă planul după voia lui Dumnezeu. Căsătoria nu este după voia sa, ci este după planul lui Dumnezeu. Nici un creștin să nu trăiască cu femeia sa după voia sa, și să trăiască numai după voia lui Dumnezeu. Este scris în lege despre cel ce strică cuvântul lui Dumnezeu. Pe acela îl numește vrăjmașul Său. Bagă bine de seamă, Israele, că pentru tine s-a pogorât legea de pe muntele Sinai.

Dacă voi reuși cu tine, voi pune acest pământ ca să fie raiul pentru tine; viața cea veșnică va fi pe el; fii ai Edenului ceresc veți fi. Supuneți-vă voii cerești, fiilor. O, ascultă, Noule Ierusalime! Ce zici, vei merge fără de păcat? Nu greși, tată, ca să pot reuși cu tine, ca să-ți dau în folosință patria creștin-ortodoxă.

O, am vorbit așa din pricina dragostei de tine. Creștine, când Eu sunt cu tine, mergi cu Mine. Când Eu sunt cu tine, nu greși. Înfrânează-te, fiule, înfrânează-ți mădularele tale, că Eu sunt mereu cu tine. Înfrânează-te, tată, că vine vrăjmașul peste tine dacă nu faci ca Mine. Ascultă-Mă, căci Eu sunt Care țin piept asupra vrăjmașului tău. Să se ducă această veste la tot poporul Meu. Și fiți atenți, să nu vă latre câinii păgânilor.

Fiilor, a sosit timpul legământului nou, căci cineva din creștini spune că Dumnezeu a venit să căsătorească. Eu am venit cu neprihănirea și n-am găsit fecior și fecioară în toată țara să nu dorească de căsătorie trupească, dar Eu am venit din legea lui Dumnezeu.

O, astăzi nu i se mai spune român la nimeni, decât celui creștin. Poate să fie el german, indian, dar dacă este creștin, este român. Pace poporului român! Pace ție, poporul Meu!

... Ah, Verginico, dacă tu cauți în sfânta Scriptură, vei găsi cum a proorocit David și Matei evanghelistul și cum s-a lucrat și cum se lucrează și astăzi, prin Duhul Sfânt. O, fiica Mea, multe descoperiri s-au descoperit, și tot nu pricep oamenii. Verginico, acest vas pe care tu îl vezi, a fost la începutul legii și acum. Acest vas este pus în fața creștinilor, în fața preoților, dar în chip ascuns, și se descoperă numai în pilde. Fericit cine a cunoscut planul lui Dumnezeu și s-a folosit de priceperea sa, căci cine și-a spălat viața în vasul acesta, acela s-a învrednicit și a intrat întru împărăția lui Dumnezeu, și astăzi s-a descoperit pruncilor lui Israel acest sfânt vas, și cine se va spăla în acest vas, se va învrednici să intre în cortul lui Dumnezeu, în biserica Noului Ierusalim. Așa grăiește Duhul Sfânt, căci cortul acesta se mai numește și biserica creștinilor, biserica Noului Ierusalim, și acest vas se numește vas de spălare al cortului, al bisericii creștinilor, ca orișicine va voi să vină în cortul acesta ca să se închine prin sine lui Dumnezeu, se cade lui să se spele întâi, căci creștinului nu i se mai îngăduie să mai stea în prietenie cu necredincioșii, căci Domnul grăiește: «Cu cei necredincioși nu voi ședea».

... Spune, Verginico, la creștini, că așa zice Domnul: cine voiește să intre în cortul acesta, să se spele mai întâi de păcatele sale. Verginico, Verginico, cum odinioară nu puteau creștinii nebotezați să intre întru împărăția cerurilor, așa și în vremea de astăzi, nu poate intra omul nepocăit, în cortul acesta, adică în biserica Noului Ierusalim.

... Ține, Verginico, bine tot ce ai, că dreaptă este lucrarea Mea.

... Verginico, spune tu, fiica Mea, poporului acesta la care Eu am grăit, că Domnul le-a pus întrebare: de ce nu ascultați de sfaturile Mele? Eu i-am numit pe ei fiii Noului Ierusalim, fetele Noului Ierusalim, popor al cortului sfânt, popor al Noului Ierusalim, dar ei Îmi sunt plini de tină și acum, după atâta vreme de profeție. Eu, Domnul, am lucrat taine mari cu oamenii, și nu în folosul trupului, ci în folosul Duhului Sfânt, căci trupul este pământ și țărână, iar duhul este nemuritor. Să o iau de la zidirea omului și până în clipa de până acum numai tainele lui Dumnezeu sunt, dar în vremea de acum, nu s-au descoperit lucrurile.

Astăzi am luat altoaie din toate lucrările ce s-au lucrat la început, ca să le unesc una cu alta, adică începutul cu sfârșitul, dar greu Îmi este ca să le unesc una cu alta, căci străin s-a făcut sfârșitul de început.

... O, Verginico, spune, tată, la creștini cum Mă vezi tu pe Mine, Domnul, lucrând numai taine, numai simboluri și numai lucruri cerești, și mulțime peste mulțime de popoare s-au îndepărtat de adevăr, luând aminte la duhurile înșelătoare. Verginica, vasul Meu, pe care l-ai văzut tu, sunt toate tainele lui Dumnezeu și toate simbolurile, toate pildele și toate lucrările pe care le-am lucrat, și vorbirile cu proorocii, de la facerea lumii și până în ziua de astăzi.

... Verginico, amintește-i poporului despre căsătoria de acum, că străină viață poartă bărbații de acum, față de cei de atunci. Acest păcat Îmi este mare povară călătoriei Mele de acum. Încă mai avem un altoi pe care nu l-am lucrat, și prin acest altoi vă veți cunoaște între fiii oamenilor că-Mi sunteți ucenicii Mei, și prin altoiul acesta toate neamurile vor mărturisi de credința voastră dreaptă și multe neamuri se vor întoarce la credință și, dimpreună cu poporul Meu, vor dobândi împărăția veșnică, în vecii vecilor.

... O, măi popor român, măi popor român, pentru tine a venit Domnul din cerul sfânt, să fac cu tine ce a rămas de lucrat. De ce, poporul Meu, mai întârzii a crede? Pentru ce mai zăbovești a te pocăi? Nu este scrisă venirea Mea de acum? Nu ești tu scris în lege despre această lucrare sfântă? Pentru ce mai întârzii a crede? Pentru ce întârzii a veni la Mine? Vă zic vouă, popor român, că vor veni străinii de departe, iar tu, o palmă de loc, te lenevești să vii. Nu socotiți voi că alți creștini, din străinătate, au lăsat odihna și curțile lor, femeile și feciorii lor, și în țară străină au călătorit, căutând pe Domnul Iisus Hristos? Dar voi nu vă îndurați să lăsați nimic. Iată, Eu am lăsat cerul și am venit la satele voastre, unde este scris, dar scump va fi prețul venirii Mele la voi. Ce lucru să mai fac, afară de această lucrare să mai întorc pe om de la păcat? Ce lucrare să mai fie afară de aceasta? Cine n-a auzit și să nu se mire? Și cine nu a auzit și nu s-a mirat? Cine nu o socotește și să nu se înspăimânte? Domnul a venit iarăși pe pământ, a venit în Duhul Sfânt. Cum să nu vă cuprindă frica pe voi? Inimă de piatră, cum mai stai în amorțire? că și morții gem în mormintele lor, de groază.

Popor român, trezește-te! Ce mai stai? Este ziuă, nu este noapte. De ce dormi? Este ora întârziată. Hai, popor român, ce mai zăbovești? Oare, nu tu ești în planul Meu?

... Pentru aceasta M-am plecat Eu acestei copile, să vă fac pe voi fii și fiice ale Noului Ierusalim. Oare, aceasta nu e o taină?

... Verginico, Eu închei vorbirea și binecuvintez cu binecuvântare sfântă această scrisoare, și s-o dai în fața poporului ce face parte la toți de lucrurile Mele. Amin, amin, amin.

07-01-1966

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, dacă aș fi făcut lucrarea pentru trupuri fără duh, aș fi încheiat veacul acesta de mult, dar nu fac lucrul Meu pentru trup, ci Îmi fac astăzi lucrarea numai pentru duhuri, că acesta este planul Meu de astăzi, căci cu trupul am lucrat. Câți nu sunt cu trupul luați la cer! Și câți cu trupul nu sunt lăsați pe pământ! Iată, priviți cu ochii la moaștele lor, la care sămânță se mai găsește și astăzi să se sfințească în trup. Pe aceia nu-i oblig Eu, Domnul, și aceasta o voiesc ei, din dragostea lor față de Mine. Dar vouă vă cer Eu, cu multă rugăminte, să fiți cu duhul curat, și voi nu vreți.

... Ți-am spus ție Israel, ca să cunoști că Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel Mi-a fost Mie popor, și Eu i-am fost lui Dumnezeu, și cine dintru Israel nu M-a ascultat, nu au primit cinste de la Dumnezeu, ci au fost pedepsiți pentru vina lor.

... Ah, fiilor, fiilor, iar vă spun acest cuvânt. Am venit la voi, că mereu v-am spus că am venit la voi, și nu Mă credeți că Eu sunt Domnul și că de mult sunt venit. La început când am venit cu acest cuvânt, l-ați auzit numindu-vă pe voi popor al Meu. Și n-am venit ca să Mă duc în lume, și voiesc să rămân la tine, și cu tine să închei veacul, că tu ești scris să fii cheia cu care voi încheia veacul acesta de la sfârșit. Popor al Meu, nu erai tu iubit de nimeni pe pământ așa cum te iubesc Eu, Domnul. Nici părinții tăi, care te-au crescut, nu te-au iubit cum te iubesc Eu, Domnul. Iubirea Mea este înaltă, înaltă, față de iubirea părinților tăi. Poporul Meu, Eu ți-am adus lucruri scumpe, ți-am adus lucruri mari și vrednice de tine. Când ai timp să începi a le lucra? Of, of, măi popor al Meu, fă-ți timp să împlinești cuvintele Mele, căci timp din timp, se face o viață plăcută lui Dumnezeu.

... Popor al Meu, Dumnezeu când te-a zidit, ți-a dat o mână de grâu, și când am venit acum, ți-am spus să-l alegi de neghină. Și am venit la tine să văd dacă l-ai ales, dar văd că treci cu vederea și nu vrei să-l alegi bine, popor al Meu; că numai o mână de grâu ți-am dat și nu l-ai ales, dar să-ți fi dat un car de grâu! ce-ai fi făcut? Moșii și strămoșii tăi aveau care de grâu, date de Mine, și ei alegeau bine și nu lăsau neghina în grâu, ci o aruncau. Tu de ce, popor al Meu, nu alegi neghina? Cine vrei să-ți aleagă grâul?

... Este vremea de sfârșit și nimeni nu se va mai învrednici ca să-ți facă ție bine, că a venit un om urât și a șoptit la urechea lumii de astăzi că morții nu mai mănâncă, că aici este raiul și iadul, dar Eu vă zic vouă să nu credeți, și veșnic să stați cu Mine, că prin voi, mulțime mare de păcate voi spăla.

... Grâul este viața ta, iar neghina este păcatul. Grâul sunt zilele tale și ale fiecăruia de pe pământ. Numai o mână de grâu are omul astăzi, și aceea este îndoită cu neghina, și multă neghină se află în grâu, adică multe păcate se află în zilele omului de astăzi. Moșii și strămoșii voștri aveau sute de care și nu dădeau voie să stea neghina în grâu, nu dădeau voie păcatului să stea în inima lor.

... Am venit la tine ca să te pregătesc pentru împărăția cerurilor, căci păcatul nu va mai avea loc pe pământ, căci cerul și pământul sunt ale Domnului și nu sunt ale oamenilor.

Dumnezeu este împotriva omului care face păcate. Pe omul care face păcat, nu-l primește Domnul în slujba Sa.

Popor al Meu, și strămoșii voștri au mai avut greșeli, dar le trimitea Dumnezeu prooroci și îi trezeau, și ei ascultau și nu lăsau greșeala, și o mărturiseau și nu o mai făceau. Dar la voi, nu prooroci au venit, și Însuși Domnul a venit să vă grăiască prin Duhul Sfânt.

Nu ești popor al poporului, ci ești popor al lui Dumnezeu. Vezi? Tu ai o vită pentru jug, și alta, pentru lapte, dar Eu nu te am pe tine pentru jug, căci jugul l-am luat Eu asupra Mea, adică nu pentru lume te am, și te am pentru Mine, ca să împlinesc ce am în lege scris. Poporul Meu, vreau să Mă arăt cu viața ta în lume cum se arată un învățător cu știința elevilor lui. Creștine, creștine, viața ta e scrisă să înlocuiască soarele, viața ta este lumina, că nu va mai lumina soarele pe cer, ci tu vei fi lumina oamenilor pe cale.

... Fiilor, nu eram Eu în sfântul potir? Nu eram Eu pe sfânta cruce? Nu erau faptele Mele în sfânta Scriptură? Dar văzându-Mă disprețuit chiar și de voi, creștinii, am venit în calea poporului Meu ca să Mă arăt iarăși și să strig cât pot la voi.

... Această hrană pe care ți-o aduc Eu, îți dă putere ca să calci peste scorpii și peste toată fiara lui antichrist și nu-ți va face ție nici o rană, că tu vei fi pe pământ o comoară și te voi pune în palma Mea și mulți vor alerga după tine. Pregătește-te, că am adus lucruri noi din cer pe pământ.

... Această lucrare, râvnește tot cerul la ea, și ție, poporul Meu, ți s-a urât cu ea.

... Fiule, auzi tu cuvântul Meu? Eu îți vorbesc de aproape, că nici cu moșii și strămoșii tăi n-am vorbit cum vorbesc cu tine. Nici cu Moise, nici cu Avraam și nici cu Isaac n-am vorbit așa de aproape.

... O, frate, frate, te-a invitat Domnul să intri în casa Lui. Nici împărații nu au cinstea pe care ți-am dat-o Eu, Domnul. Pe tine te așteaptă cerul. Nu este făptură în cer, nici pe pământ ca să-ți măsoare cinstea pe care ți-am dat-o Eu, Domnul.

... Fiul Meu, crede întru Unul Dumnezeu, căci va pieri apa de pe pământ și tu vei fi stânca din care va curge apa din care vor bea toți, pentru a Mă cunoaște pe Mine, Dumnezeu.

... De ce nu mănânci din ce ți s-a dat, și mai mănânci și de pe piață? căci piață se numește fărădelegea.

Fiilor, sunt mai rău decât lupul când îi este foame. Mi-e foame, creștine, sunt plin de foame. Dă-Mi să mănânc. Mi-e foame, poporul Meu. Creștine, dă-Mi să mănânc ce este scris în legea Mea și nu ce ai tu în legea ta! Înger din cer de ar veni în casa ta și ar adăuga sau ar scoate ceva din legea Mea, să nu-i faci nici o ascultare, să nu fie primit.

... Fiule, crezi că în acest staul vor suna douăzeci și patru de clopote? Crezi că în acest staul se va pregăti jertfa sfântă, și jertfa care se va pregăti va fi după credința poporului Meu? Fiule, crezi că în staulul acesta se va arăta toată făptura care trebuie să fie arătată? Crezi că în locul acesta nu va mai putea să intre nimeni necurat? Fiilor, învredniciți-vă de această taină sfântă, căci vă spun că o parte din voi va intra, și o parte din voi nu va intra, căci nu te voi lua după nume, creștine, și te voi lua după viața pe care o trăiești, așa cum este scris în legea Mea.

... Popor numit, încredințează-te, căci din tine voi scoate pâraie și izvoare mari, din care va curge miere și lapte, care vor adăpa toată seminția Mea.

... Fiilor, fiilor, cercetați-vă bine întru toate și fiți vrednici de lucrarea aceasta, căci este scrisă în toată Scriptura, nu astăzi am adus-o. Eu n-am adăugat nici un cuvânt la ea, și totul este scris în carte, dar sunteți fără pricepere. O, măi fiilor, de ce am luat Eu din fiecare pom al cerului câte un altoi? că prin altoaiele acestei taine am lucrat de când am zidit pământul cu tot ce este pe el. O, tată, puține păsărele au venit la lucrarea Mea, dar s-au dus și acestea laolaltă în apă cu cele din lume. Eu n-am venit ca să nimicesc pe păcătos, ci am venit ca să-l vindec, am venit ca să-i pun alifie. Fiilor, de ce am luat din fiecare câte un altoi? Ca prin altoaiele acelea, să se vadă că tainic am lucrat de când am zidit: Adam, Noe, Avraam și Moise.

O, frate și soră, deșteaptă-te, că nu este vremea ca să fii prost și proastă, căci ai o lucrare a lui Dumnezeu, care te deșteaptă. Creștine, vino întru cele ale Mele! De ce mai zăbovești? Căci în această vreme vor veni profeți de departe și vor pune în film această lucrare.

... Vreau prin tine să scot omul de la supărare, adică pe aceia pe care i-am dat muncilor grele. Fiilor, strămoșii voștri s-au îmbogățit prin lucrarea lui Dumnezeu, că, auzind glasul lui Dumnezeu și împlinind cuvintele Lui cu putere, au ajuns bogați întru toate. Fiule, prin această lucrare dau iertare lui Pilat. Frate creștine, prin această lucrare dau iertare lui Caiafa, dau iertare lui Irod, voi da iertare mulțimii de morți care au fost răpiți din viață cu moarte năprasnică, și miilor de copilași avortați le voi da mâna să iasă la lumină.

... Cugetă un creștin așa: „Dacă acesta este Dumnezeu, să strice legătura cu colectivul (C.A.P., n.r.), să nu mai fie colectiv“. Adevăr vă spun, că va veni și timpul acela, în care se va strica colectivul, dar veniți-Mi în ajutor și nu vă stricați. Israele tată, dacă nu Mă luptam Eu cu satana, nu te scoteam din robia lui faraon, dar prin neîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu, ce s-au dat ca lege prin proorocii pe care i-a trimis, iară ați căzut în robia cea grea, nu a lui faraon, căci pe faraon l-am înecat, dar mai greu, ați căzut în robia lui antichrist, satana cel de pe urmă, care a înghițit toată suflarea.

Adevărat îți zic ție, măi popor al Meu, căci acum se zidește veacul ce va rămâne în veac. Cine a venit de la începutul veacului până acum, nu a gustat din cele pregătite, și toți așteaptă pe cel de pe urmă, te așteaptă pe tine. Oricum se face veacul acesta, dar vino la Mine, în cinstea pe care ți-am dat-o Eu. Vino la Mine, că am ceva de lucru cu tine. Fiilor, veniți-vă în fire, că aici se zidește omul cel nou, dar nu se va lucra până ce omul numit nu se va schimba după planul lui Dumnezeu.

14-01-1966

Cuvântul lui Dumnezeu

... Este scris numele poporului Meu. Cum te cheamă, tată? Creștin. Dar și lui Israel îi spuneam tot creștin. Da, și l-am scos din pustie și l-am dus la bine, și pe urmă s-a aflat și s-a descoperit că nu a fost creștin. Dar pe tine te-am numit creștin, că ți-am dat să mănânci pâine și vin, adică Trupul și Sângele Meu.

... Vin pe urmele tale, creștine, și am venit ca să-ți spun ca să mănânci tu astăzi pâine și vin din Trupul și Sângele Meu, nu ca din gunoi, că este dat pentru vremea de apoi. Fiilor, nu este ca întru început, că mulți prooroci am trimis ca să vestească vremea din urmă, căci acum este mai presus ca atunci. Vino-ți în fire și umple-te de fapte bune. Vino-ți în fire, că tu ești moara care va măcina. Creștine, dau lucruri scumpe, că dacă ai vinde tot pământul, de la răsărit și apus, și tot n-ai putea să cumperi ceea ce ai tu astăzi, căci Dumnezeu S-a descoperit și ți-a dat ca să mănânci Trupul și Sângele Său.

... Frate și soră, această pietricică se mai dă în dar creștinilor de astăzi, așa cum este scris în cartea care va cădea în mâna creștinului și nimic nu va cunoaște ce scrie în ea.

O, creștinilor, nimeni nu știe de ce sună clopotele bisericii, căci te-ai jucat cu aceste profeții.

... Fraților, fratele Meu, până acum, din cele ce ți-a dat ție Dumnezeu, a fost boboc, dar va înflori și se va face o floare mare și se va vedea. Fiule, chiar dacă vrei să o scuturi, Domnul te va vedea și nu poți să ascunzi această floare.

... Cu cine să stau Eu de vorbă? căci cei ce vin la Mine Îmi cer viață pământească și vin cu trupul și nu vin cu duhul. Cu cine să stau Eu de vorbă? căci cei ce vin la Mine, se uită, se uită ca la un mort. Fiule, nu este un mort, că scris este în cartea care spune: «Turna-voi din Duhul Meu peste fiii și peste fiicele voastre și vor prooroci». Credeți? Creștinilor, nu este un mort, ci este Domnul Iisus Hristos, și este viu Domnul, adică trupul acesta este coșciug. Frate și soră, deschideți ochii voștri. De ce într-o nucă tu crezi că este miez în ea? Dar în acest trup de ce nu credeți că este un Duh?

... Fiule, toți proorocii când au auzit au așteptat și nu dormeau, ci așteptau și chemau venirea Mea, și nu dormeau; chemau, că știau că Domnul vine. Așa și tu, creștine, Domnul nu Se mai duce singur, și cu tine va pleca, și vă va alege pe voi dintre oamenii cei răi și va pleca la locul pregătit mai dinainte.

Fratele Meu, mâna Mea, piciorul Meu, ochiul Meu, obrazul Meu, chipul Meu, de ce-ai îmbătrânit? Eu de ce n-am îmbătrânit? Fiule, de ce te-ai schimbat? Eu de ce nu M-am schimbat?

O, Lazăre, scoală-te afară, că nu este vremea ca să mori, și este vremea să te scoli. Vino la Mine, creștine, că și cei din mormânt vor ieși afară și vor cere mântuire.

... Cât aș spune Eu două cuvinte din zece, și cu un cuvânt le vei înțelege tu, creștine. Dacă vei înțelege, este bine. Dacă ți-aș da mai pe larg cuvintele Mele, nu aș mai termina zile întregi și nopți întregi cu tine.

... Vino, frate și soră, vino, căci urmează să chem morții după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morții vor ieși din mormânt.

... Ce nu poate intra la Mine? Păcatul nu poate intra. O, hambarele care nu te lasă, acestea dă-le la sărmani, că vei face comoară în cer, căci mila vă duce întru împărăția Mea, și nu hambarele.

... O haină, când o dai de pomană, este un dar, și mai dai și cu parfum ca să miroasă. O, nu sunt contra la parfum, căci este făcut din flori, ci sunt contra păcatului. Credeți?

... Deschid cerul și Mă uit pe pământ și văd oameni citind ziarul. Dar pe sfânta Scriptură de ce nu citești? Creștine, pune mâna, tată, pe sfânta Scriptură și citește, căci în sfânta Scriptură nu este ceva de pe pământ, și este totul din cer. Nu mai citi ziarul, și citește sfânta Scriptură, ca să te pun în fericire, căci nu voi pune morții la o parte cu cei vii, în cele ce vor fi.

... Fiica Mea, sora Mea, fratele Meu, bucuria Mea, îți cer ție ce am cerut la toți pe pământ, cum am cerut lui Saul: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?». Și Saul s-a dezbrăcat de haina sa, căci a zis: «Adevărat este că Te-am prigonit în viață, Doamne. Învață-mă ce să fac». Și l-am trimis la un prooroc de l-a uns.

... În sfânta Scriptură sunt lucrurile de la începutul veacului și lucrurile de la sfârșitul veacului. Drumul acesta, nimeni nu-l cunoaște, decât cel care este pregătit. O, paște sfânta Scriptură, că numai așa te vei chema ucenicul Meu. Paște Scriptura, poporule al Meu, și când Eu Mă voi opri la un punct sau la o virgulă, tu să răspunzi. Frate și soră, nu te împotrivi, și când voi zice și te voi întreba, să știi totul. Învață sfânta Scriptură, copilul Meu, că Scriptura îți va da ție viață. Învață Scriptura, măi Israele de astăzi, și nu dormi, tată. Învață Scriptura, tată, căci hăinuța de pe tine se va rupe, dar Scriptura în veci nu se va rupe. Învață Scriptura, ca să cunoști venirea Mea. De ce bătrânul Simeon nu a încetat din viața pământească până nu a văzut pe acest prunc? Și la tine, tot așa va fi, creștine. Și tu ești ca acest om, și să aștepți, căci va veni un Împărat la tine, și când va veni, El te va strânge în brațele Sale și te va iubi, și atunci vei cunoaște venirea Domnului Iisus Hristos ca un Împărat și te vei bucura, iar dacă vei dormi în viața ta, nu te vei bucura de acest lucru.

Fiilor, Împăratul slavei anunță pe ostașii slavei că vine la ei. Pregătiți-vă pentru veacul din urmă. Nu stați nepăsători.

... Eu am pus o bară între femeie și bărbat, dar zic: decât să hulească, mai bine să rămână cum vor ei. Și mai bine este să iasă de la Mine, să nu mai hulească. Cu forța nu se va face planul Meu. Fără credință nu se va face planul Meu. Cine vrea și cine are dreptate și crede cu adevărat, cu aceia se va face planul Meu. Cine nu vrea și nu are credință, să se dea la o parte și să nu mai încurce.

... Dacă nu voi reuși, vă voi da focului de veci pe toți acei ce Mi-ați adus Mie stricăciune.

... O, tată, cele sfinte nu se spurcă, dar se spurcă mâna ta. Veniți-vă în fire, că vremea de astăzi este aspră. Veniți-vă în fire, căci sfârșitul de la Domnul este foarte aproape. Faceți fapte bune. Fiilor, de veți avea credință, veți deschide porțile libertății, căci nu numai mâna voastră este în lucru, și mâna Noastră este în lucru dacă veți fi desăvârșiți.

Copii ai cerului, ai cerului Meu, nu vă mai stricați, nu vă uniți cu cele scoase astăzi.

Bărbaților, Mă adresez vouă: nu vă mai uitați la fiica Gomorei de astăzi. Las-o să se împodobească cu toate, iar tu, copilul Meu, stai cuminte și nu te uita la ea, căci acea fiică va veni la tine și îți va spune: „Scrie-mă și pe mine la tine“. Fiule, cât o vezi acum de frumoasă, atâta va fi de urâtă. Cât o vezi acum de bogată, atâta va fi de săracă și va veni la tine și va spune: „Scrie-mă și pe mine la tine“. Dar nimic să nu faci, căci am scos mila. Chiar dacă îți va spune: „Mă închin și eu Dumnezeului tău“, tu să nu faci.

Fiilor, voi sunteți sarea care va săra pământul acesta; voi sunteți lucrurile Mele, care vor lucra lucrarea veacului acesta; voi sunteți bucuria Mea. Fiilor, în loc de vaiete va fi bucurie. Nu fiți iscoadă numai ca să știți.

Frate și soră, te uiți că ți-a luat pământul. Da, l-a luat cezarul, dar crezi că îl va da înapoi? Nu va avea ce face cu pământul, că va zice: „Ce să dau ca să scap de necazul cel mare?“.

Frate și soră, copilașii Mei, aveți grijă, tată. Crezi că în inima ta se strecoară lucruri care strică planul lui Dumnezeu?

04-02-1966

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să nu muriți, copiii Mei, că pe voi vă așteptăm, cu voi se încheie veacul acesta de război. Am venit de la înălțime într-o mare adâncime. Mulți au uitat. Care nu au semnul sfintei cruci, au uitat de Domnul Iisus Hristos, au uitat. Voi să nu uitați.

Iată, vorbesc prin această piatră însuflețită cu puțină viață. Întorc această piatră și pe o parte și pe alta; îi suflu în față ca să capete viață. Nimeni n-o poate salva. Mâna Mea e cu ea. Dacă era pământească, se treceau oasele prin mâna ta. Țineți minte, să nu uitați aceste cuvinte, că nu veți ști când se va șterge această piatră.

Copiii Mei, păstrați bine darul de la Mine, păstrați bine. Poporul Meu care în curând vei avea viitor, în curând vei căpăta pecetea. Te vei uita din munte în vale și din vale în munte și nu va mai fi nimic să te înfrunte. Te vei duce unde vei avea dragoste.

Să nu muriți, copii, niciodată, că așa e scris în carte, că cine va muri, mai târziu se va căi, se va jeli ca să capete iar viața sa. Fiilor, fiilor, aveți viață binecuvântată nu numai o dată; și de câte ori am venit, cuvântul acesta am spus. Poporul Meu, nu-ți vinde darul de la Dumnezeu, căci darul îți dă viață, te trece peste toate.

... Copii și iarăși copii, am venit iarăși la voi, dar cu greu deschid gura vasului Meu, căci în grea durere își petrece această suferință. Eu mângâi această piatră, căci în ziua judecății o voi ține pe brațe.

... Această lucrare este Golgota, este valea lui Iosafat. Rugați-vă, tată, fiți împlinitori în toate. Despărțiți harul de fire, căci aici este răbdarea, aici este puterea, aici e râvna și căldura unde înverzește grădina. Nu vă temeți, nu fiți fugari, nu fiți fricoși, și fiți curajoși, căci ce poate să-ți facă cel fără duh?

Copiii Mei, încă o dată vă spune Tatăl: voi sunteți sarea cu care veți săra marea; voi săra cu voi tot ce este nesărat. Nu te privește pe tine că de ce voi lua din tine și voi săra pe cineva cu inima păgână. Voi da viață morților din groapă, cu un bulgăre de sare din viața dumitale. Să nu-ți pară rău de lucrarea Mea. Cum s-a lucrat omul prima dată, așa se va lucra și în vremea aceasta.

... Iată că v-ați sculat cu pretenție asupra Mea. Eu nu te-am lipsit niciodată de cuvântul Meu, și am împlinit ceea ce am avut. Crezi? Și Eu sunt în lipsă. Lipsa ta nu se aseamănă cu lipsa Mea. Lipsa Mea e lipsă de mare valoare, dar lipsa ta nu este chiar așa de primejdioasă. Dacă te-ai ruga, ai îndeplini și lipsa ta. Copilul care nu plânge, mama îl lasă mai mult timp nemâncat. Crezi?

Toate cuvintele pe care Eu le-am grăit în fața poporului Meu, sunt de folos. Câte cuvinte am văzut Eu în picioarele porcilor! Dacă eram mânios, supărăcios, nu mai veneam la tine. Sunt însă cu milă. Dacă am întâmpinat Eu ceva și n-ai avut ce mânca, de ce nu te-ai întors să aduni risipa? că e vremea de lipsă. De ce Maica Mea vine și aude că Domnul are să vină la tine? Vine cu câteva ore înaintea ta. Ia cuvânt cu cuvânt și le adună. Tu aștepți mereu cuvântul Meu. Pe cele vechi nu mai vrei să le iei? Ia-le, tată, că și cele vechi, una sunt amândouă.

Împletește cununa frate cu frate și nu te supune morții, nu te pierde vremii acesteia, căci vine ce n-ai văzut de când te-ai născut, vine facerea pământului și a raiului și a Noului Ierusalim; adică sunt făcute, dar nu sunt încă pe pământ. Veniți-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte și tipărește o altă carte și nu ești lipsit de fericire. Cerul și pământul vor trece, dar cuvântul Meu nu va trece, că la arătarea unei lucrări voi aprinde pământul, și tot ce este păcătos va arde. Și, cum o casă e făcută din piatră și din lemne, lemnele vor arde, și piatra va rămâne.

Dați cezarului ce e al cezarului și nu le amestecați pe toate. Cezarul stă deoparte, pentru că cezarul de astăzi s-a depărtat de Mine.

Vai de voi, cărturari și farisei care vă așezați în colțul străzii și opriți copiii să vină la Mine! Tată, fericit copilul care ocolește calea oprită și nu se lasă biruit. Crezi? Fiii Mei, nu veți vedea durerea aceasta.

... Nu te teme, Nicolae, și nu te mai îngriji de acest necaz, că necazul pe care tu îl vezi că te va călca, nu este așa cum cugeți în inima ta. Această suferință care este pusă peste această piatră în care Domnul a scris povețe, va înceta când va sta furtuna.

23-04-1966

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:22 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1968

Anul 1968

   * 19-01-1968 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 12-09-1968 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiule, vezi că vânzătorul a rămas. Fiule, să nu-ți fie teamă de o altă viață îndurerată, și tot ce ți s-a luat, se va înapoia. Fiule, ține minte de cei ce au făcut vouă răul acesta, că se vor desființa și nu vor mai fi. Vor veni oameni noi, cu lucruri noi. Toate bisericile dărâmate vor fi reînnoite și repuse în slujbă. Toți călugării și călugărițele vor fi din nou îmbrăcați. Toate locuințele luate vor fi puse în slujbă, tată. Toate pământurile luate vor fi înapoiate. Se va înapoia vremea care a fost nu rea, ci bună, pentru viața ta, creștine.

... — Verginico, hai la muncă, Verginico, căci cine nu muncește, nu mănâncă. Cine nu-și strânge în hambare nu va avea. Ia te uită la mâna Mea. Ce vezi, Verginico?

— Văd o piatră albă.

— Iată, deschid piatra în două, ca o carte. Acum, ce vezi, Verginico?

— Văd o coală albă la mijlocul pietrei, și pe coală, o jumătate de cerc.

— Verginico, ai văzut cercul acesta?

— Da, l-am văzut.

— Să fii atentă, Verginico, și să te uiți la cerc și să-Mi spui ce ai văzut. De aici încolo, nu veți mai suferi.

Verginico, ridică piatra sus și dă-Mi-o Mie. Are mărimea de un kilogram. Nu poți s-o ridici, Verginico, dar ai s-o ridici. În veci ai s-o cunoști. Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururi vie vei fi. Va muri cine va fi să moară, dar tu, în veci nu vei muri. Să fii cuminte și să asculți poruncile Mele, căci vom hrăni mulți flămânzi. Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, și acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme. Verginica, acelor trepte să știi că le este pecetluit numărul și când va fi vremea tu vei cunoaște totul. Vei primi putere de la Domnul și le vei ridica de jos, ca pe niște table; în două le vei deschide și din ele vei cunoaște toate tainele lucrării lui Dumnezeu. Și cum l-ai așteptat pe Nicușor și pe Daniel să vină acasă, așa Îl vei aștepta pe Domnul. Și mai înainte de venirea Lui vei primi două vești, și tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare.

Verginica, să ai grijă de Nicușor, ca să nu mai sară, că din nou va muri și nimeni nu-l va învia, pentru că Nicușor nu a stat nici o zi cu tine, și se duce și își face de vorbă cu toată lumea rea, care numai hulă și numai pagubă Mi-a adus și Mie, și Tatălui, și cetății Mele. Spune-i, Verginico, lui Nicușor să nu se mai îndepărteze de la tine, că va pieri pentru totdeauna dacă nu te ascultă.

Scrie, Verginico, apoi mai departe, că nu s-a sfârșit, și mai avem de lucru.

Acum, sfârșit.

19-01-1968
Cuvântul lui Dumnezeu

... Prin această vorbire vă are Domnul cel mai ales popor român creștin. Să fiți un altar de viață pilduitoare. Acest petec de pământ să fie un loc de jertfă mântuitoare în slujba mântuirii tuturor ce vor călca aici, pe locul acesta. Pe Verginica am pregătit-o pentru ca să trâmbițeze întreaga Apocalipsă, pentru pregătirea judecății de apoi și pentru pregătirea creștinilor din vremurile din urmă și de acum.

12-09-1968

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:25 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1971

Anul 1971

   * 10-03-1971 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-09-1971 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Domnul Iisus Hristos S-a pregătit să vină cu oastea Sa de sfinți. Vine, toate sunt pregătite, dar aveți grijă, că mai e o vreme scurtă și nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastră și credința la putere. Dacă veți avea credință, veți avea și biruință, iar dacă nu, veți pieri ca dobitoacele, împreună cu toți proorocii mincinoși și cu armata lui antichrist.

Feriți-vă de moarte, căci moartea vine prin păcat și prin poftă. Toți cei ascultători și cunoscători, învățați pildele lui Solomon și viețile sfinților. Fiți cu credință, căci Dumnezeu, Cel ce a zidit, Acela vă și hrănește. Să nu crezi că dacă nu vei avea avere, ori serviciu, ori bani, ori aur, vei muri. Nu vei muri. Viața vine de la Mine, Domnul Iisus Hristos. Eu n-am avut așa, nici avere, nici hambare. Și cu atât mai mult, Dumnezeu vă hrănește.

Ia deschide ochii, fiule, că am ajuns la un sfârșit și voi nu-l cunoașteți. Dureros este pentru cel ce nu a învățat cuvintele Domnului Iisus Hristos. Vine fuga păcătoșilor; să se ascundă în peșteri și în crăpăturile munților. Dureros este că n-ai luat în seamă învățăturile Mele. Tu trăiești și zici că mori, dar Eu pentru ce am vărsat Sângele Meu? Vei răspunde dacă mori?

Nu vă dezmierdați fețele și sufletele ca să plăceți lumii. Fiți înțelepți. Tinere, ce frumos ești! Dar mai frumos ești dacă asculți de Domnul Iisus Hristos.

Avem un punct, fiilor, dar nimenea nu-l cunoaște. „De ce n-o mai fi venit Duhul Sfânt ca să ne mai dea povață?“, zic unii. „Ce bine este, că fac acum ce poftesc eu!“, zic alții. Ah, ce durere grea ne va arăta punctul acesta! Suntem într-un loc necunoscut, și ar fi să fie cunoscut. Dacă ați ști ce punct stă în fața voastră, n-ați mai bea și n-ați mai mânca. Fiilor, ne întâlnim cu caii lui antichrist, cu caii din Apocalipsă. Ne întâlnim cu balaurul care înghite totul și te înghite și pe tine dacă nu ești credincios cu Mine.

Tată, unde sunt părinții voștri? Sugarilor, vă înțarcă Domnul. Vă ia țâța de la gură. Ce vă veți face? că iată, trâmbița Mea cum se chinuiește.

Fiilor, atât rămâne întru împărăția Mea: Avraam.

... Cum s-au pedepsit cei ce n-au ascultat de Moise, așa și mai mult se vor pedepsi astăzi cei ce n-au ascultat de glasul Meu.

... Învățătura, ascultarea și hrana cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, aceea va birui. Unde sunt acestea, diavolul nu are putere să biruiască.

... Uite ce vă învață Domnul: când veniți spre ieslea Mea, lăsați glumele și toate lucrurile ce vă pot aduce păcate. Fiilor, știu că sunteți tineri, dar fericită este nunta și patul neîntinat. Iacob a slujit ani întregi pentru a câștiga mireasa sa. Crezi? Acum, cu un zâmbet al unui tânăr, ai câștigat mireasa, dar nu este de la Dumnezeu acest lucru. Vedeți că multul omenirii cu un zâmbet a stricat pământul. Sunt drumurile pline de curvie. Acest lucru nu a fost de când e veacul, și am profețit dinainte că fericit este creștinul care trece peste trup de femeie și nu se atinge de el. Vai de acela care s-a întinat cu curvia de azi!

... Adevăr vă spun că mulți dintre voi nu veți primi moartea, ci cu trupul veți primi pe Domnul.

... Fiilor, puneți mâna pe carte. Nu s-o citești, că mulți o citesc, dar s-o înveți, s-o pricepi, s-o înțelegi. Fiule, fă-ți socoteala, și dacă nu știi s-o faci, cere la care o știe; și dacă ai învățat, ferește-te de mândrie și de a înstrăina învățătura.

... Ce frumoasă e ziua sfârșitului când se va întâlni cerul cu pământul și se va face primirea unul altuia! Și ce jale va fi când se vor despărți neascultătorii de tine și de Mine și vor pune capetele în jos!

... Daniele, caută în sfânta Scriptură și vezi ce punct avem în față. Punctul acesta este un simbol, punctul care a fost în fața femeii însărcinate, care stătea cu picioarele pe lună și avea să nască, și cineva urmărea ca să știe când va naște, ca să înghită pruncul, ca să nu se mai lucreze ce s-a lucrat prin Domnul Iisus Hristos. Acest punct e pus, și cineva urmărește ca și acum proorocia să fie astupată. După aceasta se vor înmulți proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, vei auzi că înviază morții; să nu te duci, că aceștia nu sunt proorocii Mei, și aceia vă amăgesc pe voi. Țineți minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimirești, a fost la Maglavit, a fost și este aici și a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luați bine seama, căci mulți s-au abătut de la proorocia dreaptă și nu mai spun adevărul. Ca această profeție nu a fost și nici nu va mai fi. Fiți credincioși și lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.

... Sunt multe lucruri și bune și rele și trebuie să le cunoașteți. Un creștin a primit în gazdă pe dracul, care s-a prefăcut, și un alt creștin a primit în gazdă pe Dumnezeu și nu L-a cunoscut. De aceea, cunoașteți bine și pe unul și pe altul, ca să nu vă amăgiți.

... Fiilor, ca această profeție nu a mai fost și nici nu va mai fi.

10-03-1971

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, am anunțat sfârșitul vasului Meu, dar chiar dacă va muri, să știți că tot cu voi va fi.

08-09-1971

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:29 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1972

Anul 1972

   * 07-01-1972 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-01-1972 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, fiilor, de aș mai fi în trup, n-aș mai putea sta pe pământ. Trupul Meu este de-a dreapta Tatălui, iar Duhul Meu a venit să plinească lucrarea. Eu sunt Cel ce am fost cu trup și M-am pogorât în iadul cel mai întunecat, de am scos pe cei iubiți ai Mei. Am zdrobit porțile iadului, am iertat orice păcat, cu sângele de pe cruce, și am trecut din legea veche în legea nouă, în cer și pe pământ. Nu am murit, ci a fost o lucrare mare. Am avut putere să ridic sabie asupra fariseilor și să le zdrobesc lucrarea.

Vai de păcătosul care s-a întors la păcatele sale! Fiule Israele, ține-te bine, că Mă uit din cer la tine; privesc de la Tatăl Meu la tine și nu te părăsesc. Nici pe păcătos nu-l părăsesc, dar la ziua de judecată se va desparte.

Poporul Meu, de ce nu-l cunoști tu pe vrăjmașul tău, care te duce la moarte și la sabie? Eu îți trimit cuvinte de salvare, dar pe Mine nu Mă iubești așa cum îl iubești pe duhul rău. A făcut Dumnezeu ca prin acest lut să se facă lucrarea și îți voi arăta la sfârșit toate, toate buturugile, toate potecuțele pe unde am urcat cu peștișori, pe unde am tras corăbioara, și toate malurile pe unde am tras. Și ce te vei face tu, creștine cu inimă de piatră și cu trupul întinat?

O, au ieșit pe pământ multe lucruri cu bani, dar pe Dumnezeu nu-L puteți plăti cu bani. Cum să mai fac Eu din omul de azi ca să ajungă ca Petru și ca Pavel? O, am nevoie de ucenici!

Am lăsat omul numai un minut, și când M-am întors, l-am găsit ca porcul, tăvălit în noroi; l-am găsit în crâșmă și în locuri murdare și am plecat plângând. De unde să iau altul? Nu am pe nimeni dintre voi ca să-Mi duc lucrarea la capăt, dar vă spun că cea mai mare osândă și blestem cade pe veacul acesta.

Vai de creștinul care nu are viță lângă cuibul său și se duce să cumpere băutură de la duhul rău! O, floricică a lui Dumnezeu, care ești ruptă din cuvântul Meu, dacă ai vedea cum umblă duhul rău cu trupul tău în brațe și îl duce în locuri necurate!...

Omul lacom la toate, strică zidirea lui Dumnezeu. Lăcomia este de la duhul rău. Fiule, postește, tată, că-ți piere pofta, și cere de la Dumnezeu înfrânarea trupului tău. Tată, te scoli noaptea și nu poți face rugăciunea, ci poți alte lucruri urâte și trec ore întregi așa. Tinere, Mă dor ochii uitându-Mă la păcatele tale. O, parcă tu ai fi acela care ții cerul și pământul în palmă. Ah, ce durere mare!

Floricelele Mele, fiți una cu Mine la întristare și la suspinare și să vă doară inima și pe voi cum Mă doare pe Mine. O, tată, îl vezi pe fratele tău făcând păcate. Fii cu durere, chiar dacă nu este rudă cu tine, că vă spun că dacă ar scăpa cineva din iad, n-ar mai face ce faci tu, și ar veni la tine din lume și te-ar scutura până ți-ar sări dinții din gură.

Am cuvinte minunate, dar cui să le dau? Aceste cuvinte sunt mai curate ca aurul, și credința voastră nu-Mi îngăduie să vi le dau. Zici că ești creștin, dar sticla din mână nu o lași. Știi că ești șofer și nu bei, că te dă afară din serviciu, dar din împărăția lui Dumnezeu nu te dă afară? De la serviciu, nu lipsești o oră, că te dă afară, dar din grădina lui Dumnezeu nu te temi că te dă afară când lipsești?

Ierusalime, vine ca să ia din puii tăi. Privește cum vine, azi mai mult, mâine mai mult, până cuprinde totul. A intrat diavolul, a trecut granița, a intrat în România și a prefăcut tot.

Nu vreau averea voastră, nici banii, nici casă. Vreau milă și ascultare, căci durerile sunt din împărăția cerurilor.

Merge păcatul din om în om, până la cel din urmă om, dar dacă cel din urmă om biruie păcatul prin fapte, câștigă. Asculți și cânți, dar nu ești fericit decât numai dacă împlinești. Acestea sunt ca și coaja mărului frumos.

Ce frumos este în oraș! Scrie bufet, tutungerie, alimentară; numai moarte nu scrie, dar scrie moarte în altă limbă. Nu te ridica împotriva Mea, că ai dreptul să spui de ce nu ți-am spus că scrie moarte. Nu este păcat să cumperi, dar numai ce trebuie. Fericiți cei din oraș dacă nu vă veți atinge hăinuțele de această smoală.

Floricelele Mele, fiți cuminți, că nu veți rămâne neadăpate și neudate. Puțin mai e și se schimbă lucrurile și se slobozesc mâinile legate ale credinței.

07-01-1972

Cuvântul lui Dumnezeu

... Închină-te, poporul Meu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Să fii credincios în acest semn pe care-l faci. Acest semn să nu-l faci în numele altcuiva, afară de Sfânta Treime, că mulți folosesc acest semn la lucruri diavolești. Multe semne se fac, dar se fac în nume necurate. Cinstiți acest semn al Sfintei Treimi. Lui Dumnezeu, Tatăl tău, dă-I slavă, și nu la oameni, că astăzi a ieșit pe pământ să se dea slavă la altcineva.

... Țineți minte, că o echipă de scamatori va veni la mormânt și va învia mortul și va zice către voi: „Iată ce putere avem noi! Dați-ne mărirea și slava ce ni se cuvin!“. Dar vă zic: nu schimbați credința de la Mine, că lucrul acesta se face cu duhurile necurate, pentru că cel ce vine înainte de Mine și înviază mortul, acela e pus să te înșele pe tine ca să nu te mai găsesc Eu când voi veni.

... Simțiți și voi ce este a greși sau a te depărta sau a supăra pe Dumnezeu. De ce sunteți așa, de nu simțiți durerea păcatului? Fiul Meu, poporul Meu, durerea păcatului e cea mai grea, pe care nu o poate vindeca decât numai Domnul.

Copilașii Mei, floricelelor, numai așa v-am numit. Domnul când a făcut floricica nu avea țepi. Cine a făcut țepii? Vine vremea ca să se culeagă floricelele, și la vremea culesului nu se va putea purta, și se va arunca, fiindcă înțeapă. Păcat de mirosul ei și de frumusețea ei, că a fost aruncată.

10-01-1972

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:45 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1973

Anul 1973

   * 25-02-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-03-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-04-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-04-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-06-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-07-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-08-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 18-08-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 30-08-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-09-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-09-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-10-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-11-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 27-11-1973 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-12-1973 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, slujitori ai bisericii Mele, fiți vrednici de Mine prin fapte bune. Nu fiți fățarnici și mândri, ci plecați-vă capetele și slujiți cu credință în Domnul Iisus Hristos. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! căci sunt venit din nou pe pământ, și voi Mă răstigniți, nu cu trupul, ci cu Duhul Mă răstigniți. Grăiesc slujitorilor bisericești: apropiați-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.

... Acum Mă întorc către slujitorul Meu, îngerul bisericii din Tătărani.

— Crezi tu întru Mine?

— Da.

— Să fii credincios în Domnul Iisus Hristos, să fii vrednic de darul preoțesc și ceresc, că mulți preoți sunt pe pământ, dar nu mai sunt puternici, pentru că s-au abătut de la calea Mea și intră în locurile spurcate, intră în locurile nebinecuvântate, și de aceea când slujesc nu se împlinește. Fii păstorașul Meu, căci cu ochiul tău vei vedea fața Mea, și cu mâna ta vei lucra în via Mea. Și de vei avea credință cât un bob de muștar, vei zice muntelui să se mute și se va muta. De vei zice orbului să deschidă ochii săi, se vor deschide. De vei zice slăbănogului să se scoale și să-și ia patul, se va scula. De vei lucra cu credință în casa Mea, vei fi cel mai fericit fiu, și nimic rău nu ți se va întâmpla. Dorința ce ai avut să auzi, ți s-a împlinit. Acum, alege-ți. În fața ta șade îngerul Domnului și scrie această întâlnire.

... Fiilor, acum curvia e împărăteasă, băutura e în loc de apă, iar minciuna și lăcomia și lenea completează restul.

... Fiule, ești preotul Meu, ești înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică așa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu știe. Și mai aduc la cunoștință: când se miruiește și se ia anafura, îi curge printre degete și calcă pe trupul Domnului Iisus Hristos, Care S-a junghiat în sfântul altar.

Fiule Constantin, ești rugat de Mine, Domnul, când vine cineva în fața ta și dă liturghia și are roșu pe buze, să nu dai mânuța ta, că se întinează.

... Nu împietriți inima. Eu sunt, nu acest trup, ci M-am sălășluit în acest trup cu Duhul. Nu ispitiți duhurile, ci cercetați duhurile prin cuvinte sfinte. Dacă eram din nou cu trupul Meu, din nou eram răstignit. Fiți credincioși, căci plată mare veți avea. Am ales acest trup prin multe suferințe, din mică pruncie. Primul semn de la Mine, are ochiul de la sine, pe care l-a dat pentru vindecarea mamei sale.

25-02-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vine vremea când vom avea un împărat, când vom face o carte și va vorbi ce va fi scris în ea.

... Este scris în carte, dar voi nu găsiți, că nu aveți înțelepciune. Vine Domnul și Se dă pe față cu toată lucrarea Sa, și toți care vor fi de față se vor îngălbeni.

... Să știți că țara Mea e țara românească. Să pună ea temelie duhovnicească. Vine Domnul să facă în ea credință duhovnicească, unde se vor sădi mii și milioane de trandafiri, mii și milioane de pomi. Duhovnicește grăiesc.

... Nu se va mai duce omul la preoți, și va veni la tine, și tu vei da leac bolnavului, și va ieși de la voi ologul cu picioare; orbul cu vedere. Se va duce și cel cu mâinile legate, și va veni din poporul Meu cu ele dezlegate și cu gura plină de binecuvântare. Țineți minte: tu ești grâul, și din tine voi face azimă. Încă o dată voi repeta: vor veni preoții care mai au putere și se vor uni cu tine.

... Israele, copilașii Mei, ce veți face când nu veți mai putea vinde și cumpăra? Ce veți face? Eu vă pun întrebarea. Dacă veți avea credință, nu veți avea nevoie să vindeți și să cumpărați, că Se îngrijește Domnul.

... Fiule Dimitrie, mulți dintre frați zic: „Am avut casă și nu mai avem, că dacă era Dumnezeu, nu se dărâma“. Eu zic că dacă aveam credincioși, nu se dărâma; că n-am avut credincioși, și de aceea s-a dărâmat; și nu numai aceasta se va dărâma, ci toate lucrurile binecuvântate se vor dărâma, unde va fi cădere și nu va fi cine s-o îngrijească.

... Ce păcate vin, tată, păcate grele și rele! Țineți-vă bine, copiii Mei, plecați auzul la Mine. Vine din alte țări în țară la Mine necredința. Așa zice Domnul: vine de la marginea pământului, vine mare curvie, și mai mare ca aceasta care a fost vine, că nu are străjeri să stea la hotare să nu dea voie la intrare. Vine, tată, uite cum trece hotarele țării, unde Maica Mea pune gura și sărută. Vine! Plângeți cu Mine. Vine! Ferește-te, creștine, să nu te întinezi cu sine. Vai vouă, conducătorii țării românești, că îngăduiți bârfele diavolești! Vai vouă!

... Bătrâni, tineri și prunci, feriți-vă să nu fiți ispitiți și amăgiți de aceste bârfe, că vă zic vouă cum am zis poporului Israel să nu ia din lucrurile blestemate, să nu se ia aur și nimic din acele lucruri. Așa și vouă vă zic: nu vă ispitiți cu vederea, nici cu gândul, nici cu simțul. Ați priceput? Ce ziceți voi, tată? Vă întreabă Domnul, când vedeți ceea ce vedeți, ce cugetați? Ia spuneți, ce ziceți voi? Eu știu, dar vreau să vă întreb, că dacă nu vă întreb, nu știți să-Mi răspundeți despre lucrurile ce vă stau în față.

... Rugați-vă pentru întoarcerea robului Meu Nicolae. Câte mâini are omul? Pentru că are două, cu amândouă să lucreze pentru întoarcerea lui. Nu că nu mai găsesc om ca el, dar Dumnezeu nu strică planul Său. Dacă o strică cu el, o strică cu întreg neamul său. Dacă ar cunoaște planul Meu, ar face ceva și pentru întoarcerea sa. Fiți cu durere, ca Mine. Dacă nu Mi se dărâma acest rob, ajungeam la o treaptă înaltă, unde era o bucurie mare, unde nu era întristare. Fiilor, și dintre voi, care cade, și pentru el Domnul are durere mare. Orice deget de la mână aduce durere Domnului.

... Un diavol a lucrat ca să înece poporul din corabie. Când a găurit corabia, a venit din iad un duh necurat. Așa amăgește în goana mare și strică lucrul Meu, dar în acel lucru veți pierde pe Daniel, pe Cristea și pe Dimitrie. Aveți grijă! Eu aș cere de la voi să nu intru în această durere, căci durerea este a Mea. Du aceste șoapte și nu încetați a vă ruga ziua și noaptea. Renunțați la somn și aprindeți candelele, pentru distrugerea duhurilor rele.

05-03-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Toată familia lui Israel, întăriți-vă bine cu Mine, că timpul și veacul se termină. Vom merge în pământul pregătit pentru sfârșit, și acolo nu se mai îngăduie păcatul. Tată, familia lui Israel, de la bătrâni până la sugar, pregătiți-vă bine, că vine vremea să fiți chemați la cina Mielului, care de veacuri se pregătește. Ștergeți de pe inima voastră toată viața plină de păcat. Mărturisiți tot ce ați greșit dacă voiți să fiți fericiți, și împărtășiți-vă.

... Israele tată, ține minte aceste cuvinte. Încă o dată repet: curăță bine haina de pe tine. Nu pune petec din haină veche, ci înnoiește cu material fin, de creștin; fă o hăinuță nouă. Certați-vă cu duhurile necurate, ca să nu mai intre în inimile voastre și în casele voastre. Israele, Dumnezeu îți spune. Nu spun cum spune lumea: „E Dumnezeul de la Maluri“. Și se va vedea că Dumnezeu îți spune.

... Suntem în drum. Uită-te bine la vremea de acum și la vremea ce vine, căci acum stăpânește un om, și în vremea care vine și stă în față, alt om, dar omul acela nu va fi ca omul de acum. Acela nu va lucra cu sapa și cu târnăcopul, ci va lucra cu toată puterea Mea. Va da la o parte toate trupurile întinate și tot ce se află în drum spre rău, și va face un drum foarte bun pentru creștini. De ar sta în fața sa toate puterile duhurilor rele, toate vor fi nimicite. Israele, ține minte aceste cuvinte.

... Ce a fost cu Moise? Ce a fost cu Avraam? Ce a fost cu Ilie, ? Ce a fost cu Noe? Voi sunteți mai mult decât aceștia, măi tată. Sunteți cei de pe urmă, sunteți sfârșitul acestui veac.

... În curând se va da pe față că un singur Dumnezeu este și o singură lucrare și un singur plan este.

... Israele, Israele, copilașii Mei, pe cei care v-au dus pe voi în temniță, Eu i-am certat și i-am alungat și am luat cheile din mâna lor.

15-04-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Domnul Iisus Hristos a scris din cer pe pământ: „Călătorule, adu-ți aminte de moarte!“. Cine va găsi bilețelele, să le citească. Închideți cârciumile și zăvorâți-le ușile, că pe acestea, mai întâi, pământul le va înghiți.

... Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu, că Mi-a făcut multe necazuri.

... Vai de omul care se face cârciumar! Vai de omul care în zilele de post vinde carne, care vinde băutură în zilele de post! Fiilor, va veni un om și va spune: „Această lucrare e mincinoasă“. Dar Eu vă spun să luăm aminte, că se va deschide pământul și îl va înghiți pe acest om și mulți dintre voi vor cădea, căci va veni și va vorbi la fel în patul său ca și vasul Meu, și va vorbi contra lucrului Meu și a lucrării Mele și va fi mare război.

... Fiilor, aceste cuvinte sunt sfinte. Nu le vorbește mama sau tata, ci le vorbește Dumnezeu, și le vorbește ca lui Noe, că strigau la ușa sa închisă neamurile, surorile, unchii: „Noe, dă drumul!“. Strigau toți prietenii lui Noe, și Noe plângea și nu putea să le mai deschidă și plângea mereu de moartea lor. Așa și acum, va veni la fel, aidoma. Stă scris acest cuvânt.

... Fii și fiice, veniți aproape de Domnul. Daniele, veniți aproape de Domnul, căci cum s-a purtat Maria Magdalena, sau Maria Egipteanca, sau Petru și Pavel, sau ucenicii Mei, sau ucenicele Mele, așa să vă purtați și voi după ce M-ați cunoscut pe Mine. Nu vă mai uitați pe geam la lume. Nu după modă să ne purtăm. Nu după modă se purta atunci poporul Meu, care și fața și-o acoperea.

... Să fii model. Nu te uita în lume, că lumea va pieri. Fiule, să fii cu frica în sân. Că te duci la o alimentară să cumperi, nu te-am îngăduit, dar pentru lipsa de azi, du-te de cumpără, dar fugi repede apoi. O, iubitul Meu și iubita Mea, ferește-te să nu greșești.

25-04-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Oițele Mele, dacă vasul Meu nu ar vedea fața și lucrarea Mea și nu ar auzi cuvintele Mele, nu ar fi așa. Cum adică? Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea și era în stare grea, și Eu am venit în cuibul lor, la o văduvă și la o fiică curată. Și cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, și a mers așa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, și în trupul acesta sălășluiește Dumnezeu.

21-06-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măi Israele, vine vremea să fie scumpă și prețioasă lucrarea și credința voastră și viața voastră duhovnicească. Vine vremea să fie bine văzută și bine cunoscută viața duhovnicească. Vine vremea ca să rodească credința voastră. Fiți desăvârșiți, că diavolul e pe pământ. Fiți puternici. Copilașii Mei, vor veni îngerii din cer la voi și vor lucra pe ogoare cu voi. Ei vor fi ajutoarele voastre. Fiți desăvârșiți. A venit Domnul Iisus ca în vremea sfârșitului, să unească cerul și pământul. Vor veni îngerii la voi și vor cânta cu voi și vor face rugăciune cu voi. A venit vremea să se împlinească rugăciunile voastre, și aveți grijă când faceți rugăciune să nu mințiți, mai cu seamă Crezul când îl ziceți. Fiilor, fiți desăvârșiți, că această rugăciune care se găsește în biserică, cine o spune, trebuie să stea cu luare-aminte și cu frică. O, iubit popor duhovnicesc, nu mai e credință, nu mai e, măi, credință. Adunați bine cuvintele din rugăciune și vedeți bine, să nu faceți minciună, căci marea parte a rugăciunilor din Crez, mulți le spun, dar rar cine face toată rugăciunea, nu din poveste.

... O, iubitul Meu popor, întru care am venit să dau viitor nu aici, căci pământul acesta se va face din nou alb cum e crinul, și unde vei sta atunci, să nu te întrebi. Într-o clipeală de ochi se va face aceasta. Mult nu mai e, și toate se vor schimba. Te vei uita unde ai avut locul tău și nu-l vei mai cunoaște unde l-ai avut. Uite, în fața voastră aveți un deal și nu va mai fi deal, și va fi șes. Aveți în față multe lucruri și nu le veți mai avea. Aveți în față mulți dușmani și îi veți căuta și nu vor mai fi găsiți; veți striga la ei și nu-i veți mai găsi.

... Fiilor, ce scrie în Scriptură, nimic nu se trece, nimic nu se ocolește. Dacă îți arde și casa ta, să nu Mă judeci, că așa e scris.

... Fiilor, am venit în casele voastre mai presus ca orice. Nu sunt de pe pământ, ci sunt de la Tatăl trimis la voi, sunt al vostru, și voi, ai Noștri; suntem un Duh și un trup. Nu pângăriți trupurile și nu întinați duhurile. O, popor iubit, suntem una. Nu vă deosebiți de Mine prin nici un semn. Feriți-vă cât veți putea a vă deosebi de Mine. Eu sunt Alfa și Omega, și am luat cuvânt în toate felurile: și în piatră, și în duh, și în pământ, și am grăit vouă.

... Veți fi judecați și condamnați de copiii voștri că nu-i lăsați să se ducă la păcat. Vor orăcăi ca vitele, dar să știți, să nu le deschideți ușa. Mai bine să moară decât să le deschizi ușa și să meargă la păcat.

... Fiule Constantine, sunt în casă la tine. Știu că nu M-ai iubit pe Mine, dar Maica Mea ți-a înmuiat inima. Constantine, Eu am profețit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credință, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, și să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. Dacă va întârzia lucrul acesta și nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredință. Și fiți atenți, ca să nu se zămislească în zile oprite. Ca voi erau Zaharia și Elisabeta, și pe atunci cine nu avea prunci nu aveau trecere pe nici o parte. Tot rugăciunea Maicii Domnului era tare, și a biruit când se ruga acolo, în templul sfânt. Tot așa și mama Maicii Domnului; Ioachim și Ana tot sterpi erau, și toate acestea erau scrise în Scriptură. Băgați bine de seamă să nu nașteți vreun hulitor de Dumnezeu. Fiți atenți, că diavolul aceasta așteaptă, ca să nu împlinească Dumnezeu planul Său. Pentru aceasta am venit, și n-am venit ca să stric legea, ci s-o întăresc.

... Însănătoșiți mințile, copilașii Mei, că nu vă folosește nimic prooroci mulți să aveți. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni și semne, vor învia morții și vor vindeca leproșii, dar Eu zic: pașteți iarba pe care o cunoașteți. Nu dați năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!

Vă mai anunț: uite vremea când va lăsa omul femeia sa și va lua alta și nu va mai ști numărul. Va fi curvie mare. Cine va ține fecioria, să se țină mare, că va intra aceasta și în mănăstiri. Vor fi amăgite călugărițele și vor fi de râs lucrurile lui Dumnezeu. O, să zic să nu fie! Dar vine, că este scris. Luptă-te, creștine, ca să fii cu Mine. Această curvie e o dihanie mare; atinge cerul cu spatele, iar cu picioarele, pământul. Se duce bărbat la bărbat, se duce tată la fiică, se duce soră la frate și se duce nașul la fina sa.

... Aveți grijă de copii. Cât sunt mici, puteți să-i mai țineți, dar mari, nu mai puteți să-i țineți, că se duc în lume. Și zic: lăsați copiii să vină la Mine!

Daniele, a fost vremea când am căsătorit, dar vine vremea să nu le mai căsătorim. Nu să le trimitem în mănăstiri, ci să le ținem în casele noastre. E scris în Scriptură.

21-07-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Amin, amin, amin grăiesc vouă: pocăiți-vă! că aproape este împărăția cerurilor. Amin, amin, amin grăiesc vouă: pocăiți-vă! că aproape este fuga celor nepocăiți, care vor fugi spre munți. Vai vouă, necredincioșilor, că veți țipa să scăpați de urgia cea mare! Vai vouă, păcătoșilor! Pocăiți-vă, că vine plânsul și suspinul peste voi. Vai vouă, care ați avut parte de cuvintele Noastre și nu v-ați pocăit! Vai ție, care ai ospătat la masă cu Mine și n-ai părăsit păcatele rele! Grăiesc ție, Israele, Capernaume, grăiesc ție: înlătură spurcăciunea de la tine. Stau la masă cu tine, stau într-un locaș cu tine, dar tu, Israele și Capernaume, ești necurățit de tină. Vine vremea și ziua când nu vei mai putea intra în cămăruța Mea și sta la masa Mea. Înlăturați spurcăciunea și urâciunea și păcatul, că vine blestemul peste cel ce săvârșește păcatul, vine. Dacă patru vor fi în casă și doi vor fi curați, doi se vor lua și se vor binecuvânta, și doi se vor da morții.

... O, poporul Meu, sunt ani de zile de când ai petrecut cu Mine. Am venit la tine în mizerie. Pe un prieten pământesc l-ai băgat unde ai avut tu mai curat, dar pe Mine M-ai băgat unde a fost lucrul mai murdar și nu M-ai cinstit și nu M-ai prețuit. M-ai ținut ca pe un călător prost. Vei vedea când voi sta în fața ta și când te voi judeca. Vei vedea toată puterea Mea și toată stricăciunea ta, dar nu vei mai putea sta în preajma Mea, și pământul te va judeca pentru fapta ta.

O, creștine, învrednicește-te cel puțin de acum până în clipa care vine. O, creștine, o, omule făcut de Mine, mâna aceasta te-a zidit, nu acest trup, ci o mână pe care n-ai văzut-o, și ți-a dat viață și suflare din suflarea Sa. O, omule, de ce ești rău? căci ce faci tu rău, toate te judecă pe tine și te condamnă, și te vor lua îngerii întunecați și te vor băga în iad, că se vor termina toate.

... Apropie-te de Mine astăzi, cât e vremea bună. Nu te teme, cum nu s-a temut nici Constantin Brâncoveanu în fața împăraților, și cum își lua odraslele și le dădea la chin, înainte de el, ca să nu rămână cineva în urma sa amăgit de duhul rău ca să se lepede de Mine, și după aceea, cel din urmă s-a dat el. Și zic: nu te lăsa biruit de ce e astăzi pe pământ, ci luptă-te, și treci copilul în fața ta, ca să nu fie amăgit de lume și de timp.

... Scrie pe hârtie ca fiecare păcătos să alerge la medic să se facă sănătos, că uite, se anunță grea suferință pentru păcătoși. Tutunarule și fumătorule, lasă țigara jos! Mincinosule, lasă minciuna jos! Și tu, curvarule, lasă mândruța jos!

... Pe vremea când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu era în planul Meu, când se profețea că Se va naște Domnul Iisus Hristos, diavolul o urmărea să fie nimicită. Tot așa și astăzi, când Domnul profețește ca omul să știe planul lui Dumnezeu ca să se sfințească, iată că un grup de diavoli urmărește pas cu pas să nimicească lucrarea Noastră. Și atunci am zis: «Ia pruncul și mergi în Egipt și stai acolo, până se va sfârși uneltirea». Crezi? Așa grăiesc și în vremea de astăzi. Înarmați-vă bine, să nu rămâneți fără de Mine, că au ieșit din iad diavoli care urmăresc să nimicească această lucrare și pe trâmbița Mea. Vai celui ce face vânzarea lucrului Meu de astăzi! Vai de tine care ai făcut drum diavolului ca să-Mi faci stricăciune!

... Creștine, curățește-te. Eu știu păcatul tău și voi sta pe scaunul de judecată și îți voi aduce aminte de vremea de azi. Și uite: Luca, apostolul Meu, stă și fotografiază tot mersul Meu și tot ce Eu lucrez. Și ce vei face?

... Eu am încheiat vorbirea, pentru că sunt chemat în peșteră la douăzeci și cinci de metri adâncime, unde trăiesc creștini de ani de zile. Mă duc să le dau lumină. Ei au făcut masă cerească, ei au binecuvântat, ei s-au împărtășit, și nu au auzit niciodată ce auziți voi, dar vor auzi acum când Mă voi duce.

... O, vine vremea, cum vorbește omul cu telefonul, așa veți vorbi voi cu Domnul. Vine vremea că trupul acesta va fi mânuit de toți, ca să vorbească cu Mine. Va fi purtat în văzduh cu avioane, va fi purtat cu trenul și veți zice: „Unde e trâmbița Domnului?“. Și va dori poporul acesta să o vadă, și va zice că a murit. Și nu a murit, e în viață. De ce? Că e scris că va părăsi locurile unde a stat, și nu va mai fi.

... Cărămida, și pe cea sfărâmată s-o zidiți. Toată să se folosească. Vă ajunge cărămida. Nu risipiți nici un colțuleț. Să fie cu fața la stradă. Camerele să fie de patru metri pe patru, lung și lat. În spate e măsurată o magazie de doi metri lată, și lungă cât casa. Să fie această magazie cu ușă și lacăt. În față la casă, să fie sală închisă, cu șase stâlpi. Fiecare cameră are o singură intrare, dintr-o cameră în alta. Dedesubt, la o cameră, să fie beciul. Daniele, ai auzit? Camerele de sus să fie cu foișor în față, făcut din ciment. Va fi și Toma (apostolul Toma, n.r.), care zidește duhovnicește. Stâlpii să fie făcuți de Ioan de la Gheboieni. Fundația turnați-o voi; și beciul turnați-l voi. Ia spuneți, ce v-a mâhnit? Ce v-a oprit? Înainte de a începe, faceți un closet.

Fiule Daniele, după ce vom termina casa vom face fântână, pentru ca să avem apa noastră, să nu ne spurcăm cu lumea.

04-08-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, Israele, când am plecat cu trupul la Tatăl Meu și Tatăl vostru ca să fac locuință pentru copiii Mei și să vin înapoi, voi să stați cuminți și să nu vă rătăciți. Iată, am venit de mult și strig în toate părțile să vină la Mine și puțini vin din cei ce aud. Și cei ce nu Mă aud, nu vor să Mă cunoască de Păstor al lor.

... Vom merge cum au mers moșii și strămoșii voștri în pământul Canaan și veți moșteni pământul curat și sfânt. Acolo nu vor mai fi bețivi și curvari și tutunari și toți făptuitorii de rău.

... Vine vremea să ai mortul în casă, și te va chema Dumnezeu la El, și vai de cine nu va pleca! Vine vremea, tată, să fii la chef și să fii chemat de Dumnezeu, și vai de acela care nu se va îndura de cheful acela, tată!

Domnul Iisus a hotărât să faceți o casă, nu pentru voi, ci pentru Noi. Duhovnicește. Nu lucrați pământește, ci lucrați duhovnicește.

Țineți minte că în vremile de astăzi sunteți cu diavolii pe pământ, dar mâine veți fi cu îngerii pe pământ și veți cânta cu ei.

... Vedeți bine la cei ce mor, că nu mai stau cu voi. Apropiați-vă bine de Mine. Nu vă lăsați să vă îmbolnăviți, că nu e medic să vă vindece. Să nu vă îmbolnăviți, căci cei care mor și cei care se îmbolnăvesc fug din lucrurile dumnezeiești. Chiar dacă ai fost cu el prieten apropiat, acela te urăște, te dușmănește. Privește la Iuda, că după ce s-a îmbolnăvit, nu a mai iubit, și a dușmănit Păstorul, de moarte.

... Vine vremea să se deosebească bine cele pământești de cele duhovnicești. Cine are două case, una duhovnicească și una pământească, să se despartă de cea pământească, să n-o mai aibă. Țineți minte aceste cuvinte. Totul se sfârșește, totul se trece. Pomii pe care-i vedeți, nu vor mai fi, și nimic din ceea ce vedeți. Pământul acesta nu va mai fi, dar cuvântul Meu va rămâne. Fiilor, nu vă mai îmbolnăviți și nu vă mai îndrăgostiți de lume.

... Israele, ascultă de păstor. Oița fără de păstor se duce în iad. Oițelor, ascultați de păstor. Eu l-am chemat pe Moise la Mine, și pe el l-am învățat ce să facă. Nu am chemat lumea toată. Și dacă nu au ascultat, toți aceia sunt astăzi în iad. Am vorbit cu David, l-am chemat de la oile tatălui său, Iesei, și l-am pus la oile duhovnicești. Și zicea David: „De ce nu m-ai lăsat, Doamne, să pasc oile tatălui meu, și m-ai pus să pasc oile lui faraon?“.

... Fiilor, Mă întorc iară. Vine vremea să fiți chemați de Dumnezeu într-un loc unde va fi El, și mulți dintre voi veți fi la chef, mulți dintre voi vor avea mortul în casă, și vai de acela care nu va lăsa mortul și nu va veni la chemarea Mea! că doi vor fi în casă; unul va fi chemat și altul va fi lăsat.

... Daniele, nu cumva, pentru omul acesta, să nu mai lucrăm. Nu, tată, lucrăm. Dumnezeu să aibă în pază pe omul acesta. Dumnezeu îl va curăți și îl va pune pe masa de operație și îl va întoarce și pe stânga, și pe dreapta.

... Daniele, băgați în zidărie și magazia, că nu e pentru Nicu, e pentru noi. Și Nicu e al nostru. Nu știți voi cum să lucrați cu el. Eu, să fiu în trup cu voi, râzând l-aș face să nu mai aibă această patimă.

... Iată, vii de la serviciu și acasă te apuci tot de lucru pământesc. Nu întrebi dacă s-au făcut rugăciunile ori dacă sunt candelele aprinse. Ați dat rugăciunea voastră copiilor, și nu o zic. Și dacă o zic, o zic ca pe o poezie.

... Fiilor, învățați școala ucenicilor Mei. Nu vă îndesați la școli pământești. Ce facem noi cu atâtea școli pământești? că aceștia nu mai vin să Mă întrebe pe Mine, Domnul, nimic. De aceea am spus că vei avea casă pământească și nu vei avea casă duhovnicească. Și cea pământească se va strica, și în cea duhovnicească nu te va primi nimeni.

... Fiilor, uite ce de păcătoși! Ia cumpără și tu unul și fă-l creștin. Daniele, astăzi voi lucrați cu diavolii la un loc, dar crezi că nu vor mai cânta diavolii și vor cânta îngerii? Se vor amesteca cu voi pe pământ. Vor fi cinci îngeri și un creștin. Floricelelor, desăvârșiți-vă, nu mai fiți cu viața amestecată. Rupeți legătura cu lumea, că veți fi în casă și mulți dintre voi aveți în casă pe cineva păcătos, și cel păcătos va rămâne jos. Vai de mama care a ținut pe fiul său de rău dacă a fost cu Dumnezeu! Vai de tata și vai de sora sau de fratele care a ținut de rău pe cel ce e cu Mine! Ferice de o sută de ori de acel părinte, soră sau frate, care a avut un credincios în casă și a ascultat de povața lui!

... Daniele, vedeți că vrăjitoarea a făcut lucrul ca să nu mai fie cum a fost la început, în ce privește actul cu casa.

Daniele, iată ce-ți grăiește Domnul: cu Nicolae, tată, ți-am spus, mai ia-l cu binele, poate cu binele se va întoarce. Nu vrea să mai primească nici unul de la vasul Meu. Crezi? Măi tată, mai ia-l și cu binele. Vezi ce vrea să facă. Mai du-te la preotul acela și spune-i, tată, preotului, să se ocupe de Nicolae. Să fie slujbă întărită pentru vindecarea lui Nicolae. Spune-i că e vrăjit și i-a dat băutură fermecată ca să tragă cum trage pasărea la apă. Nici pământește nu este bine de el în felul în care se află. Daniele, nici ca trup nu este bine. Ca trup este nenorocit.

... Fiilor, în cele trei zile pe săptămână: lunea, miercurea și vinerea, o mâncare pe seară, iar bolnavii să mănânce la ora doisprezece. Aceasta pentru ca să se desăvârșească lucrurile Mele. Cine nu poate, nu este obligat. Bolnavul să țină și el până la ora doisprezece și mâncarea să fie fără ulei în acea zi.

18-08-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, vezi ca, pentru o gură de țuică sau pentru o mâncare bună și gustoasă sau pentru o femeie, să nu te desparți de Mine.

... Israele, face Dumnezeu un război mare cu duhul rău, mai mare de zece ori ca războiul pe care l-a purtat robul Său David. Israele, ești învățat să furi. Are să te îndemne diavolul să furi în vremea aceea. Ai să treci prin case cu femei frumoase și cu fete frumoase, și de vei curvi nu se va cruța, și vei fi nimicit prin acest păcat.

... Adună oile Mele și spune-le că Domnul Iisus Hristos a pregătit războiul. Va fi un război mare, cum n-a mai fost niciodată pe pământ. Vor face război cu oamenii răi, care nici ei nu vin la Mine și nici pe voi nu vă lasă să veniți la Mine, și au pus piedici în calea voastră. Daniele, omul Meu, spune lui Israel să se întărească, fiindcă mulți creștini vor cădea în războiul acesta.

... Israele, tu auzi, care ai fost în lume, și astăzi ești cu Mine? Ține-te bine, că va veni lângă tine omul care făceai cu el rele și va spune: „Te-ai pocăit, vecine? Ai înnebunit, vecine! Nu mai vrei să fii cu mine?“ și nu te va lăsa până nu te va lua iarăși cu sine, și va fi amar de tine, creștine, de vei fugi de Mine. Copilul Meu, să nu-L părăsești pe Dumnezeu.

Daniele, scrie pe hârtie că vreo câteva persoane de parte femeiască și care au fost sterpe, vor naște. Și vreo câteva femei care nu aveau copii, vor avea dureri. Ai priceput de ce? E scris, tată, colo la cântarea care spune: „Fericit brațul cel ce nu a purtat copii, pentru că nu vor plânge; și cele ce au purtat fii, vor plânge“, pentru că aceștia sunt fii care au părăsit pe mamele lor, pentru că aceștia sunt în vagabonzie, aceștia sunt în hoție, aceștia sunt în curvie, aceștia sunt în pușcărie, și voi dați bani să-i scăpați de pușcărie. Dar voi să nu faceți așa. Să-i lăsați să facă pușcărie.

... Daniele, mai ai un pic de răbdare, că vine omul Meu, omul țării Mele (regele Mihai, n.r.), care a părăsit țara Mea cu multă durere. Așa, Mă duc să-l ridic, că a fost smerit, tată. Fiilor, când era omul acesta pe scaunul său, era iconița pe tot locul, era crucea pe tot locul. De când nu mai e el, s-a desființat crucea de pe tot locul. Mai e câte una ici-colea. Să știți că în vremea sfârșitului crucea se va arăta pe cer. Israele, nu fi popor fără cruce.

... Israele tată, în războiul care se face, numai aceia scapă, care au crucea la fereastră, sau numai creștinul care are crucea la gât. Mulți creștini au crucea la gât, dar au și pe mândruța în buzunar, pe poză, sau fumează.

... Israele, poporul Meu, am vorbit printr-un om gângav, am vorbit printr-un om surd și am făcut multe minuni. Am vorbit prin persoane înjosite, și nu cu carte multă, și i-am trimis în fața regilor, i-am trimis în fața bogaților, că și la început tot Israel s-a numit.

... O, iubiți creștini, v-ați supus cu totul viața voastră banilor. V-ați supus cu totul idolului „ban“. Mereu am strigat: o, răilor, când se va îmblânzi inima voastră? Când, Pilate? Când, Iudo? Când, Caiafo? Când, Anno?

... Daniele, tâmplăria se lucrează în multe poziții și în multe taine și nu se poate da măsura, pentru că unda acestei lucrări e după vreme. Să spun măsura vremii de azi? Dar dacă unda se schimbă? Fiule, lucrarea Mea care se face aici cu această casă are mulți conducători în cer. Duhovnicește Domnul vorbește. Acest cămin care se face pentru voi, e lucrat și în cer și se face după vreme, tată, după undă. Crezi?Ca în timpul lui Noe. Atunci erau patru familii, dar acum nu se știe câte sunt. Era de mult dat acest program, dar nu știe nimeni din cerul sfânt ce undă va fi. Mai așteptați puțin de tot și o să se dea pe față și acest lucru. Daniele, să nu cugeți ceva greșit și să nu zici că nu știe Domnul ce face. Tâmplarule, fii cu multă răbdare, nu sili vasul Meu să-ți dea măsura fără măsura lui Dumnezeu. Și când vei lucra, să fii bine înarmat cu viața duhovnicească; să nu fii necredincios și cu vreun păcat întinat.

... S-a profețit ca trei zile pe săptămână să postiți post uscat, pentru înlăturarea duhurilor rele și pentru întărirea trupurilor în viața duhovnicească, pentru nimicirea vrăjmașilor, pentru rod în țarinile voastre, pentru sănătatea trupului și a duhului, pentru spargerea și risipirea și alungarea farmecelor, pentru uciderea vrăjitoarelor, pentru câștigarea proceselor care, mulți din oameni vă vor face vouă. Ați auzit? Amin. Pentru înlăturarea poftelor și a păcatelor, pentru uciderea duhurilor necurate. Cine este bolnav și nu poate să postească, să postească o jumătate de zi.

Faceți rugăciune. Fiilor, moșii și strămoșii voștri făceau rugăciune în cântare. Fiicelor și fiilor, unde sunt melodiile voastre? Zice în cartea Domnului Iisus Hristos: „Cântați cântare sfântă“, căci cârciumile urlă de cântece lumești. Am întâlnit în cale un om care cânta: „Am un leu și vreau să-l beu!“.

Cântați cântare sfântă. Au rămas păsările să cânte, că lumea nu mai cântă. Cântați, copiii Mei. Îi place Domnului să cântați. Cântați cântare sfântă. Cântați rugăciunea. Cântați, fiilor. Cântați pe orice loc și pe orice cale. Cântați, poporul Meu, cântați. Cânta Israel când făcea cărămida lui faraon, și când a auzit Dumnezeu, a pregătit pe Moise și l-a scos din robie pe Israel. Cântă și tu, Israele, și nu te lăsa, ca să împlinesc și cu tine. David a făcut instrument, ca din toate să cânte, și a lăsat amintire și strămoșilor și nepoților.

30-08-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, Scriptură care te țin în mână de la început și până la sfârșit! Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Domnului Iisus Hristos nu se vor șterge și nimic nu va rămâne neîmplinit. Amin.

Israele, poporul Meu, întoarce-te cu fața la Dumnezeu, că Dumnezeu a fost și este scutul tău, dar fă așa cum scrie, că nici o virgulă nu se va lua. Și la cei ce n-au știut, și la cei ce n-au văzut, și la cei ce n-au vorbit, va vorbi virgula și vor încremeni, căci nu a fost pusă să trecem peste virgulă, iar punctul a fost ca să te oprești. Vai de tine, creștine care n-ai luptat ca să înțelegi punctul și să te oprești! Vai de tine, cel ce nu te-ai oprit! Vai de tine, cel ce n-ai priceput punctul! Vai de tine, că Eu sunt virgula și punctul! Vai de tine, care, Eu am venit la tine, și tu nu M-ai primit! Vai de tine, creștine, ce judecată vine peste tine!

Vai de tine, vrăjitoare și fermecătoare! Vai de tine, diavole, care ai fabricat lucrul, ca omul să nu mai fie cu Domnul! Vai de tine, fântână care n-ai fost bună de băut! Vai de tine, cumpănă care n-ai fost bună pentru scos apă la vreme de secetă! Vai de tine, tâmplar și cioban sau fierar pe care Domnul Iisus te-a făcut ca să Mă folosești pe pământ! Vai de tine gestionar care n-ai păstrat marfa ce ți-am dat! Duhovnicește Domnul vorbește. Vai de tine, Ierusalime, care, am trecut prin tine și nu M-ai păstrat! Vai de tine naș care nu ți-ai păstrat secretul de naș!

... Capetele voastre Domnului să le plecați. Mulți domni vor zice să le plecați lor, dar Unul este Domnul. În cerul sfânt nimeni din îngeri și sfinți nu primește închinăciune și mărire, și zic așa: „Domnului Iisus Hristos să vă închinați“. Dacă cinstește pe cineva, pe Domnul Îl cinstește. Să nu pui cinstea Domnului, omului. Dacă cinstești pe fratele tău, pe Domnul Îl cinstești, iar dacă ajuți pe fratele tău, pe Domnul Îl ajuți. Fiilor, viața voastră să fie a Domnului, nu a omului; și luptați pentru cer, că lucrul ceresc, sfârșit nu are.

... Fiți tari și înrădăcinați-vă bine viața cu Mine, ca să țineți piept la furtună și la viscol, că scrie în Scriptură că via a dat-o spre mâncare porcilor, și de o altă vie este plin pământul, și aceasta e sectarismul. De aceea vă spun: adânciți rădăcinile, că vine vremea ca un ciorchine din via Mea să aibă un kilogram.

... Nici când eram pe cruce nu eram trist cum sunt astăzi. Tată, Eu nu vă dau țuică. Țuica e de la diavol. Eu vă dau struguri, dar beți cu măsură. Eu ți-am dat pruna ca pe smochină, nu s-o fierbi și s-o faci țuică. Copilașilor, fiți cuminți, nu prăpădiți lucrurile Domnului. Vai de tine, prun care ai făcut pruna și s-a făcut țuică din tine! Duhovnicește vorbesc. Ascultă bine și cumpără înțelepciune dacă nu ai. Dar voi cumpărați numai porci, vaci, cai. Cumpărați și înțelepciune. Că te închini și lui Dumnezeu, dar te închini și duhului rău. Postești, dar odată cu postul faci și minciună. Faci milostenie, dar și furi.

La ziua de judecată nimic de pe pământ nu te poate scoate. Judecata pământească nu seamănă cu cea cerească. Martorii și avocații cerești nu primesc bănet, ci te iau din carte, nimic nu trec cu vederea. Numai Preasfânta Fecioară Maria e miloasă, că de aceea s-a făcut taina cu ea pe pământ, ca să se roage pentru tine și ca să o ai mijlocitoare. De aceea vă spun: nu mai faceți păcate.

... Deschide inima, că vine focul din Sodoma și Gomora. Ca mâine dimineață vei vedea focul cum va arde casa ta și cum zbiară vitele toate și fug îngrozite cu focul pe spatele lor. Uită-te bine, că acelea pe care le vezi goale și vorbind cu băieții, nu le vei mai vedea, că acelea au adus sfârșitul pe pământ. Fiilor, nu lăsați lucrurile acestea să intre în casele voastre. Nu lăsați să intre focul în casa voastră. Să vadă Dumnezeu semnul la fereastra voastră ca să scăpați. Iar dacă în casa ta vei lăsa să intre fiicele tale goale și fiii tăi ca ai Sodomei, ai lumii, atunci nu vei avea scăpare, și casa ta și vaca ta și lucrurile tale vor arde.

... Vai de tine, care dormi la rugăciune! că te-ai dus în șanț, ca șoferul care doarme la volanul mașinii. Creștine care stai la rugăciune, n-ai voie să te scoli de la rugăciune de ți-ar muri boul și vaca ta; de ar arde casa, n-ai voie, creștine. Crezi? Lasă-ți perdelele și încuie-ți ușa și lasă vaca, lasă rațele, lasă găinile și leagă câinele la poartă. Ai auzit?

... Pacea Domnului Iisus Hristos să fie cu voi toți! Fiilor, fiți făcători de pace, stingeți cearta din casele voastre. Iubiți-vă, sprijiniți-vă și ajutați-vă. La vremea care stă în față, va fi scris și pe stâlpi: „Creștini din toate țările, uniți-vă!“. Și va fi scris: „Trăiască creștinătatea de azi!“.

Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi toți. Amin.

14-09-1973


Cuvântul lui Dumnezeu

... Vreau să-Mi fac o casă și n-am cu cine, n-am loc. Vreau să-Mi fac o casă și s-a făcut păgânul stăpân pe pământul Meu și a prins putere grasă să Mă oprească. O, ce pustiu! Unde voi găsi să-Mi fac casă? Unde ești, Noe, să-Mi fac casă? Am făcut atunci, am împlinit, dar ce Mi-a rămas, nu mai pot să-Mi împlinesc azi. Mi-a luat păgânul căminul. Nu-i este frică de Mine; se ține la cot cu Mine. O, tată, nu Mă vait ca săracul că nu are unde-și face casă, ci Mă vait de tine, creștine, că a venit vremea secerișului, a venit vremea mustului, și nu mai e vreme. Pe arac am să-i mustesc! Închină-te bine către Mine, oftează, căiește-te și plângi pentru sărăcie, că n-ai colivie. Nu plânge de foame, că și cel ce nu mănâncă trăiește. Numai cel fără casă, acela nu trăiește. Duhovnicește. Ridică-te, că am un fluier și n-ai să știi cui am fluierat și când am fluierat.

... Poporul Meu, Îmi pare rău că s-a pierdut numele sfânt, deși e scris că totul va pieri, dar Dumnezeu cu poporul Său nu va pieri. Au intrat lupii în stână și au mâncat oile. O, poporul Meu, nu te lăsa, și vindecă-te la rana ta. Dar să știi că după reînvierea pământului va rămâne ceva cu Mine; nu în cer, ci pe pământ.

... Israele, unde ți-e hambarul? Ai ceva în el? Israele, cât ai stat de vorbă cu Mine, ai ceva în hambar? Israele tată, copilașii Mei, să știi că dacă vei pieri, judecat vei fi, că ai fost bine hrănit, n-ai fost bătut, n-ai fost gol, n-ai fost nemâncat, și ai fost bine miluit. Israele, puteai să ai hambarul plin. Vine greul, și întâi tu ai să te vaiți, care ai mâncat la masă cu Dumnezeu. Întâi tu ai să suferi de foame și de frig.

... Poporul Meu, n-a fost de când e veacul să Mă lupt din greu pentru căminul Meu. Nu Mie Îmi fac casă, ci ție îți fac casă. Poporul Meu, nu fi dornic numai să vezi, ci fii dornic să împlinești. Poporul Meu, am venit să nu mai plec de la tine, să fie vremea să nu fii orfan, ca la vremea care vine să știi să vii la Mine. Scrie pe hârtie, tată, și să nu pierzi din cuvintele de la Mine. Să nu zici, copilul Meu, că vii la Dumnezeu, și, când colo, să te trezești în brațele duhului rău, că mulți vor veni în numele Meu, și e duhul rău. Poporul Meu, scrie pe hârtie durerea Mea.

... Dumnezeu a făcut chipul tău frumos, dar l-a făcut ca să vii la El și să împlinești. Și tu, frumosule, și tu, urâtule, vino la Dumnezeu! O, tată, ce mireasă frumoasă Mi-a venit la Mine în casă! Cine e mai frumoasă ca mucenița Varvara? Cine e mai frumoasă ca mucenița Filofteia, ca mucenița Ecaterina sau cuvioasa Parascheva, sau ca Măicuța Mea? Scrie, Daniele, scrie, că ele nu au cerut mire pământesc, ci au voit Mire ceresc.

... O să curgă cum curge ploaia pe pământ, așa o să curgă banii peste voi, și fiți atenți, că n-ai ce să cumperi cu ei, și să nu te amăgești, că vine lipsa de roade, și duhovnicești, și pământești. Are să vină cel pământesc și va zice: „Văd că tu ești roșu și frumos. Înseamnă că ai pâine. Dă-mi și mie“. El nu știe că tu trăiești cu Mine și de aceea trăiești și ești frumos.

... Daniele, nu mai fiți mâhniți, că vine și bucuria. Dimineața vine bucuria, ai auzit? Și vom plămădi toate durerile, cu leacul. Așa e, tată, în tot locul unde Dumnezeu lucrează, vine și duhul rău și strică. Plângeți împreună cu Mine.

... Creștinilor, urlă lupii la hotare. Măi creștinilor tată, aici e vatra românească, unde va curge miere și lapte. Nu veți mai merge în altă parte, și aici veți face casă. Așteptați-l pe cel înstrăinat (regele Mihai, n.r.), care acum e în formare, departe, că Domnul îl aduce pe pământul său.

25-09-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Veniți și voi, prunci care nu ați fost poftiți ca să fiți născuți! Amin, amin, amin.

Pace vouă, pace între tine și Mine, Israele! Pace în cer și pe pământ, și între oameni bunăvoire! că aceasta s-a profețit și nu s-a împlinit. Vine vremea să se facă ce nu a fost scris, că am spus că se va face război pe pământ, între păgâni și creștini, între diavoli și sfinți. Ia aminte aceste cuvinte, că se va scula unul cu sabia și va tăia cu ea. Ce va tăia? Cui să-i zic să ia aminte? că am zis de multe ori să ia aminte, și nu s-a luat. Cui să-i zic să ia aminte? că nu mai are nimeni frică. Cui să-i șoptesc? Cui să-i grăiesc? Surdul nu aude, mutul nu vorbește, orbul nu vede. A sosit vremea să se lucreze, vremea cu orbul, cu surdul și cu mutul, care, ochi a avut și n-a văzut, și a avut urechi și n-a auzit. Vine vremea să se lucreze împotriva celui ce a avut ochi și n-a văzut, împotriva celui ce a avut urechi și n-a auzit, și a avut gură și n-a vorbit. Vine vremea să se lucreze împotriva lor.

Scoală-te în picioare, omule necredincios, căci credință ai avut, dar în Mine n-ai crezut. Scoală-te în picioare, omule înțelept, nu de Mine, ci de glume, de povești din lume. Scoală-te în picioare, preoțime, care ai fost preot în lume și n-ai slujit cum se cuvine. Bisericuță ai avut, Evanghelie ai avut, dar n-ai citit. Scriptură ai avut, dar n-ai folosit, și ai folosit numai banul.

... Vino la Mine, tu, care n-ai nume care este scris în Scriptură! Dacă aceasta se scria pe pământul acesta, nimic nu mai era, căci acesta e mânios, e furios. Acestuia i s-a scris și i s-a spus nu numai în Scriptură, ci și în vie vorbire. Ce nu s-a făcut pentru păcătos? Cine răspunde că și în vremea aceasta e tot păcătos? Veniți, veniți, că vine ce nu a fost!

... Sunt ani de când am fost aruncat în temniță, și parcă e azi. Ce a fost atunci, este și astăzi. Atunci eram bătut de păgâni și de tâlhari, iar azi sunt bătut chiar de copiii Mei, și e mai grea decât vremea aceea. De atunci și până acum nu s-a mai făcut cunoscut că Eu sunt Dumnezeu? De atunci și până acum n-ai avut timp să cercetezi bine lucrurile pentru Mine? N-ai avut timp să nu-l pui pe duhul rău în locul Meu? La ziua de judecată cum se va mai ierta celui ce i-am spus să ia aminte, celui ce i-am spus să privegheze și nu a privegheat? Cui să-i mai zic: „copilul Meu“? Cui să-i mai zic Eu slugă bună și credincioasă când el a fost mânios și necredincios, când la vreme rea s-a pitit de Mine, iar la vreme bună a stat cu Mine? Cui să mai spun Eu „copilul Meu“? că mereu Mă ia de pe cuie, mereu Îmi bate cuie, mereu Mă suie pe cruce, mereu Mă dă jos de pe cruce, mereu Mă bagă în mormânt și mereu Mă scoate din mormânt. O, cui să-i mai spun Eu: „poporul Meu“? Nici nu vreau să Mă uit la cei care de atunci și până acum n-au fost vrednici să facă un rod.

O, Israele, Israele, o, tată, o, tată, tată, ce munți înalți s-au zidit în inima ta! Ce munte de piatră s-a zidit în inima ta, că nu pot să pătrund în ea! O, tată, Mă căiesc că am pus masă și pe masă am pus mâncare și la masă te-am chemat să mănânci și n-ai voit să mănânci. Decât ai poftit, și restul ai lăsat pe masă. O, tată, te vei duce la smochin și nu va avea și nu vei avea voie să-l blestemi cum l-am blestemat Eu. Și astăzi, Eu sunt smochinul, că n-ai voit să mănânci din el, că el a făcut smochine, dar au fost ascunse.

O, Israele tată, zac în pat, dar nu are cine Mă întoarce. Mi-e sete, dar n-are cine-Mi da apă. Zac în temniță și nimeni nu vine la Mine. O, Israele tată, ce îmbrăcat ești tu, și ce gol sunt Eu, și n-are cine să-Mi dea o cămașă! Ce casă frumoasă ai tu, și Eu n-am nici un bordei unde să stau! Ce spălat ești tu, și ce murdar sunt Eu de sânge! O, Israele tată, ce sănătos ești tu cu trupul, și ce bolnav sunt Eu! O, Israele tată, ce de prieteni ai tu, și Eu sunt singur! O, Israele tată, cum alergi tu să te bucuri, și Eu n-am cu cine să Mă bucur, că tu te ascunzi din calea Mea. Nu M-am așteptat, de atunci și până azi, ca să nu cunoști pe Dumnezeu și pe duhul rău. Pe Dumnezeu L-ai socotit dușmanul tău, și pe duhul rău, prietenul tău. Al Meu e pământul, și se va curăța. Crezi?

Copiilor, pentru voi am certat pe împărat, și i-am zis: «Nu vă atingeți de unșii Mei!». Pentru voi am făcut război chiar și cu îngerii răi. Nu le-am îngăduit să vă facă nimic. Pentru voi am avut război chiar și cu diavolii. I-am alungat de la fața voastră, dar voi îi chemați să vină. Cine este vinovat? Eu am zis: «Postiți!», dar voi nu postiți, că ziceți că nu puteți. Copilașii Mei, cum s-a profețit despre Mine înainte de a Mă naște, așa s-a profețit și despre vremea de azi, că va posti creștinul și va posti și diavolul. O, poporul Meu, Mă doare cum o doare pe o femeie care e în chinuri de naștere.

... Copii, am vizitat pământul acesta în lung și în lat și am numărat izvoarele de apă și n-am găsit câte am știut Eu. Multe izvoare, nici urmă nu mai au, și în locul lor era șipotul de țuică. Creștine, bei țuică, vine țuica peste tine. Vine un prooroc mincinos și îți spune să bei țuică, creștine. Și vei bea, că e după pofta ta, dar pe Mine nu Mă vei mai vedea.

... Copiii Mei, fiți ai Scripturii, fiți ai cerului.

... Omule care ai femeie, trăiește cu ea ca și când n-ai avea femeie. Și zic femeii: femeie, trăiește cu bărbatul tău ca și când n-ai avea bărbat.

... O, tată, preotul de altădată nu schimba hăinuța sa, dar acum am întâlnit preot în haine la fel cu lumea. Am întâlnit preot cu ceas la mână și cu fundă la gât.

Copilașii Mei care porniți să Mă căutați, toți poftiți serviciu. Eu nu vă opresc de la serviciu; căutați. Voi nu știți. Vă e frică de foame și de sărăcie, dar moșii și strămoșii voștri au iubit sărăcia. Eu nu vă opresc de la serviciu, dar vă spun că pe lângă serviciu ați pierdut lucrul Meu. O, dacă te-aș ști prea vrednic, aș zice: du-te la serviciu, că nu Mă tem că pieri. Da, și Eu am avut serviciu și meserie, și lucram împreună cu tatăl Meu la fierăstrău, și mama Mea torcea și Mă ținea și nu a căzut niciodată.

... Tată, nu mai e preoție să te spele. Preoție e, dar nu mai e cu Mine. Am întâlnit în cale preoți care slujesc la duhul rău, prin concursuri de dansuri și cor, și voi lua darul și harul și nu va mai avea cine să spele pata ta. Voi lua darul preoților, căci nu-Mi mai slujesc Mie.

07-10-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, poporul Meu, te vestesc pe tine: ține-te bine, că bate vântul și te dărâmă. Nu te bucura, că întristarea stă în față, precum stă în fața Mea paguba. Pentru că nu te-am pedepsit când ai greșit, Eu am păgubit. Israele, poporul Meu, Israele tată, mult vei sta cu viața destrămată? Nu se va mai afla nici un drept, nici un înțelept ca să te repare. Israele tată, Israele, puține, puține cuvinte am să-ți spun, că nu mai pot. Israele tată, Israele, vine vremea să te dărâme, că nu ce ai de la Mine te dărâmă, ci ce ai de la tine te dărâmă, că în inima ta ai un înger și un diavol; îngerul e respins, iar diavolul e primit în orice cuvânt.

... Israele tată, copilașul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit și când ai petrecut cu Dumnezeu. S-au fotografiat masa și mâncarea. S-au fotografiat. Uite fotograful. Mai e un pic. Iată fotografiile. Le vei vedea de la tot începutul, până va fi sfârșitul. Crezi? Totul, și viul, și mutul s-au fotografiat; și vrednicul, și puturosul, și somnorosul.

... Israele, Israele, poporul Meu întru care am binevoit să petrec! Poporul Meu, moșii și strămoșii voștri M-au ținut și M-au trimis cu voi, că așa e scris. Ia să cauți să-Mi găsești timpul de azi, cum Domnul petrece în casele voastre, căci celui cu o singură clasă Domnul îi descoperă, nu celui cu carte multă, că acela nu se uită la Domnul.

... Acum sunt Eu păgubit, dar mai târziu ești tu păgubit; mai târziu te va durea pe tine. Acum Mă doare pe Mine. Toată agoniseala Îmi este veștedă. Nimeni dintre voi nu vede, decât numai trâmbița Mea. Daniele, ții minte ce ți-am spus Eu, că vrăjmașul rău ucide vasul Meu? Daniele, sfoara cerească cu care a fost Nicolae legat când l-am cununat, cu ea se desfășoară lung. Măi Daniele, poporul Meu iubit, voi nu știți, n-ați priceput, că uite, fuga lui Nicolae de la locurile sfinte e uciderea vasului Meu.

... Fiule, câte oițe sunteți voi? S-a făcut numărătoarea? S-a făcut? De ce nu s-a făcut? Fiule, nu a fost glumă, nu a fost minciună. Voi de ce nu împliniți toate câte s-au spus? Fiți îngrijitori, să nu rămână nimic de azi pe mâine, că vine să se împlinească de Mine, și ce veți face?

... Israele cel mic, mugurele care ai supt! Israele, moșii și strămoșii voștri nu au fost ca voi, ocrotiți atât de mult. Tu ești singurul. Tu vei fi acela căruia îți va spune Domnul: înțarcă-te, că a sosit timpul să te înțarc.

... Treziți-vă, că nu mai e soarele la răsărit, ci e la apus. Israele, fă-ți numărătoarea și pune-o la iconiță și vezi de oițe și de mielușei. Vor fi raze de soare ale oițelor oscioare. Cum se adună de la bisericuță, cum se sfințește, așa va fi cu toate oscioarele și lucrurile unei oițe.

... Copilașii Mei, tată, trupul și duhul sunt făcute de Dumnezeu. Tată, copilașii Mei, nu a oprit Dumnezeu să nu hrăniți trupul, dar hrăniți și duhul. Trupul este prea îmbuibat, și duhul este asfixiat. Mulți dintre voi, chiar ați ucis duhul, și ați rămas cu trupul. Cu trupul fără duh nu veți vedea împărăția Mea. Fiți desăvârșiți, că nu este altul ca să fie veșnic, decât Dumnezeu.

Oițele Mele, pentru voi s-a făcut cerul și pământul. Nimic nu va moșteni cerul și pământul, afară de Dumnezeu și poporul Său.

... Tot omul care nu-L are pe Dumnezeu, se va arde ca mărăcinii și ca ciulinii. Fiilor, deși pe pământ e la treaptă înaltă plăcerea, curvia, dar prin acestea omul piere.

Alungați ce purtați în buzunar care nu e plăcut lui Dumnezeu. Dintre voi aveți în buzunar ștampila lui antichrist. Vine vremea ca tot omul care are în buzunar acest lucru, să facă război cu Dumnezeu. Dacă vei zice că nu vorbești, tot te vei duce, că te va lua după dosar și îți va da arma în mână. Fiilor, să nu credeți că veți scăpa vreunul dintre voi ascuns, că tot pământul se va scormoni și te va găsi, și vei fi nimicit. Fiilor, veți striga: „Stăpâne, nu mă prăpădi, că am fost cu Tine!“, dar nu te voi cunoaște.

08-11-1973

Cuvântul lui Dumnezeu

... Creștinilor, apropiați-vă de Mine, spălați-vă fețele, că vine vremea să pășiți pe pământ sfânt. Toți păcătoșii vor pieri. Vine pieirea, într-o clipeală de ochi vine moartea peste toți. Numai cei ce nu s-au închinat la nici un fel de păcat vor scăpa.

Ierusalime, Capernaume, Israele, vei auzi trâmbițele, și când vei auzi, să știi: chemarea ta va fi. Pentru unii va fi necaz mare, iar cei buni vor păși pe scară cerească.

Poporul Meu, am să vorbesc cu tine în limbă străină, că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut.

... Spală-te bine de păcat, că mai e câte un preoțel care nu s-a închinat la idolii plini de păcat, care nu s-a închinat celui de azi, și stă ascuns și plânge pentru moartea de azi și strigă la Mine din cămara sa: „Mai e mult, Doamne?“.

... Să crezi, mamă și tată, cu adevărat să crezi că vei pierde copilul și tânăra din casă. Îi vei pierde prin neascultare, că te uiți la ei și nu te înduri să-i dojenești sau să-i bați când se găsesc cu haina de mișel, că ții la el mai mult ca la Mine. Ce vei da pentru păcatul acesta? O, n-ai voit să-l dojenești și l-ai lăsat să se sinucidă.

... O, creștine tânăr și bătrân, consultați-vă bine viața, ca să nu cădeți în focul care se deschide pe pământ. Cât e pământul în lung și în lat, tot va fi un foc, o mare de foc. Totul va arde, și în văzduh, și în apă. Se va aprinde de la tine, care porți țigara în gură. Daniele, să te urci sus, la înălțime și să te uiți că toți au țigara în gură. Cine va mătura coșul acesta?

Copilașii Mei, pentru ce ați făcut din gură și din gât și din piept, gură de fum? Nu-ți mai arde gura, tată, că toate se vor ierta, dar aceasta nu se va ierta, că nimeni nu te va scăpa. Mândria i-a cuprins pe toți ca să fumeze, și bărbați, și femei. Uitați-vă bine, căci ce e azi în lume, e pieirea acestei lumi, căci ce săvârșește omul, nu a fost de când e veacul. Ce e azi! Ce e azi! Grabnic aduce focul și judecata!

... Copilașii Mei care am stat cu voi, rușinos este ca să pieriți, după cât dar ați avut, rușinos este. Te va vedea cerul, îngerii și sfinții că vei pieri. Sunt sfinți și îngeri în cer care n-au avut parte de ce ați avut voi. Ei s-au făcut ascultători citind din carte, nu ca tine, care stai de vorbă cu Mine. Te porți după moda din lume. Mi-e rușine să stau de vorbă cu tine, că ai moda din lume.

... Copilașii Mei, mult sânge am pierdut pentru voi și mult M-am ostenit și am suferit pentru voi, dar tu nu suferi pentru Mine un sfert de zi de foame. Eu am spus să postești, și voi nu postiți, că ziceți că postiți pentru Mine. Și veți posti fără voie, că pâinea pe care o mănânci acum când trebuia să postești, o aveai atunci.

... Maica Domnului o să măture tot ce e rău pe vatra acestei țări. Cine este cu Mine, acela va rămâne. Poporul lui Dumnezeu va moșteni, că vizitatorii străini au văzut ce este în România, și sub pat știe ce are, și abia așteaptă s-o prade, că nelegiuitul va fi ars, și apoi țărâna din el spulberată de vânt și dată afară de pe acest pământ. Ați auzit?

... O, fiica Domnului Iisus care ai ascultat acest cuvânt, ți se cade să nu ți se vadă călcâiul, dar tu te porți goală și zici că ești creștină, și apoi te superi dacă cineva îți spune. Și Eu Mă supăr pe tine, că Mi-e rușine de cer, că niciodată n-ați fost atât de neascultători și goi. Te gătești să placi unui bărbat, dar Mie când te gătești să-Mi placi?

... Din anul 1948, prima lucrare am făcut-o prin acest vas când am dus-o prin grădinile cerești.

... Cât o clipeală de ochi mai e, și se descoperă păcatul pe care l-ai făcut la întuneric.

27-11-1973

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 17:48 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1973 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu, am scris numele tău în cerul Meu, și ai grijă să nu Mă întristezi. Poporul Meu, ai grijă să fii ușurel, ca să poți să treci prin urechea acului, să nu te oprească ceva, că strâmtă e vremea, e ca urechea acului, și mulți vor rămâne. Poporul Meu, te-am hrănit cu duhul, că multe trupuri vor împuți acest pământ. Poporul Meu, îndreaptă-ți către Mine privirea, că uite, în fața ta sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Care, de când am fost în trup și până astăzi în Duh, numai în necazuri și supărări sunt. Niciodată n-am fost bucuros și mângâiat. Poporul Meu, am venit din cerul sfânt să împlinesc ceea ce e scris. Poporul Meu, precum am venit în mijlocul cărturarilor și fariseilor, așa am venit și am chemat la Mine întreaga lume, și cine a venit, este fericit, este viu.

Am venit în mijlocul preoților, și ei Mă răstignesc. Cine M-a ascultat, astăzi este cu Mine. Cine a ascultat de lume, mereu a murit, și cei rămași din lume, acum plâng la capul lor. Poporul Meu, am venit la tine, că așa e scris, să nu mai merg în lume, că Tatăl nu Mă lasă, și am venit la tine și pe casă, și pe cale, și pe câmp. Unde am găsit loc, acolo am venit. O, mult am suferit până te-am făcut în felul acesta! Pregătește-te mereu, până vei ajunge să-L vezi cu ochii pe Dumnezeu, pe Care astăzi tu nu-L crezi.

... O, poporul Meu întru care am binevoit! Am primit vestea că ți-e silă, că ți-e urât de Mine și că Mă vei părăsi, că te vei duce în lume și vei scuipa după Mine și Mă vei huli și multe cuvinte de ocară Îmi vei aduce.

O, poporul Meu, nu mai înmulți mâncărurile, nu mai înmulți paharele, nu mai înmulți mândruțele.

O, poporul Meu, aștept să fii pregătit, căci când te voi vedea pregătit, totul s-a sfârșit. Că astăzi te-aș lua, dar nu vei putea intra în împărăția Mea, că dacă ți s-a îmbolnăvit soția și tu ai dus-o la spital, Eu am voit s-o curățesc, și tu i-ai adus mâncărică de dulce, și bună. O, poporul Meu, o, tată, tată, când să pregătesc Eu poporul Meu dacă voi nu voiți să cunoașteți că toate sunt pentru Mine? V-ați îmbolnăvit și luați mereu lucruri ca să fiți sănătoși, dar voi nu vreți să cunoașteți semnele pe care Eu le săvârșesc pentru voi.

Am voit să opresc cearta de la voi prin semne, căci cu binele nu voiți. O, dacă ar fi o schijă pacea Mea, nu ar rămâne nimic de ea, că te-aș spulbera. Dacă ar fi o bombă pacea Mea, te-aș face țărână. Am făcut gard cu pace în jurul tău și cearta îl strică mereu. Până când va fi cuvântul acesta: „Pace vouă!“? Cine să vină din cer să facă mereu pace? Cine, când tu vrei să te cerți? Între voi e război mereu. Dacă aș zice: „Ceartă vouă!“, ca și câinii v-ați mânca, dar Eu am zis mereu: „Pace vouă, poporul Meu!“, și pace nu este. Ce lucru faci tu, tată? Ce lucrezi tu, creștine? Ce lucrezi tu azi și mâine? Ce faci tu, creștine? Dacă ai fi olog sau orb, te-aș ierta, dar nu te iert. Copilașii Mei, dacă veți mai duce viață nepregătită și în ceartă, mâine nu veți mai fi cu Mine.

... Creștine, multe cărări duc omul în iad. De ce, tată, nu le cunoaște? Sau chiar dacă a auzit, dar nu vrea să afle. „Unde m-oi duce, m-oi duce. Să mă văd eu mort“, și când ajunge acolo, își blesteamă părinții și preoții că nu l-au învățat. Măi copii, Eu v-am învățat întru totul, v-am învățat mai mult decât au învățat învățătorii pe elevii lor. Crezi? Nimic n-ați ști dacă v-aș pune la un examen. Îl vei vedea pe diavolul lângă tine și nu-l vei cunoaște decât atunci când te duci în iad.

... Copii, mult nu mai stăm aici, și ne vom muta în altă casă și vor veni din țări îndepărtate, și când vor vedea hrana voastră (cu carne, n.r.), se vor sminti.

... Poporul Meu, unde sunt frații voștri? Unde sunt copilașii voștri? Poporul Meu, am adus la cunoștință vremurile și ispitele. Poporul Meu, de câte ori am grăit acest cuvânt: «Creștine, ține-te bine, ca vântul să nu te dărâme»! De câte ori am spus acest cuvânt: «Creștine, ține-te bine, ca lumea să nu te dărâme»! Unde sunt aceia pe care i-am uns și i-am binecuvântat și i-am încredințat ca fii ai cerului? că dacă ar ști și numele îngerilor și al celor din cer, și aceia ar fi fost vânduți, și aceia ar fi fost coborâți din cer jos.

... Multe familii s-au distrus. Parcă a venit vijelia, parcă a venit potopul lui Noe. Dar nu a venit potopul lui Noe, și nici potop de vijelie, ci a venit un potop din China, a venit un potop din Germania, a venit un potop din Franța, a venit un potop din Rusia, și toate țările au adus câte un potop. Dar dacă te duci în Germania, acolo vezi credință sfântă, iar dacă te duci în China și mergi prin bălți și bălării, ajungi undeva la o credință nestricată. În toate țările a rămas câte o insulă nestingherită din credință, numai în țara Mea nu mai e, nu mai e, tată. Mergi prin baltă și mărăcini, nu mai e credință sfântă. Cei cu credință sfântă sunt prinși în sicrie. Aceia mai au credință sfântă.

... Apropiați-vă bine de Mine. Nu lăsați trupul să se îngrașe ca să fiți greoi la drumul către Noi. Cu mulți dintre voi se va întâmpla ca și cu femeia lui Lot când voia să fie la Mine cu tot neamul ei, dar nu putea merge cu Mine că nu făcea voia Mea. Și dacă ții la neam, rămâi cu neamul, ca femeia lui Lot. Și Noe avea neamuri, și strigau la Noe: „Noe, dă-ne drumul!“, și nu i-a primit, căci cheia era la Mine.

... Fiilor, trăiți cu frică. Aveți frică, nu de bătaie, ci de păcat, că nimic nu te pedepsește decât păcatul. Vine acela care va pune lacăt și la țigară, și la sticluță, și la cărnicică, și fericit care nu o va lua nici pe aceasta.

... Tată, vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi, că mai am copii și merg la ei, și voi păți cum a pățit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând și jucând. Și ce veți face? Cine-și ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?

Fiilor, dați-Mi și Mie o bucurie că nu vă veți abate de la Mine. Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc și la el. Când voi veni înapoi, să vă găsesc bine, nu cu carnea în dinți și cu băutura. Oițele Mele, așa am spus când am plecat: «Stați liniștiți, cântați și fiți cuminți».

11-12-1973

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 18:11 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1974

Anul 1974

   * 13-01-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-02-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-02-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-03-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-03-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-04-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 12-05-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-05-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 12-07-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-07-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-08-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 16-08-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-09-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-09-1974 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 31-10-1974 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Duhul lui Dumnezeu vorbește. Așa cum se găsește în Viețile Sfinților, așa se va găsi și această vorbire și se va face o singură carte.

... O, creștine, creștine tată, Îmi vine câteodată să pun foc la acest pământ, să-l trântesc, să-l fac țăndări, dar Maica Mea nu Mă lasă. «Fiul meu, – așa zice Maica Mea – sunt mulți care mă iubesc, și spirtul îi ia, și după ce greșesc, zic: „Iartă-mă, Maica Domnului!“. Fiul meu, ce nu poți face pentru păcătoși! De la spirtul pe care-l fac, spirtul a stricat și strică, și a nimicit acest pământ. O, Fiul meu, întoarce-Te cu milă către această lume!».

O, copii, ce să-i fac Eu spirtului? Eu duhovnicește vorbesc. Ce să-i fac spirtului? că el a stricat fețele omenești. Iese spirtul și din lemne, și din secară, și din porumb, și din grâu, iar Domnul Iisus a binecuvântat să nu se facă spirt. Tată, tată, când stai în genunchi, roagă-te să nu-ți fie poftă de spirt, că Dumnezeu nu vine să te scape; fuge și te părăsește. Dumnezeu nu Se mai uită la cel ce bea spirt. Spirtul arde, arde din ce în ce mai mult ca orice pe pământ. Și mai e o buruiană pe care o poartă omul în buzunar; o găsești și la copiii de la școală, și la cei ieșiți din școală. De la această buruiană și de la spirt se aprinde focul.

... O, poporul Meu, se întorc niște oameni care s-au despărțit de Mine și de voi. Se întorc cei cărora le-a pus securitatea masa când voi erați închiși. Se întorc înapoi, dar Îmi vine să le încui ușa, așa sunt de supărat. Nu sunt Eu și Cel de atunci, și Cel de acum? De ce mai vin la Mine? De ce nu mai stau cu cine le-a pus masa? A venit vestea la ei că o să piară cei răi.

... Vine focul și mistuie totul și se va face pământ nou, și să nu te temi că te voi arde și pe tine, dar să nu bei spirt. Crezi? Chiar dacă ai postit o lună, și o dată ai băut spirt, vei fi mistuit de foc.

... Tată, tată, curățiți-vă, spălați-vă, că nimic păcătos nu va intra în împărăția Mea. Preoții stau degeaba, nu au ce curăți și nu au ce hrăni. De ce-i lăsați să stea degeaba? O, tată, unde-or fi creștinii de altădată, care dădeau cu năvala? Unde-o fi Ioan de la Vladimirești, care mărturisea mii și mii într-o clipă? Unde-o mai fi acesta? Păi ce zici tu, n-o mai ieși el odată la libertate? O ieși când vor pieri fabricile de spirt și când n-o mai fi acea cetate îmbuibată (cetatea Babilonului, n.r.).

... Cum cântă cineva din muzica sa, așa și Eu cânt prin vasul Meu. Nu numai una i s-a dat să sufere, și n-a rămas oscior să nu fie curățit și călit prin focul dumnezeiesc, ca să poată să țină Duhul lui Dumnezeu, ca să nu se mândrească. Lucrează Dumnezeu ca să nu știe ea.

... Israele, mai avem un pic și îi voi spune lui faraon ca să fii liber. Vei merge și vei pune viță-de-vie și va rodi, că dintr-un singur strugure vei umple tot vasul cu must. Duhovnicește îți va da strugurele acesta. Crezi?

... Creștine, te voi purta de mână și îți voi arăta toată lucrarea Mea. Pocăiți-vă, că așa zice Domnul Iisus Hristos. Lăsați pe omul care vine la Mine; nu-l opriți, că greșiți. Lăsați bolnavul și orbul care vrea să vină la Mine. Lăsați muții care vor să vină la Mine. Vino și tu, argat! Vino și tu, împărat! Să vină toată suflarea!

... Eu sunt Acela Care am crescut prunc pe pământ. Am fost tânăr, am fost și bătrân. Mă jucam, făceam păpuși și păsărele, iar prietenii Îmi puneau cununi de spini pe cap și Eu le puneam coroane de flori, dar nimeni nu a tălmăcit, și dușmăneau pe cei ce Mă răstigneau. Atât de mult a iubit Dumnezeu zidirea Sa.

Veniți la Mine, veniți din toate unghiurile! Pământul se va schimba, mulți se vor schimba și se vor ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, că Dumnezeu a botezat în fiecare an pământul, dar hulitorii împotriva Duhului Sfânt nu s-au înmuiat. Auziți? că și morții din pământ aud. Auziți și vă înfricoșați și vă opriți de la păcate! Auziți, că e fericită urechea care aude, veți fi fericiți. Și opriți-vă, așa cum s-a oprit Zaheu, așa cum s-a oprit cel ce a băgat sulița în coasta Mea, care astăzi e mucenicul Meu.

... E început sfârșitul, dar nimeni nu vrea să creadă.

... Către partea femeiască vorbesc. Ce bine ar fi dacă tu n-ai purta trupul tău gol, dacă vrei să fii iubită, nu de lume, ci de Mine!

Copilașii Mei, apropiați-vă de Mine, că vorbesc cu voi și Îmi curge sânge. Lasă femeia copiii în casă și pleacă pe stradă goală; și bărbații lasă femeile în casă, cu copii, și pleacă la femeia goală. Ce zăpăceală! Nu se mai știe; e un obor de vite. O, tată, de ce nu simțiți voi această durere a Noastră și a voastră? Tată, să vă culcați cu frică, dar mai bine zic să vegheați, căci ce e astăzi pe pământ, face cu mâna la urgie.

... Vine pedeapsa pentru cei răi care nu vor să fie credincioși, că mulți dintre voi aveți frați și surori care vor pieri. Veniți-vă în fire, că mult aleargă necredința. Ieri a fost credincios și azi nu mai e; l-au distrus poftele. Copilașii Mei, fiți deosebiți, că se vor aprinde ca gazul; așa se va aprinde de la foc omul păcătos.

... E pământul plin de trup gol, și pentru acest trup gol, Dumnezeu a ursit să piară întreaga suflare. Crezi? Mai bine fugi, creștine, în pustie, ca să nu te înșele, până trece această vreme de necaz. Iar dacă știi că nu te înșeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare plata aici.

... Mărturisiți-vă păcatele și împărtășiți-vă, ca să fiți pregătiți, că nu știi când Dumnezeu va lua duhul tău și vei pleca.

... Nu trupul acesta este Dumnezeu, dar Duhul a fost trimis astăzi ca să grăiască și să se împlinească Scripturile.

13-01-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cu Noe am lucrat o casă și am reușit. Cu voi am lucrat două case, și n-am reușit.

... Măi copiii Mei, porumbeii Mei, trandafirii Mei, păsărelelor, alegeți-vă bine, că mulți se dărâmă care nu au viața cu Mine; nu rămâne piatră pe piatră nesfărâmată. Numai cei ce sunt ai Mei, numai cei ce sunt cu Mine, aceia vor rămâne. Dacă este în tine lucru rău, te dărâmi. Fiule, nu mai e vremea la început și nici la jumătate, ci e la sfârșit și se încheie cu o singură cheie. Ascultă bine cuvintele de la Mine. Ascultă-Mă, creștine.

... Creștine, nu uita că tu ești o bucată din împărăția lui Dumnezeu.

... Nu lăsați copiii să se uite la televizor la trupuri goale. Nu lăsați copiii care sunt la școală să joace pe scenă.

... Eu am ajuns la sfârșit. Am ostenit trâmbița, măi copiii Mei, că am vrut să vorbesc cu voi. Bătrâni, tineri și prunci, sădiți în inima voastră pe Dumnezeu.

... Maica Mea și toți proorocii și toți patriarhii și îndrumătorii și preoții duhovnicești vă roagă să păstrați bine calea cu Mine. Fiți credincioși în Dumnezeu. Nu lăsați buruiana la rădăcina viței. Stropiți pomul, să moară omizile din el, că vine vremea să rodească frunza din pom. Omizile sunt poftele pe care le poftește creștinul în viața sa. Stropiți cu otravă, adică cu post și rugăciune. Fiți cuminți, nu dați năvală să ieșiți afară. Să stea porțile deschise și să nu ieși afară, că afară este scrâșnirea dinților și mâncarea viermilor. Stai cu Mine, creștine, rabdă, căci Dumnezeu te adaugă la vremea cuvenită. Nu să stea Dumnezeu cu bățul în mână cu tine; nu așa se câștigă împărăția. Să fie porțile deschise și să nu fie portarul și tu să nu ieși pe poartă, că ieșind, nu te mai întorci, că afară e lăutarul lui antichrist, care cântă să te simți.

... Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom ca să mănânci poame din el. Îngrijește-l, că nu ți-l îngrijește nimeni. Israele tată, acest pom pe care ți l-am sădit ție în față, a fost, este și va fi până în ceasul în care voi veni. Rămurica pomului acesta va mărturisi în fața Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Și lângă acest pom am mai adus un om, și pe acest om l-au biruit vânturile. Și omul de lângă pom, astăzi e rănit din tălpi și până în creștet, și nu e doctor să-l panseze. Și când va veni un altul, de al Domnului, acela se va milostivi și îl va lua pe seama sa și îl va trata spre vindecarea sa.

... De ce nu ești și tu ca Noe? căci oricâți au venit la el și l-au oprit să nu mai lucreze, el nu s-a oprit și a lucrat mereu. De ce nu vrei să fii în legătură bună cu Mine? De ce porți brățara lumii acesteia? Adică de ce porți necredința?

... Fiilor, ce vi s-a descoperit vouă de la Mine și nu vreți să țineți și vindeți! Amar de viața voastră! Ce vi s-a dat vouă, nu aveți cu ce plăti. Cum și-a plătit mucenița viața, că și-a dat ochii, așa și tu, Israele, să nu te întinezi ori să-ți vinzi Păstorul.

... Tu simți o plăcere această viață pământească, dar Mie Mi s-a urât.

14-02-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiule, ia pune mâna pe vasul Meu, să vezi cum tremură de frica scorpiei. Fiilor, să fiți atenți în lucru, să fiți atenți și la plecare, și la întoarcere, și la ieșire. Fiilor, din cei plecați din mijlocul vostru, aceia scorocesc furnicarul cel mare. Anunță Gheboienii, că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunță Bucureștiul, că un capăt de scorpie e în drumul lor. Anunță Măneștii, că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunță Pietrarii, că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunță Provița. La fel, anunță Călărașii și toate împrejurimile.

... Uite, trâmbița Mea n-a fost niciodată în durerile de astăzi. Ai grijă de ea, tată. Ce zici, va fi cărare să mergi cu ea pe cale? Unii o alungă, unii o disprețuiesc, unii nu o ascultă, și aceasta îi aduce moarte. Dacă acestea n-ar mai fi, trâmbița Mea s-ar bucura, dar lovitura ajunge până la suflet.Cum era trâmbița Mea odată când cânta: „Raiule, grădină dulce, din tine nu m-aș mai duce!“, pentru că în rai petrecea. Era brațul creștinului plin de flori.

... Faceți roade, să mănânce călătorii din roadele voastre.

20-02-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... E scris în carte de câte ori Dumnezeu v-a spălat de păcat, dar să știți că nu așa s-a întâmplat cum s-a întâmplat cu pământul acesta. Tată, s-au așternut multe păcate, pe care Domnul Iisus nu poate să le mai șteargă decât cu foc.

O, tată, copilașii Mei, de câte ori am venit Eu la voi pe norii cerului în fața voastră și am grăit cuvinte și n-am fost crezut și mulți M-au făcut mincinos. Măi tată, dacă se întâmplă să fiu mincinos și astăzi ca și atunci când am fost răstignit, cine vă mai iartă?

O, poporul Meu, vin din cale lungă și nu Mă mai odihnesc. Mereu călătoresc și Mă cobor la oi, și oaia e în grădina altuia. Pe cine să trimit să o ia?

... Aceasta e lucrarea Mea, adică e Duhul Meu prin voi. Printre voi a călătorit și nu L-ați crezut. Duhul Meu, nu trupul acesta. Acesta e o trâmbiță a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, așa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua“. Fiți desăvârșiți, ca toate să le știți. Copilașii Mei, mai avem un pic de călătorit. Picul acesta, nimeni nu-l cunoaște.

Copilașii Mei care ați auzit acest cuvânt, mai veniți o dată să-l auziți. Veniți, care n-ați crezut acest cuvânt, și vă împăcați cu Noi.

... Creștine, nu înmulți neamul cu cine nu e cu Mine. Unde l-a trimis pe Isaac? La neamul său. De ce nu s-a dus la vecinul său? Pentru ca să se preamărească numele lui Dumnezeu. Pentru aceia care se unesc cu lumea, e pregătită sabia. Așa cum nu i-a cruțat pe cei ce au venit la fiica lui Iacob, așa nu se vor cruța nici aceștia. Copiii Mei, mai bine să n-ai prunci decât să-i zămislești pentru alt neam.

... Cunoaște, tată, bine și învață bine cartea. Dumnezeu nu vrea de la tine altceva decât să fii de partea Sa, cu tot avutul tău, căci vine peste tine Duhul Meu și ai să te miri singur cum ai să ieși din casa ta, și ai să fii folositor sufletelor. Și ai să te miri câți vor veni la tine să le dai pâine, ai să te miri singur de unde ai puterea aceasta, ai să te miri că va pleca bolnavul din poarta ta slăvind pe Dumnezeu. Dar acum nu ieși la drum, că e ocupat drumul.

... Se spune prin lume că s-a prelungit veacul, dar să nu credeți, că e minciună, că veacul îl face Dumnezeu. Vino de stai lângă Mine, că vei vedea că nu este așa. Stai cu Mine și călătorește cu Mine, să nu te dărâme. O, poporul Meu, cine va fi când Eu voi veni? Cine va rămâne? O, poporul Meu, tare este greu să fii ucenicul Meu în ziua când voi veni Eu, că bate vântul și îl mătură și nimic nu mai rămâne pe el. Poporul Meu, cine te va ține pe tine ca vântul să nu te dărâme? că nu va rămâne piatră pe piatră. Cine te va ține pe tine ca să nu te dărâmi?

O, poporul Meu, ce bine va fi de tine când vei auzi: „Intră, popor binecuvântat, intră, blândule popor, în grădina care s-a gătit pentru tine!“. Să vă rugați ca egiptenii și ca samarinenii și să spuneți: „Doamne, eu sunt cel ce Te-am răstignit. Iartă păcatele mele, iartă necredința mea“. Copilașii Mei, de ați ajunge cu fapta să puneți mâna pe poartă, dar dacă n-ai zis așa, n-ai să ajungi.

... O, popor pustiu, vei vinde vaca și vei vinde casa și toată averea ta ca să răscumperi pe cineva să iert greșeala ta, și nu vei afla. De ce? Pentru că a trecut vremea când umblam după tine.

O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creștine. Nu trebuie să știi, măi creștine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântați voi: „Amărâtă-i ziua amară“. Ia cântați, că e cântată și de Mine.

O, măi Daniele și Cristea! Și Caiafa, și Pilat, și Irod, și Anna, și aceștia se întorc la blândețe, și lupul se întoarce la blândețe, dar să știți că greu le va fi.

Fiule Ionică de la Viișoara, am vrut să stau de vorbă cu tine. Nu mai fi atât de neascultător și atât de tare la inimă, că nu poate inima să se înmoaie. Fiule Ionică, unde sunt oile pe care le-ai păscut și pe care le-ai avut? Spune-Mi și Mie. Fiule Ionică, spune-Mi și Mie mai crezi în proorocie? Mai crezi? Dacă Domnul Iisus Hristos, prin acest prooroc, ți-a proorocit că mult ai greșit, de ce nu te-ai umilit cum s-a umilit David când Domnul a trimis un prooroc la el? Să știi, tată, că aceasta îți lipsește. Și îți lipsește nu numai ție, ci la toți.

Când Domnul Iisus a pregătit această proorocie, pentru cine a pregătit? Pentru cer, sau pentru pământ? că și pământul se clatină de frică. O, copiii Mei, nu vă încredeți în știința voastră, că, să știți, nu veți ști nimic fără Dumnezeu. Dumnezeu, de când a făcut pământul și omul, a făcut și prooroc. Copilașii Mei, Dumnezeu a vorbit cu oamenii pe pământ prin Duhul Sfânt. Veniți-vă în fire, că și împăratul, și argatul are nevoie de călăuză, și dacă se trimite călăuza la tine, nu întoarce spatele la Mine, și umilește-te. Da, tată, moșii și strămoșii voștri au avut nevoie de prooroci, dar voi sunteți mai răi, că nu-i primiți pe prooroci. Împărații când mergeau la război cereau de sus prooroci ca să le spună cum să facă, dar voi sunteți răi, așteptați să vin Eu în trup, că nu vreți să-i vedeți pe prooroci. Luați bine seama la cine a ajuns la capătul lucrului și la cine n-a ajuns.

... Dacă ar mai fi David, ar da scaunul său ucenicului Meu, dacă s-ar găsi cineva să-l aducă.

Adam a avut timp să se curețe, dar acum nu mai este timp. Am sfârșit. Un moment a fost să fie această profeție.

13-03-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Veniți, tată, veniți aproape, țineți aceste cuvinte, că sunt sfinte. Și penița care le scrie se sfințește, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniți aproape, că vor ieși morții din groapă! Se vor încheia cum își va încheia cineva haina sa, și se va întrupa carnea lor din pământ. O, creștine, atunci vei vedea minune și nu te vei bucura, ci vei plânge. Toți împărații vor sta înaintea Mea și vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibă viitorul.

... O, creștine, ai făcut legământ ca să împarți un sfert la săraci, un sfert la biserică și restul pentru tine. Ai făcut tu așa? O, tată, vei plânge cu amar să treci la Dumnezeu, dar nu vei putea, că e război între noi. Deșteaptă-te, creștine, că război ca acesta n-a fost de când e veacul, război între Dumnezeu și duhul rău. Ai să te întrebi: „De ce sunt eu de partea duhului rău? că eu am lucrat cu Dumnezeu“. Ai să te întrebi: „De ce sunt eu în ceata duhului rău? Eu am slujit lui Dumnezeu“. De aceea am spus: înmulțiți rugăciunile și lucrurile Mele, că ele vă dau puterea cea bună. Copilașilor fără minte, veniți-vă în minte, că vă poruncesc vouă cum am poruncit Ninivei. Vine prăpădul peste tot și nu va scăpa nimeni, decât numai cei aleși ai lui Dumnezeu. Creștinilor, să se ducă de la voi din creștini în creștini, ca fiecare să-și pregătească viața duhovnicească.

... Nu ieșiți din cortul dumnezeiesc, nu umblați pe drumuri întortocheate, că adevărat grăiesc, că ziua care va veni, nimeni nu o va crede până nu o vede, dar Eu vă spun: fericit cine crede și se pregătește ca s-o primească. Veniți-vă în putere, că nimeni nu va scăpa, tată. Nici cel mai învățat împărat nu te scapă, decât numai Dumnezeu. Vei vedea pe mama ta și pe tatăl tău când vor învia. Te vei întâlni cu cine nu l-ai mai văzut de mult. Cine e păgân nu va mai avea timp să-și lepede păgânătatea. Să se ducă vestea aceasta prin toate colțurile.

... Dumnezeu Își alege ceata Sa, și duhul rău, ceata sa, și va fi mare război între voi. Se vor topi diavolii din toată ceata lor. Vei răcni în gura mare, omule cu putere mare care i-ai chinuit pe credincioșii Mei.

... Creștine tată, Eu să fiu ca tine aș sta ca Ioan cu capul pe umărul Domnului. Eu aș face toate numai în numele lui Dumnezeu. Nimic n-aș face în numele Meu și după gândul Meu. Aș face toate după Dumnezeu.

19-03-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Creștini răi! Nu se poate creștini supărăcioși. Am văzut creștini supărați pe aproapele. A asfințit soarele nu o dată, ci de multe ori, și tot nu s-au împăcat. Nu te-aș lăuda Eu dacă ai fi fost bine cu învățătura Mea? În toate părțile te-aș spune că am un popor vrednic. Dar cui să-i spun: „Ioane, ești vrednic de Mine!“? că până seara ai murit, că te-a dărâmat mândria. Faceți fapte de se bucură cerul, dar faceți și fapte de se îndoliază cerul. Pregătiți-vă în fapte.

... Poporul Meu iubit, vine vremea să fim cu toții așa cum a fost Domnul cu ucenicii. Fii credincios. Vine vremea să mai colind o dată pământul acesta, să merg și Eu cu voi, ca și cu frații voștri, să mănânc cu voi la masă. Atunci nu va mai fi Iuda să Mă vândă. Atunci vor zice: „Și eu vreau să fiu creștin“. Adu-ți aminte de moarte, că trupul acesta are două căi: are o cale să moară, și o cale să întâmpine pe Domnul Iisus Hristos dacă are voință.

... Fii desăvârșit, că astăzi pe pământ se vede lucru de jale, se văd femei măritate când îmbracă rochița de mireasă. Femeia măritată, cu copil, care se îmbracă cu rochița de mireasă, se duce în foc. Să se ducă vestea aceasta. Nici fecioara care nu este curată și e pătată nu are voie să se îmbrace cu rochița de mireasă. Plânge cerul și suspină când vede atâta nelegiuire. La ce-i mai folosește să se îmbrace ca mireasă? Nu e voie!

... Voi sunteți îngerii cu care Dumnezeu va încheia veacul. Voi sunteți sămânța lui Avraam. Printre voi e și rămășița lui Baal, care se închină la idoli. Uită-te bine, ca nu cumva cineva din casa ta să fie din aceia.

... Să se ducă vestea aceasta, că femeia măritată sau femeia desfrânată sau cea care nu este fecioară, nu are voie să se îmbrace în rochie de mireasă, că albul înseamnă nevinovăție, nu tâlhărie, și în iad vei merge. În vremea de demult, femeia desfrânată era îmbrăcată în haine de desfrânată, dar acum, dacă s-ar mai respecta legea aceea, toate ar fi îmbrăcate în haine de desfrânată.

04-04-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... V-am spus odată că s-a ivit odată o scorpie cu două mii de capete și nu a rămas vreun cap care să nu fi făcut rău; nu celor necredincioși, ci la cei care sunt cu Mine, Domnul. Fiți desăvârșiți. Dacă cineva îți va tăia capul sau mâna, Domnul ți le va pune iarăși la loc. Dacă cineva îți va curma viitorul, Domnul ți-l va aduce la loc. Scoate, tată, de la tine tot ce este rău, tot ce nu ține de tine, că vei muri dacă nu vei omorî acele mădulare care te strică.

Mă uit mereu în mijlocul creștinilor și văd numai rău. Văd copiii creștinilor ducându-se la cei răi din lume, și aceasta înseamnă păcat. Creștine, ține bine binecuvântarea de la Mine. Am luat din partea îngerilor și ți-am dat ție. Am luat harul sfânt, pe care la nimeni nu l-am dat, ci numai ție, creștine, și nu asculți. Creștine, se termină ziua cu Mine. Copiii Mei, păstrați viața cu Mine. Avraame, scrie aceste cuvinte, că numai pe tine nu te-am luat martor.

... Tată, călătoria voastră e ca firul de ață care intră prin urechile acului. Fiți ca firul de ață, căci dacă firul se rupe, nu se mai poate trece prin urechile acului. Să vă păstrați, să nu vă șubreziți în fapte, să fiți la nivelul care este scris. Înlăturați toată umezeala, toată murdăria care putrezește viața, și când vă culcați, să fiți ca și treji.

... Israele, poporul Meu, adu-ți aminte de această clipă, că n-am venit la tine ca o rudă, și nici ca un frate, ci am venit mult mai scump. Israele tată, copilașii tăi sunt răi. Ce vei face tu? căci se va ridica seminția ta și va strica lucrarea Mea. Israele, popor al Meu, sunt în drum să opresc toată seminția ta.

... Israele, copiii tăi de astăzi nu mai sunt lumină, ci sunt întuneric, căci am văzut sute de copii fumând și curvind în curtea bisericii. Unde sunt părinții acelor copii care au copii ca jidovii, ca fariseii și ca tot ce e rău pe pământ? Unde sunt părinții aceia care nu mai știu de copiii lor care se duc în restaurante și vâlcele? Cine înghite amarul copilului său? O, tată, sunteți în ajunul timpului rău. Unde ai să te mai duci să-ți plângi păcatul și să-ți duci jertfa? că Dumnezeu închide biserica.

... Israele, fiul lui Avraam, fă ce a făcut Avraam, căci I-a plăcut lui Dumnezeu de Avraam și i-a zis: «Avraame, mergi, și oprește-te unde ți-oi zice Eu». Dar tu, poporul Meu, de ce nu lași răul și să te curățești? Israele, Israele, se dărâmă și această casă, pentru că nu vreți s-o păstrați ca să intrați în ea. Israele tată, păzește-te de moarte, nu-ți mai strica viața cu lucrul rău, căci când va muri lumea, vei muri și tu, că se vor descoperi faptele tale.

... Copilașii Mei, au să vină preoții la tine și au să te amenințe cu palma, cum a venit la Mine Caiafa, Pilat, Irod și Iuda. Au să vină la tine și au să spună: „Nu mai intra în biserică la mine!“. Și ai să zici: „Unde să mă duc? că iată, a sosit vremea să fiu prigonit“. Cine-l face, măi, să vină la tine? Viața lui păgână. Deși e preot, dar nu-l judecăm, că vine vremea ca acela care te iubea, acum să te alunge, căci unul la mie este care a iubit păstorul, și unul la mie care și-a iubit turma. Veți fi dați afară din sinagogă. În loc să dea pe cei răi, te dă pe tine. Iată, nu v-am spus lucrul acesta ca să nu mai iubiți preoțimea.

... Israele, popor al Meu, vine vremea ca fiecare, prin fapta pe care o are, să zboare, dar tu nu poți zbura, și vei sta ca păsărica fără aripioare și te vei uita și ai să știi că vei pieri.

Poporul Meu și bun și rău, Mă uit din slăvile senine când îți schimbi firea din creștin în păgân. Mă uit la tine, și de aceea îți spun popor bun și rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ți zic: poporul Meu bun? Oi mai trăi să zic că sunteți numai buni? Oi mai fi lângă voi ca să văd pe Maria și Marta și Lazăr, cel înviat din morți? Oi mai trăi lângă voi? Ia spuneți.

12-05-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, fiilor, moșii și strămoșii voștri au mâncat pâine cerească și s-au osândit. Fiilor, fiilor, feriți-vă de păcat, că mulți dintre voi vă trageți din neam de oameni răi. Dacă voi păstrați legea sfântă, scoateți din foc până la al miilea neam.

... Fiilor, cel mai mare păcat din cele șapte păcate este păcatul pe care-l faceți: că auziți cuvântul lui Dumnezeu și nu-l împliniți.

... Dumnezeu a semănat numai boabe curate, dar când a ieșit grâul, a ieșit și neghina. Neghina a semănat-o duhul rău în timp ce grădinarul a adormit.

... O, tată, tată, învredniciți-vă, că aproape este împărăția cerurilor. Este aproape ziua judecății, e aproape să se despartă lumina de întuneric.

... Fiilor, Dumnezeu cere înmulțirea poporului Israel, și nu se înmulțește, pentru că păcătuiește creștinul, în loc să se înmulțească, și talantul îl îngroapă.

Măi copilașii Mei, sunteți rugați de întreg cerul, e ca frunza în codru numărul celor care vă roagă să nu stingeți viața voastră, că trebuie să se împlinească multe cu voi. Dacă nu, veți pieri, și veșnic vă veți osândi. Dacă te duci în lume, nu te iert.

Fiule Emilian, vezi că ai să fii adus aici. Să nu fii amăgit de lume, de nimeni. Să duci viață după planul Meu. Ai grijă, tată, că nu te căsătoresc pământește. Știu că fiecare are suflare, fiecare are soție, tot ce aparține de Mine. Nu mai e ce era odată, că și în mănăstiri se fac păcate. Creștine, mulți ca voi s-au despărțit soț de soție și s-au făcut monahi, dar azi nu mai e așa. Emiliane, te iau din casa părintească și te aduc aici, la Mine. Să nu te supui la nici un fel de păcat, ați auzit? Veniți-vă în fire, Emiliane! Veniți-vă în fire! Păstrați-vă locul curat, viața curată, neîntinată. Fiți făcători de pace. Nu ieșiți cu nimic în afară. Ați auzit, Emiliane? Nu mai e mult, câteva zile, și te voi aduce în această curte, în această casă, și vom face dorința cerului. Crezi? Nu pământesc, ci duhovnicesc.

... Fiilor, copilașii Mei, ursesc pe unul dintre voi ca să se facă croitoreasă și croitor, ca să se facă tot lucrul la el. Un croitor și o croitoreasă duhovnicească. Să fie între voi un cizmar, un frizer, din toate meseriile, căci avem nevoie, ca să nu ne mai ducem la cel rău din lume, și nu numai pentru acum, ci și pentru viitor.

... Vă las cu bine, creștini, nu păgâni. Aveți grijă, tată, sunteți între focuri! Ai grijă, nu intra în foc! Dar să știi, că dacă vei intra în foc, nu vei arde, ci te vei chinui. Amin.

... Fiți atenți la cruce, căci lumea face crucea schimonosită. Voi faceți crucea dreaptă: pe frunte, pe buric, pe umărul drept și pe cel stâng, căci este păcat strigător la cer să faci crucea schimonosită.

24-05-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele tată, popor sfânt, mult te-am iubit și te-am prețuit, că ai fi putut să fii cel mai fericit și cel mai știut în toate și cel mai sfânt în cuvânt. Ai fi putut să spui smochinului să rodească, și rodea, o, Israele tată, dar nimic n-ai învățat. Uite, se urcă necredincioșii și mincinoșii și își fac portiță și intră, tată, prin știință pământească. Scris este că în vremile de pe urmă va fi minciuna împărăteasă și te vei culca și nu te vei mai scula.

... O, Ilfove, câte rude au venit la Mine! Au venit și M-au văzut și s-au întors înapoi; nu mai sunt lângă Mine. Ilfove, pământ în care M-am coborât și te-am binecuvântat, și totuși nu mai vrei să fii cu Mine! Ilfove, Ilfove, întru toate sunt lucrurile lucrate pentru tine. Nu numai că te-ai tulburat, dar ai și secat. Ilfove, Ilfove, dacă erai credincios, era mare puterea ta. Ilfove, Ilfove, nu te tulbura ca Mureșul și ca Oltul, că acestea sunt pământești, dar tu fii duhovnicesc. Ilfove tată, ridică-te, că sosește vremea să învieze morții pământești. Ilfove, mănâncă și bea din mâncarea și băutura Mea, ca să n-ai moarte niciodată.

Strig cum a strigat și Ierusalimul când M-a primit cu «Osana!». Israele, de ce Mi-ai spus odată că Mă iubești și acum nu mai ești acela? Când te-ai înșelat? Atunci, sau acum? Israele, poporul Meu, care pentru tine a murit Domnul răstignit! Ilfove, Ilfove, tu M-ai supărat, și Eu te-am mângâiat. Tu ai scris cuvintele Mele ca să alegi din ele și ai spus că e minciună. Israele, minciuna e dușmanul tău, care te desparte de Dumnezeu.

... Israele, de ce trăiește necredinciosul cu credinciosul? Pentru că Dumnezeu când a trimis potop și nu a mai rămas nimic, a plâns și a zis: «Nu voi mai da potop sau foc, până la ziua de sfârșit». Mulți zic: „Cum ține Dumnezeu pe criminalul meu? Cum îl ține?“. Ce mai judecată faci, creștine! Israele, copilul Meu, rabdă și tu, cum am răbdat și Eu. Și Eu puteam să zic așa: „Cum ține Dumnezeu pe cel ce Mi-a bătut cuie?“.

... Nu te mai înșela, că a făcut duhul necurat fierea miere, și mănâncă omul fiere și zice că e miere. Copilașii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere și din plăcere, că e fiere. Uite, au mâncat Adam și Eva, și Dumnezeu a răscumpărat pe Adam ca pildă, dar mulți vor rămâne nerăscumpărați, cât e frunza în codru.

... Fii înțelept, că nu ești singur, Israele. Dumnezeu Și-a făcut și Și-a format ajutoare pentru tine, cel de pe urmă. Ce vinovați erau aceia care erau trași pe roată sau târâți de cozile cailor? Dar se făcea planul lui Dumnezeu ca să fie azi pentru tine proptea, să pună un pic de credință la tulpina ta.

... Israele, să nu intre trupul tău în mormânt, că este scris să Mă întâmpini când voi veni cu scaunul judecății.

... Fiilor, să nu fiți fricoși, că mulți vor muri de frică. Mulți, din pricina unei spaime, pier. Nu-ți pierde credința, și nădăjduiește la Dumnezeu în timpul cel greu. Nu deznădăjdui, copilul Meu. Mulți ucenici, prin frică au pierdut comoara. Copilașii Mei, feriți-vă de frică.

... Iată ce spune Domnul: faceți milostenie cât se poate de multă, iar păcătosului să i se ia, să nu i se dea. Și iată, Domnul a spus: păcătosului să nu-i dați.

... Ilfove, Ilfove, pe pământul tău nu se vor mai putea bate țăruși pentru un pod. Ține minte aceste cuvinte, că le vei vedea cu ochii. Ai fost binecuvântat, dar vei fi și pedepsit că n-ai ascultat.

... Fiule Cristea, ați auzit vreodată trâmbița din față că vorbește de rău pe vreun prooroc al Meu? Dar alții vorbesc de rău trâmbița Mea. Copilașii Mei, fiți desăvârșiți și cinstiți-vă și învățați mereu viața cu Dumnezeu.

... Grăiesc vouă, părinților de copii: fiți învățătorii lor. Nu mai voiește Domnul să mai meargă copilul de lângă tine.

Fiule Cristea, și fiule Daniel, o zi va fi când toate mesele se vor uni, și toți proprietarii se vor uni și se vor iubi și va fi o singură moară, și proprietarii vor sta unul la un capăt, și altul la alt capăt, și așa la toate cele patru capete de masă.

... Pregătește-te, tată, că mult nu mai e și te vei schimba ca să poți să intri în împărăția Mea. Mult nu mai e, și zic mai înainte de vreme, că mirele și mireasa, înainte de cununie se pregătesc. Așa și tu, ca să nu zici că n-ai știut, să nu zici că te-am luat din somn, pregătește-te, poporul Meu, că mulți dintre voi vor plânge în această zi care va veni, că nici atunci nu se vor pregăti, pentru necredința și patimile pe care le au.

... Israele, nu mai plânge morții care se îngroapă. Morții să-i plângă și să-și îngroape morții, că vine ziua în care vei lăsa mortul, că Domnul Iisus nu te va lăsa să îngropi pe mama ta sau pe fratele tău, și te va lua când va veni vremea.

... Copiii Mei, fiți învățați, că dacă veți fi învățați, veți vedea soarele pe cer când se va topi și veți vedea cerul când se va face sul, și morții înviind și venind în fața Mea.

... Israele, fiu de creștin, M-a trimis strămoșul tău Avraam și strămoașa ta Scriptură. Nu lăsa locul tău de la Dumnezeu, că e sfârșitul, și nu mai am pe cine pune în locul tău.

... Israele, Ilfove care te-ai pierdut de la fața Mea, caută cuvântul Meu care s-a strecurat printre alte degete. Nu dormi, și mereu să fii treaz, și caută binecuvântarea Mea.

... Daniele, termină cartea, pecetluiește-o, și apoi începe alta cu cele ce vor mai fi.

... Creștine, ai văzut în cale că la câte un loc de șină de tren e barieră, și nimeni nu trece. Nici voi nu știți cât o să stați la barieră. Așa și în locul acesta, nu știți cât veți mai sta.

... Se va închide bisericuța, și slujitorul bisericii se va duce la școală și va face altă lucrare. Cine te mai îngrijește pe tine? Cine te va mărturisi și cine te va împărtăși?

... Israele, cine are urechi de auzit, să audă. E scris că un număr dintre voi nu va intra în mormânt. E scris, tată, la sfârșitul cărții.

... Israele tată, învață bine să trăiești cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, și zic să mergi bine, să nu murdărești haina de pe tine. Nu mai e prăvălie colea să se curețe fața ta. Eu vorbesc duhovnicește. Nu mai e nimic ca să te curățești, și așa ai să te predai lui Dumnezeu, și pentru fiecare faptă îți vei lua pedeapsa. Ține minte, creștine. Uite ziua care vine; nu vei mai avea unde să te speli, nici un patrafir nu va mai fi peste capul tău. Vei vedea pe preotul tău în uzină lucrând. Îl vei vedea și vei zice nu „părinte“, ci „tovarășe inginer“ sau „tovarășe plutonier“ sau „tovarășe profesor“. Nu mai sunt ape ca să te speli de păcate.

12-07-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu Israel, ce vreme rea e în fața ta și în fața Mea! Aș da-o la spate, dar rup foile din carte. Duhovnicește Domnul vorbește.

... Așa e scrisă această vreme pe care o face păgânul. Copilașii Mei, dacă v-aș pune la distanță ceva care v-ar plăcea, în fuga mare v-ați duce, dar pentru puținul lucru care e la sfârșit, mergeți foarte încet.

Fiule, fii atent, că mulți iau grăunțe în cioc și le aruncă, și mulți ar vrea să ia și nu au de unde să ia. Nu mai aruncați toate semințele care se dau, că adevărat vă spun că va veni vremea și nu vei mai avea, și vei căuta și ceapa și nu o vei mai găsi. Duhovnicește vorbim. Acum aveți, și de aceea alegeți.

... A început să nu mai fie viața voastră vie, că am văzut sculele aruncate. Să știți că nu veți trăi fără scule. O, creștine, nu înainta fără sculă, că se întoarce vremea să vinzi averea ca să cumperi o sculă. Duhovnicește Domnul vă spune. Care ați aruncat sculele de la Mine? Vă vor mărturisi îngerii la judecată. De ce nu vă mai place cu Mine? Ascultă, nu te lăsa, că nevrerea ta e pagubă, că uite, Dumnezeu pune în locul tău un călău, care, de frica viscolului rău, vine la Mine, și tu fugi de Mine.

... Israele, copilul Meu, o mamă crește cinci, șapte, zece, paisprezece, șaisprezece sau nouăsprezece copii, și acum, la sfârșitul vieții, e singură pe așternut și n-are cine să-i dea apă să bea, și toți sunt creștini.

... Floricelelor, bătrâni, tineri și prunci, țineți-vă bine! Vine din America, vine din Rusia, vine din Belgia, vine din toate țările, vine tot felul de lume și de mode și de portrete. S-au amestecat ca tărâța în ciur și aduc mii și mii de fapte și de păcate care nu se făceau și nici nu se pomeneau în țara Mea.

... Să știți că Dumnezeu a blestemat toată băutura, în afară de vin, și era gata să cadă și vinul în blestem, dar Maica s-a rugat. Așa să spuneți, că Dumnezeu S-a supărat pe bețivi și a blestemat, și a rămas neblestemat numai vinul și apa. Nu mai poate Dumnezeu îndura beția, fumatul, mândria, hoția și curvia.

... La bisericuță dați liturghii și pentru cei vii, și pentru cei morți. Mânușița voastră dă verdeață și la mort și la viu. Fiilor, rugați-vă pentru neamul vostru viu sau mort. Nu vă uitați că atât cât au trăit au băut și au mâncat. Fiilor, mai bine se iartă acum. Puneți-i, tată, la liturghie. Căutați mereu să faceți bine și viilor, și morților.

... Fiți cu luare-aminte, fiți treji și să nu vă îmbătați cu ceva din lumea aceasta, că iată, toată lumea e beată. Apropie-te de Mine, fiule creștine, că s-a dat ordin de la împărat ca între tine și Mine să se sape un șanț, să se pună un zid înalt, și în partea dinspre Mine să pună o minciună. Ce să pună? Să pună o minciună strașnică pentru Mine.

Ieșiți din fașă, că sunteți mărișori, că toate au slăbit din pricina roadei care nu mai e bună. E știință multă. Înapoia Mea, satano! Atunci când era omul cu credință, era cerul plin de stele, dar acum a pierit omul credincios, au pierit și stelele. De la copilul mititel până la omul bătrân, numai și numai păcate nesuferite fac.

... Nu mai mâncați mâncare pentru trup, ci pentru duh. Toate să le faci pentru duh. Chiar dacă e pentru trup, dă în numele duhului.

... Am călătorit cu voi. Cinstiți călătoria Noastră, că nici unul nu a mai greșit rău, care a urmat pe Dumnezeu.

... Florile Mele, am început să iau trâmbița pe sus, s-o mut în sălile cerești, pentru ca s-o călăuzesc prin toate sălile ce le are în față. O să veniți la templul Meu și nu o s-o găsiți și veți zice: „Unde este?“, și nu voi spune nici la păgâni, nici la creștini. De aceea am voit să dau templul în primire. Cine iubește, nu se desparte de el. Mai avem puțin, e sabia aproape de tăiș, și se împlinește ceea ce trebuie, și vai de trupul care va cădea între săbiile acestea! Numai cine nu ascultă se va duce în sabie. Câți robi cerești am trimis ca să-ți spună să fugi de sabie! Și atunci, nu mai răspund Eu.

... Fiilor, țineți taină și nu mai spuneți nimănui că se mai vorbește cu Domnul sau că mai vine vasul pe la Mănești, că vine și cercetează prin cei care zic că sunt creștini, și apoi vând mai departe.

Vine Dumnezeu, pe Care nu L-ai văzut și nu L-ai auzit în viu grai decât prin acest cuvânt. Vin, tată, moșii și strămoșii. Nu se duc la aceia din crâșmă sau la aceia care strică planul lui Dumnezeu, ci vin la tine, care ești scris în carte. Vin frații voștri, vin heruvimii și serafimii, vin mii și milioane, vin la tine, Ierusalime pământesc, ca să te ia cu sine.

... Fiți pregătiți, alungați numele și urmele lui antichrist de la voi. Până astăzi, până acum, nici un creștin n-a putut să trăiască fără să țină în mână oastea lui antichrist (carnetul roșu, n.r.). În vremea care va veni, nu va putea sta cu Mine cel ce are semnul lui antichrist. Copii, cine a fost acela care va veni? Toți care au dărâmat și au necinstit lucrurile Mele, toți vor pieri, nimic nu va mai fi. Fiți atenți ce v-am spus, căci cu Mine nu veți fi, că aceasta nu ți-am spus-o până acum, că nu te voi îngădui lângă Mine cu aceste semne și numere: 666.

21-07-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, Israele tată, nu dați arama pe aur, căci arama nu e bună pentru Mine. Doar aurul e bun pentru tine, creștine, și aurul de la Mine pune-l bine, creștine. Nu te uita că e vremea rea; păstrează-l bine. Nu-l da pe aramă, ci pune-l în loc curat și binecuvântat. Creștine, vine ziua când îți va cere Domnul darul Său ce ți-a dat, și răspuns pentru cele dăruite.

... Tu pentru o vacă ți-ai pierdut firea de supărare; pentru o capră ți-ai pierdut firea de supărare; pentru un copil care a fost răpit, ți-ai pierdut firea de supărare; pentru un pom, că nu-l mai ai, ți-ai pierdut firea de supărare. Israele, poporul Meu, fii una cu Mine, că tu pierzi o dată la un an sau la zece ani, dar Eu pierd în fiecare minut.

... Israele, nu fiți morminte văruite, nu fiți așa. Fiți cum afară, și înăuntru.

Israele, Dumnezeu nu-ți face silă dacă nu vrei. Nu mai e vremea să-ți facă Domnul silă, că o să-Și ia Dumnezeu avutul Său, o să ia Dumnezeu tot, până la cel mai de jos lut. O să crape pământul și o să ardă, pentru că a ajuns Dumnezeu silă omului și scârbă.

... Israele, nu mai am nimic ce-ți vorbi pământește. Dacă ai vedea casa ta necinstită de cineva, te-ai jeli, dar Eu când văd casa Mea necinstită Mă tânguiesc, Mă supăr, dar nu Mă auziți. Voi nu aveți timp și nici auz. Cine să audă, cine? Tu când vezi lucrul tău la pământ căzut, te duci și îl ridici, dar Eu cui să-i mai spun să ridice lucrul Meu?

Israele, copilul Meu, v-am făcut copii, dar pe ce? Se miră îngerii, că voi sunteți tot răi. Copiii cei de demult s-au zdrobit și nu M-au părăsit nici cât vârful de ac, nu M-au hulit, nu M-au dușmănit, dar tu, și pentru casă sau pentru o înfruntare te-ai despărțit de Mine. Israele, poporul Meu, nu te ascunde de Dumnezeu pentru omul rău; nu te ascunde, ci înarmează-te, că puterea care vine în tine e de la Mine.Dacă ai știi tu, tată, câtă putere are credința și postul fără supărare și rugăciunea făcută cu multă pace și dragoste!

Am văzut creștini stând la rugăciune supărați și neîmpăcați. Aceia vă aduc mult necaz. A venit timpul ca să se supere și pe acest vas, și dacă ar avea putere, l-ar trânti și l-ar sparge.

... Să răspundă poporul: Mă iubești tu pe Mine? Nu Mă iubești, minți! Israele tată, cu adevărat Mă iubești tu pe Mine? Nu Mă iubești, că dacă M-ai iubi, Mi-ai pregăti calea, că mulți au fost chemați și nu Mi-au pregătit calea.

... Nu mai plângeți ce nu trebuie să plângeți, că îngerii din cer plâng pruncii care se nasc la voi pe pământ, că se nasc în locuri fără Dumnezeu. Plâng îngerii și se întristează pentru pruncul care se naște pe pământ în vremile de azi. Nu face Dumnezeu lucruri ca să nu se mai nască pruncul, dar cine voiește să fie pentru Dumnezeu, să respingă căsătoria. Cununia voastră și nașterea pruncilor voștri să nu fie în poftă și în păcat.

... Ați auzit ce s-a întâmplat pe pământ? A început profanarea comorilor cerești. Să știi că nu a fost supărarea lui Dumnezeu nici pentru Fiul Său cum este supărarea aceasta, că această profanare se face pentru a stinge Lumina, dar să știți că nu va stinge Lumina. Așa făceau înainte de inundațiile care s-au dat, dar să știi că am să lovesc cu toiagul stânca lui Moise și voi îneca pământul acesta, că nu s-a petrecut pe pământul României profanarea aceasta. Plânge Dumnezeu pentru lucrul care se face în România. Românie, Românie, au venit bârfele peste vatra ta, a venit profanarea care a fost în templul vechi.

... Poporul Meu, păstrează-te, cercetează-te și vindecă-te, că a lăsat Dumnezeu și leacuri pentru vindecarea trupului și a duhului tău. Multe aș avea de vorbit, dar Mă feresc de voi, că nu sunteți statornici, că nu sunteți mereu cu Dumnezeu. Multe am, dar n-am cui să le descopăr, căci la supărare faci mare durere și te dezbraci. Puțină bunătate este în voi.

... Copilașii Mei, nu mai faceți comori pământești. Dați comorile pământești pe cele cerești. Copilașilor, nu mai aveți unde merge să vă spălați păcatele, și nu mai faceți păcat, că a amestecat izvorul cel bun cu cel rău. Se ia și se pune lacăt, creștine.

... Fiilor, veniți-vă în fire! Pentru ce nu primiți să fiți mustrați când greșiți? Vine Domnul, și mulți atunci se vor trezi când voi veni Eu.

„Te iubesc, dar lasă-mă, că sunt tânăr și m-am însurat. Te iubesc, dar am cumpărat țarină și boi“. Dar să știți că vine vremea să-și lase omul și casa și mireasa și comorile.

04-08-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericit acel pământ și poporul creștin pe care l-a hrănit Domnul Iisus Hristos. Vai poporului creștin, din pricina necredinței lui! Vai poporului păgân, din pricina blestemului! Vine vremea să-și deschidă pământul gura sa și să-și deschidă pântecul său și va înghiți tot ce va găsi pe pământ. Vai, vai, vai, din pricina neascultării! căci din pricina neascultării nu va intra în împărăția Mea. Vai de tine, pământ și mare, din pricina necredinței tale! Vai de tine, omule păcătos, că te-ai lepădat de sfatul Domnului Iisus Hristos!

... Toate i se vor mai ierta omului, dar păcatul împotriva Domnului, hula și minciuna, hula și mândria, hula împotriva Duhului Sfânt și minciuna împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Dușmănia, vânzarea împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta. Crima, pârâciunea nu se vor ierta. Cine pe un creștin pârăște, pe Mine Mă pârăște; Mă pârăște și Mă hulește. Cine pe un creștin dușmănește, pe Mine, Domnul, Mă dușmănește. Cine pe un creștin îl vorbește de rău, pe Mine, Domnul, de rău Mă vorbește. Cine pe un creștin îl necinstește, pe Mine, Domnul, Mă necinstește. Cine pe un creștin îl vinde, pe Mine, Domnul, Mă vinde. Acestea toate nu se vor ierta. Cine pe un creștin ucide, pe Mine, Domnul, Mă ucide. Cine pe un creștin ispitește, pe Mine, Domnul, Mă ispitește. Cine pe un creștin îl fură, pe Mine, Domnul Iisus, Mă fură. Feriți-vă, feriți-vă, feriți-vă de hulă împotriva Duhului Sfânt! Feriți-vă de hula împotriva proorocilor Mei! Domnul Iisus v-a spus: feriți-vă! Luați în cunoștință aceste cuvinte.

... Să ai milostenia. Aceasta e averea cerească: să bagi tot neamul tău în averea lui Dumnezeu. Tu cu milostenia îi răscumperi pe cei din baltă, pe cei din iad. Nu-ți folosește averea pământească. Milostenia răscumpără viii și morții din păcate. Milostenia, ai auzit?

... Adevărat grăiesc, că va fi o zi când te va îndemna vremea zilei aceleia să Mă cauți cum caută orbul lumina zilei. Dar să știi, tată, pleacă urechea la Mine, creștine, că dacă ești bolnav grav și dacă în timpul bolii tale te-ai întors la Mine, și când ai fost sănătos ai alergat ca un armăsar, ce să fac Eu atunci cu tine? Când ești bolnav vii la Mine? Ce să fac cu tine? Dacă un om nu are ce face cu bolnavul, dar Dumnezeu, ce să facă cu un bolnav? Când ești mititel și sănătos vino la Mine, să ai timp să lucrezi și să faci avere în cer. Mulți când sunt tineri fug în lume, și când au îmbătrânit, vin la Domnul Iisus Hristos. Ce să mai faci, tată, la bătrânețe?

... Acela care profanează lucrarea Mea, i se scrie păcat mai greu ca al lui Iuda.

Creștine, și în somn să visezi lucrarea lui Dumnezeu. Când ai pus capul pe pernă, să nu-l pui fără să fii cu Dumnezeu. În toată calea ta să fii cu Dumnezeu. Să nu fii pe cale fără Dumnezeu.

... Mai avem o clipă, și nu te despărți de Mine, că în veci nici Eu nu Mă despart de tine. Creștine, nu-ți face alt prieten afară de Mine, și când vorbești cu cineva, să-ți fie vorba împletită cu cuvinte sfinte. Și când mergi, să știi cu adevărat că ești cu Mine; să nu te lași gol, că e rușine. Vederea ta să fie nevinovată de păcate și să nu privească făptură păgână. Astăzi este vremea păgână, pe care nici dobitoacele nu o doresc și nu o folosesc. Astăzi va fi o vreme care curând va fi amenințată de blestem, tată. Creștine, nici talpa piciorului să nu se întineze de vremea de astăzi. Astăzi este vremea să stai închis în casă și să te rogi la Dumnezeu pentru viitorul tău. Creștine, nu dori să călătorești în lume și s-o vezi. Ține minte, tată, că se schimbă moda. E o naștere, e o altă modă. Copilașii Mei, feriți-vă să nu vă încânte moda.

... Uite, un șarpe ține moda în brațe. Crezi, Daniele? Am dus-o pe Verginica într-o cameră pe pământ și erau șerpi cu mii și mii de culori colorați, o frumusețe! Și am spus: „Să nu râvnești!“. Și când a ajuns în mijlocul camerei, a țipat, că a văzut un bărbat care în oglindă se uita, și un șarpe îl lingea pe față. Era bătrân, și când îl lingea șarpele, rămânea tânăr; ziceai că e un tânăr de șaptesprezece ani, un prunc la chip. Și așa urmau și femeile și bărbații. Le făceau tinere și tineri și nu-i mai cunoștea lumea după ce-i dădea pe ușă afară. Iată moda care vine, tată! O să vă spună vasul Meu. N-o să mai vezi om bătrân, tată. Să nu faci aceasta, că e grozăvenie. Lucifer este acesta care va câștiga pământul prin acest șarpe. Fiul Meu, să nu râvnești la aceste păcate, că focul ți se aprinde în spate.

... După facerea actului, nu va intra și nu va ieși nimeni de sub acest acoperământ. Crezi? Va intra la vecini.

... Poporul Meu, Israele, poporul Meu, M-am coborât la tine, și locul în care M-am coborât, să se cinstească și să se ferească, fiindcă e loc sfânt. Prin gura prin care am proorocit, să se cinstească și să se ferească, fiindcă e loc sfânt. Prin gura prin care am proorocit, să se sfințească, să se cinstească, să se păzească, fiindcă e binecuvântată.

... Israele, Israele, poporul Meu! Israele, soborul Meu! Israele, pământul binecuvântat de Mine! Israele, voi face din tine casă. Israele, poporul Meu întru care am binevoit să Mă cobor, cinstește trupul tău și sfințește-l prin fapte plăcute și credință sfântă, căci precum își înmoaie preotul crucea în apă, așa Își înmoaie Dumnezeu Duhul Său în pântecul tău.

Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine și voi da la popoarele înfometate mâncare. Dumnezeu va face aceasta, Care L-a trimis pe Fiul Său să-l răscumpere pe tot omul păcătos, dar nu obligat, ci de bunăvoie.Cum a venit acel om mic, care s-a urcat în dud ca să Mă vadă pe Mine, așa și tu, creștine, când ai zis „Doamne, miluiește-mă!“, sunt obligat să te ascult, dar și tu ești obligat să Mă urmezi. Să știi, tată, ce se face de la tine către Mine, Mă obligă, și ce se face de la Mine, te obligă față de Mine. Crezi? Creștine, când tu te-ai rugat către Mine, sunt obligat să te ascult. Când ai zis „Doamne, iartă-mă!“, sunt obligat să te iert. Dar Eu când am grăit către tine să nu mai greșești, ești obligat să nu mai greșești.

16-08-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Astăzi este vremea lui Lot când propovăduia cuvântul și nu-l auzea nimeni. Astăzi este vremea Sodomei și Gomorei când omul lui Dumnezeu propovăduia cuvântul Său și poporul nu-l asculta, și aranja masa pentru sodomie și curvie. Astăzi e vremea și a lui Noe, că el lucra, și lumea râdea de el și juca. Astăzi este vremea și a potopului.

... Israele, dacă ai vedea cum s-a pregătit locul pentru sfârșit, ai zice că nu mai e timp nici să te duci să aduci un vas cu apă în casă, că ai zice că nu mai ai timp să ajungi în casă. Ucenicii, pe vremea când eram în trup, se țineau după Mine și Mă întrebau de toate și le spuneam. Dar acum, Eu te îndemn: Israele, fă ca Mine!

... Să nu-L uiți pe Dumnezeu. Să-L ai lângă tine mereu și să-L întrebi mereu de viitorul tău. Israele, n-ai văzut niciodată urmele Mele în mijlocul tău, dar ai să le vezi. N-ai jurat niciodată pentru Mine la un judecător, dar ai să juri, că M-ai cunoscut sau că nu M-ai cunoscut.

Nu vă mai duceți în lume cu viața, că pe filele Scripturii e scris că lumea piere.

... Măi copilașii Mei, când plecați cu trâmbița Mea la drum, fiți cu frică și cu luare-aminte. Știi cum să îngrijești de ea ca să n-ai judecată când voi veni Eu? Copilașilor, oițele Mele, n-am luat trâmbița dintre bogați sau dintre împărați ca să nu puteți să urcați, și am luat trâmbiță de jos, dintre prunci, dintre copii, cum l-am luat pe David și pe Daniel din mijlocul oilor. Și am făcut aceasta ca să puteți intra, ca să-I duc lui Dumnezeu cinstea săracului, ca să dau de rușine și bogații și săracii și împărații. Am lucrat și prin preoți, am lucrat și prin călugări, am lucrat și prin monahii, am lucrat și prin om civil, am lucrat și prin patriarhi. Numai prin împărați n-am lucrat, prin împărați ca cei de azi. Am lucrat prin împărați cum e împăratul Constantin.

... Copilașii Mei, fiilor, fiți cu luare-aminte, nu umblați pe drum cu clopotele la gât ca să vă audă lumea, că astăzi e vremea lui Natanail. Să stați ascunși, dar nu ca să nu mai lucrați, căci călăii sunt ascunși și înrăiți și vă pot desființa și fac acte de partea lor și nu știe conducătorul ce fac ei.

... Copilașii Mei, florile Mele, vine vremea să vină îngerii să vă culeagă, că e scris în Scriptură că un timp pământul va fi fără de natură. Unde va fi atunci? Copilașii Mei, păstrați-vă viața, că vine focul pe pământ și îl dă numai în mâna omului care și-a îndopat trupul cu tutun și cu băutură.

... Măi copilașii Mei, măi bărbaților, înfrânați-vă vederea de la partea femeiască, și pofta. Ai văzut, ai poftit și ai curvit. Fiule, nu știi că ești oprit? De ți-ar arde trupul, mai bine să intri în rai fără mădular și fără vedere decât în iad, cu toate mădularele. De ce te uiți, creștine, la femeia care rânjește la tine?

... Vedeți că vine toamna cu țuica. Ce faceți la smochine? Le faceți țuică? Fructele care nu sunt bune la mâncare, să le dai la animale. Faceți și voi din fructe magiun și marmeladă pentru zilele de post, nu faceți țuică. Dacă beți țuică, nu mai treceți la Mine.

... V-am spus, feriți-vă de câini, plecați urechile, că s-au făcut adunări împotriva voastră și sunteți păziți. Ei spun așa ca să vă prindă. Ei spun că vor să-i prindă pe cei care nu merg la biserică, dar nu pe aceia îi caută, ci pe voi, care mergeți la biserică. Ei nu vă opresc să nu mergeți la biserică, doar merge la biserică și conducătorul cu soția sa, dar feriți-vă de călăi, ca să nu cădeți în ghearele călăilor. Au fost mulți mucenici care au suferit și nu s-au dat pradă nici pe ei, nici pe păstorul lor. S-au făcut adunări împotriva voastră, că zic că și voi faceți parte din Oastea Domnului, nu că mergeți la biserică, unde și Ceaușescu merge, dar merge și la cârciumă și la dans. Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post. Ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce, iar tu să spui așa: „Mama și tata m-au învățat, și așa îi învăț și eu pe copiii mei, și așa scrie și în carte, și în calendar“. Și dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te dușmănește că nu faci ca el.

... Fiule Gheorghe Chivulescu, ai să ajungi preot, și ce-ai să faci? Ai să dai în cap poporului Meu pentru mânie, fiule Chivulescu. Dacă aș lucra și Eu așa, cu mânia, n-ai mai fi preot.

... Fiilor, v-am lăsat să vă duceți la serviciu, dar acum Mă căiesc că v-am lăsat, că v-ați făcut serviciu. Ce faci tu cu banii pe care-i iei de la serviciu? Milă nu mai faci defel, și vine vremea când îți va părea rău că n-ai dat milă; vine, și va aduna mila, și tu, care n-ai dat milă, ce te vei face? căci cine ajută pe un necăjit, pe Dumnezeu Îl ajută. Dați-vă seama, că uite, la Pucioasa un bogat a încetat din viață, și după ce l-a îngropat, s-a dus vestea că are trei sute de mii de lei la C.E.C., și au rămas la stat, că nu a mai putut nimeni să-i ridice, și acum el e la vama zgârceniei și nu mai poate trece.

... Fiule, nici un necaz nu vă aduce pagubă, decât numai neascultarea. Fiule, să știi de la tine ce ai de făcut, așa cum știe orice meseriaș, fie cizmar sau croitor sau zidar. Măi creștine, nu scrie în viața ta să ameninți pe aproapele tău.

08-09-1974

Author:  Duhul [ 29.2.2008, 18:13 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1974 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, nu mai vine nimeni la voi să vă spună. Eu sunt. Fiți credincioși în Domnul Iisus Hristos. Nu credeți minciunile și basmele. Poporul Meu, sunt trimis să vin la tine, și dacă sunt trimis să vin la tine, să știi bine de ce sunt trimis și să te porți bine cu Mine. Poporul Meu, să n-ai alt dumnezeu afară de Mine. Nu acest trup vorbește. Aceste porunci au fost scrise de mâna lui Dumnezeu pe tablele legii și au fost date în mâna lui Moise, și cine a ascultat, este fericit, iar cine nu a ascultat și nu a crezut nici când S-a răstignit Domnul Iisus Hristos, nu a ieșit din iad. Să știți că nu s-au răscumpărat toți.

... Cetatea Ninivei, ca să nu piară, a postit, și a pierit trei sferturi din suflare prin post, că de la sugari și până la plete albe au postit toți trei zile și trei nopți, și să știți că trei sferturi din suflare a pierit. De ce? Că nu au avut putere să postească trei zile și trei nopți.

... Creștine, uită-te bine prin orașe, că n-ai să le mai vezi. Uită-te la zidurile înalte, că n-ai să le mai vezi. Uită-te bine la magazine, că n-ai să le mai vezi. Parcă văd cum ai să alegi ghiuluri și stofe de pe stradă și obiecte scumpe, și cu ele ai să mori în brațe.

... Israele, Israele, ce miros frumos au florile din grădină! Dar e scris că tu ai să miroși și mai mult. De ce nu mai miroase omul? Omul are duh, și ar trebui să miroasă frumos. Copilașii Mei, floarea din grădină are să te mustre pe tine la judecată. Uite ziua, se vede muntele pe care trebuie să-l urci, și din munte se vede valea lui Iosafat. Ajunge! Tată, mulți mor fără să știe că mor; și tineri, și bătrâni, mulți mor, tată. Vă rog să fiți pricepuți și înțelepți, că mirese și miri mor. Nu zic că sunt miri și mirese și că au de trăit, și mor, coboară în groapă. Și împărați mor, care abia și-au luat cununa de conducători. Mulți prunci mor; abia au văzut prima zi. De ce mor? De ce nu trăiesc? E plata păcatului și a blestemului. Copilașii Mei, oițele Mele, aceasta se petrece pe pământ, dar la Dumnezeu nu se petrece așa. La Dumnezeu nu mai biruiește moartea. La Dumnezeu biruiește viața, dar păstrează-ți viața.

Copilașii Mei, la poporul lui Dumnezeu, e oprit păcatul, e oprită moartea.

... Feriți-vă de a fi malahiști. Credeți? Se vede pe pământ om cu om curvind, și femeie cu femeie curvind; se vede femeie care curvește cu degetul; se vede femeie care, când nu-și împlinește pofta, zbiară ca animalul. Voi n-ați văzut ce am văzut Eu. Sunt bărbați care curvesc cu păsările, cu oile, cu caprele și cu alte animale. Sunt femei care curvesc cu câinii. Copilașii Mei, feriți-vă de toate felurile de păcate.

... Copilașii Mei, dacă ați venit la Mine, slujiți-Mi. Fiți desăvârșiți și nu vă rușinați cu viața duhovnicească, nu vă rușinați că zice lumea „pocăitule“ sau „înapoiatule“. De când a căzut Oastea Domnului, a căzut toată omenirea în păcate. Copilașii Mei, erau preoți în Oastea Domnului, și preoții predicau și slujeau. Acum, de când a căzut, nu mai e putere nici la împărat, nici la argat. Copilașii Mei, credeți? Ascultă la Mine, că dacă mai era Oastea Domnului, nu era țara românească așa, cu portul acesta, și ar fi fost o țară de laudă cerească. Durerea este că s-a strivit, că nu era pe pământul românesc crucea dărâmată și bisericuțe încuiate. Crezi?

... Fiilor, din toată suflarea care se află azi, dacă o fi cinci să se mântuiască, pentru că nu crede; și nu vrea; zice că e mai bine așa. Chiar dacă ar cădea în foc sau în apă, nu zice: „Domnul Iisus Hristos să mă mântuiască“.

... Între cer și pământ se pregătește un loc pentru poporul Meu, că aici, pe pământ, e ursit totul spre nimicire. Voi nu știți. Se va usca pământul acesta și toată tulpina plantelor și izvoarele. Lipsiți-vă de toate mădularele, lipsiți-vă, tată, măcar că suferiți. Copilașii Mei, învățați-vă unul pe altul să cunoașteți semnele sfârșitului. Și copilul din brațe să știe semnele sfârșitului, și învățați copiii să știe zilele de post și să nu-i audă vecinii voștri pe copiii voștri plângând că le e foame. Să știe de la sine că astăzi e o zi dumnezeiască și că fiecare trebuie să trăiască duhovnicește. Nu acum s-au făcut zilele de post, nu acum s-a făcut lunea, nu acum s-a făcut miercurea, nu acum s-a făcut vinerea.

... Fiilor, să știți cu toții că lumii i-a sosit ceasul morții, căci a căzut lumea în păcate grele. Babilonul, cetatea cea mare, va fi îmbrăcată în haine de jale.

... Gura ta, când ai deschis-o în fața Mea, din ea să iasă duh de viață. Ce mai ai tu nevoie de cineva când ai pe Dumnezeu? Fiule, să fii creștin fără nici un fel de motive.

... Nu vă uitați că se nasc prunci și să ziceți că trebuie să moștenească ei, căci toate se fac fără oprire până la arătarea Mea.

... Copilașii Mei, pe unde puneți voi picioarele, vi se ia, și veți merge pe un alt pământ și se face un pod ca să stea credincioșii în timpul plăgilor care se vor vărsa.

... Învățați capitolele și versetele Scripturii, nu învățați basme, că va scoate Dumnezeu din poporul Său în fața judecății ca să vorbească cineva. Așa și cu voi, o să plângă toți păcătoșii în fața aceluia care va vorbi.

... Fiilor, copilașii Mei, învățați Scripturile, că veți fi urâți de neamuri, veți fi urâți de copii, veți fi urâți de nepoți, dar Dumnezeu n-o să vă urască, și mai mult o să vă iubească, și mai mult o să vă dăruiască. Copilașii Mei, s-a umplut pământul de fermecătoare, de vrăjitoare, dar fiți desăvârșiți, și pe unde mergeți voi, să luminați ca soarele pe cer. Nu vă mai întristați de vremea de astăzi. Voi sunteți biserica cea vie, biserica lui Iisus cea vie.

... Copilașii Mei, plânge Maica Domnului pentru femeia omului care nu mai ține după naștere patruzeci de zile lăuzie. Preoțime, preoțime, care îndrăznești să slujești o femeie care nu trebuie să calce pământul patruzeci de zile! În poporul Meu nu este îngăduit ca femeia să nască la maternitate. Să știi că orice ai păți, nu-ți îngăduiesc ca femeia creștină să nască la un loc cu păgânele. Iată cum merg lăuzele pe pământ fără să le oprească cineva. Creștinilor, nu simțiți? Se aprinde pământul! Vine prăpădul! Vine distrugerea! Din toate pornește și se osândește. Cine să mai anunțe preoții să nu mai facă molitfe femeilor înainte de patruzeci de zile?

... Cine nu ascultă de sfaturile Mele, să știți că nu Mă mai cobor ca să-i vorbesc.

15-09-1974

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele tată, suntem în drum spre sfârșit. Israele tată, în timpul cât M-am pogorât cu Duhul, mulți creștini am întâlnit pe pământ, și astăzi nu mai sunt. Israele, n-am venit pe pământ să dau bună ziua la creștini. Am venit cu lucrul Meu.

... Israele, ce vor face acești creștini când se vor întâlni cu Mine la judecată? Daniele, ce vor face? I-am făcut fini, i-am făcut nași, i-am făcut rude, și tot M-au părăsit.

Israele, mai avem un petec de mers, și în acest timp vom trece ca printr-un canal întunecos, și ce-ai să faci, tată? Ai să ieși ca purcelul, tăvălit tot prin noroi? Israele, acea vreme care vine e grea, dar dacă ești creștin desăvârșit și ai credință și ai dragoste de Mine, de Domnul Iisus Hristos, Care a venit pe pământ și nu vrea nimeni să ia aminte la cuvintele Mele, dacă vei fi tare în credință nu te vei murdări, și vei fi mai bine ca în trecut. Iar dacă te vei tăvăli ca porcii, vei fi de batjocură tuturor îngerilor care te așteaptă la gura canalului. Vor râde de tine și pietrele, tată, pentru că ai fost creștin și n-ai iubit pe Domnul Iisus Hristos. Ai fost numai cu trupul, dar duhul nu l-ai avut, că se aud din cer căderile creștinilor de ieri. Dar Eu ca un Dumnezeu am venit la tine și M-am făcut cunoscut ție, dar tu nu te-ai făcut cunoscut Mie și ai lucrat cu vicleșug cu Mine. Ai în față pe cei ce i-am iertat de păcat, dar nu au mai făcut.

Israele tată, poporul Meu, mulți ani am călătorit cu tine. Am vorbit de aproape și Mi-ai spus: „Da, Te ascult“, dar nimic n-ai făcut; ai fost mincinos. Israele, nădăjduiește în Mine, fii bine cu Mine. Israele, în fața poporului din trecut, în multe feluri M-am schimbat în fața lor, dar în fața ta nu M-am schimbat niciodată. Israele tată, când M-ai auzit prima dată, erai mult mai credincios și mai cuminte ca azi, și am zis că tu de la Mine nu vei pleca, și am spus și ucenicilor Mei: „Aceștia sunt mai credincioși ca voi“, și ei au plâns mult de acest lucru. De ce astăzi nu mai sunteți așa? De ce atunci erați mulți, și astăzi nu mai sunteți decât ca iarba printre mărăcini, ici colea, câte un fir? Israele tată, în toate felurile am lucrat cu voi ca să cunoașteți pe Dumnezeu.

... De aceea zic, creștine, nu mai face păcat, că nu mai ai unde să te mai speli, că Trupul și Sângele din potir, se ia și se întoarce înapoi la aleșii Săi. Bisericuța, nu pentru lume se dărâmă, ci pentru tine, copilul Meu, ca să nu te mai duci tu.

... Cu greu am coborât prin vasul Meu. Este zdrobit, nu de la sine, ci de la creștinii care fug de Mine.

... Ce de creștini erau în Turbați! Ce de creștini aveam în Ciofliceni sau în Micșunești, și am mers până la Sudiți și până la Fierbinți, dar acum nu mai sunt. Crezi? Pace vouă, Vasilică și Florica! Să nu fiți mâhniți. Aveți grijă să nu pieriți și să nu muriți și să fie cineva din casa voastră.

31-10-1974

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 22:00 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1975

Anul 1975

   * 14-01-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-01-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 30-01-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-02-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-02-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-02-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-03-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-04-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 16-04-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-04-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-04-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-05-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 01-06-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-06-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-06-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 30-06-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-07-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-07-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-07-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-07-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-08-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-08-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-09-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-11-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-12-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-12-1975 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-12-1975 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Vino la Mine, creștine! Pe cine să mai trimit după tine? că nu mai am pe cine să mai trimit după tine, că după Mine sună trâmbița lui Mihail și morții vor veni să-Mi vadă fața și tu vei zăbovi să îngropi morții, să te gândești să faci lucru pământesc. Vino, că vei fi înfometat și nimeni nu-ți va mai da nici o poamă. Vei fi însetat și nimeni nu-ți va da nici o picătură de apă. Vei fi gol și va fi frig, și nimeni nu-ți va da îmbrăcăminte și nimeni nu-ți va da încălțăminte. Duhovnicește Domnul vorbește. Vino, că vei fi obosit, abia te vei mai ține pe picioare și nimeni nu-ți va da un scăunel să te odihnești. Vino, că vei sta în ploaie, dar ploaia, tată, te va pătrunde până la os și nimeni nu te va aciua, nimeni nu te va cunoaște pe pământ. Decât Dumnezeu te cunoaște, și El îți va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creștine!“.

Vine vremea, tată, când vei căuta și groapă să te aciuezi și nici groapa nu te va primi. Vino la Mine, că M-a trimis Tatăl la așternutul tău să te chem. Vino, tată, că dau osândiții din iad să iasă la acest cuvânt, dar nu pot, și tu, că ești liber, nu vii. Vino, că dacă asculți de Mine ca moșii și strămoșii voștri, vei da slobozenie întregului neam pe care-l ai în iad.

... Prețuiți chemarea, că orice vei sădi, va răsări; orice vei răsădi, se va prinde și va lua viață și se va face frumoasă, dar fă așa cum te învață Dumnezeu. Copilașilor, treziți-vă la viața creștină, că nu va mai lumina soarele pe cer, și tu vei lumina pe cale. Nu va mai fi sarea pământului, și tu vei da gustul. Veniți-vă în fire. Spălați-vă picioarele unul altuia, ca ucenicii Mei. Dovediți prin fapte că sunteți fii ai luminii. Voi veți lumina pe cale, că la voi vor veni mulți să-și aprindă lumina lor. Măi tată, vine vremea să fiți mucenici. Copiii Mei, să fiți ca mucenicii, să nu săriți în iad. Vine vremea să se încerce puterea ta.

... Lăsați grâul împreună cu spinii, că singuri se vor alege. Am arătat vasului Meu că vine vremea să meargă fiecare la locul său, și nu pe pământ va sta, ci la locul ce și l-a răscumpărat. Nici cât un fir de păr lucrul spurcat nu va intra în împărăția Mea.

... Săraci din poporul Meu care primiți milostenie, să-Mi răsplătiți milostenia prin rugăciune pentru acela care v-a dat și pentru răposatul pentru care s-a dat. Nu fiți ca țiganii de la ușa bisericii, care cer pomană și care nu se roagă pentru cel care l-a miluit.

... Ați dat copiii la școli, dar nu lăsați copiii să-i ia de tot profesorii.

... Israele, poporul Meu, Israele, spală-te bine, să nu ai tină pe tine, că sfârșitul vine; nu sfârșit să mai rămână cineva în urma Mea, ci sfârșitu-s-a!

14-01-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericit de milioane de ori cel pe care l-am câștigat prin acest cuvânt și stă neamăgit și în voie, că stă lângă Domnul Iisus Hristos.

... Copilașii Mei care mai sunteți, nu așteptați ca să vă pecetluiesc Eu. Pecetluiți-vă voi, ca să nu vă mai înșele satana.

... O, Israele tată, de ce nu cunoști tu că ești ruda Mea și că de la Mine ai luat viață și față? căci pentru Mine suferi toate. De ce nu cunoști tu viața fără de moarte? De ce nu cunoști tu, tată, că poporul tău e ca poporul lui Dumnezeu, și că poporul lui Israel e poporul din cer? Locul tău nu e pe pământ, ci e la Dumnezeu, și de aceea te urăsc toți, că nu ești din loc pământesc.

... Mulți vor vinde căminul acesta, și apoi vor vrea să vină să stea în locul acesta, dar pentru vânzători și pentru cei ce au plecat se vor pecetlui toate. Nu e grea lupta, cât e frica. Ține-te bine de Mine, că acesta va fi un cutremur. Nu-ți face nimeni nici un rău. Acela care te-a împărtășit și te-a mărturisit, acela va fi cel mai rău cu tine. Tată, nu sunt împotriva preoților, dar unul la o mie își va păstra cumințenia, și mulți vor fi împotrivă, crezând că te faci tu mai mare în picioare decât el. Nu, Israele, tu așa să spui la cine te va da de mână afară din sinagoga sa; să spui: „Sunt creștin că așa mi-e viitorul, nu ca să fiu păstor în locul tău“. Copilașii Mei, când va vedea această lume tot viitorul dumnezeiesc și lucrarea dumnezeiască, vor sări mulți în foc ca să ardă și se vor spânzura, sau își vor curma viața și vor arde, că pentru mulți, acest adevăr va veni cu osânda.

... Fii înțelept în toate și să nu te asemeni cu cei de astăzi. Mădularul tău care te duce la păcat, să fie fără putere. Să nu te asemeni cu științificii, să nu te asemeni cu hulitorii, să nu te asemeni cu negustorii, să nu te asemeni cu lacomii, care stau la masă zi și noapte și nu se mai satură. Fiți desăvârșiți și nu vă lăsați amăgiți.

... Copilașii Mei, precum știți că Eu am fost urât și nu am fost primit în nici o casă, și unde am fost primit, nu a zis să Mă mai duc, așa și voi, să știți că de la Mine sunteți.

... Domnul Iisus spune că va fi o zi când va trage pomul din poartă la Sine și nu va mai fi în lume. Nu huli pe cel ce te-a bulgărit, că vei fi tras cu toate ale tale în grădina Mea. Știu durerea ta. E scrisă în costița Mea. Toată durerea ta e scrisă pe trupul Meu. De aceea am venit după tine și plâng mereu.

... Oițele Mele, puneți mâna pe Scriptură, că se coboară cei care se duc la lună și la stele și stau cu voi și vă arată minciuna. Să nu ziceți cum că luna și soarele sunt lucruri străine de Mine. Să nu zici că ei au intrat pe poarta cerului și nu au găsit pe nimeni. Acestea sunt minciuni.

... Păstrați slujba și viața cu Mine. Nu mai lucrați sărbătorile și duminica, fiilor. Trăiți cu frică, tată, că uite, aveți vecini pe lângă casă care lucrează duminica. Aveți lume care nu mai ține sărbătorile, și o să vină urgia de la Mine, dar nu vă speriați, că peste tine nu vine dacă vei păstra acestea cu Mine. Israele, ascultă, tată, că Dumnezeu a pornit cu multă durere asupra acestui popor care lucrează duminicile. Înarmați-vă bine, Să nu fie în inimile voastre nimic care să vă înspăimânte, chiar de ți-e soră, chiar de ți-e mamă, că Dumnezeu a pornit cu rău împotriva celui rău, că Dumnezeu nu mai poate răbda lucrarea rea.

... Tată, auziți bine cuvintele de la Mine. Moșii și strămoșii voștri, în ajunul acestor zile mari, se rugau și posteau. Am deschis cerul și am văzut preot mergând cu botezul din casă în casă și a găsit mâncând carne de ajunul Bobotezei și i-au zis: „Hai, părinte, să mâncăm“. Și ce au zis: „Dacă preotul a mâncat, de ce să nu mâncăm și noi?“. Ferice de preotul care nu a mâncat și a mustrat. Mai sunt preoți, dar mai rar care trăiesc în post și în rugăciune și iubesc poporul care este cu Domnul, și acești preoți se vor socoti la preț, nu un leu, nici o sută, nici o mie, nici zece mii, ci milioane de lei.

Creștina care are soțul la serviciu, să muncească și pentru soțul ei pentru viață veșnică. Dar o să vină ziua și vremea să nu mai fie creștinul la serviciu. De unde vine această vreme? Fiule tată, de la Mine vine, dar nu Dumnezeu vine. Un om vine, și va zice: „Du-te la pocăința ta, și acolo să slujești“. Și tu te vei pune pe gânduri și vei pune capul în jos și nu vei slăvi pe Dumnezeu, și ai să zici: „Ce voi mânca și cu ce mă voi îmbrăca?“. Dumnezeu va trimite ca să nu mai fii în serviciu, ca să poți să fii pregătit cu Mine. Și în timpul acela lumea va bea și va mânca și tu vei suferi în casa ta. Nu-i va păsa lumii de boala ta și de foamea ta, dar Eu zic: dacă vei fi vrednicul Domnului Iisus Hristos, pe toate le vei avea.

... Mă duc, tată, că am un ucenic, pe iubitul vostru frate Zaharia, care e în cumpănă, nu în cumpănă de moarte. Știi cum stau îngerașii în casa lui? Cum stă și gătește cineva mireasa. E durere grea pe casa sa și pe fiul acesta. Printre îngerașii care sunt în casa lui, e și surioara lui. Dacă veți putea, să dați și voi pe la el până va pleca. Pregătiți muzica pentru plecarea sa, dar să nu o luați unul în jos și altul în sus. Tată, fiecare din copiii lui Zaharia să fie luați de creștini, că se fac răi.

... Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, dar nu mai e mult și voi veni în trup, și în trup voi despărți veacurile: pământesc, de cel duhovnicesc. Voi face un veac nou, care nu se va mai schimba și nici nu se va mai tulbura.

... Copilașii Mei duhovnicești, să fiți desăvârșiți, să grăiți adevărul pe pământ: ce e nu, nu; ce e da, da. Feriți-vă de nedreptate și de strâmbătăți. Nu vă împrieteniți cu păgânul, nu fi prieten cu el, căci păgânului nu-i place creștinul, ci te face prieten să te tragă în viața maghiară. Precum mama a purtat grijă de voi, așa și Eu port grija poporului Meu, de hrana duhovnicească.

... Este vremea de pe urmă și nu se știe aceasta, că s-a ascuns dreptatea și s-a acoperit adevărul. Nu vrea să vă spună. Și să știți că nu mai e mult și vă veți muta în veacul al doilea și altul nu va mai fi, dar feriți-vă de moarte.

... Priviți bine și cercetați bine, că sunteți în vremurile din urmă. Se vede după vreme. Afară e cald și soare și pace în lume, dar între creștini e vreme rea și ucidere. Scrieți pe hârtie.

... Fiți desăvârșiți, că iată, Mă încurc la vorbă, că sunt mare la cuvânt, și trâmbița e mică. Dezrobiți-vă neamurile din iad. Dați-le și lor bucuria și mântuirea prin fapte, că nu numai cu voi vorbesc, ci pentru toți, vii și morți.

Fiți stăpâni pe viața voastră. Nu lăsați pe nimeni să vă stăpânească. Așa au fost moșii și strămoșii voștri.

... Copilașii Mei, veți putea face multe lucruri și veți putea naște mulți prunci prin viață plăcută, că și din duh se nasc prunci. Să fiți credincioși, să știți ai cui sunteți voi. Deși v-a născut Ioana sau Steliana, voi sunteți fii ai Luminii dacă ascultați de glasul Meu.

... Odraslele Mele, mulți din lumea aceasta mor și dau de pomană lampă, ca să aibă lumină pe dincolo. De ce? Că nu au credință. Încrede-te în Dumnezeu, că după moarte nu vei mai avea soare sau lună sau lampă ca să lumineze, și va fi Dumnezeu lumina. Voi sunteți și lumina. În inima ta e lumina. Voi sunteți gustul mâncării.

Copilașii Mei, vedeți voi lumea aceasta? Cu cât e ea de rea împotriva ta, cu atât, în vremea de pe urmă, va veni la tine și îți va cere tămăduire și lumină, dar nu mai păcătuiți. Să nu mai răsară nici o lăstară, să zvârli rădăcina păcatului. De aceea mulți s-au întors de la Mine în lume, că n-au scos din inimă rădăcina și a ieșit din nou păcatul și s-au dus.

... Fiți desăvârșiți. Vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat, și se va scula; și să te rogi pentru orbi, și se vor tămădui, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deținuți și să pui mâna pe lacăt, și să se desfacă. Vine vremea, copilul Meu, că fiecare își va lucra meseria sa, dintre cei credincioși.

Nu vă temeți de aceștia care vă poreclesc și care vă zic că vă ucid. Nu vă temeți. Aceștia sunt vorbitori de basme și făcători de rele, care vor pieri.

Toată puterea papală va dispărea și va rămâne una singură: Dumnezeu. Toată puterea celor învățați dispare. Toată vorbirea și toate zidurile se vor sfărâma. Vei rămâne tu, creștine. Auzi? Te anunț de un timp.

Toată stofăria și hăinăria și toată încălțămintea vor fi aruncate pe străzi. Dar de ce, nu se spune. Te rog pe tine, nimic să nu folosești. Să calci și să scuipi pe ele, dar nimic să nu atingi, că te vei face bulgăre de piatră ca femeia lui Lot. Învățați-vă bine aceste povețe de la Mine, că ai să vezi stofe și haine și ai să zici că de ce s-au aruncat, că erau bune. Nu lua, că a căzut blestemul peste această purtare necuviincioasă.

... Citiți, citiți, citiți! Credeți voi că sunt creștini care n-au pus mâna pe Scriptură? De ce? Că-i dau de rușine faptele. Fiule Daniele, nu te rușina de Mine, că nici ginerele tău nu folosește Scriptura. Nici ginerele tău, Constantine Chivulescu, nici fiul tău, Cristea, nu folosește Scriptura. Să știți că vine vremea să nu mai ai Scriptură în casă, și nici carte de rugăciune. O ia apa. Numai pe sfert de sfert să aveți și voi dorul să citiți, măcar o dată pe săptămână, măcar un verset pe lună. Dacă ați fi cu dor de Noi, nu v-ați lenevi.

... Și preoțimea se roagă și pentru vii și pentru morți, și se duce mama copilului și se duce soția bărbatului la bisericuță și la preot și dă slujbe pentru ei și se roagă, dar soțul și copilul bea în cârciumă în timpul acestor rugăciuni.

... Ai să vezi monahii plângând pe lângă zidurile mănăstirii, că nu au știut să trăiască, ci au dus viață monahicească fiind ca lumea, iar haina era ca acoperământ pentru păcat. Dumnezeu va aduce în lăcașul Său un păstor bun, care va cunoaște fapta fiecăruia.

... Fiilor, îmbrăcați bine trupul, să nu se vadă goliciunea.

19-01-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiți pricepuți, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp. Uitați-vă că Domnul Iisus Hristos Se ferește de cel ce nu împlinește, și îi spune o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de nouă ori, de zece ori, și a unsprezecea oară fuge de tine.

... Copilașii Mei, nu mai vine nimeni să mai spună: „Vine sfârșitul!“, și aceasta e trâmbița prin care te anunț, trâmbița Domnului Iisus Hristos. Fiilor, copilașilor, bătrânilor care aveți copii, veți suferi pentru copii, că în ziua de judecată Domnul Iisus Hristos te ceartă de ce ai dat drumul copilului tău în lume. Și pe tine, creștine care ai dat frâu liber femeii tale, te va judeca și te va pedepsi, că iată, vine Cel ce pedepsește.

... Adevăr grăiesc, văd că mulți credincioși se simt obligați să nu mai bea, dar ar bea. Mulți credincioși se simt obligați să postească, dar ar mânca. Să știți că ceea ce doriți, aceea săvârșiți.

... Turmă mică, cu ce să te înmulțesc? Ce să aduc în loc când tu pleci? Ce să aduc în loc când tu cazi? căci la cei patruzeci de mucenici s-a înlocuit, dar acum cu ce să mai înlocuiesc când nu o mai fi nimeni? Cu ce să mai înlocuiesc?

... Nici văzduhul nu va mai rămâne. Și văzduhul se va preface și cerul se va topi. Nu mai rămâi decât numai tu, cel ce ești cu Dumnezeu, și nu vei ști unde vei merge, că e taină. Atât vei auzi: „Mergi aici, sus!“.

... Crezi că va fi război între cer și pământ? Dar nu așa, păcătos cu credincios. Se face război, dar nu se spune scula. Dumnezeu cu turma Sa, și diavolul cu turma sa. Va fi război care nu a fost de când e veacul, și va rămâne Dumnezeu cu poporul Său, că și cerul va fi pe pământ aici. Scrie în sfânta carte.

... Poporul Meu iubit, te iubesc întotdeauna. Nu te mai lăsa să fii aramă stricată. Fii vas lui Dumnezeu; fii casă și izvor lui Dumnezeu; fii masă și servul lui Dumnezeu, că în ceruri va fi bine când te vei duce la odihnă.

O, fiica Mea, o, fecioară, nu te încânta de un mire pământesc, nu te încânta de portul pământesc, nu te încânta de vremea de acum. Prin curăție îți faci rochiță de mireasă. Spune-Mi și Mie, poporul Meu, când se termină viața ta cea rea?

... Eu vă iubesc întotdeauna. Voi sunteți cheia veacului, care mai faceți binele. Dumnezeu va încheia veacul Său cu voi. Mai sunt copii ca voi, mai sunt pe alocurea. Eu Mă duc la toți, pe toți îi hrănesc, și vine ziua să-i unesc pentru ziua cea mare. Credeți că sunt fii și fiice necăsătorite și care postesc cu zilele, și sunt fii și fiice care sunt ca niște mlădițe? Nu vă spun ca să vă întristez, ci ca să vă îndemnați la drumul lui Dumnezeu.

... Această goliciune nu e de pe pământ și nici în carte nu scrie de ea, că n-ar fi avut loc, și aceasta nu e de pe pământul țării românești, ci din țară foarte murdară, de la armatele care au fost pe aici.

O, mireasă frumoasă, cum ți-ai întinat rochița de mătase! Dar nu e vina ta, e vina altuia. Numai în profeția spusă indianului am scris această urgie. Acum indianul e mucenic în cer, ucis în țara lui. Am vorbit prin vasul Meu în închisoare unui doctor indian, și acela a scris cuvântul Meu și a crezut în Mine prin trâmbița Mea. A fost ucis când s-a dus cu vestea aceasta în țara lui (doctorul indian Singvrey, n.r.).

30-01-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, umiliți-vă. Ai ieșit în stradă și mergi, dar să nu vezi nimic afară de Domnul. Pe El și lucrurile Lui să le vezi. Să nu vezi altceva. Eu aș face să nu vezi, dar nu e bine să fii fără vedere, și e bine să ai vedere. E bine pe toate să le ai, dar să fie slugile Domnului.

... Am nevoie de tine, tată, că Domnul până la judecată nu Se mai arată. Să te trimit să sădești o floare în grădină, să te fac doctor, să te fac sutaș, să te lupți cu necurații, dar să știi că mai mult te vei îmbogăți, că te vei duce pe mare și vei aduce Domnului Iisus Hristos ceea ce îți ursește.

... Cineva din creștini zice: „Mai bine nu cunoșteam credința“. O, de ce disprețuiți? Nu-ți mai place? Nu pofti la lume. Ia la tine Duhul de la Mine, nu pleca gol, că vine satana și pleacă cu toată armătura sa și cu toată ceata sa. Nimeni să nu dorească să se despartă de viața duhovnicească, să se despartă de Mine, Domnul.

O, lume, lume, amară lume, cum râvnesc toți la tine, la masa ta, la purtarea ta! Tată, ce vezi tu la lume? Tată, ce râvnești la ea? De ce, fiilor? Fiți încredințați că veți vedea cu ochii pieirea lumii acesteia, fuga la munte și la morminte.

Copiii Mei, faceți sfânta cruce nu numai când faceți rugăciunea. Cu crucea veți birui. Faceți cruce unde vă culcați, faceți cruce pe pereți, pe vase, pe masă, la izvoarele de apă, pe cărări, și chemați blagoslovenia, că unde este crucea, diavolul se depărtează. Faceți cruce. Nu fiți oameni fără cruce. Crucea sfințește obiectele, sfințește trupurile, sfințește ochii voștri. Crucea e toiagul care-l nimicește pe satana. Crucea aduce vindecare. Mii și sute de sfinte cruci să faceți la rugăciune, nu numai una sau două. Dacă nu puteți cu mâna pe cale că vă e frică de oameni, Eu zic să nu vă fie frică de lume. Nu băgați lumina într-un obroc. Aveți grijă de candele. Mirul pune-l în mâncare. Mirul aduce sănătate și multe alte lucruri bune.

06-02-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, măi Israele tată, Eu voiesc să fac din voi ucenicii Mei. Eu voiesc să fac din voi ostași de război, dar nu cu armă de fier, ci cu arme nevăzute. Eu voiesc să fac din voi îngerașii Mei. Eu voiesc să fac din voi apostolii Mei. Eu voiesc să fac din voi profeții Mei. Eu voiesc să fac din voi ucenici ai Mei, ca nici unul din voi să nu fiți fără lucru sfânt.

... Israele tată, creștinul de astăzi nu se mai aseamănă cu creștinul mai de demult. Creștinul de azi e ca o tulpiniță retezată cu fierăstrăul, adică a retezat Dumnezeu trupul vechi, ca să răsară trupul nou, dar în loc să răsară trupul nou, au început să răsară mlădițe din trupul vechi, tot ce a fost în trecut.

... Tată, găsiți hăinuța sfântă, găsiți hăinuța dreaptă. În Scripturi găsești, nu în magazine, nu la oamenii de azi. Dacă te duci la un om pământesc și îl întrebi de viață, nu cunoaște, pentru că e orb. Copilașii Mei, cine a căutat viața la om, s-a rătăcit. Cine a căutat viața în Scriptură, a aflat-o.

... Cine nu vrea să fie cu Mine, nu-l leagă nimeni și nu-l forțează nimeni, dar ești obligat să nu-Mi oprești respirația trâmbiței. Mai târziu se va vedea ce a făcut Dumnezeu prin Duhul Său pe pământ, că e o zidire nevăzută de ochiul pământesc, și când o vei vedea, ai să cauți să vii la Mine, dar te va ține necredința ta și faptele nebune.

... O, creștine, am nevoie de tine cum are nevoie un om de un zidar la casa sa, sau de un meseriaș să lucreze ceva în munca sa, sau cum are un om nevoie de o slugă la curtea sa. Am nevoie de voi, și nici unul nu veți fi fără lucru.

... Dumnezeu cere de la poporul Său să nu se mai uite de unde a venit, să nu se mai uite pe lângă trup, căci așa îndeamnă diavolul, să se uite pe masă să vadă ce mănâncă, să se uite că nu are vite și să se uite că nu are avere. Moșii și strămoșii voștri au vândut averea și au plecat în pustie și s-au îmbrăcat cu sărăcie, dar pentru că astăzi nu mai e loc în pustie, pentru că a intrat în stăpânirea împăratului de azi și peștera, și scorbura, și pustia, și șesul, și dealul, totul e în stăpânirea lui, învățați bine, ca să trăiți și aici.

... Copilașul Meu, crede cu adevărat că nu mai vine un alt Hristos la tine, nu mai vine o altă milă pentru tine. Veniți-vă în fire, tată. Auziți bine cuvântul de la Mine. Nu mai duceți trupurile la gunoi, în groapă, și uniți trupurile cu duhurile, căci trupul dus cu păcate, nu mai poate învia în împărăția cerească. Ați auzit?

... Tată, a ieșit pe pământ o minciună mare, pe care o ascultă toată lumea, și pruncii, și bătrânii. Prin minciuna aceasta se pierde toată suflarea. Nu mai credeți, măi tată, minciuna. Cu minciuna ai făcut ucidere duhului tău de la Dumnezeu. A mințit Arie și l-a pedepsit Dumnezeu. Orice mincinos e pedepsit pe veci. A pedepsit Dumnezeu pe toți care au scos alți dumnezei pentru voi, așa cum Domnul v-a spus și a scris în carte, că în cer a fost încăpățânare mare a lui Lucifer, și Dumnezeu l-a doborât din cer. Așa și minciuna de azi, care bate mereu în poarta lui Dumnezeu ca să piardă toate lucrurile lui Dumnezeu. La început era Cuvântul, și acum tot Cuvântul este. Daniele, la început era Cuvântul. Ai auzit așa ceva? A fost Cuvântul și Duhul. Nu te gândi, omule, că te vei lupta cu Mine, că Dumnezeu, cu cuvântul le-a făcut pe toate, și nu poți să te ridici împotrivă, oricât ai crede că ești de tare. Veniți-vă în fire, credincioșii Mei. Învățați credința. Nu mai fiți săraci și slabi în credință, că nu e așa cum spune lumea.

... Creștine, vei vedea pieirea lumii, vei vedea fuga lumii și vei auzi strigătul lumii. Dacă vei fi cu Mine, creștine, și vei fi cu lumina în mână, până la al miilea neam vei scăpa pe poporul tău. Vei spune: „Doamne, iată pe mama mea, iată-l pe fiul meu“, și Dumnezeu va împlini cuvântul tău și îți va spune: „Să-ți alegi neamul tău și îl vei răscumpăra, dar prin rugăciune“.

... Nu mai poftiți mesele lumești. Deosebire au avut de lume moșii și strămoșii voștri. Mulți n-au mai voit să privească față femeiască.

... Românie, Românie, Românie! Nu te lăsa, Românie! Am zidit în tine un zid și nu se termină. Românie, oare, nu știi poruncile și minunile? Românie, Românie, cum te calcă în picioare! De ce a slăbit în putere duhovnicească această țară? De ce, tată, copilașii Mei, de ce toți doresc să viziteze această țară? De ce toți doresc să se împrietenească cu această țară? Din toate țările au vizitat, și toate s-au înspăimântat că în România e asprime pentru rugăciune. România era cea mai curată și frumoasă țară.

... Odoarele Mele, cum am să adun Eu petecuțele de pe pământ și floricelele și cum am să iau Eu roadele de pe pământ și am să iau pomul Meu de pe pământ, pe care astăzi îl zidește Dumnezeu! După vremea aceasta se schimbă, tată, se schimbă timpul. Dacă ați fi voi desăvârșiți, toate tainele le-aș vărsa în fața voastră, dar după cum am văzut vânzarea din trecut, nu mai pot, tată, să mai spun.

... Florile Mele, nu sunteți singuri, sunteți însoțiți. Și tu, femeie, și tu, bărbate, sunteți însoțiți de persoane cerești. Nu mai faceți păcate crezând că nu vă vede nimeni. Nu e niciodată să fii singur pe pământ. Eu am ursit sfinți îngeri și pe Maica Mea și chiar heruvimii și serafimii să vă însoțească, și să știi că dacă te vei despărți de însoțitori, va fi greu de capul tău.

10-02-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Călcați pe urmele Mele. Învățați bine viața de la Mine. Cine trăiește lumește, nu e vrednic de Mine. Cine trăiește duhovnicește, acela e vrednic de Mine. Cine iubește averea pe pământ, nu e vrednic de Mine. Cine trăiește duhovnicește în lume, are viață nemuritoare și fără sfârșit.

... Fiilor, în vremea aceasta în care trăiți voi, nu e o vreme bună. După această vreme vine o vreme și mai rea, și după această vreme rea, vine o vreme bună, dar această vreme va fi ca fulgerul pe cer, iute. Copilașii Mei, după această vreme bună vor veni trâmbițele și se vor întrece de a suna ceasul de pe urmă, de se va îngrozi lumea de lucrurile pe care le va auzi. Vor suna trâmbițele toate, își vor face lucrarea care a rămas nefăcută și neîmplinită.

Fiilor, pe pământ sunt mulți creștini, dar sunt numai pe jumătate creștini, și pe jumătate sunt păgâni. De ce? Când este vorba de rugăciune, când este vorba de post sau când este vorba de o milostenie sau de bisericuță sau de alte fapte bune, le vine greu. Acești creștini sunt numai cu numele, dar sunt bogați în lucrurile rele.

... Veniți la Mine, copilașii Mei, veniți și auziți cuvântul Meu! Veniți să-L vedeți pe Dumnezeu, că va veni vremea să-L vedeți pe Dumnezeu în trup cât mai stați voi pe pământ. Veniți ca să auziți cuvântul Său, căci cerul s-a deschis și Domnul S-a aprins de dorul tău.

... De ce jeliți voi morții care pleacă de pe pământ de la voi și îi petreceți până la groapă? O, tată, copilașii Mei, nu mai petreceți morții care sunt în păcate, ci petreceți morții care I-au slujit lui Dumnezeu, că aceia pleacă de pe pământ la cer.

... O, copilașii Mei, ce de blocuri s-au făcut pe acest pământ! O, cum se vor desface aceste blocuri mari! Câte suflete vor înghiți aceste blocuri când se vor surpa, și câte făpturi tinere vor pieri în aceste blocuri de pe pământ, care sunt făcute fără Dumnezeu! Crezi, creștine? Aceste blocuri înalte, care se fac acum, nu sunt scrise în cer, dar să știți că toate au fost să fie, dar ar fi bine dacă n-ar mai fi. Vai de trupurile care se vor strivi în aceste blocuri înalte! căci nu va mai rămâne os din trupul lor. Copilașii Mei, aceste blocuri sunt o nebunie; aceste blocuri sunt o urâciune la Dumnezeu; aceste blocuri sunt o minciună la Dumnezeu.

... Luptați, tată, cu diavolul mereu. Chiar dacă n-ai îndeplinit un lucru, nu te mai gândi că n-ai să poți să îndeplinești. Luptă-te mereu și fii treaz mereu. Să nu zici că ai greșit, ci fii și treaz apoi. Creștine, de la cel mai mic până la cel mai bătrân, luptă-te, creștine, luptă-te pe viață și pe moarte.

... Aveți grijă cu bisericuțele. Nu lăsați bisericuțele în părăsire, că vine vremea să se închidă bisericuțele și va rămâne o singură bisericuță pe întreaga lume, și în aceasta dacă se vor afla creștini, și pe aceasta o vor închide, și n-ai unde să te mai duci la bisericuță. Fericiți vor fi cei care vor înseta pentru bisericuța Mea.

... Multe făpturi dorm în zile de sărbătoare când preotul este în slujbă, și vă spun că nu se va ierta acelui om acest păcat. Numai aceluia se va ierta, care este bolnav greu și îl mută din pat în pat. Aceluia i se va ierta acest păcat, măcar că este bătrân sau copil.

Pentru cei morți ascundeți această profeție.

... Copiii Mei, s-au trezit oamenii și femeile și vin la Mine să le spun de morții lor. Tată, Eu nu sunt ghicitor pentru morți. Ascundeți această profeție pentru cei morți. Ați auzit?

... Dacă preotul ar fi pe calea aceasta, dacă preotul ar sluji cu adevărat, s-ar împlini toate slujbele care se fac. Dacă preotul ar sluji cu frică și cu cutremur, ar vindeca ologii, ar vindeca orbii și ar învia morții din morminte, dar vedeți, tată, că nu au credință. Nu-i judecăm, dar Eu spun: ferește-te de aceste păcate! Acești preoți se îngrijesc de burtă; beau și mănâncă bine. Creștine, ferește-te de lucrurile rele ale lor, căci mereu se duc la Pilat, mereu se duc la Caiafa și fac sfat, că au legături cu toate duhurile rele. Auzi? Tu mergi înainte și nu te abate de la Mine cu nimic.

... Crezi că vasul Meu a luat două palme de la duhul rău la rugăciune? Dar ea n-a văzut din spate și a zis că e de la Domnul și că a mustrat-o. Dar n-a fost de la Domnul, și au fost aceste palme de la duhul rău, dar ea nu a spus la nimeni.

... O, amar de comuna Mănești, care a auzit cuvântul Meu, căci vor veni oștile cele rele și vor cădea trupurile lor pe drum și nu are cine să le îngroape. Caiafa cel mare, preotul de la Mănești, nu va mai fi mult și va intra în groapă, căci cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, că el a săpat multe gropi.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Da, aceasta este crucea, podul pe unde vă veți duce. Cine nu face această cruce, nu are drum spre Mine între Mine și sine. Acest semn se va arăta în curând în slava sa. Amin.

Eu sunt Alfa și Omega. Am colindat pământul în lung și în lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ și Mă întâlnesc cu omul și nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede. Eu sunt Alfa și Omega, cu numele de Iisus. Eu sunt Cel Care am fost răstignit pe cruce pentru tine. Eu sunt, și în curând Mă voi arăta în toată slava Mea. Veniți, oile Mele, cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea! Așa vă voi chema și când Mă voi arăta. Veniți, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme.

19-02-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, vă cunoaște toată lumea pe voi că sunteți copilașii Mei, căci am făcut un semn pe capul și pe pieptul vostru și pe hăinuța voastră și oricum veți da, semnul se va vedea. Și la casă am făcut un semn, și pe acoperiș am făcut un semn, și pe pereți am făcut un semn, și dacă se va dărâma copacul, semnul se va vedea; și dacă se va dărâma casa, se va vedea semnul; și de se vor dărâma pereții, semnul tot se va vedea. Copilașii Mei, fiilor, să știți bine, tată, că Domnul Iisus nu vă lasă, numai să fiți cuminți. Să nu calci în picioare porunca Mea; să nu calci în picioare lucrarea sfântă; să nu calci în picioare legea sfântă și ziua de sărbătoare!

... Uniți-vă ca îngerii, iubiți-vă ca sfinții, hrăniți-vă ca pustnicii.

... Copilașii Mei, care este drumul pe care veniți la Noi? Pe care drum veniți la Noi? Toate drumurile s-au distrus. Vorbim duhovnicește, ca și pământește. Dacă ar ieși cineva din groapa sa să se ducă la casa sa, nu o mai găsește. Duhovnicește vorbim. Unde era sat, s-a făcut oraș. Unde era bordei, s-a făcut palat. Unde era groapă, s-a făcut asfalt. Copilașilor, fiți atenți ce vorbim Noi. Noi nu greșim când vorbim. Voi să fiți ca sfinții la cuvinte și la priviri.

... Să nu batjocoriți seminția din care ați fost născuți, ci prin rugăciune să se sfințească. Nu plecați inima și fruntea la lucruri fără valoare. Copilașii Mei, prețuiți pântecul din care v-ați născut și țâța de la care ați supt. Prețuiți, nu batjocoriți. Cinstiți ziua în care v-ați născut. Dacă cineva dintre voi are ziua de naștere sau pântecul blestemat, să se mărturisească. Toate lucrurile s-au sfințit, ca și ziua în care v-ați născut. Cinstiți lucrurile lui Dumnezeu. Nu face păcat, și fă slavă în ziua în care te-ai născut. Pântecele este lucrarea Mea și trâmbița Mea. Să nu zici vreodată: „Mai bine nu era ziua când am cunoscut lucrarea aceasta“. Numai dacă vei atinge mâna ta de pântecul acesta sau de mâna aceasta, te vei sfinți. Nu te supăra de sămânța din care te-ai născut. Cinstește-L pe Dumnezeu, că nimic nu se mișcă fără darul și harul Său. Acest cuvânt nu ți l-am spus până acum.

... Israele, copilașul Meu, n-am să mai vin așa des la voi, și au să treacă luni și săptămâni. Nu pentru că nu pot. Eu pot, dar e scris în carte să vă las, să vedem cum mergeți singurei, fără Mine, căci prea mult v-am ținut și prea mult v-am hrănit. Vremea e așa, tată.

Copilașii Mei, acum trebuie să știți cum se merge pe pământ către cerul sfânt. Dacă veți umbla prost, veți rămâne goi și nemâncați.

Fiilor, până acum a fost un pic de lumină, dar acum se stinge de tot. Fiilor, acum se vede, și acum să vedeți și voi pentru ce a făcut Dumnezeu un ucenic de al Său să se strivească pe roată. A făcut așa ca să-ți fie ție de ajutor la rugăciune. Acum se vede pentru ce a dus Domnul crucea și moartea, ca să nu te duci tu astăzi și să cazi. Acum ai să vezi lucrul lui Dumnezeu.

Eu n-am urât nici pe Iuda, care M-a vândut, și Mă duc în iad și mereu vorbesc cu el și Mă întreabă: „Mai e mult până ies?“.

... Fiilor, fiți credincioși. Domnul Iisus Și-a lăsat trupul pe pământ ca să Se dea spre mâncare tuturor. Nimeni să nu îndrăznească să se împărtășească cu această masă dacă nu crede, că acela se osândește. Nu băga Trupul și Sângele Meu în trupul tău dacă nu vrei să te sfințești.

... Preoții vă socotesc pe voi că sunteți fără păcat și vă fac vouă dezlegare și atât. Mărturisiți, și obligați preotul să vă mărturisească după carte, cel puțin o dată pe an, și cer din partea voastră să îndemnați și pe altul, căci chiar dacă n-ai greșit din gură, din sânge ai greșit cu toate mădularele tale. Crezi? Dacă n-aș fi văzut, n-aș spune. Da, e adevărat că sfânta Împărtășanie curățește din vârful picioarelor până în creștetul capului. Știi cum este sfânta Împărtășanie? Cum este o doctorie care nu se potrivește la boala bolnavului, și este mai rău dacă mai este un păcat nemărturisit la tine.

... Nu veți sta în celule, nu. Eu voi închide ușa celulei ca să nu fiți acolo, că sunteți mici și vă mănâncă șerpii. Știți cât sunt de înveninați șerpii? Domnul Iisus a vorbit duhovnicește.

... Sunt mulți din lume, care, la dărâmarea ce o vor dușmanii să strice bisericuța, nu vor primi lucrul acesta, și sunt mulți din lume care vor primi și vor pune mâna să dărâme, și astfel, în lume va fi război, și să știți că Domnul Iisus Hristos nu va lăsa lucrul acesta să se împlinească. Dar să știți că toate bisericuțele își vor lua ființă și vor lucra, și când se va întâmpla aceasta, va nimici mâna aceea și trupul acela și vor fi aruncate în iezerul cu foc.

... Nu mai vorbiți tare. Fiți în tăcere, călătoriți în tăcere, ca să nu se audă zgomotul. Pregătiți loc ascuns pentru cărți și le luați numai în timpul mesei, când mâncați. Nu țineți cărțile în timpul liber în casă. Fiți atenți, căci cuvântul acesta, astăzi vi l-am descoperit. Se face vânătoare de creștini. Fiți atenți. Aș dori ca aceste cuvinte să fie pricepute. Ascultați-Mă pe Mine. Fiți tăcuți, că nu voiesc să piară nici un fir de păr din capul vostru. Mi-ar fi ușor să vă dau la suferință, dar sunteți mici.

11-03-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu, cunoaște bine drumul cu Mine, cunoaște bine drumul, tată, că pe pământ nu mai e drum sfânt nici pentru tine, nici pentru Mine. Toate drumurile s-au luat și o să facem război să câștigăm pământul înapoi, nu cu armă de fier, ci cu armă făcută din cer. Poporul Meu Israel, să nu te sperii, tată, că am spus această șoaptă. Vom face război ca să luăm tot ce au răpit oamenii răi. Cunoașteți bine vremurile, tată! Israele tată, luptă-te să nu fii dărâmat, luptă-te să nu fii răscumpărat de păcat.

... Copilașii Mei, pentru voi am venit din cerul sfânt, ca să vă pregătesc să fiți sfinți și să fiți învățați. Spălați-vă și duhul, și trupul, căci cu duhul și cu trupul unii dintre voi veți veni la Noi. Această lucrare este foarte mare pentru cine ascultă de Mine. Bogăția aceasta nu o are nici cel mai isteț împărat. Pune mâna și ia împărăția Mea, ca această lucrare să fie pe veșnicie, tată. Nu izgoniți și nu alungați lucrarea lui Dumnezeu de la voi. Nu numai să auzi, că mulți au auzit și sunt în iad, precum și Iuda este.

M-am grăbit să vin la voi. Această lucrare nu este așternut pentru picioare, și cine o calcă, se cheamă păcătos.

... Se duc persoane și învață să fie preot, dar viața unui preot de azi nu este la treaptă cu cinstea care e scrisă. Și știi cum e? Nu a ieșit nici cât un bob de linte, atât este de mic pe lângă cinstea preotului numit. Fiilor, preotul de cinste sfântă și cu viață sfântă când predica, îi curgeau lacrimile pe piept, ca la copilul mic, de biberon. Când spunea la cineva, se lipea inima sa de cuvântul sfânt. Dar astăzi preotul dezleagă să mănânci în zilele de post, și știi cum vine aceasta? Preotul dezleagă de frica ta, ca nu cumva să te cerți cu el. Și apoi, dezleagă că scris este în carte: cine dezleagă ceva, să fie întâi lucrat de sine. Poporul Meu, vă spun să vă feriți de acest lucru. Mănâncă și lunea, și miercurea, și vinerea, până vine învierea. Mănâncă mereu de dulce, și de aceea dezleagă. O, copilașii Mei, sunteți rugați de Mine să nu-i urâți pe preoți, dar v-am spus că nu mai e nimeni să zică așa: „Iertate să fie păcatele tale“.

... Îmi pare rău că mulți bolnavi au darul ca prin post să se facă sănătoși, dar ei mănâncă de dulce. Sunt mulți păcătoși care umblă din preot în preot și îi roagă să facă slujbe, și preotul face, dar nu-i face sănătoși. De ce? Pentru că nu au post. Și pământul e plin de oameni care bolesc și nu-i face nimeni sănătoși.

... Fiilor, nu fiți fiii pierzării cum e lumea de azi. „Eu“, nu este pământesc acest cuvânt. „Eu“, nu este acest trup, ci e Duhul Sfânt. Cum picură ploaia pe pământ, așa picură acest cuvânt. În vremurile de pe urmă așa se face lucrarea, în duh. Duhul lui Dumnezeu plutește asupra poporului Său. Fiți pricepuți, că mult fură diavolii de la voi.

... V-am făcut fii. Nu fiți murdari pe hăinuțe, că în chip nevăzut vă vizitează Duhul Sfânt. Fiți curați și înăuntru, și afară.

Așa cum a avut Avraam soli cerești și a mâncat cu ei la masă, așa a venit cerul la tine, și când a venit înapoi, a venit cu lacrimile pe față de ce a văzut la tine. Fiule, îngrijindu-te pe tine, Mă îngrijești pe Mine, și îngrijindu-te de Mine, te îngrijești pe tine. Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi, nu e plasă de gunoi sau coș de obiecte de tot felul, ci este pentru vremurile voastre un acoperământ și o scăpare de moarte, e un lucru fin, că dacă le-aș spune pe toate, nu le-ar cuprinde cartea. O, ce noroc ați avut voi, că nimeni dintre sfinți nu a avut așa ceva. Sărmanul Avraam, ce nu ar fi dat el să fi avut așa ceva! El trăia viață depărtată de soția sa, că era femeie cu mintea scurtă. Dar voi, ce știți, e lucru mare. Voi, ce aveți, nu are împăratul, nici solii cerești.

... Nu mai pizmuiți. Pizma e cel mai greu păcat, e în ascuns, și nu știe unul ce are celălalt în inimă. Pentru un singur păcat, cum e pizma, nu vă veți putea ține pe cale, că e cum este un car pe drum, fără o roată, adică nu ai viață plăcută. Cum știi să le potrivești pe toate cele pământești, potrivește-le și pe cele duhovnicești.

... O, tată, dați-Mi voie să vă arăt pata și să vă arăt lucrul urât, că dacă nu-Mi dați voie să vă arăt, iau vasul Meu, și va fi rău de voi. Dacă nu-l ascultați, îl iau cu Mine. Când veți ajunge la un pârâu, atunci vi-l iau, ca să văd ce faceți. Nu-Mi dați voie să vă arăt? Poate e pizmă, sau ură, sau dușmănie.

03-04-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, fii hotărât față de acest cuvânt. Vrei să-ți mai grăiesc? Dacă dă cineva în tine, mai ești pentru Mine? Israele, aceasta este hotărârea ta, și aceasta este voia Mea: să faci voia Mea. Să faci voia Mea nu după putere, cum că dacă poți să fii creștin, ești creștin, și dacă nu poți, te faci păgân. Fii înțelept, că e vremea rea și nu pot să-ți mai grăiesc de două ori. Nu că dacă face nuntă ruda ta, să te duci la nuntă. Nu să te duci la nuntă că e fratele tău. E scris în carte, creștine, să nu stai la masă cu nelegiuirea și cu păcătosul. Să nu te înșele, fiule, cuvintele rele, să nu te înșele a lumii plăcere. De aceea te-am întrebat: vrei să-ți mai vorbesc? Eu nu voiesc să-ți mai vorbesc, căci cuvântul Meu nu s-a împlinit, că tu ești rău cu viața lui Dumnezeu. Vei vedea la judecată pentru ce nu s-a împlinit ce am spus Eu. Ai să-ți muști limba să se facă scrumbie. Limba lumii de astăzi este scrumbie afumată.

Copilașii Mei, vreți să vă mai vorbesc? Sau vreți să Mă opresc? De aceea n-am mai venit, pentru că mulți din copii nu trăiesc după hotărârea făcută. S-au hotărât să-Mi slujească, dar am rămas cu hotărârea și cu făgăduința, căci ei se duc cu păcătoșii.

Un copil am avut și Eu, tată, și L-am dat să fie sângerat. Și altceva vă întreb: pentru ce am dat copilul lui Dumnezeu pentru voi? Ca să fiți răscumpărați. Am și Eu o dorință sfântă: cel răscumpărat prin Trup și Sânge, să se facă sfânt. Și de ce nu se face sfânt? O, nu este aramă ce s-a făcut pentru răscumpărarea voastră. Toată taina s-a dat pe față, toată taina dumnezeiască. Dumnezeu, ce a avut de spus, a spus, și ce a avut de împlinit, a făcut, dar tu nu le-ai arătat pe toate, nu le-ai împlinit pe toate, ci le ții ascunse, și altul după Mine nu mai vine.

... Nu fiți ca lumea, care, odată cu hula, face și crucea; care, odată cu curvia, face și crucea; odată cu hoția, face și crucea.

... Nu pot să stau în casa unde este ceartă, nu pot să stau, dar stau și mereu Mă lupt să fac pace, și pace nu se face, că vrea să se vadă ceva după mărime respectat. Se scoală copilul asupra tatălui, se ridică nepotul asupra bunicului, se ridică unul împotriva altuia și nu se mai respectă nimic din învățătura lui Dumnezeu. Nu mai fiți încăpățânați.

Cum îți trebuie apă să bei și mâncare să mănânci, așa să-ți trebuiască și lucrurile Mele. Faci și rugăciune, faci și rău; și postești, și te cerți. Ce sunt Eu ca să primesc gunoiul tău? În ziua în care ai postit, te-ai și certat. De ți-ar cădea limba nu te certa, și să nu zici: „Va trece această zi de post, și mâine mă răzbun eu“, că va fi greu de capul tău. Cine, tată, se va mai ruga pentru poporul acesta? Nu te uiți, tată, nu vezi că nu are cine să se mai roage pentru tine? Fiule, nu are cine.

... Fiule, cum ai să cauți un bordei! Ai să dai mii și mii de lei, că nu mai găsești decât case boierești. Ai să dai mii de lei, că nu mai găsești pe nimeni ca să zică: „Iartă, Doamne, pe păcătosul acesta“. O, ce s-a făcut acum, nu s-a făcut de când e veacul, că pe acela care se ruga să dea ploaie când nu ploua, nu-l mai cunoști, nu mai are viața cu Mine.

... Am grăit de multe ori: nu mai mâncați lucruri care nu știți de unde sunt. Mâncați lucruri făcute de voi. Voi vă duceți să cumpărați un miel. Îl vezi că e miel. Dacă te duci să cumperi un vițel, îl vezi că e vițel, dar tu nu știi să nu fi fost dăruit, să nu fi fost hulit. Dacă tu vrei să mănânci, ceea ce mănânci crește tu, cu mâna ta, că altfel te spurci, că altfel mori. O, nu vreți să fiți sfinți!

... Așteptați pe Ilie în trup? A fost în trup, și astăzi e în duh și îl veți vedea la judecată. Florile Mele, acum, ce vine, e greu pentru toată lumea, și de aceea îți spun: creștine, mai vrei să fii cu Mine, sau te duci în lume? Dacă mai vrei să fii cu Mine, împlinește, să nu vină peste tine ce vine peste lume. Mai vrei să fii cu Mine? Nu cu hambarele pline de haine și cu rafturile pline de mâncare, căci va veni vremea să-ți lași casa ta cea mare și lada, să plecăm să punem piciorul pe alt pământ, și nu vei încăpea pe poarta aceea cu lada și cu haina frumoasă, că poarta aceea nu e făcută de mână omenească. Cine a trăit cu Dumnezeu, acela va mai rămâne.

A intrat această păsărică în ciori și mănâncă și ea ce mănâncă ciorile, și hoituri mănâncă. Acum mănâncă hoituri, că e cu ciorile. Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, și eram cu Petru, prietenul Meu. Și au găsit ciorile pe câmp un stârv spurcat și s-au așezat și l-au mâncat. Și Petru zice: „Vai, Doamne, așa mâncare mănâncă ciorile acestea?“. Și am zis: „Așa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori“. Și i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu știe, carne și de om, și de cățel, și de pisică, și de șoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creștine, ține ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi știți. Și atunci Petru a pus mâna la gură și a plâns cu amar și Eu am spus: „Așa vor ajunge robii Mei“.

Am grăit de multe ori: nu mai mâncați lucruri care nu știți de unde sunt. Mâncați lucruri făcute de voi.

... Tată, ce faceți voi? Dacă Eu M-aș apuca să vă spun toate, toate, M-ar apuca sfârșitul. Ce faceți voi? Unii mâncați, și alții vă jeliți; unii tremură de frig, și alții, cu șapte haine pe ei; unii vă rugați, și alții chefuiți și vă îmbuibați.

... Fiule, îngrijește-te de templu, că o să ne trebuiască. Toate vilele se vor dărâma, dar acesta va rămâne.

16-04-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, fii pregătit pentru o zi care este scrisă în carte, că va fi o zi. Pentru mulți, această zi va aduce o mare bucurie. Pentru mulți, această zi va aduce și mare întristare și mare durere și mare îngrozire.

... Oile Mele nu ascultă nici de păstori, nu ascultă nici de Mine, nu ascultă nici de carte. Nu mai zic de aceia care nu știu ce e în carte. Aceia se osândesc că nu citesc, dar tu te osândești fiindcă cunoști ce-ți cer Eu. Când nu pricepi ceva, nu întrebi cum este; zici că dacă nu pricepi, nu ai judecată, dar mai rău te osândești, creștine, pentru că în felul acesta se scrie la tine vicleșug.

... Sunteți în vreme apocaliptică, sunteți în vremea când stați pe pământul vrăjit și fermecat, dar nu de Mine, ci de lume. Vine vremea ca pământul să se curățească, și trupul să se curățească.

... Să știți că nimic nu se iartă dacă păcătosul nu se trudește. Nu mai trăi așa, în voia soartei, cum că ce vei putea face, faci; ce nu, nu faci, că te iartă Domnul. Nu așa, tată, pune-ți toată puterea și mădularele în lucru dumnezeiesc, că să știi, nu se va ierta nimic. Lucrezi cu stânga în loc să lucrezi cu dreapta.

... Îmi amintesc când Tatăl ceresc Mi-a spus că voi fi prunc mic și Mă voi naște pe pământ și voi fi sămânță semănată pe ogoare și voi fi un Miel mititel și voi fi junghiat de un mișel; și nu am spus nimic. Am ascultat. Nu am spus că nu trebuie să fiu pe lume, ci am zis: „Tată, fie voia Ta“. Tu de ce nu zici așa, poporul Meu, și de ce stai împotriva Tatălui tău? Suntem frați, dar voi Mă alungați, voi Mă înjunghiați și M-ați scos din cele ale Mele. Suntem frați și de trup, prin Trupul pe care-l mâncați.

Am fost trimis la ai Mei și am fost răstignit de ei. Am fost vândut cu un preț mic. Ai auzit, tată? Să intre în tine fiorul din Mine, să intre în tine Duhul din Mine. Ai auzit? Eu nu M-am lepădat de tine, dar tu te-ai lepădat de Mine. Eu nu M-am lepădat, și le-am primit pe toate pentru tine. Nimeni nu te iubește cum te-am iubit Eu. Eu am dus o cruce grea, dar crucea ta nu este așa de grea, că pe a Mea a fost greșeala ta, iar pe a ta nu a fost greșeala Mea pe ea. Nu e grea a ta, dar ți-e rușine cu ea.

.. Nu aveți voie să-Mi schimbați drumul, nu aveți voie să-Mi schimbați portul și hrana, nu ai voie să schimbi credința. Toată lumea crede, dar nu are credință bună.

... Fii fratele Meu. Să fim o inimă, să fim un trup, să fim una pe pământ. Și cine vrea să fie așa, nu zic să nu fie. Să fie, că-l primesc cu toată dragostea sfântă. Cine vrea să-Mi fie frate, să-Mi fie. Cine vrea să-Mi fie slujitor, să-Mi fie, numai ucigaș să nu fie. Nu mai lucrați, iară zic, nu mai lucrați ca omul nebun, ca omul stricat și ca omul care nu-L are pe Dumnezeu. Lucrați lucruri bune și plăcute lui Dumnezeu, căci Dumnezeu, pe cine nu e cu Sine, îl duce la sfârșitul tragic.

... Tot poporul să fie credincios că va vedea moartea lui antichrist, că tot ochiul creștinului care este cu Mine va vedea pieirea lui antichrist și a poporului său.

... Nu mai lăsați copiii voștri cu cei din lume, ați auzit? Copiii din lumea de astăzi când vor fi de doisprezece, treisprezece ani nu vor mai lăsa cruce în calea lor sau iconiță în calea lor. Dar nu mai e vreme.

17-04-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Nu din cer se va aprinde focul, ci de la tine, tată, de la lume. Israele, tot cerul e de față când tu faci păcate.

... Israele, plâng păstorii că nu le mai dai ascultare și nu mai au curaj să stea în mijlocul tău. Israele, de ce nu mai dai ascultare la păstori și Domnului Iisus Hristos? De ce te-ai întărit în neascultare? De ce te-ai făcut atât de mare? Când am venit la tine Mi-ai făcut loc să intru cu căruțele, și acum M-ai dat afară, nu vrei să mai fii acela de atunci.

... Israele, zidiți-vă casa, că se dărâmă, și este nevoie de ea. Nu-ți face altul casa ta. Copilașul Meu, nimeni nu te va împrumuta să-ți dea casa sa. Duhovnicește Domnul vorbește. Cine are minte, să priceapă, și cine nu are minte, să nu priceapă. Să muncești, nu să zici că nu pricepi și cu aceasta să scapi de Mine.

... Familiile pe care le-am unit, unde le e recolta? Unde vă sunt recolta și faptele? Unde vă este sfințenia? Unde vă e blagoslovenia și binecuvântarea? Unde sunteți? O, tată, tată, unde vă sunt faptele bune? Uniți-vă la fapte bune și la viață, nu vă dușmăniți și nu fugiți de Mine, că unde te vei ascunde? Nu ai unde, că Dumnezeu te scoate de oriunde și te osândește.

... Astăzi nu mai e vremea din anul 1955 când M-am coborât, ci este anul 1975 când este vreme grea și nimeni nu se mai uită la aceste cuvinte. În anul 1955 am sărbătorit dezgroparea unui sfânt și a făcut slujbă minunată, căci în vremurile voastre s-a ivit un sfânt pe acest pământ românesc, și acest sfânt a fost și este de mare preț pentru voi (sfântul Calinic de la Cernica, n.r.). Dar în anul 1975 nu se mai dezgroapă nici un sfânt, chiar dacă ar fi, și mai pune pe el o greutate, ca să nu se mai dezgroape niciodată. Astăzi e credința neprețuită.

... Acum nu mai este anul grâului, ci este anul banilor. Nu se mai pune preț la grâu, ci la argint și la aramă. De aceea am zis că dacă ai fi bani, te-ar căuta și în pământ și te-ar folosi la munca sa. Dar stai așa, nu te perpeli că ești fără valoare, că piere această comoară de astăzi, și tu vei avea valoare.

... Țineți minte, căci câte i s-au arătat prin vedenie acestui vas, astăzi sunt.

... Dacă ți-a spus cineva că te-a văzut greșit și tu știi că nu ai făcut, nu te mâhni, ci crede, că e solul lui Dumnezeu.

... Nu mai e anul 1954. O, nu mai sunteți de atunci, și sunteți de astăzi, când se uită moartea pe fereastră să numere pe cine să ia cu grămada. Duhovnicește vorbesc. Nu vorbesc de roșul de pe buze sau de sprâncenele făcute, ci vorbesc de credință și de suferință, și voi nu așteptați sfârșitul, că ți-a șoptit satana la ureche că nu se mai sfârșește acest veac, și te minte, tată.

... Fiți învățați, că au ajuns animalele mai înțelepte ca oamenii, că pasărea când bea apă, după fiecare înghițitură Îmi mulțumește.

... Copilul Meu, dacă urcai pe trepte într-un palat mare și te opreau niște portari, ziceai că n-ai putut ajunge sus că te-au oprit portarii, dar la Dumnezeu, acum nu te mai ridici pe trepte înalte, că a venit Dumnezeu jos la tine. S-a coborât Dumnezeu la tine, ca să nu te mai obosești tu.

... Poporul Meu, e scris numele tău în cartea de pe urmă. Auzi? E scris nu numai într-o carte, ci în multe cărți, în toate cărțile sfinților arhangheli și în toate cărțile sfinților Mei. Dacă nu erați scriși, erați până acum striviți de trenuri, de mașini. Și de furnici erați striviți, dar numele vostru este scris și în cartea Născătoarei de Dumnezeu, și nu numai numele vostru, ci și al fiilor voștri și al nepoților voștri. Păstrați-vă trupul și duhul, că mulți veți urca în ceruri cu trupul. Diavolii umblă să ucidă duhul, nu mai umblă să nimicească trupul, că multe școli au făcut astăzi duhurile rele pe pământ. Ce n-ar fi făcut ei cu voi dacă nu erați scriși! În post și rugăciune vă aștept să veniți la Mine.

... Israele, așteaptă cerul la tine să vadă cum ieși din școală: cu grad, sau fără grad și fără galoane? Tată, mulți așteaptă să-i scoateți de la pedeapsă, că până la al miilea neam va fi scos prin mâinile voastre, prin examenul tău, creștine. O, tată, te înșeală pe tine o mâncare, o băutură, o gelozie, o minciună? Acestea sunt gunoi. Aruncați-le de la voi. Cum S-a pogorât Domnul Iisus în iad și i-a scos pe toți afară, așa și tu, fiul Meu, te vei duce în iad, și cu darul lui Dumnezeu, până la al miilea neam îl vei scoate.

De ce-Mi pierd Eu vremea cu voi? Fiilor, măcelarul e măcelar, își pregătește carnea ca să fie gustoasă. Așa și Domnul Hristos, Își pregătește popor pentru veșnicie.

... Vai de părinții care nu-și lasă copiii să vină la Mine! Vai de copiii care nu-și lasă părinții să vină la Mine! Fiilor, ajutați-Mă în muncă. Vom curăți pământurile. Ajutați-vă în muncă unii pe alții, și toți ajutați-Mă pe Mine, că nu vei avea hotar în calea ta.

... Sunteți în vremuri de lucru mare. Sunt magazinele pline, dar toate din magazine și din case se vor muta pe stradă și în calea ta. Dar zic ție: să nu pui mâna, creștine, că sabia e în spatele tău; să nu pui mâna, căci acelea sunt ale măcelului, sunt ale blestemului, căci acelea sunt blestemate și sunt ale Babilonului.

... Israele, ai să te îmbraci în doliu dacă nu vei asculta și vei merge tot așa, că Eu iau trâmbița Mea.

Fiilor, faceți rugăciunea rugăciune cu închinăciune, căci rugăciunea fără închinăciune e ca mortul ce moare fără lumânare.

19-04-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Un popor Israel s-a suit în cer, și un popor Israel s-a pogorât în mormânt, și din mormânt, în iad, pentru neascultare. Un popor Israel se hrănește astăzi cu cuvântul lui Dumnezeu, și un popor Israel se hrănește cu cuvântul duhului rău, împotriva lui Dumnezeu. Iată, ești creștin, dar îți bați joc de binecuvântarea Mea.

... Hrana care se aduce la tine, este din aceea pe care a împărțit-o Domnul la mulțime, din cei doi pești și cinci pâini.

Israele tată, nu mai e mult și ochii tăi vor vedea chipul Meu, și gura ta va vorbi cu gura Mea, și gura Mea va grăi către tine: „Vino după Mine, slugă bună și credincioasă!“.

... Am trimis la tine soli să te oprească de la moarte și nu te-ai oprit. Israele, de poporul lui Dumnezeu are grijă Dumnezeu, și de poporul rău are grijă duhul rău și îl duce să bea, să mănânce, până la un loc, și acolo îl lasă și se leapădă de el; și poporul acela se tânguiește, că atunci Dumnezeu nu mai e iertător și milos.

Este păcat strigător la cer! Am spus odinioară să vă înfrânați de la curvie, și tocmai lucrul acesta nu se împlinește. Am spus că femeia, după ce naște copilul, bărbatul nu are voie să se ducă la ea trei ani de zile, iar bărbatul s-a dus la femeie. Fiule, grea pedeapsă ai să primești, că te duce trupul în iad. Cum să mai zic Eu „poporul Meu“ când poporul e îndreptat spre rău? Eu aș vrea să fii curat, să fii sfânt, să fii înger, ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi. Pot Eu să mai stau în mijlocul poporului Meu?

... O, poporul Meu, mult te ostenești, mult te trudești, dar dacă un lucru dintre toate nu e după voia Mea, toate se vor veșteji.

... Fiți atenți, cuvântul acesta e început de judecată. Bărbatul să-și iubească femeia, dar cu iubire duhovnicească, și femeia să-și iubească bărbatul, dar fără întinare. Femeia să-și cinstească bărbatul, și bărbatul să-și cinstească femeia cu cinste sfântă.

... Domnul nu face deosebire după făptură, ci după fapte. Deosebiți păcatul, că prin păcat i-a deosebit Dumnezeu pe fiii lui Noe când l-a blestemat pe cel ce a râs de goliciunea tatălui său. Ce a făcut Dumnezeu, a făcut, dar tu nu ai voie să deosebești pe cineva după făptură, ci numai după păcat.

... Copilașii Mei, ajutați biserica. Fiți creștini, fiți fii ai luminii, fii ai bisericii. Împodobiți biserica, împodobiți-o cu odoarele ei. Mergeți la biserică, și pe cei care vorbesc în biserică, învățați-i să nu mai vorbească. Biserica este izvorul de tămăduire al bolnavilor. Cereți hrană de la biserică, dar cine vrea să se împărtășească, să se pregătească, și așa să se împărtășească. Pregătiți pântecul de a primi Trupul și Sângele Domnului. Plânge Domnul Iisus că rămâne în potir. Pentru ce Se jertfește Mielul dacă nimeni nu-L ia spre întărire? Învățați-i bine de la Mine, că mulți iau anafură din cutie și curge pe jos. Moșii și strămoșii voștri, dacă scăpau firimitură pe jos, lingeau, dar astăzi nu se mai ia în seamă acest păcat ca să nu fie săvârșit.

... Poporul Meu iubit, Domnul Iisus a cerut la Tatăl să vină popor din altă parte, să se unească acela cu voi, că Domnul nu mai are prin cine să-Și mărească poporul, că nu mai are fii și fiice să se potrivească.

25-05-1975

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 22:12 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1975 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Dacă vei căuta cuvântul acesta să-l vezi, vei greși. Să-l vezi, e un lucru minunat la Domnul Iisus. Se pogoară în vremea de la sfârșit, nevăzut, dar auzit. De vei zice că e pe munte și îl vei căuta, nu-l vei găsi. De-l vei căuta în trupul acesta, nu-l vei găsi, căci precum vezi trupul tău într-un vas cu apă și îl cauți vărsând apa, nu-l găsești, și greșești. Dar credeți cuvintelor Mele, că sunt adevărate.

... Nu am venit pe pământ să Mă uit la bețivi și la curvari, ci am venit să aleg sămânța prietenului Meu din poporul rău. Chiar dacă ești mânjit ca și copiii murdari, și te-am strigat și M-ai auzit, de la sine te vei curăți. Vai de tine, creștine care ai auzit acest cuvânt și acum te-ai omorât!

... Fiule Emiliane, te-am dat spre ajutor pentru vasul Meu și pentru soacra ta.

Fiule Petrică, te-ai întrebat pe tine pentru ce te-am adus aici? Fiule, am vorbit cu tine ca să Mă servești pe Mine, vecine. Ce n-ar da cineva să fie vecin cu Mine! Te-am adus ca să fii servul Meu. Tată, dacă Dumnezeu va zice să descoperi planul Său, să-l descoperi, iar de nu, nu. Ajutorul este de la Mine, dar nu fi leneș.

Oprit de a se mai face păcat! La multe lucruri pe pământ se scrie oprit, dar la păcat nu scrie. Eu scriu poporului Meu: oprit de a mai face păcat! Nu treceți, că vă costă. Nu zice Domnul că te amendează, că plătești și scapi. Fiilor, n-ați suferit nimic pentru că ați greșit, dar să știți că veți fi pedepsiți, pentru că Dumnezeu a zis: opriți-vă!

Mama vasului Meu, care, Dumnezeu a rânduit ca această sămânță să treacă prin pântecul ei și să crească, să Se servească Dumnezeu de ea, să cinstească pe Dumnezeu și să se ferească de rău, pentru că această mamă a vasului Meu nu știe carte, nu pricepe. Nu fugiți de ea, și ajutați-o. Andreiana, păzește comoara de aici. Acoperiți bine lucrul lui Dumnezeu. Nu e vremea descoperirii. E vremea să te bagi în sac și să presari cenușă pe cap, adică nu cenușă, ci smerenie.

... Scrie în carte că în bisericuță te poți vindeca de orice boală trupească sau sufletească, sau te poți arde din tălpi până în creștet. Faceți-vă rost de lumânări de sâmbăta, ca să nu cumpărați duminica și să ieșiți din lege afară.

... Mai avem un pas și se pune crucea pe capul tău. Dacă vei avea semnul, nimic nu te va atinge, dar roagă-te la Dumnezeu să ai semnul pe capul tău. Nu vă dați bătuți mădularelor, nu lăsați să vă biruie poftele!

... Să nu zici cândva, cine te-a făcut pe tine. Să te întrebi cine te-a amăgit pe tine.

... Omul de la sfârșit a umplut pământul de uneltele sale. Dumnezeu când a făcut femeia a dat-o omului pentru folos duhovnicesc, pentru duh, nu pentru trup. Voi nu sunteți de pe pământ. Sunteți copii născuți din cerul sfânt.

01-06-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vai de tine, creștine, dacă se va zămisli din tine un tâlhar sau un criminal sau un bețiv! Vai de tine, creștine, dacă se va zămisli din tine un curvar, că adevărat îți grăiesc că nu vei avea parte de lumina Mea.

... E scris în carte că vine pentru creștini bucuria, și pentru păgâni, jalea. Mai e un pic, tată, și vei vedea ce n-ai văzut de când ești născut pe pământ. Ce vei zice când vei vedea șapte femei păgâne ca să le treci pe numele tău? Dacă nu vei avea credință, te vei uni cu ele și te vei duce în iad cu ele. Ce te vei face, parte bărbătească? Te vei supune, sau nu te vei supune? Vai de tine, care nu vrei să cunoști legea!

... Ține minte, că vine cineva. Acum își ascute sabia și o poartă la brâu pentru vremea de atunci. Vai de tine dacă va fi să treci prin ascuțișul sabiei! E mai bine de surd, e mai bine de mut, e mai bine de orb în zilele de astăzi. Dar mai bine de tine, întreg fiind, și creștin pe temelie.

... Vine vremea să te folosești de credință și de fapte cum s-a folosit Ilie în pustie, să-L arăți la lume pe Dumnezeul Cel adevărat. Fiilor, veți avea nevoie de voi înșivă și de faptele bune pe care astăzi le faceți. Nu ești legat cu mâinile la spate ca să nu mai poți a te închina, dar vei fi legat. Dar la vremea de judecată, postul și rugăciunea te va scăpa.

... Fiți model, că aveți pe Domnul. Vine din cer, vine din Egipt, vine din Israel, vine pe nori la tine, poporul Meu. Vine, și tu nu te temi că te găsește cine știe cum. Zici că te găsește bine, dar nu știi dacă Mie Îmi plac lucrurile tale din casă. Vor veni soli din cer și mulți eroi care s-au jupuit pe roți, și vor veni în vizită la voi și îi veți vedea, tată, și îi veți cunoaște și veți da mâna cu ei dacă veți avea credință. Dar vouă nu vă pasă că așteaptă mii și mii de milioane care să-și primească plata.

... Nu vă purtați cu capul descoperit! Încă o dată repet. Scrie, Mihaile, pe cel ce împlinește. Scrie și pe cel ce nu împlinește.

... Am deschis porțile cerului și am numărat până la un număr mare, mare. Ce de bărboși și de pletoși sunt pe pământ, dar după modă, nu după lege.

11-06-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, copilașii Mei, feriți-vă, că v-am mai spus o dată că în această mănăstire frumoasă s-a ivit duhul rău și a băgat multe vieți rătăcite, multe cuvinte urâte, multe lucruri rele, tată. O, monahie, viață îngerească, de ce te-ai umplut de ură, de ce te-ai umplut de minciună, de ce te-ai umplut de răutate, de ce te-ai umplut de îngâmfare și de ură împotriva Mea, împotriva celor ce vor să ia crucea Mea? Feriți-vă, că aveți dușmani. Feriți-vă, ca să nu cădeți pe cale.

O, tată, nu mai am încredere să-Mi fac prieteni pe pământ, pentru că astăzi e creștin și peste o clipă e păgân. Mă face mincinos și tâlhar, Mă face că i-am cerut bani. Oițele Mele, Eu am venit la voi nu ca să vă fac necredincioși, ci am venit cu o solie cerească, și nu am zis: „Ești obligat să Mă urmezi“, ci am zis: „Ia-ți crucea și urmează Mie“. Crucea e viața curată, fără păcate.

Copilașii Mei, ia să vedeți voi ce o să fie mai târziu în acest lăcaș (mănăstirea Nămăiești, n.r.). Acum e rău și greu, dar Dumnezeu nu suferă păcatul greu și pe dușmanul Său, dar s-au putut pocăi mulți dușmani, și ia să vezi ce va fi cu dușmanii. Nu te lăuda că am spus Eu așa, și nu spune la cineva lucrul acesta.

... Fiilor, am legat câinii. Ei latră de se aude la cer, dar nu le dau drumul. Când le voi da drumul, le voi da și moartea.

... Fiule, crezi că nu toată lumea care e în biserică, e în biserică? E la târg, e la obor, e la cârciumă, e la lume, și mulți din ei vor zice: „Doamne, nu am fost eu în bisericuță?“; că ciobanului de la Maglavit, i-au ars casa și vitele, și de la slujbă nu a ieșit, și când s-a dus acasă, a găsit scrum. Multe încercări a avut ciobanul de la Maglavit.

... Am spus mereu: nu faceți rugăciune fără tămâie, și am spus: faceți cruce.

... Vine timpul să treacă prin sabie și tânărul care a pus ochii pe fiicele Sodomei, și tânăra care a pus ochii pe fiii Sodomei. Vor trece prin ascuțișul sabiei.

... Copilașul Meu, oița Mea, de ce sunt crucile căzute și șters numele Domnului de pe ele? Oare, nu mai e nici un pictor, nici un tâmplar? Iubitul Meu frate, acesta e semnul cu care vei birui și cu care vei învinge. Și vine vremea să te ascunzi de un câine și te vei adăposti la cruce.

... Ai stat de vorbă cu un bărbat, să ai cenușă pe cap, ca să nu zică: „Vai, ce făptură frumoasă!“. Ferește-te, nu pofti, să nu știi ce este pofta. Nu dori cum este acest păcat, căci cum l-ai dorit, ai și făcut acest păcat.

... Să știi că dacă trupul tău îl vei păstra și nu-l vei întina, vei primi pe Dumnezeu întru toate și pentru toate, și tu vei fi acela care vei vedea nunta Mea. Ai auzit? Mulți doresc acest lucru. Mulți se vor îngrămădi să vadă și mulți vor zice către tine că au fost și ei în această lucrare.

15-06-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Păstrează-te, tată, că un păcat pe care-l făceai în lume, s-a întors iar la tine, a lăstărit și s-a făcut în inima ta pădure; a lăstărit și a crescut și nu are unde sta și trebuie să iasă, să crească, să se ivească. Copiii Mei, nu e păcatul Meu că-ți descopăr păcatul tău. Tu ești vinovat, că ai venit la Mine și n-ai scos din tine rădăcina păcatului și ai lăsat rădăcina nescoasă.

... Astăzi este bine să te legi pe tine nu cu sfoara, ci cu gândul, cu hotărârea ca să nu te amăgești de goliciune și să nu poftești la ea. Domnul Iisus e gata să părăsească pământul acesta, că este de mare urâciune pământul acesta în fața lui Dumnezeu. Feriți-vă de păcatele care sunt astăzi în lume. Dacă știi că mâine vei muri, și dacă te uiți la această goliciune, se azvârle sângele în tine. Această goliciune este mâna duhului rău, că știe că mai are puțină vreme. Copilașii Mei, sunteți rugați nu numai de Mine, ci de toți cei care au scris cu sângele lor condica cerului, că va fi neamul lor ca stelele cerului. Și diavolul a zis: „Cum aș face să câștig această seminție a sfinților?“.

... Lepădați de la voi pofta. Dacă în lume e curvie, tu fii fără poftă de curvie. Dacă în lume e beție, tu ferește-te de băutură. Dacă în lume e goliciune, tu ferește-te de ea, a nu vedea goliciunea ta pe nici o parte a trupului.

... O, copilașii Mei, nu folosiți Scriptura anapoda. Da, tată, zice Scriptura să iubești pe aproapele tău, dar deosebește-l, că acela e aproapele tău, care face voia lui Dumnezeu.

... În vremea lui Moise am trimis pe mulți în Canaan să cerceteze, și s-au întors mințind și au stricat și mintea celorlalți și au zis că nu e fericire. Nu fiți ca aceia care n-au mai avut pe Moise și și-au făcut dumnezei și s-au închinat lor. Primiți pe cei trimiși la voi. Nu-i mâhniți, nu-i întristați.

... Domnul a grăit în fața poporului Său: creștinul să fie ca smochinul.

30-06-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele tată, vino la Mine ca o albină curată.

... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină și o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reușesc.

... Poporul Meu întru care am binevoit, ne vom despărți, căci cu un cuvânt Mă mângâi și cu zece Mă alungi. Atât suntem împreună, doar la rugăciune, dar câteodată nici aici.

... Și Eu am avut lângă Mine femei, dar am avut în duh. Am avut și le am, dar le am cu duhul. Dar tu le ai cu trupul și le ai cu pofta. O tată, aș vrea ca femeia ta să nu-ți fie femeie, ci să-ți fie soră neîntinată și să-ți fie soră binecuvântată.

Israele, o să-ți pară rău de păcatul tău, o să-ți pară rău de soarta ta. Plâng îngerii pentru al tău viitor, căci viitorul tău trebuia să fie la înălțime, la al treilea cer. Israele tată, dacă ai fi tu păstorul Meu și Eu aș fi ca tine, ai zice așa: „Legea e lege. Legea te judecă și legea te pedepsește“. Israele, mușcă-ți limba în gură când te înșeală ființa ta.

... Florile Mele, vă faceți de toate, vă faceți casă și avere, fii și fiice. Te ostenești, creștine, mereu pentru tine, dar pentru Mine, nu. Hrănești numai trupul tău, și trupul Meu nu-l hrănești.

... Dacă aș zice așa: „Iubește femeia ta“, nu ai ști acest cuvânt cum s-a grăit. Nu pentru lucrul pe care-l cunoașteți voi v-am dat Eu femeie. Să știi că după vreme, M-am ostenit zadarnic. De ce nu spuneți așa, ca Pavel și ca Petru? Nu vă mai ispitiți cu păcatele. Păcatul pe care-l simțiți voi plăcere, are să vă fie grea durere. Pentru tine s-a făcut acest pământ, dar dacă viața ta e rea, nu vei sta pe averea Mea. Dumnezeu de multe ori a curățit acest pământ și îl va mai curăți o dată.

... Te-am întrebat: „Mi-ai adus și Mie un cadou?“. Eu voiesc nu numai pe tine să te stăpânești, ci voiesc să-Mi aduci nou-născuți, nu după trup, ci după duh. Acesta e cadoul Meu.

... Copilașii Mei, am spus așa: când va fi întuneric pe pământ, voi veți fi lumină. Când nu va mai fi sare pe pământ, voi veți fi sarea. Copilașii Mei, va fi un împărat peste toată lumea. Acesta este pământesc, dar mai vine unul, duhovnicesc.

... Ține minte, creștine, că este scris în legea lui Dumnezeu că cel care astăzi e creștin, cu el este veacul de azi încheiat. Voi sunteți cheia.

... Inundațiile și toate câte se întâmplă sunt din băutură, sunt din curvie și din fumatul lumii acesteia. Copilașii Mei, mânia lui Dumnezeu s-a așternut deasupra lumii. Dumnezeu a hotărât inundații mari și dărâmături mari ca să nimicească această lume. Aceasta ce s-a văzut, e numai un semn. Nu plânge de ce se întâmplă la lumea aceasta, nu plânge Babilonul acesta. Ferește-te, că vine vremea ca astăzi să te culci, și când te vei scula, nu vei mai cunoaște. Ai să te uiți să vezi locul vecinului și n-ai să-l mai cunoști. Să nu-ți fie frică.

... Spălați-vă mâinile, fețele și spălați-vă trupul, și tot lucrul vostru să fie curat, că în casele voastre sălășluiesc îngerii și sfinții și puterile cerești, și să nu se scârbească de voi. Fiți curați. Faceți mâncare curată. Fiți ca sfinții, neîntinați. Păstrați curățenia acestui cămin. Împodobiți căminele voastre cu flori. Fiți împodobiți de miresme.

... Vă mai spun de căminul care s-a dărâmat: l-ați părăsit definitiv, și izvorul, definitiv. Nu vă mai e dor de dealurile pe care v-ați urcat? Mie Mi-e dor de acel loc, de această binecuvântare. Vouă nu vă e dor? E scris în carte că s-a făcut ceva pe locul acela.

... Vin valuri peste lume. Abia e începutul, creștine. Și vine, și vine, până se întoarce lumea la Mine, ori se face una cu pământul.

05-07-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să se sperie lumea, tată, nu voi. Vine moarte peste ea, că e scris să vină. Nu te speria, și roagă-te pentru viitorul tău. Nu fugiți, ci ascundeți-vă în mila lui Dumnezeu. Dumnezeu vă scapă, vă ajută, că sunteți oițele Lui. Chiar pe apă de vei fi, nu te vei îneca, și veți pluti ca o corabie pe apă. Chiar și focul de va arde, tu nu vei arde. Nu-l plânge nici pe cel din casa ta care fumează, care bea și râde de tine când faci rugăciune, că de aceea vine necazul, că ți-a aruncat tot gunoiul în față. Vine și mai greu, că nu va mai fi soarele pe cer, și tu vei lumina, că Domnul Își va lua toate lucrurile Sale și va fi întuneric mare și tu vei lumina. Spune în sfânta carte: «Chiar de vei muri, viu vei fi». Dar aceștia care mor de apă și de foc, nu mai înviază, că așa au voit ei, să fie gunoi.

... Oițelor, când au venit apele și aceste dureri peste lume, era cârciuma plină. Bea, mânca și hulea. Afară ploua, și unda creștea, iar ei nu încetau, și tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi țineau diavolii pe loc, să nu iasă din acel loc! Să știți că atât s-au împietrit inimile lor, și vor pieri toți, cum s-a întâmplat acum cinci ani. Copilașii Mei, de aceea vă spune Domnul: nu țipați voi. Ei să țipe.

... Nimic fără Dumnezeu. Numai păcatul nu e de la Dumnezeu.

... Îmi pare rău de cei care pier mereu, căci s-au întors tot la faptele rele. Din lume i-am luat, și în lume s-au dus. Fumător era în lume, și iarăși s-a întors la fumat. Bețiv era în lume, și iarăși s-a întors la beție. Puțin a stat cu Mine, și acum diavolul a ieșit din el nu ca să-l părăsească, ci s-a întors cu bătălie asupra lui. Domnul Iisus vă învață: nu vă speriați de ce vine.

... Domnul nu a semănat cuvântul Său între voi ca să muriți, ci ca să scăpați. Știți că s-a făcut numărătoarea voastră și nu veți pieri, că e scris în carte că mulți dintre voi vor sta în viață și Îl vor întâmpina pe Domnul. Nu vă descurajați, și munciți mereu cu dragoste pentru Dumnezeu.

... Cine se supără pe vasul Meu, pe Mine se supără. Dacă nu eram Eu să lucrez cu poporul Meu, nu mai era vasul Meu, și era de mult putred. De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar de când o pregătesc Eu? Din anul 1940. Dacă suflă cineva spre ea, cade, pentru că nu mai e trup cu viață, ci e numai Duhul Meu în ea. Feriți această trâmbiță, că este instrumentul Meu, ca harfa lui David, și pe vreme bună, și pe vreme rea.

06-07-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Bolnavii nu au voit să țină regimul ce l-am dat, și păcătoșii nu au voit să se lepede de pofta lor. Nu mai e vremea ca omul să se facă credincios, și bolnavul, sănătos. Stau cu ei la un loc și nu vor să primească învățătura Mea.

... Israele, nu vei mai mânca pâine și nu vei mai bea vin. Duhovnicește. Pâinea e Trupul Meu, și vinul e Sângele Meu. Ai băut și ai mâncat, și ai curvit și ai prins putere nu ca să te lupți cu satana, ci ca să te lupți cu Mine. Oare, pentru aceasta Mielul S-a junghiat?

... Fiilor, nu am scos din robia lui faraon toată făptura, decât numai pe Israel. Așa și acum, nu am scos din robie decât numai pe tine; și cum am judecat în pustie pe cei ce nu M-au ascultat, așa te voi judeca și pe tine acum dacă nu Mă vei asculta. Cum a fost război cu Lucifer și cu toată ceata sa, așa va fi război și cu voi, și ca Lucifer veți fi aruncați în iezerul de foc dacă nu veți asculta să stați întru Mine.

... Vă zice lumea sfinți și nu sunteți sfinți. Lumea vă zice vouă sfinți, de ocară, nu vă zice de cinste. Caută să fii sfânt, ca să nu fie batjocorit numele acesta. Luați aminte să nu se batjocorească numele de sfinți. Se va pune la capătul străzii „Strada Sfinților“, și ce veți face? Te vei rușina, sau te vei umili? Astăzi te vorbește de rău cezarul, dar mâine te va vorbi de bine.

... Aici vom avea sălașul, pe pământ. Pământul acesta va fi grădina poporului Meu și îl voi face raiul împodobit cu pomi și cu muzici de îngeri și cu păsări. Pământul acesta va fi rai, dar Domnul îl va curăți, așa cum este scris la carte. Fiți pregătiți pentru sfârșit, să nu ardeți cu gunoaiele, că toți păcătoșii vor pieri.

... Nu vă mai murdăriți. Oița Mea, să nu-ți vadă îngerii goliciunea ta. Puneți mâinile la ochi când treceți pe lângă o goliciune. Nu purtați mode. Purtați haină duhovnicească. Copilașii Mei, au fost fii de împărați și au refuzat masa împărătească și s-au făcut sfinți. Nu primi laudă și nu sta în capul mesei, ca nu cumva să vină altul să te dea la o parte că ești creștin. Fiți pricepuți și nu pierdeți timpul cu cititul revistelor. Citiți ceea ce vă îmbogățește.

... S-au făcut mulți măcelari și mulți brutari, dar sunt murdari. Sunt mulți măcelari și brutari care s-au făcut din mândrie și pentru bani. Mulți s-au făcut ciobani, dar pentru brânză și pentru lână. Feriți-vă de mirul păcătoșilor. Oițele Mele, mulți sunt puși în numele Meu, dar nu sunt cu Dumnezeu. Mulți sunt trimiși în numele Meu, dar să-i cunoașteți după fapte, căci după viață se cunoaște; unul la mie e cu Mine. Fii atent: cere și vei afla. Celui ce bea, celui ce curvește, celui ce fumează, nu i se dă darul și harul.

... Fiți cumpătați la mâncare, la băutură și la odihnă, că vine vremea să se ia mâncarea și băutura. Oprește trupul de la băuturică și de la fripturică și de la curvie.

... Stau îngerii și sfinții în cer că nu le dați de lucru.

Când va pieri soarele, să nu vă speriați. Când se vor dărâma munții, să nu vă speriați. Fiți creștini desăvârșiți, că moartea a venit prin păcate. Veți fi o insulă. Lumea nu va putea trece la voi. Odată, pe vremea moșilor și strămoșilor, purtau lucrurile lor în coșuri de papură, dar voi aveți genți. Nu purtați geantă cu toartă lungă, ca lumea. Nu purtați ceasuri la mână și broșe în piept. Nu purtați luxuri. Oițele Mele, lucruri diavolești se găsesc la creștini: inele în degete.

... Să știi că se iau harurile și mila. Vor veni zile, săptămâni întregi, și vei plânge, dar să știi că acele vremuri vor fi fără mângâieri, că astăzi ai fugit de credința sfântă și M-ai lăsat.

... Fiți cumpătați la mâncare, la băutură și la odihnă. E prea mult să dormi de seara până dimineața. E prea mult să muncești de dimineața până seara. Să știți că Dumnezeu e hotărât să nimicească toată lumea. Se vor nimici toți oamenii și toate făpturile. Se vor nimici toate blocurile. Nu vă lăsați să pieriți cu lumea. Dacă veți lucra lucru sfânt, nu veți pieri cu lumea. Fiți credincioși, că e scris că poporul de la sfârșit va întâmpina pe Domnul la venire. Fiți ca porumbeii și ascundeți-vă de păcat. Nu mai iubiți păcatul. Nu râvniți la fiicele și fiii Gomorei. Nu fiți uniți cu ei. Nu-i primiți lângă voi că zic că și ei se închină ca voi.

17-07-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu, ascultă bine la Mine, că vine vremea care nu a fost de când e veacul; o vreme, un ceas care întrece anii. Ai priceput? Și în această oră, care a lucrat bine, bine îi va fi, iar cine a avut sculă rea, s-a dus în pământ cu cele rele.

... Poporul Meu, desparte-te de prietenul rău și vino la Mine și întreabă: „Am praf pe mine?“. Că mulți vor avea ochi să vadă pata și mulți vor avea scule pentru vindecarea rănilor. Dintr-un gram de har, se va înmulți pentru un ceas. Și mulți vor veni aici și voi fi mulțumit de venirea lor, și pe tine te voi lepăda. Dar vei pieri pentru mădularele tale și vei zice să tai mădularul rău. Dar de ce nu l-ai tăiat de la început?

... Copilașii Mei, veniți-vă în fire, nu stați la lucrarea Mea numai cu trupul, că mulți au venit să audă cuvântul, dar nu au semănat nici o sămânță și nu au avut ce secera. Vine vremea să se scumpească grâul, și cine va avea un blid de grâu, va face avere cu el. Vai de sărmanul care nu va avea nici un bob de grâu! Se va duce să se împrumute de la alții care au, și nu i se va da. Atunci își va frânge trupul de durere, atunci va vedea. Tată, când nu va avea nici un bob de grâu în fața sa, atunci va vedea vremea pierdută de astăzi, că a stat numai de formă în lucrarea Mea.

... Oițele Mele, voi culege din mijlocul tău floarea lui Dumnezeu, și când vei rămâne neculeasă, vei striga de durere, pentru că ai purtat hăinuța lumească, te-ai purtat fără lege. O, tată, nu te obligă nimeni să trăiești lumește sau duhovnicește, ci alege cu voia ta. Vai de cine a fost creștin și s-a lepădat de lucrarea Mea! Vai de cine e creștin și face numai ce poate să facă și șterge ce e scris în lege! Nu este așa, ci vei răspunde și pentru cele ce le-ai rupt și pentru cele ce le-ai lăsat.

... Copilașii Mei, vasul acesta îl voi face un măr, și atunci te vei jeli. O să te rușinezi pentru necredința ta, o să te rușinezi pentru neascultarea ta, o să te rușinezi pentru toate câte nu vrei să le împlinești. Mulți dintre voi aveți curajul să ispitiți. Fiilor, nu mai ispitiți vasul Meu, că el este bun, bun. Ați trimis mereu vasul Meu la Dumnezeu cu întrebări rele. Nu mai ispitiți. Ea primește și se ostenește pentru voi, dar să știți că nu e bine, pentru că Eu nu sunt trup, ci sunt Duh.

Viața voastră să fie sfântă, că vom urca în mers, și mulți dintre voi nu veți putea. Vom urca nu pământește, ci duhovnicește. Nu fugiți de ce v-am spus. Mereu am urcat, și nu vi s-a părut greu, pentru că nu ați urcat. Vine vremea să urci, că acest pământ e păcătos și trebuie să se curățească. E scris în carte.

... Vine vremea, tată, ca să nu mai stea cu tine în casă nici un lucru diavolesc, să nu mai stea în preajma ta nici un nelegiuit, și cum îți vine să vezi cum ia pe mama ta, cum ia copilul tău de lângă tine? că nu va mai fi casa cu pereți, și va fi fără pereți, că n-ar avea loc cetele cerești. Cine te va hrăni? că păstorii nu-i primești.

... Fiilor, învățați bine, căci de la faptele bune veți da viață mortului. Vor veni ologii, surzii, muții, sluții. Vor fi pogorâți pe acoperiș, și prin post și rugăciune vei da viață și vindecare. Ascultă, creștine, că nu a fost nimeni pe pământ lipsit de darul Său. Dumnezeu Se servește de robul Său; numai de Lucifer nu S-a servit. Fiți desăvârșiți și păstrați-vă bine, că vine vremea să lucrați. Veți fi trimiși din loc în loc și mulți dintre voi vor lucra și mulți se vor odihni. În vremea de pe urmă, Dumnezeu Își va elibera țarina de spini. Prin cine?

Fiule, știi că ești în școală. Știi drumul? Știi ce ai de făcut? De ce lipsești de la lecții? Nu ți-e teamă că vine Domnul și te pune absent? Nu te-am bătut, de aceea nu ți-e frică, căci așa e scris, să vin în viața ta fără nuia.

28-07-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Ești anunțat că vin Eu, Domnul, în trup, și voi alunga pe toți aceia care au amenințat cu securea viața voastră și M-au vândut și M-au omorât.

... E o crimă să nu asculți de Dumnezeu. Această credință e fină.

... Nu mai doriți să trăiți pe pământul acesta, căci pământul și-a împlinit veacul său.

... Ține minte, creștine, că în timpul potopului Dumnezeu a suit în corabie din toate câte ceva, ca să nu se stingă neamul. Nu se vorbește de animale, ci de sămânța omenească. Cine a rămas din potop? Cel credincios. Dumnezeu numai a lucrat, a lucrat, a lucrat.

... Creștinul care nu vrea să mai fie cu Dumnezeu, să plece. Să plece fără a vinde harul Domnului Iisus Hristos. Pleacă liniștit, creștine, fără să dușmănești, fără să vinzi. Pleacă și nu mai sta.

... Fiți deosebiți de lume, ca să nu fiți secerați cu lumea. Voi sunteți sarea pământului. Cui i-a spus Domnul așa? Preoților. Dacă sarea se va strica, oamenii cu ce ar mai săra? De ce nu simbolizați toate acestea? Nu mai e ulei și nu mai e zahăr pe piață. Nu zahărul a pierit. E un simbol, că nu a pierit. Este și se dă pe pitite. Așa și Eu, dau pe pitite harul Meu. Cum un gestionar dă ulei și zahăr numai la cunoscuți, așa și Eu dau la cunoscuți harul Meu.

... Nu mai fugiți de Mine din pricina lumii. Se aude ce vorbește lumea despre voi, dar nu vor ajunge să-și împlinească planul lor, căci când securea va ajunge asupra capului vostru, vine Dumnezeu și o întoarce asupra capului lor. Numai prin post și rugăciune, tată, dați înapoi pe oamenii cei care vor să strice viața voastră.

... Copilașii Mei, în orice loc în care vă aflați, post și rugăciune. Nu crede neputinței tale, că dacă o metanie o faci în neputință, Domnul o înmulțește. Copilașii Mei, încă o dată repet: rugăciune și post. Cine le face azi pe pământ, la ziua judecății se veselește. Aceia vor auzi: „Vino, slugă bună și credincioasă, și moștenește în veci moșia cerească!“.

... Copilașii Mei, mai sunt creștini ca voi, dar au ieșit din profeție; nu vor să mai asculte, și trăiesc pământește, adică beau tot felul de băutură și mănâncă tot felul de mâncare și zic că sunt creștini. Nu judecăm, dar vă spun că dacă v-ați amestecat vreodată cu acei creștini, să nu faceți ce fac ei. Ce ați învățat, să țineți până la capăt, chiar dacă veți fi dușmăniți pentru viața pe care o trăiți. Este viață, nu este moarte.

... Unii creștini nu vor muri, și vor întâmpina pe Domnul, în trup.

... Nu mai purtați neorânduială. Acoperiți-vă genunchii. Nu mai purtați mâinile goale, nu mai purtați pieptul gol și părul descoperit. Bărbați, nu mai purtați capul descoperit. Deosebiți-vă de lume.

10-08-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Nu fi popor rău. Nu avea inima ta inimă de evreu, și fii samarinean.

... Domnul vine la voi nu în furtună, ci într-un vânt subțire. Când nu-ți va fi bine, acesta este vântul care te alină.

... Fiți popor credincios. Încă o dată vă spun: fiți credincioși, căci plăgile Domnului Iisus Hristos sunt în lucru, și credința te va ține, și vei sta cu picioarele pe spatele câinelui rău. Vă anunță Domnul că sub trupul vostru se va topi și apa și focul se va mistui, dar tu nu te vei mistui, ci dușmanul tău va pieri, dar fii credincios. Cum umpli de la fântână un vas cu apă, așa să fii tu, creștine, plin de credință.

V-am spus mereu: puneți acoperământ pe cap, că pentru cârpa aceasta sau pentru basca aceasta vei pieri pe calea ta, și nu numai tu, ci și toată casa ta.

... Ionel și Veronica, Domnul Iisus vă cere multă credință și purtare sfântă. Această fiică a voastră este ca un înger. Când va fi de o lună, zici că e de șase luni; când va fi de șase luni, zici că e de un an, și această copilă vă va aduce bucurie, după purtarea voastră duhovnicească, și întristare, după greșeala voastră. Țineți minte, că sunteți rupți din casa Mea. Să nu-ți faci socoteala pământește, că ai fost înfiată de vasul Meu din porunca lui Dumnezeu. Cu nimic nu vei alina suferința fetiței, decât prin purtarea duhovnicească și credință. A doua oară am spus Eu să pună Ioan acoperământ pe cap, și nu s-a împlinit. Ce aveți, tată, de nu vreți să ascultați? Poporul Meu, teme-te, că nu vei pieri ca lumea, ci vei muri pedepsit mai mult decât lumea, că am fost în mijlocul tău și multe păcate ai săvârșit. Fiți deosebiți de lume. Faceți dig, cum a făcut pe Dunăre împotriva apelor. Așa faceți și voi dig între lume și voi. Nimic de la voi la lume și nimic de la lume la voi să nu treacă. Și mai scrieți și acest lucru: Cecilia, tu vei fi judecătoarea părinților tăi. Dau judecata dinaintea Mea, în dreptul acestui copil. Fiți credincioși și nu fiți îndărătnici. De acum și până în veac să-I slujiți lui Dumnezeu prin fapte bune și credință. Cecilia, Domnul Iisus Hristos te vindecă de suferința ta. Acum nu vei mai plânge pentru suferință, ci vei plânge numai pentru păcate. Luați credință de la Domnul Iisus Hristos.

... Femeilor din poporul Meu, fiți mironosițe. Bărbați din poporul Meu, fiți curați cu trupul și cu duhul. Domnul Iisus vă face pe voi apostoli, să duceți cuvântul Său la alte popoare. Veți fi duși, tată, în case de desfrânate, ca să faceți minuni, și prin credință veți îndrepta aceste persoane.

... Învățați rugăciunile pe dinafară, că veți călători din țară în țară și puntea voastră va fi rugăciunea și postul. Faceți rugăciune pentru întoarcerea păcătoșilor și numiți pe cei adormiți. Să meargă rugăciunea voastră din neam în neam. Fiilor, sunt mulți creștini în lagăre. Rugați-vă pentru ei, că rugăciunea creștinilor îi scoate, descuie lacătele, și creștinii ies afară.

... O, tată, trâmbița Mea e mică, e mică. Dacă aș sufla prin ea cu toată puterea Mea, nu ar ține, s-ar face fărâme.

... Fiți creștini, dar nu așa: voi să fiți creștini, și copiii voștri să nu fie. Nu voi să vă rugați, și copiii voștri să fie la joacă.

... Auziți glasul Meu. Se va mai întoarce din poporul care a ascultat odată și apoi nu au mai ascultat, dar lăsați să ceară la Mine, nu la tine. Să nu i se pună masa fără știrea Mea, de i s-ar lua pielea de pe genunchi rugându-se.

... Copilașii Mei, fiți desăvârșiți, că printre voi își vor face loc soli cerești.

... Ascultă, poporul Meu, să-ți meargă în toate bine, ca, pe unde vei călca, să se bucure iarba și văzduhul de tine.

... Plăcut este numele de slugă lui Dumnezeu, dar nu mai e plăcută viața. Dar voi să nu judecați. Preotul este cel de care se vorbește. Dacă sluga bea, nu postește, curvește, Domnul Iisus știe fapta sa. Și toți fac așa, și să știți că a rămas numai harul. Harul sfințește, harul tămăduiește, nu trupul, nici băutura, nici mâncarea. Nu vă scârbiți de ce mâncați din mâna lor. Pentru tine stă harul în buturuga aceasta, și Dumnezeu nu judecă harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă. Sunt mulți preoți care-i dușmănesc pe creștinii ortodocși. Dacă-i găsesc la un loc, cântând lui Dumnezeu, îi alungă și strică locul lor. Nu ocoli buturuga, că fiecare are turma sa, să îngrijească de ea. Veți vedea preoți în pielea goală. Să nu-i urâți. Păcatul lor să nu-l săvârșiți, că am făcut din creștini, preoți, și tot acolo au ajuns: la plajă, la cârciumă. Nu mai găsesc pe acest pământ om deștept pentru Dumnezeu.

... Am venit din cerul sfânt la voi să vă spun să nu mai umblați fără lege. Fiți bine în legea Domnului. Neascultarea ta pune foc la legea Mea.

... Domnul vă spune că iarăși se ivește între voi un vânzător, căci celui ce nu-i place să fie cu Dumnezeu, acela a plecat în lume și a lăsat în urmă ură și dușmănie și viclenie și minciună și a plecat îngâmfat și a zis: „Lasă, că v-o fac eu!“.

... Cine nu a închis ușa bine, de au ieșit oile pe poartă? Au ieșit din staul și s-au spurcat.

... Domnul Iisus Hristos plânge. Toată această lume care se îngrămădește astăzi la bâlciuri, se va îngrămădi curând în fața Mea. Și voi zice: înapoia Mea, satano, că nu ești venit din dragoste, ci de frică, fiindcă ai auzit că vei pieri, dar tot vei pieri, căci soarele care te-a luminat nu va mai fi, că toate s-au împlinit și lumea tot nu s-a înspăimântat.

17-08-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu, fii credincios, că vei scăpa de toate. Vin două vremuri peste tine; nu peste tine, ci peste lume. Și vine și peste tine dacă nu vei fi cu Mine. Nu vei suferi nimic, nu vei zice nici „Of!“ dacă vei fi credincios.

... Copilașii Mei, am lucrat o lucrare mare și nu am rămas cu nimic. Băgați de seamă, cercetați și vedeți că este așa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. M-am făcut neam cu întreaga lume, M-am făcut neam, M-am făcut naș, dar omul a dușmănit pe Domnul.

Oițele Mele, nu Mă mai împungeți, că dacă ați ști vânătăile pe care Mi le faceți din pricina urii, din pricina neascultării, din pricina curviei și din pricina multora pe care le aveți în inimă, atunci ați crede ce-Mi faceți. Creștine tată, cercetează-te bine, căci cât e veacul de mare, n-ai să-ți găsești loc să te vindeci de păcatele pe care le faci, că unde te vei ascunde, păcatele te scot la lumină. Ai să fugi de mânia lui Dumnezeu ca să scapi, dar nu vei scăpa, că și pădurea se va usca, se va păli când vei trece prin ea, și te va blestema; și munții te vor blestema când vei trece prin ei, că se vor dărâma, că era mai bine dacă nu cunoșteai această învățătură. De ce nu vrei să asculți? Moșii și strămoșii voștri n-au știut ce este băutura, n-au știut ce este natura, n-au știut ce este lăcomia. Oare, ei n-au avut tot ca și voi, trup și mădulare, mâini și picioare? Ei de ce s-au pregătit pentru Dumnezeu?

Sunt persoane, nu în mijlocul vostru, ci în lume, care sunt mai rele decât animalele. Dar sunt persoane în lume, care nu și-au întinat viața, și trăiesc curat, și ei nu știu ce știți voi. Și să știi că aceia vor ajunge să te mustre pe tine și îți vor spune: „De ce nu te-ai spălat de tină dacă ai avut izvor lângă tine?“.

N-am venit la tine să te osândesc, creștine, ci să te fac înger.

... Nu dezvăluiți poruncile Domnului, că nu vi le-am dat să-Mi faceți necaz, ci vi le-am dat să fiți fericiți. Ce vreți, tată? Vreți să faceți prunci fără chip, duhuri necurate? Din păcate se zămislesc duhuri necurate. Vreți să fiți părinții unor duhuri necurate, sau părinți de slujitori cerești?

... Mai este o vreme și vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă. Mai este o vreme și încă o vreme, și după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa. Să nu pieriți în aceste două vremi. În aceste două vremi multe lucruri se fac, mulți păcătoși se iartă. Până și copiii avortați se vor scoate din iad. Multe suflete care s-au ucis cu mâna lor, se vor scoate din iad. În aceste două vremi, mulți dumnezei se vor face printre voi. Se vor face prooroci mincinoși, care vor face semne și minuni și vor învia și morții. Vor ieși la suprafața pământului spiritele morților, care vor vorbi. Nu vă duceți la ei, că vor veni la feciorii voștri și la voi femei ca să le socotiți pe numele voastre. Să nu lași femeia ta, că o singură femeie este dată după lege ca să țină bărbatul.

Fiilor, nu întrebați femeile voastre dacă au făcut mâncare, ci întreabă: „Ai făcut rugăciunea?“.

Copilașii Mei, în aceste două vremi se vor dezbrăca de rasă trei sferturi din preoțime, și vor merge oile pe câmp zbierând de foame, așa cum mergeau la moartea împăratului Ahab. Țineți secretul acesta. Acești preoți vor cădea în păcate și nu vor mai fi vrednici de rasă, și vor umbla oile pe câmp. Și atunci, cine te va mai hrăni? Domnul Iisus Hristos, prin corbii Săi. Nu de corbi e vorba. Vor pieri mulți, mulți, și din unii, și din alții. Întărește-te, creștine, și biruiește pe vrăjmașii tăi.

Purtați uniforma creștină. Feriți-vă de goliciune, căci cine nu va purta bască pe cap în aceste două vremi, va purta sac și se va îmbrăca în rogojină.

... Copilașii Mei, învățați psalmii la rugăciunile voastre, prin instrumente și prin gura voastră. Fiule, cu melodia cântecului tău, „Un singur dor mai am și eu“, să cântați un psalm, să vezi ce frumos e!

07-09-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, Domnul a venit, și ca lui Petru îți spune: Mă iubești tu pe Mine? Nu Mă iubești, căci cine Mă iubește pe Mine, nu are ură pe cel trimis de Mine la el. Israele, până nu te vei dezbrăca de toată viața ta pământească, nu te vei mântui. De ce ești supărat pe Mine? că am strigat la tine și nu M-ai auzit, și să știi că pustiu vei fi. Ai să strigi la Mine și nici Eu nu am să aud. De ce ești supărat pe Mine? Ți-am dat pâine, ți-am dat viață, ți-am dat duh din Duhul Meu, ca să fii una cu lumina.

... Israele, uită-te bine, căci ce auzi acum, nu vei mai auzi. Israele, nu te-a pârât nimeni la Mine. Eu te văd în drumul tău și pe tine, și pe copilul tău.

... Fiilor, fiilor, numărați bine cine a fost în anul când M-am făcut cunoscut. Și iată că nu mai e. Cui am dat bun venit? Și iată că nu mai e. Vrei să fii și tu trecător? Să știi că-i va fi mai ușor celui care nu M-a cunoscut. Israele, nu am nici o bucurie din partea ta. Israele, vino, nu mai sta, nu mai aștepta! Vino, nu mai zăbovi, nu mai pierde vremea, vino! De ce nu citiți istoriile cu moșii și strămoșii voștri? că mulți au fost, și puțini au intrat în Canaan.

Dacă nu vreți să mai credeți, pentru ce să mai stau între voi? Scutura-voi praful, și în loc de bucurie, va fi sabie.

... Am făcut o casă în satul Maluri ca să fie spre bucurie, gazdă de pelerini, și iată ce a lucrat duhul necurat, că astăzi e casă de tâlhărie, e casă de curvie, e casă de hoție, e casă de măcelărie. Am căsătorit o fiică. A mâncat la masa sfântă și a petrecut ani de zile cu Mine, și astăzi e păgână, nu mai vrea să fie de partea Mea. Am răbdat, au trecut ani de supărare. După aceea, altă dărâmare: s-a dărâmat templul. Altă întristare, altă durere mare, dar voi nu ați văzut și în chip nevăzut, ci ați văzut numai cărămida și lemnele. Și iată că Dumnezeu merge și scrie pe hartă și mereu Se întristează. Fiilor, stați împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneți deșertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, și nici un păcat nu este mai mare ca acesta, și nu are seamăn pe pământ. Ce muncă să vă plătească Dumnezeu? Trădarea? Vânzarea? Dărâmarea și necredința? Fiilor, pleacă Dumnezeu de la voi și ia cu Sine lucrurile Sale, și vă veți duce la munte și veți zice că e lucrare sfântă, dar dorul te va osândi, căci când aveai, nu prețuiai.

... Te-ai învățat cu trupul acesta. Dar ce ai văzut? Ai văzut un trup, n-ai văzut un duh. Dacă ai avea credință numai cât un bob de muștar, L-ai vedea pe Duhul, dar pentru că ești popor fără credință, să știi că te vei rătăci.

Ai zidit viață și casă pe minciună. Crezi? Ai zidit prunci pe pofte, și ei sunt ca voi.

... Nu mai pot răbda. Plânge cerul din pricina Mea și plânge împreună cu Maica Mea, că vede că vremea de acum e lipsită de creștini. Pe cine să trimit Eu? O, Davide, Davide, împarte din blândețea ta poporului acesta! O, Solomoane, împarte din înțelepciunea ta poporului acesta! O, Petru și Pavel, dați poporului acesta credința dreaptă! Pe sfert dacă ar fi ca voi, aș câștiga prin ei toată suflarea. O, Samsoane, împarte tu din puterea ta poporului acesta! O, tată, de ce zic așa? Nu judecați. Copilașii Mei, stați de vorbă cu Mine, că necredința voastră Mă oprește de la toate. Spuneți, măi tată, de ce nu vreți să fiți credincioși și nu vreți să recunoașteți păcatul pe care-l faceți? Numai mândria nu vrea să primească, numai mândria.

... Iată vasul Meu pe locomotivă. Duhovnicește. E pe picior de plecare. Voi nu știți și nici ea nu știe. Spune, după suferință, spune c㠄Am să plec, că eu văd că mi se pregătește drumul de plecare“. Dar cine aude, nu crede și zice: „Domnul cui ne lasă?“.

Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopții, cu Domnul, că va veni și te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.

... Toate lucrurile sfinte pe care Eu, Dumnezeu le-am făcut vreodată, le-am făcut prin ascultarea poporului.

... Domnul Iisus Hristos a fost scris să Se nască pentru popor și să moară pentru popor, dar să știți că nu s-a împlinit așa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraților, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Ați auzit? Cercetați bine și dați răspunsul.

Încă o dată repet: dacă ai intrat într-o apă, să știi să înoți. Dacă nu știi, nu te băga.

... Vor veni de la răsărit și de la apus și de la miazănoapte și vor sta la lucrarea Mea și vă vor mustra pe voi pentru necredința voastră. Fiilor, postiți și rugați-vă neîncetat, că precum se mărește salariul unui salariat, așa se vor mări și darurile voastre, prin puterea credinței.

... Fiilor, faceți rugăciune înainte de a da cuiva ceva, ca rugăciunea să dea rodul pământului unde semănați. Fiilor, vremea în care sunteți, e o vreme săracă și seacă, lipsită de duh. Dar precum Domnul Iisus a făcut din pământ trup și a suflat duh, așa și tu vei lucra cu nădejde în Dumnezeu. Precum S-a pogorât Duhul Sfânt în limbi, așa și Dumnezeu va coborî duh din Duhul Său și vei lua putere să vindeci și să propovăduiești prin credință. Nimic nu lucra fără credință. Scrie această profeție. Nimic nu zidi și nu semăna fără credință sfântă. Dacă faci rugăciune, fă-o cu credință. Nu te văita de ce nu rodește rugăciunea ta, ci vaită-te de necredința ta. Nu te văita de ce nu se vindecă bolnavul din casa ta, ci vaită-te de necredința ta și a lui.

... De ce nu se vindecă vasul Meu? Pentru necredința poporului Meu, care a închis toată calea, că din Mine ai această lumină, nu din acest trup. Acest trup e un trimis, un lut cu duh. Vai de tine, creștine care ai îmbolnăvit acest trup și acest duh! Tot cerul l-ai mâhnit, și nu se va vindeca până nu te vei îndrepta.

... În curând crucea se va așeza pe cer. Tot ochiul care va vedea, va vărsa lacrimi amare. Crucea, ca și Mine, e disprețuită de lume.

... Treziți-vă, că ați intrat într-un păcat. Treziți-vă, că ați intrat în apă și aveți să muriți. Ieșiți din apă, că vă îneacă. Ați intrat în apă. Nu mai vine nici un prooroc la tine. Te vor părăsi toți proorocii, te vor părăsi toate cuvintele sfinte, și toate scrisorile se vor opri din calea ta. Israele, ai intrat la apă. Te vei duce și nu te vei mai întoarce. O, tată, nu M-am așteptat la acest păcat. O, cum te-am răsfățat și cum te-am mângâiat! Poporul Meu, ai intrat în apă. Fiți desăvârșiți, fiți credincioși, că nimeni nu vă scapă, că e o ură înverșunată între voi și nimeni nu vă scapă, că și cei ce v-au scăpat i-ați amenințat. Tot iadul se bucură; ați intrat în apă.

Israele, vreau să aud de la tine: „Scapă-mă, Stăpâne!“. Nu se aude decât un lătrat de câine și un țipăt de om mușcat.

... Israele, uită-te bine la Mine, că nu ne mai întâlnim, că Mă vei visa și nici în vis nu voi sta în fața ta; scrieți numărul celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverșunată în poporul Meu, și cine vă mai scapă? Scrie, Mihaile; scrie, Gavriile; scrie, Daniele, că am stat de vorbă cu creștinii.

... Israele, omul în viața sa cade de multe ori, dar se ridică și se curăță de nămol. Mulți oameni se nasc de mai multe ori dacă se întâmplă să moară, dar în vremurile voastre am văzut mereu numai căzând și numai murind. Am suflat în fața unui creștin să învieze, și el întorcea fața. Dar un sfânt de al Meu, ce era cu Mine, vine ca să Mă îmbuneze. Mi-a spus că a întors fața că îi e rușine de Mine, dar ca să arăt că nu e așa, am suflat din nou în fața sa, și iarăși a întors-o, și Mă dușmănește.

Să știi că nimic spurcat nu va intra în împărăția Mea și nici fir cu nod nu va intra pe urechea acului, dar să știi că cel care va lărgi urechea acului, se va osândi și nu va fi primit. Țineți minte: chiar dacă se va acoperi dreptatea, se va descoperi, că Dumnezeu nu a scris în carte lucruri neadevărate.

... Copilașii Mei, nu M-am purtat rău cu voi, că n-am luat cu Mine nici o nuia, ci am venit cu multă pace și blândețe, dar după acestea urmează asprimea, și Mă veți vedea și nu Mă veți mai cunoaște. Mă voi înarma cu arme de război, Mă voi pune la orice armă conducător și Mă voi arăta în toată slava Mea, și pe unde v-am mângâiat, am să vă rănesc.

... Fiilor, se va lua soarele de pe cer, se vor lua luna și stelele, și tu vei lumina pământul acesta, și tu vei săra pământul acesta. Creștine, creștine, n-am venit de plăcere, și am venit că se apropie acel sfârșit care trebuie să vină, căci tot ce e scris să lucrez cu tine, voi lucra.

... Dacă nu vă veți face buni, nu voi mai apărea între voi și voi pleca, și nu peste mult timp urmează să zică creștinul așa: „Ieșiți voi, morților, să intrăm noi, de ceea ce ne apasă acum!“.

13-11-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericit cine se va lipsi chiar și de apă să nu bea, numai ca să nu se lepede de împărăția Mea.

... Fiule, n-am venit să-ți spun sfârșitul tău sau care va fi lucrul tău în timpul sfârșitului, ci am venit să-ți spun să fii viteaz și învingător în toate și să păstorești bine poporul Meu în vremurile grele, și să nu zici: „Na-vă apă de la mine!“, ci să fii înțelept. Astăzi oițele stau încurcate în felurite lucruri și nu mai are cine să se ducă să scoată oița încurcată, că păstorul e păzit de lupi și nu poate ieși să meargă la oițe.

... Copilașul Meu, învață bine legea creștină, învață bine să stai de vorbă cu Mine, că vei sta de vorbă cu cel mai învățat împărat. Nu vei fi dus de nimeni legat, și Eu am să-ți poruncesc: „Fiule, mergi! Fiule, mergi, dar mergi cum merge apa, toată ziua și toată noaptea.“, și tu, fiule, vei merge și ziua, și noaptea; și tu, fiule, vei lucra și ziua, și noaptea.

Scrie pe hârtie și fii secret, că moșii și strămoșii voștri aveau bordeie și lucrau ascuns. Mintea ta să nu fie în pâine, mintea ta să nu fie în castron, mintea ta să nu fie în cămașă sau în lux, ci mintea ta să fie în carte.

... Israele, chiar dacă-ți zice cineva: „Răspund eu de viața ta; fă ca mine.“, să nu faci, și nu mânca la masa altuia, chiar dacă zice „Mănâncă, răspund eu“.

... Fiule, învață bine cartea, că nu vei mai merge cu cartea, și vei merge cu mintea; și nu vei mai merge cu geanta, și vei merge cu toiagul.

... Un singur război a fost, și rămășița lui e la sfârșit, și nu voi vă veți lupta, ci se va lupta cerul. Nu vă înfricoșați. Arma care este împotriva voastră, se va întoarce împotriva celor care o fac.Să nu credeți poveștile din ziar și din cărțile din afară, ci să credeți ce a scris Dumnezeu în cărțile sfinte.

... Mai e un pic și fiecare va începe să înoate pe Dunăre, și ține minte că mulți se vor îneca. Vai de tine, creștine care ai stat cu Mine și n-ai învățat să înoți! că nu ți se pune nimic din trecut. Învățați bine legea, învățați pe copii legea, ca să știe și ei cine nu-i lasă să bea, nu mămica, nu tăticul. Să știe și ei cine nu-i lasă să săvârșească beție sau curvie. Copilașii Mei, aveți copii măricei. Nu-i mai îngrămădiți în uzine și în lume. Aveți fii și fiice. Nu-i mai îndemnați să ia serviciu în lumea cea rea, că nu e bine să fie copilul tău fără Dumnezeu. Ați auzit? Muncește tu, tată și mamă, dacă poți să ții piept vieții tale. Cum a ieșit tineretul vostru din școală, l-ați trimis la altă școală, fără să Mă întrebați pe Mine. Ce vreți să faceți, tată, cu copiii voștri? Rău, tată, nu știi ziua și ceasul când va suna trâmbița, și copilul tău nu este cu Dumnezeu.

... Nu s-a pomenit nici în Vechiul, nici în Noul, preotul să joace mingea.

... Israele, vine sfârșitul! Să nu te rătăcești. Israele, vine lumea înspăimântată, din răsărit, din miazăzi și din miazănoapte. Când strigam la tine, râdeai de Mine.

Oprește-te, lume! Oprește-te, lume, că la Mine nu este bine, nu este de tine. Oprește-te, lume, întoarce-te la Mine înapoi, că nu te voi băga așa întru împărăția Mea. Parcă a dat cineva cu sare pe tine, așa ești de înăbușită. Oprește-te, lume! Parcă spuneai că sunt un mincinos, că nu sunt Domnul Iisus Hristos. Mă voi ascunde de la fața ta și te voi lăsa să te mănânce focurile. Oprește-te, lume! Cine te-a speriat? Cine te-a anunțat că vei pieri? Mâine te voi judeca pentru ce ai lăsat. Unde îți sunt fiii și fiicele?

... Poporul Meu, pregătește-te pentru Dumnezeul tău, pentru ziua ta, pentru masa ta. Pregătește-te pentru sărbătoarea ta, căci cel ce te prigonea, acum vine către tine să te mângâie; cel ce te vindea, vine către tine. Nu se mai cunoaște că e Ioan sau Gheorghe de la poartă. Nu se mai cunoaște că sunt deputații de altădată. Nu se mai cunoaște că e împăratul de altădată. Nu se mai cunoaște, că sunt brăzdați de durere. Vai de tine, lume, Babilonul cel înveșmântat spre a fi plăcut de bărbat! Feriți-vă, creștini, să nu vă prindă în gheare!

... Vei vedea că nu soarele va lumina, și nici stelele, și nici luna; și va fi un Luminător peste tot pământul. Israele, mulți nu vor putea să privească, dar tu vei putea, căci faci parte din acea putere cerească.

... Vine o mare încleștare de la durerea cea mare, că nu se află nici o scăpare, nici o iertare. Feriți-vă, creștini, că acum se vede în fața tuturor adevărul și împărăția și mireasa; se va arăta în toată slava. Israele, scoală-te, nu mai fi fricos. Scoală-te, nu mai fi bolnav, nu mai fi trândav sau olog, nu mai fi orb sau surd, și ia putere și grai și lumină de la Mine, cum se aprindea odată lumină de la lumină. Ia, ia, că nu are cine o lua. Cel ce o prigonea, nu o lua și nu o ia. Ia, nu sta.Vei vedea tot pământul, din răsărit și până la apus și la miazănoapte, că tot pământul va străluci de bolta cerească.

... Te culci seara și, ca prin vis, te vei trezi în fața luminii, și chiar în acea clipă mulți vor fi pregătiți de nuntă, dar pământește. Mulți vor fi în ceasul de cununie, multe vor fi cu rochița pătată, întinate de curvie, și multe vor fi cu copii, și va fi mireasă; și va fi întrebată de ce au făcut așa, că vor fi la osândă. Dar judecat va fi cel ce a dezlegat această faptă ca femeia măritată să poarte rochița de mireasă. Mulți se vor judeca, din cei care stau gata de dans la nuntă în timp de post. Și cine se va judeca? Cine a dezlegat acest lucru cumplit. Și nu e numai într-un loc lucrul acesta, ci pe tot pământul, pentru că a pierit frica de Dumnezeu, a pierit credința în Dumnezeu. Crezi? A pierit, și vor fi întrebați de cel mai mare și de cel mai mic păcat de Acel Împărat Care va fi în vremea aceea.

... O, floricelele Mele, mult a fost, puțin a rămas. Ce mult a fost, și ce puțin a rămas! Crezi? Niște viermișori mici vor roade hăinuța de pe voi, vor roade acoperișul de pe voi și va intra la voi ploaia și ninsoarea, că dați lucrurile pe somn și pe mâncare și pe petrecere; dați lucrurile sfinte, pe lucruri fără valoare. Va face scorbură mare la hăinuța ta și la acoperiș, ca să te înece vremea, că nu vei putea sta cu acoperișul găurit. Țineți minte, că până acum ați socotit o glumă această lucrare, dar nu ați împlinit-o. Se vor cunoaște de departe hăinuța și rochița găurită și nu vei avea de unde cumpăra, că toate magazinele se vor desființa și vei rămâne tu singur, pe răspunderea ta.

Fiți pricepuți, că am sosit unde nu v-ați gândit. Fiți pricepuți și înțelepți. Puneți mâna pe carte. Nu lăsați cartea pe masă, că vin hoții și o fură. Nu lăsați cărțile pe masă, și ascundeți-le, tată, căci odată cu desființarea meșterilor duhovnicești, și cărțile se desființează, și vai de tine, creștine care nu știi o rugăciune! Vai de tine care nu vei ști o rugăciune și care nu vei ști să îngrijești viața pe care o trăiești, că vin meșterii falși la tine și te iau sub învățătura lor. Mulți meșteri se vor schimba în hăinuța ta ca să nu se cunoască a fi meșteri. Fericit acela care a învățat de la Domnul acest lucru.

... Ai dorit să porți un copil la școala de preoție. Copilul tău, fiule, cât a fost la tine, a fost creștin, dar acolo, la școala de preoție, s-a făcut păgân. Școala de preoți se învață astăzi după lume, nu după Mine. Pe vremea moșilor și strămoșilor, nu slujea preotul cu ceas la mână, și nici după ceas, ci după har slujea.

... Sunteți obligați de Domnul Iisus să căutați lacrimi pentru rugăciune, căci vine vremea, cu un gram de lacrimi să speli o albie de rufe, pentru tot neamul viu și răposat. Și mai umblați și mai căutați și înțelepciune, că moșii și strămoșii n-au luat înțelepciunea cu ei, ci căutați-o.

03-12-1975

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, poporul Meu, plânge poporul sfânt de vremea ce vine. Nu se vor mai afla fii și fiice ca să nu se strice. Se va strica portul și postul din casa ta. Se va strica crucea. Chiar și duminica se va strica. Aceștia din casa ta au un semn, și acesta e semnul lui antichrist.

... Israele tată, acum e acum. A spus Dumnezeu că suntem în margine de Dunăre. Vei fi silit să intri în apă. Fericit vei fi dacă știi să înoți.

... Copilașii Mei, acum e acum. Dumnezeu este prietenul tău. Îți va da liniștii suferința, dar numai să fii credincios, să nu fii fricos, să nu fugi la munte, că vin zvonuri din această lume că vei fi nimicit, dar aceasta e minciună. Cei păcătoși vor pieri.

... Am venit la tine, nu cu trupul, ci cu Duhul. Dacă eram cu trupul, cel mai credincios al Meu M-ar fi răstignit. Spun de Ioan și de Veronica de la Vladimirești, care o urăsc pe Verginica. Averea lor e în mâna lui Dumnezeu. Aceasta este pentru încăpățânarea poporului de la Vladimirești. Li s-a luat acest dar pentru că nu au fost vrednici.

E un dușman care a făcut de a închis această mănăstire, și în timpul acesta, Veronica a frânt poșta. Vai de acela care i-a adus poșta! că a mai fost așa și în timpul lui Arie, când se ducea Arie și tulbura și strica sfințenia. Veronica singură se osândește, fiindcă urăște. În loc să se bucure că Dumnezeu hrănește poporul, ea urăște. Dacă s-ar duce vasul Meu (Verginica, n.r.) în căminul său, n-ar dura cinci minute și vasul Meu ar fi sfâșiat. Veronica, dacă schimba haina nu în luxul care este acum, ci în haină de cerșetoare, ar fi fost ferice de ea, dar nu a făcut așa, ci a făcut altceva.

... Creștinilor, supravegheați-vă copiii, că Dumnezeu S-a hotărât ca nici un copil să nu se mai zămislească. Veniți-vă în fire, că diavolul se luptă ca și în casa ta să fie un trădător. Se luptă diavolul să distrugă credința sfântă. Nu vă bucurați, copii, de cravate și de insigne, că acestea sunt semne ale lui antichrist. Nu vă bucurați de îmbrăcămintea acestei lumi. Fiți desăvârșiți. Rugați-vă lui Dumnezeu să schimbe conducerea.

... Toată suferința vasului Meu e din greșeala poporului, și mai e și din farmece. Vrăjitoarea care s-a alăturat lângă templu, e plătită să distrugă trâmbița Mea, și prin farmecele ei s-o nimicească pe Verginica.

... Opresc căsătoria! După anul nou, trimit un număr de fecioare la mănăstire. Nu voiesc să mai căsătoresc. Din toate familiile creștine să fie o fiică la mănăstire, și să fie și feciori.

04-12-1975

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 22:15 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1975 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Învață de la Mine, că nu va mai fi om pe pământ ca să-ți arate cărările. Nu vor mai fi nici prooroci, nici profeți, căci cei ce vor fi, în loc să te îndrepte spre bine, te vor îndrepta spre rău. Nu va mai fi, tată, nici o gură binecuvântată ca să-ți arate ție vreo pată.

... Cine a crezut acest cuvânt, a ajuns sfânt. Cine nu a crezut, a ajuns osândit, și nimeni nu cunoaște osânda celui păcătos.

Se vorbește în lume despre Mine? Nu se vorbește. Se vorbește în lume despre post și rugăciune? Nu se vorbește. Copilașii Mei, cine a fost trimis de sus, aceluia i s-a dat să vorbească. O, poporul Meu, nimeni n-a ieșit dintr-un om să spună despre post și despre rugăciune. Nimeni n-a ieșit din pământ să grăiască despre viața duhovnicească, decât numai acela ce a fost trimis, decât numai de sus. Au vorbit profeții Mei, și după aceea au fost uciși. N-au fost cinstiți de lume pentru această faptă, că le-au descoperit fărădelegile. Poporul Meu, de acum înainte nu va mai fi trimis nici un profet și nici un prooroc ca să mai profețească sau să mai proorocească, și țineți minte, scrieți în carte, cu pană, că este greu. Are să vină ierni grele, că ai să dorești cum dorești apa de izvor, așa are să dorească cineva lucrarea Mea.

... Copilașii Mei, luați învățătură. Când vor pieri cuvintele sfinte și slujbele sfinte, să știți că va pieri și soarele, va pieri și luna, vor pieri și stelele, vor pieri toate lucrurile făcute de mâna lui Dumnezeu.

... Cunoașteți-vă între voi. Cunoașteți între voi pe aceia care fac binele. Cei dintre voi care fac rău, aceia nu sunt din cer.

... Feriți-vă și iar feriți-vă! Dacă vine cineva din lume la tine și îți cere blagoslovire, să nu-i dai, că au ieșit mulți diavoli din pământ care au furat binecuvântarea de la creștini și s-au dus și au puteri asupra voastră.

... Dacă cineva ți-ar arăta o greșeală, primește-o. Nu te supăra, ci mulțumește-i, că dacă nu ar fi să spună, ar scrie duhul rău greșeala ta. Am văzut că sunteți hotărâți să postiți, tată. Nu e nevoie să postiți numai câte trei zile, ci și câte două zile, și câte o zi, după dragoste, după putere, că acest post este pentru tot ceea ce este de valoare. Prin acest post și prin rugăciuni veți scoate pe mulți din foc.

V-am spus de nenumărate ori să învățați să cântați psalmii lui David.

... Ține minte, că Domnul Iisus Hristos, prin Duhul Său ceresc, vântură cum vântură cineva sămânța și se înlătură toată pleava. Așa se înlătură de la tine lumea păgână care voiește să te piardă pe tine. Crezi? Rugați-vă să nu vă piară credința și faptele bune și păstorii care vă păstoresc și vă miluiesc.

... Vine vremea mult să fii căutat. Vine vremea să se cinstească numele de creștin și să se prețuiască a ta viață. Vine vremea care nu a fost niciodată, ca să se ia țărână din urma ta și un petec din hăinuța ta, ca să se vindece neputinciosul. Vine vremea, pentru cel ce te-a hulit, să-și primească pedeapsa; și dacă cineva te-a lovit, să fie pedepsit cu palmă de la Dumnezeu.

... Casa unde se fac păcate, nu va rămâne piatră pe piatră. Casa unde se chefuiește și cunoaște păcatul, nu va rămâne piatră pe piatră. Chiar și pământul, până la o măsură, va arde.

... Dumnezeu nu părăsește locul Său, nu părăsește pe poporul Său, dacă poporul își recunoaște Păstorul. Ați auzit?

... Învățați cum să trăiți și să nu muriți, că mulți dintre voi își ucid viitorul cu mâna lor, nu ca Iuda, spânzurat sau tăiat prin cuțit, ci își ucid viața cu de toate, prin îmbuibare cu de toate și prin lepădarea față de Dumnezeu. Ați auzit? Omul are putere să spună că nu e Dumnezeu, dar mai mult nu are putere să facă. Omul are putere să strice un om care crede în Dumnezeu, are putere să omoare un trup, dar nu are putere să ucidă Duhul, și acela care a omorât un trup, sau acela care a ucis credința, sau acela care a mințit, toate aceste fapte i se descoperă în față, și va îngălbeni.

... Fericit omul care are putere să întoarcă Duhul lui Dumnezeu înapoi, și aceasta să vă fie munca. Nu scoateți duhurile, ci să le înapoiați în trupuri. Dumnezeu Își varsă harul Său asupra robului Său care vrea să-L servească. Veniți-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara și Duhul i Se va da, dar vai de acela care îndrăznește să alunge Duhul lui Dumnezeu de la locul Său!

... Sunteți în vremea în care este război în casele voastre. Își ucide soțul soția pe sub ascuns. Își ucide soția soțul, și aceasta e că vine sfârșitul. Se aude că nu mai rămâne nici bob de credință, nici bob de preoție, nici un bob de bisericuță. Da. Dacă nu mai are cine sluji, de aceea se va pustii.

... Se aude prin lume că vor pieri creștinii. Să nu credeți. Nu vă înspăimântați, că aceste zvonuri vin de la duhul necurat. Zvonul este pe tot pământul, dar este scris că toți păcătoșii vor pieri de la sine, pentru că s-a profețit de mii de ori despre pieirea păcătoșilor, și nu s-au înfricoșat. Dar te vei culca, și când te vei scula, nu vei mai vedea pe acela ce te hulea, nu vei mai vedea pe acela ce te vindea, și nici locul lui nu-l vei mai cunoaște. Ca într-un vis vor pieri păcătoșii, că Dumnezeu nu mai poate suporta.

... Să știți că îl am fotograf pe sfântul apostol și evanghelist Luca, și merge și fotografiază, și la judecată vă am în toate pozițiile.

... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ și am trecut prin două timpuri, prin două vremi. O dată am petrecut cu trup, și aceasta cu greu am petrecut; și a doua oară am petrecut cu Duhul. Fericit trupul care M-a primit. Fericit trupul care Mi-a însoțit Duhul. Fericit trupul care Mi-a cunoscut Duhul, că toate acestea sunt cu plată. Și mai este un timp, și știți cât e? Cât ai deschide ochii și i-ai închide.

22-12-1975

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 22:29 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1976

Anul 1976

   * 04-01-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 29-01-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-02-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-02-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-02-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-03-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-06-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 16-06-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-09-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-10-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-11-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-11-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-12-1976 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-12-1976 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Creștinilor, veniți-vă în fire, că veți auzi sunând trâmbița și să nu vă înfricoșați să fugiți la munți. Vino-ți în fire, ca la venirea Mea să nu te topești ca ceara.

... Veniți-vă în fire, creștinilor, că mai avem un pas și un lucru de împlinit și o judecată care se face. Treziți-vă, să nu intrați în judecată cu Domnul Iisus Hristos. Poți să pui tu tot cerul și pământul mărturie, dar până nu ai binecuvântare de la Mine, nu scapi.

... Domnul a spus: voi sunteți cei cu care voi încheia veacul. Dar tu nu vrei, creștine. Mă voi duce și voi căuta și voi avea cu cine încheia veacul.

... Poporul Meu, poporul Meu, sunt trimis de Tatăl ca să săvârșesc ultima profeție care a mai rămas din vecie.

Poporul Meu, ține-te bine! Ține-te bine! Încă o dată, ține-te bine! că mulți creștini au urcat trepte, au mers cale îndelungată, au pus mâna pe poartă, și de la poartă s-au prăbușit, de la poartă au căzut; n-au mai putut să mai pună piciorul pe treaptă, că s-au făcut vinovați de pedeapsă, s-au făcut vinovați de blesteme, s-au făcut vinovați de viață; n-au mai putut să mai țină piept.

O, poporul Meu, încă o dată Domnul Iisus a venit din cerul sfânt să vă sprijinească. Aveți ajutor cetele mucenicilor. Aveți ajutor cetele sfinților. Aveți ajutor proorocia proorocilor. Aveți ajutor profeția profeților. Aveți ajutor slujbele preoților, nu ai celor de azi, ci ai celor din vechime, care s-au făcut vrednici să vină la Mine. Aveți ajutor rugăciunile mucenicilor. Aveți ajutor rugăciunile monahilor și ale călugărilor, ale patriarhilor, ale diaconilor. Aveți ajutor de aici și până la cer; numai slujbe și numai slujbe. Aveți ajutor rugăciunile maicilor. Aveți ajutor rugăciunea Maicii Mele, care alină orice durere. Aveți ajutoare. Dacă ați vedea ce ajutoare stau în fața voastră! Este dureros să cazi jos.

... Ascultă, poporul Meu, că vei fi întrebat de Dumnezeu de ce nu ai iubit pe aproapele tău, că în acela a fost Dumnezeu, în acela a fost Duhul Meu. Ascultă, poporul Meu, că nu voi mai veni, că nu mai e vreme. Se închid porțile și nu vei mai avea pe unde intra. Poporul Meu, vino la Mine! De ce nu vii? De ce întârzii?

... Ascultă, creștine, că te-am chemat lângă Mine. Poporul Meu, poporul Meu, de ce te-am chemat să vii lângă Mine? De ce am zis: „Vino lângă Mine!“? Nu ca să fii supărat, ci ca să fii fratele Meu. O, cum nu crezi tu cuvântul Meu! Cum nu vrei tu să fii prietenul Meu! Cum nu vrei tu să-Mi dai nici o cinste! S-a făcut pe pământ alunecuș. Domnul Iisus vă spune, nu omul de acolo. S-a făcut alunecuș. N-ai să poți să mai mergi. Ai să aluneci și ai să cazi, și când vei cădea, pulbere te vei face. Vei căuta medicul să te repare, dar nu este medic pentru așa ceva. Crezi? Ascultă, creștine, nu e medicul. Nu vezi? Pe cei ce au căzut nu i-a mai putut vindeca nici un medic din medicii aceștia. Ascultă, creștine. Poporul Meu, întoarce-te bine cu fața spre Mine.

De ce, copiilor, sunteți supărați? Uite, colea, peste drum, unde a stat fosta femeie desfrânată, este o legiune de diavoli. Va face praf aceste case; va face ca între voi să fie ceartă, să fie război, să fie ură, să fie chiar judecată cu condamnare, tată. De ce așa? De ce nu ați stat în pământul vostru? De ce ați venit lângă templul sfânt dacă ați știut că sunteți răi și nu vă supuneți și nu vă îngăduiți? De ce, tată, ați ostenit atâtea mâini creștinești? Ca să fiți în iad? Pentru ce? Pentru duhurile rele?

Țineți minte: sunt pregătite lucruri ca să vă piardă; și țineți minte: nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri.

... Împăcați-vă bine, păstorașilor, că sunteți puținei, și să aveți legătură strânsă, de-acum, și ce nu știe unul, să învețe de la celălalt, și amândoi să aveți aceeași înțelepciune, și amândoi să aveți aceeași voie bună.

... Fiți atenți la rugăciunea din miez de noapte. Este aproape să vină Mirele, și să nu vă găsească culcați. Nu înveliți cu plapumă pe cineva la rugăciune. Fiți treji în fiecare miez de noapte. Numai aceluia i se iartă, care este bolnav. Învățați rugăciunile pe dinafară; să mergeți pe cale și să faceți rugăciune. Mergeți pe ogoare și să nu spuneți glume, ci faceți rugăciune.

04-01-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Se va lua harul de la preoți și se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteți buni. Voi să nu vă înfricoșați să ziceți că nu sunteți buni. Nu lăsați să intre în voi microbii celor răi. Nu am mai spus: „Fii ca Ilie sau ca Ioan din pustie“, ci am zis: „Fii ca Mine“.

... Vai de oița care nu ascultă de păstor! pentru că te-am trimis pe tine ca să Mă servești pe Mine. Pregătiți-Mi oile, că vor merge la munți, și de acolo veți vedea cum va pieri fiara și cum se vor dărâma zidurile și îi veți vedea pe mulți când se vor nimici.

... Păstorule, dacă cineva nu vrea să asculte de învățătura ta, arată-i din carte, și dacă nici din carte nu se va vindeca, scutură praful de pe picioarele tale.

... E greu, tată, că s-au luat două duminici, dar vine o jale mare, și țineți ascuns aceasta, că nu se poate spune pe față (schimbarea calendarului sărbătorilor, în 1924, n.r.).

... Voi ați văzut om mâncând, murind? Eu am văzut om mâncând, murind. Dar om postind, murind, nu am văzut. Sunt persoane în poporul Meu care pot să postească mai mult decât se postește și sunt persoane care nu pot să postească nici o jumătate de zi, dar au dragoste, și Eu iau din bucata celui care postește și îi dau și lui. Umblați prin poporul Meu, că sunt unii care urăsc pe cei care nu postesc.

29-01-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, fii priceput, că dacă vei pricepe tainele Mele, când pe pământul acesta va fi scris „măcel“, tu nu vei pieri.

... Mulți se urcă pe scară ca să se urce la cer, dar dintr-o mică neatenție, se surpă și se schilodesc, că s-au urcat pe scară cu ochii la cer, să vadă dacă mai e mult, și au alunecat din neatenție de pe cuiele scării. Aceasta se cheamă mândria și neiubirea de frații tăi. Scara, pentru tine e pusă, și nu cade și nu se rupe, și nu a căzut și nu s-a rupt de când e veacul. Dar tu cazi.

... Unde este poporul Meu? că nu mai e tot. Unde s-a ascuns? Unde este poporul Meu din anul 1955 până în anul 1975? Unde sunt? În fiecare an și în fiecare lună și în fiecare săptămână și în fiecare seară am vorbit. Unde sunt? Unde e poporul de la început când toți ziceau: „Adevărat, este Cuvântul lui Dumnezeu!“? Nu sunt în lume aceștia care au fugit, că M-aș duce și i-aș aduce. Atunci, sunt în iad? Adevărat s-a grăit.

... Dacă sfârșitul vine astăzi, prezentul vorbește și prezentul rămâne. La mănăstirea Vladimirești, Ioan a vorbit, și cei ce l-au ascultat, l-au arestat și l-au schingiuit, și astăzi este fără adăpost. Dar Eu îi dau adăpost și lui, și la toți cei fără adăpost. Îl învinuiește astăzi pentru port. Gradul și harul nu i s-au luat. Dar Veronica este dușmană pe Verginica și poartă această dușmănie pentru profeție, și s-a scris în cer. Să știți că profeția de astăzi nu este profeția lui Veronica. Pe a ei a mâncat-o pisica. A avut dușmane mulțime mare de măicuțe care au fost îmbrăcate în dușmane și s-au măritat și au acum copii, și unele din ele au și nepoți, și pentru aceasta nu s-a descuiat mănăstirea Vladimirești, că nu s-a împlinit cuvântul pe care l-am dat Eu. Pâinica lui Veronica, nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului. Când vor suna trâmbițele din cei patru munți, din muntele de la miazăzi, din muntele de la miazănoapte, din muntele de la răsărit și din muntele de la apus, atunci se va întreba fiecare de locuința sa și de lucrarea pe care o are. Atunci fiecare va fi trecut pe o notă, pentru lucrul pe care l-a avut, și atunci vor merge toți într-un loc, unde se va continua lucrarea, și atunci mult se va jeli Veronica pentru că a dușmănit-o pe Verginica, și atunci Mihail de la Micșunești își va lua plata pentru poșta sa pe care a dus-o.

... Lumea zice că se va desființa credința, dar ce-o fi mai tare, aceea va rămâne: cei cu mâncarea, sau cei cu postul.

11-02-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Verginica, de ce ai ajuns așa? Cine te-a bătut? Cine te-a chinuit? Cine te-a bătut pe tine, M-a bătut și pe Mine. Cine te-a oropsit pe tine, acela M-a oropsit și pe Mine. Cine nu te-a ascultat pe tine, acela nu M-a ascultat nici pe Mine. O, floricică de munte, cine nu a voit să te asculte? Cine a plecat din această lucrare, a plecat din împărăția lui Dumnezeu. Cine se întoarce la această lucrare, se întoarce la împărăția lui Dumnezeu. Cine a părăsit această masă, a părăsit împărăția lui Dumnezeu. Cine se întoarce la această lucrare, se întoarce la împărăția lui Dumnezeu, la masa cerească. Cine pleacă astăzi dintre voi, acela nu se mai întoarce înapoi, că au intrat duhurile necurate între ei și nu se mai întorc la locul sfânt. Verginica, vezi casele acelea care se dărâmă, care se schimbă? Sunt creștinii care se dărâmă, care se schimbă din îngeri în păgâni.

... Mai e un pic de loc și se umple tot pământul de blocuri. Atunci a sosit și dărâmarea. Mai e un pic de loc, țineți minte acest cuvânt, mai e un pic, și nu va mai fi pământ fără bloc, și să știți cu toții că a sosit ceasul morții. Nu uitați, fiți pregătiți. Plecați urechea bine la Mine. Cine are urechi de auzit, să audă ce vi se spune de la Duhul Sfânt.

... Cine muncește duhovnicește mai mult decât pământește, acela trăiește. Cine trăiește pământește mai mult decât duhovnicește, acela nu trăiește.

... Cine are vie, acela are bogăție, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viță, să și-l îngrijească și are să rodească și pe Domnul are să-L împrumute.

... Într-o zi vor fi zile mai multe și veți avea o nuntă și veți mânca și veți bea și nimeni nu va zice să vă sculați și nimeni nu vă va tulbura. Atunci să ai ce mânca și ce bea, că tot cerul se va bucura de veselia ta. Este o zi care este scrisă în carte, când se va uni cerul cu pământul.De aceea vi s-a spus: «Îngrijiți butucul de viță». Butucul de viță e credința sfântă. Îngrijiți butucul de viță, nu-l lăsați să se usuce, că el va rodi; va face viță înaltă și roditoare și va face vin și va pune pe masă vin cu stare aleasă. Se vorbește prin lume că se va desființa butucul de viță, dar să știi că nu este așa. Cine nu vrea să piardă viața, Dumnezeu va veni din cerul sfânt și va pune peste el adăpost.

Nu vă temeți și nu vă înfricoșați de știința lumii de azi, că știința lumii de azi e ca omul care moare fără lumânare. Toate profețiile din Vechiul și Noul Testament s-au împlinit, și sfârșitul bate la ușă.

... Nimic să nu înlocuiți în locul lui Dumnezeu, și pe nimeni să nu numiți Dumnezeu, afară de Mine. Nu acest trup; acest trup e un lut făcut de Dumnezeu. Dumnezeu a poruncit de s-a zidit și a crescut.

... Pe pământ la voi e război. Se bat duhurile, se bat îngerii cerești cu îngerii pământești. Îngerii pământești sunt aceia care nu-L au pe Dumnezeu. Îngerii cerești sunt aceia care-L au pe Dumnezeu, dar să știți bine că cine e pământesc, nu va învinge. Ceea ce e duhovnicesc, aceea învinge, că nu sabia de aramă învinge, ci sabia cea de foc.

... Copilașii Mei, puțini ai Mei sunt pe pământ neamăgiți. Și profeții care au profețit s-au amăgit sută la sută. Ei fac serviciul pentru burtă, nu pentru duh.

... Copilașii Mei, sunteți în ajunul sfârșitului. Ce este mai ușor să vă spun: sunteți în ajunul sfârșitului, sau sunteți în ajunul morții? Nu vă spun vouă așa, ci vouă vă spun: alungați moartea și cumpărați viața. Dacă cineva caută viața, să-l îndreptați la Mine.

... De aceea a făcut Dumnezeu rude, ca să fie mijlocitori pentru ciungi, pentru ologi, pentru cei care au duhul rău. Nu zadarnic a suferit ierarhul Nicolae, ierarhul Haralambie, ierarhul Vasilie, ci pentru ca să fie lucrători în vie când via o va bate piatra. Folosiți cuvântul, că Dumnezeu are de lucrat cu voi. Tu ești unul, dar în urma ta e mia, dar nu va căpăta ce tu vei căpăta.

... Copilașii Mei, veniți la Mine, dar nu întrebați lumea care este drumul care duce la Mine, că lumea e mincinoasă și te duce la rău. Chiar un sfânt de ar veni din cer, și pe acela l-ar minți lumea. Dar acela nu se va rătăci, că el știe drumul pe unde a venit.

... Domnul Iisus e hotărât să vă ridice de pe pământ în timp ce lumea va fi curățită prin suferință; prin multe, nu prin una.

Nu uita cuvintele Mele, că de multe ori am auzit când ai spus: „Am uitat, Doamne“. Este păcat strigător la cer. Ține minte aceste cuvinte, că diavolul ți le-a furat. Nu uita și nu pierde nici un cuvânt, căci cu un singur cuvânt vei răscumpăra o mulțime mare de suflare, că nimeni din moșii și strămoșii voștri nu au fost adăpați cum voi sunteți adăpați.

... Păstrați-vă viața cu Domnul Iisus, că dacă păstrați viața, nu veți pieri. Nu vă otrăviți cu otrava cu care se otrăvește lumea. Beți băutură de izvor și mâncați mâncare făcută de mâinile voastre. Este bine ca omul care este cu Domnul să aibă hrana în ograda sa, dar pentru că pământul s-a luat, cum ar fi cei de la bloc, care n-au unde să-și facă ogradă, vă spune Domnul: când vă duceți să cumpărați o pâine, să cereți la Domnul s-o curețe prin harul Său. Nimic să nu mâncați necurățit de mila lui Dumnezeu. Și vă mai spune Domnul ceva: faceți căsuțe pe pământul vostru, ca să nu fiți îngrămădiți cu păgânii la un loc.

21-02-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Sunt trei sferturi din omenire care nu se închină, și numai un sfert se mai închină, și acest sfert care mai e, și aceste trei sferturi care mai sunt, vor isca un crâncen război. Și acest sfert va birui pe cele trei sferturi, că Acești trei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sunt foc și sunt trei Duhuri, Care vor mistui toată minciuna.

... Domnul Iisus când a coborât în iad a stat cu picioarele pe cruce. De aceea se spune: crucea este puntea. Prin cruce a scos afară din iad pe cei căzuți. Copilașii Mei, multora dintre voi le este rușine de lume să-și facă acest semn al crucii. Dacă ți-e rușine de cruce, ți-e rușine de Mine. Copilașii Mei, înainte de sfânta cruce nu se făcea semnul acesta. Acesta este semnul între pământ și cer, între Vechiul și între Noul. În vechiul om nu a fost acest semn, și mulți când au căzut au crezut și au trecut de la vechi la nou. Și mulți nu au crezut și au rămas cu cei vechi. Și de ce cei vechi urăsc pe cei noi? Domnul Iisus nu S-a supărat pe cel ce nu a crezut în venirea Sa. Fiule, cei din vechi cred în Domnul Iisus, dar nu cred în lucrurile ce le-a făcut El și nu iubesc crucea și socotesc crucea vrăjmaș al Domnului Iisus și o urăsc, o scuipă, o batjocoresc, o bârfesc, și aceasta Domnul învinuiește. Aceștia din vechiul, pe Maica Domnului o socotesc o femeie ca toate femeile și o învinuiesc de curvie. Deosebiți pe aceia din voi și cinstiți cu cinste pe Maica Mea.

Crucea este puntea cu care vei trece peste toată prăpastia. De aceea zic: nu urâți, ca să nu fiți învinuiți; și nici nu vă împrieteniți cu ei, ci deosebiți-vă precum întunericul de lumină, că mulți au trecut și chiar au văzut pe Domnul Iisus și adevărul sfânt, și sunt amăgiți de cei din trecut, și au trecut la ei. Unii învinuiesc preoția, alții învinuiesc crucea, alții învinuiesc pe Măicuța Mea, alții învinuiesc că lucrați sâmbăta, alții învinuiesc multe alte lucruri sfinte.

... Copilașii Mei, nu mai e mult. Mai sunt câteva sărbători între început și sfârșit, și aceste sărbători sunt câteva buchete de flori, și zic: păstrați florile, că sunt greu de câștigat, că nimeni nu poate să formeze măcar o frunză a unei flori.

... Copilașii Mei, această profeție nu e dată s-o știe întreaga omenire, dar odată, în ajunul acelei zile mari, se va scrie pe orice hârtie, se va scrie pe orice piatră, se va scrie pe orice copac și pe orice făptură. Va fi scrisă această zi și numele acestei profeții.

... Copilașii Mei, așa cum căutați sănătatea, ca trupul să fie sănătos, așa căutați-L pe Domnul Iisus Hristos, Care a coborât din cer pe pământ și stă de vorbă cu omenirea. Cu tine vorbește duhovnicește, cu alții vorbește pământește, iar cu alții vorbește în chip nevăzut. Copilașul Meu, când ai auzit de cutremur, să nu zici „cutremur“, ci să zici: „Domnul a vorbit cu poporul rău, care a distrus lucrul lui Dumnezeu“. Când ai auzit de înec, să știi că Domnul a vorbit cu cei care au băut, că atâta au băut, cât curg apele. Și pe aici ar fi venit dacă nu ar fi fost această insulă. A fost ocrotit acest pământ românesc.

... Cât puteți, căutați și fiți vrednici de ceea ce se pregătește pentru poporul Domnului care mai este astăzi pe pământ. Fiți pregătiți și alungați de la voi orice poftă. Uitați-vă și nu mai doriți, fecioarelor, căsătorie, că Dumnezeu S-a supărat și nu mai face căsătorii, că am luat pe mulți tineri și i-am băgat în grădină și le-am poruncit să fie curați, nepătați, și nu M-au ascultat, și astăzi s-au îmbrăcat în haine de păgâni și s-au repezit ca leul împotriva Mea. Sunteți rugați, cu viață curată să Mă așteptați.

... Faceți locuințe ascunse, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și a vă ruga lui Dumnezeu. De ce vă spune Dumnezeu așa, nu întreabă nimeni? Faceți-vă locuințe ascunse, pentru a păstra cărțile sfinte. Faceți-vă locuințe ascunse, pentru a intra în ele duminica.

Iată ce spune Domnul în popor: nu mai opriți mieii de la suptul lor. Lăsați-i să sugă până la vârsta lor. După ce i-ați înțărcat, îi obișnuiți cu mâncarea; și deosebiți masă de masă.

Feriți-vă de lei. Să nu știe leii ce mâncați voi; și învățați mieii să nu fie prieteni cu leii, că apoi prin ei află de voi. Cercetați bine aceste cuvinte, că nu a sosit ziua despre care scrie la carte că vor mânca leii cu mieii la masă, dar va sosi.

... Rugați-vă neîncetat, mai mult în miez de noapte când toți dorm, și postiți, căci postul pe care l-ați făcut și rugăciunea pe care ați făcut-o, au luat viața la multe fiare, și ce veți mai face de azi înainte, va nimici și va zdrobi pe mulți care vă urăsc.

... Fiți cuminți, că vine prăpădul. Învățați-vă să aveți inima sălaș curat. Vine la tine Dumnezeu cu tot cerul Său să stea în inima ta ca să te scape de foc, că vei sta în mijlocul focului și nu vei arde; vei sta în mijlocul războiului și nu vei dispărea. Pentru unii dintre voi vorbim Noi. Vei sta în loc întunecos și lumină vei da, și va lumina făptura, că Dumnezeu din inima ta va lumina.

... Pregătește-te cum s-au pregătit creștinii din trecut, dar deosebit ești tu, cel de azi, de cel de ieri, și nu se aseamănă pregătire cu pregătire. Tu ai avut o putere, iar cel de ieri altă putere; și cel de mâine altă putere, că n-am venit la voi să stau cu mâinile în șolduri. Nu mai fiți egali cu lumea.

... Mănăstirea Vladimirești, Domnul Iisus Se luptă ca s-o dezrobească de ființele stricate care sunt în ea, și să se descuie, dar pentru că Veronica urăște de moarte pe Verginica, Domnul a prelungit, că Veronica, lucrarea Mea o urăște. Lucrarea Mea a lucrat și prin ea, și nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte, și nu surorile, ci monahiile.

... Dacă Preasfânta Fecioară Maria n-ar fi plâns și nu s-ar fi rugat pentru această țară care este în picioarele acestor puhoaie, care puhoaie au călcat orice legământ, o, tată, de mult ar fi fost nimicită! Dar dacă această țară nu se va curăți, să știți că nu va scăpa necurățită și nu va scăpa nespălată.

23-02-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vom ajunge să purtăm trâmbița cu targa, pentru că e plină de suferință, căci suferința nu se ia, ci se dă, căci creștinul pune durerea pe ea cu lopata, și va fi aceasta spre judecată.

... Domnul Iisus Hristos a coborât din cerul sfânt pe acest pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Domnul cutreieră pământul în lung și în lat și lucrează. Prin cuvânt grăiește peste pământ, și fericit cine a auzit și a păstrat acest cuvânt. Cum merge banul din mână în mână, așa merg cuvintele acestei profeții în gurile dușmanilor călăi. Vai de acela care a pierdut acest cuvânt! că acela nu va intra întru împărăția Mea, adică cine a avut și l-a vândut. O, rămășița unui popor blagoslovit de Domnul Iisus Hristos! O, rămășiță, fiți cuminți! Până acum ați umblat și ați scris tot ceea ce ați auzit. Până acum v-a călăuzit cuvântul acesta sfânt, dar acum vă spun: puneți toate bine, că afară e vreme rea pentru voi, și bună pentru cei răi. E vremea plăcerilor, a călăilor și a vânzătorilor.

... Eu voiesc să fie la Mine zece dintre voi, că am avut sute și mii, dar nădăjduiesc că zece voi avea. Domnul Iisus nu mai stă pe pământ, Se ridică. Îmi pare rău de grâul Meu și Îmi pare rău de munca Mea, că puțin am să câștig.

... Mai avem un pic și vom ieși și vom controla pământul acesta și în lung și în lat și veți vedea ce nu au văzut ochii voștri. Bolnavii se vor face sănătoși; orbii vor vedea; ciungii, cu mâinile lor vor lucra.

... Nu mai e profeție, pentru că nu știe creștinul s-o țină, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îți va da. Apă de vei cere, îți voi da. Foc de vei cere, îți voi da, ca să vadă păcătoșii.

... Plângeți, că sunt hotărâți oamenii de sus să închidă bisericile și să trimită preoții la serviciu, și la mulți preoți le va părea bine.

20-03-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vine o vreme de credință, e scris în carte, că va fi căutată și plătită cu plată sfântă. Fericit cine va avea credință, că astăzi credința e fără valoare, e călcată în picioare și batjocorită. Dacă nu te iubea Dumnezeu, nu-L mai trimitea pe Fiul Său ca să te salveze.

... Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se roagă întotdeauna pentru poporul rău, dar acum și ea s-a oprit din ruga sa, că nu are pentru cine se mai ruga, că această lume nebună e născută din sodomie multă, cum nu s-a născut niciodată omul pe pământ.

... O, iubitul Meu popor, roagă-te mereu lui Dumnezeu să-l întoarcă de la tine pe duhul rău, să-l bage unde e ursita și pedeapsa lui, că a făcut rușine mare pe pământul tău.

... Învățați copiii să se închine, căci copilul tău va săpa pe mama sa și pe tatăl său, ca să spună la lume tot secretul. O, tată, vei avea vrăjmași cu tine la masă și se va împlini ce este scris în carte și nu-l vei putea da afară din casă, căci legea te va condamna.

... Fiți desăvârșiți, că Domnul Iisus nu vă căsătorește pământește, că avem de luptat luptă crâncenă, că a înșelat milioane de femei care să poarte rochiță de mireasă. Multe din ele au lăsat bărbații și s-au unit cu alții. Vai lor! că pentru unele ca acestea suferă tot poporul, suferă tot cerul, și trâmbița Mea cu tot ce se petrece în ea.

... Treziți-vă la oră de miez de noapte. Are să vină Domnul Iisus Hristos și nu are să găsească pe nimeni la rugăciune. La ora douăsprezece de noapte, să te găsească în genunchi, plângând și rugându-te. Puneți străjeri să vă trezească dacă voi nu puteți să vă treziți. Dacă ai pierdut ora de rugăciune, ai pierdut scump lucru, tată.

... Tată, credința să vă fie averea. Cu credința ai întemeiat casă pe piatră. Nu vă rușinați cu credința că azi nu are valoare, căci cine aruncă credința ca să aibă valoare, acela va pieri. Cine a pierdut credința, după aceasta se va cere să piară și el.

... Până acum ați scris ce ați voit, ați umblat în lărgime, dar acum vă spun: puneți toate bine, că afară e vreme rea pentru voi.

... Mai avem un pic și vom ieși și vom controla pământul în lung și în lat și veți vedea ce nu au văzut ochii voștri. Oițele Mele, va veni vremea ca dintr-o sută de preoți să rămână unul, și dintr-o mie să rămână zece. De ce? Pentru că fiecare s-a lăcomit, a pus preț. O, tată, dacă auzi cum se ceartă pe bani, cum se ceartă pe prosoape, cum se ceartă pe batiste! Păcat. Iată, și cei ce slujesc slujbele, zic: „Slugărimea mea să fie plătită tot de preot, că pe el îl slujesc“.

Dar să fiți cuminți, că va veni cezarul să vă ia și vaca, și porcul, și oaia, și capra, și pasărea, și tot, și vă va lăsa curtea goală și nu va zice: „Ce va mânca omul acesta?“. Dar Eu zic: dă-i cezarului ce vrea să-ți ia, și inima ta să fie a Mea.

... Țineți minte, că suntem în drum spre jale și spre întristare și ne vom îmbrăca în negru, și nu mai e veselia de altădată, că veselia ne-o iau străinii care voiesc să cucerească credința.

02-06-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Se văd între voi lucruri pe care le-am văzut la Lucifer. Se vede între voi acest înger care vrea să pornească război împotriva Mea.

... Poporul Meu, poporul Meu, purtați-vă ca îngerii, că vine vremea pe care voi nu o știți și nu o cunoașteți și n-ai să poți pleca așa cum a plecat femeia lui Lot din casa ta. De ce? Că te încurcă treburile. N-ai să te înduri să pleci dintre neamuri, că ai să zici: „Să le spun și acelora să meargă“, și ai să te încurci, că până te vei întoarce, s-a terminat. Trăiește după sfatul Meu și nu te băga în neamul acela, că vine vremea să te urci pe scară sus numai tu și cel ce va fi scris pe tabele.

... Poporul Meu iubit, purtați-vă ca îngerii, dar nu ca aceia care sunt întunecați, ci ca aceia care s-au umilit. Unul dintre îngeri, care l-a văzut pe cel mai mare că a căzut, s-a îngrozit și a strigat la toată ceata: „Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte!“.

... Copilașii Mei, veți primi o carte scrisă, și văd că pentru această carte creștinii se vor bate. Se va vărsa sânge de martir, că fiecare vrea să pună mâna pe ea, dar numai unul e scris să pună mâna pe ea.

Toate forțele de lucru s-au lucrat pentru lumea aceasta ca să se mântuiască, dar nu s-a mântuit. Ce să mai fac la această lume? Nu mai am ce, că de M-aș arăta în trup, mai mult de o mie de ori M-ar răstigni, și de câte ori aș mișca, ar da.

... Tineri și tinere, Eu împlinesc Scriptura, dar nu am auzit pe nimeni care vrea să trăiască feciorelnic, nu am auzit pe nimeni care vrea să stea cu Mine. Nu mai fiți cu firea pământească și lumească. Nu Mă mai dați de rușine. Veniți-vă în fire. Domnul Iisus a cerut de la poporul Său lucruri plăcute, lucruri sfinte și frumoase. Dar de ce nu-I dați? Nu vă judec. V-am întrebat. Rugați-vă la Dumnezeu să nu fie judecata pentru aceste lucruri.

Fiilor, învățați Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul și vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva. Fiul Meu, să știi Scriptura, tată, să dai de rușine pe cel ce nu vine cu Mine și vrea să te dărâme pe tine. Nu e lupta grea dacă vei învăța Scriptura. Nu-ți trebuie nici băț, nici sabie, decât această învățătură s-o porți.

... Cum era în București? Cum era în Provița? Cum era în Mănești sau în Ilfov când v-am cunoscut pe voi? Și cum este acum?

... Alergați să mâncați Trupul și Sângele Meu, că vine o furtună peste preoți, că pune în loc de anafură curată din apă și făină, se duce și ia din târna altuia colacul și face anafură. Nu se poate să se facă anafură decât din apă și făină. Nu mai scăpați anafura pe jos. Să se aducă la cunoștință sfântă.

... Feriți-vă de ruine. Vine o furtună peste lume, dar nu peste voi, cei cu Mine. Vine o furtună peste lume și vine un cutremur peste munți și se vor face șes. Nu munții Baba, ci munții zidiți de lumea aceasta.

16-06-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măi copilașii Mei, poporul Meu întru care am binevoit, treceți din trup în duh, că numai așa vă veți strecura prin lumea aceasta. O, ce vreme spurcată e pe pământul acesta, tată! Încă o dată vă voi repeta: Domnul a coborât din cerul sfânt, cu Duhul. La început a fost cu trupul. La sfârșit e cu Duhul. Fiți credincioși în Domnul Iisus Hristos, că numai aceia vor rămâne. Totul va pieri.

... Toți diavolii au ieșit pe pământ și pun la cale această lume să facă păcate, că aceste păcate care se fac astăzi în această țară, s-au făcut și în Sodoma și în Gomora, s-au făcut și în vremea lui Noe. Dacă voi veți asculta, nici nu veți vedea pieirea lumii acesteia, că Domnul vă va lua.

... Mai împărtășiți din lucrul Meu, dar nu pentru aceștia care zic: „Știu eu cine ți-a spus“. Aceștia nu mai merită nimic din izvoarele Mele.

... Nu pot grăi mai mult, că trâmbița e în suferință mare. Fiilor, plecați-vă urechea la aceste cuvinte și căutați în carte, de la începutul acestui veac, prin câte gurițe sfinte a vorbit Domnul și până la venirea Fiului Său, și după venirea Fiului Său. Și multe trâmbițe s-au sfârșit, că atâta le-a fost timpul de trăit. Și această trâmbiță, din pricina durerilor care i s-au dat de la cei neascultători și necredincioși, iată că a ajuns la vreme de grea suferință. Cum ține cineva în palmă o păsărică și cu mâna cealaltă o acoperă să nu o plouă și să nu o ningă, așa ține Dumnezeu această trâmbiță a Sa, și nu-i cereți mult lucru, că nimic nu poate da fără puterea Mea.

... Poporul Meu iubit, nu mai greși, că Domnul Iisus va veni curând și o va îmbrăca pe mireasa Sa și va pleca în depărtare, unde este scris. Dacă trâmbița va înceta din suflarea sa, să știi că și Domnul e la ușa ta, și după ea va urma nunta. Să nu zici: „Aoleu, ce să fac eu? că a luat Dumnezeu trâmbița Sa“, ci să zici că Dumnezeu a venit și Și-a luat trâmbița Sa, și să știți că toate sunt pregătite pentru sfârșit.

A intrat duhul necurat unde nu trebuia să intre. A intrat duhul necurat în gura celui ce te-a mărturisit și te-a împărtășit, și va fi luată această poartă și va fi aruncată.

07-09-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Are să vină pe pământ fântână de băutură. O, copilașii Mei, încă o dată repet această șoaptă. Mai e un pic, și în loc de apă, unde e izvor de apă, vor izvorî băuturi care îmbată. Și ce veți face voi când veți avea nevoie de apă? căci băutura nu răcorește sufletul. O, copilași bătuți de vremea de azi! Ce veți face? că pe aici e drumul, tată, și spre lună, și spre soare. Și dacă vrei să vii la Mine, pune ștampila și vino.

... Eu vorbesc cu voi, dar mintea voastră este îndreptată către aceste cuvinte? Spuneți, tată. Eu știu dacă ești sau nu, dar te întreb ca să te fac pe tine atent. Iată, Zaharia, cât era de credincios, când i s-a spus de către îngerul Meu că soția sa va naște un prunc și îi va pune numele Ioan, dacă ar fi fost încredințat, mut nu rămânea. Oricât ai fi de credincios, când auzi un cuvânt ca acesta, e greu de pătruns la Dumnezeu gândul vostru. Mereu să aveți gândul la Dumnezeu. Copilași de zile înaintați, dar nu și de Duh, veniți-vă în fire!

Căutați mereu să fiți conștienți către Dumnezeu, că de ar cunoaște cineva și toate stelele de pe cer, și lucrurile lui Dumnezeu nu le cunoaște, nimic din el nu este pe pământ.

... Dumnezeu când a venit pe pământ a doua oară a scris viață fără de moarte, dar dacă veți călca peste acest scris, veți pieri, că voi sunteți cei din urmă născuți, și dacă prin ascultare veți lucra lucrul ce vi s-a încredințat, să știți că este Dumnezeu cu voi, și cu voi va încheia Dumnezeu veacul acesta.Chiar dacă te vei întâlni pe cale cu cineva și îți va zice: „Leapădă-te de lucrul acesta, că vei muri“, să știi că e minciună, că Eu ți-am spus că moartea nu va mai fi cu tine. Să știți că așa cum am lucrat cu Moise, așa am lucrat și lucrez și cu voi. Moise n-a primit nici o minciună. Așa și la voi, nu lucrați ce lucrează oamenii răi, că aceia vă ucid și viața, și toate cele bune ale voastre. Uitați-vă bine la cei ce mor și fac păcat, că pe aceia nu-i mai poate învia nimeni. Așa ești rugat de Dumnezeu, să nu omori lucrul Său, Duhul Său.

Dumnezeu cere de la tine mângâierea. Și care este mângâierea? Eu nu voiesc să dai aur și argint, ci milă. Duhovnicește să faci voia Sa, adică nu huli, nu dușmăni, nu te îmbogăți cu avere pământească, nu fura, nu minți, căci tu ești fiul Meu, și Eu sunt Dumnezeu, și cu tine voi moșteni toată averea, fără hotar. Ai să stăpânești avere fără să-i cunoști hotarul, dar să fii bun, să faci voia lui Dumnezeu. Ferește-te de izvorul de apă care îmbată, că ăsta e începutul rătăcirii. Te-ai rătăcit, și nu mai e om pe pământ să te scoată din rătăcire. Așa sunteți rugați: feriți-vă!

Rugați-vă lui Dumnezeu să vă dea vedere din vederea Sa ca să vedeți ce e astăzi pe pământ, că e numai gloată beată. O, tată, ce va face Dumnezeu cu această gloată beată? că numai din băutură face ce face acum. Bea și împăratul, bea și argatul tot aceeași măsură.

... Fii credincios, nu fi fricos. În dosarele care s-au scris, sunt scrise numai minciuni, și Eu îi urăsc pe vrăjmașii Mei.

Astăzi e vremea de pe urmă și sunteți rugați să fiți ca și cum nu ați fi căsătoriți. Fiți pregătiți.

... Va veni o vreme când nu vei mai avea de unde cumpăra pâinică și vei merge cale lungă cu trenul ca să cumperi pâine. Nu faceți risipă, că e păcat să-ți bați joc de trupul Domnului Iisus Hristos.

15-10-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Întoarce-te, lume, cu fața către Mine, că vine plânsul peste tine! Strânge, lume, portul bine, că vine jalea peste tine! Lume, lasă gluma, că te vei jeli, și unde va fi peștera mai rea, acolo vei intra ca să scapi de necaz. Lume, lume, vine moartea peste tine și pământul nu te va primi! Atât am avut de vorbit pentru tine, lume. Am avut prooroci în tine, trimiși de la Mine, și n-ai voit să-i asculți. Am avut pe Fiul Meu venit la tine și nu L-ai primit și L-ai prigonit și L-ai omorât. Ce răspuns vei da la judecata Mea? Am trimis peste tine ape să te înece, și nu te-ai speriat. Am trimis foc să te ardă și nu te-ai speriat. Am trimis peste tine cutremure și nu te-ai speriat. Am trimis peste tine foamete de pâine și nu te-ai speriat. Am trimis peste tine boli grele și nu te-ai închinat Mie. O, lume, nu mai am ce mai trimite, că pe toate le-am folosit. Voi trimite între cer și pământ scaunul de judecată și te va judeca pentru toată fapta ta. Lume, lume, ai umplut pământul de spurcăciune! Lume, lume, Îmi voi retrage de la tine și moartea și vei striga cât vei putea, dar moartea te va lăsa.

... Să știți, și cărțile sunt de mii de ori schimbate. Să știți că au venit oamenii pe pământ, cu multă îndrăzneală, și au șters din cărți ce a fost scris. Sunt Scripturi schimbate. Numai una la o mie dacă mai e curată, că lumea, și chiar preoții, zic că proorocii nu au mai fost și nu mai sunt de la Ioan, dar uitați-vă că de la facerea pământului și până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învățătura Sa, și de aceea spun: s-au schimbat multe Scripturi, și oamenii de știință au scris multe minciuni. Dacă se găsesc la voi Scripturi de la Noi, și vi le cer, nu le dați la lume, la oameni care măcelăresc. De aceea am venit la voi, să vă spun să nu vă abateți de la calea Mea.

... O, copilașii Mei, se vor face stăpâni păstorii pe pășune și nu vă vor mai da, dar voi să nu vă supărați când veți fi dați afară de la cina pe care Dumnezeu a făcut-o pentru poporul Său. Să nu vă supărați, să nu huliți, ci să vă rugați la Stăpânul cinei să vă dea El. Și pentru această nesocotire vor ieși apele din matca lor, că a mai fost, și lumea nu s-a îngrozit, și au fugit de pe locurile joase și și-au făcut case pe locuri înalte, dar să știți că nu va rămâne făptură care nu se va îngrozi de această plagă, de mânia care va veni de la Dumnezeu. Copilașii Mei, să nu vă speriați. Chiar de veți muri, vii veți fi, că va veni peste tine Duhul lui Dumnezeu și va intra iarăși în inima ta, iar cei răi vor rămâne și vor fi masă păsărilor și câinilor, care n-au mâncat de când sunt pe pământ așa masă.

... Va veni și va lua odrasla ta și o va duce să învețe lucruri multe și va fi cercetată despre creșterea sa, despre toată mâncarea sa, despre toată culcarea sa. Învățați-vă copiii să nu vândă. Luați-L pe Dumnezeu în ajutorul vostru, luați-L de tată și de mamă, că nu vă va lăsa orfani, nu vă va lăsa să vă lovească cineva. Copilașii Mei, se luptă îngerii cu dracii, și nu în iad, ci pe pământ, și se va vedea, nu va fi nevăzut războiul acesta, ci se va arăta la vederea tuturor. Puțini vor rămâne lângă Mine. Copilașii Mei, vor plânge cerul, soarele și luna de moartea acestora, că au fost credincioși și nu vor mai fi, au fost milostivi și nu vor mai fi, au fost buni și nu vor mai fi, au fost predicatori și nu vor mai fi, pentru că iubesc argintul și arama. Zice așa: „Când eram creștin, nu câștigam nimic, dar acum câștig și aur, și argint, și aramă“. Dar nu știe că acest aur, argint și aramă se va pune pe cântar pentru pedeapsa sa.

... Ține minte, creștine, când voi veni la tine când vei fi la coasă și îți voi șopti la urechea dreaptă, atunci tu să pui coasa jos și să Mă asculți. Și am să zic: „Du-te până colea și împlinește porunca Mea“. Și tu să asculți și să te duci. Să nu zici că ești ocupat, să nu zici că pierzi plata și ziua de coasă. Și voi veni la sapă și îți voi șopti la urechea dreaptă: „Du-te cu găleata la apă“. Și tu să te duci. Să nu zici că nu este apă. Credință să ai, și se va împlini, că Eu sunt Stăpânul apei. Și să nu zici ca Moise: „Iată, vă dau și apă!“. Chiar cioban de vei fi și te voi trimite, să te duci, că așa am făcut cu Petrache Lupu. I-am șoptit: „Du-te!“, dar nu a plecat la prima trimitere, și i-am vărsat găleata cu lapte, și atunci a văzut și a plecat, dar s-a întristat că a păgubit. Dar tu să te duci de prima dată, să nu faci așa ce a făcut el. Chiar femeia care va avea copilul în albie, de o voi trimite, să nu spună că nu are pe cine lăsa cu odrasla sa că se va îneca în copaie; că în loc să o aibă, o va pierde.

Și va veni o vreme că într-un loc vor fi poame să se ia cu lopata, și în alt loc nu vor fi. Voi să nu râvniți și să furați, că Dumnezeu îți va da dacă vei asculta, dar nu lua din grădina altuia, că acestea sunt poame blestemate de duhurile necurate, ca să iei tu și să cazi.

Și mai vine o vreme în care se vor dărâma casele, și se vor dărâma și ale voastre, și vor veni la voi ca să vă duceți în case de păgâni. Dar cer de la voi să nu vă duceți să locuiți în alte case, că sunt blestemate, că Dumnezeu vrea să vă încerce credința.

... Copilașii Mei, mulți creștini în ziua de astăzi n-au fost la bisericuță, și au stat prin curte și au păzit casa. Dureroasă faptă. Unul, că are serviciu; altul, că a avut de lucru. Și a fost slujbă la toate bisericuțele. Și altă dată vei dori să mergi la sfânta biserică și nu va mai fi slujbă. Scrieți pe hârtie această profeție.

... Gospodinelor care faceți hrană, fiți cu mâinile curate, că vine Domnul Iisus la mesele voastre și să nu Se scârbească. Spălați-vă vasele și lucrurile. Fiți curate, și să fie în casele voastre ca în farmacie. Am mai spus aceasta, și degeaba. Spălați mâinile, spălați vasele și fiți curate ca argintul. Scrieți pe hârtie această profeție.

... Aveți grijă de trâmbița Mea, că are o punte de trecut, și pe această punte va trece îndoliată. Nu acum, acum, ci mai târzior. Crezi? O văd spunându-vă: „Eu în curând vă părăsesc. Plec de aici, din casa părintească. Ies din mijlocul vostru și în curând Duhul Care v-a hrănit Își va lua zborul în sus, către căminul ceresc, de unde Tăticul trimitea ca să vă facă cunoscut despre viața sfântă pe care au trăit-o înaintașii noștri, iar pe mine mă vor duce deosebit, la locul ce mi l-a pregătit până la timpul hotărât. Voi mai rămâneți pe pământ, dar nu singuri, ci Tăticul va purta de grija voastră dacă veți fi cuminți și Îl veți urma. Și acum, copilașii mei, cum a hotărât Tăticul, să mă îmbrăcați cu rochiță neagră, cu flanel negru și batic negru, pe care eu trebuie să mi le pregătesc. Eu să-mi pregătesc totul pentru plecarea mea, și pentru mama, dar și tăticul meu, care demult a plecat de aici.

Voi, copilașii mei, să nu vă pierdeți curajul de plecarea mea. Fiți cu luare-aminte la viața voastră. Trăiți în mare curățenie. Eu vă urez viață sfântă, de ucenici. Ascultați-L pe Dumnezeu, ca să fiți creștini ai Lui, că de acum încolo este timpul greu.

Eu vă sărut pe toți care vreți să fiți cuminți și ascultători. Să știți, copiii mei, că nimeni nu mai rămâne pentru ceruri, pentru că sunt satani mulți pe pământ. Au năvălit ca barbarii prin case și prin biserici și prin mănăstiri, să strice credința și lucrul lui Dumnezeu“.

06-11-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Va veni pe pământ un om necunoscut și va spune la lumea întreagă minciună că omul nu e făcut de Dumnezeu, dar Eu vă spun: citiți în sfânta carte că omul e făcut de Dumnezeu. Copilașii Mei, oițele Mele, orișice veți auzi de la lumea care nu e credincioasă, să nu luați aminte și să nu vă înșele. Fiți desăvârșiți, că vai, vai, vai de cel care nu crede că Dumnezeu a făcut omul!

... Veniți-vă în fire și veniți cu toată inima împăcată. Nu mai fiți deosebiți de sfinți. Fiți una cu sfinții, că tot cerul vă dorește și se roagă pentru voi să fiți una cu ei. O, poporul Meu iubit, întru care mult am voit să vin din cer pe pământ, o, tată, tată, să nu rămână nici unul dintre voi să nu fie cu Noi. Să fiți veseli, bucuroși și vrednici de cunună. O, poporul Meu iubit, vino la Mine! Nu te mai duce în lume, nu mai dori răutățile, nu mai dori nici un rău lui Dumnezeu, că răul te condamnă. Crezi? Voi vă mâniați pe copiii voștri pe care-i aveți, și îi certați și îi bateți. Dar Eu ce să vă fac vouă? Ce să vă fac?

15-11-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Am venit din cerul sfânt pe pământ, nu numai o dată, ci am venit de multe ori; nu ca să culeg flori pământești, ci ca să culeg flori duhovnicești, că Eu nu fac lucrul pe jumătate, nu-l las neterminat, ci am venit să-Mi duc lucrul la sfârșit. Țineți minte, că nu grăiesc ca un copil ca să greșesc, ci vorbesc vorbă dreaptă și adevărată. Țineți minte și nu vă jucați cu Mine. Poporul Meu, odată era un evreu și se juca cu minciunile. Ia să citiți în carte ce minciună a scos el despre Mine: că Eu nu sunt Dumnezeu.

Veniți-vă în fire, că ziua de azi nu se potrivește cu cea pământească, ci se alege cum alege cineva din turma sa caprele de oile altora, sau cum alege cineva oaia sa, din turma altuia. Vai de tine, creștine care faci lucrarea Mea mincinoasă! că nu vei mai avea iertare.

Cum ai crezut că ai născut un prunc de parte bărbătească, deosebit de parte femeiască, de te-a întrebat ce este pruncul, ai zis cu toată puterea: „Este băiat, că se vede“. Așa și lucrarea Mea, o vei vedea cândva și vei plânge când vei vedea scrisul acesta ce am vorbit astăzi cu tine pe pământ.

Vai de tine, creștine care nu mai crezi în Mine! Vai de tine, creștine care la început ți-am spus: „Vino după Mine!“ și ai venit, și astăzi te-ai oprit și te-ai întors! Vai de tine, care ai venit, și astăzi te-ai oprit ca să Mă batjocorești și să Mă hulești! Vai de tine, care te-am chemat după Mine și ți-am pus nume și te-am păzit și nu ai păgubit nimic! Vai de tine, creștine care te-am sălășluit cu locuința lângă Mine și tu faci tot ca tine, nu faci ca Mine! Vai de tine, creștine care ai plecat de lângă Mine și ai curvit și ai fumat și ai făcut crimă și ai făcut sodomie și te-ai dus și ai făcut hoție, că începutul păcatului este băutura, și să știți că lucrarea se scurtează, pentru nelegiuirea voastră.

... Copilașii Mei, nu mai pot răbda această mișelie, această tâlhărie. Încă o dată vă spun: să știți că veți vedea nenorocirea care va da peste lume și peste cei ce nu voiesc să facă voia Mea. Se vor sui sus, pe casă, ca să scape de nenorocire, dar și casa se va sfărâma. Se vor sui sus, sus, pe munte, și tot nu vor scăpa, că și muntele se va dărâma; că a căzut Lucifer din cer, dară acela de pe pământ!

... Ierarhul Nicolae va fi judecătorul ierarhilor. El va judeca patriarhia, cu toată slujba din ea, cu toată suflarea din ea. Proorocul Zaharia va judeca și el pe cineva, că a ținut în slujba sa o pruncă ce i s-a dăruit, și a ferit-o și a crescut-o, tată, până la etatea de cincisprezece ani, și apoi a logodit-o cu bătrânul Iosif și nu s-a smintit că a logodit, și a ținut slujba și mai în sfințenie.

... Înainte cu Dumnezeu! Crede în El, că El nu este mincinos, și ce ți-a spus nu este minciună. Cum se pune beteala în piept să se știe că ai fost la nuntă, așa se va pune în pieptul tău semnul Meu ca să te cunoască un călău și să nu se apropie de tine.

Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Care de la început a lucrat acest cuvânt. Cine a ascultat și a împlinit, drumul i-a fost spre răsărit, că acesta este drumul Domnului Iisus Hristos.

... Domnul Iisus Hristos când a plecat la cerul sfânt le-a spus: „Copilașilor, să fiți cuminți, că Eu Mă duc la cer, dar Mă întorc, și multă bucurie veți avea“. Dar iată că Domnul a venit astăzi, cu ucenicii Săi la voi, și unii din voi nu Ne primiți. Vin vremuri grele, dar să cunoașteți și vremurile bune, că Domnul Iisus nu vine pe vreme bună, ci vine pe furtună când ies pomii din rădăcină, pe vreme rea, pe ninsoare geroasă, dar Domnul îi spune: „Ține-te bine, că vei fi fericit dacă nu vei fi doborât la pământ“. Dar când vei vedea soarele pe hăinuța ta, ce vei zice? Și în inima ta soarele, ce vei zice? Și razele în gura ta? Ce zici când vei vedea și pe călău că va zice: „Scapă-mă și pe mine!“? Dar tu ce faci? Îl primești în casa ta? Domnul nu mai este atunci ca să-ți spună. Dar tu ce faci? Noe nu a băgat pe nimeni în corabia sa. Dacă-l vei băga în casă, ți se va dărâma casa.

Să știi că atunci când vei zice că vei muri, atunci va veni binele. Dar va fi o zi, și această zi nemăsurată va fi, și în această zi te va trimite Domnul să scoți mortul din groapă și îl vei scoate cu o singură binecuvântare, că se va lua darul de la preotul acela care bea și mănâncă și pe tine te hulește, și se va da aceluia care Mi-a slujit Mie. Scrie că pe fereastra voastră va fi un semn neștiut de voi acum, și când va trece pe lângă tine, se va îngrozi și se va speria călăul.

... Nu acest trup amărât vorbește, ci Domnul Iisus prin Duhul Sfânt. Dacă nu crezi, înțeapă acest trup. În loc de sânge, curge apă. O, poporul Meu, și dacă-l vei înțepa, Domnul te va întreba de înțepătura aceasta.

Nicolae Achim, ce e la tine în casă? E numai ceartă. Oare, pentru aceasta am făcut Eu această casă înaltă? Am adus acest tinerel în casa voastră și nu l-am adus ca să-și urască soarta. Scutură-te, creștine, că praful se pune pe tine de mii de ori pe clipă. Fiule Daniele, să nu te superi.

Ușor e să zici: „păcat“, dar păcatul este începutul unei lucrări mari și are multe feluri de cuvinte păcătoase. Copilașii Mei, nu v-am adus lângă Mine să fiți ruine, ci să știți că dacă nu vreți să credeți lucrul dumnezeiesc, se va dărâma casa, se vor dărâma toate din curtea ta, și dărâmarea aceasta este jalnică. Nu s-a făcut această casă ca să vă mândriți, ci Domnul a ursit să fie lucrată așa prin smerenia ta.

... A venit din iad demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credința sub obroc, crezând că pune credinței foc, sau lacătul pe tine ca să nu mai mergi, creștine, după Mine, dar nu te lăsa. Învață legea sfântă, căci așa cum a omorât David pe Goliat, așa și tu vei omorî pe vrăjmașul tău cu toată ceata sa, cu un singur cuvânt dacă-l știi a-l grăi.

... Vine vremea, dar nu te întrista. Scrie la carte că suntem la sfârșitul Apocalipsei. Mai e un pic de vreme de trecut, dar se scurtează prin slăbiciunea voastră, că mulți creștini își vor lepăda sfințenia și se vor da de partea aceluia care nu crede în Dumnezeu. O, fii secret, poporul Meu, că dacă ai căzut, Dumnezeu te ridică. Dar nu vinde pe fratele tău, de ți-ar sta capul unde-ți stau picioarele. Dacă tu ai căzut și el nu a căzut, tu să te bucuri. Nu da durere altuia din pricina căderii tale. Nu dușmăni, nu pârî, nu urî când ți s-au descoperit păcatele. Ai auzit? Să plângi, să uzi pământul.

Domnul Iisus nu a venit din cer pe pământ ca să-Și piardă vremea, ci ca să sfârșească Scriptura. Bucură-te că te-ai născut astăzi și te-am chemat! Când va veni vremea să știi să altoiești viețile celor necredincioși?

Va veni vremea, tată, cum a fost odată tâlharul de pe cruce. Unul a zis: „Pogoară-Te de pe cruce dacă ești Fiul lui Dumnezeu!“, iar altul a zis: „Fiul lui Dumnezeu, primește-mă și pe mine întru împărăția Ta!“, și printr-un singur cuvânt el s-a mântuit. Așa și tu vei altoi păcătoșii prin credința ta, și ei vor crede în ultima lor viață.

... Dacă ai cerut în fața Mea serviciu, ți-am dat, și iată, serviciul te-a stricat. Și astăzi ai serviciu, dar nu mai ești cu Mine.

... O, poporul Meu iubit, pe moșii și strămoșii voștri i-am pedepsit, i-am băgat în chinuri grele, pentru că și-au bătut joc de minunile Mele. De ce nu citiți și voi în carte toate acestea? De ce? De ce, tată? Florile Mele, de ce? Vin îngerii să vă culeagă, florile Mele, pe cele duhovnicești, că e scris să-Și ia Dumnezeu partea Sa, iar partea rea, să toarne focul peste ea.

Fiule Daniel, cuscrul tău, Gavrilă, va rămâne orb. Caută să se ducă să se vindece la doctor, dar să știți că doctorul pământesc nu-l va vindeca, că nu a văzut în calea sa altceva decât băuturica și munca pământească. Merge la biserică, dar merge cum ai avea tu o cantă găurită și cu ea nu poți căra apă. Fiule Daniele, omul acesta nu hulește. Acesta era păcatul pe care îl făcea: bea, bea, bea și lucra duminica și lucra numai și numai lui Gog. Dureros, tată.

... Știți care e dușmanul de moarte? Acela care caută moarte, și nu moarte trupească, ci moarte duhovnicească. Dacă ți-ar tăia o mână, nu este nimic, dar dacă ți-ar tăia din viața duhovnicească, aceasta e pericol de moarte.

Fii ascultător, poporul Meu iubit. Nu te uni cu acela care zice: „Hai să bem“, ci unește-te cu acela care zice: „Hai să ne închinăm, frate“. Nu te uni, frate, cu acela care-ți dă o țigărică. Fugi, că e mică țigărica, dar mare va fi. Nu vedeți că cine o poartă nu poate să o mai lase? A prins rădăcini, tată. Nu folosi acest lucru necurat, că e ca viermele. Nu te uni cu acela care iubește femeile. Of, tată, ajungeam departe cu voi dacă erați ascultători!

... Copilașii Mei, aveți grijă, se face un recensământ și vă pune la îndemână multă întrebare, și nu numai pe cel mare, ci și pe cel mititel. Și în timpul acela candelele să fie aprinse numai una, iar celelalte, stinse, că vă va întreba ce simbolizează candela. Domnul vă anunță ca să știți. Sunteți mititei la minte și la cuvinte, că vrea să vă bage chiriași, nu ca să dea bani, ci ca să vă fie vânzători.

... Să știți că orice preoțime care este contra voastră, nu sunt unșii Mei, nu-i cunosc. Când se vor întâlni cu Mine, vor zice: „N-am lucrat eu Ție?“. Nu te cunosc, că Trupul și Sângele Meu l-ai risipit, l-ai jefuit.

... Aveți grijă, tată, că au ieșit magnetofoane electrice, care se pun și la telefoane, și la televizoare, ca să audă și să cumpere ce vorbiți voi în casă.

... O, o, creștine, ce te vor jeli neamurile când te vor vedea îngălbenit ca ceara și luat de duhul necurat și dus la locul pregătit de tine!

06-12-1976

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât de sus, din cerul sfânt, pe pământ. La început M-am coborât cu trup și am călătorit cu trup, tată. Ce lucrare am făcut când am venit pe pământ în trup? Și pentru ce s-a făcut?

— Lucrarea de mântuire, Doamne. (răspund creștinii, n.r.).

— Și de ce nu am făcut în cerul sfânt această lucrare? Pe pământ trebuia să vin în trup, ca să se împlinească cuvântul sfânt și la buni, și la răi. Am vorbit, și ceea ce am vorbit s-a împlinit, iar astăzi am coborât pe pământ ca să împlinesc ce a rămas să împlinesc: legea toată.

Apropiați-vă de Mine. De multe ori am spus acest cuvânt, nu numai o dată, ci de multe ori, și de ce nu se împlinește? Mulți au venit și mulți s-au înapoiat, și totuși nu sunt sigur de acest popor, nu sunt sigur că va intra în împărăția Mea, din pricina încăpățânării.

O, Daniele tată, sunt tare supărat! Îmi pare rău că am venit din cer pe pământ. Îmi pare rău de ce am făcut Eu. Sunt supărat nespus de mult, pentru că omul care e făcut de Domnul, întru toate e făcut de Domnul. Îmi pare rău că i-am dat secretul Meu. Îmi pare rău că i-am dat chipul Meu. Îmi pare rău că l-am făcut și i-am suflat Duh din Duhul Meu ca să fie sfânt pe pământ, și astăzi se joacă duhurile necurate cu omul pe care Domnul l-a sfințit întru toate. L-am făcut cu chip sfânt, cu trup sfânt, cu cuvânt sfânt. Nu e ca animalele, în patru picioare și cu vocea ca la animale, ci l-am făcut deosebit. Și iată, tată, că omul s-a depărtat de Domnul, Îl hulește pe Domnul, Îl dușmănește pe Domnul, Îl vorbește de rău pe Domnul. Dar să știi, Daniele tată, că ce s-a întâmplat cu Sodoma și Gomora și ce s-a întâmplat cu lumea din vremea potopului, așa se va întâmpla și cu lumea aceasta.

... M-am făcut cunoscut omului pe pământ întru toate. Nu am ascuns nimic din fața omului de azi, ca să fie fericit și încredințat de Dumnezeu. Și iată că lumea toată se închină duhurilor necurate.

... Fiule, nu am deosebit, nu am ascuns nimic de tine sau de fratele tău, dar pentru că nu am ascuns și am spus tot adevărul, iată că nu sunt bine. Sunt vândut, sunt zdrobit, sunt răstignit și în ziua de astăzi, ca și când am fost în trup, chiar de acela pe care l-am iubit și i-am dat secretul Meu sfânt. Creștine, cu cât te-am sfințit de mult, cu atât vei fi osândit.

O, poporul Meu, care te-am chemat la Dumnezeu și astăzi nu mai vrei să fii cu Mine! Nu te gândești, tată, că-ți va fi grea osânda și nu va mai avea cine te scăpa și cine te vindeca?

Daniele, așa să vorbești poporului Meu, că va veni vremea când omul va chema pe Domnul, cu lacrimi curgând vale, Îl va chema să-l scape de necazul pe care-l va avea, și Îl va chema să-l scape de durerea pe care o va purta în spate, și Îl va chema să-l scape de boala care-l va ataca; Îl va chema să-l scape de dușmanii care-i stau în față, căci dușmanul tău va fi cel apropiat de tine astăzi, cel pe care Eu îl urăsc și tu îl iubești, cel pe care Eu îl prigonesc și tu îl iubești. Acela va fi dușmanul tău de moarte, și când Mă vei chema, Eu voi fugi de la fața ta.

Și această persoană de astăzi, care stă în fața ta și își înjosește ursita sa, Maria Achim, e o persoană mândră, și i-am răbdat multe greșeli pe care le săvârșea și am chemat-o lângă Mine ca să-Mi fie aproape, lucrătoare, dar tot așa este, tot așa vorbește. Daniele tată, nu mai ține în fața ta persoane ca acestea, că e păcat strigător la cer acest lucru. Această persoană așa a fost de la început, și l-a urât de moarte pe soțul ei. De ce nu se uită în desaga sa, și se uită la desaga soțului său? Fiilor, ce ziceți? Va mai merge mult munca Mea așa? Nu. Pentru neascultarea voastră, toate se vor opri și va scutura Domnul praful de pe picioarele Sale, să cadă pe spatele celor ce nu vor să facă roade. Daniele, fă dreptate! Eu așa îți poruncesc, că ești păstor. Dacă la tine vine cineva să le faci dreptate, fă dreptate și nu apleca urechea ta la nedreptate. Ai auzit, tată? Fă dreptate! Ești rugat din partea Domnului Iisus Hristos: nu primi nici o persoană să-și înjosește familia sau soțul sau pe vecini sau copilul.

... Tată, tată, sunteți în gură de șarpe, cum a fost Daniel în groapa cu lei. Dacă nu ați fi făcut rugăciuni și postul pe care l-am dat, de mult erați uciși. Așa cum Daniel în groapa cu lei se ruga, așa și acum, puterea lui Dumnezeu este peste voi. Dau cu praștia, tată, în voi, și se lovesc ei și pică jos și mor. Fiule, câți au dat cu praștia în tine și în trâmbița Mea și s-au lovit și au murit!

... Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Și dacă nu era așa, nu mai era Biserica Ortodoxă și nici un creștin nu mai era. Să țineți minte, tată, că de aceea nu poate să-l răstoarne, și de această faptă s-a adus la cunoștință și la elevii din școală. De aceea Gheorghiu-Dej, la moarte s-a îngropat cu preoți. A spus: „Din biserică am venit, prin biserică plec“, așa a lăsat scris. Acesta a fost mult mai înțelept și mult mai credincios decât conducătorul care este în prezent. În fața lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a stat și trâmbița Mea, și dacă el era cu inimă rea, îi făcea ceva rău, dar a îndemnat-o să fie tainică și i-a spus trâmbiței Mele, a spus de la sine: „Păgânul nu se mai face creștin, dar din creștin se face păgân“. Și așa este. Dreptate a avut.

19-12-1976

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 22:53 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1977

Anul 1977

   * 07-01-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-01-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-02-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-03-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 27-03-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-04-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-04-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-05-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-05-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-05-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-06-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-06-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-06-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-07-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-09-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-09-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-09-1977 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-11-1977 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această țară? Pe acest pământ erau niște stupi de miere. Românie, cine te știe, Românie? Îți zic ție, Românie, unde e brățara pe care o purtai la mână? Ți-au luat-o țările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinerețea de pomană. Cu câte cruci am sfințit acest pământ! Dar acum nu mai sunt. Ține-te bine, Românie, ține-te bine, că vei rămâne fără lumină. Vei bâjbâi ca omul fără vedere și vei înfometa ca omul fără avere, care nu va avea unde semăna recolta sa, căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta și nu vei mai avea unde pășuna vita ta; nu vei mai avea pomii și grădina ta. Vai de tine, române păcătos și fără de Mine! căci vei fi rob la lume străină, care vine mereu peste tine. Nu ți-ai păstrat lucrul pe care ți l-am dat, și te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă.

... În anul 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ, era un buchet de creștini nu mare, ci mititel, și M-am bucurat de el ca de Lot și de Avraam, ca de Iacov și Isaac. Prin ei am împlinit un lucru pe care l-am avut de împlinit. Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul și lucrul dumnezeiesc? că scrie în sfânta Scriptură că dacă unu, doi, trei sau patru voi găsi neîntinați, scapă acest pământ. Dar nu sunt, căci cei pe care i-am găsit când am venit, toți M-au mințit, toți Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului sus. Dar astăzi am rămas cu unul; unul, tată, unul la cinci case; cu doi la zece case. Și aceștia se vor răpi, ca Ilie și ca Enoh, cu trup cu tot.

Nu Se mai luptă Dumnezeu să mai curățească un păcătos de păcate, că de câte ori l-a curățit, și astăzi s-a găsit nu ca omul, ci mai rău decât un câine, căci câinele e mai înțelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaște și vine în grabă la sine, dar omul nu-L mai cunoaște pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. Spune peste tot Domnul Iisus, în Duh, că vine focul peste tine, vine moartea peste lume, dar cine să audă? că deși au urechi, nu aude nimeni, ca în vremea Sodomei și Gomorei; curvesc fără saț. Rabdă de foame, dar de aceasta nu se lasă.

... Am adus la Mine ciobani de la oi și i-am făcut războinici și eroi, până ce au ajuns împărați peste împărăție, dar nu împărați ca în vremurile de azi, ca să pândească avioanele și să-și facă plimbările, ci i-am făcut ucenici, și fiecare au scos din mărăcini și spini suflete legate și schingiuite de duhurile necurate. Ține-te bine, creștine, că până acum am fost cu tine și te-am apărat de câini, te-am apărat de hoți, te-am apărat de duhuri necurate. Nu ai suferit lipsa, dar de acum voi da drumul la câini și te vor mușca de va curge sângele din mâna ta, care faci păcat cu ea.

... Dacă ar vedea moșii și strămoșii voștri, s-ar mira, s-ar mira și ar urla cum urlă lupii, de se aude peste graniță, de ce a ieșit în urma lor; că nu mai are pe pat acel țol și nu mai are în curte acel izvor și nu mai au nepoții acel port. De ce? Că au venit din țări străine în țară la Mine lucruri care nu au fost de când e veacul. Crezi? Voi purtați hăinuță făcută din ce nu știți și purtați cămășuță din ce nu știți; și mâncați mâncare din ce nu știți. Degeaba am venit Eu în mijlocul vostru, căci nu Mă întrebați, și plâng și Mă uit la creștini cum mănâncă mâncarea care nu se mănâncă și poartă haine care nu se poartă.

Tată, țineți taina, că dacă o veți spune, veți suferi greu, că pe Mine nu Mă poate prinde. Fiți foarte atenți, tată, că dacă Dumnezeu nu ar fi între voi și dacă Maica Mea nu s-ar ruga, de mult erați pierduți și omorâți. Dar Maica Mea ține piept ca un viteaz cu arma în mână și nu dă voie să vină peste voi oamenii răi.

O, tată, patriarhul Justinian e pe patul de moarte, suferă greu din partea poporului rău. Dacă poporul său nu ar fi rău și dacă Justinian ar mai fi în puterea sa, nu ar mai fi intrat oameni cu duh necurat în patriarhie.

... Fiule Daniele, ce să mai fac eu cu Maria Achim? Ce să mai fac Eu cu ea? că și-a urât bărbatul ei, care Mă iubește pe Mine. Ce să mai fac Eu cu ea? căci i-am ajutat de și-au făcut cămin aproape de căminul Meu. Și-a făcut inima stâncă ce nu se mai pleacă niciodată, cum nu s-a mai plecat Petre Horja. Ea dușmănește pe surorile ei, dușmănește pe vasul Meu, că nu i se proorocește după placul său. De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat, și îi răpesc și fiicele. Sunt gata să spun un cuvânt. Crezi? Ea profanează lucrurile sfinte. Și Maria lui Nicolae Lăzărescu iscodește. Să alunge acest păcat de iscoadă, căci cum s-au nimicit iscoadele din pământul Canaan, care au spus o minciună, așa se vor nimici și acestea.

... Vino, tată, să fii mulțumit, să ai o singură hăinuță pe tine, nu cu hăinuțe multe. Vino nu încrosniat cu hăinuțe multe! Vino la Mine! Nu se știe cât timp are să mai fie de acum. Vino, tată, vino! căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă și se va face mare și frumoasă și o va conduce Domnul. Vino! Mâncarea ta să fie mâncarea Mea. Vino! Inima ta să fie inima Mea. Vino, tată, și nu zăbovi! Chiar dacă ai avea în casă bogăție mare, vino! că te-am anunțat ca să nu-ți faci avere pământească. Vino! căci când voi suna din trâmbiță, nu va putea nimeni să ia nici trenul, nici mașina, și Domnul va spune: „Vino așa cum am venit și Eu din cerul sfânt la tine! Vino! Vino!“.

Să nu vă duceți la blocuri. Este piatră care se va sfărâma în curând. Nu mai poate Dumnezeu să rabde.

... Fiule, te întreb ceva, dacă știi să-Mi dai răspunsul. De ce se împunge țapul unul cu altul? De ce se lovesc? De ce se împung berbecii unul cu altul? De ce se lovesc? Fiule, chiar dacă într-o turmă sunt doi ciobani, se tot pocnesc. Este simbol mare. Nu sunt berbeci, și sunt niște regi și niște împărați. Deși au turmă, dar dacă i-ai vedea cum se pocnesc! Deși e unul ca și altul, dar se pocnesc. Dar cât s-or pocni, tată, țap cu țap? Și la berbeci și la țapi curge sângele pe masă. Știți despre ce am vorbit. Cine i-o mai despărți? Dar să știi, tată, că nu rămâne nici unul, nici altul. Și țapii, și berbecii, amândoi se distrug, și rămân oile. Ține minte: rămân oile. E ceva de consultat. Cine va sta cu oile? Dar nu vor mai face oile miei.

... Preotul Mirică Ilie când a pornit pe trâmbița Mea la spitalul-azil a zis să moară acolo, să nu mai vină, ca să nu mai încurce. A făcut ca boierul cu cocoșul. Dar iată că în vremurile de azi vasul Meu trăiește, iar preotul Mirică Ilie și soția sa sunt îngropați în mormânt. De atunci și-a săpat groapa, și lui, și soției sale. Când făcea trâmbița Mea jertfă la bisericuță, îi dădea și soției sale, și nici ea nu lua, nici pe nepoți nu-i lăsa, și le spunea: „Nu luați, că această femeie e blestemată de preot.“ Și a plecat cu blestemul neiertat.

... Lenuța, nepoata vasului Meu, nu mai respectă pe vasul Meu și îi răspunde la fiecare arătare pe care o face vasul Meu pentru ea, și îi răspunde cu inima înrăită. Nu mai îndrăznește trâmbița Mea să-i arate greșeala sa. Spune la toată familia că nu poate, dar nu-i pune vasul Meu nici o greutate ca să nu poată. Veronica și cu Ionel sunt aici, dar sunt în urmă de tot cu toate lucrurile Mele. E dureros cu acești tineri așezați în această casă, că nici unul nu mai întreabă niciodată: „Ce mai zice Domnul?“.

07-01-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele tată, de la mic și până la mare dacă vă aduceți aminte de numărătoare, s-a făcut numărătoarea creștinilor pe pământ. Țineți minte, să nu se uite. De ce nu vreți să cunoașteți soarta voastră de astăzi și soarta voastră din trecut și soarta voastră din viitor? De ce nu vreți să fiți uniți? Copilașii Mei, mama voastră v-a purtat în brațe, dar Eu, Dumnezeu, v-am purtat în Duhul Meu, în lucrul lui Dumnezeu. Cineva când zice despre singura sa ființă, zice „eu“, dar „eu“ e fără Dumnezeu. Dar Eu zic: Dumnezeu și lucrul Său. Am lăsat lucrul de mare preț și am venit din cer pe pământ. N-am venit să ne uităm unii la alții, ci am venit să lucrăm pentru sfârșit.

... Vai de tine, creștine care ai vorbit cu Mine lucru care nu se spune la nimeni, iar tu, din încăpățânare, ai făcut foc mare și ai ars tot ce a fost dumnezeiesc, și a rămas doar cenușa, popor care stai cu mâna pe topor și te răzvrătești cu cel pe care-l pregătesc pentru tine.

... Poporul Meu, lasă lucrul tău și vino la Dumnezeu! Poporul Meu, poporul Meu, lasă taina ta și ia taina Mea, căci cu aceasta vei fi chemat, și numai cu acest lucru al Meu vei fi băgat pe poartă în împărăția Noastră. Dacă lucrul Meu l-ai pierdut, dacă taina Mea ai vândut, nu vei putea să stai în fața Mea fără acel lucru tainic.

... O, poporul Meu, care ți-am scris numele tău în cartea Mea! O, poporul Meu, pe care te-am scris în carte la numărătoare! O, poporul Meu, care vei fi martor la toate lucrurile sfinte! Dacă ai călcat pe un lucru binecuvântat, ai făcut mare păcat. Tată, nu te-ai încredințat în mâna Mea pe care ți-am pus-o pe cap când te-am binecuvântat.

... Vine vremea ca în această căsuță în care noi vorbim, dacă nu ne îndreptăm de toate relele fapte, să nu ne mai întâlnim decât în ziua judecății, poporul Meu.

... Faceți-vă buni, ca să scăpați de acești câini, că iată cum caută fiara hrana sa. Caută-te, măi creștine, ca să nu cazi fiarei în gură, căci Dumnezeu trimite pe îngerii Săi, dar tu nu vrei să te ai bine cu ei, și fugi ca de alte ființe spurcate, dar Eu îți spun că oriunde te vei ascunde, ochiul lui Dumnezeu te vede și te descoperă, ca să fii nimicit de păcatul pe care l-ai săvârșit.Veniți-vă în fire, că așa îi spuneam și lui Noe: „Noe, fă așa, și fă așa“, și Noe lucra după porunca Mea, iar când a venit urgia, nici sora sa și nici neam de al său și nimeni nu a putut să fie primit. Și nu mai ziceau cum ziseseră până atunci: „Noe e nebun!“. Acum nu vrei să asculți și nu vrei să te porți după portul creștinilor.

... Cum se vor pârli picioarele care astăzi înnebunesc bărbații după ele! Cum se vor pârli buzele pe care astăzi le vopsiți! Cum se vor pârli ochii și sprâncenele făcute de tine! Cum se vor pârli mâinile acelea fine, care plac bărbaților!

... Eu, Domnul, vorbesc în trupul acesta. Acesta e trup ca să vă vorbesc vouă, că trupul acesta e făcut de Dumnezeu, e scris în sfânta carte ca să fie născut pentru lucrarea lui Dumnezeu. Vai de tine, vecine, vai de tine, creștină, vai de tine, soră și frate care n-ai iubit cu sfințenie acest trup și l-ai nesocotit și l-ai făcut mincinos! În curând nu veți mai vedea trupul acesta și îl veți plânge cu amar și îl veți striga cu numele pe care l-a avut, căci vor veni din țările îndepărtate, și îngerii vor privi și o vor mângâia și o vor lua din casa sa. Dar tu, care ai stat nepăsător în acest loc și n-ai luat nimic bun de la acest vas și prin acest vas, vei auzi, tată, muzica sunând și cântând când vasul va pleca din casa sa, și plâns pe care nu l-ai auzit niciodată.

... Mă întreabă îngerii: „Ce face poporul Tău, Doamne?“. Ce să facă? Unii cos, alții cioplesc, alții se bat, alții se hulesc, alții sunt certați, alții curvesc, alții fură, alții ascultă la ferestre și la uși și îl pândesc pe fratele lor. Vai de tine, Iudo, nu cel care L-ai vândut atunci, ci cel care ai vândut astăzi pe Duhul Sfânt! Vai de tine, Iudo cel de acum, care reînnoiești vânzările!

... Vino la Mine, creștine tată, că altul nu mai vine după Mine să-ți spună cuvintele acestea. Vino, tată, că mulți sunt care au venit și mulți au cunoscut că adevărate sunt aceste cuvinte. Mulți au venit și au stat lângă Mine și au mâncat pâine cerească și nu s-au mai întors cu spatele la Domnul Iisus Hristos, ci au stat cu fața la Mine. Gândește-te bine, creștine, că vine ziua ca mâine și vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea ce s-a întâmplat cu familia ta și vei vedea ce s-a întâmplat și cu neascultarea ta. Vino la Mine, vino, că de când te-am cunoscut, numai așa ți-am spus. Și îți spun: mănâncă din Trupul Meu și bea din Sângele Meu.

Zice Preacurata Maica Mea: „O, Doamne, copilul meu, cum Te mănâncă și omul bun și omul rău, ca lupii, și nu crede, nu crede că ești Dumnezeul ceresc! O, Fiul meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? Înainte de a veni, nu era lucrul acesta care s-a făcut, nu era. Spune-mi și mie, Fiul meu, ce se va întâmpla cu acesta care mănâncă și bea din Sângele Tău și nu vrea să fie îngerașul cerului, nu vrea să intre în armata Ta?

O, creștine, creștine, mult, mult timp am plâns eu pentru tine! O, creștine, mult am stat în genunchi și m-am rugat la Fiul meu să-ți ierte păcatul tău cel greu, că nu-l mai poate ridica nimeni, și nu mai are loc sub soare, atât s-au făcut de mari păcatele voastre. Nu mă adresez la țările străine, pentru că acelea sunt păgâne. Mă adresez țării române, că nu e păgână, ci e o țară română, în care Dumnezeu Își va face planul Său pe care-l are de făcut. Deșteaptă-te, creștine, din somnul cel de moarte!“.

... O, creștine, mai e puțină vreme și te voi vedea urcând pe muntele acesta care este pământesc. Ai să te urci până de nouă ori, și sus pe munte n-ai să ajungi, că putere nu vei avea cum ai acum. Dumnezeu încă nu a luat de la robul Său puterea Sa, ci a lăsat-o la tine, tată, dar să știi că dacă nu te vei îndrepta, toată puterea te va părăsi și te vei poticni și te vei ridica, și iarăși te vei poticni, și așa te vei chinui până ce vei muri, căci Domnul îți va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce și moartea se va lua de la tine, că moartea e sfârșitul vieții, tată. Ascultă bine, creștine, că toate ce vin, ți se spun.

Am avut un număr mare de creștini, și să știi că Dumnezeu nu a dat la spate pe cel de prima dată, care I-a venit în față la lucrare, nu l-a dat la spate. Și te va cuprinde groaza de câți creștini am avut și cu câți am mai rămas. Uită-te, că nici un rău nu ți-a făcut Dumnezeu dacă ai plecat de la Mine.

... Plânge trâmbița Mea și spune: „Vai, vai, vai, ce durere dai, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Cât mai zăbovești cu mine? Cât mă mai chinuiești? Arde focul gura mea, arde focul pieptul meu, arde focul tot cuprinsul meu, Dumnezeul meu! Dumnezeul meu, nu mai ascultă nimeni de glasul Tău. Am văzut omul pe pământ, cum se întâlnește cu femeia, pământește. I se aprind ochii ca becurile; se aprinde focul ca văpaia. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, oare, acesta este lucrul Tău? A adus satana pe pământ multe feluri de păcate. Adevăr adevărat grăiesc: nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate și să nu le facă. Am văzut creștin care mult a fost iubit de Tine, și astăzi este căzut în tină. Dumnezeul meu, să nu-mi socotești ceea ce vorbesc minciună, dar nu mai pot îndura durerea mea“.

... Fiule, s-a făcut numărătoarea. Să nu se rupă această hârtiuță. Dacă numai câte o persoană de fiecare nume era, tot creștea numărul, și astăzi nu mai eram aici. Dar nu Mă ajută nimeni, nu Mă împrumută prin muncă duhovnicească, și muncește numai pământește, să-și facă avere bogată.

Prima dată am cunoscut cinci creștini. Să fi crescut tot cu cinci, și până acum se înmulțeau. Dar creștinul ce a făcut? A auzit, doar atât, și s-a culcat, și s-a trezit când era o vreme rea și nu se mai putea câștiga prin munca sa nimic. O, creștine, nu mai numesc pe nume, că Mi-e rușine, că ai nume blagoslovit și sfânt, și zic: creștine, nu schimba viața Mea! Nu zic către curvari, nu zic către vânzători, nu zic către bețivi, nu zic către hoți, și strig ție, creștine: nu te teme de vremea aceasta rea și nu schimba viața Mea, că vremea trebuie să vină. Ești creștin, creștin să rămâi. Ai auzit? Nu lepăda hăinuța de creștin în fața unui păgân. Păgânul să-și lepede hăinuța în fața ta, și așa se va întâmpla dacă vei avea credința Mea.

... Vine vreme grea când vei fi forțat să te duci la școală să înveți ce n-ai învățat și să fii ce n-ai fost. Ce faci atunci? căci ceea ce vei învăța, toate sunt contra Mea, și toate sunt contra ta și contra hăinuței pe care o porți. De aceea vă spun: ce faceți cu aceste vremuri care vă stau în față? Să știi că Dumnezeu doboară pe vrăjmașul Său cum a doborât David pe Goliat; sabia lui l-a tăiat pe Goliat. Așa și tu.

Domnul te roagă să nu iei acest semn drăcesc, și luptă-te luptă dreaptă, ca să nu te amăgească. Să aveți grijă de copii, că mult se bucură antichrist să-i facă uteciști. Păstrați taina și nu vă vindeți, că nu e de la tine acest lucru, ci e de la Mine, de la un Dumnezeu pe Care nimeni nu poate să-L vadă, decât cine e cu El. Că vine vremea să stea oștirea Mea colea, și cea rea, colea, și vor sta față în față, și să știți că aceștia nu se vor lupta cu sabie, și se vor lupta cu putere nevăzută. Va sta dușmanul sub talpa ta, dar fii adevărat creștin. Nu te vopsi, tată.

Creștine, creștine, auzi trâmbița ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde! O, fiule tată, e vremea grea și rea, și omul nu vrea să facă voia Mea; pune în față neputință. Dar ține minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut. Cine a voit, a putut.

24-01-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Te doare capul sau stomacul sau măseaua și zici că aceasta e o durere. Dar vine durere mai mare, pe care n-ai avut-o niciodată, și va fi fără mângâiere. Fiule, te întâlnești cu mulți care poartă viața pe jumătate, care poartă pălăria pe o parte. Mult Îl vei căuta pe Dumnezeu, și vei fi îndurerat de băutura pe care o bei pe furiș, și vei fi îndurerat de dușmănia pe care o porți pe furiș, și vei fi îndurerat de mâncarea pe care o mănânci pe furiș. Eu îți zic „copilul Meu“, dar tu ești dușmanul Meu. Fiți atenți: celui ce nu-i place să fie cu Mine, multe rele născocește. Și stați cuminți și cu luare-aminte la căderea lor, până ce Domnul îi va îndepărta dintre voi cu puterea Sa.

... Dacă tu nu vrei să asculți aceste porunci, Dumnezeu le ia de la tine și le dă celui ce ascultă. Câți nu au venit în acest loc și au trecut ca și călătorul, au dat bună ziua și au plecat. Unde sunt? Ei spun că știu și ei să lucreze fără să-i conducă Dumnezeu. O, iubite frate, aceste cuvinte le-am vorbit când nu erau munții aceștia ici-colea și nu se vorbea că vor crește munți printre voi. Și iată că Dumnezeu a spus că va veni vremea când vor crește munți și veți zice munților: „Cădeți peste noi și ne ascundeți de fața lui Dumnezeu!“. Uite că munții au venit lângă tine, și aceluia îi vei spune: „Surpă-te peste mine, ca să scap de mânia lui Dumnezeu!“.

... Strigă la Mine să piară dușmanul tău, dar strigă tu, că Eu îl văd. Poate e prieten cu tine. De aceea îți zic: strigă tu. Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare. Ascultă, creștine, să ai putere înaltă. Așa se va da de la Dumnezeu și robului Său puterea Fiului Meu, și orice vei porunci, se va împlini, și nu te vei mai lupta cu sabia ori cu pușca, ci cu rugăciunea, cu postul, cu privegherea. Așa vei vâna, căci armele care s-au făcut prin fabrici și uzine, vor rugini, că nu va mai fi timp să întindă pușca să te împuște. Vor umple șanțurile și cărările, cu trupurile lor neputincioase.

Am adus laudă la creștini, și lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ți mai aduc Eu, poporul Meu? că dacă am adus un cuvânt de laudă, ai dat ca racul, mult înapoi. Cum se purtau fiicele lui Nicolae Achim! că nu era în tot poporul Israel așa port. Și iată acum cum poartă rochia mai sus de genunchi, și nu numai acestea. Pe mulți i-am lăudat, și mulți au murit, și i-am lăsat ca să înainteze, nu ca să dea înapoi. Să nu te superi, creștine, că dacă fratele tău greșește, te dojenește și pe tine Domnul, că nu ajuți pe cel căzut să se ridice în sus.

... Sfinții împărați Constantin și Elena au înfipt crucea în pământ și s-au jurat că nu va mai fi luptă. Și acum, sfântul împărat Constantin s-a sculat în picioare și lucrează în avântul său cel nou. Și patriarhul Justinian e ceva, dar el nu știe ce se petrece în România și în slujitorii bisericii lui; nu știe răutatea lor. Șade ca Daniel între lei și nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. Îi dau ei apă. Dar mult nu va fi și toți vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Și să știți că apropiatu-s-a.

... Ați făcut rochițe și au rămas scurte. Atât cer de la femei: să-și acopere osul genunchiului, că dacă aș cere mai mult, ați face război cu Mine. Cine nu lucrează ca Mine, este împotriva Mea.

22-02-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Nu numai aici, în toate țările. Asta le-a fost împărtășania lor: hula împotriva Duhului Sfânt. Fiule, tu nu vezi, dar dacă ai vedea, ai rupe haina de pe tine și ai striga la lume să nu mai folosească hula împotriva Duhului Sfânt. Am spus odată: «București, București, cum te voi întoarce pe dos și nu va rămâne piatră pe piatră!», și cei scăpați se socotesc că sunt scăpați, dar nimeni nu va scăpa. Hula îi omoară, nu Dumnezeu. Hula e prima sculă care stă la tulpina pomului care nu a făcut nici un rod.

... În loc să plângă și să se jelească, sunt certuri și vorbe de ocară și după această plagă. Mai bine pregătiți-vă, că mai vine. Dumnezeu trimite îngerul Său și va pune foc la lume. Cu ce? Nu se spune. Și atunci ce vei face? Unde te vei băga? Vai de viața ta, care ieri-alaltăieri zbiera și se îngrozea de mânia Mea!

... Încetați păcatele! Stop! zice Domnul. Ai înțeles? De ce pământește se execută acest stop? Când e bariera pusă pe calea ferată, fluieri ca să ridice bara, că ești grăbit, dar Eu zic: nu șuiera la Acela Care a pus bara, căci vine acceleratul peste tine și te face zob.

... Am dat îngăduința să aveți aparate și găsesc creștinii la meciuri. Interzis! Interzis, creștine, să te uiți la meci! Eu nu Mă duc la meci, și nu este îngăduit la nimeni. Cine a îndrăznit, a greșit, și la trecerea din viața aceasta, acei negri care au făcut meciurile, îi iau și îi bagă în iad. Ce e aceea „meci“? E ce nu a fost pe vremea moșilor și strămoșilor voștri. Feriți-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriți-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre.

... Veți vedea în țările apropiate cum stau numeroase trupe și așteaptă să intre în țara românească. Nici cât vârful de ac nu va rămâne gunoi în țara românească, și nu vor mai intra străinii, că nu vor putea, și vor zice: „Am pe fratele meu în această țară și vreau să merg la el. Am pe tata și pe mama în această țară și vreau să merg la ei. Am pe fiul meu în această țară și vreau să merg la el“. O, nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat.

... Zice Domnul: ca furul voi fi și voi lua din casa ta tot ce este al Meu, și pe tine nu te voi trezi, că ai dormit ca un buștean și n-ai văzut furul care a venit. De ce nu citiți Scripturile ca să vedeți cărările acestui veac? Și dacă le citiți, nu le tălmăciți voi, ci duceți-vă la păstorii Mei să vi le tălmăcească.

... Tu n-ai văzut cum copiii de la șase ani în sus nu mai sunt ai părinților care i-au crescut? De ce trag de copiii creștinilor ca să-i ducă la grădiniță? Ca să-i strice și să-i cumpere, și pentru aceasta Dumnezeu îi dărâmă. Anunță, fiule, că această vreme e vremea morții, fie pământește, fie duhovnicește. Cine vrea să moară, să moară. Aceasta rămâne la voința omului. Numai cine cere, să ceară să rămână viu. Iar dacă voi veți împlini, veșnic nu veți muri.

... Vine timpul ca fiecare monah să plece la căsuța lui. Crezi? Vine timpul, dar Domnul Iisus Hristos Se luptă să surpe timpul care vrea să vină.

09-03-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, fiți desăvârșiți, că peste lume vine ciumă, vine moarte, vine multă, multă suferință. Va pieri multă lume, începând cu copiii; apoi cu argații, și mulți vor trece de la întuneric la lumină, dar să vă feriți, că nu vine ca să se sfințească și să rămână sfânt, că scris e: «Cine s-a sfințit, să se sfințească și mai departe», căci când era vreme de sfințit, nu se sfințea. Între Mine și lume se va pune un hotar înalt.

... Ai căzut în noroi și ai întinat hăinuța. Este apă care spală orice pată. Dar ai căzut de la botez, și această pată nu se ia.

... O, iubite frate, cum vei râvni să te odihnești într-un loc ceresc! O, creștine, ai ajuns unde se desparte lumina de întuneric, ai ajuns la răul răului. Dar strig: opriți-vă de la păcat! Strig și Mă uit cum se uita Noe din corabie, și Mă uit pe pământ să văd, mai e mult ca să aduc la sfârșit toate câte sunt scrise în carte?

... Aici, pe pământ, se va muta toată ființa omenească, și aici se va face judecata la lumea toată. Nu te uita la mincinosul acela care zice că nu este Dumnezeu și că omul nu e făcut de Mine. Și când îl vei vedea legat în lanțuri strâns, te vei uita la el și te vei cutremura de frică să nu fii și tu tot legat ca el. Și îl vei blestema și îi vei spune: „Ne-ai înșelat, că spuneai că tu ești Dumnezeu!“.

... Iată, Solomon, care rămăsese singur în iad, ce făcea? Că măsura și punea țăruși și bătea, că se îngrozeau diavolii de ce face el și ziceau: „Prin înțelepciunea sa, vrea să ne nimicească pe toți“. Așa și tu, creștine, nu te suferă diavolii să faci pe locul lui lucrarea Domnului, ci te aruncă. Roagă-te lui Dumnezeu să te arunce în sânul lui Avraam, să ai înțelepciune; nu înțelepciune să-ți faci palate, ci înțelepciune să-ți faci mult popor. Atunci nu va mai zice nimeni de ce crezi în Dumnezeu, cu toate că bunătățile vor sta în față. Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii și cu sfinții. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii. Tată, e scris în carte, și cine are pricepere, să priceapă.

... Fiule, știi ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată (cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? „Cine v-a trimis la Mine mai înainte de vreme?“ Și a zis la îngeri: „Luați-i de aici și duceți-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea cine a făcut atâta distrugere pe pământ, că și război dacă se făcea, tot nu mureau atâția“. De frică, nu vă spune, tată, numărul morților.

Țineți minte, că vor pieri capii. Cine este în orașul București, țineți minte, că veți vedea moartea capilor care conduc suflarea aceasta numai la rău. Copilașii Mei, luați aminte la aceste cuvinte. Numai la rău conduce toată lumea, și mai ales pe capii cei mici. Aceștia sunt vipere mari. Sunteți rugați de zece ori: țineți minte! Vor pieri capii. Mai sunt câteva zile, căci ce e la voi zece ani, la Mine e o zi; ce e la voi o zi, la Mine e un minut. Vor pieri capii. Vor umbla bâjbâind oile. Mulți vor părăsi locuințele și vor căuta altele. Vor pieri izvoarele de apă și nu vor mai avea cu ce se adăpa. Va pieri pâinea, și acestea toate de sus de la Dumnezeu vor fi, ca să vadă toți că nu acestea înseamnă Dumnezeu.

... Cineva a spus de sub dărâmături: „În veac nu voi uita pe cel ce m-a scos!“, și nu a zis „Domnul a fost!“.

... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt să vă spun: fiți conștienți, nu fiți amețiți. E greu, tată, de viața voastră. Ce sabie dureroasă a tăiat inimile voastre! Cum adică? Fiți pricepuți și să umblați treji.

Aseară, la orele 23:30, a încetat din viață părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. Boala nu a fost nimic pentru el, căci pentru fiecare creștin, moartea nu i se pare și nu vine cu durere, dar durerea i-a fost prin necaz. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Și acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri. Nu ține în dreptate cu Mine sau cu tine, și ține în dreptate cu minciuna, ține în dreptate cu iubitorul de argint și cu iubitorul de aramă. El stă pentru mândrie, nu pentru Mine. Veți vedea întunericul de care ați fost anunțați.

Poporul Meu, ține bine la viața creștină, n-o lăsa să prindă rugină pe ea, și curățește-o mereu pentru Dumnezeu. Mănâncă hrana ta din mână curată și blagoslovită. Chiar dacă cineva îți zice: „Ia!“, tu nu băga în tine apă cu pâine nesfințită, încercându-vă să vadă dacă voi îi cunoașteți pe ei. Copilașii Mei, odraslele Mele, veniți-vă în fire și purtați-vă bine viața cu Mine. Poate acum te culci și nu se știe cum te scoli.

Poporul Meu cel îndoit, poporul Meu cel întristat, care ai durere mare pentru această brățară care se desființează. Nu se ține seama că a dispărut acest patriarh. Îl plânge familia sa, îl plânge toată biserica ce se numește biserică duhovnicește. Ați auzit? Nu aveți voie să glumiți. Purtați-vă cum se cuvine. Să purtați doliu. Fiule tată, se bucură țara toată de plecarea lui, că dacă ținea cu sine, nu-l întrista ca să-și piardă viața. Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai dușmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vestește la toate aparatele de știri? Pe cine-l doare inima de sine? că acesta a ținut bisericile și mănăstirile în mână, dar de acum nu va mai fi, și toate, toate se dărâmă, și duhovnicește, și pământește. Toți călăii se bucură. Când l-a adus pe acest înlocuitor și a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit, și a plâns cu suspine și i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare. Justinian se scrie în condica fericiților.

... Aveți toată grija ca tocmai acum la sfârșit să nu vă înghită antichrist. Și acum când vorbesc, e antichrist de față. Și lângă patul lui Justinian a stat antichrist lângă el, că doar, doar o scăpa ceva ca să-l poată lua. Patriarhul cel mare al cerului i-a dat binecuvântare și hrană multă, multă când a plecat. Amin.

... Copilașii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, așa și cu trupul acesta. Cui îi place, bine. Cui nu-i place, fuge departe, că au ieșit mulți prooroci mincinoși. Ascultă, tată, că sunt prooroci care proorocesc prin frunză, cântă prin frunză. Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară. Sunt prooroci care proorocesc prin dans. Sunt prooroci care proorocesc prin sărutare. Mii și milioane. Nu e frunză și iarbă câți prooroci sunt ca să amăgească făptura omenească. Dar Dumnezeu numai o singură coardă și o singură unealtă are. Sunt multe, dar s-au sfârșit; și pentru sfârșit a mai rămas una. Și în ziua aceea vor veni patru frați din patru părți și vor avea patru instrumente și cu ele vor cânta cântarea lor, nu împotriva voastră, și va cânta fiecare cântarea sa: unul, pentru învierea morților; altul, ca să cheme din toate colțurile pământului la judecată; altul, pentru alta; altul, pentru alta.

27-03-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vino la Mine, creștine! că fericit este cel ce nu M-a văzut și M-a iubit. Fericit este acela care a suferit pentru Mine și pentru că a fost credincios și nu și-a lepădat credința jos. Înaintașii voștri au luptat fără preț și au biruit, dar dacă tu vrei să recunoști prețul pe care vrei să-l iei de la Mine, uită-te la sfânta Scriptură, căci cel de pe urmă va fi întâi, și cel dintâi va fi pe urmă. De ce ești tu cel dintâi? Nu se judecă și nu se face judecată niciodată.

... Se aude din cer când lumea vă dușmănește și vă poreclește și vă amenință, și Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace și ridică sabia împotriva celui rău. Nu mai e timpul să ridici sabia. Sabia ta e rugăciunea, și glonțul tău e postul, și toiagul tău e crucea, tată. Moise, cu toiagul a despărțit Marea Roșie pe jumătate și a trecut poporul. Acum, toiagul s-a prefăcut în cruce sfântă, și dacă ai credință, ești mult mai presus decât Moise cu toiagul. Ia să vezi, tată, numai să vezi. Uită-te bine la cuvântul Meu care este către tine, că se face război între oamenii răi și între oamenii Mei, și Eu, Fiul lui Dumnezeu, am să le fiu comandant. Dar nu război ca în vremuri, cum se vorbește astăzi falsificând adevărul. Nu așa se va întâmpla, și va fi război fără arme și se vor nimici răii de la sine. Să nu te iei după oamenii răi să te faci prieten cu ei, că vei pieri.

... Veniți-vă în fire, că nu s-a legat gura boului care e pus la treierat. Nu s-a legat melița de melițat. Nu a spus Domnul: „Nu mai merge după Mine, că uite, e colea dușmanul și te ia“, ci Domnul spune: vino după Mine, că nu de la tine e biruința. Cere! Dar nu mai cere nimeni, tată. Știi ce cere acum? Mașină de călătorie la drum. Dar Eu zic: dă-Mi și Mie ce cer Eu.

... Când vei avea tu putere să oprești criminalul de la crima sa? Când vei avea tu putere să sufli din gura ta asupra aceluia pe care Domnul îl va învia? Domnul Iisus te întreabă. Când vei avea putere să dai grai celor muți? Când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată dacă voi nu ați împlinit niciodată această minune? că uite, a sosit soarele la asfințit și rămâne întunecime.

... Poporul Meu, poporul Meu, cum am adus la Maica Mea pe norii cerului pe cei care o iubeau și o slujeau, așa îl voi aduce la acest locaș pe norii cerului pe poporul Meu.

... Poporul Meu, se va întreba despre viața ta, despre țara ta, dar dacă numai unul va rămâne, se va răpi acela, și țara se va nimici, iar dacă vor fi cinci, Domnul va face prin ei lucrarea Sa, și țara nu se va nimici.

15-04-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, poporul Meu iubit, Eu am grăit că M-aș fi lipsit de toate, dar e un „ce“ care nu Mă lasă să plec și să scutur praful de pe picioare pe această cale. Nu Mă lasă, că mai e un clipit de ochi și mai e ceva de lucrat, mai e, și așteaptă. Voi nu știți ce așteaptă Dumnezeu. Așteaptă, că așa e scris în sfânta carte, un cuvânt să se împlinească. Poporul Meu, încă o dată aplec capul peste tine. Nu te mai amăgi, nu te mai încânta cu nimic. Vedeți bine vremurile cum au înșelat mii și mii de bărbați, mii și mii de femei, afară de copii, că zice Domnul: mai bine nu s-ar mai naște copii, că nici unul nu se mai naște pentru Mine, ci se naște pentru iad. Veniți din toate colțurile acestui pământ și ieșiți din plapumă și rugați-vă! Nu mai dormiți, că ați umplut toate vasele de natură.De aceea zic unii că omul e făcut de natură. Adevărat grăiesc, că fiecare mărturisește ceea ce face și ceea ce este el.

... A venit ziua cea mare când sună clopotele de la hotare. Sună trâmbițele, dar tu nu auzi, că e diavolul la mijloc, care te înșeală mișelește. Știi totul, creștine, dar pentru că știi, cu atât mai mult vei fi judecat. Scoală-te, nu mai sta nepăsător! Ascultă acest glas care a mai rămas, că odată treceau zile și nopți întregi și nu mai sfârșeam, dar astăzi Duhul lui Dumnezeu este amenințat, este alungat, este trădat, este blestemat. De cine? De tine, creștine. De ce n-ai venit la Mine să iei ce-ți dau Eu, viață fără de moarte? De ce nu vrei să fii cu îngerii și ești cu diavolii? Sunt amenințat de moarte de cuvintele pe care le găsesc în fața voastră. Deșteaptă-te, creștine, nu mai dormi! că nu mai vine nimeni la tine ca să te mai deștepte.

Iată, a sosit ceasul de judecată, și dacă nu vei fi pregătit, nu știi la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul și slava și M-am smerit pentru tine. O, iubite creștine, cât bine am făcut Eu pentru tine, și tu nu vrei să iei acest bine pentru Mine! că nu va mai fi cu tine acest Duh dumnezeiesc ca să sune la urechea ta cuvântul acesta: „Ascultă!“.

... Copilul Meu, care ești binecuvântat și te-am ales! Că te-am căsătorit, e că am voit să împlinesc mai curând veacul, și să te rogi și să plângi de ceea ce am făcut Eu cu tine. Dar tu, creștine, nu vrei să asculți, nu vrei să iei aminte la lucrarea sfântă pe care am făcut-o cu tine. Nu am venit ca să te căsătoresc, că dacă nu veneam Eu ca să te căsătoresc, și așa te căsătoreai tu cu fiicele Sodomei. Dar Domnul Iisus a venit și te-a făcut ucenic și ți-a dat femeie din fiicele lui Israel. Că nu știe femeia ta să te servească, nu-i nimic. Că nu știe să te îngrijească, nu-i nimic. Dar nu așa ca lumea, ci ca ai Mei creștini din vremurile de demult.

... Nu dormi, că nu e vreme de dormit. Pune mâna pe sabie, dar nu pe sabia care taie carne, ci pe cea care taie duhurile necurate.

... Tu de ce nu vrei să înveți cum învață lumea școală? Învață această școală duhovnicească, să dai viață la o lăstărică ce este pe pat de moarte.

... Fiți cuminți! Nu vă mai stricați, nu-L mai păgubiți pe Dumnezeu. Mă uit la tine cum ai să vii la Mine și ai să te rogi să te iert de păcatele tale, și să știi că nu se vor ierta păcatele în vremea aceea. Astăzi se iartă.

... Învățați bine, că veți fi examinați. Să rămână vrăjmașul de rușine. Să-i arăți, iubitul Meu, că ești deștept. Știința ta să fie sfântă, să nu te asemeni cu cei care astăzi învață carte să dea viață la cei morți. Unde este un mucenic Gheorghe, care împungea cu sulița scorpia? Spune, unde este un Spiridon, care a despărțit pământul de foc și de apă? Unde este un Ilie? Sunt vii, nu au murit, deși au fost pe pământ chinuiți. Dacă ați vedea cum li se supun lor și apa și focul, și ce ordine dau ei! Aceștia sunt preoți. De ce în vremurile de astăzi nu au mai ieșit moaște de sfinți? Să știți că vor mai fi, dar la timpul lor. Da, copiii Mei, este vremea când nu mai rodește pământul, dar va veni vremea să rodească și stânca de piatră, și va da rod cum nu a fost nici în vremea moșilor și strămoșilor.

Păstrați-vă, nu vă încântați, nu vă uitați la chip că sunteți frumoși. Nu te făli cu frumusețea, că se va veșteji, iar smerenia smeritului va înflori. Nu te supăra când n-ai ce mânca; nu te supăra când n-ai ce îmbrăca, ci mulțumește lui Dumnezeu și la bine, și la rău, că nu vine mereu acest rău, și se va schimba timpul acesta, și ce te vei face cu păcatele pe care le-ai făcut când ai supărat pe Dumnezeu din pricina trupului tău de azi? Învață-te, tată, să fii smerit, să fii bun creștin, să fii blând, și nu uita că averea pământească e a lui Dumnezeu. Tu nu știi, tată, zici că ai o casă frumoasă, dar nu ai, pentru că nimic nu e al vostru, căci când va veni ceasul, le lași pe toate. Te va pune cineva să păzești via, și când îți va sosi ceasul, vei pleca și vei lăsa soția, vei lăsa copiii, vei lăsa rude nenumărate și vei pleca. Cu ce? Cu ce ai făcut duhovnicește. Frate, n-ai văzut niciodată cât de greu îi este unui suflet când se desparte de soție și copii, de frate, de soră. Atunci ar da tot ce ar avea ca să mai stea o clipă. Treziți-vă, copii, și bătrâni, și tineri! că greu este ceasul morții, și grea este și ziua de judecată. De ce să fie așa când ai avut prilejul să fii cel mai fericit suflet? De ce să fii pedepsit în iad când ai avut prilejul să te ia îngerii lui Dumnezeu? De ce? De ce te încântă poftele și de ce te încântă lumea și trupul?

... Trezește-te, creștine! Trezește-te și tu, păgâne, că mai vine un cutremur și mai vine și un potop ca potopul lui Noe, și mai vine o undă mare și o alunecare de pământ, și vei merge kilometri întregi cu case cu tot. Acesta vine pentru fapta ta, că multă foamete și multă secetă va fi și multe vite vor pieri și multe vieți omenești vor pieri. Chiar și împăratul va pieri, pentru nelegiuirea sa, că a înmulțit pe pământ numai munca pământească.

... Creștine, de vei strica lucrul Meu, îți va sta capul unde-ți vor sta picioarele. Duceți aceste cuvinte în poporul Meu și aveți grijă să nu țineți la suprafață această lucrare. Păziți-vă de câini, că mulți dintre creștini s-au făcut trădători, că mulți au mâncat cu necredință la masa Mea, crezând că i se va îmbogăți casa și trupul și crezând că vor avea și ei o casă ca această casă și că vor avea ce are acest cămin.

... Veniți-vă în fire! Nimeni să nu judece lucrul acesta că Dumnezeu mai face o casă la altcineva ca această casă. Copilașii Mei, am avut o casă, și din pricina vânzării și a căderii lui Israel, s-a prăbușit, și din pricina urii, a rămas și satul pustiu. Și chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este și va rămâne, că a zis Dumnezeu: „O, sat, cum te vei pustii din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!“. Domnul Iisus Hristos, pe unde a trecut, a pus semne, și dacă în această comună nu vor mai fi creștini, Domnul va scutura praful de pe picioare.

24-04-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Acest Eu, nu e trupul acesta, ci e Duh, și plutesc prin văzduh și grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni, și la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi.

Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeții Enoh, Ilie și Ioan și vor pregăti masa Mea. Nu masă de mâncare, ci masă de judecată.

... Tot ce s-a profețit în Vechiul, s-a împlinit. Și după Vechiul, a venit Domnul Iisus Hristos și a pus o lege nouă, și sfântul Ioan Botezătorul a fost învrednicit prin faptă să-L boteze pe Mântuitorul, și el a fost înaintemergător. A trimis și a pregătit această fiică de atunci și de astăzi ca să se mântuiască lumea. Vai și iarăși vai de cei ce au rupt legătura aceasta! că mai mult cu sută la sută e păcatul azi, mai mare ca în Sodoma și Gomora. Dar vă spun: pregătiți-vă, fiilor, că dureros este de un creștin de azi care face vreo faptă greșită, că n-am venit cu nici un semn să fac. Cu forța nu te duce Dumnezeu în raiul Său, că iată, Dumnezeu a hotărât ca pe toată lumea s-o nimicească. Plâng îngerii din ceruri, plânge mulțimea de sfinți, plâng serafimii și heruvimii, plâng de ceea ce Dumnezeu a hotărât; și nu Mă mai întorc, la fel cum nu M-am întors la potop.

... Iadul e pustiu. Au ieșit la suprafață ca să nimicească toată zidirea Mea. Au făcut multe scări și multe lucrări ca să nu-L mai recunoască pe Dumnezeu. L-au făcut pe om ca să nu mai aibă faptă plăcută de Dumnezeu și să zămislească prunci științific. Ai să vezi ce nu ți-au văzut ochii, fiule. Ai să vezi copil născut fără duh și are să-ți vorbească și are să te hulească și are să-ți facă multe neplăceri, și de aceea Dumnezeu taie firul între pământ și cer. Duhovnicește, taie suflarea.

... Să știi că afară de această profeție Mă vei vedea. Îl vei vedea pe Dumnezeu față către față și te vei întoarce cu spatele și vei pune pe spate cojoc și așa vei sta de vorbă cu Dumnezeu. Când acest trup se va lua la cer, asemănătoare cu această lucrare alta nu va mai fi. Veți auzi că vor fi colo și colo. Să nu credeți, că vă amăgiți.

... Daniele, ia să vezi, că fiecare din voi, care ați luat parte la această lucrare și vă sunt copiii în lume fără de Mine, ce răspuns greu veți da la judecata Mea!

... București, București, ești gata să te întorci pe dos! Ploiești, Ploiești, ești gata să te întorci pe dos, ești gata să pieri! Lume, lume, și iară zic, lume, ești gata să rămâi fără nume! Îți va pieri numele, îți vor pieri poftele, îți vor pieri trupurile. Veniți-vă în fire, că va bufni peste voi multă lume socotind că la voi va găsi salvare, dar zice Domnul: aici nu e intrarea. Intrarea e la Dumnezeu. Crezi?

Fiule, mult am ținut la țara românească. Am copii și trupuri jertfite. O, mult am apărat această țară românească! Să știți că mai e un grup de creștini, nu de aceia care beau țuică. Mai e și fără țuică și mai e și fără vin. Vinul îl au numai când se împărtășesc. Să le fie numele binecuvântat.

... Copilașii Mei, nu credeți cu adevărat că sunteți înfiați pentru cerul sfânt și că sunteți sfințiți? Așa să le vorbiți la lume: că nu sunteți sfinți, ci sfințiți. Și nu vă mândriți, și lepădați răul de la voi și îmbrăcați-vă în viață sfântă, îmbrăcați-vă în sfințenie. Să nu fie numele pe care vi l-a pus lumea, de „sfinți“, spre batjocură, ci să fie adevărat.

... Cine are voce, să cânte, să cânte, că e păcat să nu cânte lui Dumnezeu. Cântați psalmii, tată, că toate relele de la voi se vor îndepărta.De aceea a biruit David, că el cânta psalmi.

06-05-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, să nu iei în deșert numele lui Dumnezeu, și nici un lucru de al Său. Copilașii Mei, unii spun că această cruce nu este adevărată și nu este sfințită și o socotesc ca fiind blestemată. Să vă feriți de acest lucru spus. Această sfântă cruce a fost și mai înainte de Domnul Iisus, dar nu a fost blagoslovită, căci se răstigneau pe ea morții de către legiuitori. Dar prin această cruce Domnul Iisus Hristos a iertat orice păcat, și prin ea s-a zidit un pom cu poame dulci pentru toată lumea. Această sfântă cruce are putere să scoată omul din groapă așa cum l-a scos pe Daniel din groapa cu lei, cum i-a scos din iad pe moșii și strămoșii voștri.

... Este greu de cine a căzut după ce a auzit acest cuvânt sfânt, că nu are cine-l mai scoate. S-au întemeiat minciunile că nu mai poți face nimic cu omul de azi, că are în el o mulțime de minciuni.

Poporul Meu, am venit pentru tine ca să împlinești ce este scris în Apocalipsă, că în vremea de apoi voi veni iarăși și voi face lucrare nouă, care nu a fost niciodată pe pământ.

... Copilașii Mei, vai de copiii care se nasc în vremurile de azi! Și chiar tu, creștine, îl ții lângă tine până la o mărime, și atunci l-a luat satana de lângă tine și a făcut din el slugă vrednică de el. Fericiți părinții care muncesc cu trudă să-și țină copiii lângă sine și după acea mărime.

... Să știți că n-am scos afară pe nimeni, dar zic așa: n-am mai voit să arăt cu degetul pe cel păcătos, și l-am lăsat slobod, că așa am spus: să stea neghina cu grâul până la seceriș. Și să știți că grâul este copt.

... Veniți-vă în fire și nu mai faceți păcat. Nu mai greșiți, că o să plângeți când Mă veți vedea și când veți vedea pregătindu-se judecata cea mare. Vine, că s-au împlinit zilele care s-au profețit în Vechiul și în Noul. Umblă astăzi, cât mai e vreme, ca să n-ai păcat și să fii judecat. Umblă ca să-ți speli pata, ca să fii curat în fața judecății.

... Tu, care ai avut darul să stai de vorbă cu Mine, prin rugăciune vei scoate până la al miilea neam. Dumnezeu a dat putere Fiului Său, cum și robului Său cel mai mic, tată. Să știi că nu vei fi tu mai mare, și altul mai mic, ci toți deopotrivă veți fi măsurați. Că vei zice la munte: „Fă-te ușă, să trec prin tine!“, și se va face, creștine. Și vei zice la munte: „Mută-te!“, și se va muta, creștine. Și vei zice la munte: „Sfărâmă-te!“, și se va sfărâma, căci adevăr îți grăiesc: Dumnezeu, prin credința ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat. Creștine, de ce te chem să vii la Mine? Te-am chemat nu demult și ți-am zis: „Vino!“. Și de ce veniți și vă întoarceți înapoi? De ce nu stați lângă Mine? Ce zici când Mă vei vedea? Ce zici, tată, când vei sta în fața Mea? Vei avea curajul să vorbești, sau vei amuți? Vei avea curajul, sau te vei îngălbeni și te vei întrista? Poporul Meu, Dumnezeu nu voiește întristarea ta, ci voiește să stai în fața Sa ca cel mai prețios copil al Său. De ce te încânți, creștine? De ce te amăgești? Știi prea bine că totul și toate au un sfârșit, dar să știi că va veni sfârșitul păcatului. Dar dacă tu faci, pui sfârșit la lucrul sfânt, și lucrul rău îl prelungești mereu. Pică un măr din pom. De ce nu stă în pom un măr care a putrezit? Așa și tu, dacă vei face mereu păcat, vei pica și nu vei mai sta. Am venit din cerul sfânt să vă fac cunoscut acest cuvânt. Israele, vreau să fii sarea. Cu tine voi săra și trecutul, și sfârșitul. Cu tine voi săra tot veacul acesta.

... Aceste cuvinte care s-au împărțit pe pământ sunt niște bănuți pe care Dumnezeu ți i-a dat să-i înmulțești. Dumnezeu va mulțumi celui ce i-a înmulțit, dar e greu de tine, poporul Meu, că nici pe tine nu te-ai ținut. Vei auzi: „Du-te de la Mine, slugă puturoasă, care ai muncit numai pentru trupul tău, ca să-l îmbogățești de păcate!“. Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Și-a făcut lucrarea pe pământ, dar tu n-ai fost vrednic să servești aceste trei Puteri, aceste trei Lucrări. N-ai fost vrednic să crezi și să asculți, și ai fost vrednic numai de păcat.

... Păstorilor, vă poruncesc: căutați bine oile bolnave! Tratați-le! Iar voi, oițelor, veniți în staulul Meu. Fugiți de vrăjmașul Meu. Când va veni Dumnezeu în staulul în care a lăsat scrise oile, să nu fiți lipsă, că și din cei scriși dacă a murit cineva, și din groapă va învia cel adormit și va da răspunsul la întrebarea Sa.

... Poporul Meu, îngrijiți bine acest cămin și nu dați voie să fie întru el spurcăciune. Nu dați voie să fie urâciune. Căutați, curățiți spurcăciunile din locul sfânt.

09-05-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Am venit în Duh în mijlocul celor duhovnicești, căci pământeștii uneltesc cele pământești, și cei duhovnicești uneltesc cele duhovnicești. Zidește, creștine, tot ce știi despre Mine, căci în curând se va arăta toată munca ta. Zidește și tu, păgâne, despre Mine ce știi, că în curând se va arăta toată minciuna ta. Țineți minte, că va fi o vreme de cunoștință, în care și orbul și necredinciosul vor vedea ce nu au văzut și vor auzi ce nu au auzit. Și hulitorul va vedea ce nu a văzut și va auzi ce nu a auzit. Și Iuda, vânzătorul, va vedea ce nu a văzut și va auzi ce nu a auzit. Și omul va vedea, și toți se vor înfricoșa, fiecare de fapta sa. Iar tu, creștine, te vei bucura de fapta ta.

... Dumnezeu e încărcat de milă, cum un fagure de albine s-a umplut de miere, cum a venit tâlharul de pe cruce și nu a vorbit împotriva Domnului Iisus Hristos când L-a văzut răstignit ca pe sine și I-a zis: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine, păcătosul“. Dar tu, care ești mai mult în viață duhovnicească, să nu dușmănești pe cel ce a venit astăzi. Să nu-l dușmănești, că greșești, ci să-l primești ca pe cel ce a venit cu tine împreună, că Dumnezeu atât are nevoie, să-Și împlinească planul pe care tu nu-l știi.

Iubitul Meu popor, sunt mulți păcătoși care au venit la Domnul Iisus în vremea de sfârșit. Dumnezeu nu i-ar primi dacă nu ar avea lipsă de creștini. Mai bine îl primește pe acel păgân decât pe acela care a fost cu tine și a plecat și s-a dus în lume, că a plecat sătul și nu i-a mai plăcut viața cu Domnul Iisus Hristos.

... Stă fiica în fața tatălui cum nu s-a pomenit de când e veacul. Pe cine pedepsește Dumnezeu? Pe fiică, sau pe tatăl ei? Pe cine pedepsește Dumnezeu? Pe fiică, sau pe mama sa? că și mama sa e tot fără rochie. Pe cine pedepsește Dumnezeu la păcatul acesta greu? că am găsit pe fiică îmbrăcată în pantaloni lângă tatăl său. Fiilor, de va sta capul unde stau picioarele, să nu luați purtarea aceasta, că e în afară de lege.

... Am venit să vă spun că vine, vine judecata care va judeca fapta rea. Uitați-vă bine la ziua care vine, că nu se spune. E luni sau marți, e miercuri sau e joi, e vineri, sâmbătă sau duminică, nu se spune, dar te vei trezi cu ea, cum zice cineva: „țac-pac!“, și atunci n-ai ce să faci. Cum te-a prins, așa ești, tată. N-ai cui să mai spui: „Am o rochie bună acasă; mă duc s-o iau“. N-ai cui să-i spui: „Am pantaloni buni acasă, nu ca aceștia“. N-ai cui să spui, căci cum te-am prins, așa rămâi.

... Mulți dintre creștinii Mei dorm la rugăciune. De ce nu închid ochii când trebuie să-i închidă, și de ce nu-i deschid când trebuie să-i deschidă? Dă cu apă pe ochi; și dacă nu mai e apă, dă cu palma; și dacă nu va mai fi nici palmă, atunci e greu.

Vine vremea ca toată noaptea să stai în rugăciune, că ziua n-ai timp, că vei avea musafiri la ușa ta. Rugăciunea de noapte, tot cerul o culege, cum culege grădinarul fructele din grădina sa, pe cele coapte.

... O, tată, cum dați voi împărăția lui Dumnezeu pe o poftă pământească! Vine vremea să vă viziteze soli cerești: Maica Domnului, cu îngeri din cer. Vine vremea să meargă cu voi pe drum. Vine vremea să mănânce cu voi la masă Domnul Iisus Hristos, cum a mâncat în casa lui Cleopa.

Are femeia sau bărbatul dorința să meargă braț la braț pe drum. Tată, duhovnicește nu este voie să mergi braț la braț pe drum. Mergi împreună cu soțul sau cu soția, dar de ce nu s-ar putea să mergi alăturea? De ce numai la braț?

... Floricelele Mele, să doriți să vă sfințiți, că au început să se dărâme bisericuțele, unde se punea masa pentru cei aleși ai Mei. S-au surpat în toată țara aproape trei mii de bisericuțe, care putea să nu se întâmple așa, dar s-a întâmplat pentru păcat, că a intrat lucru spurcat și le-a întinat.

... Nu fiți minciună, că minciuna se pedepsește. Fii adevăr, fii desăvârșit ca un sfânt; că v-a pus nume această lume: „sfinți“, dar voi sunteți păcătoși. A venit vestea la cerul sfânt că pe această stradă sunt sfinți. Amin. Așa să fie. Să nu fiți minciună. Toată suflarea să se oprească și să se plece în fața voastră.

... Femeilor, duhovnicește vorbesc: va veni în casă la tine și te va chema la serviciu. Ce vei face? Și zice o minciună, că munciți pentru sinistrați. Și tu ai fost sinistrat, și nu ți-a băgat nimeni o pâine în casă. Sinistrații de azi sunt pedepsiții care n-au crezut lucrul Meu.

... Să știți că mulți vor fi sigilați în mormânt, că pe unde bagă Trupul Meu, bagă și trupul duhului rău; pe unde bagă Sângele Meu, bagă și sângele duhului rău.

... Fiecare să mănânce din această mană dulce. Nu cârtiți în ziua postului. Nu cârtiți în ziua duminicii. Nu cârtiți în ziua sărbătorii, căci fiecare sărbătoare își va iubi ai ei copii.

Învață meserie la tine în casă. Nu vreau să te duci la publicul păgân, că te trage de basma, te trage de codițe, te trage de rochiță, te trage, că le strici uniforma. Dar ei au stricat uniforma lui Dumnezeu și nu i-a tras nimeni de codițe sau de rochița pe care nu o au.

17-05-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Mulți din cei ce poartă haine sfinte, poartă pe dedesubt cuțitul.

... Apostolii au vorbit în limbi și nu s-au luat de pe pământ duhurile de atunci. Copilașul Meu, vin duhurile până la gura ta și de la gura ta, fug căci gura ta vorbește alte lucruri.

... Vin timpuri grele, și vremea e la sfârșit și mai e o clipă de suferit. Cei fără credință sfântă astăzi râd, dar mâine vor jeli.

... Cunoașteți-vă din fapte că sunteți creștini. Deosebiți-vă de viața pământească.

... Pe Petru și pe Iacob, pe Andrei, pe sfinții apostoli nu i-am trimis să propovăduiască despre lucrurile pământești, ci să propovăduiască Evanghelia, să propovăduiască din cartea sfântă. Auzi?

... Nu lăudați oamenii. Lăudați-L pe Dumnezeu. Oricine ar fi omul, chiar dacă l-ai vedea zburând pe sus, să nu spui nimănui. Nu ai voie să lauzi. Ai auzit?

... Puțină vreme mai e cu bisericuța, și cereți la bunul Dumnezeu să nu te lipsească de bisericuță, că nici un staul nu se strică dacă are păstorul bun. Păstorul a trecut peste legea sfântă, că nu s-a uitat la Evanghelie sau la Scriptură, ci s-a uitat la natură; că la această goliciune, „natur㓠i se spune. Acela care s-a născut din natură, e din păcate. Vor veni îngerii și vor suna din trâmbiță și va veni proorocul Ilie și va face ordine pe pământ. Rugați-vă să fiți creștini desăvârșiți, că Domnul v-a făcut ordine la rugăciune, v-a făcut ordine la lucru și la multe lucruri sfinte, și dacă nu le făcea nu mai erați în viață până acum, și erați omorâți. Dumnezeu, pentru aceasta v-a ursit aceste lucruri, și dacă veți înainta mereu cu ele, veți fi insula lui Dumnezeu.Dacă veți asculta, Dumnezeu vrea să-Și împlinească planul Său de la sfârșit.

... Sfințiți-vă prin viață curată, căci Domnul trimite multă sfințenie, și de la mulți Se întoarce, că nu-i găsește duhovnicești.

... O, tată, vor trage orășenii la sate, vor trage la munți, că s-a dus vestea că orașele vor fi nimicite. Oriunde s-ar duce, tată, vor fi distruși. Și în stâncă de piatră de ar intra, tot se vor nimici.

... Eu vreau preot, nu vreau popă. Popii sunt ai lui Baal. Preot a fost patriarhul Justinian, și din treaptă în treaptă a venit la patria cerească. Nu l-au lăsat călăii să spună cu gura sa cine să vină după el. Avea pe cineva căruia îi zicea „Romanul“. Acesta care vrea să vină este Pilat și Caiafa, este cel care-i ia locul.

Rugați-vă și pentru răposați, cât mai sunt bisericuțe. Faceți bilețele cu numele răposaților și cu numele voastre. Rugați-vă prin sărindare și liturghii.

Rugăciunea în miez de noapte să fie la toți, și toți vecinii să se strângă laolaltă. Să nu dormiți. Să aveți apă lângă voi să vă stropiți. Iar de e strâmtorare, stai în casa ta și roagă-te, dar nu sta în pat.

Toți preoții care nu sunt după lege, sunt preoții lui Baal. Aceia sunt popi, nu sunt preoți.

... Domnul cere de la voi să vă hrăniți cu hrană duhovnicească mai mult decât cu cea pământească, fiindcă Domnul prin aceasta vă dă putere îmbelșugată, pe care nu au avut-o moșii și strămoșii voștri.

... A venit necredința din țări străine în casă la tine. Cine a adus-o? Sunt țări, tată, la marginea pământului, necredincioase, și viața voastră a sosit în țările lor, și viața lor a sosit în țară la voi. Cine a adus aceste lucruri? Tată, rugați pe cei ce au moaște în țara românească să vă fie casă de ocrotire. Dacă ei nimicesc biserica Domnului Iisus Hristos, să nimicească și sfinții cârciumile lor. Așa să vă rugați, dar vedeți să nu fiți vânduți.

07-06-1977

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:00 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1977 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, știți ce aveți de făcut? Știți de ce să vă feriți? Poate va fi o clipă când Domnul Iisus Hristos va lipsi din mijlocul vostru și vor veni la fiii și fiicele voastre fii și fiice din țările moarte, ca să se unească cu fiii și fiicele voastre. Dar să știți că dacă se va jura pe soare sau pe lună sau pe sine că se va face și el robul Meu, să nu credeți, că este o sabie cu două tăișuri această lucrare care ar veni. Este pedeapsă mare pentru această călcare de lege.

... Fiilor, veți fi poftiți la nunți, veți fi poftiți la chefuri. Vai de cel ce se va înșela!

... Va veni vremea, tată, să zidim case de închinare.

17-06-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Uite vremea, uite-o, tată, bate din pinteni, crezând natura că a câștigat toată suflarea de azi. Mai sunt câteva zile în care poate soarele să încălzească, și după aceea o înăbușă pe această natură. Natură se cheamă aceasta care nu e cu Dumnezeu și stă împotriva Duhului lui Dumnezeu și L-a alungat cum alungă un bogat pe un argat.

... Zic ție, Israele, nu sluji și duhului, și trupului. Trupul să fie mai mic ca duhul. Duhul să fie o împărăție peste trup, ca să conducă trupul la calea sfântă. Vai de trupul acela în care duhul a trăit batjocorit și hulit!

... Copilașii Mei, să știți că vine vremea foarte grea când se va pune pe spinarea ta greutatea poftelor trupului tău. Nu Eu o pun, și n-ai să poți s-o duci, și ai să cazi prăbușit.

... Fiți atenți, că plânge cerul și pământul, plâng îngerii din ceruri că vă asemănați cu îngerii luminați care au căzut. Au căzut fiindcă au avut gânduri ascunse. Așa și tu vei cădea dacă vei avea gânduri ascunse.

... Să știi că vei fi nimicit de acest timp dacă nu vei lua ca acoperământ puterea Mea, și ca hrană învățătura Mea, că v-ați asemăna cu îngerii luminați care au căzut. Cine se gândea că vor cădea? Au căzut că au avut gânduri ascunse. Așa și tu vei cădea, că ai gânduri ascunse, creștine, și nu vei izbuti ceea ce vrei tu să faci, ceea ce gândești tu să faci împotriva lui Dumnezeu. Să știți că pedeapsa care vine peste lume și peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine, dar cei ce veți fi cu Mine, veți fi ocrotiți și feriți.

... Vai de tine, pământ și mare, că ești mare fără hotare, dar n-ai în tine nici o floare mirositoare! Vai de tine, pământ și mare, că te-ai umplut de putoare! Da.

Copilașii Mei, hrăniți-vă cu hrană care nu mai împuțește trupul și care nu mai ucide trupul și care nu mai strică trupul, că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea.

De ce nu te gândești că dacă nu erai cu Mine nu mai erai astăzi? Câte ocări și câte cuvinte de rușine și câte nume ți se pun, care au fost zvârlite peste viața ta! În loc să te lovească pe tine, am stat Eu în dreptul acela, și au venit peste Mine. Și M-am dus așa, morfolit, la Tatăl Meu și I-am arătat și I-am spus ce a venit peste poporul Meu.

Copilașii Mei, nu vă dați vremii de azi. Nu vă vindeți vremii de azi viața. Nu te bucura că te va înălța, căci adevărat grăiesc: cum a căzut Lucifer, vei cădea și tu.

... Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. Preotul își va schimba poporul din credincios în socialist. Va scoate omul din biserică și îl va duce la muncă. Îl cere socialistul, îl cere republica, și să știi că nu vei putea să duci greutatea aceasta. Și a fost ca să vină aceasta pentru necredința ortodoxului care se duce în biserică să se întâlnească cu prietenul sau cu prietena, ori să se uite la tine, creștine, să vadă cum te prezinți tu, ca să aibă ce duce aceluia care l-a pus iscoadă pentru viața ta. De aceea zic: vreme necredinciosă.

... Tată, nu și-a așteptat timpul de la Dumnezeu acela (Iustin, n.r.). Nu s-a uitat la viața sa să vadă: are meritul să fie așa? Și s-a dus cu cerere și a cerut cu multă rugăminte ca să fie pus în această treaptă.

... Toate M-am făcut pentru voi. La toate M-am făcut mic și M-am smerit ca să te smeresc pe tine, dar tot nu este bine, că te mai uiți înapoi, frate și soră, te mai uiți înapoi. Și zic: nu te mai uita, că așa s-a uitat femeia lui Lot și s-a făcut stâncă de piatră. Chiar dacă știi că e mama ta sau tatăl tău, nu te uita înapoi. Lasă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi, că dacă vor vrea, vor veni și ei; și ia aminte la părintele Avraam, că i-a spus Dumnezeu: «Ieși din casa părinților tăi și din rudeniile tale și din pământul tău!». Așa îți zic și ție: ieși! Că dacă ai veni cu această îmbrăcăminte în locul Meu, tot cerul și îngerii ar fugi de tine și s-ar îngrozi. Ieși din rădăcina ta și din casa ta și mergi în pământul pe care ți l-a dat Dumnezeu ca să trăiești.

... Îndreptați-vă, tată, că puțin, puțin, și ne vom vedea, și cel din groapă, care astăzi doarme, se va scula. Sună o trâmbiță acum, peste puțin timp, care va chema venirea voastră. Va chema să veniți în fața Mea, nu morți, nu culcați, nu adormiți, ci treji. Să vă rugați mereu lui Dumnezeu, să nu vă găsească această trâmbiță pe undeva, anapoda, ci să vă găsească aducând laudă lui Dumnezeu și cântând. Măi tată, fiți pricepuți, să nu cugetați greșit, că Domnul nu a spus cuvinte greșite.

... Învățați Scriptura, căci numai prin Scriptură veți învăța cuvintele pe care Domnul le spune în fața voastră.

... Copilașii Mei, rușinos lucru este azi pe pământ, ca o femeie să nască opt prunci. A ajuns partea femeiască să se asemene cu partea dobitocească. La Dumnezeu nu se încape cu aceste fapte. Aceasta este de la duhul rău, ca să se mărească turma pământească. Opriți pofta, că e diavolească.

... Aveți minte mică și nu are loc în ea lucrarea Mea, pe care trebuie s-o dau în fața voastră. Am amânat, am amânat întruna și mereu am amânat cuvântul Meu dacă poporul Meu nu se pregătește să fie duhovnicesc.

... Nu a fost de când e veacul ziua zilelor voastre de un ceas. Iute, iute vine noaptea, dar voi nu cunoașteți. Păi când cunoașteți voi aceste lucruri? Când vă uitați la ele ca să le vedeți?

... Să nu ia copiii voștri răutatea lui Esau. Această vreme de azi este vremea lui Esau, cum s-a purtat el cu fratele său, Iacob. Dar Dumnezeu a luat din mâna lui întâietatea și i-a dat-o lui Iacob. Ce ziceți, a fost cu drept? Esau se uita la tâlhărie. Cer din partea voastră să puneți în lucru și în judecată și în rumegare această lucrare.

... Mulți dintre cei ce au mâncat la această masă sunt învățați să mănânce și altă masă și se amestecă tot, ca într-un butoi. Cine mănâncă la această masă, să nu o amestece cu cea lumească. Cine mănâncă la masa Mea, s-o țină bine, că mare păcat are de se duce și la altă masă.

... În trup, am fost vizitat de magi, și ei au trecut pe la împărat și nu au știut cum a fost lucrul, și înapoi nu au mai trecut pe la împărat. Și atunci tot așa de greu era, că dorea împăratul să Mă vadă, dar nu să facă și el ca Mine. Și acum tot așa; vânzarea se face dintre voi, că ați auzit vorbirea acelui Prunc de atunci și nu L-ați văzut. Și dacă ești întrebat, nu ții ca magii de atunci, și toate le spui și le vinzi, și la judecată se va judeca despre cuvântul acesta, că ai venit și ai vizitat acest loc și acest Prunc, și vei fi judecat dacă ți s-a spus să nu dai pe la împărat, și tu ai dat.

Florile Mele, nu vă cere Domnul averea voastră. Nu v-am cerut avere, dar v-am cerut să fiți ai Mei, să Mă iubiți, să Mă serviți, să fiți cuminți și să fiți fiii împărăției. Nu vă luptați pentru averea pământească, ci luptați-vă pentru Dumnezeu, că Dumnezeu dă moștenire poporului Său pământul Său. Nici un străin nu va locui pe pământ. Dacă n-ai credință și nu te socotești copilul Său și Îi faci lui Dumnezeu rău, să știi că gunoi vei fi. Ascultă cuvântul Meu, nu acest trup, că să știi că nu va muri, ci viu va fi acest trup. Uite, așa cum stați acum, veți sta și după judecată. Tot așa vă veți bucura, și întristare nu veți mai avea, că nu va mai fi acel Irod care caută Pruncul să-L ucidă și pentru El a ucis o mulțime de prunci.

... Dumnezeu cere ca această semănătură să încolțească și să răsară pentru Dumnezeu, că veacul acesta e la sfârșit și nu-l poți asemăna cu cel de la început, cu nici un lucru și cu nimic.

... Vremea aceasta e cu totul, cu totul alta. Veacul e de la sfârșit și nu-l poți asemăna cu cel de la început cu nici un lucru și cu nimic. Descoperă harta, descoperă cartea, și dacă ai descoperit, fii tăcut. Din anul 1950 s-a schimbat această vreme rea și merge spre sfârșit, și sfârșitul este ca și cuțitul cu două tăișuri. Acest sfârșit l-a adus un om care l-a primit. Întâi a fost plugar acest om. I se zicea „plugar“ ca să nu bagi tu de seamă că e plugar vopsit. S-a chemat plugar și a scos și a pus masă la mulțime de săraci și le dădea lapte praf. Se duceau femeile cu ulcica și luau lapte; parcă nu aveau vacă; și luau conserve, și ce bine le părea că a venit cineva să le dea ajutor să trăiască, și ce mult îi îmbrățișa că sunt „plugari“! Și le-a dat o bucățică de pământ și le-a luat-o înapoi și pe a lor. Numai i-a amăgit. Dar Eu cât am dat, pe Mine nu M-au iubit, pe Mine nu M-au îmbrățișat nici cât bobul de muștar ca pe aceștia. Și ce le-au mai făcut! Le-au făcut haine lux, le-au făcut case lux! O, plânge cerul, și nu s-a mai luat doliul acesta, și plânge că a murit lumea toată.

... Soarele și-a schimbat lumina sa și să știți că rău va mai fi. Veți pune pe pământ sămânța și nu va mai răsări, că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că-i vor pieri toate minciunile. Crezi?

... Tată, fii atent! Este vremea plină de minciuni. Copilașii Mei, ridicați-vă mâinile și mintea și gândul sus, la Domnul, ca El să scoată la lumină adevărul, să dea de rușine această minciună. Va veni din cer, dacă veți fi cuminți, un îngeraș pe care Domnul îl va trimite la împărat și îi va spune să oprească această minciună, că dacă nu, va fi nimicită toată suflarea. Și împăratul nu va face așa, că-i este teamă că va fi împușcat de cei care sunt cu el. Și toată suflarea se va nimici și se va întoarce om către om și se va ucide. Și cei care vor fi pe mare își vor întoarce corăbiile și vapoarele înapoi și le vor scufunda. Ei de la sine vor face așa, că vor zice că tot mor, ori acum, ori altădată, ori când vor ieși la mal. Plânge Măicuța Mea și se vaită de pierirea acestor vieți.

... Pe malurile apelor e scris un nume pocit: „litoral“. Și pe acel mal sunt numai despuiați și despuiate. E libertate la aceștia. Numai tu, creștine, n-ai libertate. Cum să mai aibă soarele lumina când îi vede pe aceștia? că s-a dat libertatea la lucrurile necurate și s-a închis libertatea la lucrurile curate și blestemul dumnezeiesc îi va ajunge pe aceștia care au interzis lucrurile curate.

Vă anunță Domnul: mulți copii de ai Mei vor să dea copiii la școala de preoți. Interzis! Interzis! Interzis! că nu iese preot, ci iese purcel, iese purcel. Nu mănâncă mâncare din care mânca sfântul Nicolae la școala sa, și acum mănâncă chimicale.Și ce mănâncă atunci, va mânca întotdeauna, va mânca ce a mâncat în școală, nu ce a mâncat la mama și la tatăl său.

... Dacă ai fi credincios, n-ai mai dori să te căsătorești, și nici fii și fiice n-ai mai dori, pentru că ți-i ia vremea aceasta. Te-ai scrie în cartea unor fii feciori și fecioare.

... Copilașii Mei, nu vă mai duceți în lume. Dacă cineva din voi se duce în armată, și acolo să știe că e copilul Domnului Iisus Hristos. Cântă fanfara militară, dar tu să cânți lui Dumnezeu în mintea ta și în duhul tău. Cine a stat în groapa cu lei? Daniel. El a stat la împărat, dar a slujit lui Dumnezeu, nu s-a ferit de împărat, și când l-a băgat în groapa cu lei, i-a părut rău împăratului că-l pierde, dar când s-a dus și a văzut că nu l-au mâncat leii, s-a bucurat și l-a scos și a băgat pe vrăjmașii lui. De ce nu mai e unul ca Daniel în poporul Meu, în poporul Domnului Iisus Hristos, ca să facă, prin viața lui sfântă și dreaptă, minune? Copilașii Mei, nu mai e ce a fost odată.

... Ai văzut, fiule, că a început să se împlinească așa cum s-a profețit, că-ți va lua pâinea de la gură. Duhovnicește am spus.

Fiule Daniele, să citești mereu psalmul 142 și psalmul 3. Auzi? Unde zice: „Doamne, mulți sunt cei ce s-au sculat împotriva mea“, să zici și așa: „Mulți sunt cei ce se scoală ca norul împotriva mea“. Și mai e un psalm pentru a scoate din celulă pe cel țintuit. Acel psalm îl zicea Petru în celulă când l-a scos îngerul, și străjerii nu l-au văzut, deși el vedea ușile și porțile descuiate, dar nu erau.

... Să strigați la Dumnezeu: „Pune, Doamne, în libertate credința!“. Credința ta să fie una cu a Mea. Ca păsările să-și aibă libertate credința; ca și căprioarele să-și caute izvorul de apă curată.

Veniți-vă în fire, tată, nu vă amăgiți. Nu fiți prostuți la minte. Fiți treji și deștepți la minte. Nu vă vindeți viața și nici nu v-o schimbați. Când v-o întreba, să spuneți că din moși strămoși ați învățat: „Mama când trăia mă învăța să mă închin și să postesc și să merg la bisericuță“.

... Nu vă speriați. Dacă vă spune cineva că ești din Oastea Domnului, să-i spui că minte: „Sunt din sămânța Domnului, din Duhul Domnului“. Nu scuipa credința.

... Să nu te culci niciodată și să nu mănânci niciodată fără Dumnezeu. Stai la masă, pune și pentru El scaun și lingură, și crede cu adevărat că este cu tine la masă Dumnezeu.

23-06-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Precum un zidar face o casă și nu are autorizație și mai târziu vine vremea să fie dărâmată, așa și tu, dacă n-ai binecuvântare de la Mine la crucea ta, va fi dărâmată. Fiecare faptă pe care o faci, să fie plăcută lui Dumnezeu și să fie primită, și niciodată să nu fie stricat lucrul tău, că mulți pleacă de pe pământ la cerul sfânt, și pleacă cu o mândrie nemaipomenită că a muncit lui Dumnezeu și că a făcut lucruri sfinte. Dar nu a avut binecuvântare.

Fiți atenți, că nu mai sunt scule prin care să te îndrept pe tine și nu mai e trecere să ai pe unde veni la Mine. Crezi? Căci am văzut drumul de la cer la pământ, și parcă aș fi grăit la copiii aceia mici. Nu sunteți înțelepți ca să fiți bine cu Mine. O singură dată a răstignit Dumnezeu pe Fiul Său pentru păcatul tău, și numai cine nu a voit să primească și să privească, acela nu știe, pentru că nu a vrut.

De la răstignirea Domnului Iisus multe cruci au rămas pe pământ, ca toată suflarea să știe că Domnul Iisus S-a răstignit de bunăvoie. Așa a fost voia Tatălui ceresc, ca să răscumpere pe toți până la a doua venire, dar nu pe toți îi va scoate. Pe tine nu te va scoate dacă ți-am spus atâtea șoapte și nu te păstrezi și nici pe altul nu duci la Mine. Ce muncă Mi-ai muncit?

Așa zic unii: „Cum o să mă duc eu de la fața lui Dumnezeu? că eu am postit, m-am închinat, dar acela nu“. Și de aceea zic, mătură bine prin casă; nu prin casă, ci prin inimă, tată.

... Plâng și Mă întristez, că asta e lucrare fără pedeapsă, fără ciomag. Vă bate păcatul. Vei merge pe drum, și păcatul te va face scrum. Ține minte, că păcatul te ucide. Ai să mori, creștine, ai să mori, ține minte, că ai să mori. Eu zic să dea Dumnezeu să te apere îngerul Său să nu mori, că dacă eram să nu țin la tine de câte ori M-ai prigonit, scuturam praful de pe picioare și se dărâma casa pe tine. Dar n-am făcut așa, și aștept pocăința ta, dar să știi că Eu stau la poartă, și moartea stă în casă; sau Eu stau în casă, și moartea stă la poartă.

Veniți-vă în fire, că împărăția lui Dumnezeu nu se cumpără cu bani, cum cumperi o casă sau cum cumperi o vacă sau un cal sau o mașină, ci împărăția lui Dumnezeu se cumpără cu faptă.

... Israele, poporul Meu, și mai înainte a fost un popor care nu a ascultat de prooroci, că se închinau la idoli: la cercei, la hăinuțe, la viței. Și mai înainte de voi a fost un popor care-și lăsa femeia sa și se ducea la alta, dar păcatul acesta l-a amenințat să-l taie cu sabia. Nu a venit Dumnezeu să-l taie cu sabia, ci a plâns de când s-a dus vestea că a fost ucis de sabie. Dumnezeu a plâns și pe cei doi care au oprit din milostenia de la apostolie. A plâns și pentru acela care a făcut două măsuri de aur: una pentru sine, și una pentru Mine, și dacă Dumnezeu a făcut minune, a oprit pentru sine pe a Domnului. De ce? Pentru lăcomie. Iată că acela care a întins mâna lui Dumnezeu cu aurul său, a fost judecat. Să nu aveți inima acelora, ci fiți desăvârșiți, că Dumnezeu, ce are, pentru voi are.

... Tot ce se vede, și stelele de pe cer, toate, pentru voi le am. Tot ce este pe pământ, al vostru este. Nu vă înșelați, că tot ce v-au luat împărații de pe pământ, din nou va fi dat poporului Său, dar tu ești dator să taci și să fii ascultător, să-L asculți pe Dumnezeu.

... Ține minte, că va veni în fața ta omul acela, antichrist, și va spune: „Eu sunt antichrist, și această lume merge cu mine“. Să știi, creștine, chiar dacă tu nu vei trăi să-l vezi, îl vei vedea, că sfârșitul nu-l va avea înainte de învierea ta, ca să vadă și morții, și viii pe antichrist. Și te vei mira și vei lua în brațe pe îngerii lui Dumnezeu ca să te scape dacă tu ai fost prietenul lui. El știe că mult nu mai are și aleargă ca un leu să distrugă lucrul lui Dumnezeu. Mai e un pic de loc unde nu a intrat, dar rugați-vă cu lacrimi.

Ce face pământul fără ploaie? Se veștejește. Tu ce faci fără lacrimă? Te usuci. Plângi pentru toate, dar pentru rugăciune nu plângi. De ce n-ai apă și în izvorul acesta? O, popor lipsit de lacrimă, nu plânge pe acela care a murit și l-ai dus în mormânt, că până ieri alaltăieri fuma și bea. Plânge-te pe tine și casa ta, că n-ai lacrimă. Eu să fiu ca tine, M-aș înțepa cu acul ca să plâng, dar și atunci plângi că te doare înțepătura. Să ajungi să măsori cu gândul împărăția lui Dumnezeu, dar dacă n-ai lacrimi...

... Fiilor, faceți rugăciune. Vine vremea și bună și rea, dar trece ca părerea. Așa va trece, până va veni ziua să te prezinți în fața lui Dumnezeu.

... Fiți creștini desăvârșiți, că toate secundele vieții se scriu; nimic nu se șterge.

... Vai de pruncul care e botezat cu lăutari, cu chef și cu dansuri! Vai de mortul care e îngropat cu lăutari! Vai de mortul care s-a îngropat, și s-a dat băutură la îngroparea sa!

... Nu jucați meci. Nu jucați pe scenă. Aceasta nu e îngăduit, și am mai spus.

15-07-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cine primește acest cuvânt, Îl primește pe Dumnezeu, și cine nu primește acest cuvânt, nu-L primește pe Dumnezeu.

... O, poporul Meu întru care Dumnezeu a venit așa, în chip nevăzut, așa e în carte scris, ca Dumnezeu să încerce pe poporul Său, să vadă dacă mai crede în El. Vai de tine, creștine care ai fost un timp cu Mine și te-ai întors! căci mult vei plânge și mult te vei căi de cele ce vor veni.

... Chiar și în mijlocul unui război mare de ai fi, nici un glonț nu te va lovi. Și ai să vezi lume murind pe câmp și pe drumuri țipând și strigând. Și ai să vezi soarele că nu-și va mai arăta lumina sa. Și dacă ai avut gând rău și stai lângă Dumnezeu, să știi că bine nu-ți va fi.

... Așteptam să fiu junghiat pentru mișel, și acum să fiu mâncare în vremea de Paști pentru orice bogat și sărac.

O, cum va plânge când Mă va vedea stând la poartă și că nu voi intra în casa lui! Nu voi intra, că am fost o dată și M-a alungat din casă. Și mult Mă va dori și Mă va aștepta în drum și va zice: „Hai în casă, să Te spăl de sânge pe rane și să le ung și să le șterg!“. Și îi voi spune: „Nu mai e vremea aceea, că prin ceea ce ai lucrat și prin ceea ce n-ai ascultat, M-ai alungat“. O, și ce vor rupe hăinuța de pe ei când vor vedea ziua de mâine, acea zi grozavă și tristă!

O, poporul Meu, în cartea lui Dumnezeu scrie că acea zi nu o știe nimeni, dar li se va face cunoscută.

... Voi, copilașii Mei, trăiți din legea scrisă de Domnul Iisus prin proorocii pe care i-a avut. Nu faceți legi cum vreți voi, că legea voastră strică legea dumnezeiască. Unde scrie post, este scris de Domnul Iisus Hristos ca să se țină. Unde este scris duminică, aceasta este scrisă de Domnul Iisus Hristos și este pusă să se țină. Unde este scris sărbătoare, aceasta este scrisă de Domnul Iisus Hristos și este pusă să se țină. Nu o strica, de ți-ar sta capul unde-ți stau picioarele, că dacă ai stricat-o, te vei număra printre oase stricate; dacă ai stricat-o, te vei număra printre morți; dacă ai stricat-o, te vei număra printre osândiți; dacă ai stricat-o, vei auzi cuvintele: „Du-te de la Mine în focul de veci!“. De aceea v-am chemat la Mine și v-am spus să păziți legea lui Dumnezeu.

Se va vedea odată ura ce o porți pe trâmbița Mea. Ce vrei să vezi la ea? că este fără sculă în mână. Ce vrei să vezi la ea? că nu are nimic, că sunt venit la tine ca o minune. Fără număr e fericită acea persoană care vorbește cu Mine.

... Poporul Domnului Iisus Hristos nu se făcea bogat în averea pământească, și averea o împărțea la săraci. Dar tu ai avere multă, creștine, și tot te vaiți. Se aude la cer când te vaiți că n-ai bani, dar banii tăi sunt la C.E.C. și săracului n-ai dat niciodată.

... Am zis: «București, București, cum am să te întorc pe dos!». Dar am zis să se păstreze acest cuvânt, și nu numai că nu s-a păstrat, dar a și mințit cu sută la sută, ca acest trup să fie nimicit. Dar să știți că acest trup nu va fi nimicit de mâna omenirii.

... Cine ridică sabia asupra vasului Meu, de sabie va pieri. Cine ridică minciuna asupra vasului Meu, de minciună va pieri. Aceasta e o fărâmitură de cărămidă rămasă de la zidarii care nu au mai zidit la casă. Și această fărâmă de cărămidă îi va da de rușine pe mulți „întregi la fire“, pe mulți „numiți“. Chiar și pe împăratul îl va da de rușine, pe care-l socotește așa tot statul, nu pentru frumusețea sa, ci pentru lucrarea Mea îl va rușina.

... Vremea aceasta și lumea aceasta nu a fost niciodată. Ține minte, și niciodată să nu se uite că lumea aceasta și vremea aceasta nu a fost niciodată, și va pieri.

Am trimis odată trâmbița Mea la mănăstirea Viforâta și a fost intrată la stareță, tată, și erau toate maicile acolo, nu când mâncau ele, ci când beau țuică fiartă, după slujba sfântă când ieșeau. Și trâmbița Mea, trimisă de Mine, a spus: „Nu e bine ce faceți. Ați ieșit de la lumină și ați intrat în scorbură“. Aici, stareța a zis: „Cine ești tu, de ne vorbești așa? Eu am douăzeci de ani în mănăstire și n-am grăit ce grăiești tu. Ieși afară, că nu te cunosc cine ești“. Iar persoana care o însoțea a spus: „Această ființă e proorocul lui Dumnezeu!“. Dar stareța a spus: „Dumnezeu nu m-a făcut pe mine prooroc, care stau numai în slujbă, și a făcut pe un infirm și pe un olog?“. Și a plecat trâmbița Mea și le-a lăsat tot așa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? că mereu se stinge, până nu va mai fi nici o scânteie de monahii. Te duci la mănăstire și dai pomelnic să se roage pentru tine și are pântecele plin de băutură. Nu judecăm, dar arătăm fapta stricată, căci orb pe orb cade în groapă, nu se pot conduce unul pe altul.

09-09-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Sfânta cruce se va arăta înainte de venirea Mea, și s-a arătat înainte de războaie. Semnele dumnezeiești, prin cruce se arată. Multe cruci s-au arătat anul acesta, dar nu a văzut decât unul la o mie. În acest an va fi multă vărsare de sânge. În acest an vor fi multe surpări de clădiri. În anul acesta vor fi multe cutremure de pământ. În anul acesta mulți munți se vor sfărâma și nu va mai rămâne piatră pe piatră. Anul acesta este an de necaz, an de pericol de moarte. Anul acesta este îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împărați se va răci, și mulți dintre ei vor pieri.

... Mai sunt păstori și preoți, dar preoții nu iubesc toate oile, ci pe alese. Preotul, este scris să mănânce numai azimă din sfânta lege, dar ei au ieșit din sfânta lege. Crezi?

... Israele tată, puțin, puțin, și ne vom muta de pe pământul acesta, căci Dumnezeu a hotărât să-l curățească. Ne vom muta mai sus de pământ. Nu sus, sus. Mai sus, ca să nu-l ajungă nici focul care-l va arde, nici apa care-l va curăța.

Israele tată, copilașii Mei, chiar dacă lumea vă cunoaște, nu vă temeți de nimic și nu vă lepădați, căci Domnul Iisus a luat suferința voastră și pentru creștini, și pentru păgâni, dar la judecată se împarte. Cine a greșit și s-a căit, se iartă, iar pe cel ce M-a iubit, Domnul îl trece copil al Său și îi va da în mână cupa să muncească la muncă duhovnicească. E muncă, tată. Chiar ziua de judecată e muncă, tată.

... Să nu stricați legea lui Dumnezeu. Să nu stricați legea prin purtare. Să nu stricați legea prin mâncare. Să nu stricați legea prin somn. Nu pierdeți timpul. Ați auzit? Să nu ieșiți cu lumea peste gard, că strică legea. Vai, că mult se va jeli și mult se va tângui! Vai celui ce a stricat legea de astăzi! Voi nu vedeți? că se cade să stați numai îndoliați și să fiți triști pentru legea care e stricată. S-a stricat nu de la sine, ci de la această lume cu stăpânul care o ține. Rugați-vă mereu, că rugăciunea poporului lui Dumnezeu repară orice fel de stricăciune și aduce un lucrător cu mână dulce și va repara toată stricăciunea. Fii tăcut! Învățați copiii să fie tăcuți cu lumea, nu-i lăsați să fie prieteni cu lumea.

Vine vremea ca fiica ta să se despartă de acela din Sodoma, dar despărțirea va fi prin ascuțișul sabiei, că așa a fost la început și așa va fi și la sfârșit. Nu legați fiicele voastre de cei nelegiuiți. Mai bine fiica ta să stea fecioară.

... Ce facem cu cei care au părăsit numărul? Ce facem cu cei care au părăsit țara sfântă? Eu aș avea ce să fac: să le pun o cruce la cap.

... Fiii lui Israel care aveți motorete, motociclete sau mașini, nu lipsiți de la slujbă. Și dacă ai rămas în pană, nu repara nimic, nu mișca nici un șurub, și stai și plângi lângă ea. Să știți că cine va repara motoreta sau mașina în zi de sărbătoare, niciodată nu o va avea bună, și mai rău se va strica.

S-a auzit din cer cum creștinii plâng de foame că nu le place mâncarea. Să știți că medicamentul cel mai bun pentru această boală este postul, și să vezi cum vei mânca. „Mă doare stomacul. Nu mănânc mâncare de aceasta“. Fă un ceai de floare și vezi cum îți trece stomacul. Daniele, sunt sfinți în cer care au trăit numai cu ceai de flori, și nu cu pâine, ci gol. Crezi?

20-09-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Sfânta cruce a adus libertatea la credință. De la războiul sfinților împărați Constantin și Elena nu au mai fost prigoniți creștinii, și a fost pace. Dar de când crucea nu a mai fost cinstită și de când crucea nu a mai fost mânuită, iată că a început din nou războiul pentru credință. Purtați crucea sfântă. Mulți poartă crucea, dar nu poartă crucea sfântă. Crucea trebuie să fie sfințită prin fapte.

... Fiți desăvârșiți, ca să nu fiți amăgiți. S-au născut pe pământ oameni cu duh rău, care fac lucrurile pe care le fac Eu: înviază morții, vindecă orbii, întăresc păcătoșii. Ați auzit?

... Mulți prunci se botează, dar deosebită e lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea duhului rău. Să știți că se botează pruncii, îi îmbracă, îi pecetluiește cu puterea Duhului Sfânt, dar într-o oră îi dezbracă până la os. Cine? Duhul necurat. Îți grăiesc ție, creștine, că dacă ai botezat pruncul la biserică, cu foc vei fi pedepsit dacă nu vei respecta ce ai vorbit la botez.

Măi poporul Meu, fiți atenți, că Dumnezeu e supărat pe lume din pricina a ceea ce se petrece. Din pricina curviei, din pricina beției, din pricina purtării necuviincioase, din pricina necredinței, din pricina uciderii pruncilor și a uciderii tuturor făpturilor, Dumnezeu e supărat, e supărat.

Când faceți rugăciunile, faceți-le cu adâncă smerenie și cu adâncă viață sfântă, ca Dumnezeu să întoarcă fața către robul Său, că tare e supărat pe lume, că nici în Sodoma și Gomora nu a fost ceea ce e azi pe acest pământ sfânt. Au întinat pământul, tată, vrăjitoriile, curviile, hoțiile, înjurăturile, și cine poate pomeni atâtea păcate care au umplut pământul? Se înalță până la cerul sfânt, se înalță până la lună, se înalță până la soare. Fiți pregătiți, nu cu țoale, nu cu hambare, ci cu fapte plăcute și sfinte. Fiți pregătiți, că Dumnezeu a hotărât ca să piardă lumea de pe pământ. V-am anunțat mereu și văd că nu vă pregătiți. Cine vă va anunța aceste cuvinte? că iată, nu se mai poate ține trupul acesta în aceste suferințe, nu se mai poate da nici o sănătate la suferința sa, pentru că nu este poporul ascultător.

Dumnezeu cere la tine, prin viața ta, sănătate bolnavilor, ridicarea ologilor și încredințarea păcătoșilor. Nici pe aceia nu-i întorci, nici pe tine nu te întorci. Ce faci, dormi? Care ți-e munca? Îi muncești numai lui Gog? Îi muncești numai lui Esau? Îi muncești numai lui Dan? «Dan va fi șarpe la drum.»

... Voi nu vedeți ce se petrece pe pământ? Nu vedeți cui îi munciți? că acela la care munciți e dușmanul Meu și dușmanul tău. Înainte vreme erau oameni bogați, aveau pământ, dar să știți că din acele bogății trăiau și săracii și se mulțumeau, și cu credință le slujeau. Dar s-au ridicat alți săraci, plini de duh rău, și au plecat la tâlhărie și i-au omorât pe cei bogați și pe cei săraci care slujeau la cei bogați. Îi pomenesc preoții la eroi, dar să știți că Noi n-am primit acest pomelnic de „eroi“, ci l-am primit și l-am trecut la tâlhari.

... Aceasta înseamnă asuprire, ce e azi în lume. Îți măsoară, îți măsoară, până se va dărâma și măsura și măsurătorul. A stricat legământul lui Dumnezeu, a stricat biserica. O vezi în picioare, dar nici un folos nu mai are. O vezi în picioare, dar har și dar nu mai are, că nu mai e sfințenie în gura celui ce slujește în ea; și slujește în biserică fără Duhul lui Dumnezeu, că pe Duhul lui Dumnezeu L-a izgonit duhul rău. Ia aminte, creștine, și caută-l pe acela care nu a lepădat Duhul lui Dumnezeu din pieptul său. Caută-l cum a căutat Maria Egipteanca, cum a căutat Maria Magdalena, că nu toți sunt slujitori, și au rămas ca în vremea lui Ilie, popii lui Baal.

... Nu vă aduceți neamurile necredincioase în casele voastre, că acelea spurcă și întinează casa blagoslovită și sfințită de Mine. Nu zic să vă certați cu neamurile pe care le aveți. Nu e una cu Mine, nu e una cu tine, și fii atent să nu strici ceva din lucrarea Mea, că acela nu e învățat ca tine și strică sfințenia Mea din casa ta.

Fiule Daniele, spune la poporul Domnului Iisus Hristos să nu se mai supere dacă vine la vecini și nu poate intra la acest cămin, dacă a văzut căminul ocupat și nu se poate intra. Nu aduceți necazuri, că destule necazuri poartă această ființă. Iată și altceva: a gândit cineva gânduri greșite, și am să spun cândva gândurile acelea pe față. Cine vine în acest cămin, nu vine că are coșul plin. Cine vine, să vină cu mâna goală. Că zice cineva „Numai pe cel cu coșul plin îl primește, și de aceea pe cel cu coșul gol nu-l primește“. Și mai zice cineva: „De aceea nu mi-a vorbit Domnul, că am buzunarul gol“. Mai ușor este ca această ființă să fie dusă pe targă la vecini decât să mai vină aici creștinul și să greșească și să facă păcat.

... Fiicelor, nu vă mai purtați cu tăblețe la piept, care au venit de la țările străine. Întrebați-le pe mamele voastre, ele așa au purtat?

... Poporul Meu de azi, vin vremuri geroase, vin vremuri friguroase, și cer de la tine să fii îmbrăcat bine. Duhovnicește Duhul vorbește. Cer de la tine să fii încălțat bine pe pământ, că pe pământ s-au așternut șerpi mulți. În vremurile din urmă, pentru un creștin era hrana sa de patru ori pe an, și tot avea putere, dar astăzi te sfătuiesc să te hrănești mai des, că timpul e mai geros. Caută și vei găsi. Faceți-vă prieteni duhovnicești, nu pământești. De aceea zic: deosebiți-vă de oamenii răi, deosebiți-vă și la mâncare, și la purtare. Deosebiți-vă și la călătorie, deosebiți-vă și la culcare, și la gospodărie. În gospodăria ta să fie farmacie, și pământește, și duhovnicește.

... Abia unul la o mie din purtarea de azi e neblestemată. Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi.

... Și împăratul, și argatul are pe necuratul. Dumnezeu e supărat, și tot cerul e supărat, și Maica Domnului e supărată, pentru că toată țara românească e întinată. Se cade să fie plâns și suspin între creștini.

... Țărăncuță, unde este cânepa și melița? Făceai cămășuță de câlți și costum alb ca zăpada. Și Domnul poartă hăinuță de in, cămășuță de in. Și îngerii poartă tot asemenea. Eu nu vă înfrunt. Fiți desăvârșiți, ca să puteți trăi în vremurile friguroase.

Va fi vărsare de sânge. Va fi paralizie. Mulți vor muri de accidente. Până și împăratul va muri accidentat, și mulți din împărații pământului vor muri. Și Dumnezeu va lucra ca să facă împărați pe cei ce au măturat pe stradă. Va fi popor fără împărat vreme lungă, lungă și se vor împunge oaie cu oaie și se vor împunge berbec cu berbec și se vor împunge țap cu țap, până când nu va mai rămâne decât unul la mie. Așa scrie în carte.

Măcelărie goală va fi în țară. Țara românească, o va curăți Dumnezeu de tot gunoiul său și o va face grădină binecuvântată.

Cine vă va mai anunța aceste cuvinte? că iată, nu se mai poate ține trupul acesta în suferință, nu se mai poate da nici o sănătate la suferința sa, pentru că nu este poporul ascultător.

... Uitați-vă bine la munți, că nu-i veți mai vedea. Uitați-vă bine la această lume nebună, că n-o veți mai vedea. Uitați-vă bine la acești conducători de lume, că nu-i veți mai vedea.

28-09-1977

Cuvântul lui Dumnezeu

... Poporul Meu, să faci dreptate, nu strâmbătate. Aceasta să fie hrana voastră: rugăciunea și postul. Și să nu mâncați mult, ca să nu întreacă grăsimea trupească pe cea duhovnicească. Să nu mâncați fără măsură, să nu trăiți fără lucrare duhovnicească.

... Ioachim și Ana erau urâți de lume. Nu aveau copii și se rugau lui Dumnezeu să le ia urâciunea de pe ei, să le dea și lor un copil. Le-a dat o fetiță, și la vârsta de trei ani au dat-o lui Dumnezeu prin preotul Său, Zaharia. Și s-a făcut fetița mare și a fost hrănită de sus și muncea. Făcea haină fără cusătură pentru sine și pentru cei din jurul său, și a făcut cu una mai mult, că știa ce se va întâmpla cu ea. Muncea și se ruga. Așa cere Domnul și de la voi: să lucrați și să vă rugați. Adevărat vă spune Domnul că nu aici este comoara voastră, nu aici este casa voastră. De ce respingeți porunca Mea? De ce râvniți la lumea aceasta, la portul acesta? că nu e de la Dumnezeu.

... Domnul nu vă lasă, ci vă răpește. Cum? Nu veți ști. Se vor uita neamurile în toate părțile și nu te vor vedea. Va pune Domnul semn la casa ta și nimeni nu va strica nimic și Domnul o va curăța, dar numai tu, iubitul Meu, să nu-l ai în inima ta pe duhul rău, că Domnul te va părăsi în ceasul când duhul rău va fi cu tine. Nu mai este vreme să-l scoată Domnul pe duhul rău. A fost o dată pentru tot veacul ce a lucrat Domnul pentru toți. Roagă-te mereu să nu se șteargă numele tău din cartea Domnului.

... Fiți atenți, că sunteți cei mai urâți de lume. Animalele sunt cele mai drăguțe la lume, dar voi sunteți urâți de lume. În vremea de azi nu vă iubește nici lumea, nici împăratul, nici părinții, nici rudele, și este ca în vremea lui Ilie, ca în vremea lui Moise, toți vă urăsc, și de aceea veți fi răpiți, iar lumea va fi nimicită.

... Să nu te despartă cineva de Mine, că făptura ta e asemenea Mie. Numai acel care nu face bine nu e asemenea cu Mine. Nici un firicel de păr din capul tău nu se va mișca fără voia Mea. Dacă tu ești scris să fii al Meu, și tu greșești, Domnul te bate, ca să te apropii mai mult de El.

Toți câți au zis: „Și eu sunt creștin“, și unde Domnul a fost în casa lor, toți se vor lovi cu lovitură grea, dar din carte nu se vor mai șterge, pentru că e scris cu foc. Dar va fi bătut, bătut, de va rămâne pielea și osul.

24-11-1977

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:15 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1978

Anul 1978

   * 07-01-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-02-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-03-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-03-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-04-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-05-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-05-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-06-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 19-06-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-07-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-07-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 21-07-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-08-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-08-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-09-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-09-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-10-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 01-11-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 17-11-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-12-1978 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 24-12-1978 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Îmbracă-te în haină sfântă, ca să se asemene hăinuța ta cu hăinuța Mea, ca să se asemene viața ta cu viața Mea. Caută-ți duhul pe care l-ai rătăcit și cheamă-l înapoi către locuința sa, că până nu-Mi vei face Mie casă, nu vei scăpa de pedeapsă, că Dumnezeu e hotărât să-l nimicească pe vrăjmașul Său.

... Tată, tată, veniți mai aproape și învățați din carte, că veți răbda foamea și gerul și viscolul, că uite patru bărbați care au fost așezați fiecare pe câte un hotar ca să trâmbițeze venirea Mea, uite-i că sunt aproape unul de altul, s-au adunat, au părăsit hotarul în care au fost puși, pentru că hotarele s-au vândut. Și acești bărbați nu mai stau pe hotar, și stau în văzduh și strigă la Dumnezeu, că s-a împlinit ceea ce e scris în Apocalipsă. Strigă la Dumnezeu, strigă. Tu nu-i auzi, pentru că n-ai vrut să fii profetul Meu, n-ai vrut să fii cu îngerii, să cunoști cu vederea ta cetatea și pe Dumnezeul ei.

... Nu mai voiesc să vă întreb de credință, căci credința voastră e de un minut. Astăzi crezi, și peste un minut M-ai vândut; nu mai ești acela care ai spus: „Cred“. Tată, spălați-vă bine de vină. Spălați-vă bine de vină, că ați căzut în vină. Cât erați de credincioși, mai mult decât atât a întrecut vina voastră credința de altădată. Vine jale, vine plânset mare, vine plânset mare. Plângeți și vă tânguiți, căci împăratul de astăzi nu mai are coroană de împărat, nu mai are cunună așa cum se spune. O, poporul Meu, împăratul de azi te-a înstrăinat de Dumnezeu. Unde te vei ascunde? Unde te vei ascunde, tată? că toate se întorc. Crezi?

De ce mănânci foc? Se aude din cer că o parte din creștini stau la masă cu păgânii care mănâncă foc. Se aude la cer când zice omul: „Prietene, dă-mi un foc“, și prietenul îi dă bucuros foc. A făcut grămezi de foc pe pământ. Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul, care în curând va arde totul. Israele, Eu, să fiu în locul tău, M-aș îneca de ce stă în fața ta, M-aș arde de ce stă în mâna ta. Israele, din pricina nelegiuirii care a ajuns la culmea culmilor, vei pieri. Fugi astăzi! Fugi astăzi! Israele, fugi de foc, fugi! Caută, că încă n-a murit duhul tău; se mai află, undeva, în viață. Du-te și îl caută, și cu el te împacă. Roagă-l să te primească, să te ierte, și îngerul să stea de-a dreapta ta, căci îngerul vestește pustietatea care te chinuiește. Israele, poporul Meu, mănâncă mană de la Dumnezeu, ca să se vindece duhul tău, ca să se vindece duhul și trupul tău. Mănâncă mană, căci numai cu pâine și cu carne și cu foc trăiește astăzi omul care s-a înstrăinat de Dumnezeu. O, chipule sfințit, pentru ce te-ai pângărit și te-ai vopsit și te-ai făcut urât lui Dumnezeu?

Înainte de nașterea Mea erai păgân, că nu aveai legea, și a venit Domnul Iisus ca să lumineze și să întărească legea strămoșească, dar sunt persoane care nu vor să vină la legea nouă, nu vor, tată, și trăiesc ca altădată. Că și Moise dacă trăia și mai proorocea, venea și se primenea întru lucrarea Mea. Crezi? Și atunci tot așa, pe Moise nu-l credea, și tot acolo ședea, întru vechimea sa. Tată, vă spune Domnul că acei de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi care este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine, dar nu văd bine că Dumnezeu prin sfânta cruce i-a scos din iad pe cei păcătoși? Dar aceștia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfințit prin Mine, și îl socotesc că e dușman pentru Dumnezeu. Dar vedeți cum ei nu pricep? Vă cer vouă: nu fiți nepricepuți, că Dumnezeu a spus destul de bine prin prooroci, să înveți ca să cunoști vremile ce vin. Ei nu vor să cunoască Apocalipsa. Ei zic că vine Domnul, dar crucea n-o văd. Ei zic că vine Domnul, dar pe Măicuța Lui n-o iubesc, și o necinstesc.

... Apropie-te de Mine, că de la venirea Mea și până acum puteai să fi venit în zbor la cer, dar n-ai vrut să părăsești averea pământească și n-ai vrut să te desparți de păcate, și am să-ți spun și Eu: „Nu mai e vreme“. Te chem la Mine, și de ani de zile te-am chemat și n-ai vrut să vii. Și astăzi te chem și nu vrei să vii. Nu te temi că voi pleca? Nu te temi că te-oi lăsa? Și dacă Eu te voi lăsa, câinii te vor sfâșia, căci ce a fost în fața ta, nu va mai fi. Ți-am cerut milă; nu M-ai miluit. Ți-am cerut să fii prietenul Meu; nu M-ai primit, și M-ai prigonit. Le-ai dat cu dobândă, crezând că sărăcești. Nu Mie, că dacă Mi le dădeai Mie, Eu nu ți le primeam cu dobândă.

O, ce de bani la C.E.C.! Ce e acela C.E.C.? Un loc drăcesc. Dar și Eu la C.E.C. te voi trimite după moartea ta: „Ia-ți banii, ca să ți se deschidă poarta cea mare“. Cui să spun Eu „iubitul Meu“ când tot avutul tău e la C.E.C., e la duhul rău?

... A venit vremea să fiți biciuiți, dar să știți că Domnul Iisus Hristos va lua biciul din mâna vrăjmașilor voștri. Dacă veți fi fiii Domnului, dacă vină nu veți avea și dacă veți recunoaște vina în fața Mea, tot vă voi apăra dacă veți cere iertare pentru supărarea ce Mi-ați făcut-o.

... Fiule Daniele, Dumnezeu a pregătit un proces pentru preoții vremii de astăzi. Cine va fi cu Mine, va fi bine.

Uite-l, tată, pe bătrânul Avraam, își plânge fiii pe care i-a cucerit păcatul de pe pământ. Uite-l, tată, pe Justinian patriarhul, își plânge fiii și fiicele, că le-a cucerit păcatul. Numai pe aceia îi plânge. Cine e cu Mine, e pus deoparte. De la plecarea acestui patriarh nu se vor mai scrie cărți sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte și nu se vor mai repara, ci se vor mai dărâma. Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat ața; a tăiat-o o foarfecă. Dar mai vine o vreme bună.

... Preoția nu mai trăiește după profeție, și trăiește după preoție. Și iată că păstorii, în loc să iubească oile bune, le iubesc pe cele nebune. Scrie această profeție, să se vadă la judecată: preoția, în loc să iubească oițele bune de lapte, bune de lână, bune de fapte, în loc să le prețuiască, le urăște și le disprețuiește și le scoate din cele sfințite. Păstorii vor face dosare și vor duce în judecată oițele cele bune, zicându-le „sectă rea“, precum s-a zis. Dacă cineva din păstorii aceștia îți vor zice „sectă“, să zici: „Înapoia mea, satano! că nu-ți cunoști munca“. Nu te rușina, tată, și vorbește-i păstorului în față lucru adevărat.

... După prăbușirea și lovitura acestor împărați, vor fi stoluri, stoluri de păsărele în mănăstiri.

... Mulți au venit la Mine, dar ca la un vrăjitor, ca la ghicitor. Și dacă ți-am spus ce să faci, n-ai făcut ca Mine, și ai făcut ca tine. Și ți-am spus: «Întărește-te, creștine, că vei sta piept în piept cu vrăjmașul tău». Și nu te-ai întărit. Și atunci vei pieri de frică.

07-01-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Moșii și strămoșii voștri de altădată astăzi se odihnesc; nu mai cosesc și nu mai sapă și nu mai profețesc; și astăzi numai cunună împletesc pentru urmașii lor.

... Feriți-vă de înșelăciune, feriți-vă de lume, că pe cine i-a apucat lumea, înapoi nu i-a mai dat; să iasă nu i-a mai lăsat.

... O, poporul Meu pe care mult te-am iubit, de mult Mă lupt să te mut din acest pământ, dar ești atât de greu, de nu pot să te sfințesc și să te despart de cele pământești.

... Eu voiesc rod, pentru că mult M-am ostenit când te-am sădit. Pe cine să învinuiesc, tată, că nu rodești? O, Israele, știți toate, le cunoașteți pe toate, dar nu vreți să vă sfințiți și ziceți că aici e viața de veci. Cine v-a spus această minciună că aici e viața de veci, pe acela să nu-l credeți, că și el va îngălbeni când va vedea că nu e așa, și se va usca din toată puterea sa când Domnul îl va blestema. Și cine te va scăpa de pedeapsa grea? Israele tată, dacă n-ai fi știut, păcat n-ai fi avut. N-am luat de pe pământ nimic din cele din trecut, din care au trăit moșii și strămoșii voștri. Nimic nu s-a ascuns, dar nu vreți să vă sfințiți.

... Copilașii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învățătură, în această profeție, pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus, și sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică legătura cu voi.

... Pe unde am cutreierat pământul în lung și în lat, n-am lăsat semne, n-am blestemat, n-am scuturat praful de pe picioare ca să rămână în durere mare, pentru că așa a spus Tatăl, să las neghina cu grâul până la sfârșit. Dar a sosit ziua și a neghinei, și a grâului, să fie puse fiecare în al său hambar.

... Copilașii Mei, sinagogile unde vă închinați voi, nu vor mai fi pentru închinăciune, ci vor fi filme și teatre, cum este la mănăstirea Vladimirești. Cine a făcut așa? Ura și dușmănia dintre cei aleși ai Mei de acolo. Dacă te-ai fi dus și ai fi văzut, ai fi văzut că unul, doi erau ai Mei, și o sută erau vrăjmași și trăgeau cu arma.

... Fiule Iordache, să-i spui lui Mihail, prietenul tău, că e scris în dosarul lui Dumnezeu, dar va fi șters, pentru că dușmănește pe cel nevinovat. Feriți-vă de a dușmăni pe cei aleși ai Mei. Nu dușmăniți.

... Scrie în carte că pământul acesta va fi al vostru și nu veți mai pune pe el pom, că vor fi pe el pomi. Pământul se va împodobi și tu vei mânca din munca altuia.

Așa de mult vă iubește Tatăl, că a dat pe singurul Său Fiu să vă fie hrană în timp de foamete și apă în timp de secetă. Dar ce veți face când nu va mai avea cine să vă dea? Dar nu vă îngrijiți voi. Dacă vei vedea pe fratele tău scoțând apă să-ți dea, nu zice așa: „Cine este acesta să-mi dea mie apă? că e nevrednic“, căci Dumnezeu ți-o va lua. Va veni Domnul în casa voastră, în trup, ca la început, și nu-L veți cunoaște și nu-L veți primi, și Îl veți alunga, și apoi, te vei ruga să te primească, dar nu te va mai primi.

... Adevăr adevărat grăiesc: veți fi scoși din orașe și veți fi duși în pustietate și veți zice: „Nu părăsesc via sau moșia. Nu părăsesc casa și averea, mobila și vaca“. Veți fi scoși din orașe. Nu vor mai fi orașe sau case înalte, și vor fi mormane, bolovani peste bolovani. Nu vor mai fi munții; se vor prăbuși și vor astupa văile. Nu va mai fi piatră nemăcinată. Unde veți sta când veți auzi bubuitura aceea? Nu vei mai sta în orașe, ca să nu mori și tu cu cel rău.

... Nu mai doriți căsătorie pentru o zi. Nu mai doriți zămislire de copii pentru o zi.

... Aceste timpuri și obiecte de azi, tot ce se află e profeția proorocilor.

... În alte țări a început să-i condamne pe creștini. A început, dar Eu nu-i acopăr, pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări și tămâiază, ca să le arate semne, la nevoile celor care cer. Nu este primit. Acestea se pedepsesc.

Credința voastră să fie adevărată, curată. Credeți că atunci când ai zis „Doamne!“, tot cerul s-a coborât? Dar mulți zic „Doamne!“ o dată și de două ori, și apoi dorm. Iată semnul. E păcat strigător la cer să-L chemi pe Doamne și apoi să dormi.

... A venit vremea că s-au luat moșiile, dar vine vremea să se întoarcă înapoi. Vei stăpâni cu îngerii, cu sfinții.

Copilașii Mei, veniți la viața creștină! Rugați-vă și pentru cei adormiți. Rugați-vă. Cine are adormiți, precum biserica să se roage: „Pomenește, Doamne, pe cei adormiți întru Domnul, frați și surori, pe toți, și iartă și lumea aceasta“, dar să nu fii adormit în duh. Trezește-te din somnul greu, cât mai e ziuă, ca să-ți salvezi neamul tău! Nu zice: „Aici e iadul, aici e raiul“. De aceea spun: nu dormiți pe drum, ci înnădiți rugăciune de la rugăciune. Nu vorbiți cuvinte fără roade, ci fiți desăvârșiți, ca duhurile necurate să se depărteze. Zice cineva: „Sunt tânăr, ce să fac?“. Și Eu am fost tânăr, și la tinerețe M-am jertfit. Oițele Mele, nu veți mai dori de petrecere, și toate se vor veșteji și veți dori alte fericiri.

... Se laudă împărații că multe mame au născut câte șase fii, dar Eu zic: s-au născut șase într-o zi și au murit o sută. Câștig nu va avea, tată, dar el nu vede paguba. Cine naște șase fii, nu sunt zămisliți curat, ci sunt zămisliți mai rău decât câinii. De aceea se bucură iadul.

23-02-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Dacă ești creștin, să nu te îngrijești cu ce te hrănești. Dacă ești creștin, să nu te îngrijești cu ce te îmbraci și unde călătorești și ce vorbești, că toate vin de la Mine.Nici un fir de iarbă nu crește fără porunca Celui Sfânt. Nici un fir din capul tău nu crește fără Dumnezeu.

Poporul Meu, s-a mărit judecata. Judecata de un ceas s-a făcut an, și judecata de o lună s-a făcut, iarăși, ani. S-a mărit judecata. Judecă Dumnezeu făpturile. A început, a început. Fericit cel ce a fost judecat pe pământ și cu o suferință, și cu o întristare, și cu o lipsă de avere. Dar vai de cel ce va intra în judecata cea mare când va fi judecat pentru păcat, când vei fi judecat pentru părul din cap de ce l-ai tăiat, sau pentru ce ai avortat, sau pentru ce ai trădat, sau pentru ce ai înjurat, sau când vei fi judecat că ai venit la Mine și ai plecat și M-ai lăsat. Ești ca un zidar când ai lăsat casa neterminată, nezidită, că nu se mai aseamănă zidăria unuia cu a altuia, și lucrul pe care l-am început cu unul, trebuie să-l stric, că nu pot să-l termin cu altul.

... Israele, în tot felul M-am trudit cu tine, dar iată, a sosit sfârșitul și n-am reușit ce am scris în carte să se împlinească. Israele tată, ți-am spus că tu ești și vei fi sarea pământului și am căutat sare în inima ta, dar n-am găsit sare. Israele, nu se stinge numele lui Israel, că e scris în carte că unul dacă va rămâne, Israel i se spune.

... O, poporul Meu, poporul Meu, ce ți-am făcut Eu ție de M-ai lăsat? Ce ți-am făcut Eu ție de M-ai părăsit? Ce ți-am făcut Eu ție de nu vrei să Mă asculți? Ce ți-am făcut Eu ție rău de Mă dușmănești? Poporul Meu, cu ce te-am mâhnit Eu de Mă mâhnești așa de rău? În loc să fii bucuros că ți-am arătat un gunoi în ochi ca să-l scoți, tu vii posomorât, vii supărat și invidios că ești pârât. Dar, oare, pe Domnul Iisus tu Îl socotești orb, că El nu are ochi să vadă? Dacă tu Mă faci pe Mine orb, și Eu te fac pe tine orb. Dacă tu Mă faci pe Mine mincinos, și Eu te fac pe tine mincinos.

... Ești departe de familia sfântă. Te gătești să-ți placă, să fii frumoasă, și de când spun Eu să nu mai purtați lux, să nu mai purtați port lumesc, că vă veți veșteji ca iarba, vă veți păli ca frunza codrului de arșița focului. Tu n-auzi, creștine, ce ți se spune? Am venit din cer pe pământ să-ți privesc păcatele? Nu, ci am venit să te opresc de la păcatele duhovnicești. Israele, tu Mă auzi? Pe cine să pun să te păstorească? Pe cine să pun? Pe cine să pun să te dezbrace de haina care arde pe tine? Pe cine să pun să te oprească din calea lumească? Pe cine să pun? Pe cine? Ai să zici ca bogatul, ai să strigi ca bogatul.

Lepădați ura când vi se aduce la cunoștință despre păcat. Lepădați dușmănia. Luați-l în brațe pe cel ce vă arată păcatul, că acela a făcut o faptă bună, iar tu dacă l-ai urât ai făcut o crimă pentru Mine. Să știți că pentru neascultarea voastră veți ajunge rău. Voi aduna pe cei aleși dintre voi și voi lăsa pe cei răi și veți pieri cu necredincioșii.

... Fugiți din lume, că moare lumea! Dezlegați-vă de firul lumii, că moare lumea! Și în cap cercetați-vă să nu fie un pic fir din lume, că moare lumea, împreună cu preoții și cu protopopii ei! Moare lumea! Moare lumea! Moare lumea! Tată, fugiți din lume! Nu se va mai cunoaște unde a fost lumea.

22-03-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu sunt, Care am proorocit și în trecut, Care am proorocit și prin Moise. Eu sunt, Care am proorocit și prin cântatul cocoșului la lepădarea apostolului. Și atunci, și acum Eu sunt, Care nu vă voiesc moartea. Eu sunt Cel ce înviez și dau și moarte. Eu sunt Cel ce tămăduiesc și dau și boală. Eu sunt Cel ce putrezesc un trup pământesc. Eu sunt Cel ce-l fac din nou trup, ca la început, cu chip din chipul Meu. Eu sunt Cel ce am uscat smochinul. Eu sunt, tată. Creștine, încă o dată îți spun ție: Tatăl a dat puterea Sa Fiului Său, și a dat judecata Sa tot Fiului Său. Nu acest trup este. Eu sunt. Cuvântul lui Dumnezeu vine prin Duhul Său.

Israele, apropie-te de Mine, ca să nu te căiești când Tatăl te va întreba de ce n-ai crezut proorocia Sa și când ți-a spus că acest cuvânt este lucrarea Sa.

... Să știi că prima judecată se face așa: vei fi întrebat de ce n-ai crezut. Astăzi vorbește Domnul cu omul, și mai târziu vor vorbi pietrele și lemnele și te vei îngrozi, că nu vei ști ce înseamnă această zi care vorbește prin piatră și prin lemne.

Tată, copilașii Mei, tot ce voi ați voit Eu v-am dăruit, și Eu ce doresc nu reușesc: să te sfințesc. Eu voiesc să te fac să nu mai muncești, și să trăiești din munca Mea, iar tu nu vrei așa, și voiești să muncești și să trăiești din munca ta.

... Mulți creștini sunt părăsiți de îngeri și trăiesc pustii, fără îngerul lui Dumnezeu. De ce? Copilașii Mei, chemați îngerii înapoi, că fără ei nu veți ajunge la Noi, și nici Noi la voi. Dumnezeu nu a zidit om pe pământ, sărac de înger. Când l-a urzit, i-a dat și înger să-l călăuzească.

... A fost un popor credincios care se chema Oastea Domnului și cânta cântece duhovnicești, până când a venit vremea și a dispărut această turmă. Și astăzi, această lucrare a Mea duhovnicească are dușmani de moarte, că mulți au pierit împușcați, mulți au pierit nimiciți. Și dacă astăzi află că mai sunt undeva de aceștia, e pericol de moarte. Dar nu vă speriați.

... Uite, tată, s-a dat voie să se refacă bisericile dărâmate și plâng preoții că nu au cu ce le reface, că nu au bani. Nu țineți banii la C.E.C. Luați din ei și dați spre refacerea bisericilor. Chiar dacă nu e a ta, Dumnezeu îți va plăti.

25-03-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Creștine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, și ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea. Câtă mângâiere a fost la tine, atât de rău vei ajunge bătut de Dumnezeu.

... Scrie în sfânta Scriptură că la vremea din urmă turna-va Dumnezeu din Duhul Său peste fiii și fiicele voastre, și fericit cel ce a auzit și a muncit și a făcut dintr-un om păcătos un om credincios.

Ține-te bine, creștine, că nu mai vine Dumnezeu la tine, că are cine să vină. Dar scrie în sfânta Scriptură că se va astupa gura și nu va mai spune nimic.

Fiule Daniele, a cumpărat omul pe demonul. Ține minte! Daniele, a cumpărat omul pe demonul și o să se facă negustor de demoni. De n-ai avea ce mânca, pe demonul nu-l cumpăra, că te vei chinui. Te vor mânca viermii; îți vor mânca toată carnea, și până la oase, și în măduvă; își vor face casă în piatra omului. Ascultă de Domnul, Daniele, și profețește această profeție, că au ieșit demonii din iad și servesc lumea. Le aduc bani mulți pe masă, le aduc pâine multă, le aduc tot ce este pentru hrana trupului, dar nu le aduc haina duhului, și fuge Duhul Domnului și plânge. Și ține minte, Daniele, că atunci când va ajunge demonul în casa curată și măturată, să știi că sfârșitul a venit. Vând demonii un gram de țuică și un kilogram de apă și pun peste ea fermecătoria lor. Bea omul, bea, bea și nu mai știe de casa sa, nu mai știe de munca sa, nu mai știe de copiii săi, nu mai știe de femeia sa. Dar țineți profeția cu tărie la voi acasă. De nu s-ar afla apă pe nici o parte, să nu bei această băutură, că e fermecată, și dacă o bei, te-ai stricat, te-ai înstrăinat.

O, ce har ți-a dat Dumnezeu! O haină de împărat ți-a dat. Ce haină frumoasă poartă creștinul astăzi! dar dacă va bea, hăinuța nu mai e a sa, și îl dezbracă demonul care a dezbrăcat pe Domnul pe Golgota, și îi împarte hăinuța cum a împărțit și cămașa Domnului, ca să batjocorească lucrarea Mea.

... Ține minte, fiule, moare Ceaușescu, mor comuniștii. Această șoaptă țineți-o ascunsă. Până în întâmplare nu vorbiți nimic. După ce moare puteți să vorbiți. Și nu e nevoie să știți voi cum moare. Nu rămâne nici unul. Tu nu știi; ești mititel, mititel.

... Să strigi pe cărare, așa îți vine: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, nu ne părăsi și vino cât se poate de repede, că Te vrea poporul Tău să vii în casa sa, să vorbești despre cele duhovnicești“.

04-04-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, acest timp pe care Eu îl petrec în mijlocul poporului Meu, se plătește.

... Domnul Iisus a venit de la Tatăl și S-a dus la Tatăl. De ce am venit? Pentru că mai am de împlinit. Ce? Mai am de împlinit, și oricât de rea și grea ar fi vremea, Domnul împlinește ce are de împlinit.

Copilașii Mei, iubiți-vă și uniți-vă întru Domnul și nu vă mai părăsiți unul de altul, ci fiți nedespărțiți, frați în duh, căci frații în duh, trăiesc nedespărțiți, iar frații în trup, se despart și după un minut. Și să știți, copilașii Mei, că trupul, fără să aibă Duhul, nu moștenește pământul. Copilașilor, pământul e plin de oameni răi, e plin de păcate, e plin de trupuri fără duhuri, și să știți că aceasta e la sfârșit. Cunoașteți bine și cercetați aceste vremuri prin mlădița smochinului, căci smochinul se va tăia și se va arunca în foc. Smochinul sunt preoții, și voi sunteți lăstarele care trebuie să crească și să rodească.

... Prietenul care stă în față, nu e prieten bun. E prieten până la groapă, și acolo te lasă. Prietenul tău bun e cel ce te sfătuiește să mergi spre cer. Pe acela să-l cauți. Dar nu-l mai găsești, că a pierit ucis de arma lui antichrist.

Copilașii Mei cei mititei, plânge cerul întreg pentru voi și vă așteaptă, dar sunteți zăbavnici. Dacă ați ști, nu ați mai zăbovi. Tată, tată, umiliți-vă, uniți-vă, sfințiți-vă, iubiți-vă și nu mai stați nepăsători, căci Domnul Și-a pregătit luntrea lui Ilie, a lui Enoh, a lui Noe, a lui Ioan și a tuturor de pe pământ care au fost ridicați la cerul sfânt. Nu știți cu ce veți merge, cu trupul sau cu duhul. Dar vă zic: pregătiți-vă cu toate.

... Copilașii Mei, învățați pilda lui Moise, că era gângav și l-am făcut să vorbească așa cum trebuia să vorbească și cât trebuia să vorbească. Atât i-a fost măsura la vocea sa. L-am trimis, i-am dat curaj și s-a dus la faraon ca să-i spună poruncile Mele. Cu Moise am făcut lucrare foarte mare, mare de tot. E scrisă, și la judecată se citește.

... Să știți că vor fi morții pe pământ să nu aibă cine-i îngropa, că nu-i iau cimitirele. Lucrează preotul slujba, dar o lucrează ca cizmarul. Ultimul preot care L-a iubit pe Dumnezeu, a murit anul trecut. Patriarhul Justinian. După el nu mai e nimeni pentru cer. Cel de azi a intrat în turma caprelor. Hei, tată, ce lucrează! Dar să știți că Dumnezeu nu-l lasă, și îl nimicește prin această lucrare diavolească pe care o face, pentru că s-au adunat în fața lui Dumnezeu toți zidarii care au lucrat bisericile pe pământ și cer nimicirea celor ce au stricat sau strică bisericile, cer nimicirea celor ce le-au spurcat.

... Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa. Copilașii Mei, nu v-am spus ca să părăsiți bisericuța. Ei răspund și de ei, și de popor. Credeți?

... Prin multe a vorbit Dumnezeu: și prin piatră, și prin lemne, și prin păsări a vorbit Dumnezeu, copilașii Mei, și mai vorbește și prin trăsnete, și prin ape, și prin potopuri, și prin cutremure. Și zice lumea: „A fost un potop mare“. Nu a fost potop, ci a fost o lucrare mare.

11-05-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, copilașii Mei, de ce am petrecut cu voi pe pământ dacă n-ați învățat ce v-am dat? Am trecut din casă în casă, am mâncat cu voi la masă. Ce ziceți, tată, când se va scutura praful de pe picioarele Domnului Iisus și vei simți o lipsă mare? Nu lipsă de haine, ori de apă, ori de pâine, ori de casă; nu de cele pământești, ci de Mine.

... Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul, și acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, și va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia. E scris în cartea sfântă acest lucru: «Și când va intra pustietatea în locul sfânt și va înghiți pe mulți dintre ucenici, atunci a venit sfârșitul». Cunoașteți acest semn prin morții care mor și prin bolnavii din spitale.

... O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenici și mucenici sfinți, și ce a făcut Dumnezeu prin Ioan și prin poporul Său cel de la început! Scrie în carte că atunci când pustietatea va intra în locul sfânt, să știți că împărăția lui Dumnezeu a sosit. Și împărăția lui Dumnezeu nu vine prin bețivi, nu vine prin curvari, nu vine prin hulitori sau vânzători, ci vine prin creștini, vine prin faptele bune. O vei vedea cu ochii tăi în fața ta, iar dacă vei fi vrednic, vei intra, căci ușa se va deschide, se va da în lături și vei auzi glas părintesc: „Vino, slugă, să te servesc!“.

... Mulți stau lângă Mine cu trupul de pământ gol, iar duhul a sosit de mult în cer. L-a părăsit, tată, și a spus duhul: „Nu mă mai întorc în trupul pe care l-am părăsit, că prea mult m-am scârbit, că mult m-am chinuit, ca într-o celulă de draci“.

Vine împărăția lui Dumnezeu. Nu te sminti, copilul Meu, că-ți va părea rău când Îl vei vedea pe Dumnezeu și îți va spune Dumnezeu: „Du-te de la Mine, slugă vicleană, căci ai amăgit duhul tău și a plâns în pieptul tău“. Frumos viitor ți-a dat Dumnezeu. Frumoasă împărăție are să fie, dar să știi că și jalea grozavă va fi. Să știi, creștine, să nu-ți ridici fața de la pământ, ci să te uiți la lucrurile cerești, nu la cele pământești.

Tată, tot ce ați cerut de la Mine, v-am dat. N-am voit să te resping, dar pentru ce Dumnezeu ți-a dăruit toate câte ai cerut? Ca să-L alungi pe Dumnezeu? Ca să nu te oprești din drumul tău?

... Copilașii Mei, din răsărit până în apus, din miazăzi în miazănoapte este averea lui antichrist. A dat-o la comuniști, să facă cu ea ce vor, și au făcut. Au pus stăpânire și pe prunci, și pe tine. Au pus stăpânire și pe cimitire, și pe locașurile sfinte. Au pus stăpânire și pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba. Îl vezi pe un slujitor cum se îmbată, îl vezi cum chefuiește, îl vezi cum curvește, îl vezi cum înnebunește. Mulți au văzut și au hulit lucrul sfânt. Mulți au părăsit locașul sfânt când au văzut, și nu mai vor să stea la masa Mea. Nu asemănați lucrurile care s-au stricat cu lucrurile care sunt de față astăzi, că nu toate sunt stricate.

Copilașii Mei, pe vremea moșilor și strămoșilor voștri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceți? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă. Nu l-a blestemat, și a strigat la Dumnezeu să-l vadă pe dușmanul său. Copilașii Mei, acela care l-a scuipat pe Haralambie, s-a făcut ucenic.

... Unde vă este harul? Uite, nu știi ziua și ceasul când vei intra în împărăția Mea. Eu ți-aș spune, dar n-am unde să întorc, că nu ții cu Mine, și când te-ai supărat, ai vomat, ai vândut, ai trădat.

... Când Domnul Iisus Și-a ales acest caval, a vorbit mult, dar acum s-a rărit, pentru neascultarea poporului. Prin lucrarea Mea se vindeca trâmbița Mea, dar prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit.

... Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor și desființarea multor preoți. Pe preoții buni îi va desființa, și pe cei răi îi va lăsa.

Mulți credincioși sunt pe pământ, dar nu cred în lucrurile sfinte, și cred în lucrurile moarte. Toată suflarea crede, dar adevăr grăiesc, credința acestei lumi nu e curată cum cere legea lui Dumnezeu. Crede în acela care a dus toată suflarea la o înmormântare. Ai să vezi și ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc.Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credința ta și puterea Domnului, nu vei pleca, și vei sta până la venirea Sa.

... Toți zic că nu mai e nici o venire; că e omul și nu e Domnul. Nu vă amăgiți, că lumea a murit de când a venit antichrist. I-a luat duhul și a rămas trupul, și cu trupul face antichrist palate și lucruri minunate și dorite, pe care nu le mai poate uita trupul niciodată. Da, a luat antichrist chip minunat, că se închină omul la el. A venit frumosul, tată, la treaptă înaltă, dar să știi că frumosul, urât va fi. Și e urât, e pocit, e sulemenit și are un chip nemaipomenit, de care îngerii fug cum fuge pasărea de vulpe. Zic îngerii: „O, Iisuse, acel frumos a amăgit pe cel de pe pământ“. Antichristul s-a făcut pe sine dumnezeu și s-a pus în fața publicului, la înălțime. Nu se poate pomeni câtă înălțime are. O, lume, lume, cum te-ai amăgit! Frumosul acesta care este în tine, când se va da pe față, vei fugi și nu vei ști unde să te ascunzi, că și piatra se va sfărâma ca să nu poți intra în ea; și pământul se va crăpa ca să nu te poți ascunde în el. Lume, lume, dezbracă frumosul și rupe legătura cu antichrist și cu natura aceasta pe care a făcut-o antichrist. Tată, vine o zi când te vei mânji pe față ca să nu mai fii frumos, și hăinuța frumoasă o vei părăsi, dar să știi, tată, că vei fi scris în carte de toate ce le-ai petrecut cu drag pe pământ.

Domnul Iisus Hristos când era răstignit, plângeau toți care erau cu El de chinurile Lui.

... O, tată, odată, când te duceai și dădeai slujbă de sănătate sau de pace, dădeai puțini bani și îți făcea slujba curată și adevărată și se împlinea, și cu drag te îmbogățeai în cele duhovnicești. Dar acum nu se mai împlinește cererea la rugăciunea ta, și dai mii de lei și nu se mai împlinește. De ce? Pentru că și pe ei i-a amăgit antichrist cu toate ale lui. Odată preoteasa nu se sulemenea, și era smerită și îmbrăcată smerit, dar acum preotul caută frumosul, soție frumoasă și sulemenită pe față. O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să-l cunoști pe duhul rău și să rupi legătura cu el și să te desparți de el. Duhul rău se bagă în toate: și în învățător, și în învățătoare, și în școală, și în primării, și în apă. Și când bei apă, să zici: „Binecuvintează, Doamne, apa aceasta“, că și prin apă intră în tine.

... Diavolul a luat acum putere să-i amăgească pe cei aleși ai Mei. Oița Mea, cere la Dumnezeu binecuvântare în orice pas și în orice lucrare, în orice vrere și în orice purtare. Copilul Meu, l-am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare, cât sunt de goale, și îi șoptea: „Lungă este rochia ta“, și ea se rușina și o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochița la fund. Anevoie este a se mai repara aceasta, și femeia cu rochia scurtă nu se va ierta niciodată. Vai de femeia și bărbatul care încetează din viață nereparat la viață! Copilașii Mei, bărbatul răspunde de soția sa, și răspunde și soția de soțul său.

Domnul Iisus a venit, este sosit și așteaptă să te trezești, dar să știi că nu mult mai așteaptă. Copilașii Mei, nu vă îndurați să părăsiți casa sau ce ați agonisit, dar Eu am părăsit cerul și pe Tatăl și toate cele din cer și am coborât după tine în cel mai adânc loc. Nu știi, tată, că trebuie să te ridici sus? De ce te-ai dus așa de jos? Copilul Meu, te-ai amăgit. După cine alergi? Ridică-te sus, creștine, că din câte ți s-au dăruit, prin câte te-ai sfințit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci așa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteați să aveți aripi și auroră. De ce lipsesc de la voi? Ți-au împletit sfinții și Maica Domnului cunună de trandafiri, ca să ți-o dea când vei veni la Mine și te voi ridica din locul acesta.

Copilașul Meu, înviază din moarte, că acest cuvânt va suna când vor învia morții. O, de când sun acest cuvânt, și tu nu mai ieși din groapa ta! Ilie s-a ridicat la cer prin trăsură și cai de foc. El și-a făcut această trăsură prin viața lui, prin faptele lui. Fapta sa și viața sa L-au adus pe Dumnezeu. Tu de ce nu vrei așa? De ce te-ai amăgit? De ce nu ții la viața ta? De ce nu ții la viață? De ce ucizi viața? De ce n-o iubești?

Mulți plâng în iad și se chinuiesc.

Copilașii Mei, nu fiți ca jidovii, răi. Nu fiți ca păgânii, răi.

Copilul Meu, floarea din grădină a răsădit-o Dumnezeu tot ca și pe tine, ca să dai mirosul tău Grădinarului tău, căci fiecare floare are mirosul său deosebit.

Nu mai alergați după nebuni și după cei amăgiți. Te vei îngrozi când îi vei vedea pe aceia.

... Unde sunt, tată, lucrurile de altădată când femeia țesea rochița și cămășuța sa? O, tată, acum dă pe rochiță sute de lei, cu care ar putea să trăiască mult. O, tată, unde e smerenia moșilor și strămoșilor voștri? Unde e?

... Tineretul de astăzi îi prostește pe părinți, că nu au știut să trăiască. Cum are să judece Lazăr pe bogatul! Că Dumnezeu va da judecata Sa săracilor, ca să judece faptele bogaților. Are să te judece cerșetorul și are să te osândească la ziua de judecată.

... Oițele Mele, turmă mică, mititică întru toate, fii înțeleaptă la ce spune Domnul Iisus Hristos. Cu tine, tată, voi face lucruri minunate dacă te vei repara la viață. Dumnezeu e Tatăl tău și Păstorul tău. Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc, în Duhul, că dacă aș fi în trup, Mi-ar face crucea mai mare și M-ar osândi și mai grozav. Că zice cineva: „Ce, ai văzut tu pe Hristos? Când Îl voi vedea, atunci mă voi pocăi“.

Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriți, și să fiți veșnic vii și să lucrați, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii și ucenicii, și am spus: «Lucrați până la venirea Mea». Și iată, tată, a venit Domnul în Duh și vă vorbește la cei din urmă născuți.

... Chiar dacă vei fi împărat, nu te despărți de Mine, și cu atât mai mult lucrează lui Dumnezeu. Nu te mândri și nu te numi domn, că Unul este Domn, Domnul Iisus Hristos, că domnii vor cădea. Nu primi laudă, nu primi în fața ta lucrul acesta, că iată, împăratul de astăzi s-a urcat la înălțimea cea mai înaltă și în curând va cădea, zob se va face, că și-a făcut și chip de icoană și se închină lumea la ea. O să vedeți unde va fi moartea acestui împărat și cum îl vor plânge aceia care strigă să trăiască și să înflorească.

... Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe, și Dumnezeu Își va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. Nu vă temeți de moarte și de cei ce vor să vă ucidă pe voi, că Domnul nu voiește să piardă pe nici unul dintre voi, că mulți sunteți scriși ca moarte să nu aveți.

Rugați-vă, tată, că aveți răposați care se chinuie în iad. Faceți milostenie și sărindare, ca să-i scăpați pe cei răposați.

... Pace ție, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ți-o dăruiesc Eu și împarte-o la cei ce nu sunt de față. Fiule, când intri într-o casă, dăruiește pacea, și dacă nu este nici un făcător de pace în casa aceea, se întoarce pacea iarăși la voi și rămâne în voi.

... Cel ce știe că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare și multă durere trâmbiței Mele.

... În urma lui Iustin și în urma lui, se va sui un patriarh pe tronul dumnezeiesc, un om de mare valoare, care-și va iubi oile și monahii și monahiile.

25-05-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tot pământul s-a unit într-o lucrare mare. Tot pământul s-a unit, dar nu pentru lucru duhovnicesc, ci pentru lucru drăcesc, pentru nimicirea poporului Meu și nimicirea lucrurilor sfinte. Tot cerul să se coboare! Începând cu cel dintâi și până la cel din urmă, ocrotiți-i și sprijiniți-i pe cei care Mă iubesc. Sprijiniți biserica, sprijiniți altarul și jertfa lui. O, părinților care ați zidit biserica de la început! O, sfinților care ați zidit bisericile de la sfârșit! Puneți mâna pe armă, că uite, se pregătește desființarea și înjosirea celor aleși ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veșminte sfinte. Uite, s-a pregătit dărâmarea altarelor sfinte. Taci, Maică, și nu mai plânge, căci ce e scris, nu va trece până nu se împlinește, așa cum s-a împlinit și cu Mine ceea ce a fost scris. Fericit cine știe ce s-a scris în profeție. Fericit cine știe legea pe dinafară.

Ecaterina, mucenița de azi, sprijinește partea femeiască cea care L-a iubit pe Domnul.

A înviat antichrist și nu mai e în trup, și e în inimile tuturor. Zice că e nenea Marin, zice că e nenea Ion, că e nenea Gheorghe, zice că e țața Marița sau că e coana Eleonora, dar uite că e antichrist în inima lor ascuns. Cine a deschis ușa? Uite omul cum hulește! Numai antichrist prigonea și hulea.

... Nu te speria! Nu te speria! Nu te da de partea rea, că această vreme de astăzi e ca un fulger ce s-a întins de la răsărit la apus; e ca un ger, e ca o brumă, e ca o furtună, e ca un trăsnet, e ca un îngheț. Dar ziua cea bună vine așa, domol, domol. O, tată, ai grijă de copii. Ai grijă de copii, că-i fură vulturii. Ai grijă, mamă, mamă, că-i fură vulpile viclene care nu mai vor nimic, decât să înghită ce mai au de înghițit, să pună punct la ce au dorit ei.

... Copilașii Mei, în această călătorie am făcut o frumoasă plimbare. Copilașii Mei, puțin, puțin și ne vom vedea. Să te culci cu gândul la fericirea ta, care te așteaptă. Să te culci cu gând la împărăția cerească, la rudele care te așteaptă, că această zi nimeni n-o așteaptă; e ca trenul, tată. Credeți? Și trenul, mai are și el un pic și va sta. Și mașina, mai are un pic și va sta. Și avionul, mai are un pic și va sta. Și va sta și toată suflarea. Vedeți lumea? Vedeți via aceasta? Cum e acum, nu o să mai fie, dar va fi despuiată și uscată. Vedeți această făptură omenească, cum mănâncă și bea și chefuiește, și la moarte nu se gândește? Mai e un pic și o veți vedea galbenă ca dovleacul la față, de groază. Cine are minte, să priceapă. Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală, că nu vor mai fi doctori, nu vor mai fi nici preoți, și nici pomană nu va mai fi, și va zăcea până se va topi ca ceara. Va curge seul din ea ca ceara și va împuți câmpiile, va împuți pământurile, dar voi nu veți fi, că mâna Domnului vă va răpi și vă va înălța mai sus de pământ, ca să nu mirosiți putoarea lor. Veniți-vă în fire, că iată, din zi în zi se schimbă toate. Vei avea frate, vei avea mamă, vei avea soră, care vor pleca de lângă tine, și să te rogi ca plecarea lor să nu fie spre pieire.

13-06-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

Amin, amin, amin. Fiule, cuvântul amin, amin, amin, ce înseamnă? Înseamnă tăcere.

Plâng duhurile. De ce plângeți, măi copilași?

— Plângem, Tată, că nu avem sălaș. Nu avem masă și casă, și viscolul ne așteaptă.

— Nu mai plângeți, copilași, căci un îngeraș Mi-a spus că va veni Cineva și vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?

— S-au pustiit, și pe noi ne-au alungat și am trăit afară, în frig, fără adăpost și fără hrană.

... M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ. Întru început M-am născut și am fost profețit de acel venit. Și la sfârșit sunt profețit pentru acest venit, ca să închei legământ cu ai Mei. Dar ai Mei nu Mă mai primesc, nu Mă mai cunosc, s-au certat cu Creatorul, au profanat și au dat afară duhurile și au primit întru sine duhuri străine, care nu țin în veșnicie și mor pe drumuri, uciși de topor, uciși de cuțit, uciși de tâlhărie și de unelte din fierărie. Plâng duhurile și se tânguiesc de locașurile lor ce le pierd.

Amintiți-vă de această vreme, tată, că iată, vă cântă Dumnezeu vremea de azi: „Vremuri grele mai trăim, și noi nu ne pocăim“.

... Tată, s-a profețit de vreme îndelungată sfârșitul, dar unii M-au părăsit înainte de sfârșit, crezând că e mai bine în lume, dar să știți cu toții că pentru fiecare vine ceasul morții. Vine Domnul Iisus în trup, ca la început, însoțit de cerul sfânt, și Își alege oile din capre, și se vor face două turme pentru a se război unele cu altele, dar nu cu arma ca altădată, sau cu sabia sau cu pistolul, și se va lupta fiecare cu fapta sa, și fapta rea va cădea în partea cea rea. Se vor ridica valuri, valuri de sânge și se va îneca toată făptura în sângele lor.

... Tată, veniți-vă în fire, în firea cea dreaptă, că mulți vor vrea să fugă din armata sa, la dreapta Mea, dar nu vor putea, că Domnul îi va înapoia. Păstrați cu cinste și sfințenie ce auziți și legea sfântă.

... Se șterge de pe pământ numele Iisus, se șterge de pe toate cărțile. Se șterge numele Preacuratei Fecioare Maria. Se șterge numele sfinților, și în locul acestor ființe vii se scriu conducătorii și educatorii, se scriu cei care au deschis iadul astăzi pe pământ. Educați-vă copiii, căci cei needucați se vor duce în iad.

... Nu doriți în vremurile de azi nimic, că iată, numărul lui antichrist, 666, e pus pe orice gard și pe orice casă și pe orice cărți pe care le citiți voi. E pus pe orice steaguri de armată și pe orice instrument. E pus pe orice brutărie și pe orice tren și pe orice mașină și pe orice om. E pus pe toți copiii de la școală, începând de la patru anișori. Dar Eu zic: răspunzi cu capul, creștine. Nu-l da de la învățătura Mea. Copilul care se va înstrăina, nu va mai fi cu tine și cu Mine. Zice Măicuța Mea să nu-l plângă tata și mama pe copilul care a răposat, și să-l plângă pe copilul pe care l-au luat de acasă pentru ca să nu aibă educație creștină. Pe acela să-l numească mort.

... Veniți-vă în fire și nu mai căutați să fiți învățați cu lucruri care vă doboară și cu limbi străine. Eu aș dori să fiți atenți și să trageți cu urechea la ce dorește lumea de azi împotriva voastră, că și copilul strigă în urma ta: „Sfântul!“. Dacă dai copilul la școală, îl află după purtare că e credincios și îi zice că e prost. De ce dorești să te duci în mijlocul leilor și să te înstrăinezi? La școală le dați bani ca să vă primească în iad, și la ziua judecății ce dăruiți ca să fiți sfinți și să scăpați de iad?

... O, tată, tată, inimi needucate, inimi necredincioase! Cum nu vreți voi să ascultați și să fiți credincioși! Voi încheia veacul cu o singură piatră și îi voi da duh de suflare și va sta în mijlocul vostru. Nu rămân de rușine, tată, nu rămân de rușine. Ascultă de Mine, creștine, că mult M-am ostenit cu tine. Nu rămân de rușine.

... Ascultați, tineri și bătrâni: n-am nevoie de doctori pământești în veacul acesta, n-am nevoie. Să vină creștinul la Mine să spună că e bolnav și îi voi spune: ești bolnav, creștine, că te duci în lume.

... Dacă v-ați îmbolnăvit, ziceți că ați postit, că nu ați mâncat. Tată, să știți că de post nimeni nu se îmbolnăvește, că moșii și strămoșii voștri aveau putere mare prin post. Unde este Daniel, care trei zile și trei nopți nu a mâncat și nu a băut? că s-a făcut prieten cu Daniel și împăratul, că l-a pus pe el la masă și l-a întrebat cum a făcut el de s-a împrietenit cu leii.

... Haina copilului tău să fie sfințită, să nu se asemene cu cea îndrăcită. Copilul tău să fie numai în alb. Fetița ta să nu fie cu pantaloni, și băiatul tău să nu fie cu rochiță.

... Trâmbița e în pericol. I se numără doagele și zilele: „Una, două, trei“, așa vin îngerii și spun. O, tată, fie-ți milă de această ființă care se chinuie.

... Faceți milostenie la cer. Mutați-vă banii de la C.E.C., că vine prăpădul peste C.E.C.-uri, peste această lucrare rea.

... Țineți minte ce se spune: nu vor mai fi preoți. Cine vă va mai împărtăși și cine vă va mai mărturisi? Să știți de la Mine: de aceasta să nu vă îngrijiți voi, ci Stăpânul Se va îngriji de plata robului Său. Știți care preoți vor pieri? Preoții lui Baal, care-i urăsc pe copiii Mei. Iar preoții Mei vor fi ascunși și vă vor adăpa. Totul sfârșitu-s-a. Amin.

... Fiule, vine timpul să vină cineva și să conducă turma Mea și va fi foarte aspru. Dacă va afla pe cineva că a luat fii din lume, să știi că va fi greu. Iar dacă va avea copii, nu-i este milă de copii, și copiii vor fi uciși.

19-06-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, lucrul Meu, e lucru mare să stea cineva în cale să dea răspunsul la întrebare. Pe pământ mulți călători sunt, mulți. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești? De ce nu te găsesc? Ai scăpat în apă? Nici în apă nu te găsesc, tată. M-am uitat până la cel mai adânc loc. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești de nu te găsesc? M-am uitat în lung și în lat. M-am uitat în vârful cel mai înalt. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu, dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărțit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aș fi găsit. Multe lucruri sunt, și pe toate le-am privit. Plin e pământul de argint. Plin e pământul de aur. Plin e pământul de aramă. Numai lucrul Meu nu-l găsesc.

O, lucrul Meu! O, lucrul Meu! Vino, o, lucrul Meu! Vino când te chem! Vino, că am venit după tine! Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu! Oricine l-ar fi înghițit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit și în fața Mea a sosit. Și cel din mormânt a ieșit și a venit. Și cel din foc, la strigătul Meu a ieșit și a venit. Și omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns și a venit. Chiar dacă a greșit, s-a căit, și în fața Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul și-a deschis pântecul său și a dat afară lucrul lui Dumnezeu, și a venit la strigătul Meu. Chiar și cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu, a venit și Mi-a stat în față și Mi-a răspuns și a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi strig lucrul Meu și nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de rușine, și la strigătul Meu pământul se va scutura, și tot lucrul Meu, Dumnezeu îl va trimite în fața Mea.

O, mai strig o dată: o, lucrul Meu, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Unde ești de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăța, cu tot lucrul pe care-l voi curăța, și te voi arăta în fața Mea și Îmi vei răspunde când umblu după tine; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas și Mi-a răspuns când am strigat.

O, lucrul Meu! O, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Răspunde! Răspunde! De ești furat, de ești încuiat, de ești orb, de ești olog, Eu te caut și te aduc la locul unde ai fost pus, și de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat și certat. Și printre animale, printre fiare, te-am căutat. În văzduh, în cer și pe pământ și între duhurile necurate am intrat după tine și nu te-am aflat. O, lucrul mâinilor Mele! Răspunde! O, ieși ca să te curățesc pentru ziua cea mare, că atunci fiecare va sta în rânduiala sa. O, lucrul lui Dumnezeu! Cine te-a luat? Răspunde!

O, lună și soare, nu ați văzut pe acela pe care-l strig? Luminează, văzduhule, pământul, întunericul, ca să găsesc lucrul care-Mi trebuiește.

„N-oi fi eu, și nu mă mai cunoaște Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu mă mai iubește Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu voi ști răspunsul Său?“

... Tată, Dumnezeu vă spune astăzi: e păcat să mai fac semnul crucii pentru fiece în acest veac. E păcat și de lună și de soare să mai stea în veacul acesta. E păcat, că totul s-a întinat și s-a stricat. Dumnezeu nu mai e pe nici o lucrare. S-a șters numele Său, că dacă nu se ștergea, se ivea lucrul care trebuia să servească la căutarea dumnezeiască.

03-07-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să știți că Domnul Iisus a fost, este și va fi, și ochii se vor lumina, ai aceluia care-L va vedea de atunci și pururea, căci cine L-a văzut, nu-i va pieri vederea.

... Credința e o cămașă fină, și cine o îmbracă, nu se rupe, și ține, apără de rugină și de orice durere trupul și duhul.

Copilașii Mei, vă întreabă Domnul și pe voi: știți să tămăduiți? Știți să vă închinați? Vă întreabă Domnul: știți să credeți în Domnul Iisus Hristos? Tată, mulți fac cruci, mulți se închină și nu agonisesc nimic. Mulți fac cruci pentru diferite boli. Mulți fac cruci pentru diferite suferințe. Mulți fac cruci pentru diferite necazuri și nu folosesc nimic, nu primesc nimic.

Am venit ca un prunc. Am venit ca un voinic. Dar azi sunt în chip nevăzut, în Duh, și zbor din pom în pom și vreau să-Mi sălășluiesc loc, ca niciodată să nu plec din vatra voastră. Dar iată, vine vremea să nu mai găsesc loc și vatră în inimile voastre.

... Iubitul Meu popor, ai să porți în loc de cruce, un topor; ai să porți în loc de cruce, o secure; ai să porți în loc de cruce, un semn pe frunte. Și să știi că cine își va părăsi crucea, va muri; va muri o dată pentru totdeauna. Vai de omul care va fi lipsit de acest semn!

... Creștine, nimeni nu are cu ce să-ți dea valoarea ta, că de la răsărit la apus, din miazănoapte în miazăzi de s-ar vinde tot, nimeni nu ar putea să dea valoarea ta. Valoarea unui lucrător al Meu nu are preț, nu are nimeni, nimeni putere să-i plătească, decât numai Dumnezeu. Dumnezeu îi dă de la El plată nemăsurată. Nu știți, tată, că aveți de călătorit? Nu știți, tată, că aveți de suferit? Nu știți, tată, că aveți de muncit și de lucrat cu Mine? De ce slăbiți, tată? Dați răspunsul. Veniți-vă în fire. Fiule, dacă ai petrecut fără duh, să știi că ai petrecut în întuneric. Domnul Iisus vă spune că ne vom vedea și fiecare va apleca fața la pământ, și unii vor privi sus, la fața Mea, și vrednici vor fi.

... Bărbatul și femeia vor să fie plăcuți de legea de astăzi, nu de legea Mea. O, ce vopsită pe față era legea aceasta de astăzi când a venit! că-ți dădea vasul plin de mâncare. Eu ți-am umplut mii și mii de vase, și nu așa ca să muncești cu norma. Această lege de astăzi ți-a luat tot, tot, și ai să mori pe brazdă și nu-ți pune măcar o cruce la cap, că zice că ești în sectă periculoasă. Iubitul Meu, ai să fii împușcat pe cale, ai să fii înjunghiat pe cale, ai să fii măcelărit pe cale, dar Domnul Se va da la o parte și nu te va cunoaște, că Domnul Își apără zidirea Sa, dar pe cel ce nu e cu Mine, nu pot.

... Zicea cineva: „Nu cred eu să nu reușească fiica mea. Nu cred eu să nu reușească fiul meu. Sunt foarte deștepți“. Nu știința te ridică la treaptă, ci o singură cruce trainică, și mulți pentru o singură cruce folosesc multă avere.

Ascultați, creștinilor, căci cu foc vorbește Domnul în fața voastră, și cu acest foc va arde pământul tot și va arde și haina de petrol pe care o purtați voi astăzi. Credeți?

... Nu mai îngăduiți copiilor voștri să iasă afară din curte, că învață de la lume lucruri grele și rele. Să nu știe copiii voștri că acela e pumn, că amenințarea aceasta aduce moarte.

... Nu vă îngrășați trupul, și să vă îngrășați duhul, căci pe trupul îngrășat pământește, toate durerile îl lovesc, iar trupul îngrășat duhovnicește, toate durerile le biruiește. Cine este sănătos în duh, acela va sfărâma orice piatră care stă împotriva sa.

... Vine vremea să luați paloșul, dar să știți să-l mânuiți. Nu paloșul pe care l-au luat săracii ca să-i scoată pe cei bogați din casele lor, ci paloșul care-l va dezmoșteni pe antichrist.

... Tată, să nu disprețuiți acest trup prin care v-am grăit, că va veni vremea să vă părăsească, pentru că e prigonit și alungat și bătut și hulit de toată inima celor ce Dumnezeu i-a învățat binele și ei nu au ascultat.

... Am căsătorit ca să nu ziceți că am scos ceva din lege, și n-am ținut tineri necăsătoriți. Ferice de cine a stat până la ziua păstrată și și-a păstrat fecioria. Vai de acela ce nu și-a păstrat fecioria!

Este cineva care așteaptă să se căsătorească și zice: „A căsătorit alții mai mici, și pe mine mă trimitea la mănăstire. A căsătorit, și pe mine m-a trimis să mă pocăiesc“. Nu mai judecați, că vă veți căi. Da. E numai și numai îndoială în poporul Meu de ceea ce a făcut Dumnezeu: „că m-a dus de la oraș, la țară; că m-a dus la mănăstire; că la unul i-a dat să trăiască așa, și la altul i-a dat să trăiască așa...“. E numai îndoială în poporul Meu: „că unul suferă, și altul nu suferă“. Dar Eu zic: fiecare va avea vreme de suferit și nimeni nu va scăpa de suferință, dar să asculte de aceste cuvinte, oricum ar fi ele. Suferința vasului Meu nu a avut-o nici Lazăr și nici Iov, și nimeni nu a avut și nu a suferit această suferință, că nici în casa ei nu este iubită.

... Mai e puțin și vine ce e scris să vină să facă ordine în această lume. E scris să facă dreptate și să împartă la fiecare după meritul său.

14-07-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Deosebiți viața pământească de cea duhovnicească. Iubiți-vă ca sfinții părinți. Nu purtați hăinuța pe dos. Dacă cineva o întoarce pe dos și cineva îi spune s-o întoarcă pe față, întoarce-o. Nu vă faceți necredincioși lucrând lucru păcătos.

... O, tată, n-am iubit pe nimeni, nici pe îngeri, nici pe sfinții din ceruri cum te-am iubit pe tine astăzi. Te-am dezmierdat în toate și ți-am iertat toate. Mă judecă sfinții că prea mult te-am iubit și niciodată nu ți-am dat pedeapsă.

Nu vezi că stau în dreapta și în stânga și în spate și în față nenumărate și nevăzute păcate? Cum poți să le înduri? Eu aș fi fugit de mult și Mi-aș fi făcut locuință în văzduh, dar tu iubești aceste păcate. Adevărat grăiesc că mulți se vor pedepsi prin păcatele copiilor și mulți se vor pedepsi prin păcatele lor, că veți vedea cu ochii voștri și veți simți și cu trupul, și cu duhul durerile acestei lumi.

... Cine de la Mine a plecat în lume, cu lumea va pieri. Chiar de ar vrea să se întoarcă atunci la Mine, nu se va mai primi, că nu numai o dată i s-a spus. Pentru păcat, ușor va fi iertat, dar pentru că M-a urât și nu M-a ascultat să se despartă de păcat, pentru aceasta nu va fi iertat.

... Mai e un pas până la necaz și vei lupta cu arma din gura ta și din inima ta și nimeni nu va vedea această armă că e în inima ta. Creștine, nu te lega de lume, că niciodată n-a fost dracul împuternicit ca acum. Și te rog, iubește mana care-ți dă putere, cel puțin de trei ori pe săptămână, că e tămăduitoare.

... Nu vă descoperiți nici pe voi, nici mărgăritarele de la voi, că dracul s-a îmbrăcat și în haine de argat, și de cerșetor, și de împărat, și de manipulant, și în haină de preot, și în haine sfinte.

... Copilașii Mei, se îmbracă duhurile rele în veșminte sfinte. Fiți credincioși, că e greu de crezut ca duhul necurat să ia veșminte sfinte pe trupul său. Dar Eu vă spun că le ia, că e vremea pustietății. Când preotul a plecat în locul necurat, la mare, duhul rău ia veșmintele și face slujbă, ca să întărească lucrarea diavolească.

... Credința să nu se știrbească din inimile voastre, că umilința s-a știrbit din inimile voastre. Am mai cerut purtare cuviincioasă și nu vreți să împliniți, și vor plânge și pământul, și pietrele de sub picioarele voastre când Domnul va lua din casa ta pe Duhul Său. Veniți-vă în fire! Copilașii Mei, ce fac Eu când vin la voi, și ce faceți voi după plecarea Mea?!

... Nu-Mi mai vine să vă mai las nici pâine să mâncați, că se frământă cu mâinile și cu vasele necurate. Și zic: faceți-vă pâine și aluat și mâncați hrană curată, pentru că am văzut multe mijloace necurate. Dacă vreți, faceți-vă și preparați-vă să aveți voi făcut în cuptor, și țineți tainic aceasta. Faceți-vă tot ce vă trebuie pentru hrană în casele voastre. Cine nu are pomi, să-și pună, ca să nu mai cumpere fructe.

... Interzis să faci bucate cu mâinile nespălate! Până acum v-am îngăduit, dar acum s-a apropiat împărăția Mea și nu se mai poate îngădui, că Domnul va sta la masa ta și va frânge pâinea.

... Vor călători călătorii cu avioanele, cu trenurile, și Domnul le va deschide ușa și vor lua apă ca să-și potolească setea și vor vedea minunea care s-a făcut în acest loc și cu acest duh.

... Au ieșit oameni care dau binecuvântare la băuturi îmbătătoare. Feriți-vă de aceștia.

... Fiilor, în patul vasului Meu nu are voie să doarmă femeia care are bărbat sau bărbatul care are femeie; decât numai văduvele și copiii care nu sunt întinați, și fiicele fecioare.

21-07-1978

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:27 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1978 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vine vremea pentru cel neîntinat să fie mult lăudat, mult preamărit. Și vine vremea ca cel întinat să fie scos afară și alungat; alungat, tată, că cel întinat are să miroasă miros de nesuportat, și din acea pricină va fi alungat de lângă tine. Iar cel neîntinat, vine vremea să fie preamărit și lăudat și în multe cuvinte apropiat și în multe odăjdii sfinte să fie îmbrăcat, și aceste timpuri s-au apropiat. Cine are ochi de văzut, să vadă și să aleagă.

... Sus, în văzduh, mai sus de primul cer, mai sus de al doilea cer, mai sus de al treilea cer, e o grădină dumnezeiască, păstrată pentru creștinii de astăzi. Și o voi da lor.

... Veniți-vă în fire. Chiar dacă ai căzut într-o tină, este lucru lăsat de Mine pentru curățire, că este un Dumnezeu Care a spus poporului Său că orice iertare se face prin căință și prin curățire de sine. Dar cine șade nepăsător de lucrurile sfinte și de păcatele pe care le face și cine nu caută această unealtă duhovnicească pentru ca această tină să se șteargă mai înainte de orice vreme, o, să nu ajungă nici un creștin cu greșeala neștearsă și să nu se lase nimeni pe tânjeală că-i va șterge altul tina.

... De ce n-ai citit în sfânta carte că această pânză de la botez se păstrează? Că dacă n-ai dat la săraci nimic, cel puțin să ai acea pânză de la botez.

... Tată, pe cine să pun Eu să arate oamenilor lucrul lui Dumnezeu, să arate slujba Domnului? Pe mulți aș putea încadra la lucrul acesta, dar nu are școală, nu are examinare; că dacă îi spun Eu să facă, nu face, și dacă îi spune acela să tacă, tace.

... Eu sunt Tatăl vostru. Eu sunt Cel ce pot să vă dau viață în timp ce moartea vă atacă. Eu sunt Cel ce vă dă capul în timp ce vă este tăiat. Eu sunt Cel ce vă dă vederea când vă este luată. Eu sunt Tatăl tău și Mă cheamă Dumnezeu. Eu sunt Păstorul oilor Mele. Eu păstoresc, am păstorit și voi păstori. Eu sunt, și prin Mine intră cine vine, și prin Mine iese cel ce trebuie să iasă. Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc, nu acest trup pe care-l aveți în pat și care într-o clipă se va schimba și ca un abur se va preface și se va urca până la Dumnezeu, unde este chemat. Cine socotește aceste cuvinte cuvintele lui Dumnezeu și cine cinstește acest trup, pe Domnul Îl cinstește. Nu că e verișoara, nu că e nepoata, sau Gigica, sau mamaia. A fost și este între voi și va veni vremea când va dispărea din fața voastră. Și cine face păcate împotriva acestui trup, nu pe acest trup l-a omorât, ci pe cine n-a văzut, că de când s-a născut este în suferință, și de când s-a născut crește, și va crește până va pleca. Ascultați-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceți ascultare, ci Mie nu-Mi faceți ascultare, că în acest trup este Duhul Sfânt, și vei vedea cine a fost, cine este și cine va fi acest trup.

... Păstrați căsătoria neîntinată, că la mulți dintre voi căsătoria e ca o masă, când hrănește trupul cu bucate și îl hrănește și cu păcate. Cine are femeie, este rugat să fie ca un apostol, să fie ca un levit, să fie ca un ales sfințit; seminția lui să fie cu plăcere Domnului. Te-aș ruga, creștine, să nu stai tu în casă niciodată cu femeia ta singur, că te îndeamnă să faci păcat.

... Copiii Mei, să nu vi se pară grea vremea. Porniți o viață desăvârșită și veți vedea că atunci vi se va părea că sunteți într-un rai fericit. Nu pierdeți rugăciunea prin munca pământească. Nu pierdeți rugăciunea, prin somn. Mergând la apă, rostește-ți rugăciunea ta. Mergând prin casă, să faci rugăciune, că de aceea am spus să învățați rugăciunile pe dinafară; că dacă lupul îl vei întâlni, rugăciunea îl va nimici. Rugăciunea ta, creștine, va face toate lucrurile în calea ta să fie numai în plin și fără piedici.

... Patriarhul Iustin a hotărât să ia moaștele și să le ducă la un singur loc pe toate și să pună la ușă pancartă scrisă: „Pericol de moarte! Pericol de foc! Nu intrați aici!“. Dar să știți că până aici, și va fi sfârșit prin foc. Acest om are trei coaste ale lui antichrist și trei coaste ale lui Gog.

07-08-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fericit de mii și mii de ori acel creștin care crede și care ascultă aceste cuvinte, că oriunde va pleca și oriunde va călători, Domnul îl va însoți. Să nu vă uitați cu trupul ca să vedeți duhul, că nu are putere trupul să privească duhul, ci numai când se va împlini ce se spune în Apocalipsă.

... Veniți-vă în fire, că toate sunt la sfârșit. Nu se mai adaugă nimic. Toate au ajuns la sfârșit. Fiți pregătiți, că Domnul Iisus Hristos bate la uși. Duhovnicește Domnul vorbește. Nu e începutul, ci e sfârșitul, că multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este, multe se vor vedea. Fericit de mii de ori care nu a văzut și a crezut, că a sosit vremea să i se plătească credința duhovnicească, a venit vremea să i se plătească purtarea duhovnicească, a venit vremea să ia fiecare munca sa dintru ale sale.

... Eu aș zice către poporul Meu: opriți-vă de la căsătorie! Căsătoria din vremea de azi nu mai e duhovnicească. Cine vrea, să ia aminte aceste cuvinte. Cine nu vrea, e liber să se căsătorească. Cine nu vrea să asculte aceste cuvinte, este rugat să nu încurce ceea ce Domnul grăiește.

... Uite că s-au format niște munți, în loc de case mici, și în mijlocul acestor munți sunt milioane de persoane care trăiesc. Și te vei uita și vei striga: „Mamă, tată, cumnate, ori verișoară!“. Și nu vor mai răspunde și nu vei mai vedea munții aceștia, căci praf din praf tot mai rămâne, dar din acești munți nu va mai rămâne nimic și te vei mira: „Unde e făptura din acești munți cu corpuri multe, cu trupuri multe?“ și nu vei vedea nimic. Sunteți rugați nici să nu blestemați, nici să nu plângeți. Iată ce face omul pe care l-ați purtat în brațe și ați strigat să trăiască. Iată, a trăit, și toată suflarea a nimicit.

... Judecata e dată în mâna sfinților și a Judecătorului. Cum crezi că e judecata? Fiecare prooroc, fiecare profet, ucenic ori mucenic, fiecare cu gruparea sa, fiecare în partea sa.

... Am stat cu voi până în ultima clipă și v-am învățat numai binele și Mă întreabă sfinții de ce vă iubesc și vă ocrotesc așa de mult. Am spus: „Sunt copiii Mei cei mici“. Dar să știți că păcatul, numai la cei până la șapte ani este iertat. Aceia sunt cei mici.

... Oițele Mele, vin vremuri grele; au fost grele și vin și mai grele. Știți de ce? Că se face o vânătoare, tată, și nu de iepuri, ori de vulpi, ori de urși, ci de creștini. Tot pământul va fi controlat, dar să știți să vorbiți, căci cine știe să vorbească nu se va amăgi, nici nu va pieri, că Domnul va sta de-a dreapta sa. Mai bine rugați-vă să se termine mai repede cu acești vânători spurcați.

... Copilașii Mei, Eu nu v-am legat, ca alții, și cine voiește să stea cu Mine, să stea nelegat și neapăsat. Copilașii Mei, Domnul niciodată n-a legat pe nimeni ca să nu plece de la El, dar duhul necurat, pe cine a prins a legat ca să nu mai poată pleca.

Se întreabă sfinții și mucenicii: „De ce noi vedem pământul și ce este pe el, și cei de pe pământ nu ne văd pe noi, cei din cer?“. Dacă ar fi mai multă credință, tot așa ai vedea și tu.

Copilașii Mei iubiți, cu multă suferință și cu multe lacrimi plătiți! Sunteți plătiți, tată, de când v-ați născut și până la sfârșit. Domnul Iisus v-a plătit cu suferința Sa, de atunci și până la sfârșit. Tată, duhurile necurate nu au dat nimic pentru voi și v-au câștigat cu lucruri fără valoare și au umplut iadul. V-au câștigat cu minciunile. Vei plânge cu suspine când vei vedea cu ce te-a câștigat și te vei ruga cum se ruga bogatul către Lazăr.

... Fiți atenți, căci atât cât vorbesc, multe cuvinte sfinte scapă neprinse în inimile voastre, zidirea lui Dumnezeu. Precum Tatăl i-a spus lui Ioan Botezătorul: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit», tot așa se spune și acum: „Acesta este lucrul lui Dumnezeu, pe care a binevoit să-l dea poporului Său ca să se pregătească pentru împărăția cerească“, căci nu toată credința este sfântă și luată la cunoștință, nu toată credința vă duce la Dumnezeu. Credința sfântă e numai aceea care se sfințește prin Duhul Sfânt și prin sfânta cruce.

... Tată, uite ce spune Domnul în fața voastră: când știți că aveți nevoie să lucrați sau să plecați undeva, ora de rugăciune să fie păstrată. Această oră, de la patru până la cinci, poți câștiga prin ea cum câștigă mireasa mobila, dar mai scumpă e rugăciunea și ce cumperi prin ea. Ori mai înainte, ori după, fă-ți timp de lucru, ca la ora patru să faci vecernia, să faci paraclise, să faci acatiste. Și la ora doisprezece noaptea când sună clopotele cerești, tu să fii prezent, în legătură cu cele cerești. Ai auzit?

... Băgați bine de seamă, că s-a vestit în lume că voi nu mai cumpărați pâine. Cine a dus în lume această veste, Domnul îl va pedepsi. Dacă te simți obosită că frămânți pâine, nu spune la lume această poruncă dumnezeiască.

... Nu e nimic, nimic, din vârful degetului și până în vârful picioarelor nu e nimic sănătos în acest trup de care Eu Mă servesc. Și rărunchii, și creierii din cap, și stomacul, și totul e putrezit, stând în apă. E ca un burete cu care te ștergi de praf pe pantof, așa sunt de umflate toate de pe ea. Și nu e departe, și se va stinge această viață, pentru că în tot locul e supărată și lovită.

... Mulți dintre voi nu veți avea moarte, și mulți, în timpul acela când Domnul Se va arăta în slava Sa, vor fi pe spate, adormiți în casă. Și atunci se va striga: „Osana, Fiul lui Dumnezeu!“.

... Vă repet, tată: mulți din creștini sunt în uzină, și în uzină sunt și câini, și miei îmbrăcați în piei de lup. Nu stați la masă cu duhurile necurate, nu beți apă dintr-un vas cu duhurile necurate. Mâncarea ta și purtarea ta să fie deosebite. Eu aș zice, dacă se poate, ia serviciu la tine acasă, iar dacă nu se poate, te întreb: poți să duci două desage? adică una pentru Gog și una pentru Dumnezeu?

... Cer ca femeile creștine să fie femei mironosițe. Dimineața te dai jos din pat, te speli pe ochi și faci un canon, un acatist, și apoi pui mâna pe cele trebuincioase din curte și din casă. Și dacă nu faci așa, nu e după legea Mea, și e după voia ta. Nu prețuiți somnul mai mult ca pe Domnul. Nu prețuiți trupurile mai mult ca duhurile. Învățați-vă copiii ca să nu vă ceară mâncare înainte de închinare și de spălare. Copilului mic din scutece, și lui să-i dai anafură și agheasmă.

... Până acum n-ai cântat, că n-ai avut timp, dar vine vremea să dorești să cânți și nu vei mai putea. Am cerut și vreau să am gorniști și nu Mă aud creștinii. Vreau să am cântăreți din harfe și din multe obiecte sfinte.

... Să nu fie nimeni supărat că am vorbit de serviciu. Eu n-am pus hotar să nu mergi la serviciu, dar mai întâi să ai grijă de viața duhovnicească.

... Fiți duhovnicești în orice pas și în orice moment. Aceasta este casa Noastră, a cerului și a pământului, duhovnicească. Nimeni să nu îndrăznească să zic㠄Aceasta e camera mea“, că va veni din Ierusalim și din înălțimi să stea, și dacă ai să zici „Aceasta e camera mea“, se va dărâma. Sunteți rugați să cunoașteți bine lucrul care s-a făcut, că multe locuri dacă s-au făcut și nu s-au păstrat s-au dărăpănat. Și chiar templul lui Solomon dacă nu s-a păstrat s-a dărâmat.

... Fiule, iată, au urzit cei de astăzi să lase dintr-o sută de biserici, una; să lase dintr-o sută de mănăstiri, una. Și vor lua sfintele moaște să le bage în muzeu și să scrie pe capac toată viața lor, dar nu vor putea. Și Eu zic: blestemat să fie cine va îndrăzni să facă acest lucru. Mai e un pic și se termină cu prietenia țărilor. E o forfotă mare, tată, pe tot pământul. Nici furnicile în furnicare nu forfotă cum forfotă această lume, și nu e în costume, și e în pielea goală.

26-08-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Domnul Iisus Hristos nu a disprețuit lemnul crucii, și a rămas sfințit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Și duhul lui Zaheu a rămas sfințit prin cuvântul Său când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus.

... Multă omenire a strâns aur și s-a dus și a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut. O, tată, poporul Meu iubit, ce aveți voi, și mulți nu prețuiți! Aveți un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Voi nu mai cheltuiți comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi. Fericit este acela care n-a văzut și a crezut.

... Nu este nici preot, nu este nici prooroc, nu este nici proorocie în care să nu se fi tras cu arma. Acest moment în care vă aflați, este cel din urmă, când e scris că în vremurile de apoi Mă voi întoarce la voi și lua-voi cu Mine pe cel al Meu. Voi despărți oaia de capră; voi despărți mielul de oaia cea rea. Nu vă despărțiți de Mine, că vine vremea să se crape fierul, să se crape piatra, să se crape lemnul, și tu nu vei crăpa dacă vei fi cu Mine.

... Cuvântul care se strecoară prin acest trup, e ca o sfoară ce leagă cerul cu poporul Său.

... De la miazăzi la miazănoapte și de la apus la răsărit vor veni la locul acesta, dar aveți grijă, că tocmai pe voi, cei de aici, să nu vă prindă aceia nepregătiți, căci zice cartea: «Vai celui care aduce sminteală!».

O, tată, au fost odată trei fecioare surioare, născute de o mamă, și au plecat la scăldătoare, și ce știa una, știau toate. Nu este istorioară, ci este cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a scris în carte, și la ziua de judecată se citește pentru multe părți femeiești și omenești. Și întâmplarea e de mult, că nu sunt numai trei surioare, și astăzi e întreaga suflare în jale. Aceste surioare când au ajuns la scăldătoare au stat și s-au gândit. Două s-au grăbit să se dezbrace ca să facă baie în apă. Una nu s-a grăbit, și și-a adus aminte de ce i-a spus mămica sa când trăia, și nu s-a dezbrăcat, și stătea deoparte și plângea pe cele două că au călcat porunca: „Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat“. Și ziceau cele două: „Ah, ce plăcere este în apă!“. Plăcere care te costă mii de lei, creștine! Dar cea de pe mal plângea și zicea: „Plânge mama noastră de ce vede la noi!“, că și mama lor era de față, cu Domnul. Și cele două o îndemnau să se dezbrace de haina sa ca să meargă în apă. Și adevăr adevărat grăiesc că mulți părinți se osândesc pentru păcatele săvârșite prin copii, și mulți copii se pedepsesc prin păcatele săvârșite de părinți, și nu scapă. Și ea zicea: „Nu vreau să osândesc pe mămica mea“. Atunci un hoț, un tâlhar pândea pe mal, să fure hainele lor și să le omoare. Și a auzit ce spunea fata cea cinstită și s-a gândit: „Eu ce voi face cu păcatele mele cele grele?“. Și acel tâlhar s-a umilit și mult a plâns și nu a mai furat hainele și nici n-a mai ucis fetele, și zicea și se tânguia: „Ce să fac eu cu păcatul pe care l-am săvârșit?“. Atunci un înger din cer l-a întrebat: „De ce plângi, om blestemat?“. Și el, auzind, și mai tare s-a speriat și a zis: „O, cine ești, de mă întrebi? că eu sunt un om rău, un tâlhar, un făcător de rele. Și ce să fac ca să scap?“. Și a zis îngerașul: „Gândește-te să faci o faptă bună“. Și el a ales ca în viața pe care o va mai avea să zidească o frumoasă mănăstire dumnezeiască. Și tocmai când el a gândit, a venit ceasul morții și l-a răpit. Și a venit tot iadul să-i ia sufletul, și a venit și îngerașul său, și arhanghelii Mihail, Gavriil și Rafail, și cele nouă cete îngerești, și au făcut război cu iadul. Și au zis așa: „Ca să vă încredințați că e al nostru, hai să-l tăiem pe jumătate, și ce vom găsi în el, al aceluia va fi“. Și l-a tăiat cum taie un măcelar o vită pe jumătate și a găsit în inima sa o mănăstire frumoasă. Și diavolii ziceau: „A gândit, dar n-a făcut!“. Și au zis îngerii: „Uite-o, biserica!“. Și au luat-o și au băgat în ea duhul lui, și așa o ducea la Dumnezeu. Și iată, așa, printr-o fiică cuminte, a scăpat tâlharul de păcat. Dar astăzi, omenirea toată șade despuiată și o vede toată suflarea dumnezeiască, și să știți că nimic nu mai vine, decât focul.

... Toată suflarea va fi pedepsită. Numai cei aleși ai Mei vor scăpa. Să știți că mulți vor bate la poartă și te vor striga, ca în timpul lui Noe.

Să nu vă bucurați de pacea de astăzi. Să nu vă bucurați și să nu doriți nimic din ceea ce este astăzi. Nu vă bucurați, ci plângeți când vedeți că nu se mai țin sărbătorile, când vedeți că nu se mai țin duminicile, când vedeți că nu se mai ține viața creștină, când vedeți că nu se mai țin slujbele în bisericuțe și nu mai este preoție care să mai vindece această omenire de jalnica ei viață. Mai e ici unul, și mai mergi mult până mai găsești altul, dar nu poți să ajungi la ei, că sunt rugi, sunt mărăcini, sunt lei, sunt urși, sunt lupi pe cale și nu poți să ajungi la ei.

... Copilașii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori prețioase, care aveți în brațe lucruri frumoase și nu le-ați băgat la inimă, și când vine furtuna peste voi, le lăsați jos! Ce veți face la judecată? O, mare vă va fi judecata!

... Purtați-vă creștinește. Nu vă mai purtați cu capul gol, bărbaților. Nu mai purtați rochița scurtă, femeilor. Tu, bărbat, nu te mai purta cu capul descoperit. Domnul Iisus și cu ucenicii s-au purtat cu capul descoperit pentru că pășeau pe pământul sfânt. Ți-aș spune: poartă-te cu capul gol, dar nu te mai cunosc dintre cei din lume.

... Am presărat peste lume boli grele, că mulțime de lume care are vrăjmășie pe tine și pe Mine, va pieri în chinuri grele și va muri trei părți, și tot așa va pieri. Și dacă nu se va pocăi, și ce va rămâne va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieși din stâna Mea, te-ai molipsit, gata; te-ai îmbolnăvit și ai murit. Domnul vorbește. Cine are urechi de auzit, să audă.

... Feriți-vă de ceartă, că doi creștini când se ceartă, se zdruncină cerul de acest păcat al lor.

11-09-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Va veni vremea de la Dumnezeu ca poporul Meu să fie deosebit de toată lumea de pe pământ, să fie despărțit de toată lumea de pe pământ. Veți sta în față cu antichrist, și prin credință sfântă, antichrist se va topi ca ceara. Fiți desăvârșiți și purtați-vă credința sfântă, căci prin credința sfântă se vor face minunile care nu s-au făcut de la început până la sfârșit și veți zice muntelui: „Mută-te!“ și se va muta. Orice cuvânt veți repeta, se va lucra așa. Așa se va topi dușmanul credinței.

... O, poporul Meu, nu te mai numesc poporul Meu, că te-am numit poporul Meu, dar cuvântul nu Mi s-a împlinit, căci adevăr adevărat grăiesc: când va veni ziua judecății, Mă voi rușina de fapta ta, care se va arăta, că nu va rămâne nepedepsită nici o vină. Poporul Meu, ascultă aceste cuvinte, că nu sunt făcute de nimeni, ci sunt cuvinte făcute de puterea sfântă. Ce vei zice când Dumnezeu Tatăl îți va spune: „Creștine, creștine, vino după Mine!“ și tu nu vei veni și vei mai zăbovi ca să-ți faci treburile, să-ți împlinești lucrurile pământești? Așa se va întâmpla, și Eu, Cel ce am fost cu tine, voi rămâne de rușine când voi vedea că a trecut ziua și n-ai venit, a trecut noaptea și n-ai venit, a trecut săptămâna și n-ai venit, au trecut luna și anul și n-ai venit. Ce voi răspunde Eu, ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta? Ce răspuns voi da când Tatăl Meu și toată făptura a așteptat venirea ta? Că vei fi chemat degrabă, fără să zăbovești. Și ce voi răspunde Eu, Fiul lui Dumnezeu, de păcatul tău? că am trăit cu tine, și tu ai trăit fără Mine; am lucrat cu tine, și tu ai lucrat fără Mine. Ce voi răspunde Eu pentru acest lucru? căci va deschide Dumnezeu pământul să intre păcătoșii, de vii, în crăpăturile pământului, și în loc să intre păcătoșii, vor intra și cei ce Eu i-am socotit credincioși sfințiți. O, poporul Meu, dureros este păcatul tău, care se pune pe Mine! Dureros este păcatul tău, care se așează ca o coroană de spini pe capul Meu! Iată a doua suferință, tată, a doua suferință. Iată a doua răstignire pe cruce. Iată a doua lovitură peste gură, căci te-am lăsat să vii, și tu n-ai venit. Te vei uita la omul care te-a dus de la Mine la el și ți-a spus să muncești ca să trăiești și ți-a spus că numai prin muncă trăiește omul și ți-a spus că e minciună că-l ține Dumnezeu pe om.

Uite, tată, se va arăta în fața ta om care a trăit ani mulți, că s-a hrănit numai cu cuvântul sfânt. Munca lui a fost să se semene numele Domnului Iisus Hristos, să-l semene în inimile celor necredincioși. Și unde a făcut, adică unde s-a găsit pământ bun, a răsărit acel cuvânt. Din acest cuvânt a venit hrană de sus și l-a întreținut, că a trăit sute de ani, nu ca astăzi, zece, douăzeci, patruzeci, cincizeci, mai până la șaizeci, mai până la șaptezeci, mai până la optzeci, iar peste optzeci, e suferință și viață amărâtă.

Cei ce trăiau sute de ani, necazuri nu aveau, bolnavi nu erau, și prin puterea lor făceau minuni.

... Să știți că s-au scurtat zilele de trăit. S-au scurtat, că faceți păcat, și păcatul a adus moartea, a adus boala în trup și a adus foametea pe pământ.

... Va veni ziua judecății dumnezeilor străini, care i-au omorât pe creștini și i-au lăsat să moară întru toate.

... Citește în carte, nu citi povești. Citește, tată, că dacă vei știi cartea de la cap la cap, poate să stea în fața ta toată făptura să-ți spună minciună, și nu te va înșela, că tu știi că acela e mincinos. Uite ce de sfinți s-au suit pe scara credinței la cer și se uită la tine și îți fac cu mâna și îți zic: „Vino după mine!“. Și nu sunt tainici, că dacă ar fi tainici, nu ar fi lăsat Dumnezeu profeți și prooroci, și ar închide gura la toți, ca să nu vă mai spună nici un cuvânt.

... Iată, astăzi, omul doar când doarme nu mănâncă. Încolo, tot timpul mănâncă și bea. Îmbuibarea omului de azi întru toate l-a dus la judecată. Cine va fi osânditorul omului? Păcatul și tatăl păcatului. Dumnezeu a măsurat cu măsură și cât să mănânci și cât să dormi și cât să muncești și cât să te veselești. Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă și ai făcut măsura strâmbă. Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ținut măsura lui Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum ești astăzi, și erai într-un mare rai. Împacă-te cu Dumnezeu, și tu, bolnavule, și tu, sănătosule. Împăcați-vă cu Dumnezeu și reparați-vă greșeala. Ștergeți-vă greșeala, ca să nu se afle la ziua de judecată, că dacă o grupă de creștini se află astăzi pe pământ în viață bună, se repară tot neamul, și cel de pe pământ pe care îl ai, și cel osândit pe care îl ai.

Ce vei zice, tu, creștine, la ziua judecății, când îl vei vedea pe cel înviat din groapă, înconjurat de diavoli, și îți va fi soț sau frate, bunic sau soră, tată sau mamă, sau îți va fi copil? Ce zici, n-ai să plângi pentru ei? O, tată, că nu te-ai rugat pentru ei! O, tată, tată, rugați-vă pentru ei!

Nu te amăgi, că omul acela care a umplut pământul de minciună și de muncă în toate zilele și nopțile și nu vă lasă să vă mai rugați, să mai postiți, acela a pustiit pământul și inima ta. Acela, este scris în carte, într-o clipeală de ochi se va schimba, și va veni altul și mai rău ca acela. Și apoi, altul va stăpâni, și ordine mare va face. Va face drum lui Dumnezeu spre judecată.

... Nu vă duceți să învățați să zidiți palate. Ajunge, că are Gog zidari. Nu vă duceți să învățați, că tot muntele de astăzi e fără Dumnezeu.

... Eu să fiu ca tine, fecior sau fecioară, n-aș mai dori căsătorie, și aș sta așa, ca să nu se mai nască pentru Gog, să-i pună la numărătoarea lui. Voi știți că omul acesta ridică de pe urma pruncilor voștri miliarde de lei? Știți? Nu știți, că în sfânta Scriptură scrie ascuns.

... Da, așteaptă unii să-l vadă pe antichrist, și antichrist a îmbătrânit în lume. E bătrân de zile, merge în toiag și îl urmează mulți, că mulți antichriști s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi! că atunci se va descoperi numele; i se va spune tatăl minciunii și tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini.

... Preotul să postească, să nu bea, să nu curvească, să nu se îngrașe. Nu-l vorbim de rău, ci vorbim de păcatul său. Tată, atâta știu ei: abia așteaptă să vadă cine mai moare, să se ducă să ia banii pe munca sa. Abia așteaptă cine mai face nuntă, ca să se ducă și el să ia parte la ea.

... Sunteți în mare primejdie, că faptele preoților fac lumea să-i dușmănească, duc lumea să păcătuiască, duc lumea de râpă. Dar mai e puțin timp și vei vedea că preotul vine la poarta ta și spune: „Dacă mai faci rugăciune, te leg să nu mai poți ieși afară din casă“. Vai de preotul care-l leagă pe cel credincios să nu mai creadă în Domnul Iisus Hristos! Așa scrie pentru el în carte, și scris este să se caterisească.

... De ce preoții nu-i împărtășesc pe credincioși de câte ori voiesc aceștia? că iată, au monopolizat lucrul sfânt, lucrul dat de Mine. Antichrist e pe pământ și e bătrân și s-a făcut apropiat prieten și cu împăratul și cu argatul și cu preotul. Numai cu credincioșii Mei nu se poate împrieteni, și între ei e un mare război cu foc.

... Fiilor, țineți minte, că e un grup de creștini care au aflat de masa voastră și vor veni și ei să ia parte. Nu sunt aduși de voi, sunt trimiși de Noi.

Cer cu hotărâre: schimbați-vă viața voastră! Din creștet și până-n tălpi, să fiți duhovnicești în purtare și în lucrare.

24-09-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, cer îndreptare. Îndreptați-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. Cer îndreptare și la viața duhovnicească. Nu mergeți la bisericuță cu rochița scurtă. Nu lăsați copiii să mănânce în bisericuță. Nu faceți bisericuța cantină. Nu faceți bisericuța casă de odihnă. Nu faceți bisericuța casă de vorbit. Nu faceți bisericuța teatru de glumit. Când ați intrat pe ușă, să vă fie privirea sfântă sus, la cerul sfânt, că pe ușa sfântului altar șade Împăratul, Care a venit de mult, de dimineață a venit cu Pruncul în brațe, ca să-L jertfească pentru mântuirea voastră.

De ce voiești mereu frumos, frumos? Aduceți-vă aminte de viața unei ucenice, cuvioasa Parascheva, care, venind de la bisericuță, s-a întâlnit cu o cerșetoare și s-a dezbrăcat de hăinuța sa scumpă și i-a dat-o cerșetoarea pe cea urâtă, și ca să n-o dojenească părinții ea a plecat de acasă. Unde? A plecat la mănăstire, că părinții o opreau de la purtarea sa, și ea a plecat pribeagă și s-a dus la mănăstire. Iată cum erau pe vremea aceea fecioarele din mănăstire: cu rochița săracă, nu luxoasă de preț, nu frumoasă de preț. Că și atunci muncea, dar cu ce muncea, întreținea mănăstirea, nu corpul, și întreținea duhovnicește casa lui Dumnezeu. Pe unde se strica, repara. Fiecare monahie dădea din munca sa la reparat și își făcea chilie din munca sa, dar nu așa cum este acum, lux.

... Sunt supărat pe toată suflarea de azi, nu numai pe păgâni, ci și pe creștini, că aleargă după frumos și după lux, și acestea aduc multă pagubă vieții monahicești și duhovnicești.

... A putrezit locuința acestui duh. Nu e suferință de la necredință sau că nu a avut ceva, ci e suferință grea, e boală grea de la cel ce nu vrea să facă voia Mea.

... A zis Domnul Iisus: „Lungește-ți rochița!“, și s-a uitat urât la Mine. A spus Domnul Iisus: „Te-am văzut fumând!“, și s-a uitat ca cel mai aprig dușman al Meu. Nici Caiafa, nici Irod nu s-au uitat așa de aprig ca acel fecior sau fecioară. A spus Domnul Iisus Hristos: „Să nu se poarte creștina cu capul descoperit, să nu se poarte cu piciorul descoperit, să nu se poarte cu tocuri la încălțăminte, ascuțit sau înalt“. Și la aceasta a fost mare război între Mine și ei. Acum nu mai zic nimic. Tac și înghit Eu, că e rândul Meu, dar mai târziu e rândul tău, că vei înghiți până te vei umfla și vei crăpa și vei striga și nu te voi salva. E greu, tată, e greu ca cineva să facă ascultare de învățătura Mea. E greu, e greu, tată. Asta e suferința vasului Meu: neascultarea poporului. Asta e, tată: neascultarea poporului întru toate. Fiule, putere am s-o vindec Eu, dar s-o vindece poporul care o chinuie.

22-10-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Ce înseamnă: „În numele Tatălui“? Adică: Unul singur este Dumnezeu. Al doilea e Fiul, pe Care L-a trimis pentru tine ca să fii fericit. Și al treilea ce vine? E Duhul Sfânt, adică acoperământul cu care se acoperă pământul, dar nu tot, nu și cel păcătos. Al patrulea ce vine? „Amin.“ Ce înseamnă? Așa să fie.

... Un vânt de la apus și din miazănoapte a adus cu avioanele, a adus cu camioanele, a adus cu trenurile, a adus cu toate sculele de transporturi duhuri necurate, ca să vă nimicească în țara voastră, în casa voastră. Vezi ce a făcut cel ce a voit să fie stăpân pe România și prieten cu mulți? Iată, o să intre și în casele voastre dacă nu sunteți credincioși. Crucea ta le va aduce moartea și nu se vor lipi de casa ta, iar pe cei răi îi va mânca această cruce. Sunteți rugați: goniți din țara voastră, goniți din casa voastră tot ce se aduce spre nimicirea voastră, că toate vor fi nimicite. Ați auzit? Țineți minte aceste cuvinte. Nu mai pierdeți vremea cu sapa, nu mai pierdeți vremea cu lopata, nu mai pierdeți vremea pentru lucruri pământești, și ocupați-vă de hrana duhovnicească.

Uite, pământul e plin de preoțime care s-a înșelat amar și nu le mai face slujba un ban, nu e primită slujba. Adevăr adevărat îți grăiesc, că nu are putere. Scrie undeva pe hârtie că sfinții apostoli nu au putut să vindece un bolnav. De ce? Nu aveau postul și nu aveau credința toată, că era legănată, că ar fi sau nu ar fi Domnul cu ei, așa cum ziceți și voi astăzi.

Oițele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca voi. Vei vedea cum se va vinde oița pe nimica toată, dar pe tine nu are cu ce să te plătească cine vrea să te cumpere astăzi. Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură sau pe o mâncare bună. Nu te da nebun pe o femeie. Nu-ți pierde prețul pe care ți l-a dat Dumnezeu.

... Copilașii voștri sunt rău învățați de profesorii școlii de azi. Sunt învățați să-L urască pe Dumnezeu. S-a auzit din cer cum un profesor a spus că omul e un simplu animal. Nu este adevărat. Omul este chipul pe care l-a făcut Domnul. Așa să povestiți copiilor voștri. Copilașii voștri sunt amăgiți că nu voi sunteți părinți, ci ei le sunt părinți, că ei îi hrănesc și îi nutresc. Voi să nu-i lăsați așa, și spuneți-le că mint profesorii. O, tată și mamă din vremea de astăzi, luptă-te cu familia ta, ca să n-o ia altul. Bagă-le în inimă crucea pe care a purtat-o Domnul. Nu lăsați copiii voștri să se amestece cu copiii din lume.

... Aveți grijă de trâmbița Mea, că nu-i mai dă nimeni nici o ascultare, nu-i mai dă nimeni nici o atenție, și îi dă numai durere de moarte și îi înfige numai cuțite de moarte, din tălpi și până în creștet.

01-11-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiule, repară vocea vasului Meu, repară credința, că nu vrea să creadă poporul. Zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat: «Cum Mi-e trâmbița, așa Mi-e și vocea». Vocea Mea se va arăta la vremea sa, și cine va auzi, va încremeni, că și pietrele se vor sfărâma, și munții se vor dărâma la vocea Mea. Fii mulțumit așa cum Își arată Dumnezeu acum vocea prin trâmbița Mea, căci vine vremea să-ți arate Dumnezeu vocea Sa, și e rău, că nu te-ai pregătit. Dacă vei fi cu Mine, vei sta în picioare cu răbdare și Mă vei asculta; nu te vei clătina, nu te vei dărâma dacă vei fi pregătit.

Pregătește-te cum ți-am spus. Pregătește-te, că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup neprețuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre.

Am părăsit cerul și pe Tatăl Meu. Am părăsit grădina împodobită de frumuseți. Am părăsit îngerii, surorile și frații. Am părăsit locul iubit și M-am coborât jos, pe pământ, dar sunt în Duh, nu sunt în trup. În trup când Mă voi arăta în toată slava Mea, se vor cutremura toate. Sunt într-un trup în care Tatăl Meu a binevoit să fiu.

Veniți-vă în fire, că mulți plecați de la Mine; nu vă mai convine viața cu Mine. Eu vă spun: nu vă înșelați. Înhămați bine trupurile, ca să nu ucidă duhurile, că trupul neînhămat e ca un armăsar neînvățat la ham când l-ai pus la car, și dacă nu are frâul bun, strică și hamul, strică și carul, strică și pe cel ce-l ține de frâu.

... Femeilor, nu mai purtați rochița scurtă, că vai și amar va fi de voi. Și mereu am spus: împuținați-vă numărul rochițelor, nu le mai înmulțiți.

... Copilașii Mei, ați dorit să fiți la serviciu. La serviciu dacă a intrat o creștină, este de râs la lume. Pentru că e îmbrobodită, e batjocorită. Dacă femeia creștină e cu rochia lungă, e batjocorită. Dar tu să taci. Dacă vrei, să faci pe surdul, să faci pe mutul, să faci pe orbul, să nu bagi în seamă. Te invită în mijlocul lor, nu te duce, ca să nu-L superi pe Dumnezeu. Iar dacă nu poți, părăsește lucrul tău și vino la casa ta. Nu face așa cum cere lumea. O, dacă ai putea tu să aduci pe cineva din locul acela, un suflet osândit de duhul rău! Era bine să ai serviciu în casă la tine, că în casă la tine ești comandant.

... Dumnezeu S-a hotărât să pună foc la toate. Ține minte, că numai două minute au trecut de când a plecat șeful cel mare de la fabrica de la Pitești. Diavolul l-a scos, dar să știți că nu scapă, și veți auzi că-l prinde o cursă grea, fiindcă a dus țara Mea de ruină, că n-a fost așa de când e veacul. A amestecat oile cu caprele, a amestecat maimuțele. O, tată, ce a făcut! Nu se mai cunoaște chip de chip. Dacă ar fi un om plăcut lui Dumnezeu, n-ar îngădui făpturilor să se poarte necuviincios. A adus toată suflarea în foc, așa cum a început să ardă din loc în loc. Să vezi, tată, cum va arde pământul tot.

Unde sunt părinții acelor fiice pe care le lasă să umble goale, le lasă ca pe niște vite, ca pe niște dobitoace? Unde sunt acei părinți? Că Eu, ca Dumnezeu, împreună cu tot cerul Meu, plâng și Mă jelesc când le privesc. Să vedeți teatrele, să vedeți meciurile. Nu vă uitați când vedeți acestea. Plângeți în hohote, că e pieirea lor. Ei sunt fiii pierzării, ei sunt fiii focului și ai potopului. Ați auzit? Se vor osândi fiii pentru părinți, și părinții pentru fii. Plângeți împreună cu Mine și cu Fecioara Maria, Maica Mea, care nu mai poate suporta.

... Am spus așa: grăbiți-vă, creștinilor care mai aveți fii și fiice, grăbiți-vă cu mănăstirile, înainte de a veni la ușa voastră să vi-i ia „natura“. Vine „natura“ și vi-i ia. Care natură? Natură este omul fără Dumnezeu, fără duh. De ce-i zice natură? Pentru că nu mai are chipul dumnezeiesc, și are chip dobitocesc.

... Mai e puțin și se umple totul de blocuri și vine cernerea. Nu va rămâne piatră pe piatră nedărâmată. Nu va rămâne munte nerostogolit. Nu va rămâne vale nenivelată.

... Feriți-vă, tată, că astăzi sunt numai păcate, numai păcate în toate casele, numai păcate în tot locul, numai păcate pe toate potecile și pe toate vâlcelele. De aceea vă spun: păstrați-vă bine viața creștină și aduceți-vă aminte de mâna pe care a pus-o Dumnezeu peste voi.

... Nu vedeți cum piere lumea? Nu piere cu unul, cu doi, ci pier cu miile, și vor pieri cu milioanele, până va rămâne pământul gol.

17-11-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, veți vedea ce n-ați văzut pe pământ de când e zidit acest pământ. Veți vedea munții cum se vor sfărâma. Veți vedea văile cum se vor nivela. Veți vedea cerul cu toată frumusețea lui. Vor curge de pe cer și stelele și soarele, și cerul se va face sul și va fi cum leagă cineva o carte la ambele capete.

... O, mamă și tată care ai fii și fiice și se poartă cu îmbrăcăminte proastă și păgână! Te vei osândi de această îmbrăcăminte. Chiar de aici de pe pământ vei începe să fii osândit, că ai îngăduit fiilor și fiicelor tale să fie răi și să hulească cuvântul dumnezeiesc.

... A venit timpul care nu este așteptat și nu este crezut. A venit timpul care nu este văzut, dar se vor vedea toate împlinindu-se.

... Stați cu Mine față în față, dar stați în Duhul, că precum S-a născut Domnul în trup, așa a venit și în Duh, și lucrează în făpturi de jos. Dacă vorbea Domnul în toată lucrarea Sa dumnezeiască prin făptură înaltă, ce făceai tu, sărace, astăzi? O, nu ajungeai să ai acest cuvânt sfânt.

... În dar ați primit, în dar să dați și să nu vindeți pe bani acest dar, căci dacă-l vinzi pe bani, mai bine te duci în cel mai adânc loc și îți legi o piatră de gât, și mai bine îți va fi. Dacă vrei să dăruiești cuiva bani, să zici așa: „Această milostenie I-o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă și mie parte la locul Său“, dar nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit cu bani acest cuvânt.

... Credința este sabia care te apără în toată împrejurarea ta. Cine are credință în Dumnezeu, are și putere împotriva vrăjmașului său.

... Iată, trâmbița Mea prin care grăiesc, e distrusă, că dacă ar fi un om pământesc, nu s-ar mai folosi de acest obiect, și l-ar curma. Dar Domnul Iisus nu face așa, și Se folosește mereu de trâmbița Sa; o pansează, o spală pe răni, o îngrijește și de dânsa Se folosește. Vai de cine nu ascultă învățătura sfântă și aduce durere multă acestor oase zdrobite, tată! Crezi? Vedeți voi, odată, când se va sfârși această viață, ce este? căci Dumnezeu Își va face planul Său și Își va arăta toată mărirea Sa.

... Tată, nu te mai uita la mortul care se îngroapă, că va fi zi când nu se vor mai îngropa morții și va fi că într-o clipită de ceas se vor trezi și unii și alții.

N-ai văzut niciodată pe diavolul în bisericuță, dar Domnul vede diavoli mulți. Tu n-ai văzut, că șade ascuns, tată. O, ce mai plâng îngerii deasupra catapetesmei când văd atâtea capre în bisericuțe! Ascultă, creștine: capre, nu făptură omenească, ci capre. Plânge Maica Domnului, plânge cu suspine adânci că a ajuns bisericuța ca templul cel de atunci când se neguțătorea în el. Nu mai e un Domn Iisus în trup să mai gonească duhurile necurate cu biciul din această casă sfântă.

... O, a venit vremea să pleci din mănăstire. A venit vremea să pleci din bisericuță și să te duci la sihăstrie sfântă, unde nu este dușmănie, nici ură, nici lăcomie, și este numai Dumnezeu cu mila Sa.

... Moșii și strămoșii voștri au zidit mănăstiri pentru copiii de azi și de mâine. Pentru voi, tată, au zidit moșii și strămoșii voștri această casă. De ce au făcut din locașul sfânt muzeu? Crezi că se vor deschide? Singure se vor deschide. Nu mai e un Constantin Brâncoveanu să vină să le deschidă. Nu mai e un Ștefan cel Mare să vină la Voroneț. Nu mai e, dar rugăciunea lor sfântă, care se face, o deschide. Dar dacă nu vei avea credință, să știi că nu vei călca în această casă sfântă. Mănăstirea Cernica, cine a făcut-o? Sfântul Calinic. Nu mai e mâna sa, nu mai e nici un nepot; toți beau țuică. Nu mai e cine să descuie chiliile, nu mai e nimeni, dar să știi că mâna lui va deschide ușa locașului. Poate zici că nu s-a închis, dar e închisă, copilul Meu, și multe mănăstiri sfinte sunt încuiate cu chei de fier și de oțel, copilașii Mei, dar să știți că cine le-a zidit, aceia le vor deschide pentru cei aleși ai Mei. Fii și tu ales, creștine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine pe care a mâncat-o Ștefan cel Mare, acea pâine pe care a mâncat-o Vodă-Negru. Ei nu puneau banii la C.E.C., ci făceau locașuri sfinte.

... Pregătiți-vă duhovnicește. Să nu iasă din gurița voastră cuvinte rușinoase. Să nu se zidească în inima voastră temelie rușinoasă, ci să fie templu dumnezeiesc. Să nu fiți aceia care vor fugi la munte ca să se ascundă.

... O, ce vă veți jeli și ce vă veți zdrobi de ceea ce ați avut și n-ați prețuit! Căutați la Apocalipsă, că zice că va fi trecut prin sabie tot cel ce a luat mireasă sau mire din altă parte. Chiar dacă e botezată sau botezat, dar nu e, că s-a tăvălit în păcat după ce s-a botezat.

... Să știți că în blestem cade acela ce nu crede că Dumnezeu a văzut păcatul său.

... Părăsiți mintea pământească. Fiți duhovnicești, că Dumnezeu vă iubește pe toți. Nu sunteți unul de neam înalt și unul de neam de jos, și toți sunteți deopotrivă.

03-12-1978

Cuvântul lui Dumnezeu

... Domnul Iisus Hristos, în minune Se face toate, pentru mântuirea noastră. Se face și Prunc, Se face și Pâine, Se face și Vin. Fiți atenți, că aceste lucruri frumoase sunt gata să dispară. Nu veți mai avea lucrurile acestea pe care le-au avut părinții voștri, căci se înnoiește împăratul care are în loc de cruce un semn pe frunte. Tu, creștine, să nu primești acest semn, că doar știi despre lucrul acesta care s-a lucrat la început și se lucrează până la sfârșit.

Sunt creștini care trăiesc de ani de zile și ajung la vârstă și nu și-au lepădat credința, nu și-au lepădat știința, nu și-au lepădat hăinuța.

... Domnul Iisus S-a născut și Se naște în fiecare an, dar nu în iesle, ci în inimile voastre. Dumnezeu te are pe tine staulul Său dumnezeiesc, te are pe tine lucru minunat. Nu arunca minunea aceasta, că vei fi blestemat.

... Creștine, vine împăratul cel cu botul de câine și va face din sfințenie grajd de vite și vor trimite creștinele și monahiile să se mărite. Ce vei face, monahie care ai depus lui Dumnezeu jurământ că stai până la moarte neprihănită? Ce vei face când te va obliga să te căsătorești nu cu creștin, ci cu păgân? Multe creștine și multe monahii, la lucrul acesta se vor bucura.

Să știți că mulți dintre moșii și strămoșii voștri au fost în mănăstiri, care au avut soți și soții, dar nu s-au dus în mănăstiri și atât, ci s-au dus să se curățească, să se sfințească.

Ascultă, creștine, că e vai de tine dacă te vei bucura de soarta ta pe care ți-o va ursi împăratul acesta. Vai de tine, că altceva nu te așteaptă decât focul cel nestins, care va urma fulgerător. Să știi, tată, lucrul acesta, cum îl știe un soldat care este înarmat și i-a venit ordin să plece în paza frontului. Așa să știi și tu, creștine, că nu ești îngăduit să te unești cu cel rău. Mergi la luptă, că biruința este cu voi!

... Am venit să vă spun, care aveți fii și fiice care au plecat în lume cu trupuri nelegiuite: acela nu va fi iertat de s-ar ruga toată suflarea. Nu i se iartă cum nu este iertat soldatul care părăsește locul său.

... Mulți creștini au lăsat arma creștină și au luat arma păgână și așteaptă doar ordinul de folosință.

... Această țară românească se evaporă. De ce? Pentru că această țară e o țară sfântă, e un popor creștin, dar la numărătoare a fost una, și acum e alta.

... Nu te văita dacă împăratul acesta de azi se va schimba. Nu te văita dacă se va dărâma căsuța ta. Nu te văita dacă hăinuța ta va arde. E scris, și nu va trece până nu se va împlini. E scris că unul va sta în picioare și nu va muri, și altul va intra în mormânt. Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt și nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea.

Copilașii Mei, băgați bine de seamă că nu mai sunt izvoare multe. Au secat izvoarele și nu veți mai avea unde alerga să vă curățiți sufletul.

... Va scrie Dumnezeu tuturor servitorilor Săi o scrisoare grea, și când o vor citi, mulți vor alerga la munți, și mulți vor face ce a făcut Iuda, că l-au înșelat banii.

... E greu pentru elevii Mei, că stau cu cartea în față și nu citesc în ea. Soldatul își curăță arma, își poartă ranița, chiar dacă e grea. Și tu dacă o vei purta vei ajunge să conduci pe cineva în armata Mea.

Veniți-vă în fire, fii și fiice, și cântați Domnului din loc în loc, că va dispare cântarea duhovnicească din gura voastră. Se va înlocui cu alta, și vine plăcerea de a fi în lume, de a fi cu lumea. Să dispară plăcerea de a fi cu lumea. Dacă ai o soră în lume care te cheamă pe la sine, ferește-te, creștine, că între tine și sora ta din lume este o frontieră, că nu se aseamănă ce este la Mine cu ce este la ea.

Astăzi, în ajunul Crăciunului lor, nu s-a mai ținut această zi, și au mâncat nebunii și au băut, și unii au și crăpat. Dar tu, creștine, de aceea ți se spune: nu te duce la cel din lume, că te pune la masă cu sine și n-ai ce spune, că te biruie. Eu așa te-aș ruga: să fii departe de ruda din lume; nu te duce la ea, chiar dacă ți-ar da toată averea sa, că de aceea ți-o dă, ca să te cumpere.

... Ferește-te, creștine, de lume, că între tine și fiica ta din lume, între tine și sora ta din lume este o frontieră. Nu te duce la cel din lume, că are masa spurcată, și cum vei mânca la masa sa, vei băga otravă în corpul tău, adică în corpul Meu.

24-12-1978

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:36 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1979

Anul 1979

   * 02-01-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-02-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-03-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 29-04-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 01-05-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-06-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 01-08-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 09-08-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 29-08-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-10-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-11-1979 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-11-1979 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiți credincioși, căci Domnul Iisus Hristos sfârșește ce a profețit, și mulți vor căuta acest izvor din care au băut și li s-a părut fără gust.

... Îmbrăcați-vă bine în viață creștină, căci cine nu are haină creștină, peste puțină vreme va pieri prin ceea ce vine. Îmbrăcați-vă în haina duhovnicească, îmbrăcați-vă în lumină creștină, că piere această lume. Zice Domnul: „Gata!“, și când zice: „Gata!“, a pierit lumea și conducătorul ei, dar puțin, puțin și vă veți uita și nu veți mai vedea lumea, nu veți mai vedea soarele și luna, căci lumina va fi creștinul adevărat, bine înarmat în viața creștină.

... Aveți grijă că vom trece printr-o pădure uscată. Să nu ziceți să ocoliți, că nu aveți pe unde, căci de la răsărit la miazăzi și de la apus la miazănoapte sunt marginile acestei păduri. Nu aveți pe unde trece afară de această cale, dar să fiți bine întăriți și bine stabiliți prin aceste cuvinte sfinte.

Dacă cineva dintre voi s-a abătut din drum, nu fi ca oile, că oile pământești dacă se duce una se duc toate după ea. Dar voi să fiți așa: să iasă din abaterea sa stricată, să-Mi urmeze calea Mea.

... O, vai de răposații din vremurile din urmă, că nu mai are cine le face parastase, nu mai are cine le face un cuptor de pâine pentru masă, nu mai are cine le face un burduf de vin ca să bea pentru cina Mea. De aceea v-am spus: „S-a terminat, copilașii Mei, s-a terminat“. Mai e ici-colea câte un cotor de viță, dar să știți că nu va mai rămâne nici acela; îl va scoate din rădăcină și va pune altă viță, cu altă credință, nu în Dumnezeu, ci în duhul rău.

... E o turmă nenumărată de creștini. Când se adună la masă, găsești două-trei feluri de băutură la masa lor, și pentru că i-am oprit, au zvârlit proorocia și trăiesc, zic ei, „după cărți“.

... Tată, Dumnezeu vrea să te îmbrace întru slava Sa, în cinste. Păi dacă tu nu vrei, Dumnezeu nu are ce-ți face și te lasă cum l-a lăsat pe fiul risipitor să-și ia averea sa. Nu l-a bătut ca să nu plece, ci i-a dat dreptul ce i s-a cuvenit, și el a plecat, dar a plâns după el și nu l-a uitat. Dorința lui Dumnezeu de fiul Său nu l-a lăsat să piară în păcat, și l-a înviat, și el și-a adus aminte din groapa de unde era și a zis: „Mă duc la tatăl meu, că acolo nu mâncam cu porcii“. Și tatăl l-a primit cu dor nespus și l-a sărutat.

... Fiți atenți, că veți avea prilejul să-l vedeți pe satana în trup și chiar să vă războiți cu el piept la piept, dar să știți că Domnul Iisus nu vă va lăsa să fiți biruiți. Dar să nu vă puneți în mintea voastră că puterea e a voastră, ci cu semnul crucii nu-l veți mai vedea pe satana; dar dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să știi că te va băga satana sub picioare.

... Fiți atenți cu lucrările pe care le faceți și cu predicările pe care le predicați. Nu amestecați cuvintele creștine cu cele din lume, că am văzut un creștin de al Meu care vorbea vorbe stricate și apoi zicea că n-a vorbit el, ci Duhul Sfânt. Nu amestecați cuvintele din lume cu cele creștinești, că dracul a intrat și prin această lucrare, adică prin predicile voastre.

... Vei alerga de la răsărit la miazănoapte și nu vei mai afla, și va veni dorul ca să mai auzi acest cuvânt și nu-l vei mai auzi, și dorul te va îmbolnăvi și leac nu vei mai găsi. Că aceste cuvinte se vor întoarce înapoi în ceruri, de unde au fost trimise.

02-01-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măi copii, nu fiți, tată, răi, că Eu am fost bun chiar și cu Iuda, care M-a vândut, și când Mă judecau, Eu l-am chemat. Am trimis pe un ucenic de al Meu să-l cheme să-l iert, căci am știut de pierzarea sa că avea să se sinucidă. Dar n-a voit să vină, și s-a dus și s-a spânzurat. N-a voit să vină, că i-a fost rușine. Rușinea lui nu a fost de la Dumnezeu, căci când M-a vândut, nu i-a fost rușine, dar când l-am chemat Eu, i-a fost rușine.

... Domnul Iisus a ursit să nu muriți, și să-L întâmpinați pe Domnul când va veni cu tot cerul Său.

... Când s-a făcut lucrarea prin acest vas, multe minuni am lucrat, multe miresme v-am arătat.

... Nu vă mai puneți nădejdea în fabricile lor, în uzinele lor, în pungile lor cu bani, pe care vi le dau prin muncă. E mai bună punga duhovnicească și care se va da la fiecare în parte.

... Copilașul Meu, oița Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în țară străină. Au fost doi copii: Oltul și Mureșul, și amândoi s-au despărțit unul de altul. Mureșul a apucat-o la răsărit, și Oltul la apus. Și Domnul a zis Oltului: „Oltule, râu spumegat, face-te-oi adânc și lat, să fii mereu tulburat și cu sânge amestecat“. Iar Mureșului i-a zis: „Mureș, Mureș, apă lină, și cu unda veșnic plină, nu te du în țară străină, că n-ai parte de odihnă“. Oltul era păgân, iar Mureșul era creștin.

... Ai cerut vreodată sănătate de la Mine? Poate ai cerut, dar nu cum trebuie, ci cu inimă rea. Cere, creștine, cum cere cerșetorul când vine la poartă la tine și îți cere hăinuță sau pâine. Chiar dacă Domnul e în lucru, îi trimite pe sfinții Săi să-ți împlinească cererea ta.

... Să nu-ți fie rușine de lume că te porți după legea Mea. Să-ți fie rușine de Mine că te porți după lume; că iată, Verginica, trâmbița Mea, a avut o vedere și plângea când o vedea. Era într-o poiană verde, plină de lume, și prin lume mai erau și din neamurile voastre, și a venit cineva și a închis locul acela, și trâmbița striga cu lacrimi: „Vino la mine, căci cine se închide în locul acela nu mai poate ieși“. Și nimeni nu auzea, că a venit o fanfară cu cântare dulce și au început toți să joace. Și a întrebat Verginica și a început să apuce unul, doi, până la nouăzeci și doi, dar n-a mai putut salva pe nimeni. Abia a scăpat ea singură, că a venit focul și i-a mistuit pe toți. Cei ce erau afară au scăpat și s-au sfințit prin binecuvântare sfântă. Și veți vedea această vedere, că nu se ascunde de ochii voștri.

... Mai demult se purtau creștinii cu barbă și cu plete, dar acum nu se mai poate, că-ți pune lumea mâna pe plete și le întinează. N-ai să poți tu, creștine, îndura chin pentru barbă și pentru plete, că te va ține unul de o mână și altul de o mână și te vor tunde și te vor ciumpăți pe față. Și de ce să ajungi batjocorit de Gog și Magog?

08-02-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... La anul pe timpul acesta Domnul începe judecata cu suprafața; nu așa cum știți voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la față a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă și le dă vreme să se pocăiască. Ține minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta Dumnezeu mai începe curățirea pământului de viespi și de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate umbla turma care face voia Mea. Și mai începe ceva, mai începe mucenicia peste preoția aleasă, preoția cea bună. De aceea v-am spus: începeți să vă faceți comoară frumoasă în patria cerească, că nu mai aveți prin cine să se slujească pomana voastră, că sunt preoți de formă, sunt în uniformă, dar pe dedesubt sunt o ladă de gunoi, și așa se va lucra, treptat, până se va termina cu toate. Irod a omorât paisprezece mii de prunci în trup, dar un Irod de astăzi omoară de cinci ori mai mulți prunci, dar nu în trup, ci duhovnicește.

... Toți moșii și strămoșii voștri din trecut vă așteaptă lângă un izvor de apă și se uită și zic: „Unde-or fi ai noștri?“. Nu vă mai cunosc, pentru că v-ați îmbrăcat în haine luxoase; nu vă mai cunosc, că ei au opinci în rafturile lor, dar voi aveți îmbrăcăminte și încălțăminte de relon. Pe ogoare nu se mai seamănă alte materiale, că din lume lucrează stofe pentru munții de astăzi.

La anul pe timpul acesta începe mânia lui Dumnezeu împotriva munților aceștia și împotriva dușmanului care ia cruciulița de la gâtul copilului. La anul pe timpul acesta încep multe să se lucreze, dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască. Fiți cu luare-aminte să nu cădeți în groapă, că-și va deschide pământul gura sa și va înghiți a treia parte; își va deschide gura să-și mănânce prada care este pe el, și așa, până se va termina cu tot ce e împotriva Mea. La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist și va fi descoperit, și mulți care au purtat prietenie cu el și nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an.

... Duhovnicește grăiesc: piere lumea și conducătorul ei și mulți se uită să vadă, dar Eu am spus și nu voi minți. Piere lumea, pier și șoimii patriei.

O, pământule și mare,
pentru-a ta neascultare,
vai, vai și iar vai!
că nu vei intra în rai,
cu păcatul care-l ai.

... Ai să auzi, tată, pe Dumnezeu odată, când îți va spune: „Păcătos ești, măi creștine“. De ce? Pentru că tu te-ai socotit credincios.

20-03-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să știți că va pieri preoțimea și va rămâne numai acela care vă va scoate din biserică afară, așa cum scrie în Apocalipsă. Sunt școlile pline de preoțime, dar mai bine n-ar mai fi, creștine, că nu e pentru tine, ci e pentru pământ, că se va deschide pământul și îi va înghiți.Fericirea nu e făcută din pământ, și e făcută din Duhul Sfânt.

... Am voit să vă spun că mai avem puțin drum și am ajuns la capăt.

... Păstrează-ți gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam și la Sarra, că la anul pe vremea aceasta ne vom muta. Dar nu întreba: „Unde, Doamne?“, ci să zici: „Du-mă, Doamne, unde este voia Ta“.

... Rugați-vă ziua și noaptea ca să mai fie această scrumieră, ca să mai fie. Nu o mai tulburați, și ce vă spune, ascultați. Dacă cineva ar avea suferința sa, nu ar putea purta. Din tălpi și până în creștet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea.

... Feriți-vă de materialul din plastic. Nu mai rămâne nici un trup care poartă material din acesta, și va sări în apă ca să scape, dar mai mult va arde, că e de foc materialul. Să zicem că nu mai este decât material din acesta, că așa vrea Gog și Magog, dar voi nu dați năvală ca să rămâneți fără piele.

29-04-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată ce vine peste tine! Cum leapădă nașul pe finul său de satana, așa și pe tine te va chema și îți va spune: „Te-ai lepădat de Dumnezeu?“. Dar dacă vei fi cu Mine, nu te vei uda nici pe picioare, așa cum a scăpat și Moise prin Marea Roșie. Cine are credință puternică, acela scapă. Cine are credință slabă, acela se atacă. Vine lepădarea de Dumnezeu. Ați auzit?

... Ce oraș frumos e Bucureștiul! Ce oraș frumos e Târgoviștea! Ce oraș frumos e Pucioasa! Ce oraș frumos e Brașovul! Dar să știți că nu vor mai fi, și se vor dărâma.

... De la vârsta ei de nouă ani, acest trup îl am de folosință pentru poporul Domnului Iisus Hristos. Purta o singură rochiță și mânca mere pădurețe, dar erau miere, nu mere.

... A fost această trâmbiță în Moldova la voi. De la Moldova a fost dusă la Sibiu în închisoare.

... Iată, te cheamă în față și îți spune așa: „Te lepezi de Dumnezeu?“. Și el zice: „Da“. De ce zice „Da“? De frică de ce poartă acela în mână. Cel ce zice nu, acela pătimește. Aici e hopul cel mai adânc, și dacă ai scăpat de acest hop, dai mâna cu cerul. Frica e mare, dar dați frica afară. Dar Eu zic: moare lumea și conducătorul ei; moare antichrist și toată armata sa.

... Vai de tine, antichrist, că ai amăgit lumea! Vai de tine, omule din lume, care te-ai legat de acest împărat! Vai! Vai! Vai de tine, pământ și mare, că mult vei suferi, că-ți zac leșurile pe toate drumurile și prin toate șanțurile! Fiți credincioși, căci ceea ce grăiește Domnul vor vedea toți.

Acest trup e asfixiat duhovnicește când grăiesc Eu din ea. Când a fost înțepată cu ace, de ce nu a țipat? Când i-a făcut injecții cu apă, de a umflat-o burduf, de ce nu a țipat? Când i-a pus ouă fierbinți la picioare și la subțiori, de ce nu a țipat? Pentru că Eu grăiesc atunci din ea. Când strigă într-una „Mor!“, de ce nu moare? Dar să știți că veți răspunde când strigă și nu e nimeni lângă ea.

01-05-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Această lucrare a fost pregătită prin mare suferință, prin foame și suferință grea, prin celulă și închisoare. Această ființă era în celulă și făcea cinci sute de mătănii dimineața și cinci sute după-amiază. Se ruga să nu se piardă poporul Meu din lipsă de învățătură și se ruga să fie cu Dumnezeu până la întoarcerea sa din celulă. Dar care nu a înțeles lucrarea lui Dumnezeu, a socotit că aceasta se face spre prefăcătorie, pentru bani.

... Vine sfârșitul, dar mai întâi de sfârșit vine sfârșitul bețivilor, al curvarilor, al fumătorilor, al vânzătorilor și al tâlharilor.

Să vă feriți de cădere, că este păcat greu. Chiar dacă te-ai scula, nu mai este ce a fost întâi. Păstorul ales de Mine este obligat ca acolo unde nu se înțelege lucrarea Mea, să lămurească.

... Când trece conducătorul Ceaușescu, cei din lume stau în cale și strigă osanale. Dacă un om pământesc are aceste osanale, atunci cu cât mai mult un creștin e întâmpinat de cerul sfânt.

... Copilașii Mei, gândiți-vă: unde veți fi voi când Domnul va muta toată suflarea Sa din cer pe pământ? Mulți dintre voi veți sta cu trupul și mulți vor intra în mormânt. Dar să știți că mulți nu vor mai învia din mormânt.

Mai e puțin și îl veți vedea pe Isaac Lachedem, cel bătrân și rătăcit pentru păcatul pe care l-a săvârșit. Căci în drum spre Golgota a cerut Domnul să stea pe scăunelul lui, și L-a respins spunându-I: „Mergi!“. Dar i-a spus Domnul: „Tu vei merge, și sfârșit nu vei mai avea. Mormânt nu-ți voi da“. O, acesta o să vină la tine la poartă să-ți ceară o cană cu apă. Chiar dacă tu îi vei da că ești milos, nu te va lăsa îngerul, că-ți va da peste mână.

... Domnul a hotărât ca tot ce a rămas în comuna Mănești, să piară. Și de la bloc vor pieri cei din comuna Mănești, că au fost blestemați, că au luat trâmbița Mea și au nimicit-o.

... Fiți atenți, că și elevii din școli au aparate și se duc unde sunt oameni strânși, mai cu seamă unde aud de credință.

... Copilașii Mei, mai sunt creștini ca voi, dar ei nu știu ce împărat mai e azi pe pământ. Sunt uscați, tată. Când vor ieși, să nu vă speriați de ei că au trupurile uscate. Voi să-i primiți și să-i îmbrățișați. Sunt familii, tată, femeie și bărbat, care nu se întâlnesc prin păcat, ci duhovnicește. Copilașii Mei, Dumnezeu a interzis căsătoria cea pentru păcat.

... Nu mai este sărutare sfântă. Cine este sfânt, să se sfințească, iar cine nu este sfânt, este rugat să se umilească.

... Fiule, am spus odată să nu se bea mai mult de trei pahare cu vin, dar creștinul a făcut paharul de o litră. Domnul nu a băut pentru poftă.

... Mai sunt frați de ai voștri pe care-i aștept să vină. Duceți-vă la sate, unde nu se construiesc blocuri, că toate vor fi dărâmate. Copilașii Mei, nu vă temeți că vine mânia Domnului peste voi, că Dumnezeu vă scapă.

... Fiți desăvârșiți, că uite, lângă voi e mulțime de oaspeți cerești. Au venit cu Mine, Domnul Iisus Hristos, și stau sus. Nu este acoperiș, ci este un pod format din nori, și pe nori șade acel popor venit din cer, însoțit de Sfânta Treime. Este o coroană de heruvimi care înconjoară Sfânta Treime, și Domnul Iisus este pe acest piept care vorbește. Acest trup este zdrobit în acest foc.

25-06-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiți credincioși. Luați aminte la aceste cuvinte. Este greu, tată, să creadă cineva în cuvântul acesta, pentru că nu este glas de bărbat, ci este de femeie. Fericiți veți fi voi dacă veți crede și veți asculta.

Pământul și văzduhul ating cerul cu spurcăciune. O, tată, dacă voi veți asculta și veți răbda și nu vă veți amăgi și întina de ce este pe pământ, mult veți lua plată din mâna Mea.

Acest trup este un bulgăre de lut pe care l-am călit prin foc, prin dureri și chinuri grele, tată, și l-am sfințit prin acest Duh, prin post și rugăciune, și îl am în fața voastră.

... Am venit în aceste vremuri grele să-Mi iau ce Mi-a mai rămas, că așa am spus când am plecat, că plec și vin iarăși, și fericit va fi cel ce M-a primit, și greu va fi de cel ce nu Mă va primi.

Mă întreabă rudele voastre: „Când vin frații noștri?“.

... Nimic din obiectele voastre să nu se asemene cu lumea de azi. Nu te speria, că lumea aceasta mai are un pic și ajunge la hotar și va dispărea. Copilașii Mei, nu vă amăgiți după cei răi, că umblă ca leii spunând că nu e Dumnezeu. Aveți în față Scriptura și nu o veți mai avea, dar rumegați-o, mâncați-o, ca să-i faceți de rușine pe filozofii de astăzi când veți fi chemați. Adevărul e la tine, creștine. Tu ești adevărul, și nu-l pune sub obroc de frica hoților. Tu ești sarea cu care se sărează marea. Tu ești la care Dumnezeu vine și spune aceste cuvinte.

... Să fii un Petru, dar nu acela care s-a lepădat. Să fii un Pavel. Să fii un Ilie care a stat în pustie, că Domnul i-a spus: „Mai am un număr de creștini care nu s-au închinat lui Baal“. Așa îți spun și ție: mai am o mână de loc care nu s-a închinat lui Baal. O, iubite frate în Domnul Iisus, are să vină vremea să Mă vezi grăind din piatră, să Mă vezi grăind din ramuri de copaci, din apă. O să Mă auzi ca să nu slăbești. Adevăr adevărat grăiesc: dacă nu va mai rămâne nimic, vor rămâne piatra și lemnele care vor vorbi.

... Precum s-a împlinit proorocia lui Ioil, a lui Avacum, a lui Ilie, se împlinesc toate profețiile din carte. Și iată că Domnul Iisus a coborât în Duh și profețește și ce a mai rămas. Pregătiți-vă să-Mi fiți o turmă și un Păstor, nu în avere pământească, ci în avere duhovnicească.

O, poporul Meu, am să vin la tine să-ți arăt rana din palmă, că dacă ai crede, n-ai mai glumi și n-ai mai zâmbi și nu te-ai mai duce să grăiești de-ale lumii.

... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede.

... O, iubitul Meu popor, te rog, te rog din partea Tatălui, din partea cerului sfânt, fii credincios în Domnul Iisus Hristos. Dacă-L ai pe Dumnezeu, e de ajuns, copilul Meu, dar să-L ai Trup și Duh în inimă la tine, că de ai fi la răsărit de soare, vin la tine, creștine, vin; Mă cobor și vin, dar cheamă-Mă cu dor și cu credință. Ai auzit? Iată, unde locuiește Duhul astăzi, arde și produce rană. Să fiți de mare cinste în fața lui Dumnezeu, că nu vă dă Dumnezeu morții dacă veți fi vii, că mulți nu vor intra în mormânt, și chiar de vor fi în mormânt, nu vor sta, și se vor ridica.

... Mulți dintre voi sunt bolnavi ca să fie și mai plăcuți în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu are voie să-l încerce pe poporul Său. Nu alungați suferința, că Dumnezeu Se supără pe acela. Iubește toate, și pe vrăjmașul tău. Pe dușmanul Meu să-l urăști. Cine e dușmanul Meu? Satana. Cine e satana? Dușmanul Meu cu trup cu tot. În toată lumea care nu face voia Mea este satana, și nu mai zice nimeni ca să-l scoată pe satana din el, cum se făcea pe vremea când eram în trup.

... Vei fi lumină, copilul Meu, pentru cei din întuneric. Va veni vremea să fii căutat, nu ca acum, vânat. Dar va fi prea târziu, și atunci îi va spune Dumnezeu: „Înapoia Mea! Când era cu tine, nu-l iubeai. Acum e cu Mine. Pe tine să te vindece stăpânul tău“.

Nu dori semne, nu dori minuni, că mai mare e plata dacă va fi fără minuni.

... Întăriți-vă cu postul și rugăciunea și biruiți pe vrăjmașii care vă atacă pe voi. Aceasta e arma creștinului, că nimic nu-l biruie pe satana ca și acestea, că pleacă din fața ta. Dar nu să postești astăzi și să mai postești la anu’. Nu să te rogi astăzi și să te mai rogi la anu’.

... Tată, sunt oameni de nouăzeci și peste suta de ani, care se tăvălesc ca porcii în curvie până mor; și după ce mor, le face preotul o slujbă, două și s-a terminat. Fiilor, nu vorbim de păcatele acestora, dar feriți-vă de acest păcat, că din pricina a ce este în lume astăzi, Dumnezeu S-a hotărât ca să nu mai fie căsătorie. Acum, ce facem? Stricăm legea? Dar cu ce să împlinim legea dacă n-am cu ce?

... Încă o dată vă spune Domnul: nu fiți îndărătnici la credință, că veți vedea cu toții lucrarea de azi în mijlocul cerului, de la facere și până la sfârșit. Toate trâmbițele vor fi scoase și arătate în fața voastră.Să citiți la Apocalipsă, la vedeniile apostolului Meu, că acolo scrie de vremea de astăzi.

Mai e un pic și toate aceste lucruri diavolești dispar și ia locul altcineva pe tron pentru o clipă, și nici acela nu va fi bun. Tot nebun, și va cădea și acela, și apoi va fi plânsul și scrâșnirea dinților, va fi jalea.

... Să nu vă vadă Dumnezeu prin piețe, prin lume. Te duci după cele trebuincioase, dar să nu fie din cele spurcate și nebinecuvântate. Și Eu am mâncat din piață când eram în trup, dar lucruri curate. Dar astăzi se vând lucruri spurcate, lucruri nebinecuvântate. Unde mai e, măi tată, un Mihail (regele Mihai, n.r.) care nu avea pe piață lucruri spurcate? Un Mihail care zbura cu credința și cu turma sa? Se auzea conducerea sa la cerul sfânt. Fiți pricepuți și nu trădați acest cuvânt, că veți fi osândiți. Am fost îngăduit de Tatăl ca să spun acest cuvânt.

Am văzut la toți creștinii candela aprinsă, dar candela inimii nu este aprinsă. Copilașii Mei, cine vă mai învață așa cu de-amănuntul ca Mine? Este greu ca să nu fiți ai Mei, că Domnul nu Se plătește cu bani, ci cu cele duhovnicești. Coborârea Duhului Sfânt nu se plătește cu bani, ci cu viață creștină. Ați auzit?

... Sunt familii care iubesc mai mult copiii decât pe Dumnezeu, și dacă ar muri un copil al său, L-ar certa pe Dumnezeu de ce a luat copilul său.

01-08-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu, Domnul Iisus Hristos, voiesc să vă numesc popor duhovnicesc. Cunoașteți bine cuvintele Mele, că mulți vor veni să fac㠄minuni“ ca să facă de rușine lucrurile Mele. Se vor arăta pe față, spunând că este de la Dumnezeu lucrarea lor, dar cereți binecuvântare de la Dumnezeu, și duhul rău va pieri din fața voastră, că mulți sfinți au fost ispitiți de duhul rău; până la cel mai apropiat ucenic al Meu a venit, iar când a cântat cocoșul de trei ori, și-a adus aminte Petru.

... Învățați să cântați psalmi, de la unul, la o sută cincizeci. De la cine spun acest cuvânt? De la Ioan Evanghelistul, că aceasta e înmuierea inimii împietrite. Cine cântă un psalm, este cu neputință de a nu primi credință. Asta e jertfa care a mai rămas, că jertfă fără preoție nu se mai poate, că e preoție puțină, și care din ei a mai rămas, este comunist. Au fost amenințați cu suferință, să se lepede, și pe mulți i-au omorât, și cei care au mai rămas, le-au plătit să tacă și i-au înveșmântat cu haina lui antichrist, ca să nu se mai cunoască. Dar cum l-am hrănit pe Ilie în pustie și cum l-am hrănit pe Daniel în groapa cu lei, așa vei primi și tu de la Dumnezeu, numai dragoste și voință de Dumnezeu să ai.

... O, ce de jertfă Mi-a adus sfântul Ilie! Ce de jertfă Mi-a adus sfântul Pantelimon! Dar din vremea de azi nu mai primesc. Ce? Un castron de varză sau un castron de ciorbă, și zice că a adus jertfă, cu unghiile roșii, cu capul descoperit, cu picioarele goale, cu goliciune. Jertfa aceasta nu e plăcută, și se cade la preoțime să nu primească această înjosire. Interzis ca așa persoană să se apropie de sfântul altar, dar îi e frică preotului și o lasă și nu o oprește, că e și el om în serviciu, ca oricine, și ca să nu piardă pâinea, nu se luptă duhovnicește, dar să știți că prin aceasta a stricat nu numai legea, ci și duminicile.

Să știți că sunteți la sfârșit. Nu mai poate Dumnezeu răbda curvia, fumatul, știința falsă, mândria și goliciunea. Du-te, tată, cum Mă duc și Eu, du-te în bisericuță și vezi câte ființe stau în bisericuță. Du-te și la mare și vezi, că nu se mai pot număra cât sunt de mulți.

... Lepădați lucrurile pe care Domnul le-a adus la cunoștință. Domnul nu a purtat îmbrăcămintea care este astăzi din lemn sau din petrol. Se spunea odată la mătase borangic. Aceasta e primită și blagoslovită. Mulți răposați au primit vase cu apă făcute din material plastic și au rămas la vamă fără găleată, că s-a topit din căldura smoalei care este acolo.

... Copilașii Mei, feriți-vă de păcate. Nu mai faceți păcate, căci Dumnezeu nu mai poate îndura păcatul. Păcatul a umplut pământul cu boli, a umplut pământul de plăgi. A venit pe pământ înec de apă, a venit foc, au venit muște, a venit cutremur, au venit lăcuste, au venit molii și lepră, au venit multe, dar lumea de la păcat nu s-a oprit, și mai rău a sporit păcatul său. A venit Domnul să spună: ieși din lume, vino lângă Mine! că să știți că toate se vor prăpădi, căci odată toată suflarea se va îngălbeni. Munții care se fac astăzi, e scris în Apocalipsă că se vor surpa. Nu te uita, tată, că sunt frumoase toate. Fugi de frumos, că acesta e făcut să te amăgească, și vine vremea ca frumosul să se pălească, să se veștejească, și cel urât va fi frumos în fața lui Dumnezeu. Adică cine? Pe creștini îi urăște lumea.

... Dacă vrei să mai vin la tine, roagă-te cu post și rugăciune și voi veni; prin ce tu nu știi voi veni. Viața trăită cu Mine Mă aduce la tine.

... În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și prin acest semn să-L cunoști pe Dumnezeu când vine la tine. Acest semn va fi în lună. Acest semn va fi pe pământ. Acest semn va fi și la tine pe fereastră. Peste acest semn nu vine nici un rău. Nu te rușina cu semnul acesta. Pomenește-l, tată, când ai vreo suferință, când ai vreun necaz, dar pomenește-l, tată, cu credință înfocată.

Israele, Israele, Israele, vine vremea ca prin muncă să-ți câștigi traiul, prin muncă să-ți câștigi odihna sfântă, și mulți și-au ales: unii munca pământească, iar alții munca duhovnicească.

... Crucea e o armă mută cu care vei lupta și nu se aude focul cu care vei împușca. La această cruce piere dușmanul tău, dar poart-o, nu te duce cu ea în păcate, căci crucea se descarcă în locul de păcate. Nu sluji demonului, cu crucea la gât, căci când vei zice: „Piei, satano, din fața mea!“, nu va pieri, căci crucea e profanată.

... Crucea să fie în casa ta ca armă, ca păzitor, ca Dumnezeu. Dacă nu crezi că în acest trup este Domnul Iisus Hristos, pune crucea pe pieptul ei și vei vedea că e așa, că dracul fuge de cruce. O, iubitul Meu popor, strigă Dumnezeu din cer. Nu am venit să înșel pe nimeni. Fii credincios. Iubiți duhovniceasca purtare și lepădați lumeasca purtare.

... Acest trup a fost răpit în această noapte când voi ați dormit, a fost dusă la locuințele unde se muncesc fumătorii, unde se muncesc trădătorii, unde se muncesc vânzătorii, și ar vrea să spună, că uite, nu vrea nimeni să vină la lumină. Împrumută omul un foc de la duhul rău: „N-ai să-mi dai un foc?“. Unde te vei duce când se va aprinde focul pe care l-ai împrumutat de la demon?

A întâmpinat acest trup locuința unui preot fumător. Vai și amar, ce mai chinuri îngrozitoare pentru că a profanat sfânta lucrare! Părăsește sfântul altar și slujba sfântă și se duce și fumează. Îl va părăsi lucrarea cea mai de preț. O va pierde, tată. De aceea, puteți să dați bani cu grămada, că nu vă vindecați de boli, pentru că doctorul nu mai are putere să te vindece. I s-a luat acel har, prin păcatul său. Nu sunt împotriva preoției. Dumnezeu îl cheamă la lumină: lasă întunericul și vino la lumină!

... Munca de astăzi te scoate din flacăra de foc. Lucrează, tată, cu credință. Cum adică? Vine vremea când nu vei mai putea munci și vei mânca din munca aceasta, că mulți creștini usucă pâine și fac pesmeți, dar duhovnicește Domnul a grăit atunci de pesmeți.

... Se căiesc păcătoșii în iad, și ar vrea să fie înștiințați cei din neamul lor, dar nu se mai poate. Uite-l pe Iuda cum se muncește! Crezi că are Iuda neam? Șoimii patriei de astăzi, toți trădează un Iisus.

Dacă cineva vrea să se căsătorească, în Domnul să se căsătorească, și să primească duhovniceasca viață. Pentru că nu mai sunt mănăstiri, nu veți putea duce viața ca mirii. Cine vrea să-și țină viața sa, Domnul o primește cu bucurie, că mai bine să fii fecior decât să dai demonilor fii.

09-08-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Multe minuni s-au făcut când eram în trup și multe minuni se vor săvârși când voi sfârși, că și morții voiesc să iasă să mărturisească această lucrare dumnezeiască. Mulți au fost vii pe pământ și nu au crezut, dar acum plâng cu suspine de cele ce aud de la Mine. Nu acest trup pe care-l vedeți în față este Domnul. Duhul Care S-a coborât este Domnul Iisus. Astăzi vorbesc la cei mai mici de la piept. Mai târziu voi vorbi și celor din împărății.

... O, iubite frate, nu toți creștinii au avut ce au avut cei doisprezece. Nu și cei șaptezeci de sfinți apostoli au avut ce au avut cei doisprezece. Ei s-au încrezut în ce le-au spus cei doisprezece. Așa și voi, luați din această învățătură de la cei doisprezece și nu veți avea rană pe voi dacă veți avea credință. Tu ești sugarul de la pieptul lui Avraam. O, părinte Avraam, miluiește-i pe toți și primește-i și pe ei!

... Puțin, puțin și nu mai vin, și rămâne cine a luat din acest aluat, rămâne de lucrat. A sosit Semănătorul să semene ogorul, dar puțină recoltă a luat din tot ogorul, că iată, toată Apocalipsa am sfârșit, și tu, frate, n-ai văzut.

... De ce te dai înapoi, creștine? La Mine nu mai este moarte. De ce nu vrei să vii? că toate vor fi pe mâna ta. Ah, ce dulceață! Ah, ce plăcere duhovnicească! Plăcerea pământească putrezește, și la sfârșit vei lua iarăși trupul și cu el vei rămâne. Domnul Iisus Hristos dorește să fiți una cu toții, să fiți un cămin.

... Copilașii Mei, vorbesc prin gura acestei ființe. Fiți treji și nu-L judecați pe Dumnezeu, căci cine judecă, judecat va fi, și dacă nu va mai fi această ființă, Dumnezeu va grăi prin rămurică de copac, va grăi prin piatră, dar nu uita că pământul se vindecă prin suferință. Dumnezeu a făcut această lucrare să fie veșnic lângă tine, că mulți creștini zic: „Dacă Dumnezeu lucrează de atâția ani de zile prin această ființă, de ce mai are suferință?“.

... O, creștine, nu știi tu ce este la Mine. Vine cineva: „Vreau să vorbesc cu Domnul“. O, tată, dacă se poate, iar dacă nu, întoarce-te mulțumit, dar nu obliga. Fii mulțumit, tată, că aceasta nu e alimentară. Până nu vine din partea Mea, de unde să-ți dea?

... De ce predicatorul și proorocul nu e prețuit în casa sa, în familia sa? De ce? Pentru că e vremea când se scoală doi împotriva a trei, și trei împotriva a doi; și curvia, și toate celelalte, dar mai întâi și mai întâi este invidia, care a făcut țăndări poporul Meu, căci tot din invidie, din creștinii Mei de azi îi vor vinde pe predicatori și pe trâmbița Mea.

... Fiilor, cea mai bună rugăciune este rugăciunea de noapte, când dorm toate și toți. Alungă somnul de la tine și roagă-te și din ce te apasă, nu numai din carte. Să te rogi pentru toate, și pentru morții cei care nu au pe nimeni să se roage pentru ei, și pentru cei împușcați, și pentru cei spânzurați, și pentru cei înecați, și pentru cei fără lumânare plecați.

... Creștine, nu are voie nimeni să ia hrană în traista sa cât o sta în coliba ta.

... Cereți binecuvântare de la Domnul, că vor veni duhurile necurate și vor spune că sunt de la Mine. Cine nu este de la Mine, acela nu crede în lucrarea dumnezeiască și șade în acest loc ca un străin.

... Aveam un număr mare de preoți care mult iubeau credința și oița Mea, dar acum au fost amenințați cu suferință, să se lepede, și pe mulți i-au ucis și i-au omorât, iar cei care au mai rămas, le-au plătit să tacă și i-au înveșmântat în haina lui antichrist.

... Creștine, nu e în inima ta ceva care smintește? Nu e în casa ta lucru împotriva Mea? Nu ai tu obiecte împotriva Mea? Nu ai tu lucruri ascunse în inima ta? Fiule, nu sluji demonului, cu crucea la gât, și nu ține crucea la întuneric.

... Iată, tată, ce am binecuvântat Eu: un Lucifer am binecuvântat Eu. Unul la început, și unul la sfârșit, că iată ce face Gheorghe Chivulescu de la preoție.

29-08-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiți cuminți, fiți cu luare-aminte. Fiilor, nu fiți copii fără minte. Nu apucați pe drumurile oprite și nu puneți mâna pe foc. Eu, Domnul Iisus, vă dau aceste povețe, că M-am coborât din cerul sfânt în acest trup. Nu mai e vremea cum a fost odată ca să vă pună Domnul Iisus Hristos masă în orice vreme sau în orice timp. Fiți cu luare-aminte și nu fiți supărăcioși. Nu aduceți dureri și răni acestui trup pe care Eu l-am adus în fața voastră spre servirea Mea, că veți plăti toate cuvintele pe care le-am dat, că Eu am pus îngeri din cerul sfânt ca să adune tot ce nu s-a folosit din cuvintele Mele. Tată, Eu nu sunt ca o mamă pământească să-i pun jucării în mâna copilului, și cer din partea voastră ca orice cuvânt să se folosească, să se împartă, că Domnul Iisus a coborât în fața voastră, a adus tot ceea ce trebuia să fie folosit, dar voi, ca niște copii, ați greșit mult pentru cuvântul nefolosit.

Eu n-am venit la voi ca prilej de suferință sau ca prilej de sminteală sau de judecată. În toate zilele voastre Eu sunt pentru voi viață fără de moarte. De ce nu vă gândiți pentru ce a venit din cer pe pământ Domnul în chip ascuns? De ce nu a venit ca altădată, să-L vedeți?

V-am dat iubirea mai presus ca oricărui înger și mai presus ca oricărui sfânt. Nu vă jucați cu cuvintele Mele, că ele nu sunt jucărie pământească. Iubit popor al vremurilor, al veacurilor, dacă ai fi filozof înțelept, ai cunoaște orice cuvânt ce Domnul ți-l pune în brațe ca pe o solie cerească. Dar Eu n-am zis: „Nu ești vrednic de Mine“, ci am voit să fii mai presus ca orice sfânt. Nu am descoperit la nimeni ce am descoperit ție.

Iubit popor, ești scris mai înainte de începutul veacurilor să fii cu Mine. Vai de cine a auzit aceste cuvinte și nu va veni să stea în cerul sfânt, că mai mult ca oricărui păcătos îi va fi pedeapsa.

Ai venit lângă Mine ca un leneș, fără să muncești pentru Mine. Pentru ce? Pentru pământ? Pentru poftele tale? Nimeni nu M-a alinat când Eu te-am mângâiat. Eu te-am pansat, și tu M-ai insultat. Să nu se supere nimeni că nu M-am dus într-un locaș și am rămas aici. Nimeni nu-Mi face întrebare la a Mea supărare. Cerul suferă că nu mai poate răbda și vrea să stea lângă fața ta, că nimeni dintre sfinți nu se bucură până nu va veni sfârșitul, când se vor împărți darurile.

... Sunt sfinte aceste cuvinte. Simțiți-le, tată, acum, înainte de sfârșit. Tată, dacă Domnul Iisus vrea să fii fericit, tu nu trage să fii osândit. Nimeni nu e mai bun și mai milostiv ca Mine. Nimeni nu are ce-ți da din cele ce-ți dau Eu.

După vremea asta vine alta și vine altul, că mai e puțină vreme.

... Legea voastră e legea lui Dumnezeu, și legea lui Dumnezeu este legea voastră. Nu amestecați legea lumii cu legea voastră. Cine calcă legea, să știți că e judecat de lege. Ați auzit? Nu grăiesc pământește, ci grăiesc duhovnicește. O să vină de la apus și de la miazăzi și de la miazănoapte și o să stați toți la un loc, într-o casă. Și atunci pentru ce se face această adunare de familii în jurul templului Meu? Pentru sminteală? Pentru greșeli? O, nu de aceasta am adus din răsărit și miazănoapte, ca să vă smintiți unii pe alții. Vai prin cine vine sminteala! Mai bine să-ți legi o piatră de gât și să te arunci în apă, și lucrul acesta l-am mai spus o dată. Cine are urechi de auzit, să audă.

... Multă mizerie se aruncă pe ea. Multă suferință se aruncă pe ea, dar Eu vin cu năframa Mea și o șterg. Se miră lumea toată când vede că apare câte unul, câte doi în preajma ei, prin această lucrare cerească.

... Păstrați-vă turma, păstorilor, și când plecați la păstorit, postiți și rugați-vă. Cine nu vă ascultă pe voi, pe Mine nu Mă ascultă. Cine vă urăște pe voi, pe Mine nu Mă ascultă, și Eu îl urăsc pe el. Când intrați undeva, să ziceți: „Să binecuvinteze Dumnezeu această casă“, și dacă nu este pentru Mine, să se ia blagoslovenia din acea casă.

28-10-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... Intră pe portița sfântă, intră la Mine, poporul Meu, intră, tată, căci cel mai înalt munte care s-a socotit de frunte, se va dărâma, se va sfărâma. Numai muntele cel sfânt va rămâne pe pământ, că e stăpânit de mâna Mea. Ieșiți din lume, că lumea nu rămâne. Tot ce se cheamă cu Mine, acela va rămâne. Schimbați-vă trupurile. Veniți și vă sfințiți la muntele cel sfânt, care este scris de când sunt veacurile! Veniți aproape! Veniți și auziți cuvintele Duhului Sfânt, că va cânta din toată muzica Sa. Să nu-Mi spuneți Mie în față că nu ați auzit, că și morții îngropați de mii de ani, ascultă și așteaptă să iasă din groapă și să mărturisească tot ce au auzit cât au stat în mormânt în vremurile de sfârșit.

Vino, Israele, la Mine, că am făcut minuni și nu te-ai învrednicit de Mine, iar astăzi, în mormânt, crezi și aștepți să ieși. O, Israele tată, ferice de nepoții și strănepoții pe care-i ai azi pe pământ, că aceia te scapă. Știi care nu va scăpa? Un tâlhar al duhurilor, un ucigător al duhurilor, un vânzător al duhurilor, acela nu va scăpa.

... Păstorașilor, iubiți-vă unul pe altul, că diavolul vă îndeamnă să vă certați, vă îndeamnă să vă urâți și să vă ocoliți. Să nu zică cineva că mai bun este unul, și celălalt nu. Precum unul, și celălalt; fiecare cu darul pe care-l are. Cine-l deosebește pe unul de altul, este lucrător de dezbinare. Păstorașilor, între voi se află unii copii care poartă duhul geloziei. Nu îngăduiți, că aceasta are pe diavolul de stăpân. Păstorașilor, luptați-vă, că unele dintre oile voastre sunt dușmănoase, și dacă li se descoperă păcatele, zic: „Lasă, că știu eu de la cine a venit“. O, de ce, oare, nu primiți? O, ce păziți voi când vă întâlniți între oi? Ce păziți? Nu vă uitați bine? Eu vă spun că dacă merge mai departe, nu vor putea ajunge la locul făgăduit.

Această minune este dată peste tot pământul, dar numai pentru cine crede și este cu Mine. Fără credință în Dumnezeu, chiar dacă l-a împărtășit în ziua în care a murit, nu iese din iad decât numai prin cei aleși ai Mei.

... „Bogdaprostea“ este un lucru prin care se strecoară mila ta în mâna Mea, dacă n-ai lucrat murdar în acest loc.

... Credeți voi această profeție? Și dacă credeți, cum o socotiți: cerească, sau pământească? Prin câte locuri am trecut cu acest trup de mână, și zicea: „Nu mai pot“, și ziceam: „Poți“. Era desculță și bolnavă și urca în muntele cel mai înalt și cobora. A mers mult, mult pe jos acest trup. S-a milostivit Tatăl și a ușurat-o de drumuri. Dar am trecut prin multe orașe și sate, și toți strigau „Osana, binecuvântat este Domnul Iisus!“. De ce atunci au crezut și acum nu mai sunt aceia? Precum în trup, și în Duh, așa e Domnul primit. Totuși am strigat, și iată, o să ajungem și la ultima zi, și va zice Domnul: „Unde este poporul Meu care credea în cuvintele Mele? Unde e?“. Care vom plânge? Noi, sau ei? Toți vom plânge: și Noi, și ei.

... Sunteți rugați să fiți desăvârșiți, cu fapte plăcute, și păziți blagoslovenia pe care ați luat-o din mâna Domnului. Păziți, ca să nu așterneți peste ea altă lucrare. Domnul Iisus te-a uns ca să biruiești și duhul curviei, și duhul geloziei, și duhul urii, și orice păcat. Binecuvântarea Domnului peste cine e, și a ajuns tare, și orice trimis al lui Dumnezeu, care a adus binecuvântare peste poporul Meu, se află mereu. Isaac a dat binecuvântare lui Iacob, pentru că a fost trimis de Dumnezeu ca să-l binecuvinteze. Vezi că obiceiul părinților dă binecuvântare la cei întâi născuți? Ce se întâmpla dacă Isaac dădea binecuvântare peste păgânul acela? Să vorbiți lucrurile acestea. Tată, fiți blagosloviți, și arătați toate lucrurile lui Dumnezeu.

... Înmulțiți oile, din duh, nu din trup. Copiii din zilele de astăzi vor pune foc la bisericuță și la cei ce au credință sfântă; vor porni război cu aleșii Mei. Crezi?

... Aveți în față și postul, și lumea. Alegeți viața cu Mine. Postiți și vă rugați, nu trăiți ca lumea. Cine vrea să facă voia Mea, desăvârșit să o facă, iar cine nu vrea, este rugat să iasă afară de la Mine, dar să știi că greu va fi dacă va ieși. Încă o dată vă spun: se va dărâma un munte înalt și va prăpădi mulțime mare de suflare la a sa dărâmare. O va prăpădi, dar să știți că mai ușor îi va fi Sodomei și Gomorei la judecată decât acestora. Crezi? Un tâlhar al duhurilor, un ucigaș al duhurilor, un vânzător al duhurilor, acela nu va scăpa. Și zic, nu mai omorâți duhurile. Ferește-te, creștine, să fii ucigaș al duhurilor.

... Păstrați-vă, că e gata să nu mai cobor, că prea mult chinuiesc acest vas.

11-11-1979

Cuvântul lui Dumnezeu

... V-am adus în acest loc nu ca să vă îmbogățiți, nu ca să te folosești numai tu, ci să cauți, tată, și folosul altuia. Acesta este pământul făgăduinței. V-am adus lângă Mine. Fiți așa cum cere Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, că nu v-a adus Domnul aici ca să vă smintiți. Fiți neîntinați, că astăzi zic să faci voia Mea nu de frică, pentru că am lăsat liberă voința omului. Înarmați-vă bine cu credință și învățați bine carte, că v-au luat-o înainte adventiștii. David era un copil, și Goliat venise cu gândul de a nimici credința și poporul Domnului și batjocorea pe Dumnezeu. Și l-am adus pe David, l-am luat de la oile tatălui său și l-am adus în fața armatelor păgâne și în fața lui Goliat, dar nu cu pietricică l-a omorât David pe Goliat, ci cu cuvântul și cu puterea credinței.

... Iată, măi poporul Meu, pe femeia care ședea călare pe fiară. S-a suit fiara pe femeie, și acum le-a sosit vremea să fie judecate, și femeia și fiara, și să fie nimicite, și fiara și cei care au hrănit-o. Într-o clipeală de ochi voi face aceasta și se va schimba totul, chiar și marea. Ai să te miri, copilul Meu, și ai să zici: „Oare, așa este? Sau este o părere?“. A sosit vremea, măi copilașii Mei, când Dumnezeu va aduce libertatea, va aduce dreptatea, și nu va mai fi cine să te asuprească. Vei lăsa lucrul tău în drum și îl vei găsi tot acolo, căci nu va mai fi cine să-l fure, că hoțul din fire, n-are lecuire, și va fi greu ca un hoț să mai poată trăi între credincioși, căci Duhul lui Dumnezeu îl vădește, și va fi greu pentru omul rău, că va fi pedepsit de lege.

Vei face fântână în grădina ta, ca fântâna lui Iacov, și la fântână ne vom întâlni. De bucuria care va fi, pruncul nu va mai suge la pieptul mamei sale, și mirele nu se va mai apropia de mireasa sa. Vă dau putere să călcați peste șerpi și peste balauri și nu veți fi vătămați de nimic din ce va veni asupra voastră. Să nu vă înfricoșați. Eu sunt cu voi. Unde vei merge tu, Eu sunt cu tine.

Ai văzut, tată, trâmbița Mea cât era de bolnavă, că nu putea nici să respire? Ia uitați-vă ce bine vorbesc Eu prin graiul ei. Voi aduce iar vremea minunilor, și orice rău care se va întâmpla, se va repara; surzii vor auzi, șchiopii vor umbla.

Să nu purtați, fiilor, haina pe dos. Să nu-ți fie rușine să porți haina pe față, că nici Mie nu Mi-a fost rușine să port crucea pentru tine; nu Mi-a fost rușine îmbrăcat în haina de batjocură pentru tine; nu Mi-a fost rușine când strigau: „Regele iudeilor!“. Puteam să-i nimicesc dintr-o suflare, dar am lăsat să se împlinească, pentru ca să scot neamul omenesc din greul blestem. Am răbdat ca să-i scot pe Adam și Eva din iad. Nu vă luați cu morții, nu faceți ce face această lume, căci pe voi vă pregătește Domnul tocmai pentru ca morții să capete viață și înviere prin mâna voastră.

Păstrați sărbătorile sfinților, căci sfinții vă sunt de mare folos. În fiecare zi sunt sfinți mulți, care s-au jertfit pentru credința sfântă și pentru adevăr și au împodobit bolta bisericii. Nu este nisip în mare, nu este frunză în copaci, nu sunt stele pe cer câți sfinți are Dumnezeu, și în această mulțime i-am socotit și pe cei din cer, și pe cei de pe pământ.

20-11-1979

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:40 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1980

Anul 1980

   * 15-01-1980 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-03-1980 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 16-05-1980 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-09-1980 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, Israele, e vreme grea când tu stai în fața Mea. E vreme grea când Domnul face lucrarea Sa. E vreme grea, lipsită de sănătate sfântă. E vreme grea, tată. Poporul Meu, știi cine te-a zidit pe tine? Prin aceste cuvinte duhovnicești voi lega în înțelepciunea ta și pe cele pământești. Cine ți-a zidit casa și cine te-a întemeiat? Cine ți-a pus temelia ta? Că e de mult de când nu M-am mai coborât în fața voastră, că nu se mai poate, căci pentru mulți cuvintele Mele sunt povară de cădere, și este primită cu necredință lucrarea Mea.

Să asculți, poporul Meu. Cine ți-a zidit de la temei până la acoperiș casa ta? Și nu numai ție, ci fiecăruia în parte Dumnezeu îi pune întrebarea aceasta. Stai și zăbovește și bine Îmi rostește răspunsul la întrebarea Mea. Israele tată, copilașul Meu, cercetează bine ce cuvânt pune Domnul în fața ta. Israele, poporul Meu, cum este bine să te numesc: „Israele“, sau „creștine“, sau „copil al Domnului Iisus Hristos“? Cum este mai frumos să te strig? Cetele îngerești spun să te numesc copil îngeresc.

O, plânge Maica Mea, cea îndoliată. Plâng profeții și proorocii care au profețit ceea ce au văzut. Plâng, plâng cu suspine și cu lacrimă vărsată pe piept de ceea ce întâlnesc astăzi pe pământ și în lucrarea Mea. Israele, poporul Meu, numai suspinul tău nu se mai vede. Nu ți-e dor, tată, de Mine? Nu ți-e dor de cuvântul Meu? Nu am auzit niciodată la voi ca să vreți să mai vină Domnul. Israele tată, nu te îngrețoșa de lucrarea Mea, nu te îndepărta de învățătura Mea, că altă învățătură va surpa viața ta, și Domnul în calea ta nu va mai sta, și va pleca, pentru că nu mai e nimic plăcut din gura Domnului pe acest pământ.

... O, iubite fiu din vremea de astăzi, întoarce-te la începutul legii lui Dumnezeu și citește, că Dumnezeu Se îngrijește să dea înțeles robului Său, și singur vei vedea cărăruia rea, și dacă ești pe ea, te vei da la o parte și vei suspina și vei plânge și te vei întâlni cu Cel ce poartă pe cap cununa, și te va mângâia și te va îndrepta, că iată, nimic nu se mai poate grăi cu aceste cuvinte, pentru că mult s-a grăit și mult am trimis acest cuvânt în fața voastră, că nici un profet nu a primit cât ați primit voi astăzi, și iată că Domnul dacă nu va reuși cu voi, pietrele vor rosti contra voastră; că nimic nu te va ajuta să scapi de furtuna care va veni peste lumea aceasta, căci Domnul a venit să-ți fie ție temei și scut de apărare. Ascultă, poporul Meu, și nimic nu mai iubi mai mult decât pe Dumnezeu. Nu iubi pe cel ce te abate prin cuvântul său, de la Domnul, și te vei mira când Domnul Iisus Hristos va veni din cer pe pământ pentru toți și pentru toate. Și pentru că mai este vreme până se vor despărți, iată că Domnul, pentru mila de poporul Său a scurtat această vreme, și va veni mai repede. Nu mai poate Dumnezeu răbda ce face lumea astăzi. Atât, animalele au rămas cu Dumnezeul lor. Nimic nu te-a zidit pe tine, afară de Mine. Așa am strigat către Fiul Meu: «Acesta este Cel prin Care am binevoit!». Așa va striga Dumnezeu și în fața lumii acesteia: „Aceasta este lucrarea Mea prin care am lucrat“.

Tată, unde este tusea vasului Meu? Am luat-o Eu, ca să pot lucra, ca să pot grăi, și așa va lucra Dumnezeu cu toate, că poate. Ai venit în popor în vreme ca să fii intrigos? Ai venit în vreme ca să-Mi fii curvar? Ai venit în vreme ca să-Mi fii tutunar? Ai venit în vreme ca să-Mi fii vânzător? Ai venit în vreme ca să-Mi fii trădător, ca să-Mi fii judecător? Domnul a spus: aici nu se dușmănește, nu se urăște, nu se pizmuiește, nu se vinde, nu se tâlhărește. Dacă nu ți-a dat Dumnezeu să cunoști un lucru al Său, de ce urăști pe fratele tău, pe sora ta? De la Mine a fost ca să nu cunoști acest lucru. Vinde, creștine, averea ta, ca să capeți înțelepciune, ca să poți sta în locul acesta.

... Floricelelor, nu cu cartea pământească veți intra întru împărăția Mea, ci cu cartea duhovnicească și cu viața duhovnicească veți intra.

O, a fost odată un împărat cu numele de Mihail, și el ducea lumea la cer prin credință, ducea lumea la bisericuță. Și astăzi nu a murit acela, și șade înghesuit într-un colț de pământ și așteaptă. Se duce mereu îngerul Meu și îi spune: „Mai sunt suflete care nu s-au plecat lui Baal“, și el se roagă la Mine: „Ține-i, Doamne, ca să-i am, până voi veni eu, ca să am să fac lucrarea Ta“. Ce ziceți, tată, va mai fi mult? Să știți că Dumnezeu îl va aduce iar pe robul Său.

... Nu mai fiți răi. Nu mai arăta cu degetul păcatul fratelui tău, că dacă ți-aș arăta al tău păcat, e mare. Crezi? Nimic, măi tată, nu-ți dă putere în vremea de durere, decât Dumnezeu.

Mă uitam la voi când ați lăsat și voi chipul nebărbierit pentru o rudă a voastră, și veneați și întrebați: „Mă bărbieresc astăzi, ori mâine, sau când?“. Ce răspuns să-ți dea vasul Meu? O, tinere, ce păcat ai că răbdare n-ai! Nici atât, tată? Floricelele Mele, nu zic să nu vă bărbieriți, dar nu vă mai îngrămădiți. Daniele, asculți? Iată că nu știa trâmbița Mea ce răspuns să dea: „Mă bărbieresc astăzi, diseară?“. O, tată, nu mai ispitiți acest trup, că veți răspunde. Cât vrei să ții, cât prețuiești și cât iubești, atât să ții. Nu te-a forțat nimeni să ții dacă n-ai dragoste. Așa e dat de la sfinții părinți: când pleacă cineva din casa ta, să împlinești lucrul acesta, dar nu cere măsură de la nimeni cât. O să vină timpul să nu te mai bărbierești. Nu te obligă nimeni. E o taină a Mea, care nu se spune. O să vină timpul ca dragostea Mea să te dea pe față că ești creștin. Dar va veni timpul, și vine, când voi sta în fața voastră mereu cu cuvinte sfinte. Vine dacă am pentru cine.

... Israele, fiul Meu, știi ce preț ai? Ești în vremea scumpirii. Știi ce preț ai? Cui dai prețul tău? Faci bogat pe duhul rău, cu prețul tău. Ce te vei face? că de la distanță voi spune: „Întoarce-te înapoi, că nu ești al Meu“. Nu fi ca Israelul pe care Dumnezeu l-a scos din robie, și acolo îi părea rău de mâncare și cerea carne. Tată, mai înainte de voi, moșii și strămoșii voștri erau sărmani și aveau în casă și în ogradă și în toate vasele lor pe Dumnezeu, dar astăzi a venit bogatul acesta și râde de săracul de atunci. Zice c㠄A fost înapoiat și leneș și nu a muncit atunci, dar astăzi iată ce case mari facem noi!“. Astăzi, duhul rău a prins mii și milioane de locuri, de hectare și s-a făcut stăpân pe ele.

... Rugați-vă, postiți și nu stați nepăsători, că avem de trecut un loc periculos, dar Domnul este cu voi; înțelegeți neamuri și vă plecați. Învățați copiii să zică: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu“.

... Din anul 1955 când Domnul a adunat ucenici, le-a spus la aceștia: «Care aveți pământ, împărțiți-l la săraci», dar nu a crezut nimeni. Atunci se putea face contract, acte și împlineai și milostenia, și scăpai și de păcat.

15-01-1980

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, poporul Meu, numărătoarea veacului lui Dumnezeu, numărătoarea de la sfârșit! Când te unești cu numărătoarea de la început, care s-a făcut prin Duhul Sfânt? Unde este numărătoarea de la sfârșit? Care știți de ea?Dumnezeu, de la început, de când a zidit acest pământ, a numărat primul om, pe Adam. Fericit cine va fi la sfârșit numărat...

... Creștine, ai călcat în urma lui Adam și Eva, și de aceea îndrăznești să săvârșești urgii, dar Adam a avut mântuire. Pentru tine altă mântuire nu va mai fi.

06-03-1980

Cuvântul lui Dumnezeu

... Israele, poporul Meu, te așteaptă Dumnezeu, dar tu nu crezi și nu iubești așteptarea Mea și nu crezi ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine. Israele tată, vino să mănânci la masa Mea. Te aștept. Caută în sfânta Scriptură, că vei găsi unde spune că «Mă duc la Tatăl Meu și pregătesc loc pentru tine». Vino! Te aștept cu porțile deschise, de când te-am înviat, dar nimeni n-a venit. A venit ziua de înălțare, dar nimeni n-a venit. Ce vine în urmă, tu nu vezi. Vine un pârâu mare, de sânge, dar dacă vei fi cu Mine, numai așa vei scăpa.

Poporul Meu, arma ta e crucea Mea. Poporul Meu, gloria ta e credința în lucrarea Mea.

... Păstorașilor, rugați-vă cum s-a rugat proorocul Zaharia să aducă Dumnezeu din cer pe cineva cu putere mai mare, că să-l trezească pe popor din necredință. Așa s-a rugat el la Mine când a văzut că nu-l mai ascultă poporul. Așa să vă rugați și voi.

... O, iubitul Meu, să fii ca o lumânare de ceară curată din stupul Meu.

Copilașii Mei, nu risipiți ceea ce v-am dăruit de douăzeci și cinci de ani, că va veni ziua și ceasul, cum M-am arătat lui Cleopa și lui Luca, așa Mă voi arăta și vouă, și nici unul nu veți fi lipsiți de a vedea acest trup care a fost răstignit.

O, tată, ce zi măreață a fost ieri! O, poporul Meu iubit, întru care am binevoit să Mă fac cunoscut! Am învățat popoare întregi, și iată ce am luat: patru piroane și o coroană de spini, și am mai luat o suliță în coastă. Fericit cel ce va bea din izvorul acesta.

O, poporul Meu, vă roagă Dumnezeu să dispară dintre voi ura, dușmănia, gelozia, mândria, încăpățânarea, lăcomia de avere, că vor veni de la răsărit și de la apus persoane care vor să stea aproape de lucrarea Mea. Cine să le facă lor casă? că nu mai au pământ să facă, fiindcă l-a luat Gog. Dă-le tu din acoperământul tău, că însutit vei avea și nu te vei mai văita că n-ai loc în casa ta. Ce-Mi folosește Mie că am adus copii în locul acesta, și între voi e dușmănie? Copilașii Mei, dacă erați cu Mine, Îmi deschideați ușa de prima dată și spuneați: „Intră, frate, că nu la mine, ci la Domnul intri“. Să dai slavă lui Dumnezeu că au venit lângă tine creștini! Dar câți aveți casă, de la nici unul n-am auzit: „Vreau și eu, Doamne, să primesc pe robul Tău sub acoperământul meu“. Nu, tată, voi căutați avere bogată. Cu bani ai dat, cu bani voi da. În dar ai dat, în dar vei lua.

Aveți-vă ca frații și ca îngerii; nu îngerii cei răzvrătiți. Copii, deosebiți-vă de lume. Tată, deosebiți-vă de lume întru toate. Nu fiți ca lumea. La nimic să nu vă asemănați cu lumea, căci cine se aseamănă cu lumea, nu va fi cunoscut de Dumnezeu Tatăl.

... Ce-ți este mai de folos? Să mergi cu Domnul în cer, sau să rămâi jos, unde vor mânca fiarele munculița ta, și rugina argintul tău? Mulți au venit la cer și nu au cu ce plăti vămile, căci comoara lor au lăsat-o la C.E.C.

... Biserica nu este cantină, nici sală de mese, nici restaurant, și am mai spus că în sfânta biserică nu se servește decât numai sfânta Împărtășanie și anafură. Ce se mănâncă peste acestea, este blestem.

O, tată, trecem printr-un mare măcel, dar dacă vei fi cu Domnul, nu se va atinge acel măcel de tine, și acesta e pentru cel ce L-a alungat pe Dumnezeu din inima sa, pentru acela care se luptă împotriva Mea.

... Ce v-a stricat de o loviți? Ce v-a făcut de o mâniați? O, tată, numai atunci când veți băga-o în groapă veți vedea cu ce stare a plecat de la voi. Ai să strigi: „Iartă-mă, mămica mea!“. Dar este înger care stă la cap și la picioare, și unul în stânga, și unul în dreapta, și vă va prigoni și vă va despărți, și atunci vei vedea că ai fost rău și necredincios.

16-05-1980

Cuvântul lui Dumnezeu

... Unde nu este Dumnezeu, acolo locuiește duhul rău. Unde este ceartă și minciună și invidie și tâlhărie și lăcomie, acolo este duhul rău, și acela se cheamă robul său.

... Creștine, am pus toate pe pieptul tău, ca să alungi pe duhul rău. Vino, că a venit duhul rău să se facă stăpân pe templul Meu. Vino și scoate-l afară, că se vor închide porțile cerului și nu vei mai avea pe unde intra. Dacă veți fi ascultători și veți avea credință sfântă, prin fapte, vom cumpăra întreaga țară. Să știți că nu banul cumpără, ci fapta bună. Banul e al cezarului. Fapta bună ne aduce pace, sfințenie, libertate. Cu o faptă bună, luminoasă, vei câștiga împărăție, tată.

... Fiți credincioși în Domnul Iisus Hristos, nu așa cum zic unii că sunt credincioși și zic: „Slăvit să fie Domnul Iisus Hristos!“. Bine ar fi să fie așa, dar a furat duhul necurat aceasta, și nu face spre lauda Domnului, ci spre ispitire, ca să te înșele pe tine. Dar tu, care ai stupul plin de miere de albine, nu te vei amăgi, ci vei cunoaște ce e pentru Mine, ce e pentru tine și ce e pentru moarte.

... Cine este cu Dumnezeu, va mântui până la al miilea neam, dar nu și pe cei ce au fost în locul acesta.

... Trupul acesta este o mână de țărână, pe care l-am purtat prin foc și prin apă și prin mare și prin tot felul de durere fără mângâiere.

... Cununa pentru fapte nu a primit-o nimeni. Se duc sfinții și întreabă: „Mai e mult, Doamne?“. „Mergeți la locurile voastre, căci până nu vin cei din necazul cel mare, nu vom împărți darurile.“ Așa vă spune Domnul: tu vei fi cel din necazul cel mare, pe care te așteaptă cerul cu pompă.

... Am văzut la mare preoți în pieile goale. Plângeți și vă tânguiți, că acela nu are voie în pielea goală. Pe acela nu-l mai ascultă Dumnezeu.

Spune, creștine, ce auzi de la Mine? Nu e îngăduit preotului să-și părăsească locașul sfânt și costumul sfânt, pentru că e harul lui Dumnezeu. De aceea a ajuns lumea moartă, și să știți că moartă va fi, și mânia lui Dumnezeu plutește pe deasupra întregii lumi.

... Nu sunt împotriva legii, ci am venit s-o împlinesc, dar voi veniți-Mi lucrători. Uite, se zidește o bisericuță. Nu e nici cărămidă, nici zidari, nici bani. Și dacă o va zidi, nu mai are nici un preot, și apoi nu mai are nici har. Muncește, creștine, și la Mine, că dacă nu va mai fi preotul, va veni Dumnezeu și o va îngriji, că nu e pusă să se ruineze.

... Duhul lui Dumnezeu nu locuiește cu duhul rău. Ori unul, ori altul. Și într-o casă am văzut că e un creștin și un călău, chiar soț și soție, și se despart, căci se ucide unul din ei.

... Cine bea alcool, acela să nu se aștepte la bine. Cine a pus o picătură de alcool pe masa sa, nu zic în gura sa, de la acela a plecat Dumnezeu cu binecuvântarea Sa. Ai văzut pe Domnul bând alcool pe pământ? Dar nu a băut decât apă și vin. Vin a băut ca să se împlinească ce s-a zis prin prooroci.

Cine pune alcool la pomană, la praznic sau la parastase, nu este primit de Mine.

Multe ființe au încercat și vor mai încerca să ispitească lucrarea Mea, dar nu vor putea. Multe lucrări sunt sfinte, dar vei auzi de proorocie, că e colo și e colo. Nu te amăgi, că o fac duhurile rele mai gustoasă și o lași pe cea sfântă.

03-09-1980

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:46 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1982

Anul 1982

   * 01-05-1982 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-05-1982 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-06-1982 Cuvântul sfintei Virginia
   * 10-07-1982 Cuvântul sfintei Virginia
   * 01-08-1982 Cuvântul sfintei Virginia
   * 13-08-1982 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... O, scumpi păstori pe care v-am lăsat să păstoriți turma mea de oi! Fiți cât mai blânzi cu oile, așa cum este și Domnul, și dați-le cuvinte dulci și mângâiere și ridicați-le pe cele căzute; nu le lăsați să piară, că multe oițe mai mult se depărtează de lucrare. O, vorba dulce mult aduce. O, de m-ați vedea cât sunt de zdrobită și de disperată din pricina oilor care nu mă ascultă! Întrebați pe lelica mea, că ea mereu mă vede. Sunt așa cum mă vedeați, zdrobită de dureri, cerând milă de la Domnul să-mi aline durerile. Așa sunt și acum, și cer milă de la oi, ca să mă asculte.

... Cine are urechi de auzit, să audă, și cine are inimă pentru Domnul, să înțeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că nu mai e timp de întinare și de pofte trupești, dar luați bine seama, că sunt între voi lupi îmbrăcați în piei de oi.

01-05-1982

Cuvântul lui Dumnezeu

... O, dacă pe toată lumea de pe fața pământului ar câștiga-o Domnul, câtă bucurie ar fi în cerul sfânt! Ar coborî Domnul cu toată slava Lui pe pământ. Cât e de întinată lumea de azi cu tot felul de păcate, dacă ar părăsi toate păcatele și s-ar întoarce la Domnul, ar șterge Domnul tot, numai s-o scape de iad și de muncile cele veșnice. O, cât de milos și de îndurător este Domnul și cum Se uită la Măicuța Lui, care se roagă să mai amâie de azi pe mâine pieirea lumii!

... Fiți ascunși, să nu vindeți aceste scrisori, că sunt de sus, de la Domnul, nu din mormânt, de la morți. Cine va vinde, va cădea în osânda lui Iuda Iscarioteanul.

... Acest acoperământ al meu, unde v-am lăsat eu, este și va fi ca un obiect sfânt în care Și-a făcut Domnul lucrarea, și vă va fi de mare folos, așa cum i-a fost lui Noe corabia, dacă veți lucra după voia lui Dumnezeu.

20-05-1982

Cuvântul sfintei Virginia

... Slăvit să fie Domnul în cer și pe pământ,

De îngeri și de oameni, căci El e Domnul sfânt.

Slăvit să fie Domnul, acum și pân’ la moarte,

Aceasta e cântarea, nu vorbele deșarte.

Lelica mea, trezește-te și mă vezi, că am venit și vin mereu, dar nu mai am mult de venit. Mai am un pic, mai am un pas. Servește-mă, lelica mea, că mă servești în binele tău și al poporului și al tuturor celor care mă ascultă și mă primesc. Cel care m-a primit, să mă primească mai departe, că nu se va înșela, și mult va folosi. Tot poporul care are urechi de auzit, să audă, că nu mai e timp să stai la îndoială. Cine alege fericirea, pentru vecii vecilor o alege. Cine alege neascultarea, iar, pe vecii vecilor o alege, că se va închide ușa și va rămâne pe afară.

O, poporule al Domnului, tinerii mei din turma mea! Vă roagă Domnul să nu vă supărați pe El că v-a oprit căsătoria, că v-a oprit acum, când e gata să vă dea răsplata ca să fiți ai Lui, ai cerului și nu ai iadului. Răspândiți această hrană la toate oile care sunt câștigate prin trâmbița Domnului, că mai sunt oi care nici nu știu că S-a întors Domnul înapoi la ei ca să-i pregătească pentru fericire.

... O, poporul meu scump, oile mele scumpe! Pentru voi mă lupt și pentru voi am pus trâmbița în lucrare. Fiți ai mei, fiți gata pregătiți, că vine Domnul în curând. Răspândiți această hrană la toate oile care sunt câștigate prin trâmbița Domnului, căci mai sunt oi care nu știu că S-a întors Domnul înapoi ca să le pregătească pentru fericire.

25-06-1982

Cuvântul sfintei Virginia

... O, lelica mea, fii bine atentă la ce spun eu, la ce te rog eu. Avem mult de lucru. Când mai terminăm? Cine să mă ajute pe mine să îndeplinesc ceea ce mi-a dat Domnul? Lasă la o parte toate și ajută-mă. Uite ce zice Domnul: „Unde ți-e poporul, Verginica? Aveai o turmă mai mare de oi. De ce le-ai lăsat să se răspândească? Sună din trâmbiță mai tare, să audă toate oile, tot poporul să audă, să se trezească din somn, din nepăsare. Sună goarnă de pregătire. Trezește-te, poporule, din amorțire! Dezbrăcați-vă de omul cel vechi și îmbrăcați hăinuța omului nou. Nu mai stați pe gânduri. Nu mai stați la îndoială“.

Scumpul meu popor, pregătește-te iute, nu mai sta. Te cheamă Domnul să-ți dea ceva ce n-ai avut în viața ta. Poporul meu, fericirea cea veșnică pe care o dă Domnul poporului iubit este scumpă, dar nu se cumpără cu bani; se cumpără cu ascultarea învățăturilor sfinte. Nu râvniți la lumea care trăiește în marele desfrâu, cu toate poftele ei și ale satanei. O, vai și amar, că nu știe această lume ce o așteaptă și cum va plăti acest desfrâu pe care-l trăiește! Nu mai are cine să vină lumii în ajutor, căci cine este astăzi la putere, îi spune că nu este Dumnezeu.

... Poporul meu iubit, oile mele din toate colțurile care ați avut parte de lucrarea Domnului de altădată! Vă strigă Domnul și vă cheamă să vă treziți, să vă adunați și să vă îndemnați, că uite, Domnul v-a luat trupul cu lucrarea de altădată, că era plin de dureri și suferințe, dar v-a trimis duhul cu lucrarea înapoi.

10-07-1982

Cuvântul sfintei Virginia

... Am băgat de seamă că vi se pare amară hrana mea. Văd că nu vă mai place a mânca. O, cum nu vreți să luați aminte să mă ascultați? Domnul pentru asta a slobozit trâmbița Lui iară pe pământ, pentru ca pe poporul Lui să-l pregătească în așa fel să nu aibă parte de înfricoșata judecată.

Știți cum să vă fie cuvintele? Dulci ca mierea, și să vă uniți și să vă iubiți ca albinele în stup; cum lucrează ele și muncesc și aleargă toată ziulica, din floare în floare, și din munca lor iese numai unire și dragoste și miere dulce, de se îndulcesc toți care mănâncă. Fiți deosebiți de lume și la purtare, și la cuvinte, și la post, și la hrană. Fii deosebit cu totul de lume, ca să te cunoască Domnul când va veni să aleagă oile din capre și neghina din grâu.

... O, zice Domnul: „Verginico, vei merge înapoi pe pământ și întări-voi trâmbița Mea prin mlădița crescută dintr-o rădăcină cu tine, pentru pregătirea poporului pe care l-ai câștigat“.

01-08-1982

Cuvântul lui Dumnezeu

... Când pleci undeva sau ai plecat cândva, nu te-ai îmbrăcat cu hainele și cu toate până la piele curate? Ba ai făcut și o băiță, ca tot omul, să fii curat. Cred că n-ai plecat niciodată jumătate îmbrăcat curat, și jumătate, murdar. Acum de ce nu voiești să te îmbraci curat, cu toate, până la piele și dincolo de piele? Adică să-ți îmbraci trupul și pe dinafară și pe dinăuntru cu hăinuță curată, curată, fără nici un fel de pată, că așa te vrea Domnul, și așa te poate ridica sus la El.

... Femeia care este adevărată femeie creștină, este cheia tuturor hăinuțelor. Ea curăță hăinuța soțului și a copiilor și pe a ei prin viața ei trăită după voia lui Dumnezeu, și prin smerenie și înțelepciune ea va curăți hăinuțele de la toți cei din casă cu ea. Femeia creștină adevărată este cheia tuturor bunătăților. Femeia lumească este cheia tuturor răutăților care duc pe om la pieire.

13-08-1982

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:54 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1983

Anul 1983

   * 28-01-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-05-1983 Cuvântul sfintei Virginia
   * 01-06-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-07-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-09-1983 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... S-a umplut pământul de secte care săvârșesc fapte în afară de voia Domnului. Aceste secte care au lăsat calea cea dreaptă vor sta de vorbă cu Dreptul Judecător. Nu mai e mult, și aceste secte care umblă pe căi rătăcite, în afară de calea dreaptă a poporului creștin-ortodox, acestea vor fi date pe față și se vor numi îngerii lui antichrist.

28-01-1983

Cuvântul sfintei Virginia

... Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână și un carnețel și îmi spune: „Iată, Verginico, îți dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliță este a ta. Îți va fi armă de biruință, ca să nu se apropie nici un vrăjmaș de tine, iar în acest carnețel vei trece toate faptele bune ale tuturor suflețelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Și vei merge pe pământ, însoțită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărțit de tine, dar nevăzut de nimeni, și vei suna trâmbița de trezire și de pregătire, prin mâna surorii tale; tu, cu gura, și ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, și luați legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiți oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite“.

... O, suflețelele mele! De ar trăi trupul suta de ani și peste sută, dar sufletul când iese din trupul omului, numai treizeci de ani are, și nici nu mai îmbătrânește și nici nu mai întinerește, și este frumos la înfățișare și se uită lung și cu dispreț la trupul în care a locuit și se miră cum de a putut sta în așa trup, mai ales dacă vede că de când a ieșit din trup, îngerașul stă departe de el și duhurile necurate îi dau târcoale. Se înspăimântă și se uită la trup cu scârbă, dar el nu știe unde se duce și ce-l așteaptă. Dar trupul care a trăit după voia Domnului și a avut grijă și de suflețel, stă sufletul trei zile lângă trup și îl privește, și pe urmă îl ia îngerașul și îl duce pe unde au călcat picioarele trupului, și îngerașul îi arată tot ce a săvârșit trupul în viața lui, și apoi se duce și îl înfățișează în fața Domnului, și de acolo îl ia și îl duce la cele 24 de vămi, până i se fac soroacele. La fiecare soroc, trece o vamă. Nici un muritor nu este să nu treacă pe la aceste vămi.

03-05-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, zilele de post să fie lucrate cu dragoste și cu smerenie, nu cu cârtire și laudă. Rugăciunea, feriți-o de lumea de astăzi, că lumea, dacă vede pe creștin că se roagă la Dumnezeu, în loc să facă și cel din lume așa, prinde ură pe creștin. Lumea când îl vede pe creștin că postește, îl ia în batjocură și râde, face haz de viața creștinului, dar voi nu vă păliți de hazul lor.

01-06-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cine nu leapădă păcatul cel greu, întinarea, acela nu-L iubește pe Domnul, și nici Domnul, întinat nu-l primește, oricât ar fi el de iubitor de Dumnezeu, că Domnul socotește că nu voiește fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se șterge oricât ai freca. Nu se șterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.

04-07-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Luați bine seama, că am ajuns la marginea prăpastiei cea mare. Nu știe nimeni și nu o vede nimeni. Iată, Domnul a venit în marginea prăpastiei și Își întinde mâna la fiecare ce e al Lui, ca să-l apuce Domnul. Și îl va trece, va trece această prăpastie. O, Domnul, cu blândețea și mila Lui, întinde mâna Lui puternică la fiecare suflet să îl treacă, și voința Lui ar fi ca nimeni din ai Săi să nu scape în această râpă fără fund. Dar dacă înșelătorul și stăpânul acestei prăpăstii a umplut pământul de duhuri rele ca să orbească ochișorii la toată omenirea să nu mai vadă și nici să nu mai audă nici un strigăt de scăpare, să meargă până o scăpa unde nu mai poate ieși, atunci omenirea va deschide ochii mari, dar e prea târziu.

O, deschide, sufletule de creștin, ochii mari înainte și vezi mâna care te așteaptă cu nerăbdare să te treacă prăpastia. De ce stai nepăsător și nu te apropii să dai mâna Domnului, să te treacă El? Pune-ți toată nădejdea în această mână și milă, că e puternică și te poate scăpa de această prăpastie și de orice rău, dar iubește-L și ascultă-L și nu sta nepăsător, că a venit în scăparea tuturor.

... O, suflețelelor de preoți, aveți datoria să strigați în biserică la popor să facă închinăciunea dreaptă. Aveți datoria să îndrumați poporul care vine la biserică, să știe cum să se poarte în biserică și cu ce frică și smerenie să stea la sfânta Liturghie. Nu mai dați voie la lume să intre când nu trebuie în biserică. Veți răspunde de aceste păcate. O, ce au ajuns astăzi locașurile sfinte! Numai lume, lume fără Dumnezeu.

11-09-1983

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:56 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1984

Anul 1984

   * 12-01-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-09-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-11-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-11-1984 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, vă mai dau o povață bună. Căutați un preot bun, sau vedeți, poate vrea cel de aproape, dar să ia cartea cu toate păcatele și să nu rămână nimic nespus, că orice lucru mic te încurcă, și satana abia așteaptă. Și chiar dacă nu-ți dă preotul nevoință, fă-ți singur, și numai apoi să iei sfânta fărâmiță. Nu lua sfânta Împărtășanie cu sufletul încărcat de păcate, că luați foc care vă arde și, în loc să vă mântuiți, mai rău vă osândiți.

12-01-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să se caute calendarele vechi, ca să se vadă cum se țin cu adevărat sărbătorile. Să vă luați după Ceasloave, că acelea au mai rămas după voia Domnului. În calendar scriu comuniștii ce vor ei.

14-09-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cerul voiește ca acest mănunchi, această mână de popor să lumineze calea prin întuneric, să strălucească în locul soarelui când va fi beznă pe pământ. Domnul va triumfa prin întuneric cu această mână de popor, ca să-l arate la tot ochiul de pe pământ.

Am oprit căsătoria și întinarea la creștini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deșartă care se întinează până moare. Cine nu-și spală hăinuța, nu se poate strecura la Domnul. În lume nu se mai folosește nici postul, nici rugăciunea, ci numai curvia. Vor fi trupuri care vor zăcea, și sufletul nu va ieși.

... Nici în mănăstiri nu se mai folosește ce cere cerul. Nu se mai folosește nici privegherea, nici postul.

... Fiecare sfânt ocrotește și are grijă de sufletul care-i poartă numele. Cereți ajutorul sfântului, dar fiți creștini, nu ca lumea care folosește înjurătura și fapta rea. Fiecare sfânt plânge de sufletul care-i poartă numele dacă vede rele la creștin. Sfântul Vasile are multe suflete care-i poartă numele, și puțini are care-l cinstesc după voința cerului. Mulți zic că îi fac cinste sfântului Vasile, și îl bucură pe satana cu ce fac în ziua sfântului. Dacă vrei să faci o voință a sfântului, fă o masă și cheamă săracii. Azi e plin pământul de cei care poartă nume de sfinți, dar în ziua sfântului îl cinstesc pe satana. O faptă plăcută sfântului este să dai ceva la cine n-are, din puținul pe care-l ai. Să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire.

04-11-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu sunt Domnul domnilor, Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Sufletelor neîncrezătoare, am venit să vă fac încrezătoare. Am venit să vă străpung în inimioare, că nu e cuvântul minciunii, ci e cuvântul cel puternic. Am venit să vă dau mâna să vă scot din întuneric. Sufletele Mele, cine vă face să nu vă încredeți? Cine vrea să vă apuce?

Iată, a sosit momentul să stați de vorbă cu Cel ce v-a trimis această rază de lumină să vă lumineze mintea și calea. Cu foc și durere vă spun, cu cuvânt puternic: nu mai stați la îndoială, nu mai stați! Întăriți pasul!

... Toți ziceți că Verginica e moartă, că a murit. N-a murit, dar de vă e dor să vedeți ce va fi ea, dați-i ascultare. Știți cum va fi ea? Mamă a tuturor creștinilor din acest popor, și veți fi copiii ei. Ea Mă roagă în tot timpul: „Doamne, nu mi-i lăsa! Nu Te uita la ei că nu mă ascultă. Nu mi-i lăsa pierzării!“. Și pentru toată România și pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea. O, nimic nu e mai scump pentru Dumnezeu decât creștinul. Iubește Domnul creștinul ca pe biserica Sa.

... Tată, gândiți-vă la durerile ce vor veni peste trupuri. Nu poate omul suferi durerea de măsea, dar ce va face omul când va suferi pentru orice păcat? Lumea care trăiește în curvie și în beție, va trece prin chinuri și va striga moartea, dar nu voi trimite moartea până ce nu voi spăla urma păcatului. Mă uit și privesc peste tot pământul. Copii de-o șchioapă cu țigara în gură. Se întrec la beție femei și bărbați.

05-11-1984

Author:  Duhul [ 1.3.2008, 23:58 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1985

Anul 1985

   * 19-10-1985 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Azi lumea nu mai știe nimic, nici că se lasă sec de Paști sau de Crăciun. Azi e de-a valma. Înainte postea lumea toate posturile. Azi toată munca e pentru trup, să-i dea omul trupului ce-i place. S-au făcut trupurile ca butoaiele. Nu se mai știe când e ziua crucii, când e sărbătoare. Azi omul mănâncă în fiecare zi carne. O, fiilor, azi sunt distrus ca atunci când eram pe cruce. Sunt distrus pentru starea lumii de azi.

... Și lui Noe înainte de potop i-am cerut să fie curat, el și toată casa lui. A văzut Noe potopul? A văzut Lot ce a ars unde a fost el? Nici tu nu vei vedea dacă asculți ce-ți cere Domnul.

19-10-1985

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:09 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1986

Anul 1986

   * 27-05-1986 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veți vedea unde e dacă vă pregătiți. Ierusalimul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.

27-05-1986

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:11 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1987

Anul 1987

   * 15-02-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-06-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-08-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-11-1987 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Se lucrează totul fără Dumnezeu. A ajuns biserica s-o viziteze toți ca pe un locaș de vizită, dar nu să se roage în ea pentru mântuire și pentru iertarea păcatelor.

... Copiii Mei, Dumnezeu când l-a făcut pe om, cu multă grijă l-a făcut din țărână, cum ai face o păpușă din pământ și din apă și din înțelepciune. I-a suflat apoi: „Fuuu!“, suflare de viață, și nu i-a pus Dumnezeu nici sticluță de gât, nici țigară în gură, ci l-a înzestrat cu înțelepciune, cu frumusețe, cu fel de fel de daruri. Dar iată, acum omul folosește deșteptăciunea și înțelepciunea nu ca Dumnezeu, ci împotriva lui Dumnezeu. Nu e omul mulțumit așa cum l-a făcut Dumnezeu, și se afumă cu țigara și bea până-L înjură și batjocorește pe Dumnezeu cu cuvinte mârșave. De ce nu întorci, fumătorule, țigara cu focul în gură? Nu suporți focul. Așa nu vei putea suporta osânda judecății. Judecata e aici; ea va fi în România. De aceea Măicuța Mea strigă pentru România.

... O, munca e iubită de Dumnezeu, dar nu așa ca să te cheme la muncă sau să te duci la muncă în zilele de sărbătoare.

15-02-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... E momentul să trăiești cu soția ta ca și cu o soră, că e sfârșitul și nu mai ai loc dacă nu faci așa.

11-06-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cobor cu toată încrederea că voi culege și Eu ceva pentru fericire. E la fel cum cobori într-o grădină și privești florile sădite și culegi de colea una, de colea una și faci un buchet de flori care-ți sunt dragi, ca să le ai pe masă. Așa și Eu vreau să culeg de pe pământ numai pe cine-Mi place, numai pe cine-l văd că l-aș putea face vrednic să stea cu Dumnezeu la masă, pentru că îi aduce Dumnezeu de veste că odată cu sfârșitul acestui veac se întocmește nunta Mirelui ceresc, și a plecat pe pământ după meseni. Nu cheamă la nuntă învățații sau bogații sau pe cei care nu-L vor pe Dumnezeu. Îi cheamă pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

... Toată omenirea de pe pământ este ca într-o pânză de păianjen a pierzării. Acest păianjen al lăcomiei umple tot iadul cu zidirea lui Dumnezeu.

Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos.

22-08-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măicuța Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost țară sfântă și pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana și pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuței:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

E mare acest cântec și e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuța, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuța Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana își face loc fără să vrei și îl duce și în gurile rele. Toate gurițele să repete la rugăciune acest cântec pentru țara Mea.

15-11-1987

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:13 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1988

Anul 1988

   * 14-05-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-11-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-11-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-12-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-12-1988 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Dragostea ta e cuiul cel mai dârz, care răzbate prin orice și răzbește în orice.

... Întotdeauna să ții seama de fărâmița din trupul Celui ce Și-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.

... Nu mai vreau să țin pământul pentru tineretul de azi. Pământul nu e creat de satana. El a creat numai durere și amar. Durere aduce în toate. Păi să-l iubești cât de mult, și tot în foc te duce. Asta e plata lui: te desparte de binele tău și te duce în foc. Nu mai are cine să spună. De aceea am făcut această minune, să vin din cer să vă spun de ce să vă feriți.

14-05-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu cobor cu dragoste și cu iubire cerească în acest loc (mănăstirea Nămăiești, n.r.), dar uite ce Mi-a băgat vrăjmașul aici! Am pus deoparte o mare bucurie pentru ce am aici, și uite ce face vrăjmașul! Locurile sfinte, cuibulețele Mele, am zis să fie punctul cel mai de preț pentru cer. Eu vă dau din mila cerească și părintească. Ce ziceți? Să am încredere, sau nu? Cămăruțele pe care le-ați făcut, le-ați făcut lux, tată; lux, și hăinuța tot lux. La Dumnezeu nu trebuie lux. Dumnezeu coboară în sărăcie, și bogatul zgârcit merge în iad. Ce aveți aici!

... Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, și veți vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.

07-11-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... De vreți să trăiți pe pământ, aveți răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, și apoi vă fac moștenitori pe pământul curat, dar și voi să fiți curați. Tată, procurați-vă din timp hrană pentru luminița din perete și n-o țineți aprinsă la ochii lumii. Păstrați-o, că aceea vă aduce lumina cerului.

08-11-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Preoțimea nu știe că aici se clădește Ierusalimul cel nou. Acum el e ascuns; nu vreau să-l dau pe față. E așa cum ai începe o casă, și cei ce au început lucrul s-au îmbolnăvit, și am făcut rost de alți lucrători și tot îl termin.Atunci n-ați văzut că vrăjmașul era între voi și bătea din palme când am luat trâmbița Mea.

... S-au descoperit prin lucrarea Mea moaștele sfântului Ioan Botezătorul și s-a făcut întrebarea la cei ce stau mari dacă-l primesc în țară, dar nu s-a dat răspunsul. E trupul fără cap, cum l-au îngropat când i-au tăiat capul. Maica Mea strigă ca să fie primit în România. Cine l-o primi, acela are scăpare. E ca un bulgăre de aur. Nu vă spun unde e. Rugați-vă ca să fie primit în România. Rugați-vă ca România să primească moaștele nașului Mântuitorului.

... Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cerești, să mirosiți de la distanță, și voi face minuni cu voi, dar stați de partea Mea.

06-12-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Primul trupușor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniță? O, și n-a mai fost în stare să lucrez prin el, și l-am călit prin moarte. Acum e viu și Mă servesc de el, e duh ceresc și are misiuni nevăzute. L-am pregătit pe cel dintr-o rădăcină cu ea, și Mă servesc de acest trup.

... Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, și l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuței Mele.

O, fiule, îți dau povață să slujești în așa fel ca să vii cu slujba până la cer. Ți-am purtat de grijă pe unde ai fost și am privit cum te-ai purtat și te-am adus înapoi și ți-am făcut parte să fii în barca Mea. Când ți-o fi dor de mângâierea Mea, să vii să ți-o dau.

Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? „Da, Doamne.“ Să fii iubitor de creștini, că tot cel ce-L iubește pe Dumnezeu, iubește și pe creștini. Cine îi urăște pe creștini, Îl urăște pe Dumnezeu. Când ți-o fi dor de mângâierea Mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ți-o dau, dar să vii cu dor.

07-12-1988

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:20 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1989

Anul 1989

   * 02-01-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-04-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-06-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-06-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-07-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-10-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-11-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-12-1989 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... Decât ar mânca omul carne de pe piață ca să se spurce, mai bine ar mânca pâine cu ceapă. Pe sfântul Ilie îl hrăneam cu hrană din cer, că îi trimiteam corbii și îl hrăneam cu pâine și cu carne, dar era din cer. Atunci se tăiau junci, miei pentru jertfele lui Dumnezeu. Acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă și nici viață plăcută lui Dumnezeu nu se mai aduce, și de aceea nu mai e primită nici o jertfă.

02-01-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cobor și Mă aciuez în acest trup, că pământul e murdar, e plin de tină și de păcat, și pe timp ce trece nu mai aveți pe unde călca cu piciorul.

... Iată, v-am făcut fotografie să o am în cerul sfânt. Acum nu v-o arăt. Ați văzut lumina care v-a învăluit? V-am făcut o fotografie. Știți când v-o arăt? Când voi fi îmbrăcat în haina de judecată. Atunci îl trimit pe arhanghelul Mihail să vă aducă în fața Mea nu pentru a fi judecați, ci pentru a vă bucura. Vă voi arăta fotografia de azi, căci azi, prin sfătuirea Preasfintei Treimi, vi s-a făcut sfințirea și ungerea peste această casă. Binecuvântată să fie această casă și această zi. În fața judecății de apoi voi arăta tuturor fotografia aceasta și pe cei ce M-au căutat și M-au iubit și M-au prețuit.

Minune ca aceasta nu mai este alta pe pământ. Are Dumnezeu fel de fel de minuni pe tot pământul, dar ca aici, unde coboară Însuși Duhul Celui ce Și-a întins mâinile pe cruce, nu e. V-am spus că se întocmește în tot cerul sfânt o nuntă cerească. Cum într-o familie se pregătesc niște miri cu mult timp înainte de ziua nunții, așa și Eu te pregătesc pe tine, poporul Meu. Am întins mesele și am plecat pe pământ după meseni, să-i pregătesc pe voia Mea. Am și în cer meseni. E plin cerul de meseni, dar nu intră nimeni la nuntă până nu-Mi aduc mesenii Mei de pe pământ.

Fiți atenți, nu plătiți nici răul cu rău, nici binele cu rău. Fă-i bine celui ce-ți face rău, nu-i da în cap că ți-a făcut rău. Eu am plătit răul cu bine, și M-a făcut Dumnezeu Judecătorul și Lumina lumii. Și azi ce sunt? Un umil cerșetor pe la inimi. Cobor din cer să vă rog să aveți milă unul de altul și de Mine. O, dacă Mi-ați vedea ranele sângerate!...

02-04-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Hai, de acum încolo, înainte cu împlinirea! Dar, ca să nu vă descoperiți, țineți și una și alta în ochii lumii: și stilul cel nou, dar, cu inima fierbinte, pe cel vechi, românesc, iar pentru ceea ce s-a călcat câtă vreme s-a călcat, răspunde acela care a stricat așezările. Răspunde el, pentru că voi n-ați știut până acum. Eu nu v-am adus la cunoștință; M-am temut să nu vă pierd. Așa cum, după ce am oprit întinarea, Mi-au întors mulți spatele. Dacă v-aș mai fi spus și aceasta mai din timp, ați fi spus că e prea de tot. Acum, când veacurile sunt gata, ți-am spus cum pot să te aduc lângă Mine. Că iată, postul sfinților apostoli pe stilul cel nou e de trei, patru zile, dar pe stilul românesc e de două, trei săptămâni. Mult va răspunde cel ce a schimbat, că iată, înainte de judecată a ajuns la rău, iar la judecată va fi să răspundă pentru atâta omenire pe care a dus-o la întuneric. Dacă vreți să țineți și stilul cel nou, Eu vi-l trec și pe acesta, pentru ce n-ați ținut până acum. Dați cezarului ce-i al cezarului, ca să nu te descoperi și să vină împotriva ta, că dacă-i dai și lui ce ai să-i dai, acoperi ce vrei să-I dai lui Dumnezeu.

11-06-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... De ai ști și numărul de stele, de ai avea deșteptăciune cât de multă, dacă n-ai legătură cu Dumnezeu, degeaba mai trăiești.

Mă doare că lumea face rând la ușa sfântului altar cum ar face la pâine sau la carne, ca să se împărtășească, pregătit, nepregătit, omul. Și răspunde și cine o ia și cine o dă. Ai întrebat, părinte, acest popor, dacă e curat și trupul și gurița și inima? Păi dacă nu ești pregătit, nu e spre mântuire, e spre osândă. Cu trupul plin de întinare, plin de clevetire și de ură, iei foc, arde dacă nu ești pregătit.

26-06-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Am venit acum, mai înainte de spălarea pământului, cum am venit și înaintea potopului când l-am găsit numai pe Noe și l-am băgat în corabie și a plutit pe deasupra. Am venit și acum cum am venit și înaintea focului când am trimis doi îngeri de l-au scos pe Lot. Și acum iarăși am venit, să vă scot și pe voi. Dar nu oblig pe nimeni.

26-07-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, slujitorul bisericuței din localitatea de aici se înfoaie împotriva Mea și a fiilor lucrării Mele, dar Eu îi voi da suferință și i-o voi dubla până va ajunge cu capul la picioare. Eu i-am trimis cuvântul Meu ca să-l ridic și să-l întăresc, dar el a luat-o pe drumul satanicesc, să-Mi facă Mie rău.

... Fiilor, voi nu știți, dar Eu știu. Satana râmă prin toate inimile, dar în curând spăl numele lui și al iubitorilor lui. Stați lângă Mine și veți vedea lucruri mari.Noe când l-am băgat în corabie, n-a văzut potopul. Și cu voi tot așa fac. Chiar și cutremurul de vine peste căsuțele voastre, nu vi le dărâmă, că e stânca Mea puternică cu ele. Atunci veți vedea minunea.

... Fiți atenți cu toții, că vrăjmașii vor să nimicească tot poporul lui Dumnezeu. Înapoia Mea, satano! Ce cauți tu unde nu este al tău? Nu-ți ajunge câți ai adus pe placul tău?

Fiilor, v-am spus mereu că tot ce fac Eu peste voi este pentru spulberarea vrăjmașului.

06-10-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, fiți atenți, că vă dau ceva de știre. Vine sfântul Ilie să facă o vizită pe pământul acesta și ia cu el o părticică din ce-o ști el că trebuie pentru usturimea și umilința fugiților de Dumnezeu.Atunci să-i văd pe cei ce nu le-a plăcut de Dumnezeu.

Stânca Golgotei este stropită cu sânge nevinovat și este întărită în temelie și nu se va prăbuși în veci, și nici cei ce se vor alipi de ea nu se vor prăbuși, și nici nu vor pieri în veci.

Of, e grea crucea, tată. Acum, aproape de vârf, toți o lasă și fug, tocmai acum când să se aleagă cu bucuria. Dar și pentru Domnul a fost grea. Cădea sub ea, Se scula și o ducea până în vârf, și L-a întins pe ea. Dar pentru cine, măi? Pentru cei ce fug de Mine?

Of, tată, tată, nu fugiți de cruce, tată, oricât de grea vi s-ar părea.

28-11-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Nu vă mai puteam pregăti, că vă cuprinsese frica. Vă puseseră cursă. Și iată ce a făcut Dumnezeu! Acum vedeți, și vedeți că este Dumnezeu cu voi. N-a voit Dumnezeu să-l prindă vrăjmașul pe cel nevinovat, pe cel ce-L iubește pe Dumnezeu, și au fost prinși cei fără Dumnezeu.

Nu s-au limpezit bine burnița și valurile vrăjmășiei, dar spulber și limpezesc. Vă dau drumul să aveți dreptul la cuvânt. V-am spus că l-am luat de ajutor pe proorocul Ilie, care l-a adus pe Israelul de pe timpul lui Ahab la Mine. L-am adus și aici în ajutor. Preoțimea era condusă de călăul omenirii, dar acum își așteaptă judecata și pedeapsa.

Scaunul de judecată va fi în România, pe care o spăl acum. Veți vedea cu ochii și adevărul și dreptatea.

... Un picuț de timp pe pământ, și pe urmă veți fi în cerul sfânt, adică pe pământ sfânt, că a sosit și a ieșit la iveală ceea ce cereați și doreați. Această rugăciune rostită de Măicuța Mea și prin gurițele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă și scuturată de murdăria lui satan și de întunericul ce o copleșise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinși, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor și v-am dat cuvânt să stați cuminți și să întețiți rugăciunea, și iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

... Românie, Românie, țara Mea sfântă și iubită! Ce te copleșise! Ce te păcălise!

Fiți atenți, că acum este prag de sfârșit de veac. România va deveni Noul Ierusalim și veți vedea cu ochii că Dumnezeu a fost și este cu voi.

25-12-1989

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:48 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1990

Anul 1990

   * 12-02-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-02-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-03-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-07-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-09-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-10-1990 Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru
   * 19-10-1990 Cuvântul sfintei Virginia către păstorii poporului creștin
   * 22-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 25-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu: proorocie pentru România și așezarea ei întru slavă
   * 28-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu către patriarhul Teoctist
   * 07-11-1990 Trâmbițarea sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Gheboieni
   * 15-11-1990 Trâmbițarea sfintei Virginia peste monahiile poporului creștin, viețuitoare în mănăstirea Nămăiești
   * 27-11-1990 Trâmbițarea sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Ungureni
   * 25-12-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-12-1990 Trâmbițarea Domnului și a sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Mănești
   * 30-12-1990 Cuvântul lui Dumnezeu


Cuvântul lui Dumnezeu

... În România va intra o curățire, așa cum se face în casa fiecăruia. Cum era România în veacurile trecute, de trăiau toți după voia lui Dumnezeu? România era ca o casă cu inimi plăcute lui Dumnezeu, dar iată, acum, România este la fel cum ai da o casă la niște chiriași, iar ei au pângărit-o. Toți ochișorii și toate inimioarele să ia aminte că toți care lucrează împotriva lui Dumnezeu nu vor mai călca pe acest pământ. România a fost în trecut pe voia lui Dumnezeu, și acum voiesc să o aduc iar pe voia Mea. Țărișoarele celelalte care se vor alătura cu România și îi vor da ajutor, și acelea vor primi ajutor de la Dumnezeu. Cine e cu ură pe România, dintre țări, acelea vor intra și ele la sânge și la curățire.

Dumnezeu vrea să iasă la lumină cu conducerea Sa. Dumnezeu vrea să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea Sa. Dumnezeu vrea o inimă și un gând, un drum și o lumină pe acest pământ. Cine voiește pe Dumnezeu, acela va trăi. Cine se împotrivește, nu va mai putea. Se frământă toți, care mai de care, să fie la conducere, dar nu vor putea nimic bun până nu va veni acela care să conducă la lumină.

... Acum, Dumnezeu are un pic de lucru, ca pe ai Săi să-i pregătească și pe vrăjmașul să-l cucerească, și aceasta se face cu dureri. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască, să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu. Până n-o ieși conducătorul care să conducă pe placul lui Dumnezeu, nu se liniștește țara.

Toți preoții care slujesc bisericuțele pentru pântece și pentru bani, nici unul nu va rămâne.

12-02-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Dumnezeu voiește viață curată în România. Dumnezeu curăță pământul țării românești. Dumnezeu, cu puținul Său popor curat, va birui. O, nu Mă voi astâmpăra până nu o voi aduce pe România pe placul și pe voia Mea. Nu Mă voi astâmpăra până nu-l voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu și să-Mi scoată poporul român la lumină și la mântuire. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu turma Mea cea mică voi fi biruitor, și toți ochii vor vedea.

26-02-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să știți că orice rugăciune pe care o înălțați aici ajunge până la altarul cerului, și ceea ce lucrați e de mare preț la Dumnezeu. Pentru bunul acesta cobor, pentru bunul acesta pierd vremea.

... Până nu va fi la patriarhie conducător pe placul lui Dumnezeu, nu e pace. O, fiilor, feriți-vă de preotul acesta, că în curând fac Eu ce fac cu el. Ori îl îmblânzesc pe placul Meu, ori îl scot din altarul bisericii.

... Toți se bucură de libertate, dar Eu am adus libertatea mântuirii, și numai acela va trăi, numai acela va birui, care vrea libertatea mântuirii.

Pământul nu mai Îmi dă pace cu strigătele lui. Strigă la Mine să-l curăț mai curând, că e plin de jeg și de râie și de mâncărime; se scarpină până la sânge. Acest cuvânt e duhovnicesc. Mâncărimea de pe el e jegul lui satan.

... Îmi fac cărare să ies cu cuvântul Meu la lumină. Pentru ce să țin pământul? Pentru acela care are ură pe Dumnezeu? Ați văzut, în ziar scrie puțin, puțin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.

... Preotul care curvește, dar și slujește slujba, pot Eu să pun slujba aceea? Preoțimea care e cu ură pe poporul lui Dumnezeu, cine-i aude pe cei ce dușmănesc cu inima? Priviți icoanele cu a doua judecată. Acolo se duc toți preoții care întinează darul Meu.

Tineretul de azi nu-L mai vrea pe Dumnezeu. Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. Tată, strigați cu strigăt fierbinte și cu lacrimi curățirea României. Strigătele puținului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut cuvântul Meu, să-l știe toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oțetul. Cu răbdare și tăcere se face agurida miere.

Tot ce e în România e ca o apă tulbure și neagră, cu valuri înspăimântătoare.

05-03-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, pe timp ce trece va fi la fel ca la turnul Babilonului. Toate limbile vor să fie ceva și nu se mai înțeleg. E ca un amnar care scapără mereu să se aprindă.

... Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupușor al lucrării Mele de azi, și apoi a prins ură pe poporul Meu și a pus miliția să cerceteze, dar Eu n-am lăsat. Tată, răutatea lumii e la culme, și trebuie să vă ocrotesc. Acum, preotul nici bisericuța nu o mai iubește și nici slujba nu mai e în stare s-o mai facă.

... Tată, e la fel cum ai avea ceva bun. E ca un pepene pe care-l ții pitit, și când Eu l-oi tăia, dau la toți câte o feliuță, dar atunci când l-oi tăia Eu, căci acest pepene e mare și e puternic pentru cei ce vor rămâne.

Cine urăște acest loc, nu va rămâne.

20-07-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vă voi alege cum alege cineva grâul de neghină. Neghina e neghină, nu are preț.

Vine oful, vine încheierea veacului. Îmi trebuie și Mie o mână de popor pentru încheierea veacului.

Poporul Meu, fii strâns unit într-o inimă și într-un gând. Ascultarea pe care v-o cer este o punte de trecere. Turma aceasta pe care o pregătesc va moșteni pământul după spălare, va fi grădina Edenului. Pe Mine M-au așteptat piroanele în mâini și în picioare, dar pe voi vă așteaptă coronița, și, la nunta Mea cu voi, tot cerul.

Nici un iubitor de foc (fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plătește cu focul.

02-09-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Mai vin măceluri, pentru că sunt mulți care stau împotriva împlinirii planului Meu și a voinței Mele. Dacă s-ar duce cu mulțimea și l-ar lua în brațe pe regele lor și l-ar pune în scaunul lui, aș face minune și aș opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulți care stau contra, și vă spun că pe toți îi nimicesc.

08-10-1990

Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru

Stă și așteaptă duhul lui mama Gigi pe lângă voi, copilașilor. O, dacă ați râvni voi după darurile care curg prin cuvintele de la mine nu v-ar ajunge timpul să-mi scrieți mie, că așa pot eu vorbi acum, așa, mămică, și mă folosesc de voi ca să pot vorbi cu voi. Fără voi nu pot vorbi cu nimeni, și eu trebuie să vorbesc mult de tot acum, că asta îmi este misiunea, și e misiune pentru învierea cea mare și pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ, ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o așteaptă, căci strălucirea care o așteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toți proorocii, pentru că România este Canaanul în care va trăi și va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele și peste toate înălțimile, căci în vremea aceasta Domnul alege iarăși Ierusalimul, și Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.

Așteaptă Domnul odihna, măi copilașilor. Vedeți voi, fiilor, vedeți bine că nimeni până acum n-a avut de făcut ce aveți voi de făcut pentru odihna lui Dumnezeu, că Dumnezeu acum Își desăvârșește lucrarea Sa, pentru ca apoi să intre totul în odihna slavei lui Dumnezeu, El, împreună cu aleșii Săi, și prin aleșii Săi să intre în odihna aceasta tot neamul lui Dumnezeu.

Copii ai lucrării mele, fii ai acestei lucrări, v-am spus că înțelesul cuvintelor mele este de fiecare zi și că noi trebuie să lucrăm în fiecare zi. Eu în fiecare clipă pot lucra, dar nu pot, mămică, fără voi, că pe voi v-am ales, că uite, n-am mai avut pe alții ca și pe voi, n-am avut, mămică, mă credeți? De aceea m-am luptat tot timpul, de când sunt în duh, ca să nu vă las să pieriți, că știam de planul lui Dumnezeu și știam cum trebuie să fie și știam de la Dumnezeu de lucrul vostru cu mine. Dar dacă vă spun vouă tainele lui Dumnezeu, iată că trebuie să pricepeți bine că nu puteți să fiți ai voștri, ci ai planului lui Dumnezeu și ai lucrului lui Dumnezeu.

Copiii mei, prindeți curaj și ridicați-vă mai bine spre cele proorocite de Duhul lui Dumnezeu, căci trebuie să se împlinească toată cartea lui Dumnezeu, toată schița lui Dumnezeu. Trebuie să descopere Dumnezeu poarta de intrare în Canaan, și aceasta este lucrarea pe care trebuie să o desăvârșim. Iisus Hristos este ușa, și trebuie să fie înțeleasă această intrare, fiindcă nu se poate sări peste poartă în acest staul al nestricăciunii, adică al veșniciei, că vor intra înțelepții pământului pe ea, dar va trebui să știe aceștia că ușa aceasta și cheia acestei uși este Iisus Hristos, Care a arătat cum se deschide această ușă.

Copilul meu iubit, cel cu care am fost în depărtare, te-am adus acasă cu biruința cu care trebuia să vii, și trebuie să pricepeți că așa lucrează Dumnezeu acum, după cum este scris pentru vremea de acum. Trebuie să ne rugăm pentru coroana României ca să vină în România, că dacă vine ea acasă, vine cu cel ce o are dată de Dumnezeu. Rugați-vă pentru cel ce are coroana română să poarte în gândul lui gândul lui Dumnezeu, să poarte în credința lui credința lui Dumnezeu, să crească în inima lui dorința după Dumnezeu și după hrana lui Dumnezeu, să aibă întru merindea lui merindea lui Dumnezeu, cea dăruită de la Dumnezeu, ca să se sfințească și să se pregătească și să se învrednicească de întoarcerea sa în slujba lui Dumnezeu, și când va veni, să fie așa cum scrie în Scriptură, să fie după cum zice Dumnezeu să fie, că altfel nu se va putea să fie decât așa cum este scris. Amin.

Copilul meu, am de stat de vorbă cu tine, mămică. Vreau să te așez bine întru înțelepciunea cea bună, că trebuie să lucrăm cu toată atenția, după dreptarul lui Dumnezeu și ca Dumnezeu. Mai întâi de toate, iată ce ai de făcut: așează-L bine pe Dumnezeu în tine, măi mămică. Domnul a umblat și a stat în mijlocul lumii, și le vorbea cărturarilor și stăpânilor lumii și înțelepților lumii, și lucra cu minunile printre aceștia, și nimeni n-a putut să-I facă rău până ce El nu S-a lăsat în mâinile necredincioșilor ca să-Și desăvârșească puterea Sa dumnezeiască. Așa a fost atunci, că dacă n-ar fi fost așa, voi n-ați fi avut astăzi ce aveți, că-L aveți pe Dumnezeu întru toată măreția Sa, căci El așa a spus: «Mă duc, că dacă nu Mă duc, nu voi putea veni la voi. Mă duc la Tatăl ca să pot veni la voi, și ca să faceți voi lucruri mai mari decât toate câte s-au făcut vreodată».

O, copilul meu, vorbesc cu tine despre Dumnezeu, ca tu să poți vorbi despre Dumnezeu. Mai întâi de toate, asta va fi să faci: să-L arăți pe Domnul Cel din tine la toți cei printre care te-am trimis să mergi acum, căci aceștia va trebui să-L vadă pe Dumnezeu în tine. Și precum Maria Magdalena s-a umplut de iubire și de dor după Domnul atunci când a trecut pe lângă El, așa, mămică, să pățească toți cei printre care te porți. Iată de ce trebuie să se vadă în tine blândețe și răbdare și iubire și viață vie, că de la acestea răsare iubire vie. Să vadă toți în tine tronul iubirii de Dumnezeu, și când vor vedea cât de frumos și de veșnic este cel ce este ca Dumnezeu, atunci vor înțelege ei adevărata slavă a vieții. Nu te teme că nu vei putea să fii așa, că binecuvântarea cu care te va însoți Dumnezeu va face să fii așa. Asta trebuie să faci acum, și ca să poți să faci așa, trebuie ca inima ta să fie tronul păcii. Nu se poate fără încercări, mămică, dar în încercări tu să-L aduci pe Domnul față în față cu tine, că Domnul a suferit, și a putut suferi cu dragoste, dar Domnul a fost plin de pace și de mulțumire în fața Tatălui Său în toată lucrarea Sa. Și apoi, iată ce trebuie să faci: trebuie să ai lărgime în inimă ca să încapă în ea cei pe care ți-i voi arăta, ca să nu fie ei în strâmtorare în casa inimii tale în care stă Dumnezeu. Și va face Domnul apoi ca tu să încapi cu lărgime în inima lor, că va lucra puterea lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu ca să nu fii tu în strâmtorare în casa inimii lor, și atunci va fi ca și ei să-L împlinească pe Domnul întru ei, și uite, măi copilul meu, cum Se naște Domnul în casa multora.

Și iată ce-ți mai spune mămica: te învață cum trebuie să folosești râvna ta, cum trebuie să-ți fie râvna, că și acest înțeles este de mare preț, fiindcă astăzi oamenii nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și oamenii au încredere în minciună, măi mămică. Sunt multe suflete largi și bune, dar nu știu acestea să deosebească dreapta de stânga lor, și de aceea trebuie să știm cum și când și cu cine să împărțim râvna noastră după Dumnezeu. Pământul acestor inimi este îmburuienit, și dacă arunci sămânță bună de la tine, nu găsește în ei loc prielnic și lumină, și dacă te duci apoi să vezi cum crește sămânța și dacă dai să smulgi buruienile cele înrădăcinate, nu-i convine stăpânului casei, că nu știe să deosebească dreapta de stânga sa. Eu am avut o mulțime de copii, și îi învăța Dumnezeu ce să folosească și ce nu, și ziceau mereu: „Da, Doamne!“, dar se duceau apoi să întrebe pe morți dacă este bine ce i-a învățat Dumnezeu. Se duceau și îi spuneau lui Irod ceea ce nu trebuia să știe acesta, și apoi Irod căuta viața lui Dumnezeu ca s-o prindă și s-o omoare, căci Irod este din fire viclean, și nu știa Dumnezeu apoi cum să mai apere viața copiilor Săi, dar astăzi lucrează Domnul cu biruința Sa, și Irod moare de mânie. Când eram în trup, mă temeam și eu de Irod, fiindcă aveam copii care treceau pe la el, și el mă prigonea, că totdeauna a prigonit el pe Dumnezeu. De aceea ne trebuie multă înțelepciune, ca să-l păcălim pe Irod și să moară Irod, că Domnul este Împăratul peste tot, și tot mai mult peste tot. Trebuie, mămică, să lucrăm numai sub aripa Duhului de la Dumnezeu, ca să rămână în picioare tot lucrul nostru. Cercetează-l bine pe cel din fața ta și lasă-l mai întâi să-ți arate tot ce are el și cum are el, ca să știi apoi ce să faci cu el, căci apostolii au avut această înțelepciune de la Duhul Sfânt. De aceea ți-am spus că trebuie mai întâi să încapă ei în inima ta, ca să vadă cum este în ea, și apoi va fi ca să încapi și tu în inima lor. Acesta este rostul cel bun al unui apostol dumnezeiesc, căci până nu-i cunoști, nu-i poți câștiga de partea lui Iisus Hristos ca să-i faci să fie asemenea cu viața lui Iisus Hristos. Ai văzut câtă putere a avut cuvântul Domnului când i-a spus lui Zaheu să vină spre El ca să-L ia să cineze în casa sa. Dar îi văzuse inima pornită spre Dumnezeu, și nu-i mai trebuia lui Zaheu decât lucrarea cuvântului cu care l-a luminat Dumnezeu pe el și pe toată casa lui, căci el L-a vrut pe Domnul.

Vreau să fac lucruri mărețe, măi copii, și nici nu vă dați seama de câtă pace aveți nevoie, de câtă liniște și de câtă mulțumire. Duhul Sfânt are lucrare măreață, și El Se unește cu duhul păcii din voi. Și iar vă rog, și mereu am să vă aduc aminte că trebuie să fiți fiii păcii, ca să poată Duhul lui Dumnezeu să aibă putere în voi și să lucreze cu putere. Aveți de acum nevoie de ajutorul meu, căci dacă mă ajutați să fiu la voi cu toate cuvintele mele, ele vă vor fi de ajutor spre pace, dar vă vor fi de învățătură în tot ce veți avea să faceți, că Dumnezeu a spus că va lumina cu voi pământul, dar pământul inimilor multora, și se va face cer nou și pământ nou de la Dumnezeu, și se va face lumină, măi copii.

Învățătorii legii lui Dumnezeu cunosc litera legii, dar nu are Dumnezeu din ei după placul Său, că nu au viața lui Dumnezeu în ei și nu vor să știe că litera legii îi va nimici de la Dumnezeu. Și dacă ar afla ei taina lui Dumnezeu care lucrează cu voi, și viața lui Dumnezeu care trăiește la voi, ar căuta caz de judecată cu voi și v-ar duce la Pilat. De aceea va trebui să știm cum să lucrăm, căci tainele din vremea de acum sunt anevoie de înțeles. Că uitați-vă la poporul meu, care a mâncat mereu fructul celor mai mari cuvinte cerești, și nu s-a lăsat spre viața cu Dumnezeu nici poporul meu, că a fost rece cu inima acest popor și n-a avut dragoste. O, de aceea trebuie să luptăm și să ne rugăm cu putere, să răzbească Domnul cât mai curând cu învierea bisericii Sale, ca să fie cârmă bună din biserică, și să vină cel ce va lua cârma, și cel ce are coroana, și să stea cu cârmă bună, așa cum este scris, și o să vedeți apoi libertate după adevăr, și o să vedeți atunci minuni, și o să lucrați atunci minuni. Dumnezeu lucrează minune mare cu voi, măi copii, dar acum taina aceasta este ascunsă, și se lucrează în ascuns ca să prindă putere, și, apoi, cu această putere se va lucra cu minuni, și poporul meu va reveni la matca sa, și Ierusalimul se va arăta și se va întregi într-o clipă, la glasul sunetului de trâmbiță. Și tu, copilul meu, vei fi atunci arătat de Dumnezeu ca mărturie, că te va arăta Dumnezeu că ai fost cu El și că ai fost al Său.

Vă dă Domnul de lucru după cum este scris în planul Său de lucru, dar dacă nu este ceva scris în planul Său, nu vă dă, măi copii, că are Domnul o mulțime de cereri de la mulți copii de ai mei, dar dacă cererea nu se aseamănă cu planul Domnului, nu se împlinește. O, aș vrea să pot fi mereu cu cuvântul meu între voi, ca să știți din planul lui Dumnezeu și să rămâneți întru el și numai întru el, ca să ieșim cu biruința mai curând. Țineți-mă aproape cu voi, și nimic nu se va strica din cele ce trebuie să fie întru planul și schița de la Dumnezeu. Nu mai este mult până la bucurie, dar mai trebuie un picuț să mergem înainte cu ce am început aici, ca să înviem mai întâi acest popor adormit, să-l mișcăm un picuț din loc, să suflăm duh de viață peste el, și apoi să lărgim cortul lui Dumnezeu, prin puterea ce va lucra, căci biserica va trebui să învieze și să împartă viață și cunoștință peste trupuri, și multe trupuri se vor ridica atunci din țărâna pământului și se vor umple de duh de viață. Și precum Elisabeta a cunoscut cu duhul pe Maica lui Dumnezeu, așa și acum, Duhul lui Dumnezeu va descoperi pe fiii lui Dumnezeu, și așa va arăta atunci Domnul lucrarea Sa la toată făptura, și Ierusalimul va triumfa și va străluci peste popoare. Amin.

Copilul meu, să faci numai ce se poate face acum, și așteaptă de la Dumnezeu, că El îți va aduce cuvânt în tot ceea ce va trebui să faci, căci Domnul vrea să vă ferească pe voi de toate răutățile de acum, și numai fiii răutății să fie prinși în teascul răutății care se va vărsa pe pământ.

Veți lucra mult, mămică, și va fi Dumnezeu mare, și aproape este această vreme, dar fiți bine pregătiți pentru această vreme. Am să fac, mămică, în așa fel să aduc pace multă în acest acoperământ, să fie duh de pace aici, și rânduială mai bună în toate, ca să se poată scrie aici cuvintele mele, căci iată, am să dau cuvânt puternic de răspândit în lume, dar va trebui lucrat cu înțelepciune și cu atenție pentru răspândirea lui. Voi veni și vă voi învăța cum să faceți ca acel cuvânt să ajungă la cei ce vor veni de departe la voi, la cei ce vor putea face cunoscut în toată lumea ce vrea Dumnezeu cu România. Am să caut să fac o trezire bună, un duh de trezire peste popoare, dar un duh de trezire pentru România și pentru înțelepții pământului românesc voiesc să fac mai întâi.

Fiți atenți cu aceste taine, nu cumva să se audă dincolo de poartă, că nu se poate, măi copii, să fie despecetluită taina lui Dumnezeu în fața celui străin de taina aceasta. Pecetluiți-o între voi, și afară să nu se audă, și fiți ai lui Dumnezeu într-o singură inimă, cu toată taina Sa, căci voi nu puteți cunoaște în om credincioșia, pe care numai Dumnezeu o poate cunoaște. Închideți bine ușa tainelor de la Dumnezeu, ca nu cumva să umble careva la ele și să strice ceva, că nu se poate să se strice ceva din taina planului lui Dumnezeu, și aceasta trebuie să se împlinească, și numai atunci se va putea ști, că se vor vedea împlinirile tainelor lui Dumnezeu și va fi totul întru bucurie. Amin, amin, amin.

13-10-1990

Cuvântul sfintei Virginia către păstorii poporului creștin

Copiii mei, iubiții mei, ascultătorii mei cei iubiți, prindeți tot mai multă vlagă, prindeți inimă, că inima cerului este între voi. Faceți cerului numai bucurie și lucrați cu bucurie învierea pentru poporul meu, că nu se poate nici un pas înapoi. Întăriți-vă unul pe altul, și mergem înainte, mămică. Dați piedicile deoparte, dați deoparte orice supărare, că nu se poate să ne mai împiedicăm acum. Fiți cu inima voastră spre mine, că eu sunt în voi, mămică. Voi sunteți iubiții mei, sunteți mâinile și picioarele mele, sunteți glasul și răsunetul meu, sunteți împărțitorii cuvintelor mele. Voi sunteți în mine, și eu în voi. Amin. O, îngerașii mei, întăriți-vă aripioarele și zburați! Zburați din loc în loc, că pe brațele mele cerești vă port. Vă duc, și vă aduc la datoria ce o aveți pentru învierea acestui popor și pentru România lui Dumnezeu. Am pornit lupta, măi copii, și mă rog toată ziua la scaunul Sfintei Treimi și Îi spun lui Dumnezeu rugăciunea cea din Scriptură, pe care o ziceți voi la sfintele slujbe de aici. Fiți cu multă inimă și cu mult duh și cu multă unire cerească și cu multă, multă credință atunci când rostiți această rugăciune, și rostiți-o la orice intrare în orice cetate. Și vă mai dau de știre cum trebuie lucrat, că trebuie lucrat cu multă blândețe, că Duhul lui Dumnezeu Se cunoaște lucrător lucrând prin blândețe, că trebuie, mămică, fără nici o zăbavă, trebuie înviat acest popor.

Scrieți acum cuvânt puternic către păstorii poporului, pe care vreau să-i trezim, că iată cu ce vine mama Gigi către ei. Cer între ei unire, dar unire după adevăr. Nimic nu mai facem decât ce ne aduce Domnul să facem, că de acum încolo trebuie să rămână în picioare lucrul nostru, și dacă-l lucrăm bine, rămâne, măi copii. Am pornit războiul cu satana și cu tot duhul rău, și trebuie să-l biruim și să-l scoatem afară din poporul creștin, și apoi să fie creștinul creștin, că dacă-l văd că nu este, nu rămâne cu mine, că eu voi avea în curând un popor ceresc, cu trupuri cerești și nestricăcioase. Trebuie să avem grijă, că mare este taina nestricăciunii, căci cel ce se scoală și înviază acum, este cu neputință să mai moară, și dacă mai moare, nu se mai poate juca de-a muritul; moare și gata, și se dă deoparte.

Suntem în război, și eu sunt în față. Nu vă temeți, dar trebuie să avem multă atenție să nu fim prinși în cursă de vreun Iuda, iar dacă suntem atenți, îl facem de rușine, îl dăm de gol, și să căutăm să salvăm tot ce poate fi salvat, dar nu mai amestecați strălucirea soarelui cu ceața, că acolo unde răsare soarele se vede bine drumul și locul, dar acolo unde trăiește ceața, trebuie să așteptăm și să ne rugăm și să mergem cu multă atenție să putem răzbi înspre celălalt capăt. Mergem la război, și să nu ne temem că suntem puțini, căci cu noi este toată oastea cerească. Eu de aceea v-am spus să mă lăsați pe mine, că eu cunosc puterea de lucru la fiecare, și cunosc înăuntrul fiecăruia. V-am spus că nu mă pot bizui pe acest popor și că am ales ceva cu care să lucrez, să facem poporul acesta în stare să intre la Dumnezeu. Dar lăsați-mă pe mine să vă spun cum să facem, că nu cu oricine putem să facem ce avem de făcut, căci creștinul meu e slab și nu are înțelepciune și nu e curat cu inima. Mergem înainte, dar la război nu se poate cu cel slab, nici cu cel neînțelept, dar cu cel trădător, nici atât. Cel slab trebuie întărit, cel neînțelept trebuie înțelepțit, iar cel trădător trebuie învins și cucerit, trebuie stăpânit de puterea Duhului Sfânt, cu care lucrează Domnul astăzi, că mare este astăzi puterea Duhului Sfânt dar dacă nu știm cum să lucrăm cu ea, trebuie să ne lăsăm ajutați și învățați de Dumnezeu, că nu se poate să greșim ceva, nu se poate să greșim la război. Păstorii trebuie să meargă cu mine la război, să meargă înaintea mea și să-mi gătească mie calea să pot intra în fiecare cetate. Păstorii să fie nedespărțiți, ca să se deprindă unul de la altul cum trebuie lucrat, că trebuie să lucreze același lucru.

Măi păstorule Daniel, veghează bine cum lucrezi și cum lucrează și celălalt păstor, ca să fie lucrul vostru cu rod, nu unul să lucreze într-un fel, și celălalt, în alt fel. Lucrați așa cum lucrez eu și păziți bine ceea ce v-am spus să păziți, că dacă se strică ceva pe undeva, sau dacă se umblă la vreo așezare de a mea, sau dacă se pătrunde unde nu se poate acum, ca să se strice ceva sau să se tulbure vreo limpezime care este de la mine, o, măi păstorule, o, măi păstorilor, așa ceva nu se poate; să fim atenți, că așa ceva nu se poate. Lăsați așa, cum este să fie, și totul va merge spre arătarea slavei lui Dumnezeu, dar când o va arăta Dumnezeu. Fiți cu înțelepciune, fiți buni și calmi, și acolo unde nu se poate altfel, umiliți-vă voi, ca să semănați sămânța smereniei în poporul nostru. Lucrați bine și dați-vă pildă la tot poporul creștin. Așezați-vă bine casa, orânduiți-vă după dreptarul cel curat și drept, că trebuie să dăm deoparte stricăciunea, că altfel nu vom avea putere să luptăm împotriva stricăciunii. Uitați-vă bine la locul unde lucrez eu, că nu las stricăciunea să se lipească acolo, ca să pot sălășlui cu puterea cerească, așa cum se lucrează ea astăzi, că nu e de joacă, măi păstorilor, ce facem noi acum. Fiți plini de iubire, dar fiți plini de atenție, că trebuie să răscumpărăm vremea. Toate cuvintele voastre să fie ca în cer. Toată vorbirea să vă fie dreasă cu sare. Încă n-a venit vremea bucuriei. Mai avem încă durere, că e tare bolnav poporul creștin, bolnav și abătut și slăbit și rătăcit.

Vreau să pot avea loc. Vreau să fiu ajutată să am în mijlocul vostru învățătura mea, că trebuie să lucrăm totul numai după sfatul ceresc, că vine cerul pentru fiecare lucru ce-l avem de împlinit, și de acum încolo trebuie să se vadă ce lucrăm, ca să se rușineze creștinii mei care-L fac mincinos pe Dumnezeu, că mulți ar vrea să-și dea drumul poftelor și traiului bun, că zic că a mințit Dumnezeu și zic că nu s-a împlinit, că ei nu știu că s-a împlinit. S-a împlinit, măi copii, și voi știți că s-a împlinit și că se împlinește, dar ei nu mai știu nimic. Ei nu au de unde să știe că Domnul este cu împărăția Sa la voi și că supune puterea lumii sub mâna Sa cea tare. Ei n-au vrut să știe ce scrie în cartea cea mare, dară să mai știe că ea se împlinește! Dar la voi și cu voi, Domnul Se desăvârșește, și de la voi vrea să meargă peste tot, că vrea să-Și pună făclia în vârful unghiului și să-Și anunțe împărăția, căci împărăția de pe pământ trece în mâna ascultătorilor lui Dumnezeu, trece în mâna poporului meu, și nu te teme că ești mic, poporule al meu, că te voi înmulți într-o clipă. De aceea am venit la tine, turmă mică, de aceea, să te ajut și să-ți dau hrană tare, și să faci hrană multă, că într-o clipă vei prăsi și te vei înmulți și vei umple pământul și vei trăi în pace, că pământul și pășunea și fericirea vor fi lucruri noi. Tu nu vezi că facem un lucru nou? De aceea am venit să te sfințesc, ca să fii ceresc și să fac cu tine început de cer și de pământ nou, și apoi să fie peste tot această împărăție a lui Dumnezeu, că se va ști din zi în zi mai mult că Domnul împărățește și Se mărește.

Am adus mărul vieții, ca să mâncați din el și să fiți vii. L-am adus și v-am pus să-l lucrați, să-l păstrați, să-l faceți să se coacă bine, căci cine va fi să guste din el, gata, va învia. L-am adus și l-am încercuit cu întărituri cerești și v-am pus să păziți bine poarta grădinii mele. Și fii atent, străjerule de aici, fii atent la porți, că eu voi deschide atunci când va fi mărul copt. Fii atent, mămică! Numai cel ce va birui va fi bun să mănânce, că a spus Dumnezeu la acest popor lucruri mari în tot timpul, dar cine să le înțeleagă? Toate se lucrează și se văd prin credință, măi copii, că iată, cele dintâi vor trece, și eu voi face un lucru nou.

Am arătat copilului meu care mă ascultă și care-mi lucrează mie, i-am arătat doi sori: unul la asfințit, și asfințea, iar altul la răsărit, răsărind. Răsare, și totul se înnoiește, și totul va fi nou, și Soarele acesta nu va mai asfinți, și iese ca un Mire din cămara Sa, căci Domnul este Soarele cel nou peste pământ nou. Copiii mei, sunteți acum puținei de tot, cât iei într-o mână, dar vom birui pământul cu slava de la Dumnezeu, că așa a spus Dumnezeu despre mine și despre poporul meu. Rămâneți întru înțelepciune, ca să se verse de la voi duhul înțelepciunii și al priceperii peste poporul creștin.

Păstorii Daniel și Cristea să aibă duhul înțelepciunii și să-l arate poporului creștin. Să-l aibă, că trebuie să-l aibă. Să grăiască la poporul meu cuvânt de zidire și să insufle duh de credință și de cunoștință, duh de iubire și de trezire; să răscumpere bine vremea, că zilele sunt târzii. Păstorii să se arate pildă de trăire cerească și să rămână întru mine întru toate cele de la cer, căci în curând vom avea un popor nou, un popor ceresc. În orice cetate vor merge, să-mi gătească bine calea. O, că de când aștept zilele acestea de glorie ca să vin și să-mi desăvârșesc taina în acest popor! Eu am putere să sun și să suflu peste acest popor ca să-l înviez, și apoi să vin și să cinez cu el. Misiunea mea trebuie desăvârșită cât mai curând, dar fără voi nu pot, măi copiii mei. Vom merge împreună pe unde mai e încă soare ca să vedem bine drumul și să așezăm viață bună peste acest popor, iar pe unde este încă ceață și frig, vom mai suna la porțile cetății, vom mai întări focul pe margini până va dispărea ceața, și apoi vom intra și vom trâmbița și vom lucra, și va învia poporul meu, mămică, și mă voi arăta lui, că va crește înțelepciunea acestui popor. Duhul lui Dumnezeu va lucra și va putea dacă mă veți asculta și mă veți ajuta și mă veți însoți până la arătarea mea.

Odihniți-vă un pic, și pregătiți-vă iar, că vom scrie carte pentru cel ce va fi mare peste biserica mea, și iar vom mai scrie o carte cu trimitere către cetățile poporului meu. Stați sub obrocul meu, stați în ascultare. Fiți întru tăria cea de sus, întru lucrul Domnului Iisus Hristos, întru dragostea Măicuței Sale și întru grija și iubirea mea. Amin, amin, amin.

19-10-1990

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Iată, copiii mei, cuvânt nou, căci începutul de la voi este nou. V-am spus că facem un lucru nou, un popor nou, un popor ceresc, nestricăcios. Iubiții mei, facem o biserică nouă, o biserică veșnică, un început de biserică veșnică, nestricăcioasă. Amin.

Se coboară cu dragostea cerească cuvânt ceresc și dulce pentru iubitul cel iubit și cel așteptat de tot cerul, pentru cel iubitor de Dumnezeu, pentru cel chemat și ales și credincios, căci este credincios. Se coboară către el cuvânt de împodobire și de viață nestricăcioasă, cuvânt de înveșmântare, cuvânt de taină cerească. Domnul Iisus Hristos îmi spune să aduc la voi cuvântul Său către acest iubit al nostru, că e al nostru, măi mămică.

V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteți mâinile și picioarele mele, că sunteți glasul și răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, și voi în mine.

O, iubitul meu, aceștia sunt copiii mei, sunt rodul lucrării lui Dumnezeu, sunt mădularele mele, că eu i-am născut, și în dureri i-am născut. Sunt aici la ei, sunt cu ei, sunt în ei, și ei mă ajută să fiu aici cu cuvântul cel ceresc, că așa zice Domnul, că al meu este acest popor, și a venit vremea să mă înfățișez cu el la Dumnezeu ca să facă din fiii acestui popor unelte de lucru, ca să facă Domnul înviere pe pământ prin acest popor ales și crescut prin mine cu cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Mă trimite Domnul acum la acești copii cu cuvântul Său pentru cel iubit al Său, pentru ca să-l îmbrace întru puterea cea de sus, pentru ca să-l facă ceresc. Iată cuvântul Domnului:

– Ia aminte din nou, iubitul Meu, copilul Meu iubit. Se împlinesc cele scrise în carte, cele scrise pentru vremea aceasta. Iată, dă muguri, iată un lucru nou; vin să-l desăvârșesc. Ia aminte, că vom lucra un lucru nou, un Ierusalim nou, o viață nouă și veșnică. Amin.

Iubitul Meu, mare este taina nestricăciunii, și această taină trebuie lucrată de noi, trebuie așezată pe pământ, că vom face ceruri noi și pământ nou, și va coborî Domnul în mijlocul acestui Ierusalim ceresc și va așeza cele scrise în carte. Am adus pomul vieții, am adus mărul vieții, ca să fie lucrat și să fie așezat în mijlocul Ierusalimului ceresc, căci cel ceresc va coborî la cel pământesc și va fi numai unul, un Ierusalim ceresc pe pământ; pe pământ, că pământul se va curăți, se va înnoi, va fi nou.

Am venit la tine ca să te așez întru acest început nou, ca să fii ceresc, că dacă vei fi din cer, te vei cunoaște că ești din cer, și vei lucra, măi iubitul Meu, și Se va vedea Domnul, și se va lucra pe pământ taina nestricăciunii, și biserica va triumfa și se va îmbrăca de sărbătoare. Fii cu luare-aminte și cu dragoste, că vreau să te hrănesc cu pâinea vieții, așa cum știu Eu că trebuie să fie această pâine a vieții. Nimeni nu mai înțelege, nimeni nu se mai teme, nimeni nu mai moștenește pâinea vieții întru putere de viață. Nu se mai vede această putere, nu se mai vede lucrată, că nu este putere de viață întru cei ce zic că lucrează pâinea vieții, și iată că nu se vede înviere de la Mine prin cei ce zic că lucrează pâinea vieții. Eu sunt pâinea vieții, dar și astăzi, ca și atunci, toți Mă răstignesc. Învățătorii legii cei de atunci aduceau jertfă și închinăciune lui Dumnezeu, iar când a venit Dumnezeu la ei, o, ei L-au omorât. Au omorât Viața, măi iubitul Meu. Numai cuie și durere Îmi dau și azi învățătorii legii, și apoi zic că Îmi slujesc și zic că lucrează pâinea vieții. Numai răni și răstignire, măi iubitul Meu.

Ia aminte cu iubire, că vreau să te hrănești din acest început de lucru nou. Nu mai mânca la masă cu Anna și Caiafa, nu mai sta la masă cu Iuda. Mănâncă, iubitul Meu, cu Mine, mănâncă în fiecare zi de la Mine. Nu te lipsi de Mine niciodată, și vei fi ceresc. Eu am venit aici, M-am coborât aici cu împărăția Mea și am făcut aici început de cer și de pământ nou, început de nestricăciune. Mănâncă, iubitul Meu, cu Mine, că la această masă Eu sunt cu toată dragostea Mea coborât, cu toată puterea Mea, cu toată viața Mea. Îmbracă-te întru viață cerească, măi iubitul Meu, că te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele, ca să fii pildă bisericii Mele.

Iubitul Meu, în curând cele vechi vor trece, și Eu voi face un popor cu trupuri cerești, îmbrăcate în nestricăciune. Taina aceasta, nepricepută până astăzi, neașteptată de nimeni, starea aceasta îngerească pe care vreau s-o desăvârșesc pe pământ și cu care voi minuna lumea la vederea acestei trăiri cerești pe pământ, pe pământ nou, o, taina aceasta a nestricăciunii, această stare cerească vreau s-o așezăm pe pământ. Iată, iubitul Meu, taina lui Dumnezeu. Aceasta este taina de mântuire a omenirii. Vom întări acest început nou, și vom lărgi apoi cortul acestui Ierusalim ceresc, și va fi apoi ca Domnul să-Și anunțe împărăția, căci trâmbița va suna și va răsuna, că de aceea întăresc acest început. Și Mă voi face cunoscut întru cei ce bine am voit, că va învia omul cel nou pe pământ și vom face un popor nestricăcios, un neam veșnic, și lumea va vedea această minune și va învia și va intra între cei veșnici și se va sfinți, și va crește numărul neamului lui Dumnezeu, și asta va fi minunea minunilor, că moartea nu va mai fi, și va fi mărul vieții, și noapte nu va mai fi, că Domnul va lumina.

O, fericit va fi cel care-și curăță haina vieții, că acela va avea stăpânire peste viață, acela nu va sări peste poartă, și va intra pe ușă în cetatea lui Dumnezeu, în raiul cel veșnic, că se vor aduna popoarele să vină să vadă această slavă, căci cerul cel nou și pământul cel nou vor fi și vor rămâne pe veci, și neamul lui Dumnezeu va dăinui veșnic, și va fi fericire și mângâiere peste Ierusalim.

Ridică-te și te încinge și te împlinește, copilul Meu iubit, că iată, mare și minunată este taina nestricăciunii, că de la acest început voi revărsa râu de viață, râu de înviere, iar când viața se va arăta, noroade însetate vor bea și vor lua Duh Sfânt și se vor adăuga la Dumnezeu.

Copilul Meu iubit, cu câtă dragoste te port și te cresc! Iată, vezi cum te ridic. Te ridic din zi în zi, și apoi te voi arăta mare. Iată, îți dau să mănânci din mărul vieții pe care l-am coborât și pe care în curând îl voi așeza la mijloc, că voi descoperi puterea Mea la cei fără putere și voi împărți putere și viață.

Îți aduc aminte iar, să fii cum am fost Eu. Am pus peste tine duhul înțelepciunii cu care am lucrat Eu când eram un copil în mijlocul cărturarilor și învățătorilor legii, și după Mine au mers apoi noroade întregi să-Mi asculte înțelepciunea. Fii întru Duhul Meu, căci Duhul Meu este întru Tatăl. Fii întru Duhul Meu, ca să fii fiul Tatălui Meu.

Am spus atunci când M-am dus către Tatăl Meu, am spus că Mă duc să vă pregătesc loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiți și voi, și iată, iar vă spun că pregătesc loc, ca acolo unde sunteți voi, să fiu și Eu. Voi sunteți prietenii Mei și nimic nu tăinuiesc ca să nu știți, căci nimănui n-am descoperit aceste taine pecetluite până acum. Iată de câtă iubire ați avut parte.

Copilul Meu iubit, fii plin de iubire, fii plin de credință, că iubirea Mea se va vărsa ca un râu peste fiii ascultării. Toate merg spre glorie, că România este gloria lui Dumnezeu, este pământul strălucirilor, este regină peste popoare, este binecuvântată și iubită și aleasă, că așa este scris, că Domnul va alege din nou Ierusalimul. România este cetatea cea iubită, și voi aduce pe regele ei, că el este de la Dumnezeu. Și vei avea sfânta datorie să-l faci ceresc și nestricăcios, pe el și pe toată casa sa, și va fi să-l înveți de la Mine, și va fi să asculte de Mine întru toate căile sale și va domni întru Mine, că așa este scris.

O, iubitul Meu, rămâi întru dragostea Mea, fii fiul dragostei Mele, căci cu dragoste te privesc întru toate căile tale, și va fi să lucrezi numai dragostea Mea în mijlocul bisericii Mele, căci dragostea Mea este cea mai înaltă stare. Cu ea am întocmit lumea și cu ea voi veni mereu și vă voi da-o ca s-o întronați pe pământul Noului Israel. Cu dragostea Mea vom face popor nou, neam nou, și acest popor se va numi poporul iubirii, cetatea iubirii Mele, căci Duhurile lui Dumnezeu vor sufla peste pământ și toate tainele vor fi arătate, și atunci se va vedea scris pe creștetul fiilor lui Dumnezeu nume nou și numele cetății celei noi, al Ierusalimului ceresc.

Iubitul Meu, se apropie sărbătoarea sărbătorilor în cer și pe pământ. O, și cât vă iubesc de mult! Dar hai să ne iubim unii pe alții ca să se vadă iubirea noastră, că împărăția iubirii începe în curând peste tot. Va împărăți iubirea noastră pe pământ nou, măi copilașii iubirii Mele, și se va revărsa ca un râu peste mulțimi, și pomul vieții va străluci și va rodi, și vom sta la masă.

Hai, iubitul Meu, să fim iubire, să fim înviere și să fim lumină peste pământ. Stai întru taina Ierusalimului ceresc până te voi arăta cu putere, căci va trebui să așezăm raiul pe pământul cel nou, și vom trăi cu fericire în Edenul iubirii, și toată suflarea de pe pământ va cunoaște taina iubirii cerești, că mare și minunată și veșnică este taina aceasta. Lasă-Mă să stau cu toată sfințenia Mea întru tine, și nimic să nu-ți fie mai sfânt și mai mare decât grija aceasta, și atunci Eu voi fi Cel dintâi întru toate căile tale și voi locui în inima ta întru toată mărirea Mea, că vreau să Mă arăți întru tine, vreau să Mă vadă și să se rușineze cărturarii și învățătorii legii când vor vedea sfințenia și măreția Mea întru tine. Și vom ieși la iveală cu puterea Mea și vom sufla și vor cădea cele șubrede, și vom înălța biserică vie și viață vie și sfințenie pe pământ, căci cele dintâi vor trece de acum.

Îmbracă-te frumos, gătește-te de sărbătoare, măi copilul Meu iubit, că Domnul te iubește și face legământ cu tine. Ne vom ridica și vom așeza cele proorocite, și taina lui Dumnezeu se va desăvârși în strigătele mulțimii, cu har și cu iubire.

Te port întru tăria cea de sus, te binecuvintez cu toate darurile Mele și te îmbrățișez întru slava cea coborâtă în toată vremea, cu taina păcii Mele cerești. Te învăluiesc întru pacea Mea mereu și nici o clipă nu te las. Ești scris pe inima Măicuței Mele și ca pe un fiu dulce ea te păzește mereu și te întărește cu harul și cu binecuvântarea sa. Amin, amin, amin.

22-10-1990

Cuvântul lui Dumnezeu: proorocie pentru România și așezarea ei întru slavă

Se aude glas cu tărie, care strigă: cine va vorbi pentru Mine?

Iată, suflu duh de trezire peste popoare, să trezesc duhul descoperirilor peste înțelepții pământului, ca să știe că Eu sunt Dumnezeu. Vin să netezesc potecile, vin să curăț pământul și să-l adăp apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă și grasă și să hrănesc încă o dată mulțimile. Vin curând, și plata Mea este cu Mine. Nimic nu împlinesc fără să descopăr taina Mea proorocilor.

Ierusalime care omori pe prooroci și nimicești pe cei trimiși ai Mei! Iată, vin să Mă desăvârșesc. Să audă popoarele și limbile că vin cu Ierusalimul cel de sus să-l așez pe pământ și să pun în mijlocul lui cele scrise în carte. Vin să aleg iarăși Ierusalimul.

Iată glasul Domnului peste pământ! Scrie și dă de știre ce grăiește Domnul. Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ, și cine se încumetă să-Mi tulbure planurile? Să vină să se lupte cu Mine, să vină și să judece între Mine și via Mea.

Vai celor ce numesc lumina întuneric, și întunericul lumină, care zic amarului dulce, și dulcelui amar! Vine Domnul și munții se clatină și nimicește Babilonul!

O, cum ai căzut tu din cer, tu, care ziceai că-ți vei așeza sălașul în muntele Meu cel sfânt! Iată, te-am azvârlit la pământ ca pe o ramură fără preț. Iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea, și ochii celor care văd nu vor mai fi închiși.

Cei slabi la inimă, întăriți-vă și nu vă temeți! Eu voi merge înaintea unsului Meu și voi zdrobi încuietorile cele de fier, că dintr-un ținut de departe chem un om ca să împlinească planul Meu.

Scoală-te, România Mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ți jugul și vino spre mărire, o, cetatea iubirii Mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas. Iată, răsare soare nou și florile se desfac și Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc și să te așez întru glorie, și toți prietenii te vor vedea și vor umbla întru strălucirea ta, iubito, că așa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să Se odihnească peste tine, că iată, întru tine binevoiesc.

Te-au cântat poeții tăi, te-au cântat păgânii tăi și n-au știut de ce te cântă, iubito. Duhurile Mele suflau dis-de-dimineață peste tine și îți trezeau cântecul de iubire, și cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de iubire, și erai frumoasă și cântai.

Au trecut peste tine nori și ceață și îți schimbau frumusețea, și râsul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta. Duhul Meu, ca un bucium Se trezea dis-de-dimineață și suna cu jale și ridicam din tine pe vitejii Mei și le încingeam mijlocul și te eliberam de sub povară, și, apoi, din nou zâmbeai, iubito, că de la naștere te-am iubit și te-am sortit să fii a Mea.

Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea și te-a acoperit, iubito, și ai murit aproape de tot. Și te-ai zbătut în sângele tău șaptezeci de ani (1921-1991, n.r.) și s-a făcut zăpada roșie de sângele tău. Și am trecut pe lângă tine, și erai goală, iubita Mea, și Mi-am dezbrăcat veșmântul și te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinerețea ta, când erai frumoasă și albă. O, că te-au robit străinii și te-au necinstit, că ți-au făcut lege și te-au silit să te tai împrejur, dar Domnul îi va smeri, și ei ți se vor închina la picioare, ca să știe că te-am iubit, iubito, că ai fost sărmană și ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Și acum, iată, te trezesc din somn, să curăț murdăria de pe tine și să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te și vino spre mărire, că asta îți este menirea de la Dumnezeu.

O, România Mea, ți se apropie ziua schimbării la față și vin să Mă sălășluiesc întru tine, că tu ești scaunul măririi Mele, tu ești Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine și vei străluci ca soarele, o, cetate a strălucirilor, și toate popoarele vor veni să te vadă, că porțile tale vor fi deschise zi și noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi așeza pe înălțimile tale sunet de trâmbiță și glas de serbare, iar feciorii tăi îți vor cânta cântecul tău de iubire, și atunci, pământul tău îți va da înapoi pe morții de sub el, căci ei vor învia, și tu te vei schimba într-o clipă la trâmbița Mea. Și vei fi regină, iubito, că Domnul este Regele iubirii, și este Regele tău.

Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să Mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruința și gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire și te vei numi Ierusalimul cel nou, că Eu îți dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezește-ți urechea, ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu, și în tine se va auzi cântecul Meu de slavă: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Cel Care a fost, și este, și va fi!». Iar pe cei ce au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul și îi voi rușina și îi voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăință, și dacă ne vor auzi glasul și ne vor deschide, vom intra, iubito, și vom cina cu ei, și ei cu noi.

Și voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea și binecuvântarea și puterea (regele Mihai, n.r.) și îl voi chema din Egipt, căci cei ce l-au înstrăinat și au vrut viața lui nu vor mai fi atunci, că Eu voi întinde mâna și voi lua din tine hrana, și te vei duce apoi la fiul cel vândut și alungat, și el va plânge și te va îmbrățișa și te va iubi, și va veni cu toată bogăția Samariei și îți va sluji ție, că el este de la Mine, și cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Și tu te vei numi atunci «cea cu bărbat», căci acesta va birui și va fi mare prin puterea Mea, și sabia Mea va fi necruțătoare ca să-i gătesc venirea. Și va veni, iubito, și se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire, și se va auzi glasul de bucurie al celor junghiați, care au mărturisit despre vremea Mea și despre mărirea ta, căci vin să te pețesc.

Și în ziua aceea Mă voi răzbuna pe împărați și pe domni, pe bogați și pe puternici, pe robi și pe slobozi, că te voi scormoni cu făclii aprinse, cetate iubită, și ochiul Meu va căuta prin peșteri și prin stânci pe cei ascunși de fața mâniei Mele. Dar în ziua aceea voi însemna pe frunte cu numele Meu și cu numele tău toată seminția ta care a păzit răbdarea Mea și și-a spălat veșmântul, și fiii tăi vor fi preoți ai Celui ce șade pe tron și vor sluji zi și noapte înaintea Mea și Îmi vor aduce miros de tămâie, miros de iubire, iubito, și nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieții și își vor spăla în ele de lacrimi obrajii, și cine își va spăla viața în ele, se va adăuga ție, cetate iubită.

O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănțui chin și durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Și voi slobozi glas de tunet, precum este scris, și se va vesti din nou pe pământ taina lui Dumnezeu, pentru toate popoarele și limbile și peste puternicii pământului și voi striga: «O, de câte ori am voit să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit, și te-ai desfrânat departe de Mine și ai zăcut în necunoștință și n-ai voit adevărul Meu și n-ai iubit viața, că ți-ai încheiat zapis cu pieirea, ca să fii vrednic de pieire. Și acum, iată, te pustiesc, și vărs mânie peste popoare, și nu Mă vei mai întâlni până nu se va auzi din nou: „Binecuvântat este Cel ce iarăși vine întru numele Domnului“». Și tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă tu ești binecuvântată și mare cu Mine, iubito, că Domnul va împărăți și va răsplăti pe robii Săi, pe prooroci și pe sfinți și pe cei ce se tem de Domnul. Și se va cânta în tine cântare nouă, și nimic necurat nu va mai intra în tine.

O, România Mea iubită, ieși din Babilon, fugi de desfrânare și sfințește-te cu Mine, ca să nu guști din pedeapsa Babilonului, că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveșmântată în vison și în aur, și se vor veseli apostolii și proorocii, că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor, căci îngerul bisericilor va suna și va împrăștia cuvântul lui Dumnezeu, și vremurile se vor așeza la loc, și se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, iar celor de pe tronuri li se va da putere să facă judecată și să răscumpere sângele celor tăiați pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului, și lacrima și moartea vor pieri, și cerul și pământul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet.

Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu sunt începutul cel nou, iar tu, cetate iubită, vei fi învăluită de slavă și vor veni la tine cei scriși în cartea Mea, și va izvorî din tine râu de viață, și voi așeza în mijlocul tău pomul vieții. Fericiți acei ce-și spală haina vieții ca să intre la Dumnezeu. Fericiți acei ce ascultă Duhurilor lui Dumnezeu. Iarba și floarea se veștejesc, dar Cuvântul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sunt Cel ce dă nădejde. Eu sunt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înțelepții pământului: iubiți frica de Dumnezeu, iubiți credința în Dumnezeu, dar iubiți dragostea de Dumnezeu. Să se coboare dragostea Mea și înțelepciunea Mea peste înțelepții acestui veac și să nu se mai poticnească nimeni. Înțelepciunea de Dumnezeu este frica de Dumnezeu. Aceasta este începutul înțelepciunii, și cel ce nu o are pe aceasta, acela nu este înțelept.

Iubiți căile Mele, înțelepților, că Se coboară Dumnezeu peste cei slabi ca să facă de rușine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înțelepții pământului și le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturați jugul robiei, căci cine este rob păcatului, acela nu are înțelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul și umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte și rătăcire de la calea adevărului. Căutați-Mă cu inima smerită și cugetați cu dreptate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălășluiește cu fărădelegea și Se dă deoparte din fața ispitei. Îndreptați spinarea voastră și luați jugul Meu, că jugul Meu este ușor și sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine, și iată, vine ceața peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege.

Iubiți dreptatea, iubiți calea Domnului și mergeți pe ea, căci cuvântul înțelepciunii este viață; și, în sfârșit, iubiți, iubiți viața. Eu sunt calea, adevărul și viața, și cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu. Cel ce-și iubește viața, acela și-o va pierde. Întăriți-vă inimile, înțelepților, întăriți-vă genunchii, gătiți cărări drepte, că vine împărăția slavei, și Dumnezeul cerurilor voiește să vă dea vouă împărăția. Iubiți smerenia, o, înțelepți ai pământului, că Dumnezeu nu Se lasă descoperit și nu pătrunde în sufletul viclean. Curățiți-vă și albiți-vă, că iată, vin cu plata Mea. Fugiți din fața morții și împăcați-vă cu Dumnezeu, că vine Domnul să Se odihnească întru ale Sale, vine să-Și anunțe împărăția.

România Mea, fiii tăi umblă pe căi deșarte, înțelepții tăi dorm și se poticnesc, dreptul piere și nimeni nu ia aminte, și Domnul este străin la tine. Învățătorii legii se poticnesc pe timp de zi și nu au putere să împartă viață de la Mine. De la mic până la mare iubesc calea pierzării și nimeni nu Mă mai are pe Mine. Iată, vin cu văpaie, vin să scot răul din tine. Vin să te curățesc și să te înnoiesc, vin să fac pământul tău nou, vin să fac ceruri noi și pământ nou. Vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoiește și Se mărește. Iată, sun din trâmbiță. Ridică-te, iubito, scutură țărâna de pe tine! Spală-te, România Mea, că Domnul Se unește cu tine. Iată, vin să-ți despecetluiesc izvoarele, vin să-ți descopăr fântânile, vin să-ți deschid porțile, căci cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito.

O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele și să adun rămășița și să-Mi pasc turma. Nu trebuia păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit și s-a rătăcit și nimeni nu o mai caută, căci păstorii Mei n-au purtat grijă de ea și s-au păscut pe ei înșiși, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei, și ei nu le vor mai sfâșia și nu le vor mai înjunghia. Vin să le port de grijă și să le cercetez, așa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei; vin să le hrănesc și să le adăp, vin să fac dreptate și să judec între oaie și oaie. Vin să limpezesc apele și să-Mi scot turma la pășune bună, și, nu te teme, turmă mică, un ceas mai este, și te voi păstori după dreptate și te voi înmulți și voi așeza peste tine păstori care te vor păstori cu dreptate, și tu vei prăsi și te vei înmulți, și voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoție sfântă, și voi revărsa duhul mângâierii și al măririi peste fiii ascultării.

România Mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, și din tine va răsuna peste popoare cântare nouă, cântare de pace peste popoare, iubito, și imn de slavă veșnică. Bucură-te, Ierusalime nou, bucură-te, România Mea! că iată, vine Domnul la tine. Lărgește-ți cortul și vezi, că vin la tine fiii tăi. Toți cei ce te-au urât te vor numi cetatea Domnului, că din părăsită și asuprită ce erai, voi face din tine mândria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărât aceasta.

Hai, popor iubit, bucură-te și te ridică, cetatea iubirii Mele! Cântă-ți cântecul tău de iubire, să audă popoarele și să se înveselească. Pune-ți rochiță de sărbătoare și salbă de nuntă, că Domnul vine la tine.

Scoală-te, iubito, și lasă-Mă să-ți aud glasul. Aprinde candela și ieși în prag, iubita Mea, și veghează, iubito, că vin curând. Amin, amin, amin.

25-10-1990

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 00:56 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1990 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu către patriarhul Teoctist

Dumnezeu grăiește pe pământ. Să se audă cuvântul Domnului și să se împlinească planurile Sale!

Cine este cel ce-Mi încurcă planurile? Să vină să judece între Mine și via Mea.

Duhurile Domnului grăiesc bisericilor.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, ridică-te și ia aminte! Iată, vin să fac un lucru nou, un popor nou, o biserică nouă și veșnică. Vin să așez Ierusalimul și să netezesc cărările. Ia aminte, că te-am așezat încă o dată să stai pe scaunul bisericii Mele, ca să vii să împlinești planul Meu. Vin cu cele scrise în carte, vin să Mă desăvârșesc, vin să curăț biserica, de idoli și să scot urâciunea pustiirii din locul Meu cel preasfânt, căci planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, și cine este cel ce se ridică împotrivă? Să vină să lupte cu Mine, căci vai celor ce încurcă planurile Domnului! Vai celor ce fac planuri fără Mine!

Ia aminte, că iată, îți fac cunoscut planul Meu. Ridică-te și grăiește bisericii, grăiește către învățătorii legii și către păstorii turmei Mele: Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor, oile Mele stau risipite prin toți munții și dealurile. Păstorii lor s-au păstorit pe ei înșiși și nu mai umblă după legea Mea. Iată, vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâșiat. Vin să păstoresc turma Mea, vin să-i fac dreptate și s-o așez în staul, vin să fac gard în jurul ei, ca să nu mai fie oile Mele sfâșiate de lupi și de fiare sălbatice. Și vin să împlinesc.

Ia aminte, și te ridică să faci voia Mea, că vei sta în mijlocul învățătorilor legii, în mijlocul păstorilor turmei Mele, și Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite, că-l voi așeza pe cel de al șaptelea uns, și el va sta și va împlini planul Meu ca să-Mi așez la loc vremurile și sărbătorile. Și voi coborî prin robii Mei prooroci și voi veni către el și îi voi porunci să facă voia Mea. Acela este de la Mine, și nimeni să nu umble să-Mi zădărnicească planul Meu, căci Eu sunt Dumnezeu și nu om. Voi coborî Duhul Meu peste el și îl voi îmbrăca cu putere de sus și îl voi așeza pe scaunul lui David și vom face biserică vie și nestricăcioasă. Vom adăpa pustiul cel însetat și vom face cărări drepte și cale curată și sfântă, pe care vor merge cei mântuiți. Chiar și cei fără de pricepere vor merge pe dânsa. Atunci cei surzi vor auzi și se vor deschide ochii orbilor, și cei săraci se vor veseli de Domnul și vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, iar cei rătăciți cu duhul vor primi înțelepciune.

Iată, vin la păstori, să le cer socoteală, căci păstorii turmei Mele nu vor să asculte de legea Domnului, și voi cere din mâinile lor sângele proorocilor și al văzătorilor, căci ei au disprețuit cuvântul lor și le-au spus: „Nu proorociți!“. Iată, voi veni și le voi da să mănânce pâinea îngrijorării și a strâmtorării, iar tu, popor al Sionului, nu mai plânge, căci cei ce te învață nu se vor mai ascunde, și urechile tale vor auzi cuvintele: „Iată calea!“. Voi coborî ploaie bună și va crește iarbă nouă și grasă pe pământ, și pe toți munții vor fi râuri și fântâni, iar turnurile vor cădea de groaza care vine, și voi lega rana ta, Sioane, și soarele va străluci atunci de șapte ori mai mult.

O, vai de cei ce încheie legăminte fără Duhul Meu ca să înmulțească fărădelegea! Vai de cei ce întinează locul slavei Mele! Iată, îi voi scoate de la Mine și voi așeza păstori după inima Mea și vor păstori cu dreptate și cu iubire, și oile Mele vor paște pășune bună și vor trăi în siguranță, iar preotul și profetul vor sta alături la masa Mea, ca odinioară, și voi ridica încă o dată biserica pe piatră, și când biserica va cuvânta, se vor face ceruri noi și pământ nou. Iată, vin să fac un popor nou, un neam ceresc și nestricăcios, un popor sfânt, care va trăi întru legile Mele, că România este locul slavei Mele, ea este Ierusalimul gloriei Mele, și vin să Mă desăvârșesc în mijlocul ei și să așez în ea cele scrise în carte.

Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii, căci un om din biserică se luptă și voiește să stea pe scaunul bisericii. Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu! Vai celor ce zic proorocilor: „Nu proorociți!“. Nu se cade ca biserica să întrebe pe Dumnezeul ei? O, altarele Mele sunt pângărite și nu mai izvorăște din ele putere de viață. Nu mai este pricepere, căci tot trupul este plin de răni; din creștet până în tălpi tot trupul este plin de bube și nimeni nu se îngrijește de rana poporului Meu. Păstorii se păstoresc pe ei înșiși și își fac câștig nedrept și iubesc argintul și fac desfrânare cu Trupul și Sângele Meu. Iată că pe scaunul Meu voi face așezare după voia Mea, căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre. Eu nu pot să fiu una cu Irod, nu pot cu Anna și Caiafa, nu mai stau la masă cu Iuda și vin să-Mi curăț biserica de idoli și de stricăciune, căci casa Tatălui Meu nu este peșteră de tâlhari. Vin să fac curățenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică și vin să-l ridic pe cel de al șaptelea uns al Meu. Iar tu, cârmuitor al bisericii, vei veni și vei așeza sfat, și te vei ridica apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfințeniei pe unsul cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu și voi așeza din nou Ierusalimul și voi face din el slava popoarelor și lumina neamurilor. Scoală-te și te împlinește întru Mine și vino să faci voia Mea, căci voi șterge de la fața Mea neascultarea Sionului și nu-Mi voi aduce aminte de calea cea greșită, că iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfățișarea cea dintâi și să aduc la loc vremurile și sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel cel credincios și să asculte glasul lui Dumnezeu, căci împăratul David a primit pe Natan, și Rebeca L-a întrebat pe Domnul, dar Ierusalimul Meu Îmi ucide cu pietre proorocii și pe trimișii Mei, ca să nu-Mi adun pe cei risipiți ai Mei.

Iată, așez un om să împlinească planul Meu. Cel ce se luptă să stea în capul mesei Mele nu va izbuti, că Eu voi așeza pe scaunul Meu pe cel întru care binevoiește inima Mea, pe cel cu duhul smerit, care umblă pe căile Mele și care va îndrepta căile cele strâmbe, care va da la o parte pe cele șubrede și le va ridica pe cele tari. Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ție, cârmuitor al bisericii Mele, ție îți poruncesc să-l ții alipit de tine până în ziua când va fi să-l așezi. Acela este de la Mine, și Eu ți-am pus în gând să-l chemi și să-l ridici, căci l-am dus la Ierusalimul patimilor Mele și l-am purtat în cârca Mea ca să știe și să mărturisească despre Mine, și tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele și să împlinească voia Mea. Voi sfărâma împietrirea inimilor și voi lucra cu putere, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul Cel Care întreiește întreita lucrare a Preasfintei Treimi, și toate vin întru odihnă și întru serbare veșnică.

România este cetatea Mea cea iubită. Ea este țara strălucirilor, și Eu vin să așez încă o dată Ierusalimul. Nimic nu fac fără să descopăr robilor Mei prooroci, și nimeni să nu se încumete să iasă de sub puterea Mea.

Vine Domnul să așeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post și zilele de odihnă. Vine Domnul să întărească pe cele slabe, ca să rușineze pe cele tari.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, și grăiește în biserica Mea și dă de veste cuvântul Meu, căci vin și împlinesc. Întărește-te și te ridică să faci voia Mea, și vei fi de-a dreapta Mea, și voi vindeca rana Sionului. Nimeni să nu se lupte cu Mine, căci ceea ce Eu voiesc, cine poate schimba?

Dumnezeu grăiește bisericilor. Vin curând, și plata Mea este cu Mine. Amin, amin, amin.

28-10-1990

Trâmbițarea sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Gheboieni

Iată, pacea mea peste voi, și mâna mea cerească peste capetele voastre! Pace vouă, iubiților! Am venit din nou la voi, să vă aduc bucuria mea vouă. Am venit să vă vestesc mulțumire de la cer în schimbul iubirii celei mari cu care v-ați ridicat în sus.

O, cetate iubită, cetate iubitoare, eu știam că ești iubitoare și știam că ai putere, pentru că tu ai iubire, cetate tare, că te-ai făcut tare pentru Dumnezeu, și Dumnezeu Se bizuie pe tine și vine să-ți ceară ajutorul.

Iubiții mei, copii iubiți, a venit mămica Gigi, a venit iar la voi să vă arate starea ei de fericire și de nădejde și de mulțumire. Vă mulțumește mămica la toți cei de aici, din Gheboieni, că iată, inima cerului și privirea Domnului se îndreaptă cu iubire multă înspre voi, iubiții mei, și mama Gigi e fericită. Trec mereu din cetate în cetate și sun din trâmbiță ca să se audă sunetul trâmbiței și să învieze poporul meu cel iubit.

Iată lucrul ce-l avem de lucrat. Ridicați-vă și alăturați-vă și lucrați cu mine, mămică, pentru învierea poporului nostru. Să înviem bine tot ce poate fi înviat, și să învățăm cum să ne rugăm pentru vremea împlinirilor de azi, căci rugăciunile sfinților trebuie să se ridice ca o tămâie bineprimită la scaunul lui Dumnezeu, și cântarea cea nouă trebuie să înceapă să răsune și să se audă peste pământ. Iubiții mei, cetate înviată, cetate credincioasă, ai grijă, mămică, să fii credincioasă. Ai grijă mare, copilul meu iubit, căci prin credința ta se va lucra de acum, și se vor împlini toate cele scrise pentru vremea aceasta. Ai grijă, mămică, nu cumva să mai mori, nu cumva să te mai strici. Întărește-te cu tăria cea bună, că iată, în curând intrăm întru vremea cea de slăvire veșnică și dulce când cerul și pământul vor cânta împreună. Ai grijă, mămică, nu cumva să nu fii viu. Nu cumva să-ți mai murdărești haina de creștin. Nu cumva să strălucească prea puțin pecetea pe care ți-a pus-o Dumnezeu. Nu cumva să nu se vadă ea bine, că iată, de aceea trec și sun și îl trezesc pe cel ce vrea să se scoale și să învieze întru Dumnezeu. De aceea am început culesul, că în urma mea vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să curețe aria și să dea foc fărădelegii și să facă pământul curat și nou, pentru ca să primească pe el pe fiii lui Dumnezeu. Am început culesul, mămică, dar vreau să am ce culege. Eu n-aș vrea să rămână nimeni neînviat și neridicat, dar dacă creștinul nu vrea să fie ceresc și nestricăcios, eu nu pot să-l duc cu mine, nu pot să-l iau cu cei curați, că nu se poate intra la Dumnezeu decât curat și viu și nemuritor.

Am venit din nou în cetatea Gheboienilor, să le aduc din nou învățătură copiilor mei de aici, să le aduc leacuri cerești, ca să se vindece bine, să se vindece toată cetatea aceasta. Să se vindece părinții, și să se vindece copiii, ca să nu plângă nimeni în urma mea, căci în urma mea vin îngerii cu secerișul. Vorbesc cu tine iar, cetate iubită, ca să-ți spun să te întorci către Dumnezeu. De la mic la mare, tot trupul acestei cetăți să se întoarcă la Dumnezeu și să trăiască așa cum se cere în vremea aceasta. Hai, mămică, să crești întru cele ce trebuie să se împlinească. Hai, că nu se mai poate să fii mic, căci cele ce se lucrează acum sunt lucruri mărețe, măi copii. Iată, se împreunează cerul cu pământul ca să lucreze împreună. Iată, se ridică pământul la cer, și iată, se fac ceruri noi și pământ nou, în care vor locui pacea și adevărul cel din cer. Nu se poate să mai fii pământ, poporule al meu, nu se poate să mai fii trup stricăcios, că iată, am venit să te fac ceresc, că așa a spus Dumnezeu, că vei fi un popor ceresc, cu trupuri cerești, și toată lumea va vedea această stare cerească și se va pleca spre ea.

O, iată ce menire ai de la Dumnezeu, poporule al meu, că face Domnul cu tine începătură de stare cerească și îngerească și Își așează la tine începutul împărăției Sale. Trebuie să crești repede, mămică, și să te sfințești întru totul, că dacă ai fi vrut să te pregătești mai din vreme, ai fi avut acum viață multă și vie și ai fi putut da din ea la cei ce n-au viață. De aceea îți spun că trebuie să te sârguiești acum mai mult, și să te pregătești repede și bine, ca să poți să te faci locaș al Duhului Sfânt și să împarți Duh Sfânt, că minunile care se vor lucra astăzi, vor fi mai mari ca la început. Ia cartea lui Dumnezeu și mănânc-o, fiindcă va trebui să curgă din gura ta râuri de apă vie, iar cel ce va fi să bea, gata, să învieze, că trebuie să bea și morții din aceste izvoare și să învieze.

Poporul meu, vreau să se scrie iubire între mine și tine. Vreau să nu mai fie o iubire mai mare ca iubirea dintre mine și poporul meu iubit. Și zic așa, și așa să fie, fiindcă iubirea de care te vei bucura tu, nu s-a mai auzit vreodată. Niciodată nu a avut Dumnezeu vreun popor mai iubit decât tine, poporule al meu. Tu ești ca fiul cel mai mic, și de aceea ești iubit, căci Domnul așa a spus: «Cel mai mic va fi cel mai mare întru împărăția lui Dumnezeu». Caută, creștine, și te învrednicește de această iubire și pregătește-te din zi în zi mai mult, că voi veni la tine în curând, și am să-ți vestesc lucruri noi, de care va trebui să te învrednicești. Va trebui să faci lucruri mari și minunate, dar va trebui să fii bine pregătit și bine așezat, și va trebui să fii bun și curat și sfânt. Orânduiește-ți bine casa ta și adu cerul lui Dumnezeu în ea și veghează tot timpul, că tot timpul trebuie să lupți și să veghezi, și peste tine, dar și în jurul tău, până când vom birui.Vine biruința, mămică, și vine pacea și odihna peste poporul meu.

De aceea am venit iar la tine, cetate iubită, ca să te întăresc din zi în zi mai mult și să-ți spun să veghezi. Îndreaptă-ți urechea numai către mine, mămică, și fii înțelept, și fii smerit și credincios, ca să știi să te ferești de duhul rău, care plânge după tine acum, că el nu mai are decât un pic de putere, un pic de timp, dar trebuie să fim mari și să-l biruim și să-l scoatem afară din împărăția poporului creștin; trebuie să ne ferim de supărare, că iată, acum el folosește peste tot această armă cu care încă mai poate ceva. Să nu ne mai lăsăm, mămică, ispitiți și biruiți. Să nu mai primim șoaptele duhului rău, că ați văzut cât rău poate aduce lucrarea lui cea rea. Eu sunt mereu cu voi ca să vă ocrotesc de lovituri și de furtuni și să vă dau puteri cerești. Eu sunt din loc în loc cu voi, ca să vă întăresc pașii și credința și iubirea, numai să nu mai muriți, mămică, fiindcă atunci n-ar mai avea ce să vă mai facă mămica. Dumnezeu m-a trimis la voi pentru înviere din moarte, și fericiți veți fi cei ce vă ridicați acum ca să fiți fiii învierii.

Copiii mei iubiți, eu de aceea m-am ridicat acum, ca să vă fac vii, și e greu, mămică, de poporul acesta, e greu, că nu are înțelepciune, și nu știe cum să se înțelepțească, nu știe să se lase spre înviere, și cine nu leapădă acum păcatul și stricăciunea, pentru acela nu mai are cine veni, că dacă este la numărătoarea aceasta, acela trebuie să se ridice acum, fiindcă acum este ridicarea celor din această numărătoare, că ne vom întoarce apoi către cei fără de cunoștință, ca să lucrăm credință și cunoștință de la Dumnezeu și minuni de care să se minuneze cei fără pricepere și să se umple de pricepere ca să prindă viață și să intre la numărătoarea lui Dumnezeu. Aceia vor fi morții cei care vor învia la glasul Duhului Sfânt cu Care vei fi tu îmbrăcat, poporul meu, și se vor scula în picioare și vor mărturisi pe Dumnezeu, și iată câtă putere și câtă viață se va vărsa peste trupurile amorțite de necunoștință.

Fiți cu inimă mare și nu lăsați moartea să vă fure copiii, căci păcatul morții stă la pândă să-i atragă. Nu-i lăsați pe drumuri străine de Dumnezeu, nu-i lăsați spre lume, că lumea este stricată, și în lume este moarte. Aveți iubire și aveți milă de ei, dar așa cum am eu, mămică. Învățați-i să cunoască vremea aceasta și să știe că vor fi cei mai fericiți copii, că sunt copiii Domnului, și sunt copiii vieții. Iar pe cei înghițiți de păcatul morții, aveți grijă asupra voastră și stați în picioare și pentru ei, dar nu vă uniți cu stricăciunea, ca să nu slăbească picioarele voastre. Dacă vreun mădular de al tău te smintește, scoate-l de la tine, ca să fii bun și să-ți ridici trupul seminției tale și să nu piară neamul tău. Luați învățătură de la Domnul Iisus Hristos, căci El a spus: cei ce fac voia lui Dumnezeu, aceia să fie ai tăi și cu tine. Nu vă mai uniți cu neascultarea, că acum sunt zilele cele din urmă când Domnul alege neghina din grâu. Nu vă mai uniți cu lumea, și chiar de este în casa ta lume, nu fi cu inima întru inima aceluia, că duhul lumii pândește pașii tăi să ți-i facă părtași cu fărădelegea. Ai grijă să fii grâu curat, și fii dârz, căci cel din casa ta care nu vrea cu Dumnezeu, te poate face părtaș cu el ca să-ți omoare sfințenia și partea ta cu Dumnezeu. Învățați-vă bine cum să vă feriți de rău, căci aceasta este acum înțelepciunea care te va salva pe tine și pe toată seminția ta. Fii dârz, mămică! E vremea să fii dârz și să te rogi cu credință și să lupți, creștine, că biruința este aproape, și viața se arată.

Copilul meu, eu știu că tu te bucuri că am venit la tine, dar vreau și eu să mă bucur, mămică. Vreau să mă uit la tine și să văd că ești viu și că stai întru învățătura mea. Vreau să-ți văd copilașii pe cale cu tine, să pot lua din copiii tăi și să-i pun de mijlocire între tine și Dumnezeu. De aceea vă rog, fiilor, să fiți cerești, căci poporul meu va cere, și când va cere de la Dumnezeu, va primi, și se vor împlini toate, prin credința ta, creștine. De aceea îți spun să ieși cu totul din ale lumii și să nu-ți pară rău. Leapădă cu dragoste duhul lumii, că femeia lui Lot n-a vrut să se lepede, și s-a uitat înapoi și a pierit, iar Lot și cu fiicele lui au crezut pe Dumnezeu și L-au urmat. Nu te uita cu durere înapoi, și să nu-ți pară rău după moarte. Lasă moartea în urma ta și nu mai întoarce capul. Mergi spre înviere, că vreau să mă uit la tine și să mă bucur, că niciodată nu mi-ai făcut atâta bucurie ca acum când te-am chemat să te ridici și să vii cu mine, și ai venit, mămică. Dar fii dârz cu mine, fii, cu toată casa ta, și ajută-mă pe cât poți, să vedem acest popor, înviat și ridicat. Pune umărul cu mine, că trebuie cât mai curând să trezim poporul. Roagă-te cu mine și lucrează tot ce poți, că iată, toate împlinirile cele de acum vor fi lucrate cu grabă.

O, dacă aș găsi iubire și primire în tot poporul meu cum am găsit aici la tine, cetate iubită, duhul meu ar fi cel mai fericit printre cei din cer, că toți cei din cer se uită la mine și așteaptă să vin cu misiunea gata. Rugați-vă pentru tot poporul, rugați-vă cu mine, mămică, să vină duhul înțelepciunii peste poporul creștin și să fie cu noi tot creștinul care este trecut la Dumnezeu, ca să nu fie nimeni scos, mămică, și să nu fie pentru moarte nimeni din cei care au gustat din învățătura acestei lucrări dumnezeiești.

Hai, poporul meu, să ne bucurăm de zilele învierii, căci cei de la început au dorit să vadă una din aceste zile și n-au văzut. Hai să fim numai pentru bucuria lui Dumnezeu, că nu s-au lucrat pe pământ niciodată lucruri mai mărețe. Mergem înainte, mergem, că iată, se zorește de ziuă, și fericit va fi cel care va putea și va ajunge până la gloria biruinței. Amin.

Pace ție, Israele! Amin, amin, amin.

07-11-1990

Trâmbițarea sfintei Virginia peste monahiile poporului creștin, viețuitoare în mănăstirea Nămăiești

Am venit cu pacea. Pace ție, cetate! Am venit să arunc un foc peste tine, o, și cât aș vrea să se aprindă chiar acum!

Pace peste tine, cetate și loc sfințit! Pace de la Domnul, cetatea mea de la Nămăiești! Duhul meu să se odihnească peste tine, focul dragostei dintâi să se aprindă peste tine, foc și cântec de serbare, cântec de înviere, cetate a poporului meu. Să fie zi de praznic și de serbare și să se scrie această zi și de tine și de mine. Să fie ridicare și trezire, și să fie înviere.

Amin, amin zic vouă, cerul și pământul vor trece, iar cele scrise în carte se vor împlini și se vor desăvârși.

Amin zic vouă, toate vor trece și se vor sfârși, dar Dumnezeu este în veșnicie.

Amin, amin zic vouă, cele dintâi vor trece în curând, și toate se fac noi, și Domnul Își va așeza Împărăția și va împărăți. Amin.

Pace și bunăvoire pe pământul tău, cetatea mea de aici! Am zis, și iată, am venit la tine. Am venit să suflu peste tine ca să te ridici și să mergi cu mine, să plâng cu tine, și tu să plângi cu mine, să plângem vremea despărțirii, și să fie iubire între tine și mine. Eu sunt duhul cel ceresc care te doresc. Eu sunt, mămică. M-am ridicat să suflu peste poporul meu ca să învieze acest popor și să vină spre mărire. Trec din cetate în cetate și sun cu putere și strig să se audă și să mi se deschidă. Fericit va fi acela care mă va primi cu iubire, că acela va învia și se va scrie în cartea învierii.

Poporule al meu, îmbracă-te întru nestricăciune, că am venit la tine să te ajut să biruiești, că moartea va fi înghițită de biruință, și moarte nu va mai fi.

Poporule al meu, nu-ți împietri inima, mămică. Nu fi surd la glasul meu, nu te învârtoșa. Uită-te ce a pățit poporul lui Moise, ca să nu cazi și tu în aceeași neascultare. Nu te lăsa să pieri pe cale, măi copilul meu, căci cei de pe vremea lui Moise care s-au răzvrătit, au pierit, și n-au intrat în pământul făgăduinței, că și-a deschis pământul gura și i-a înghițit în pustie. Cârtea mereu poporul acela și nu voia să creadă în Dumnezeu. Cârtea și se răzvrătea și nu se bucura că l-a scos Domnul din robia Egiptului. Nu-i plăcea mana cea cerească, mana care se cobora din cer ca să-i facă cerești și să intre apoi în pământul făgăduinței, și au supărat mereu duhul lui Moise, care-și ridica mereu mâinile pentru ei, ca să oprească mânia Domnului și să nu-i dea pieirii. Așa am făcut eu cu tine, poporule al meu, și nu-L lăsam pe Domnul să te lovească și să cazi în pustiul lumii prin care rătăceai. Așa ai făcut și tu, mămică, de L-ai făcut pe Domnul să-ți facă toate voile tale, cum a făcut cu poporul cel de atunci care n-a mai vrut mană, și a vrut să mănânce bine, a vrut carne și bucate bune. A vrut, și Dumnezeu i-a dat din destul, și când să se veselească și să se bucure, au murit cu toții, măi copilul meu, au murit cu mâncarea în dinți. Și dacă nu cârtea, nu murea poporul acela și nu-și lungeau zilele pribegiei dacă ar fi ascultat să se pregătească și să mănânce mană cerească și să se sfințească și să intre, apoi, în Edenul făgăduit lor de Dumnezeu. Așa a fost atunci, ca să știi și tu ce a fost și să nu faci și tu tot așa, ca să nu pieri și tu la fel, poporule al meu, popor iubit de Dumnezeu. Și cine a mai avut ce ai avut tu, măi creștine? Cine, mămică, cine? Cine a mai avut parte de ce ai avut tu? Nici poporul lui Moise nu a avut așa ceva, copil nepriceput ce ești, că Domnul vorbea cu Moise, iar Moise spunea poporului, dar cu tine n-a fost așa. Cu tine a vorbit Dumnezeu gură către gură și ți-a descoperit toate tainele și ți-a spus despre vremea aceasta și te-a învățat s-o cunoști și s-o aștepți, poporule al meu. Și până să plece Moise la cer, a lăsat cuvânt că după el vine Unul Care este mai mare decât el, și de Acela să asculte poporul.

O, copilul meu, unde îți este înțelepciunea pe care trebuie s-o ai? Tu trebuia acum să înveți pe alții această înțelepciune, dar nu să o iau acum cu tine de la început, că după Moise a venit Domnul Iisus Hristos și S-a îmbrăcat în trup, pentru ca să-ți arate ție cum să trăiești cu trupul. A venit atunci o dată, și când a plecat înapoi la Tatăl Său, așa a spus Domnul Iisus Hristos: «Mă duc la Tatăl ca să pot veni înapoi la voi. Mă duc, și vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă toate, căci de la Mine va lua și vă va vesti».

Iată, poporule al meu, Duhul Cel Sfânt de la Dumnezeu a venit pe pământ și S-a sălășluit întru mine ca să te învețe pe tine, mămică, și să-ți descopere taine despre care nu s-a mai auzit vreodată în poporul lui Israel. Iată, poporule al meu, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit și a vorbit cu tine atâta vreme. Când a mâncat Domnul Paștele cu ucenicii Săi, așa le-a spus: «Cu dor am dorit să mănânc Paștele cu voi. Luați și mâncați din Trupul Meu, și beți cu toții din Sângele Meu, că de acum încolo nu voi mai bea din rodul acesta până în ziua când îl voi bea cu voi nou în împărăția Tatălui Meu». Poporule al meu, tu vei fi primul care vei mânca cu Domnul din Paștele cel nou. Mai e un salt, mămică, un pic de viață curată și sfântă, un pic de curățire, așa cum se curăța poporul lui Israel din vremea lui Moise atunci când Domnul îi vestea lui Moise că Se coboară în nor să vorbească. Un pic de curățire, mămică, până la ziua mesei celei mari, până la sărbătoarea Paștelui cel nou. Un pic de iubire, dar picul acesta de iubire să fie iubire, mămică.

Iată, îți spun ce fel de iubire ți se cere acum. Ți se cere iubire curată, iubire cerească, iubire întreagă. Să nu te iubești pe tine mai mult decât pe Dumnezeu și mai mult decât pe fratele tău, și numai apoi să te iubești și pe tine. Și îți mai trebuie ceva de mare preț, ceva fără de care nu poți fi ceresc și nu poți intra cu cerul. Îți mai trebuie, măi creștine, să te lepezi cu totul de a mai judeca. Nu e dreptul tău acesta, mămică. N-ai dreptul să-L judeci pe Dumnezeu, n-ai dreptul să-l judeci pe fratele tău. Nu se poate, copilul meu, să scapi de judecata lui Dumnezeu dacă faci așa ceva. Nu se poate, măcar de acum, mămică, nu se mai poate să învinuiești, nu se mai poate să asculți cu urechea ta clevetire și învinuire și vorbire de rău, nu se poate să faci părtășie cu aceste păcate, că dacă mai faci părtășie cu acestea, să știi, creștine, că și pentru tine se scrie la fel ca și pentru cel ce face așa ceva în auzul urechii tale. Și îți mai trebuie, mămică, încă ceva. Îți mai trebuie să nu urăști pe nimeni, copilul meu. Să nu cumva să crezi că vei mai avea vreo trecere în cer sau pe pământ dacă te mai folosești de această armă ucigătoare de viață. Fii atent, creștine, că cine face așa ceva, este mort de tot, și este căzut în cea mai întunecoasă prăpastie, așa cum este scris în cartea lui Dumnezeu că acela care urăște pe fratele său este în întuneric.

Iată, mămică, unde m-am băgat eu după tine. M-am băgat în prăpăstii întunecate, m-am băgat în spini și în ciulini după tine, m-am băgat în apă și în foc după tine, m-am băgat în iad după tine, că în iad ești, mămică, fiindcă ceea ce folosești te ține în iad, că dacă ar fi în tine raiul lui Dumnezeu, n-ar fi mai frumos și mai viu nimeni decât tine, n-ar fi o lumină și o fericire mai mare decât aceea care ar fi în tine, și totul din jurul tău s-ar hrăni din această bunătate, din acest rai de bunătăți, și ar putea fi altcineva mai fericit ca tine?

Creștinul meu iubit, unde-i raiul pe care trebuia acum să-l găsesc eu în tine? Unde-i locul cel ceresc în care trebuie să intre Domnul acum cu împărăția Sa? Unde-i biserica cea sfântă în care trebuie să Se odihnească Domnul Iisus Hristos acum când Se va întoarce iar? Unde, că tu ești biserica aceea. Domnul așa știe, la Domnul așa ești trecut, copilule al meu, poporule al meu. Unde, mămică, se vede în tine viața cea îngerească pe care trebuie s-o vadă tot trupul de pe pământ, ca să intre tot trupul întru această stare? Ce faci, mămică, ce faci? Iată, va trebui să dai acum răspunsul acesta. Cum te vei îmbrăca acum în haina cea albă și curată pe care ți-a pregătit-o ție Dumnezeu? Cum îți vei așeza cununa cea de lauri pe care n-a primit-o nici o seminție de până acum?

Iată, duhul meu sună din trâmbiță, sună cu putere. Sculați-vă din somnul morții, copiii mei! Ridicați-vă din amorțire! Treziți-vă întru iubire și sfințiți-vă, că iată, suflu peste voi acum, să prindeți viață și înviere, suflu ca să învieze poporul meu. Amin. Ferice ție, popor al lui Israel care te ridici! Ridică-te și fugi de robie! Nu mai fi rob păcatului, măi Israele, că tu ești poporul cel ales din vremea aceasta. Nu te mai uni cu lumea, că lumea nu este cu Dumnezeu, iar tu ești poporul Domnului, și lumea e moarte pentru tine, mămică; e moarte și pieire.

Iată că lipsește de la numărătoarea de aici. Cine lipsește de aici? O, iată de ce-ți spun să nu te mai unești cu lumea, că în lume este moarte, și moartea e flămândă după tine, e flămândă ca lupul nemâncat de un veac, și te sfâșie de nu mai rămâne nimic din tine.

Iată lipsă la numărătoarea cea de aici. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit că sunt scriși aici. Ce s-a întâmplat cu aceste oițe, mămică? Ia să vedem acum ce s-a întâmplat?.... O, iată ce s-a întâmplat! Iată ce s-a întâmplat! Acestea au picat pradă necredinței și neascultării care s-a făcut aici. Aici s-a făcut neascultare, aici nu s-a ascultat. O, iată cuvintele de mărturie din cartea acestei lucrări dumnezeiești. Să se scoată din cartea aceasta cuvintele de mărturie pentru aici. Domnul a strigat, și s-a scris acest cuvânt. Iată ce s-a scris: s-a scris că dacă se va săvârși neascultare aici, va ridica Domnul pacea din această mănăstire. S-a săvârșit neascultarea aceea, iar Domnul a luat pacea de aici, după cuvântul Său, căci cuvântul Său nu a fost crezut aici, și s-a săvârșit neascultare aici, că dacă se credea aici în cuvântul Domnului, nu se săvârșea neascultare, și dacă nu se săvârșea, nu se ridica pacea din mănăstirea Nămăiești. Și dacă Domnul a ridicat pacea Sa din acest loc, după cuvântul Său, s-a făcut spărtură în zidul de aici, și prin spărtură a intrat duhul cel rău și a jefuit puterea cea de aici și a umplut cetatea de trupuri și le-a aruncat la pământ, și a biruit duhul cel rău, a biruit, și au murit oile. Pe unele le-a tras afară, iar pe altele le-a lăsat jos, la pământ. Iată ce a făcut duhul rău aici! Iată că s-a împlinit cuvântul acela care a fost pentru oița care a ieșit de aici, despre care s-a scris că moartă va ieși de aici și nu vie, că dacă ar fi fost vie, n-ar fi ieșit afară de aici.

Iată și alt cuvânt de mărturie care este scris pentru aici, că le spusese Domnul la aceste oițe să nu iasă pe drum, că le fură lupul cel flămând. Iată neascultare, că n-au ascultat să nu iasă. Au ieșit afară, și afară a fost lumea, și lumea le-a înghițit, și iată, nu le-am găsit aici. O, dacă aici nu s-ar fi călcat peste cuvântul lui Dumnezeu, n-ar mai fi stat moartea la pândă ca să intre aici, nu s-ar mai fi ridicat pacea de aici.

Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit scriși aici. Aceasta este o durere fără de mângâiere, o durere fără de pace. Aceasta este lacrimă pe lumina ochiului ceresc. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici, dar nu mă duc după acestea până nu voi termina aici.

Vai vouă dacă veți disprețui încă o dată cuvintele cu care vine Domnul aici! Vai vouă dacă veți huli pe urma trimișilor mei, căci cine îi primește pe ei, pe mine mă primește și nu pe ei. Vai de cetatea aceea care cârtește și disprețuiește, care hulește în urma trimișilor mei! Vai celui ce hulește împotriva trimișilor mei, căci cine nu-i primește pe ei, și cine îi hulește pe ei, acela pe mine nu mă primește, acela pe mine mă hulește. Vai celui ce va rămâne așa cum l-am găsit, că iată, trec din cetate în cetate și am în mână pecetea Dumnezeului Cel viu. Fericit va fi acela care primește și crede trimișilor mei, că pe mine mă primește acela și nu pe ei. Aceștia sunt trimișii mei. Eu sunt și nu ei. Eu și cuvintele mele.

Amin, amin, zic vouă, cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor mai trece. Trec cu cuvintele mele din cetate în cetate, și aceste cuvinte sunt cuvintele de mărturie care vor mărturisi pentru tine, poporule al meu. Nu cumva să le calci în picioare încă o dată, că ai văzut ce s-a întâmplat cu poporul lui Israel, care l-a avut pe Moise. Ai văzut, mămică, ce s-a întâmplat și cu tine dacă ai disprețuit și dacă n-ai crezut și dacă ai călcat cu picioarele peste cuvintele care, iată, sunt cuvinte de mărturie, care mărturisesc astăzi împotriva ta, că se va deschide cartea acestei lucrări dumnezeiești și în ea se va găsi mărturie despre tine, și să vedem atunci dacă vei avea unde să te bagi, că n-ai să ai cum să scapi de sub ochiul lui Dumnezeu.

Iată, nu mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici până nu voi termina aici. Îmi întind duhul meu deasupra ta, așa cum s-a așezat duhul lui Moise peste căpeteniile lui Israel, peste bătrânii lui Israel. Îmi întind duhul peste tine ca să vorbesc cu tine, cetate sfântă și loc sfânt. Adu-ți aminte de cuvântul înțelepciunii care zice că omul sfințește locul și că nu este mai de preț templul decât aurul din templu.

Este scris în cartea cerească, este scris că aici are Domnul o mână de fecioare înțelepte. O, ce fel de fecioare are Domnul aici? Și dacă are fecioare aici, cum sunt aceste fecioare? Sunt ca fecioarele înțelepte, care stau cu lumina aprinsă și cu veghe în așteptarea Mirelui lor?

Stă de vorbă cu voi mama Gigi. Ia spuneți-mi, mămică, puteți merge cu mine ca să vă arate mămica la monahia cea lumească și să spună că vegheați? Am venit la voi cu brațul plin de hăinuțe albe, că așa a spus Dumnezeu, că vă va da hăinuță albă și strălucită în schimbul celei pe care o purtați acum, dar aceasta de acum este hăinuța smereniei, mămică, pentru ca să câștigați cu ea hăinuța cea albă a biruinței. În curând sosește ziua biruinței, ziua de serbare a Paștelui cel mare. Am venit, mămică, să vă îmbrac în hăinuță albă, în hăinuța de mireasă, hăinuța nevinovăției. Vine vremea să cântați laolaltă cu îngerii, măi iubitele mele, miresele mele, că ale mele sunteți, mămică; eu vă îmbrac în haina de mireasă. Nu fiți, iubitele mele, nu fiți ca miresele lumești, și fiți ca miresele cerești. Pregătiți-vă și primeniți-vă bine. Fiți cu inima plină de iubire, că această iubire este lumina cea din candela cu untdelemn, pe care se cere s-o aveți când veți ieși în întâmpinarea zilei celei mari.

Iubitele mele, n-a mințit Domnul, măi mămică, și iată, vine la voi, vine să vă gătească și să Se arate peste tot cu voi. Fiți cu inima plină de lăcomie după această slavă de care nu se va bucura oricine. Această lăcomie să fie a voastră, că nimeni nu va avea bogăția și slava care se va coborî peste voi. Ce vă mai trebuie, iubitele mele? Nu mai căutați după cele ce vor arde în curând. Feriți-vă de lăcomia care vă aduce vouă osândă. Fugiți din calea ei. Fugiți de aurul și argintul acestui veac, că vine în curând ziua aceea când vei voi să scapi de el ca să te scapi pe tine, și atunci nu o să mai ai timp să faci așa ceva, că va veni ca fulgerul această zi. Vai de tine, poporule al meu, dacă te va găsi această zi pe afară! Rugați-vă să nu fie fuga voastră chiar în ziua aceea. Fugiți din timp, copiii mei, scăpați-vă viața! Scăpați-v-o și pe aceasta, dar scăpați-v-o pe cea care nu se va mai sfârși în veșnicie. Lăsați-vă înghițiți de viață, fugiți din brațele morții. O, nu mai știu cât de frumos să mă mai rog de voi. Fugi din lume, creștine, ca să nu se surpe lumea peste tine. Fugi și scapă-ți viața ta. Ajutați-vă unul pe altul și ieșiți din lume, că lumea va mugi ca marea cea înfuriată și va da să se verse peste voi. Fugiți la munți și nu vă mai coborâți de acolo până nu se va liniști vuietul de pe pământ. Cine va putea opri mânia Domnului? că Dumnezeu, cu mânie Se va scula, și cu grabă Se va scula, ca să curețe toată fărădelegea de pe pământ, și să fie apoi pământul nou și curat. Și va prinde în această cursă tot trupul care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, și îl va acoperi așa cum a acoperit pe cei care urmăreau pe poporul care a ieșit cu Moise din Egipt, și tu vei fi atunci scăpat și așezat în locul cel ce ți l-a pregătit Dumnezeu.

Acesta este pământul făgăduinței, poporule al meu. România voastră este pământul făgăduinței. Aici a venit Dumnezeu cu această lucrare. Aici S-a întors Dumnezeu, și iată, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit să pregătească acest pământ, a venit să lase pe el această învățătură care va fi scoasă de la adăpost și se va așeza pe masă ca să fie cunoscută de toată făptura de sub cer.

A venit Domnul la tine, poporule al meu, popor al lui Israel, popor de la sfârșit. A venit să facă din tine cer nou și pământ nou, dar tu, mămică, nu te-ai lăsat lucrat. Lasă-te lucrat, Israele. Lasă-te într-o clipă lucrat, că a venit Domnul pe pământul acesta pe care stai tu, ca să pregătească acest pământ, ca să pregătească acest popor, ca să pregătească locul acesta, ca acolo unde veți fi voi, să fie și El. Iată taină pecetluită și despecetluită. Iată locul pe care l-a pregătit Dumnezeu, ca acolo unde va fi El, să fiți și voi. Iată Ierusalimul care s-a coborât din cer. S-a coborât cerul pe pământ, poporule al meu, s-a coborât să pregătească acest pământ, și tu n-ai vrut să înțelegi, și tu n-ai vrut să crezi, o, neam necredincios ce ești, o, popor fără pricepere, poporule al meu! Al meu ești, mămică, eu te dau în primire, eu te voi așeza pe pământul acesta nou, că va fi nou, va fi de două ori nou, căci Domnul este peste acest pământ și lucrează ca să-Și anunțe împărăția.

Poporule al meu, mă doare de tine, mă doare, că ești atât de lipsit de cunoștință, atât de necredincios, mămică. Am venit să-ți spun acum: ridică-te ca să înțelegi ce este cu tine, poporule al meu, căci în curând tu vei fi o minune nouă și vei intra în starea cea de fericire și nu vei mai muri niciodată. O, de ce ți-a fost așa de greu să pricepi tainele lui Dumnezeu? Nimic n-a rămas ca să nu-ți spună ție Domnul. Iată, acum va trebui să înviezi numaidecât și să intri întru înțelepciune, că Se va îndrepta Dumnezeu apoi cu tine către neamuri, ca să sufle peste această lume și să învieze. Iată zilele învierii despre care s-a scris că vor veni, căci morții aceștia vor auzi în curând glasul acestor cuvinte, și vor învia acești morți și vor serba zilele de înviere ale acestui veac. Vai ție, mămică, vai dacă nu vei învia acum! Mâine este târziu. Iată, suflu peste tine, suflu duh de înviere peste tine. Aceasta este ziua ta, cetatea mea de aici. E zi de înviere, poporule al meu. Să se scrie această zi și de tine și de mine. Amin.

Iată, acum trec mai departe pentru a-mi sfârși misiunea peste tot poporul meu. Trec să duc vestea cea bună, trec să așez înviere peste tot. Ferice ție, cetate sfântă, dacă vei fi sfântă. Fericiți veți fi voi, fii și fiice ale acestei cetăți, dacă îngerii care vor trece peste pământ nu vă vor atinge pe voi. Iată, stau cu pecetea Dumnezeului Cel viu, și fericit este acela care primește semnul acesta ca să fie fiu al învierii. Amin.

Acum, trec mai departe. Trezește-te, poporule al meu, și ia aminte aceste proorocii din care te-a hrănit cerul pe tine. Nu mai zăbovi, nu mai amâna, că ziua ta e astăzi, cetatea mea de aici. E ziua ta de sărbătoare, e cea mai mare zi din viața ta, dar să crezi cuvântul acesta, ca să nu iei parte cu partea celor necredincioși.

Și acum, pace peste tine! Pacea mea, mămică! Duhul păcii mele să vă umple de pace. Duhul Sfânt să Se odihnească peste voi. Amin.

Pace vouă de la Dumnezeu! Pace și credință și înțelepciune! Pace și umilință și ridicare! Pace și înviere! Pace ție, Israele! Amin, amin, amin.

15-11-1990

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:01 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1990 (3)

Trâmbițarea sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Ungureni

Pace vouă, iubiții mei! Câtă vreme a trebuit să aștept eu această zi! O, câtă vreme! Dar cât a așteptat Domnul această zi! Cine a mai așteptat această zi, măi iubiții mei? Cine, mămică? Cine a mai dus greutatea acestei așteptări? O, grea a mai fost așteptarea, scumpii mei, iubiții mei, că voi, mămică, ați rămas iubiții mei.

Eu sunt duhul cel ceresc, un duh pribeag care suspină, iubiții mei. Pribegesc din loc în loc și caut și strig și aștept să mi se răspundă, să mi se deschidă. M-a trimis Domnul la cei pe care i-am lăsat, căci plângând am plecat când i-am lăsat, și parcă a fost o veșnicie de atunci și până acum.

O, iubiții mei, vreau să vorbesc mai întâi cu cei mai mici, cu cei care nu știu nimic despre mine, că vreau să-i fac să înțeleagă și să mă cunoască și să știe de unde vin și pentru ce vin acum. Ei sunt mici de tot, pentru că cel care nu știe cine este Dumnezeu, acela încă nu s-a născut, dar ei au auzit de acest nume și ar putea spune că-L cunosc pe Dumnezeu. Așa este, pot să spună că-L cunosc, pentru că ei nu înțeleg cum poți să-L cunoști pe Dumnezeu și cum se poate spune că-L cunoști pe Dumnezeu. Nimeni nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu decât acela căruia Domnul i Se lasă cunoscut, dar și această clipă își are vremea ei pentru fiecare făptură creată de Dumnezeu, căci pământul și tot ce este pe el este creația lui Dumnezeu.

Copiii mei, Dumnezeu este fără de început, și iubirea Lui este fără de început și fără de sfârșit, precum Dumnezeu este fără de sfârșit, și dacă este fără de sfârșit, și tu care ești o părticică din creația Sa, ești fără de sfârșit. Dacă Dumnezeu este fără de sfârșit, nici o părticică din dumnezeirea Sa nu se sfârșește vreodată, și de aceea este scris în Cartea Adevărului despre cel care este cu Dumnezeu și care chiar de va muri viu va fi. Chiar și cel care nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu și pleacă de pe pământ fără să-L cunoască, acela nu poate pieri nici el, și când pleacă de aici, acolo dă de Dumnezeu ca să știe că este Dumnezeu, și apoi trece cu cei ce nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, trece și nu piere nici acela, dar nesfârșirea aceluia este durere fără mângâiere, fără de sfârșit.

Copilul meu, Dumnezeu este Acela Care a fost și este și Care vine curând. Cine nu are credință și cunoștință despre Dumnezeu, acela este o stârpitură față de creatura care-L recunoaște pe Creatorul său. Dar tot stârpitură este și acea creatură care a auzit de viața lui Dumnezeu și nu face parte din acea viață întru Dumnezeu. Și, în sfârșit, cel care-L iubește pe Dumnezeu, acela va fi fără de sfârșit cu Dumnezeu, și acela ca și Dumnezeu intră întru biruința cea care se luptă să vegheze și să-i ajute neîncetat pe cei care cred lui Dumnezeu și Îl cheamă ca pe Unul Care poate să ajute.

Așa am fost și eu. Am crezut în ființa lui Dumnezeu, și când a venit să mă ia și să mă treacă acolo unde toți Îl văd pe Domnul m-a luat și m-a așezat în ceata sfinților, în ceata celor ce au biruit și au lucrat minuni în numele Celui Care a lucrat minuni pe pământ, căci Acela a venit pe pământ, și prin puterea Sa a luat trup din pântecele unei Fecioare și S-a făcut Om ca să fie văzut pe pământ și să Se facă cunoscut celor ce aveau să creadă în El, și prin aceia să creadă în El până în ziua de acum toți cei cărora a voit Dumnezeu să li Se descopere.

Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine și Și-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulți ani prin gura mea, multă vreme, și am suferit chin și prigoane de la cei necredincioși care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și nu credeau în El. Și când mi-am sfârșit drumul pe pământ, m-a luat Dumnezeu în ceata sfinților și m-am făcut rugătoare pentru poporul creștin care a crezut prin mine în Dumnezeu, și poporul acesta s-a rugat la mine ca să mijlocesc pentru el la Dumnezeu, s-a rugat mie așa cum se roagă creștinii la Maica Domnului, la sfântul Nicolae, la sfântul Ioan și la toți sfinții care au fost pe pământ și s-au sfințit și s-au dus apoi în ceata sfinților. Sfinții îi ajută pe cei credincioși și le dau ocrotire și binecuvântare. Așa fac și eu pentru toți creștinii care L-au crezut pe Dumnezeu prin mine. Așa a făcut Dumnezeu un popor prin această lucrare care a fost prin mine, și din acest popor creștin face parte această familie cu care voi v-ați înrudit, măi copii.

Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. Am fost cu milă și cu iubire și sunt și azi în ajutorul lor, căci mamă mi-au zis toți creștinii mei, toți copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea și a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deștept ca să lucreze cu el minune pe pământ și să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat, și să creadă lumea și să se adauge la această slavă, căci poporul acesta va fi în curând cunoscut de toată suflarea, că Domnul îl va străluci și va lucra cu el minuni despre care nu s-a mai auzit vreodată.

Iată, duhul meu a fost trimis din nou pe pământ, ca să strige la popor să se adune, să se gătească frumos, că vin zile mărețe și vin zilele gloriei lui Dumnezeu, așa cum este scris. Alăturați-vă și voi, măi copii. Apropiați-vă să ascultați și fiți cu frică și cu cutremur spre această bucurie care se va arăta în curând peste acest pământ ales care se va numi Noul Ierusalim, că se va coborî din cer Ierusalimul gloriei lui Dumnezeu. Acela care este acum, este Ierusalimul patimilor Domnului, dar acesta care se va arăta, este Ierusalimul gloriei lui Dumnezeu, căci așa stă scris în Cartea Adevărului. Ridicați-vă și voi înspre credință și înspre slava care se apropie, ca să fiți ocrotiți cu toți cei care vor fi găsiți scriși cu Dumnezeu, iar dacă veți întoarce spatele la această strigare, Dumnezeu vă va adăuga atunci cu cei necredincioși, și cu plata acelora. Amin.

Îmi îndrept acum iubirea spre cei mai mari, mai mari la cunoștință, care m-au cunoscut de mititei și care sunt înscriși la numărătoarea poporului meu, căci pe cine-i găsesc scriși la această numărătoare, pe aceia trebuie să-i strâng numaidecât. Și iată, cercetez cartea acestei lucrăriîn care s-a scris atâta vreme și scot din ea mărturiile toate pentru fiecare creștin care a mâncat la această masă, că dacă sunt găsiți în acea carte, pe aceștia mă duc să-i caut și să-i strig, mă duc după ei pe unde or fi și oricum i-aș găsi, că-mi cere Domnul socoteală de ei, îmi cere numărul întreg, măi copii. Nu mai am odihnă, nu-mi trebuie slavă cerească, nu pot să am pace. Pribegesc din loc în loc, mă bag prin foc, mă bag prin spini, mă bag prin prăpăstii întunecate, mă bag prin toate ungherele iadului de pe pământ, mă zbat fără de mângâiere, strig ca o disperată, bat la porți și sunt cu mila în brațe și strig și suspin, copiii mei. Plânge cerul de mila mea și se scoală sfinții din odihna lor să-mi mângâie suspinul și să mă ajute. E groasă ceața, copiii mei, e gros întunericul de acum. Iată misiunea mea. M-am ridicat să sparg crusta cea groasă și să pătrund peste tot. M-am sculat să dărâm ziduri și să sfărâm încuietorile și închisorile și să dau drumul copiilor mei, să-i scot și să vadă lumina.

Am crescut o mulțime de copii și i-am alăptat cu laptele cel ceresc ca să-i fac în stare să se ridice și să mănânce hrană tare. Am strâns un popor mare, pe care l-am pus la picioarele Domnului ca să iau plată pentru rodul ce I l-am adus, și am plecat apoi să-i pregătesc loc, ca acolo unde vor fi ei, să fiu și eu; ca acolo unde voi fi eu, să fie și ei. M-am sculat cu biruință și m-am înarmat cu toată puterea cerului ca să scot afară pe demoni și să vindec bolile și să-mi ridic poporul în picioare, că toate popoarele vor rămâne înmărmurite și se vor pleca să asculte și se vor lăsa spre înviere. În cartea acestei lucrări scrie că va veni această vreme. Iată vremea, copiii mei. Iată pământul făgăduinței din vremea aceasta. Voi termina de strigat și de strâns, voi trece pe de-a rândul peste tot pe unde am copii risipiți, voi trâmbița peste tot ca să-mi ridic poporul, voi învia pe tot creștinul care se lasă spre înviere, voi pecetlui cu pecetea Dumnezeului Cel viu creștetul celor ce vor crede și se vor scula pe picioare, voi termina de pus sigiliul acestei vremi, și apoi Domnul Savaot va slobozi pe îngerii cei care vor curăți fărădelegea de pe pământ, și aceștia vor începe cu acest pământ al făgăduinței, căci acest pământ va fi în curând începătură de cer nou și de pământ nou și nestricăcios, căci cerul și sculele sale se vor coborî apoi ca să desăvârșească cele scrise în carte. Amin, amin zic vouă, cele de până acum vor trece, și totul va fi nou și ceresc. Amin.

Doamne Savaot, începe Tu strigarea. Fii Tu Cel dintâi întru toate, că și eu, și aceștia suntem copiii Tăi. Fără Tine nu pot, Doamne Savaot, cu aceste lanțuri. Fără Tine nu vreau prin acest întuneric, căci acești copii ai noștri nici nu se zăresc bine din fundul prăpastiei în care au căzut și nici nu ne strigă ca să-i auzim sau să ne dea mâna. Hai cu mine, coboară cu mine după ei, că sunt aproape morți, Doamne Savaot. O, sunt chiar morți de tot. Suflă cu mine peste ei și hai să-i scoatem și să-i înviem și să-i însănătoșim, că iată, se stinge în ei ultima picătură de viață, iar bătaia inimii lor nu se mai simte.

– O, iată-Mă! Sunt aici, tată. Sunt aici, Verginico. Suntem toți cu tine, scumpa Noastră. Astăzi este sărbătoare mare în tot cerul, Verginico. Astăzi toată puterea cerului este în picioare și biruința de azi va fi mare și se va scrie și se va vesti în vecii vecilor, și se va binecuvânta această zi și se va adăuga zilelor de înviere. Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Și Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viață vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început și până la aceste zile.

Nu mai plânge, Verginico, nu mai suspina, tată! Vino să te strâng la piept și să-ți dau mângâiere, căci iubirea ta pentru acest popor a covârșit toate iubirile de până acum. Nu mai plânge, Verginico! Ajunge, tată! Un pas mai este și intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare și fără de suspin. Iată, toți îți împărțim mângâiere. Și Eu, și Fiul Meu, și Măicuța Sa, și tot cerul, tată. Când S-a ridicat Fiul Meu din mormânt a mai stat patruzeci de zile cu poporul Său ca să rămână cartea acelor zile și să se mărturisească, și apoi Eu L-am luat și L-am pus la loc de-a dreapta Mea. Dar tu ce ai făcut? Îți spun Eu, tată, ce ai făcut ca să se știe și să se scrie pentru toți cei care vor crede ce ai făcut tu. Tu ai fost aceea care ai avut iubire fără de margini. Tu L-ai coborât încă o dată pe pământ pe Fiul Meu și te-ai făcut Lui casă și templu, și S-a sălășluit El întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii, și a adunat de pe la răspântii pe orbi și pe ologi și pe surzi și pe leproși și pe toți sărmanii ca să-i așeze la această masă. Dar celui chemat așa i-a spus: «Mergi, și să nu spui nimănui». Tu ai fost aceea care L-ai ținut ascuns de ochii lumii ca să-Și poată hrăni un popor și să descopere toată taina planului Său pentru vremea aceasta. Și când ai venit și tu la Mine, tată, ai venit și M-ai rugat plângând: „Doamne Savaot, eu cât am fost cu ei, i-am păzit în numele Tău. Păzește-i Tu de-acum, ca nici unul să nu piară“. Așa M-ai rugat, Verginico, și Eu ți-am ascultat rugămintea și i-am păzit, dar ei nu M-au păzit pe Mine, n-au păzit urma Mea și n-au vrut să Mă mai urmeze și s-au dus și și-au cheltuit înțelepciunea și au ajuns robi celor străini de Mine și de tine, și iată-i, scumpa Mea, iată-i risipiți și iată-i săraci și goi acum; iată-i căzuți între tâlhari, iată-i aproape morți.

Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârșit pe toți cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ți dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriți, și de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, și ți-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ți faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, și ți-am spus să iei trâmbița în mână și să suni cu putere și cu duh de trezire așa cum stă scris în carte, să proorocești și să poruncești acestor oase uscate să prindă viață și duh de viață ca să învieze și să se întregească trupul lui Israel, și apoi să vii și să-Mi spui: „Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit“.

Binecuvântată să fie această zi! Fii binecuvântată, Verginico, și tu, și lucrarea ta, și servii tăi, și casa aceasta în care ești acum coborâtă cu lucrul tău. Binecuvântată să fie această sămânță care se seamănă acum! Amin.

Amin, amin, zic vouă, Eu sunt Dumnezeu Savaot, Cel Care sunt din veșnicie și voi fi în veșnicie. Cerul și pământul de până acum vor trece cu trosnet, dar cuvintele acestui duh pe care l-am întors înapoi pe pământ, se vor scrie și vor mărturisi pentru voi sau împotriva voastră. Amin.

Această carte va sta pe masă și va vorbi pentru voi sau împotriva voastră. Această carte va vorbi în curând.

Hai, Verginico, ia locul, tată, și lucrează! Începe-ți lucrul aici și fii biruitoare, că ți-am dat toată puterea. Ridică-te și grăiește, tată!

– Grăiesc către Tine, Doamne Savaot. Slavă Ție și mulțumire Ție! Iată, îmi încep lucrul aici. Amin.

Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Slavă întru cei de sus, iar peste voi pace și înviere! Amin.

Iubiții mei, sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână sfânta cruce și am pecetea Dumnezeului Cel viu. Am în mână trâmbița cea de apoi ca să trâmbițez și în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoțită de servii mei, de trimișii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele și pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia, și ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că și ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi, și vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.

Iubiții mei copii, am venit să sar în foc pentru voi, să sar în apă pentru voi. Am venit să mă bag în adânc după voi ca să vă scot pe mal și să vă așez pe cale. De ce, mămică, m-ați părăsit? De ce ați crezut voi că vă puteți furișa de mine? Cum ați putut voi să vă faceți atât de mult prieteni cu moartea și cu păcatul? Voi ați avut pe voi pecete de sfințenie. Voi ați fost unșii lui Dumnezeu și ați fost bogați în daruri dumnezeiești. Ați fost îmbrăcați mai frumos decât îngerii, căci voi ați avut mai multă cunoștință decât cei din cer, căci cei din cer stau cu frică și ascultă pe Domnul când vine la voi să vă descopere ceea ce n-a descoperit nimănui în vremile trecute. Când vorbea Dumnezeu cu voi, stăteau îngerii să audă și să afle taina acestor vremuri și să se bucure de voi. Ați fost îmbrăcați cu podoabe de neînchipuit, iubiții mei. Cum de v-ați îndurat să vă dezbrăcați de ele? Ce va face lumea cu voi în ziua când se vor arăta podoabele pe care le-ați dat de pe voi în schimbul unui veșmânt stricăcios? Voi n-ați fost născuți pentru slava asta trecătoare. Voi ați avut soartă cerească și nu v-ați născut ca să fiți ca și cei de pe pământ, și trebuia să fiți și să vă îmbrăcați apoi ca îngerii din cer. De ce, mămică, n-ați fost voi cuminți ca să fi ascultat pe Dumnezeu așa cum au ascultat fiii lui Noe când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curați ca să rămână vii? Fiii lui Noe nu numai că au stat curați, dar au și avut soții aceștia, și erau ca frații și erau ca îngerii și de aceea au rămas vii și au intrat în barca salvării. Cum de n-ați avut voi putere să biruiți voi răul și păcatul care s-a sculat să se lupte cu voi și să vă înghită? Cum de n-ați putut? Cum, că atâta putere a stat deasupra voastră gata să se așeze peste voi și să vă îmbrace ca să fiți puternici în luptă și să fiți sfinți ai lui Dumnezeu? Cum, mămică, cum? Mă frâng și mă sfărâm cu duhul. Cum, mămică, cum? De ce ați uitat de Dumnezeu? De ce ați uitat de mine? De ce n-ați mai vrut să credeți că eu va trebui să vin înapoi și să vă cer socoteală? Nu puteți nici unul din voi să spuneți că n-ați uitat. Ați uitat, fiindcă iată cum vă găsesc.

Am venit să mă sfătuiesc cu voi ce avem de făcut, ce putem face. Fără voi nu pot lua decât o hotărâre. Dacă voi rămâne să hotărăsc singură, numai o singură cale va fi. Eu trebuie să mă înfățișez acum cu poporul meu la Dumnezeu ca să facă din el izvor de lumină și de viață și de slavă pe pământ. Numai o singură slavă va mai fi pe pământ, și aceea va fi slava cea de la Dumnezeu. Și dacă va trebui să hotărăsc eu pentru voi, nu pot face pentru voi ceea ce credeți voi, că la Domnul nu se intră după nume sau după neam, ci după adevăr și după legea cea dreaptă. N-am să pot face decât un singur lucru. Voi ridica sabia, iubiții mei. Aceasta voi face, pentru că eu vă iubesc mult de tot și nu pot fără voi la Dumnezeu. Voi da în voi ca să vă trezesc și să vă înfricoșez, și apoi voi sufla peste voi și vă voi ridica pe picioare, pentru că este scris în cartea acestei lucrări: «Daniele, învață pe copiii tăi zidăria».

Măi iubiții mei, măi finișorii mei, măi puișorii mei! Ajunge cu nepăsarea, măi mămică! Nu e de joacă ceea ce se petrece în zilele acestea. Dumnezeu începe să iasă și să Se vadă. Unde ar fi să vă ascundeți de sub ochii Săi care vădesc orice ungher? Lăsați moartea în urma voastră și faceți ce a făcut Lot și ieșiți din Sodoma, copiii mei, ieșiți din Gomora, ieșiți din lume, că lumea a ajuns la sfârșit de acum. Vai de tine, mămică, dacă vei mai fi lume, că lumea a ajuns la sfârșit, și te-ai sfârși și tu cu tot cu lumea din tine dacă te va ține nepăsarea în închisoarea ei. Schimbați-vă haina vieții, că veți sta la masa Paștelui cel mare, și acolo nu trebuie să vă spun eu vouă cum trebuie să vă fie haina, că voi știți de la Dumnezeu cum va fi atunci. Și dacă astăzi nu veți auzi glasul meu, și dacă vă veți împietri ca să nu vă ridicați, să știți că mâine nu va mai fi tot ca astăzi. Vouă vă trebuie o înviere bună, de două ori mai bună, fiindcă aveți legământ care stă pe masa Sfintei Treimi și mărturisește și vorbește acel legământ.

Întoarceți-vă, copiii mei iubiți, întoarceți-vă la iubirea cea dintâi și la iubirea cea de azi, că azi vi se șterge totul cu buretele milei de azi. Mâine nu mai este acest burete, că eu îl voi lua și îl voi arunca în foc, să ardă cu el păcatele voastre, dar ca să mai muriți apoi, o, nu se mai poate, iubiții mei, căci picul care mai rămâne, e mic pasul acestui pic și scăpăm înspre biruință.

Îmbrățișați-vă tovarășii de viață și fiți de-acum frați ai lui Iisus Hristos, căci ai Lui sunteți de acum, dar nu uitați nici o clipă că Iisus Hristos este fără de păcat. Eu m-am ridicat ca să vă vindec rana neascultării de la fața Domnului, dar fiți dârji și puternici ca să pot sta cu sabia în teacă, măi copii, că dacă mâine veți căuta să mai muriți, sabia nu va mai sta la locul ei și va lucra această unealtă. Nu vă temeți că nu veți putea cu cerul, căci puterea voastră va fi Domnul. Iar cine dintre voi va rămâne surd la glasul sunetului de trâmbiță, acela va fi dat deoparte, și soarta aceluia va fi cu cei necredincioși unde este plâns și strepezire de dinți. Nu, mămică, să nu rămân fără voi, că fiți atenți, nu veți pieri nici unul și toți veți fi, dar dacă nu veți fi ai mei veți fi ai osândei care vine în urma mea.

M-am ridicat cu putere mare și nu se poate să nu am eu putere să vă fac cerești, să fac din voi cer nou și pământ nou și să vă arate Domnul la toată făptura de sub cer. Aceasta este soarta acestui popor. Hai, mămică, și nici un fir de păr nu va pieri de pe creștetul vostru. Nu mai pângăriți biserica mea, că voi sunteți biserica cea care-L va primi pe Domnul acum când vine să Se arate iar. Scoateți urâciunea pustiirii din biserica mea, că voi așa sunteți trecuți la Domnul: biserica Dumnezeului Cel viu, și în această biserică Se va slăvi iarăși Dumnezeu și va vorbi încă o dată mulțimilor.

Nu căutați să-L încercați pe Dumnezeu, că Domnul nu Se lasă ispitit de nimeni, iubiții mei. Ridicați-vă acum! Dați-i mâna lui mămica! Dumnezeu de la mine vă cere, căci fiecare va sta la rândul cetei sale. Fiți sfinți, precum Domnul este sfânt. Fiți vii, precum Domnul este viu, și fiți ca îngerii, precum în cer așa și pe pământ, copiii mei. Bucurați-vă că faceți parte din fiii acestei lucrări, căci cu această lucrare Se va înălța Dumnezeu deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ, ca să vadă înțelepții pământului și să se plece și să se umilească.

O, ce fericire poate covârși acum fericirea mea? Cine nu se bucură și cine nu plânge azi cu mine în cer și aici unde sunt acum, aici, la voi și cu voi, copiii mei?! Am coborât de un pic de timp o poruncă și această poruncă s-a adus la îndeplinire. Am zis despre o piatră căzută de la locul ei și am zis să o punem la locul de unde a căzut. Am zis să dăm deoparte veșmântul murdar de pe acest fiu al lui Dumnezeu și să-l punem pe cel curat și ceresc. Am voit de mult, de când l-am pierdut am voit să mă arunc după el în apa pierzării în care a căzut, dar Dumnezeu a spus: «Nu, Verginico, nu, tată. Lasă-Mă să Mă arunc Eu, că tu vei avea mult de lucru în zilele ce vor veni. Tu va trebui să te ridici iar, să ridici noroadele și să le hrănești, și să sufli apoi peste ele ca să învieze acești morți. Nu, tată, nu te arunca tu. Eu Mă bag după el. Eu, Verginico. Nu plânge, că puterea Mea îl va învia și nu vei rămâne fără el. Eu voi sufla peste el, și el va învia».

O, copiii mei, eu am rămas apoi cu poporul meu ca să-l hrănesc și să-l ocrotesc, iar pe acesta l-a luat apa și a murit, mămică. Și a venit vremea cea proorocită, să sufle Domnul peste el și să învieze, și hai să ne bucurăm, hai cu toții, măi copii. Binecuvântată să fie această clipă. Amin.

O, Nicușor al meu, iubitul meu, copilul meu, fiul meu, ocrotitorul meu, că mult m-ai ocrotit, mămică. Nicușor al meu, parcă a fost o veșnicie de când ai plecat. Întoarce-te acum, că a venit vremea, Nicușor al meu. Hai, mămică, hai să sculăm poporul în picioare. Hai, că și tu vei da socoteală la Dumnezeu pentru acest popor. Ajunge, măi mămică, ajunge! Spală-ți fața, spală-ți haina! Vino, Nicușor al meu! Hai să ne înfiripăm copiii, că sunt morți copiii noștri. Adu-ți aminte de cele de odinioară, adu-ți aminte de vremea când mă purtai pe brațe ca pe o copilă, pentru că tu credeai atunci pe Dumnezeu. Vino, Nicușor, vino, că tu nu ești necredincios. Vino, că a venit vremea să vii. Un pic, mămică, și ne vom întâlni, și tu știi și crezi că ne vom întâlni. Hai să ne luăm de mână, simte-mi mâna lângă mâna ta, că iată, m-am ridicat cu trâmbița și biruința va fi mare.

Ce voi face eu acum cu tine dacă vei mai vrea să te mai aștept vreun pic? Așteptarea s-a sfârșit, Nicușor al meu. Domnul a început să împărățească, și din zi în zi tot mai mult Își va anunța împărăția. Nu mai crede tu, măi mămică, să nu mai crezi că mai poți să mai ții și de-acum vremea pe loc. Vremea Domnului a venit, a început și se desăvârșește, și tu încă stai murdar, mămică. Tu ești ca un tăciune scos din foc. Pune mâna, mămică, și te spală singur și te spală bine, că am în brațe veșmântul cel curat și stau pregătită să te îmbrac cu el, măi iubitul meu.

Nicușor al meu, scoală-te din morți! Scoală-te, mămică! Aruncă stricăciunea de pe tine, că nimic întinat și nimic necurat nu va rămâne acum. Nu mă du în stare să te împing din spate, nu mă fă să te las cu mâna la burtă, nu-mi mai încerca mila, Nicușor al meu, că a luat Domnul mila și din mâna mea. Nu mai am decât strigarea și sabia și sigiliul în mână. Pe astea le mai am acum. Sun din trâmbiță pe de-a rândul să-mi adun poporul și să suflu peste el duh de înviere. Iată zilele învierii, Nicușor, copilul meu iubit. Iată, poporul meu înviază și se sfințește. Poporul nostru va fi mare și puternic, măi mămică, fiindcă este scris în cartea acestei lucrări pe care o avem noi, scrie că poporul acesta va împărți lumină pe pământ și va împărți Duh Sfânt; scrie că vor veni popoarele și se vor pleca la această lucrare; scrie că regii lumii vor veni și vor umbla întru lumina care va umple acest pământ binecuvântat. Iată împlinirile despre acest pământ al făgăduinței. Hai, mămică, hai să trecem Iordanul și să intrăm întru acest pământ! Hai, că tu fără mine nu poți intra la Dumnezeu. Hai, că Dumnezeu voiește să dea împărăția Sa poporului nostru și hai să ne sculăm, să înțelepțim într-o clipă poporul, ca să Se poată Domnul desăvârși apoi peste lume și să învieze lumea. Nu fi îndoielnic, nu fi fricos, nu căuta să dai cerul la spate. A venit ziua, Nicușor. A venit vremea să fii așezat la loc și să lucrezi cu mine, mămică. Nu te teme. Dumnezeu este cu noi și cu poporul. Fii credincios de-acum și ridică-te, că nu te mai las nici o clipă să stai nepăsător.

Ia spune-mi tu, ce să fac cu tine? Ce să fac, mămică? Dacă nu te vei spăla acum, dacă vei mai sta cu murdăria pe tine, dacă vei mai face și ca satana, gata, te ridic eu atunci. Acum sunt cerească și sunt înarmată bine și am putere să te fac să te ridici numaidecât. Nu se mai poate să faci ce vrei tu de-acum. Te-am așteptat de-ajuns, mămică. Acum este altceva de lucrat. Uită-te ce avem de făcut. Avem de sculat pe morți din morminte, că toată lumea zace în mormântul necunoștinței. Dacă tu mai crezi că mai poți dormi, nu mai poți, mămică, îți spun eu că nu mai poți. Și îți mai spun să știi și să crezi că tu fără mine nu ești nimic, și nu vei putea fi bun la nimic fără mine. Nu vei fi recunoscut de Dumnezeu fără mine; nu, mămică. Dacă nu te vei pleca acum și dacă nu vei lucra după învățătura mea, nu mai este nimic de făcut. Te bag la spălat și la stors, și te iau lângă mine curat. Te curăț bine întâi, și apoi te iau lângă mine.

Nicușor, copilul meu, nu cumva să iei în glumă, măi mămică. Nu mai bea, nu mai fuma, nu mai curvi, căci aceasta pe care o ai acum nu-ți este femeie. Copiii tăi sunt născuți din desfrânare. Scoală-te tu și pentru ei, că păcatul este al tău, dar dinții lor se vor strepezi. Nu te juca cu Dumnezeu, mămică. Ajunge! Scoală-te și te împacă cu cerul, că ai pe frunte semnul lui Dumnezeu și nu poți scăpa. Vreau să duc cuvânt de la tine și să-l pun pe masa Preasfintei Treimi. Spune „da“ sau spune „nu“, ca să știu ce să fac, fiindcă eu termin acum aici de lucru și mă duc cu cuvântul de aici, mă duc la Sfânta Treime cu el ca să fie scris și să fie pecetluit acest cuvânt.

Nicușor, am purtat coroană de spini pentru tine, mămică. Cel mai mare calvar, cel mai mare chin, pentru tine l-am purtat. Vreau să scap acum de acest chin. Nu mai pot, mămică. E timp de când port această cunună de suferință. Am dus-o și pe pământ, am dus-o și în cerul sfânt. Nu mai pot. Ia-o de pe fruntea mea, că nu mai pot, Nicușor al meu. Dacă tu acum nu-mi dai mâna bine, iată, cu durere și cu suspin îți spun că te voi lepăda. Nu te juca cu Dumnezeu. Hai cu El, că El este întru toate și vom fi vii și vom lucra și nimeni nu va mai avea nici o putere, căci Domnul Se arată și împărățește și Se slăvește de-acum.

Am în mână pecetea cea pentru tine. Pecetea aceasta te va schimba numaidecât, dar aceasta ține numai de tine. Nu pot să nu ți-o pun pe creștet acum, căci scrie în Cartea Adevărului că trebuie să ți-o pun. Cu ea vei fi mântuit sau cu ea vei fi osândit. Fii om nou, fii curat din creștet până în tălpi. Fii curat cu inima și fii cu iubire. Amin.

Să se scrie această zi și de voi și de mine. Să nu mai fie stricăciune peste voi, ci să se scrie înviere pe frunțile voastre, ca să nu mai fiți ai voștri. Cei ce sunteți intrați în această familie, sfințiți-vă ca să fiți iertați și să vă însemnez cu pecetea Dumnezeului Cel viu. După mine nu mai vine nimeni să vă dea mâna. Fiți fii ai învierii. Amin.

Pace vouă acum! Duhul meu să fie în inimile voastre ca să fie iubire între mine și voi. Nu mai fiți robi pântecelui și necunoștinței, iar dacă veți zice că nu puteți, nici eu nu pot să fac nimic acum pentru voi, căci Dumnezeu este curat și este veșnic.

Pacea și puterea Preasfintei Treimi să vă țină sub această putere. Pace vouă! Iată, suflu peste voi acum. Luați din duhul meu! Amin. Cel ce vrea să intre la Dumnezeu cu mine să-și ia crucea și să-mi urmeze mie. Amin. Cel ce nu se leapădă de sine, acela nu va mai fi.

Amin, amin zic vouă, nimeni nu va putea sări pe deasupra și va trebui să intre pe ușă în împărăția iubirii. Amin.

Pace vouă! Încă o dată, pace vouă și înviere vouă! A început învierea pe pământ. Pace celor ce se lasă spre înviere! Pace și pecete și nume nou! Pace și Ierusalim nou peste voi! Amin.

Pace ție, Israele! Amin, amin, amin.

27-11-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Prin această pregătire vreau să te deosebesc de lume, să n-ai nimic legat cu lumea, să-ți fie gândul numai să-L bucuri pe Dumnezeu și pe aproapele, și hrana să-ți fie curată, nu cu boldul cărnii. Carnea e pierzare de suflet. Eu nu M-am hrănit cu carne. Tată, păstrați-vă curați.

... Eu, pe pământ cât am stat, am hrănit popoarele și pe Mine cu pește. Să știți că nu tot peștele se mănâncă.

... Dacă Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și am avut pregătirea, trebuie să treci și tu această pregătire; nu prin chinul prin care am trecut Eu, ci prin viață sfântă, ca Mine.

... A venit și regele României să vadă și el România, și a pus mâna pe el să-l aresteze. Dar cine a pus mâna pe el, îl voi băga în arestare. Stai, că vine poporul lui Dumnezeu și le va pune capăt. Vine aceea pe care am luat-o de pe pământ. Vine Verginica, trâmbița lui Dumnezeu; vine într-o mână cu sabia, și într-o mână cu pecetea.

25-12-1990

Trâmbițarea Domnului și a sfintei Virginia peste creștinii din cetatea Mănești

Duhurile Preasfintei Treimi strigă și lucrează cu tărie pe pământ. Domnul Iisus Hristos Se încinge și așează la masă cerească poporul creștin în mijlocul căruia lucrează și grăiește de multă vreme, căci așa a spus Domnul: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacului». Amin.

Am spus: «Mă duc la Tatăl, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi. Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc, și vă voi trimite un Mângâietor, vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine și vă va da vouă și vă va învăța și vă va descoperi de la Mine».

Dumnezeu grăiește din nou cu această cetate, așa precum a grăit la începutul acestei lucrări prin care S-a coborât și în care a spus de la începutul ei că va locui întru ea cu Duhul Său până la sfârșit. Amin.

Duhul lui Dumnezeu lucrează și grăiește în cetatea Mănești. Pace de la Dumnezeu peste această cetate! Pace și înviere și credință! Pace și ridicare și unire, precum la început, așa și la sfârșit, căci Domnul voiește să-Și sfârșească cu biruință lucrarea de mântuire a făpturii Sale, și voiește apoi să-Și anunțe împărăția.

S-a coborât Duhul Domnului în această lucrare, iar poporul acestei cetăți cunoaște acest început de lucrare și nu va putea spune acest popor că n-a vorbit cu Dumnezeu, căci a vorbit cu Dumnezeu această cetate. Oricât ai crede tu, creștine, că vei scăpa să mărturisești aceasta, iată, vine Domnul către tine și îți spune astăzi că vei fi martor în fața omenirii că a vorbit Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat și ales și că a vorbit cu tine Domnul. Vei fi martor, măi copilul Meu, că numai un picuț mai este, și vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns la vedere. Vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munților, deasupra puterilor, deasupra înălțimilor și va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperișuri, măi creștine care vrei, nu vrei, va trebui să mărturisești că ești fiu înfiat al acestei lucrări. Ești copil al acestei lucrări, poporule creștin, căci când ai crezut atunci când ai venit și te-ai alăturat, când ai venit și ai spus „Da, Doamne“, să știi, creștine, că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei lucrări dumnezeiești. Știu că acum ți-e greu să mai crezi că ai acest semn pe tine, dar la Domnul ești trecut că faci parte din numărătoarea poporului care a mâncat de la această masă. Această numărătoare mărturisește înaintea scaunului domniei Preasfintei Treimi și nu se pot desființa cuvintele acestei lucrări, care au fost scrise precum pe pământ, așa și în cer, căci Duhul Cel ceresc vorbea cu tine, creștine, iar pe pământ se coborâse poruncă să se scrie cuvintele Duhului Sfânt, și s-au scris, poporule al Meu, și cartea aceasta mărturisește la Domnul despre tine că ești scris în ea, copilule care ai uitat că ești scris în această carte. Cuvintele Duhului Sfânt nu se pot desființa, așa cum nici o iotă din cuvintele din Cartea Adevărului, din cartea legii, din cartea proorociilor, nu se poate desființa. Nici numele tău nu se poate desființa din această carte scrisă de Duhul Sfânt, și iată, vorbește Domnul cu tine, popor creștin din această cetate, și te roagă să-ți amintești și să nu uiți că ești scris în cartea pe care a scris-o Duhul Sfânt în vremea cea de întuneric a stăpânirii fiarei despre care scrie în Cartea Adevărului, că iată, vine vremea ca lucrul lui Dumnezeu să-și capete înfățișarea cea dintâi, și vine vremea zilelor de biruință. Vine vremea celei de a doua arătări a Domnului, oricât de greu îți este ție să crezi, poporule creștin din vremea aceasta, că dacă tu nu vei crede, vor crede noroade multe, care vor fi călăuzite de Dumnezeu până la acest munte, până la acest Sion ceresc, din vârful căruia va cuvânta Duhul lui Dumnezeu încă o dată la popoare și la limbi și la neamuri, așa cum a scris evanghelistul Ioan în cartea proorociei sale.

O, Israele din vremea aceasta, copil al lui Israel, copil al făgăduinței făcute lui Avraam, părintele tău, adu-ți aminte de cuvintele Domnului pe care ți le-a lăsat când S-a dus să Se așeze de-a dreapta Tatălui, că ți-a spus că dacă vei fi credincios nu acele minuni vei lucra, și vei lucra lucruri și minuni mai mari decât acelea. Dar Dumnezeu a zis atunci mulțimilor: «Ferice aceluia care nu se va sminti întru Mine», și ți-a spus și ție, măi poporule creștin: «Ferice de acela care nu se sfărâmă de această piatră». Și iată că s-a întâmplat ca pe vremea poporului lui Moise, pe care l-a scos Domnul cu mână tare din robie și a fost călăuzit în stâlp de nor și de foc, așa cum ai fost și tu călăuzit de Domnul, poporule creștin. Și poporul lui Moise a cârtit fără încetare și s-a răzvrătit la cea mai mică încercare, și s-a sfărâmat poporul acela cârtitor și necredincios, și a pierit în pustie înghițit de pământul de sub el și a murit cu mâncarea în dinți atunci când cârtise împotriva manei cerești care se cobora din cer peste acel popor, căci era poporul cel sfânt și binecuvântat, și de aceea mânca mâncare și mană din cer. Se smintea mereu poporul lui Moise, și s-au răzvrătit împotriva lui Moise până și frații lui cei după trup și au fost și ei atinși de mânia lui Dumnezeu, spre certare. O, cât de greu îi venea lui Moise să stea în fața acelui popor, și Îi spunea Domnului mai bine să-l mute sus decât să-l mai lase să ducă în spate durerea poporului acela care cârtea mereu. Și Domnul l-a mângâiat și i-a spus să ia din căpetenii și din bătrânii lui Israel și să-i așeze în fața cortului, și a spus Domnul să se odihnească duhul lui Moise peste aceștia, și așa a fost, și aceia au început să proorocească și Moise s-a bucurat și s-a mângâiat în duhul său, iar când Iosua i-a zis lui Moise să-i oprească pe ei de a prooroci, Moise, cel plin de blândețe, ce a spus atunci, măi copii? Așa a spus: «O, de ar fi tot poporul acesta prooroc, ca să Se coboare Duhul Sfânt peste el!»; așa a spus, și l-a certat pe Iosua spunându-i: «Nu cumva ești gelos, de-mi spui tu să-i opresc?».

O, poporul Meu iubit, Mă doare că poporul din vremea aceasta ca și acela piere din lipsă de înțelepciune, căci cine este acela care poate să încurce planurile și lucrările lui Dumnezeu? Cine a putut opri măcar una din împlinirile și din proorociile care trebuiau să se împlinească în timpul trupului Domnului și care au fost proorocite prin prooroci cu multă vreme înainte, căci așa cum s-au proorocit, așa s-au împlinit, întocmai s-au împlinit. A putut cineva desființa ceva? Nu, măi copii.

Iată, măi Israele din vremea aceasta, că trupul tău este de la Avraam și până la tine. Iată, tată, că și de tine stă scris în Cartea Adevărului, căci precum proorocii cei de demult nu știau ce scriu când Duhul Sfânt proorocea prin ei vremea lui Mesia, tot așa nu știau ce scriu când Duhul lui Dumnezeu a scris prin ei și despre vremea aceasta, despre vremea Israelului cel mai mic și despre vremea slavei lui Dumnezeu, care se va arăta în curând, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, a venit și vremea aceasta, măi poporule creștin.

Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup și am făcut din el un vas în care au locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de douăzeci și cinci de ani, și am spus de atunci de mai multe ori poporului care se năștea: «Ferice de acela care-și va spăla viața în acest vas, și ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră». Dar tu nu ai înțeles așa cum trebuia să înțelegi ca să fi rămas Eu cu tine până la sfârșit, și ai înțeles după înțelepciunea ta, și nu după înțelepciunea Mea, și te-ai sfărâmat, copilul Meu, căci dacă ai fi înțeles că în vasul acesta a fost cuvântul vieții, care vorbea prin această lucrare, și dacă ai fi priceput că piatra de care te-ai sfărâmat tu a fost Domnul Iisus Hristos, Care lucra această lucrare, dacă ai fi vrut tu să rămâi sub lumina acestei înțelepciuni, Eu te aveam și astăzi, și te aveam mare și cu putere ca să zici muntelui să se mute și ca să înviezi morții acestei vremi, măi Israele al acestei vremi de întuneric prin care tu trebuia să luminezi și să împarți lumină. Dar tu, creștine, L-ai coborât pe Dumnezeul Duhului Sfânt, L-ai coborât până la om ca să-L poți judeca și să te poți sminti și să te poți sfărâma de această piatră, pentru că uitai mereu că Domnul nu este din lumea aceasta și că El este fără de păcat, și de aceea l-a numit El fericit pe cel căruia îi zice: «Ferice celui ce nu se va sminti întru Mine». N-ai avut tu pilda Scripturii aceea care zice: «A venit Ioan Botezătorul nemâncând și nebând și ați spus că are demon; și a venit Iisus Hristos mâncând și bând, și ați spus că are demon și că mănâncă cu desfrânații»? Ai avut, creștine, pildă, că aceia au stârpit din mijlocul lor și pe Botezătorul Ioan și pe Fiul lui Dumnezeu și nu i-au primit pe ei în mijlocul lor. Dar iată-i, măi copii, că Ioan este și lucrează și vine iar să pregătească Domnului calea pentru a doua oară. Și iată-L pe Domnul Iisus Hristos că este capul bisericii și este cu voi până în veșnicie, așa cum a fost de la început până la acest sfârșit, căci prin acest sfârșit se sfârșește fărădelegea și moartea și iadul și se ridică efa între cer și pământ ca să fie așezată la locul ei, și iată, vine vremea ca Domnul să-Și anunțe împărăția și să așeze Ierusalimul cel nou și izvorul vieții și pomul vieții, vine să facă ceruri noi și pământ nou, așa cum este scris, și nimic nu se poate desființa din Cartea Adevărului și toate se împlinesc, poporule creștin.

Copii ai acestei cetăți, copii ai lui Dumnezeu, am venit odată în această cetate cu puțin în urmă, am venit să scriu carte de mărturie pentru creștinii care au rămas lângă cuvintele vieții, care curg din acest izvor și astăzi, din izvorul pe care-l știți și voi, cei peste care am trâmbițat și v-am adunat să mai scriu și pentru voi o carte de mărturie; pentru voi cei care ați fost odată îmbrățișați cu Domnul pe calea acestui drum și ați băut din acest izvor de viață vie. Când am strigat apelul care se face în zilele acestea, când i-am strigat pe cei ce cred acestei coborâri cerești, le-am spus lor că voi mai ridica o dată poarta cerului pentru cetatea Mănești, ca să-i strig și să-i adun și să le spun și celor care au fost la început și nu mai sunt astăzi, să le spun și lor că duhul cel ceresc strigă să-și adune turma cea risipită ca s-o curețe și s-o aducă în staulul acesta și s-o adauge poporului care a mai rămas în urma luării din mijlocul lor a duhului și a trupului care L-a purtat pe Dumnezeu, căci la acest popor pe care-l știați voi, s-a mai adăugat popor născut pe cale, și iată, acum se cercetează tot creștinul care a fost trecut la numărătoarea acestui popor.

Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat și prin care am trâmbițat și am vorbit încă o dată pe pământ, așa cum era scris pentru vremea aceasta, și scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de fața șarpelui cel rău și să-Mi încerc poporul, să încerc credința acestui popor. Dar iată că stă scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări când Domnul așa a spus: «Verginico, nu te pierde, tată, că în zilele tale te vei ridica cu duh tare și vei hrăni mulțimile care vor fi călăuzite spre slava Noului Ierusalim ca să asculte cuvintele Domnului de pe acest munte al binecuvântării care nu se va lua înapoi». Și iată, măi copii ai acestei cetăți, intră Domnul cu lucrarea Sa încă o dată în cetatea Mănești, intră precum intra odinioară când vorbea cu mulți în această cetate; intră din nou cu aceeași bunăvestire să vă aducă și vouă vestea cea bună, că am trimis înapoi pe pământ duhul trâmbiței prin care Eu am trâmbițat în zilele de întuneric ale domniei fiarei roșii și, așa, prin întunericul necredinței, am lucrat și Mi-am făcut o turmă apropiată și am spus că voi face din ea și cu ea lumină pe pământ și sare pe pământ și mântuire pe pământ. Au trecut șaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roșii, și iată, Domnul a cercetat pe poporul Său precum odinioară cerceta pe Israel când el ridica mâinile și se ruga Domnului de izbăvire când pica rob altor popoare sau când pentru păcatele lui purta peste el jugul unor judecători răi și fără Dumnezeu. Iată, a cercetat Domnul poporul care a mâncat mană din cer prin blidul acela pe care-l știți voi, prin trupul acela pe care l-am folosit ca să vorbească cerul cu tine, popor al lui Israel din vremea de sfârșit, că iată, vrea să facă Domnul cu tine sfârșit de lume și de fărădelege, și așa va fi, pentru că așa stă scris, și vrea să facă Domnul cu tine început de veac nou și neîntinat, un popor cu trupuri cerești, care va fi așezat pe pământ curat, pe pământ nou, și vrea să facă Domnul Ierusalim nou și să așeze în mijlocul lui cele scrise în carte, căci acest râu al vieții va curge cu bogăție de apă vie, și precum magii au fost călăuziți de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire al neamurilor, așa vor curge în zilele ce vin noroade și neamuri spre izvorul vieții, care curge din Ierusalim, și se vor ridica pe picioare și vor învia și se vor adăuga celor mântuiți.

Iată că am trezit duhul trâmbiței prin care Eu am trâmbițat vreme multă pe pământ; l-am trezit și l-am îmbrăcat cu puterea și cu tăria Duhurilor Preasfintei Treimi, ca să-și înceapă și să-și lucreze misiunea din zilele ei, că iată, acestea sunt zilele lucrului ei, căci ea abia a așteptat să se ridice și să-Mi gătească Mie calea și să-și ridice poporul spre zilele biruinței Domnului; și așa i-am spus: ridică-te, Verginico, că a sosit, tată, vremea aceea despre care Eu am spus că tu vei hrăni cu cuvânt ceresc mulțime de noroade, și vei pregăti un popor mare, care să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ca să intri cu el în sărbătoarea Paștelui cel mare când Eu Mă voi încinge și voi hrăni încă o dată mulțimile din fructul vieții, din pomul vieții, ca să fie și să trăiască veșnic făptura Mea. Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezește-ți duhul și dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot și au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în fața Mea și Mi-ai dat sălaș și adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toți cei pe care-i am Eu acum la Mine pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit și și-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Și iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic și este așteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata și averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Așa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că așa stă scris: «Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăție».

Hai, tată, hai, Verginico, vorbește și cu aceștia care au fost cu tine atunci, că aceștia au pățit ca și cei din Scriptura aceea care zice: «Bate-voi păstorul și se va împrăștia turma». Iată, te-am ridicat și ți-am dat putere să suni și să-ți aduni turma cea risipită. Adun-o, tată, de prin toate prăpăstiile, de prin toate văile, de pe munți și de pe dealuri. Suflă, Verginico, suflă, tată, peste aceste oase uscate, ca să învieze și să știe că în mijlocul lor a fost Dumnezeu, Care a lucrat și a proorocit și a împlinit, și va împlini cu acest popor al tău Scriptura aceea care zice: «Mulțime multă, îmbrăcată în veșminte albe va sta în fața tronului și va cânta cântarea cea nouă a Noului Ierusalim, care se coboară din cer». Spune, tată, vorbește, Verginico, și cu cei pe care i-am adunat Noi astăzi, căci cel ce crede în trimișii Mei, în Mine crede acela. Amin.

– Slavă Ție, Preasfântă Treime, și pace de la Tine și până aici unde sunt coborâtă cu putere de duh să scriu carte pentru cetatea Mănești în care intram cu Tine odinioară, și să-Ți dau Ție apoi cartea ca s-o adaugi cărții de înviere și de pecetluire a poporului meu.

Iubiții mei, creștini iubiți, copii ai lui Dumnezeu, v-am găsit scriși la Domnul. V-am găsit trecuți la numărătoarea poporului meu. Eu sunt aceea cu care voi mergeați îmbrățișați pe calea cea cu Dumnezeu. Eu sunt trâmbița cea de deșteptare cu care a sunat Domnul în mijlocul acestui popor. Poporul lui Moise s-a învârtit în loc patruzeci de ani pentru patruzeci de zile pentru că a cârtit și s-a lepădat de Moise, și s-a răzvrătit poporul acela și a picat în pustie cârtind împotriva manei cerești, care cobora la ei în fiecare zi. Poporul acela a mâncat mâncare duhovnicească și a băut din piatra duhovnicească ce avea să vină, căci piatra era Hristos; dar au căzut în pustie, căci s-au închinat la idoli, precum este scris că «au mâncat și au băut și s-au sculat să joace», și s-au desfrânat și au căzut cu miile într-o singură zi, și ispiteau pe Dumnezeu și mureau mușcați de șerpi. Dar iată, poporule al meu, a făcut Domnul așa cu aceia ca să iei tu pildă de la aceia, și s-au scris acele pilde spre luminarea noastră, s-au scris pentru noi, cei care am ajuns sfârșitul veacurilor.

Iată, sun din trâmbiță să se audă. Sun cu putere, să se trezească poporul meu, de peste tot să se trezească. Trezește-te și tu, popor al acestei cetăți, că și tu ești trecut la numărătoarea poporului meu. Trezește-te, și vino-ți în fire! Întoarce-te la cuvintele vieții din care te hrăneai odinioară! Scoală-te, copilul meu, scoală-te, ucenicul meu, și hai cu mine, hai să mergem să nimicim pe vrăjmașul cel din veac, care s-a războit mereu cu Israelul lui Dumnezeu. Scoală-te, că nici faptele tale cele rele nu vor putea sta în fața lui Dumnezeu ca să te dezmoștenească pe tine, popor din vremea aceasta, pentru că nimic și nimeni nu poate să blesteme pe cel binecuvântat, căci adu-ți tu aminte de proorocul Isaia, prin care Dumnezeu scrie: «Iată, îți iert fărădelegea, ca să nu te nimicesc».

Ridică-te, măi creștine, ridică-te cu dragoste ca să nu fii ridicat cu tăria lui Dumnezeu, că tu știi ce scrie în Scriptura aceea: «Sluga aceea care a știut de la stăpânul ei ce să facă și n-a făcut, acea slugă va fi bătută mult». Împacă-te cu Domnul, măi poporul meu, ca nu cumva pârâșul tău cel din veac rău să te dea pe mâna temnicerului ca să nu poți scăpa de acolo până ce nu vei plăti și ultimul bănuț. Am venit întru întâmpinarea ta, și am putere să te ridic într-o clipă și să te împac cu Domnul într-o clipă, numai să vrei, creștine, că uită-te tu că vine Domnul și Se împacă cu tine; vine și îți iartă totul și nu te nimicește; vine să facă din tine lumină pe pământ; vine să Se așeze în tine, să intre în tine cu împărăția Sa, căci așa stă scris cuvânt din timpul trupului Domnului: «Împărăția Sa nu vine vădit; ea este în voi», dar a venit vremea Scripturii care zice: «Vine Domnul să strângă la un loc popoare și limbi ca să vadă slava Sa», și când acest pământ binecuvântat și ales și numit cu nume nou, rostit de gura Domnului, va fi ridicat întru mărire, și fericit va fi acela care va crede cuvintelor proorociilor din cartea acestei lucrări lucrate la sfârșitul veacurilor, că aceste cuvinte sunt adevărate, căci Domnul duhurilor proorocilor le-a trimis și le-a scris spre mărturie. A trimis Domnul cuvintele cele care s-au scris, ca să mărturisească aceste cuvinte despre cele ce trebuie să se întâmple în curând, așa cum scrie în Cartea Adevărului.

Am venit să întregesc trupul acestui popor, căci trupul acestui popor este desfăcut și risipit prin toate locurile pustii. Luați pildă ca să credeți, că eu știu că poporul acesta este tare la cerbice și este fără de credință. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată și apoi le-ai negat. Ia pildă de la sfinții pe care-i măresc creștinii, căci sfântul mucenic Mina a plecat la Domnul și s-a întors înapoi cu trupul și a vorbit cu cei păcătoși și a întregit la loc trupul cel desfăcut în bucăți și îngropat bucată cu bucată de omul cel răufăcător care uitase că Domnul este și vede și vădește. Dar creștinul cel tăiat în bucăți era rugător al sfântului Mina, și iată minunea cea cunoscută prin credința binecredinciosului creștin. Dar pe mine, ce durere mare, ce suspin greu pe duhul meu, că am stat atâta vreme în fața acestui popor și am suferit și am plâns și am purtat chin și spaimă de la stăpânii lumii și de la irozii din vremea aceea. Am stat în fața Domnului atâta vreme pentru tine, poporule creștin, și n-ai să-I poți spune Domnului că n-ai știut; n-ai să poți, că ai văzut că Dumnezeu știe totul. Ai văzut cum i-a spus lui Cain întrebându-l de sângele fratelui său, și a zis Cain că nu știe de sângele fratelui său, dar în zadar a zis, măi creștine. O, n-ai să poți spune nimic. Este scris la Dumnezeu că ești fiu al acestei lucrări și n-ai să ai unde te ascunde, oricât îți este de greu să crezi, că nici timp n-ai să ai ca să te gândești să te ascunzi. Mai e prea puțin timp, și iată, am venit cu iubire către tine ca să plâng cu tine vremea despărțirii și să ne unim apoi, ca să folosim bine picul acesta de timp și să ne ridicăm și să ne iertăm și să ne împăcăm, că apoi avem de lucru, poporule al meu. Uită-te peste lume, că lumea este moartă și trebuie înviată această lume. Scoală-te, poporul meu iubit, că de tine este scris că vei învia morții, și ei se vor ridica din mormintele lor, la cuvântul tău. Așa este scris în Cartea Adevărului, căci cel ce crede lui Dumnezeu, râuri de apă vie și de viață vor curge din gura aceluia.

Copii ai acestei cetăți, iată, și vouă vă spun, sculați-vă, și fiți întru Iisus Hristos! O, nu-i de ajuns să crezi ce-ți spun, căci trebuie apoi să-L așezi pe Domnul în viața ta, în trăirea ta de fiecare zi. Ridică-te cu dragoste, ca să-L poți cerceta bine pe Iisus Hristos, și ca să te cerceteze și El pe tine apoi, să te curățească de necredință, de neputință, de stricăciune, și ca să se vadă Domnul la tine. Dar fii atent, că se așează de la cer Ierusalimul cel nou, și fii atent că va fi ceresc, și nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinței nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios, căci iată, poporule al meu, vremea aceea în care trupul acesta stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune și acest trup muritor să se îmbrace în nemurire ca să biruim moartea. Scriptura aceea care spune așa, nici ea nu se poate desființa, așa cum nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărți, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci știi ce este scris pentru acela.

Vreau să se împlinească cu poporul meu biruința asupra morții, și de aceea strig ca o disperată și umblă duhul meu strigând prin toate cetățile, prin toate colțișoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în brațele și în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale și să fac poporul să fie curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine, poporul meu, vine să te tocmească pentru culesul viei și să facă cu tine înviere pe pământ. Vrei, nu vrei, te strigă. Și dacă n-ai să vrei să te așezi bine cu El, și dacă o vrea El să rămână cu tine și tu nu vrei, te va lua și te va împinge de la spate, că iată, mi-a dat Domnul în mână trâmbița și sabia pentru deșteptarea ta, popor al lui Israel din zilele acestea. Vino, popor iubit, că întru tine Domnul a binevoit, și întru tine binevoiește și acum, dar vino, că făgăduința cea pentru tine nu se poate desființa. Vino cu mine, că iată, mă cere Domnul să mă înfățișez cu tine gata la lucru, dar lasă-te lucrat, măi Israele. Nu te împietri, căci astăzi strigă Dumnezeu la tine, și să știi că Domnul mi-a dat putere mare, ca să pot trece și prin piatră dacă vei fi de piatră.

Copii ai lui Iisus Hristos, voi sunteți martorii Săi, și va trebui să mărturisiți despre lucrarea de mântuire a Duhului Sfânt, Care întreiește întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt este Dumnezeul Sfintei Treimi, Cel din vremea de sfârșit. Vine sfârșitul lumii, măi creștine. Vine sfârșitul duhului lumii. Scoate din tine duhul lumii, și vei fi viu și vei face parte dintre cei scăpați cu viață, vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu. Se întocmește numărătoarea cea nouă a poporului cel nou, că va fi nou, va fi nestricăcios, va fi ceresc acest popor și va moșteni pământul cel nou, căci în curând va fi nou, va fi de două ori nou acest pământ al făgăduinței, căci în el și din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim. De aceea vreau, creștine, să te fac nestricăcios și ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului nou se va uni cu cel ceresc și se va auzi cântarea cea nouă: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace!». Și se va auzi cântând: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce iarăși vine!». Amin.

Să se scrie această zi și de tine, cetate înviată, că iată, se scrie și de cer. Amin, amin zic vouă, mai ușor va fi Sodomei și Gomorei în zilele ce vor urma decât celor ce strigă Domnul acum la ei, și ei vor tăgădui pe Domnul.

Să creadă în Dumnezeu această cetate și să se ridice! Amin. Domnul m-a împuternicit să suflu peste pământ și să se facă cer pământul tău și trupul tău, Israele. Iată, suflu peste voi acum. Luați din duhul meu, căci duhul meu este împuternicit de Duhurile Preasfintei Treimi, Care suflă înviere peste cei din mormântul necredinței. Ridicați crucea, ridicați porțile să intre Împăratul slavei, să intre împărăția lui Dumnezeu în voi, copii ai lui Israel!

Scoală-te, Israele, că te așteaptă neamul tău, te așteaptă Avraam și Isaac și Iacov, te așteaptă trupul seminției tale, te așteaptă rădăcina ta, Israele, căci vei sta la masă cu toată seminția ta și cu toți cei care se vor adăuga ție după făgăduința făcută prin Avraam cel credincios; vei sta la masă cu cerul, Israele, căci cele vechi trec de acum, și cerul cel nou și pământul cel nou vor căpăta înfățișarea cea dintâi, și Domnul va străluci, și va fi lumină. Când Domnul a zis: «Să fie lumină!», așa a fost; a fost lumină. Iată, încă o dată zice Domnul să fie lumină, peste tot să fie lumină! Amin.

Pace vouă, celor ce v-ați ridicat din această cetate! Pace și sărbătoare de aducere-aminte! Pace acestei cetăți, și înviere și lumină de la răsărit peste tine, cetate a poporului meu! O, numai voi ați venit? Dar cei mulți, unde sunt?

Pace și întreită putere peste voi, ca să dați deoparte lespedea cea rece care a căzut și a strivit fiii acestei cetăți. Iată încă o zi de mărturie, încă o carte, încă o zi de înviere. Părinții tăi, Israele, au dorit dar n-au văzut aceste zile, dar iată, ei se bucură cu tine, că văd și ei acum, și saltă de bucurie părinții tăi, măi popor al lui Israel. Dă-i mâna seminției tale, Israele! Ieși în întâmpinarea zilei celei mari și fii gata, că Domnul, Care-Și ascunde fața acum, iată, Se arată în curând. Amin.

Pace vouă, și încă o dată, pace vouă! Pacea cerului să nu se întoarcă, și să rămână cu voi! Amin. Pace ție, popor al Noului Ierusalim! Pace ție, Israele nou! Amin.

Sunt în mână cu sigiliul acestei vremi, sunt în mână cu trâmbița deșteptării și cu pecetea Dumnezeului Cel viu, a Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov. Este scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări, că multe case de creștini care nu vor avea semnul lui Dumnezeu vor fi lovite de unealta de nimicire care vine în urma mea, de unealta morții, măi Israele. Lasă-te pecetluit, și fii apoi creștin după adevăr. Aruncă din casa ta armele duhului rău și fii copil al iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, Israele. Dă de la tine legea ta, că nu e bună legea ta, și ia legea lui Dumnezeu, ca să nu mai mori, creștine. Leapădă pofta trupului, leapădă pofta pântecelui și nu fă ce au făcut cei din vremea lui Noe care n-au vrut să ia aminte și n-au vrut să creadă așa cum a crezut Noe și cu casa lui de și-au făcut barcă de salvare. Vai, creștine, veghează, că așa va fi și acum, aidoma ca în vremea lui Noe când toți mâncau și beau, se însurau și se măritau, și a venit fără veste moartea peste ei, dar Noe și cu casa lui au stat curați și credincioși și au câștigat viața.

Ieși din lume, poporul meu, că lumea a ajuns la sfârșit! Ridică-te și te naște din cer, căci ce este din trup, trup este, dar ce este din duh, duh este, poporule creștin. Nu mai fi lume, Israele, că lumea a ajuns la sfârșit.

Ierusalime, fii vrednic de numele tău, căci va trebui să mărturisești cum ai primit tu acest nume nou, că pe fruntea ta se va vedea scris nume nou și numele cetății celei noi, a Ierusalimului cel nou.

Pace ție, Ierusalime nou! Amin.
Pace ție, Israele. Amin, amin, amin.

26-12-1990

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:02 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1990 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cei trei fii unși de Mine, v-am dat cuvânt să lucrați cu putere. Lucrați cu cuvânt curat, cu inimi curate, cu glasuri curate și binecuvântate. Binecuvântați să fiți.

... Acest cuvânt dumnezeiesc îl va asculta și regele și patriarhia. Lucrez cu tact, și va veni la putere acela pe care l-au întors înapoi și nu l-au lăsat să intre să aprindă o lumânare la mormântul neamului său. Era cât pe aici să-l bage și la închisoare. De acum încolo, toți cei buni vor primi semne spre bine, iar cei răi, semne spre rău. Toți caută semne ca să se încreadă, și vor vedea că semne le dau, semne spre spaimă, semne spre usturimea celor ce vor semne, iar cu voi voi lucra semne de întărire ca să întăriți inimile și pasul și să mergeți înainte cu Mine și cu ceea ce lucrați, ca să răzbească lumina și bucuria cea veșnică peste cei ce vor lua calea luminii. Rămâneți împuterniciți și încredințați, căci suntem lângă vârf.

... O, Românie, Românie, cum te păcălise satan, de mergeai pe drumul întunericului, tu, țară sfântă și iubită de Dumnezeu! Nici nu știi câte bisericuțe ai pierdut de când te-ai unit cu satan. Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan și am să-l fac curat și vrednic.

Românie, Românie, te întreabă Dumnezeu, de ce plângi? Ce te-a cuprins? Tată, tată, te-au cuprins durerile lui Dumnezeu. O, Românie, de ce nu ți-ai dat seama că tu ai fost țară sfântă și iubită de Dumnezeu? Sângele de român e scump și prețuit de Dumnezeu. O, Românie, Românie, de ce, tată, de ce te-ai lăsat înșelată de această tiranie? De ce ai stat să te tăvălească în așa murdărie? Dumnezeu este Părintele tău, și tu de ce te-ai lăsat condusă pe drumul întunericului, de nu voiai să-ți mai arunci privirea spre Mine? Mai era un pas și cădeai în râpa fără fund. Dar iată, Dumnezeu a sărit ca ars de durere și Și-a întins mâna Sa puternică și a dat de râpa fără fund răul și vrăjmășia cea din tine.

30-12-1990

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:10 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991

Anul 1991

   * 05-01-1991 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-02-1991 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-02-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 03-03-1991 Trâmbițarea sfintei Virginia peste preotul Gherasim
   * 04-03-1991 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-03-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către Victor Stănculescu
   * 25-03-1991 Cuvântul sfintei Virginia către poporul creștin în vreme de încercare
   * 20-04-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 03-05-1991 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-05-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către părintele Visarion Iugulescu
   * 08-05-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către Doina Cornea
   * 04-06-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 05-06-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 06-06-1991 Cuvântul sfintei Virginia către Nicu Spirea
   * 09-06-1991 Cuvântul lui Dumnezeu și al sfintei Virginia în soborul pentru zidirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 15-06-1991 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-07-1991 Cuvântul lui Dumnezeu pentru numirea pământului grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 15-07-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 21-07-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 22-07-1991 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 23-07-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către preotul Ioan și maica Veronica de la Vladimirești
   * 03-08-1991 Rugăciune pentru zidirea chivotului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 05-08-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 17-08-1991 Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii
   * 18-08-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 22-08-1991 Cuvântul lui Dumnezeu pentru vremea zidirii bisericii
   * 15-09-1991 Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii
   * 27-09-1991 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 29-09-1991 Cuvântul lui Dumnezeu și al sfintei Virginia către copiii de creștini, Sebastian și Teodora
   * 04-10-1991 Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii
   * 05-10-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 06-10-1991 Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii
   * 14-10-1991 Cuvântul sfintei Virginia la praznicul Acoperământul Maicii Domnului
   * 27-10-1991 Cuvântul sfintei Virginia la sărbătoarea cuvioasei Parascheva
   * 17-11-1991 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua înălțării sfintei Cruci pe biserica Noul Ierusalim
   * 04-12-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovișteanul
   * 11-12-1991 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 12-12-1991 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua târnosirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim


Cuvântul lui Dumnezeu către părintele Visarion Iugulescu

Binecuvântată să fie, și zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi minune de înmulțire de inimi vii și pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulțimea cea îmbrăcată în veșminte albe, care va sta în fața tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.

Pace vouă! Prin ușile deschise, pace vouă! Eu sunt. Domnul puterilor este numele Meu. Eu sunt. Nu vă temeți. Pace peste inimile voastre! Pace și unire precum în cer așa și pe pământ!

Când a venit clipa să Mă înalț la Tatăl Meu după ce Mi-am încheiat lucrarea pentru care venisem întrupat, eram cu cei aleși ai Mei, cu ucenicii Mei din Galileea. Stăteam cu ei de vorbă, și ei M-au întrebat așa: «Doamne, oare, acum este vremea ca să așezi Tu la loc împărăția lui Israel?». Și le-am răspuns așa: «Nu este al vostru să știți anii și vremurile pe care Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa». Așa le-am spus, fiindcă această taină era în Duhul Sfânt pecetluită. Duhul Sfânt este Dumnezeul Care lucrează în vremea aceasta ca să-Și sfârșească lucrarea Sa, și iată, Sfânta Treime Își încheie în vremea aceasta lucrarea cea întreită, căci Dumnezeul Duhului Sfânt este aproape de sfârșit cu lucrarea Sa. Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel. Iată cea din urmă taină, cea mai așteptată, căci tot cerul laolaltă, cerul, care poartă în sânul său toată spița cea sfântă, cea lucrătoare, a așteptat să se așeze la loc împărăția lui Israel. Tot cerul este în bucurie, că de mult este așteptată această vreme, aceste zile, și iată, cerul le vede venind. Al vostru era să știți, iubiții Mei din vremea aceasta de glorie cerească. Duhul Sfânt este Mângâietorul Cel promis de Fiul lui Dumnezeu, Cel Care ia din cer și dă de veste în vremea aceasta. Apostolii cei care M-au însoțit pe vremea trupului Meu se bucură acum că a venit vremea să se audă răspunsul întrebării lor. Aceea a fost cea din urmă vorbă dintre Mine și ei, și apoi M-am ridicat de la ei și nu le-am răspuns, căci nu era al lor acest răspuns.

Pacea Mea și darul păcii Mele peste cel cu care M-am întâlnit acum! Bucuria Mea o pun peste tine, fiu iubit de cer. Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, căci am stat în sfat cu tine prin acest fir ceresc, am stat la celălalt capăt al acestei lucrări, la începutul acestei lucrări, măi tată. Am voit și la acest capăt, la sfârșitul acestei lucrări să-ți grăiesc, căci e pe sfârșite și ea. Suntem aproape de sărbătoarea cea mare, iubitul Meu, fiul Meu iubit. Ești scris în cartea acestei lucrări, fiule Vasilică. Așa ești scris, tată. Se bucură cerul de lucrul apostoliei tale, de rodul lucrului tău. A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. Așa am spus învățăceilor Mei: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul ei, și vă numesc prietenii Mei, iubiții Mei». Iată, vreau să știi și tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: «Să nu scrii ce au vorbit cele șapte tunete; să nu scrii. Pecetluiește ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârșit». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun și să-Mi desăvârșesc turma României Mele cea binecuvântată. România este țara cea aleasă prin care Dumnezeu așează la loc împărăția Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, și va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceața, e mare necredința, dar am spus așa pe vremea trupului Meu: «Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată, iubitul Meu, așa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată și aleasă și credincioasă și voi face una numai și voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise, căci așa este scris: «Voi turna din Duhul Meu peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, peste robi și roabe, și se vor umple de cunoștința Duhului Sfânt, și voi prooroci prin ei și îi voi aduna pe ei din cele patru vânturi ale pământului și îi voi aduce în țara lui Israel, în țara Ierusalimului nou, cel din cer coborât».

M-am folosit în vremea aceasta de trâmbițele cele scrise în carte, și iată, sun din trâmbița cea de dinaintea celei de a doua arătări, căci Îmi voi face arătarea, precum este scris. Voi umple de slavă văzută acest pământ românesc, acest Canaan peste care am lucrat cu cuvântul celor șapte tunete care au vorbit în vremea aceasta. Am folosit un trup pe care tu îl știi, și am vorbit prin acel trup și am adus spre știre planul Meu și lucrul cel de încheiere a tainei lui Dumnezeu. Acel trup este acum la Mine și i-am dat trecere mare, măi tată, căci M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, ca să pot vorbi încă o dată pe pământ.

Așa am spus prin apostolul Ioan: «Ia cartea și mănânc-o, că tu trebuie să mai proorocești încă o dată la popoare și la neamuri și la împărații lumii». Așa am spus lui Verginica: «Nu te pierde, Verginico, fiindcă tu va fi să te ridici în zilele tale să hrănești de la Mine un popor mare, care se va aduna să stea în fața tronului Meu cu ramuri în mâini și cu hăinuțe albe, cântând cântarea Noului Ierusalim, căci numai aceștia vor ști această cântare». Numai aceștia, măi fiule iubit, și iată ce fac, căci ți-am ieșit în cale prin acesta care este mare peste biserica Mea și pe care-l voi pune, până în sfârșit, în locul cel dintâi al bisericii Mele. Ți-am ieșit în cale, prin el ți-am ieșit, căci sunt în el, măi tată, sunt, căci este cel mai credincios lucrului acestei lucrări prin care Eu vorbesc în România de atâta vreme. Ți-am ieșit în cale ca să-ți spun și ție că această cântare este cântecul pe care l-am cântat Eu prin acel vas pe care-l știi și tu, și acest cântec este lung. E lung, e de atunci de când am coborât prima oară în acel vas și până acum, și până la sfârșitul acestei lucrări prin care Eu am vorbit, prin care Eu am cântat ca să fac apoi cunoscut acest cântec nou. Ți-am ieșit în cale, și privesc din cer peste lucrul apostoliei tale, fiindcă tu ești scris în cartea acestei lucrări, și Mi-am adus aminte de cuvântul credinței tale din ziua aceea când am vorbit cu tine prin acest fir de sfârșit, și lucrez în chip minunat, căci lucrez după planul cel întocmit de cer, după schița cea din cer. Te-am găsit în schița acestei lucrări și am ieșit acum în calea ta să-ți cer rodul tău și să te răsplătesc. Vreau să pun numele cel nou al Noului Ierusalim pe fruntea turmei tale, căci tu ești fruntea acestei turme, dar vreau să înveți acest cântec ceresc pe toți cei din turma ta, căci îți ascultă glasul turma ta. Te cunoaște turma ta și îți ascultă glasul și merge după tine ca după un urmaș credincios al Păstorului Cel bun. Tu ești prietenul Meu și dintr-o mie te cunosc, măi tată. Scoală-te și ieși în întâmpinarea Mea; ieși cu tot alaiul tău. Sună și dă de veste peste turma ta, că vreau să intru în Ierusalimul tău, ca să-l unesc cu cel coborât din cer și să facem din toate câte sunt peste tot, să facem numai unul, unul ceresc, că iată ce fac! Am ieșit în întâmpinarea ta cu glas de trâmbiță. Am venit din cer, însoțit de Ierusalimul ceresc, ca să fac unire cu tine și cu turma ta, și să fii una cu Mine și cu turma Mea, care știe cântarea acestei lucrări. Eu ascult cu tot cerul glasul turmei tale, căci cu toată turma ta Îmi aduci Mie slavă. Ascultă și tu glasul Meu și cântecul Meu, cântecul acestei lucrări. Ascultă-l, că vin să te pețesc. Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească și să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească. Ascultă și tu glasul lucrării Mele, că și Eu voiesc să-ți aduc ție slavă, ca să te bucur în vremea aceasta cu bucuria cu care voi veni s-o așez peste acest Ierusalim ales în vremea aceasta.

Știu faptele tale și osteneala ta, știu că ai avut necazuri pentru numele Meu. Știu slujirea ta, știu răbdarea ta, dar vreau să te lași răsplătit de Mine, că iată vremea aceea când omul trebuie să intre înapoi în grădina Edenului, de unde a căzut, în starea cea îngerească, în starea cea fără de păcat, în starea cea de duh și de har. Priveghează și așează bine ce a mai rămas de așezat. Ține ce ai până voi veni, căci sunt aproape, sunt la uși. Am venit cu ultimele așezări. N-am venit la început cu toate odată. Am venit pic cu pic ca să așez la loc cele ruinate și să așez împărăția Mea pe pământ nou și să fac om nou și să-l așez înapoi în grădina Edenului. Am venit cu ultimele vestiri. E vremea să închid în închisorile cele veșnice pe duhul cel rău, care M-a scos pe Mine din om. E vremea să aduc în starea cea dintâi făptura Mea, ca să fie așa cum sunt Eu, să fie ca Mine, ca să poată fi cu Mine.

Sună din trâmbiță, să te audă turma ta! Sună peste ea, și pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. Unește-Mă cu turma ta, până să vin unește-Mă, că vreau să-i pun pecetea acestei lucrări, căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei vremi. România este regina Mea, este binecuvântata Mea, este aleasa Mea și este iubita Mea, și de la ea Îmi voi lărgi cortul nunții Mele, că vin la ea, vin la România Mea. Vin, că de la nașterea ei am sortit-o să fie a Mea și să Mă slăvesc în ea cu slavă văzută, și toate popoarele vor vedea slava ei. Încinge-te și te scoală ca să asculți glasul Meu și să-Mi deschizi, că iată, vin ca să cinăm împreună. Vreau să scot apă din acest izvor și să-ți dau să bei, tu, și toată turma ta, căci această învățătură și acest glas care răsună acum spre sfârșit este glasul Meu, care strigă să se adune toate noroadele, să vadă și să cunoască slava Mea.

Voi aduce pe unsul cel de la Mine, și vreau prin biserica Mea cea vie să-l aduc, căci el întru Mine va domni și nu fără Mine. El este de la Mine, și întru Mine va fi să ia toiagul să cârmuiască norodul cel binecuvântat. El este proorocit, el este de la Mine. Să se ridice turma cea creștină a neamului românesc și să se suie de la ea la Mine cerere și rugăciune, ca să aud și să împlinesc venirea unsului Meu. Să se înmulțească glasurile cele spre cer, glasul bisericii acestui Ierusalim, și să strige până vor cădea zidurile jos, ca să intre unsul cel de la Mine. Nimeni să nu fie mai tare și mai puternic decât poporul cel credincios și cel împlinitor al acestui neam.

Hai să dăm mână cu mână, turmă cu turmă, frate cu frate, și să înfigem cortul și să punem masa cea așteptată de tot cerul sfânt. Sună peste turma ta, iubitul Meu, și spune-i despre izvorul Meu și despre lucrul ce-l lucrez în România în vremea aceasta. Strigă-ți turma și fă-o să-ți cunoască glasul și să meargă după tine, că vreau să-i arăt această grădină și glasul Meu care umple această grădină. Vine vremea să așez vremurile la loc, că vremea fiarei roșii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele și serbările Mele cele cerești. Iată, vin și cu această așezare, ca s-o așez la loc și să mustru cu certare și cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părintești care au fost așezate prin sânge de creștin și prin jertfă de temelie pentru credința cea curată, lăsată prin sfinții cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine. Vreau să fiu așteptat cu veghe, așa cum se pregătea poporul lui Moise când vesteam coborârea Mea în mijlocul poporului Israel din vremea lui Moise, că iată, în mijlocul acestui pământ ales este mai mult decât Moise.

Iată, fii credincios și nu Mă tăgădui. Ține ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârșit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, și moarte nu va mai fi. Amin. Ține ce ai, ca nimeni să nu-ți ia, dar lasă-Mă să-ți pun pecetea cea vie peste turma ta. Fă-o să-ți audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimișii Mei, și cine-i primește pe ei, pe Mine Mă primește acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.

Fericiți acei ce nu se smintesc întru Mine. Eu sunt Domnul oștirilor. Eu sunt Alfa și Omega și nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu sunt, și pentru cel mai mic al Meu dau noroade la pieire ca să-i gătesc calea spre Mine.

Eu sunt lumina neamurilor și slava poporului Meu Israel cel binecredincios. Deschide-Mi ca să intru, iubitul Meu. Deschide-Mi, că vin în casa ta, în mijlocul turmei tale. Botezătorul Ioan așa a spus mulțimilor botezate de el: «Vine Unul după mine, Care este mai mare decât mine; de Acela să ascultați». Amin.

Pace ție, și pace de la Mine să împarți, și lumină de la Mine să împarți peste cetatea cea tare a ta! Vom face biserică nouă și vie și vom face un popor sfânt, și va intra pe porțile slavei ca să Mă întâmpine. Primește-Mă cu pacea! Nu te teme. Deschide-Mi, că am venit să te pețesc, să fii una cu lucrul ce-l lucrez acum spre plinirea vremurilor.

Hristos, lumina învierii, răsare, și ca un Mire iese din cămara Sa.

Hristos, Cel înviat din morți, Hristos, începătură nouă și veșnică, Domnul puterilor este numele Lui. Amin, amin, amin.

06-05-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către Doina Cornea

Dumnezeu S-a ridicat să așeze dezrobire peste România, și va birui Domnul. Amin. Domnul puterilor este numele Meu, și voi vărsa din Duhul Meu peste mulți și voi lucra dezrobirea acestui neam ales. Așa este scris, că va veni Domnul cu zecile de mii de sfinți, și cele scrise, toate se vor împlini.

Pace ție, iubita Mea! Pace din cele cerești, din înălțimea Sfintei Treimi, din iubirea Mea, pace ție! Vin spre tine iar, căci te-am scris în schița planului cel ceresc după care lucrează cerul în vremea aceasta. Apostolul Pavel a fost luat de Mine la lucrul cel pentru cer, căci cerul este veșnic, și a fost luat de Mine la lucrul cel veșnic. I-am ieșit în cale atunci când mergea spre Damasc ca să facă împotrivire peste bisericile care călcau pe urmele Mele, și apoi a lucrat acesta cu Mine, căci a crezut în Mine dacă i-am ieșit în cale, și creștea ceata Domnului în vremea lucrului celui ce a crezut în Mine.

România va fi poporul cel sfânt al gloriei Mele, căci sunt aproape acum. România este aleasa Mea, este binecuvântata Mea, și voi curăți fărădelegea din ea și voi așeza imn de înviere peste ea, că aceasta îi este soarta de la Dumnezeu, și toate popoarele să știe că ea este aleasa Mea din vremea de sfârșit a plinirii vremurilor. Crede tu Mie, căci cei ce vor să lucreze la dezrobirea acestui neam, nu vor izbuti fără Mine. Eu sunt în mână cu biruința și cu diadema acestui popor, că va fi poporul cel sfânt al veacului cel nou, dar cei ce lucrează fără Mine pentru acest neam, aceia nu sunt binecuvântați de Dumnezeu.

M-am ridicat să pun binecuvântare peste apostolii acestui neam, ca să biruiască aceștia, dar cei ce Mă tăgăduiesc pe Mine, aceia nu iubesc acest neam. Am în România izvorul cuvintelor Mele, care vin de la Mine. Iată cum vin! M-am ridicat să croiesc cursuri vii de la acest izvor, și să bea de la Mine acest neam ales, ca să știe că este ales.

Scoală-te, iubita Mea, și ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru și să cinez cu tine! Eu sunt Cel ce a făcut cerul și pământul. Eu sunt Stăpânul lumii, dar nu Mă voi lăsa tăgăduit de făptura Mea. Vin să-Mi fac arătarea, dar vin să dezrobesc acest neam care este rob și vin să fac cale unsului cel de la Mine, căci al lui este acest popor. Vin să-i fac dreptate și să cert cu asprime pe cei ce au călcat peste acest neam ca să-l robească. Cei ce l-au robit, nu sunt de la Mine aceia, nu sunt din spița cea binecuvântată a acestui neam. Acest neam este al Meu, și prinț peste el este cel de la Mine. Trag din greu ca să-i gătesc venirea, ca să-l aduc din Egipt. Trag din greu, căci este necredință în Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, și nu este Dumnezeu afară de Mine, dar toți s-au abătut de la Mine. Vreau să pun coiful biruinței pe creștetul unsului Meu, că vreau să-l ridic, să scape acest neam de sub robie, dar nu se suie credință în Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute.

Ridică-te spre Mine și stai în unire cu Mine, ca să vezi cum vei birui întru Mine și să te bucuri și să crezi apoi. Am spus să fii ca Iudita, căci Iudita a biruit cu Mine. Iubește pe România, dar iubește-Mă pe Mine, după adevăr iubește-Mă. Cei ce zic că Mă iubesc pe Mine și nu fac voia Mea, aceia nu Mă iubesc pe Mine. Iubirea e numai una, și cei ce se bizuie pe Domnul, aceia cunosc iubirea.

Am în tine o inimă mare și dulce, și vreau să fii cu Mine în tot locul. Stai aproape cu cel iubit al Meu care este aproape de tine, și stai în sfat cu el mereu, că vreau mereu să vărs prin el binecuvântarea Mea peste tine. M-am ridicat să-Mi desăvârșesc turma, și voi face o singură turmă, voi face numai una, precum Eu, Unul sunt. Voi alege între oaie și oaie și voi deosebi grâul de neghină și voi așeza sfințenie și stare îngerească peste turma cea aleasă și credincioasă, și voi împlini.

Lucrează în ogorul Meu, lucrează cu cele de la Mine și scoală-te să crezi în Mine, ca să fii tare cu Mine. Fă-Mi unire cu casa unsului Meu Mihail, regele acestui neam românesc. Vreau să-i mângâi așteptarea, dar vreau să așez peste el și peste casa lui binecuvântarea și lucrarea cu care Eu lucrez în România. Eu sunt Cel biruitor, și voi aduce pe unsul Meu. Eu sunt adevărat, și nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Dacă iubești pe România, dacă iubești pe unsul cel de la Mine, stai cu Mine în unire, că Eu lucrez ca să-l aduc, și voi împlini, iubita Mea. Un pic, și cei ce țin încă rob acest neam, aceia nu vor mai fi. Lucrez peste mulți, iubita Mea, lucrez cu mulți din cei ce iubesc pe România. Lucrăm împreună ca să biruim. România va fi cea mai frumoasă, căci Eu voi fi cu slavă văzută peste ea, și toate noroadele vor vedea și vor curge să i se închine.

Nu Mă tăgădui. Eu te iubesc. Și tu să Mă iubești. Iubire pentru iubire, și vom fi învăluiți de iubire. Mi-e dor să o scot pe România de sub piatra robiei, dar lucrați cu Mine voi, cei ce iubiți acest pământ ales. Lucrați, dar nu fără Mine. Vreau să scurtez așteptarea unsului cel de la Mine, și vreau credință să se ridice spre Mine de la fiii cei adevărați ai acestui neam. Ștefan cel sfânt, cu Mine a biruit, și a ridicat pietre de aducere-aminte în numele Meu. Se ducea la sihastrul Daniel, care era robul Meu credincios, și lua Ștefan binecuvântare și biruia cu Domnul, că nu este biruință fără Domnul.

Pace ție, iubita Mea, binecuvântata Mea, dar stai sub această binecuvântare, căci Eu sunt Unul Dumnezeu, și toți vor fi una întru Mine când Mă voi arăta. Eu voi lucra unire întru Unul Dumnezeu. Amin. Pace ție! În tot locul, în tot lucrul și cuvântul, în toată vremea, pace ție! Pace peste cea iubită! Amin, amin, amin.

08-05-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și toate prin cuvânt au fost lucrate, căci Dumnezeu a zis, și s-a făcut. Iată, Dumnezeu rostește cuvânt în vremea aceasta, și să se împlinească lucrul cuvântului Său, căci este Dumnezeu.

Pacea Mea peste creștetul tău, copil credincios din vremea aceasta, căci prin credință cei de la sfârșit vor lucra prin cuvânt lucrări mai mari decât cele de până acum. Pace ție, și mirul mângâierii peste creștetul tău, și vei lucra lucruri minunate, după cuvântul lui Dumnezeu, căci Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, și mulțimi numeroase se vor pleca la lucrătura acestor zile de biruință cerească. Ridică-te și ia aminte, căci Eu rostesc cuvânt, și apoi Mă așez peste voi și împlinesc prin voi, copii ai credinței acestei vremi.

Ridică-te pe temelia credinței, ridică-te și acum, căci acum vin spre tine și îți vestesc început de lucru văzut, fiindcă am spus că voi scoate deasupra această fântână de miere, această începătură de lumină văzută, că vine ziua slavei, copil al acestei slave. Am spus că lucrăm să scoatem crucea deasupra și s-o înfigem în vârful unghiului, ca să știe mulțimile lucrarea semnului Fiului Omului, Care Se va arăta pe nori după acest semn, căci Fiul Omului va lucra apoi văzut ca să adune în grădina arătării Sale pe toți aleșii Săi, de la marginile cerului și până la celelalte margini. Adevăr adevărat grăiesc și acum, că nu va trece neamul acesta, și se va împlini această lucrare adusă prin cuvânt. Iar de ziua și ceasul acela, iată, copilul Meu, Tatăl știe ziua aceea, iar Tatăl este în Fiul, și Fiul este împreună cu Tatăl în toți cei care prin Duhul strigă: „Avva, Părinte!“. Iată taină pecetluită și despecetluită în vremea aceasta! Fericit este slujitorul acela pe care, Tatăl lucrând și Fiul venind, îl va afla crezând așa, căci adevăr grăiesc, că peste toate va fi pus. Iar cei ce vor tăgădui acest adevăr, veni-va Stăpânul pe neașteptate pentru aceia și îi va scoate din dregătorie și îi va pune cu cei fățarnici, acolo unde este plâns și scrâșnire de dinți.

Întărește-te cu cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul, și voi fi împlinitor prin lucrul credinței celor din vremea aceasta.

Iată, vom așeza piatra de mărturie a cuvântului Meu, care a lucrat și care lucrează până la sfârșitul tainei plinirii sale, și vom scrie pe această piatră numele cel nou al cetății Ierusalimului cel nou, care se va arăta de la această piatră și din care vor curge râuri de apă vie, pe ale căror laturi vom sădi pomi, și frunzele lor nu se vor veșteji, și fructele din ei nu se vor mai isprăvi, căci lună de lună se vor coace fructe noi, fiindcă pomii vor primi apă din această piatră, iar semințiile pământului se vor hrăni din fructele pomilor, și din frunzele lor vor primi tămăduiri. Amin.

Voi scrie numele tău pe piatra aceasta și voi scrie numele aleșilor Mei, dar vreau să scriu numele unsului cel de la Mine pe piatra aceasta. Fii înțelept de la Mine, căci înțelepciunea este fiica Mea, cea care a luat ființă de la Mine mai înainte de toate câte s-au făcut prin cuvânt. Am dat cuvânt servilor Mei prin care vin cu cuvântul, și lucrez prin cuvânt, de la cele rostite și până la cele împlinite prin cuvânt, dar vreau să-i văd lucrând lucru de credință pe cei spre care vin să-Mi desăvârșesc taina acestor mărturii, că vine ziua mărturiilor, copilul Meu, vine, și vom intra apoi în odihna ei, vom intra noi mai întâi, cei care am lucrat la această lucrătură, și fi-va apoi să chemăm sub această viță pe toți cei care locuiesc în cerurile noastre, căci în cerul inimilor celor credincioși locuiesc acum mulțimile cele numeroase care va fi să se hrănească și să se tămăduiască din fructele și din frunzele sădirii vestite, și vor lua viață prin această piatră nouă. Dar iată, trebuie să facem înscriere, ca să fie cunoscută pe pământ și să rămână de mărturie această înscriere, căci mărturia ei va lucra, ca să putem apoi să ridicăm această piatră și să înfigem în vârful ei semnul Fiului Omului, și să se audă cântare îngerească pe pământ, și să cântăm ca îngerii: «Binecuvântat este Cel ce iarăși vine întru numele Domnului!», căci Eu sunt Alfa și Eu sunt Omega. Amin.

Deschide-Mi ca să intru cu duhul înțelepciunii Mele întru duhul tău și să fim una întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, Cea întreit lucrătoare. Deschide-Mi ca să pot lucra prin tine această taină de mărturie, și totul îți va fi ție cu putință, precum la Mine totul este cu putință. Hai să facem cu putință această lucrătură, hai, copilul Meu! Un pic mai e până la seceriș. Hai să trezim lucrători, și vor avea plată ca și voi, căci voi strânge apoi plata cea de la Mine și o voi împărți la fel peste toți aleșii Mei cu care voi lucra această piatră.

Voiesc să fac unire cu casa unsului cel de la Mine și voiesc să lucrăm cu chibzuință, ca să scriu numele unsului Meu Mihail la temelia acestei pietre, și apoi să rostesc numele lui, și să audă mulțimile numele unsului Meu întru care binevoiește inima Mea, căci el este cel proorocit pentru vremea care se va așeza prin această piatră.

Lucrează, cu dragostea toată lucrează, cu credință neclintită mergi, și ți se va deschide, și vom începe apoi lucrul acestei mărturii, și va ieși deasupra Domnul, copilul Meu. Iată de ce trebuie să lucrăm cu credință și cu grabă. Mai e un pic până la seceriș, copilul Meu. Eu sunt, dar să fiu, și voi fi cu voi și vom lucra bine, căci voi fi cu cuvântul în toată această vreme și vom împlini. Amin.

Cere, copilul Meu, cere de la Mine, cere-Mă și te voi sluji! Cere-Mă, și vin ca să merg cu tine și să primești, căci ale Mele dintru ale Mele vă voi da ca să-Mi dați Mie.

Binecuvântate să-ți fie intrările și ieșirile și înțelepciunea care va merge cu tine pe ulițe. Nu te teme că vei osteni. Mai e un pic, și vom cunoaște odihnă întru cele lucrate. Fă-ți schiță și mergi întru ea și vei împlini lucrul tău, căci Eu voi merge înaintea ta; Eu cu Duhul, iar voi, cu trupul, și vom fi întru unire, cer și pământ, întru Duhul Sfânt, spre lucrare văzută, și apoi spre slavă văzută.

Pacea Mea să fie cu tine! Tăria Mea să-ți întărească picioarele pentru împlinirea soliei păcii, care va fi auzită apoi de pe înălțimi peste Ierusalim. Vine ziua serbării în care voiesc să rostesc din vârful acestei pietre numele unsului cel de la Mine. Voiesc, dar veniți-Mi lucrători fiecare, prin puterea și prin starea în care sunteți găsiți la vestirea acestui cuvânt.

Pace și mir sfânt și ungere sfântă peste cei aleși ai Mei cu care voi ridica această piatră de mărturie, și vom ieși cu lucrul acestei vremi de biruință! Amin, amin, amin.

04-06-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Să se scrie iarăși un cuvânt de mărturie, căci Domnul coboară cuvântul, și apoi Se așează să împlinească cele vestite prin cuvânt. Iată cuvântul Domnului către regele Mihail al României, căci el este vestit prin prooroci.

Pace ție, rege al celei binecuvântate, că voi coborî cu slavă văzută și voi împărți lumină și viață vie peste noroadele de pe pământ, iar ea va fi regina Mea. Pace ție, și mirul mângâierii peste creștetul tău! Amin. Iată încă o carte către tine, ca să te vestesc că voi așeza peste locul izvorului cuvântului Meu piatră de mărturie și locaș de slăvire a numelui Meu, ca să știe apoi noroadele și să bea din această piatră apă vie, și va fi aceasta spre tămăduirea neamurilor, căci așa este scris despre acest munte care se va ridica deasupra munților, deasupra înălțimilor, deasupra înțelepciunii de pe pământ, și noroade multe vor veni spre această piatră, spre acest izvor din cer coborât, căci România va fi pământul cel nou al slavei Domnului din zilele ce vin, iar tu vei fi mare peste acest neam. Eu sunt Domnul puterilor, și totul este cu putință la Dumnezeu, dar fii credincios lucrului Meu și planului Meu cel din veci împlinit, și vei sta pe tronul tău, iar mlădița ta va sta lângă tine.

Am coborât cuvânt și am spus că voi ridica piatră de mărturie la locul izvorului Meu prin care Eu vestesc lucrul planului Meu și lucrul României Mele, căci din acest izvor, iată, scot și pentru tine. Am pe servii Mei prin care Eu lucrez cuvântul Meu prin acest izvor, și voiesc să scot deasupra această fântână de miere, că vine ziua împlinirilor vestite prin acest izvor; vine, și se grăbește să vină; vine, și vreau să lucrez cu grabă, ca să înfigem crucea în vârful acestei pietre și să rostesc din acest vârf cuvânt coborât din cer, să rostesc numele unsului cel de la Mine, căci tu prin Mine vei fi, rege al României. Dar vreau să scriu numele tău pe această piatră, ca să-ți gătesc venirea prin această putere, prin această temelie cerească, prin această mărturie care va mărturisi în ziua aceea. Domnul puterilor este numele Meu, și nu este aceasta cu neputință la Dumnezeu, și este din planul Meu această lucrătură.

Vreau să fac unire bună și legătură apropiată cu casa ta. Vreau să fac această unire prin martorul Meu cel credincios, care este de la Mine și care va fi să-l așez cel dintâi peste biserica Mea, peste biserica cea binecuvântată, căci acest martor știe de la Mine ce am să fac peste acest neam, și între voi va fi să fie o pace desăvârșită, și Eu voi fi în sfatul vostru, spre slava neamului cel ales din zilele ce vin. Mai e un pic până la seceriș, și voiesc să lucrez cu grabă această corabie, această piatră de mărturie, că prin ea voi birui, iar tu vei veni apoi, și vom așeza viață înviată și lumină din lumina cea neapropiată peste acest neam, și toate popoarele vor veni și vor vedea slava celei oropsite.

Așează-te lângă Mine ca să Mă sprijin cu tine și să ridicăm această piatră la locul ei, rege al României, căci am în cerul sfânt voievozi sfinți, din trupul acestui neam, care au adus jertfă de slavă pentru Mine și pietre de aducere-aminte în zilele lor, și aceștia strigă la Mine ziua și noaptea: „Doamne, până când ca să ridici numele nostru, după făgăduințele Tale?“. Dar am lângă acest izvor pe servii Mei, lucrători în trup, care strigă zi și noapte înaintea Mea, și Îmi amintesc aceștia de vremea făgăduințelor pe care Eu le-am făcut peste acest neam ales, și totul este scris, și vor mărturisi lucrurile cuvintelor Mele. Și Îmi amintesc aceștia de tine, regele lor, pentru că Eu le-am dat poruncă să aducă jertfă de fiecare zi și să aducă în fața Mea numele tău și venirea ta pe pământul tău. Așa ești pomenit în acest loc ascuns, așa este auzit la tronul slavei Mele: „Pe Mihail, rege al României, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa!“. Amin. Am dat poruncă să ceară aceștia la Mine să dobor capul fiarei roșii, și am auzit și am împlinit la vremea hotărâtă această biruință. Lucrez aici prin servii Mei, ca să știe ei cum este planul Meu întocmit, să știe ce să ceară la Mine, și iată, Eu sunt și împlinesc, și am făcut aici așezare după schița planului acestor zile, căci lucrez din cer, după planul ceresc, dar lucrez prin aceștia care Mă aduc cu cuvântul, căci Eu rostesc, și apoi vin ca să împlinesc.

Am spus pe vremea trupului Meu, am spus așa învățăceilor Mei: «Iată, mai sunt patru luni până la seceriș», și mulți s-au smintit întru Mine, căci tainele Mele sunt adânci, iubitul Meu, unsul Meu întru care binevoiesc în zilele ce vin. Și iată, din nou zic cuvintele cele de atunci: mai sunt patru luni până la seceriș, și cât aș voi să-Mi trezesc lucrătorii și să biruiesc prin această izbândă!

Așează-te lângă Mine, căci vreau să însemnez pe piatra aceasta și să sap numele tău. Iată, pun această piatră înaintea ta, rege al României, și fi-va apoi ca într-o singură zi să îndepărtez nedreptatea din țara Mea și a ta, și voi împlini. Fii credincios, că voi fi împlinitor în ziua aceea, căci ziua aceasta este hotărâtă, iubitul Meu, dar credință ca a ta să nu mai fi fost vreodată în neamul celor credincioși, căci vom lucra biruința cea pentru sfârșit de Babilon și cea pentru început de veac nou, și voi începe cu neamul Meu cel sfânt, cu slava acestui neam nou ales. Am zis, și voi împlini, și voi alege din nou Ierusalimul, și aceasta va fi în zile de strâmtorare. O, e mare întunericul acestei vremi, și aceasta este strâmtorare pentru Domnul celor credincioși, dar iată, la sfârșitul plinirii nelegiuirii voi așeza un împărat care va fi întru Mine, și prin el voi așeza împărăția păcii. Amin.

Ridică-te acum și hai să ridicăm această piatră, că voi cuvânta din vârful ei, și cele șubrede vor cădea, și vom face un lucru nou, și se vor pleca noroadele de pe pământ în fața acestui semn. Fii iscusit, iubitul Meu, fii întru Mine, ca să fiu cu tine, dar să fiu, iubitul Meu, unsul Meu, binecuvântatul Meu. Vremea e târzie, rege al României, și Eu, iată, zoresc să-ți gătesc venirea, dar acesta este planul Meu pentru venirea ta, și după el trebuie să se lucreze. A venit vremea să aduci această jertfă Mie, și Eu o voi așeza spre mărturie peste acest izvor care a curs în mijlocul acestui neam ales, care a vestit în vremea aceasta despre vremea ta care vine. Iar în ziua aceea voi mărturisi și voi împlini prin cuvânt, iar când voi rosti cuvânt, toate înălțimile se vor pleca la glasul Meu, căci Eu sunt Domnul puterilor.

Eu sunt. Nu te teme, rege al României. Te voi uni cu cele vestite prin cuvântul Meu, ca să crezi lui Dumnezeu și să te așezi lângă Domnul, ca să se împlinească lucrul lui Dumnezeu și taina lui Dumnezeu peste acest neam. Scoală-te și fii întru Dumnezeu, că iată, Domnul este peste tine cu mirul binecuvântării și al puterii cerești.

Pace ție! De la izvorul care curge în România, pace ție! Dar vreau să-ți spun „Pace ție!“ din vârful acestei pietre care va fi să se ridice pe acest izvor. Pace ție, rege al României! Dumnezeu grăiește în România mai mult decât în toate veacurile de până acum.

Pace peste casa unsului Meu Mihail! Amin, amin, amin

05-06-1991

Cuvântul sfintei Virginia către Nicu Spirea

Acest cuvânt este coborât din cerul sfânt și cuvântul acesta se va împlini, căci este Dumnezeu, și lucrează Domnul prin cuvânt, și apoi Se așează și împlinește Domnul. Să se pecetluiască acest cuvânt până la vremea hotărâtă, și apoi, cuvântul cel împlinit, care lucrează acum în ascuns, va fi să se audă de pe acoperișuri. Amin.

Pace vouă, iubiții mei copii cu care am mai rămas și cu care merg înainte până voi termina lucrul ce-l am de lucrat în vremea aceasta! Pace vouă, copiii mei din acest acoperământ sfânt! Pace peste cei care am zis să fie aici în ziua aceasta, că iată, se coboară sfat ceresc în această zi, și va fi scrisă și această zi în cartea mărturiilor care se întocmesc și care se vor mărturisi, în zilele ce vin, de pe înălțimea acestei lucrări de mărturie.

Stă mama Gigi în sfat cu Nicușor Zidaru. Deschideți-vă urechile, căci cine are urechi, trebuie să audă cu ele, iar cei ce nu vor să aibă urechi de auzit, aceia nu aud cuvintele mărturiei acestei vremi. Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel, și va începe Domnul de la acest popor, fiindcă așa este proorocit în cartea acestei lucrări.

Nicușor Zidaru, iată, mama Gigi îți aduce salutul de bun venit în acest acoperământ, căci aici am adăpostire în vremea aceasta. Așa este scris, că profetul nu este crezut și primit de cei din casa lui, de cei din cetatea lui.

Nicușor Zidaru, am stat în fața lui Dumnezeu, și apoi în fața acestui popor, și a cuvântat Domnul prin gura mea cuvânt ceresc, cuvânt proorocesc, vreme de douăzeci și cinci de ani, dar n-a voit această viță să facă rod de credință și de mântuire. N-a voit acest popor să rămână întru Dumnezeu, căci a fost tare la cerbice creștinul acestei lucrări, și iată, mi-a trezit Domnul duhul și m-a trimis să lucrez, așa după cum era scris în cuvintele proorociilor acestei lucrări. M-a trimis, dar ai mei nu m-au primit, și au spus să plec din hotarele lor. Au făcut cu mine așa cum a făcut poporul lui Israel cu Domnul, că L-au luat și L-au dat spre moarte pe Domnul vieții și au spus că scapă de un răzvrătitor și de un călcător de lege. Așa au făcut ai mei, căci am voit să mă duc la ai mei dacă a venit vremea mea, dar ai mei nu m-au primit, și m-au tăgăduit, și iată, am ocrotit acești copii de când i-am adus lângă mine, și numai eu i-am iubit și i-am ocrotit, că eu, dacă am ajuns la Domnul, am știut și mai bine planul lui Dumnezeu întru acești copii credincioși acestei lucrări. Am văzut de când am ajuns în cer că Domnul are nevoie de ei, dar iată, am eu nevoie de ei pentru Domnul. I-am adus de departe. Le-a spus Domnul să lase mamă și tată și casă și frați și neam și să urmeze acestei lucrări dumnezeiești, și au venit, măi Nicușor Zidaru, căci au crezut în Dumnezeu și au înțeles că este Dumnezeu prin acest cuvânt, fiindcă ei au avut inima curată, au avut înțelepciune și pricepere de la Duhul Sfânt și au avut dragoste, și nu s-au smintit întru Dumnezeu. Și n-a mai avut Domnul încă și pe alții ca și pe ei, că n-au mai voit și alții să fie numai întru Dumnezeu, căci a fost împărțit cu inima creștinul acestui popor, și iată, de când au fost chemați de Dumnezeu, au primit numai dispreț și vină și rușine și hulă acești copii, dar ei n-au tăgăduit lucrul lui Dumnezeu, Care a lucrat în mijlocul acestui popor.

A fost prins în planul acestei lucrări copilul acesta care este peste acest acoperământ, și când a venit vremea să-l aduc și să-l lipesc lucrului lui Dumnezeu, l-am chemat și l-am adus la acești copii, ca să-i dea creștere cerească și inimă cerească și dragoste din cer, fiindcă n-aș fi avut cui să-l dau ca să-L fi crescut în el pe Dumnezeu. L-am adus la ei, și le-am mai adăugat o cruce, că știam că nu vor cârti sub greutate cu Domnul, știam că vor fi huliți și defăimați pentru ridicarea acestui copil. M-am luptat cu împotrivirea care se ridicase de peste tot și am întărit acești copii ai mei, ca să poată ei călca peste toate neputințele, peste toată răutatea care dădea de peste tot să-i zdrobească, să-i alunge, să-i slăbească. Și când a venit vremea și mai grea peste ei, când am văzut amenințată viața lor de răutatea creștinilor mei, i-am scos dintre ei, și ei au lăsat căsuța, căsuța pe care tot mâna ta a zidit-o, căci eu te-am chemat și atunci și ți-am spus de la Domnul cum să le-o zidești, și apoi ei au fost alungați din căsuța aceea. Și i-am adus acum în acest acoperământ, ca să-i ocrotesc și să-i mângâi așa cum și ei mi-au purtat grijă de acest tinerel iubit de cer, căci și el, ca și ei, a fost hulit și batjocorit și socotit cu cei desfrânați. Dar iată, aceștia sunt primii care au iubit împărăția cerurilor, căci a unora ca aceștia este credința întru împărăția lui Dumnezeu, fiindcă Domnul a fost mai întâi hulit și batjocorit și scuipat și socotit prieten al vameșilor și al desfrânaților.

Am coborât iubirea cea din cer peste cei huliți și alungați și vorbiți de rău și i-am ocrotit și i-am întărit și mi-am găsit locaș la ei, căci ai mei nu m-au mai primit, și lucrez cu cei din acest locaș lucrare de înviere și de trezire peste acest popor, și va vedea acest popor cât rod voi ridica în zilele ce vin. Că mă voi îndrepta spre lume, și lumea se va ridica și va alerga cu năvală să vadă împărăția lui Dumnezeu, care se va așeza în zilele ce vin, prin această lucrare, căci voi ieși deasupra cu ea și cu copiii cei care au lucrat cu cerul și cu mine, iar peste cei care m-au tăgăduit și m-au prigonit se va așeza atunci pecete de rușine, și pace nu vor afla aceia, căci vor vedea slava lui Dumnezeu între cei care au fost scuipați de ei. Iată, un picuț mai este, și Domnul va vorbi de pe înălțimi prin această lucrare, și vor veni mulțimile să vadă rodul acestei lucrări, și se vor lucra lucruri minunate, mai mari decât toate care s-au lucrat în toate veacurile de până acum.

Taină vă spun vouă, că sunt în lucru de la cer, și voi ridica acum piatră de mărturie prin care va mărturisi Domnul taina acestui izvor care a curs atâta vreme în mijlocul acestui popor, și apoi va fi mare poporul cel credincios, care va fi născut într-o clipă atunci, și acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Și va fi acesta un neam sfânt, care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ și va împărți lumină și înviere și sare peste mulțimile care vor curge spre acest munte.

Nicușor Zidaru, deschide-mi ca să intru cu această taină și scrie această zi, scrie această taină pe tăblița inimii tale, și închide apoi ușa până vor veni zorii acestei împliniri, căci voi coborî spor din cer și vom lucra cu grabă și vom ridica piatră de mărturie peste acest izvor, căci din acest izvor vor curge râuri de apă vie, și pe laturile lor vor crește pomi care vor rodi hrană peste mulțimi și care vor purta frunze dătătoare de tămăduire peste neamuri. Fii înțelept, căci mare și adâncă și minunată este această taină. Și va ridica Domnul piatră de mărturie în vremea aceasta și va lucra cu grabă, ca să scoată apoi deasupra această fântână de miere, iar copiii mei de aici vor fi ridicați biruitori, ca să știe și cei care i-au împuns pe ei că Domnul a binevoit în cei credincioși.

Întărește-te și te ridică cu credință, că Domnul te tocmește pe tine, Nicușor Zidaru, și se va ști numele tău de pe această piatră, alături cu cei aleși ai mei cu care am lucrat ca să ridic în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, Care Se va arăta biruitor în vremea aceasta, și spre putere de înviere peste noroade, căci Dumnezeu Își va arăta apoi slava prin această lucrătură. Așează-te lângă Domnul, așează-te lângă mine și lângă cei ce lucrează întru mine, Nicușor Zidaru, căci așa am rostit cuvânt: „Vino după mine! Vino, de acum! Vino, Nicușor Zidaru, și te voi face zidar de case vii, de inimi vii, fiindcă de la această piatră va ieși izvor de înviere, și Domnul Se va arăta în zilele ce vin“. Fii credincios întru această chemare, căci ce este cu neputință la om, este la Dumnezeu cu putință, și vom lucra această piatră, căci Moise a izbăvit pe Israel prin cuvântul credinței, dar în această lucrare este mai mult decât Moise.

A coborât Domnul la acești copii cuvânt și schiță, și toate vin după planul cel ceresc, și am martor credincios din biserica din vremea aceasta, și acest martor stă cu credință neclintită întru această lucrătură și lucrează după cuvântul cel din cer, și este mare la lucru, și va fi alături de lucrul acestei pietre, și apoi va fi cel dintâi peste biserica cea vie, care va cuvânta în zilele ce vin. Și când biserica va cuvânta, toate se vor face noi, și va fi o turmă sfântă, care va sta înaintea Domnului, așa cum este scris în Cartea Adevărului. Mama Gigi este trimisă de la Sfânta Treime ca să pregătească în vremea aceasta calea poporului care va fi și se va sfinți, dar Domnul începe cu această piatră, căci de la ea, apoi, toate se vor face noi. Avem acest martor mare, și este martor al cerului, așa cum a fost preotul Nicodim, care a fost de partea Domnului pe vremea patimilor Sale. Așa și acesta, va sta alături la această temelie, și apoi va mărturisi și va întări mărturisirea acestui izvor de mărturie, căci l-am așezat ca să fie apoi martor peste toți învățătorii legii și peste toți cărturarii care au cunoscut căile Domnului, dar n-au umblat întru ele, și se vor rușina atunci înțelepții acestei vremi. Așa este scris: «Domnul va ridica pe cei slabi ca să rușineze pe cei tari», și va fi să se împlinească cuvântul care zice: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac?», căci Domnul locuiește cu cei smeriți ai Săi.

Fii înțelept și fii pe piatra credinței, că iată ce a făcut acest popor: a ispitit și a pus degetul și s-a dus și a împrăștiat pe jos taina cea de sus și nu s-a temut de Domnul, și țipă acest popor și stă cu parul în mână, ca nu cumva să pună Domnul mâna pe el și să-l scoale și să-l ridice pe piatră. Fii așa cum sunt acum cei ce vor fi, căci poporul care va rămâne va fi curat și sfânt. Păstrează această taină și acest loc, că Domnul a pus aici poruncă și a pus hotar și a pus străjer, ca să nu intre aici nimic întinat, nimic necurat, nimic străin de cele ce se cer acum, nimic lumesc și nimeni lumesc, măi copilul meu.

Iată de ce a trebuit să mă dau deoparte și să las această vărguță să te însemneze, fiindcă tu ești scris în schița acestei pietre și ai acum un lucru curat de făcut, și va fi cu putere această lucrătură, că aceasta e porunca: cine se va atinge de această piatră, acela să fie curat, amin, căci această piatră va fi spre ridicarea multora și, iarăși, spre dărâmarea multora.

Să nu te superi pe Domnul, dar așa este această lucrătură, și de aceea S-a atins Domnul de tine, ca să mergi curat în zilele acestea și să fii în ziua mărturiilor alături cu toți cei aleși care vor avea numele scris pe această piatră. Vom lucra după planul cel de sus, și aceasta va fi o taină mânuită numai de Domnul, până vom ajunge în vârful ei. Să nu te temi că vei muri dacă vei ține în tine această mărturie. Este scris că vine vremea când cei ce aud nu vor mai auzi, și apoi cei surzi vor fi să audă. Iată, fă-te mut și fă-te surd pentru cele tăinuite de Dumnezeu, și vei fi între cei puțini ai lucrului cel tainic. Pecetlui-voi această taină între ucenicii mei și voi înscrie numele lor pe această piatră, și va fi spre mărturie. Amin.

Stai lângă acest început de Ierusalim nou, stai lângă cei aleși ai mei, Nicușor Zidaru; stai, și vei fi întru înțelepciunea cea de sus. Domnul lucrează să-Și desăvârșească cele proorocite pentru această vreme, și va așeza Ierusalimul, și iată cum începe, căci pe această piatră voi zidi începutul cel nou al zilelor ce vin.

Pace vouă, copii ai acestei taine! Să se pecetluiască această mărturie până la vremea împlinirii acestei taine. Amin.

Pace vouă, celor cu care am făcut sfat ceresc, căci lucrăm după cuvântul ceresc! Eu sunt la această cârmă, și vom ieși în curând la țărm și vom cânta cântarea cea de biruință a lui Moise și va fi din nou Eden ceresc pe pământ, iar voi, cei credincioși, veți fi cei dintâi.

Pace vouă întru cele de sus, căci locul pe care stați este sfințit, și va fi spre sfințirea celor ce vor crede, și aceia se vor mântui. Amin. Această așezare este de la porunca cerească, și fericit este acela care va fi viu prin credința în această așezare cerească, fiindcă a fost schiță cerească pentru aici. Bucurați-vă, și iarăși zic: bucurați-vă, că numele vostru este scris în ceruri, și această bucurie va mărturisi pe pământ, și veți fi copiii slavei și veți fi mângâiați în Ierusalim.

Voi fi la vreme cu tot sfatul și vom lucra totul după cuvântul cel din cer. Amin, amin, amin.

06-06-1991

Cuvântul lui Dumnezeu și al sfintei Virginia în soborul pentru zidirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Pace vouă! Acesta este un sobor ceresc. Mama Gigi este aici cu oaspeți din cer și este cu Domnul Iisus Hristos în sfatul acestui sobor, și e sărbătoare în cer în această zi de sobor sfânt.

Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, de acum și peste toți vecii! Amin. Vine ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, iar eu nu vorbesc de la mine, și Acela Care m-a trimis pe mine mi-a poruncit să spun și să vorbesc. Voi sunteți trupul lui Iisus Hristos, căci Duhul Domnului lucrează la zidirea trupului lui Iisus Hristos, spre desăvârșirea sfinților. Sunteți începătura cea nouă, pentru că luați și mâncați și beți Trupul și Sângele Fiului Sfintei Treimi, și iarăși, după o zi și o noapte luați.

Domnul Iisus Hristos este în sobor cu noi, iubiții mei copii, și Domnul dă binecuvântare peste acest sobor. Iată, Domnul grăiește acum la voi:

– Binecuvântată să fie împărăția Sfintei Treimi, a Tatălui Meu și a Fiului Său și a Duhului Cel Sfânt, întreit lucrător, acum și peste toți vecii! Amin.

Pace vouă! Prin ușile deschise, pace vouă, și bucurați-vă, că Tatăl Meu lucrează să-Și anunțe împărăția și gloria pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu! Lucrează Domnul cu voi, căci ați fost răscumpărați și pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Încă puțină vreme, și vom sta împreună la masa cea de nuntă, care este acum spre gătire. Cel ce crede în Mine și Mă vede pe Mine aici unde lucrez, acela nu crede în Mine și nu Mă vede pe Mine, ci crede în Cel ce M-a trimis, și vede pe Cel ce M-a trimis, căci M-a trimis atunci Tatăl Meu pe pământ, și apoi M-am suit iarăși la Tatăl, ca să pot coborî apoi din nou, și am putere în cei ce se coboară din cer, fiindcă a venit și ceasul acela. Sunt Fiul puterilor cerești, și am spus lui Verginica să se coboare din nou și să lucreze după cum am spus Eu prin cuvintele cele scrise în cartea acestei lucrări, să trâmbițeze iarăși Verginica și să-Mi gătească Mie calea celei de a doua arătări.

Eu sunt Fiul Cel făgăduit prin prooroci, și de aceea am coborât, după cum era scris, și am coborât și lucrez cu cei ce se închină în Duhul Adevărului, am coborât la fiii făgăduinței rostite prin Duhul Sfânt, la fiii seminției binecuvântate din această vreme de biruință, căci Agar este muntele Sinai, iar Sarra este Ierusalimul cel nou, care este proorocit că se va coborî din cer, învăluit de slavă.

Pace vouă, celor împreună lucrători întru lucrarea Sfintei Treimi, Care lucrează să așeze Ierusalimul cel nou! Și vom începe cu această piatră și de la această piatră. Domnul Iisus Hristos este Cel dintâi întru acest sobor ceresc. Fiți plini de Duhul Sfânt, copii ai slavei Sfintei Treimi, și nimănui să nu spuneți ce a făcut Dumnezeu cu voi. Pecetlui-voi această taină între ucenicii Mei, și vom lucra și vom face ucenici, și cine nu va fi împotriva Noastră, acela va fi cu Noi. Amin.

Iată, luați din Duhul Meu și fiți întru Duhul Sfânt. Acest sobor este ceresc, și este cerul oaspete la acest sfânt sobor. Pace vouă! Pace și Duh Sfânt! Pace și tărie și împărăție sfântă, precum în cer așa și peste voi, și de la voi peste multe mulțimi apoi! Iată, pe această piatră vom zidi biserica începutului învierii făpturii lui Dumnezeu. Credeți în Domnul Iisus Hristos. Eu sunt. Nu vă temeți, și vom lucra această corabie. Pecetluiți această taină până vom lua și vom deschide aceste peceți, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte și să deschidă pecețile ei în strigătele mulțimilor care vor veni și se vor adăpa din această piatră, din acest munte al binecuvântărilor.

Pace vouă, și iarăși zic: pace vouă! Pace de la Noi până la voi, și de la voi până la Noi! Și va fi lumină și pace, căci lumină am venit să aduc pe pământ. Întăriți-vă picioarele și încingeți-vă mijloacele voastre și ridicați-vă, că Tatăl cerurilor va rosti apoi din vârful acestei pietre și se va auzi glasul cerurilor care va grăi: aceasta este lucrarea cea întru care am binevoit, și voi merge cu ea până la toate marginile. Amin.

Ridicați-vă și vă bucurați, că plata voastră vine de la ceruri! Binecuvântat să fie cuvântul și sfatul și lucrul întru acest sobor ceresc! Amin. Să se scrie spre mărturie numele celor ce au stat cu cerul în sfatul acestui sobor, iar pe această piatră Domnul va săpa numele celor care sunt întru numele Domnului adunați în această zi de mărturie. Amin, amin, amin.

Numele celor strânși în acest sobor ceresc: Ioan Spirea, Gheorghe, Ilie, Nicolae, Spiridon, Emilian, Emilian, Gheorghe, Constantin, Valeriu, Nicolae, Marian, Ioan, Dan.

09-06-1991

Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilașii Mei, lucrați cu îmbărbătare și nădejde. Eu sunt cu voi și între voi. Fiți cu inimile înflăcărate de iubire dumnezeiască și nu dați voie la nici un gram satanicesc să vă strice liniștea. Eu voi lucra rapid și voi ieși la lumină și la văzul tuturor cu viața și cu munca voastră care a fost împroșcată și batjocorită și pândită. Va pune Dumnezeu stăvilar și oprire la toate, și toți cei ce au batjocorit vor face ochii mari și se vor căi și vor ajunge cu frunțile la degetele picioarelor și vor vedea ce face Dumnezeu cu voi. Voi lucra pentru voi Eu, Cel ce grăiesc. Voi lucra cu putere și cu grabă să ridicăm locaș de închinăciune și de rugăciune.

15-06-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:15 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu pentru numirea pământului grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Pacea Duhului Sfânt și binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh! Pace și bunăvoire și duh de credință să fie coborâte în clipa ascultării acestui sfat ceresc! Amin.

Dumnezeul Preasfintei Treimi grăiește prin cuvântul Duhului Sfânt, și toate sunt lucrate prin cuvânt, dintru început și până la sfârșitul acestui început, că iată, se lucrează taină cerească de început nou.

Scris este în Cartea Adevărului că în vremea aceasta vine sfârșit de lume și de fărădelege și de necredință, și vine început de cer nou și de pământ nou, vine început dumnezeiesc, așa cum este scris prin prooroci. Vine ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, și de aceea a început Domnul în acest locaș începătura cea nouă a lucrului cel nou, care va lumina de la voi din loc în loc și peste tot pământul, ca să fie nou pământul, și de aceea a început Domnul în acest locaș viață înviată și trăire vie și curată, și de aceea a început cu voi lucrătura de pământ nou, care va lucra prin voi din loc în loc, și peste tot apoi, ca să fie cer nou fiecare suflet, fiecare inimă care va fi nouă întru cele nou lucrate, că Domnul întoarce în vremea aceasta pe om în viața cea din Eden, în grădina Edenului în care a fost așezat omul întru început. Se lucrează Ierusalim nou, și se așează din cer lucrătura Ierusalimului nou, și se lucrează grăbit și minunat, și toată făptura va amuți la vederea acestei minuni care va răsări cu grabă peste acest neam, căci România este pământul cel proorocit peste care Domnul Iisus Hristos va coborî cu slavă văzută în vremea aceasta. Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales, popor iubit, și înseamnă popor chemat și binecuvântat. Aceasta este vremea când Dumnezeu lucrează tainic începătura cea nouă, care se va arăta apoi peste toate înălțimile vremilor de până acum, căci iată, Domnul Își anunță împărăția. Amin.

Acesta este locul mărturiei începutului împărăției lui Dumnezeu, căci Domnul este în acest locaș sfânt, și grăiește de aici, și Se aude peste pământ, și pământul tresaltă și se înnoiește din loc în loc la glasul Domnului. Și vor veni și vor curge mulțimi din toate părțile, ca să vadă și să cunoască slava Domnului care se va arăta peste acest Ierusalim ales, peste acest Ierusalim ceresc, căci este coborâtă din cer în acest locaș această taină care se lucrează prin cuvânt.

Dumnezeu, dintru început a lucrat totul prin cuvânt, și nimic n-a lucrat până n-a făcut cunoscut mai dinainte, și apoi S-a așezat să lucreze, și a lucrat cu cuvântul Său prin prooroci, și nu s-a lucrat nimic fără să fi vestit prin prorooci lucrările Sale. Este scris în cartea proorociilor și despre zilele acestea în care Domnul Se ridică să aleagă din nou Ierusalimul, să aleagă din nou pe toți cei credincioși și să Se așeze întru ei și să fie Dumnezeul lor și să meargă cu ei să-i arate lumină peste lume, și lumea să învieze sub această lumină.

Iată, stau în sfat ceresc cu voi, copiii Mei pe care v-am adunat să fiți cu Mine în vremea aceasta și să lucrați întru Mine și să fiți acum aici lucrători, împreună cu tainele cele cerești, care lucrează să așeze pe pământ cele ce se vor coborî de la Dumnezeu prin cuvânt. Nici unul din voi nu sunteți străini aici, pentru că sunteți aleși și proorociți și aveți alegere de la naștere pentru această vreme, pentru această lucrătură și pentru acest loc în care ați fost culeși prin trâmbiță dumnezeiască. Stau din nou cu voi în sfat, căci cuvântul cel ceresc este acoperământul și puterea și lucrarea întru care stați vii în zilele acestea. Un picuț, măi copii, și toți cei din jur, și toți cei ce v-au împuns pe voi, și toți cei ce au auzit de voi prin mărturisirea cuvântului cel coborât aici de la cer și cel răspândit în tot locul cel pentru care s-a coborât cuvântul ceresc, un picuț, și toți vor vedea și se vor bucura de lucrul care a fost lucrat de Dumnezeu cu voi.

Am trezit trâmbița în vremea aceasta și am trâmbițat prin ea și am pus sub piatră de taină și sub pecetluire cuvintele cele trâmbițate; le-am pus până ce va fi să fie scoase deasupra și vestite de pe acoperișuri, precum este scris cuvântul lui Dumnezeu. Am trezit trâmbița din locul ei și am vorbit prin ea pe pământ, și iată, am ridicat apoi din cetatea aceea un fiu și l-am răsădit aici, în acest pământ, unde este ridicat acest locaș sfânt. Am venit prin cuvânt și am pus duhul și ungerea cea sfântă pe creștetul acestui fiu și l-am făcut mijlocitor între Mine, rugător pentru poporul cel care a mâncat de la această masă cerească, poporul care a stat de vorbă cu Dumnezeu prin acest cuvânt ceresc, coborât pe pământ în zilele acestea, și n-a fost în toate veacurile o lucrare mai desăvârșită ca aceasta, căci poporul lui Moise a vorbit cu Mine, dar nu așa ca poporul acesta. Și iată, poporul acesta are în mijlocul lui mai mult decât a avut poporul lui Moise, căci Domnul vorbea lui Moise, iar Moise grăia cuvântul Domnului către popor, dar în această lucrare cerească cuvântul Domnului a fost față în față cu cuvântul creștinului. A vorbit Domnul, de această dată, cu Israel gură către gură, și Domnul Își va desăvârși această taină peste acest neam, și apoi pentru toate noroadele, pentru toată făptura lui Dumnezeu. Am coborât duh viu și ungere cerească pe fruntea și pe mâinile și pe inima acestui fiu de aici, și el așa a spus: „Iată, Doamne, sunt robul Tău. Fie mie după cuvântul Tău“, și de atunci Domnul Se odihnește peste acest locaș sfânt, căci sfânt este acest locaș, și de temut este acest acoperământ, pentru toate puterile cele potrivnice, și toate oștirile duhurilor rele țipă departe de hotarele cele de aici când văd că li se gătește capătul lucrului lor cel rău, când văd această lucrătură care se lucrează între zidurile acestui sfânt acoperământ.

Acest acoperământ este taina cea pecetluită a celor șapte tunete care au vorbit în auzul evanghelistului Ioan în timpul vedeniei apocaliptice, care este scrisă în Cartea Adevărului. Această taină a fost pecetluită până în vremea aceasta, după cum a fost scris, și iată, vine ceasul să se despecetluiască această fântână, acest izvor de cuvânt care curge din cer în mijlocul acestui neam, căci România este noul Canaan, care va răsări acum în ochii tuturor neamurilor.

Am coborât semne cerești în acest sfânt locaș, și Mă voi ridica cu taina pe care o lucrez acum în acest acoperământ. Sunt în pregătirea acestei cărări, și sunt cu toată oastea cerească în lucru peste cei de aici, și îi țin sub cârmă cerească, și ei calcă întru totul după cuvântul care este între ei de la cer, și sunt credincioși cuvântului lui Dumnezeu.

Iată cuvântul lui Dumnezeu pentru cel ce este înscris cu numele lui tot în acest pământ de aici, căci mai este înscris pe acest pământ încă un nume, și Domnul vede numele acestui fiu, scris lângă numele fiului cel ales și cel uns de Dumnezeu. Fiul cel care are ungere cerească, este al Meu cu tot ce este al lui. Când am coborât în casa lui Zaheu, a crezut Zaheu în Mine și s-a aplecat cu toată inima în fața Domnului și a spus: «Doamne, jumătate din averea mea o dau, ca să fii Mântuitor pentru neamul meu», dar acest fiu a spus așa: „Doamne, iată robul Tău. Fie mie după cuvântul Tău“. Și iată, iubiții Mei, cuvântul Meu a fost de atunci mereu în fața acestui fiu, și el a făcut după cuvântul Meu. Nu s-a dat numai pe jumătate cu toate ale lui, și s-a dat pe sine tot și s-a dat cu tot ce a avut de la Dumnezeu dat. Dar hotarul acestui pământ pecetluit de Dumnezeu, și hotarul acestui acoperământ pecetluit de mirul ungerii dumnezeiești, acest hotar mai are prins în pământul lui încă un nume de fiu al acestui pământ prins între hotarele cele pecetluite ale acestei taine. Mai e un pas, și aceste hotare vor fi și mai pecetluite, căci Domnul este Stăpânul cerului și al pământului, și lucrează Domnul după planul cel din veac întocmit, și nu poate nimeni să stea în calea celor așezate dintru început, căci tot ce este prins între hotarele acestui loc, va fi un pământ pecetluit, un pământ sfânt, în care va lucra tot mai văzut focul Duhului Sfânt, care va sta și va lucra și va lumina și va împărți înviere în jur și peste popoarele care vor auzi de această slavă cerească, și se vor apropia și nu vor putea trece zidul, căci înăuntru nu va mai putea intra nimeni întinat, nimeni spurcat, nimeni dedat cu stricăciunea și cu desfrânarea de orice fel, și va fi numit acest pământ începătură de nou Ierusalim, și va fi numit piatră de temelie a bisericii învierii făpturii lui Dumnezeu. Iată, peste câteva zile așezăm piatra de mărturie a acestui început de biserică nouă, și va fi apoi să ridicăm pe ea altar de mărturie, care va vorbi despre cele ce s-au lucrat în ascuns, după porunca cea din cer coborâtă.

Este scris în cartea proorociei acestei lucrări care a lucrat prin cuvânt, este scris că poporul cel nou, care va răsări de la această începătură, va face Domnul din el făclie peste pământ și va lumina cu el lumină din cer, căci cerul este aici coborât în toată puterea lucrării sale, căci se lucrează aici scăpare pentru toată făptura care a fost și care este, și se lucrează salvare și duh de credință de la această putere lucrată aici de Dumnezeu. Se aude la cer și intră la Dumnezeu tot cuvântul care se rostește de aici către cer, și iată, se aude aici tot cuvântul care vine de la cer pentru a fi împărțit acolo unde este dat cuvântul.

La început a fost Cuvântul, și Domnul a lucrat prin cuvânt și s-au făcut toate cele văzute și nevăzute. Dumnezeu a rostit cuvântul, și cuvântul se făcea trup, și așa s-au făcut toate câte sunt. Și iată, Domnul este spre sfârșit cu lucrătura Sa și lucrează și acum ca și la început, lucrează prin cuvânt, și zice și se face, precum la început așa și spre sfârșitul lucrării cuvântului. Domnul a zis să fie lumină, și a fost lumină. A zis Domnul să se despartă ape de ape și să fie o tărie prin mijlocul apelor, și așa a fost. Domnul a zis să se vadă uscatul și să se adune apele cele de sub tărie, și așa a fost. A zis Dumnezeu să crească verdeață pe locul uscat, căci uscatul a fost prin cuvânt numit pământ, și așa a fost: a crescut iarbă care a făcut sămânță după asemănarea ei; au crescut pomi cu rodire, care au purtat sămânță în rod după asemănarea pomului, și aceasta este o taină cerească, și mare și de nepriceput este această taină, această lucrare din cuvânt răsărită. Și a zis Domnul să fie luminătorul zilei, spre cârmuirea zilei, și să fie luminătorul nopții, spre cârmuirea nopții, și așa a fost. A zis Dumnezeu să fie pești în ape și păsări și animale, și toate să fie cu viață în ele, și așa a fost, căci Domnul a zis și s-a făcut, și toate s-au făcut prin cuvânt. Și apoi S-a așezat Dumnezeul Sfintei Treimi, Tatăl, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, S-a așezat și a lucrat Domnul pe om după a Sa asemănare, să-l facă stăpân peste tot ce s-a făcut prin cuvânt. Și a cuvântat Dumnezeu și a dat omului spre hrană toată iarba cu sămânță din sine și tot pomul roditor cu sămânță din sine. Și așa a fost.

Iubiții Mei, a lucrat Domnul prin cuvânt și a făcut începutul acela, și apoi S-a odihnit Domnul, dar omul a stricat lucrătura lui Dumnezeu și a picat din cer, căci cer era această lucrătură, era fericire cerească, era Eden ceresc, și ar fi fost veșnică fericirea aceea, și cuvântul ar fi fost apoi întru toate după aceea, spre plinirea acestui început fericit, și n-ar mai fi intrat păcat și moarte peste lucrătura lui Dumnezeu dacă omul ar fi ascultat de Creatorul său.

Iată, taină vă spun vouă: încă o dată lucrează Domnul prin cuvânt, încă o dată lucrează un început, un început nou. Și ce fel de început lucrează? Și de ce lucrează un început nou? Lucrează ca să întoarne pe cel căzut din fericire, să-l ridice înapoi în slava din care a căzut. Lucrează Dumnezeu în vremea aceasta tot prin cuvânt, și iată, în acest acoperământ este cuvântul lui Dumnezeu coborât, și de aici a început Domnul începutul cel nou, al cărui drum duce înapoi la starea începutului dintâi lucrat. Aceasta este lucrătura cea proorocită să fie în vremea aceasta.

Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu și nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăiește Domnul cuvânt hotărâtor.

Ia seama, fiule al acestor părinți, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viața lui cu tot. Ia aminte, și nu te lepăda de Domnul Care vorbește, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul și se depărtează de Cel ce grăiește din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăiește Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, și Domnul a lucrat în vremea aceasta și l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt și să calce pe el cei curați, cei aleși cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, și este acesta pământ ales de Dumnezeu. Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ. Acest acoperământ este sfânt, și în el se lucrează întreită jertfă de fiecare zi, după porunca dumnezeiască. Un picuț mai este, și face Domnul lumină mare și slavă văzută peste acest acoperământ. Este acoperământul mărturiei acestei vremi în care Domnul a fost în lucrare.

Am ridicat din cetatea din care te tragi și tu, am ridicat această trâmbiță lucrătoare, spre sfârșitul vremurilor lumii, și spre începutul cel care vine după sfârșitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate și un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească, și el este un fiu al legământului cel nou. Fii înțelept cu Domnul, căci Domnul îți cere ție cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ și acest pământ sfânt și pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului. Acest fiu mai mic este urmașul acestei ctitorii. Este scris numele lui în dreptul moștenirii de aici, căci el este al lui Dumnezeu și numai al lui Dumnezeu și este moștenitorul acestei familii care este trecută ctitoră a acestui pământ, a acestui acoperământ care-L ascunde pe Domnul în ieslea Sa. Bucurați-vă, că Domnul a ridicat din mijlocul acestei case un salvator pentru mântuirea a toată casa aceasta. Amin. Ridică-te și lucrează după cuvântul Meu, și Eu voi scrie cuvântul tău spre mărturie și spre mântuire casei tale. Spune cuvântul tău, căci Domnul este aici și scrie graiul cuvântului tău. Iată, moștenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi. Moștenirea ta de aici va sluji de acum lucrării pentru care a fost sortită această moștenire, căci lângă acest sfânt acoperământ Domnul ridică acum turn tare, stâlp de mărturie, piatră de înviere și început de biserică sfântă și curată, biserică nouă și neprihănită, locaș de mărturie peste neamurile pământului, care vor afla din toate părțile și vor privi slava acestui pământ. Toți care viețuiesc în aceste hotare lucrează Mie, lucrează după cuvântul Meu și sunt ai Mei, și îi voi face de folos și de salvare pentru multe noroade care se vor apleca spre Ierusalimul cel nou al acestei vremi, căci România va fi noul Canaan al Domnului și va avea peste ea conducerea Noului Ierusalim care, iată, se coboară din cer prin cuvânt, și iată, Ierusalimul cel ceresc ia viață de la acest început de aici. Acest pământ și acest acoperământ are peste el coborâtă așezare cerească, trăire cerească și curată, și aceasta este puterea din care se va vedea viață vie și cer nou și pământ nou peste noroade. Cei ce viețuiesc în acest pământ nu pot să facă nimic de la ei, căci ei sunt supuși puterii cerești și cuvântului cel din cer, care-i însoțește în orice lucrare care este de împlinit.

Iată, și ție, lucrarea pe care o ai de împlinit. Voiesc să aud cuvântul tău și să-l scriu, căci Eu sunt Dumnezeul tău, și tu Mă știi, dar nu voiești să calci pe urmele Mele. Iată, voi lucra scăpare ție, căci sunt dator, dar voi lucra întru dreptate ca să te mântuiesc. Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris și va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar și cuvântul Meu va mărturisi tot așa. Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc așa cu tine. Eu voiesc bine, dar și tu să faci tot așa, căci Eu sunt Dumnezeu și nu om, și am cerul sub ascultare și am putere și Mă slăvesc întru putere și întru mărire. Și pentru că tu Îmi dai Mie și lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, și Eu voi scrie. Ce voiești să-ți facă Domnul ție? Ce voiești să-ți dea Domnul ție? Spune, și te voi asculta și voi face după cuvântul tău și voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu și planul Meu. Ceea ce ai tu pus în față de la Domnul, n-au avut mulți, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare.

Când am ajuns cu poporul Meu Israel la hotarele Canaanului, după ce l-am scos prin Moise din robia Egiptului, am dat poruncă să intre în Canaan poporul Meu cel ales, dar poporul cel de acolo n-a deschis porțile ca să intre poporul cel binecuvântat. Și am dat poruncă preoților să sune din trâmbițe șapte zile în jurul Ierihonului și am zis poporului Meu să stea cu mâinile ridicate către Mine. Iar după ce preoții au sunat șapte zile din trâmbițe, au căzut și s-au prăbușit zidurile Canaanului, și a intrat poporul cel binecuvântat în țara cea făgăduită părinților lor prin cuvântul cel rostit de gura Domnului.

Scoală-te cu inimă mare și cu duh de credință și fă voia Mea, iar Eu voi fi și Îmi voi aminti de credința ta și de aplecarea ta. Ridică-te și grăiește, și Domnul ia aminte și scrie cele rostite de tine. Spune, ce voiești să-ți fac, ce voiești să-ți dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă și așteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul și dă cuvânt pentru El și nu împotriva planului Său. Eu sunt Dumnezeu, și tu ești făptura Mea. Fie ție după cuvântul Meu. Amin.

Pace ție, și fii credincios și aplecat, căci mare este lucrarea care s-a născut în acest acoperământ! Pace ție, și fii împlinitor și dă-I Domnului inima ta, că de El este făcută.

Să se împlinească cuvântul cel coborât acum și să nu fie împotrivire. Amin. La început a fost cuvântul, și Domnul a zis, și toate s-au făcut. Iată și acum: Domnul a zis, și va împlini cuvântul Său, iar cei cu care grăiesc, să lucreze după cuvântul Meu, și bine le va fi lor.

Pace vouă, celor din casa acestei moșteniri cerești! Pace și împlinire, precum în cer așa și peste voi! Amin.

Iar tu, cel cu care am vorbit acum, ia aminte și leapădă-te de idoli și de stricăciune. Scoală-te și scutură-te, ca să poți rămâne împăcat cu Dumnezeu. Deșertăciunea și idolii ei sunt spre sfârșit, căci răsare o lumină nouă. Luptă-te să dobândești viață curată, ca să te întorc în starea cea fără de moarte. Ajută-l pe tatăl tău care te-a născut să se lepede de tot ce-l desparte de sfințenie și de lucrarea care lucrează salvare și despărțirea binelui de rău. Luptă-te și ajută-l, dar nu-l încurca. Dacă ai înțelepciune, pune-o și în slujba Mea, n-o da pe toată celor străini de Mine. Păstrează din ea și lucrează cu ea și pentru Mine, căci ție îți lucrezi binele.

Pace vouă, și împlinire după cuvântul Meu! Pace și Ierusalim nou peste inimile voastre, peste trupurile voastre! Pace și sărbătoare cu cerul să se scrie în ziua aceasta! Pace și bucurie de la voi către cer! Pace, și nu necredință și nu împotrivire! Pace vouă, și fiți moșteni credincioși împărăției lui Dumnezeu, care s-a coborât în mijlocul vostru! Cine are urechi, să audă cu ele. Amin.

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi și de Mine și de voi, căci în această zi Domnul rostește în cer și pe pământ numele celui mic din această casă. Iliuță, tu să fii cu numele Meu și cu numele tău până la slava Mea peste această moștenire cerească. Tu ești moștenitorul acestei familii și prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.

08-07-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dragostea Mea și pacea Mea și oaspeții Mei și cuvântul Meu se îndreaptă către cel iubit al Meu, căci pe el îl am credincios lucrului Meu din vremea aceasta, pe el dintre toți cei care slujesc întru orânduiala bisericii, căci pentru ceilalți aceasta a rămas o orânduială făcută de oameni, căci ei nu slujesc Dumnezeului orânduielii.

Pace ție, iubitul Meu, alesul Meu! Pace ție, și răcoare inimii tale, căci mare este inima ta, fiindcă Eu locuiesc în ea, încap în ea și Mă bucur în ea! Pace ție, și pace Mie întru tine! Bucurie ție, și bucurie Mie întru tine! Nădejde ție întru Mine, și nădejde Mie întru tine, căci Eu nădăjduiesc în tine ca să-Mi desăvârșesc lucrul cel văzut și lumina cea nouă, care-și face cărare ca să se arate peste vremea aceasta. Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel, și iată, să fim mari, copilul Meu, să fim dârji, că noi acum trebuie să lucrăm ce n-a lucrat nimeni până acum. Să nu te temi, să nu cârtești, să nu te temi de oameni. Ce-ți poate face ție omul? Nimic. Și îi vei vedea pe cei ce se îndepărtează de Cel ce grăiește din ceruri, căci judecata lor va fi mai aspră ca a acelora care n-au voit să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, că vine ceasul să se clatine prin cuvânt și pământul și cerul, și vor cădea cele clătinate și vor rămâne cele neclintite, împărăție neclintită și închinare plăcută lui Dumnezeu. Și în acest început nou a trebuit să te am pe tine temelie, că pentru aceasta ai fost născut, și dacă așa a fost scris la Mine, Eu trebuie să am cuvântul tău temelie, și cuvântul tău, acesta să fie: „Iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu. Fie mie după cuvântul Tău“.

Am carte întocmită spre tine în vremea aceasta și am de scris în ea tot ce am de cuvântat și de împlinit prin tine, și apoi vor vorbi cuvintele acestei cărți, vor vorbi de pe înălțimi și vor mărturisi despre taina pe care o lucrăm, taină încă un pic acoperită, încă o clipă, iubitul Meu, servul Meu, unsul Meu, căci în locul în care Eu te-am uns pe tine peste Ierusalimul cel nou, iată, așezăm acum piatră de mărturie, și tu vei fi martorul Meu cel credincios. Un picuț va mai sta sub ascundere această mărturie, dar a trebuit să te trimit către cel ce stă mare pe scaunul bisericii, căci dacă n-ar fi știut, n-ar fi avut păcat, și ar fi avut îndreptățire înaintea Mea.

Să nu te temi de ei, că ei nu sunt mai tari ca tine. Fii dârz ca Nicodim cel dintre preoții din vremea trupului Meu, căci el nu s-a temut de cărturari și farisei când s-a ridicat și a purtat grijă de îngropăciunea trupului Meu. El a fost preotul care a făcut îngropăciunea Fiului lui Dumnezeu, fiindcă Fiul lui Dumnezeu S-a supus întru totul legii, căci n-am venit ca să stric legea, ci am venit să o desăvârșesc. O, și nu s-a găsit atunci între preoți decât numai unul care a crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu și că sunt din cer și că am venit să împlinesc Scripturile.

Iată și acum, sunt prin cuvânt, sunt cu ai Mei, de la început și până la sfârșitul veacurilor, sunt veșnic cu ai Mei, căci sunt fără sfârșit întru ai Mei, după cum am rostit făgăduința. Sunt coborât cu cuvântul în mijlocul acestui neam și am ieslea cuvântului Meu aici, unde, iată, ridicăm turn de mărturie, stâlp tare, piatră de înviere, căci mărturia cuvântului cu care am fost în lucru, este piatra pe care zidim acum începătura cea nouă, căci este nouă, este legământ nou, este începătură de neprihănire, de curățenie, de sfințenie, precum în cer așa și peste acest început. Și vom așeza cuvânt de mărturie la această temelie, și zile noi de prăznuire, și vom prăznui aici înviere și Duh Sfânt, și vom prăznui numele trâmbiței prin care Domnul a lucrat în această vreme despecetluirea celor șapte tunete care au vorbit în timpul vedeniei apocaliptice, despre care a mărturisit apostolul iubirii, Ioan evanghelistul, căci duhul lui a fost deșertat tot în acest vas prin care a cuvântat Dumnezeu în vremea aceasta, fiindcă îngerul i-a spus atunci lui Ioan: «Ia cartea și mănânc-o, căci tu trebuie să mai proorocești încă o dată, la vremea de sfârșit».

Când am venit întrupat pe pământ, a lucrat tainic Tatăl Meu întru Mine, și nimeni n-a știut că sunt Fiul lui Dumnezeu și că sunt venit de la Tatăl Ceresc și de la Duhul Sfânt, nimeni n-a știut până când a venit de la Tatăl glasul care a grăit: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, întru Care am binevoit». A lucrat Tatăl Meu ascuns, ca să-Și împlinească lucrarea Sa care era prin Mine. Așa a lucrat și în vremea aceasta, căci Verginica M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, și Eu am vorbit gură către gură cu Israel în vremea aceasta, și am vorbit prin Verginica, și ea a fost ascunsă de înțelesul celor din jur, căci așa a fost această lucrare. Am luat-o la Mine pe Verginica, și apoi am trimis-o iar, căci așa a fost scris în cartea acestei proorocii. I-am trezit duhul, și are fii Verginica pe pământ, și fiii ei au prăsit, și are fii din fii Verginica. Ea este cea care va sta la temelia acestei pietre, și pe această piatră, pe această mărturie va sta acest locaș de mărturie.

Am pus peste tine duhul înțelepciunii, căci Eu sunt întru tine, dar să crezi că sunt întru tine. Îți amintesc de cel care s-a rugat la Domnul și a zis: «Doamne, dacă poți, fă bine fiului meu bolnav!». Și Domnul i-a spus aceluia: «De poți crede, totul este cu putință». Și I s-a răspuns: «Cred, Doamne, ajută necredinței mele!». Îți amintesc câte ceva de pe vremea aceea ca să te întăresc, copilul Meu, și să fii credincios, că prin cei care sunt ai Mei prin această lucrătură, voi lucra lucruri și mai mari decât cele de atunci.

Ia înțelepciunea Mea și întocmește cu ea cuvânt de temelie și pune numele tău la temelia acestui cuvânt de temelie nouă, și pune în cuvântul acesta numele unsului Meu Mihail, căci voiesc să rostesc numele lui din vârful acestei pietre când vom termina de lucrat această piatră. Eu sunt Cel Care-l va aduce pe unsul Meu. Eu sunt Dumnezeul puterilor, și ce este cu neputință la cei neputincioși, aceea este cu putință la Dumnezeu. Dar această țară binecuvântată va fi curățită de toată fărădelegea, de toată murdăria, de toată nedreptatea, căci peste ea va străluci slava Fiului lui Dumnezeu, Care iarăși vine, după cum este scris, și vine să-Și așeze așternutul picioarelor Sale pe acest pământ ales și binecuvântat.

Voiesc să stai de vorbă cu unsul Meu Mihail, cu regele acestui neam, și Eu ți-am dat ție misiune cerească să așezi peste el și peste toată casa lui și peste mlădița lui, care va sta alături de el, să așezi sfințenie, după asemănarea lui Dumnezeu, după așezarea lui Dumnezeu, cu care Se va desăvârși Domnul peste acest pământ cu nume sfânt, cu nume nou de nou Ierusalim.

Fii martorul Meu, fii martorul acestei vremi de glorie cerească și sfințește pe unsul Meu Mihail prin cuvintele acestei mărturii și prin așezare de viață sfântă peste el, după orânduiala dumnezeiască, fiindcă această orânduială va fi cărarea care-l va aduce în țara Mea cea aleasă, în țara lui cea iubită lui.

Cine iubește pe România și nu este cu Mine și cu poruncile Mele, acela nu iubește acest neam și acest pământ, acela nu poate nimic pentru acest neam ales. Voi coborî legile Mele peste unsul Meu Mihail și voi coborî legile acestui pământ ales, căci este pământul cel ales de cer, și peste el este ochiul lui Dumnezeu, care vede cele rele, cele ascunse, care pătrunde și descoperă, care curăță până în adânc și scoate din acest pământ tot ce este întinat și stricat și dedat cu stricăciunea, ca să fie nou acest pământ și să se coboare peste el curcubeul României, însoțit de slava cea nouă a Ierusalimului ceresc. Aceasta este soarta acestui pământ, a acestui nou Canaan, a acestui nou Eden care va străluci peste noroade, iar unsul Meu Mihail și mlădița sa vor fi întru Mine, și nu vor fi fără Mine peste acest nou pământ.

Acum vei veni, și voi așeza cu mâna ta piatra de început a locașului mărturiei lucrării lui Dumnezeu, Care este și lucrează prin cuvânt, și toate așa se vor lucra până ce vom termina, și vom lucra cu grabă începătura cea nouă de la care va răsări înviere peste făptura Mea. Slujește pentru împărăția Mea pe care, iată, M-am ridicat să o așez peste acest neam, și toate celelalte să-ți fie ție adăugate de Dumnezeu. Caută cel mai întâi întruparea cuvântului Meu care vine peste tine, căci cuvântul Meu trebuie să ia trup după ce îl rostesc, iar celelalte îți vor fi ușurate de Domnul și lucrate prin puterea Sa, prin îngerii Săi, care sunt trimiși mereu în slujba ta, în ocrotirea ta, în jurul tău.

La început a fost Cuvântul, și Cuvântul Se întrupa, căci Dumnezeu a zis, și toate s-au făcut prin cuvânt. Așa și acum, Domnul rostește cuvânt, și cuvântul ia trup spre desăvârșirea împărăției care vine. Amin.

Pace ție, iubitul Meu, dar să nu fii plăpând! Fii dârz și nu te teme. Eu sunt cu tine și voi fi, și toate vor fi lucrate, dar dragostea Mea să fie dragostea ta. Dragostea ta să slujească acum fericirii care vine, și apoi ne vom odihni și vom serba zile noi, praznic de înviere și serbare de Duh Sfânt, căci din această piatră se va auzi imn de înviere și cântarea Duhului Sfânt, cântarea celor răscumpărați care vor purta veșminte albe și veșmânt de har și de neprihănire.

Praznic de înviere și praznic de coborâre a Duhului Sfânt să pui peste poporul cel binecuvântat. Așa să fie acestea, zile de praznic peste acest locaș sfânt, care se ridică acum de puterea lui Dumnezeu întru cei credincioși ai Săi.

Pace ție! Pace de la sfinții din cer, care privesc în cer mărturia zilei în care tu ai fost uns în Ierusalimul cel din cer coborât! Fii credincios ungerii care este pe creștetul tău, căci ne vom ridica și vom sădi pomi din loc în loc, și acești pomi se vor hrăni din seva pomului vieții, care este lucrată aici prin servii Mei cei credincioși, și acest pom va fi așezat în Ierusalim.

Binecuvântată să-ți fie credința în Mine și în lucrarea cuvântului Meu prin care sunt cu voi. Ține ce ai până voi veni, și nimeni să nu-ți ia slava ta, căci vin curând.

Sărutarea Mea pe creștetul tău, și mirul mângâierii peste tine și cu tine mereu! Amin, amin, amin.

15-07-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Iată, stau din nou în sfat cu tine. Ești ca un pui abia ieșit din găoace. Și ce dacă ești așa? Mie-Mi place de tine, Îmi place așa cum ești, că dacă ai fi altfel, dacă ai fi mai dârz, mai voinic cu inima, ai fi și tu, dar așa, sunt numai Eu, când trebuie să fiu în tine. Așa încap Eu, așa, în neputința ta, în slăbiciunea ta. Așa trebuie, așa Mă desăvârșesc Eu, în slăbiciunea ta Mă desăvârșesc Eu cu tărie de duh. Tu nu vezi? Nu vezi cum este cuvântul Meu prin graiul gurii tale de care Eu Mă servesc când așezi mulțimile și le hrănești cu cuvântul vieții și al învierii, care iată cum se coboară peste cei mulți?! O, tu nu vezi cât sunt Eu de mare în slăbiciunile tale? Și dacă vezi, ce-ți trebuie să mai fii tare? Nu te teme; așa voiesc Eu să fii. Și dacă simți duh de tristețe sau de durere, dacă simți cu inimioara această greutate, aceea este tristețea Mea și durerea Mea pe care o port tot cu ai Mei, pe care o împart cu ai Mei. Așa sunt și copiii Mei de aici, copiii de care Eu Mă servesc ca să dau trup cuvântului Meu. Așa și ei sunt, sub duh de tristețe, de greutate, de durere, căci Eu cu ai Mei port totul, și port întru ai Mei, și port în duh și în trup durerea acestei vremi, căci vremea aceasta suspină sub piatra ei. Nu te lăsa sub îngrijorare, nu te teme. Lasă așa, îți este de ajuns harul Meu, căci Eu în slăbiciuni pot fi desăvârșit. Ce aș face Eu întru tine dacă ai fi tu tare? Cei tari se simt tari și nu Mă vor pe Mine, și nu pot peste ei.

Iată, taină nouă îți spun, căci cei care au crezut în Mine până acum, cei care M-au mărturisit în fața împăraților și a stăpânilor lumii, care slujeau la dumnezei străini, aceia au suferit mucenicie cu trupul și au ajuns de-a dreapta Mirelui ceresc. Dar aceștia de acum, care sunt ai lucrului cel pentru sfârșitul răutății și cel pentru începutul cel nou, aceștia sunt mucenici cu duhul, și suspină aceștia cu duhul și suferă pentru toată făptura. Iată, acum lumea se bucură în duhul ei, iar copiii cei purtători de Dumnezeu suspină în Duhul lui Dumnezeu, dar mai este scrisă și Scriptura aceea care spune că «Toate neamurile se vor boci, iar voi vă veți bucura atunci» și «Când veți vedea cele ce vor veni peste lume, voi bucurați-vă, că se apropie izbăvirea voastră».

Copilul Meu, tristețea ta să nu te îngrijoreze. Nu te speria nici dacă duhul lumii apasă peste tine, căci apasă, să știi că apasă. Poartă greutatea aceasta și poart-o cu iubire și cu răbdare, căci mai e un picuț ca să ne facem asemenea lor, și apoi să-i câștigăm de partea lui Iisus Hristos, Care voiește să-Și întregească trupul cel desfăcut al făpturii Sale, și iată, vă folosește Domnul, căci fără trup Domnul nu poate lucra văzut acum. Nu te întrista peste puterea ta, nu te lăsa sub întristare peste puterea inimii tale, căci nici o ispită nu vine ca să depășească puterea ta, și dacă vine, vine Domnul spre tine și îți dă mâna și te scoate din ea. Este vremea muceniciei cu duhul, și este mult mai de preț la Dumnezeu această mucenicie. Iată, tu știi că este scris: «Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu pot să mai facă nimic, ci temeți-vă de cei ce pot ucide duhul, căci aceasta ar fi o a doua moarte». Iată de ce este mai mare plata celor ce mucenicesc cu duhul. Mare este, și plata lor vine de la Dumnezeu, și Domnul va răscumpăra prin aceștia și sângele celor tăiați și uciși pentru mărturia lui Iisus Hristos, căci prin aceștia care mucenicesc cu duhul, vor învia și cei muceniciți cu trupul și vor lua plata credinței lor. Așa este scris: «La trâmbița cea de acum, morții vor învia nestricăcioși, și cei vii, care vor fi, se vor schimba» și vor intra întru odihna slavei văzute de toată făptura lui Dumnezeu, și atunci va fi bucuria întreagă. Un picuț, copil iubit, copil plăpând, un pic, și va fi stare dulce și veșnică, și aceasta va fi plata fiilor Ierusalimului cel nou, și vor cânta împreună, cei din cer și cei de pe pământ, cântarea cea de biruință.

Cum să te temi? Tu nu vezi cum este acum? Nu vezi că împărăția lumii a trecut în mâna sfinților lui Dumnezeu? Dar știi de ce-ți spun asta? Ca să înțelegi că duhul cel rău a intrat sub puterea și sub supunerea Domnului, și a început duhul rău să profețească pe Dumnezeu și lucrurile lui Dumnezeu, căci Domnul poruncește duhului rău și duhul rău și-a pierdut stăpânirea sa. Este scris că «voi turna din Duhul Meu peste robi și roabe în vremea aceasta, și aceia vor profeți și ei». A primit duhul rău poruncă de la Dumnezeu, și vorbește și mărturisește lucrul lui Dumnezeu, și face voia lui Dumnezeu duhul cel potrivnic, și din zi în zi va ieși la iveală lucrul lui Dumnezeu, căci Domnul grăiește și prin pietre. Amintește-ți de Valaam, care era cumpărat cu prețul duhului rău ca să meargă să blesteme pe Israel și să cadă Israel în mâna celor ce voiau să-l ia rob, și era văzător Valaam, și era prooroc. Și dacă era văzător, a lucrat Valaam în slujba duhului rău, dar când s-a sculat să blesteme pe Israel, Duhul Domnului i-a ieșit în cale și l-a oprit prin arătare de înger și n-a putut merge Valaam înainte, căci măgărița pe care călărea a binecuvântat cu grai și a spus: «Stăpâne, îngerul Domnului este în față și nu putem trece înainte!», și a fost apoi ca Domnul să binecuvinteze prin Valaam pe Israel și nu să-l blesteme. Iată, duhul rău nu poate lucra nici el fără de trup, și nu te teme când îți iese în cale ca să-și facă lucrarea, căci lucrul duhului rău este supus acum și profețește lucrul lui Dumnezeu, și Domnul va fi crezut de mulți prin împlinirea proorociilor, căci de acum încolo nici o grăire de duh nu va mai rămâne mincinoasă. Duhul cel potrivnic este sub Duhul Domnului supus, și iată, îți iese în cale și te proorocește, așa cum are Domnul proorocia peste tine. Lasă așa, să facă acum voia lui Dumnezeu și să vestească venirea celor de la Dumnezeu, să vestească și robii duhului rău, și apoi Domnul va lucra dezrobire pentru mulți care au fost ținuți robi duhului rău.

Fii tare, căci aceasta este tărie cu Dumnezeu: neputința și greul și lipsa bucuriilor inimii, aceasta este tărie, căci așa este Domnul mărit, prin cei slabi este mărit, prin cei plăpânzi rușinează pe cei tari, și iată care este tăria, iubitul Meu. Eu sunt cu tine și niciodată nu te las peste puterea ta, dar acum fii dârz, căci te trimit, și vei fi Mie martor și vei fi primit cu mărturia Mea.

Eu sunt cu tine și îți simt greul tău, că este și al Meu. Așa eram și Eu. Mergeam și lucram și făceam bine tuturor, și vindecam și alinam durerile și lucram lucrarea pentru care Mă trimisese Tatăl Meu, și treceam prin mijlocul mulțimilor care Mă îmbulzeau, care căutau pâine și pește, că știau mulțimile că sunt prooroc și că lucrez minuni, și era greu peste Mine duhul lumii; și când oboseam, Mă duceam în munte și vorbeam cu Tatăl Meu și Îmi odihneam Duhul, și apoi iar Mă întorceam la ai Mei, căci ai Mei erau aceia care făceau voia Tatălui Meu.

Un picuț, și vom lucra și văzut cu minunile, spre mărturie, dar noi lucrăm minuni mari, copilul Meu, minuni cu anevoie de înțeles de duhul lumii de azi. Și câte minuni n-am lucrat Eu peste tine, și câtă minune lucrezi tu când vestești lucrul Meu peste mulțimi! Dar Domnul n-a lucrat minuni decât cu cei credincioși, și cu cei ce aveau să fie credincioși. Când i-am ales pe cei doisprezece ai Mei, am lucrat pentru fiecare câte o minune, ca să-i pecetluiesc cu putere și cu credință și să-i am pe lume însoțitori și martori ai Evangheliei Mele pentru care venisem.

Vom lucra lucruri mari și vom fi mari, și va fi Domnul mare peste cei mici, căci cei mai mici vor fi cei mai mari întru împărăția care vine de la Dumnezeu.

Pacea Mea peste inimioara ta! Pace și mângâiere sfântă, căci Eu sunt și în bucurii și în tristeți cu tine! Eu sunt, și nu te las, copil iubit. Așa cum ești, Eu te iubesc și n-am altul ca și pe tine, și ești al Meu. Cheamă-Mă și spune-Mi neputința ta, și Eu voi întări pe cel ce se bizuie pe Mine! Pace și alin de la Dumnezeu, de câte ori voi vedea greu pe inimioara ta, căci porți cu Mine și port cu tine totul. Amin. Hai, că sunt pe cale cu tine și nici o clipă nu te las. Amin, amin, amin.

21-07-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:22 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu în ziua punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Pace și binecuvântare și duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie. Slavă și bucurie întru cele de sus, și sărbătoare de pace de la Dumnezeu peste voi, căci sunteți martori în această zi, în acest loc binecuvântat și curat. Sunt coruri îngerești aici, și cântă: «Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, de acum și peste toți vecii!». Amin.

Binecuvântată să fie împărăția Preasfintei Treimi, a Tatălui Meu și a Fiului Său și a Duhului Sfânt, întreit lucrător.

Pace vouă! Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt începutul și sfârșitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, căci vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăși voi veni, și iată, lucrez prin cuvânt și Îmi anunț împărăția. Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternut picioarelor Mele. Inima credincioșilor Mei este cerul Meu, iar trupul cel curat și neîntinat al acestora este așternutul lui Dumnezeu, și iată, sunt purtat de cei ce sunt ai Mei, și sunt cu cuvântul prin ei, căci așa este Dumnezeu, este prin prooroci, este prin purtătorii de Dumnezeu. Cuvântul Meu lucrează în acest loc, și toate se lucrează prin cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, căci vin zilele gloriei cerești, vin zilele despre care au scris proorocii cei din toate vremurile. România este țara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare, căci aceasta este alegerea ei, și ea va purta nume de nou Ierusalim și de Eden binecuvântat între noroade. Eu, Domnul, am vestit această taină prin prooroci, și nimic nu împlinesc fără să vin să vestesc mai întâi.

Aici este locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, și iată, martorul Meu cel credincios așează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc și va răsări Ierusalim nou, biserică nouă și curată, biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră acum, și se va lucra cu grabă această lucrătură a poruncii dumnezeiești, și Domnul va rosti din vârful acestei pietre numele celui uns, numele unsului Meu Mihail, rege al României.

Bucurați-vă, iubiții Mei, servii Mei, martorii Mei! Bucurați-vă, că vin cu împărăția Mea, și vin spre România Mea, căci ea este împărăția Mea. Vin să leg rana ei și să așez pace peste ea și să pun diademă de slavă cerească pe fruntea ei.

Iată, sunt prin cuvânt în România, și am vestit că M-am ridicat să gătesc cărare unsului Meu Mihail, căci prin biserica Mea cea vie îl voi aduce, și Eu voi fi și voi cuvânta, și cuvântul Meu se va întrupa, și va fi slavă peste cea binecuvântată. Eu sunt, și biruiesc cu cei curați, cu cei neîntinați, cu cei credincioși. Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Domnul puterilor, și de aici încolo Eu sunt, și sunt cu toată oastea cerească în lucru, și grăiesc în România.

Iată, Duhul Preasfintei Treimi coboară acum și binecuvintează acest început.

Binecuvântată să fie, și piatră de temelie a bisericii neprihăniților și a neadormiților să fie această piatră care se așează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, căci el va sta pe scaunul bisericii Mele și va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta.

Binecuvântată să fie coroana română și casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, și iată, vine vremea României lui Dumnezeu, și ea va purta veșmânt curat, veșmânt neprihănit, veșmânt alb și lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată și aleasă și cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu.

Binecuvântare și mir veșnic și ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România, și se va desăvârși cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântați să fiți voi, martorii Mei cei credincioși, care ați stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, și iată, vom termina cu grabă această piatră, și apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, și voi fi prin cuvânt și vom lucra minuni mai mari decât atunci, așa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer și peste pământ, și nu este Dumnezeu afară de Mine, și Mă voi desăvârși peste noroade, precum în cer așa și peste pământ.

Binecuvântați să fiți voi, care veți lucra acest sfânt lăcaș. Binecuvântate să vă fie inima și mâinile și puterea și dragostea și timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, și vom ieși cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieși prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.

Pace vouă, și bucurați-vă, că Tatăl Meu vine cu împărăția! Și iată, împărăția Mea este înăuntrul vostru, și vor ști toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie, și pe voi lângă ea.

Pace ție, martorul Meu, martorul bisericii Mele cea neprihănită și curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curați, cei neîntinați, cei credincioși, și va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace și întru lărgime în această iesle curată.

Pace și ție, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ție, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ție, și peste casa ta, și peste mlădița ta, care va sta de-a dreapta ta!

Slavă întru cele cerești, și bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace!

Pace și bună orânduială peste România Mea!

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veșnică în cer și pe pământ, căci pe această piatră voi zidi biserica cea vie a începutului cel nou care va răsări peste popoare. Amin, amin, amin.

***

Slavă întru cei din cer lui Dumnezeu, și pace peste România, țara binecuvântării! Pace și bunăvoire și bună orânduială peste cei credincioși și peste casa unsului cel de la Dumnezeu, Mihail, regele României! Amin.

Așa am spus apostolilor Mei: «Mergeți în toată lumea și vestiți împărăția cerurilor, și cine va crede și se va boteza, acela va fi izbăvit. Mergeți, și în orice cetate veți intra, vestiți pace, și dacă veți fi primiți, pacea Mea să rămână peste cetatea aceea». Și iată taină cerească peste România, taină neînțeleasă, taină pecetluită și despecetluită, căci pe pământul acestui neam a venit Andrei, apostolul cel întâi chemat la apostolie, și acesta a fost curat cu trupul, a fost neîntinat, și a venit și a adus peste România credința și botezul credinței, și a fost întâiul chemat al lui Iisus Hristos, iar România este întâia chemată, și așa s-a născut România cea creștină, aceea a fost nașterea ei, și Domnul a numit-o regină peste pământ, și iată, vine vremea să Se preaslăvească Dumnezeu peste ea și să-i pună haină de neprihănire, căci este aleasă și este regină peste noroade. Aceasta este alegerea acestui pământ, și scris este în Cartea Adevărului că Domnul va alege din nou Ierusalimul, și va fi Ierusalim nou. Acest pământ este sfânt, și dacă este sfânt, iată, vine vremea să Se așeze Domnul peste el și să-Și plinească făgăduințele cele scrise pentru vremea aceasta.

Duhul Preasfintei Treimi lucrează cu cuvântul în România, și oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu grăiesc cuvântul Domnului, purtați fiind de Duhul Sfânt, căci așa zice Domnul în cartea cea din cer coborâtă: «În zilele acelea vărsa-voi din Duhul Meu, și vor prooroci fii și fiice, bătrâni și tineri, robi și roabe, și vor vorbi de la Dumnezeu» și cuvântul lui Dumnezeu se va întrupa, căci Domnul a zis și s-a făcut, și este Domnul prin prooroci, și Domnul zice și împlinește apoi. România este proorocită de proorocii cei de la Dumnezeu, și ea va fi Sionul cel nou și neprihănit, ea va fi Canaanul plinirii vremurilor, ea va fi sfârșit de Babilon și de fărădelege și de stricăciune, căci cerul lui Dumnezeu va fi cu slavă văzută peste acest pământ și va arde toată murdăria care a împroșcat veșmântul fiicei Sionului cel nou ales spre sfârșitul vremii fărădelegii, și nu va mai fi întinăciune și spurcăciune și desfrânare, și nu va mai fi închinare la idoli și necredință, și nu va mai intra în ea nimic necurat, nimic stricat, și Domnul va scoate din ea pe cei fățarnici, pe cei străini de adevăr, pe cei rătăcitori. Și va fi acest munte ridicat deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ, căci Domnul va coborî legile Sale pentru cea aleasă și curată și sfântă, pentru cea neprihănită, căci voi coborî și voi rosti cuvântul, și cuvântul va lucra și va curăți toată murdăria de pe ea, și nu vor mai intra pe porțile ei decât cei curați și neîntinați și sfinți. Și va fi acest pământ Eden nou, împărăție sfântă, început de împărăție cerească, început de cer nou și de pământ nou, și de la acest început nou se va răspândi lumina și viața lui Dumnezeu, căci mulțimi numeroase vor curge să asculte înțelepciunea care va lucra peste fiii și fiicele acestui neam ales. Și va curge izvor de dreptate, izvor de iubire, izvor de înviere din mijlocul acestui pământ sfânt, și va fi acesta izvorul vieții, izvorul care va curge din mijlocul cetății și care-și va face cursuri de apă vie prin Ierusalim, căci România va fi Noul Ierusalim, iar Domnul va fi cu cuvântul Său spre slava Ierusalimului nou. Și se vor împlini în vremea aceasta cele proorocite, căci voi aduce pe unsul Meu, și el va cârmui întru Mine și nu fără Mine, căci peste cea binecuvântată este Dumnezeu cu cuvântul Său, spre plinirea slavei cea așteptată.

Pace peste casa unsului Meu, Mihail! Pace ție, rege al României, și fii întru Mine, căci Eu Mă voi arăta prin tine peste noroade, fiindcă va fi să vadă noroadele slava Mea și slava ta, și va fi să-și plece fruntea în fața acestei lucrături. Iată, Eu lucrez să-ți gătesc venirea, și lucrez întru sfințenie, întru lege de sfințenie și de neprihănire, căci Dumnezeu este sfânt. Am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, și am lucrat ascuns de stăpânii lumii, de irozii lumii, care au umblat mereu să-Mi stârpească această iesle, dar am fost cu acoperământul puterilor cerești și am biruit pentru ocrotirea acestei lucrături, căci am de ajuns la capăt cu ea, ca să-Mi anunț apoi împărăția peste pământ și să Mă arăt cu slavă văzută, spre plata răbdării celor răscumpărați din lume, căci duhul lumii Mi-a acoperit făptura Mea sub întunericul necunoștinței, iar purtătorii Duhului Sfânt au gemut și au plâns sub piatra acestei vremi. Iată, vin să leg rana poporului Meu și al tău, și te va iubi poporul tău și se va sfinți și va învia întru lumina cuvântului Meu, dar fii precaut, ca să ieșim deasupra cu cele lucrate în ascuns și să vorbim de pe acoperișuri taina cea aducătoare de biruință cerească.

Ia aminte la Cel ce grăiește cu tine din cer, rege al României, căci părinții acestui neam ales erau întru Mine cu inima și cu credința și cu viața lor și Îmi ridicau pietre de aducere-aminte, spre jertfă de slavă cerească. Ia aminte, că se împlinește în această vreme menirea României, și tu ești de Mine uns întru această menire sfântă. Această lucrare a cuvântului Meu iese deasupra, iese peste noroade. Un picuț, și despecetluiesc acest izvor de înviere și de viață întru adevăr, și vei veni apoi, și vom cârmui întru adevăr peste noroade, că România va împărți legea și calea adevărului și calea vieții, și vei avea de-a dreapta ta pe cel ce-l pregătesc să fie cel dintâi peste biserica Mea, căci este alesul Meu pentru vremea aceasta și este așezat întru sfințenie și întru taina care va acoperi cu slavă biserica și neamul acestei vremi. Iată, îl trimit către tine ca să mărturisească despre lucrul ce îl pregătesc, ce îl am de împlinit, lucru pentru care am venit cu cuvântul peste acest neam, și va mărturisi tot cuvântul care a fost sub taină până acum și care a vestit cele ce, iată, se împlinesc.

Pe vremea trupului Meu au fost învățătorii legii și cărturarii și preoții care nu M-au primit. Întru ale Mele venisem, dar ai Mei nu M-au primit. Și a fost Nicodim dintre toți aceia, și el a crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu și că am venit să împlinesc Scripturile și proorociile. Și a fost Nicodim preotul îngropăciunii Fiului lui Dumnezeu, și a rămas credința lui de mărturie, și este Nicodim martorul Meu. Așa și acesta, este martorul Meu din vremea lucrării Duhului Sfânt, căci Dumnezeul Duhului Sfânt întregește acum întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt va acoperi pământul de cunoștință dumnezeiască, și se va pleca tot trupul să facă voia lui Dumnezeu, și se va lucra din loc în loc pământ nou și cer nou, om nou și inimă nouă, și atunci va fi să se vadă Scriptura care zice: «Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor și face sfat».

Am coborât veste cerească prin cuvânt și am spus celor ce dau trup cuvântului Meu că voi așeza piatră de mărturie, care va mărturisi în curând pe România și lucrul Domnului peste România. Am pus să se scrie pe această piatră numele unsului Meu Mihail. Am spus să se păstreze acest pământ, această iesle de coborâre cerească, această biserică, și ea se va numi biserica neprihăniților și a neadormiților. Am spus să fie acesta un loc sfânt și o lege sfântă, peste care să nu se calce, iar cine va voi să calce în acest loc sfânt în care cuvântul Meu cuvintează cu putere și se împlinește cu putere, acela care va dori să intre, să se așeze întru legile coborâte pentru acest loc sfânt. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc sunt fără întinare trupească și sunt cu hrană curată hrăniți, așa cum am dat lege primilor oameni, pe care i-am așezat în grădina Edenului ca să asculte de legile Mele și să trăiască fără de moarte. Dar duhul rău s-a semețit și Mi-a stricat, prin slăbiciunea acelora, Mi-a stricat sămânța cea binecuvântată, și a fost apoi să pice aceia din binecuvântarea Edenului. Și iată, lucrez cu grabă să ridic făptura Mea din rana păcatului și să suflu și să împart duh de înviere peste inimile celor ce vor asculta de legile Mele, căci România va trăi întru sfințenie și va lucra putere de înviere și de mântuire pentru făptura Mea, căci este întâi chemata Mea și este regină peste popoare, iar coroana ei, care este coroana ta, este simbolul României regină.

Aceasta este legea învierii făpturii Mele, și iată, ridic cu grabă turn tare și stâlp de mărturie, și apoi voi rosti din vârful acestei pietre numele tău, rege al României. Dar sunt plăpânzi copiii Mei care stau în jurul ieslei cuvântului Meu, iar Eu vin spre tine, unsul Meu, vin și îți vestesc că trebuie să lucrez cu grabă această piatră de mărturie, și apoi să fie să ne așezăm să lucrăm lucrul acesta nou al învierii făpturii Mele, căci martorul bisericii Mele va cuvânta peste România și peste biserica ei cuvânt de viață, cuvânt de înviere, cuvânt din cuvântul care curge de la Mine aici, în locul în care sunt prin cuvânt. Voiesc să-l trimit spre tine, dar nu voiesc încă să știe cărturarii și fariseii și învățătorii legii, care n-au milă de făptura Mea și de turma Mea, care cunosc legea, dar calcă peste ea, și iată, nu Eu, ci cuvântul legii va sta cu ei la judecată.

Aceasta este voia Mea: voiesc să scriu numele tău la temelia acestui nou locaș, căci va fi acesta începătură nouă, stare curată, preoție sfântă și popor agonisit prin trâmbiță dumnezeiască în vremea de sub întunericul domniei fiarei roșii. Știu faptele tale, știu că Mă iubești, știu că sunt Cel dintâi în inima ta; știu și văd că n-ai ancoră mai mare ca aceea de care te ții prin cuvântul cărții care este una; știu că te hrănești din cuvântul ei și că te mângâi cu Mine prin ancora aceasta fără de moarte. Dar ai la Mine scris binecuvântare rostită pe pământ, căci bunicul tău te-a binecuvântat peste România ca s-o ridici spre slavă, și Eu am scris proorocie cuvântul bunicului tău care te-a lăsat pe scaunul țării Mele. Și ai binecuvântare scrisă la Mine prin cuvântul rugii mamei tale, rostit prin credința ei; și ai la Mine strânsă plata răbdării tale și a vremii înstrăinării tale. Știu, și Mi-e dor de tine aici, și așteaptă tot cerul ziua aceea când voi îndepărta nedreptatea din această țară, căci tu vei veni, și prin Mine vei veni. Mă doare durerea ta, și lumea care te înconjoară nu are viață cu Mine, nu are sfințenie, și chiar de cred în Mine aceștia, slujesc legii pântecelui și a plăcerilor și a idolilor acestei vremi. Mă doare durerea ta, și voiesc să Mă lași pe Mine, că Eu cunosc înăuntrul fiecăruia. Voiesc să lucrez prin martorul Meu, care va fi peste biserica Mea. Voiesc să așez viață curată și înviată prin cuvânt. Voiesc să așez legile Mele peste viața acestui neam, căci cei ce voiesc să facă bine pentru România Mea, nu pot face nimic fără Mine. Cine iubește pe România și nu calcă curat și drept pe cale cu Domnul, acela nu poate să ajute acest neam, căci Domnul lucrează prin cei aleși ai Săi.

Mă doare când văd așa de întinat veșmântul României Mele, și voiesc să-l curăț prin iubire, prin legile cele curate, care sunt de la Mine, dar dacă acest neam ales nu se va lăsa lucrat de Mine ca să-l așez întru viață sfântă, voi slobozi certare și voi despărți binele de rău și lumina de întuneric și voi birui prin legea cea sfântă care va fi să se vadă prin acest neam, căci vei fi Mie serv, și vom îndepărta întinăciunea și rușinea și păcatul de pe fruntea fiilor cei aleși ai acestui pământ, care au mirul binecuvântării lui Dumnezeu. România este a Mea și este a ta, iar cuvântul Meu să fie peste ea și peste cel uns de la Mine. Ia aminte la Cel ce grăiește cu tine din cer, rege al României, căci va fi să lucrăm grăbit ridicarea începutului cel nou, care va binecuvânta pe România și pe regele ei.

Așează-te lângă Mine, și să se scrie și de tine ziua aceasta, căci în ziua aceasta am așezat, prin martorul Meu, piatra acestui întreit sfânt locaș care va fi ridicat și care va purta la temelia lui numele unsului Mihail, rege al celei binecuvântate. Cuvântul Meu este la cârma acestei mărturii, și toate sunt lucrate prin cuvânt mai dinainte vestit.

Îmi întind pacea Mea și Duhul Meu peste tine și peste casa ta și peste mlădița ta, rege al României. Binecuvântate să-ți fie intrările și ieșirile și credința în Dumnezeu și în lucrul Său din vremea aceasta. Binecuvântată să fie aleasa Mea, țara Mea și a ta, și vom face din ea slavă veșnică peste popoare și vor cunoaște popoarele de pe pământ pe cea iubită, pe cea aleasă pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu.

Pace ție, și bucură-te! Ține ce ai, căci vin curând, și voi veni înaintea ta ca să te întâmpin. Vin prin cuvânt, și cuvântul lui Dumnezeu se va împlini.

Pace, și mirul mângâierii pe creștetul tău, iubitul Meu, așteptatul Meu, unsul Meu cel proorocit! Amin, amin, amin.

*

Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail și unirea cea din această zi. Duhul Preasfintei Treimi merge cu voi și va vorbi prin voi, și va lucra cuvântul Duhului Sfânt.

Binecuvântată să fie intrarea și ieșirea și calea și lucrul ce-l lucrați. Voiesc să Mă văd în voi, voiesc să fiu oglindă întru voi, în care să privească cei din casa în care intrați. Luați pacea Mea. Pacea Mea să rămână peste casa în care intrați. Fiți sfinți, precum Eu sunt. Aveți încredere; Eu voi fi cu voi. Aveți credință în Dumnezeu. Acesta este cuvântul prin care veți lucra, și va fi încă o minune lucrată.

Binecuvântată și zi de mărturie veșnică să fie această zi, căci este zi a împlinirii cuvântului rostit mai dinainte. Lucrați lucru de apostoli noi. Iată, suflu peste voi cu Duhul Meu. Luați Duh Sfânt, și, în numele Preasfintei Treimi, vestiți vestea cea mare a buneivestiri din vremea aceasta!

Pace unsului Meu, Mihail! Amin, amin, amin.

22-07-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către preotul Ioan și maica Veronica de la Vladimirești

Dumnezeul Preasfintei Treimi lucrează prin cuvânt în România. La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul și toate prin cuvânt s-au făcut. Iată Scriptură împlinită, căci după cum am făgăduit, Eu sunt cu ai Mei, sunt printre ai Mei și prin ei până la toate marginile, și sunt prin cuvântul Duhului Sfânt, Cel făgăduit pentru cei credincioși. Amin. Așa este Scriptura aceea care spune: «Mă duc, și vă voi trimite pe Duhul Sfânt, și El din al Meu va lua și vă va vesti vouă, și vă va învăța pe voi de la Mine, și toate câte vor fi să fie, vor fi prin prooroci». Așa este trupul lui Iisus Hristos, așa, mădulare fiecare în parte întru lucrare, căci nu poate ochiul să facă ce face urechea, și nu se poate dezlipi mâna să fie pusă în locul piciorului sau piciorul în locul mâinii, și iată, mădularele sunt deosebite, dar toate sunt întru același trup. Așa este și trupul bisericii vii, bisericii sfinte, bisericii curate, căci am așezat, după a Mea voire, pe unii apostoli, apoi pe alții prooroci, pe alții tămăduitori și lucrători de minuni, pe alții cârmuitori și ajutători, pe alții tălmăcitori ai felurimii limbilor, și toată orânduiala este lucrată întru trupul cel nedesfăcut al lui Iisus Hristos. Duhurile proorocilor se supun duhurilor proorocilor, iar unde nu este această orânduială, unde intră această dezbinare, acolo se deșartă vas în vas și rămâne plin numai vasul cel ce crede duhului proorocului, cel ce se supune duhului proorocului.

Proorocul care-L mărginește pe Cel nemărginit, care mărginește Duhul lui Dumnezeu să nu sufle oriunde voiește Duhul să sufle, proorocul care are această sămânță dăunătoare înțelegerii nemărginite a Duhului Sfânt, acela se desface din trupul cel închegat, după darurile cele ce stau așezate în purtătorii de daruri întru Duhul Sfânt.Și iată, vine vremea Scripturii care spune că «Toți vor fi plini atunci de cunoștința Duhului Sfânt, și nu se va mai întreba frate pe frate ce a spus sau ce a răspuns Dumnezeu, căci tot trupul va fi plin de cunoștința Duhului Sfânt, și toate cele ascunse se vor învedera atunci». Vine vremea bucuriei proorocilor din cer. Vine vremea bucuriei lui Ioil proorocul, peste care a suflat cuvântul Duhului Sfânt și a grăit despre vremea aceasta care vine, căci el a spus: «Turna-va Dumnezeu Duhul Său peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, ba și peste robi și roabe va turna din Duhul Său». Și se va auzi în zilele acelea tânguire și plânset, și Domnul va rosti prin Duhul Sfânt: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac? Unde este cel tare, căci Domnul prin cei slabi va pleșuvi creștetul celor tari?».

Când împăratul David s-a crezut tare, atunci și-a folosit tăria și s-a crezut rege și nu s-a mai crezut slugă, după cuvântul cel care dintru început a lucrat în cei buni, ca acela care este mare, să fie slujitorul tuturor. S-a crezut David mare, s-a crezut cu putere de rege, și a căzut apoi regele în țărâna păcatului și a făcut desfrânare și urâciune, și a făcut ucidere regele cel ce se simțea mare. Dar proorocul David s-a supus apoi duhurilor proorocilor, și a deschis lui Natan și a primit pe Domnul, Care venise să-l scape din ispită, să-l scoale din țărână. A venit Dumnezeu prin cuvânt și a rostit prin proorocul Natan, și s-a sculat regele și a lucrat apoi dreptate și pocăință cu inima sa, și a fost David numit părintele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este scara măririi: să fii mic ca să fii mare. Aceasta este orânduiala dumnezeiască: «Duhurile proorocilor se supun duhurilor proorocilor».

Când am venit întrupat pe pământ, M-am smerit sub lege ca să las pilda smereniei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer pentru cei apăsați. M-am coborât de lângă Tatăl Meu și nu venisem să stric legea, și venisem s-o desăvârșesc, să pun dragostea în față și să desăvârșesc legea Tatălui Meu. Am venit și M-am supus legii și M-am făcut ascultător celor ce cunoșteau cuvintele legii, ca să-i rușinez pe cei ce cunoșteau și nu împlineau legea, și M-am supus ca să rămână de mărturie peste veacurile toate, mărturie împotriva celor ce nu stăteau așezați în legile Tatălui Meu, care au fost scrise cu foc și luate de Moise și date spre împlinire lui Israel, și Tatăl Meu a descoperit goliciunea învățătorilor legii, care nici cu vârful degetelor nu voiau să atingă sfințenia legii, căci Eu am venit și M-am supus legii, spre judecata judecătorilor lui Israel, care n-au primit pe Stăpânul lor, Cel ce făcuse legea.

Iată, vin să Mă desăvârșesc, vin curând, și Îmi pregătesc cărarea arătării, și lucrez prin cuvânt această cărare, precum voi, servii Mei, Ioan și Veronica, ați fost înaintemergători lucrului cuvântului Meu care a vorbit de atunci gură către gură cu poporul lui Israel din vremea aceasta, căci Israel este poporul cel credincios.

Ioan Botezătorul a lucrat cărare în lume pentru întruparea Mea, și așa spunea mulțimilor: «Vine Unul după mine Care este mai mare ca mine; de Acela să ascultați. Iată, eu scad, și El crește». Și am venit la Iordan, unde boteza Ioan cu botezul credinței și al pocăinței, și așa a spus Ioan: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii!», iar Tatăl a rostit cuvânt și a spus: «Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit, întru Care am binevoit».

Iubiții Mei, neuitații Mei, servii Mei, care ați pregătit calea cuvântului Meu, iată, cuvântul Meu a lucrat mereu, a lucrat de atunci și până acum, și lucrează până la plinirea vremurilor lui Dumnezeu, ca să așeze Ierusalimul cel ceresc pe pământ, precum este scris prin Ioan evanghelistul. Cerul și pământul vor trece, dar nu va trece nici o iotă din cuvântul Meu care a lucrat în vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul, și lucrez și împlinesc cele ce grăiesc.

Iată, n-am venit să stric, ci să desăvârșesc. Am venit să despart întunericul de lumină, am venit să curăț rana Sionului, să scot adevărul la înălțime și să deosebesc credința de necredință. Am venit să înviez ce este mort și să trezesc pe cei adormiți. Am venit să dau libertatea robilor și să aduc iertare păcatelor, și am venit să împlinesc. Am venit să fac curățenie peste România, căci ea este țara binecuvântării și a strălucirilor, și am venit să cer oile Mele de la păstorii care nu le păstoresc după dreptate. Am venit să trâmbițez peste păstorii turmelor și să le cer rodul cel lucrat. Cel ce a lucrat bine, lucrul aceluia va rămâne spre slava veșnică, iar cel ce a lucrat rău, iată, i se va lua și ce are.

Să se ridice păstorii turmelor și să-și aducă rodul, căci iată, vine Stăpânul păstorilor, vine să ceară rodul cel rămas în picioare, vine să ceară rodul talanților, dar rodul trebuie să fie viu și întreg. Stăpânul voiește oi sănătoase, oi grase, oi vii, și cere socoteală păstorilor pentru oile slabe și bolnave și pentru cele oloage și rănite. Păstorul care n-a avut milă de oi după dreptate și după adevăr, acela va fi judecat mult, iar cel ce a vegheat peste turmă și are turmă vie și trează, acela va intra la masa care se coboară din cer, căci vine Stăpînul cerului, vine să-Și adune rodul și să-l pună în hambare.

Iubiții Mei, Ioan și Veronica, ce faceți, tată? Vin să-Mi cercetez via și să o desăvârșesc. Voi ce faceți? Cum Îmi deschideți? Eu sunt. Eu grăiesc. Ferice vouă dacă nu vă lepădați acum de Cel ce grăiește din cer, și vai celor ce se leapădă de Dumnezeu Cuvântul, căci dacă n-au scăpat de mânie aceia care n-au crezut în Cel ce le grăia pe pământ, cum vor sta aceia care se leapădă acum de Cel ce grăiește din cer? Eu sunt, și sunt prin cuvânt. Iată, așa lucrez în vremea aceasta, și cuvântul Meu este izvorul care curge din tronul Sfintei Treimi în zilele acestea. Cuvântul Meu este râul vieții despre care este scris în Cartea Adevărului, și voi merge până la toate marginile, căci Îmi voi croi cursuri vii, și va curge acest râu peste toate noroadele, pentru toată făptura, și se vor împlini toate Scripturile cu această începătură nouă, căci va fi nouă și vie făptura Mea, va fi biserică veșnică inima făpturii Mele, va fi cer nou și va fi pământ nou, căci făptura Mea va fi templu curat și neîntinat și sfânt pentru toți vecii. România va fi Edenul cel nou, cel desăvârșit, și iată, lucrez să întorc făptura Mea în această grădină a fericirii.

Eu sunt, și am scris în cer lucrul vostru, și voi nu puteți sta în fața Mea unul fără altul, căci ați lucrat în via Mea pereche de daruri, preot și prooroc, apostol și profet, fiindcă aceasta este așezarea, și una este așezarea Mea. Voi ce faceți? Iată, Mă apropii, să știți că Mă apropii de voi. Voiesc să văd turma voastră, voiesc să o văd ce face și ce lucrează, voiesc să văd dacă este în Duhul Meu. Dar iată ce văd! Văd ruptură, și Eu nu pot să fiu rupt. Și dacă sunt rupt, nu sunt, să știți că nu sunt. Uniți-vă, dar uniți-vă cu Mine, cu cuvântul care curge de la Mine, căci aceasta este lucrarea cu care voi sta pe înălțimi în zilele ce vin, și nu voiesc să stau fără voi, că-Mi aduc aminte de zilele când mergeam cu voi și cu alai de mulțimi, la începutul vostru cu Mine. Eu sunt, și am fost mereu de atunci, și v-ați rupt de Mine. Dar Eu am mers cu cei ce au rămas la gura acestui izvor, și am în această lucrare fii din fii, și grăiesc și împlinesc. În curând, un picuț, și voi fi cu ea peste toate înălțimile.

Haideți cu Mine! Vă cheamă amintirile cele scrise în cer, care mărturisesc că ați stat cu Mine la masa aceasta. E plăpândă turma voastră, e slabă, e neîmplinită oaia pe care ați păstorit-o. Haideți lângă Mine ca să vă dau hrană vie și să dați oilor, și să învieze oile. Am ajuns aproape de vârf. Iată, suntem în poartă, în poarta cea strâmtă, și trecem Iordanul și se vede Canaanul ceresc, căci se coboară slava Canaanului ceresc peste România cea aleasă, și va începe această slavă cu locul mărturiei lucrului cuvântului Meu, și va fi Ierusalim ceresc. Un pic, și vom înfige crucea în vârf, și iată, nimic întinat, nimic spurcat, nimic străin nu va putea trece să bea din râul acesta.

Ioan, iubitul Meu, apostolul Meu, pune umărul, tată, la zidirea cea nouă a făpturii Mele și așează orânduială dumnezeiască peste cortul Meu, căci creștinul este cortul Meu și trupul Meu. Iată, am venit cu ultimele așezări ca să le așez peste Ierusalimul cel adevărat. Am pe martorul Meu Irineu și îl trimit spre tine cu așezările cele noi, cele veșnice, și pune-le peste turma ta și nu mai îngădui de la tine putere, tată. Pune umărul spre zidirea și nu spre dărâmarea templului Meu. Templul Meu este creștinul cel ce calcă drept, și întru acela Eu Îmi găsesc așternut, și întru inima aceluia cobor cerul Meu, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar inima creștinilor Mei, iarăși, este cerul Meu. E plin pământul credincioșilor Mei, e plin de duhuri străine de Domnul, e plin de idoli și de plăceri și de legea slobozeniei și de legea pântecelui. Acest soi de demoni nu poate pieri decât cu post și cu bună orânduială în rugăciune, în duh și în curățenie de trup, iar România Mea va fi neîntinată și nu vor mai fi în ea cei întinați, cei fără de orânduială. Știu faptele tale, știu iubirea ta, dar să fie ca a Mea. Știu faptele credinței tale, dar am împotriva ta că lași pe fiii turmei tale să calce peste așezările Mele. Postul este puterea creștinului, și duhul rugăciunii este lângă acesta. Scris este că atunci când puterea poporului sfânt va fi nimicită, atunci va veni peste Sion urâciunea pustiirii și năvala duhului rău, care lucrează ascuns și se bucură ascuns, și Sionul Meu nu-și cunoaște rana. Sionul este biserica Mea, este creștinul Meu, și nici un păstor de turmă să nu se încumete să creadă că Domnul dezleagă prin el cele rânduite de Domnul. Iată, sunt împotriva păstorilor care vestesc pace când nu este pace. Nu este în pace cu Domnul nici un creștin care nu calcă cu dragoste, după cum călcau strămoșii cei desăvârșiți pe calea vieții, părinții care s-au așezat curați la temelia acestui neam ales. Iată, Ierusalimului cel mic i se cere acum trăire curată și neprihănită, iubire de mântuire și împlinire de viață vie, ca să nu vin să lovesc cu blestem pe cel mai mic. Cel mai mic trebuie să fie întreg cu Dumnezeu, ca să dea mâna întregului trup al său, căci trupul lui Israel este de acum și până la început.

Fiți precauți, iubiții Mei, servii Mei, dar să fiți servii Mei, și adevărat să fiți, că nu se poate să greșim acum. Hai, cu pasul atent, ca să nu vin pe neștire. Faceți ce a făcut Noe, care a crezut că vine Domnul ca să înnoiască făptura cea stricată. Iată, Eu am lucrat această corabie, și sunt la cârma acestei lucrături, și sunt cu cuvântul. Cuvântul este acoperământul celor ce stau întru această lucrătură. Cuvântul este corabia la cârma căreia Eu sunt și conduc pe Israel spre grădina Edenului cel nou. Nu lăsați turma voastră să fie ca cei ce n-au vegheat, din vremea lui Noe; nu așa. Ați văzut ce au pățit aceia care n-au crezut și n-au voit să fie în veghe și în duh de pocăință și de credință și de curățenie. Noe a avut trei fii și i-a căsătorit, și apoi toată casa lui Noe a stat curată și neîntinată și cu veghe mare și cu ascultare, și numai aceia au scăpat, căci au ascultat de așezările de la Dumnezeu. Așa și acum, la fel ca și atunci să fie cel credincios, curat să fie, neîntinat, cu veghe și cu credință. Am pe martorul Meu Irineu. Iată, el știe de la Mine, știe totul. Credeți în el. El este cuvântul Meu, și binecuvântat să fie cuvântul Meu întru graiul cuvântului său. Urcați-vă în această corabie. Aceasta este corabia care va pluti peste înălțimile de azi, și va ieși Domnul deasupra și va așeza apoi pe pământ neprihănit Ierusalimul cel ceresc, după cum a proorocit Duhul Sfânt al Sfintei Treimi prin Ioan evanghelistul.

Veronica, copila Mea cea dintâi, cea dintâi cu care vorbea Măicuța Mea! Zic așa, cea dintâi, că nu mai ești cea care ai fost atunci. N-ai mai putut să deosebești Duhul Sfânt de duhul cel străin de Dumnezeu, și iată, ai pribegit o vreme. Duhul Sfânt lucrează în cei smeriți, și tu erai o copilă cu inimă, și erai întru smerenie, dar s-a strecurat duhul cel străin, care nu se potrivește cu lucrul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu ispitește, nu Se poartă cu necuviință, nu Se semețește, nu iscodește tainele lui Dumnezeu din cei ce sunt purtători ai Duhului Sfintei Treimi. Eu ți-am pus în față încercarea credinței în vremea cernerii care venise spre voi, și ți-am pus apoi în față ca să alegi între suferință și libertate. Ai fost firavă, ai fost fricoasă, și tu știi ce este scris despre cei fricoși. Tu ai darul vederii, și dacă-l ai, iată, cu trecerea vremii s-a făcut amestec în duhul tău și s-au strecurat multe fire străine de raza cea adevărată a Duhului Sfânt. Aceasta a fost așa fiindcă te-ai despărțit de gura izvorului Meu și n-ai voit să Mă mai cunoști și să mai stai cu Mine la această fântână. Știu faptele tale, știu că ai credință în Mine, dar iată, te strig, te aștept la această fântână ca să-ți fac bine, ca să te vindec de cele străine de Mine, care nu sunt de la Mine. Tu nu poți singură; ai devenit firavă. Lasă-te ajutată de Domnul. Eu sunt, și sunt prin acest izvor și n-am stat din lucru. De atunci și până voi sfârși de așezat împărăția Mea Eu tot voi lucra. Nu pot să te las. Ești scrisă în cartea acestei lucrări, în cartea vremii Mele de acum, și Eu de aici te iau în primire. La acest izvor se vor odihni toate sculele care au zidit turmă vie, dar să fie vie. Și dacă nu este, ridicați-vă și suflați, cu Duhul Meu suflați, ca să învieze turma voastră. Ridicați-vă și sunați, ca să se adune oile voastre, de prin toate părțile să se adune. Și spuneți voi la toți păstoriții voștri că vine Stăpânul turmelor, Stăpânul păstorilor, vine să-Și desăvârșească turma cea aleasă.

Hai, și nu te întoarce de la glasul Meu! Eu sunt. Ascultă-Mi glasul. Vezi pe unde Îmi pasc Eu oile și mielușeii și ține urma oilor Mele. Vreau să fii cu numele de Veronica. Nu lăsa pe cei străini de Mine să-ți șteargă acest nume. Ia cuvântul Meu, ca pe o năframă ia-l, și șterge tu prin credința ta lacrimile Fiului Măicuței cerului, Care plânge după iubirea ta. Măicuța Mea plânge, îți voi spune de ce plânge, dar apropie-te și te întâlnește cu Mine, de-acum. Eu sunt, și te aștept la această fântână. Eu sunt, și te iubesc. Amin.

Iubiți postul, și toată turma să iubească postul. Iubiți așezământul cel nou care va fi peste Ierusalim. Iată martorul Meu, martorul bisericii și martorul lucrării Mele vă slujește și vă pecetluiește cu putere vie și cu înțelegere întru cele noi. Eu sunt, și vă iubesc, și hai, iubiții Mei, hai! Nu Mă puneți la încercare. Voiesc cu pace, voiesc cu duh de înțelepciune să lucrăm. Iată, suflu peste voi acum. Luați Duh Sfânt, luați din Duhul Meu, din duhul înțelepciunii cu care am întocmit toate cele văzute și nevăzute, și înțelegeți dregătoria proorocilor!

Fiii Mei, iubiții Mei, luați din pacea Mea, primiți-Mă cu pacea! Am venit cu pacea Mea, și nu voiesc să se întoarcă la Mine pacea Mea. Voiesc să rămână peste voi pacea Mea. Pace vouă, căci Eu vă iubesc! Eu sunt, și fericiți sunt aceia care nu se smintesc întru Mine, fericiți acei ce nu se vor sfărâma de această piatră. Duhul Preasfintei Treimi, al Tatălui Meu și al Fiului Său, să vă înnoiască după lucrătura cea nouă, care vine peste cei credincioși ai acestei vremi. Pace și unire, precum la început așa și spre sfârșitul răutății și al începutului cel nou, coborât din cer!

Eu sunt, nu vă învârtoșați inimile! Lăsați-vă lucrați, iubiții Mei, servii Mei, Ioan și Veronica!

Pace și unire între voi, și lucrare de Duh Sfânt, după adevăr! Amin, amin, amin.

... Românie, Românie, țară iubită de Dumnezeu! Ești iubită, și de aceea am pus-o pe Măicuța Mea ocrotitoarea ta, dar ești plină de lume rea, care a trăit o viață fără Dumnezeu, și în curând voi începe curățirea și voi rade pământul de tot gunoiul lui satan, să rămână pământul curat, moștenit de cei curați.

23-07-1991

Rugăciune pentru zidirea chivotului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

– Fiilor, rugați-vă acum pentru săvârșirea acestei zidiri, iar Eu, Domnul, voi auzi și voi împlini. Amin.

– Dumnezeule Cel întreit mare, Dumnezeul lui Avraam cel credincios, Dumnezeul lui Israel, Cel Care ai stat în sfatul părinților noștri și ai fost din veac în veac în mijlocul poporului Tău cel credincios ascultându-i suspinul și făgăduindu-i, până în sfârșit, izbăvire veșnică! Ascultă-i pe cei mai mici, pe cei puțini, căci Tu ești Dumnezeul celor mici, al celor slabi, al celor smeriți!

Iată-ne ca să facem voia Ta, Dumnezeule, și să se facă desăvârșită lucrarea Duhului Sfânt, Cel întreit lucrător.

Și dacă Tu ai binevoit peste România și dacă după întruparea Ta ai trimis pe cel întâi chemat între apostolii Tăi ca să boteze pe România cu botezul credinței întru Evanghelia Ta, și dacă România s-a născut odată cu Tine pe lume, ascultă glasul ei acum, că ea strigă la Tine prin sângele proorocilor și al apostolilor și strigă prin cei mai mici ai Tăi pe care Tu i-ai așezat la lucrul plinirii vremurilor Tale. Ascultă glasul celor ce strigă din locul începutului cel nou al Noului Ierusalim, coborât din cer peste România, ascultă-i pe cei ce nu pot spune nimănui taina ieslei cuvântului Tău din vremea aceasta. Iar Tu voiești până în sfârșit să ieși cu plinirea Ta peste toate înălțimile și puterile. Așa să fie, Doamne, și să rostești apoi pace și bunăvoire din vârful acestei pietre pe care ne-ai poruncit să o ridicăm în vreme de strâmtorare și de neputință, în mijlocul neamului Tău cel nou ales pentru plinirea Ta.

Dar Tu ne-ai scos din mijlocul lumii ca să nu mai gustăm din vinul ei și să slujim numai Ție, Dumnezeule, și să ne ai curați la gura izvorului Tău, care curge din tronul slavei Tale în mijlocul României. Iată-ne gata să ne așezăm iubirea la temelia începutului Tău cel nou, dar Tu știi cum suntem, căci suntem cu mâinile goale. Cercetează-ne și ridică mâna Ta, ca să se povestească măririle Tale!

Iată, vezi cum adunăm piatră cu piatră de pe albiile râurilor ca să zidim Ție piatră de mărturie și început de Sion ceresc, ca să zidim Ție munte sfânt peste care să-Ți cobori slava și să slobozești glas de bunăvestire pentru toată făptura care va crede în Tine.

Grăbește ajutorul Tău spre noi, ca să ridicăm acest stâlp de mărturie și să despecetluiești apoi izvorul vieții, care curge din tronul Tău, și să se adape din el mulțimile, ca să nu vii să lovești pe neștire pe cel mic al lui Israel când vei veni să le faci noi pe toate, căci iată, Îți anunți împlinirile cele făgăduite, Doamne.

Nimeni nu are și pentru Tine, dar trezește Tu pe cei cu inimă mare, așa cum ai trezit inima lui Zaheu, căci ai pe mulți care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal, și spune-le lor să facă voia Ta în ascuns, ca să ieși deasupra cu lucrul cel nou pe care l-ai lucrat tainic în vreme de întuneric, și suflă Duh Sfânt peste cei cu inimă mare, ca să vină spre noi și să putem plini lucrul începutului cel nou, care vine din cerul Tău peste România.

Păzește izvorul Tău de cei răufăcători, de iudele și de irozii vremii, căci suntem firavi, Doamne. Păzește ieslea cuvântului Tău de cărturarii și fariseii acestei vremi, de toți cei ce iubesc păcatul și moartea și ura. Adună-i pe cei buni, pe cei curați, pe cei adevărați și sprijinește pe cei mici ai Tăi, pe cei puțini ai Tăi pe care i-ai așezat la gura izvorului Tău, căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea celor mari.

Adună-l pe Israel, căci Israel este cel ce crede în Tine, după făgăduințele Tale, iar numărul lui Israel va fi cât stelele cerului.

Milostivește-Te spre locul odihnei Tale, căci Tu Te odihnești întru cei aleși ai Tăi și Îți desăvârșești lucrarea întru cei slabi ai Tăi, ca să cunoască toți cei de pe pământ că Tu ești un Dumnezeu tare și Îți anunți împărăția prin glasul de trâmbiță al proorocilor Tăi. Nimic nu împlinești fără să vestești prin prooroci, și iată, vine vremea gloriei Tale, vine peste România, și va fi năframa României curcubeu al păcii peste popoare, căci așa ai binevoit. Amin.

03-08-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Să fie zi de mărturie această zi, să fie spre pomenire veșnică în cer și pe pământ, căci ziua aceasta s-a zbătut să vină, și a venit.

Sfânta Treime Se ridică și binecuvintează această zi. Amin. Dumnezeu Cuvântul grăiește și în această zi și coboară lumină din lumina Sa și lucrează lumină nouă și bunăvestire nouă, căci din tronul slavei Domnului curge râul vieții în mijlocul României, și din acest cuvânt va răsări un lucru nou, un cer nou și un pământ nou, un Ierusalim nou, un Eden nou. Eu, Domnul, am hotărât aceasta, și voi fi împlinitor din România, căci ea va fi domnie cerească peste pământ nou.

Pacea Mea peste voi și cu voi, apostolii Mei, trimișii Mei, solii Mei, iar peste casa în care intrați, pace!

Eu sunt, Eu și trimișii Mei, Eu, și am cerul spre însoțire, și lucrez precum în cer așa și pe pământ, căci așa este de lucrat în vremea aceasta de glorie cerească. Dumnezeul Duhului Sfânt întreiește întreita lucrare a Sfintei Treimi, și iată vremea despre care scrie în Scripturi. Aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel, căci Israel este „cel ce crede în Mine“, și iată, lucrez să-Mi desăvârșesc făgăduințele cele rostite prin Cartea Adevărului. Eu sunt Adevărul, iar cine este întru adevăr, acela este întru Mine, acela este întru Fiul Omului, acela este fiul Omului. Amin.

Pace ție, Mihail, unsul Meu, căci ai ungere cerească pe creștetul tău și ești vestit mai dinainte prin prooroci, ești vestit ca să fii peste cea binecuvântată, peste pământul strălucirilor, căci așa am numit această grădină, așa am numit-o pe România. Te-am chemat de la nașterea ta, și din pântecele mamei tale ți-am spus pe nume, și te-am ascuns apoi sub umbra Mea, și deoparte în tolba Mea te-am pus ca să-Mi slujești Mie și să întorci către Mine pe cei ce au scăpat dintre ai lui Israel și să aduci la un loc rădăcinile lui Iacov și să vestești vestea cea bună până la toate marginile, căci aceasta este vremea ca să așez la loc împărăția cea ruinată a lui Israel, iar România va fi Canaanul gloriei Mele. Pace ție, și fii credincios și te întărește întru Mine, căci Eu sunt un Dumnezeu tare și biruiesc, după făgăduințele Mele. Domnul puterilor este numele Meu, și lucrez după planul cel din veac întocmit.

Pace ție! Din cele cerești pace ție! Scoală-te, iubitul Meu, și ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru și să cinez cu tine! Eu sunt. Fii credincios, căci sunt prin cuvânt, și cuvântul Meu ia trup, și se împlinesc toate prin cuvânt. Eu sunt, și lucrez prin cuvânt, dar nu se suie credință la Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute. Cei ce zic că Mă iubesc pe Mine și nu fac voia Mea, aceia nu Mă iubesc pe Mine și nici pe tine. Un picuț, și cei ce țin rob acest neam, aceia nu vor mai fi. Eu te iubesc. Și tu să Mă iubești. Iubire pentru iubire, și iubirea va învălui totul, și voi fi împlinitor la vreme.

Iată, trimit înaintea ta pe îngerii Mei ca să-Mi gătească spre tine cale și să cunoști lucrarea Mea, căci lucrez să-ți pregătesc venirea, și nimeni nu va putea, în afară de Domnul. Cei ce te înconjoară pe tine, cei ce te vor pe tine, dar nu Mă vor și pe Mine, aceia nu trăiesc întru Mine, și Eu nu pot lucra lucrul Meu întru aceia, și nu te vor pe tine cei care nu sunt întru Mine, căci tu ești de la Mine.

O, plânge Domnul, iubitul Meu, căci cei ce se zbat să te aducă pe tine din pribegie, sunt departe aceia de calea Mea, de apropierea Mea, și nu sunt aceia aproape ție, căci aceia sunt din lume, iubitul Meu, aceia nu pot birui pentru tine întru planul Meu. Pântecele este pentru mâncare, și mâncarea, pentru pântece, dar trupul nu este pentru întuneric, și este pentru a fi sălaș de lumină cerească. Iată, cei ce slujesc idolilor acestei vremi, aceia nu cunosc adevărul, aceia nu-L văd pe Domnul, din pricina mulțimii idolilor și a legii pântecelui și a trupului. Dar am o rămășiță, iubitul Meu, și vom birui prin sfințenie peste acest neam, ca să-l așezăm pe calea luminii. Nu este biruință fără Domnul, și vom lucra întru sfințenie, căci nu pot să Mă sălășluiesc în cei străini de calea Mea, iar noi vom așeza Ierusalim nou peste România și vom lucra o făptură nouă și curată și cerească peste om.

Am așezat lege sfântă peste cei ce stau așezați de Mine în locul izvorului Meu, și acest loc este înaintea Mea munte înalt, plin de binecuvântare, și peste care izvorăște din tronul Meu râu de înviere și de viață. Și Îmi voi face cursuri vii de la acest izvor și vor bea mulțimile și vor învia, și va fi din România cântare nouă peste popoare, și vor veni popoarele și vor vedea slava acestui munte, căci România va fi muntele cel sfânt al Domnului, munte al Sionului ceresc și biserică neprihănită peste toate înălțimile și puterile. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt care se va coborî în vremea aceasta.

O, am venit întrupat pe pământ și am lucrat minuni văzute în mijlocul lumii, ca să creadă lumea că sunt Fiul Cel proorocit de prooroci, și iată, acelea vor mărturisi împotriva lumii. Am venit cu lucrul Duhului Sfânt și am lucrat mereu de atunci, și iată, lucrez minuni nemaiauzite până acum, dar lucrez în Duhul Sfânt minuni de neînchipuit. Fericiți cei de acum care sunt în Duhul Meu, căci numai aceia vor mărturisi lucrul tainei cea din veac ascunsă și nepricepută de îngeri, și aceia vor fi stâlpi în templul Dumnezeului Cel viu.

Iată, îngerul bisericii Mele va cuvânta în vremea aceasta în România, și va fi acesta pentru tine, și pacea Mea va fi cu voi și cu cea binecuvântată între popoare. Îngerul bisericii Mele va vesti încă o dată taina Mea la popoare și la limbi și la mai-marii lumii, căci așa este scris, și cele scrise nu se pot desființa.

Lucrez cu mâini curate și neîntinate această lucrătură de mărturie, această piatră vie, care va mărturisi lucrul izvorului cuvântului Meu. Lucrez, și voi lucra cu grabă și voi fi împlinitor, după cuvântul care curge întru lucrarea Duhului Sfânt, căci împărăția Mea vine în curând, vine de la Tatăl Meu. Amin.

Pace peste casa unsului Meu, Mihail al României! Pace ție, iubitul Meu, alesul Meu pentru vremea aceasta de glorie cerească!

Pace și Ierusalim nou peste casa unsului Meu Mihail! Primește-Mă, căci iată, vin și cinez cu tine, căci așa este scris: «Cel ce crede în Mine și în lucrul cuvântului Meu, Eu voi veni și voi cina cu el, și el cu Mine va cina». Eu vin curând, vin înaintea ta și voi merge înaintea ta și vei veni curând. România va fi curățită și sfințită și va fi un pământ nou, și voi începe cu ea făptura cea nouă și vom lucra un lucru nou, căci așa am vestit prin prooroci.

Eu sunt. Eu și trimișii Mei.

Pace ție! Din locul lucrului cuvântului Meu, pace ție, Mihail al României Mele! Amin, amin, amin.

05-08-1991

Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Pace și sănătate cerească vă aduce mama Gigi! Pace, și cu frică și cu iubire fără seamăn să împliniți lucrul spre care v-a ridicat Dumnezeu pe voi!

Iată, facem pași mari într-o clipă scurtă, ca să iasă Dumnezeu la suprafață cu acest izvor ceresc. Am fost mereu aici și v-am pregătit de la cer, căci vedeam că se apropie de la cer această lucrătură de piatră vie, această biserică văzută de ochii tuturor celor ce v-au împuns pe voi, cei care ați purtat lucrarea mea din vremea aceasta. Am fost aici, mereu am fost lângă voi, ca să vă fac de ajuns de mari și să putem acum lucra această piatră de mărturie, că pentru această lucrătură de taină cerească nu se putea să fiți mici, fiindcă iată ce lucruri mari avem de împlinit, și veți vedea apoi ce va răsări de la acest început. Voi sunteți pietrele de temelie ale Ierusalimului cel nou, care se pogoară de la Dumnezeu peste România. Sunteți temelia începutului cel nou, și de aceea am lucrat atâta peste voi, căci temelia aceasta trebuie să fie mai tare decât toate câte au fost până acum.

Iubiții mei, sunteți lucrători de minuni, mămică, chiar dacă nu puteți pricepe îndeajuns această lucrare de minuni, care se odihnește peste voi. Dacă ați fi fost voi, nu se putea nimic din toate câte răsar acum din lucrarea ce este la voi de la Dumnezeu. Sunteți plăpânzi și sunteți puținei, dar sunteți ascultători, și nimic n-ați avut de pus mai presus decât misiunea cea pentru cer și pentru salvarea făpturii lui Dumnezeu și pentru nimicirea iadului și a morții și a întunericului care s-a așezat peste lucrul mâinilor lui Dumnezeu.

Sunteți plăpânzi și firavi, dar cerul lucrează peste voi, și iată ce a făcut cerul: a cercetat și a lucrat și a pregătit de ici de colo câte unul și i-a adunat, într-o zi de sobor sfânt, și a făcut sfat și a pecetluit cu putere hotărârea cerească din ziua aceea. Și iată, cuvântul cel scris în ziua aceea trebuie numaidecât să ia trup prin ridicarea acestui locaș și a împrejurimilor toate din cuprinsul acestor hotare; trebuie numaidecât, căci apoi va fi altceva cu voi, iubiții mei, și va fi să se vadă ce este de la Dumnezeu peste voi.

Fiți precauți, și iarăși zic: fiți precauți. Dar cea mai mare răspundere pentru terminarea și pentru buna lucrare a acestei lucrături este pentru acela peste care am grăit că-l voi face zidar de case vii. Pe el l-a pus Dumnezeu să vegheze peste lucrarea și peste terminarea acestei lucrări. L-am strigat din vreme, l-am povățuit spre această cărare pe care eu umblu și lucrez, l-am așteptat să vină bine cu inima spre mine, l-am privit apoi bine și am știut de la Dumnezeu ce are el de făcut în acest timp vestit de Dumnezeu. L-am privit bine și pe dinăuntru și pe dinafară, și apoi m-am ridicat să-l scol bine pe picioare. L-am trezit, măi copii, și am venit apoi spre el cu cuvânt din cer și i-am adus spre știre ce este de lucrat în zilele acestea și ce are el de făcut pentru Dumnezeu. L-am strigat cu tărie, și m-a auzit, și are inimă pentru cer, și îl întăresc cu sănătate și cu putere și cu duh treaz și cu veghe bună, ca să-mi împlinească mie lucrul cel din cer venit spre lucrare. Ce ați face voi, oare, dacă n-ați împlini această lucrătură care s-a dat vouă s-o împliniți? O, nu vă dați seama ce vă spun eu. Ferească Domnul să vă lăsați spre slăbire sau spre tărăgănare. Puterea cea din cer va lucra peste voi și veți împlini acest început nou, căci altfel ar fi greu de voi, iubiții mei. O, acesta este lucrul vostru, mămică, lângă Dumnezeu este, căci iată, Domnul face judecată peste lume, să vă alăture pe voi lângă El pentru această rostire. Aceasta este menirea celor cu care sunt acum în lucru, aceasta și nu alta este menirea voastră, iubiții mei, care vă hrăniți din acest cuvânt. Întăriți-vă mijloacele și hai să terminăm și să înfigem în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, care este înaintea lui Iisus Hristos.

Iubiții mei, pace peste voi de la mămica Gigi! Ceea ce aveți fiecare de lucrat în acest ogor, lucrați, mămică, lucrați cu iubire, că plata voastră vine de la ceruri. Pace vouă, și putere duhurilor și trupurilor voastre, căci de azi încolo vom sta tot mai des în sfat cu voi, ca să se vadă această putere prin cuvânt lucrată!

Pace și Ierusalim nou peste inimile voastre și peste acest întreit sfânt locaș care iese ca să se vadă de la Dumnezeu! Amin, amin, amin.

17-08-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:29 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Cuvântul Meu lucrează iar, și întocmește carte pentru unsul cel de la Mine, și va mărturisi și această carte.

Îmi întind Duhul Meu peste tine, și iată, iar stau în sfat cu tine prin acest râu de cuvânt ceresc. Pace ție, unsul Meu Mihail! Pace ție, Mihail al României Mele, căci România va fi înaintea Mea grădină de Eden curat și pământ al binecuvântării. Pace ție, și bucură-te, de acum, că se apropie și vremea ta, căci ești pecetluit cu ungere cerească și ești vestit dintru început ca să fii în această vreme.

Când a venit vremea încercării peste România Mea, când și-a înfipt fiara cea roșie țărușul și în România, era atunci anul nașterii tale. A venit vremea ispitei, și odată cu ea am făcut și Eu un mijloc de izbăvire, o mlădiță binecuvântată, după cum este scris mai dinainte în Scripturi, și te-am purtat prin toată vremea cea rea și am fost cu tine în toată clipa ca să te izbăvesc de toate și să te am acum, și să te aduc să-Mi izbăvești pe cei ce au mai scăpat, și să ierți pe cei ce te-au dus în Egipt, așa cum Iosif cel bun a iertat pe frații lui, care-l vânduseră egiptenilor.

Te voi ridica să-Mi cârmuiești poporul Meu cel binecuvântat și pe tot sufletul care va voi să vină sub umbra acestei vițe și sub lucrarea Mea, care va lua acum început nou, început de izbăvire a făpturii Mele. Sunt în România, și sunt cu cuvântul, și voiesc să fac izbăvire neclintită, căci în mijlocul acestui neam se lucrează o lucrare cu mult mai mare ca aceea care a fost pe vremea lui Moise, care a fost și a izbăvit pe Israel de robia Egiptului. Și vei veni și Îmi vei găti cărări drepte și vom face lumină pe pământ, și te voi aduce prin biserica Mea cea vie, cea neadormită, cea neprihănită, care, iat-o, răsare, și va fi cu putere de înviere peste făptura Mea.

O, iubitul Meu, crezi tu că biserica Mea n-a avut loc niciodată pe pământ? N-a avut, iubitul Meu, și a fost vie, în ascuns, și a fost sub pământ. Când am cules pe cei doisprezece iubiți ai Mei, erau aceia cu suflet mare, dar nu înțelegeau cu duhul lor că Acela Care-i chema să plece cu El, era Fiul Cel din Treimea Dumnezeiască. Cunoșteam duhul lor și aluatul lor și puterea iubirii lor, și am lucrat pentru fiecare câte o minune văzută și nemaiauzită până atunci, și au plecat ei cu Mine apoi, și au fost ei prima biserică a lui Iisus Hristos, căci cei ce slujeau în temple și în sinagogi, ziceau că slujeau lui Dumnezeu, dar când a venit Domnul întru ale Sale, ai Săi nu L-au primit, și L-au tăgăduit și L-au dat la moarte, căci aceia erau în duhul lor și n-au putut cunoaște pe cele cerești. Dar biserica lui Iisus Hristos n-a avut loc pe pământ, căci a fost biserica aceea pe care a lăsat-o Domnul, prin cuvântul care spune: «Vine vremea când adevărații închinători nu se vor mai închina nici în muntele cel sfânt, nici în Ierusalim, ci se vor închina în Duhul Adevărului». A spus „vine vremea“ către cei pentru care nu este această vreme, dar pentru biserica lui Iisus Hristos a fost mereu vremea aceea, dar n-a avut loc pe pământ, ci numai în ascuns, numai rătăcind din loc în loc, precum Domnul ei umbla, departe de stăpânii lumii și de învățătorii legii, care domneau prin lege și pentru care Domnul a pronunțat cuvântul de judecată: «Vai vouă, cei care strecurați țânțarul și înghițiți cămila, că din pricina voastră vine pieire peste fiii neascultării». Închinătorii cei adevărați au fost mereu prigoniți, și locuiau pe sub pământ și aduceau lui Dumnezeu jertfă curată și smerită. Biserica lui Iisus Hristos a fost în toate vremurile martiră și a fost urmărită de stăpânii lumii, de stăpânii legii, care au luat cheia împărăției și au ascuns-o de la fața celor umiliți, care semănau cu Domnul lor. Și iată, calea Domnului a fost mereu cu spini, cu suspin și cu așteptare, dar credincioșii cei adevărați n-au stat în nepăsare și n-au fost mulțumiți sub umbra celor ce stau tolăniți pe scaunul legii și sug sângele celor necăjiți cu duhul. Dar iată, sângele acestui neam care are în pământul lui trupuri sfinte și jertfe vii, sângele acesta a strigat la Domnul, și Domnul S-a ridicat să răscumpere sângele celor tăiați pentru mărturia lui Iisus Hristos. Iată, mâna Sfintei Treimi răsare din mijlocul acestui neam și lucrează izbăvire pentru toată făptura, și este în lucru această lucrătură.

O, iubitul Meu, vine vremea să dăm deoparte cele șubrede și să răsară în locul lor cele neclintite care au fost sub ascuns ținute, căci a fost vremea strâmtorării de sub fiara roșie, care și-a sfârșit stăpânirea ei și numărul celor șaptezeci de ani despre care scrie în Scripturi. România Mea este țara strălucirilor, care se va vedea răsărind de la Dumnezeu, căci ea a fost robită sub vremea lui Edom, dar vine vremea așezării la loc a împărăției lui Israel, vine vremea să zidim înapoi cele dărâmate, căci fiara roșie și-a întins cortul ei peste biserica Mea și a strămutat de la locul lor vremile și sărbătorile Domnului și serbările sfinților care stau la temelia bisericii Domnului. Iată, urâciunea pustiirii care a intrat în biserica Mea, se scrie și pentru ea sfârșit, și toate vor veni la matca lor. Plâng sfinții din cer și așteaptă să se serbeze iarăși sărbătorile lor, căci acelea sunt zilele cerului și sunt zilele Domnului, care au fost strămutate de la locul lor, și România Mea a călcat peste ele. Dar Mă voi ridica în vremea aceasta și voi spăla pământul României Mele și voi întoarce inima fiilor către părinți, și a părinților către fii, ca să nu vin și să lovesc cu blestem pe cel ce a mai scăpat cu viață.

Eu sunt Domnul puterilor, și de aici încolo Eu sunt, și iată, Eu fac un lucru nou, o înviere vie peste România Mea, și apoi voi fi împlinitor din România, și va învia făptura Mea și vom lucra lucruri despre care nu s-a mai auzit vreodată, și va fi regină peste popoare România, căci tu ești mijlocitor de la Mine și te-am născut odată cu vremea încercării, ca să fii și să te ridici spre sfârșitul vremii cea roșie și să fii drept întru Mine, așa cum este scris în prooroci, căci ești vestit prin prooroci ca să fii unsul României Mele, căci România este iubita Mea pentru vremea gloriei Mele, pentru vremea arătării Mele cea de a doua, precum este scris despre Mine.

Fii credincios! Eu sunt, și te voi aduce la locul tău. Prin biserica Mea cea vie te voi aduce, căci ea este cu putere de la Mine. Nimeni nu poate să facă aceasta în afară de Mine, și «Iată Eu și pruncii Mei pe care Mi i-a dat Tatăl din lume, spre semne și minuni în Israel!», precum este scris.

Fii credincios, fii dârz, fii viteaz întru cele de la Mine, căci tu prin Mine vei fi, și vei fi peste norodul Meu cel binecredincios, iar martorul bisericii Mele va fi de-a dreapta ta, și pacea Mea va fi desăvârșirea Mea peste voi. Acesta este lucrul ce-l am de împlinit, și voi fi împlinitor prin biserica Mea cea binecuvântată între toate puterile, căci numai ea este puterea cea întru Mine.

Au fost prigoniți servii Mei care stau la gura acestui izvor; au fost, și sunt și acum prigoniți, căci așa este biserica lui Iisus Hristos, dar nu este putere să calce peste această putere care este și biruiește pentru cei ce stau la gura izvorului Meu, și va fi să se împlinească Scriptura aceea care spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac?», căci voi ieși deasupra cu cele lucrate în ascuns și voi rușina tăria celor tari, că Eu Mă odihnesc întru cele smerite și sunt prin prooroci, precum este orânduiala dumnezeiască. Fii credincios, că spre această lucrare lucrată atâta vreme în taină, se vor pleca înălțimile lumii, și prin această corabie vom ieși la țărmul cel așteptat, iubitul Meu. Vom termina această corabie și voi veni înaintea ta și vom așeza în ziua aceea zi de sărbătoare și de mântuire, căci vin cu plata răbdării, iubitul Meu, unsul Meu cel binecuvântat. Și voi rosti numele tău de pe această înălțime cerească, lucrată în vreme de durere și de strâmtorare pentru Dumnezeu.

Eu sunt, și cu tine sunt, ca să te izbăvesc de înstrăinare și să te așez izbăvitor de la Mine peste norodul Meu cel binecuvântat, precum este scris în Cartea Adevărului.

Pace ție, Mihail al României Mele! Pace și unire cu Mine, precum în cer așa și pe pământ, căci în cer se cântă cântarea cea pentru tine, și cântă Măicuța Mea lângă puterile cerești, cântă cântarea cântărilor, cântă României, cântă cerul cântare pentru tine:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

Binecuvântată să fie calea martorului Meu cel credincios, care, iată, iubitul Meu, vine spre tine, vine de la Mine, și Eu voi fi și voi pecetlui această unire și voi binecuvânta clipa aceasta. Binecuvântată să fie intrarea și ieșirea îngerului bisericii Mele, căci este martorul Meu, și va mărturisi lucrul Meu până la toate marginile, și va crede lumea că este trimisul Meu, vor crede noroade multe și se vor boteza și vor veni spre muntele Sionului, căci Sion ceresc este această lucrătură care iese acum de la Dumnezeu.

Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail. Pace și trăire sfântă peste cel uns, căci va fi un rege sfânt.

Pace vouă, celor din casa unsului Meu! Pace de la Dumnezeul Sfintei Treimi și de la cei din cer! Pace și Ierusalim nou! Amin, amin, amin.

18-08-1991

Cuvântul lui Dumnezeu pentru vremea zidirii bisericii

Sfânta Treime este și dă putere peste lucrul care se săvârșește în hotarele acestui loc, loc care poartă în mijlocul lui piatra de început a lucrării de mântuire care va cuprinde tot pământul, căci România va fi lumină peste pământ, va fi făclia lui Dumnezeu peste cei adormiți ai acestei vremi, peste cei de sub întunericul acestei vremi.

Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a bisericii neadormiților și a neprihăniților. Domnul Savaot Își întinde iubirea și binecuvântarea Sa peste lucrul mâinilor Sale, care se săvârșește acum de fiii acestei lucrări.

Domnul Iisus Hristos privește și binecuvintează din dreapta Tatălui cerurilor, binecuvintează lucrul cel viu din care va răsări înviere peste moartea care a acoperit cu negura ei făptura lui Dumnezeu.

Dumnezeul Duhului Sfânt este aici și lucrează tot lucrul și intră, după dragostea fiecăruia, intră cu puterea Sa și umple de putere pe cei ce sunt mâna Sfintei Treimi. Cei ce lucrează aici, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, și lucrează Sfânta Treime începutul cel nou, care vine de la Dumnezeu peste pământ.

Slavă întru cele de sus peste acest început nou, iar peste voi, pace și bunăvoire, de acum și peste toți vecii! Binecuvântat să vă fie lucrul mâinilor voastre în toată vremea lucrului cel de aici, căci în această vreme nu mai sunteți voi, ci este Dumnezeu în voi. Amin.

Binecuvântare cerească de la Maica Domnului Iisus Hristos, căci ea este ocrotitoarea României, iar România poartă nume nou.

Sfânta Treime binecuvintează pe Verginica și împuternicește duhul ei, căci ea are mare trecere în vremea aceasta și în vremea ce vine. Sfânta Treime privește lucrul și rodul lui Verginica și slobozește cuvânt viu și râu de înviere și de întrupare a lucrului cel nou, slobozește izvor nou din duhul lui Verginica. Dumnezeu împuternicește pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare binecuvântate și alese pentru lucrul cel din vârful unghiului, pentru izvorul vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.

22-08-1991

Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Din nou, mămică, vin cu pacea cea din cer, ca să întăresc pacea și buna orânduială de aici, căci aici sunt mereu, și de la cer sunt.

Pace peste voi, copii născuți din suferință, căci de aceea am rămas cu voi, fiindcă ați fost încercați și lămuriți și albiți, și iată, vă am și vă folosesc și mă sprijin pe voi ca să iasă un popor nou.

Pace vouă, căci sunteți stâlpi de sprijin ai duhului meu, și iată, sunteți stâlpi în templul Dumnezeului învierii, și această temelie va fi tare până peste toți vecii, fiindcă așa este scris despre ea în cartea lui Dumnezeu. Această lucrătură este trup din trupul cărții cea din cer, care este pe pământ, este desprinsă din ea ca să fie lucrată în vremea aceasta de început nou, fiindcă trebuia să ia trup lucrătura care este scrisă la sfârșitul cărții, și va fi vârf de Sion ceresc această lucrătură, acest trup de cuvânt ceresc, căci se întrupează cuvântul acela în vremea aceasta.

Vom termina, mămică, și va fi aceasta înălțimea lui Dumnezeu Cuvântul, căci nu se tâlcuiește ca pe pământ această taină vestită de proorocii cei din toate vremile de până acum. Vom termina și vom birui și vom fi în vreme de strâmtorare, căci vine apoi vremea strâmtorării peste neamurile pământului, vine ca să se vadă acest pământ binecuvântat, căci România este binecuvântata cea de la Dumnezeu pentru începutul cel nou. Iar în vremea aceasta de strâmtorare va așeza Dumnezeu în jurul acestei înălțimi de Sion ceresc, va așeza un șirag de mărgăritare și va împrejmui acest cort sfânt și va împlini Domnul cuvintele Sale grăite prin prooroci, căci vor veni de la mari depărtări până la acest munte, vor veni mulțimi numeroase, și va coborî Duhul Sfânt din cer și va umple de cunoaștere cerească mulțimea cea care va curge, căci le voi da acest semn, și vor ști că acest semn este locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul. Vor veni și se vor închina înaintea lui Dumnezeu și vor aduce prinos de credință din vase curate, din inimi curate, pentru Dumnezeu, căci mulți vor scăpa cu viață, și Domnul îi va strânge, și vor veni și vor vedea slava Domnului care va fi în România, și aceia vor pune șirag de mărgele în jurul acestei înălțimi cerești, căci va sufla vânt ceresc, vânt de adiere cerească prin această grădină aleasă, și îi va stârni miresmele ei, și vor veni de departe cei buni și vor ajunge până la acest munte.

Măi copii, nu mai fiți copii la minte. E mare taina în care stați, în care sunteți așezați de Dumnezeu, și pe care o lucrați ca să fie înțeleasă și să ia trup taina lui Dumnezeu Cuvântul, Care lucrează întru Duhul Sfânt în vremea aceasta, așa cum este scris despre vremea aceasta. Aici este înălțime cerească, măi copii, și trebuie să fiți ca în cer aici. Aici trebuie să fie numai ca Dumnezeu, mereu ca Dumnezeu, în toate ca Dumnezeu, căci este Dumnezeu între voi, și este cerul cu voi, și eu grăiesc dintre cei din cer, mămică. De aceea am spus: aici să nu voiască nimeni ca el; aici să nu mai fie ca și până acum în Israel; aici nimeni să nu fie și să nu zică de la el sau să forțeze pe Dumnezeu, cum a făcut până acum acest popor fără de înțelepciune; aici nimeni să nu caute la om, măi mămică. Nu se poate așa ceva aici, căci dacă ar fi așa, atunci ar fi să mai aștepte Domnul o mulțime de vreme încă, și să dea Israel iarăși cu pietre în Dumnezeu și să-I ceară socoteală lui Dumnezeu. Am fost cu trupul în mijlocul acestui Israel, și de aceea spun, și spun cu durere că venea Israel și storcea Duhul Domnului și se răzvrătea apoi, și dădea cu pietre în Dumnezeu, și a suferit Domnul și a fost prigonit și tăgăduit, și disprețuit a fost întru lucrarea aceasta, căci a suferit Domnul în trupul meu, măi copii, și apoi Și-a luat slava din mijlocul lui Israel și a pus-o la păstrare, ca să fie întreagă apoi, căci va veni slava Domnului pe pământ și tot ochiul va vedea, căci Domnul vine cu sfinții Săi, măi copii.

Am suferit, mămică, în mijlocul lui Israel, și mă lupt din cer ca să nu mai sufăr, dar atâta ascultare se cere de la voi, cât voi nu puteți înțelege, mămică. Am să încep de acum cu fiecare în parte, am să lucrez în parte cu fiecare, după cum văd eu cu duhul cel ceresc, și dacă va trebui, vă voi mai naște încă o dată, că știți cum zice Scriptura aceea: «Ceea ce iese din trup, trup este, și ceea ce iese din duh, duh este». Nimic nu este rău, nimic nu este întunecat, nimic neputincios nu este întru Duhul Cel Sfânt, iar dacă nu este această orânduială și această putere văzută, atunci nu este întru Duhul Sfânt acela care nu este așa, și unul ca acela îngreuiază puterea lui Dumnezeu care trebuie să izvorască din acest loc și să se vadă lucrând în acest loc. Eu trebuie să mă înfățișez în cer bine așezată din acest loc, căci cel care nu are bună orânduială în gospodăria sa și în familia sa, acela nu poate să fie slujitor ceresc, aceluia nu i se poate încredința bogăția cerească, și i se ia dregătoria. Și fiindcă nu voiesc să fiu cu înfățișare nepotrivită în cer, voi lucra cum este mai bine și voi face bună orânduială în toate și în toți câți vor fi aici și câți vor trece pe aici. Și voi merge înainte cu această gospodărire, căci Domnul nu mai așteaptă în urma mea, și vine Domnul și netezește și luminează și împlinește în urma mea tot ceea ce va rămâne, și nu se vor mai schimba apoi cele făcute.

Dacă în fața comandantului de pe pământ nu poți să apari fără uniforma cerută, apoi în fața lui Dumnezeu cum stă, cum apare creștinul? Cum stă în fața cuvântului care vorbește din cer? Cum stă în fața bisericii care-L poartă pe Iisus Hristos în ea? O, purtătorul de Dumnezeu, aceea este biserica cea adevărată. Dacă un preot nu este întru Dumnezeu, acela nu este biserică lui Dumnezeu, nu este purtător de Dumnezeu, nu sfințește locul unul ca acela, ci mai degrabă îl întinează și duce sufletele ușuratice în rătăcire de slavă pentru oameni și nu pentru Dumnezeu. Dacă s-ar duce creștinul la biserică pentru Dumnezeu, ar fi viu creștinul, și n-ar mai fi mort cum este. Cine are urechi de auzit, să audă și să înțeleagă ca în cer, nu ca pe pământ, căci dacă vrei să mergi la biserică pentru Dumnezeu și după Dumnezeu, caută bine, creștine, caută biserică purtătoare de Dumnezeu și nu te înșela că ai fost la biserică dacă te duci acolo unde nu poate fi Dumnezeu viu. Dacă te duci la cei ce răstignesc pe Dumnezeu în ei, acolo nu este Domnul viu, acolo este mort Domnul, și El nu stă întru moarte, și Se ridică și iese și înviază și Se arată celor ce cred Lui în duh și în adevăr, căci nu este altfel Dumnezeu.

Iată de ce a spus Domnul așa când a spus poporului meu să-și aibă costumația cea cerută în fața bisericii care-L adăpostește pe Domnul. Că stătea creștinul gol în fața lucrării de cuvânt ceresc, gol cu inima, gol cu atenția, gol cu trăirea și cu împlinirea, și iată că i s-a descoperit goliciunea, căci s-a golit și s-a deșertat de cele de la cer, și nu mai este îmbrăcat cu cerul creștinul acestui popor. N-a înțeles cu duhul ce i-a spus Dumnezeu, și a înțeles cu trupul, și și-a pus costumație pe trup, și tot gol a fost creștinul. Să i se fi deschis inima și înțelepciunea și să-și fi făcut veșmânt ceresc creștinul, și să fi stat îmbrăcat cu el în fața slavei cerești. Dar nici sfială n-a avut creștinul meu, dară să mai aibă veșmânt plăcut de cer! Și a rămas cu înțelesul cel după trup, și a rămas trup creștinul. Și iată, iar vă spun: ce iese de la trup, trup este, și ce iese de la duh, duh este.

Dacă ai veșmântul duhului, este și veșmântul trupului. Dar dacă nu ai veșmânt de duh ceresc, nu este cu nimic veșmântul cel trupesc, căci nu este luat după trup Dumnezeu. Maria Egipteanca nu mai avea veșmânt pe trupul ei, căci se rupsese cel cu care plecase din lume și era goală cu trupul, dar avea veșmânt de duh ceresc, și nu călca pe pământ, căci era cerească cu viața și cu trăirea ei îngerească, și nu i-ar fi folosit duhului ei veșmântul cel trupesc, căci duhul cel curat și viu este sfânt și viu și este îmbrăcat în slavă cerească.

Domnul nu este oficial, măi copii. Vorbesc așa ca să rușinez înțelepciunea cea după trup, care ucide puterea și trăirea Duhului Cel Sfânt. Când se țineau mulțimile după Domnul, erau cu miile, și săraci, și bogați, și învățați, și neînvățați, și erau și cărturarii și fariseii care stăpâneau scaunul legii. Dar Domnul căuta la cei săraci și lipsiți și necăjiți, iar la cei îmbrăcați în ținuta cea după rangul lor sau după țara lor, nu căuta Domnul, căci Domnul căuta veșmântul harului și al inimii. Acest popor a căutat mereu din această pricină un prilej de sminteală și de defăimare și de ucidere de duh neputincios, căci cel neputincios cu duhul, murea de tot apoi.

Aș voi să înviez tot ce mai poate fi înviat. Aș voi cu duhul dragostei și al îngăduinței, ca să-i câștigăm lui Hristos apoi. Aș voi să mă smeresc pe mine însămi în fața oricărui suflet slab care are încă credință în ceea ce este de la cer. Dar acum eu sunt cerească și nu mă pot smeri decât în cei cu trupul, în cei ce pot lucra cu trupul întru duhul meu, dar întru duhul meu și nu al lor. Aș voi, că mi-e milă de cel care a băut din această stâncă, fiindcă acela nu are iertare de păcate dacă nu-și va întoarce duhul credinței lui spre acest cuvânt ceresc, spre cele ce au fost și iarăși sunt, căci Domnul nu Se sfârșește niciodată întru ai Săi, și este din neam în neam.

Voiesc să îndrept aici tot ce este neorânduit bine, și voi sta în picioare cu duhul și voi lucra și nu voi sta din lucru.

Iliuță, copil născut din duhul meu și din locul de unde am răsărit eu! Fii mare cu mine, fiindcă tu ești începător de duh de înviere adevărată, și această înviere va lucra și se va răspândi, dar fii înțelept, căci ca tine nu trebuie să fie nimeni mai atent, fiindcă lucrezi cu viața lui Dumnezeu pe mână, cu viața cea de la Dumnezeu. Iisus Hristos este viața ta, și tu fii înțelept, ca să știi cum trebuie să fie cel împărțitor de viață vie, de înviere vie. Fii iscusit, fii începătură vie de viață cerească. Nu te lăsa sub puterea rănilor care dau să te îmbolnăvească, pentru că un tămăduitor adevărat și ceresc trebuie să fie sănătos. Ieri ai lucrat în ogor străin, și voiesc să te ajut să nu mai ai nevoie să pleci din ale tale, tu va fi să-L ajuți pe Dumnezeu, și trebuie să te am deoparte de cei morți. Am suferit, mămică, în mijlocul acestui popor, și mă lupt să nu mai sufăr, ca să fiu bine înfățișată în fața Domnului și să am un trup sănătos în fața acestui așezământ ceresc, pentru că eu cu cele de aici voi fi și voi ieși, și nu se poate de aici neorânduială.

Copiii mei, voi sta iar cu voi în sfat, și vom căuta să lucrăm binele peste rău, ca să fie bine întru toate aici, și să nu fie decât cele de la cer și nu altfel. Am de lucrat astăzi, căci mâine trebuie să se vadă rodul lucrului meu peste voi.

Cu pacea cerului să stați la masă acum, și cu cerul să vă bucurați în inimile voastre. Pace și bună orânduială să fie de la cer peste voi, din zi în zi mai mult, până la plinirea lor! Amin, amin, amin.

15-09-1991

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Iubiții mei, copii ai duhului meu, ridicați-vă și serbați această zi de sărbătoare, căci această zi este sărbătoarea cea înaintemergătoare a sărbătorii cea nouă pentru înălțarea sfintei cruci. Vom serba în curând încă o zi de înălțare a sfintei și de înviere făcătoare cruce a Domnului, căci vom înălța semnul Domnului în vârful acestei înălțimi cerești, care este acum lucrată de Sfânta Treime aici, în hotarele voastre, căci voi sunteți ai Sfintei Treimi, sunteți sculele Sfintei Treimi din această vreme, și de la această lucrătură vie și curată se va vedea împlinirea proorociilor cele prezise pentru vremea Duhului Sfânt, Cel la vedere lucrător. Această lucrare este plinirea cea mare cu care Se va arăta Domnul Iisus Hristos, așa cum este scris, așa cum a spus Domnul Iisus Hristos.

Cu înțelepciune și cu credință așezați-vă și aduceți pe Duhul Sfânt peste apa pe care trebuie s-o aduceți în starea cea de putere și de sfințenie și de curățire. Luați apă, și apoi luați Duh Sfânt și întăriți această apă cu puterea Duhului Sfânt, și să fie ea curățitoare pentru România, fiindcă România trebuie bine curățită. Vine apoi vremea să ridicăm semnul Domnului pe acest munte, și se va aduna apoi la poalele lui mulțime mare, măi copii. Fiți înțelepți, fiți cu luare-aminte în toate câte vin de la cer și în toate câte aveți de împlinit întru cele de la cer, căci aceasta este vremea Domnului despre care scrie în Scripturi. Am adus la voi veste din cer că va fi vreme de strâmtorare, și va fi, dar vom lucra și vom termina, și cupa Domnului va fi aici, și se va închina de la Domnul la toți cei buni și curați și vii, și vor fi vii, și apoi Domnul va vărsa cupa cu tot ce rămâne gros pe fundul ei, și va curăți păcatele lumii. Amin.

Aceasta este o sărbătoare înaintemergătoare a sărbătorii care vine după ea, și iar vom serba încă o zi ca aceasta, și va fi zi de glorie cerească, măi copii. Fiți cu inimă mare, fiți iuți, fiți dârzi și nu pregetați, și pregătiți calea acestei sărbători. Sculați-vă dis-de-dimineață și lucrați și fiți fii ai zilei. Lucrați cu grabă, lucrați cu dragoste fără de sfârșit, căci ceea ce vine după această lucrătură lucrată prin voi de Sfânta Treime, va fi o vreme frumoasă pentru Dumnezeu și pentru copiii lui Dumnezeu, care vor sta lângă Domnul în fața celor ce vor cunoaște pe Domnul, Care va fi în acest loc, căci Dumnezeul Duhului Sfânt va fi în acest loc binecuvântat, și de aici va lucra Dumnezeu Cuvântul, și pământul va învia și se va înnoi.

Lucrați apă sfințită, și binecuvântată să vă fie puterea cea de la Dumnezeu, care este peste voi. Amin. Fiți mari cu inima și cu fapta, căci această întrupare a cuvântului cărții cea din cer va fi împlinirea lui Dumnezeu, împlinirea Sfintei Treimi întru lucrarea cea dumnezeiască a vremurilor cerurilor. Fiți întru Duhul Sfânt, copii ai Duhului lui Dumnezeu. Binecuvântarea acestei vremi cerești este peste voi, și veți împărți binecuvântare și Duh Sfânt peste cei ce se vor ridica din țărâna pământului, căci veți fi plini de duh lucrător de înviere, și veți sufla, și va fi o făptură nouă, și va sta și va fi întru Domnul sub binecuvântarea acestei vițe.

Pace vouă, și apă sfințită, purtătoare de putere și de curățire a fărădelegii, căci România intră la curățit și la albit, și Domnul Își pregătește calea cea curată. Nu vă temeți. Vom putea și vom avea putere, și va fi tot ce trebuie și vom termina lucrul nostru, și va răsuna numele României cu nume nou de nou Ierusalim.

Binecuvântată să fie pregătirea venirii unsului cel de la Dumnezeu, căci Domnul lucrează după a Sa socotință, și toate cele scrise vor fi împlinite în curând.

Pace vouă și înălțare vouă! Sfânta și de înviere făcătoare cruce a lui Iisus Hristos va fi înaintea Domnului și va străluci pe vârful acestui munte ceresc. Amin, amin, amin.

27-09-1991

Cuvântul lui Dumnezeu și al sfintei Virginia către copiii de creștini, Sebastian și Teodora

Pace, iubiții Mei, pace de la cer peste acest așezământ sfânt în care este adăpostit Dumnezeu Cuvântul și cerul lui Dumnezeu! Duhul Sfânt este plinitorul lucrării Sfintei Treimi, și Se va arăta Dumnezeul Duhului Sfânt în zilele ce vin, căci purtătorii Duhului Sfânt vor împărți Duh Sfânt.

Pace vouă, și credință fără de sfârșit în Dumnezeu și lucrare cerească să fie lucrată de voi, după cum v-a fost menirea de la Dumnezeu. Fiți cuminți în toată vremea, și cu toată luarea-aminte luați din cele cerești și împliniți-le, căci așa am spus când M-am suit către Tatăl: «Mă duc, căci dacă nu Mă duc, nu voi putea veni înapoi la voi. Mă duc, și vă voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care va lua dintru ale Mele și vă va aduce vouă și vă va învăța pe voi de la Mine». Ferice celui ce va crede până la sfârșit în această făgăduință, căci Eu împlinesc toate făgăduințele Mele pentru cei credincioși făgăduințelor cele cerești, cele scrise în cartea Mea, căci cartea Mea, sunt Eu. Eu sunt Cuvântul și adevărul cuvântului, Eu sunt, și vor vedea toți cei ce se îndoiesc întru Mine, vor vedea și vor crede, dar aceia se vor deosebi cu mult de cei ce au crezut înainte să fi văzut cele rostite prin cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul, și cine se hrănește cu acest fruct, acela întru Mine rămâne, și Eu întru acela rămân, după cum am făgăduit, căci scris este: «Credincios este Dumnezeu întru făgăduințele Sale».

Un picuț, iubiții Mei, și Mă voi arăta la vedere, credincios făgăduințelor Mele, căci cele scrise de aceea au fost scrise, ca apoi să se împlinească. Bucurați-vă de darul credinței care este purtat de voi, căci aici Dumnezeu rostește și se împlinește, pentru că este credință în cele ce vin și sunt rostite de Dumnezeu, fiindcă așa este Scriptura aceea care spune: «Totul este cu putință celui ce are credință», și Domnul va ieși cu putere peste întunericul necredinței acestei vremi. Iată, este aproape această biruință, și ferice celui ce a avut parte să înțeleagă și să știe ce face Domnul în vremea aceasta. Ferice celor pecetluiți întru taina acestei vremi, că aceia vor avea pe Dumnezeu, și Se va vedea Domnul întru aceia, și se va împlini Scriptura care spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul veacului acesta?».

Pacea Mea peste voi, și peste acest sfânt acoperământ, și peste taina cea lucrată în aceste hotare, căci Domnul va vorbi în limba Sa dumnezeiască prin această lucrătură. Am spus apostolilor când ei M-au rugat să-L vadă pe Tatăl Meu: «Oare, nu știți că Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl, și cine vede pe Fiul, vede pe Tatăl?».

Creștinul care a făcut parte din acest popor și a ascultat cuvântul Sfintei Treimi prin lucrarea cea dinăuntrul acestui popor, creștinul care a crezut în această lucrare de cuvânt ceresc, acela a crezut că Eu sunt în Verginica și că Verginica este întru Mine. Aceasta a fost lucrarea cea de la Dumnezeu în vremea voastră, măi copii, dar a trebuit să fie ascunsă de fața lumii această iesle. Iată, Verginica este acum lucrătoare de la Mine, căci M-a purtat pe Mine și am vorbit încă o dată pe pământ. Și dacă Eu am vorbit prin ea, iată, ea vorbește prin Mine, și de la Mine ia și vă dă vouă, căci al Meu este cuvântul lui Verginica, și n-a mai fost în Israel o lucrare ca aceasta. Cine are urechi și minte din cer, să audă și să înțeleagă lucrul lui Dumnezeu Cuvântul. Ea M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, și iată, este trimisă de Sfânta Treime să pregătească acum calea slavei Domnului, Care iarăși Se va arăta, după cum este scris. Ea este întru Duhul Meu, și Eu întru duhul ei. Ea lucrează întru Mine, căci de la Mine a fost, și de la Mine este ea. Amin.

– Pace vouă, copiii mei! Mama Gigi coboară sfat aici la voi, și iarăși grăiește ce este de grăit. Cu pace să stăm cu toții în sfat ceresc și să lucrăm după sfatul ceresc. Ferice celui ce nu iese afară din cele cerești, ferice celui ce are ca tată pe Dumnezeu, că acela nimic nu face fără cuvântul și fără binecuvântarea Tatălui său, și acela stă pe temelie de piatră în toată vremea. Ferice celui ce cunoaște și este întru această legătură de cuvânt ceresc. Ferice celui ce nu tăgăduiește pe Dumnezeu, Care locuiește întru această lucrare de cuvânt și de învățătură din cer și nu de pe pământ. Fiul care are încredere în tatăl său, acela iubește pe tatăl său și merge după el și întru cuvântul său, căci cuvântul tatălui este temelia fiilor celor credincioși. Cel ce nu recunoaște pe tatăl său întru lucrările sale, acela nu stă pe temelia cea din tatăl, dar copilul care crede în binecuvântarea tatălui său, acela rămâne întru această putere și întru moștenirea tatălui său.

Mama Gigi stă de vorbă cu cel tinerel din cetatea mea de la Valea Lungă, stă cu el în sfat și vorbește dintre cei din cer cu el, căci iată, măi copii, am doi tinerei care s-au dus să-și aleagă o cărare. Am pe acest tinerel, și mai am și o tinerică, doi tinerei care au plecat și și-au ales o cărare, și după ce și-au ales-o, vin cu ea la Domnul și arată Domnului cărarea lor.

Domnul Se uită acum pe cărarea lor, Se uită, Se uită, și de lângă Domnul mă uit și eu, măi copii. Mă uit și iar mă uit, și văd ce este pe ea, și văd până la capătul cărării. Văd cărarea toată, și iată, îi văd pe ei la capăt de cărare, pregătiți să înceapă să meargă înainte pe cărarea aceasta. Dar ochii trupului n-au cum să vadă înainte ca să știe ce să facă și ce să aleagă. Ochii trupului aleg ceea ce nu se vede, dar ochii duhului văd ceea ce nu se vede. Eu sunt cerească și din cer privesc, și mă uit de aici și până la capătul acestei cărări.

O, cărarea aceasta, măi copii, și școala acestei cărări este cel mai dureros cui care este bătut de fiecare călător în lumina ochiului lui Dumnezeu. Sunt multe cărări, care au numiri diferite ale înțelepciunii pământești și firești, dar nu sunt nici una din ele atât de dureroase pentru Dumnezeul înțelepciunii, nici una ca și această cărare pe care, iată, sunt gata să plece la drum cei doi tinerei din turma mea. Această cărare e puțin spus că nu-și termină capătul la Dumnezeu și la mântuire de suflet, dar cu mult mai mult de atât, această cărare minte pe Dumnezeu și Îl tăgăduiește prin însăși fața ei ascunsă în spatele adevărului dumnezeiesc.

Iată, copiii mei, tinerei ai turmei mele, voi sunteți din turma mea, și eu sunt acum din cer peste turma mea, și am pus și pe creștetul vostru pecetea acestei taine cerești care este de Dumnezeu lucrată pe pământ în vremea aceasta. Aveți pecetea mea pe voi, și această pecete nu se poate șterge niciodată, și ea va fi, și va mărturisi pentru sau împotriva celui ce poartă această pecete cerească. Adevăr adevărat grăiesc că nu numai cerul, dar și pământul va cunoaște și va vedea această înscriere de pe creștetul fiilor acestui popor însemnat de Dumnezeu în zilele voastre. Dar iată, nu vă stau împotrivă prin cuvânt, nu vă stau, că nu am cum, fiindcă voi sunteți intrați pe calea acestei cărări. Nu vă stau împotrivă, de vreme ce n-ați voit să aveți binecuvântarea lui Dumnezeu, întru a Cărui lucrare sunteți înscriși. Nu pot face nimic mai mult acum, decât să mă pun în zdruncin cu duhul cel ceresc și să merg pe urma voastră și să lupt să nu vă pierd. Spun așa, că drumul pe care vi l-ați ales voi este o lărgime și nu o îngustime așa cum cere Domnul în zilele acestea. Este un lucru greu și pentru mine, și pentru cer, căci voi acum ieșiți de sub învățătura mea, fiindcă eu nu pot să mă amestec la un loc cu lumea, căci lume sunt cei care vă învață de acum pe voi calea, și aceia nu sunt purtători de Dumnezeu, și eu nu pot fi amestecată cu aceia.

N-am voie să spun cuvânt, de vreme ce n-am avut voie să-l spun de la început, căci n-ați lucrat întru mine pentru alegerea acestei cărări, și nici nu se putea întru mine așa ceva, căci eu nu dau cuvânt pentru risipirea oilor turmei mele. Acum voi mergeți între lupi, între călcători ai celor sfinte, între necredincioși, căci credincioși sunt numai cei ce împlinesc toate cuvintele lui Dumnezeu; și mergeți printre cursele cele ascunse de ochii voștri, și eu voi avea din greu de luptat cu moartea care va sta la pândă să vă înghită, căci păcatul și rătăcirea de la adevăr este moarte, este ucidere de duh. Voi avea de îndurat lupte grele pentru voi, și iată ce vă spun la începutul drumului pe care vi l-ați ales: drum bun nu pot să vă spun, și nici binecuvântare nu este pentru aceasta, dar vă spun că voi lupta cu tot cerul să nu vă pierd, și când voi vedea că moartea își va lărgi gura să vă înghită, atunci voi lucra cu tărie și cu milă de suflet și nu de trup. Și voi lucra, să știți că voi lucra, pentru că eu am de dat socoteală de voi la Dumnezeu, și de la mine vă cere Domnul, nu de la cei care vă vor învăța calea. Eu voi ruga pe copiii mei cei treji și bine așezați cu mine, îi voi ruga să vă ajute și ei, și voi face împreună cu ei tot ce se va putea face din partea lui Dumnezeu pentru ca să nu cădeți în cursa acestei cărări, că, să știți, este străină de Dumnezeu cărarea pe care plecați voi acum. Nu vă înșelați ca să nu mă credeți ce vă spun, căci voi ziceți că se învață despre Dumnezeu și se merge cu Dumnezeu pe această cărare. Dar iată, Scriptura a rostit cuvânt de judecată și nu de binecuvântare pentru învățătorii legii, și așa spune: «Vai vouă, morminte văruite! Vai, că strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Că iată, din pricina voastră vine nenorocire peste fiii neascultării». Aceasta este Scriptura care stă împotriva lor, aceasta este, măi copii, și Domnul nu are ce alege din ei. Mereu și iar mereu a spus Domnul: «Unul la zece mii dacă va putea intra cu cerul», și voi mergeți acum pe mâinile lor. O, ce greu va fi pentru mine, ce veghe, ce luptă voi duce și ce voi avea de trudit în urma voastră! Eu în urma voastră va trebui să lupt pentru voi și nu înaintea voastră. Așa m-ați lăsat voi, în urmă și nu înainte, căci după ce ați ales și ați pornit, după aceea ați căutat spre mine. Iată, rog pe copiii mei, pe Marian și pe Victoria, să vă ajute alături de mine, să lupte alături de mine, să nu vă lase singuri pe acest drum prăpăstios. Voi veghea în urma voastră, ajutată de ai mei, și dacă moartea cea neagră se va lupta să vă doboare, atunci mă ridic peste ea și vă iau, mămică, vă iau din fața ei, ca să nu pieriți de tot, și să vă scap până în sfârșit.

Privesc și iar privesc până la capătul cărării voastre, și este multă trudă pe mine. Luptați-vă și voi, dar dacă veți ieși de la mine, nu vă voi lăsa să ieșiți, veți vedea că nu vă voi lăsa, și vă voi lua, măi copii, ca să nu rămân fără voi, ca să vă scap de iad, mămică.

Binecuvântată să vă fie puterea cea bună care este de la Dumnezeu întru cei credincioși, puterea cea bună, măi copii, căci grea și anevoioasă și plină de curse este cărarea pe care plecați acum. Binecuvântată să fie puterea copiilor mei care se vor lupta alături de mine și cu veghe asupra pașilor voștri, dar începutul și calea voastră nu pot, nu pot, mămică, s-o blagoslovesc, pentru că eu binecuvintez numai pe cele ce vin de la cer spre lucrare.

Mama Gigi a stat în sfat aici pentru cei ce pleacă pe o cărare aleasă de ei. Fiți credincioși, fiți tari, fiți cuminți și atenți, căci vă trebuie putere mare pe acest drum. Eu nu pot să vă opresc, n-am dreptul acesta, de vreme ce nu mi l-ați dat, dar am datoria față de Dumnezeu pentru fiecare suflet care este înscris în sulul acestei lucrări.

Pace întru cele cerești și din cele cerești să fie pentru cele cerești întru care veți sta, dacă veți sta! Aveți grijă cum mâncați învățătura pe care o veți avea împărțită de la cei ce vă vor învăța pe voi pe calea aceasta. Voi mai sta în sfat cu voi atâta timp cât veți avea gândul spre cele cerești, spre cele venite prin lucrarea cea din cuvânt coborâtă în mijlocul acestui popor în care și voi sunteți înscriși.

Pace și bunăvoire în toate gândurile cele statornice pe care le veți păstra, dacă le veți păstra, și pe care le aveți moștenire de la părinții voștri cei trupești, căci părinții voștri sunt întru Dumnezeu, dar au durere părinții voștri. Amin, amin, amin.

29-09-1991

Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Slavă Ție, Doamne, că ești milostiv și mă lași să mă apropii cu mână cerească peste lucrul zilei de azi, care n-a mai fost să fie cu aceeași putere cu care am pornit de dimineață peste acești copii cu care eu lucrez lucrul Tău. Mărire Ție, Doamne, mărire milei Tale, și iertare să slobozești peste copiii mei, și nu le socoti lor tăgăduire asupra puterii Tale. Iată, eu am fost și le-am spus ce au greșit, și ei s-au căit și au primit puterea și sporul și minunea care trebuia cu orice preț să fie scrisă în ziua aceasta. Amin.

Copiii mei, această zi s-a sculat dis-de-dimineață, de la Dumnezeu, și s-a arătat cu putere și cu spor. V-am luat cu cuvânt ușor, așa cum știți voi că este cărarea mea spre voi. V-am luat ușor cu cuvântul meu, ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta, dar nu sunteți de ajuns de învățați cu minunile și cu deprinderea cea lucrată din minuni. Ce mari minuni ar lucra cerul prin voi dacă voi ați fi fără nici un gram de cuvânt în fața cărării cuvântului meu! V-am luat cu ușorul, că era cu neputință să credeți că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucrați din porunca cea de sus. Și dacă lucrați un lucru care iese din porunca Domnului Savaot, de ce, mămică, nu lăsați voi să lucreze cuvântul la voi? Aici toate s-au lucrat și se lucrează cu cuvântul, și la cuvântul Domnului și al cerului, măi copii. Fiți copii ai cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea, și când el ia ființă pe această carte, ia ființă și împlinirea cuvântului, și cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum. Așa este lucrarea cuvântului care este spus la voi.

Am spus că în acest loc pecetluit de Dumnezeu, am spus că aici păcatul este osândit, ca să nu prindă viață aici păcatul. Eu nu mă mai pot învârti cu voi în loc pentru păcate, așa cum s-a învârtit Moise cu poporul său patruzeci de ani pentru patruzeci de zile. M-am învârtit și eu în loc atâția ani cu poporul meu, și iată-l, n-a intrat. Pentru păcatul cârtirii și al necredinței n-a intrat în acest staul despre care le-a spus lor Domnul că va fi în vremea lor. M-am învârtit, mămică, și eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, și acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.

Astăzi trebuia să fie o zi frumoasă și mare, mămică. Am spus prin firul coborârii mele că azi va fi o zi frumoasă, dar de ce n-ați lăsat voi să vedeți frumusețea ei? A fost tristă ziua și minunea care se luptă să se vadă lucrată de voi. Am văzut, cu Domnul am văzut înainte, căci duhul cerului este înainte văzător, și am văzut peste zi, și am văzut necredință și cârtire, și am văzut disprețuită puterea lui Dumnezeu. De aceea vă spun eu mereu că cel ce-și măsoară orice cuvânt și orice gând, acela este fiu al înțelepciunii, care caută și se luptă să fie curat în cuvânt și în gând și în credința lui în Dumnezeu, căci scris este în cartea cea din cer: «Din cuvintele tale vei fi mântuit sau osândit». Iată, dacă sunteți fii ai lucrării cuvântului, cuvântul lucrează la vedere. Cuvântul neîncrederii care este gândit sau spus de voi, are putere cuvântul spus de voi, precum putere are cuvântul credinței voastre în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu. De aceea v-am spus să fiți atenți cum vorbiți și ce rostiți și ce voiți, ca nu cumva să fie nesocotit cuvântul vostru. De aceea v-am spus să dați loc cuvântului meu în fața cuvântului vostru și să nu voiți voi nimic decât cele ce vin spre știre și spre lucrare.

Săptămâna care se încheie mâine are scris în sulul ei lucrul cu tot cu legătura cea de sus, care trebuia fără îndoială să ia trup, să fie lucrată săptămâna aceasta, iar mâine nu puteați să faceți ceea ce era scris în ziua aceasta. Ați fi văzut și v-ați fi întărit credința și bucuria dacă n-aș fi auzit neîncredere în puterea cea care lucrează prin voi. Eu v-am spus că nu mai sunteți voi atâta vreme cât lucrați această lucrătură. Iată, ați văzut că voi nu puteți, și m-am atins de voi și v-am îmbrăcat de sus cu putere, dar nu vă veți așeza la odihnă până nu veți săvârși lucrul acestei zile. Altfel, ar fi să avem timp și pentru pedeapsa acestui păcat, căci am stat de la o vreme deoparte astăzi. N-am avut cum să mă mai apropii, și eram cu duhul frânt de durere, căci așteptam ispășirea păcatului. Așa era Domnul de necăjit pe voi, dar L-am biruit cu mila mea de voi, și iată Scriptură împlinită în ziua aceasta, căci «mila biruie judecata Domnului».

Feriți inima și gândul și limba voastră de cârtire față de cele rostite de Duhul Cel ceresc. Feriți-vă de cârtire, că Domnul este credincios și împlinitor din cuvintele Sale. Voi dezlănțui putere de cuvânt și voi urni din loc nepăsarea față de cuvântul care este auzit și nu ia trup în această carte, căci trebuie numaidecât să stau cu voi în sfat. De mult timp mă zbat să-mi fac loc cu cuvântul peste voi, peste fiecare în parte, și nu ia viață cuvântul care vine ca să se audă de voi.

Iată, după ce veți termina lucrul acestei zile, veți auzi cuvântul meu care a stat cu voi în sfat odată cu lucrul vostru. Am spus că am văzut înainte, am văzut de dimineață că se naște între voi cârtire față de puterea care lucrează prin voi de la Dumnezeu. Am văzut înainte peste zi, și S-a supărat Domnul și a dat semn de mânie și de tristețe peste văzduhul cel de deasupra voastră. A trecut Domnul peste voi dis-de-dimineață și Și-a arătat durerea și supărarea de la voi, și a trecut pe deasupra voastră cu putere, vânt și vuiet de vânt, dar Se uita Domnul la smerenia mea, la duhul meu cel strâns de teamă, și S-a uitat la strigătul cuvântului care a sosit pe masa Sfintei Treimi, căci a sosit dintre voi cuvânt de rugăciune pentru îmblânzirea supărării Domnului, Care văzuse înainte păcat de cârtire aici la voi. Și Domnul a tăcut apoi, dar a lăsat peste voi văzduhul trist, căci voia Domnul să vă îndemne la pocăință. De mila mea și de mila duhului meu cel purtat între voi, voia Domnul să vă aducă spre duh de căință, și iată, m-am apropiat acum, și vă dau, mămică, sporul zilei de azi, și vom scrie tot așa, minune vom scrie, căci așa era scris în sulul zilei de azi. Am spus că pentru păcat nu veți mai suferi cu trupul, și veți suferi cu duhul, ca să vă scap de orice păcat.

Mușcați-vă limba atunci când vă vine să ieșiți cu cuvântul vostru în întâmpinarea cuvântului duhului meu ca să-l schimbați voi. Să nu mai fie de acum așa între voi. Să fie „da“ cuvântul, dar să fie, mămică. Fiii lumii nu se plâng de oboseală pentru zilele și nopțile cele trăite de ei, muncind și cu trupul și cu duhul lor pentru viața aceasta lumească. Voi, mămică, nici atât să nu vă plângeți de oboseală, căci voi sunteți stătători lângă lucrul Preasfintei Treimi, Care veghează și lucrează prin voi, și poate Duhul Sfintei Treimi, poate, căci este Duhul puterii, măi copii. Nu voiesc să dau vina pe copiii cei ce aduc cuvântul meu spre întrupare, că dacă ei ar fi cu vină, n-ar mai putea fi purtători ai cuvântului cel din cer. Și iată, nu voiesc să fie vină peste nimeni din voi, ci voiesc să ia trup la vreme cuvântul meu, că multe cuvinte s-au zbătut să-și facă arătarea și nu s-au adus în această carte. Fiți cu toții mai atenți, mai cu dor, mai cu așteptare, mai cu întâmpinare, mămică. Dorul și dragostea din voi îmi fac mie cărare și pot veni în sfatul vostru. Dați-mi întâietate între voi, că din cer lucrez la voi, și nu sunt despărțită de voi nici o clipă. Fiți cerești, că dacă lucrați după sfatul cel ceresc, așa se cheamă că sunteți cerești.

Voiesc să vă dau spor mare, mai mare decât până acum, căci trebuie să fim gata la vremea fixată de cer, și mă doare când văd cuvânt pământesc în fața celui ceresc, cuvânt de al vostru contra cuvântului cel rostit, contra timpului cel vestit pentru săvârșirea acestei lucrături. Domnul lucrează ca să termine această lucrare, dar Domnul este un Dumnezeu necăjit și strâns de timp. Simțiți necazul Domnului și nu vă lăsați spre osteneală, căci trebuie să fim gata așa cum este vremea rostită de cer.

Am de stat în sfat cu voi, căci am de trudit cu multe înțelesuri din cer între voi. Văd duh tulburător uneori la voi. Nu se poate așa ceva. Dați-mi voie cu sfatul meu, că să știți, nu văd că am această libertate între voi, și de aceea se ridică la cer mari dureri, prin cuvânt născute, mari cârtiri, cu grabă și fără înțelepciune rostite. Aveți ungere mare peste voi, mămică. Nu loviți unul în altul prin cuvinte nechibzuite. Mușcați-vă limba și inima, și rămâneți în iubire, și veți vedea cerul triumfând la vedere în mijlocul vostru.

Binecuvântată și cu spor să vă fie lucrarea cea de sus a legăturii celei tari, căci astăzi am legat cu legătură tare zidul cetății cerești care va fi săvârșită în curând de Domnul puterilor cerești și de voi.

Pace peste inimile voastre! Pace și putere și spor ceresc peste lucrul mâinilor voastre! Iar mâine veți simți odihnă peste trupul duhului vostru. Voiesc cu duh fierbinte să stau cu voi în sfat și să luăm aminte cu credință și cu dragoste și cu împlinirea înțelepciunii. Fiți făcători de minuni cerești. Fiți lucrători de minuni, că mare este minunea care iese de sub lucrul mâinilor voastre, căci este scris în această carte că sunteți mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru. Amin, amin, amin.

04-10-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:45 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu Cuvântul lucrează iar peste cel uns al Său, peste cel pentru vremea aceasta, peste unsul României, cel ce este de la Dumnezeu răsărit, și este vestit prin prooroci.

Pace ție, Mihail al României Mele, căci așa ești scris pe masa Sfintei Treimi, și iată, Sfânta și de înviere făcătoare Treime, Treimea Cea Dumnezeiască Își desăvârșește întreita Sa lucrare, și Se așează Dumnezeul Duhului Sfânt la lucru văzut peste România și va lucra minunea cea mare în România, minune scrisă în cartea cea de la capătul cărții lui Dumnezeu, căci semn ceresc va fi în România între toate noroadele de pe pământ.

Am avut un Ierusalim pe care am voit să-l desăvârșesc atunci când am coborât cu trupul în mijlocul lui, dar s-au ridicat cărturarii și învățătorii legii și au pus sub obroc izvorul luminii care venise din Sfânta Treime ca să locuiască între oameni. Eram proorocit de proorocii Duhului ceresc, dar nu a fost în duhul cel din cer poporul lui Israel, căci la el venisem, și el nu M-a primit și M-a tăgăduit și a dat la moarte viața care venise la ei. O, ce tainic am lucrat și atunci! Ce minunat a lucrat Tatăl Meu pentru întruparea Mea pe lume și pentru trecerea Mea prin lume! Venisem de la Tatăl și Mă arătasem prin minuni lucrate întru Tatăl Meu, dar n-au fost în Duhul Tatălui Meu cei la care venisem ca să-i ridic din sângele lor. Dar cei ce au avut duh de la Dumnezeu, aceia au fost călăuziți de Duhul Cel ceresc și au venit din depărtări și din ținuturi străine, ca să rămână de la ei taina Mea și venirea Mea, și să fiu apoi cunoscut peste veacuri.

Iată, iubitul Meu, mai mult decât atunci am lucrat în vremea aceasta, pentru că am spus când M-am înălțat înapoi la Tatăl Meu, am spus că Mă duc și că voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine și va aduce peste cei ce Mă poartă pe Mine în vremea aceasta, și am spus că cei ce vor crede în Mine, aceia vor lucra minuni mai mari ca acelea de atunci. Mai mari, pentru că Eu M-am dus la Tatăl Meu. Iar cel ce cu Duhul Sfânt a înțeles ce este sub această taină de cuvânt dumnezeiesc, acela a lucrat întru Mine, și Eu întru acela am lucrat, și am viețuit și am fost viu, și iată, Mă voi arăta cum am fost, căci am fost așa cum am făgăduit prin cuvânt.

O, mare este taina ieslei cuvântului Meu care este în România, și vei vedea ce mare taină a fost viața ta, iubitul Meu, căci viața ta a fost sub cortul Meu, sub umbra Mea, căci de la naștere porți ungerea cea de la Mine pe creștetul tău. Nimeni nu are putere peste tine, și numai planul Meu are putere asupra ta, și se vor rușina cei ce au voit să te ridice pe tine, pentru că tu de la Mine ești, și întru Mine te vei ridica.

Am venit spre tine prin cei purtători de Dumnezeu, căci Domnul este din neam în neam prin cei ce-L poartă pe El. Am venit și ți-am adus veste din cer și am spus că M-am ridicat să pregătesc calea unsului Meu Mihail, ca să vină la locul lui și să fie întru Dumnezeu. Și M-am așezat la lucru și lucrez această cărare, lucrez cu greu, căci în vremea aceasta Domnul este un Dumnezeu necăjit și nu este primit de nimeni și nu este cunoscut de nimeni întru adevăr, și nimeni nu știe cum este cheia care duce pe om spre Dumnezeu, și pe Dumnezeu spre om, căci făptura Mea nu știe să deosebească dreapta de stânga sa, nu știe cum este lumina față de întuneric și întunericul față de lumină, și nimeni nu are pe Domnul după adevăr, iar Domnul este adevăr, iubitul Meu. Nimeni din cei ce se zbat pentru tine nu vor putea pentru tine, pentru că tu ești de la Mine, și Eu întru ai Mei lucrez și nu prin cei străini de taina Mea din zilele tale. Sunt în lucru ca să-ți gătesc venirea, căci prin puterea Mea va fi să vii la locul tău, și vor ști atunci toate noroadele despre Dumnezeul României, Care a trudit din greu să urnească muntele întunericului care a umbrit pe cea binecuvântată a vremii Domnului, căci România este binecuvântata Mea, și vor ști toate mulțimile cele îndepărtate, vor ști ce greu a trudit Domnul pentru ca să se vadă și să se arate lumina peste România și să se arate strălucirea din România. Am făcut începutul cel nou, și Mă lupt din greu să-l aduc în starea cea săvârșită și să rostesc apoi taina planului Meu și să vorbesc prin minuni și să plec cu capul în țărână pe cei tari la cerbice, care au stat în duhul lor și n-au avut pe Duhul Sfânt, Care a fost și a lucrat în mijlocul lor, din locul acestui început de la Mine așezat.

Mai am un pas, și este anevoios acest pas, căci toți Mă țin afară și nu vor să-Mi deschidă și să Mă cunoască și să am cu cine să Mă sprijin pe calea arătării Mele. Toată făptura Mea stă cu genunchii plecați în fața lui Baal și nimeni nu are loc și pentru Mine, dar am o rămășiță mică și voi birui cu cei mici ca să rușinez pe cei ce s-au crezut a fi tari și puternici prin puterea lor. Ale Mele dintru ale Mele am dat lor, dar pentru Mine nu mai este nimeni curat ca să se întoarcă și să-Mi aducă jertfă de mulțumire dintru ale Mele, căci Eu răsar soare binefăcător peste toți. Iată, va rămâne de mărturie veșnică strâmtorarea și așteptarea întru care am trudit în vremea pregătirii slavei Mele, și vor voi atunci cu zecile de mii să aducă Domnului prinoase de tămâie, dar va fi de ajunsă atunci slava Mea pentru care am trudit să o fac arătată peste lume.

Fii întru pacea Mea, iubitul Meu. Eu voi fi și voi lucra până ce voi termina, și voi veni înaintea ta, așa cum ți-am făgăduit că prin biserica Mea cea vie te voi aduce la locul tău. Ceea ce lucrez Eu acum prin cei curați ai Mei va fi semn de mărturie cerească, și prin acest semn voi anunța începutul cel nou, care vine de la Mine, după cum este rostită făgăduința pentru vremea aceasta, și numai cei cu lege vor pricepe aceasta, iar cei fără de lege vor fi rușinați de cei curățiți și albiți și credincioși tainei Mele cea ascunsă cu care am pătruns peste vreme până în vremea aceasta de glorie cerească.

România va suferi certare, iubitul Meu, că Eu ți-am spus că cei ce au voit viața ta și cei ce au stat în calea ta ca să nu fii la locul tău, aceia vor fi spulberați, căci Eu sunt supărat pe toți cei ce au stat cu încăpățânare cu pieptul lor în fața săvârșirii planului Meu cel din veac rostit. Voi curăți pe România de toată murdăria și voi așeza cunună de regină pe fruntea ei, că ea este a Mea și nu a celor ce țin în loc arătarea slavei Mele. Stai întru răbdare și stai întru poruncile Mele și întru viața Mea cea vie, și vom birui și vom fi peste cea aleasă între popoare. Trudesc din greu, căci copiii Mei trag din greu și stau zi și noapte la datorie. Și voi termina piatra cea de început a începutului cel nou, și se va lucra apoi în jurul acestei pietre și se va așeza cunună de mărgele, care va împrejmui această înălțime cerească. Aceasta va fi înălțime cerească, iubitul Meu, și nu se poate tâlcui pământește această lucrătură vie, această mărturie, această împlinire a cuvintelor cărții cea din cer coborâtă pe pământ, și va fi focul dumnezeiesc în acest munte, și se va coace la acest foc fructul învierii, care se va împărți la toți cei ce vor curge spre acest munte ceresc, și va fi pace de la Dumnezeul Cel sălășluit prin cuvânt în această iesle lucrată cu mâini curate și de fii credincioși tainei celei ascunse întru Dumnezeu. O, dacă ar fi fost înțeleasă și văzută această taină, s-ar fi ridicat spre ea mulțime de irozi și ar fi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Care lucrează întru Duhul Sfânt întru cei purtători de taine cerești. S-ar fi ridicat soborul de Anne și de Caiafe și de farisei și ar fi țintuit pe Dumnezeu Cuvântul. Dar nu a fost să fie așa, căci acum Domnul a fost întru Duhul Sfânt, și Cuvântul nu se poate lega, iubitul Meu.

Pace ție, și liniște inimii tale! Pace și sfârșit de răbdare să vină peste tine! Dar așează-ți bine pașii pe cale cu Mine și unge-ți fața cu cele de la Mine date, ca să te îmbraci cu putere de sus și să calci cu nădejde pe calea cea care te va aduce la locul tău, căci Eu sunt în calea ta cu plata răbdării. Pace ție, și pace peste casa ta și peste mlădița ta, care va sta lângă tine! Dar această mlădiță să se lase altoită bine în însuși altoiul cel cu sevă veșnică și cu fruct veșnic de viață din viața cea adevărată. Fii întru Mine cu toată casa ta, căci Eu sunt sfânt întru ale Tatălui Meu, și vom fi întru Tatăl. Această corabie de taină cerească este lucrată acum de Sfânta Treime, căci cei ce lucrează la ea, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru, și vor amuți toți cei din jur când vor vedea această luntre de scăpare și vor cunoaște că Domnul este la cârma ei și vor întinde brațele și vor fi salvați. Dar la cârma ei voi așeza un semn și voi săpa și voi scrie pe piatră cele ce sunt așezate peste această lucrătură. Am o minune lucrată de cel ce a venit spre tine de la Mine, căci poarta de intrare va fi să fie această minune lucrată în zilele acestea, și va fi să fie adusă și așezată în fața celor ce vor ajunge până la această înălțime. Și vom așeza lângă această cârmă sunet de clopot, sunet de trâmbiță cerească, și ne vom anunța cu cele ce sunt așezate întru această lucrătură, și vom rosti apoi numele tău, și vei veni, iubitul Meu, unsul Meu, și vei fi peste România, căci vei fi de la Mine. Am dat de știre o zi de serbare peste această lucrătură și voiesc să fim gata până la această zi.

Ferice celui ce crede duhurilor cerurilor și duhurilor proorocilor care vin cu cele de la cer spre știre.

Pace ție, Mihail al României Mele! Pace și semn de la tine spre Mine, precum regele Avgar a trimis solie spre Mine, căci Eu am trimis pe apostolii Mei spre tine mai înainte de toate câte vor fi, i-am trimis să-ți vindece durerea și așteptarea. Pace ție, și bunăvestire de la tine spre Mine, căci Dumnezeu, iată, stă în sfat cu tine, rege al României.

Pace și Ierusalim nou peste pământul României, căci Domnul a pus nume nou pe fruntea ei. Amin, amin, amin.

05-10-1991

Cuvântul sfintei Virginia pentru vremea zidirii bisericii

Din nou lucrez peste voi cu cuvântul și cu duhul păcii cerești și cu îndemnul ceresc pentru înaintarea și terminarea acestei mărturii lucrată de Sfânta Treime prin voi, copii ai Duhului Sfânt. Lucrez cu cuvânt de îndemn și de întraripare în lucru, căci timpul care mai este până la sărbătoarea sfințirii acestei lucrături cerești, mai este puțin față de cum văd eu că simțiți cu toții sarcina care este pusă de la Dumnezeu peste lucrul mâinilor voastre, peste puterea care este de la Dumnezeu peste voi, măi copii.

Scriu din nou numele tuturor celor ce au lucrat, și scriu apoi zilele care au mai rămas până la ziua pecetluirii acestei lucrături cerești. Și dacă cei scriși nu vor fi de ajuns de treji, de ajuns de dăruiți lui Dumnezeu, atunci eu voi turna înzecită putere, înzecită înțelepciune peste voi, cei ce sunteți aici în fiecare zi la datorie și la veghe cerească, și vom lucra și noaptea, iar puțina odihnă ce vă va rămâne, în afara rugăciunii cea întreită, care se urcă la cer de la voi, și în afara trudei pe care o închinați Domnului, Care v-a tocmit în via Sa pentru slava care vine, puțina odihnă ce vă mai rămâne, să vă fie vouă înviorare cerească și izvor de putere din cer, măi copii. Voi întocmi de mâine un sul nou și voi scrie zilele care mai sunt până la ziua rostită de cer pentru săvârșirea acestei minuni, și voi scrie în sulul acesta numele celor care sunt scriși și aleși pentru această lucrătură. Iar dacă nu vor fi la datorie în acest ogor din care va răsări rod de plată cerească, atunci eu voi scrie în dreptul numelui pricini binecuvântate sau voi scrie lipsă pe acest sul dacă nu va fi lipsă din pricină binecuvântată, și vă voi pune pe voi să lucrați mai mult, mămică. Știu că sunteți osteniți și noaptea, căci voi aveți marea datorie să ridicați mâini curate în vremea nopții, pentru acest popor lipsit de Dumnezeu, și pentru România, și pentru toată făptura apoi. Știu, mămică, știu, dar mai milă îmi este de planul lui Dumnezeu, Care de atâta vreme așteaptă, din lipsă de dragoste și de dăruire pentru cele cerești a celor tocmiți. Vom cerceta în fiecare zi bine, vom face sfat și vom căuta să facem cu mare ordine toate lucrările care mai sunt de terminat. De aceea v-am spus că trebuie întocmită foaie de lucru, ca să fie lucrul împărțit și lucrat și să mă uit să văd pe fiecare cu câtă dragoste, cu câtă credință, cu câtă răspundere lucrează lucrul acolo unde este așezat fiecare să lucreze. Mă uit la fiecare și scriu în dreptul fiecăruia dragostea și ascultarea și nădejdea cu care lucrează în această vie.

Sunteți tocmiți de Sfânta Treime, măi copii, și dacă sunteți tocmiți, Domnul va face socoteală la sfârșitul acestei lucrături și va da fiecăruia slava, după cum a fost de dăruit în lucrul lui Dumnezeu, căci cu această lucrătură va ieși Domnul deasupra cu această fântână cerească, cu acest izvor de cuvânt ceresc, și vor auzi cei de departe și cei de aproape și vor vedea slava Domnului, Care va lucra apoi din acest loc de putere cerească, fiindcă aici este lucrat după cum a spus cerul să se lucreze, și s-a pus orânduială cerească în acest așezământ sfânt.

Hai, cu iubire, și din iubire să răsară grabă, căci trebuie numaidecât apoi să împrejmuim aceste hotare peste care nu vor mai putea trece cei ce nu sunt așezați după așezământul cel de la Dumnezeu pus în aceste hotare. Vom face apoi serbare cerească și vom așeza piatră scrisă și vom pecetlui cu sfințenie de jur împrejur, și nimeni nu va mai trece peste cele scrise, precum este scris în sulul cel ce stă sub temelia acestei mărturii, căci la această temelie eu sunt piatra, și pe această piatră am ridicat această minune cerească. Aveți grijă mare de toate cele scrise de la cer, de toate cele ce mărturisesc despre această lucrare, că de aceea v-am pus să luați și să puneți spre mărturie lucrul cel lucrat aici, și va fi apoi să vadă cei ce au hulit pe Dumnezeu, Care a locuit în această lucrare, și vor vedea și vă vor vedea pe voi, cei ce ați lucrat la această taină cerească.

Întocmiți bine, în fiecare zi, foaie scrisă cu lucrul fiecărei zile și împărțiți bine lucrul, ca să fie lucrat și ca să fie terminat, măi copii, căci peste timpul cel hotărât de cer nu se poate trece. Nu căutați să ieșiți din acest ogor ceresc ca să lucrați altceva. Lăsați acum orice, căci dacă veți fi aici, lângă Dumnezeu și sub ascultarea lui Dumnezeu, dacă veți fi la datoria ce o aveți în zilele acestea, vă spun minune mare, că vom ieși cu un picuț de timp mai devreme de sub apăsarea timpului care mai este până la terminarea acestei sfinte și nemaiasemuite datorii spre care v-a tocmit Dumnezeu pe voi, și veți rămâne scriși în capul sulului acestei minuni care, iată, răsare de la Dumnezeu peste pământ.

Iar și iar vă spun: lăsați totul acum și hai să isprăvim cu pace și cu frică de Dumnezeu și cu dragoste acest semn dumnezeiesc, căci semn ceresc va fi această piatră de mărturie, și voi vă veți bucura cu bucurie mare în ziua serbării pentru plinirea înălțării acestei taine. Nu dați de la voi puterea lui Dumnezeu care este peste voi. Cuvântul vostru să fie da, și să credeți în Dumnezeu dacă vă încearcă neputința. Dați-vă Domnului și cu inima și cu trupul, căci Domnul va sta în voi și totul va fi cu putință pentru Domnul. Iată, faceți-vă și voi socoteală. Scrieți și voi numele și zilele care mai sunt, și fiți la datorie, măi copii, căci veste vă aduc că vom avea tot ce trebuie până la capătul lucrăturii ce o lucrați voi în zilele acestea. Ceea ce nu puteți voi, are Domnul putere, și toate vor fi și se vor dezlega de la Dumnezeu și vor veni la locul lor. Aveți grijă de duhul păcii care vă dă putere din cer, căci cu duhul păcii veți trece de zece ori mai ușor prin acest timp care mai este până la săvârșirea trudei voastre. Și vor veni mulți din depărtări și se vor închina lui Dumnezeu și vor iubi pe România și vor pune umărul cu Dumnezeu. Fiți treji, iubiții mei, și să aibă Domnul lărgime între voi.

Acest cuvânt este pentru timpul care mai este de lucrat, și nimeni nu va mai avea îndreptățire dacă va lipsi de la lucru fără binecuvântate pricini, căci slava Domnului se zbate să-și facă arătarea, și voi să nu mai aveți mai mare grijă decât să mângâiați zbaterea în care trudește Domnul să-Și arate slava Sa.

Pace vouă! Și de mâine încolo să fie peste voi pace înzecită și puteri noi de biruință întru săvârșirea lucrului cel de aici. Socotiți-vă bine vremea și lucrul tot care mai este de lucrat, și binecuvântată să vă fie datoria și plinirea datoriei voastre la vremea cea hotărâtă de cer. Amin.

Iar și iar vom vorbi și vom sta cu cerul în sfat. Amin, amin, amin.

06-10-1991

Cuvântul sfintei Virginia la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Mama Gigi coboară duh mângâietor și pace și sfat ceresc. Astăzi este zi de sărbătoare, măi mămică. E sărbătoare pentru cinstirea Maicii lui Dumnezeu, și iată, vom merge astăzi să ne întâlnim cu păstorii poporului și să stăm cu ei în sfat și să le dăm mângâiere și putere de duh și de lucru, căci ei au de stat în fața acestui popor care, iată, n-a crezut că se vor împlini cele vestite până acum prin această lucrare.

Dacă acest popor ar fi înțeles duhovnicește, dacă ar fi înțeles cu inima și nu cu mintea trupului vremea împlinirilor, era viu cu credința și cu bucuria, dar bucuria lor se va stinge mult în curând, căci un pic mai avem de trudit, și vom ieși cu cele împlinite. A fost scurtă vremea care a fost de la primirea poruncii pentru zidirea acestei pietre vii, a fost scurtă pentru puterea voastră, dar puterea cerească a fost în voi, și vom fi gata la vremea cea hotărâtă de cer, căci cerul a făcut acum prin voi pasul cel mare și împlinirea cea mare. Și vor afla mulți de această iesle, măi copii, căci Dumnezeu Cuvântul Se va desăvârși cu Duhul Sfânt al învierii din vremea aceasta. Voi vedea ce voi face, căci va fi să cercetez bine, să salvez ce mai este de salvat din acest popor, dar voi, mămică, țineți cu toată ascultarea legile cele așezate în acest așezământ sfânt, că nu se poate să trecem peste ele. În curând vor ști toți cei din jur, și vor ști și cei de departe, și vor ști mulțimi multe și se vor îngrămădi în jurul acestor hotare, dar peste legile cele care vor sta scrise pe zidul acestei lucrături nu se va putea trece.

Iată, se va îngrămădi poporul meu și va voi să intre și va da orice să intre, dar vă spun poruncă cerească, și iată cum este această poruncă: nici un suflet de creștin care a hulit, care a tăgăduit, care a defăimat și a lovit în această lucrare, care a lovit în voi, cei ce ați fost purtători de Dumnezeu, care a folosit viclenie și minciună și facere de rău, nici unul din cei care au hulit cu limba lor acest așezământ sfânt nu vor putea trece ca să intre în aceste hotare. Domnul are pregătit pentru fiecare iertare și bucurie, dar acest pământ care va fi pecetluit în curând la vedere, nu va fi călcat de cei ce n-au fost statornici împlinirilor care au fost vestite până acum. Și să știți că se vor căi și vor plânge, și să știți că mulți din ei vor muri de durere, căci va fi durere cu duhul, și va fi mai grea de dus și de purtat, și aceea va fi lor ispășire de păcatul hulei și de lovire în Dumnezeu.

Păstorii mei, iată, și vouă vă spun, să nu vă lăsați înmuiați de inimile care vor alerga și se vor bate de pământ, căci acest munte ceresc nu va fi să fie călcat de hulitori. O, nu vă strângeți cu inima! Mă uit în inima voastră și văd strângere de inimă, că și voi ați dat durere peste acești copii, dar altfel este aceasta, că nu de la voi a fost pornit acest cui dureros. Era bine dacă ați fi folosit înțelepciunea cea din cer mereu, și legea cea din cartea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu are multe judecăți și vede inima și vede duhul și vede credința și durerea, și sunt eu, mămică, alături de Domnul, și Domnul vede de lângă mine că sunteți legați de acest izvor și că sunteți cu acest izvor până în sfârșit. Să nu vă lăsați spre durere că n-ați lucrat la această lucrătură, căci aceasta a însemnat dreptatea lui Dumnezeu, Care a voit să vă înnoiască inimile întru smerenie și umilință pentru tot ce vă apasă pe voi. Eu văd că vă apasă, și de aceea așa am zis să nu mai rămână nimic din trecutul care a durut pe Dumnezeu, și să vă fie vouă ispășire veșnică, și apoi inimă ușoară și albă și plină de bucuria care vine în curând. Copiii mei de aici lucrează zi și noapte și se zbat să nu întârzie pe Dumnezeu. Și dacă-i văd așa, stau mereu între ei cu tot cerul, și lucrăm cu putere cerească, și nu se putea crede îndeajuns atunci când am fost cu voi toți și am așezat piatra cea de început și am spus că vom fi gata în curând. Iată, mai este un pic de lucru și vom sfârși, și vom pecetlui această lucrătură de piatră, această cetate coborâtă din cer, căci din cer este pogorâtă. Este prin cuvânt coborâtă, și cuvântul s-a întrupat, și este din cer cetatea aceasta și se numește cetate a Noului Ierusalim, și de la ea va răsări cetatea cea întreagă și va fi Ierusalim ceresc pe pământul României.

Iată, prin această lucrătură vom fi și vom ieși înaintea unsului Domnului, și Domnul va fi cu el, și va fi peste România. Avem acum de pus un semn la intrarea acestei cetăți, și va trebui să facem cale bună ca să aducă Domnul acest semn și să fie așezat în fața acestei cetăți.

Vorbesc cu tine, păstorule Daniel, și te voi povățui ce trebuie să faci tu. Mai întâi îți dau putere de Duh Sfânt pentru ceea ce vei avea de împlinit, căci Duhul Sfânt va fi și va lucra, și vom împlini voia lui Dumnezeu. Voi veni și eu și vom pecetlui cu cuvântul cel din cer lucrul tău, și cuvântul se va face faptă și vom fi împlinitori. Copiii mei de aici nu mai au timp, mămică. Au de lucru zi și noapte și n-au mai venit spre voi.

Iată, am venit și am stat în sfat cu voi, și vă dau duh de înțelepciune și de blândețe și de dreaptă socoteală în ceea ce lucrați voi peste poporul creștin, iar când vom fi gata cu acest așezământ ceresc, va fi să lucrați cu multă socoteală cu creștinul, căci va începe să învieze în ei o inimă nouă, născută din umilință și din căință și din lacrimi. Fiți precauți, căci Domnul va fi cu milă pentru toți cei ce se vor umili, dar în aceste hotare nu vor putea avea intrare, că știți ce scrie la temelia acestei pietre; și la această piatră, eu sunt temelie. Copiii mei vor sta cum trebuie la porți. La fel și voi să fiți; să fiți în Duhul lui Dumnezeu și nu al omului, căci acest loc va trebui să fie cu mare putere, și numai așa va fi. Voi slobozi semne mari, și va lucra aici focul Duhului Sfânt, și în cetatea aceasta nu va intra nimeni din cei ce au lovit în Duhul Sfânt, ci numai cei ce sunt scriși în această carte. Aici va fi locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul, și va fi după cuvântul lui David proorocul, care a vestit de la Dumnezeu pe cei ce vor locui în muntele Domnului din vremea gloriei cerești, și va locui cel ce n-a lucrat viclenie și răutate asupra aproapelui său. N-a crezut acest popor că așa va fi, și iată, așa este.

Aici va fi locul liniștii, locul păcii, și va fi orânduială cerească, și va ieși de aici cuvântul învierii peste mulțimile care vor veni și se vor închina lui Dumnezeu Cuvântul, și vor ști că eu am fost și am iubit acest așezământ viu.

În curând vom serba aici ziua cea de praznic ceresc, și va rămâne aceasta zi de mărturie veșnică. Și se va așeza apoi cunună de mărgăritare cerești în jurul acestei lucrături, și acelea vor lumina peste mulțimi, și acelea se vor adăpa din acest izvor, și va fi mângâiere peste Ierusalim.

Am venit cu pacea mea spre voi. Am venit cu mângâierea și cu putere din cer. Lucrați cu aceste unelte peste inimile plecate spre Dumnezeul acestei lucrări, căci prin această lucrare Dumnezeul Cel adevărat a fost întru lărgime în zilele acestea, și a poruncit, și cuvântul Său s-a făcut faptă, așa cum faptă s-a făcut cuvântul cel rostit de Dumnezeu peste Noe, care a crezut și a lucrat corabia salvării spiței lui Dumnezeu.

Mare zarvă clocotește în jurul acestei înălțimi cerești, dar în curând zarva nu se va mai auzi, și va fi liniște în jur, și va fi durere în jur, și apoi va fi curat în jur.

Pace vouă, iubiții mei păstori! Pace, și duh de iubire și de pace și de dreptate să curgă prin voi către cei ce vor sta plecați lui Dumnezeu! Pace și sfială sfântă să căutați să puneți peste inima acestui popor!

Fiți cu mâinile curate. Fiți mereu cu mâinile curate și fiți cu inimile, măi mămică. Aceasta este taina cea ascunsă, care se va vedea în vremea care vine peste un picuț de vreme, și va fi umilință întru curățenia duhului, cu Duhul Cel Sfânt, Care Se va coborî spre curățirea și iertarea făpturii lui Dumnezeu. Fiți credincioși până la sfârșit, căci Dumnezeu este credincios făgăduințelor Sale, și va fi mare învierea cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.

14-10-1991

Cuvântul sfintei Virginia la sărbătoarea cuvioasei Parascheva

Binecuvântată să fie împărăția aceasta, și binecuvântați să fiți voi, cei ce sunteți acum moșteni și lucrători ai acestei împărății cerești, căci aici este Domnul Împărat, și este întru lărgime peste această împărăție.

Pace peste voi, copiii mei, copii îndurerați! Și dacă nu toți sunteți cu durerea cea din cer peste voi, iată, veste vă aduce mama Gigi: bucurați-vă întru durere acum și fiți precauți cu această bucurie îndurerată. Fiți precauți și iarăși fiți precauți, că biruința este grea spre capătul ei.

Iată, mama Gigi este la voi cu musafiri din cer. Astăzi este pomenire în cer și se serbează numele și biruința cuvioasei Parascheva. Iată câtă lipsă de credință este peste acest popor hrănit de Dumnezeu din cer!

Cuvioasa Parascheva este sfântă lui Dumnezeu, este, că e vie în vecii vecilor, după cum scrie în Scripturi despre cei ce cred lui Hristos. Se duce lumea și serbează ziua cuvioasei Parascheva, și când este această sărbătoare, nici pomenire pe nicăieri despre această sărbătoare. Cerul serbează zilele cele scrise, căci sunt zile veșnice aceste zile biruitoare, sunt zilele Domnului aceste zile, și iată, vin zilele Domnului, măi copii, se întorc în curând la matca lor și se vor așeza la locul lor și vor fi cinstite pe pământ și în cer, căci templul lui Dumnezeu își ia din nou înfățișarea cea dintâi.

Aici la voi va fi împărăția celor din cer care au crezut și au plecat la cer întru nădejdea celor făgăduite prin acest izvor de cuvânt ceresc. Aceasta este misiunea la care voi lucrați, și de aceea se numește aici biserică a neadormiților și a neprihăniților. Cei care sunt acum din cer aici la voi, aceia sunt neadormiți aici, căci veghează și lucrează din cer, și iată plata neprihănirii lor! Și dacă ei au mai avut de șters câte ceva din viața lor, de aceea v-am așezat eu să luați și să cercetați pe fiecare și să spălați bine veșmântul fiecăruia, căci am spus să faceți jertfă de rugăciune și de tămâie, și cuvânt de dezlegare să rostiți pentru tot sufletul care s-a născut, ca să fie dezlegată în cer făptura lui Dumnezeu. Aceasta este judecata despre care scrie în Scripturi, și de aceea a trebuit să ia trup această biserică din cer coborâtă prin cuvânt, ca să facă Domnul judecata păcatelor și să fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dumnezeu.

Am așezat prin voi biserică curată, biserică vie, biserică prin cuvânt așezată, și dacă este de la cer așezată, cerul cunoaște cele ce vin de aici, și face cerul după cuvântul cel rostit aici. Iată, aceasta este așezare cerească, dar greu de crezut este această minune dumnezeiască, greu de crezut pentru cei ce nu știu cum să creadă în Dumnezeu, pentru cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu prin faptele lor și prin trăirea lor.

Aș voi să pricepeți și voi, cu toții, această stare cerească, coborâtă la voi spre lucru cu cerul. Am mai spus, mămică, și iarăși vă spun: aș voi să fiți mari cu înțelesul cel din cer, că misiune ca a voastră nu a mai fost până acum în Israel. Cei care au ajuns mai dinainte întru cele cerești, aceștia văd acum cum vine această taină,dar e vremea să înțelegeți și voi, dar cu toții, nu numai unii din voi.

Copiii mei, stau cu mâinile ridicate și cer la scaunul Sfintei Treimi, și așa mă rog: Doamne Savaot, ascultă-mă! Ca pe Iosua ascultă-mă! Ține soare și cald, și ține timpul după cele ce sunt de sfârșit și dă-ne ce mai trebuie, ca să-Ți dăm în primire lucrarea Ta. Stau cu mâinile ridicate și mă rog Ție aici cu copiii mei. Întoarce soare și căldură peste acest așezământ și lucrează minuni mai mari ca până acum și ne scoate la vreme cu lucrul ce-l avem de dat Ție.

Copiii mei, fiți tari și stați cu iubire la datorie. Stați, ca să fiți găsiți la datorie. Am cerut Domnului vreme însorită, și dacă am cerut, să credeți că veți primi, să credem că vom primi. Am cerut să fie tot ce trebuie ca să fim gata la vreme, și dacă am cerut, să credem că vom avea. Amin.

Fiți cu pace, mămică, fiți statorniciți întru duhul păcii și al nădejdii. Suntem aproape de vârf și ne încearcă Domnul. Nu vă temeți, mămică, nu descurajați, nu, copiii mei. Domnul vă încearcă credința. Așa este spre capătul drumului. Nu vă temeți, acesta este ultimul cuvânt în sfatul cel de azi.

Pace vouă, și putere cerească și minuni să lucreze Domnul peste voi în zilele care mai sunt până la ziua cea așteptată de cer! Amin, amin, amin.

27-10-1991

Cuvântul lui Dumnezeu în ziua înălțării sfintei Cruci pe biserica Noul Ierusalim

Pace și bună orânduială peste acest așezământ ceresc, căci cuvântul s-a coborât din cer și s-a făcut faptă, și iată, de aceea este ceresc acest așezământ.

Pace și bună orânduială, copiii mei, căci așa va trebui să fie în acest așezământ sfânt, căci duhul ascultării va fi să-și aibă cel dintâi loc în acest așezământ, și Domnul va birui cu duhul ascultării în mijlocul acestor hotare, și de la duhul ascultării va fi și orânduială și atenție și supunere, și va fi ca în cer aici. Toate locurile cele sfinte care vor fi așezate în România vor fi cu orânduială cerească și cu ascultare și cu așezare, dar ca orânduiala care va birui aici, nu va fi nicăieri, căci va fi orânduială în inimi mai întâi, și de acolo se va începe cu toată orânduiala cerească, și va fi aici munte de Sion ceresc, în care va locui cuvântul lui Dumnezeu și va domni peste pământ, și se va face pământ nou din loc în loc de la acest început nou, căci se va pune orânduială ca în cer aici. În curând voi veni cu așezările care vor trebui ținute în aceste hotare, căci este scris în Scripturi cum va fi în locașul cel sfânt al Domnului.

Binecuvântat și înconjurat și slăvit de toată oastea cerească să fie semnul Fiului Omului, care s-a arătat pe cer în mijlocul acestui așezământ ceresc, iar după acest semn se va arăta slava Domnului, și multe noroade vor curge și vor veni să vadă această slavă cerească.

Să fie zi de mărturie veșnică această zi. Să fie praznic ceresc ziua înălțării pe acest munte sfânt a crucii cea de înviere și de lumină aducătoare de la Domnul Iisus Hristos, Care Se va arăta, așa cum este scris în Scripturi. Iată, măi copii, Scriptură împlinită, mămică. Se împlinesc toate cele ce au fost scrise în sulul acestei lucrări cerești, dar acest sul este pecetluit de Dumnezeu, și va desface Mielul lui Dumnezeu pecețile acestui sul ceresc, care este pe masa Sfintei Treimi, căci vine vremea cercetării, iubiții mei. România este țara Noului Ierusalim, și iată vremea cercetării ei, și Domnul va veni și va desface izvoarele ei, căci este taină cerească acest pământ sfânt.

Iată veste cerească: scrieți zi sfântă și praznic ceresc în dreptul zilei înălțării semnului crucii Domnului Iisus Hristos pe această înălțime lucrată de voi, căci voi sunteți mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru, și să se prăznuiască sărbătoarea de sobor a mai-marilor cetelor cerești lângă această zi de sărbătoare. Să se aducă jertfă de slujire și de tămâie cerească în ziua de sobor a sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, și odată cu ea să se facă sărbătoarea slăvitei și de lumină făcătoarei cruci care stă ca semn ceresc pe această înălțime, semn înaintemergător al slavei care vine de la Dumnezeu. Fiți bine așezați cu Dumnezeu, copiii mei, căci vine curățire peste pământ, și se va vedea minune de la Domnul în mijlocul acestor hotare.

Mama Gigi rostește cuvânt ceresc, și iată acest cuvânt: să fie zi de sfințire și de pecetluire și de săvârșire a poruncii lui Dumnezeu, și să fie această zi în ziua serbării de către voi a adormirii trupului meu, ziua când am luat misiune cerească lângă Dumnezeu. Să se serbeze în ziua aceasta de praznic ceresc ziua celui întâi între apostoli, ziua apostolului Andrei, cel întâi chemat, care a botezat pe România cu botezul de la Domnul Iisus Hristos așezat, căci apostolul Andrei a venit de la Domnul și a botezat pe România când ea era abia născută între neamurile de pe pământ. Sfântul apostol Andrei a fost ucenic credincios botezătorului Ioan, și s-a dus apoi și a urmat pe Domnul, și a fost cel dintâi ucenic al Domnului Iisus Hristos. Și iată, România este botezată de Andrei, cel întâi chemat, și este întâia chemată între popoare, și România a fost oropsită și călcată de ura cea păgânească și de întunericul cel care a acoperit popoarele, dar ea a răbdat pînă în sfârșit, și iată, nimeni nu poate lua cununa ei, și cea care a fost cea din urmă, iată, este cea dintâi. Apostolul Andrei, cel întâi chemat de Domnul, este acum cu mine și este cu misiunea mea și lucrează peste acest așezământ ceresc, peste acest semn care este pus de Dumnezeu peste România.

O, voi nu vă dați seama ce orânduială va fi să se așeze peste acest pământ ceresc, căci Domnul va fi și va intra și va ieși cu lucrul Său de aici, și va răsări înviere din acest izvor de piatră vie și făcătoare de înviere. Este scrisă această slavă, este scrisă în Scripturi, și iată, se împlinesc aceste Scripturi. Deschideți ochii bine, măi copii, că se coboară de la Dumnezeu mare orânduială peste acest așezământ ceresc. Dar acest pământ va fi în curând pecetluit de Domnul, și va sta și va intra în el cel cu mâinile curate, cel cu faptele curate, cel cu ochiul curat, cel cu limba curată, și păcatul nu va fi să se cuibărească înăuntru. Limba mincinoasă va fi vădită pe față. Fapta cea ascunsă va fi descoperită și scoasă la mijloc, iar călcarea așezărilor va da deoparte pe cel călcător al celor așezate din cer în acest așezământ ceresc, și iată, așa va fi, și va fi numai cer aici, și va locui Domnul aici. Aici nu va fi nimic după altă voie, ci numai cum așează Domnul, iar cei neascultători vor fi deosebiți de acest așezământ, și va fi duhul ascultării în acest munte ceresc. Este pilda rămasă dintru început pentru pedeapsa neascultării și a călcării orânduielilor cerești. Domnul nu avea pe nimeni decât pe Adam și pe Eva în grădina raiului, dar pentru neascultare Domnul nu a pus milă.Iar când Cain a săvârșit păcat ascuns crezând că Domnul nu va ști, a fost vădit acela și a fost blestemat de Domnul.

Copiii mei, veghetorii mei, lucrătorii mei, copii ai duhului meu, stați bine la porțile acestei taine cerești, stați și nu descurajați, că vă vor veni în ajutor minunile de la Dumnezeu, și acelea vor despărți întunericul, din mijlocul luminii, și neorânduiala, din mijlocul orânduielii. Și iarăși vă spun: nu căutați la fața omului, că Domnul intră înăuntrul omului și Se uită la cele ce nu se văd. Nu faceți decât ceea ce vine de la Dumnezeu să faceți, dar nici cei ce vor voi să intre și să iasă din acest așezământ să nu facă de la ei, căci vor fi rușinați de Domnul dacă vor face așa.

Când era Domnul prins ca să fie dus apoi la judecată, era cu ucenicii Lui, și venise Iuda cu ostașii Cezarului ca să-L prindă. Și Petru a făcut de la el, deși bine știa că trebuie să asculte pe Învățătorul său, și a ridicat Petru sabia și a tăiat urechea unuia din cei ce veniseră spre Domnul, și a primit Petru înfruntare de la Domnul, căci Domnul a vindecat urechea pe care o lovise Petru. Dar nu era Domnul acolo? De ce trebuia să facă cineva ceva de la el? Sau fiii lui Zevedei când veniseră să-I spună Domnului să-i așeze Domnul de-a stânga și de-a dreapta Sa, era duhul acelora sub ascultarea Învățătorului lor? Nu era, căci nu aceasta este ascultare. Sau când au zis cei trei apostoli: «Doamne, să facem trei colibe: una Ție, una lui Ilie și una lui Moise», erau aceia în Duhul Domnului? Nu erau, și văzuseră pe Domnul în slavă, dar se ridicaseră, că nu aveau duhul sfielii. Și dacă Domnul i-a iubit, a lucrat apoi peste ei, dar a căutat Domnul de a spălat păcatele lor, ca să nu rămână necurățat păcatul semeției și al măririi de sine.

Voi așeza cu mare putere orânduială de ascultare; voi așeza și în inimi și în faptă. Nu cumva să fie aici vrere în afară de vrerea și de cercetarea cea din cer. Fiți atenți, copiii mei, stați bine întru ale Domnului și nu cumva să faceți ca voi sau să vă plecați voii altora care vor veni să vadă pe Domnul și lucrurile Domnului. Ați văzut că pomul cel roditor dă roade numai înrădăcinat la locul lui. Așa și voi, vegheați bine, așa cum sunteți așezați, și faceți roade numai din această grădină. Vor veni creștinii, vor căuta să intre, vor căuta să se roage, și iată, iar vă spun, în acest așezământ nu va putea intra nici un creștin care a hulit pe Duhul Sfânt, Care a fost în voi. Chiar de ar avea acela viață îngerească, nu va putea intra. Să trăiască în ascultare de cele sfinte, și bine îi va fi lui, și mântuire va fi lui, dar nu va putea trece acela în hotarele de aici. Domnul va fi și va cerceta, și voi nu aveți voie să stricați cele așezate aici. Eu v-am ales pe voi, eu, mămică, și poporul meu v-a hulit pe voi. Și a venit mereu Domnul și le-a spus și a întocmit carte veșnică, și este scris în ea, este scris de toți care v-au hulit pe voi, și cu îndărătnicie v-au hulit. A spus Domnul să vă rugați pentru tot sufletul care a trecut și a băut din acest izvor, să vă rugați pentru judecata și dezlegarea păcatelor acestora, și Domnul a auzit și a judecat și a scris dezlegare de păcate peste acest popor. Dar iată, se împlinește Scriptura aceea care spune: «În casa Domnului sunt multe locașuri», și iată, acest locaș va fi deosebit numai pentru cei ce n-au hulit cu limba și cu inima lor duhul acestei lucrări. Va judeca Domnul și pricina celui ce a păcătuit din neștiință, dar va fi drept Domnul față de acest așezământ ales deosebit în Ierusalim. Se vor duce creștinii pe la păstori, se vor duce peste tot să se roage să intre, dar la aceste porți va sta cerul și se va împlini cuvântul care spune: «Vor veni și vor voi să dea mii de lei ca să intre», dar iată taină care se va așeza și care va fi făcută cunoscută, că după pecetluirea acestui așezământ, nu va fi să intre nimeni cu bani, că banul nu va mai trece apoi înăuntru, și va fi dincolo de aceste hotare, și se vor împlini apoi cele spuse: «Vor călca pe aur și pe argint, și acelea vor fi ca noroiul din drum».

Iată, binecuvântarea și puterea cerească să lucreze mai mult ca până acum, ca să grăbească Domnul prin voi săvârșirea acestei lucrături. Să nu se audă la cer amânare, căci cerul nu mai amână această vreme, și iată, a hotărât ziua pecetluirii acestui loc sfânt. Cine se încumetă să aleagă altceva, acela să facă ce voiește, căci acela n-a înțeles încă pe Dumnezeu. Feriți-vă să cârtiți asupra puterii lui Dumnezeu, Care Se zbate să-Și desăvârșească slava Sa. În curând ne vom reveni cu fiecare zi și vom așeza la locul ei ordinea cea cerească. Fiți cuminți în toată taina în care stați. Eu voi fi în toate așezările, și vom face și așezări din loc în loc, și acelea se vor face aici ascultătoare. Un picuț de răbdare, și va veni plata răbdării și se vor închina cei ce au grăit cu limba lor fără să fi știut.

Pace vouă, iubiții mei copii! Pace și peste voi, și peste cei ce au stat și încă stau la datorie pentru săvârșirea acestei lucrături cerești! Și vor avea mare trecere cei ce au pus umărul cu Domnul, și vor fi plini de bucurie cerească. Grăbiți-vă cu toții și nu pregetați. Grăbiți-vă și gătiți și împodobiți ziua care va fi să fie serbarea cea așteptată de cer. Eu voi fi și voi aduce cu putere cerească poarta Domnului, și apoi vom scrie pe ea numele Domnului, și așa va fi, că Domnul va fi mereu aici. Amin, amin, amin.

17-11-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovișteanul

Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, și să rămână peste voi pacea Mea! Eu sunt pacea și răbdarea celor ce cred în Mine, și de aici încolo Eu sunt.

Mergeți, în numele Meu, mergeți și înscrieți această piatră pe pământ, căci piatra aceasta Eu sunt, și veți vedea că Eu sunt, așa cum a fost cuvântul cel grăit din cer.

Eu sunt Cuvântul, și Cuvântul este Dumnezeu, și toate se lucrează prin cuvânt, căci am grăit cuvântul, și cuvântul s-a făcut faptă, și sunt adevărat prin cuvânt, și lucrez prin cuvânt. Eu sunt adevărul peste cei ce cred în Mine, și voi fi adevărat prin credință, iar cei ce vor crede Duhului Sfânt, Care desăvârșește întreita lucrare a Treimii Dumnezeiești, aceia vor fi și vor lucra faptele credinței și li se va socoti dreptate lucrată prin credință. Nu vă temeți. Eu voi merge înaintea voastră și voi netezi cu pacea Mea cărarea voastră către cel ce este mare peste biserică.

Pace peste cel ce stă pe scaunul bisericii, căci Dumnezeu, Cel întreit lucrător, așează pace cerească în acest sfat.

Pace ție, iubitul Meu, apostolul și mărturisitorul Meu! Este scris în cartea cea din cer coborâtă: «Mă duc, și iarăși voi veni. Mă duc, că dacă nu Mă duc, nu pot veni la cei ce cred în Mine», și iată, Eu sunt cu cei ce cred în Mine, cu cei ce nu se smintesc întru Mine, sunt cu cei plăpânzi, cu cei neluați în seamă, căci Duhul Meu Se desăvârșește în slăbiciuni, așa precum scrie în Scripturi. Iată, pun înaintea ta această piatră, căci ești așezat peste biserica din această cetate. Ridică-te și poruncește furtunii și îmblânzește valurile ce izbesc în această piatră, căci această piatră Eu sunt. Eu sunt piatra cea neluată în seamă de ziditori, Eu sunt piatra cea din vârful unghiului, căci Tatăl Meu M-a numit cu nume mare în cer și pe pământ și M-a pus cap bisericii, și prin Mine tot trupul bisericii se desăvârșește prin toate încheieturile și întăriturile care se țin întru întregirea trupului bisericii, întru ființa trupului bisericii.

Iată, Eu deschid, și nimeni nu poate închide, și ceea ce fac Eu, cine poate strica? Eu sunt Unul Dumnezeu peste toată făptura, dar iată, vremea cercetării este cu Mine, iar făptura Mea nu știe să deosebească dreapta de stânga sa. «Iată Eu și pruncii Mei, și voi fi cu semne și minuni peste Israel», așa cum este scris. Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel este cel ce crede în Mine. Eu sunt prin cuvânt, Eu și trimișii Mei, căci cine poate ieși de sub puterea Mea?

Când am trimis pe Iona să vestească cuvântul Meu, n-a voit Iona să meargă în numele Meu, dar puterea Mea a fost prin semnul lui Iona și am biruit pe Iona și s-a dus pentru Mine. Scoală-te să stai în fața furtunii care bate în această stâncă prin cuvânt lucrată, și stai cu brațele întinse și ocrotește de cei necredincioși această rămășiță mică. Ridică-te și ține aceasta până voi veni și nu lăsa să fie zdrobită această sădire, căci cine se va lovi de această piatră, acela se va zdrobi de ea.

Voiesc să așez pace peste Sion și voiesc să rușinez pe cei ce împart pe Domnul, că Eu Unul sunt, și peste tot Unul sunt, căci întru Mine nu mai este nici iudeu, nici elin, și vor fi toți întru Unul, precum Eu Unul sunt, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.

Eu sunt și acum, așa cum am fost înainte prin prooroci, căci aceasta este orânduiala dumnezeiască, este prin prooroci, este prin cuvânt, dar iată, Israelul de azi nu Mă mai cunoaște, și nimeni nu mai voiește să audă de la Domnul. Sionul Meu este departe cu inima de Mine, și ce-Mi folosește lauda buzelor Sionului Meu dacă el și-a ales slobozenia și a dat deoparte dreptatea Mea? Mă doare rana Sionului Meu și voiesc să leg rana lui și voiesc să vindec fărădelegea lui, dar nu mai este loc curat, căci tot trupul este numai răni, din tălpi până în creștet. Ridică-te și fă voia Mea, căci voiesc să nu se calce peste această viță, voiesc să-Mi ocrotești această piatră, căci am pus la temelia ei legământ de sfințenie și de taină cerească, și voi fi împlinitor prin cele ce stau sub această piatră de mărturie, care este pusă de la Mine peste această vreme de întuneric.

Eu te iubesc. Și tu să Mă iubești. Eu te primesc. Și tu să Mă primești. Eu te ocrotesc. Și tu să Mă ocrotești. Să ne slujim unul altuia, și Eu Îmi voi aduce aminte de tine atunci când voi rosti dreptate peste lume. Fii ca Nicodim cel din vremea trupului Meu și nu-Mi da această iesle în sfatul cărturarilor, căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care lucrează întru Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Când se îndrepta Valaam către Israel ca să-l blesteme, am binecuvântat prin animalul cel necuvântător și am oprit răul în loc, ca să ocrotesc pe cel ce era cu Mine și cu legile Mele. Așa am spus celor ce erau cu Mine din lume: «Mergeți, și cine va crede în Mine, nu acestea, ci mai mari decât acestea va lucra dacă va crede în Mine». Ferice celui ce nu se smintește întru Mine. Ferice celui ce crede duhurilor cerului!

Pace ție, celui stătător pe scaunul bisericii! Pacea Mea să lucreze peste tine, iar dacă Mă tăgăduiești, pacea Mea să se întoarcă la Mine. Pace ție, căci te-am așezat să ocrotești acest cuib și să-l ferești de cei ce vor să-l strivească, de cei ce vor să calce peste el, căci aceia vor fi însemnați de mâna Mea. Veghează pentru Mine, și te voi scrie ocrotitor pentru acest așezământ pe care-l voiesc curat până peste toți vecii. Eu sunt capul acestei pietre, și sunt întru Treimea Cea Dumnezeiască prin acest așezământ, și sunt întru rânduiala cea plăcută, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine. Am așezat acest semn peste România și am lucrat minunat, căci Eu lucrez minuni din veac și până peste toți vecii, spre plinirea vremurilor cerurilor. Pecetluiește această taină până Mă voi arăta cu putere prin așezarea care este coborâtă peste această piatră. Ascunde acest izvor, căci s-au ridicat irozi și iude să iscodească această așezare plăcută Mie. Dacă nu Mă tăgăduiești, voi mai bate, iar tu iarăși Îmi vei deschide și vom cina împreună, căci totul este cu putință lui Dumnezeu.

Cel mai dulce cuvânt: pace ție!

Pace și Ierusalim nou peste Sionul Meu, și peste cei ce au mers în numele Meu, pace!

Pace și bună orânduială, precum în cer așa și peste cei credincioși! Cei credincioși sunt așternutul lui Dumnezeu. Inima credincioșilor Mei este cerul Meu, iar trupul cel curat și neîntinat al acestora este așternutul lui Dumnezeu, căci Domnul Se odihnește peste ei. Amin, amin, amin.

04-12-1991

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Să fie zi de pace această zi, și să lucreze cu pace pregătirea zilei de mâine, căci mâine este ziua cea așteptată de tot cerul, ziua când acest cort dumnezeiesc primește în el pentru prima oară jertfa cea fără de sânge a Mielului Treimii Dumnezeiești. Este ziua Paștelui cel nou, care începe acum, și va fi fără de sfârșit acest Paști nou, care vine de la Dumnezeu, care începe din acest cort ceresc, rostit și făcut faptă prin poruncă cerească.

Pace vouă! Pace și Ierusalim nou de acum încolo! Această piatră cerească este coborâtă din cer, este prin cuvânt coborâtă, și cuvântul s-a făcut faptă, și este din cer acest cort.

Pace celui întâi-stătător peste biserica Noului Ierusalim, care vine de la Dumnezeu! Căci a fost uns peste biserica Noului Ierusalim, care vine, și iată, începe să se arate peste pământ, începe să ia înfățișare, după asemănarea așezării adevărate, pentru că Dumnezeu este adevăr, iar adevărul este din biserica cea adevărată. Biserica cea adevărată n-a aflat loc pe pământ întru tot adevărul, căci irozii și toți slujitorii lui au ținut ascuns adevărul sub obroc și au băgat sub văl biserica cea biruitoare a Fiului lui Dumnezeu. Cei ce se fălesc cu adevărul dumnezeiesc, cei ce stau acum pe această treaptă, aceia nu stau întru adevărul cel adevărat, căci nu așa a fost Domnul când S-a arătat între oameni. De aceea se adeverește Scriptura sub ochii lor, dar ei nu vor să înțeleagă Scriptura care spune: «Vulpile au culcușul lor și păsările au cuiburile lor, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul». Aceasta este o tâlcuire adâncă și de neajuns la ea, căci calea spre ea nu este atinsă de picioarele celor ce stau în numele Domnului în mijlocul mulțimilor.

Pace ție, copil iubit de Dumnezeu, copil ales dintre cei învățați ai legii! Pace ție, căci ți-ai plecat capul, ți-ai plecat grumazul sub această viță, și iată, Domnul te are mare, din fructul acestei vițe, și nimeni din cei ce par să semene cu tine nu seamănă cu tine. Ei nu știu ce ungere ai tu, căci pentru ei Fiul lui Dumnezeu nu mai este pe pământ, nu mai este în lucru așa cum este cunoscut Domnul în lucrul celor ce cred că este Domnul în lucru până peste toți vecii. Ei nu știu, ei vor să uite că Fiul Domnului Se va arăta așa cum scrie în Scripturi, și dau să tâlcuiască după tâlcul lor, după duhul lor, după învățătura cea de la oameni. Să nu te temi de ei. Ce-ți poate face ție omul? Să nu te temi de oamenii care nu-L poartă pe Domnul întru tot adevărul dumnezeiesc. Să nu te temi de cei ce sunt încă pe pământ, căci ei nu ajung la Domnul, fiindcă este strâmtă calea prin care se ajunge la Domnul, și pe deasupra sau prin părți nu se poate sări, căci una este calea, și este cu credință sub ea și nu fără credință. Cel ce desființează pe Dumnezeu, Care lucrează prin cuvânt, acela nu merge pe cărarea cea care să ducă pe Dumnezeu spre om, acela nu-L poate primi pe Domnul, Care este cu oamenii prin cuvânt. Nu te teme de cei ce nu cred duhurilor cerurilor, căci Duhul Sfânt este peste tine și te învață să grăiești în limbi noi și necunoscute până acum, și te învață să tălmăcești aceste limbi cerești celor ce aud și nu înțeleg cu mintea lor pe cele venite de la Duhul Sfânt.

Iată taină îți spun ție, căci tu nu ești dintre ei. Ești între ei, dar nu ești dintre ei, pentru că Eu te-am ales din lume fiindcă Tatăl Meu te-a dat Mie din lume. Să nu te temi de ei. Ei sunt mici, ei sunt fără putere, căci nu aceasta este puterea, nu aceea de care tu te îngrijorezi. Lasă povara ta. Dă-Mi Mie povara ta și să nu mai ai povară. Eu sunt cu tine; de cine să te temi? Iată acești copii ai Mei. Ei sunt fără putere, fără cuvânt, fără apărare în fața furtunii care bate spre ei, dar ajutorul lor este la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul și marea și lumea cea văzută și cea nevăzută. Ei sunt mici, iar cel mic nu știe de teamă, că are apărarea lângă el, așa cum este copilul mic lângă mama sa.

Iată, vine vremea ta, și fericită să-ți fie ție vremea aceasta, căci vei avea Duh Sfânt și putere de Duh Sfânt ca să arăți calea Mea cum este, ca să înveți învățații despre calea Mea din zilele gloriei plinirii Domnului. Tu ești martorul Meu, pentru că așa a fost taina Mea, așa a fost planul Meu, ca să Mă ai în taină prin acest izvor care curge din cer pe pământ. Știu că ești plăpând, dar Eu sunt Dumnezeu, și te ating pe creștet și te ușurez, căci Eu sunt prin acest așezământ, și cine te poate ușura mai mult decât Mine? Dar îți amintesc de Scriptura Mea care spune așa: «Ieșiți din mijlocul lor și deosebiți-vă de ei, și de ce este necurat nu vă atingeți, și Eu voi fi Dumnezeul vostru și voi fi primit prin voi».

Iată, Mă ating de creștetul tău ca să te întăresc, ca să te ușurez, ca să te fac și mai viu, și mai frumos, și așa să te vadă cei printre care ești, căci ei se vor uita la tine și Mă vor crede pe Mine, și vor crede lucrul Domnului din zilele acestea. Deosebește-te, și fii deosebit între ei, ca să vadă ei împlinirea sfințeniei întru tine și să se plece rușinați sub această tărie atunci când Eu voi pune mâna pe creștetul tău și voi spune: „Iată-l pe cel ce M-a purtat pe Mine întru adevăr“.

Iată, Eu voi fi cu putere prin acest așezământ ceresc și voi birui împotriva celor fără de lege, căci Eu n-am venit să stric sau să dezbin, ci am venit să Mă arăt adevărat și sfânt prin acest așezământ pus peste România. Stai în sfat cu cel stătător peste biserică în această cetate. Stai în sfat cu el și spune-i despre Mine, și spune-i că Eu voiesc așa, și nu altul, și spune-i că tu ai făcut după cuvântul Meu, că ai crezut în cuvântul Meu, că ai crezut că Eu sunt Cuvântul. Spune-i să fie cu Mine, să Mă acopere pe Mine, să-Mi tăinuiască această iesle, căci am aflat loc primitor, care Mă primește așa cum voiesc Eu să stau. Spune-i că sunt de ajuns temple și locașuri peste care se calcă fără sfințenie. Spune-i să-Mi vegheze bine și să stea bine de veghe în jurul acestui așezământ coborât prin cuvânt ceresc.

Nu te teme. El este bun cu inima și va ști să fie de partea Mea dacă voiește, și Eu voi scrie dreptate în dreptul său atunci când Mă voi ridica să scot fărădelegea din biserica Mea și să fie curat așternutul sub care Eu Mă plec spre învierea și ridicarea lumii care va să fie, căci vin cu cele noi și voi face un lucru nou, un Ierusalim nou, de la acest început nou. Spune-i să pună pe înălțime această făclie, căci iată, duhul rău s-a pornit să arunce cu pietre, și vai celui ce se va lovi de această piatră! Iată, am început să însemnez cu semne acest așezământ deosebit între celelalte, și voi lucra din acest așternut și voi porunci îngerilor Mei să lucreze la porunca Mea. Nu te îndoi. Voi lucra și ne vom desăvârși întru semne cerești și vom birui cu cerul, iubitul Meu. Fii întru pacea Mea și stai întru ea mereu, căci Eu voi merge cu tine în tot locul și voi lucra cu tine peste tot și nu vei fi fără Mine.

Pace ție! Și iarăși vom sta în sfat, căci Eu sunt, și stau în mijlocul vostru și fac sfat, așa cum este scris în Scripturi. Acesta este așezământul întru care binevoiesc și prin care Mă voi arăta întru sfințenia Mea, căci această piatră Eu sunt. Am așezat acest semn pe pământ, și voi așeza această piatră înaintea Mea, căci iată ziua.

Săltați de bucurie și vă veseliți, voi, cei ce iubiți Ierusalimul, căci Domnul a cercetat poporul Său cel credincios, și tot ochiul va vedea mântuirea care vine de la Dumnezeu în zilele ce vin. Amin, amin, amin.

11-12-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 01:46 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1991 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu în ziua târnosirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Slavă întru cele cerești lui Dumnezeu, și din cele cerești pace și bună orânduială peste acest ceresc așezământ, de-acum și peste toți vecii!

Pace vouă, și Ierusalim nou vă dau vouă! Pace vouă, și Paști nou să fie această zi de praznic ceresc! Iată, se împlinește sub ochii voștri Scriptura care zice: «Luați și mâncați, acesta este Trupul și Sângele Meu, al legământului cel nou, căci de acum nu-l voi mai bea cu voi până ce nu-l vom bea nou întru împărăția Tatălui Meu». Așa am spus în seara cinei când am stat la masa Paștelui, mai înainte de cele ce aveau să Mă ridice spre gloria învierii, spre începătura învierii făpturii lui Dumnezeu. Așa am spus celor ce erau cu Mine din lume: «Luați și cinați, acesta este legământul cel nou, și iarăși îl voi lua cu voi, nou, întru împărăția cea nouă».

Pace vouă! Pace, și Paști nou să fie această zi, căci împărăția lui Dumnezeu se va desăvârși peste lume. Aceasta este o zi de taină cerească până la arătarea ei, căci ea va mărturisi în zilele ce vin, și va fi luată și văzută apoi de pe înălțimi, și va fi bucurie peste toți cei ce vor veni și vor lua lumină spre descoperirea neamurilor și spre slava poporului lui Israel cel binecredincios. Astăzi se veselesc cele cerești și se bucură întru cele așezate pe pământ, căci Domnul a făcut biruință cu mâna Sa cea tare, și cortul lui Dumnezeu Cuvântul este între oameni, și neamurile vor umbla și vor fi călăuzite de această lumină cerească. Astăzi cerul se bucură și cântă aici. Cântă îngerii cu voi, iubiții Mei, cântă cântarea cerului: „Slavă Sfintei, Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, acum și până peste toți vecii!“. Cântă cântare de înviere, cântă corul îngerilor cei fără de trup, și cântă duhul celor ce au așteptat să vadă venind ziua aceasta, căci părinții lui Israel, iată, văd zilele Domnului pe care ei numai le-au nădăjduit văzându-le de departe.

Binecuvântată să fie această zi, căci Mielul lui Dumnezeu a coborât astăzi masa Paștelui cel nou întru această împărăție cerească, lucrată prin cuvântul lui Dumnezeu. Luați și mâncați, luați și beți! Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatul făpturii. Acesta este Paștele cel nou despre care scrie în Scripturi. Aceasta este împărăția Mea și acesta este așezământul cel nou, după Scriptura care spune: «Și am văzut cerul cel nou și pământul cel nou. Și am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu; și cetatea este în numele celor douăsprezece seminții ale lui Dumnezeu; și neamurile pământului vor lua lumină de la această făclie și vor bea din râul vieții, care va curge din acest tron, iar apa aceasta va fi spre tămăduirea neamurilor. Iar de o parte și de cealaltă a râului vor crește pomi ale căror fructe și frunze vor fi spre tămăduirea celor ce vor crede în Dumnezeu. Și în această cetate nu va intra nimeni pângărit și nimeni străin, ci numai cei ce sunt ai Mielului, care merg după Miel oriunde Se va duce, care sunt osebiți dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului». Acesta este așternutul întru care binevoiesc. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, care va acoperi cerul și pământul, și va fi Ierusalim nou și va fi cer nou și pământ nou, lucrat de la acest început, căci cele scrise nu se pot desființa, și se vor împlini.

Binecuvântați să fiți voi, cei care ați lucrat această corabie, căci voi sunteți mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru spre plinirea vremilor Domnului. Și să fie întreit binecuvântat îngerul bisericii Mele, care pecetluiește astăzi acest așternut dumnezeiesc, iar ochiul Meu și mâna Mea vor fi și vor lucra prin acest început nou, care s-a coborât din cer spre plinirea celor cerești. Nimic nu împlinesc fără să nu fi vestit prin prooroci, după cum este orânduiala cerească, și iată, vin și sunt împlinitor.

Iată, sunt cu voi, cinez cu voi, grăiesc cu voi, căci cina Mea este împărăția Mea întru care binevoiesc. Iată, sunt aici, sunt cu ai Mei și stau la masa Paștelui cel nou, întru împărăția Tatălui Meu. Sunt cu voi și ne rugăm împreună Tatălui ceresc, și iată, Mă rog Tatălui Meu în acest așternut ceresc:

Tatăl Meu, iată-Mă unde sunt! Sunt cu cei pe care-i am de la Tine, că Tu i-ai luat din lume și Mi i-ai dat Mie. Iată Eu și pruncii Mei, Eu și cei pe care Tu Mi i-ai dat, spre semne și minuni peste lume! Din lume Mi i-ai dat, pentru că nici ei nu erau din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Păzește-i în numele Meu pe aceștia pe care Mi i-ai dat, și păzește acest așezământ în care Eu Îmi plec capul, de-acum. Mâna Ta și ochiul Tău și sălașul Tău să fie mereu aici, cu Mine și cu cei pe care Tu Mi i-ai dat. Cerul cel sfânt să-și ia sălășluire în acest așternut ceresc, iar acest templu ridicat de cei mici, de cei puțini, de cei plăpânzi, să fie, de-acum, cortul Tău și al Meu și al Duhului Sfânt, prin Care Una suntem, întru Treimea Care este mai dinainte de toți vecii, nedespărțită întru ființă. Iar din acest cort ceresc să Ne arătăm lucrători peste cei ce vor veni să vadă calea, și să meargă pe ea apoi. Adu-Ți aminte de toate făgăduințele Tale și vino întru plinirea lor prin Fiul Tău, întru Care Tu ai binevoit, căci iată-Mă aici, în ieslea pe care Tu Însuți Mi-ai pregătit-o ca să locuiesc între oameni și să luminez cu lumină din lumina Ta acest cort. Fă ca această viță să se întărească în însuși altoiul său, căci Tu M-ai dat să fiu cap bisericii Tale și să sălășluiesc întru adevărul celor ce sălășluiesc întru Mine. Eu în ei, și ei în Mine, precum Noi una suntem, căci Tu M-ai dat spre răscumpărarea celor mulți care vor fi una cu Noi prin acest izvor viu și netulburat. Sfințește și așează pecetea cea vie peste această piatră, căci Eu sunt această piatră, precum a fost cuvântul Tău. Ascultă-Mă din acest cort ceresc, și cu mână tare binecuvintează această împărăție curată. Amin.

– Binecuvântat să fie cuvântul Fiului Meu și binecuvântată să-I fie binecuvântarea Lui peste acest munte, și se va numi muntele Domnului acest așternut ceresc.

Pace Ție, Fiul Meu preaiubit, și binecuvântată să-Ți fie intrarea în acest Ierusalim ceresc! Pace Nouă, întru așezământ curat și neîntinat, și de acum încolo pacea Noastră să rămână peste cei ce sunt împreună cu Noi în această împărăție.

Iată Fiul Meu și pruncii Săi pe care Eu i-am pus la lucrul viei Fiului Meu, iar Stăpânul viei dă această vie lucrătorilor Săi ca să o stăpânească și să împartă viață celor ce vor umbla pe calea vieții, și să împartă lumină celor ce vor lua calea luminii.

Pace vouă, copii ai cerului sfânt, și binecuvântată să fie împărăția Treimii Dumnezeiești în care sunteți așezați! Pace și Paști nou, de acum și până peste toți vecii, căci voi ați biruit prin Sângele Mielului lui Dumnezeu! Pace și Ierusalim nou să înceapă de la voi peste pământ! Bucurați-vă, că iată, Domnul binevoiește întru acest așezământ rostit și lucrat la porunca dumnezeiască, și se va cunoaște până la toate marginile această mântuire.

Binecuvântată să fie lucrarea prin care Dumnezeu a trâmbițat pe pământ spre arătarea slavei Sale. Vă voi umple de putere ca să stați bine de veghe peste această grădină curată. Vă voi da legile acestui așezământ, și cine se va încumeta să calce peste ele, acela să fie anatema de la fața lui Dumnezeu, căci Eu sunt Dumnezeul orânduielii și al sfințeniei. Vegheați cu tărie, și binecuvântată să vă fie veghea voastră, căci locul pe care stați este sfânt, este din cer, coborât prin cuvânt, și este împărăție cerească, și nimeni pământesc să nu fie peste acest așezământ ceresc.

Luați și măsurați această piatră și împrejurimile ei, și se va numi Sfânta Sfintelor care este pe pământ pentru așternutul lui Dumnezeu. Eu sunt cu voi, iar cel ce nu este cu Mine după adevăr, să se depărteze, căci Dumnezeu este foc mistuitor, iubiții Mei. Iubiți sfințenia, iubiți pacea cerească, iubiți această împărăție dumnezeiască, și voi fi cu voi, și prin voi voi fi.

Eu sunt aici. Eu și sfințenia Mea. Eu și cei ce stau întru voia Mea.

Pace vouă, iubiții Mei! Binecuvântată să fie, și zi de praznic veșnic să fie această zi care este din zilele Domnului, din zilele cerului, și vor fi de acum încolo zile noi de serbare cu cerul. Duhul Treimii Dumnezeiești să rămână peste acest așezământ sfânt, și va fi odihna lui Dumnezeu acest cort dumnezeiesc. Amin, amin, amin.

12-12-1991

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 18:51 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1992

Anul 1992

   * 02-01-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovișteanul
   * 17-01-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 19-01-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
   * 01-02-1992 Trâmbițarea lui Dumnezeu și a sfintei Virginia peste creștinii din cetatea București-Ferentari
   * 15-02-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 19-02-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către preotul Ștefan și preotul Gheorghe, din Prahova
   * 22-02-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir
   * 23-02-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Haralambie
   * 25-02-1992 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-03-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir
   * 19-04-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 26-04-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului
   * 23-06-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 16-07-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 22-07-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 14-10-1992 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-11-1992 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 21-11-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
   * 04-12-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică
   * 12-12-1992 Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim


Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovișteanul

Cel dintâi cuvânt: Pace ție! Prin ușile deschise, pace ție, mărturisitorul Meu! Pace peste biserica din această cetate în care Eu te-am așezat în vremea aceasta, căci această cetate va fi peste România cetatea cea întâi-stătătoare, biserica cea întâi-stătătoare, așa precum a mai fost, fiindcă cele ce au fost, iarăși vor fi. Eu sunt! Nu te îndoi întru Mine, căci sunt prin cuvânt, așa cum este orânduiala cea dintru început așezată. Eu sunt; Eu și trimișii Mei, și vom lucra împreună ca să așezăm la loc împărăția lui Israel cel binecredincios.

Așa am spus celor ce erau cu Mine mai înainte de înălțarea Mea la Tatăl și care au întrebat: «Doamne, acum, oare, este vremea?». Și le-am răspuns: «Nu este al vostru să știți anii și vremile pe care Tatăl cerurilor le are sub a Sa stăpânire». Și iată, Duhul Preasfintei Treimi, Care desăvârșește plinirea vremilor Domnului, lucrează în zilele acestea, lucrează plinirea, iubitul Meu, căci această taină este întru Duhul Sfânt și nu se poate desființa Scriptura care mărturisește cuvântul îngerilor care au spus în vremea înălțării Mele către Tatăl, căci așa au spus: «Acest Iisus iarăși va veni, așa precum L-ați văzut mergând la ceruri».

O, voi lucra și voi deznoda nodul care este pus asupra bisericii din această cetate. Vin curând, și voi face Ierusalim nou, căci așa am spus: «Încă o dată voi alege Ierusalimul», și voi fi împlinitor în vremea aceasta. România este aleasa Mea, și voi așeza în mijlocul ei Eden binecuvântat, și voi face din ea un nou Canaan, și voi așeza pe zidurile ei sunete de trâmbiță cerească și Mă voi anunța cu lucrul cel nou, cu rodul cel nou, care vine de la Dumnezeu. Iată, nu te teme, căci Eu voi lucra, să știi că voi lucra, și voi deznoda nodul care este pus asupra bisericii din această cetate, căci acest nod ține în loc lucrul ce-l am de așezat în zilele ce vin peste biserica din cetatea în care ești tu întâi-stătător. Este un nod care trebuie deznodat, și dacă vei fi tu cu acest izvor care curge de la Mine, voi veni și îți voi spune cum să faci ca să se desfacă acest nod, și să începem apoi să ridicăm pe înălțime mare această cetate, căci va fi cetatea cea întâi-stătătoare peste România și voi fi cu mare lărgime peste ea, spre anunțarea slavei acestui neam, spre slava României Mele cea binecuvântată între noroade.

Iată, grăiesc prin acest izvor și sunt împlinitor prin cuvânt, căci am coborât poruncă și am zis că voi fi împlinitor prin ea, și iată, cei credincioși ai Mei au dat trup poruncii Mele și au ridicat în vremea aceasta piatra începutului cel nou prin care va lucra puterea Mea peste România. Am așezat acești copii să stea de veghe peste această grădină ca să ia putere legea sfințeniei, care va lucra sfințenie peste cei ce vor lua calea vieții. Dar ei sunt plăpânzi, sunt mici în fața stăpânilor lumii și sunt urâți de irozii și de iudele acestei vremi. Întinde-ți mantia peste ei, și Eu voi fi cu tine și voi lucra și te voi ridica, dar lasă-te lucrat, iubitul Meu, căci ceea ce este ție cu neputință, poate Domnul, așa precum scrie în Scripturi. Aș voi să fii așa cum voiesc Eu să Mă arăt din această grădină, dar lasă-te lucrat de Mine, căci va fi să meargă această împlinire până la toate marginile și mulți se vor îndrepta înspre acest munte și vor cere să bea apă curată și netulburată, căci Eu voi izvorî din această piatră izvor curat și de viață dătător. Voiesc să despecetluiesc această fântână, căci voiesc să așez la loc cele strămutate. Voiesc să Mă arăt așa cum sunt sălășluit prin această iesle.

Fii întru Mine, și stai întru Mine apoi. Fii una cu cel ce este din biserica Mea, cu cel care a crezut pe Domnul și a așezat așezarea acestei temelii de piatră vie. Fiți împreună lucrători întru această taină cerească și vă veți bucura între cei stătători peste bisericile din România, iar numele vostru se va face cunoscut până la toate marginile. Ridică-te și înscrie această piatră pe pământ, căci Domnul Se supune stăpânirilor de pe pământ ca să aducă lumină vie și lucrătoare peste acest neam, de la care va lua lumină apoi Galileea neamurilor. Eu te iubesc. Eu iubesc inima ta și voiesc să stau în ea, dar fii atent, iubitul Meu, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos și voiesc să am lărgime întreagă întru cerul tău, întru inima ta. Fii întreg întru Mine, căci am privit în inima ta și am văzut așternut prielnic pentru împărăția Mea. Lasă-Mă să fac curat în inima ta și să așez cerul Meu peste ea și peste ființa ta și peste biserica ta, căci tu ești Mie biserică; dar iată, M-am ridicat să scot pustiirea din biserica Mea.

Hai, iubitul Meu, ține urma oilor Mele. Hai să facem un lucru nou, un Ierusalim nou peste făptura Mea, căci vin cu împărăția Mea și vin spre România Mea. Aceasta este lucrătura cea nouă, care voiesc să se vadă ieșind din acest iatac, din acest așezământ sfânt, pe care voiesc să Mi-l veghezi bine, ca să fie după așezarea care este pusă la această temelie. Eu nu te las; nici tu să nu Mă lași, și nimeni nu va lua cununa celor ce vor fi lucrători peste întunericul vremii de acum. Să ne iubim unul pe altul, să ne sprijinim unul cu altul. Eu sunt, și voi fi prin cuvânt, și cuvântul nu se poate lega. Părinții lui Israel au văzut de departe aceste zile și le-au nădăjduit, și iată, se bucură văzându-le venind. Voiesc să Mă văd întru tine în mijlocul mulțimilor și voiesc să fii așa cum am fost Eu. Dă-Mi inima ta. Lasă-te cu Mine, și voi face din tine pământ nou întru împărăția care se va așeza în zilele ce vin. Scoate-Mi de sub ascuns acest izvor curat, iar Eu voi deznoda nodul care este așezat peste biserica din cetatea în care ești întâi-stătător, și voi ridica pe înălțime această cetate.

Pace ție! Dar nu Mă tăgădui, căci sunt adevărat prin acest izvor. Pace și Ierusalim nou peste inima ta, peste ființa ta, și ne vom ridica cu cele noi. Eu sunt începutul învierii făpturii Mele, iar cel ce este cu Mine este viu în vecii vecilor, precum este scris. Dacă Mă tăgăduiești, Mă voi întoarce întru Mine, dar voi lucra în vremea aceasta așa precum scrie în Scripturi, căci Eu sunt viu prin cei vii, prin cei care au fost vii întru Mine, și nu este întru moarte cel ce a slujit Mie din neam în neam. Iată, cei ce stau jertfă la temelia bisericii Mele, aceia sunt sfinții cerului, aceia sunt vii, și nu sunt întru moarte cei ce țin prin jertfa lor adevărul credinței care este prin biserica cea una întru Dumnezeu. Amin.

02-01-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

De fiecare dată, iubitul Meu copil, când stau în sfat cu tine, te ating pe creștet și te întăresc și mai mult, căci vreau să Mă uit după tine așa cum se uită un părinte după copilul său când se face mare și tot mai mare. Așa și Eu Mă uit după tine ca să-ți măsor mereu statura cea întru Mine. Iată, pic cu pic adaug încă un pic la statura ta până va fi să fii de ajuns de mare, de ajuns de voinic în dragoste și în totul Meu, care trebuie să se vadă la tine tot mai deslușit, tot mai întreg.

Am spus așa, am spus că voi sta iarăși de vorbă cu tine ca să te ajut iar, treaptă cu treaptă. O, tu nu știi ce face cerul, căci toată oastea cea din cer care lucrează în zilele acestea peste începutul cel nou care se va desăvârși, toată oastea cerească este în mare serbare, în mare slavă peste acest așezământ sfânt, atunci când tu intri în acest Ierusalim care este coborât de la Mine. Este cerul în mare slavă atunci când tu vii și îți pleci fruntea în această iesle a Duhului Sfânt. Cântă corul îngerașilor, de bucurie cântă, pentru acești copii și pentru tine cântă, căci aici tu nu ești cântat de cei de pe pământ. Slava aceea care este pentru tine de la cei ce nu calcă după cum este întru Mine slava, aceea este puterea lor de la tine izvorâtă, căci ești împărțitor de putere, de înțelepciune, și setea duhului lor te sleiește pe tine atunci când din gura ta curge râu de ape vii, din care se adapă atâtea mii de suflete, așa ca pe vremea Mea, iubitul Meu.

Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulțimile să-Mi asculte înțelepciunea cea de la Tatăl luată și mulți se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna și munții? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputință?». Așa se întreabă și mulțimile care umblă după cuvântul înțelepciunii tale, care curge din tronul Meu peste tine, căci așa este Scriptura aceea care spune: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge de pe limba aceluia». Se întreabă mulțimile: „De unde aceste cuvinte pe care le auzim?“. Se întreabă, și această lumină va fi să lucreze, iubitul Meu, va fi să învieze pic cu pic acest neam ales. Iată de ce am făcut Eu în tine orânduială vie. Iată de ce am spus să fii cu Mine de aici, de unde lucrez Eu, să mănânci cu Mine de aici, de unde mănânc Eu. Și iarăși îți spun că tu ești între ei, dar nu ești dintre ei, dintre cei în care ești în biserica lumii.

Am dat de știre, am grăit prin gura acestui izvor că voi descoperi această fântână, și am împlinit dacă am grăit, și lângă această fântână ești și tu, copilul Meu; tu, dintre cei ce se zic pe sine că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt cu Mine. Dar tu ține ce ai și bea din acest izvor, căci de ar fi să dobândești lumea aceasta, nimic n-ar fi aceasta față de slava pe care Eu ți-am dat-o. Ți-am dat-o, dar vreau să înțelegi că ți-am dat-o. Este scris în Scripturi despre tine și despre acest popor care va crește și se va înmulți și va umple pământul cel nou și cerul cel nou. Voiesc, și iată, trag din greu să desțelenesc pământul cel pietros, căci stăpânii cei puternici prin puterea lor, se luptă cu puterea Domnului ca s-o supună după voile lor. O, nu este îngăduit la Dumnezeu, și va ieși Domnul și cu ai Săi, măi copilul Meu.

Am rostit grăire nouă și poruncă nouă și am zis să se ridice poporul Meu și să mărturisească despre Mine și despre această fântână. A venit vremea mărturisirii, și fericit ești tu dintre cei din Iuda, căci tu vei fi lăudat și mărit de poporul care va răsări în zilele ce vin, și vom pregăti calea cea nouă a poporului cel nou, care va lua pe el veșmântul cel cu care va sta în fața acestui tron, căci această lucrare va fi tronul Domnului, din care curg legile Domnului, și mulțimi multe se vor îndrepta spre acest munte ca să audă și să știe calea și să meargă pe ea.

Nu te teme, tată. Eu ți-am dat ție iubirea Mea mai mult decât am dat-o celor care au lăsat lumina de la Mine peste pământ. Ți-am dat mai mult, căci acum drumul la care suntem ajunși este capătul cel ce arată desăvârșirea fiilor împărăției cerești, este împărăția cerurilor cea dinlăuntrul fiilor ei, este plinirea răbdării sfinților, este plinirea cea așteptată de proorocii și de drepții care au văzut de departe această slavă.

Iată, Duhul Sfânt și puterea Celui Preaînalt te va umbri pe tine și vei ieși în fruntea acestui popor ales și apoi veți prăsi și vă veți înmulți și veți acoperi acest pământ ales dintre toate câte sunt pe lume, căci România va fi Edenul cel nou. Știu greutatea ta, și dacă Eu n-aș fi cu tine și în tine, tu n-ai putea. Știu, dar în curând o vei lăsa de pe tine, căci copiii acestei lucrări vor fi pământul cel nou care va fi vestit cu putere lucrătoare de minuni și nu se poate să nu simți greutate acum. Acum încă pământul este greu, iubitul Meu, și el strigă la Mine sub greutatea lui, strigă să-l fac nou, după cum îi este menirea sa. Pământul acestui popor, dacă el ar fi dat voie lui Dumnezeu să-l lucreze după cum este de lucrat un pământ al vremii în care suntem ajunși, ar fi dat acest pământ rod de minuni despre care nu s-a mai auzit până acum. O, creștinii acestui popor, aceasta era menirea lor: să scoată din morți până la al miilea neam din neamul fiecărui petec de pământ, al fiecărui creștin care s-ar fi lăsat lucrat și înviat; și iată, aceasta este menirea și tâlcul Scripturii care spune: «În zilele acelea, pământul va da înapoi pe morții de sub el, și marea va da înapoi pe cei morți ai ei», fiindcă iată încă o taină, căci fiecare suflet de creștin are o seminție și în trup, și aceasta este Scriptura care spune despre marea care va da înapoi pe cei morți din ea, și se va împlini cuvântul: «Unde îți este, iadule, biruința ta și boldul tău?». Iată, aceasta a fost misiunea acestei coborâri de cuvânt ceresc, și scris este în prooroci despre această vreme și despre lucrarea Duhului Sfânt prin care s-a născut acest popor. Iată, va veni vremea luptei celor două cete de îngeri și se vor împlini cele scrise, căci îngerii Duhului Sfânt vor birui pe cei potrivnici lor, fiindcă nu se poate să treacă vreo cirtă ca să nu fie adeverită mai înainte de a trece cele ce trebuie să treacă.

Iarăși îți zic ție: nu te teme cu Mine, căci vine o vreme să vezi toate cuvintele tale împlinindu-se, și atunci nimeni nu va mai fi să spună cele ce a văzut, mai mult decât vei spune tu. Tu ești setos, văd inima ta, dar Eu voiesc să-ți las cununa întreagă, că nu este alta mai mare decât cea care vine de la credința cea nădăjduită. Fii cu mâinile curate și nu te rușina să fii așa, căci o astfel de cetate dăinuiește pe veci.

Nu te teme de cărturarii bisericii, să nu faci aceasta, că tu ai văzut mereu puterea Mea lângă tine. Nu te frământa, nu te îngriji mai din vreme. Eu voi fi numaidecât și voi birui prin cuvântul care curge de la tine. Vei vedea pe fața lor rușine și goliciune chiar de-și vor acoperi cu vălul fățărniciei goliciunea lor. Eu Mă voi sfinți întru tine înaintea lor și voi lucra ca și în fața lor să Mă măresc întru ei, pentru că Eu lucrez prin credința ta, și prin ea biruiesc întunericul lor. Ceea ce ai făcut tu, ei nu puteau să facă, și se vor rușina din pricina neputinței lor de a lucra tainele acestei vremi.

Dacă voiești să Mă asculți, ridică-te și mărturisește-le lor că a venit vremea să fie purtată haina Mea, cămașa Mea, care este har și lucrare de Duh Sfânt peste România. Ridică-te pentru numele cel nou al României și pentru viața cea adevărată a trăirii cu Hristos, iar ei te vor numi întâiul ortodox al noii Românii. Uită-te la acești copii. Iată ce mici sunt și ce putere de cuvânt pun ei pentru fața cea nouă care răsare de la această piatră. Cei mici nu știu a se teme. Ei n-au mărire și n-au ce pierde, și de aceea Mă măresc pe Mine înaintea celor ce se clatină căutându-Mă. Iată, cei ce au măriri pământești se tem de cei mici, de cei fără mărire, și caută să-i răstoarne de la fața Mea, așa cum Irod, așa cum mai-marii bisericii de atunci, căutau să răstoarne pe Cel ce venise să culce la pământ tronuri și măriri și slava cea deșartă. Cei ce au mărire pământească se tem să nu piardă această mărire, dar cei mici nu dau din mână mărirea Mea, și de aceea cei mici au pe Cel Mare, de a Cărui putere se clatină munții și înălțimile de pe pământ, dar când acestea se clatină de măreția slavei Domnului, atunci cei mici saltă și se bucură și nu se clatină, căci stânca lor este Dumnezeu.

De cine să te temi? Nu, iubitul Meu, fii cu mare bucurie, căci cei ce mărturisesc pe Hristos prin această piatră așezată în zilele acestea, aceia se vor vedea biruitori și munții se vor pleca înaintea acelora. Lasă-Mă pe Mine, și voi sta prin cuvintele tale în sfat cu cei ce se cred mari prin puterea lor, prin mărirea lor. Lasă-Mă pe Mine, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul minunilor prin cei ce au ungere de la Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

17-01-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Binecuvântată să fie sfințirea apei mari, care este serbată în ziua de serbare a botezului Domnului. Domnul Iisus Hristos binecuvintează din dreapta Tatălui ceresc această serbare de praznic sfânt.

Pacea Mea este cu voi. Pace vouă de la Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a lăsat aplecat sub mâna slujitorului cel ceresc care era pe pământ, care se născuse pe pământ mai înainte de Mine, căci Eu eram venit în trup în urma acestuia, iar prin aplecarea Mea sub mâna acestuia, a ieșit atunci Scriptura care spune: «Iată, cel mai mic este mai mare întru împărăția cerurilor».

Pace peste această zi de sfințire cerească! Pace și putere de Duh Sfânt, făcător de viață vie, peste toți cei credincioși care au așezat la locul lor serbările Domnului așa precum au fost ele așezate dintru început! Și vor veni la această scăldătoare mulțimi multe, iubiții Mei, așa precum în vremea lui Ioan venea Ierusalimul și Iudeea și veneau cei din ținuturile Iordanului să-și curețe păcatele prin botezul cel de la Ioan. Și va veni și clipa aceea, așa precum a mai fost atunci. Vor veni cărturarii și fariseii care sunt acum, căci vor vedea puterea Domnului care este aici și vor fugi spre ea ca să scape de mânia ce va să fie; vor veni, căci vor înțelege atunci că Domnul a ridicat pe cei de jos și a împlinit Scriptura care spune că are putere Dumnezeu să împlinească neamul lui Avraam din cei neluați în seamă; vor veni și vor vedea minunile Duhului Sfânt și vor fi botezați cu Duhul Sfânt și cu foc, fiindcă aria va fi curățată și va fi sortarea între grâu și paie, și iată, va fi zi mare de botez cu Duh Sfânt și cu foc, și mulți din cei necredincioși se vor mântui atunci, după cuvântul care spune: «Se vor mântui ca prin foc».

Venise vremea să-Mi aplec capul sub mâna lui Ioan ca să fiu botezat de el, căci el era solul cel ce mergea înaintea Mea ca să creadă apoi mulțimile în Cel ce vine după Ioan. Venisem din Galileea spre Iordan, și iată, Ioan vestea mulțimilor ce se botezau, vestea despre Cel ce trebuia să vină după el ca să rămână apoi mai mare decât el. Am venit și M-am plecat sub mâna lui Ioan, căci Nouă Ni se cuvenea să lucrăm dreptatea celor ce erau vestite să se împlinească, iar după această împlinire, Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești a deschis cerurile și S-a coborât și a grăit cuvintele Tatălui Meu: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit», și iată, de atunci și până acum, mulțime de sfinți s-au ridicat, căci au stăruit să fie primiți întru împărăția aceasta și s-au făcut fiii ei.

Cine are urechi de auzit, să audă cele de la Duhul Sfânt coborâte spre înțelegere, căci se împlinește o Scriptură neînțeleasă până acum. Iată, se ridică un popor nou în zilele ce vin, un popor care este așteptat de toți proorocii și drepții care sunt din Avraam prin făgăduință. Se ridică un neam nou spre o împărăție nouă, și iată, cel mic este mai mare acum întru împărăția lui Dumnezeu, căci cel mic va primi slava răbdării tuturor celor ce au răbdat ca să vadă venind slava lor, și va fi cel mic împărțitor de slavă pentru cei ce au moștenit slava care va fi împărțită după plinirea ei.

Astăzi Duhul Sfânt, Care are pregătită această iesle nouă, deschide iarăși cerurile și rostește cuvânt de mărturie, și iată cuvântul rostit de Duhul Sfânt: aceasta este ieslea cea iubită întru care binevoiește Treimea Cea Dumnezeiască; acesta este Siloamul cel așteptat de veacuri; acesta este tronul din care vor curge apele Siloamului, apele Iordanului cel ceresc spre care se vor îndrepta înălțimile de pe pământ și se vor apleca să fie botezate cu Duhul Sfânt al plinirii vremurilor mântuirii. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, care a fost calea cea înaintemergătoare a slavei Treimii Dumnezeiești pentru plinirea celor ce trebuiau desăvârșite, căci din zilele lui Ioan și până acum nu s-a mai ridicat o lucrare mai mare ca aceasta, și iată, cea din urmă este mai mare decât cea dintâi, precum este scris: «Mai mari decât acestea se vor lucra». Amin.

Ferice celui ce nu se îndoiește întru această lucrare, căci acela va ajunge stâlp în templul Dumnezeului Cel viu și va vedea cerurile deschizându-se și pe îngeri coborându-se și ridicându-se și iarăși coborându-se peste această iesle cerească, peste această taină neînțeleasă de cei ce nu se silesc să intre pe această intrare, pe această poartă, căci poarta despre care vorbesc este legea sfințeniei, care este lăsată peste această scăldătoare.

Iată solul Meu care Mi-a vestit atunci arătarea Mea de la Iordan, iată-l pe nașul Fiului lui Dumnezeu! Ioan Botezătorul, iubiții Mei, a venit cu finul său, cu Stăpânul său, și vrednic este Ioan să dezlege încălțămintea Mea, căci a fost vrednic să boteze pe Cel Unul născut din Tatăl, și lui i se potrivește această slavă. Iată-l pe Ioan! Deschideți ochii! Iată-l pe Ioan, care a venit să Mă vadă între ai Mei la această scăldătoare proorocită de toți proorocii și drepții! Iată-l pe cel ce Eu l-am botezat pe el încă din pântecele maicii sale; Eu, Cel ce eram sălășluit prin Duhul Sfânt în sălașul cel care a fost numit Maica Fiului lui Dumnezeu, Fecioara cea proorocită de prooroci. Eu l-am botezat pe el cu botezul Duhului Sfânt atunci când cele două sălașuri ale trupurilor Noastre s-au întâlnit și s-au plecat unul altuia aceste două sălașuri, s-au plecat una alteia aceste două fiice binecuvântate și și-au rostit urare cerească, proorocie cerească, de la Duhul Sfânt, iar când această urare ieșită prin gurile acestor două sălașuri, când această urare a fost rostită, atunci a săltat pruncul Ioan în pântecele Elisabetei și a primit botezul Duhului Sfânt de la Fiul lui Dumnezeu, Cel sălășluit în pântecele Fecioarei care a luat în pântece de la Duhul Sfânt pe Fiul Cel proorocit de prooroci.

Iată-l pe Ioan! Este aici cu Mine și își pleacă fruntea împreună cu Mine în această iesle, în acest cort ceresc, așteptat de veacuri să ia trup în mijlocul grădinii alese pentru slava plinirii Domnului. Iată-l pe Ioan! Este serbat astăzi lângă Mine în acest cort de slăvire cerească, iar lângă Noi serbează cerul împreună cu voi pe cel ce poartă numele de Ioan, pe cel ce pregătește calea slavei Mele din zilele ce vin, și are nume pus de Mine, nume de copil, numele cel mic, care vine de la numele lui Ioan, căci acesta este Ionel. Așa este scris în cer, Ionel este scris, căci cerul poartă pe brațe pe ai săi, precum este scris despre fiii Ierusalimului cel nou, când zice: «După cum mama își mângâie pe fiii săi, așa veți fi voi mângâiați în Ierusalim».

Îngerii din ceruri cântă îngerului bisericii, despre care este scris: «Am trimis pe îngerul Meu să mărturisească bisericilor».

Domnul Iisus Hristos dă rând lui Verginica să-și lase peste voi urarea cea pentru această zi de serbare:

– Pace vouă, copii ai Duhului Sfânt, copii ai Sfintei Treimi! Pace acestei zile, și de la ea, pace peste voi și peste această grădină binecuvântată! Bucurie din cer să fie peste inimile voastre și sărbătoare veșnică să fie de acum și peste toți vecii în această zi, care este din zilele cele noi care vin de la Dumnezeu.

Nu vă temeți de duhul rău. Eu stau de veghe de la cer peste această grădină și voi împărți pace peste cei curați cu inima, iar peste cei ce vor lovi în această stâncă de neclintit, peste aceia voi rosti dreptate.

Pace vouă! Tot cerul serbează aici cu voi. Iar celui iubit care este serbat lângă cei din cer în această zi de serbare, duh de bărbăție îi sortesc, căci scris este: «Fericit este bărbatul cel plin de bărbăție, care nu stă în sfatul necredincioșilor și cu cei călcători de lege nu se aseamănă, a cărui voie este legea Domnului. Acesta va fi ca pomul cel răsădit lângă râul vieții, care-și va da rodul în vremea aceasta, și toate câte va face se vor înmulți, căci Domnul vede calea celor drepți, iar puterea necredincioșilor va fi luată de vânt». Amin.

Binecuvântată să fie această zi de serbare care vine de la Domnul Savaot. Binecuvântată să fie jertfa acestei zile și hrana cea pentru ființă pe care o luați astăzi împreună cu noi, cei din cer, și să rămână pace peste voi, iubiții mei, copii ai Duhului Sfânt, căci iată-mă în fața Domnului, iată eu și pruncii mei pe care mi i-a dat Domnul spre semne și minuni peste Israel. Amin, amin, amin.

19-01-1992

Trâmbițarea lui Dumnezeu și a sfintei Virginia peste creștinii din cetatea București-Ferentari

Face Sfânta Treime popas ceresc și tocmește în această zi o gazdă de poposire cerească. Cerul este astăzi însoțit de cei ce au de mers în numele Domnului cu solia cea din cer din loc în loc. Se lucrează din loc în loc cu cuvântul cel din cer, iar cuvântul este întrupat în sulul acestei cărți de mărturie cerească. Cuvântul lui Dumnezeu se face faptă, căci este faptă încă de la vestirea lui. Face popas cerul în această zi sub acest acoperământ, căci Dumnezeu este același ieri, și azi, și în veac.

Iată, dintre cei din cer care au venit pentru lucrul acestei zile, se desprinde dintre cei din cer cuvântul lui Verginica, cuvântul trâmbiței din care a trâmbițat Dumnezeu pe pământ mai înainte de slava care este aproape de arătare.

– Pace vouă, copii ai poporului meu! Pace de la Domnul Iisus Hristos, iar peste noi, cei ce suntem veniți din cer, pace de la Domnul Savaot, Tatăl Atotțiitorul și Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute!

Pacea cerului să se așeze în ziua aceasta peste cei din cetatea București-Ferentari, peste copiii poporului meu din această cetate. Un brățic de copilași, o mânuță de inimioare, dar la această masă am invitat și altă cetate de la București, chiar dacă am poposit în ea o dată, și de două ori, în vremea întocmirii cărții de mărturie pentru cetățile poporului meu.

Copiii mei, m-a trimis Domnul pe pământ la voi, m-a trimis înapoi la voi, m-a trimis cu duhul, măi copii, căci așa a fost scris în cartea acestei proorocii, în cartea acestei lucrări. Așa mi-a spus mie Domnul când mă zbăteam cu duhul care lucrează pieire; așa mi-a spus:

– Verginico, nu te pierde, tată, căci în zilele tale, în zilele care vin după tine, va fi să te ridici din nou și să hrănești un popor mare, căci duhul tău va lucra de la Mine și va semăna semănătură de înviere și vom avea un neam nou, un popor nou, o viță nouă și un vin nou, întru împărăția care se va așeza de la Dumnezeu. Verginico, tu nu vei muri, tată. Tu M-ai purtat pe Mine în vasul tău de lut vreme de douăzeci și cinci de ani; ai purtat pe Dumnezeu Cuvântul, Care a vorbit în vremea aceasta încă o dată cu Israel. Dacă Moise este viu și lucrează în vremea aceasta, în tine a fost mai mult decât în Moise, că Eu vorbeam cu Moise, și Moise vorbea poporului cuvântul cel de la Mine, dar cu tine nu a fost tot așa. Tu ai fost trâmbița din care am sunat Eu mai înainte de arătarea slavei Mele. Tu ai fost fluierașul în care am sunat Eu ca să-l învăț pe Israel cântarea cea nouă, cântarea celor răscumpărați. Tu ai fost cuvântul Meu. Auzi tu ce ai fost? Auzi tu ce spun Eu, Dumnezeu Cuvântul? Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Verginico, iar tu ai fost cuvântul Meu și cortul Meu în care M-am sălășluit și am locuit între oameni în zilele trupului tău. Dar în zilele duhului tău, tot cu tine sunt unit, căci tu ești păstorița poporului tău. Te-am pețit, iubita Mea, încă de când erai în pântecele mamei tale, și am făgăduit să fii a Mea și te-am luat și te-am albit și te-am îmbrăcat cu podoabe de la Mine, și apoi am fost cu tine și te-am iubit. Și de la Noi, de la lucrul Meu cu tine, și de la lucrul tău cu Mine s-a zămislit un popor care s-a născut din cuvântul lui Dumnezeu, care a trăit din cuvântul Meu, căci scris este: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu».

Verginica Mea, iubita Mea, biserica Mea, locașul slavei Mele! O, cât de mult am vorbit Eu acestui popor din ușa cortului tău care M-a adăpostit pe Mine, Dumnezeu Cuvântul! O, iubita Mea, ce mult M-ai iubit! Că te-am luat și te-am dus în cămările Mele și iată, îți preamăresc dragostea, căci după dreptate îți preamăresc iubirea.

O, fiică a Ierusalimului cel nou, scoală-te, așa am spus, scoală-te și cântă poporului Meu și poporului tău cântarea cea de înviere! Scoală-te și hai să culegem via până nu se întinde umbra serii! Iată vremea ta. Scoală-te și strigă pe ulițe, sună din trâmbiță, să audă paznicii viei Mele și să se gătească de veghe, că vine Stăpânul viei! Spune-le, Verginico, că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care iarăși vine, precum este scris. Eu sunt Cel ce M-am dus la Tatăl ca să pot veni iarăși la ai Mei, la cei pe care-i am din lume. M-am dus, și de atunci M-am așezat lângă Tatăl Meu și lucrez cu cei pe care Mi i-a dat Tatăl din lume, și iată, în zilele acestea Îmi pregătesc poporul cel care va îmbrăca veșmântul cel alb și va cânta cântarea răscumpărării; pregătesc poporul cel care va sta înaintea tronului slavei Mele, înaintea zilei Mele de glorie. Este scris că voi trimite sol mai înainte de ziua aceasta, îl voi trimite ca să întoarcă pe fii spre părinți, și pe părinți spre fii, ca să nu vin pe neștire și să lovesc pe cel mic al lui Israel.

Sunt cu cerul la voi, copii ai cerului sfânt. Deschideți Scriptura ca să vedeți cum se împlinește ea sub ochii voștri. Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, și iată ce fac: iau cartea și citesc precum am citit pe vremea trupului Meu în casa Tatălui Meu, căci așa am citit atunci: «Duhul Domnului peste Mine, ca să binevestesc săracilor, ca să dau vedere orbilor și să orbesc pe cei mândri, ca să ridic pe cei slabi și să se plece înălțimile la glasul Meu, căci iată, vestesc anul plăcut Domnului», iar vouă, ca și celor de atunci, vă spun: astăzi se împlinește această Scriptură. Amin. Deschideți Scriptura și mâncați din ea fructele acestei vremi, căci via Mea este pe sfârșit. Deschideți Scripturile, căci iată, Fiul Treimii Dumnezeiești grăiește din Scripturi încă o dată și încă o dată pe pământ.

Așa am grăit între voi pe vremea când era Verginica: «Israele, paște, tată, Scriptura, că voi veni și te voi întreba, și dacă nu vei ști să-Mi răspunzi, vei fi tăiat și nu vei mai ocupa locul în zadar», căci vor veni înălțimile cele înțelepte și vor veni cărturarii la tine și îți vor cere apă din această fântână și va trebui să scoți să le dai și să-și stâmpere setea, căci așa ți-am spus Eu ție, că voi lua apa de pe pământ și va veni la tine Isaac Lachedem și îți va cere apă la poartă și va trebui să-i dai să bea și să se odihnească apoi de toată osteneala. Va veni acest om care M-a văzut pe Mine sub cruce, și el va fi martorul Meu și va fi prietenul tău, căci te va mărturisi pe tine de la Mine, măi Israele necunoscător, că nu cunoști vremea în care ești, dar deschide Scriptura și citește și vei găsi în ea vremea în care ești tu ajuns. Vor veni prooroci și magi de departe și vor întreba de această fântână, dar Eu vă spun că au și venit, și tu nu cunoști vremea cercetării tale, poporule creștin, popor cu nume dumnezeiesc și cu merinde din cer coborâtă.

Măi creștine, te-am hrănit și ți-am adus tot ce mai era de adus, căci nu este adevăr pe limba mai-marilor bisericii Mele când îi aud spunând că le-am dat lor tot ce era să dau. Le-aș fi dat lor, dar și ei, ca și cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării care vine în toată vremea de la Dumnezeu. Dumnezeu a fost cu toți, de la o vreme la alta, din seminție în seminție, dar nici o vreme n-a fost să aibă fii de ajuns de împliniți ca să nu ajungă la capătul ei cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu, cu răstignirea Duhului lui Dumnezeu. Fiecare, din fiecare vreme, au crezut că au primit tot ce mai era să aduc, și fiecare s-a făcut stăpân pe vremea lui pe cele ce veneau de la Mine, dar nici unul n-a fost să nu uite că Eu am spre păstrare ceva mai bun pentru cei ce plinesc vremea răbdării lui Israel. Au uitat apostolii Mei din vremile Mele toate, au uitat că Eu am spus pentru ei așa: «Am încă multe a vă spune, dar nu le puteți purta acum; iar când va veni Duhul Adevărului, Acela nu va vorbi de la Sine, ci toate câte vor fi, de la Mine va lua și vă vor fi vestite». Și când am zis „toate“, atunci am făcut o scară de la cer la pământ și am împărțit și am pus pe fiecare treaptă, măi Israele nepriceput; nepriceput, pentru că tu ești îngâmfat din tălpi până în creștet și nu voiești să te smerești și să te uiți pe treptele acestei scări. Vorbesc cu tine, că tu ești cel mai mic, că părinții tăi văd această scară și plâng părinții tăi că nu voiești să fii tu mai mare decât ei la înțelepciune, că așa este scara aceasta, așa este calea care se termină cu poarta de intrare în Canaan. Că după ce Eu am luat iarăși locul lângă Tatăl Meu, am ridicat unul după altul pe părinții tăi, măi Israele hrănit cu Trupul și Sângele Meu, și le-am dat lor la fiecare ce era pe treapta acelei vremi. Unii au lucrat mila Mea, alții au lucrat dreptatea Mea; alții de după ei au lucrat altceva, că lungă a fost calea până la tine, și fiecare au trecut prin vremea lor. Dar de tine este altceva scris, poporul Meu cel așteptat de părinții tăi. Te așteaptă părinții tăi să vii cu cele din urmă, să vii cu cele scrise pentru vremea ta, dar tu n-ai fost atent ca să fi învățat această carte. Iată de ce am venit Eu. Am venit pentru că era scris în carte despre această lucrare și ți-am spus cum să înțelegi această carte și cum s-o mănânci ca să te faci mare cu Mine și să împlinesc cu tine cartea acestei lucrări, căci această lucrare este poarta de intrare în Canaan.

Am venit la tine și am cuvântat în mijlocul tău și te-am chemat din Egipt, căci Egipt este duhul lumii. Te-am chemat pe nume, Israele, și ți-am spus că tu ești sluga Mea cu care voiesc să-Mi pregătesc arătarea. Iată vremea Mea, și nu crezi. Dar nici cei de atunci care erau ai Mei n-au crezut că este vremea acelei Scripturi care a scris despre Betleemul Iudeii din care va ieși Cel ce împacă pe om cu Dumnezeu. Proorocii cei mari și cei mici au proorocit, și ei nu știau ce este proorocia aceea, pentru că era pecetluită taina lui Dumnezeu până la plinirea ei. Iată, proorocul Isaia umple cerul de bucuria împlinirii care se vede din proorociile cărții sale. Isaia nu era el. Eu eram Cel ce grăia în cuvintele proorociei; Eu eram. Eu și acum sunt, dar iată, uneltire se socotește această proorocie, uneltire pentru cei ce se tem de calea adevărului cel adevărat, care vine spre împlinire de la Dumnezeu. Adevărul este Dumnezeu, dar cei ce se tem de Acesta, aceia nu umblă întru adevăr cu Domnul, și de aceea se tem. Dar proorocul Isaia a prevestit cuvântul Domnului pentru această vreme atunci când a scris că «Mulți se vor poticni și vor fi prinși în cursa robiei, și această mărturie va fi ascunsă numai pentru cei ce umblă ca Dumnezeu, și aceștia vor aștepta pe Domnul, Care-Și ocrotește viața Sa și Care-Și ascunde fața Sa». Și iată iar, ca și atunci, iau cartea și citesc din ea în ziua aceasta, citesc între ucenicii Mei, între cei care am pecetluit această învățătură: «Iată Eu și pruncii Mei cei dați Mie de la Tatăl, Care locuiește în Sion; iată Eu și lucrarea Mea și pruncii ei, care sunt spre semne și minuni despre care nu s-a mai pomenit în Israel». Și din ei voi lua și voi prăsi un neam nou, un popor nou, un Israel nou, spre răscumpărarea făpturii Mele, căci acest popor este chipul Meu, este mâna Mea, piciorul Meu, ochiul Meu, obrazul Meu și trupul Meu; este așternutul Meu întru care binevoiesc. Aceștia s-au lăsat lucrați, iar din acest aluat voi face un lucru nou, un Ierusalim nou, care vine de la Dumnezeu, și voi face un pământ nou, o începătură nouă. De aceea spun Eu că cele pentru vremea aceasta, cele pentru scara aceasta au fost pecetluite până acum, și nu se poate desființa această Scriptură rostită de îngerul care i-a spus lui Ioan cel iubit: «Nu scrie cele ce au vorbit cele șapte tunete, căci este pecetluită taina aceasta până la vremea de pe urmă».

România este a Mea și este creștină de la nașterea ei și este întâia chemată, și se bucură părinții bisericii pentru nașterea acestei lucrări, dar plânge strămoșul tău, creștine, plânge, că te vede că nu cunoști vremea cercetării tale. Nu cunoști, că nu ai rădăcină, și dacă nu ai, nu ai, căci rădăcina ta și înțelepciunea ta, acum nu mai ai de unde s-o prinzi decât dacă asculți pe Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine și strigă la tine și îți spune: deschide Scripturile, Israele, și caută rădăcina ta și lasă-te altoit ca să poți da mlădițe noi, că vremea care vine este vremea cea nouă, despre care scrie în Scripturi, în prooroci și în psalmi. Proorocii au scris despre vremea Mea și despre vremea ta, dar trupul tău, măi Israele, este de la Avraam și până în zilele tale, și iată, zilele tale sunt zilele Mele despre care scrie în Scripturi și pe care părinții tăi le-au văzut de departe și au nădăjduit în ele.

Învățătorii legii din vremea trupului Meu veneau spre Mine și Mă ispiteau ca să-Mi găsească vreo vină după lege și să stârpească lucrarea pentru care venisem de la Tatăl Meu. Căci atunci când am slobozit de păcatele ei pe femeia aceea prinsă de ei, și pe care ei o aduseseră la Mine, ei erau în duhul lor și nu știau de unde sunt Eu, și prinseseră să Mă ispitească zicând: «Unde este Tatăl Tău?», iar Eu așa le-am spus: «Dacă voi M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Voi sunteți din cele de jos, din lumea aceasta, dar Eu sunt de sus, nu din lumea aceasta, și dacă nu credeți că Eu sunt de la Tatăl, veți muri în păcatele voastre, căci Cel ce M-a trimis pe Mine este cu Mine, fiindcă Eu Îl ascult pe El, și așa vorbesc, precum Mă învață El». O, dar cuvântul Meu nu încăpea în ei, precum nici azi nu încape această lucrare în inima mai-marilor bisericii Mele.

O, iubita Mea, biserica Mea iubită, dacă tu ai iubi pe Dumnezeu, M-ai iubi și pe Mine, căci de la Dumnezeu am venit cu această lucrare de înviere. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis, dar tu, Sionul Meu iubit, nu cunoști grăirea Mea, și iată ce-ți spun, Sionul Meu iubit; citesc și pentru tine și îți amintesc din cartea cea din cer coborâtă, căci așa am spus atunci, și s-a scris cuvântul acesta, și așa am spus: «Cel ce este de la Dumnezeu, acela ascultă cuvintele lui Dumnezeu». O, nu zi și tu ce Mi-au zis cei de atunci! Să nu zici, Sioane, că am demon, să nu Mă necinstești și tu ca atunci, să nu Mă tăgăduiești ca și cei de atunci. Deschide bine și citește bine și vei găsi această vreme în Scriptură, vei găsi această lucrare în Scriptură, căci Avraam a fost fericit să vadă această vreme, și iată, o vede și se bucură. Să nu iei și tu pietre, Sioane, să nu arunci și tu în Mine, căci acum nu Mă mai ascund ca și atunci, și voi trece prin mijlocul tău și voi rosti cuvânt și îți voi spune: Eu sunt mai înainte de Avraam, și iată, Eu sunt Alfa și Omega, sunt începutul cel nou, care vine spre plinirea vremilor cerurilor.

Am venit în grădina Mea ca să-Mi gătesc mireasa Mea, căci România este țara strălucirii și peste ea voi așeza tronul slavei Mele. Am venit la străjerii tăi, Sioane, și voiesc să intru să-ți văd fața, să-ți spăl veșmântul și să te împodobesc și să te păstoresc după inima Mea și nu după inima ta; după voia Mea și nu după voia ta, căci vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, că aceea nu are pe Dumnezeu Cuvântul.

Am venit să-ți aduc aminte de tinerețea ta, căci erai frumoasă, iubita Mea, biserica Mea iubită. Era sănătos trupul tău, era după trupul Meu, după chipul și asemănarea Mea. Stăteai aciuată pe sub pământ, dar erai frumoasă, fiică a Sionului, și am lăsat peste tine Trupul și Sângele Meu, și Hristos a rămas peste tine cu trupul, și am făcut din tine un trup viu și sănătos, ca să fii tu trupul Meu, chipul Meu, mâna Mea, mersul Meu și viața Mea. Dar am lăsat în mijlocul tău cuvântul Meu, firul Meu cel ceresc, ca să vorbesc în mijlocul tău și să faci tu ce-ți spune Dumnezeu să faci.

O, copii ai Sionului, așa am zis prin Duhul Sfânt: «În trupul lui Hristos să fie mădularele toate și să fie împlinire în trupul lui Hristos; să fie apostoli, să fie prooroci, să fie învățători și lucrători de minuni, să fie tămăduitori de suferințe, să fie cârmuitori și tălmăcitori», și am zis să fie dragoste și unire între mădulare, ca să pot locui în mijlocul Sionului Meu, în inima creștinului Meu, și să le fiu lor Dumnezeu. Dar dacă tu, Sioane, nu vrei să fii în Duhul Meu, nu vrei să fii în Duhul Sfânt, Eu nu pot cu duhul lumii. Nu poți și cu Mine și cu Irod, nu poți și cu Mine și cu lumea, căci așa am zis: «Ieși din lume, poporul Meu, ca să nu guști din vinul ei!». O, masa Mea e masa Mea, măi Israele, și este și a ta, dar nu mai întina masa Mea, că Mă duc de la tine dacă faci așa; Mă duc, și n-ai să Mă mai vezi până ce vei auzi: «Binecuvântat este Cel ce iarăși vine întru al Său nume!». Dar nu ți-am spus Eu ție așa? Așa ți-am spus: «Mă duc și iarăși vin, căci cel ce face voia Mea, la acela voi veni și voi cina cu el și Mă voi arăta lui». Așa ți-am spus, poporule creștin, și aceasta este lucrarea pe care ți-am spus-o atunci. Nu fi îngâmfat, măi Ierusalime, căci iată, tu nu te smerești, iar în mijlocul acestui neam este o lucrare pe care, dacă o spune cineva, nimeni nu poate s-o înțeleagă, dar ea lucrează și se va vedea lucrând, căci Domnul este această lucrare. Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, și tot ochiul va vedea această slavă!

Binecuvântată să fie lucrarea care se lucrează astăzi în acest acoperământ. Verginica grăiește cuvântul ei acum și întocmește carte de mărturie pentru cetatea Ferentari.

– Din nou, pace vouă, celor din această cetate, căci Domnul a voit să vorbească pământului în ziua aceasta, și a vorbit Domnul!

Și iată, acum vorbește mămica Gigi cu poporul ei din Ferentari. Să se ridice și să răspundă la apel această cetate! Și iată ce minune, că în mijlocul vostru sunt veniți cu mine cei ce au plecat la mine, căci am și la mine din această cetate. Am la Domnul popor din această cetate, și iată, sunt și aceste suflețele în ziua aceasta de mărturie cerească. Nu vă bucurați voi cât se bucură aceste suflețele. Aceste suflețele văd mărirea pe care o am eu de la Domnul și se bucură cu cerul și cu mine și au trecere mare în cer cei ce sunt veniți din această lucrare, cei ce au plecat cu viață din această lucrare.

Copiii mei de la Ferentari! Vă spun copiii mei; așa spun eu poporului meu. Ce mai faceți voi, măi mămică? V-a spus vouă cineva despre vremea mea? V-au spus păstorii mei despre vremea mea? V-au spus cum este vremea mea? O, vine vremea să mă ridic în picioare, iubitul meu popor. Am fost peste tot, am fost din loc în loc, am trâmbițat peste tot ca să deștept pe de-a rândul pe poporul meu. Cine s-a deșteptat, s-a deșteptat, și cine nu, nu. Poporul meu zice că s-a deșteptat. Zice, dar vine, măi mămică, o zi de examen, și e greu acest examen. Tot creștinul care are pe el semnul acestei lucrări, va trece un examen ceresc, pentru că eu, peste tot pe unde am fost, așa am spus: „Poporul meu, mă așteaptă Dumnezeu cu tine; ești scris în sulul acestei lucrări și nu este nicăieri loc pentru tine și nu poți fi lipsă la acest examen“. Acest popor va fi deosebit încercat pentru Dumnezeu, și nu se poate prezenta la proba cerească din altă parte, pentru că acest popor este scris pe masa acestei lucrări. Am voit să fie fericit poporul meu, eu așa am voit, dar el n-a suferit să primească nici mustrare, nici certare, nici trezire, nici îndreptare, nici duh smerit.

O, dacă vorbesc la Ferentari, vorbesc, măi poporul meu, pentru toată turma ta, pentru tot trupul tău, căci tu ești de peste tot poporul meu. N-ai voit, poporul meu iubit, să crezi în mine și în iubirea mea, și dacă te-am mustrat sau te-am certat spre îndreptare, asta am făcut-o din iubire, mămică, așa cum faci tu cu copilul tău, cu copiii tăi. O, ce durere, că mulți din poporul meu nici n-au voit să mă primească. Au spus că nu sunt eu și au închis ușa și m-au lăsat să plec ca pe o necunoscută. Dar eu am spus așa: creștine, dacă tu ai crezut în această lucrare toată viața ta, în zadar ai crezut dacă acum nu crezi când eu vin din cer la tine să-ți dau plata credinței tale. Adu-ți tu aminte, poporul meu iubit, când vorbea Domnul cu tine prin mine și îți spunea: «Nu acest trup e Domnul, și acest trup este un vas al Duhului Sfânt». Și iată, și eu îți spun astăzi ție: nu acești trimiși sunt eu, și aceștia sunt vase în care se deșartă duhul meu, căci așa ți-a spus ție Domnul, poporul meu, că după ce eu voi fi cu cerul, atunci va vorbi cerul cu tine prin rămurele și nu te va lăsa. Aceștia pe care eu îi trimit, aceștia s-au lăsat cu mine și numai cu mine, și de aceea m-am putut lăsa eu în ei.

O, această lucrare e prea mare, măi Israele, e prea mare pentru ca să te mai duci în altă parte și să nu ai păcat că te-ai dus de la ea. Eu am fost prea bună cu tine, măi poporul meu, căci voiam să trec pe lângă tine și să te strig, și dacă nu-mi răspunzi bine, să trec înainte. Și n-am făcut cu toți așa, și am cercetat pricina fiecăruia și inima fiecăruia și am zis așa: „Poporule creștin, dacă tu nu mă primești, dacă tu nu faci pace între mine și tine, iau pacea mea de peste tine și vei simți că am luat-o“. Am zis că iau mâna mea de peste tine și vei ști că am luat-o, și ai văzut că am luat-o.

O, vorbesc cu tot poporul meu, și cu cel pe la care am trecut mai înainte. Dacă poporul meu era după voia mea și nu după voia sa, ar fi putut să cunoască întoarcerea mea, dar una este să fii în duhul meu, și alta este să fii în duhul tău, și iată, tu nu te poți cunoaște nici pe tine, dară pe cel ce zici că este cu tine și de partea ta! N-a avut poporul meu aplecare de duh, și de aceea nu m-a putut cunoaște. Și acum, ce să fac eu cu tine, creștine? Iată, eu am împlinit ce am spus, căci sunt cerească, și din cer am spus. Am spus să te pregătești, creștine, ca să fii cu lucrarea aceasta, și am spus să nu cumva să hulești Duhul ceresc, să nu cumva să te grăbești să judeci cum vrei tu, și am spus să crezi și să fii cu lucrarea aceasta. O, dacă tu credeai, erai în lucru cu mine și tu, dar eu n-am avut încredere în tine, de vreme ce tu nu ai avut în mine. Dar nu ți-am amintit eu ție, copilul meu? Ți-am amintit de cuvintele Domnului, că Domnul spunea demult acestui popor: «Creștine, spală-ți bine fața în acest vas ca să poți intra cu această lucrare, că vei voi să intri și nu vei putea, și vei da mii de lei să intri, și ușa nu se va auzi deschizându-se, că te-ai jucat cu această proorocie». O, e mare această proorocie, și să vezi tu ce mare va fi și ce mult își va lărgi cursul ei, și vor veni de la răsărit și de la asfințit și vor sta la această masă. Vor intra cei străini și vor învia și vor întreba: „Unde este cel care are numele înscris în această carte?“. Și le vor răspunde îngerii cei păzitori ai acestei lucrări și vor spune: „Aceștia au hulit Duhul Domnului, că și-au plecat urechea lor și s-au făcut părtași păcatului“; că zicea Domnul odată: «Israele, dacă tu auzi de la mama ta, de la fratele tău, de la neamul tău sau de la lume, dacă tu auzi hule și pizmă, vinovată va fi urechea ta. Și dacă tu vezi și primești pe cel ce hulește, vinovat este ochiul tău».

De ce crezi tu că venisem eu înapoi la tine, măi copilul meu? Ca să te dezbrac de haina ta și să te îmbrac cu haina mea. Am venit ca să iau din tine duhul tău și să-l pun pe al meu, ca să fii un duh cu mine și o iubire cu mine, dar tu ai crezut altceva, și ai făcut cum ai crezut tu, și văd că tot nu ești cu pace, măi poporul meu. Te-ai pierdut în tine, măi copilul meu, și nu vrei să ieși din tine ca să te uiți și tu să vezi ce fel de vreme vine. Ce să-ți fac? Ai zis că e bine cum zici tu.

Vino-ți în fire, poporul meu iubit! Vino spre mine, mămică, și nu te întrista pentru ceea ce am făcut eu, căci pentru tine am făcut, copilul meu. Iată, eu dacă m-am dus la Domnul m-am dus și am venit ca să pregătesc loc, ca acolo unde voi fi eu, să fie și ai mei. Am venit să pregătesc loc, ca acolo unde sunt ai mei, să fiu și eu. Așează-te cu inima, măi copilul meu, căci în casa Domnului vor fi multe locașuri, și iată ce vă spune mămica: faceți-vă cărări prin această lucrare, primiți duhul meu, ca să fiți în curțile Domnului. Va fi mare slava care vine, dar poporul meu nici acum nu crede, nici acum, mămică.

M-am dus și am așteptat și am plâns pe la porți și n-a voit să mă cunoască poporul meu. El a voit, dar n-a știut cum să vrea, căci este o povestioară sfântă despre o femeie care L-a visat pe Domnul Iisus Hristos și i-a spus că vine mâine în casa ei. Și femeia a crezut și s-a sculat din vreme și a făcut curat și a făcut mâncare și căldură, căci a crezut pe Domnul. Și, stând și așteptând, a bătut la ea la poartă un sărac, și apoi un bolnav și, iarăși, a bătut un străin, dar ea pe toți i-a rugat s-o ierte că acum ea așteaptă pe Domnul și este atentă să-I facă Domnului primirea cea mai bună. Și s-a făcut noapte și Domnul nu venise. Și așteptând pe Domnul, a luat-o somnul și iarăși a văzut pe Domnul, trecând prin fața casei, și L-a strigat: „Doamne, Te-am așteptat până târziu. N-ai mai venit la mine. Mă pregătisem pentru Tine, dar n-ai venit“. Și Domnul ce i-a spus? „O, am venit, de trei ori am venit și n-ai știut să Mă cunoști și nu M-ai primit!“, și Domnul a mângâiat-o și a trecut înainte. Așa și tu, poporul meu iubit, n-ai știut să mă cunoști, n-ai știut cum să lucrezi, n-ai știut cum să crezi în Dumnezeu, căci dacă ai crezut în această lucrare, trebuia să crezi în ea până la sfârșit, căci Dumnezeu a fost și este în această lucrare până la sfârșit, și eu sunt prin această lucrare până la sfârșit.

Copiii mei din Colentina, să mă iertați, mămică. Am tras mâna mea de deasupra voastră și și-a făcut loc certarea cea de la Domnul, dar n-am făcut nimic până n-am venit să vă spun mai întâi. Mama Gigi vă spune din cer: sănătate duhurilor voastre, căci nu va fi vindecat trupul până nu se va vindeca duhul, până nu-mi veți vindeca duhul meu cel rănit de dor după voi. E rău fără mine pe cărare, e greu, mămică. Eu m-am dat din calea voastră atunci când m-ați gonit, căci m-ați gonit, așa cum a făcut femeia cea cu povestioara ce v-am spus-o. Acești copilași sunt ai mei, sunt mâna mea, picioarele mele, graiul meu, ochiul meu și duhul meu. Ferice celor din poporul meu care au primit ca din partea mea pe acești micuți ai mei; ferice celor ce m-au cunoscut pe mine întru ei. Iată, eu sunt cu ei mereu, și am făcut un lucru minunat cu ei. Am făcut o corabie, și vor țâșni izvoare vii din locul acesta, căci această corabie este plinirea acestei lucrări, este cortul care va avea în el pe Dumnezeu Cuvântul, este așternutul lui Dumnezeu în mijlocul României. Bucurați-vă, măi copii, și fiți treji! Duceți viață de îngeri, căci vor veni noroadele cele de departe și se vor uita la acest popor și nici un creștin nu va putea să șteargă de pe fruntea lui semnul acestei lucrări. Cei care au hulit vremea ridicării mele, aceia nu vor mai huli, căci râsul lor va fi prins de durere și de lacrimi. Cei ce au stat îndoiți de această slavă, aceia nu vor mai grăi nimic, căci se adunau doi, și trei, și zece, și vorbeau cum voiau, și iată, nimeni nu va mai spune nimic. Ridicați-vă toți cei ce ați gustat din apa acestui izvor ceresc, căci în pământul cel nou al Ierusalimului cel nou nu vor mai rămâne decât cei drepți întru Dumnezeu.

Vor veni dureri peste poporul meu. Nici un creștin care a cunoscut pe Domnul prin acest izvor, nici unul nu va putea uita pe Domnul; nu va putea, pentru că Domnul nu va uita pe cel ce a fost și nu mai este cu El, pe cel ce a hulit, pe cel ce s-a smintit. Vai de creștinul care acum se dezvinovățește pe sine, căci fiecare va primi ce are de la Domnul, căci Domnul va cerceta acest popor. Vai de creștinul care va face ce a făcut Petru când a spus: «Nu-L cunosc pe Omul acesta»! Vai de cel ce va spune: „Nu am fost cu lucrarea aceasta, nu cunosc lucrarea aceasta“! Dar nu este scrisă această lucrare?

Copiii mei din Ferentari, puțineii mei! Iată, voi n-ați primit până acum strigarea mea. Abia acum am ajuns la voi, dar eu nu folosesc ușa cea pământească, ci intru pe ușa duhului. Am făcut popas la Ferentari. Duhul meu stă și privește și apoi însemnează cu pecetea acestei lucrări pe cei din cetatea Ferentari. Peste tot pe unde am poposit, așa am spus: „Luați din duhul meu și fiți un duh cu mine!“, și cine a luat, a luat, și cine nu, nu a luat. Copiii mei, nu vă pierdeți de pe cărare. Duhul lumii vă strigă. Nu vă uitați înapoi. Nu mai este cale înapoi, nu mai este de acum.

Poporul meu, lasă-te lucrat de Dumnezeu, ca să nu te osândească pecetea pe care o porți, căci se va vedea scris pe tine numele lui Dumnezeu pe care l-ai primit prin această lucrare cerească. Păstrați-vă vasele curate. Fiți cu mâinile curate, fiți cu inimile curate. Întoarceți-vă, voi, copii căzuți de la credință, și eu vă voi mângâia pe voi și vă voi aduna pe voi, căci voi face un Ierusalim frumos și va intra pe porțile sale poporul meu și va fi martor lui Dumnezeu acest popor. Chiar și cel care a hulit și a obosit hulind, chiar și acela va fi martor pentru această lucrare, căci Domnul va ridica pâcla aceasta și se vor vedea zorile Ierusalimului nou, dar eu vă spun că s-au și văzut.

Pace vouă, copii ai acestei cetăți! Pace vouă, copii ai poporului meu! Pace celor aleși și chemați și credincioși ai acestui popor! Nimeni nu va mai fi ca să nu creadă. Pace de la mămica Gigi, copii ai acestei lucrări! Mama Gigi se ușurează, căci iată, această cetate era fără de trâmbița cea deșteptătoare. Scoală-te bine și tu, cetatea mea din Ferentari! Scoală-te, mămică, și fă ochii mari și nu te abate de pe acest drum. Toate drumurile se vor termina, dar acest drum va fi cu glorie.

Pace păstorilor poporului meu! Pace și celor ce au ajuns cu solia mea în cetatea Ferentari!

Iată, pace vouă, celor din Colentina, celor ce primiți pacea mea, iar celor ce nu o primiți, pacea mea se va întoarce la mine. Eu pe cine iubesc îl mustru și îl înțelepțesc, dar pe cel ce nu mă iubește, eu nu știu de unde este acela, chiar și când se va vedea pecetea acestei lucrări pe fruntea acestui popor.

Pace vouă, tuturor celor ce sunteți alături cu cele din cer împlinindu-le! Iubiții mei, se apropie vremea slavei văzute. O, cât aș dori să nu plângă nimeni, să fie numai bucurie, dar bucuria și lucrul ei trebuia să fie gata pregătite până acum. Un pas mare, iubiții mei, și veți câștiga într-o clipă și vi se va măsura aceeași măsură ca și celor ce au lucrat din zori.

Să fie pace între mine și poporul meu! Să fie credință și inimă cerească!

Pace peste Israel! Amin, amin, amin.

01-02-1992

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 18:58 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1992 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Slavă de la cer și până pe pământ lui Dumnezeu, iar peste acest ceresc așezământ, pace și zi de sărbătoare și de bucurie! Domnul Savaot poruncește peste toată oastea cerească să stea bine, să stea cu frică și să cânte ziua întâmpinării porții Domnului, iar cei de pe pământul acestui ceresc așezământ să se ridice în picioare și să întâmpine poarta Domnului care s-a lăsat ridicată de la locul ei ca să fie adusă și așezată aici, unde va fi locul ei.

Astăzi oastea cerească coboară aici. Astăzi îngerii cerurilor au făcut sobor de serbare pentru mai-marii cei care sunt peste oștile îngerești. Astăzi se sărbătorește întreită zi de praznic. Cerul și pământul laolaltă sărbătoresc ziua întâmpinării Domnului Iisus Hristos când Simeon cel drept și bătrân de zile, așteptând împărăția lui Israel, a văzut pe Mântuitorul, Cel trimis de Tatăl pe pământ, și a rostit: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, că ochii mei au văzut mântuirea care vine spre luminarea neamurilor și spre mărirea lui Israel cel binecredincios!».

Astăzi cerul iarăși sărbătorește pe pământ; sărbătorește întâmpinarea porții Domnului, iar cei ce au așteptat împlinirea aceasta, au aflat ușurare, și se aude din toate inimile: „Acum slobozește, Stăpâne, pe robii Tăi, de așteptarea acestei minuni, că văzură ochii noștri împlinirea pe care Tu ai făgăduit-o prin cuvânt și ai împlinit-o prin puterea dumnezeirii Tale“.

Astăzi iarăși se întreiește această zi de praznic sfânt, căci întreita sărbătoare se pecetluiește cu serbarea în sobor a cetelor îngerești, care cântă laude și imn de serbare mai-marilor cetelor îngerilor, Mihail și Gavriil, căci aceștia vor străjui de acum peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a așezat de la Dumnezeu, precum a fost scris în Scripturi despre cetatea sfântă, care se coboară din cer pe pământ.

Binecuvântată să fie ziua întâmpinării Domnului și ziua întâmpinării porții Domnului, dimpreună cu mai-marii arhangheli, Mihail și Gavriil, care vor fi străjeri vii și neadormiți la hotarele acestei cetăți. Binecuvântați să fiți voi, cei trimiși de cer pentru aducerea porții Domnului, că iată, Domnul Savaot scrie în dreptul numelui vostru și al misiunii voastre, scrie aceste cuvinte: „Tată, am făcut cum ne-ai poruncit“. Amin. Binecuvântată să fie puterea cea lucrătoare de minuni, și iată, se va duce această veste până la toate marginile, precum este scris despre această lucrare dumnezeiască.

Domnul Savaot și Fiul Său, dimpreună cu Duhul Sfânt, Se ridică și aduce mulțumire celui din seminția Noului Ierusalim care a fost îmbrăcat cu putere cerească pentru ca să biruiască puterea cea potrivnică și să aducă peste acest așezământ poarta Domnului.

Pace ție, copil iubit, care ai biruit împotrivirea celui potrivnic! Pace de la ocrotitorul tău cel ceresc, care, ca și tine odinioară, a tăiat capul balaurului cel rău și a lucrat biruință în numele Domnului. Iată, ridică-te și lucrează de-acum, căci văzurăm minunea aceasta împlinită. Scoală-te și cântă și trezește-Mi turma și trezește-Mi străjerii turmei, căci Noi și cu voi mai avem iarăși acum de lucrat încă o minune mare. Vom lucra și vom împlini și această minune, căci Domnul nu rămâne rușinat în fața necredincioșilor de pe pământ.

Îndrăzniți, iubiții Mei, îndrăzniți! Eu am biruit lumea! Fiți tari și fiți treji, până o vom trezi pe cea iubită, până se va ridica România cea așteptată de cer. Sunați din trâmbițe cu tărie, până vor cădea toate înălțimile care se cred a fi de neurnit, căci acest munte binecuvântat va fi să se ridice deasupra munților cei ce se cred tari prin puterea lor. Eu sunt puterea voastră și vom birui până la capătul biruinței, până la plinirea făgăduințelor Tatălui cerurilor. Amin.

Bucurați-vă, iubiții Mei! Domnul este aproape, iar voi veți întâmpina pe Domnul și veți fi cu Domnul întru împărăția care vine cu Domnul și cu zecile de mii de sfinți ai Săi. Pace vouă și bucurați-vă! Să se veselească și să cânte cele cerești și cele pământești, căci Domnul și brațul Său a făcut biruință mare în ziua aceasta. Așa v-am spus Eu vouă, să nu vă temeți, căci Eu voi lucra minune mare și voi aduce poarta Domnului. Eu sunt Domnul puterilor, și voi fi cu voi până la plinirea biruinței cerurilor, și va fi cer nou și pământ nou la porunca Mea, și va fi împlinire prin cuvânt, căci Dumnezeu este Cuvântul. Amin.

15-02-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către preotul Ștefan și preotul Gheorghe, din Prahova

Domnul Iisus Hristos binecuvintează din dreapta Tatălui acest sfat ceresc.

Pacea Preasfintei Treimi și puterea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh să lucreze peste sfatul acestei zile și să dea rod lucrător de minuni și de înviere apoi! Dumnezeu Cuvântul lucrează prin această lucrare a Duhului Sfânt și voiește să-Și trezească lucrătorii viei, căci via Mea este pe sfârșite, și iată, voiesc să fac vin nou, vin curat și neamestecat, vin de viță nouă, lucrătoare de înviere, viță de soi bun, căci am ridicat în mijlocul ei un turn de mărturie și am așezat teasc în mijlocul ei.

Pace vouă! Pace peste cei iubiți ai Mei pentru care am coborât acest sfat ceresc, căci acești slujitori ai viei Mele au lucrat bine în via Mea și a făcut struguri via lor și n-a făcut aguridă.

Pace vouă! Domnul Iisus Hristos stă în sfat cu voi ca să plângă cu voi de durere, căci străjerii viei Mele n-au purtat grijă de via Mea, și au crescut peste ea spini și ciulini și Mi-au acoperit-o, iubiții Mei. Străjerii Mei dorm și s-au făcut stăpâni pe via Mea și dorm străjerii viei Mele, dorm în sângele lor. Israel este via Mea. Israel cel binecredincios este casa Mea, iar străjerii Mei sunt cei din casa lui Iuda, și iată, plânge Domnul. Așteptam ca Iuda să fie fără de păcate, și iată, plânge Domnul, că Iuda este plin de sânge, iar Eu din vița lui Iuda am ridicat legământ nou de preoție nouă.

Iubiții Mei, Mi-a fost dor de voi, tată, căci din casa lui Iuda nimeni nu voiește să audă glasul Meu și să-Mi deschidă. A venit vremea să Mă scol la judecată ca să fac dreptate și adevăr pentru via Mea, iar voi, iubiții Mei, apostolii Mei, voi sunteți martorii Mei. Ce să fac Eu cu via Mea? Am dat cuvânt, am spus să stau în sfat cu voi; cu voi, cei ce iubiți via Mea. O, de atâta vreme lucrez prin cuvânt în mijlocul acestui neam, și cine a voit să vină, a venit după Mine și a gustat de la Mine și s-a înfruptat din fructul vieții, dar și acest popor, vai, unii au rodit struguri, iar alții, aguridă. Mă doare rana poporului Meu, dar Mă doare rana Sionului Meu, și iată, M-am ridicat și am luat capacul de pe această fântână și am spus servilor Mei să scoată din această apă vie și să dea din ea Sionului Meu ca să-l vindec, așa cum am vindecat inima samarinencii. O, și era de neam străin aceea, dar n-a tăgăduit pe Domnul, și s-a dus samarineanca și a vestit în cetatea ei despre arătarea Mea în lume. Era cu inimă mare această fiică și credea pe proorocii care au scris despre Mine și M-a primit samarineanca; M-a primit, căci a cunoscut vremea cercetării.

Iubiții Mei, apostolii Mei, martorii Mei, vă spun și Eu vouă durerea Mea, căci în vremea trupului Meu, în vremea patimilor și a gloriei Mele, am avut dintre cei din casa Tatălui Meu, am avut pe Nicodim, care a crezut că Eu am venit de la Tatăl, precum a fost scris despre Mine. Am și astăzi pe unul din casa Tatălui Meu, arhiereu care a crezut pe Dumnezeu Cuvântul, Care cuvintează și apoi împlinește cuvântul; și acesta a făcut după cuvântul Meu, căci Eu și acum ca și atunci n-am venit să stric legea, ci am venit să Mă supun legii, și apoi am venit s-o împlinesc, după cum este cuvântul legii.

Este scris în cartea cea din cer coborâtă, este scris de această lucrare de Duh Sfânt care va să se arate în zilele acestea. Este scris, dar cine să înțeleagă? Căci am trimis pe martorul Meu, am trimis pe îngerul bisericii Mele ca să vestească bisericilor despre această minune cuvântată de cer pe pământ. Am trimis pe trimisul Meu, și acela a pățit ca și Mine și i-au spus și lui că are demon. L-am trimis, că a venit vremea plinirii gloriei Mele, căci iată, și vouă vă spun, aceasta este vremea să se așeze la loc împărăția lui Israel cel binecredincios.

Eram cu ucenicii Mei după învierea Mea, și aceia M-au întrebat: «Doamne, oare, acum este vremea să se așeze la loc împărăția?». Și Eu așa le-am spus lor: «Nu este al vostru să știți aceasta», și vorbind cu ei M-am înălțat la Tatăl. Și iată vremea! Sionul Meu nu cunoaște vremea cercetării sale și nimeni nu mai voiește să audă de la Domnul. Au uitat rânduiala cea de la Mine, căci am lăsat biserică vie, curată și nepătată, atunci când am plecat la Tatăl, și am lăsat peste ea Trupul și Sângele Meu și am zis să fie toate mădularele în biserica Mea: să fie apostoli, să fie prooroci, să fie făcători de minuni și cârmuitori, să fie tălmăcitori și vindecători și să fie Domnul prin cuvânt în biserică. Dar ei au uitat Scriptura aceea care spune: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, că aceea nu are pe Domnul în sfatul ei!». O, iată, Sionul Meu rătăcește și nu Mă primește, că nu cunoaște Scripturile, nu împlinește Scripturile.

În toată cartea acestei lucrări este scris că Eu voi ieși la suprafață cu acest izvor care curge din tronul Preasfintei Treimi, și iată, am despecetluit această învățătură, căci a venit vremea celei de a doua arătări a slavei dumnezeiești pe pământ. Voiesc să fac din România Sion binecuvântat și ceresc, voiesc să fac din ea munte al Domnului și să vină spre el popoarele cele îndepărtate ca să asculte legile Domnului și să meargă pe cale cu Domnul. Așa este scris despre România pe masa Sfintei Treimi, și este numită cu nume nou, de nou Ierusalim, nou Eden, nou Canaan, așa precum scrie în Scripturi. Toate vor trece, dar nici o cirtă din carte nu va fi să treacă și să nu se împlinească.

M-am ridicat să sun peste poporul cel hrănit de Mine cu cuvinte din cer, peste poporul cel de mii de ori binecuvântat și împuternicit cu putere cerească, dar n-a folosit bine acest popor puterea care a fost peste el de la cer, și iată, și peste el este potrivită Scriptura care spune: «Aceștia rătăcesc, căci nu cunosc Scripturile. Aceștia pier din picioare din lipsă de înțelepciune». O, de s-ar găsi credință pe pământ! Căci așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi El, oare, credință pe pământ?».

Eu sunt Fiul Cel din Sfânta Treime. Un picuț, și va fi văzută slava Mea prin această lucrare. Dar iată, plâng răstignit, căci Duhul Fiului lui Dumnezeu plânge țintuit de necredincioși. Nici un suflet, nici o inimă, nici un ochi și nici o ureche, nici un pas și nici un cuvânt nu va putea să rămână tăinuit în zilele ce vin, căci cei ce au gustat din această mană coborâtă din cer prin această lucrare, aceia nu vor putea tăgădui slava acestei lucrări, căci pe fruntea lor va fi văzut numele lui Dumnezeu Care a lucrat prin această lucrare. Am dat de veste poporului Meu să se ridice și să mărturisească această lucrare de Duh Sfânt și să vestească fiecare minunile lui Dumnezeu care au fost lucrate prin această rază cerească. Am dat de veste o vreme plăcută Domnului, dar iată, iată durere, căci din acest popor s-au desprins iude și s-au dus la Irod și s-au dus la Anna și la Caiafa ca să dea la moarte această lucrare și pe fiii acestei lucrări, căci cei ce-au rămas sub această viță, aceia sunt fiii cei credincioși ai acestei proorocii. S-au dus cei cârtitori să făurească vină după lege ca să răstignească Duhul lui Dumnezeu, Care este viu și veșnic prin această lumină, căci cuvântul Domnului este lumină. Am voit să trec și să nu Mă mai ascund, am voit să trec prin mijlocul bisericii de peste tot, dar Sionul Meu Îmi pune mâna la gură, că nu voiește să asculte pe Domnul, și iată încă o Golgotă, încă un urcuș dureros, căci Duhul lui Dumnezeu Cuvântul plânge însăgetat, plânge întru ai Săi, iar necredincioșii caută cruce și vină pentru cei cu Dumnezeu.

Vai ție, Sioane, vai, că voi da la o parte gardul viei Mele și Mă voi ridica să fac dreptate pentru cei care gem și plâng din pricina ticăloșiei tale, Sioane necredincios din vremea cea dinaintea arătării gloriei Mele! Vai, Sionul Meu, că Eu voiesc să Mă apropii de tine să-ți leg rana, să-ți iau tina de pe ochi și să vezi pe Domnul tău, și tu, Sionul Meu iubit, Îmi dai peste mână și Mă pui sub obroc ca să nu luminez peste tine cu minunile Mele. O, și ce ai să faci, oare? Unde te vei băga? Un picuț mai este și vei auzi din cer cuvintele Scripturii: «Bine este cuvântat Cel ce iarăși vine întru al Său nume binecuvântat!». Așa am spus, așa am rostit, și din durere am rostit: «Ierusalime care-Mi ucizi și Îmi nimicești cu pietre pe trimișii Mei! Căci n-ai voit tu să te lași adunat sub mantia Mea, și iată, iarăși Mă vei vedea și vei auzi cuvintele Mele și ți se va lăsa casa pustie», măi Israele necredincios și tare la cerbice, căci am trimis acum la tine pe solul Meu ca să-Mi gătească spre tine cale și să te întoarcă cu fața spre Mine mai înainte de ziua aceea despre care scrie în Scripturi. Este scris că voi trimite sol ca să nu vin și să te lovesc pe neștire, măi Israele mic și necredincios. Și tu ce faci? Iată ce faci: faci și tu ca și cei de atunci și spui că nu sunt Eu și spui că am demon și că sunt cu desfrânații și cu păcătoșii.

Eu am venit la tine, iubitul Meu popor, și iată, am venit să trec prin mijlocul tău, Sioane, și tu iei pietre și dai în Dumnezeu. Dar acum nu Mă voi ascunde și voi împlini cele ce stau scrise pentru tine pentru vremea aceasta a gloriei cerești. Iată, s-au ridicat preoții din jur cu mărturii mincinoase și nici unul din ei n-a înțeles taina acestui așezământ pe care Eu l-am ridicat și l-am pecetluit și am pus peste el legile sfințeniei și ale pregătirii pentru slava care vine, căci au venit și au călcat peste ieslea cuvântului Meu și au sărit pe deasupra și nu pe porți, căci poarta cea de aici este legea sfințeniei, care este așezată de la Mine peste locul slavei Mele. Au venit și au întinat ieslea Mea, căci ei nu cred că nu este de pe pământ această cetate sfântă.

Ridicați-vă și puneți umărul cu Mine, că au călcat la pământ gardul acestei vițe răsărite din această lucrătură de Duh Sfânt. Am dat cuvânt să se așeze această împărăție a Mea, și cuvântul s-a făcut faptă, căci așa este Dumnezeu, este prin cuvânt, căci toate s-au lucrat prin cuvânt, din veac și până în veac, și iată plinirea cerurilor, și iată, nimeni n-o poate trezi pe cea iubită ca să se deștepte și să-Mi asculte glasul. Așezați-vă lângă trimisul Meu. El este singur între cei ce se zic pe sine arhierei, dar mint aceștia, căci trupul lor e plin de bube, și în inima lor este cuvânt de hulă și de nedreptate și de asuprire. Aceștia zic proorocilor să nu proorocească și zic văzătorilor că nu văd, și Eu Mă frâng de mila oilor Mele, căci ei nu poartă de grijă de turma Mea și și-au făcut câștig nedrept cu lâna oilor Mele, precum este scris în Scriptură. O, Eu n-am stat pe scaunul legii, și am stat cu cei sărmani, cu cei plăpânzi, cu cei neluați în seamă, ca să-i învăț să trăiască legea sfințeniei și să se hrănească din cuvântul care vine de la Dumnezeu.

O, de s-ar găsi cineva să meargă pentru Mine și pentru acești prunci pe care Mi i-a dat Mie Tatăl! De s-ar găsi cineva care să biruiască întru adevărul Meu! O, nu pot da această carte pe mâna celui ce se îndoiește întru Mine. Am găsit un ucenic, dar acela nu are rădăcină întru această lucrare, și vai, e mare taina aceasta, mare și nepricepută, în afară de cei ce au Duhul lui Dumnezeu spre pricepere.

A venit ziua să vă cer ajutorul, iubiții Mei. A venit ziua să vă cer să mergeți pentru Mine. Iată, iar întreb ca odinioară când am zis către Isaia: «Cine va vorbi pentru Mine?»; și Isaia așa a răspuns: «Iată-mă, Doamne!».

Iubitul Meu, apostolul Meu, părinte iubit al poporului Meu, căci hrănești pe poporul Meu cu Trupul și Sângele Meu! Iată, am privit după tine adeseori și te-am văzut odată judecând cu dreptate, căci ai fost trimis pe meleagurile Betleemului Meu din vremea aceasta și te-am privit și am pus cerul să te cânte și să-ți cânte dragostea cu care ai judecat pricina nedreptății. Cine te-a trimis pe tine atunci? Căci ai fost trimis aici, aproape de așezământul Meu, te-au trimis mai-marii bisericii, măi tată. Iată ce-ți spun Eu ție: Eu sunt mai înainte de Avraam. Eu sunt mai înainte de cei ce sunt stăpânitori peste biserica Mea. Eu sunt Cel mare, iubitul Meu, și iată ce-ți spun Eu ție: precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu te trimit pe tine. Fă-ți intrare chibzuită ca să poți pune în fața bisericii ceea ce am lucrat Eu pe pământ în vremea aceasta prin această lucrătură de Duh Sfânt. Eu îți voi da ție dintru ale Mele, iar tu le vei așeza și vei merge cu ele și vei lucra cu Mine peste învățătorii legii din zilele acestea.

E prea singur cel ce este cu Mine printre ei. E plăpând și e silit să tacă și să nu audă aceia de la Mine prin el. Le este teamă de adevăr, căci ei nu lucrează în adevărul Meu. Eu voiesc cu milă să-Mi trezesc turma, dar ei s-au făcut stăpâni până și peste Duhul Sfânt, Care nu lucrează cu măsură și Care va curge de la Mine peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, ba și peste robi și roabe, ca să proorocească și să vadă cele cerești și să le vestească peste lume. Dar n-am spus Eu că voi fi până la sfârșit și că voi da peste voi pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine și va vesti până la sfârșit?

Iată, pun duhul înțelepciunii peste tine, pun duhul sfatului. Pun peste tine cele șapte duhuri dumnezeiești, și mergi pentru Domnul tău, mergi și desțelenește cerbicea cea tare a celor ce stăpânesc biserica. Ajută-Mă! Nimeni nu-ți va putea face nici un rău, iar Eu te voi așeza apoi să stai de-a dreapta Mea când voi rosti dreptate peste biserica Mea, căci voiesc să-l ridic pe cel ce este de la Mine și să-i dau cârma bisericii Mele, și voiesc să am în preajma lui fii cerești și destoinici, care să-i ajute lui să cârmuiască prin legea sfințeniei pe cea binecuvântată. Și iarăși voiesc să lucrăm, și cu grabă să lucrăm, căci prin puterea aceasta care este lucrată peste voi de la Mine va fi să aduc la locul lui pe cel uns peste România. M-am ridicat să curm vremea înstrăinării lui, și iată, îl voi aduce din Egipt, căci cei ce l-au vândut și au voit viața lui, aceia în curând nu vor mai fi, și va fi Domnul și cu planul Său peste România.

Am ridicat prin cuvânt această iesle, această bisericuță curată, lucrată de fii curați, și am zis că voi așeza un semn la cârma ei, și am împlinit dacă am zis, căci Eu sunt puternic și credincios întru făgăduințele Mele. Am zis să meargă servii Mei și să înscrie această piatră pe pământ, dar toți Mă țin la ușă, și copiii Mei sunt plăpânzi, sunt mici, sunt firavi, sunt vorbiți de rău și loviți de peste tot, și Eu am zis să fie înscrisă în cartea acestei vremi piatra aceasta de început a Ierusalimului cel nou, care vine de la Dumnezeu.

Hai, iubitul Meu, ridică-te și vorbește pentru Mine, iar Eu voi fi cu tine la tot pasul. Hai, tată, vremea e târzie, și Eu vestisem o zi de serbare peste această iesle. Mai am un picuț de lucru peste ea, dar au îngrădit pe copiii Mei și i-au oprit să săvârșească lucrul după cum a fost cuvântul Meu. Hai, că rana Domnului sângerează din greu, și am ajuns să Mi se pară ziua cât un veac acum când sunt aproape de arătare. Tot cerul așteaptă slava zilelor ce vin, dar am această minune de împlinit, am de înscris și de terminat această înălțime cerească. Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credința lor, aceia sunt mâinile și picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe ulițe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.

Iată, suflu peste voi. Luați din Duhul Meu, ca să suflați înviere și înțelepciune peste cei necredincioși care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, care nu știu să cunoască vremea cercetării lor, căci aluatul lor este amestecat cu cel străin de Mine și de legile sfințeniei, care sunt de la Mine pentru pregătirea slavei Mele.

Binecuvântat să fie sfatul Treimii Dumnezeiești care a lucrat cu voi în ziua aceasta. Iată, iar vă spun: precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi. Îndrăzniți, Eu am biruit lumea, și veți lucra minuni mai mari decât atunci, căci așa am spus atunci pentru toți cei care vor crede în Mine.

Pace vouă! Prin ușile deschise pace vouă, martori ai lucrului Meu din vremea aceasta, și vom întâmpina zilele Domnului despre care scrie în Scripturi. Pace și Ierusalim nou peste voi! Amin, amin, amin.

19-02-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir

Să se veselească cele cerești, și sărbătoare de bucurie să se nască pe pământ, căci a venit vremea cântării cântărilor. Stau în sfat ceresc cu ucenicii Mei, cu ucenicii celei alese de Domnul dintre toate neamurile de pe pământ, căci a venit vremea ei, și iată, ea va fi să se trezească din somn la auzul cântării cântărilor, căci a venit acasă fiul ei cel așteptat să vină, a venit în casa Mea, căci România este casa Mea și a lui; a venit, căci Eu l-am adus să cânte României cântarea cântărilor.

Pace vouă, ucenicii Mei, copiii Mei, copii ai Duhului Sfânt lucrător de înviere! Pace vouă, tată, căci Eu vorbesc cu voi așa cum vorbește un tată cu copiii săi cei buni, cei curați cu inima, cei iubitori de mântuire și de lumină cerească. Și iarăși, pace ție, copil iubit, care cânți celei iubite, și iată, veste cerească cobor spre ieslea cuvântului Meu și spre cei ce stau la gura izvorului ceresc; veste cerească, și să se împlinească această poruncă. Voiesc să fie însoțit cuvântul care se coboară de la Mine, de fiecare dată să fie însoțit de cântarea cântărilor cerești. Cântările tale nu sunt ale tale. Sunt ale tale, dar ale Mele dintru ale Mele îți dau ție, și tu Îmi aduci Mie. Cântările tale sunt proorocite de proorocii cei de demult și saltă cerul de bucuria proorocilor care au proorocit despre Ierusalimul cel nou, care va fi să se arate peste pământ. Saltă cerul de bucurie când vede că mai este pe pământ credință vie și lumină de Duh Sfânt peste fiii și fiicele care așteaptă împărăția lui Dumnezeu. Această piatră coborâtă din cer prin cuvânt, Eu sunt această piatră; Eu și cei ce au crezut în vremea împlinirilor cele scrise pentru vremea aceasta. Această iesle binecuvântată este ascunsă de înțelesurile celor ce nu sunt învăluiți de lumina înțelepciunii curate și neamestecate cu cele din lume.

Iată de ce am așezat acest semn peste România Mea. Am așezat această iesle de cuvânt ceresc ca să vină omul înapoi la Mine, ca să aduc pe cel credincios la starea cea pe care am lăsat-o Eu peste cei puțini ai Mei atunci când M-am dus să-Mi iau locul de unde coborâsem când am luat trup de om văzut, de Dumnezeu văzut între oameni. În lume am venit atunci, dar lumea nu M-a cunoscut, iubiții Mei. Și iată, iarăși face Domnul o lucrare mare, dar lumea nu poate să o înțeleagă, și dacă nu poate, hai, iubiții Mei, hai, că Noi suntem în voi, și voi în Noi. Hai să-l facem pe om să priceapă această vreme cerească. Este scris că cele ce au fost, iarăși vor mai fi, și iarăși este scris că voi veni și voi fi împlinitor. Dar cu voi nu sunt așa cum sunt pentru lume, căci voi v-ați lăsat lucrați de Mine, v-ați lăsat cu Mine și ați cunoscut că Eu sunt, și n-am încetat această lucrare de când am început-o în România, căci am venit la România Mea să-i pregătesc haină curată și albă, căci cu ea voiesc să împlinesc Scriptura aceea care spune: «Și am văzut pe biruitorii fiarei și ai chipului ei și ai numărului numelui ei stând în picioare pe marea de cristal, având alăutele Domnului. Și am văzut mulțime multă, din tot neamul și limbile și semințiile, stând înaintea tronului Mielului, îmbrăcați în veșminte albe, și cântau cântarea cea nouă, cântarea lui Moise, cântarea celor răscumpărați din robie». Această Scriptură voiesc s-o săvârșesc cu România Mea, și toți vor înțelege în ziua aceea cuvintele evanghelistului Ioan, care așa a scris: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, și va locui cu ei, și Dumnezeu va umbla cu ei, și orice lacrimă va fi ștearsă».

O, fiu biruitor întru numele Meu, născut încă o dată din iubirea Mea, născut din cântarea cântărilor cerești, căci te-ai născut o dată, și a doua oară și, iarăși, a treia oară, și iată ce fac: am dat poruncă cerească peste ieslea cuvântului Meu să se scrie cuvântul Meu în cântecul tău, să fie cuvântul Meu lângă cântecul tău și să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste acești copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci întru ei nu este frică. Ei sunt născuți din iubirea Mea, și în iubire nu este frică, și este numai un singur trup: Eu în ei, și ei în Mine. Ei sunt micuții Mei, iar cei mici nu știu a se teme, și voi face semne și minuni mari prin ei, minuni despre care nu s-a mai pomenit în veacurile Mele, căci acum este vremea plinirii gloriei veacurilor Mele. Ei nu se tem nici de irozi, nici de iude, nu se tem nici de Anne sau Caiafe, căci i-am deprins să nu aibă teamă de oameni. Eu sunt scutul lor, și vor vedea toți necredincioșii, toți defăimătorii și toți hulitorii, vor vedea că Eu sunt scutul lor și Biruitorul Care biruie pentru ei. O, ce mult au așteptat cei din cer să se arate acești copii cu vremea aceasta despre care scrie în Scripturi! Și ce mult ai fost tu așteptat de cer ca să fii văzut lucrător și biruitor întru Mine! Când le-am dat cuvânt că a venit vremea să te chem în ajutor pentru ei, le-am spus să meargă să te cheme la izvorul Meu, și am fost împlinitor prin cuvânt, și iată, te am altoi de soi bun, altoi de viță dulce, de vin dulce, căci cântările tale sunt mai dulci decât vinul, iubitul Meu. Tu Îmi dai Mie slavă cu cântecul tău, și iată, Domnul îți aduce ție slavă pentru biruința pe care ai lucrat-o, căci credincios ai fost întru cuvântul rostit pentru ridicarea porții Domnului. Este scris în Scripturi despre această lucrare pentru vremea aceasta, și iată, aceasta este poarta Domnului, aceasta este stânca cea spre ridicarea și spre coborârea multora și nu știu înțelepții vremii acesteia ce este lucrătura aceasta. Și se va duce vestea până la toate marginile despre ieslea Domnului, despre poarta Domnului, și de la cel mai mic până la cel mai mare se vor împărtăși cu cuvintele cele scrise în Scripturi, și se vor împlini aceste cuvinte, căci cetatea aceasta se va numi: „Acolo este Domnul“. Să se veselească cerul și pământul, căci iată, noi le fac pe toate, după cum am făgăduit, și tot trupul se va întreba: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac?». În curând va rămâne numai slava Domnului și cei ce sunt scriși în Cartea Vieții Mielului.

Cântă, tu, cel ce cânți! Voiesc să Mă odihnesc de osteneli sub cântecele tale. Iată, Măicuța Mea, Maica României, voiește să audă peste România cântarea cu care ea umple cerul, căci ea cântă în cer și te roagă pe tine să cânți și tu pe pământ. Așa cântă Măicuța Mea în cer:

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

Cântă, și vei cânta cu cerul, și va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârșesc așteptarea, și iată, îi voi ieși înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle și peste pruncii care stau în jurul acestei înălțimi cerești. Cântă pământului și zi cu gurița: „Să fie pământ nou“, și va fi. Voi sunteți graiul Meu, voi sunteți ochiul Meu, voi sunteți mâinile și picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită. Ai zis, și am scris ce ai zis, căci ai zis că vei merge și vei cânta peste România. Plânge România, plâng sfinții și apostolii și proorocii care strigă din pământ la Mine, căci pământul României este îmbibat de sângele celor care au fost junghiați pentru mărturia Mea. Cântă peste pământ, și acest pământ va da înapoi pe morții de sub el, și aceia vor mărturisi încă o dată pe pământ, și vor mărturisi această lucrare așteptată de veacuri.

Pace ție! Ridică-te pe zidurile celei iubite și vestește bunăvestirea care iat-o, se arată ca să vină. Pace ție! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu te trimit pe tine. O, Mă doare nedreptatea care curge înspre acești micuți ai Mei. Mă doare tăgăduirea mai-marilor bisericii. Aș voi să-i înviez și pe aceia, aș voi să le iau tina de pe ochi, ca să vadă cum sunt Eu prin acest izvor. Sunt așa cum am fost între cei dintâi care M-au urmat pe Mine pe drumurile lumii. Sunt așa cum este scris despre Mine la capătul cărții, și iată, acesta este Cuvântul Cel întrupat de la capătul cărții, dar ei, mai-marii bisericii, ca și cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării. Mă doare de rătăcirea lor, dar Mă doare pentru acești micuți ai Mei, care au încă de sfârșit acest început nou care vine de la Mine peste pământ.

Îmi plâng și Eu vouă durerea Mea. Cu cine să o plâng? O, și pe aceia aș voi să-i ridic din sângele lor. Hai să lucrăm înviere peste toată făptura Mea! Hai să suflăm duh de trezire și de înțelepciune peste tot trupul cel fără de viață! Hai, iubiții Mei! Domnul scrie în ziua aceasta să se facă lumină în jurul acestui așternut ceresc și să se împlinească acest cuvânt! Amin.

Pace vouă! cel mai dulce cuvânt. Pacea Mea v-o dau vouă, copii ai Duhului Sfânt! Pace de la Noi până la voi, și de la voi până la Noi, și împreună vom fi lucrători ai viței celei noi! Amin, amin, amin.

22-02-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Haralambie

Această sărbătoare este și ea mare între sărbătorile de praznice ale acestui popor, căci facem prăznuirea sfântului și marelui Haralambie, și va sta la masa praznicului de azi acest ocrotitor de lucrare cerească. Sfântul Haralambie este dat dintre cei din cer ca să ocrotească această lucrare cerească. El stă neobosit alături de cei ce lucrează din cer prin această lucrare, și este cerut de poporul creștin să facă biruință pentru creștin în numele acestei lucrări.

Pace vouă, iubiții mei copii! Pace și masă cerească din nou peste acest ceresc așternut, căci sunt cu sfântul Haralambie la masa de azi. Duhul Preasfintei Treimi lucrează cu timp și fără timp în această iesle coborâtă din cer prin cuvânt, căci s-a speriat și iadul, și antichrist, și tot omul care face slujba duhului rău. S-a speriat duhul rău și se zbate de pe o parte pe alta și se vaită și din adânc și de pe pământ și din văzduh și din omul în care se ascunde acest duh rău. O, asta este vremea, măi copii, dar vouă v-am spus, mămică, v-am spus că voi fi scutul vostru și că veți vedea cum voi fi și cum voi lucra ca să vă apăr din toate părțile de duhul rău.

O, iubiții mei, am dat cuvânt să vină păstorii poporului meu să mai petrec cu ei aici, și am zis să-mi aduceți această inimioară bolnavă, ca să-i pun mâna mea pe creștet, căci Fiul lui Dumnezeu mi-a dat mie putere să iert păcatele celor ce au legături nedezlegate în poporul meu. Această inimioară bolnăvioară a ajuns până acum, și iată, vede așternutul Domnului care este așezat de Sfânta Treime peste România așa cum era scris în cartea acestei lucrări. Așa a spus Domnul, că la capătul acestei lucrări se va arăta din cer o corabie. Iată, această bătrânică ia slobozenie de la Fiul Treimii Dumnezeiești, Care lucrează din această iesle binecuvântată și curată, iar ea va primi sănătate sufletului ei, și apoi eu voi întinde brațele mele către ea ca s-o cuprind și să-i dau hăinuță cerească. Așa să fi fost creștinul poporului meu, ca acest suflețel care a plecat din pământul ei, din neamul ei, din casa ei și a venit în casa acestei lucrări, dar nu s-a mai uitat înapoi, și de aceea Domnul a prețuit dragostea ei și a adus-o până azi, ca să vadă cu ochii ei această împărăție nouă și cerească, prin care Domnul Își va anunța slava și arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere și cu slavă și cu zecile de mii de sfinți și de îngeri.

Iată, acești copii de aici pe care i-am așezat la lucru ceresc, aceștia ca și Avraam au ascultat de cuvântul Domnului, căci când Domnul i-a zis lui Avraam: «Ieși din pământul tău și din neamul tău și din casa tatălui tău și mergi în pământul pe care ți-l voi da Eu ție și urmașilor tăi», i s-a socotit lui Avraam dreptate și neprihănire. Așa și acești urmași ai mei au lucrat, căci scris este: «Eu sunt mai înainte de Avraam». Așa și ei, ca și Avraam au ascultat, și dacă au ascultat numai de Dumnezeu, uitați-vă câtă iubire a găsit Domnul la ei, că le-a încredințat taina cea ascunsă și neștiută de îngeri și de sfinți, și se bucură sfinții și proorocii și apostolii că a mai găsit Domnul credință pe pământ. Aveau și aceștia pământul și casa și neamul din care au plecat, dar au plecat, iubiții mei, și au rămas cu un singur aluat, căci au ieșit din lume, că așa scrie Scriptura: «Ieși din lume, poporul Meu, ca să nu guști din vinul ei!».

Poporul meu creștin n-a voit și el să iasă din lume, și a rămas fiecare creștin împărțit în două și nu se poate așa cu Dumnezeu și cu tainele pe care le lucrează Dumnezeu. Nu se poate, și n-a crezut creștinul că nu se poate, și dacă n-a crezut, n-are Domnul bizuință pe creștin. Se luptă Dumnezeu de atâta vreme să scoată ceva bun din fiecare creștin, dar nu poate creștinul numai cu Domnul, și este scris împărțire de inimă și de iubire, așa este scris despre acest popor. Pune creștinul mâna și inima pe cele străine de sfințenie și nu poate Domnul să facă treabă cu mâna și cu inima creștinului. În cartea cea din cer coborâtă pentru cei din poporul Domnului; este scris așa: «Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți, și de ce este necurat să nu vă atingeți, și Eu vă voi fi vouă Tată, iar voi Îmi veți fi fii și fiice, și vă voi primi pe voi când veți fi întru sfințenie și întru frica Mea și vă voi da putere asupra duhurilor necurate». Așa este scris, dar această împărăție cerească, rostită prin cuvânt, este departe de fiii acestui popor.

O, iubitul meu popor, dacă împlineai tu această Scriptură, aveai în tine împărăția lui Dumnezeu și știai tot ce știe Dumnezeu dacă era Dumnezeu în tine. Nu știi, măi poporul meu, nu știi cum este și cum vine ca să ai pe Dumnezeu în tine, că nu se poate să fii și tu, și Dumnezeu. Altfel se poate, și iată cum se poate: eu în voi, și voi în mine, așa cum a spus Domnul. Această Scriptură este cea mai mare taină, este împărăția lui Dumnezeu, căci împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei.

Iubiții mei, am spus poporului meu, aproape în fiecare cetate am dat acest cuvânt și am spus: „Creștine, vine o vreme grea și nu vei putea trece prin ea dacă nu vei fi tare întru mine; și nu vei putea ține piept zilelor ce vin dacă nu vei fi numai cu Dumnezeu“. O, eu văd vremea aceasta care vine, și mulți se vor lepăda de numele lui Dumnezeu, pentru că poporul meu e lipit de cele ce nu vor mai fi. Vine o vreme să nu mai fie hrană pe pământ, și este aproape Domnul cu aceste zile, și va fi să nu poți lua sau da până nu vei spune rău de Dumnezeu. Am spus poporului meu, și el mi-a zis că nu i-am spus, mi-a zis că nu sunt eu. Și iată, iar spun: vine un examen greu, și apoi iarăși mai vine unul. O, și dacă tu, creștine, vei răspunde bine la cea dintâi punte, apoi cea de a doua nu-ți va mai ieși în cale, că se va vedea pe tine scris numele lui Iisus Hristos și se va teme de tine adâncul și pământul și văzduhul și vei fi al împărăției lui Dumnezeu. Am spus așa, că dacă vrei să ajuți pe cel cumpărat de lucrarea satanei, chiar de îți este tată, sau mamă, sau copil, sau soră, sau orice ți-ar fi, nu-l poți ajuta punând mâna pe el, că dacă faci așa, mâna ta pierde sfințenia cerută de Domnul; și îl poți ajuta cu viața ta, cu curățenia duhului și a trupului tău și cu rugăciunea și lacrimile tale; cu aceste jertfe poți ajuta pe cel cumpărat de duhul rău. Așa am spus prin această lucrare: „Dacă urechea ta aude de la mama sau de la tatăl tău, de la fratele sau aproapele tău, dacă aude cuvânt de hulă sau de tăgăduire de Dumnezeu, vinovată este urechea ta; și dacă ochiul tău face asemenea, vinovat este ochiul tău“.

Plânge cerul, că n-a înțeles poporul meu măreția acestei lucrări, și tot așa este creștinul meu, este ca atunci când a venit să audă această lucrare de cuvânt ceresc. Și iată, vin din depărtări. Un picuț mai este și vor veni turme de oi sănătoase și vor veni mulțimile lumii și se vor vindeca la această scăldătoare și vor învia mulțimile care vor auzi de minunea acestei vremi, și eu plâng când văd pe fiii poporului meu cum se luptă să-L omoare pe Domnul, Care va locui în această lucrare până la plinirea vremilor cerurilor.

Iubiții mei, mama Gigi voiește sănătate peste duhul, peste sufletul poporului ei. Voiesc, că mult am așteptat să se facă mare acest Israel de la sfârșit, dar el n-a voit să mănânce hrană curată, și a luat cu gura și hrană străină și s-a îmbolnăvit de neascultare și nu umblă să se vindece poporul meu.

Această grădină este pecetluită de Domnul, ca să fie Domnul numai cu ale Sale aici. Această poartă este străjuită de legea sfințeniei. Legea sfințeniei de trup și de suflet este poarta de intrare în această grădină cerească.

O, voi pedepsi acum pe cei ce au sărit peste porți fără haina cea dinăuntru. Voi pedepsi mai întâi pe cei ce au deschis forțat această poartă, și apoi mă voi atinge și de cei ce au fost forțat băgați în această grădină, dar va fi deosebire în dreptatea care va lucra. Această biserică nu este pământească. Ea este coborâtă din cer prin cuvânt, și cuvântul s-a făcut faptă, și este din cer această iesle. Iată, s-a împlinit cuvântul lui Dumnezeu care a fost rostit prin această lucrare.

Daniele, păstorule, caută, mămică, și pune pe hârtie și arată poporului meu această proorocie împlinită, cu care s-au proorocit aceste cuvinte: «Creștine tată, învrednicește-te să intri cu această lucrare, căci dacă nu vei fi vrednic de această casă, vei voi să intri și nu vei putea, căci la poartă va sta arhanghelul Mihail cu sabia în mână și nu te va lăsa să mai intri atunci».

Iubiții mei păstori, arătați poporului meu împlinirile proorociei acestei lucrări. Daniele, spune cu blândețe, mămică, dar spune creștinului să nu mai mintă, pentru că minciuna creștinului ascunde greșeala lui și rămâne creștinul cu păcat asupra capului lui. Spune-le la toți să nu mai mintă nici cât vârful de ac, să nu mai mintă ca să-și ascundă greșeala și neorânduiala pe care o săvârșește creștinul, că mulți creștini fac multe și mărunte, fac din capul lor, și când Domnul voiește să-i scoale din greșeală, ei ascund greșeala și zic că nu-i așa. Am spus să faceți așa, și dacă veți vedea că nu se prinde această învățătură, depărtați de la voi pe acela și dați-i vreme de căință și de mustrare de inimă, că dacă îl țineți în brațe pe cel necurat prin cuvinte, vă întinează și inimile voastre unul ca acela. Acesta este un fel de medicament pe care vi-l dau eu vouă pentru vindecarea poporului meu care voiește să se lase vindecat. Judecați cu adâncime fiecare pricină, că și la Domnul vine creștinul cu necurății și cu murdării, dară la voi, măi mămică! Tăiați răul din inima creștinului și puneți duhul înțelepciunii peste acest popor bolnav. «În casa Domnului vor fi multe locașuri», precum este scris, iar aici nu vor putea intra cei ce au hulit această rază cerească. Dar trebuie vindecat poporul acesta, căci sunt atâtea minuni de împlinit și de așezat în jurul acestei înălțimi cerești, și va fi poporul nostru cu Domnul și va fi în locașurile Domnului, dar nu bolnav și neascultător, ci sănătos trebuie să fie și umilit trebuie să-și plece capul sub această viță nouă, sub acest vin nou. Să nu mai mintă creștinul nici cu limba, nici cu mintea, nici cu inima, nici cu fapta, că scris este: «În curțile Domnului nu va intra nimic pângărit, nimic dedat cu spurcăciunea și cu minciuna, ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului». Spuneți la popor că viața nu este o minciună, și dacă este minciună în viață, aceea nu este viață, și este minciună, și nu este întru Domnul viața cea cu minciună.

Surioara mea, iubita mea, lelica mea cea necăjită, uită-te și tu bine la creștinii care vin la tine! Îți voi da putere să le citești pe față cele ce au înăuntru creștinii mei, căci minciuna și îngăduința răului sau fățărnicia nu-și vor mai găsi loc nici pe pământ, nici în cer. Fii tare cu inima, și să fim tari cu toții, căci Dumnezeu vine cu cele sfinte pe pământ. Nu te descuraja de suferințele pe care le porți de la cei fără de Dumnezeu, căci fericită vei fi după suferință. Mai e un pic și Domnul va fi peste toate, și va fi lumină și curățenie pe pământ. Amin.

Iubiții mei copii, pace vouă! Pacea Domnului v-o aduc vouă, pacea mea v-o las vouă! Precum m-a trimis pe mine Domnul, și eu vă trimit pe voi. Mergeți, toți cei care voiți să mărturisiți pe Domnul și această lucrare, mergeți la toate înălțimile lumii și la stăpânii pământului și spuneți că Domnul este această lucrare. Ridicați-vă! A venit vremea să vă cunoască toate noroadele pe voi lângă lucrarea aceasta cerească. Nu-i lăsați pe ei să zică ce vor ei. Ziceți voi ce voiește Domnul să ziceți, căci acest izvor va umple pământul cu șuvițe de viață vie, de apă vie, de învățătură vie.

Pace vouă! Și vom sta la masă cu cerul în ziua aceasta de praznic ceresc, căci sfântul și marele Haralambie se bucură cu voi și face biruință mare pentru voi și va lucra prin voi minuni mai mari decât oricând, căci iată, pietrele vorbesc și munții mărturisesc și înălțimile se pleacă la glasul Domnului Iisus Hristos. Amin.

Binecuvântată să vă fie masa cea pentru ființă. Binecuvântată să fie inimioara cea bolnavă care a venit să se arate preoților, după cum a fost coborât cuvântul de la cer. Și iarăși: Binecuvântați să fie păstorii poporului meu, și poporul meu cel binecredincios, iar cel ce este îndoielnic, să vină spre izvoarele vieții și ale înțelepciunii și să bea și să învieze pentru slava care vine în curând! Amin, amin, amin.

23-02-1992

Cuvântul lui Dumnezeu

... Și până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu și o va aduce pe România la lumină, nu Mă voi astâmpăra.

... O, sinedriule de acum, te-am mai ținut la cârma bisericii, dar te-am ținut ca să fii al lui Dumnezeu pe veci, și să nu te așezi împotrivă. Vrei să fii ca sinedriul care M-a pus pe cruce în Ierusalimul cel vechi?

25-02-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir

Cuvântul lui Dumnezeu lucrează un lucru nou, un rod nou, o împărăție cerească pe pământ. Această împărăție care se începe astăzi, este lucrată de Cuvântul lui Dumnezeu și de zidarii care sunt tocmiți pentru împlinirea înțelepciunii lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: la început a fost înțelepciunea și toate s-au făcut prin înțelepciune. Iată cuvânt nou, coborât din tronul lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui Dumnezeu este o lucrătură prin cuvânt lucrată, și iarăși spun: la început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și toate prin Cuvânt s-au făcut. Amin.

Pace vouă! Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Eu sunt împărăția lui Dumnezeu, și iată, ea este în mijlocul vostru. Pace inimilor voastre, și lucrare cerească peste înțelepciunea voastră, căci voi, iubiții Duhului Sfânt, trebuie să faceți acum alături de Dumnezeu ceea ce a făcut Dumnezeu prin înțelepciune.

Pace acestui binecuvântat acoperământ, căci astăzi Îmi plec capul în casa celui ce caută pe urma Mea, așa cum căprioara umblă prin munți și caută și găsește apa de izvor și bea și își umple golul setei sale. Pace ție, binecuvântatul Meu și al cerului Meu, că mult s-a uitat cerul ca să vadă ziua pecetluirii creștetului tău cu semnul și coronița acestei coborâri de cuvânt ceresc, care curge în mijlocul României și din care se vor adăpa însetații care vor înseta după cele ce vin și curg din cer spre bucuria învierii care va umple pământul de zile de Paști nou și nesfârșită sărbătoare. Amin, amin zic ție: toate cele scrise vin și se arată și se împlinesc, dar nu se putea să treacă ziua cea care era scrisă în cer pentru legământul Meu cu tine, căci am avut de făcut legământ cu tine și am împlinit această taină așteptată de cer, și iată zi cerească.

Iubiții Mei cei care ați însoțit pe Domnul, Care a intrat în casa celui iubit, v-am dat poruncă cerească să lucrați și să binecuvântați semnul Meu și sceptrul Meu, și să veniți apoi și să puneți această salbă pe pieptul celui ales din pântecele maicii sale. Această pecete este semnul Fiului Omului, Care iarăși vine, precum este scris în Scripturi.

Iubitul Meu, apleacă-te, tată. Acești micuți ai Mei îți încununează pieptul tău cu semnul biruinței care vine de la Mine peste lemnul cel binecuvântat al crucii. Această putere este zdrobirea capului morții care s-a așezat peste făptura Mea.

Mi-e dor, Mi-e tare dor să biruiesc încă o dată asupra puterii morții, căci după ce Eu am călcat cu moartea pe moarte prin puterea lemnului crucii, după ce am biruit și apoi Mi-am luat locul de-a dreapta Tatălui Treimii cerești, a venit din nou umbra morții și a trecut pe deasupra făpturii Mele și a acoperit-o cu vălul cel rău. Și iată, iarăși trebuie să calc peste moarte și să-i nimicesc ființa ei, și să rămână ființa Mea și viața Mea peste fiii înțelepciunii cerești, căci înțelepciunea l-a creat pe om, și omul trebuie să fie fiul înțelepciunii, să fie fiul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este înțelepciune. Iată, Noi și cu voi; cu voi, cei care zidiți cu Mine locașul cel ceresc al Ierusalimului nou, Noi și cu voi trebuie să lucrăm cu înțelepciunea cea care este numai una, precum Eu Unul sunt.

Iubitul Meu, uită-te la cei peste care-Mi odihnesc Duhul Meu Cel Sfânt, uită-te cum s-au lăsat sub mâna Mea, sub sfatul Meu, sub cuvântul Meu și sub împlinirile Mele care sunt scrise în carte pentru vremea aceasta. O, dulce este aluatul tău, dar această iubire care frământă aluatul tău va fi să fie de acum mai aleasă, mai strălucitoare, mai puternică și mai minunată ca oricând, fiindcă ceea ce avem Noi și cu voi de lucrat, nu s-a suit până acum la mintea omului. La mintea omului; voiesc să înțelegeți ce vă spune vouă Dumnezeu în vremea aceasta, căci dacă cei ce dorm pe scaunul înțelepciunii Mele n-au cum să înțeleagă această Scriptură, iată, voi, cei care nu dormiți, trebuie să înțelegeți în locul lor ce înseamnă acest tron al înțelepciunii, acest rod al înțelepciunii. Ceea ce este de lucrat în vremea aceasta, nu poate mintea omului să priceapă, și poate mintea fiilor lui Dumnezeu să priceapă această lucrătură. Așa le-am spus și celor puțini care umblau cu Mine pe drumurile lumii, care lăsaseră neamul lor și țara lor și casa lor ca să meargă după Mine și ca Mine și pentru Mine apoi. Le-am spus și lor ceea ce vă spun și vouă acum: «Nu vă mai numesc oameni, nu vă mai numesc slugi, că omul sau sluga nu știe ce face stăpânul, ci vă numesc prietenii Mei, fiii Mei, și vă numesc una cu Mine, ca pe toate ale Mele să le știți, și să putem lucra împreună împărăția cea nouă, care va fi dată fiilor ei». Iată, fiii îndoielii nu pot pătrunde până la adevăr, nu pot, și se clatină și sunt plini mai mult de ei decât de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate să Se desăvârșească întru duh de îndoială, nu Se lasă ispitit de fiii îndoielii, și iată, iubitul Meu, uită-te bine, uită-te cu ochiul Meu peste înțeleptul și peste cărturarul acestui veac, ca să vezi unde este față de locul în care sunt cei ce cred și nu se îndoiesc și nu ispitesc și nu se smintesc întru Mine și întru lucrările Mele. Împlinește-te desăvârșit prin înțelepciunea care curge din Dumnezeu și uită-te cu ochiul Meu, uită-te și vei vedea cuvântul Meu cel plin de înțelepciune cu care am vorbit atunci către apostolii Mei, căci apostolii Mei așa M-au întrebat atunci: «Doamne, după ce îi vom cunoaște pe cei care sunt cu Tine și cu noi?». Iar Eu așa le-am răspuns: «După roadele lor îi veți cunoaște pe cei ce rodesc întru Mine».

Mă întorc înapoi cu treizeci de ani și scriu câteva cuvinte pe care le-am rostit în mijlocul fiilor poporului Meu, că iată ce le-am spus Eu lor atunci: «Fiilor, în lume nu Mă mai duc să mai dau învățătură. Nu Mă mai duc nici la preoți, nici la împărați, nici la cei învățați, căci împărații M-au judecat, preoții M-au condamnat la moarte și lumea M-a batjocorit și M-a hulit și M-a scuipat. Și acum, am venit la tine, poporul Meu, ca să stau cu tine de vorbă. Puțin, puțin, și Mă voi înălța întru slavă, la scaunul Tatălui Meu, și voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu și îi voi da din pomul vieții, și de aceea fac această lucrare cu tine, poporul Meu, ca să te deosebești de lume și să nu spună lumea că și tu ai făcut păcat, ci să plângă lumea după tine când te desprinzi din mijlocul ei; să plângă și să-ți sărute urmele, cum plângeau oițele Mele după Mine, cum plângeau ucenicii Mei după Mine. Dar aveți voi, fiilor, ucenici? Vă spun, măi fiilor, că nu aveți ucenici, că voi aveți prieteni și prietene rele, care fac răutăți, și vă fac și pe voi ca pe ei. Fă și tu, măi fiule creștine, ce făceam Eu, Domnul, când eram pe pământ cu trupul. Fă și tu ucenici de același lucru cu tine, cum era lucrul Meu și al ucenicilor Mei, căci ucenicii Mei Mă însoțeau pe cale, Mă însoțeau în lucru. Când au văzut ucenicii Mei că este neghină în semănătura Mea, au grăit către Mine să le dau voie să smulgă neghina, dar Mie Mi-a fost milă de grâu, ca nu cumva să fie smuls și grâul, căci grâul este scump de tot în fața lui Dumnezeu. Dar te rog, fiule creștine, ia acest simbol cum că ucenicii Mei au cerut voie la Domnul».

Iubitul Meu, iată, tată, cum vorbeam Eu cu acest popor. Și acum iată cum vorbesc cu cei cu care am mai rămas și cu cei care-Mi măresc trupul Meu și mărirea Mea și numărul ucenicilor Mei. Iată cum vorbesc: fiilor, fiilor, amin, amin zic vouă, că a venit vremea să spunem cu cuvântul și să se facă din moarte, viață, și să se facă din neghină, grâu, iar cel ce nu va primi cuvântul acesta, acela va fi curățit ca prin foc, și va fi aceasta tot prin cuvânt. Dar am nevoie de ucenici, am nevoie să-Mi deștept bine lucrătorii și să-i deprind bine cu lucrul secerișului cel binecuvântat, și vom face strânsură binecuvântată, dar vom lucra iarăși cum am mai lucrat atunci. Căci am trimis pe cei doisprezece și pe cei șaptezeci de apostoli, iar cei doisprezece au fost însoțiți de cei șaptezeci, și peste tot doi câte doi au plecat, și din timp în timp se întâlneau, și din neam în neam biserica Mea așa a lucrat; biserica Mea cea adevărată, iubiții Mei. Dar ea, biserica Mea cea vie, n-a avut loc pe pământ, și și-a dus viața după viața Mea și nimeni n-a iubit-o, și ea stătea ascunsă și era după viața Mea. Și iată, am ajuns să vin văzut în mijlocul ei, să vin cu brațul plin de hăinuțe albe și de cununițe albe, căci va fi albă hăinuța celor ce vor sta înaintea Mea și a slavei Mele și a slavei României Mele. Hăinuța trupului va fi albă, iar hăinuța vieții și a duhului va fi întreit albă, și Eu voi rosti cele ce stau scrise să le rostesc pentru vremea aceasta: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, care ați biruit între cele cerești spre așezarea mesei nunții Mirelui Cel Sfânt și a miresei cea cu nume de nou Ierusalim!“. Amin.

Această lucrare cerească din care Eu adăp pământul cel mic, și apoi pământul cel mare, această lucrare are ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut, cel ce-și face lucrarea în chip nevăzut, din veac și până în veac; rânduială cerească și nu pământească și nu văzută de mulțimi de martori precum se aud cântări de slavă vrednică peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, și apoi se arată oamenilor, și scris este despre aceștia: «Vai vouă, celor îmbrăcați în haine lungi și cu ciucuri la poale, care umblați prin piețe și voiți să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi și nici cei săraci nu cunosc ușa, căci ușa sunt Eu, și Eu sunt Viața». Viața Mea este puterea cea din creștin, dar creștinul și învățătorul creștinului este gol de viața Mea, este gol de putere și nu poate să spună muntelui să se mute, și să se mute muntele la cuvântul celui cu viață întru el.

O, fii întru viața Mea, că voiesc să Mă văd întru tine, voiesc să Mă vadă lumea întru viața ta, întru trăirea ta, întru sfințenia ta. Amin, amin zic ție, că antichrist vede lucrătura cea dumnezeiască și va întinde mâna spre scaunul Meu și va umbla cu vicleșug și va înființa și el un turn (Centrul Internațional Ecumenic, la Vulcana-Băi, n.r.), ca să se dea apoi drept Dumnezeu, cu templul său cu tot, și aceasta se va face prin lucrarea duhului rău, prin puterea duhului rău, lucrătoare prin fiii pierzării, care n-au primit iubirea adevărului. De aceea spun: stați drepți și neclintiți în tot lucrul cel bun, ca să nu aveți a vă înspăimânta în război cu necredința și cu cei ce vor rosti lepădarea de credință ca să se arate apoi întronat cel nelegiuit care voiește să se înalțe mai presus de Dumnezeu. Este scris că înainte de venirea Mea își va face lucrarea lui cea rea potrivnicul lui Dumnezeu, dar voi fiți tari, căci Eu îi voi lua pe neștire și ca un fur voi veni și voi răsturna turnul fărădelegii ascunse sub numele de Dumnezeu. Iată, iar vă spun, fiți prevăzători, și pe cel fără de viață întru sfințenie, să-l luați drept potrivnic, căci zilele sunt grele și marea este plină de sânge și de ceață și de noapte. Fiți fii ai zilei, căci cei ce dorm, noaptea dorm, dar voi fiți ai zilei, iubiții Mei. Copilul Meu la care am intrat cu ai Mei, te-am dus peste fața pământului și te-am băgat cu Mine și în adâncul cel întunecat ca să vezi ce lucrează duhul rău, și apoi să știm cu înțelepciune cum să tăiem capul duhului rău.

Nu vă temeți! Când veți vedea toate aceste răutăți, bucurați-vă, că este aproape biruința voastră! Bucurați-vă! Suntem cu voi, cu tot cerul suntem în lucru alături de voi, dar fiți destoinici, că pe frontul acesta, unde e unul nu e putere, iar unde sunt adunați doi și trei în numele biruinței Domnului, acolo este Domnul în față și în spate și în lături, și lumina din voi va învinge întunericul, și va fi lumină.

Iubiții Mei, pace vouă! Nu vă smintiți! Vă voi da să înțelegeți cerește cele scrise pe pământ. Voi sunteți biserica Mea cea vie, cea lucrătoare, cea biruitoare, și va fi mare turma Domnului. Biserica Mea este iubita Mea. Voi sunteți biserica Mea, și așa vă numesc. Așa îți spun Eu ție, biserica Mea cea încă ascunsă, cea încă nevăzută. Și iată, iubita Mea, duhovnicește să înțelegi această vorbire luată de pe pământ, căci Eu o fac cerească în ziua aceasta:

„Iubita Mea, să ne-aruncăm în mare,

Împleticiți în sare și guvizi,

Să fie marea templul nunții noastre,

Pe urmă, ușa țărmului s-o-nchizi.

Iubita Mea, te-ai îmbrăcat în alge

Și te sărut cu univers cu tot,

Pe marea sfâșiată de catarge,

Plutim râzând și ne iubim înot“.

O, aceasta este lucrarea spre care acum ne ridicăm, căci marea lumii va primi pescarii cerului. Așa am spus Eu celor cu Mine: «Voi sunteți sarea pământului». Așa spun și pentru voi, căci voi sunteți pescarii care veți fi cu mrejele pline de roade cerești, și apoi vom face masă cerească și va fi unit cerul cu pământul, sărutându-se sub curcubeul biruinței, deasupra vârfurilor munților care străjuiesc marea și lumea. Eu sunt în voi, și voi în Mine, și vom pluti pe deasupra mării și vom sufla duh de înviere și vom cânta cântarea cântărilor. Amin.

Binecuvântare și ungere cerească să se așeze peste acest foișor neștiut de nimeni în clipa aceasta, căci Eu și cu ai Mei am cinat în ziua aceasta cină de înviere, cină de Emaus, spre sfârșitul vremii care aduce arătarea Mirelui Cel ceresc.

Pace vouă, și nou Ierusalim, și nume nou să se scrie pe creștetul României, numele celui uns al României! Și veți avea această putere peste mâinile voastre, și apoi vom ridica piatra numelui cel nou peste biserica cea cu nume nou, căci așa am spus, că din vârful acestei pietre voi rosti numele celui uns al României. Amin, amin, amin.

04-03-1992

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:01 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1992 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, căci astăzi serbăm praznic împărătesc, serbăm Duminica Stâlpărilor, așa cum o numesc creștinii lui Dumnezeu. Serbăm împreună cu îngerii și cu sfinții pe Împăratul Cel ce mai înainte de patima Sa a intrat atunci slăvit cu trupul în cetatea Ierusalimului. A fost mare sărbătoare atunci, căci vrând-nevrând, mulțimile care erau adunate pentru pregătirea Paștilor iudeilor au cântat unii după alții, au cântat pentru că așa era scris să se cânte pentru El în ziua aceea: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!». Iată cum se împlinesc cuvintele Scripturii, căci nu se poate să nu se împlinească. Credeau sau nu credeau cei ce au cântat cu mulțimile atunci, credeau sau nu că Domnul este Cel ce venise și Cel ce era cântat de ei, dar cele scrise pentru ziua aceea erau proorocite și așa au cântat cei ce cântau, așa precum este scris. Cântau și credincioșii și necredincioșii; se luau unii după alții și cântau, căci a fost serbare cerească și nu pământească serbarea aceea. Câtă vreme a trebuit să aștepte părinții lui Israel să vadă și ziua aceea! Și au văzut-o și s-au bucurat prin cei ce cântau, căci ei, ei și tot Israelul cel din veac cântau în ziua aceea.

Pace vouă, copii ai Ierusalimului nou! Pace și muguri noi și stâlpări noi să dea din această viță nouă, căci va fi să se audă în curând pe pământ, va fi să se cânte din nou cântarea serbării stâlpărilor, căci ceea ce a fost, iarăși va mai fi, și vom cânta cu cerul pe pământ, și de la noi se va auzi și vor cânta necredincioșii, căci va fi să se împlinească această Scriptură care este scrisă pentru vremea aceasta, fiindcă Eu iarăși voi veni. Vin curând, și fericiți veți fi voi, cei care cu dor Mă așteptați, cei care iată, Îmi pregătiți întoarcerea Mea cea plină de mărire. Este scris că voi veni cu mare slavă, și dacă este scris, voi veni, iubiții Mei.

O, acest munte ridicat de Mine prin mânuțele voastre, este muntele cel sfânt, jertfelnicul cel sfânt, așternutul cel sfânt, care nu va fi călcat de lume, ci numai de Domnul și de cei ce umblă ca Domnul. Va fi mare cetatea Domnului, dar pe acest munte va sta Domnul și va lucra din vârful lui și va lumina acest pământ ales al României, dar va lucra Domnul cu dureri, măi copii, ca să curețe bine pământul acesta și să-l deosebească între popoare. În curând va lucra cerul pentru România, căci va fi să rămână în ea numai cei curați și neîntinați, care nu au luat în deșert numele Domnului și care vor voi să fie curați și cerești, pentru că România este țara Noului Ierusalim, iar Ierusalimul cel nou vine din cer, nu de pe pământ, și căutați și citiți Scripturile și vedeți că este scris să fie așa și nu va fi altfel.

O, în curând va sufla Domnul cu suflarea Sa cea tare și va curăți tot ce este rău și stricat în jurul acestui lăcaș care s-a pogorât din cer prin cuvânt, și veți vedea atunci minuni, copiii Mei, căci mulți vor da să fugă atunci spre această înălțime cerească, dar va fi să înțeleagă tot trupul în ziua aceea că acesta este muntele Domnului, din care vor coborî legile Domnului. Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălțime, ca să pot locui aici și să rostesc legile Mele și să vărs de aici cupele Mele și să curăț pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim. Am făcut o alegere, am făcut sfat în cer și am așezat așezare sfântă aici, ca să se lucreze după cuvântul Meu aici, ca să biruiesc prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, din veci și până-n veci, și de aceea am avut nevoie de vase curate și de apostoli curați cu inima, care să lucreze prin cuvânt și după cuvântul Meu. Eu de aceea v-am spus vouă că mulți creștini doresc să vină și să treacă aceste hotare, și unii cer la Mine acest lucru. Și ce v-am spus? V-am spus că aceia nu știu ce cer, că dacă ar ști, n-ar mai cere. Ei cred că aici va fi ca pe pământ, dar aici nu va mai fi pământ, și va fi cer. Aici nu vor mai putea intra cei care au pus la îndoială slava acestui munte și sfințenia acestui munte. Cei care au călcat cu pasul lor aici și n-au stăruit întru cele cerești și sfinte, e cu neputință la Domnul ca aceia să rămână fără de judecata care este așezată sub piatra acestui cort sfânt. Vedeți voi de ce v-am spus Eu că nu știu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Luați voi un pește și lăsați-l fără apă. Așa și cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă, că intră și ies și se ating de moarte, și iată, este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte și mureau, dar am venit Eu și am scos din moarte pe Israel cel necredincios. Iar acum Sfânta Treime este cu încheiatul lucrării Sale, căci Duhul Sfânt lucrează Cel din urmă și nu mai este altă lucrare de scăpare pentru cel ce a căzut din lumină după ce a gustat din cele cerești care au lucrat cu atâta taină în vremea aceasta în care s-a gătit biruința cea de la început și până la sfârșit.

Fericiți acei care vor auzi de această lucrare și vor lua din ea și vor trăi prin ea, că aceia nu au scris cuvânt de hulă asupra acestei lucrări, și bine le va fi, de o mie de ori mai bine decât celor ce s-au apropiat de această stâncă și apoi s-au zdrobit de ea. Și iarăși zic: fericiți acei care au așteptat ca să vină cuvântul Domnului și să facă după cuvânt, că aceia vor fi mari și vii prin cuvântul sub care s-au lăsat. Poporul Meu nu înțelege cum vine această taină, nu înțelege cum vine să fie cu mâinile curate și cu încălțăminte cerească. Am arătat din vreme unui copil de al Meu ca să știe cum este acest loc, și a crezut acel copil și s-a mântuit el și toată casa sa. I-am arătat în vis locul acesta și i-am spus să se descalțe, că este sfânt locul acesta. Și cum vine aceasta, „să se descalțe“? O, acum este în Duh Domnul. Daniele, cum vine, măi tată, această taină? Ce înseamnă această vorbire? Iubiții Mei păstori, Daniel și Cristea, să cunoască poporul creștin taina acestei vorbiri. Să spuneți, tată, la popor ce înseamnă să-și descalțe încălțămintea, ce înseamnă să aibă mâinile curate și ochiul curat și urechea curată și inima curată. O, nu poate poporul acesta să fie așa, fiindcă n-a voit să fie așa. Am strigat la el atâta vreme, dar n-a voit să fie așa și n-a fost așa. Venea și se apropia de vasul Meu (sfânta Virginia, n.r.) și nu s-a curățit acest popor, nici cu trupul, nici cu duhul. Venea, și de ce mai venea, oare, dacă n-a voit cu Mine? Că iată, va fi scos în față și va fi întrebat în fața mulțimilor care n-au știut, dar care vor ști și vor crede și se vor sfinți și vor fi sfințite. Nici măcar fără de minte nu se va putea numi acest popor, că am venit mereu ca să-i dau minte și să-i țin mintea trează. Și, de unde?! Acela va sta mut în ziua aceea, și va intra acest popor cu Mine, dar nu cu trupul, măi iubiții Mei, nu, că trupul acestui popor a avut alt dumnezeu, și nu se poate așa, și va intra cu duhul; va intra, că are pecetea acestei lucrări; are, pentru că s-a apropiat de această lucrare lucrată prin cuvânt; s-a apropiat, dar n-au știut de ce se apropie, n-au cunoscut văpaia din care au fost rupți.

Vai și vai de cel ce se leapădă în fața oamenilor de această lucrare! Vai, că acela va fi osândit de oamenii aceia în fața cărora s-a lepădat de această lucrare! Vai de tine, creștine care te scuturi de ceea ce știi că am lucrat Eu în vremea aceasta și zici că nu e adevărat sau că nu știi sau că nu ai fost strigat în această lucrare sau că nu ești scris în această carte! Vai, că vei fi găsit scris, și te va osândi omul acela care te-a întrebat de Mine și tu te-ai ascuns cu Mine în fața lumii, căci scris este: «Cel ce se va rușina cu Mine în fața oamenilor, și Eu Mă voi rușina cu el în fața Tatălui Meu».

Iată, măi păstorii Mei, cum vine acest loc sfânt și această lucrare sfântă, dar poporul Meu nu știe cum vine și nu crede cum va fi. Am acești copii cu care M-am suit pe acest munte ca să pregătesc lumina cea nouă, și aceștia ispășesc nestatura poporului Meu. Ei se roagă pentru tot numele care a luat și a cunoscut această lucrare, și acest popor stă în voile lui, și copiii Mei cei rugători aici suferă și ispășesc, și nimeni nu știe cum vine aceasta. Mi-e milă de ei, că i-am pus și la lucrul acestei pietre și i-am pus și la lucrul viei Mele și sunt osteniți acești micuți ai Mei, dar vreau să sfârșesc până la capăt lucrul Meu cu ei. Ei nu au nici un apărător pe pământ, n-au nici părinți, nici frați, nici rude, nici prieteni, că au lăsat totul și au plecat cu Mine și sunt născuți de sus. Ei nu sunt din lumea aceasta. Ei sunt aici cu Mine, și iată duhul lumii cât s-a înrăit pe Dumnezeu. Aici este o mare taină, să știți că este, dar nu s-au păstrat desăvârșit legile cele dinăuntru de către toți cei care s-au atins de acest munte, și aceasta pune multă zdrobire pe aceștia care Mă poartă pe Mine, iar Eu voiesc să curăț tot ceea ce mai lovește dumnezeirea Mea, care se va desăvârși tot mai văzut în acest așezământ ceresc.

O, când se va arăta desăvârșită această lucrare cerească, să vedeți ce groază va fi și ce lucruri se vor petrece și ce vor face cei care au cutezat să se atingă de această stâncă fără să creadă că ea este corabia salvării spiței lui Dumnezeu, corabie care s-a arătat în vremea aceasta! Să vedeți ce tânguiri și ce groază se va arăta! Să vedeți stăpânitorii lumii ce vor umbla să se ascundă de mânia Mea, de lumina Mea, care va vădi și va deosebi totul în ziua aceea.

O, Mi-e dor să curăț necredința și întinăciunea de pe trupul României Mele. Mi-e dor s-o văd gătită de sărbătoare și să Mă slăvesc în mijlocul ei și să scot din ea pe cel fără de Mine și fără de sfințenie, și voi veni și voi intra în ea, și voi veți cânta venirii Mele și se va auzi cerul cântând cu voi: «Bine este cuvântat Cel ce iarăși vine întru al Său nume binecuvântat!». Amin.

Și acum, binecuvântat să fie cuvântul lui Verginica între voi. Amin.

– Pace vouă, copiii mei, bucuria mea! Voi sunteți bucuria mea. Iubiți-vă unii pe alții și stați încă un pic ascunși în taina acestei lucrări. Voiesc să fac cu voi un lucru ceresc, un lucru curat și plăcut și așteptat de cer. Voiesc să fie curată hrana poporului meu cel credincios, și din zi în zi vor fi toate curate, căci prin puterea curățeniei voastre voi curăți pe România și va fi a Domnului România, iar cei ce nu vor fi cu Domnul, nu vor mai fi în acest pământ.

Hai să împlinim, hai să fim împlinitori de cuvânt ceresc, căci cer trebuie să fiți pe pământ. Duhul cel rău lucrează acum cu mare slobozenie prin toate mâncărurile și băuturile și nimeni nu-l mai întreabă ce face. Duhul rău nu are cu lumea ce are cu voi, măi copii. El țipă de durere și se bagă în oamenii cei spurcați ca să vă spurce pe voi și să vă slăbească sfințenia, că iată, cum a aflat că eu am venit să vă fac atenți, el a și început să se arate cu fața lui, dar de unde?! Că iată, își dă pe față murdăria cea ascunsă, și copiii mei sunt învățați de cer ce au de făcut. Duhul rău va înteți lucrarea lui cea spurcată, dar voi nu vă amestecați cu aluatul lui, nu vă atingeți de otrava lui, și veți vedea ce mulți dintre ai lui vor muri în această cursă. Fiți cuminți, căci cerul vă va da vouă tot ce vă trebuie, și veți fi păstrați întru sfințenie.

Această zi e zi de praznic sfânt și în cer și pe pământ, dar pe pământ e amestecătură și nu ajunge la Dumnezeu lucru străin. Aveți grijă de cele din cer, căci și cerul are grijă de voi. Eu sunt scutul vostru. Mă doare, dar stau și veghez ca să nu vă doară pe voi, ca să puteți pentru cer. Aș voi să nu mă mai doară nici pe mine, că am nevoie și de sănătate în voi. Aș voi, dar nu e numai după mine. Dar va fi și așa, va fi numai după mine, căci cer am venit să așez în acest așezământ, și voi așeza, și cerul va arde orice amestecătură, și va rămâne cerul cel curat pe acest munte. Nu vă temeți. Duhul rău va fi zdrobit de peste tot și nu va mai căuta nici să gândească spre acest așezământ, dar am nevoie de sfințenie și de descălțarea încălțămintelor pentru cei ce vin să se înfățișeze Domnului.

Păstrați slujba ascunsă încă un picuț de timp, copiii mei. Lucrați cu înțelepciune întru toate, căci vă dau înțelepciune.

Pace vouă, și binecuvântată să vă fie hrana cea pentru ființă, și vom sta la masă cu voi în ziua aceasta de praznic sfânt.

Pace vouă! Pacea cerului să-i liniștească pe cei porniți încă spre voi cu rău, și vor sta departe aceia, căci cerul are putere, măi copii. Aveți încredere în toate cele ce vin la voi prin cuvânt, căci toate se lucrează prin cuvânt, și cuvântul este cu putere, și se împlinește cuvântul. Amin, amin, amin.

19-04-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului

Pace vouă, și bucurați-vă! Domnul Iisus Hristos, Cel întrupat prin cuvânt și Cel răstignit prin necredința omului și Cel înviat prin puterea Sa dumnezeiască și prin adevăr, vă spune întru adevăr urarea cea care astăzi umple cerul și pământul, urarea de aducere-aminte a biruinței Sale în fața morții, și vă spune: Hristos a înviat! Și iarăși: Adevărat a înviat!

Hristos a înviat! Eu sunt. Sunt Cel ce a înviat, iubiții Mei. Sunt, și vă iubesc. Și dacă vă iubesc, de aceea sunt cu voi și grăiesc cu voi și lucrez cu voi. Lucrez, și nimic nu se face de la Dumnezeu fără să fi spus Dumnezeu. Aduceți-vă aminte, copiii Mei iubiți, de ziua aceea a învierii Mele, căci am înviat, și M-am dus apoi și M-am arătat ucenicilor Mei ca să creadă ei că Eu am fost cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu. I-am făcut să creadă și să înțeleagă și să știe că Eu eram Cel proorocit să fiu trimis în vremea aceea, și dacă a fost să creadă, au crezut aceia și M-au urmat prin credință, prin faptele credinței, iubiții Mei. Eu am lucrat în mijlocul lor prin fapte, iar ei au crezut că Eu sunt, prin faptele acelea au crezut și M-au urmat și au rămas cu Mine până la cruce, căci crucea Mea a fost grea, măi copii, iar cei ce Mi-au dat-o au băgat spaimă și durere în ucenicii Mei.

Am dus crucea calvarului lumii și am înviat apoi și M-am dus la ai Mei și M-am arătat înviat din moarte și le-am zis: «Pace vouă!» și le-am zis «Bucurați-vă!», și a rămas pacea și bucuria Mea peste ei până în veac. Iată, adevărat este acest cuvânt al Meu, că le-am spus atunci că voi fi cu ei până la sfârșitul veacurilor, și am fost adevărat prin cuvintele rostite. Era atunci începutul turmei Mele, și a prăsit și s-a ridicat prin vreme turma Mea și am păscut-o de atunci și până acum, după cum am făgăduit celor din vremea crucii Mele. O, nimic nu face Domnul până nu cuvintează mai întâi, și dacă am făgăduit atunci, scris este că Domnul este credincios întru făgăduințele Sale. Iubiții Mei, aceia M-au văzut și până la cruce, M-au văzut și M-au pipăit și după înviere, și au crezut în Mine, și am spus atunci că acei ce vor crede în Mine prin vreme, aceia vor lucra minuni mai mari decât cele de atunci. Și ce este vorbirea aceasta? Căci așa am spus: «Voi lucra pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată ce tâlc mare, căci cei de atunci M-au văzut în trup și până la cruce, și după aceea am lucrat văzut cu aceia, și iată ce înseamn㠄mai mari decât acelea“: mai mari, pentru că acei de după ei au crezut în Mine prin ei; mai mari, pentru că Eu de lângă Tatăl lucram cu mai multă lucrare peste cei ce au crezut în Mine din neam în neam. Iată, cei ce s-au ridicat de atunci și până acum, aceia sunt Israelul cel după duh, cel din făgăduință, căci Duhul este Cel ce lucrează de la Dumnezeu în vremea aceasta; El este Dumnezeul Sfintei Treimi, Care desăvârșește toată taina lui Dumnezeu.

O, iată, Domnul Iisus Hristos, Care lucrează minuni mai mari ca oricând, vă spune vouă, cu Duhul Sfânt vă spune: Hristos a înviat! Este sărbătoarea cea mai mare a credincioșilor lui Dumnezeu. Hristos a înviat, iubiții Mei! Am sărbătorit cu voi în toată bucuria și iubirea cerească. Sunt cu voi, căci am iesle lucrată prin cuvânt la voi. Sunt întru Duhul Sfânt, și prin cuvânt sunt, dar cei din vremea aceasta sunt orbiți de vreme, sunt fără de înțelepciune înțelepții acestei vremi, și când se va vedea lucrând înțelepciunea lui Dumnezeu, atunci va fi citită și auzită peste tot Scriptura aceea care spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestei vremi?». Atunci voi veți străluci, iubiții Mei, căci va străluci lumina Duhului Sfânt, și va străluci văzut, ca să se împlinească toată Scriptura care mai este de văzut. Uitați-vă la cei ce dau să înăbușe lucrul vostru cu Mine, uitați-vă cât sunt de neputincioși aceștia, căci am venit cu vremea Mea și le-am luat dreptul lor și stăpânirea lor, care este din lumea aceasta. Dar să-i vedeți atunci când va străluci lucrul Meu cu voi sub ochii lor, căci Domnul cu ai Săi va birui în vremea aceasta lumea care mai este de biruit, și nu va mai fi lumea, căci vom birui lumea, cu totul o vom birui, și vom sufla și se va face împărăție dumnezeiască pentru făptura Mea. De aceea v-am spus, și iarăși vă spun și acum: avem lucruri mari de împlinit, iubiți ai Duhului Sfânt. Stați cu ochii ațintiți la Mine și lucrați după cuvântul cel din cer, lucrați cărare dreaptă cuvântului cel din cer, căci voiesc să nu se mai lungească ziua Domnului; așa voiesc, iubiții Mei. Eu sunt cu voi, sunt și lucrez cu voi, ca să lucrați voi cu Mine. Verginica e și ea în toată vremea cu voi, și este de la Mine Verginica și grăiește cuvântul ceresc între voi. Amin.

– Hristos a înviat! Cu Domnul vă spun: Hristos a înviat! Pentru voi și pentru toți copiii mei cei credincioși rostesc urarea cea de serbare a învierii Domnului. Hristos a înviat, iubiții mei, bucuria mea în cer și pe pământ! Toată oastea cerească serbează și cântă acum cu voi. Stă cerul atent la voi în vremea aceasta, că vede cerul ce se pregătește la voi. Se bucură proorocii, măi mămică. Citiți Scripturile și întăriți-vă și lucrați întru lucrul învierii care va să biruiască moartea și întunericul. Nu mai ieșiți în afara celor din cer. Lăsați pe cei de pe drum să treacă și să se zbată. Voi stați cuminți și cu inimă trează spre Dumnezeu și rugați-vă așa cum v-a pus Domnul să vă rugați.

O, Domnul este fericit întru cei din cer. Măicuța Domnului cântă de umple cerul, și cânt și eu cu ea, și cântați și voi cu noi, măi copii. Se bucură cerul de bucuria celui uns peste România. A venit întru ale sale ca să le vadă și să plângă și să se bucure. A venit cel uns de Dumnezeu peste România și e serbare mare în cer și pe pământ, și se va face cale dreaptă, dar să se cânte acum pentru cel uns, să se cânte cântarea cea pentru el, că și în cer se cântă:

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

Rugați-vă și binecuvântați întru numele Domnului intrarea celui uns pe pământul cel sfânt al Domnului. Inima lui și ochii lui, cei păziți încă de ochii celor răi, se vor uita acum să-i vadă pe ai mei. Sunt ochi răi pe lângă el și sunt inimi viclene încă. Mergeți și căutați și voi spre el, că și el caută cu ochii lui să vă vadă. Mergeți și duceți de la Domnul urarea zilei de astăzi. Va fi să-i ieșim înainte prin această lucrătură lucrată de Dumnezeu aici.

Iubiții mei, va veni bucuria cea adevărată și nu vor mai fi ochi care încătușează lucrul Domnului și bucuriile Domnului. Mama Gigi vă cuprinde. Și, iarăși, pentru toți cei buni ai ei, ea rostește iar: Hristos a înviat! Pace vouă!

Pace unsului României! Pace inimii lui îndurerate, căci este plină de durere inima lui!

Pace peste voi toți, și peste lucrul Domnului de la voi! Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Amin, amin, amin.

***

Se coboară cuvânt din cer și se scrie pe pământ cuvântul ceresc. Iată zilele cerului, și cântă cerul în ziua aceasta, cântă peste România, cântă și se preamărește cerul pe pământul României. Stau proorocii și sfinții și îngerii și cântă suita cerească:

„Mântuiește, Doamne, pe român, poporul Tău,

Și binecuvintează moștenirea cea nouă a Ta.

Biruință binecredinciosului, al poporului Tău rege, asupra celui potrivnic dăruiește

Și cu crucea Ta păzește poporul și pe unsul poporului Tău!“.

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română,

Susține cu a Ta mână țara regină română!“.

Hristos a înviat, rege al României! Bun venit, iubitul Meu! Hristos a înviat, Mihail al României Mele! Așa este numele tău: Mihail al României, iar România este a lui Dumnezeu, dimpreună cu poporul ei cel binecredincios și cu regele ei cel uns de Dumnezeu.

Eu sunt; Eu, Cel ce am înviat din moarte în vremea trupului Meu după ce trupul Meu a căzut pe cruce. Eu sunt, iubitul Meu. O, ești plin de bucurie îndurerată, ești plin de durere, preaiubitul Meu, dar vine, tată, vremea ta, vine, dar Eu îți spun că a și venit. Vin zorile Ierusalimului cel nou peste România, dar Eu îți spun că au și venit. Vor veni prooroci și magi de la mari depărtări ca să vadă lucrul Duhului Sfânt, Care lucrează și Se vede lucrând peste România. Dar Eu îți spun că au și venit ca să întrebe și să se bucure de împlinirile cele noi.

Iată, iubitul Meu, rostesc cuvânt la ieslea cuvântului Meu și ai fost purtat spre Mine prin rugăciunile cele de aici. Am aici pe micuții Mei, și fericit cel ce primește pe acești micuți ai Mei, căci pe Mine Mă primește acela.

Am adus la locul ei poarta Domnului; am adus-o, preaiubitul Meu, prin minuni am adus-o, căci duhul rău cunoștea taina ei și pusese stăpânire peste ea și blestem peste ea, dar am adus-o prin credința și lucrarea celui ce o cântă pe România, celui ce-i cântă României cântarea cântărilor. Am adus-o. L-am trimis prin cuvânt și a ridicat poarta Domnului, poarta prin care vei intra tu cu glorie, preaiubitul Meu. Așa este scris în Scripturi, că «aceasta se va numi poarta Domnului și va intra pe ea Domnul, și va intra pe ea regele celei binecuvântate». Este scris despre această cetate care străjuiește prin înălțimea ei cerească peste cetatea Ierusalimului nou, care se coboară de la Dumnezeu. Așa este scris, că ea se va numi cu numele Domnului și i se va spune: „Acolo este Domnul“. Proorocii care au scris această Scriptură saltă și se bucură întru cele cerești. Bucură-te și tu! Eu voi lucra curând, că iată că am atâția care nu și-au plecat grumajii în fața lui Baal.

Pace ție, că este obosită inimioara ta! Nu te teme, nu te îndoi! Eu sunt; Eu, și servii Mei; Eu, și trimișii Mei; Eu, și uneltele Mele. Binecuvântată să-ți fie intrarea în Ierusalimul Meu cel nou! Căci așa am spus despre România, și cele rostite nu se pot schimba, și vin spre împlinire.

O, plânge biserica Mea cea ascunsă încă. Plânge sub apăsarea necredinței cărturarilor și a fariseilor și a arhiereilor din vremea aceasta, căci aceștia, ca și cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării. Am ridicat piatra cea de mărturie a lucrării lui Dumnezeu Cuvântul, Care a lucrat și lucrează întru Duhul Sfânt de aproape patruzeci de ani. Am ridicat-o, și nu este lucrătură ca aceasta pe pământ, căci această înălțime cerească nu se tâlcuiește pământește, iubitul Meu. Am pe îngerul bisericii Mele care a fost trimis spre tine cu solia Mea, cu vestea Mea cea bună. Îl am tare întru această taină, și va fi să te mărturisească atunci când vom dezveli piatra care va străjui la poarta de intrare în această cetate cerească, coborâtă în mijlocul României. Ești scris pe piatra aceasta, căci așa a fost cuvântul Meu, iar cei ce au ridicat această înălțime cerească au lucrat în numele Meu și în numele tău, și va fi să vii prin puterea Mea. Întărește-te și te încinge întru puterea cea de la Mine și lucrează cu înțelepciunea Mea și cu viața Mea întru viața ta, căci avem de înviat pe România. Copiii Mei de aici nu au a se teme. Ei se bizuie pe făgăduințele Mele. Așa și tu, preaiubitul Meu, și vei fi iarăși la locul tău. Amin.

O, țipă antichrist și duhul rău, țipă și se vaită și se zbate, căci din ziua când am ridicat crucea biruinței, semnul Fiului Domnului în vârful acestei înălțimi cerești, de atunci nu-și mai găsește astâmpăr vrăjmașul cel din veac. Dar am lucrat cu înțelepciunea cea cerească întru acești micuți și am biruit și s-a arătat această lucrătură și va fi spre judecata celor ce se cred a fi stăpâni și tari prin puterea lor, și se va citi în curând Scriptura aceea care spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestei vremi?». Această taină este cerească, și numai cei cu viața cerească vor pricepe aceasta, iar cei fără de lege nu vor putea pricepe lucrul Domnului.

Iat-o pe România! Te cântă România, iubitul Meu. Cântă România cântarea regelui ei și se bucură România cea credincioasă, iar cea necredincioasă nu va mai rămâne în fața Mea și în fața ta dacă nu va veni spre pocăință, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos, iubitul Meu, și voiesc ca acest Canaan să fie din cer și nu de pe pământ; să fie cer și nu pământ; să fie sfințenie și nu fărădelege.

Pace ție! Pace regelui României! Pace, și îmbrățișarea Măicuței Mele să te cuprindă pe tine, și pe regina ta, și pe mlădița ta, care va sta de-a dreapta ta. Pace vouă, și bucurați-vă! Este cea mai mare sărbătoare, și este îndoită pe pământul României. România cântă pe Hristos, cânt㠄Hristos a înviat!“ și cântă cântarea regelui celei binecuvântate între popoare.

Hristos a înviat! Binecuvântată să-ți fie intrarea și ieșirea. Binecuvântată să-ți fie întoarcerea ta acasă, căci se apropie de la Dumnezeu. Am spus că voi ieși înaintea ta prin lucrătura cea de aici, de la gura izvorului cuvântului Meu. Am spus, și voi ieși, în curând voi ieși înaintea ta.

Pace ție, Mihail al României! Pacea Mea să fie cu tine și prin tine, rege al celei binecuvântate pentru vremea gloriei Domnului și a celor ce umblă cu Domnul. Eu sunt cu tine, iubitul Meu, și va învia bucuria ta, și viața ta cea cu durere vine spre bucurie. Iată, Eu vin curând cu bucuria cea cerească. Amin.

Hristos a înviat! În toată ziua să-ți cânte în inimă această slavă cerească, rege al României. Amin, amin, amin.

26-04-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Cu pacea Mea cerească vin cuvânt și îmbrățișare prin cuvânt, căci Domnul trimite carte cerească regelui României, unsul cel care este de la Dumnezeu peste România.

Pace și binecuvântare apostolilor Cuvântului, Care grăiește din ceruri peste România, căci în mijlocul României curge de la Dumnezeu cuvântul vieții, râul vieții despre care scrie în Scripturi și din care va lua și va bea făptura cea nouă, care va fi nouă prin cele ce se coboară din tronul lui Dumnezeu, după cum a fost din vreme vestit prin prooroci.

Pace vouă, celor ce mergeți cu solia Mea către cel uns peste România, țara noului Canaan care se va arăta în România! Pace vouă, și călătorie cu sare, cuvinte cu sare să curgă prin voi, cu sare cerească și cu putere cerească de înviere, căci trebuie naștere din cer peste făptura Mea.

O, pacea Mea și bucuria Mea să se coboare peste tine și peste casa ta, unsul Meu care ești vestit prin prooroci ca să fii în vremea aceasta și să faci pasul cel bun, întru numele Domnului! Un pas, iubitul Meu, dar să ai sare în tine, tată. Și uită-te tu bine, uită-te cu ochii tăi cei curați, uită-te și vezi că sarea și-a pierdut puterea și nu mai are Domnul sare pe pământ, dar voiesc să fii cu înțelegere cerească și să înțelegi grăirea și taina dumnezeiască, fiindcă nu mai este înțelepciune pe pământ, nu mai este sare bună pe pământ, căci sarea cea din moși strămoși și-a pierdut puterea și nu mai este sare pe pământ.

Iată cuvântul Meu cel cu sare! Curge cuvântul Meu în mijlocul României ca să fie sare și să împart din ea și s-o sărez pe România, ca nu cumva să vin pe neștire și să lucrez peste înțelepciunea cea fără de sare; să nu lucrez și peste ea Scriptura aceea care va lucra prin cuvintele ei și va spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac?». Toată făptura a uitat să-L știe pe Dumnezeu. Cere foc din cer făptura toată și își face idoli și își uită menirea și îndeletnicirea cea plăcută de cer.

Iată, Mă plâng, Îmi plâng durerea Mea. Vorbește Dumnezeu din cele cerești cu tine, preaiubitul Meu, căci este scris că vremea e să te ridici și să presari sare cerească peste cea binecuvântată și aleasă între noroadele lumii. Am grăit și apoi am trimis spre tine grăirea Mea și apoi am lucrat după cum am grăit. Am rostit cuvânt aici, la ieslea cuvântului ceresc, și am spus din vreme că va fi să calci pe pământul țării tale după ce se va sfârși un an de la doborârea capului fiarei roșii; și dacă am grăit, am fost apoi împlinitor. Am venit apoi prin cuvânt și am spus că-ți voi ieși înainte prin biserica Mea; și dacă am grăit, am împlinit făgăduința Mea, dar am ieșit înaintea ta prin cei care au sare în ei, căci Eu așa am spus ucenicilor Mei: «Voi sunteți sarea pământului». Așa am spus și atunci celor ce umblau cu Mine și ca Mine, așa este și acum cu cei ce și-au păstrat sărătura cea de atunci, dar puțini, puțini de tot mai au sare în ei, și biserica Mea calcă în picioare pe proorocii și pe trimișii Mei și calcă peste sfințenie și se sfărâmă în ea, căci biserica Mea a uitat cum este Dumnezeu, a uitat dreptatea și a dat-o deoparte și slujește fără de credință și fără de frică peste cele ce sunt sfinte și înfricoșătoare din veac și până în veac, și iată, sarea și-a pierdut puterea, iubitul Meu. Făptura Mea cere moarte, cere foc și nu știe ce face, căci nu mai are cârmuitor drept și nu mai este cel care arată calea și să zică: „Iată calea!“ și să meargă făptura Mea după cel ce merge pe cale.

Am venit iarăși spre tine și te-am vestit că voi ieși înaintea ta și vei veni la locul tău. Ți-am vestit despre piatra începutului cel nou, despre lucrătura cea nouă, despre aluatul cel nou și despre biserica Mea cea vie, care geme sub piatra acestei vremi. Am grăit și ți-am spus că prin biserica Mea cea vie voi ieși înaintea ta și vei veni la locul tău apoi, și iată, sunt aproape de săvârșirea deplină a acestei minuni cerești, rostită prin cuvânt, căci cuvântul s-a făcut faptă, fiindcă așa este Dumnezeu, este prin cuvânt și este adevărat prin cuvânt.

Bucură-te, Mihail al României Mele! Bucură-te și te gătește frumos, tu și toată casa ta! Dar vreau să înțelegi ce grăiește Domnul cu tine, rege al României. Scoală-te bine cu Mine cu întreg trupul tău! Ridică-te spre Mine și împlinește viața Mea întru tine, căci numai așa vom ieși cu România. Aceasta este puterea cea din cer care va lucra peste România, peste cei ce vor fi de la Domnul peste cea aleasă. Ia aminte din nou la cele ce vor străjui la intrarea acestui așezământ nou și ceresc, căci împlinirile care sunt cerute aici și care trăiesc aici, acelea sunt puterea cea care va așeza veșmântul cel alb peste România, țara Noului Ierusalim.

Mă doare rana bisericii Mele și nimeni nu poartă după adevăr grijă de rana ei. Păstorii turmei Mele se păstoresc pe ei înșiși și se învelesc cu sângele celor săraci, al celor lipsiți, și își fac veșmânt nedrept ca să se arate lumii că sunt învățătorii ei, dar turma Mea rătăcește în fărădelegi, și Domnul vine să-Și ridice turma și s-o strige și s-o adune și să împlinească peste ea cele ce stau scrise despre vremea aceasta de glorie cerească.

Deschide-ți urechea ta către Domnul cerurilor, rege al României, căci avem de lucrat lucrare minunată din România. Primește sfatul cel ceresc și ferește-te de lupi, căci lupii vor fi rușinați de vremea care vine, iar cei ce sar peste porți, aceia vor fi vădiți și vor ieși din staulul făpturii celei noi. Lucrează înțelepciune cerească peste toată seminția ta, căci ai de la Domnul ochi și inimă și înțelepciune cerească. Mă doare de acești micuți care stau la gura cuvântului izvorului Meu și care sunt născuți din cuvântul care curge de aproape patruzeci de ani în mijlocul României. Mă doare, căci cu greu dau să înțeleagă mai-marii legii despre taina în care sunt așezați acești micuți ai Mei. O, cu greu înțeleg cei ce se cred tari prin puterea lor, prin înțelepciunea lor, de parcă Domnului I s-a luat dreptul pe care-l are peste cele văzute și nevăzute, peste cele pricepute și nepricepute de mintea omului. Această lucrare de cuvânt ceresc care s-a născut în România, este lucrarea cea proorocită de prooroci pentru vremile plinirii Domnului, și iată, România intră la pătimire, după cum a fost cuvântul Meu către tine; intră, căci va fi să rămână albă și nouă și cerească, și va rămâne lumină în ea și se va vedea lumină cerească din ea.

Am dat de veste această minune care va fi să se arate. Am strigat peste pământ cu cuvântul care vine de la Mine la acești micuți ai Mei și am spus lucrarea României și am trâmbițat-o peste toată fața pământului. Am spus, și acum Mă așez să lucrez și să arăt împlinirea celor vestite de Mine, dar am nevoie de tine întru totul curat, întru totul sărat, întru totul ceresc, și vei veni apoi și ne vom sfătui cu sfat ceresc și vom lucra învierea neamurilor lui Dumnezeu, că aceasta și nu alta a fost să fie menirea ta și viața ta și misiunea ta înaintea Mea. Iată, ne vom anunța cu taina Mea pe care am avut-o ascunsă, dar vine, tată, vremea ta, și dacă vine, ea vine odată cu ieșirea acestei taine cerești, care a lucrat și a rodit și a pregătit aluatul cel nou și lumina cea nouă și adevărată, care vine de la Dumnezeu, precum scrie în Scripturi.

Nu te lipsi de sfințenie, nu sta fără ea nici o clipă; nu sta, iubitul Meu, căci prin ea vom împlini Scripturile cele pentru vremea aceasta. Mare este necredința acestei vremi și nu este sare care să săreze bine înțelesul făpturii Mele, dar iată, Domnul răsare cu cele tăinuite și va acoperi cu lumină cele pregătite pentru slava popoarelor.

Iubitul Meu, pace ție! Pace casei tale! Pace și sfințenie fără de sfârșit peste tine și peste cei din casa ta, Mihail al României, rege al celei alese dintre popoare! Binecuvântată să-ți fie sfințenia ta, căci vei fi sfânt peste România și va fi sfântă România, iubitul Meu, și va fi Sfânta Sfintelor, căci așa am binevoit. Bucură-te și te hrănește cu cele de la Mine! Bucură-te și prăznuiește zi cerească de aducere-aminte cu cei trimiși spre tine de la Mine, rege al României! Amin, amin, amin.

23-06-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Duhul Sfânt al Preasfintei Treimi coboară cuvânt la ieslea cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă lucrarea aceasta se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc, să dea trup cuvintelor care vin pentru cel ce înseamnă pace și împăcare între Dumnezeu și făptura Sa, între Dumnezeu și biserica Sa.

Pace ție, copil născut o dată, și încă o dată și, iarăși, încă o dată, prin cuvântul care a venit cu Mine din cele cerești prin această lucrare. Născut o dată prin ceea ce se numește botez după lege; și încă o dată prin ceea ce este botezul care se naște de la credința și de la iubirea de Dumnezeu; și, iarăși, încă o dată, fiul Meu preaiubit, prin botezul cel cu foc al Duhului Sfânt, Care umple întregul Cel ce este Unul lucrător al Treimii Dumnezeiești.

Pace ție! Mereu așa ți-am spus, căci așa te am scris în sulul acestei vremi cerești. Când am lăsat cuvântul Meu peste cel dintâi, peste cel credincios de atunci, peste Petru, care a mărturisit pe Cel ce era venit din cer, tu știi cum a fost cuvântul Meu cel de atunci. Așa a fost când acela a spus: «Tu ești Hristosul, Fiul Celui viu», și a fost apoi cuvântul Fiului Treimii Celei vii și am spus: «Eu îți zic ție: tu ești Petru, și pe această mărturisire voi așeza biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui pe ea». Și iată cuvântul acestei vremi și nimeni nu se poate găsi ca să desființeze acest cuvânt, că iată ce rostește peste tine Fiul lui Dumnezeu: tu ești pace, și pe această piatră de mărturisire am zidit iarăși biserica Mea și am sfărâmat cu ea porțile iadului biruindu-le pe ele. Și când spun „am zidit iarăși“, aceasta este spus pentru că biserica Mea este așa cum ți-am spus Eu ție și nu altfel și nu așa cum este aceea ce se zice pe sine că este a Mea. Este, dar iarăși este ca aceea care a osândit atunci pe Cel trimis spre ea de la Tatăl. Și precum aceea n-a crezut în Cel trimis de Tatăl, răstignindu-L ca să-L desființeze, așa și aceasta care se crede pe sine că este a Mea, nu crede în Cel trimis din cer, nu crede în Duhul Sfânt așa cum este Duhul Sfânt și nu așa cum ar vrea cei din biserică să fie. Și dacă aceștia nu cred, aceștia sunt cei de azi. Acei de atunci au fost cei de atunci, iar cei de azi sunt cei de azi, care au răstignit pe Duhul Sfânt ca să-L desființeze de peste cei săraci în duhul lor, căci Duhul Sfânt nu are locaș decât acolo unde poate să încapă, și încape în cei săraci cu duhul lor.

Pace ție, cel ce ești astăzi! Dar să fii, măi tată; să fii și să nu te temi de oameni, și să te temi de Mine, iubitul Meu, fiindcă așa încape Dumnezeu în cei ce se tem de El. Nu te teme de oameni, nu te teme de vase sparte care nu țin în ele putere de la Mine, căci aceia n-au frică de Dumnezeu; n-au, că precum apa dulce de izvor, făcându-și curs spre mare, își desființează dulceața și se împreunează cu marea și nu mai rămâne ca să fie bună de băut, tot așa și curăția, când își face casă în mijlocul lumii și al duhului lumii și îl iubește pe el, nu este cu putință să nu ia din izvoarele sărate ale iubirii deșarte și apoi să vatăme pe cei ce se lipesc cu ea. Așa este astăzi biserica cea care se crede pe sine că este cu Mine și de la Mine. Ea este de la Mine, dar nu mai este cu Mine precum nici cea de atunci care M-a dat de la ea nu era cu Tatăl Meu, ci era în duhul ei, în duhul trufiei care venise peste ea și o acoperise pe ea, căci scris este: «Nimeni nu poate intra în casa celui tare ca să-i pângărească lucrurile sale dacă nu încătușează mai întâi pe cel tare».

O, iubitul Meu, Eu știu că tu înțelegi ce voiesc să spun, căci venisem de la Tatăl Meu atunci și începusem să alung ceața și pâcla și demonii din biserica Tatălui Meu, căci la ea Mă trimisese Tatăl. Venisem și, ca și acum, și cei de atunci se apropiau și Mă ispiteau ca să vadă cu ce fel de putere lucram când doboram demonii de pe înălțimile lor, și n-au putut aceia să înțeleagă că împărăția demonilor nu se dezbină pe sine, și nu înțelegeau că Eu cu degetul lui Dumnezeu doboram pe demoni și că venisem cu împărăția Tatălui Meu ca s-o arăt bisericii Tatălui Meu. Erau plini de sine și nu înțelegeau, și dacă nu înțelegeau, au stârpit lumina care venise să-i facă să vadă. Așa este și acum, căci nici acum n-am venit de la Mine Însumi. De la Tatăl am venit cu această lucrare și n-am venit de la Mine Însumi.

Când am așezat pe apostolii Mei ca să ridic biserică nouă și ca să fie aceasta peste veacuri, Eu nu-Mi luasem singur această slavă, ci de la Tatăl o aveam dată, și dacă și Eu am luat-o, am și dat-o dacă am luat-o, și așa am spus: «În dar ați luat, în dar să dați». Și n-am spus: „În dar v-am dat, în dar să dați“; nu, că Duhul lui Dumnezeu Se smerește pe Sine, și așa lucrează în cei ce-L poartă pe El. Eu nu Mi-am luat singur rangul de Arhiereu, ci Tatăl îl dăduse peste creștetul Meu, și n-au înțeles cei de atunci ce este și cum vine să fii după rânduiala lui Melchisedec. Dar, oare, tu știi cum vine aceasta? O, dacă vei voi să înțelegi cum vine această taină, abia atunci nu se va mai ivi peste tine gând de cârtire sau de îndoială sau de judecată a tainelor Tatălui cerurilor. Și de ce-ți spun Eu așa? Îți spun pentru ca să-ți pot iarăși spune că această lucrare și această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, și nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, așa cum a lucrat ea și peste Mine în vremea trupului Meu, și așa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, și ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinței, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoșați în inima lor, cei iubitori ai trufiei deșarte. Și cum mai zic aceștia care se zic pe sine că sunt urmașii acelora de atunci și până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poți găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, și nu așa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, și iată, lucrez și am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieșit în calea lui Avraam și am binecuvântat pe Avraam, și de aceea este scris: «Eu sunt mai înainte de Avraam», și de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: «Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați cunoaște că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutați să Mă ucideți pentru că aveți de tată pe diavolul, și de aceea faceți faptele diavolului». Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, și am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, și lucrez și acum, și voi fi lucrător până la plinirea împărăției cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, și una este rânduiala lui Dumnezeu.

Când am avut poruncă de la Tatăl Meu, am adus cuvânt la ieslea cuvântului Meu, care este așezată în România, și am zis să fii arhiereu. Și dacă am zis cuvântul acesta, a fost apoi să Mă așez să-l împlinesc, căci Domnul este credincios întru făgăduințele Sale. Am trimis cuvânt peste cel ce stăpânește astăzi pe scaunul bisericii și așa i-am zis: «Ridică-te ca să-l ungi pe cel ce este de la Mine pentru vremea aceasta». Și de ce am făcut Eu așa? Așa am făcut, ca să nu aibă legea a zice că nu M-am supus legii, și acela, vrând-nevrând, crezând-necrezând, a mers și te-a uns pe tine arhiereu, dar Cuvântul lui Dumnezeu te-a uns și nu acela, cuvântul care a fost de la Mine peste acela, căci Domnul lucrează prin cuvânt, și se numește Cuvântul lui Dumnezeu lucrarea Sa. Și unde mai este lucrarea Sa în mijlocul bisericii care se zice pe sine că este biserica Mea? Vrei tu să crezi că biserica este Sodomă și Gomoră? Vrei tu să-L crezi pe Dumnezeu când îți spune că nu este biserică și loc de biserică și altar de biserică, nu este loc care se știe că este sfânt, fără să nu fi fost atins de mâini și de trupuri nespălate de sodomie și de malahie, de păcatele Sodomei și ale Gomorei, ale căror cetăți au fost arse cu focul care s-a coborât din cer, după cuvântul lui Dumnezeu care a venit ca să pedepsească necurăția? Vrei tu să crezi că vor fi arse cu foc toate necurățiile de pe pământ? Și ce va fi, oare, cu cei ce au întinat locurile care erau afierosite Mie și Duhului Meu și slavei numelui Meu?

O, iubitul Meu cel uns de Dumnezeu în vremea aceasta; de Dumnezeu și nu de mâini necurățite! O, iubitul Meu cel mic, tu zici mereu că vrei să vezi slava Mea, dar Eu îți spun că ai și văzut-o. De câte ori ai voit, de câte ori ai cerut, ai văzut-o și ai primit-o. Și iată ce mai am de adăugat la aceste cuvinte: vine o probă grea și cețoasă cum n-a mai fost de când sunt veacurile și nici nu va mai fi după aceea. Vine focul lui Dumnezeu peste faptele Sodomei și Gomorei, dar vine și va începe cu casa care se zice pe sine că este casa lui Dumnezeu, căci așa este scris: «Voi începe cu templul Meu cel sfânt», căci se zic pe sine că slujesc Mie, dar crezi tu când îți spun că sunt o mulțime de preoți și de monahi și sunt arhierei care nu cred că este Dumnezeu? Crezi tu că s-au ridicat din cei de atunci, din răstignitorii Mei s-a ridicat un șir de preoți care sunt de atunci și până azi? Crezi tu că sunt pline bisericile de slujitori care slujesc răstignirii Duhului Sfânt? O, Duhul Sfânt este greu răstignit, măi tată, și plânge Duhul Sfânt și Se zbate să iasă din cuie și să-Și răzbune curățenia și sfințenia care au fost disprețuite de slujitorii bisericii, căci de la aceia va cere Domnul socoteală, de la aceia care s-au așezat în capul turmei Mele din toate părțile pământului.

O, vine slava Mea, iubitul Meu, dar iată cum va veni! Va veni, și dacă va veni așa și nu altfel, iată adevărul Scripturii care zice: «Vai de cei ce așteaptă să vadă ziua Domnului, căci ziua aceea este zi de foc și de groază cum n-a mai fost de când veacurile și nici nu va mai fi apoi». Și ce va fi cu biserica aceea care se zice că este cu Mine? O, Domnul o găsește în lume și nu întru Dumnezeu. Ce va fi cu cea care a făcut negoț murdar cu duhul și cu numele și cu haina care este rânduită de Dumnezeu? Căci au băgat pe cezarul și au vândut pe bani darul care este pe altar, și s-au adunat mulțime de bani de atunci și până acum, mulțime de arginți pe care a fost vândut și cumpărat Fiul lui Dumnezeu; și s-au ridicat mulțime de irozi, mulțime de iude, și de Anne, și de Caiafe, și au umplut locașurile care au fost luate de la părinți și au făcut jaf cu cele sfinte și au pângărit vasele Mele și bisericile Mele, și pe poporul cel frânt de necunoștință l-au luat rob sugându-i sângele și viața, căci viața poporului Meu Eu sunt, iubitul Meu; Eu, și dacă n-am mai putut să mai stau în vase sparte, în vase nespălate, în locașuri pângărite și necurățite prin sfințenia celor ce pun mâna pe ele, iată de ce nu a mai avut făptura Mea pe Dumnezeu, și dacă n-a mai avut, a murit, că nu este viață fără de viață. Și acum ce mai este de făcut? O, numai cu foc se poate curăți necurăția. Vrei tu să crezi în cele ce-ți spun? Că nu se poate chemare la slujire dumnezeiască, nu se poate cu bani și cu silnicie și nu este adevărată această chemare la slujire, căci Duhul Sfânt nu Se dă pe măsură pământească, ci Se dă prin chemare cerească, prin descoperire cerească, lucrătoare prin duhul descoperirii cerești,și iată ce șir de preoți s-a ridicat, sub cuvântul că sunt următori apostolilor Mei.

Când am venit să-Mi culeg pe ai Mei, am venit și i-am deosebit de greutatea legii și am pus în loc iertarea, pentru că legea apăsa pe om și îl osândea. Și iată, iarăși lege peste biserica Mea, și legea apasă peste ea și o osândește, căci așa se întâmplă atunci când Duhul Sfânt este îngrădit de cuvintele legii și ale literei legii, și de aceea nu este crezut Duhul Sfânt, și de aceea trebuie să Se arate întru ființa Sa așa cum S-a arătat peste apostolii Mei, în chipul focului cel nematerial. Dar Se va arăta Duhul Sfânt întru lucrare curățitoare de întinăciune și nu va mai fi să nu usture focul acela, și va fi să usture și să curețe toate locurile și toate locașurile și toate altarele care au fost pângărite de trupuri și de mâini nespălate și netămăduite. O, așa este când omul îndrăznește și își ia singur cinstea de a fi slujitor lui Dumnezeu, dar fericit este slujitorul, și preotul, și arhiereul care are chemare prin Dumnezeu, prin cuvântul lui Dumnezeu. Și cum adică chemare? Adică prin duhul descoperirilor și al vederii celor cerești, prin duhul proorociei, în dar și prin chemare cerească.

Când s-a ridicat Mariam și a spus lui Aaron: «Oare, numai lui Moise vorbește Domnul? Oare, nu și nouă?», ce a pățit atunci Mariam? Căci a fost pusă la pedeapsă cu lepra și a fost pusă la curățire apoi, dar acum tot trupul bisericii este numai răni, și rănile sunt vechi și sunt nevindecate, și s-au strâns buboaie peste buboaie și nu mai este loc curat, și de aceea va fi să vin pe neștire și să-Mi arăt pe neștire slava Mea și lumina care se numește Dumnezeu, căci nu întunericul este lumină, ci Dumnezeu este lumină. Și va fi atunci să se vadă Scriptura aceea care zice: «Fericiți cei săraci cu duhul, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiați atunci. Fericiți cei curați, că aceia vor fi fiii Celui ce vine. Fericiți cei prigoniți, cei ocărâți, cei numiți cu nume rău din pricina numelui Meu, că plata acelora este împărăția care vine cu Mine».

O, de aceea te-am așezat prin cuvânt, cu ungere prin cuvânt, ca să mărturisești pe Cel ce vine și cum vine Cel ce vine, și să înscriem prin cuvânt această piatră nouă, așa cum prin cuvânt s-a și arătat de la Dumnezeu. Dar uită-te tu și te miră de arhiereii acestei vremi, de orbirea lor, de semeția lor, ca și cum ei ar fi mai mari și mai cu putere decât Arhiereul cerurilor, Care nu vine cu nici o lucrare stricătoare de lege, dar vine ca să aducă și să așeze lucrare împlinitoare și desăvârșită, întru numele lui Dumnezeu.

Iată, mărul care crește în această grădină curată și nu din afara ei, acest măr este puterea și viața Mea, și Eu Însumi sunt, dar sunt așa cum voiesc Eu să fiu și nu așa cum voiește omul. De aceea am pus legea sfințeniei și a despărțirii de cele lumești, ca să fie Eden această grădină și să fie în ea fructul cel promis pentru cei ce vor fi scriși în această carte.

Moise a fost credincios în casa Tatălui Meu, întru lucrarea Tatălui Meu, dar n-a fost oficial. Eu, iarăși, la fel am fost casei Tatălui Meu, care nu este de pe pământ. Apostolii Mei erau căutați de toți cei de atunci ca să fie stârpiți pentru că nu erau trecuți în rândul celor cu drepturi după lege. Și iată, aceștia mai mici dintre ei sunt scriși în carte că vor fi în vremea aceasta, pentru că este scrisă în prooroci lucrarea aceasta, și cele cerești nu pot fi înțelese de oficialii vremurilor, cei cerești nu sunt promovați de cei de pe pământ, căci Duhul Sfânt suflă unde voiește, și Domnul nu poate să fie mărginit de cei de pe pământ.De aceea spune Scriptura: «Cel ce este rob, dacă se poate folosi să scape de robie, să se folosească și să fie liber». Toată biserica este plină de făgăduințele scrise ale celor ce au venit să se așeze peste ea ca să slujească turmei bisericii, dar nu este preot care să nu-și fi călcat făgăduința care este făcută de el, după cum este legea cea făcută peste biserică, și iată, scris este: «Cel ce calcă măcar una din cele ale legii, este vinovat prin lege și se numește călcător de lege și de făgăduință».

Copilul Meu, ține-te, tată, cu viața ta așa cum a fost viața apostolilor Mei care au urmat Mie prin veacuri. Ține-te de cele scrise în cartea Mea dacă ți-e greu să crezi în lucrarea cuvântului Meu. Luptă-te și mai mult ca până acum, căci Eu ți-am spus ție demult, și așa ți-am spus: «Cel ce așteaptă să vadă minuni ca să creadă, acela întârzie vremea minunilor și nu o apropie, căci îndoiala înjumătățește biruința». O, dacă n-ai fi slab și dacă n-ai fi mic și dacă n-ai fi avut chemarea Mea, poate că te-aș lăsa să ieși din această carte, dar nu se poate să se desființeze cele rostite de Dumnezeu, și iată de ce în această lucrare dacă ești, trebuie să ai sănătate împlinită, sănătate de Duh Sfânt, ca să ai pace deplină întru cele de la Dumnezeu. Dar lasă, tată, Domnul te poartă în cârcă, te mai poartă încă, până va fi să fii de ajuns de mare, și te iubește așa cum ești, și va fi să stai cu duhul umilit atunci când vei sta cu adevărat; va fi să stai așa cum a stat David după ce-L supărase pe Domnul său.

Eu nu Mă supăr pe tine pentru îndoiala ta, dar iată, tot tu te superi, tot tu te zbuciumi, pentru că Eu aduc peste tine teama de Dumnezeu și aduc mereu lumina Duhului Sfânt peste tine, iar atunci când tu stai supărat întru Mine, Eu vin și așez pe Duhul Sfânt față în față cu tine ca să-L vezi lucrător întru cei ce nu știu ce este cuvântul acestei lucrări care te hrănește pe tine dintre ei.

O, Eu am zis mereu: pace ție, iubire ție, putere ție! Dar tu, oare, când va fi să-Mi spui cu toată temelia ta: „Pace Ție, Doamne!“?

Și iată ce-ți mai spun: așa este, așa cum am spus: «Câte veți lega și veți dezlega, vor fi legate și dezlegate», dar Eu n-am spus niciodată celor ce stau de vorbă cu Mine, să lege sau să dezlege ceea ce am legat sau am dezlegat Eu, Dumnezeu. Tu ești unsul Meu și ți-am dat putere prin ungerea pe care o ai, dar să ai inima atentă cum și ce lucrezi cu această putere. Puterea pe care o ai, de la Mine o ai, și o astfel de putere luată de la Dumnezeu n-are cum să rostească legare sau dezlegare asupra puterii care a lucrat peste cei purtători de putere cerească. Fii precaut, căci tu ești adevărat lucrătorul Meu și nu ai ungere pământească, nu, tată. Tu ești chematul Meu, ești unsul Meu după adevăr, după Duhul Sfânt, după împlinire cerească, și nimeni, și nici tu nu poți desființa puterea pe care am pus-o Eu peste tine. Ai putere să legi pe cei păcătoși să nu mai păcătuiască, ai puterea să dezlegi de legătura păcatelor pe cei legați de ele, și să-i legi apoi cu putere cerească, să-i legi de Dumnezeu și să nu dezlege nimeni ce a legat Dumnezeu. Și de ce, oare, nu este pe pământ această putere dumnezeiască și să lucreze ea prin fiii puterii?

Eu vreau să te ajut să înțelegi și să poți lucra minuni ca să vezi minuni, și să te întărești apoi din ele, căci ai slăbit, copilule plăpând. O, nu erai tu de ajuns de plăpând? O, ai slăbit, și de ce te lași? Și dacă te lași, n-ai folos, că iată, nici tu n-ai și nici cei legați de lucrarea Mea n-au folos de la slăbirea ta. A slăbit și cel de departe care va să vină. Au slăbit și copiii Mei care te poartă pe tine spre Mine și te numesc fericitul Meu, fericitul Noului Ierusalim care este din cer. Iată cum ești tu numit în cer: ești numit fericit, și tu zici că nu ești fericit, dar Eu nu zic tot așa. O, dacă fericirea este cea care este cu Mine și dacă tu ești trecut între cei care vor primi plata fericirilor care vin, după cum este scrisă Evanghelia fericirilor care vin, Eu de aceea zic că ești fericit. Nu cei de pe pământ sunt fericiți. Aceia, vai de fericirea lor, că fericirea lor este păcătoasă ca și ei. Lasă așa; rămâi în fericirea care este ca și a Mea, căci fericiți cei ce plâng acum, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, Care vine cu muntele fericirilor pe pământ. Dar Eu îți spun că a și venit, și lumea nu înțelege slava acestei înălțimi cerești, a acestei fericiri care va fi văzută de cei de pe pământ, de cei ce sunt pământ.

Fericire ție cu Domnul tău, căci una este fericirea, dar nu te mai teme de oameni. Mă doare când văd că te temi de toți neputincioșii, care n-au și nu vor avea putere asupra ta. Teama ta de ei o vede duhul rău și îi priește și intră și îți face supărare prin ei. Dacă ai fi mai curajos, mai tare de înger, ar fugi și nu s-ar mai vedea urma duhului rău care-ți face ție inimă rea, și s-ar vedea biruință cerească. O, de ce este scrisă de Duhul Sfânt Scriptura care spune: «Ce-ți poate face omul?». O, stai întru pacea Mea și aleargă după ea dacă ea are pe unde ieși din inima ta. Stai, tată, întru taina Ierusalimului nou până la arătarea Mea și nu te depărta.

Pace ție! Pace, căci pe această piatră am zidit biserica Mea și am biruit cu ea porțile iadului, și acum voiesc să scot din iad făptura Mea, dar să te gândești cu milă dumnezeiască la făptura Mea care strigă de atâta vreme: „Până când, Doamne, ca să ne răscumperi?“.

Hai, tată, hai și nu întoarce capul, căci în urmă se va ridica fumul Sodomei și al Gomorei, și din acest scrum voi căuta să-i scot pe cei scăpați cu viață, și aceia vor slăvi pe Cel ce vine cu împărăție cerească pe pământ. Hai, nu te teme de lupi, căci lupii vor cunoaște dreptatea lui Dumnezeu și se vor uita la ea și vor ști ce este și cum este Dumnezeu, și lupul va paște alături cu mielul, după cum este scris în Scripturi.

Ai grijă să fii cu Mine. Să aibă grijă să fie cu Mine și cel ce te îngrijește pe tine; să fie cu Mine și nu fără Mine și nu fără cele de la Mine.

Când proorocul Moise s-a suit pe munte ca să aducă cuvintele lui Dumnezeu, n-a putut Aaron să aibă singur grijă de popor, și ai văzut ce a fost, că s-a întors poporul lui Moise de la Dumnezeu și a slujit poftelor lor. Stai cu Mine, ca să fie și România cu Mine și să dărâmăm slujirea la idoli, să dărâmăm idolii care stau împotriva lui Dumnezeu.

Când era apostolul Petru la Cornelie, după descoperirea Domnului, l-a așezat apoi pe Cornelie arhiereu, și el s-a dus în alte cetăți. Și s-a dus și Cornelie în cetatea căreia îi căzuse sorțul, și s-a dărâmat la rugăciunea lui Cornelie templul idolilor lui Dimitrie, mai-marele cetății, și au fost prinși sub dărâmături cei din casa lui Dimitrie. Iar când era rostită sentința de moarte pentru Cornelie, a venit un trimis al Domnului și a spus că toți cei din casa lui Dimitrie strigă de sub ziduri la Dumnezeul lui Cornelie ca să-i scape pe ei din moarte. Atunci s-a așezat Cornelie și a rostit cuvânt către Dumnezeul său și s-au dat zidurile în părți și au ieșit atunci din moarte cei din casa lui Dimitrie ispravnicul, și a crezut apoi cetatea aceea în Dumnezeul lui Cornelie și s-a întărit biserica lui Iisus Hristos și a pierit închinarea la idoli, căci era Cornelie arhiereul lui Dumnezeu și era așezat după rânduiala lui Melchisedec, după descoperirea lui Dumnezeu.

Ai grijă să fii cu Mine, căci Eu sunt Arhiereul Cel din veac și până în veac, și te-am uns cu ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec. Stai cu Mine, iubitul Meu, ca să fie și România cu Mine și nu fără Mine, dar va fi cu Mine, și prin ea voi fi peste pământ. Amin.

Iară și iară, pace și putere ție! Putere întru putere și viață întru viață, căci Eu sunt Viața! Heruvimii și serafimii să-ți înconjoare trupul și inima și iubirea și să lucreze lângă tine tainele cerești ale acestei vremi, și să fie împlinire de taine cerești. Amin. Pacea Mea să fie deasupra ta, iar întru tine să fie pace și bunăvoire întru Dumnezeu! Amin, amin, amin.

16-07-1992

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:08 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1992 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământul Noului Ierusalim pace și bună orânduială și bunăvoire!

Pace și slavă lui Dumnezeu pentru slava Lui cea mare! Cel ce a așezat piatra începutului cel nou, a Ierusalimului cel nou, care vine cu Dumnezeu și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, după cum este cuvântul scris în Scripturi.

Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel Care Și-a lucrat ieslea Sa în mijlocul Ierusalimului nou, care va fi peste România lucrat după planul cel din veac întocmit!

Pace vouă, iubiții Duhului Sfânt! Și iată, iarăși suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta așezate de acum și până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuțele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Și cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit așa de Dumnezeu? Adică locul unde vine și se așează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte și să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naște peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a și venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.

Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a așezat și a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia ființă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăiește cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieși din România și care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni și se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cerești, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o ființă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute și nevăzute. Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer, și prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proorocită, ca să iau trup și să fiu Dumnezeu și Om, și ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii lui Dumnezeu, și ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile, după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam și până la întruparea în om a Fiului Treimii cerești. Și, iarăși, Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer ca să Mă înalț după înviere iarăși la cer, ca să stau iarăși de-a dreapta Tatălui, și apoi iarăși să vin să cercetez viii și morții, și să aduc cu Mine împărăția fără de sfârșit apoi. Și iată, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viață; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl și Care S-a lăsat peste prooroci și peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt și ca să se împlinească prin puterea Sa.

Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în numele Meu, și prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apostolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cerești, căci iată vremea cea promisă prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Și iată, Domnul este credincios întru făgăduințele Sale, căci vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.

Iată aici început de împărăție a Domnului Iisus Hristos, precum în cer așa și pe pământ, căci de aceea am rostit cuvânt și am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiților și a neprihăniților, precum în cer așa și pe pământ, și de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt și să fie împlinire și să fie rugăciune de slavă și de jertfă plăcută fără de sfârșit, precum în cer așa și pe pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă și de rugăciune; de slavă pentru cele din cer, și de rugăciune pentru cele de pe pământ, și de aceea a așezat Domnul așa aici, ca să se poată spune acestei așezări „precum în cer așa și pe pământ, amin“. Dar acest „amin“, amin să fie, precum în cer așa și întru cele așezate aici de Dumnezeu. Amin.

Binecuvântat să fie praznicul punerii pietrei de temelie a altarului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, și va fi România Ierusalimul nou, cel pe care-l alege Dumnezeu în vremea aceasta, căci așa este scris în Scripturi: «Încă o dată voi alege Ierusalimul». Este scris, dar nu este înțeleasă această Scriptură și în zadar au căutat mai-marii legii bisericii și cărturarii lumii să scrie cărți peste cărți și să-și însușească ei dreptul la cuvânt peste mulțimile cele arse de sete, căci setea mulțimilor nu poate fi stinsă de nimic și de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate și sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeți cu duhul, de cei cunoscători ai literei, și aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece și să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naștere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început și până la sfârșit, dar Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta și nedespărțita Treime, Care Se numește Dumnezeu.

Se uită Sfânta Treime la preoții și la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desființat aceștia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica și era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, și am zis să fie așa și nu altfel biserica; așa întreagă și nu cu lipsuri ale trupului ei. Și iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimiși spre ea și să-și vadă ea goliciunea sa, și să se întocmească din nou biserica, și să fie ca la început și să-și trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi așezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut și această umblare, și iată, iubiții Mei, voi sunteți fiii bisericii cea dintâi, și am ajuns cu ea până la voi, și voi sunteți cei mai mici, și v-a așteptat cerul, iubiții Mei. Fiți tari și fiți dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveți a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeție și de slavă deșartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei și să încapă în acest nou toate semințiile Mele care au fost întâi și care au început întâi, iar când va ieși această carte, va fi iarăși trupul bisericii Mele așa cum l-am lăsat să fie. Va ieși această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte și să-i desfacă pecețile ei și să se vadă începutul cel nou, cel de atunci și cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, și am așezat în această grădină troiță vie, ca să se aducă întreită jertfă vie și curată, precum Eu curat sunt.

Binecuvântată să fie troița cea vie și lucrătoare de jertfă vie și sfântă și curată, și binecuvântați să fie cei trei fii unși care formează această troiță lucrătoare de înviere din morți. Binecuvântată să fie troița celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cerești. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiță ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea și va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie și am biruit cu ea porțile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiță vie de jertfă vie și cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.

Această așezare este lucrată de cer și nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toți trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Și iată, mai întâi a fost cuvântul, și apoi lucrarea cuvântului, și apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut și apoi să fie crezut și apoi să fie înțeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălțat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiță lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.

Să stați bine, să stați cu frică și să luați aminte, voi, cei ce stați așezați întru taina începutului cel nou, căci dacă voi veți sta așa, așa va fi să stea în curând România cea binecredincioasă, iar cea necredincioasă va primi veste pentru pocăință, și dacă nu se va pocăi de fărădelegile ei, va fi să fie dată deoparte de pe pământul cel sfânt al ei, căci scris este prin cuvântul Duhului Sfânt, și cele scrise se vor împlini.

Iară și iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveți putere de leu și de pui de leu, și această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteți cei din sămânța lui Iuda și a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început și până la plinirea neamului acesta. Umiliți-vă și plecați-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare și înfricoșătoare este taina în care sunteți așezați. Umiliți-vă și nu vă lăsați robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârșitul său.

Însemnați în cartea mărturiilor toate semnele care au lucrat de aici peste cei ce s-au lovit sau au pierit zdrobiți de această piatră, căci aceste semne vor veni tot mai mult, ca să servească slavei acestei taine cerești.

Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cerești, și va fi să fie cinstit și slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie și să aducă cuvintele Domnului către Israelul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, și a rămas Moise sfântul lui Dumnezeu după aceea, și s-a coborât la Israel și l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, și asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Și iată, acum va fi mai mult decât atunci, și voi lucra minuni cerești, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toți taina acestui munte ceresc, căci acest munte se numește: Cuvântul lui Dumnezeu, și această cetate se va numi: „Acolo este Domnul“.

Binecuvântată să vă fie veghea voastră peste această grădină! Binecuvântate să fie hotarele care împrejmuiesc și străjuiesc această înălțime cerească! Binecuvântată să fie puterea cea făcătoare de minuni care se odihnește peste această împărăție cerească!

Verginica este cu Mine și rostește de lângă Mine cuvânt peste acest așezământ sfânt.

– Pace vouă! De lângă Domnul rostesc pace peste voi, fii ai acestei grădini cerești! Și cum adică fiu al acestei grădini? O, iubiții mei, mare este această taină, mare este viața acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini cerești. Trăiți bucuria de prăznuire a acestei serbări în numele punerii pietrei pentru înălțarea Sfintei Sfintelor al cărei altar se numește ieslea Domnului Iisus Hristos în vremea aceasta. Vin iar să vă vorbesc și să vă învăț taina acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini, căci nimeni nu poate să-și ia singur cinstea să fie fiu al acestei grădini, ci numai cel ce are chemarea lui Dumnezeu, iar acela să stea apoi așa cum are așezare aici Dumnezeu.

E prea mare și prea cerească această lecție pe care am adus-o la voi. Voi veni în cuvânt și vă voi da această lecție, ca să fie adăugată în cartea legilor care vor străjui peste acest început de cer pe pământ. Țineți ce aveți, până voi veni cu această lecție, căci această lecție se va adăuga celor ce le aveți de împlinit și de trăit în aceste hotare cerești. Stați bine, stați cu frică de Dumnezeu și cu luare-aminte, că mare este taina acestei grădini, și voi sunteți încă mici cu împlinirea și cu ascultarea. Eu n-am venit să vă conduc rău, ci am venit să vă fac fii ai ascultării cuvintelor cu care vin din cele cerești. Învățați această lecție, lecția ascultării, mămică. Învățați să puteți, și iarăși zic: învățați să puteți, și după aceea veți putea să ascultați așa cum se așteaptă ascultarea cea de aici. Iarăși vă spun: învățați și îndeletniciți-vă cu cărarea mea spre voi, ca să puteți sta în taina ascultării, căci mare este puterea ascultării dacă este ascultare, fiindcă neascultarea, după cum este firul cărării mele către voi, neascultarea față de această orânduială cerească poate să vă aducă o mulțime de răni și vouă și lui Dumnezeu, Care trebuie să fie în toate drepturile Sale dumnezeiești în această grădină. Neascultarea este cheia cea de dincolo de porțile cele de aici și pe care o încearcă duhul rău ca să intre să vă facă rău. Neascultarea este o unealtă care se atinge de ochii celui care se numește fiu al acestei grădini; se atinge de ochii lui ca să-i împungă și să strice buna vedere a ochiului și să strice sănătatea, căci când ochiul este vătămat, se vatămă și trupul ochiului. Iubiți ascultarea, mămică, și nu uitați că mai înainte de ascultare este lucrarea smereniei, lucrare fără de care nu se poate învăța lecția ascultării. Învățați lucrarea curățeniei, mămică, dar această lecție vă voi aduce-o vouă în lecția de fiu al acestei grădini.

Fiți ascultători mie precum și eu am fost lui Dumnezeu. Fiți fii vrednici de această grădină, căci așa vi se cere vouă după chemarea pe care o aveți. Dar voi veni și vom învăța, iubiții mei.

Pace vouă, copii ai acestei grădini! Pacea mea v-o las vouă, căci pace am venit să aduc peste voi. Harul Duhului Sfânt să lucreze învățătură cerească peste voi toți. Amin, amin, amin.

22-07-1992

Cuvântul lui Dumnezeu

... Și mai grăiește Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgoviște: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile și bârfele lumești. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, așa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el și de turma lui, căci turma Mea e a Mea.

14-10-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu grăiește din cele cerești, și se aude glasul lui Dumnezeu, iar cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu să se așeze și să întocmească încă o carte către cel ce este unsul României din partea Domnului Savaot.

Pace de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica Fiului Treimii cerești, și pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cerești, Mihail și Gavriil! Pace și sărbătoare în cer și pe pământ, căci serbările cele din moși-strămoși va fi să-și ia locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu fața spre părinți, după cum, apoi, părinții se vor întoarce cu fața spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, și dacă ea s-a născut atunci, a fost apoi încreștinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit și a botezat-o pe România încă de când era în scutece, și a fost creștină și a fost ortodoxă România; de la nașterea ei a fost creștină, și nu poate Domnul să uite pruncia ei și cămașa ei cea dintâi, și nu poate să uite Dumnezeu podoabele cu care a fost înveșmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot cerul României strigă la Domnul și spune: „Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau la temelia acestui neam sfânt?“.

Și iată ce spun cei mari ai României, cei buni și mari și sfinți, care o țin pe România pe jertfa lor și pe credința lor, care a fost piatra bisericii cea din moși-strămoși. Ridică strigare regii cei dintâi și cei de pe urmă și toți voievozii cei sfinți, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România și se uită ca să vadă venind și stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruința și gloria României. Și iată ce spune strămoșul și bunicul: „Regele României să aibă înfățișarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoșii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfățișarea lui și fața lui să fie după chipul cel din moși-strămoși, în fața căruia să se plece cu cuvioșie tot fiul neamului său“. Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită și așteaptă ca să vadă gloria care va ieși de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmește carte cerească și vorbește cu tine, Mihail al României. Așteaptă moșul și strămoșul tău să-ți vadă slava și puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moșii și strămoșii cei sfinți. Lasă-ți podoaba cea sfântă să-ți înveșmânteze fața, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, și vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, și nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, și nu va fi neam care să nu-ți cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, și cine se va împotrivi planului Meu?

Ai grijă, iubitul Meu, ferește-te de lupi, căci lupii au luat acum haină peste haină și dau târcoale lucrăturii cea din cer. Fii mare cu Mine, că pielea de lup va fi vădită de sub mantia care o acoperă pe ea. Fii tare cu Mine, că nu mai vede Domnul credință pe pământ, iar Eu așa am grăit prin prooroci: «Cel care cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Așa am grăit, și iată, cei ce lucrează fărădelege nu iau în inimă această profeție, și se ascund sub mantie de miel, și vai, făptura Mea nu știe să deosebească stânga de dreapta sa! Dar Eu sunt Dumnezeu, și iată ce fac în zilele acestea, căci M-am așezat să dobor cele șubrede și să întăresc curățenia și sfințenia peste făptura Mea. Vin să curăț și să albesc și să despecetluiesc izvoarele vieții și să rostesc apoi prin servii Mei și să arăt: „Iată calea, și cel ce înviază să meargă pe ea“.

O, voiesc să așez pe piatră numele tău, căci așa ți-am vestit Eu ție, și voi rosti apoi din vârful ei numele regelui României. Așa am grăit, și aceste cuvinte mărturisesc pe pământ, pentru că Eu am fost împlinitor întru cei slabi și mici ai Mei și ai tăi, căci aceștia care dau trup cuvântului Meu sunt ai Mei și ai tăi, căci Eu le sunt lor Dumnezeu, iar tu ești unsul cel de la Mine și ești regele lor. Fii înțelept, căci Eu voi așeza pe piatră numele tău. Fii credincios. Eu sunt. Domnul este numele Meu, și lucrez ca să-ți gătesc venirea.

Cei ce stau pe scaunul bisericii Mele au început să-și arate dinții și ar voi să stârpească această lucrătură și ar dori să-l pună jos pe cel ce a împlinit porunca cea din cer de a așezat după lege piatra de temelie a începutului cel nou care vine din ceruri peste pământ și să fie precum în cer așa și pe pământ, după cum a fost făgăduința Mea. Și se va numi această lucrătură munte ceresc, munte de taină cerească, și din acest munte vor curge fericirile cele scrise în Scripturi peste cei ce vor fi numiți fericiți, și se va numi muntele fericirilor care vin cu Domnul și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, așa precum au spus proorocii în veacurile Mele.

Această piatră ridicată prin cuvânt și din poruncă cerească, va sta înaintea ta, rege al României, căci Eu așa am grăit, și ți-am vestit din vreme. Iată, pun înaintea ta această piatră și voi depărta apoi fărădelegea și nedreptatea din pământul celor vii, căci România va rămâne veșnic înaintea Mea și a ta, Mihail al României Domnului.

Eu sunt cu tine și te port pe umerii Mei, căci Eu sunt Domnul plinirii făgăduințelor cerești. Ridică-te spre Mine și rostește rugă pentru cei pe care-i am în fața Mea, în fața cuvântului Meu, căci s-au ridicat martori nedrepți asupra lor și nedreptatea a mințit sieși, șis-au ridicat cu teamă împotriva adevărului Meu cei ce stăpânesc cu nepăsare peste turma Mea. Roagă-te să se înmulțească sarea, și se va înmulți, căci nu mai este sare pe pământ. Puțină sare mai are Domnul pe pământ, iubitul Meu. Ridică mâinile spre Mine și cere, și va fi sare pe pământ, și va fi bună de sărat, și se vor întări oasele cele șubrede ale fiilor cei bineplăcuți cu inima lor și cu duhul lor. Eu lucrez din zori și până în zori, lucrez în calea ta și lucrez peste acești micuți ai Mei, căcirăutatea și necredința mai-marilor legii izbește cu gând să-Mi fărâme corabia cea lucrată prin cuvântul cel vestit din cer. România este corabia salvării făpturii Mele și din ea vor curge raze și lumini și izbăvire și cer nou și pământ nou, așa cum am făgăduit Eu, Dumnezeu.

Îmi întind pacea Mea peste tine și peste toată casa ta, Mihail al României. Pace ție, iubitul Meu, unsul Meu, căci cine poate șterge ungerea pe care o ai de la Dumnezeu? Pace și lege sfântă și chip după chipul cel din strămoși, cel din părinți cerești, după chipul Fiului lui Dumnezeu, din neam în neam până la tine. Ia sulul care stă sub piatra începutului cel nou, ia-l și desfă-l din nou, și te gătește în această oglindă, și vom intra pe poarta cea binecuvântată, care a luat ființă după planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl, Cel ce este întru Fiul și întru Duhul Sfânt al Treimii cerești, să fie cu regele României și cu fiii ei cei binecuvântați din care va răsări poporul cel nou care va lucra biruința Domnului!

Pace ție, Mihail al României Domnului! Amin, amin, amin.

13-11-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Se coboară din cer serbare îngerească și cuvântul lui Dumnezeu în ziua aceasta de prăznuire pentru mai-marii cetelor îngerești, Mihail și Gavriil.

Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este purtată pe îngeri și I se cântă cântarea slavei Sale: «Slavă Sfintei și Celei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, din veci și până peste toți vecii cerurilor!». Amin.

Mai-marii îngerilor, Mihail și Gavriil, sunt în fața cetelor cerești și serbează cu toată oastea serbare de înviere, serbare de bunăvestire și de slavă peste așternutul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a coborât din cer, de la Dumnezeu, cu începătură nouă în mijlocul României cea binecuvântată și bine aleasă între neamurile pământului. Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Cel Mare, Fiul Tatălui Savaot, rostește cuvântul sărbătorii de azi.

Pace vouă, celor din așezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte pentru ca să fie puterea Domnului acest așternut dumnezeiesc. Pace vouă, și celor veniți astăzi la serbare cu cerul! Pace păstorilor și oilor Mele! Pace tuturor celor ce ați venit ca să stați cu sfatul Domnului la masă! E praznic astăzi, e praznic din praznicele poporului sfânt, cel născut de Verginica prin cuvântul acestei lucrări care este de la Dumnezeu. Această lucrare se numește Cuvântul lui Dumnezeu, iar această cetate și această iesle se numește așa cum scrie în profeți: «Domnul este acolo», fiindcă Domnul nu lucrează nimic fără să fi vestit din vreme prin prooroci.

Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rostește în sfatul Domnului, și să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul și pământul, precum este scris, și se vor arăta cer nou și pământ nou și vor dăinui cei scriși în Cartea Vieții Mielului, căci aceștia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu.

Pace peste așezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte ca să poată lucra din el lumină peste pământ și viață peste făptura Sa. Și cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, și măi oilor? O, dacă acest așternut dumnezeiesc nu ar fi fost pus deoparte pentru Domnul, atunci nu ar mai fi trebuit Dumnezeu să-l coboare prin cuvânt și să-l întrupeze prin cuvânt și să fie, și iată cortul Meu cel sfânt, din pragul căruia Eu Îmi anunț împărăția pe pământ. Și cum adică pus deoparte pentru Domnul? Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest așternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă deslușită cu ușurătate sau cu ușurință, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuț de pământ. Și dacă Domnul a numit cu numele Său această așezare, de aceea am rostit poruncă între poruncile cele pentru aici și am spus să se lucreze numai dinăuntru și nu din afară peste acest așezământ, pentru că aici nu este nimic din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. De aceea copiii Mei cei așezați aici de veghe și de lucru cu cerul și ca în cer, poartă greul care este din lume, așa precum și Domnul a purtat greul lumii. Lumea este sfărâmată sub greutatea ei, și de aceea am numit acești copii cu nume de fii ai acestei grădini cerești; de aceea, ca să lucreze cu tainele cerești și să stârpească prin lucrul lor cu Mine greutatea care stă deasupra făpturii Mele; să stârpească duhul lumesc și lucrarea lumească de pe pământul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut pământul și pe om. Și iarăși zic vouă, că dacă acest așezământ sfânt nu ar fi fost pus deoparte, atunci nu l-ar mai fi întocmit Dumnezeu. Tot poporul creștin să creadă că acest așternut ceresc este o taină cerească pentru cele ce se vor vedea în zilele ce vin, și nu se poate ridica lucrare de ispitire asupra lui Dumnezeu.

N-a înțeles poporul cel răsărit de la această profeție, n-a înțeles nimeni ce fel de lucrare este această coborâre de cuvânt ceresc, și s-au zdrobit de această stâncă creștini după creștini, pentru că n-a ieșit creștinul din lume dacă s-a apropiat ca să vorbească cu Dumnezeu prin această profeție. Și nu numai că n-a ieșit din lume creștinul, că mulți din ei, după ce au pus degetul și au pipăit, după ce au gustat din acest izvor, s-au dus și s-au lipit cu lumea și cu cele din lume și li s-a scris necinstire, și au pătat pe Dumnezeu cei care au purtat numele și pecetea de creștini ai acestei lucrări, și acum vin și dau ocol de jur împrejur și se uită, dar în zadar se uită, pentru că a venit vremea să lucreze Dumnezeu și să știe tot creștinul că Domnul este sfânt și nu altfel. Iar cine a vrut să fie cu Domnul, s-a smuls cu totul din cel dintâi și s-a lăsat cu sfințenia și cu rudenia cea din cer și s-a scuturat de pământ și a stat în sărăcia cea de duh, că să aibă Domnul vas gol în care să toarne cele de sus, să toarne împărăția cea din cer, așa cum este scris: «Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cea care vine din cer».

Când Eu am chemat la Mine acest popor, el s-a semețit apoi, zicând că este cu această lucrare, și a întins mereu mâna și a băgat-o în acest blid și a luat de câte ori a voit, a luat după al său plac. Și dacă a luat așa, n-a fost bine la Dumnezeu, fiindcă cel ce nu ia cu Domnul, acela risipește tot ce ia. Și cum adică se cheamă să fi luat creștinul cu Domnul? Adică să-i fi spus Domnul să ia, și ce să ia, și când să ia, și nu dacă voia el să ia. De aceea am spus că s-a semețit cel miluit de Dumnezeu, și asta se cheamă că unul ca acela s-a zdrobit în această stâncă, pentru că n-a fost una cu Dumnezeu. O, dacă stă creștinul după placul lui cu Dumnezeu, asta nu se cheamă că S-a lăsat Domnul ispitit, și înseamnă că a ispitit pe Dumnezeu un astfel de creștin. Iată că și creștinii au stricat legile Domnului, și de aceea este vremea ca să lucreze Domnul. Și a făcut Domnul acest cort și l-a împrejmuit cu hotare pecetluite și a pus legea Sa cea sfântă la hotare, căci vremea este să lucreze Domnul, pentru că oamenii au stricat orânduielile Domnului, și de acum încolo Domnul pune la cercetare și va descoperi Domnul pe cele ascunse și dosite, căci orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume. Dar voi, iubiții Mei copii care sunteți din Dumnezeu, stați bine, stați cu frică și luați aminte, că mare este Cel ce este în voi, față de cel ce este în lume, iar cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta cuvintele voastre, și se vor cunoaște și se vor deosebi Duhul Adevărului și duhul rătăcirii, fiindcă Eu v-am dat vouă pe Duhul Sfânt, Care mărturisește pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vorbesc cu voi acestea, și altele vorbesc cu voi, ca să înțelegem cum adică pus deoparte pentru Domnul acest așternut ceresc. Grăiesc vouă acestea, și altele grăiesc vouă, ca să avem îndrăznire în zilele acestea, și precum sunt Eu, așa să fiți și voi în lumea aceasta, fiindcă nu este frică întru Mine. Altfel, nădejdea și dragostea voastră n-ar fi întreagă dacă ar fi frica lângă ele, căci frica are cu sine pedeapsa, iar dacă ați fi fricoși, n-ați fi desăvârșiți întru Mine. Creștinii care nu Mă au pe Mine, aceia au frică și li se vede frica, și de aceea am spus că am ridicat această corabie și am împrejmuit-o cu pecetea sfințeniei, ca să pun la cercetare inima acestui popor care s-a ascuns de Domnul și n-a mărturisit pe Domnul prin trăire. Și vine vremea să se vadă, dar a și venit, și se vede că orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume.

O, se potrivește această Scriptură cu creștinii acestui popor, că nu înțelege poporul Meu cum adică să-L mărturisească pe Hristos în trup. Adică să mărturisească în trupul lui creștinul și în inima lui pe Hristos și lumina lui Hristos și viața și voia lui Iisus Hristos, ca să fie din Dumnezeu creștinul. Și dacă nu mărturisește așa pe Domnul, atunci nu se poate spune că unul ca acela mărturisește pe Hristos venit în trup, nu se poate spune că este din Dumnezeu creștinul care nu mărturisește așa cu tot înăuntrul său. Unul ca acela nu are cu ce să deosebească Duhul Adevărului de duhul minciunii. Această trăire să fi fost trăită de cel ce s-a numit că este al lui Dumnezeu, și apoi se putea numi după adevăr fiu al lui Dumnezeu. Eu am venit trimisul Tatălui pe pământ și am ascultat de Cel ce M-a trimis și am fost în Duhul Tatălui și așa am ascultat pe Tatăl Meu în trupul Meu și n-am ascuns nimic Tatălui Meu, căci cine poate să se ascundă de fața Creatorului său? Și așa S-a arătat mare în Mine Tatăl Meu, căci Cel ce era în Mine, era mai mare decât cel ce este în lume, și Tatăl Meu n-a fost biruit în Mine.

Grăiesc vouă acestea, și altele grăiesc vouă, ca să fie învățată lecția care învață cum Se cunoaște Duhul lui Hristos față de duhul lui antichrist, care este în lume. Și pentru că lumea stă în duhul lui antichrist prin faptele ei, de aceea am zis să deosebesc un popor și să-l deprind cu Duhul Sfânt și să fie popor al Duhului Sfânt. Și dacă poporul chemat n-a iubit Duhul Adevărului și nici n-a voit să învețe să iubească adevărul și să rămână liber, iată, măi copii, a rămas în duhul lumii acest popor, și Eu n-am avut ce pune deoparte din acest popor ca să fie creștinul cu Dumnezeu. Și iată, vin curând, și nu știe poporul Meu ce înseamnă să fie cu Dumnezeu, și vor învăța neamurile această lecție și vor crede și se vor boteza și vor asculta de Dumnezeu, și nu va fi Domnul lipsit de roade, pentru că a făcut biruință Domnul cu brațul Său cel tare și a așezat cort sfânt pe pământ, și se va cânta cântec ceresc de înviere peste pământ și se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, precum este scris.

Iubiții Mei, cerul se bucură de voi și cu voi în ziua aceasta, căci dacă Domnul suferă cu voi și plânge cu voi și în voi, apoi Se și bucură cu voi și în voi. Mare și adâncă este această lecție despre duhul care mărturisește pe Hristos venit în trup. Vom face lecție aparte pentru ca să lucrați cu ea peste fiii neascultării, dar trebuie să învățăm bine în noi această lecție, pentru că această lumină se mărturisește pe sine numai dinăuntrul ei, măi tată.

Fiilor, vom lucra cu zile noi de serbare și cu lecții noi de serbare și vom schimba vasele înnoindu-le, căci untdelemnul cel nou stă în vase spălate, măi tată, și vasele trebuie ținute întru sfințenie și întru duh de adevăr. Adevărul se descoperă pe sine, pentru că așa este lucrarea sa, dar minciuna nu se descoperă pe sine pentru că așa îi este lucrarea sa.

Am rostit cuvânt și am zis că voi sta în sfat cu voi, și voi sta dacă am zis, și ne vom sfinți și vom înmulți sfințenia, că vremea este să lucreze sfințenia, iubiții Mei. Verginica este aproape de începutul cuvântului ei, și Domnul este în ea și lucrează în ea, iar ea lucrează după cum este cursul ei și al lucrării ei. Domnul Iisus Hristos este în ea, căci ea este întru Iisus Hristos, după cum și în trup la fel a fost. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, copii ai Duhului Sfânt, bucurie pentru praznicul mai-marilor arhangheli care sunt serbați astăzi în așternutul Domnului, Care este prin voi. Să fie zi de înviere alăturată zilelor învierii, să fie pace peste voi, copii ai Duhului Sfânt!

Pace vouă, măi mămică! Pace celor stătători zi și noapte la lucrul grădinii de aici! Pace celor ce au venit la serbarea cerului care se serbează azi aici! Luați aminte cu inima și cu împlinirea la lecția pe care v-a dat-o vouă Domnul Iisus Hristos în ziua aceasta. Luați aminte la duhurile voastre și la împlinirea lucrării lor, că mare este această lecție de azi, despre duhul care mărturisește pe Hristos în trup.

Fiilor, ascultarea de Dumnezeu Îl face pe Domnul să stea în inima celui ascultător, iar neascultarea îl scoate pe om dintre lăcașurile care sunt purtătoare de Dumnezeu. Unirea și părtășia cu cele din lume face duhul omului să nu-L mai mărturisească pe Hristos în trup. Fiți atenți la pașii voștri, la duhul vostru și la adevărul iubit de Dumnezeu, căci adevărului îi trebuie o față plăcută și curată ca să poată fi bineplăcut la Dumnezeu. Așa a spus Domnul în lecția de azi, că a pus acest așternut deoparte, și iată, nu numai cei stătători ai lui au această îndatorire, și mai vârtos o au cei ce vin și se înfățișează Domnului prin acest așezământ ceresc. Țineți cu toată ființa la sfințenia acestui așezământ, căci dacă duhul omului sau duhul lumii din om dă să se atingă aici, se pot stârni furtuni repezi, și nimeni nu le poate stârni în afară de cei atinși aici fără de sfințenie împlinită în toată clipa. Acești copii au avut de suferit în zilele ce au trecut, și eu le-am spus să nu cârtească și să poarte totul în numele sfințeniei și al legii sfințeniei care strigă la Domnul de sub piatra cea nouă care este de la Dumnezeu în această grădină. Dar azi, încă din zorii zilei am luat neputințele și suferințele de pe ei, ca să poată sta ei în fața celor veniți ca să se închine Domnului prin acest jertfelnic. Am trimis înaintea voastră pe copiii mei ca să curețe praful de pe voi și mirosul lumii de pe voi, și ce mai este de curățit am zis să curețe, și apoi să vă apropiați, căci eu nu voiesc să aveți vină la Dumnezeu. Așa și voi să voiți, măi mămică, fiindcă eu așa am spus, de câțiva ani mereu am spus: «Pregătește-te, creștine, că dacă ai ști ce vreme vine, nu ți-ar mai trebui nici mâncare, nici apă, nici traistă, și te-ai smulge din toate cele lumești ca să fii găsit cu Dumnezeu în ziua aceea. Chiar de ar fi să-ți rămână carnea, smulgându-te din legăturile care te țin, smulge-te și vino cu ce scapi, că-ți pune Domnul la loc ce ai lăsat și te face El întreg, dar ieși și fă-te gata pentru ziua aceea».

Împreună cu sfinții voievozi care sunt astăzi serbați, iată, cu ei vă spune mama Gigi: stați bine și cu frică și cu luare-aminte, că vine proba cea grea peste lume, vine schimbarea, și se va schimba fața lumii și va fi de groază fața lumii. Dar vine schimbarea la față a slavei Domnului, și se va vedea pe față slava Domnului, și orice strălucire de pe pământ își va pierde fața sub strălucirea slavei lui Dumnezeu.

Serbează cerul, serbează sfinții arhangheli pe unsul României și cântă Măicuța Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregătește calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profețite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu și să se ridice cei ce poartă semnele Domnului și lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase și să se risipească planurile împotrivitorilor și să se arate calea cerească între oameni și să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, vine Domnul să-Și arate împărăția Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică și să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare și liber și va lucra înviere nouă și se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce așteaptă pe Domnul, iar cei ce nu știu cum să-L aștepte pe Domnul, aceia să învețe și să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.

Mama Gigi atinge pe fiii acestei zile care s-au atins de această grădină cerească, și ca să credeți și să înțelegeți puterea și sfințenia acestei grădini, luați seamă la voi înșivă după ce veți merge întru ale voastre și veți fi slăbiți în trupul vostru un pic de vreme, ca să înțelegeți ce este sfințenia acestei grădini cerești și să credeți sfințenia celor de aici, care suferă în trupul lor orice atingere cu duhul de pe drum. Ei nu mai au puteri pentru ce este afară. Ei au puteri întru Dumnezeu și suferă când ies, așa cum suferă un pește dacă-l scoți din apă și îl ții afară câteva clipe. I-am deprins cu necârtirea, și ei se tem să cârtească.

Toți cei legați cu duhul aici, luptați la timp și la netimp pentru ținerea sfințeniei acestui așternut dumnezeiesc! Sfințenia acestui așezământ ceresc va lucra mântuire de la Dumnezeu pentru mulți, măi copii. Fiți sfinți cu trupul și cu duhul. Fiți curați, fiți cu mâinile curate.

Domnul Iisus Hristos și tot cerul sfânt scrie zi de sfințire și de slujbă cerească peste izvoarele Sfintei Sfintelor și așează această serbare alături de serbarea acestei zile. Binecuvântată și făcătoare de minuni cerești și sfințitoare și dătătoare de înviere să fie apa acestor izvoare cerești. Cetele îngerilor înconjoară crucea cea din vârful acestei pietre și cântă tropar de slavă semnului crucii care străjuiește peste Sfânta Sfintelor Domnului, căci astăzi este întreită serbare. Se împlinește un an de la înălțarea crucii pe altarul Sfintei Sfintelor Ierusalimului nou.

Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveți grijă de surioara mea, ca să înțeleagă și ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei și nici creștinii n-o lasă să fie așa cum voiește cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creștini care fură, măi mămică, pentru că așa cred ei că e bine. Fură și storc de la Domnul, și se duc și stau în nelegiuiri și în lume și își bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea și fură de la Domnul, și ea nu mai știe cum să stea față de Domnul. Am creștini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiți drepți și lucrați pe unde este de lucrat. Lucrați cu atenție și cu adevăr și cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creștinii acestui popor. Dar voi lucrați după felul lucrului cel din cer și păziți de duhul lumii lucrarea cea din cer, care nu este din lume. Feriți-vă, și iarăși zic, feriți-vă de lume. Iarăși zic vouă: copiii voștri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiți sfințenia, că vremea este aproape. Amin.

Sfinții arhangheli sunt cu cete de îngeri așezați peste acest așezământ și peste serbarea de azi. Binecuvântată să fie hrana cea pentru ființă, căci cerul stă cu voi la masă. Fiecare creștet să fie atins și mângâiat de cei serbați astăzi în cer și la voi.

Pace vouă! Pace și serbare scrisă în cer și pe pământ, căci oamenii vor să scoată serbările cerești și să nu mai aibă nume pe pământ, dar Domnul va răspândi sărbătorile Sfintei Sfintelor peste cetatea cea nouă a Noului Ierusalim și va fi veșnic sărbătoare de slavă cerească. Amin, amin, amin.

21-11-1992

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:10 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1992 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică

Bucuria cerească se coboară și se așează prin cuvânt rostit de cer peste Sfânta Sfintelor Ierusalimului cel ceresc, cel nou, cel făgăduit de Dumnezeu prin prooroci ca să fie pe pământ, și iată, vremea plinirii proorocilor a început să se arate în calea celor ce au priceperea și stau așezați în nădejdea celor făgăduite de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat și lucrează prin prooroci, din veac și până în nesfârșitul veacurilor Domnului.

Slavă de la cer și până la pământ, căci cerul sfânt se închină și se pleacă și cântă celei care s-a dat pe sine locaș neprihănit și neumblat, ca să fie locaș aducător de făgăduință, locaș de sălășluire și de arătare a Celui Unul născut din Tatăl, Care Se numește Emanuel, pentru ca să se împlinească această lucrare în mijlocul oamenilor. Și așa a fost prin cea pururea Fecioară, căci prin ea a fost Dumnezeu cu noi pe pământ. Cum: cu noi pe pământ? Adică Sfânta Treime, Cea Una și nedespărțită, S-a arătat cu oamenii pe pământ prin Fiul ei, Iisus Hristos, Care este din Tatăl și în Tatăl și prin Care Tatăl a fost și este și va fi între oameni și în oameni, adică în făptura cea creată de Sfânta Treime prin cuvânt.

Slavă Maicii Mielului lui Dumnezeu, care este serbată de cer și de voi, cei așezați de Domnul în așternutul Său din zilele acestea! Slavă ție, Maică cerească! Slavă și mărire ție din cer și până pe pământ, căci astăzi se serbează intrarea ta dincolo de catapeteasma care desparte, și ai stricat despărțirea și ai primit apoi această bunăvestire și ai adus în mijlocul oamenilor pe Împăciuitorul, Cel ce a venit de la Tatăl, și El a stat cu oamenii și a rămas cu oamenii în veac, căci pentru aceasta a trebuit să vină și să Se arate între oameni, pentru ca să fie în veac cu oamenii lui Dumnezeu și prin oamenii lui Dumnezeu să fie.

Dar iată ce este pe pământ: este ceea ce a mai fost, după cum este scris că iarăși și iarăși este ceea ce a fost, căci oamenii cei fără Dumnezeu în duhul lor nu-L cunosc pe Domnul în oamenii lui Dumnezeu, și iată, spune Domnul Iisus Hristos, Cel născut din Tatăl mai înainte de vecii cerurilor, spune că a venit vremea ca să lucreze Dumnezeu, pentru că oamenii au stricat legile Domnului pe pământ din veac, până ce a venit vremea să Mă arăt desăvârșit, Om și Dumnezeu, ca să fiu apoi cunoscut în om și ca să Mă cunoască oamenii în ei și între ei. Și după ce am lucrat vremea cea de treizeci și trei de ani câtă vreme am lucrat ca Om și Dumnezeu, a fost apoi să las spre urmare lucrarea în om, pentru că de aceea a fost omul făcut și am venit la om, ca să-l îndumnezeiesc și să lucrez această îndumnezeire din neam în neam și să fiu cu oamenii până la sfârșitul veacurilor, iar după aceea să fie veacul cel ceresc și sfânt, precum Dumnezeu este ceresc și sfânt.

O, iubiții Mei copii, am coborât la voi prin cuvânt, și sunt prin cuvânt întru Treimea Care este Una, măi tată, măi copii ai ascultării. Fericiți vor fi fiii ascultării, căci nu este mântuire afară de cea care vine de la lucrarea ascultării. Copilul lui Dumnezeu care are ieșiri din lucrarea ascultării, acela se numește fiul rătăcit, care este întors cu forța și rușinat din pricina lipsei de ascultare.

Am trimis-o pe Verginica la voi cu o carte mare în brațe. Să știe toți cei de aici și cei legați de aici că am trimis-o ca să se arate cu cartea legii ascultării. Și dacă a venit, a deschis cartea și a citit cuvânt din ea și a spus: «Copile, să nu stai altfel cu statul tău, și să știi că în cartea aceasta scrie așa: să fii în ascultare și să stai sub ascultare, căci nu este mântuire afară de cea care vine prin lucrarea ascultării».

Este pe pământ o carte în care este scris cuvântul unui om înțelept care spune așa acel cuvânt: „Omul trebuie să fie și să făptuiască tot, în gând și în faptă, în așa fel încât în orice clipă cineva mai mare decât el îl vede întru tot și peste tot, fără să se poată prilej de ascundere sau de tăinuire de gând sau de faptă, și în felul acesta omul lucrează în fața celui mare lucrul cel cu ascultare“. Omul cel înțelept nu se mai întreabă cum vine aceasta, iar voi nici atât nu se poate să spuneți că nu se înțelege de voi această lucrare care se numește viață în ascultare și sub ascultare.

Omul care nu-și are viața în ascultare, acela nu este. Este, dar nu este, și iată sabie cu două vârfuri ascuțite, care la un capăt taie cu bine, și la celălalt capăt taie cu rău, căci omul cel care nu are Duhul lui Dumnezeu și care nu este măcar nici sub ascultarea altui om din apropiere, un astfel de om s-a așezat sub liberul voinței sale însăși și nu are pe nimeni mai mare decât el, mai cu putere decât el, în care să se bizuie; și un astfel de om nu este, pentru că nu are prin ce, nu are prin cine să fie cel singur. Eu nu aveam cum să fiu dacă nu era să fiu prin Tatăl, iar făptura lui Dumnezeu nu are cum să fie dacă nu este prin Cel ce a creat-o. Dar aicea, iubiții Mei, fiți treji și umblați la această comoară de înțelepciune, căci iată, în ziua aceasta de sărbătoare am venit cu o lecție care poartă în ea greutate de înțelepciune, un cuvânt cu greutate întru el însuși. Treziți-vă înțelepciunea, voi, și cei ce vor auzi acum și după aceea lecția aceasta de cuvânt ceresc și greutatea cerească a acestui cuvânt. Treziți-vă atenția duhului și așa să stați în vremea acestei lecții, căci această lecție își ia așternut peste locul în care Domnul cerurilor a așezat Sfânta Sfintelor coborâtă din cele cerești. V-am spus vouă în cel din urmă cuvânt rostit că locul acesta este pus deoparte pentru Dumnezeu, și dacă așa este această poruncă cerească, Eu voi vorbi cu voi și cu cei ce vor auzi această lecție, și să fie lecție vouă și păstorilor cu care am spus că voi sta în sfat ceresc, în sfat aparte. Și iată, treziți-vă înțelepciunea și înțelesul, păstori ai poporului cel chemat spre această lucrare. Luați această carte și mâncați-o, măi tată, că dacă veți vrea și Mă veți asculta, nu va mai fi nevoie să rostesc peste voi cuvânt de trezire și de atenție pentru cele cerești ale voastre; pentru cele cerești, și iarăși zic: pentru cele cerești. Și dacă am zis așa, Eu, Cel Care din suferință am zis, iată, zic vouă: nu mai fiți pământ, păstori ai poporului cel scris pe nume în sulul acestei lucrări, căci nu vorbesc despre această lecție pentru locul acesta; nu, pentru că locul acesta și ce este pe el este pus de Dumnezeu deoparte și lucrez deosebit, și lucrez peste el. Și de ce lucrez peste el? Lucrez pentru că am loc prielnic la lucru, pentru că ceea ce este pus aici la lucru este în ascultare și stă sub ascultare, și aceasta este taina tainelor locului acesta. Cei răsădiți în această grădină sunt nădejdea lui Dumnezeu, rămasă în ei de partea Domnului, Cel Care i-a așezat pe aceștia în această grădină, și de aceea am rostit poruncă de lege nouă și am spus: «Să nu pătrundă cele întunecate, peste lucrarea cea dinlăuntrul acestei grădini așezate de cer». Și cum adic㠄cele întunecate“? O, voi știți cuvântul care se întreabă pe sine și spune: «Cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău? Va locui neprihănirea și dreptatea și adevărul cel din inimă, și acestea nu se vor clătina în veac». Așa spune cuvântul, iubiții Mei, și cele ce se clatină am zis să nu locuiască în această grădină. Am zis pentru că Eu voiesc să locuiesc aici, măi tată. Voi vreți să locuiesc Eu aici? Și dacă spuneți că vreți, Eu nu Mă pot mulțumi cu cuvântul gurii. Voiesc mulțumire întreagă să am în această grădină în care Eu voiesc să am așternut și să lucrez din acest așternut. Iată, Eu sunt Dumnezeu și vă întreb să-Mi spuneți: oare, fi-va să vină o zi când voi putea să fiu cu voi aici ca și în cer? Vă întreb pe voi, pentru că Eu nu știu, și iarăși zic: nu știu ceea ce trebuie să știu de la voi, adică dinspre voi spre Mine. Eu am îndrăznit să rostesc și să spun: «Nu mai fiți pământ!». Am îndrăznit, pentru că Eu nu pot fi cu voi aici cu tot cu pământul vostru. Nu pot în cerul acesta așa cum sunteți voi învățați pe pământ. Am pus deoparte acest loc ca să fie cer, să nu fie tot pământ, și nici un suflet al acestui popor care este dincolo de porți, nici unul dacă l-aș lua și i-aș spune: „Hai și intră în acest cer al Meu!“, n-ar fi nici unul care să spună cu toată iubirea, cu toată frica și credința lui să spună: „Doamne, nu sunt vrednic să intru fără de haină cerească, și zi numai cuvântul Tău și sunt ca și intrat, și sunt mulțumit că ai Tu loc curat“, și n-ar fi nici unul care să spună cuvânt bucuros față de curățenia acestui loc adus de Mine din cer, cu așezare din cer.

Cel din vremea trupului Meu care a crezut în Mine și în sfințenia Mea, așa a spus: «Doamne, nu sunt vrednic să vii Tu sub acoperământul casei mele, și îmi e de ajuns cuvântul Tău, și voi afla mântuire și împlinire rugii mele». Acela a spus așa pentru că prețuia sfințenia Mea și nu voia să se apropie din pricina nevredniciei sale. Dar acela Mă primise în el și a lucrat minune prin aplecarea lui și L-a slăvit pe Domnul prin minunea credinței lui și i-a fost de ajuns ca să facă cer și Ierusalim ceresc în inima lui. Eu am intrat în casa lui prin ușa inimii lui, nu prin ușa casei lui, și iată, vă spun că poporul acestei lucrări nu are în el ce a avut acela și nu este nici unul care să nu intre aici în așternutul pregătit de Mine și pentru Mine și în care după voia Mea am așezat slugi și servi și vase de trebuință lui Dumnezeu după a Sa voie și nu după altă voie.

O, iubiții Mei, nu v-am spus niciodată ceea ce vă spun acum, că Mi-a ajuns durerea până la cele mai dinăuntru ale duhului, și iată ce spun Eu astăzi, după aproape patruzeci de ani de lucru în mijlocul acestui popor lipsit de dragoste, lipsit de milă, că n-a fost creștin să aibă milă de Mine, Domnul. Vă spun, și pentru tot poporul spun că nici un popor al vremilor lui Israel, nici o generație a lui Israel, nimeni din cei ce i-am iubit și i-am sprijinit prin vreme, n-a ispitit pe Dumnezeu așa cum a ispitit acest popor pe Domnul prin această lucrare, prin vasele acestei lucrări. Atâtea taine, atâtea așezări, atâta ordine trebuia să aduc peste vremea aceasta, și în tot timpul acestei lucrări am voit să aduc ordinea care oricum va veni peste pământ și peste biserica de pe pământ, adică peste oamenii care cred că Domnul este în ceruri. Dar n-a fost așezare venită cu Mine prin această lucrare, n-a fost iubire prin cuvânt, n-a fost îndreptare venită din cer care să nu fie apoi vândută și dată la moarte, și n-am avut loc pe pământ ca să îndrept măcar peste acest popor pe cele stricate și să curăț pe cele murdare și să mențin legile Mele între oameni. Și a trebuit să lucrez peste amestecătură, și amestecătura n-a voit să se curețe și să se despartă ca să dea Domnul deoparte binele care s-ar fi ales dacă ar fi voit să se aleagă. Dar nu s-a ales ca să fie grâul în dreapta și neghina lui în stânga și să pot lucra peste grâu, și grâul să lucreze peste neghină și să lucreze altoire în neghină. Se întorcea cuvântul Meu înapoi cu Mine în cer, că nu puteam să spun de biserică și de preoții ei, care au fost ai cezarului și care au mânjit biserica dând-o cezarului și dându-se pe sine cezarului cu tot cu turmă. N-am putut să-l fac pe om să fie cu Mine în taină și să nu se schimbe după aluatul cezarului. N-am putut, că Mă vindea poporul Meu și n-am putut. Și de ce Mă vindea? Mă vindea pentru că omul nu L-a mai avut pe Domnul prin preoție, pentru că nu se poate să fii preot al Domnului dacă nu ești despărțit de păgâni, dacă nu stai cu Dumnezeu.

Iubiții Mei, oamenii nebotezați nu sunt creștini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Și cum adică așa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică și a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoții și arhiereii au făcut zapis cu antichrist și s-au lăsat ca să fie dezbrăcați de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală și trupul cel gol al bisericii. Și dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu și cu legea cea din strămoși, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura și întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoți îmbrăcați cu Duhul Sfânt, care să lase urmași îmbrăcați cu Duhul Sfânt. Dacă preoția lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, și dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, și dacă antichrist prin vicleșug i-a șters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să țină legătura lanțului cea din uns în uns, și așa a rămas ungerea pentru preoție numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoție. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta și pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoșești, adică să asculte de lepădarea de credință, adică să-și vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reușit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Și s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, și au fost închiși și omorâți de puterea întunericului, și puțini a avut Domnul, în ascunzișul inimii lor, care au slujit și au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Și de aceea spun Eu că nu poți să fii preot dacă ești nebotezat și neîncreștinat, căci preoții cei care au fost apoi așezați de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, și ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, și de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, și iată că preoții cei puși după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, și botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoția celor fără de ungere din uns în uns, și vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puțini au mai avut parte de preoți unși de Duhul Sfânt.

Am voit să lupt și să rup ceața aceasta și să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am așteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredința taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Și ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoției, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmașii Mei cei unși până la ei. Și scris este: «Ce este legat pe pământ, este legat și în cer», iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Și dacă e greu de crezut aceasta, uitați-vă la fața bisericii și spuneți voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea și ce este în spatele acestei fețe. Și iată lume nebotezată și neîncreștinată de nimeni atâta vreme. Și dacă ești neîncreștinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?

O, așa am dus Eu această durere lungă și n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, și nici acum nu crede acest popor, și nici chiar voi, iubiții Mei păstori, nu credeți durerea Mea și plânsul Meu și lucrarea pe care abia am putut s-o așez pe pământ așa cum este ea acum, așa cum aș fi voit de mult să fie și să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot așa cum este scris în cartea Mea.

Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viața lui de om, dar cine să mai citească și să înțeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeți voi că am zis să fie preoți dintre cei curați în poporul Meu? Și de ce am zis Eu să Mă lăsați pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu știu când așez pe cineva la lucrul preoției și știu dacă acela are mâinile curate și după lege, și știu toate mâinile, și pe cele curate, și pe cele cu sânge pe ele. Și n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, și născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă și n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.

Iubiții Mei păstori, v-am spus Eu vouă, demult, un dor pe care voiam să-l plinesc peste poporul Meu, și așa am spus: «Măi păstorilor, aș voi ca voi să duceți viață de monah». Și de ce am spus Eu așa? Am spus ca să duceți viață de felul acesta și să prăsiți din ea în poporul Meu. Și dacă am spus atunci, Eu am spus acest cuvânt peste tot poporul Meu care voiește să se lase născut de sus. Și ce înseamnă să ducă viață de monah creștinul Meu? Înseamnă să iasă din trup și din lume și din pământul său și să-Mi urmeze Mie. Iată tâlcul vorbirii de atunci.

Măi tată, ce făceau oamenii care voiau să aibă viață de monah? Căci a plecat un om din familia lui, din casa lui, din pământul lui și din trupul lui și s-a dus din lume ca să ducă viață de monah. Și au început cei din rudenii să-l caute, și s-au dus și l-au găsit și l-au strigat să iasă ca să-i dea hrană adusă de ei, dar n-a ieșit monahul la ei, și a rostit cuvânt din pământul său cel nou și s-a auzit cuvântul său de către cei din rudenia cea după trup, și a spus lor: „În tot drumul bătut de voi până la mine n-ați mai găsit și pe altul flămând? Voi ați adus hrană pentru că aveți de mine dragoste trupească și firească, și eu nu primesc din pricina aceasta“.

Iată, iubiții Mei, câtă naștere de sus! Că nu se scrie la Dumnezeu monah cu rude trupești, și se scrie monah cu rudenie cerească, și n-am putut să fac această lucrare nici peste cei mari, nici peste cei mici ai poporului Meu. Am voit să fac din această turmă, turmă cerească, dar Avraam n-ar fi putut fi părinte al celor din făgăduință și nu al celor după trup dacă n-ar fi ascultat ca să iasă din pământul său și să meargă în pământul dat lui de Mine. Iată de ce nu poate nimeni înțelege de ce nu trebuie să vină aici creștinii, pentru că aici Și-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viață și trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam și fără spiță. Cel ce are înțelepciune, să înțeleagă cum vine aceasta peste lucrarea și peste viața unui creștin monah. Lucrarea aceasta este prea mare, iubiții Mei, este prea cerească, și de aceea n-o puteți trăi până ce nu vă lăsați născuți de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Și voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, și de aceea am luat un om și l-am atins de sus și l-am adus în casa aceasta a Mea și l-am uns preot și arhiereu și lupt din greu să-Mi desăvârșesc prin el înnoirea bisericii și tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unșilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea și stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Și iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat și a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfințirea cea din cer.

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii și care au scris cărți peste cărți despre numele Meu și al legilor Mele, căci nu sunt cărțile acelea! Acelea sunt pământ, și în pământ se întorc, căci duhul cărților acelea nu este duh cu viață, din pricina celor fără de viață care le-au făcut pe ele, și nu sunt cărțile acelea, și stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu și nu aceia l-au ales pe el, dar vai celor ce știrbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, și vai celor ce se încearcă în tăișul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare și de necredință. El este apostolul neamurilor pământului și numai Eu știu cum să lucrez peste el. Dar aici are Domnul Iisus Hristos de vorbit cu voi, păstori ai poporului acestei lucrări, căci se fac lucruri fără de rânduiala cea venită de sus, și aceste ascunzișuri se numesc lucrări fără de ascultare, se numesc lucrări care nu sunt venite din cer spre lucrare și se numesc lucrări lucrate din pământ, și Îmi faceți Mie bube lucrate în ascuns și făurite în afară de duhul ascultării. Se luptă duhul vostru cu duhul Meu și țineți morțiș să biruiți după voia duhului vostru, și nu duce la bine această luptă lucrată din lături. Iubiți și îmbrățișați cu bucurie această clipă de sfătuire cu Dumnezeu și lăsați-vă sub ascultare de Mine, fiindcă este mai bine să ascultați voi de Mine decât să ascult Eu de voi. Să vină, tată, și vremea Mea, mai întoarceți și celălalt capăt, că nu e bine să ascult numai Eu de voi. Vă prind necazuri dureroase din lucrarea aceasta pe care o lucrați voi de jos în sus și Mă țineți supus pe Mine sub voințele inimii voastre. Oare, nu vă este cu crezare ceea ce vă spun Eu? Eu sunt fericit cu duhul că a venit clipa să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu.

Stau cu Măicuța Mea și cu voi la masă, stăm împreună și Ne bucurăm de cele din cer și de cele pentru cer aduse în ziua aceasta. Eu primesc pentru Măicuța Mea cele ale iubirii voastre, iar voi primiți pentru slava Mea cele ale iubirii Mele. Iubire pentru iubire, și mergem înainte cu sfatul nostru împreună, iubiții Domnului Iisus Hristos. Și iată, sunt fericit cu duhul că am prilej plăcut să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu. Căci am venit cu această lucrare și am învățat pe cel ce a stat să asculte, iar cel care a putut să învețe auzind, acela lucrează peste viața lui poruncile Mele fără să mai ispitească și să obosească Duhul Domnului de jos în sus prin firul acestei lucrări. Este vorba de fiecare creștin în parte, dar dacă tu, creștine care ai fost primit cu această lucrare, dacă tu vii la poarta Domnului și pui plocon în față urmarea greșalelor tale, venite de la neîmplinire și de la călcare peste sfințenie și de la călcarea celor scrise în cartea Mea, atunci tu Îl bagi pe Domnul în noroiul faptelor tale, ca pe o slugă pe care o pui să-ți facă curățenie și să frece murdăria ta. Așa este cel ce vine cu murdării și cu necazuri făcute de neascultarea legii și cere cuvânt peste necazul adus plocon la poarta Domnului. De patruzeci de ani sunt străpuns de această durere și Mă las târât în noroiul faptelor și al necazurilor care vin de la neîmplinirile cele sfinte. Dar în acest loc pus Mie deoparte dacă aș fi lăsat poarta deschisă la îndemâna celui ce nu s-ar fi sfiit să vină nespălat, dacă legea sfințeniei nu era pusă la hotarele cele de aici, ar fi slăbit și aici puterea Mea și dreptul Meu și așternutul Meu, adică așternutul Meu cel din creștin, că nu intră creștinul cu frică, și intră cu mândrie că el poate intra.

Am copii bolnavi trupește și sufletește dintre cei care au intrat aici și apoi s-au atins cu cele ce nu pot intra aici, și le-am făcut hotar de oprire, adică s-au îmbolnăvit în trup de la atingerea cu cele ce nu pot intra aici, că nu rămâne creștinul cel intrat aici, nu rămâne în cele de aici, și pune mâna pe fărădelege și pune mâna pe sânge, măi tată, și pune mâna pe preț de sânge, dar nu numai mâna, ci și inima o pune, și vai, aceasta este moartea cea de a doua, după prima sa înviere odată cu atingerea de locul Meu de aici. Eu sunt aici înviere și viață în sfințenie, și cine moare după această înviere, ce să mai fac cu acela care se atinge cu moartea cea dinainte? Și iată ce vă spun: creștinul acestei lucrări trage de Domnul să-i profețească pace și împăcare când nu este pace între el și Dumnezeu. Și dacă el trage de la Domnul cuvânt de pace acela este cuvânt tras, și nu este după lucrarea păcii dacă nu are creștinul împăcare cu Dumnezeu prin păzirea poruncilor și a sfințeniei de duh și de faptă, căci taina împlinirii iubirii cerești este să iubești pe cel ce te dușmănește și te lovește, dar nu se poate întregi lucrarea aceasta dacă cel ce te lovește nu ajunge să te iubească și el pe tine. Iată, tată, că dușmanul tău trebuie să te iubească, și atunci se poate numi cuvânt de pace, și nu atunci când nu e pace. Dacă ar pricepe creștinul această înviere, abia atunci ar fi în drept să bată la poarta Domnului și să ceară. Altfel nu se pune că i s-a dat, și se pune că și-a luat singur, că a îndrăznit să ia în numele Domnului și de la Domnul.

Este o poruncă între poruncile Mele care spune: «Să nu te închini la alți dumnezei, în afară de Mine»; este, dar nu este înțeleasă această împlinire, pentru că aici altul este tâlcul prin această lucrare, adică să nu faci din nimic și din nimeni prilej de a te ascunde sub această lucrare cu altă lucrare care vine din afara ei, cu fapte care vin din afara ei, cu lucruri străine de duhul acestei lucrări, ca să nu fiți învinuiți la Domnul de slujire la alți dumnezei, că asta încearcă duhul rău, adică să vă învinuiască după lege, și mare greutate poartă în el cuvântul venit astăzi cu Mine.

Am pus aici, la temelia de aici, lege din cer, pentru că Eu nu pot să stau altfel între oameni, dar cei care au intrat în această grădină nu se pot deprinde ca să nu mai slujească la alți dumnezei. O, dacă tu, creștine, ai făcut copil, și dacă l-ai făcut și peste lege, dacă nu Mă are pe Mine copilul tău și neamul tău și casa ta, și dacă tu ai venit și te-ai atins de baia aceasta de înviere și iarăși mergi și te atingi de sânge, adică de neîmplinire, asta înseamnă că ieși de la Mine și te închini la altceva, și te atingi până și cu inima de cei morți și de moartea în care stau cei morți, și dorești apoi să vii să te atingi cu Dumnezeu și cu locul lui Dumnezeu.

O, iubitul Meu păstor, ce cauți tu, măi tată, în lume? O, cum să mai am Eu oi cu păstor? Și ce să mai facă oile dacă păstorul caută prin lume? Mă uit la tine că vrei cu două turme, că ești și cu turma lui Hristos, dar stai și în lucrarea lui Caiafa, și Eu așa am spus: «Ieși din lume, poporul Meu!». Măcar acum ieși, că acum poți, iubitul Meu popor, iubitul Meu păstor. Ieși, tată, că nu voiesc să te găsesc în lume și în lucrarea ei. Ieși din lume și nu mai mânca și tu cu Anna și Caiafa, că aceia sunt răstignitorii Mei, de atunci și până acum. Eu te-am deosebit prin această lucrare din cer. Ieși, tată, măcar acum ieși, și fii cuminte cu Dumnezeu și cu legile sfințeniei. O, am intrat și Eu în templu, dar n-am stat lipit cu Caiafa. Am intrat ca să împlinesc cele scrise, dar Eu nu M-am băgat în sinedriul acelora. Ce cauți tu printre cei din lume? Și de ce amesteci moarte peste viața pe care o iei de la Mine și după rânduială curată? Niciodată nu-și va schimba Caiafa haina, căci Caiafa iată ce face: se duce și dă în pretoriu pe creștin, și uitați-vă că Pilat și cu Irod se au iarăși bine ca și atunci. Fii înțelept și vezi ce dai în dreapta și ce dai în stânga, căci în dreapta trebuie să ai această lucrare și pe unșii ei, și trebuie să înțelegi această deosebire. Iată, copiii tăi nu sunt cu Mine. Crezi tu că este așa? Cei ce sunt băgați în monahie nu pot fi monahi în felul acesta, și nu vrei, tată, să Mă asculți ca să nu mai lucrezi cu ei din lături și să faci cu ei planuri fără de Mine. Nu ei sunt Dumnezeul tău. Eu sunt Dumnezeul tău, și pe Mine se cade să Mă iubești din tot cugetul și inima și virtutea și fapta ta. Fiți credincioși, că nu așa înseamnă să fii monah. Sfântul Serafim al Sarovului era de neam înstărit și distins în vremea aceea, și dacă a plecat din dragostea lui la monahism, acela a lepădat mărire și neam și cetate și rudenie, că nu se numește că ești monah dacă stai tot în lume, dacă stai tot în rudenii. Ce vă spuneam Eu înainte? Vă spuneam că nu mai am nădejde decât în monahie pentru că ea este curată și nu este lume. Așa este, iubiții Mei, și de aceea am zis: «Aș voi să duceți viață de monah, ca să am acest fel de viață în fața Mea și să aibă Domnul nădejde și lucrare». Dacă monahismul cel dinainte era așa de sfânt, așa de rupt de lume și de rudenie, de la voi se cerea și mai mult, și iată, n-am nădejde rămasă. Am pus aici această ordine, iar cei de aici au lăsat trupul și lumea și rudeniile și voia și-au lăsat-o, ca să am nădejde rămasă. O, e mare lucru să mai aibă Domnul așa ceva în vremea aceasta atât de întunecată, și uitați-vă în toate laturile și înțelegeți, ca să vedeți cerul și pământul în amurg și în amorțire. Dar uitați-vă din întuneric și vedeți această fereastră de lumină care stă în mijlocul întunericului și care nu este iubită de stăpânii pământului, căci lucrul acestei grădini este această fereastră, și Eu așa am zis să lucrez din mijlocul acestui popor: o spărtură în zidul întunericului și să pătrundă lumina prin această fereastră. Și iată lumina acestei lucrări care curge din cer ca să hrănească pământul cu lumină! Dar oamenii nu mai sunt obișnuiți cu lumina, și lumina le iese în cale și ei nu pot s-o primească, fiindcă lungă a fost vremea întunericului, căci nu mai este viață de monah în acest pustiu străin de lumină. Am deschis din cer această fereastră și se vede lumină prin ea și oamenii se supără. Se supără oamenii care sunt stăpâni peste întuneric, se supără pe această lumină, că nu mai sunt obișnuiți să vadă și să întindă mâinile spre lumină. Se supără, și au deschis război împotriva luminii și a arătării ei în mijlocul oamenilor, dar lumina aceasta le iese în cale, și fereastra ei se lărgește peste întuneric, căci nu poate întunericul să biruiască lumina atunci când ea se arată din culmile ei cerești; și dacă dă să citească cineva în ea, nu voiește nimeni să se plece și să înțeleagă, fiindcă așa este scris: «Auzind nu vor auzi și văzând nu vor vedea». Dar vor vedea, fiindcă vremea este să vadă orbii și să vorbească cei muți și să meargă cei ologi, căci vai oilor fără păstor!

Iubiții Mei, dacă credința nu este lucrătoare, zadarnică este o astfel de credință și nu este credință. Și iată ce voi face: voi coborî o lege forțată, o lege sfântă, din care va ieși ea însăși. Am spus nu demult că iau de jur împrejur popoarele din jurul României și voi slobozi foc și durere peste ele spre înțelepțire. Am spus că Măicuța Mea stă veghetoare peste România, căci România este grădina strălucirilor care vin peste ea. Am spus că voi lucra și peste România apoi, și deosebit voi lucra. Voi coborî o lege sfântă din care va ieși ea însăși. Și ce voi coborî? Voi coborî plăgi și urgie peste trupul făpturii Mele din România și o voi curăți până la os, și iată, iubiții Mei, suferința în trup va fi legea cea sfântă care va sfinți cortul Meu cel ales în creștin. Dați de veste peste poporul Meu, și cine este sfânt, să se sfințească și mai mult, iar cine stă prihănit, acela va primi legea suferinței, care va arăta în trup semnele Domnului Iisus Hristos și nimeni nu se va mai semeți în dreptul acestei lucrări.

Iubiți postul, cu trupul și cu inima. Ieșiți din lume și scoateți lumea din voi. Intrați și trageți ușa după voi și lucrați privegheri și slăviți pe Cel ce Se slăvește prin semnele care vin cu El. Dați drumul celor robiți de voi, și iarăși zic: folosiți-vă de prilejul de a ieși din robie. Cinstiți serbările cerului în voi și între voi și nu mai răspundeți la apelul cezarului în zilele Domnului. Sfințiți-vă din creștet până în tălpi, și iarăși zic, fiți sfinți, căci vremea este să începem judecata de la casa Domnului.

Nu mai fiți pământ, copii ai slavei care vine cu Mine. Fiți cer, și cer să rămâneți, dar și cerul să fie nou, iubiții Mei. Cercetați-vă simțirile și simțurile și nu ieșiți din cămara Mea și din viața Mea, că nici Eu nu voi ieși din viața voastră dacă vă veți asemăna Mie. Lăsați-Mă să lucrez Eu peste voi, după a Mea voie, că nu mai aveți vreme să lucrați după voia voastră spre Mine.

Cine este sfânt, să se sfințească încă, fiindcă nu este armă care să poată lucra împotriva acestei legi. Iar cine este prihănit și împărțit și amestecat, acela să primească legea sfințeniei care vine de la suferința cea lămuritoare și lucrătoare de curățenie. Eu sunt cu cei credincioși, și lucrătoare este credința din ei. Eu sunt, și planul Meu este cu Mine. Amin. Și voi da fiecăruia agoniseala sa.

Mi-e greu să vă spun mereu să fiți cu Mine, păstori ai poporului Meu. Fiți cu Mine, ca să fie și poporul cu Mine și nu fără Mine. Cum adică fără Mine? Adică fără păstor. O, poporul acesta este ca oile fără păstor, că face creștinul ce vrea, de parcă n-ar ști ce are de împlinit. Dacă i se întâmplă ceva prin dreapta socoteală a Domnului, trece peste păstor, trece și vine și pune plata păcatului plocon în fața lui Dumnezeu, de parcă n-ar ști Domnul ce trimite peste cel fără de ascultare. Aceasta este ispitire, păstori ai poporului Meu. E ca și cum ai merge la Domnul după ce te-ai băgat prin spini, și te duci și Îi spui: „Doamne, mi s-a rupt haina, mi s-a agățat în spini și s-a rupt“. O, pune mâna, creștine, și ți-o coase tu. Nu-L pune pe Domnul, că nu El ți-a rupt-o. Chiar și dacă ți-ar rupe-o El, coase-o tu, tată, coase-o tu și nu El, că Eu sunt mai sus decât tine, și trebuie ca Eu să rămân deasupra și nu sub tine să Mă așezi. Un așa fel de ispitire aduce o răsplată grea și aduce o rușine grea peste tine, creștine. Să-și coasă creștinul haina cea ruptă, că Domnul nu i-a dat-o ruptă, și i-a dat-o nouă, și când se rupe să și-o coasă creștinul, să și-o coasă cu căință, cu post, cu rugăciune, cu smerenie și cu pace, dar nu cu zbucium și nu cu răsunet, ci să nu știe mâna stângă ce face cea dreaptă, și așa se cheamă că ești ostaș care lupți, așa se numește că lupți și că iei răsplată luptând. Tu, măi tată, faci o greșeală, și Domnul spune să n-o mai faci încă o dată. Și ca să te facă să nu mai faci, așează cuvânt peste tine ca să fie cuvântul împotriva greșealei care se zbate să lucreze iar dinlăuntrul tău, și tu te superi și începi să te plângi și să Mă dai în vileag pe Mine, Domnul, și să dai în vileag rânduiala Mea. Și ce crezi că faci cu asta? O, e greu acest păcat, măi tată, și iată cum stați voi față de Mine. Oare, așa vă fac Eu vouă? Oare, Mă mai țineți voi de Dumnezeu?

O, cel care zici că e copilul tău a plecat dintr-un loc într-altul după a sa voie, a plecat să dea de bine și să-și facă un rost mai bun și mai liber și mai de stăpân (preotul Natanail, n.r.). O, Eu n-am luat parte la această faptă și nu-l va duce la bine această alergare de colo-colo, și de aceea spun Eu că nu mai este pe pământul Meu viață de monah. Dacă ți-aș spune apucăturile rele ale acestui fiu al tău, te-ai supăra pe Mine, măi tată. Dacă el ar fi monah cu adevărat și dacă tu ai fi voit să fii monah după adevăr, atunci el n-ar mai fi fost fiul tău, și tu n-ai mai fi fost tatăl lui, și s-ar fi numit că sunteți frați ai Domnului Iisus Hristos. Așa să se fi înțeles această viață, și atunci se putea vorbi că este monah acest fiu al tău. Și dacă ar fi fost monah, s-ar fi arătat prin viață, prin lepădare de trup și de rudenie, și nu s-ar fi arătat prin haină, că haina de monah, purtată pe dinafară, aceea stă împotriva celui ce nu stă monah înăuntrul său. El s-a dus acolo ca să facă necazuri lucrării lui Dumnezeu, și să știi că face. Dacă ar fi voit să stea acolo unde a fost mai înainte, acolo ar fi putut lucra câte ceva pentru lucrarea Mea și nu pentru lucrarea sa, căci unde este el acum, lucrează pentru lucrarea sa și face rău cu ea lucrării Mele. Sunt taine, tată, cele ce vă dau Eu vouă spre știre; sunt taine pecetluite între Mine și voi, păstori ai poporului Meu, și ce bine faci tu dacă le iei și le spui copiilor tăi cei monahi? Ei sunt monahi pentru tine, dar nu și pentru Mine, căci ca să fii monah pentru Domnul, v-am spus cum vine această sfințenie lucrată de monahul Domnului. Monahul trebuie să fie fără neam și fără spiță, și de aceea v-am spus Eu că nu mai este viață de monah.

Dacă voiești să Mă asculți, iubește această viață, tată, și nu mai căuta să pleci pe drumuri, că duhul de pe drum e duh lumesc și te atinge în inimă și te încântă dacă-l vezi, căci dacă ieși pe drum, îl vezi. De ce țineți voi morțiș să lucrați pe furiș de Mine? Nu, tată, nu mai slujiți Mie în felul acesta, că Eu nu scriu slujire Mie un lucru care este de la voi. Voi știți ce aveți de lucrat, căci vai oilor fără păstor! Păstoriți oile Mele cu cele ce aveți de la Mine și nu dați altfel de mâncare oilor Mele. Și dacă nu sunt împlinite cu viața, acelea sunt oi mici și firave, și nu le dați acelora mâncare tare, că se ridică din greșeală, din greșeala păstorilor, se ridică și dau să-și sfâșie păstorii. Vedeți voi ce înseamnă ordinea la lucru și chibzuința cea din cer? Oile care nu sunt împlinitoare sau care nu pot împlini din pricina strâmtorării, acelea sunt oi neîmplinite, și nu dați tainele Mele pe jos, că ele le iau și le pasc, și tainele acestea tari omoară oile cele firave, că așa a pierit poporul acesta și nu mai are Domnul turmă vestită prin puterea ei și prin mulțimea ei.

Nu arătați la nimeni tainele cele încuiate între Mine și voi, și între cei ce sunt între Mine și voi, că facem rău lui Dumnezeu și facem rău celui ce se luptă cu fariseii și cu cărturarii bisericii acestei vremi. Lăsați-Mă pe Mine să lucrez peste el, că nu mai voiesc să se strice legătura Mea cu el și credința lui în cele ce am Eu în această grădină. Voi l-ați mai despărțit o dată de Mine și de cei pe care-i am Eu în fața Mea. Nu mai lucra prin fiii tăi, măi păstorule, că nu fiii tăi sunt legătura ta cu cel uns de Mine, ci fiii Mei sunt legătura Mea cu el. Legătura care vine din alte fire, aceea nu este legătură. Dați de la voi acest obicei, că iată ce aud: aud că nu e de la Domnul această lucrare de cuvânt ceresc. Așa spune fiul tău care a venit să-și facă oi din oile Mele. S-a supărat fiul tău, dar Eu nu puteam să dau la tăiere oaia Mea. Fiul tău nu împlinește poruncile Mele și nu împlinește smerenia și n-a voit să stea acolo unde a fost ca să-i fi dat câte ceva de lucru și să fi lucrat ce i-aș fi dat. El este în lume și este cu lumea, dar voiesc să crezi ce-ți spun. O, și Eu sunt în lume, dar lumea nu are putere asupra Mea, pentru că Eu nu iubesc lumea, pentru că Eu nu sunt din lume dacă sunt în lume. Sunt în ea, dar nu sunt din ea, ci sunt de la Tatăl, și la El Mă uit, și cu El petrec în pustiul lumii; și hăinuța Mea e săracă și smerită, și Eu n-am ciucuri la haină și n-am haine cu fir și cu pietre scumpe și n-am cruce scumpă, căci crucea Mea e grea și plină de sânge și o duc în spate din greu și plâng prin lume. O, plângeți cu Mine, că nimeni nu mai plânge lângă Mine și cu Mine. Toți creștinii plâng cu copiii și după copii, plâng cu rudeniile de pe pământ, plâng și se tem de necazuri și vin și plâng să le iau necazurile și să le duc Eu, și nimeni nu mai are milă de Mine. Sunt plin de sarcină grea și cad sub ea și nu voiți să știți cum vine asta în lucrarea Mea.

O, de ce nu vreți voi s-o ajutați și pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutați-o și pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, și nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriți oile, măi tată. Învățați-le să nu mai întindă mâna. Învățați-le să lucreze și cum să lucreze. Voi vreți să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creștini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creștinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu și bate și îi zice ce a pățit, dar Eu sunt mai înainte de pățania lui. Creștinii vor să meargă cu ispitirea. Opriți păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, și așa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numește ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, și voiește să stea și lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Știți voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, și puneți și voi peste o sută și peste cincizeci și peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numește babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de așezare. Puneți străjeri pe ziduri, și să se țină seamă de așezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la ușa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, și vă rog să nu vă mai îndoiți de lucrarea Mea, că dacă nu v-ați îndoi întru ea, Eu M-aș vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea și din viața voastră. Puneți-Mă la încercare, ca să vedeți că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiți întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Și dacă nu Mă veți pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioși? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, și sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul și cu necredința din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi și pe înălțimi. Și dacă mai sunt atacat și de îndoiala de la voi, voi vreți să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei și să nu mai fie Golgotă în fața lucrării și desăvârșirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi și ostași biruitori cei ce biruiesc pentru Mine și pentru poporul cerului sfânt, și care slujește cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiți și voi, și să Mă ajutați sub crucea vremii de azi.

Eu din iubire am stat cu voi în sfatul zilei de azi, și ferice vouă dacă Mă primiți. Ferice celui ce iubește lucrul acestei grădini și își spală veșmintele lui, și prin porți să intre cu Mine.

Tatăl și Fiul și Sfântul Duh simte odihnă după acest sfat. Să fie odihnă peste Duhul lui Dumnezeu Care lucrează din această grădină. Duhul este duh, iar trupul este trup. Să biruiască duhul împotriva trupului întru mădularele voastre, păstori ai poporului Meu. Eu las pacea și Duhul Meu peste voi, iar voi fiți locaș prielnic și primitor de Dumnezeu. Fiți ascultători Mie, precum Eu am fost Tatălui Meu. Eu sunt mai înainte de voi. Fiți ascultători Celui mai mare decât voi. Rugați-vă Tatălui cerurilor, așa cum Mă rugam Eu, dar ziceți ca și Mine: «Nu voia mea, ci a Ta să se facă, Tată al cerurilor, al fiilor cerurilor». Amin.

Pace vouă de la Domnul! Pace Domnului, de la voi! O, pace am lucrat între Mine și voi prin izvorul acestui sfat ceresc. Amin, amin, amin.

04-12-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Să fie praznic ceresc în ziua aceasta, să fie întreit serbat praznicul de hram al bisericii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Slavă din cer și până pe pământul Sfintei Sfintelor Domnului, căci în ziua aceasta de praznic, sfinții și îngerii cântă Sfintei și nedespărțitei Treimi, cântă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, cântă pe Măicuța Fiului Treimii cerești și, alături de ea cântă pentru Verginica sfinții și îngerii, cântă din trâmbițe pentru serbarea ei.

Pace din cer, pace de la Domnul Iisus Hristos, Cel lucrător în Tatăl și în Duhul Sfânt, că se apropie vremea să plinesc lucrarea Mea și să dau Tatălui în primire tot ceea ce Mi-a poruncit să lucrez, pentru că Eu am lucrat prin Tatăl, și pentru aceasta Lui Îi voi da împlinirea lucrării ce am avut-o de lucrat între oameni.

Te du, Verginico! Du-te și îți începe lucrarea cuvântului ceresc peste sărbătoarea ta, căci ești serbată în cer. Aceasta este ziua serbării tale de către cei din cer, și iată cântare de slavă și de acatist de la cei din cer, întru cei vii ai grădinii celei sfinte, pregătită pentru ca să fie lăcaș celor din cer, căci astăzi cântăm cântarea cea pentru tine, cântăm astăzi cântarea cea pentru Sfânta Sfintelor care a fost pecetluită cu cuvântul puterii după ce a fost coborâtă și așezată pe pământ. Și cântăm pentru întâmpinarea serbării apostolului Andrei, întâiul chemat de Domnul Iisus Hristos și care a fost apoi trimis să lase lumina Mea peste România. Eu eram întru acela, pentru că acela era întru Mine, și am pus temelie de lumină și de mântuire peste România și am ridicat pe ea neamul ei, și acum iarăși o voi albi și o voi lumina și o voi ridica pe piatra ei, pe temelia ei cea dintâi, căci pe ruinele ei voi ridica-o iarăși pe ea, și ea va sta înaintea Mea și Mă va primi. Eu vin curând, și ea Mă va primi. Eu Mă voi arăta, și ea Mă va vedea. Eu voi cuvânta, și ea se va pleca, și apoi se va ridica și va sta înaintea Mea în haină de sărbătoare. Eu voi fi Mire, și ea va fi mireasa Mea, și de la legământul Meu cu ea, se va arăta seminția lui Avraam, după cum a fost făgăduința Mea.

Nu mai este cunoștință peste făptura Mea, dar voi sufla duh de viață și voi lucra din această grădină, căci mântuirea cea mare își va arăta lucrarea ei în zilele ce vin. Așa va fi, pentru că așa este scris, pentru că așa este făgăduința cea din moși-strămoși, cea de la Avraam, și întru Treimea Cea Una și lucrătoare, de atunci și până la plinirea cea mare. Și iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este și ce va fi, și ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii, căci lumina a venit, dar lumea nu iubește lumina, pentru că lumina vădește faptele rele ale lumii și nu poate lumina să-și oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând și se vede luminând; pentru că Domnul zice iarăși să fie lumină, și iată, este și va fi, precum zice cuvântul, căci Domnul așa a spus: «Să fie lumină!», și a fost lumină. Dumnezeu iarăși zice să fie lumină, și este, și va fi. Amin.

Te du, Verginico, și lasă carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toți și întru toate câte sunt așezate peste ieslea cerească. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, celor purtători de Dumnezeu, pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, așa și eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor.

Iată, am început lucrul meu în ziua aceasta. De la hotarul dintre zi și noapte am venit, și am dat mai întâi de la voi durerile și neputințele și greutatea care vine peste voi din lucrarea pe care o purtați în numele lucrărilor cerești care se lucrează pe pământ. Am venit din timp și am făcut ușurare și am luat de pe voi tot ce vă slăbește ființa și trupul, ca să fie ușurare vouă în ziua aceasta și să pot veni prin voi și să pot întocmi cartea acestei sărbători. Mi-e milă de voi. Eu văd că sunteți frânți, că sunteți mici, că vă doboară cele grele și cele multe. Mi-e milă, că sunteți puțini sub crucea acestei lucrări, dar puterea stă în puterea lui Dumnezeu, și nimeni nu va putea birui această lucrare, iubiții mei. Acesta să vă fie gândul cel mângâietor, și mângâiați-vă cu aceste cuvinte și cu această nădejde. Iată, când vine dimineața și ziua se așează în făgașul ei, ea nu mai pleacă până ce nu vine seara, și noaptea o biruiește pe ea. Dar este și altfel, că și noaptea se depărtează odată cu lupta dintre noapte și zi, căci zorile dimineții se apropie și se întind, și se împrăștie puterea nopții și se face ziuă, și lumină se face peste noapte, căci noaptea este biruită de zi. Așa a fost cu vremile Domnului, cu vremea făpturii Domnului, de la începutul făpturii și până la învierea cea de după moarte, căci după ce omul a fost creat, a început lucrul lui Dumnezeu peste om, și de atunci, din zorii aceia, din dimineața aceea și până s-a făcut seară și noapte, a stat dimineața cea vie peste făptura cea creată de Dumnezeu și a venit apoi noaptea peste zi, căci a fost o dimineață și o seară, și aceasta a fost vremea lucrării lui Dumnezeu. Iar plinirea și desăvârșirea lucrării Sfintei Treimi se întregește în zilele ce vin, căci noaptea va fi biruită de zorii dimineții, și zorii ei se vor întinde și se va arăta ziua, iubiții mei, și noapte nu va mai fi apoi, căci lucrarea lui Dumnezeu așa este, o zi și o noapte este, după care intră zorii și se întind, și rămân în veci întru lucrare împlinită, întru taina lucrării dumnezeiești.

Mângâiați-vă cu aceste cuvinte, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte, că noapte nu va mai fi apoi. Un pic, și Domnul va acoperi cu slavă lucrarea Sa, și moarte nu va mai fi, și va fi învierea care vine cu Domnul, și noapte nu va mai fi, și va fi lumina cea neînserată, care vine cu Domnul și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, întru slava pregătită cu trudă și cu nădejde. Fiți fii ai nădejdii celei făgăduite, căci făgăduințele, Domnul nu le ia înapoi, și vi le dă vouă, celor ce credeți în ele. Amin.

Astăzi este serbare cerească. Mama Gigi serbează în cerul cel de sus și în cel de jos ziua înălțării ei între cei vii și veșnic vii. Și lângă această zi care este așezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm și sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară și a cortului cel dinăuntru care s-a săvârșit cu un an în urmă după ce voi ați împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost și suntem în Domnul, și Domnul în noi a fost și este întru lucrarea Sa.

Această masă de nuntă să-și aibă legile ei, de la așezarea ei și până la nesfârșitul ei, că nu se poate masă de nuntă, masă cerească de nuntă, fără de nuntași îmbrăcați după legea mesei nunții cerești. Nu cumva să se încumete vreun mesean să intre prin lături sau peste porți la această masă; nu cumva să intre fără de haină, că știți ce este cu unul ca acela. O, nu veniți la masa acestei grădini, nu veniți cu haină ruptă sau nespălată; nu veniți cu pete pe haină. Spălați-vă bine, iubiții mei cei scriși în Cartea Vieții Mielului, căci turma aceasta mică este scrisă în cer, și din ea se va ridica o turmă mare, care va intra pe porți la Dumnezeu. Fiți sfetnici cerești și atenți pentru această grădină și pentru împrejmuirile ei, dar nu mai puneți mâna pe cei morți, că aduceți suferință și aduceți atingere străină de sfințenia acestei grădini. Păstrați-vă locaș dăruit lui Dumnezeu, căci inima este locașul lui Dumnezeu în voi. Să nu mai fie nici cea mai mică urmă de idol în inima purtătorilor de Dumnezeu și peste lumina care vine cu Dumnezeu. Eu voi lucra fără timp, căci Domnul a spus că este vremea mea și este vremea să lucrez. Voi lucra fără timp și voi face lucrare tare, și prin ea îi voi face pe toți necredincioșii care s-au depărtat de la mine și m-au hulit, care au păcătuit asupra duhului meu, îi voi face pe aceia să-și rostească cu gura lor învinuirea nebuniei lor; îi voi face să profețească cele ce au fost și cele ce sunt, și se va îngrozi inima din ei și vor crede că Domnul a lucrat lucrarea acestei grădini. Îi voi înțepa până la os, și ei vor sări de durerea duhului și de durerea trupului, căci eu mă voi ridica și voi fi dacă voi lucra. Voi îngenunchea pe cei necredincioși, pe cei ce-L fac eretic pe Domnul în această lucrare. Voi amuți cuvântul necredinței lor și mă voi grăbi, căci crucea celui uns peste biserica de azi, dă să-mi slăbească puterea acestui fiu. Mă voi grăbi spre el și mă voi împărți în toate laturile și voi fi lângă el și în el și în tot jurul lui, și voi fi lui armătură din partea Domnului. Voi sta eu în laturile toate, și pe el îl voi ține înăuntrul meu, și voi lucra eu, și voi lupta eu, că mi l-au slăbit fariseii și cărturarii și arhiereii care s-au pus pe sine peste turmă în numele Domnului Iisus Hristos. Această înșelăciune va fi vădită, că eu voi lucra și voi vădi putreziciunea lor, căci Domnul așa a zis:

– Te du, Verginico, și ia puterea luptei și biruiește pentru îngerul bisericii și pentru fiii cei vii ai Noștri! Amin.

– Și voi merge la unsul României și voi vorbi în el și voi curăți aria din jurul lui, căci paiul uscat este uscat și nu este verde, și el va vedea că este uscat și îl va da de la el. Și nu te teme, turmă mică, eu sunt cu tine, din partea Domnului Iisus Hristos sunt cu tine.

Nu vă temeți, voi, vestitorii buneivestiri, căci vine vremea cea de după ea, iubiții mei copii. Duhul rău voiește să vă biruiască, și iată ce vă spun, că el va fi prins în însăși cursa pusă de el.

Încă o dată vă spun că am întors armele asupra celor ce le-au făurit, și aceia vor mânca rodul agoniselii lor, fiindcă biserica este pregătită să intre în matca ei cea dintâi. Domnul nu dă înapoi întru voi. Nu vă lăsați spre deznădejde, nu se poate așa la Dumnezeu, și Domnul merge înainte, întru voi, și veți birui prin Cel ce este în voi. Lăsați-i pe cei potrivnici să-și scoată armele pe masă și să fie văzute, căci după aceea voi lucra la timp, să știți că voi lucra, și îi voi face să mărturisească ei înșiși lucrarea lor murdară. Lucrați cu arme cerești, că mare este biruința lor și a celor ce le poartă pe ele, căci ele nu lucrează moarte, și lucrează înviere.

Am întocmit carte și cuvânt, ca să se împlinească cuvântul. Vă voi înconjura pe voi din toate laturile și voi pleca numaidecât să stau lângă cel uns din biserică, și mă voi împărți în zeci de mii de laturi și îl voi înconjura cu armătură de biruință și mă voi arăta în jurul lui lucrătoare. Sunt cu voi și cu el. Până și cu cei potrivnici sunt; sunt, ca să le stârpesc împotrivirea.

Hai să mergem înainte în numele Sfintei Treimi! Să mergem înainte, iubita mea cetate, cereasca mea cetate, că întărite îți sunt ție temeliile și nici un neam nu te va birui, și ți se vor pleca ție neamurile pământului. Amin.

Pacea mea o las vouă! Precum a biruit întru mine Domnul, și eu voi birui întru voi, și Domnul va hrăni încă o dată mulțimile cu apă vie, cu hrană vie, și mulțimile vor străbate pustiul și vor ajunge la Domnul, și Domnul va cuvânta și va lua și va împărți și va hrăni încă o dată mulțimile. Amin, amin, amin.

12-12-1992

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:13 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1993

Anul 1993

   * 14-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare
   * 17-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 22-02-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 23-04-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 27-05-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 12-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 13-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
   * 20-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 14-07-1993 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 29-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către Marian și Victoria Zidaru
   * 21-11-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Pace vouă! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace vouă, celor credincioși făgăduințelor Mele pe care le-am rostit pe vremea trupului Meu! Pace și Ierusalim nou peste făptura Mea, că pentru aceasta am venit cu această lucrare pe pământ, dar n-am găsit loc la nimeni, și am găsit la voi, cei care ați cunoscut că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce vin, precum scrie în Scripturi. Eu sunt prin cuvânt cu voi, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă cuvintele Duhului Sfânt, cuvintele Tatălui și ale Fiului și ale Duhului Sfânt, și am grăit la voi și am poruncit să scoateți apă vie din această fântână și să turnați peste cei ce vor sta și peste cei ce nu vor sta sub această ploaie timpurie și târzie, iar cei ce vor crede cuvintelor Mele, vor învia și vor lua viață; și, iarăși, cei ce se vor lepăda de Cel ce grăiește din ceruri ca să-Și trezească ciobanii și turma, aceia se vor lovi de această piatră și se vor zdrobi în ea. Eu sunt această piatră care se numește Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăiește din muntele cel sfânt, din cele cerești grăiește Cuvântul lui Dumnezeu. Fericiți vor fi cei ce Mă vor primi și vor alerga să asculte și să creadă pe Dumnezeu Cuvântul și să împlinească viață sfântă înaintea Celui ce vine. Am zis vouă să vestiți de pe acoperișuri această lucrare de cuvânt dumnezeiesc, și am împlinit dacă am zis, căci voi sunteți supușii Mei, fiii Mei, sunteți așternutul Meu întru care am fost primit și întru care am binevoit și întru care lucrez prin cuvânt.

O, copii ai credinței! Amin, amin zic vouă: nu mai este credință pe pământ. Dar cine zice lumea că sunt Eu? Că iată, femeia samarineancă este de atunci și până acum, și una ca aceea crede și cunoaște vremea cercetării care vine cu Mine, fiindcă așa am spus, că oriunde se va lucra Evanghelia Mea, acolo se va vedea credința acestei femei, căci M-am întâlnit cu ea la fântână și am lucrat, și tot așa lucrez și azi.

Dar cine zice lumea că vorbește la voi? Dar cine zice sinedriul că sunt Eu, Cel ce grăiesc la voi? Că iată, ca și atunci, zice că sunt demon, zice că nu sunt, zice că sunt mort și că voi vorbiți cu un mort. Nici măcar prooroc, nici măcar Ilie nu mai zice că sunt, nici măcar atât. Dar voi cine ziceți că sunt? Voi ziceți că Eu sunt Cel ce sunt, și să audă cărturarii și arhiereii și învățătorii legii, și mulțimile să audă ce ziceți voi despre această lucrare care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: a venit ziua ca să vorbesc încă o dată din Scripturi în casa Tatălui Meu. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează din cele cerești, lucrează cuvântul peste sinedriul turmei române.

Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă, voi, ciobani ai turmei creștine; voi, slujitori ai celor sfinte; voi, învățători și tălmăcitori ai legii, și voi, cărturari, apropiați-vă de Cel ce grăiește vouă din cele cerești, din dreapta Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Vreți, nu vreți, credeți sau nu, apropiați-vă și ascultați, ca să-L vreți și să-L credeți pe Dumnezeu și să vi se scrie dreptate lucrată din credință. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, al Cărui nume este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt Omega și Alfa, căci Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit. Eu sunt începutul cel nou, care vine cu Mine. Dar cine ziceți voi că sunt Eu? Ziceți că sunt demon, că sunt duh rău, că sunt prooroc mincinos. O, nu zi așa, Ierusalime, nu arunca cu pietre în Mine, că Mă duc de la tine dacă zici așa și dacă faci așa; Mă duc și nu mai stau cu tine dacă nu te uiți în această lucrare ca să Mă cunoști. Mă duc, și Mă vei vedea când voi veni și când se va auzi cântare de îngeri: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!“. Amin.

Să nu zici, Sioane, că sunt demon, să nu zici ca atunci. Uită-te în această lucrare pe care Eu o lucrez de mult; uită-te și vei vedea pe Cel Care este scris că vine. Dar nu voiesc să vin spre tine pe neștire, nu voiesc să te găsesc dormind sau zăcând, nu voiesc să vin ca un fur, că dacă vin așa tu ce faci atunci și ce-Mi dai Mie atunci? O, trebuie să-Mi dai rod viu și rămas în picioare. N-am venit să-ți vestesc o altă Scriptură, căci Cel ce a înființat Scriptura, Acela este Cel Care vorbește cu tine. N-am venit cu o altă Evanghelie, căci Evanghelia Eu sunt, dar n-ar încăpea în lumea aceasta cuvintele Domnului Iisus Hristos, și încap în cei născuți de sus. Eu sunt Iconomul Cel bun și Cel credincios și voiesc bine ție, Sionul Meu iubit, și voiesc să șterg vina și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul necredinței și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul hulei și să scriu jumătate. Dar dacă tu osândești după legea ta, să știi că voi veni pe neștire și voi pune această lege la judecată cu tine și îți voi aminti că n-ai lucrat după ea, că n-ai lucrat iertare, nici măcar ca iconomul cel păgân.

O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceți voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pe grumazul turmei Mele și am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea și am zis să nu se osândească frate pe frate, și am stat întins pe cruce ca să auziți voi cuvinte de pe cruce, căci așa am spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu știu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prin prooroci, și nu sunt ce spuneți voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoșii mincinoși care sunt în lume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu și nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt.

O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat din nou de arhierei și de cărturari și de farisei, și am venit ca vindecător pentru salvarea omului de la moartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, și am venit să-ți îngrijesc rana necredinței și a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voi bate ca să Mi se deschidă.

Dar ce ziceți voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu și mai spune că aici e și raiul și iadul. Proorocul mincinos nu mărturisește pe Iisus Hristos venit în trup și nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Și cum adică Iisus Hristos în trup? Adică să trăiești cu trupul așa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul și cu trupul viu, după chipul și asemănarea Mea.

O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica lui Hristos e zidul cel sub care intri ca să zici că ești biserică Mie? O, proorocul mincinos te vede și te știe că nu ești ca Mine și se bucură și râde de numele tău de creștin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, și se bucură și râde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunți cu gurița numele în fața turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ți spune ție că Mă cinstești cu buzele, dar cu inima ești departe de Mine; care-ți spune ție că auzind nu auzi și văzând nu voiești să înțelegi și să crezi că Eu sunt și că lucrez peste via Mea.

O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nu Mă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cu această lucrare și îți spun ție să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubești cu viața ta, și să iubești pe fratele Meu ca pe tine însuți, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapele Meu și nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân și ascultă de alt stăpân și nu este acela aproapele Meu și nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubește pe Mine, Dumnezeu. Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioșilor, și le dau credincioșilor, dar adevăr adevărat scrie în Scripturi că nu mai vede Domnul credință pe pământ și de aceea nu știu cei de azi să cunoască tainele lui Dumnezeu.

O, sinedriule care stai și judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Care grăiesc acum cu tine? Îți spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemie în sinedriul tău. O, și cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu și Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei și îți spun: nu mai fă blasfemie față de cele scrise de Mine ca să le împlinești și ca să te sfințești. O, ce am lăsat Eu peste tine? Am lăsat legea dragostei și am spus să Mă iubești cu inima și cu cugetul și cu darurile și cu sufletul și cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine și tu nu faci cu tine după legea Mea, și faci blasfemie și calci peste obrazul și peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tău este acela care lucrează după legea Mea cea sfântă.

O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te, preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta și la inima ta și nu le lăsa spre spurcare, că mâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, și cele sfinte ard și curăță orice murdărie și pedepsesc păcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproapele tău, și Eu am spus să nu-ți acoperi păcatele tale și am spus să nu osândești pe fratele tău, că dacă defaimi pe cel sfințit, pe cel uns de Mine, și dacă tu osândești pe fratele tău, să știi că nu ești un iconom al împărăției Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turma Mea. Nu fă răutate cu mintea, și judecă cu inima, și iubește-l pe fratele tău care crede în Dumnezeu și care crede tainelor Mele cele greu de înțeles. Iubește pe cel ce Mă iubește pe Mine, iubește pe cel ce iubește viața cu Mine, că dacă nu vei face așa Eu cum să te primesc în corturile drepților? Eu cum să-ți șterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele?

Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte și lege și dogmă peste tine, și Eu am zis că e bună cartea aceea și cârma aceea; am zis după sfatul tău, și vai ție, sinedriule și preotule, și ție, monahule, vai, dacă Eu te voi pune față în față cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi ce faci și ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creștinilor Mei, care ies din lume și din ranguri și din pământul lor și din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinte și curate. Cel ce Mă iubește pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepți și nu pentru cei drepți, și tu te scoli acum și judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, și voi veni pe neștire și îți voi spune că ești crud și osânditor, și am să-ți iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucrat milă și nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos și este păcat să-i dai proorocului mincinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu și tu zici că nu sunt Cel ce sunt. O, și Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatul vostru, și sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru.

O, biserica Mea, am venit prin cuvânt ca să te întreb ce faci, și ca să vezi tu ce faci, și ca să-ți arăt ce faci, că este scris ce faci. Am venit să-ți spun, ca să nu poți spune că n-ai știut de la Duhul Sfânt. Nimic nu este ascuns de la fața lui Dumnezeu, dar mai crezi tu în această Scriptură? Și iată ce-ți mai spun: am venit să-ți spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească pe care Eu am adus-o cu Mine de la Tatăl Meu. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis cu această lucrare pe pământ, dar, ca și atunci, n-am avut loc cu ea în casa Tatălui Meu, și am fost primit și adăpostit într-o iesle săracă și am stat cu ea în mijlocul unui popor umil și mititel și neluat în seamă de stăpânii pământului. Am trecut cu un mănunchi mititel de inimi vii prin Marea Roșie și am sfărâmat lumea din ei și i-am păscut și i-am adăpat prin pustiul necredinței și le-am dat pâine din cer, căci scris este în Scripturi că omul nu numai cu pâine, ci și cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu se hrănește și trăiește viu. Am dat acestui popor mititel tainele pe care mai aveam să le aduc, că nu puteai tu purta atunci tainele cele pentru acum și ca să nu Mă fi vândut lui Irod. Și am lucrat și am împrejmuit apoi o grădină și am zis să nu mai fie ca pe pământ în această grădină, și am zis să fie un început de Canaan acest staul mic în care-și are iesle cuvântul Meu.

O, arhiereule, și cărturarule, și învățătorule, crezi tu că la botezul Fiului lui Dumnezeu a vorbit glasul Tatălui Treimii Dumnezeiești? Așa să înțelegi și această lucrare pe care ți-o descopăr Eu ție, și nu te mânia pe cei ce au ținut-o vie. Să nu îmbraci haina mâniei ca să faci rău și să vii cu necredință asupra acestei grădini curate din care te îndemn și pe tine să duci viață sfântă și să-ți faci hăinuță nouă și inimă credincioasă făgăduințelor rostite de Dumnezeul tău. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis. Am venit și M-am supus ție și orânduielii din tine, biserica Mea. N-am putut bate la ușa ta ca să Mă vezi, și am venit tainic, și am chemat pe un Nicodim și am vorbit cu el din cele cerești și M-am supus ție prin mâna lui, și acum iată ce fac: vin cu el de mână în fața ta, sinedriule de acum, și ferice ție dacă vei crede că sunt cu el în mijlocul tău. Și dacă ai vrea să-l osândești pe el pentru că a ascultat și a crezut că Eu sunt, atunci nu pe el, ci pe Mine M-ai osândi.

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foișorul tău și al Meu. Eu sunt. Pace ție! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ținut ascuns de irozi și de iude. De patruzeci de ani vin și vorbesc în mijlocul lui și îl înfășor în duhul păcii și îi spun: «Pace ție, popor mititel!». Și l-am numit mănunchi de floricele, și pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului lui Dumnezeu, și am ajuns cu cel mititel la țărmurile Iordanului, dar lungă și grea a fost calea prin pustiul necredinței. O, și Eu știam, Sionule, știam că ești nepregătit și că ești tare la cerbice și n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere și am făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini și să am în această grădiniță un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare și un curs de apă curată și netulburată, din care să scot și să dau mulțimilor însetate ca să prindă duh de bucurie și de sfințenie și de pace cerească și veșnică; până și lupilor să le dau să bea și să pască lângă mieii Mei, și să fie și ei miei, că mult iubesc Eu țara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, țara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume, tot atunci te-a înființat și pe tine Tatăl Meu, și am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între ucenicii Mei și a suflat peste tine duh nou și Duh Sfânt, și te-a încreștinat pe tine cel întâi chemat al Meu, și Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, țară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră de încercare între neamuri, și iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ți dea plata răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, și M-a trimis cu ea la tine ca să te curăț și să te trezesc și să faci voia Tatălui Meu și să chemi apoi sub vița ta pe cel ce te-a oropsit și să-i dai de la Mine ca să fie și el ca Mine și ca tine, și să-Mi faci tu Mie cămașă nouă, biserică nouă, curată și sfântă, așa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin și Eu cu slavă văzută și să cânți tu cu Mine cântarea lui Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, și vin spre tine și sun din trâmbiță peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău și spală-te și sfințește-te și fii în legea Dumnezeului tău, iubito!

O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, și am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-ți văd fața și să-ți amintesc cum să fie fața ta și inima ta și viața ta întru viața Mea. N-am venit să stric legea, și am venit să-ți amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, și să te îndrepți spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.

O, sinedriule, să nu primești în inimile tale duhul minciunii și al măririi de sine, să nu primești duhul lumii și al lăcomiei, și să cunoști cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de acești prooroci mincinoși, că aceștia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăția cerească și întărește-ți sfințenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ție și vei fi vie. Vorbește-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, și să aibă apostoli, și prooroci, și învățători, și tălmăcitori ai limbilor cerești, și să fii curată, biserica Mea, și să învieze lumea la glasul tău și să vadă calea și să meargă pe ea. Scris este: «Cel ce cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu», dar tu să umbli cunoscând și vorbind ca Domnul tău, de pe muntele Său. Amin.

O, slavă Ție, Tatăl Meu ceresc, că ai fost și ai vorbit în Fiul Tău, în casa Ta și a Fiului Tău și a Duhului Nostru Cel Sfânt, lucrător peste Sion.

Am venit în foișorul apostolilor Mei și zic și astăzi: Pace vouă! Eu sunt, în Duhul Sfânt sunt. Ferice vouă, celor ce veți cunoaște că Eu sunt Cel ce sunt, căci biserica este cerească și nu pământească. Ferice celor ce cred duhurilor cerurilor. Nu ucideți duhurile cerurilor. Nu îngrădiți cu litera pe Duhul Sfânt. Nu judecați pe Dumnezeu întru lucrarea Sa. Eu sunt cu cei mici, cu cei slabi; cu cei neluați în seamă am venit spre voi. Precum a crezut în Domnul, Noe și cu casa sa, așa au crezut și cei cărora le-am vestit în vremea aceasta, și aceștia nu împlinesc nimic până nu vin să le vestesc, și ei așa lucrează, precum grăiesc Eu. Să nu se lucreze ispitire peste locul Meu de la ei, căci veți vedea în curând cumpăna lui Zorobabel în mâinile lui Dumnezeu.

Pace ție, Sionul Meu! Amin, amin zic ție: nu de la carne și de la sânge vei pricepe tainele dumnezeiești, și vei pricepe de la Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine dacă tu lucrezi întru Duhul Sfânt și dacă voiești să fie vie viața ta. Am zis că nu va rămâne piatră pe piatră să nu se risipească, dar piatra bisericii se va întări până în veac, și va fi stare cerească peste biserică, și voi face să fie înțeleasă această lucrare de nou Ierusalim peste făptura Mea.

Am venit să las pace peste cei fără de pace și am venit să iau pacea celor fără Dumnezeu, să iau pacea lor de la ei, și să dau acestora pacea lui Dumnezeu, căci pacea Mea este bună, și jugul Meu este ușor.

Amin, amin zic vouă: vine ceasul, și a și venit, să se așeze la loc împărăția lui Israel, căci Israel este poporul cel credincios, și vine Domnul să-Și așeze împărăția Sa peste făptura Sa. Amin, amin, amin.

14-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu răspunde la glasul inimii. Pace inimii din al cărei glas se strigă și se aude la cer! Pace ție, inimă mică! Dar Eu am sălaș în inima ta mică și o fac mare prin sălășluirea Mea în ea, și o fac scaunul Meu de domnie, iar din cortul inimii tale fac așternut picioarelor Mele, căci numele Meu este Creatorul tău. Amin.

Am auzit, și iată-Mă, dar nu te teme de lovituri, nu te teme de armele care nu lovesc în tine, ci nimeresc înapoia lor precum este orânduiala pusă de Dumnezeu. Armele cele rele, cele pornite spre rău, acelea n-au ținta înainte, și o au înapoia lor; acelea își au ținta spre locul din care pleacă glonțul lor. Nu te teme de armele care varsă foc din gura lor. Nu te teme, copil păzit de Dumnezeu, că Eu am spus că voi preface armele în fiare de pluguri, și cele scrise vin spre împlinire. Și dacă tu ai pus mâna pe plug, nu te mai uita înapoi, că Eu ți-am spus ție și te-am învățat să fii vrednic de împărăția lui Dumnezeu dacă ai pus mâna pe plug.

Am început desțelenitul la rădăcina ogorului Meu și M-am sculat să îngrijesc via Mea cea culcată la pământ. Un picuț stau în sfat cu tine ca să-Mi spui că tu ești cu Mine și nu fără Mine, și ca să-ți spun că sunt cu tine și nu fără tine. Dar să fiu cu tine, și tu știi cum vine această lucrare ca să fiu Eu cu tine. Scoate frica afară din tine și nu căuta să cazi din cer, copilule plăpând. Lasă cerul să te țină în sânul său, că nu este alt cer în afară de Mine, dar fii înțelept, căci cerul Meu este inima ta, și în ea este domnia Mea.

Nu cumva să slăbești sau să te lași doborât de cei vicleni și ispititori care ar îmbrăca haină peste haină. Nu cumva să te clatini, că iată, îți spun: că sunt dintre oile Mele oi care abia așteaptă prilej să se ducă spre împrăștiere. O, să nu uiți că Eu Mi-am dat viața pentru oi și am fost Păstor iubitor de oi, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu și îl împlinesc pe el. Mă doare când aud că înclini să zici ce ar zice sfatul celor ce n-ar putea crede în lucrarea Mea din vremea aceasta. O, să nu strici pe cele zidite și nu așa să zici, ci altfel trebuie să zici. Să zici că Eu sunt această lucrare care se numește Cuvântul lui Dumnezeu, că dacă nu ai zice așa, Eu pe cine aș mai avea de partea Mea ca să am prin cine coborî în sfatul bisericii? Căci scara pe care Eu cobor cu lucrul Duhului Sfânt în zilele acestui sfat, este credința ta în mijlocul celor care au pierdut frica de Dumnezeu și dreptatea din Dumnezeu și dragostea de Dumnezeu.

O, Eu am voit să fii între ei, dar n-am voit și nu voiesc să fii dintre ei, că nu te-ar mai fi uns mâna Mea cerească între ei dacă n-aș fi avut de împlinit o lucrare de trezire prin tine. Nu te-aș mai fi trimis printre ei dacă n-ai fi fost cu lucrarea Mea din vremea aceasta. Și iarăși îți amintesc: Eu Mi-am pus viața pentru oi, iar tu pune-ți credința în Mine pentru dragostea de oile turmei Mele, de oile cele grase și sănătoase și de oile cele slabe și, iarăși, de oile care au murit, că nu le pot lăsa în moarte, copile pus de Dumnezeu ca să păstorești turma Mea din vremea aceasta. Am spus că Mă rup și Mă împart în zeci de mii de laturi, și de ce te mai lași lovit dacă Eu stau în laturile toate? O, Eu mereu ți-am spus să nu mergi alături cu îndoiala care dă să înjumătățească biruința cea bună. Dar Eu, ca un Dumnezeu bun și plin de răbdare, am șters de fiecare dată și am scris altceva și am dat mereu de rușine pe duhul rău, dar acum, iată, și Eu trebuie să fiu ajutat de tine ca să fii tu ajutat de Dumnezeu.

Când eram pe cruce, așa am zis: «Tată, de ce M-ai părăsit?». Auzeam de jos, de sub cruce, cuvinte de râs de la cei necredincioși arătării Mele, și așa se auzea: «Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, salvează-Te pe Tine Însuți!», și ziceau: «Să-L scape Dumnezeul Lui!». Dar iată că astăzi zic Eu: dacă tu ești fiul Meu, salvează turma Mea și nu te lăsa fără lucrarea Mea, că ea este mâncarea cea curată și vie, care se coboară din cer peste cei loviți de foametea necredinței.

Am spus în vremea acestei lucrări că M-am coborât pe malul mării ca să beau apă și am găsit numai pietriș și apă tulburată de picioare nespălate și de călcături străine de Dumnezeu. Nu te teme. Eu sunt cu tine, așa cum am fost cu Daniel între lei, căci Eu voi face miei din lei și voi vorbi prin gura lor după ce voi închide graiul lor. Adu-ți aminte de credința lui Daniel, căci Daniel numai de Dumnezeu s-a temut, dar nu s-a temut de împărați sau de înțelepți sau de lei. Nu uita că înțelepții pământului nu sunt înțelepți ai cerului, dar tu fii înțelept născut din cele de sus și nu din cele de jos. Nu fi cu cei de pe pământ, și să fii cu cei din cer peste pământ, căci cerul înseamnă Dumnezeu.

Este scris despre Dumnezeu că în soare Și-a pus locașul Său, și El iese ca un Mire din cămara Sa. Și cum adică pilda aceasta? Adică luminătorii puși peste turma Mea, adică apostolii, adică arhiereii cei mari și cei mici, de la care trebuie să se vadă ieșind și umblând Hristos, luminând calea turmei Sale dinlăuntrul ei; adică Mirele și mireasa Sa. Dar iată, întuneric de trei zile dă să se așeze peste soare ca să-și piardă luna lumina sa și ca să se unduie stelele și ca să se clatine cerurile și puterea lor cea bună, și iată, încerca-voi credința păstorului și privi-voi peste credința oilor. Dar nu așa să fie peste cei credincioși ai Mei, ci ei să stea ca ceara cea curată, arzând și stând în sfeșnic înaintea Domnului și înaintea întunericului, luminând și văzându-și lumina lor prin întuneric, căci semnul Domnului nu va zăbovi, iar îngerii luminii vor suna deșteptarea întru numele Domnului, și Evanghelia se va întinde în toate laturile, și Domnul va lucra lucrarea Sa. Nu te teme, că toate acestea vor aduce împărăția Mea vouă, celor care ați lucrat calea ei spre oameni. De ce să te temi? Eu lucrez izbăvire cerească și nu pământească, și apoi soarele va străluci de șapte ori mai mult decât am făgăduit prin prooroci. Sfârși-se-vor toate cele lumești și se va arăta o împărăție curată, dar lucrați-Mi la ea, iubiții Mei cei credincioși făgăduințelor Domnului Iisus Hristos, căci Eu cobor lumină nouă și înnoiesc cu Duhul Sfânt, Care va arde pământul cel rău și va rămâne pământul nou, care va purta în el cerul cel nou, și aceasta este Scriptura de nou Ierusalim, coborât din cer.

Oamenii pământului nu știu să înțeleagă această Scriptură care este din cer. Nici măcar nu știu aceștia că biserica Mea este cerească și nu pământească, și că Eu nu locuiesc cu Ierusalimul cel nou în locașuri omenești, ci locuiesc în locașuri care vor să fie cerești și nu pământești. Dacă Eu am poruncit și am cuvântat să se înființeze o piatră de mărturie, și cuvântul Meu s-a coborât cu Mine din cele cerești, iată, Eu sunt Dumnezeul nevăzutelor și al văzutelor celor cerești și nu al celor pământești, și sunt al celor pământești care înseamnă cele cerești, dar Domnul nu mai vede credință pe pământ și nu mai vede înțelepți cerești, și vede numai înțelepți pământești și rămași pământ, adică înghițiți de pământ, adică fără înțelepciune din cer. Așa am grăit prin vreme în această lucrare, și am spus că o voi scoate deasupra, și am spus că cine va lovi în ea și nu va crede în ea, acela va fi înghițit de pământ și își va pierde înțelepciunea care vine de la veacul acesta.

Am venit și am răspuns la glasul inimii tale, copile care stai cu gurița deschisă ca să primești din cer. Iată-Mă, și nu voi pleca de lângă tine, dar nu te teme cu Mine. De vei trece prin întuneric, Eu sunt cu tine. De vei trece prin foc și apă, tot cu tine sunt. Și vom face altar din credința ta, și vom face ce a făcut Ilie în vremea jertfei sale către Dumnezeu, dar tu să strigi ca el, și Eu voi coborî pe Duhul Sfânt și va mistui necredința de pe pământul României Domnului. Amin.

Sunt acoperământul tău, sunt veșmântul tău cel dinăuntru și cel dinafară, sunt puterea ta cea bună, sunt cuvântul tău cel de foc lucrător și ziditor, și sunt cu tine, dar nu te teme cu Mine, dar nu te rușina cu Mine, dar nu te opri din lucrul cel ce aduce viață peste cei ce nu mai știu ce este viața Mea. Frica nu este pentru tine. Frica este pentru cei ce nu mai au frică de Dumnezeu, iar cine n-are frică de Dumnezeu, acela nu are început de înțelepciune. Dacă cineva ar da cu piatra în tine, tu atunci ar fi să le spui că cine dă cu piatra, acela va fi ucis de ea. Așa trebuie să știi să lucrezi, că nu este armă rea care să-și aibă ținta în față, și aceea își are ținta înapoia sa. Dar arma ta sunt Eu, Cel ce iert pe cel ce te-ar lovi, pentru că tu îl ierți pe acela, și el se face miel și nu mai știe să tragă cu arma rea, cu arma străină de legea iubirii.

Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofilești înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ și risipește toată iscusința cea care iese de la oamenii necredinței. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, și nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăznește, Eu am biruit lumea, și tot așa este și lucrarea ta. Ce-ți poate face ție omul? Eu sunt cu tine. Ce-ți poate face omul când ai pe Domnul în fața ta? Îndrăznește, vremea e târzie. Îndrăznește, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viața oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou și curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.

Pace ție! Pace inimii tale și glasului Meu înlăuntrul inimii tale! Amin, amin, amin.

17-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înțelepciune cerească peste ființa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit și zdrobit, copil lovit în luptă cu necredința din vremea aceasta. Eu pe cei drepți îi încerc cu necazuri și cu neînțelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credința, iar pe cei păcătoși îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, și îi voi scula odată cu venirea Mea și le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puși la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ție, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanțuri de împărații și puternicii veacului acesta al necredinței! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îți zic iară: nu te teme. Ridică-te și te întărește. Tu ești un copac mare pe malul unui râu mare și ceresc, dar necredința de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu și s-au veștejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cerești, și Mă uit că se ofilește rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, și râului vieții i se zvântă albia de secetă, și tu dai să te usuci, și nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelșugare. Am luat apă cu gurița și am coborât să stropesc albia râului vieții și s-o fac să-i fie sete și să vrea apă și s-o umplu apoi, și să crești tu pe colinele acestei lucrări, după cum îți este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, și să vină păsările cerului să-și facă cuibușor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură și nu mai am oază verde și nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, și Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat și te-am altoit din vreme și te-am crescut cu bucătura și te-am făcut mare și te-am vestit pe nume și te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, și am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, și să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viață adevărată. Și dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ți vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ține ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine și să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu și să nu mai ieși afară, și să vestim numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cerești, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credință peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locașul sfințeniei Mele. Și atunci picioarele tale se vor descălța și vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, și aceia vor vedea că te-am împodobit și că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere și n-au veșmânt, și vor veni la fântâna acestei lucrări și vor cere pe Dumnezeu și se vor unge și vor lua vedere, și hăinuță vor lua, căci voi împărți cu tine și le vom acoperi goliciunea și le vom spăla rușinea.

Mă scol, copilul Meu, și las pe pământ glas de trâmbiță și nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, și îți zic ție să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea și să n-o ascunzi, că tu nu poți s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, și se va întări și se va împlini. Mă scol și voi lucra și nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine și cu lucrarea Mea. Eu am ieșit biruitor în fața arhiereilor pământului și n-am îngenuncheat lucrarea Mea în fața lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei și de cărturari, și nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viață moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viață și cu moarte vie, că nu știu înțelepții pământului să cunoască taina aceasta, a vieții celei vii și a morții celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, și cu el suflu peste tine. Trezește-te! Mi-e dor de tine, și am împărțit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deșert și Îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădinița Mea în care Mi-am strâns copilașii ca să rămân cu ei și ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâșiată de sete. Mulțimi multe de oi au luat și au cunoscut gustul fântânii Mele cerești atunci când Eu am luat și am turnat peste păstori. Mulțimi multe de oi M-au cunoscut și au luat și au băut și au prins duh de viață și au plecat la drum spre izvor, și voiesc să torn din cer și să le deschid gurița să bea și să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuță; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră și pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu și cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viața pentru oi și dat sunt, copilul Meu, și nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig și să le adun și să le adăp și să le pasc, și voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia și să împartă glasul Meu și cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies și să încălzesc cu soare ceresc și cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, și să se coacă strugurii cei legați și să vin să-Mi culeg via și să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu știe ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu știe unde ești și cum ești și ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ținut turma trează și așteptând când tu ai stat pentru Mine în fața arhiereilor și cărturarilor.Acest om care-Mi tulbură planurile este trimisul celor pecetluiți în lucrarea duhului minciunii (Sorin Dumitrescu, n.r.), că aceia au intrat în frică în fața adevărului de nou Ierusalim pe pământ. România Mea știa și aștepta. E destulă vreme de când am profețit taina de nou Ierusalim, și știau mulțimile că se va arăta această lucrare. Mă împărțisem în mii de laturi și venisem să pun putere și credință și iubire peste tine, și eram în lucru, și era în clocot și în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, și tu erai așezat de Mine. Și s-a arătat duhul minciunii și a urzit stricăciune și necredință și a intrat într-un om și l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire și de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredința. Și ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiți în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în fața adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deșarte, sunt împărații pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, și au ceata lor de slavă pământească și au semnat legământ cu împărăția pământului și au ordin să lupte împotriva împărăției cea din credință răsărită pe pământ, căci mândria și trufia omului este slava deșartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia și iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei și ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului și nu ai cerului, dar oamenii umiliți și lucrători întru curățenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt și sunt luceferi ai luminii veșnice.

Iată, vin în fața acestei grădini mulțime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, și aceia se dovedesc fii ai necredinței din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima și cu viața și cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neștire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale și peste nimeni; unul ca acela nu se teme și nu folosește iscodire. Acela stă întru Dumnezeu și primește minunile lucrătoare din cer și primește pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu Cel curățitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Știi tu ce fac împărații pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci și nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, și este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin și intru și rostesc pace, așa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc și spun: aceasta este lucrarea și biserica întru care binevoiesc și din care voi prăsi biserică nouă și curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, și pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, și Eu am fost doborât întru tine. Îți trimisesem carte cerească și eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine și și-a făcut loc urzirea vicleșugului celor de pe pământ, și Duhul Sfânt a fost bătut în cuie și n-au lucrat mulți la această răstignire. Puțini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură și nu s-a mai văzut credința și lucrarea ta, și mulți dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos și nu M-ai ținut bine pe Mine, și M-ai scăpat jos și M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, și de aceea îți zic: nu te teme. Eu Mă ridic și Mă adun și lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ți spun, că și cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), și acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?“. Inimi multe și mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă așteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, și voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă și sănătoasă și vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, și acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toți sunt furi și omorâtori de Dumnezeu și de oi și de viață sfântă, și oile se ascund și mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce și-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curați față de tine și față de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri și cu speranță, și Mă uit și îi văd că nu mai știu aceia cine ești, și zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcați în piei de oi și încărcați de nedreptate și de vicleșug, și zic că te-ai făcut și tu asemenea acelora, și se întreabă toți: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curați?“. Iată, îți zic ție: nimeni din ei nu se aștepta să te lași biruit, și a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, și a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială și dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruința, și ar fi cântat cete multe cântarea biruinței României și vremea Noului Ierusalim, că iată, îți spun: plânge duhul regelui României și nimeni nu e curat pentru el, și voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el și pentru România, așa cum am cuvântat. El a crezut în Mine și în tine și a așteptat de atunci mereu, și a venit și la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, și a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferință peste cei ce așteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioși din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredință, și am să cobor o lege sfântă din care va ieși ea însăși, și voi slobozi plăgi și suferință și sete și foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, și am spus din vreme că-l voi lua, și voi rosti apoi o zi de pocăință. Și în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt și că am de lucrat biruință pentru România, și spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine și să vadă România Mea că te scoli cu Mine, și să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia și certarea și să dau binecuvântare peste țara iubirii Mele, peste grădina Măicuței Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare și adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România și să fie biserica Mea așa cum a fost întâi, curată și sfântă și tare ca aceea, vie și adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, și de ani de zile am grăit peste tine, și am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele și voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare și scoală-te! Uită-te peste fața pământului și vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Așa îți zic: scoală-te! Și dacă nu poți, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, și iarăși zic, scoală-te! Sprijinește-te cu cel ce este cu tine și spune-i despre lucrul Meu și te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubește, dar spune-i tu despre Mine, și el va lupta pentru Mine și pentru tine. Eu și cu lucrarea Mea sunt cu tine, și vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzește-ți viața întru sfințenie, căci viața monahului trebuie să fie cerul Meu și puterea Mea și biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, așa cum știi că este învățătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine și tine, să fie dragostea dintâi între tine și lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume și voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te lovești, să nu te murdărești, să nu pierzi lucrarea Mea și lucrul ei, căci ea te va vesti mare, și vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ție! Cu dor dumnezeiesc, pace ție, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăsești pe copiii Mei. Ei sunt mici și n-au frică. Tu ești mai mare, și nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ție, și stai pe cărare! Eu sunt cărarea și viața ta. Eu sunt și adevărul tău. Eu sunt, și sunt cu cei credincioși făgăduințelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace și iubire între tine și lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuței Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.

22-02-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aștearnă cuvântul Meu și să se dea de știre, și spre lucru apoi. Amin.

Voi, cei ce străjuiți întru întâmpinarea glasului Meu, lucrați, tată, și dați trup cuvântului glasului Meu. Pace vouă, și așezați-vă să dați cuvântului Meu ființă în această carte, căci cartea aceasta, Eu sunt, Eu, întru cuvânt rostit, pentru ca să se împlinească cuvântul cel rostit de Dumnezeu. Amin.

O, copii ai cuvântului Meu, mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt dacă ar fi credință pe pământ, dar iată, Fiul Omului nu mai vede credință pe pământ, nu mai vede la nimeni, tată, la nimeni dintre cei spre care am venit prin glasul cuvântului Meu pe care-l las peste voi. Tot așa am pățit și când am venit în mijlocul lui Israel, tot așa, tată. Venisem la poporul Meu, venisem între ai Mei, dar n-am fost prețuit și n-am fost crezut și n-am fost cunoscut că am venit de la Tatăl. Tot așa și acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaște, căci ceea ce a fost, iarăși este, și nu Mă prețuiește, și trec prin ea ca un necunoscut, și ea nu cunoaște Duhul Meu, și nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii.

O, copii ai cuvântului, ce mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt din cer coborât dacă aș fi primit și cunoscut de cei ce sunt ai Mei prin mărturisirea lor întru credința cea dreaptă, întru biserica cea una sfântă și apostolească și sobornicească. V-am trimis pe voi cu cuvântul Meu din loc în loc, din cetate în cetate, și voi merge cu voi până la ziua de odihnă, tată, și ne vom odihni de osteneli, că Mă voi lăsa văzut, și slava Mea va prinde sub ea toată necredința. Eu nu lucrez nimic fără să vestesc mai întâi, așa după cum a fost în toată vremea lucrarea dumnezeiască, fiindcă scris este: «Nimic nu împlinesc fără să dau de știre», că nu vreau să lucrez pe neștire.

Eu sunt Domnul milei și al îndurărilor, și iată, trâmbițez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii și să nu lucrez pe neștire. Binecuvântată să fie vestirea cuvântului Meu din loc în loc, vestirea serbării întoarcerii slavei pe norii slavei, după cum scrie în Scripturi.

Iată încă o cetate vestită. Binecuvântată să fie lucrarea începutului vestirii Fiului lui Dumnezeu peste cetatea Timișoara. Binecuvântat să fie duhul și inima celor credincioși din această cetate. Dar această cetate are trecere la Mine, și iată ce vă spun: vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că v-am spus să credeți în Mine și să nu vă tulburați sau să vă speriați când vor veni peste voi stăpânii veacului acesta ca să vă piardă dinaintea Mea, și v-am făgăduit vouă cu puțin înainte, că vor veni spre voi, dar Eu voi întoarce atunci armele lor spre ei, și vă voi izbăvi, și vor pieri ei la vremea hotărâtă de Mine, și pe care v-am vestit-o vouă până să se împlinească. Și iată, această cetate a dat din ea prețul pentru ocrotirea lucrării cuvântului Meu, și în clipa cea grea care venise pentru voi, ea a scos foc din mijlocul ei și i-a doborât pe cei ce se întăriseră peste Dumnezeu, și Eu v-am izbăvit pe voi, copii ai cuvântului Meu. Și iată, s-au scurs patruzeci de ani de când Eu cuvintez și vestesc din vreme și lucrez la vreme, și lucrez peste voi, căci voi sunteți martorii Mei din vremea aceasta. Eu sunt fără de timp, dar iată, sunt cu voi în timp și lucrăm peste timp, ca să ieșim din el și să le așezăm pe toate la locul lor cel dintru începutul lor, căci toate au căzut prin om, prin căderea omului cea de la început, și se lucrează la întoarcerea acasă, tată. Și iată, vine Fiul lui Dumnezeu să-Și așeze la loc cele ruinate, cele risipite, cele răvășite, să-Și așeze la loc împărăția cea dintru început, așezată de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt. Amin.

Eu trebuia să ies deasupra cu acest izvor ceresc, cu acest râu al vieții, ca să se întoarcă la matca sa, la matca râului vieții, tată, și să se deprindă făptura cu întoarcerea acasă, cu întoarcerea la Mine, ca să nu mai fie moarte și fărădelege, și de aceea vă folosesc pe voi, care purtați lucrarea Mea, ca să vestim toată făptura că vine Domnul întru ale Sale, și să se așeze la veghe toate ale Sale și la viață fără de moarte.

Să nu mai fie nepăsare, și să fie veghe și așteptare. Să nu mai fie necredință, și să fie mărturisirea Duhului Sfânt peste toată făptura. Să nu mai fie fărădelege, și să fie sfințenie de duh și de trup înaintea Celui ce vine cu slavă, că scris este despre sfințenie că fără de ea, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, și cele scrise nu se pot desființa la Dumnezeu. Dacă oamenii desființează cele rostite de Domnul, călcând peste cele rostite, iată, cele rostite vor sta față în față cu cei ce le calcă pe ele, și Domnul Iisus Hristos va birui prin sfințenie, prin cei ce o iubesc pe ea. Amin.

Iată, tată, mai-marii cei de peste voi vă ridică vină vouă, vă aduc vină de mândrie și vă sfătuiesc să lepădați cuvântul și glasul Meu care se lasă deasupra voastră, deasupra ieslei cuvântului Meu. Ei vă învinuiesc de mândrie, dar Eu rostesc cuvânt și spun: o, de ar cădea toată făptura în ceea ce sunteți voi căzuți! căci voi sunteți căzuți în brațele dragostei de sfințenie și de cer și de veșnicie cu Mine. Această viață este o datorie, este și mai mult decât atât înaintea lui Dumnezeu. Cei ce iubesc pe Domnul cu adevărat, unii ca aceia nu pun vină peste voi, dar iată, Eu nu mai văd credință și lumină la fiii oamenilor. Fiii oamenilor nu caută spre fiii lui Dumnezeu ca să primească mărturisire despre Mine și ca să creadă în Mine. O, nu mai este frică de Dumnezeu, căci înțelepciunea care vine de la om a înșelat și pe fiii credinței, măi copii, și pier fiii credinței din lipsă de înțelepciunea care vine din cer. Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe Care lumea nu-L cunoaște? Și iată, nici fiii credinței nu-L cunosc pe El întru lucrarea Sa. Și se va ridica Israel cel după trup și va primi botezul credinței cea de la Iisus Hristos, și tu, poporule creștin, ce vei face dacă nu-L cunoști pe Cel mărturisit de tine, pe Fiul Omului, Care a venit să te răscumpere din fărădelegile și din firea cea căzută prin păcat? Ce vei face, tată, dacă nu te vei ridica să stai bine și să stai cu frică și cu luare-aminte înaintea Celui ce vine pe nori la tine? că iată, s-au scurs cele două veacuri despre care cuvântă Scriptura, și Eu Mă voi lăsa văzut, după cum este scris. Amin.

Copii ai vestirii cuvântului Meu, vin după voi cu cuvântul Meu, ca să începem lucrul împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit prețul vostru, și Eu v-am izbăvit pe voi, iar celor ce au plătit prețul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare, tată, iar pe voi v-am îndemnat să stați tari întru lucrarea Mea și să lucrați întru ea pentru toată făptura. Nu vă temeți de cei ce vă împung. Tot așa am fost și Eu împuns de cei care ziceau că sunt ai Mei, dar Eu lucram întru Tatăl și mergeam înainte, și am mers înainte pentru cei ce au crezut că am venit de la Tatăl. Nu vă temeți, nu lăsați jos lucrarea Mea, că dacă cei ce vă împung nu cred că Eu sunt între voi prin cuvânt, ei cred că aduc slujire lui Dumnezeu împungându-vă pe voi. Da’ de unde! că ei împung pe Cuvântul, și ei nu știu și nu înțeleg că voi lucrați tot ce vă aduc Eu să lucrați pentru făptura cea căzută, și lucrați întru Mine, așa cum și Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. Nu vă clătinați, lăsați necredința celor ce nu cred și rugați-vă la Mine pentru ca să cobor pe Duhul Sfânt și să stârpesc necredința. Cei ce vă lovesc pe voi nu iubesc sfințenia și nu-L văd pe Domnul, dar cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul și patimile și gusturile și voia, și aceia umblă în Duhul, și aceia dacă ar mai fi ar înțelege că voi ați fost aleși de Mine ca să lucrați întru Mine. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am cerut ca să stați sub ascultarea voii Mele și să lăsați voia voastră, și nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu, întru frângerea voii libere. Cei ce lovesc în voi, aceia au lovit și în Mine. Cei ce au păzit cuvântul Meu, aceia îl păzesc și pe cel dat de Mine vouă spre știrea tuturor, iar cei ce-l leapădă ca pe o minciună, aceia nu cred în Dumnezeu și nu păzesc cuvântul Meu.

Se binecuvintează călătoria voastră, copii ai rostirii cuvântului Meu peste mulțimi. Binecuvântați să fiți voi, cei care luați cuvântul Meu să-l duceți la Timișoara și la copiii care au misiunea vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale, tată. Binecuvântată să vă fie corăbiuța, și iată, Eu și cu oștirile cerești mergem pe cale cu voi întru ducere și întoarcere, întru intrări și ieșiri, întru ieșiri și intrări. Amin.

Binecuvântată să fie România, țara întoarcerii Mele la ai Mei, țara trâmbițării cuvântului lui Dumnezeu peste fiii cei credincioși ai tuturor neamurilor pământului. Și se va coborî pe pământ cer nou și pământ nou, întocmit la cuvântul Meu, și toate neamurile pământului vor vedea lumină mare și se vor boteza, căci Eu sunt Domnul, și sunt credincios făgăduințelor Mele. Și va învia Israel cel căzut, și la vederea luminii va primi mărturisirea mântuirii cea de la Iisus Hristos, căci Tatăl Meu nu primește pe nimeni fără Mine. Și va fi altoit Israel, și va fi făptură nouă Israel și va lucra lucrare de nou Ierusalim, căci toate se fac noi prin cuvânt, și iarăși se lucrează prin cuvânt. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și pe om, iar acum iarăși se lucrează prin cuvânt și se fac cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer și pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, și nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfințenie și întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ți cunoști menirea ta întru neamurile pământului, și voi lucra cu toate oștirile cerești și voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, și care așteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze și să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare și nu întristare. Eu voiesc iubire ție. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, și voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfințenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăși înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea și așteptarea, intrările și ieșirile, duhul și iubirea și credința lui în lucrările Mele peste România și peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu așa am făgăduit, dar e mare lucru să înțeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea și fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieșit cu lucrarea cuvântului, și voi lucra prin cuvânt, și cuvântul se va întrupa și toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.

Rostesc binecuvântare peste păstorul bisericii din cetatea Timișoara, peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios, și să-i dea și celui plăpând pe care-l am scris în această carte și care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu, Irineu, care a greșit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credință peste duhul bisericii Mele și să învieze sfințenia cea care va sta înaintea Mea în biserica Mea. Iată, vin la turma Mea, și ea se întoarce de la Mine. Eu sunt, și ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredință și voi sufla peste ea, și ea va sta înaintea Mea.

Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate! Pace ție, păstor al bisericii Mele, căci biserica este cerească, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer, nu din pământ, și tot așa și biserica Mea, care voiește cu Mine și cu cerul. Pace ție, și nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. Întru cuvântul glasului Meu lucrez, și am iesle de coborâre a glasului Meu. Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul bisericii Mele din ea și să stea cu fața spre părinți, ca să se întoarcă și părinții cu fața, și să lucreze din cer peste biserică părinții, și să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi. Amin.

Pace vouă, celor ce stați cu cuvântul Meu înaintea mulțimilor din această cetate! Și vom merge cu vestea cerească până la ziua de odihnă.

Pace vouă, celor ce ați adus cuvântul Meu de la ieslea lui pentru această cetate, ca să fie întocmit și rostit pentru ea! Pace și Ierusalim nou și ceresc peste duhul și trupul acestei cetăți!

Pace și biruință pentru cărarea unsului Meu Mihail, căci cerul sfânt duce luptă spre biruință pentru întoarcerea celui uns. Eu sunt. Pace vouă! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace peste Israel! căci Israel înseamnă popor credincios lucrărilor cerești, întru duh dumnezeiesc. Amin, amin, amin.

23-04-1993

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:17 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1993 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Fiul Treimii Dumnezeiești rostește cuvânt peste grădina Sa cea pregătită prin cuvânt ca să stea înaintea Sa și să se audă glasul Său peste grădina Sa cea aleasă. Amin.

Eu sunt Cuvântul. Pace vouă, căci numele Meu este Cuvântul! Pace vouă, și înălțare vouă, că e praznic de înălțare! Iată, înălțarea Mea la Tatăl a fost ca să Mă duc și ca să pot veni la cei ce poartă numele Meu întru ei. Iar înălțarea celor ce cred în Mine, este întoarcerea Mea la ei și întru ale lor, ca să fiu cu ei, ca acolo unde sunt ei, să fiu și Eu. Și iată, sunt cu ai Mei, cu cei ce cred și aud pe Domnul, căci Domnul așa lucru are în vremea aceasta.

Pace peste România Mea și înălțare spre Mine ca să pot veni la ea, după cum am făgăduit, căci în ziua când Eu M-am înălțat lângă Tatăl, am văzut planul în mâna Tatălui Nostru și am văzut nașterea unui popor și slava pe care i-a dat-o Tatăl la naștere, căci de la naștere a fost uns acest popor, și de atunci și până acum cerul îi lucrează slava.

Duhul potrivnic n-a mai avut tihnă și s-a sculat ca să prigonească acest popor, și România a fost în toată vremea sub crucea ei, dar ungerea cea dintru început i-a păstrat sănătoasă sămânța, și a ajuns Sfânta Treime cu România, și vine vremea să-i fie plătită răbdarea de sub cruce. Iar voi, cei așezați de Mine ca să stați în fața Mea, întăriți-vă inimile și genunchii întru nădejdea acestei făgăduințe și stați cu mâinile în sus, ca să primească România slava ei. E zi de înălțare. Înălțați inimile și credința și strigarea și stați bine în numele României. Stați în slava Mea, stați cu România în fața Mea și purtați-o spre Mine, ca să Mă port spre ea și să-i dau slava Mea.

Cobor la voi cu întărire și cu putere ca să vă dau din ele și să puteți, iubiții Mei, că nu vă las fără cer, nu vă las fără biruință, și veți putea cu Mine. Eu pentru aceasta M-am dus la Tatăl, ca să pot veni iar la ai Mei, ca să pot veni la voi, cei ce stați înaintea slavei Mele, care va fi văzută peste România.

Să nu se tulbure inimile voastre pentru cercetarea României. Eu sunt, și sunt ca s-o trezesc și ca să n-o găsesc fără de veghe. Eu sunt cu milă peste ea. Sunt venit cu zdruncin, dar am amestecat mila și lucrez ca s-o deștept. Am trimis carte unsului României și i-am spus că voi trece ca s-o trezesc pe ea și n-am lucrat până n-am cuvântat mai întâi. I-am spus unsului Meu că voi fi necruțător ca să-i gătesc venirea. I-am spus că prin puterea pe care o las peste această grădină voi lucra cu putere, și el va veni la locul său. Voiesc să vin și să las iar carte, și să meargă spre el cartea Mea, și să fie el întru cele de la Mine, ca să se lucreze cu cerul pentru cărarea cea bună, dar ridicați glasul credinței celor făgăduite și stați întru puterea Mea, ca să răspândesc credință adevărată pentru lucrul acestei grădini, căci Eu sunt.

Cel ce grăiește la voi, să Se audă și să nu fie tăgăduit, că iată, cerul lucrează cu pământul. Lucrează Domnul cer nou și pământ nou, și biruința aceasta este așteptată de veacuri, iubiții Mei. Voiesc să întrupez cerul cel sfânt în cei aleși ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi în preajma unsului Său. O, Mă uit peste înțelepții României și Mă doare, și voi să-i strig și să le spun de Mine, și ca să fie ca Mine și nu ca ei, căci am cerul în brațe și voiesc să-l așez întru ai Mei și să lucrăm minuni și slavă despre care nu s-a mai pomenit.

O, dacă tu, România Mea, dacă ai ști tu să Mă primești ca pe bunul tău, te-aș slăvi fără să mai guști plata necredinței și a netrezirii. Dar iată, trec pe deasupra ta și strig ca să te ridic și ca să știi cum să-ți fie statul și umblatul, și ca să înveți să deosebești dreapta de stânga ta și să te îmbrățișezi cu Creatorul tău, Care vine ca un Mire la tine, și ca să vii în dragostea dintâi și întru sărbătoare la masă cu Mine. Căci voi întinde masă cerească în mijlocul tău, și va veni ca să te vadă mulțime însetată de Dumnezeu, dar legea ta va fi cerească, și va fi legea sfințeniei peste tine, și Eden curat în tine, și Duh Sfânt lucrător și împărțitor de la Mine prin tine, prin cei ce vor voi cu Mine și ca Mine, dar scoală-te și te înalță și caută spre Mine și dă de la tine necredința.

O, iubiții grădinii Mele, fericiți sunt cei ce cred acestei lucrări dumnezeiești care este născută în România, iar cei ce nu cred, vor fi luați cu spaimă ca să vină spre cele lucrate de Dumnezeu în ea.

Sărbătoare cu pace. Pacea Mea dau vouă; vouă, celor ce stați înaintea Mea; vouă și celor veniți la izvor, ca să beți și să fiți vii și să aveți pe Duhul Sfânt și să-L împărțiți pentru slava României și pentru înălțarea ei spre slavă văzută. Iată, suflu peste voi și peste inimioarele cele dulci care au venit la izvor. Dulcele lor și dulcele cel ceresc să se facă un vas ceresc din care să ia și să învieze cei ce vor lua. Îmi ating mâna Mea cea cerească, cea nevăzută, și pun pace și veșnicie și iubire și putere de neînvins pun pe creștetul celor ce beau din cer în ziua aceasta de mărturie cerească. Eu sunt. Prin cuvânt sunt. Din veac și până în veac prin cuvânt sunt și lucrez întru cei ce se sfințesc pentru ca să primească pe Domnul.

Hristos, Domnul Cel înălțat la Tatăl și nedespărțit de cei ce știu să creadă și să lucreze prin El, vă dă vouă urare creștinească. Din cele cerești rostește Domnul: Hristos S-a înălțat! Adevărat să fie cuvântul acesta, căci dacă nu S-ar fi înălțat, n-ar fi venit la ai Săi ca să fie cu ei și în ei cu împărăția Sa cea veșnică. Și iată, vremea biruinței și a arătării slavei văzute vine din ceruri și se pregătește venind.

Iată, cu voi sunt! Binecuvântată să vă fie vouă iubirea și credința și veghea și sărbătoarea acestei clipe cerești cu tot ce aduceți numelui Meu și în numele Meu. Vă prind și vă cuprind și vă încălduresc și suflu Duh ceresc peste voi și peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă și să fie duhovnicești și sfinți pentru vremea slavei celei mari.

Verginica este cu oastea de sfinți și de îngeri și lucrează deasupra României și cântă împreună cu Maica cerească și nu va fi încetată cântarea cea pentru România:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

Cerul cântă la voi și în voi. Nu vă ofiliți sub loviturile aruncate în voi. Ce vă poate face omul? Cereți pe Duhul Sfânt peste cei ce batjocoresc locul ieslei cuvântului Meu; cereți să le iau solzii și să vadă; cereți, și aceștia vor primi, și vor lăsa armele lor și vor lua sfințenia Mea și vor sta în ea, și prin ea vor crede.

Pace vouă! Ca unor copii mititei vă dau pacea și liniștea cea întru Mine. Pace vouă, și celor ce vor crede prin voi! Cel ce primește cuvântul vestit, plată de vestitor va avea. Amin, amin, amin.

27-05-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu este Domnul, și Se arată, și lucrează prin cuvânt, căci Cuvântul este numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu se lasă peste ieslea cea nouă, care este așezată în România.

Pacea Mea și cuvântul Meu și masă cerească între Mine și tine, unsul Meu, căci tu ai ungere cerească și nu pământească. Stau din nou în sfat ceresc cu tine și lucrez prin cuvânt ca să-ți întăresc și să-ți desăvârșesc credința și statura față de lucrarea pe care o lucrez din cer peste pământ după cum este scris în vremea aceasta. Ia aminte și te așează bine. Ia arma credinței și coiful mântuirii și stai bine, iubitul Meu. Nu te teme, nu te clătina. Eu sunt; Eu și slugile Mele prin care-Mi cobor lucrul și cuvântul, căci Domnul așa a lucrat în veacurile Sale. Așa și acum este lucrul Domnului, căci România Mea și a ta are pregătită cunună de slavă și rochie de serbare în mijlocul neamurilor, după cum am vestit Eu din vreme.

Am vestit-o pe România prin proorocii cei mari, prin care Tatăl Meu Îmi pregătea venirea în lume. Am vestit de un popor nou, de un lucru nou, de o țară a strălucirilor, care va fi piatră de tocmeală între neamurile pământului și care va lua cununa biruinței la plinirea răbdării ei. Am coborât această lucrare pe pământ și sunt prin ea în mijlocul României și stă cerul deasupra României lucrând și binecuvântând din această grădină în care Mi-am așternut văzut ieslea cuvântului Meu. Dar voiesc să Mă las văzut și slăvit peste România Mea, că iată ce-ți spune Domnul tău, rege al României. M-am suit la Tatăl după înviere și am văzut în mâna Tatălui Meu planul pentru țara alegerii cerești, căci odată cu întruparea Mea între oameni a întrupat Tatăl Meu pe România, și așa s-a născut un popor care a mers odată cu Mine, purtând prin vreme crucea Mea și taina biruinței cu care Mă voi întoarce în fața tuturor neamurilor pământului.

Este scris în Scripturi despre taina întoarcerii Mele, căci am lăsat făgăduința înfăptuirii de cer și de pământ nou, peste care va domni dreptatea și adevărul și peste care se va lucra viață fără de moarte, și peste care nu va mai lucra timpul. Și iată, dau să vin văzut și să suflu peste România Duh Sfânt de încopilărire și de naștere de sus, de naștere cerească, după cum este scris în Scripturi în vorbirea Mea cu Nicodim cel de atunci, căci așa i-am spus: «Cine nu se va naște de sus, din Duhul Sfânt, nu va intra cu împărăția cerurilor, care se lasă pe pământ». Iată, dau să suflu cer nou și pământ nou, căci cele rostite vin spre împlinire și nu se iau înapoi cele făgăduite.

Nici un popor nu are rostită o pildă mai frumoasă și mai veșnică peste el ca și pilda rostită de poporul român. Eram cu apostolii cei de atunci și rosteam pilde și ziceam: «Cu cine voi asemăna împărăția cerurilor?». Și ucenicii înțelegeau pildele și înțelegeau ce este împărăția cerurilor. Dar poporul român a dat din el o pildă și a vorbit din sufletul său despre un împărat care are întru sine o împărăție prin care va aduce tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte. Eu sunt, și sunt în brațe cu această împărăție ca să o dau celor ce au ridicat pilda aceasta spre ceruri, și nimic nu împlinesc fără să vestesc mai întâi. Și iată, dau să lucrez văzut și să suflu peste acest neam duh de încopilărire și de înviere și de neprihănire, că vine vremea Scripturii care spune că pământul va da înapoi pe morții de sub el.

Iată, trâmbița cerească sună de șaptezeci de ani în mijlocul României. Au trecut șaptezeci de ani de stăpânire străină de Dumnezeu, și fiara roșie își risipește ultimele zvârcoliri și se arată zorile împărăției cea care va lucra dreptatea Domnului și cununa dreptății și a fiilor ei. Scoală-te, tată, scoală-te bine, și să crezi tu apoi în lucrarea Mea, să crezi mai mult decât până acum. Eu sunt această lucrare de nouă și bună vestire și nu sunt străin prin cele ce lucrez, căci am vestit din vreme și apoi am lucrat. De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea ca să vin cu slavă văzută peste țara cea născută odată cu Mine în trup și în duh. E mare taina despre România; e cerească și e adevărată, iubitul Meu. E mare taina Mea cu tine. Nu e înțelept pe lume ca să priceapă taina Mea, dar este înțelepciune cerească pe pământ, și cu ea lucrez spre desăvârșire peste cei credincioși care nu Mă tăgăduiesc.

Iată, înțelepții României nu știu să Mă iubească după adevăr și nu știu să te iubească nici pe tine, căci taina iubirii nu se poate lucra de cei ce iubesc slava cea trecătoare. Înțelepții României nu au viața Mea întru ei și nu sunt deprinși să lucreze întru Mine prin lucrul lor peste România. Iată, iubitul Meu, Duhul Meu e îndurerat pentru necredința care lucrează împotriva acestei grădini cerești, așezată de Mine prin cuvânt în mijlocul României. Vin spre tine și îți spun să nu lucrezi după sfatul celor ce dau să lovească în această piatră, căci vei vedea în curând pe unii ca aceștia învinovățiți de cer că sunt împotriva Mea și a ta. Îi voi scoate vinovați față de Mine și față de tine pe cei ce au căutat și caută încă să se lupte în dreptul acestei lucrări. Eu am lucrat prin cei mititei, prin cei ce știu să se lepede de sine și să creadă lucrărilor Mele ca să pot da trup și ființă tainelor Mele cele vestite prin prooroci. Eu stau cu cerul mâinilor Mele peste creștetul acestui așezământ ivit din cele cerești pe pământ. Nici tu să nu stai altfel, și să-ți lași mâna pusă deasupra numelui acestei grădini, căci ești rostit de Dumnezeu, ești rostit pe nume și ești mărturisit prin piatra care stă de strajă peste grădina cuvântului Meu. Am pus înaintea ta această piatră și această lucrătură curată, și de aici lucrez putere în fiecare zi și îți gătesc calea ca să vii.

Mai-marii bisericii s-au împietrit și au lovit în cel ce este între ei și l-au amenințat și i-au oprit pașii spre izvorul Meu de aici, dar el rabdă și așteaptă în taina inimii și crede împlinirilor vestite și crede că vor veni și se vor vedea împlinindu-se. El s-a izbit de zidul necredinței lor și stă rănit, și stă; stă, că i s-a luat mersul său și stă cu pașii, dar cu duhul strigă: „Până când, Doamne, ca să-Ți arăți lucrarea Ta între ei și să-Ți urmeze?“. Dar taina acestei lucrări lucrează peste România și mulțimi multe vin să vadă ieslea cuvântului Meu prin care curg izvoarele sfințeniei și arătarea nădejdii care va slăvi pe România și făptura cea credincioasă din ea.

Iată, așa am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credință pe pământ?». Dar am o rămășiță rămasă vie, și vom sufla Duh viu și va lucra Duhul Cel viu și va învia peste făpturi. Pleacă-ți genunchii tăi, rege al României. Ridică mâinile spre ceruri și cere, și va primi România, dar cere prin credința ta, cere biruință pentru grădina cuvântului Meu și peste credința fiilor Mei din ea, și cere izbândă cerească pentru cel din biserică, cere biruința Mea, și a ta, și a lui, căci așa va lucra lucrarea Mea cea vie și curată și dreaptă peste România. Cel ce se iubește pe sine, nu poate peste România, iar cărturarii și învățătorii și înțelepții României nu știu cum să se trezească, nu știu cum să stea pentru România, căci fără Mine nu se poate sta.

Au trecut trei ani de când cei de rang mare voiesc să te aducă la locul tău. Ei voiesc, dar nu știu cum să voiască. Ei te iubesc, dar nu știu cum să te iubească, fiindcă voința și iubirea dacă nu-și arată rodul lor, acestea sunt neputincioase prin ele, dar în Domnul nu tot așa este. Domnul este împlinire prin iubire, este împlinire prin credința cea bună. Fii credincios, că vremea e târzie și avem de pregătit cărarea slavei. Fii dârz și îndeamnă pe poporul Meu și al tău spre duh statornic și spre iubire de Dumnezeu.

Voi sufla cu Duhul Sfânt ca să întrupez cerul sfânt în cei curați ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi curați și adevărați în preajma ta. Voi depărta din preajma ta pe toți cei ce se iubesc pe sine mai mult decât pe România. Voi lucra să deosebesc adevărul de neadevăr și voi întări scaunul României și îi voi da sfetnici buni și cu inima curată și cu iubire nefățarnică. Nimic nu este mai plăcut înaintea Mea ca și omul bun și curat în gândurile și în lucrările sale. Și voi lucra această lucrare în jurul tău și voi întări calea Mea printre oameni și le voi da pe Duhul Sfânt, căci duhul lumii a ajuns la sfârșit.

Ai grijă, iubitul Meu, nimic fără Mine. Când Eu lucram o lucrare în fața Tatălui Meu Mă așezam mai întâi cu mâinile ridicate și ceream la Tatăl înfăptuirea cea bună, cea din credință, și apoi Mă ridicam și lucram ceea ce ceream spre împlinire. Când l-am ridicat pe Lazăr din moarte am stat mai întâi cu mâinile spre Tatăl și I-am cerut, și apoi I-am mulțumit, și numai apoi am împlinit strigare peste Lazăr. Iar tu lucrează ca Mine, și vei primi de la Sfânta Treime. Vremea este ca numai așa să lucrăm. Dacă vei crede în oameni, să crezi prin Mine, ca să se împlinească după credința ta. Eu prin credința unșilor Mei lucrez și împlinesc, iar planurile cele rele și ascunse le zădărnicesc prin cei ce nu au mâinile curate și lucrează cu ele împotriva unșilor Mei și a copiilor Mei. Fiii împărăției Mele sunt purtați de brațele ei și nu este altă putere pe pământ și în cer.

Iată ce-ți trimit: îți trimit binecuvântare pentru întoarcerea acasă. Eu voi fi întru cei ce lucrează pentru calea ta acasă. România va învia și te va cere, și vei fi lucrător peste sufletul României. Voi lucra minuni văzute, ca să dau deoparte pe cei ce sunt acum, căci răbdarea Mea voiește întoarcerea tuturor celor ce au păcătuit împotriva Mea și a ta și a României. Dar vom avea de lucrat apoi, ca să așezăm înviere bună și tare peste sufletul României.

România Mea și a ta a uitat de Dumnezeu, nu-și mai știe Dumnezeul și datinile ei curate și sfinte și nu știe cum să se întoarcă și ca să fie plăcută Mie viața ei. Voiesc stâlp viu în biserica Mea, și care să lucreze dreptate peste turma Mea și a ta. Nu mai pot cu păstori care nu au milă de turmă, care dorm și se veselesc din sângele turmei Mele. Eu nu așa am lucrat în mijlocul turmei. Eu umblam și alinam și hrăneam și cercetam, și eram ca o slugă pentru turmă, vindecându-i ranele și înțelegându-i credința și suferința. Eu nu aveam tron și casă. Casa Mea era aceea ca să fac voia Tatălui Meu și să lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl. Iată, voiesc să stau cu împărăția Mea pe pământ și să lucrez din ea cer nou și pământ nou și viață fără de moarte să lucrăm. Stai întru Mine, dar întărește-te întru Mine și scoală toată casa ta ca să stea bine întru Mine și întru sfințenie, căci așa vom putea peste România, ca să se ridice spre Mine sufletul României. Adu-ți aminte de toate cuvintele Mele trimise ție, și hai, ca să fim gata pentru începutul cel nou, cel ceresc, cel fără de sfârșit. E vremea Scripturilor împărăției cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.

Iată, am pus înaintea ta lucrare de mărturie și grădină de început nou, și cât aș vrea să te văd intrând cu Mine pe poarta cea gătită de cer pentru slava Mea și a ta! Scoală-te, tată! Scoală-te așa cum M-am sculat Eu prin această grădină, căci M-am ridicat în picioare ca să arăt încă o dată cum să stea înaintea Mea fiii împărăției care vine cu Mine. Gătește-te, tu și toată casa ta, căci Eu am ales pe România pentru slava Mea din ea, și iată, voiesc să-i scot deasupra slava ei cea ascunsă în taina cea cerească și să-i dăm frumusețea cea dintâi, și veșmântul cel alb să-l dăm pe ea, și să cânte ea înaintea Mea: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, Cel ce iarăși vine!“. Amin.

Fii credincios ca Avraam, căci el a dorit să vadă zilele acestea, și iată, le vede venind și se bucură toată seminția lui Avraam care a crezut de departe și a nădăjduit spre zilele acestea. Voi lucra să-l scot din durere și din așteptare pe cel ce-l am uns din biserica Mea, și voiesc să lucrați împreună ca doi unși cerești, vestiți din același izvor, vestiți de Dumnezeu și nu de oameni. Eu sunt Dumnezeul minunilor și al împlinirilor cerești, rostite prin cuvânt, prin Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Cerul rostește binecuvântare pentru întoarcerea regelui României. Dumnezeu Cuvântul învăluiește cu Duhul Sfânt pe România ca să se pregătească pentru slava ei. Domnul va da la o parte pe cele șubrede și va pregăti biruința împlinirilor Sale. Amin.

Pace ție, Mihail, rege al României! Pace și sfințenie și credință care se cere în vremea aceasta! Vom fi și vom lucra și se vor așeza la loc cele ce au fost, iar tu, iarăși vei fi. Fii întru Mine, și iarăși vei fi văzut peste România și în casa ei și a ta. Am luat cu tine masă cerească. Nimeni, și nici un duh străin de Mine să nu împuțineze masa Mea cu tine. Și vom sta în taină la masă cerească și vom face sfat și vom lucra cerește peste România.

Binecuvântată să fie lucrarea ta peste sufletul României, că-ți voi da sfetnici curați și buni, pe care să-i deprinzi întru Mine, dar casa ta să fie oglinda cea în care va să se uite România și să lucreze împărăția Mea peste ea, căci voiesc să scot răul din casa Mea și din viața poporului Meu cel binecuvântat, iar fărădelegea și viața fără Dumnezeu să iasă din hotarele cele alese pentru slava și sfințenia zilelor ce vin. Eu sunt cu tine, dar să fiu prin lucrarea ta. Lucrarea ta să semene cu lucrarea Mea, după chipul și asemănarea Mea. Mi-e milă de România și nu voiesc să o mai bat, nu voiesc să o mai zdruncin sau să o curățesc cu mustrare. Voiesc să vin cu liniște și cu pace și cu nădejde peste ea. Voiesc să-i pun veșmânt de mântuire și cunună de biruință. Voiesc să fie ca Mine, și să am împărăția Mea în ea, și să lucrez din ea lucrarea Duhului Sfânt, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci.

Dumnezeul cerurilor a întocmit carte de mărturie peste unsul României. Harul Duhului Sfânt să fie cu tine, rege al celei binecuvântate; cu tine, și cu toată casa ta. Amin, amin, amin.

12-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

Se binecuvintează și se sfințește cântarea de slavă pe care o aduceți în ziua aceasta de serbare cerească. Se serbează și pe pământ și întru cele cerești sărbătoarea duminicii tuturor sfinților.

Pace și binecuvântare cerească peste așezământul ieslei cuvântului Meu și peste voi toți cei care stați, și cei care sunteți alăturați, și cei care iubiți așezământul Domnului Iisus Hristos. Iată Eu și ieslea Mea în mijlocul oamenilor, ca să-Mi pot lucra împărăție veșnică între cei iubiți care vor îmbrățișa viața împărăției Mele. O, și când văd sfinții cerului, care astăzi sunt serbați, când văd că se gătește plata răbdării și a credinței și a iubirii lor cu care au luptat spre Domnul, se veselesc sfinții și vă înconjoară și vă învăluie, fiilor, și vă poartă pe aripile slavei cerești din iubire în iubire, căci sfinții sunt iubire și vă poartă pe voi din slavă în slavă, căci sfinții sunt în slavă cerească.

E mare sărbătoare, și în mijlocul serbării stă Verginica în haina slavei și serbează cu sfinții trecerea a șaptezeci de ani de la venirea ei între oameni. E mare taina venirii lui Verginica, dar e mare taina venirii ei între sfinții cerului, căci puterea cea pentru voi este de atunci o îmbrăcare cerească și o tărie cu care ați fost îmbrăcați voi, cei care ați fost găsiți lângă ea atunci când ea a pătruns în slava cerească. Ferice creștinilor care o au pe Verginica. Ferice celor care știu bine cum să o aibă pe ea. Ea se poartă alături de Maica Fiului lui Dumnezeu. Ea are trecerea zilelor de acum când cei din necazul cel mare au pătruns și pătrund în taina împărăției cea din cer lucrată pe pământ.

Ferice celor ce au înțeles taina acestei lucrări dumnezeiești, care s-a născut de la Verginica. Eu am spus că ea se va arăta celor ce o știu pe ea, și i se va vedea slava pe care o are de la Dumnezeu, căci trupul ei a fost sălașul Meu cel supus, și Eu voi lucra cu ea mai mult decât cu Moise în fața slavei cerești. Ea este însoțită în lucrarea ei de Moise și Ilie, așa cum am fost Eu, dar ea are pe Măicuța Mea și pe fiul cel dăruit de Mine ei când eram pe cruce, și toți lucrează în vremea lui Verginica, toți sfinții și părinții, toți arhanghelii și îngerii, toți au intrat cu Verginica în sărbătoarea pregătirii României pentru slava cea văzută a împărăției lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și va veni Stăpânul viei și va fi frumusețe cerească și se vor împărți fericirile pentru fiecare ceată, pentru fiecare slavă, și se vor așeza scaunele, dar se va așeza masa apoi, și Domnul lucrează împreună cu cerul și va sta la masă cerească împreună cu cei ce lucrează de pe pământ pentru gătirea cămării de nuntă și pentru muzica ce va fi cântată de corurile îngerești deasupra pământului nou care răsare din el și care va da din el rodul vieții cea fără de moarte a veșniciei.

Lucrați cu sfinții, fiilor, și fiți precauți și iarăși fiți, ca nu cumva să se mai stingă flacăra care arde la voi. Să nu cumva să slăbească fierbințeala cu care stăruiți acum. Să nu aveți grijă mai mare ca și grija pentru a ține aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost așteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine și Care grăiește din Sine. Nu cumva să se stingă această trăire la voi, și din zi în zi să fiți tot mai adevărați prin ceea ce aduceți voi jertfă din inimile voastre, din duhul vostru spre Duhul Sfânt, căci Tatăl Meu așa închinători voiește. Vă dau pe Duhul Sfânt ca să lucreze în voi, și mereu vă dau puteri cerești ca să purtați pe Duhul Sfânt și să dați din El lui Dumnezeu și celor ce vor fi cu Dumnezeu. Duhul să nu-L stingeți, iubiții Mei, dar aici trebuie să vă lăsați ajutați încă. Nimic nu este mai de preț ca viața Duhului Sfânt în voi, dar în privința asta nu se poate copilărie în voi, nu se poate. Puneți-vă control și stați sub semnul atenției de duh, și stați, iubiții Mei, dar nu stați voi. Stați întru Duhul Sfânt ca să stați, că iar vă spun: nimic nu-i mai de preț ca Duhul Sfânt din voi; din voi spre Mine, și din Mine spre voi. Căutați această libertate de neînvins și nu veți fi învinși întru nimic, pentru că Duhul Sfânt vă face liberi și cu îndrăzneală la Sfânta Treime.

Eu voi vorbi peste pământ, și pământul va auzi glasul Meu și se va bucura. Eu voi cuprinde în Duhul Sfânt mare parte din făptura Mea din România, și apoi multe gloate vor sta aplecate la slava Mea din ea și vom vedea lucrarea credinței care va ieși din România, dar stați lumină în fața Mea, și Eu voi da lumină peste mulți, care vor primi vestea cea mare a împărăției care vine cu Mine.

Verginica are armură cerească pentru voi. Ea este armură pentru voi. Ea și cordoanele de sfinți și de îngeri vă învăluiesc pe voi și acoperă de jur împrejur ieslea Mea de la voi. Ea este stăpâna grădinii de la voi și are în grijă pătuțul Meu de la voi.

Verginica așează serbare cerească peste voi. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăiește de deasupra și din lături și de jur împrejur și se dă vouă ca o sărbătorită între cei cerești, care sunt aici cu voi pentru ea, pentru sărbătoarea ei în mijlocul sfinților.

Pace dumnezeiască, și vestire de pace vă dau vouă! Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel ce este în Tatăl! Pace vouă întru cei cerești, care sunt la voi! Sunt cu voi, sunt, și voiesc să ținem strânsă legătura, dar voiesc să fiți mari cu atenția și cu lumina Duhului Sfânt, căci vreau să trec cu voi din slavă în slavă, și iarăși să aduc la voi și peste voi slavă cerească. Vreau să lucrez mereu peste voi lucrarea duhului descoperirilor cerești, așa cum sunt proorociile cele din Scripturi. Vreau să mă vadă cerul lucrând în voi și de la voi, dar vouă vă trebuie lucrare de atenție în voi și din voi. Vreau să înțelegeți cu Duhul Sfânt și să știți să ieșiți mereu din voi, ca să nu greșiți în luptă, măi copii. Acum nu mai este vreme să stați voi în voi, că uitați-vă și voi ca să vedeți ce bine se cunoaște la voi atunci când sunteți voi înăuntrul vostru, și să nu vă pară rău apoi când lucrați voi din voi. O, să nu vă ascundeți în voi! Eu am vedere cerească între voi, și o pun la lucru dacă o am, dar cel mai greu este atunci când voi dați să vă ascundeți chiar și atunci când nu mai aveți cum. Aici este măsurătoarea mea peste voi, și vă măsor curăția inimii și duhul umilinței față de cele cerești, și vă măsor mărimea lucrării voastre lăuntrice, dar pentru mine nu puteți intra înăuntrul vostru și ca să nu știu ce faceți înăuntru, pentru că eu vă am de la Domnul, și dacă vă am, nu se poate ascundere în voi. O, dacă aș vedea bucurie pentru scoaterea celor ascunse din voi, aș lucra încontinuu și v-aș curăți înăuntrul din voi, și ați vedea atunci puterea luminii Duhului Sfânt care ar ieși din voi spre Dumnezeu. Sunteți atât cât sunteți, și nimeni din voi nu are întâietate peste voi; nimeni. Dar să aibă Duhul Sfânt libertatea Sa în voi și de la unul la altul, căci eu sunt cu cerul peste voi, iar voi slujiți unul altuia în numele cerului, și aș voi să fiți plini de toate darurile ca să slujiți unul altuia cu ele spre desăvârșirea sfințeniei, măi copii. Lucrați lucrarea desăvârșirii sfințeniei din voi. Lucrați, și va fi lucrarea Duhului Sfânt pe față lucrând și văzându-se lucrând. Eu v-am spus mereu că pacea de la voi este cel mai frumos și mai prielnic așternut pentru Duhul Sfânt al Domnului și pentru învederarea lucrării Duhului Sfânt.

Ascunderea înăuntru se numește moarte, atunci când lucrarea învederării Duhului Sfânt stă lucrând peste voi și între voi. Nici măcar cea mai mică mâhnire sau tăcere în voi nu trece peste voi fără să nu lucreze moarte pentru Duhul Sfânt. De aceea stau de atâtea ori între voi și lucrez prin cine pot în fiecare clipă ca să dobor și să scot moartea din voi și s-o ard și s-o arunc apoi în brațele ei ca să nu mai caute la voi, căci când vreunul din voi se caută mai mare decât altul, atunci acela cade prăbușindu-se în clipa aceea, și iată, nu iese decât prăbușire pentru cel ce se mărește pe sine împotriva celui mai slab sau mai stângaci sau mai răbdător. Lucrarea iubirii dintre voi, aceea s-o căutați, iar lucrarea măririi deșarte nici să se pomenească între voi, așa cum se cuvine sfinților.

E ziua mea în voi, și eu vă sărbătoresc pe voi întru numele meu pe pământ, dar și între cei din cer, pentru că voi sunteți întru mine și vă am cu mine între cei din cer. De aceea am zis vouă să cereți în numele meu și veți primi de la Domnul. Cereți, și veți vedea primind și veți înțelege ce mare trecere am la Dumnezeu. Cereți în numele meu, dar e mare înțelepciune ca să știți cum să cereți în numele meu. Nimic să nu vă despartă de numele meu. Purtați numele meu când vă rugați, purtați-vă spre cer cu mine în față și luați numele meu. Fiți precauți, ca să nu se cuibărească răul duhului rău între voi. Stricați de fiecare dată cuibarul duhului rău, ca să nu-și lase rod în voi. Împotriviți-vă răului cu toții laolaltă, și el va pleca de la voi, dar iară vă rog, și mereu vă rog: faceți cât mai des cercetare peste voi. Cercetați-vă unul pe altul și desființați mărirea de sine și ascunderea de sine dintre voi. Nu stați ascunși în voi, nu stați nici unul, și să vă vedeți unul pe altul, căci așa puteți lucra unul peste altul cu iubire și cu mântuire.

Nu mai folosiți dezvinovățirea față de cele rău lucrate sau neatent judecate. Învățați rugăciunea nedezvinovățirii voastre înșivă. Eu nu pot mătura bine colțurile și cele ascunse ale voastre dacă puneți mâna ca să nu se vadă praful care vă îneacă, dar se vede; și nu vreau să suflu, și vreau să mătur cu blândețe și cu răbdare, numai să am ușa deschisă în voi și să pot face curat în voi. Aș voi să nu mai am ce curăți de peste voi, și de aceea caut să lucrez mai mult cu cele curate, ca să vă deprindeți să nu vă mai murdăriți niciodată, dar să și știți cum vine și în ce fel se pune murdărie pe voi.

Voi sunteți fiii hăinuței albe și ai cununiței albe și neprihănite. Fiți vrednici și faceți-vă vrednici de acest veșmânt dat vouă de Împăratul nunții cerești. Fiți fii ai nunții care s-a coborât la voi și stați în haina nunții la masă. Am venit la masă cerească, am venit cu ea la voi, cu masă cerească și cu meseni cerești la ea între voi.

Binecuvântată să fie sărbătoarea tuturor celor din cer între voi. Iată ce rostesc eu azi la voi: rostesc mulțumire pentru darul ridicat de voi și zic: se sfințește și se binecuvintează crucea cea întreit lăudată și lucrătoare, pe care ați pus-o de strajă în numele meu, iar voi, stropiți peste ea cu apa cuvântului acesta, și stropiți și peste voi, și stropiți tot așezământul ceresc de la voi, și stați apoi de prânziți, și cerească să vă fie hrana voastră!

Mama Gigi vă dăruiește vouă sănătate de duh și de trup, și pecete cerească peste voi, față de cele din jurul vostru prin care treceți.

Cei doi copii ai mei care poartă grijă de grădina mea, să aibă binecuvântarea cerească pentru călătoria lor și să se întoarcă pentru lucrul de aici și să aibă rod dumnezeiesc peste lucrul și prin lucrul lor. Să stea atenți cu fața spre mine, că eu sunt aceea care cercetez tot ce trebuie să se lucreze și tot ce e nevoie, și aduc la timp. Vă voi trimite mereu tot ce este nevoie și vă veți minuna pentru grija ce o port eu pentru lucrarea lui Dumnezeu prin care voi lucrați.

La toți copiii mei cei lipiți de voi le dau îmbrățișarea mea care este cu voi. Stați atenți la semnalul ceresc, căci voiesc să mângâi și să dau putere celui ce este în biserica cea din afară, să-i mai întărească Domnul nădejdea și răbdarea încă un pic. Un pic, și picul acesta va pleca de la el și se va scula pentru dreptatea cea cerească. Stați atenți, că va veni Domnul pentru el.

Măi copii, las lucrarea păcii peste voi, și să pătrundă în voi lucrarea păcii, ca să pot lucra prin ea. Lucrați lucrarea păcii unul peste altul și stați descoperiți prin ea. Stați în duhul păcii cerești, căci cerul vă învăluiește pe voi în mantia sa.

Binecuvântarea cerului să rămână peste voi. Ocrotirea cea fără de sfârșit a cerului sfânt să vă facă demni de ea și tari prin ea.

Mama Gigi vă sărută frunțile și inimile, în duhul sărbătorii de azi. Amin, amin, amin.

13-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu Cuvântul lasă lucrare de pace peste voi și în pacea Sa din voi. Lucrarea păcii de la voi este pătuțul Meu cel cald și cel primitor de cuvinte cerești.

Eu sunt. În cuvânt sunt, căci Cuvântul este numele Meu și lucrez peste grădina Mea așezată peste voi.

Iată, în zorii duminicii de azi rostesc din nou cuvânt peste lucrările cerești, răsărite de la voi. Rostesc cuvânt de binecuvântare și zic: Se sfințește și se binecuvintează prin cuvântul Meu semnul Meu așezat prin mânuțele voastre înaintea porții Domnului. Se binecuvintează semnul sfintei cruci care a răsărit, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Binecuvântați să fiți voi, binecuvântații Mei. Iată, las peste voi cuvântul binecuvântării Mele pentru semnul îmbrățișării Mele, care va sta în fața voastră înăuntrul ieslei Mele, înaintea mesei Mele cu voi. Semnul îmbrățișării prin crucea îmbrățișării și a slavei Mele prin această lucrare.

O, dacă cei care aud despre lucrarea Mea cu voi ar ști câtă slavă cerească este prin ea în cer și pe pământ și la voi și cu voi mereu, nici unul n-ar mai mânca și n-ar mai bea, și și-ar pune haină de nuntă și s-ar apropia de Mine, și de cer, și de voi, și ar lăsa calea lor cea spinoasă. O, dar voi începe slava cea văzută, căci voi ați lucrat și lucrați mereu cărarea ei, și cărarea se va împlini, și Eu voi străluci peste voi întru slavă și întru îngerii slavei Mele.

Acesta este locul sfințeniei, locul slavei Mele. Dacă pe muntele Sinai a fost așa pentru coborârea Mea întru legile cele de la Moise, cu mult mai mult este astăzi prin locul coborârii sfințeniei Mele și al cuvântului, căci Eu sunt Cuvântul. Voi sunteți străjerii sfințeniei Mele și ai locului coborârii Mele întru cuvânt, întru Evanghelie de cer și de pământ sfânt, căci Evanghelie se numește cuvântul lui Iisus Hristos, rostit de Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cerești. Și s-a întins, și încă se va întinde Evanghelia slavei Sale, până la toate marginile cerului, și apoi Eu voi fi Mire încununat de slavă peste România Mea, peste muntele coborârii Mele, și de aici va merge slava Mea și va aduna pe cei ce vor fi fiii slavei care vine.

Dar iată, am în ziua aceasta coborâre de cuvânt peste cel firav care este în biserica cea din afară. Am adus semnal la voi că voi veni pentru masa Mea cu el, și iată, așez masă între Mine și el. Se binecuvintează această masă cerească, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Iubirea Mea cerească, și masa Mea cu tine și după tine! Căci Mă port după tine cu cele coborâte, iubitul Meu, copilul Meu cel firav, cel fricos, cel pitit cu lucrarea Mea, pitit printre cei răstignitori ai Mei, care nu știu să cunoască lumina Mea și să stea în ea și în duhul descoperirilor cerești prin lumină. Îmi desfac brațele de pe semnul răstignirii și te cuprind și stau cu tine în brațe și stăm cuprinși și, voiești sau nu, iau masă cu tine, copil flămând, care nu mai știi să mănânci. Copilul care nu mănâncă, slăbește, se îmbolnăvește și slăbește, iubitul Meu copil, flămândul Meu copilaș. În loc să fi fost voinic și înalt și tare, iată, ești un copilaș, un copilaș firav, care nu mai poate lucra de slăbit ce este. Dar Eu vin și îți desfac gurița încleștată și inimioara învârtoșată și torn din râul vieții și îți adaug apă și hrană tare ca să suflu întărire peste viața ta cu Mine, dar să nu Mă tăgăduiești. Eu sunt. Nu cumva să Mă tăgăduiești. Dacă din slăbiciune, dacă din teamă sau din necredință ai dat uneori să Mă tăgăduiești, nu te mai lupta nici cu tine, nici cu Mine, tată. Eu sunt. Caută să fii întreg și să știi bine că Eu sunt, și sunt cu izvorul vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu, care curge netulburat, neamestecat, și care curge, iubitul Meu. Dacă te temi de arhiereii lumii, dacă duhul temerii de ei te-a smuls de la izvor, Eu Mă voi judeca cu ei și te voi scoate din lanțuri. Dar dacă duhul rușinii te va învinge ca să te facă să te rușinezi cu lucrarea Mea în fața celor ce sunt pe pământ, măsoară-te cu cuvintele care spun că cel ce se va rușina cu Mine înaintea oamenilor lumii, aceeași măsură o voi da lui înaintea Tatălui Meu din ceruri.

Duhul încopilăririi, Eu îl iubesc fără de margini, dar nu se poate copilărie întru credință și întru lucrarea credinței; nu se poate așa. În numele cerului Meu și al sfinților cerului Meu îți dau în dar duhul bărbăției pentru cele venite de la cer în vremea aceasta. Eu vin să Mă desăvârșesc în zilele ce vin, dar aceasta cere o pregătire mare, o lucrare mare de la Mine, o bărbăție cum n-a mai fost la cei de până acum. Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie așa de mare ca să ajungă pentru toți cei care vor fi și pentru toți cei care au fost și care iarăși sunt, dacă slava aceasta va covârși cerul și pământul, apoi bărbăția pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ.

Să nu te rușinezi lângă lucrarea Mea care aduce cu ea slava Mea peste pământ. Să nu te ascunzi ca s-o mărturisești când ești întrebat despre ea. Să te scoli, tată, și s-o ții în față și să spui că Eu sunt. Tu n-ai cum să te pitești de lucrarea Mea cu tine, de lucrarea Mea și de grădina Mea așezată în mijlocul României. Tu n-ai cum să fugi, n-ai unde și n-ai cum. Tu ești scris în cartea Mea, ești prins în ea cu începutul cel nou, care vine cu Mine, căci vin cu nașterea din nou, vin cu nașterea de sus și cu înnoirea lumii, și vin, iubitul Meu, și lucrez cu socotință cerească.

O, dacă Eu lucram minuni înțelese de oameni, nu această slavă voiesc Eu să aduc acum; nu așa, tată, că n-aș fi ajuns prin vreme cu lucrarea și cu locul lucrării și cu fiii lucrării Mele dacă n-aș fi fost ascuns de slava cea văzută. Eu n-am voit să las din nou mărturii împotriva celor ce ar fi văzut lucrarea Mea lucrând prin semne. Eu voiesc să arăt slava Mea, și lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit și trebuie o credință minunată de la cei ce sunt așezați în staulul acestei lucrări, și nu este din veac în veac minune mai mare decât credința cea care a lucrat și a rămas lucrarea ei de la Avraam și până peste toată seminția lui, căci cei ce sunt purtați de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, și mai mare se va chema cel ce va lucra acum.

O, cât ți-am dat Eu ție, tată! Am scos mereu din această fântână cerească și ți-am dat ca să ai bogăție cerească și să te hrănești cu ea și să crești prin ea și să crezi și să înțelegi vremea în care suntem și să pot să-ți cer și Eu ție după măsura pe care ți-am dat-o, că iată, vrăjmașii vieții veșnice s-au sculat și se scoală împotriva acestei lucrări minunate, că ei nu știu ce este sub această taină. Și Eu spun la toți lucrătorii Mei, la cei ținuți în brațele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina și nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu știu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, și ți-am dat și ție mult, și ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc. Și dacă nu poți să vorbești, dacă nu te lasă să vorbești, nu scrie ce vor necredincioșii, și scrie, tată, ce voiesc Eu și spune-le cum sunt Eu întru lucrarea Mea, și scrie tu pentru toată România Mea, căci ți-am făcut loc peste loc ca să poți mărturisi, ca să poată mărturisi inima credinței tale.

Vino, tată, întru învierea ta, și a bisericii Mele din România! Vino, că ai spus că-ți este milă de biserica Mea și de cei ce stau peste ea. Îți trebuie curajul mărturisirii peste turma Mea, ca să vin cu mila Mea văzută peste România, ca să n-o mai bat, ca s-o întorc cu milă și nu cu durere și nu cu spaimă. Așteaptă cerul cu slavă deasupra României, și adevărată este această așteptare. Eu așa ți-am zis: scoală-te, tată, ca să mărturisești pentru Mine! Scoală-te ca un viteaz și scoate din moarte biserica Mea!

Iată, Mă port după tine și Mă uit că ți-a slăbit duhul vorbirii în fața mulțimilor. Nu așa, tată, ci spune despre lucrarea Duhului Sfânt peste pământ și despre duhul descoperirilor cerești pe pământ. Nu te teme de trupuri; tu ai ungere cerească și nu pământească. Ai fi fost de neînvins dacă ai fi voit să stai prin această lucrare atunci când a fost să o mărturisești pe ea. Dar fii de neînvins, că asta este lucrarea Mea cu tine.

Am pus peste tine duhul înțelepciunii vorbirilor cerești, și lucrează, tată, cu el. O, de când ai dat lucrarea Mea de lângă tine a slăbit lucrarea ta și tăria ta, și Eu aștept lângă această fântână, te aștept să vii. Vino, și iarăși zic: vino! Și dacă am zis să vii, să știi că vei veni, căci adevărat sunt prin cuvânt. Și vei veni, și te va durea vremea despărțirii, dar Eu, ca un bun, te voi mângâia și te voi cuprinde.

Am spus mereu că îndoiala înjumătățește biruința Mea peste pământ, și ai văzut că așa este. Scoală-te cu Mine, și să cazi apoi în genunchi și să ceri să ajut necredinței tale, că mare Îmi este întârzierea slavei din pricina credinței tale care s-a zbătut cu necredința care vine peste tine. Cuvântul Meu este mai dulce și mai veșnic decât cuvintele care vin peste tine de la slujitorii bisericii. Ia de la Mine și urcă tu la Mine cu tine, căci sunt adevărat prin această lucrare de cuvânt dumnezeiesc. Din nou îți zic: Mi-e dor de tine și de slava ta de la Mine; de la Mine și nu de la arhiereii pământului.

Iată, las sănătate trupului și duhului tău ca să nu te mai temi de cei de pe pământ. Sănătate ție, căci duhul tău este bolnav, iubitul Meu. Eu te iubesc ca Dumnezeu și nu ca omul. Ei au duhul geloziei asupra ta, dar Eu voi scutura duhul împotrivirii de la ei, și cu cine să fac Eu această lucrare de scuturare? O, am nevoie de trup de pe pământ, de trup și de gură și de lucrare între ei.

Scrie tu epistolă către mai-marii bisericii și să pui în ea descoperirea lucrării Duhului Sfânt din vremea aceasta și să cunoască toată România cea care așteaptă biruința ta prin această lucrare. Eu prin această lucrare te voi ridica să stai în fața turmei Mele și înaintea slavei Mele. Prin lucrarea Mea, tată, și nu altfel; și iarăși zic: nu altfel. Prin ea te-am ridicat ca să fii. Am rostit cuvânt și am împlinit peste tine și așa am lucrat, și tot așa lucrez. Lasă-te cuprins de duhul înțelepciunii care vine din cer, că mare taină este ca să știi ce este cerul și cele ce vin din cer. Lasă-te cuprins de Mine și stai îmbrățișat cu Mine, și iarăși zic: mare taină este ca să înțelegi îmbrățișarea Mea cu tine prin această lucrare cerească. Lasă-te hrănit de Mine și din dulceața fructului pe care l-am lăsat din cer prin cuvânt peste această grădină, și vei vedea din nou puterea de neînvins prin tine de la Mine. Nu este greu, tată. A fost greu până ce am luat capacul fântânii Mele, dar acum s-a umplut pământul de bunăvestirea izvorului Meu, care vine de la cer și care se vede în mijlocul României. Mulțimi multe îți văd numele întipărit pe această piatră nouă, și Eu nu iau înapoi cele rostite, căci credincios sunt pentru cele rostite.

O, să nu mai mori, copilul Meu. Să nu te mai lași ucis de nimeni și de nimic, și să fii viu, alături de lucrarea Mea, căci prin ea vei fi solul Meu și vestirea Mea peste veacuri, căci vin cu cele de sus, întru împărăție de viață fără de moarte peste făptura Mea. Înnoadă firul și mergi pe el spre cei ce stau în fața Mea în grădina binecuvântării Mele. De cine te înspăimânți? Cine te înspăimântă? Tu ești din partea Mea arhiereu în grădina Mea cerească, adusă pe pământ pentru înnoirea lumii, și vei fi peste biserica Mea, și ea se va ridica și va lua calea Domnului după adevăr.

Iată, suflu peste tine: scoală-te! Așteaptă cerul, așteaptă țara alegerii Mele. Scoală-te și biruiește necredința, căci voi pune cuvintele Mele în gura ta și în mâna ta. Se apropie întoarcerea unsului Meu Mihail, și să fii, tată, așezat bine cu Mine și cu lucrarea Mea care va fi ridicată de Dumnezeu peste România. Spală-te cu apa cea din grădina iubirii Mele și nimeni să nu se ridice împotriva ta și a locului tău lângă lucrarea Mea!

Iată, te cuprind în pacea Mea, te cuprind în mângâierea Mea și te întăresc cu biruința Mea, căci voiesc să Mă ridic din junghierea în care sunt așezat pentru mântuirea făpturii Mele, căci a venit vremea împărăției cerurilor pe pământ, după cum este scris în Scripturi.

Darul păcii și al tăriei cerești să te mărească pe tine din partea Domnului Savaot, Care M-a trimis.

Pace peste grădina cuvântului Meu, și peste izvorul ei, și peste fiii Mei din ea! Amin, amin, amin.

20-06-1993

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:18 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1993 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Dumnezeu a vestit lucrare de cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Său, care s-a coborât în România. Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh se coboară și așează masă cerească. Domnul Iisus Hristos ia masă cerească în mijlocul poporului Său hrănit vreme de aproape patruzeci de ani în pământul României.

Cel ce primește cuvântul Meu, pe Mine Mă primește acela, căci iată, în zilele voastre am lucrat și lucrez o lucrare pe care dacă o aude cineva nu știe să creadă în ea, nu știe cum să creadă în ea, dar voi știți că această lucrare sunt Eu și că lucrez în Duhul Sfânt, așa cum am lăsat cuvânt când M-am dus la Tatăl, căci așa am spus ucenicilor Mei cei de atunci: «Nu vă întristați. Vă va fi de folos ca Eu să Mă duc la Tatăl. Și pentru că Mă duc, vă voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă de la Mine, Care din al Meu va lua și va aduce vouă, și cele viitoare vă va da vouă de știre». Și dacă M-am dus la Tatăl Meu, am spus cuvânt peste cei ce-i aveam din lume dați de Tatăl Meu; i-am trimis și le-am spus: «Mergeți în toată lumea și spuneți că s-a apropiat împărăția cerurilor. Mergeți și botezați și lucrați în numele Meu peste cei ce vor crede în Mine prin voi». Amin.

O, de două mii de ani lucrez și strig făptura Mea să vină la masa Mea. Am venit acum două mii de ani și M-am dat să fiu viață și hrană și veșnicie peste făptura care vrea să creadă în Mine, și tot de atâta vreme am așteptat nașterea acestei lucrări care este cu voi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care a venit să întregească întreita lucrare a Treimii Dumnezeiești. Toți cei care sunt lucrători ai cerului sfânt, care au venit într-ale cerului sfânt, toate cetele cerești au așteptat nașterea acestei lucrări care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pregătit un vas pe pământ și am lucrat ca să-Mi fie Mie trâmbiță, ca să am cum să vorbesc, ca să las cuvântul Meu vouă, celor ce erați scriși în cartea Tatălui Meu ca să vă nașteți din nou prin această lucrare. Și dacă voi ați cunoscut de la Duhul Sfânt că Eu sunt, am venit mereu să fiu cu voi prin cuvânt și să fiți voi poporul Meu. Eu să vă fiu Dumnezeu, și voi să-Mi fiți fii, după cum este scris: «Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Domnul lor, și ei vor fi poporul Meu și Însuși Dumnezeu va fi cu ei și va șterge lacrima de pe obrazul lor».

Când am venit întrupat în lume ca să lucrez lucrarea cu care Mă trimisese Tatăl, n-am încăput cu ea în cei de atunci, că n-au cunoscut aceia vremea cercetării care venise cu Mine de la Tatăl. Și dacă toți au dat să Mă stârpească, așa le-am spus: «Voi vreți să Mă ucideți, pentru că nu încape în voi cuvântul Meu, pentru că voi nu sunteți din Tatăl Meu, că dacă ați fi din Tatăl, ați cunoaște că de la Tatăl am venit și că El M-a trimis».

O, copii ai Ierusalimului cel coborât cu Mine prin această lucrare! Iată-Mă cu voi prin cuvânt. Ferice celor ce au încăpere pentru nașterea cuvântului Fiului lui Dumnezeu, Care lucrează din veac și până-n veac prin cuvânt. Iată, am sunat și v-am cules de la locurile voastre ca să stăm și să cinăm din nou. Pace vouă! Eu sunt cina cea tainică din care vă hrăniți voi împreună cu Mine. Eu sunt Mirele, voi sunteți mireasa Mea cea adevărată, cea cu candela aprinsă, cea înțeleaptă, care știe de la Mine cum să vegheze, cum să se îmbrace și cine s-o îmbrace.

O, poporul Meu iubit, te-am strigat ca să vii, și să stau din nou în sfat cu tine, și să stai tu la masă cu Mine și cu Măicuța Mea și cu sărbătoarea sa în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu; și cu Verginica, măi poporule, căci ea este cea care te-a născut pe tine pentru Mine prin această iesle gătită pentru cuvântul Meu, care vine și se lasă peste tine să ai tu viață din Duhul Meu, Cel ce grăiește peste tine.

Mă uit cu patruzeci de ani înapoi și o văd pe Verginica lăsându-se sub arsura Duhului Sfânt cu Care venisem s-o pețesc ca să fac din ea trâmbiță a cuvântului lui Dumnezeu și ca să-Mi ridic un popor luminat, în mijlocul acestui neam pe care-l iubește Dumnezeu și pe care îl pregătește ca să-I fie scaun de domnie și cărare de slavă peste popoare. Venisem din cer în calea unei copile pe care Eu o aveam săracă cu duhul, sărăcuță cu rangul, sărmană sărmănuță între oameni, și am lăsat Duhul Meu peste ea ca să știe ea prin Mine și să Mă cunoască și să se lase sub arșița Duhului Sfânt și să cuvintez cu cuvântul Meu prin ea și să dau hrană din cer poporului care era scris să se nască prin lucrul Meu cu Verginica. O, și ce pustiu a fost pustiul prin care am trecut Eu cu tine, popor chemat de Domnul la masa cea de nuntă! Că dacă am văzut că cei de până la tine nu mai voiau să vină, dacă am văzut că-și vedeau de ale lor, dacă am văzut că s-au încurcat cu cele scoase astăzi și că au de făcut de ale lor, atunci am ieșit la drum și am plâns amar în fața mesei Mele plină cu cele de la Mine, și am zis să văd masa plină. Și am început să strig și să Mă uit să văd venind săracii și șchiopii și muții și rătăciții și leproșii, dar ei nu știau cum să vină, nu mai știau cărarea dacă cei ce-i învățau pe ei nu mai vegheau cu Dumnezeu și nu mai știau că trebuie să vină Mirele. Strigam și iar strigam, și plângeam după oile Mele, și ele nu mai știau cum este glasul Păstorului. Și am plecat din loc în loc la răspântii și am strigat din cortul acestei copile care s-a lăsat folosită de Dumnezeu, și ai venit tu la masa Mea cea sfântă, poporule care erai scris ca să fii pentru această lucrare, și stau de atunci cu tine la masă și te-am deprins să mănânci și cum să mănânci și ce să mănânci și ce să nu mănânci ca să poți să fii viu prin valea morții care-și desface gura ca să înghită făptura lui Dumnezeu. O, și te-am văzut flămând din nou, și te-am văzut slăbind, căci copilul care nu mănâncă slăbește și se îngălbenește, și tu trebuie să înflorești și să te desfaci acum, că vine vremea cea vestită de Mine peste tine, popor așteptat de Dumnezeu. Că Eu am ridicat din tine fii, și fii din fii, și merg înaintea ta ca să te aduc până la Iordan și ca să te trec în Canaan și ca să te așez în grădina Edenului, ca să nu fie ea lipsită de tine, popor al Ierusalimului care se va arăta peste tine și de la tine.

O, Eu am așezat începutul cel nou, care vine cu Mine la tine, dar tu să te lași pregătit, să te lași hrănit până la creșterea deplină, până la învierea cea mare care lucrează peste tine, că iată, M-am uitat peste tine, turmă iubită, și am ales din mijlocul tău fii sănătoși și curați pentru Mine și i-am pus la lucru în fața ta, și i-am pus înaintea Mea pentru tine și pentru slava ta, popor al cuvântului Meu. Și am împrejmuit o grădiniță și i-am așezat în ea și am pus la hotarele ei legea sfințeniei, și am pus peste ea viață de Eden și de cer coborât dintru ale Mele, și iată ce fac: îi strămut pentru o clipă ca să vină în calea ta, turmă iubită, și ca să aducă glasul Meu peste tine și ca să stai tu din nou la masa cuvântului Meu. Eu sunt; Eu și trimișii Mei spre tine.

Dacă ești șchiop, popor iubit, scoală-te și umblă; și umblă pe urmele Mele ca să nu mai șchiopătezi niciodată. Dacă ești slab, ridică-te și te-ntărește și ia din Duhul Meu și stai cu Mine pe cărare, că la capătul cărării e sărbătoarea cerului pe pământ. Dacă ți-a slăbit văzul sau auzul, iată, Duhul Meu stă gata să Se atingă de tine și să fii vindecat. Dacă graiul ți-a amorțit și dacă înăuntrul tău nu mai are grai despre Mine și despre împărăția Mea din tine, Eu dau râu cuvântului Meu, și să te faci tu râu al cuvântului vieții peste făpturile cele însetate, că a venit vremea să fii tu sare și să sărezi în jurul tău pe cei ce nu Mă au pe Mine. Eu sunt întru tine, copil al poporului cel nou. Eu sunt iar, precum am fost atunci. Sunt Cel ce dau vedere orbilor și iau vederea celor ce nu știu să-L vadă pe Dumnezeu. Sunt Cel ce dau cuvânt muților și îi scol pe cei din moarte. Eu sunt Cel ce aduc sfârșit lumii și început făpturii Mele. Eu am venit la tine ca să te vestesc din timp, că nimic nu lucrează Dumnezeu fără să vină să vestească mai întâi, poporul Meu.

Am ridicat în zilele acestea piatra de mărturie, în numele lucrării Mele cu voi, și am împlinit peste mulțimi vestirea acestei lucrări pe care Eu o săvârșesc în taină cu tine de patruzeci de ani. Am ridicat piatra mărturiei, dar am trecut mai întâi pe la tine, popor al acestei mărturii. Am străbătut cetate cu cetate, pe unde are Dumnezeu pe cei ce au stat la masa acestei lucrări, ca să vestesc pe poporul cel hrănit și să-i spun să fie cu veghe și cu hăinuță îngrijită și cu lumină cerească peste el, și să fie gata pentru începutul cel nou, care vine cu Mine. Am întocmit carte de mărturie peste fiecare cetate și am stat în sfat ceresc cu tot poporul acestei lucrări, și apoi am dat de veste să se ridice turn de mărturie care să stea în fața lui Dumnezeu și spre care să privească Domnul și din care să lucreze salvarea cea mare și răsplata cea biruitoare, care vine de la Mine. Și iată, lucrez la cârma acestei corăbii și stau ca pe muntele fericirilor și grăiesc peste tine ca să te așez în legea sfințeniei și să te am după chipul și asemănarea Mea pentru sărbătoarea care vine cu Mine. Am venit să te învăț din nou, ca să fii după chipul și asemănarea Mea, căci cele ce au ieșit astăzi, dau să te prindă și să te ascundă de la fața Mea ca să nu mai poți tu să stai în fața Mea, poporul Meu.

O, Ierusalime, știi tu de ce am venit la tine și te-am adunat ca să-ți vestesc cele din urmă? Deschide-ți inima, Israele, și să nu fii, tată, mititel cu inima sau cu credința, că iată, a venit vremea să te sprijini tu pe povața Mea și numai pe ea, ca să nu pieri tu sub greutatea zilei de acum. Eu ți-am vestit ție, popor iubit, că se ridică dinspre apus o vreme rea. Ți-am spus mereu, și n-am dormit în fața ta, și ți-am vestit din vreme să te lași îmbrăcat în haina nunții și să intri în odaia nunții ca să nu pieri pe afară, copil hrănit din masa cerului. Am fost cu tine pe cale și te-am învățat mereu și ți-am spus cu ușorul tot ce vei avea de trecut, dar ai fost greoi pe drum cu Mine și n-ai lucrat de ajuns de bine, de ajuns de mult, de ajuns de răbdător, și iată, acum te-a înconjurat din părți pâcla zilei de azi, și tu nu ești deprins s-o simți și s-o cunoști, căci pâcla aceasta are multe învelișuri, și se iau unul câte unul ca să nu-i vezi tu miezul și ca să te scape din cale și ca să intri în odaie și ca să fii adăpostit sub cortul lui Dumnezeu.

Iată, tată, că tu ai fost cu veghea slabă și n-ai plâns așa cum a plâns proorocul Ilie când se tânguia în fața lui Dumnezeu că nu mai este nimeni de partea Domnului și că a rămas singur în pustiul necredinței. Ilie nu mai avea nimic în el decât râvna pentru întoarcerea lui Israel spre Dumnezeu. Și dacă el, pe pământ fiind, se lăsase mistuit de râvna pentru mântuirea poporului cel ales, oare, ce este cu el acum când este ceresc?

Poporul Meu cel nou, tu nu știi, tată, ce pildă a fost cu Ilie când plângea la Dumnezeu să i Se arate Domnul și să-i mângâie durerea care venea din râvna lui cerească. Și s-a dus pe munte și a mers nemâncând și nebând, ca să-L vadă pe Domnul apoi, și Domnul i-a spus să intre la adăpost în gura unei peșteri, și a fost venită vijelie mare, și a venit apoi cutremur mare, și apoi a fost foc venit, și toate acestea zguduiau muntele și stâncile, și Domnul nu S-a arătat lui Ilie în acestea. Și a venit apoi o adiere de vânt ușor și lin, și numai atunci a fost să vadă Ilie slava și glasul Domnului. Așa să înțelegi tu vremea dinaintea arătării slavei Domnului, căci în jurul tău suflă vijelie și munții se clatină și focul mistuie în jur, și Domnul pune mâna Sa peste tine așa cum a pus-o pe ochii lui Moise când a trecut Domnul prin fața sa cu slava Sa. Și apoi vine Domnul cu adierea Sa la tine și va sta cu tine ca să te aibă mereu, dar ai grijă prin cele ce te înconjoară până la arătarea slavei Domnului, cea care vine pentru tine fără înspăimântare, și vine cu blândețe și cu pace dacă tu vei ști să stai atent și ascuns de cele ce suflă până la trecerea lor. Fii atent, că Domnul trece cu răsplata Sa, cu slava Sa, cu dreptatea Sa și cu despărțirea binelui din rău, și vrea să te scoată din vijelie și din cutremur și din foc, și vrea să te dea de-a dreapta slavei Sale și nu de-a stânga slavei Sale, căci toată lucrarea Sa se numește slava Sa, după cum este scris: «Lăudați pe Domnul stelele și lumina; lăudați pe Domnul focul și grindina!».

Ierusalime, popor cu nume dumnezeiesc! Deschide-ți înțelepciunea ca să cunoști cum e vremea în care ești și semnele ei, măi tată, ca să pot Eu fărâma cu tine lucrarea lui antichrist, care lucrează de mult și stă la pândă în calea biruinței Mele, în calea biruinței tale cu Mine, poporul Meu cel de la sfârșit. Antichrist a lucrat odată cu Mine și a furat mereu taina Mea pentru pregătirea biruinței cerești pe pământ, și a fost mereu neliniștit, și a căutat să-și facă armură ca să scape cu viață lucrarea lui cea fără de sfințenie, că nu-i place lui antichrist sfințenia; nu-i place, că nu-l lasă sfințenia să fie în pofte și în măriri și în desfătări. O, și ce Mi-au făcut Mie slugile lui antichrist! Că iată, a acoperit fața pământului cu ostașii lui, și lucrează bine instruiți ca nu cumva să-și piardă stăpânirea ce o are peste pământ, că el nu poate suporta să înțeleagă că pământul a fost creat prin cuvântul lui Dumnezeu și că Domnul este Stăpânul puterilor în cer și pe pământ. Și iată, lucrarea cea potrivnică lui Dumnezeu s-a ridicat în picioare pe pământ și s-a unit cu cele ascunse în adânc, și și-au ascuns bine fața slugile lui satana, și și-au făcut împărăție ascunsă, și acum dă să iasă deasupra cu cele lucrate în ascuns și să se dea drept Dumnezeu și să meargă toată făptura Mea după el.

O, de când a aflat omul duhului rău că Eu M-am apropiat cu slava pe care o pregătesc de o bună bucată de vreme pentru arătarea Mea, după cum este scris, și-a făcut ascunzișuri în peșteri și în stânci și și-a făcut împărăție peste împărăție pe pământul lui Dumnezeu, și lucrează cu dibăcie și cu înțelepciune omenească, și Eu așa v-am cuvântat când am zis s-o iau pe Verginica întru cele cerești. Așa ți-am spus: «Ce vei face tu, poporul Meu, când voi lua cuvântul Meu din mijlocul tău și te voi lăsa pentru o vreme? Că tu vei zice răului bine, și vei zice că omul este Dumnezeu». Și iată, vine vremea aceasta, și ea este în fața ta ajunsă, că oamenii duhului rău au luat din învățătura Mea și au pus-o deasupra lucrării lor ca să nu se vadă, și au furat de peste tot lucrarea tainelor cerești, pentru că iubitorii lui Dumnezeu n-au avut învățători destoinici peste ei. Și de ce n-au avut? N-au avut, fiindcă toți cei ce s-au așezat peste turma lui Dumnezeu au făcut legătură cu cele ale cezarului și au lăsat pe cezarul să intre peste toate cele ale Domnului până ce a nimicit curățenia și sfințenia cea din biserică, până ce a strămutat tot ce a fost bine așezat de părinți, iar slujitorii lui Dumnezeu s-au lăsat cumpărați de cele de pe pământ, și apoi s-au lăsat înghițiți de tot ce este astăzi în lucru, iar pe Domnul L-au înșelat așa cum înșeală mireasa pe mire și înainte de nuntă și după nuntă, și nu mai este veșmânt adevărat și curat. Așa sunt slujitorii bisericii de azi, care-și ascund rușinea trădării învelindu-se cu haina nunții, cu haina de mireasă, și înșeală un norod mare care se strânge la nuntă. Tot așa și cei ascunși sub haina bisericii, înșeală norodul cel mult, și așa a ajuns vremea orbului care cade în prăpastie bazându-se pe călăuză oarbă. Și precum haina cea din afară ascunde pe cel întinat, tot așa este și cu lucrarea lui antichrist, care a cuprins totul, care s-a atins și a pus învățătură de a lui Dumnezeu peste întinarea sa, ca să nu se vadă înșelăciunea sa și ca să tragă de pe cale pe cel ce merge cu Dumnezeu, și să nu știe acesta că duhul lui antichrist îl momește cu față ascunsă. Și iată că v-a prins și pe voi în mari ispite, și plânge Dumnezeu deasupra voastră și vine și vă amintește cele vestite vouă din vreme, că Domnul vede înainte și vine să vă aducă vouă de știre ca să nu cădeți în ispită, copii ai lucrărilor cerești.

Măi tată, așa am spus Eu, din vreme am spus: «Copil hrănit din cer, ia aminte și nu uita, că vine ziua să fii ispitit cu cele scoase astăzi, dar Eu îți spun să fii cuminte și să stai în ograda Domnului și să nu te întinzi să iei să mănânci din fructele altei grădini, străină de învățătura pe care o cunoști, că vine duhul rău peste tine și îți face dulce hrana străină și te duci și Mă lași fără tine, copil hrănit din cer». Și iată, văd copii din poporul Meu care au luat și au mâncat amestecătură otrăvită, care vine din lucrarea iadului, și îi văd ofiliți și abătuți și atinși de licoarea cea cu față ascunsă, care ucide cu ușorul sufletul celui drept care ia din altă grădină. Și dacă tu, popor iubit, nu te trezești acum ca să crezi și să asculți ce-ți aduc Eu de știre din cer, să știi că oamenii duhului rău, care umblă acum să te otrăvească cu învățătura cea cu față ascunsă, nu vor avea ce face cu tine și te vor azvârli, că Eu un picuț mai am și voi lăsa descoperit semnul Meu, și omul rău va vedea acest semn cu care ai fost tu însemnat și binecuvântat de Mine. Eu ți-am spus ție și aceasta: ți-am spus că nu vei avea cum să te furișezi de lucrarea cuvântului Meu, că dacă nu de multe ori, măcar o dată ai fost însemnat de semnul cel ceresc al binecuvântării care a coborât cu Mine de câte ori am venit și am grăit peste tine și am binecuvântat pe cel ce a stat la masă cerească cu Mine. Un picuț mai am de întocmit lucrarea cuvântului Meu, și va fi să-ți arăt semnul Meu deasupra ta, copil al poporului hrănit de Dumnezeu. Voi arăta cuvântul Meu și voi arăta și cuvântul tău față în față cu Mine. Și dacă nu vei fi găsit sub cortul Meu, vei fi întrebat de îngerii care se ridică să-Mi culeagă rodul lucrării și te vor întreba: „Suflete, când ai mințit pe Dumnezeu? Atunci, sau acum?“. Și vei fi găsit scris în cartea acestei lucrări când îngerii o vor deschide și vor rosti din ea, și tu nu înțelegi cum va fi această lucrare când se va vorbi de pe acoperișuri despre taina cea lucrată cu tine de Dumnezeu, și acoperișurile se vor pleca la pământ, și tu vei fi sub ele și te vor prinde sub ele ca pe un trădător, și nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț, că Domnul nu uită nimic din cele lucrate cu tine, popor al cuvântului Meu.

Eu am venit din cer cu această lucrare de cuvânt și am strâns sub mantia Mea pe cel cu duhul sărac, pe cel sărac cu mărirea și cu rangul, pe cel curat cu inima, și a fost să vorbesc unui popor mic cu învățătura, smerit cu inima, umilit sub piatra vremii și depărtat de lucrarea lui antichrist, cel cu deșertăciune oarbă și ieșită de la trup. Eu am căutat spre cel cu duhul mic, spre cel ce știe să se lase mic sub mâna lui Dumnezeu cea ocrotitoare, și a fost să vorbesc cu cei smeriți, care știu să primească de la Dumnezeu, că iată, duhul măririi de sine a izgonit înțelepciunea din oameni, și a rămas peste oameni duhul rătăcirii de sine, și înțelepciunea trupească s-a făcut stăpână peste om și s-a umplut pământul de trupuri. Și a venit duhul rău și a găsit case pustii și a intrat și s-a așezat și a lucrat înțelepciune din iad, și rătăcirea cea de la sfârșit este mai mare decât în toate veacurile. Și Se uită Dumnezeu la tine, popor hrănit din mană cerească și adăpat din apa râului vieții; Se uită și întinde mâna după tine ca să te deosebească și să te cunoască și să te binecuvinteze, și să te respingă lucrarea lui antichrist atunci când va lucra să pună pecetea cea groaznică peste tot trupul laolaltă. Eu pentru asta am venit și te-am chemat și te-am ales apoi, ca să stai la masă cu Mine și ca să pun semnul cel viu peste tine, pentru ca să se zdrobească prin tine puterea semnului celui rău.

O, duhule potrivnic, ce-ai făcut tu cu întinderea ta cea rea! Dar ce zdrobire îți pregătesc Eu ție, și ce biruință se va coborî din cer asupra ta și a servilor tăi, care n-au mai avut odihnă ca să-ți plinească lucrarea ta cea oarbă! Iată, vine ceasul, și a și venit, să te culc la pământ și să-ți dezvelesc planul cel mârșav, cu care ai stat ascuns și ai lucrat împărăție mincinoasă. Eu sunt Cel ce a făcut ființa ta cea dintâi, dar tu te-ai semețit peste Creatorul tău și ai căzut spre stricăciune. Dar iată, cele fără Dumnezeu nu vor mai rămâne, și se va așeza împărăția Domnului și voi răscumpăra făptura.

Israele hrănit de Dumnezeu, tu ești unealta Mea cu care voi ara și voi grăpa și voi însămânța din nou, ca la început, și se va arăta din nou Edenul cel sfânt și curat și nestricăcios. Dar fii credincios și fii mare, Israele, căci cele ce sunt astăzi, nu sunt cele ce vor fi mâine. Nu te lăsa prins sub puterea banului, că banul este singura unealtă cu care lucrează din toate laturile fața lui antichrist, omul fărădelegii.

Ce vei face tu când vei vedea cu ochii duhului semnul pieirii pe care-l folosește antichrist? Ce vei face, tată, tu, cel care ai semnul Domnului pe creștetul tău? Te vei îngrozi și vei da să fugi și vei da să arunci de la tine punga și haina zilei de azi, a stăpânirii de azi. O, dar vei fi văzut fugind, pentru că tu va trebui să fugi atunci, că vei fi oricum azvârlit pentru semnul de pe tine, tată. Și cum va fi aceasta? Așa va fi, că nu va putea lucra peste tine semnul lui antichrist, și toți se vor întreba: „Ce este cu acesta? De ce nu se așează pe el sceptrul nostru?“.

O, îngerii Mei cei nevăzuți vor împlini răsturnarea cea mare a lucrării lui antichrist, dar trebuie să-ți vestesc ție, popor cu pecete cerească, să te grăbești ceas cu ceas și să ieși din timp și să intri cu Mine în corabia sfințeniei de duh și de trup și să fii înțelept, că Eu ți-am dat prilejul să poți lucra, și ți-am făcut cale și loc ca să te așezi cu Mine și să lucrezi la împărăția Mea, popor tocmit pentru vița și vinul cel nou. Fugi de iubirea de argint și nu mai umbla în piața duhului rău, că duhul rău a scos o învățătură nouă și a aruncat-o pe drumuri ca să te apleci și tu s-o iei și s-o mănânci. Dar nu lua; fii înțelept și nu-ți murdări nici ochii, nici auzul, nici mintea, nici hrana, și pune mânuța la lucru și fă-ți cu munca ta și te îndeletnicește să te dezlipești de dușmanii Duhului Sfânt.

Ți-am spus din vreme să te îndeletnicești, popor iubit, și să știi să-ți faci singur și să cunoști darurile lui Dumnezeu, și măiestriile toate să le ai în mijlocul tău, ca să ai timp să te curățești de sub mâna stăpânului cel murdar pe mâini, cel murdar de sânge și de moarte, cel mort față de Mine. Eu vreau să-l înviez și pe el prin tine. Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu și nu mai este vreme, și tu trebuie să fii curat, curat și spălat de cele nelucrate de Mine și de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată. Satana și-a împlinit lucrarea, și iată ce devreme a venit împlinirea lui cea rea, și voi n-ați priceput ca Dumnezeu. Vreme pentru cei răi nu mai este de mult. Răul și-a plinit lucrarea și cupa sa, dar am mai zăbovit Eu, tată, ca să vă bag la adăpost, fie cu voia, fie cu spaimă să vă bag sub mantia Mea, ca să pot slobozi vijelia și cutremurul și focul peste cei ce se cred stăpâni pe lucrul mâinilor lor, pe lucrul cel rău, pregătit împotriva lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, câte te-am învățat Eu pe tine, tată! Am stat cu tine în sfat așa cum învață tatăl pe fiii săi, și ți-am spus ce vine și ți-am spus mereu ce să faci ca să fii pregătit. Am stat ascuns cu tine prin vremea cea roșie și te-am povățuit pas cu pas și ți-am vestit dinainte și am spus să fii după chipul și asemănarea Mea, ca să nu-și lărgească duhul rău gura ca să te sperie și să te slăbească și să te înghită apoi. Când te vedeam slab și fricos și încercat de ispite, Îmi întindeam mâna și nu te lăsam așa, și tu cunoșteai brațul salvării, întins deasupra ta. Așa am fost Eu pentru tine, popor mititel, popor din vremea aceasta, pentru că nu tu M-ai ales, ci Eu te-am ales pe tine. Și dacă Eu te-am ales ca să fii al Meu, alege și tu acum, tată, alege-Mă pe Mine și rămâi cu cele ale Mele, că dacă vei face așa, Eu voi trimite pe îngerii Mei și îți voi aduce hrană cerească și îngerească după ce antichrist nu-ți va mai da nimic și nu-ți va mai lua nimic un picuț de vreme pentru încercarea ta întru Mine.

Pe vremea împăraților tirani și păgâni s-a dat poruncă odată să se mânjească cu sângele jertfelor idolești hrana cea din piață, și din care mergeau și cumpărau și cei credincioși ai lui Iisus Hristos. Și am dat duhul descoperirii și am vestit pe creștinii Mei să nu ia nimic de la păgâni, din pricina celor ce au spurcat hrana cea spre vânzare, și le-am spus să moaie grâu și să mănânce și să nu se atingă de stricăciune, și au ascultat pe trimisul Domnului și și-au scăpat viața și curățenia vieții. Așa să fii și tu, popor din vremea de azi. Fă tot ce poți și lucrează cu mâinile tale și ară și seamănă și roagă-te și dă Domnului munca ta, iar Domnul îți va da rodul muncii tale și vei avea curățenie și duh de sfințenie peste tine. Eu mereu am venit și te-am rugat. O, și cât te-am rugat, și câte ți-am spus Eu să le lași, și să nu le mai iei și să nu le mai faci! Și acum, iată, te prind toate fără de veste, că tu n-ai voit să asculți și să împlinești încă de când ți-am spus, ca să fi fost acum deprins cu ascultarea și cu răsplata ascultării. Eu am venit acum și te-am strâns ca să-ți spun să Mă asculți și să ieși de sub învinuirea duhului rău și să te scoli asupra lui antichrist și să lucrezi cu cele ce te învăț Eu, că Eu îți vin în ajutor și îi port de grijă celui ce Mă ascultă în vremea aceasta.

Scoate de la tine neatenția și veghează, și iarăși zic: veghează bine, creștine, că vremea e cețoasă și are față ascunsă, și tu trebuie să fii găsit curat și neamestecat. Nu te frământa; ajunge zilei grija ei, și Eu voi lucra minuni cu tine, poporule creștin. Dacă tu te-ai frământa, Eu ce mai am de făcut? Eu sunt Cel ce port grijă de tine, Israele, dar îndeletnicește-te să stai de vorbă cu Mine și să știi să te hrănești cu cele din cer, și să crezi că celelalte îți vor fi adăugate. Iată, lucrarea lui Lucifer a intrat în toate trupurile, și unde nu poate mai mult, pune frământare peste cei neputincioși, dar nu poate omul să adauge nimic la statura sa.

Copilul Meu, cine Mă are pe Mine de Dumnezeu, acela Îmi dă Mie viața și veghea și grija. Unește-te, tată, uniți-vă într-un singur gând, într-o singură voie și fiți asemenea unii altora întru Hristos. Fiți după chipul și asemănarea Mea și fiți unul altuia asemenea. Uitați-vă la doi frați gemeni, că uneori se deosebesc greu unul de altul. Mai mult trebuie să vă asemănați voi unul cu altul întru Hristos, întru sfințenie și veghe. Fiți după chipul și asemănarea Mea. De atâta vreme vorbesc din cer cu voi ca să vă ridic întru cele ce sunt din cer peste voi!

Am venit să fac cer pe pământ și am așezat la lucrul cel de bunăvestire lucrarea cuvântului peste mulțimi. O, dar lumea nu știe cât știți voi de la Mine! Vine vremea să vă ceară lumea pâine și sare și apă din cer. Vine ziua să fiți lumină prin întuneric. Vreți sau nu, meritați sau nu meritați, dar această lucrare de cuvânt dumnezeiesc va vădi pe fiii cei ascunși sub aripa ei, și ei vor fi împărțitori ale celor ce vin pentru înnoirea făpturii și pentru ridicarea din moarte. E mare taină lucrarea care vă cuprinde pe voi în taina ei. E mare lumina care va lucra dinăuntrul ei, căci semnele dumnezeiești o vor însoți pe ea și orice cuvânt rostit prin ea se va face faptă văzută.

Am venit, Israele, să-ți aduc cele ce mai ai de lucrat și de împlinit, să-ți spun să te îndeletnicești cu cele în care va trebui să fii găsit atunci când va trece mânia Mea peste cei fără Dumnezeu. A venit vremea să iei pe tine cămașa sfințeniei, care nu va arde pe tine, și tu nu vei arde în ea atunci când mânia Mea va trece peste pământ ca să-l curăț de lume și de duhul lumii și de fărădelege. Nu te încânta ca să te duci să te scape cineva și să te hrănească cu altă nădejde, mincinoasă, că iată, arhiereii și preoții nu Mi-au deschis ca să vadă cine bate, și au spus că nu sunt Eu, și au spus că am demon. Au spus și acum cum au spus atunci, că n-aveau cum să spună altfel, de vreme ce ei nu iubesc căile Mele și legea sfințeniei, în care trebuie să stea un slujitor al cerului sfânt.

A ajuns vremea cea grea când s-a așezat urâciunea pustiirii pe scaunul cel lăsat să fie sfânt, și iată ce șir de slujitori rabdă Dumnezeu, că fac negoț cu Duhul Sfânt și își cumpără scaune și nu se mai așează astăzi slujitori după descoperire cerească așa cum era așezarea în biserică, și nu mai are cine cerceta și cine judeca purtarea unui slujitor; nu mai are, tată, că seamănă unul cu altul, de la cel mai mic până la cel așezat în capul turmei, și turma se prăbușește sub stricăciunea vremii, și numai Domnul are milă de turma cea pribeagă. Nu mai am păstori care să-Mi caute turma și s-o hrănească din duhul descoperirilor cerești așa cum era așezarea în mijlocul bisericii Mele, și iată, antichrist se bucură și își desfășoară țărușul și învățătura cea stricată, din care iau și gustă până și creștinii Mei, și nu mai e durere mai mare în cer.

O, tată, după ce trebuie să se cunoască un trimis al Meu? După ce să cunoști tu pe cel ce vorbește de la Mine sau cuvintează în numele Meu? Întreabă legea, tată, și cu cele din ea uită-te peste cel ce vorbește despre Dumnezeu, că scris este: nu lua să mănânci sau să rumegi fără să cunoști hrana, și caută să cunoști învățătura falsă, că nu mai e decât să învieze morții și să facă semnele cele din urmă, cele scrise că vor fi făcute. Tu să nu vrei semne, tată, și să nu crezi în alt dumnezeu în afară de Mine. Că va veni cernere mare, și ispită lucrată cu trudă; va veni și va spune că sunt trimiși să te ia și să te ocrotească, și îți vor promite viață și hrană și scăpare, dar tu nu vei fi luat fără de veste, și vei cunoaște pe cel ce vine înaintea Mea dacă vei fi găsit în duhul sfințeniei, în cămașa sfințeniei.

Ferește-te de iubirea de argint și dă pe cât poți de la tine toate poftele, fie ele cât de mici. Pe cât poți de mult, tată, iubește sărăcia și umilința de bunăvoie și fii ca strămoșii tăi cei de la început, ca să nu te încânte ispitele care vin ca să te încerce și să te scoată de la Dumnezeu. Că va veni un duh de nepăsare peste oameni, dar Eu spun că a și venit, și lumea nu cunoaște fața acestui duh, și omul se vinde rob duhului cel de la sfârșit, și nu știe lumea și duhul lumii cel de la sfârșit că se va sfârși pe veci. Eu în lume n-am loc cu cuvântul, că nu încape cuvântul Meu în ei. Nu Mă duc nici la împărați, nici la cărturari, nici la înțelepții pământului, nici la bogații acestui veac, nici la arhierei. Nu Mă duc, și stau cu tine și te învăț și te luminez și te păzesc de lupi, și de iude te păzesc dacă tu păzești pașii tăi și îi așezi pe urmele Mele. Te hrănesc pe tine cu cele din urmă, și voi arăta peste tine slava Mea, iar peste cei ce nu vor vrea să Mă cunoască nici atunci, voi lucra să-i dau la o parte din calea slavei Mele și voi birui cu împărăția Mea care se va vedea de la tine. Tu ești poporul Meu prin care Eu Mă voi slăvi în fața necredinței de pe pământ, ca să știe necredincioșii că Eu sunt Dumnezeu, ca să știe că nu este alt dumnezeu în afară de Mine; și își va vedea înțeleptul acestui veac nimicnicia și fuga lui după deșertăciune.

O, se miră cei din cer de creștinul care mai are astăzi pe Dumnezeu, dar de creștinii cei tari se bucură cerul, și de peste tot oastea celor cerești se apropie și lucrează, strigați ori nestrigați. O, chemați sfinții și îngerii, chemați-i, că oastea cerească este în lucru cu voi, și toți sfinții fac cordon în jurul copiilor Mei și se luptă pentru ei. Dar Măicuța Mea stă cu brațele și cu lucrarea și cu veghea și cu minunile deasupra României celei alese de Dumnezeu, și când te vede pe tine, popor ales de Mine și hrănit de Mine, ea ridică mâinile înaintea Treimii Dumnezeiești și cere mereu, și primește pentru tine și pentru România.

Iată prăznuire în cer și pe pământ, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în numele zilei ei de înălțare când ea s-a ridicat de pe pământ la cer. E praznic sfânt în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu. O, lumea a călcat în picioare prăznuirile cerești, căci Antichrist a făcut stricăciune peste biserică, și Dumnezeu a răbdat mult de tot și a ascultat plânsul strămoșilor și al sfinților care strigă mereu: „Până când, Doamne?“.

O, copiii Mei, Eu vin cu slava Mea și voi da iar înfățișare cerului pe pământ și voi sfârși cu duhul lumii, că lumea a ajuns la sfârșit. Ai grijă, fiule tată, ai grijă să nu ai în tine duhul lumii, ca nu cumva când Mă voi atinge, să tragă la tine unealta de curățire. Ai grijă să n-ai în casa ta nici un pic de moarte, și dacă ai, strigă la Dumnezeu fără răgaz, strigă cu inima zdrobită, să dea din casa ta duhul lumii, că iată, și între voi am case în care doi sunt împotriva a trei, și trei împotriva a doi.

O, creștine, Mă doare când văd că tu mergi pe calea cea cu sfințenie și copilul tău iese și vine și iubește lumea și lucrează fărădelege și stă împotriva Mea și a ta, și unii din ei vând viața ta și a Mea, și se duc la oamenii lumii și petrec cu ei, și vin și pleacă de la tine, și iar vin și stau cu lumea în ei lângă tine și lângă adăpostul tău, tată. Și te întreb pe tine: ce să fac cu tine ca să te țin curat și neatins de cel fără de lege și să nu fii găsit alături cu cel ce calcă în picioare sfințenia cea cerută acum pentru scăparea copiilor Mei? Ai văzut pe Israel când era răspândit printre cei din Egipt, că M-am dus și am însemnat peste casa lui, și când am trimis îngerul morții, a fost ocolit Israel. Dar acum, cum să-ți însemnez locul tău și ograda ta ca s-o bag sub ocrotire? Că fiul casei tale și fiica ta ies și se duc în lume și fac ce face lumea și poartă haine ca lumea, și nu iubește pe Dumnezeu copilul tău. Iată, iar îți spun, precum ți-am mai spus: dă de la tine mila cea dăunătoare și deosebește-te de cel ce nu vrea ca Mine și ca tine, și nu sta părtaș la îngăduința păcatului, și curăță de moarte ograda ta. Nu-ți mai lua în brațe copilul greșit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău și pe tine, tată, și îți găsește casa întinată, și nu mai este vremea să te întinezi. Și va fi iar ca în vremea lui Noe, și tu să fii ca Noe, cu toată casa ta, că iată, precum atunci oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau și nu credeau pe Noe, aidoma și acum este, și tot așa se va întâmpla, dar tu îndeletnicește-ți toată casa să fie găsită așa cum a fost casa lui Noe, sub curățenie, sub ascultare și plină de credință și de lumină cerească. Fii așa cum a fost Iov și nu sta nepăsător și roagă-te Domnului pentru cei ce nu ascultă din casa ta, și dacă Domnul vede că nu se ridică spre sfințenie și spre ieșire din duhul lumii, vine ceasul alegerii, și va fi tras fiecare acolo unde trage, și voi lucra prin rugăciunea ta și voi scoate de la tine pe cel ce nu ascultă de legea sfințeniei, care pregătește slava lui Dumnezeu, că vremea este așa cum scrie: «Cel ce este sfânt, să se sfințească încă, iar cel ce se spurcă, să se spurce încă».

Dacă nu vrea copilul tău să iasă azi din lume și din ale lumii, mâine nu mai poate ieși, tată, și rămâne lipit acolo unde trage, și va fi găsit acolo. Scoală-te și strânge casa ta și spune-i de la Dumnezeu și vezi ce alege casa ta, și fă început nou și curat și tainic în ograda ta și despică binele de rău la dreapta și la stânga și stai de veghe cu Mine în dreapta Mea, tată, și nu te apleca spre cel ce stă în stânga Mea. Stai de-a dreapta Mea până ce voi pune pe cel potrivnic sub puterea Mea. Când faci curățenie în casa ta, tu dai afară praful și gunoiul și ce este alterat și stricat, care împrăștie miros rău, și scuturi și mături și speli murdăria. Așa să faci și pentru Domnul, și pentru locul Său din casa ta, din ograda ta, și să miroasă a smirnă și a tămâie în casa ta, copil al Edenului care vine cu Mine.

Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu și am spus să se întoarcă la hrana cea din Eden creștinul, ca să rămână viu și ca să se sfințească. Eu așa am lucrat cu tine, popor cules din lume, și ți-am adus de știre una câte una, cu ușorul, ca să nu ți se pară greu. Și când era calea mai largă, Eu strigam și îți spuneam că vine vremea să fie ușa strâmtă când va fi să intri în odaia slavei lui Dumnezeu, Care va veni înaintea ta ca să te întâmpine în necazul cel mare. Eu știu ca Mine și nu ca tine. Eu știu, tată, de ce-ți cer și această treaptă. Eu nu vreau să te las să-ți fie greu atunci când nimeni nu-ți va mai da nimic, și vreau să fii pregătit bine și din vreme, ca să te cunoască Dumnezeu și să-ți trimită atunci hrană cerească, așa cum i-am dat lui Israel în pustie, că și atunci am voit cu tot dinadinsul să-l fac curat pe cel ce era binecuvântat, dar el a poftit de pe pământ și a picat din cer, și nu s-a bucurat de mana care venea din cer. Așa este și acum: nu se bucură creștinul ca să învețe cum să se întoarcă acasă, și vrea ca pe pământ, dar Eu voi face cer pe pământ, și va fi precum în cer așa și pe pământ.

Primește, tată, vestirea Mea și hrănește-te cu cele ce au fost date la început spre hrana făpturii Mele, că vreau să sfârșesc cu duhul cărnii, cu duhul lumii din tine. Tu vezi bine că duhul poftește împotriva trupului, iar trupul, împotriva duhului. Să biruiască duhul, tată, să-ți fie duhul mai tare decât trupul, căci ceea ce iese de la trup, trup este, iar ceea ce iese de la duh, duh este. Eu am binecuvântat, așa cum spui tu, și am zis să se mănânce dacă omul a mâncat, dar de la început n-a fost așa. La început l-am făcut pe om și i-am suflat viață fără de moarte, și omul nu M-a ascultat, și a cunoscut moartea și a murit. Dar Eu voiesc să-i dau înapoi viața cea fără de moarte și tinerețea cea fără de bătrânețe, și aceasta este lucrarea la care voiește Domnul să ajungă.

Te-am ales pe tine, popor cules din moarte, și te-am urcat treaptă cu treaptă ca să te aduc până la sfințenia Mea, și ca să fii unealta Mea și să lucrez cu tine învierea cea mare care se așteaptă de tot cerul sfânt. Iată, am descoperit lumii lucrarea cuvântului Meu, care te-a însoțit pe tine din cer, și apoi am așezat un început nou și curat și sfânt în mijlocul oamenilor și am așezat trăire cerească, și voi mai așeza tot ce mai este de așezat, și apoi Mă voi slăvi în fața oamenilor de pe pământ și va înțelege făptura Mea taina Ierusalimului nou care vine din cer pe pământ, care coboară pic cu pic și care se întocmește prin cuvântul lui Dumnezeu.

O, popor român, tu ai dat din tine o pildă care a venit de la Duhul Sfânt întocmită. Nici un popor de pe pământ n-a mai dat-o; numai tu ai dat-o, și s-a scris profeție din sufletul tău, popor al slavei care vine cu Mine la tine, după cuvântul tău ieșit de la Duhul Sfânt. Eram cu ucenicii și cutreieram din loc în loc și slobozeam pilde și spuneam: «Cu ce voi asemăna împărăția cerurilor?», și multe pilde am lăsat spre învățătură și spre făptuire, căci tot cuvântul care iese de la Dumnezeu, care iese de la Duhul Sfânt, acela este faptă încă de la rostirea lui. O, popor român, tu ai dat din tine pilda despre împăratul care are tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, și dacă așa ai grăit, iată, Eu am ieșit cu această lucrare în întâmpinarea ta și am ales din tine și am început lucrul acestei împărății a Împăratului Cel ce are cele rostite de tine. Eu sunt Împăratul Care are acea împărăție, și voiesc să vin cu ea la tine și s-o las în tine și să încep cu tine întoarcerea spre începutul cel în care nu era moarte. Și va înceta orice știință, și va fi împărăție cerească, precum a fost întâi. Întoarce-te la starea cea dintâi, întoarce-te spre cele fără de moarte și bea din fructul vieții și fă, creștine, ce te învață Dumnezeu, căci toate se vor sfârși, dar Domnul va rămâne cu moștenirea Sa și cu fiii ei.

Iată, Verginica este cu Mine și se bucură cu duhul, și este slăvită și iubită și ajutată de toți sfinții cei de până la ea. Ea are trecerea acestor zile și este vie, și este viu și lucrător duhul ei. Ea are trecere mare, tată, că M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, prin cuvânt, și acum, iată, și Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, și n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost și este prin Verginica. Că dacă am luat-o, iată de ce am luat-o: ca s-o pot trimite iar la voi, ca să vă aducă spre cele ce au fost dintru început, ca iarăși să fie.

Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu și cu trimișii lui Dumnezeu. Amin.

Adevăr adevărat grăiesc, că Verginica lucrează de lângă Mine; din cele cerești lucrează Verginica peste poporul ei.

Verginico, slobozește cuvânt, tată, Eu în tine, și tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, așa cum a fost pentru Moise și pentru Ilie, care au venit din cer și s-au așezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat fața slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ție, fiică cerească! Pacea Mea și cuvântul Meu prin tine! Amin, amin, amin.

Verginica are poruncă dumnezeiască să lase glas și cuvânt peste ieslea cuvântului ceresc.

– Pace vouă, fiilor! Dacă aici este vreun fiu al lumii, acela poate și el spune cum au mai spus și alți fii ai lumii, care au spus despre voi că voi vorbiți cu morții.

Pace vouă, celor vii, care credeți în minunile lui Dumnezeu coborâte în vremea aceasta! Precum Domnul este viu și lucrează până peste toți vecii, și eu sunt vie și lucrez, că eu am fost unealtă dumnezeiască, făcută de Dumnezeu am fost, și n-am făcut ce am voit eu așa cum fac oamenii cei fără Dumnezeu, și am stat sub voința Celui ce m-a făcut, ca să-I fiu Lui unealtă, și trâmbiță să-I fiu, și cort, și să ridic fii din fii și apoi să vin întru cele cerești, și din cer să-l hrănesc și să-l adăp pe cel născut din cuvântul lui Dumnezeu care v-a grăit de la mine.

Pace vouă, măi fiilor! Pace vouă, celor ce mă cunoașteți cu trupul! Pace vouă, celor ce mă cunoașteți cu duhul! Dacă sfântul mucenic Mina a ieșit în calea celui ce l-a chemat și l-a însoțit pe el pe drumul primejdiei, așa să credeți și voi în însoțirea mea, dar lumea nu știe cum vine această lucrare. O, și biserica Domnului pe astfel de mărturii stă în picioare dacă stă, căci cei vii au lucrat și după trecerea din trup, și au lucrat cu adevărat, și a rămas la temelia credinței bisericii creștine lucrarea lor.

Dacă Domnul a lucrat prin mine atâtea minuni cât am stat cu voi, cum să nu fie aceeași lucrare de la mine când acum sunt cerească? Ba și mai mare lucrare se începe acum de la Domnul prin mine și prin duhul meu și prin arătarea mea între voi.

Eu am venit în calea ta, popor iubit și hrănit de Dumnezeu prin mine. Eu de aceea m-am dus; m-am dus ca să pot veni din cer la tine, și cu putere cerească să vin. Eu sunt cu tine ca să te ajut. Când ridici o greutate, eu te găsesc sub ea și mă bag sub ea lângă tine. Când intri prin spini și îți sângerezi picioarele și brațele, eu și acolo mă bag după tine, și te scot și te așez pe cărare și te îndemn să stai pe cărare. O, și tu nu vrei să intri la adăpost când vine Domnul și îți spune că toate se vor clătina. Eu sunt deasupra cu veghea și mă uit să te văd veghind, dar tu trudești mereu pentru grămada ta. O, copilul meu, caută să strângi numai ce-I place lui Dumnezeu, numai ce seamănă cu legea cea cerească și nouă, care va rămâne stăpână peste cele noi care vin de la Tatăl. Domnul iarăși vine, și vine cu legea sfințeniei, și nu vine cu altă lege așa cum dai tu să spui, că în afară de legea sfințeniei nu va mai fi altă lege. Cele vechi trec și se șterg, și se aștern în locul lor cer nou și pământ nou, și nimic necurat, nimic vechi, nimic omenesc nu va mai rămâne între cele noi. Și va fi hrană îngerească, așa cum a fost la început, și sfârșitul merge să se apropie de începutul cel dintâi. Iată, cei ce sunt furați de frumosul cel de azi și de minunile cele rele de azi, aceia niciodată nu vor putea cunoaște adevărul, că fața lumii a acoperit pe cele ce sunt din lume, și lumea s-a ascuns de adevăr.

Popor cu nume nou, stai aproape de mine și de duhul meu, care lucrează în tine cele cerești. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzește și te ține treaz, fiule. Căutați să semănați cu mine, și veți vedea apoi cu cine semănați și vă veți bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veți semăna cu mine cum veți putea îndura clipa aceea, fiilor?

Am venit spre tine, copil care te-ai depărtat de lucrarea mea, și grăiesc peste cel ce s-a depărtat și întreb: de ce ai plecat de lângă mine? Că eu voiesc să-ți aud glasul și să-mi spui: „O, dacă nu-i târziu, primește-mă iar, ca pe cel pierdut!“. Eu am venit mereu la voi și v-am spus să lăsați poverile, că poverile fac din voi pământ și nu mai știți să vă sculați pentru masa cerească. Iubiții mei, dacă voi sunteți ai lui Hristos ca să vă asemănați cu Domnul, apoi voi trebuie să vă asemănați între voi, unul cu altul să vă asemănați.

Sun din trâmbiță peste tot poporul meu. Am sunat și l-am adunat, de peste tot l-am adunat, ca să-i spun să folosească veghea cu un ceas mai devreme. Domnul te cheamă spre cele ce vor rămâne, te cheamă, popor iubit, și îți spune iar să fărâmi idolii tăi, și pofta s-o fărâmi, și fărădelegea s-o fărâmi din calea ta, că Domnul stă cu dragoste, stă cu timpul oprit ca să te bage la adăpostul Său și ca să dea drumul apoi la curățirea drumului slavei Sale.

Am venit cu Domnul în calea ta, popor al Ierusalimului, și iată, te îmbiu să mergi atent și să te tragi din fața mâniei care va veni. Sună și tu, așa cum am sunat eu și te-am adunat în casa ta și a mea, căci casa ta este lucrarea lui Dumnezeu, care te-a hrănit și te-a crescut pe tine prin mine. Sună și tu, și adună-ți casa și fă sfat și trezire. Fă-ți datoria, așa cum mi-o fac eu, și ieși din moarte, tu și toată casa ta. O, iată ce te povățuiesc eu: nu mai întinde mâna ca să mănânci din masa lumii, că tu ești un popor ales de Dumnezeu și deosebit pentru Dumnezeu. Stă satana pe la toate răspântiile, pe la toate colțurile ca să iei de la el și să mănânci și să bei și să nu fii curat. El iese în calea ta ca să-ți momească pofta și să te atragă să iei de la el, și el este întinat și murdar și rob și face lucrare rea pe pământ, ca să-ți iasă ție în cale și să te ademenească. Și dacă tu nu voiești să intri și să stai cuminte în ograda ta, în grădina ta, măcar atât să faci, să nu mai iei din mâna celor fără de Dumnezeu. Obișnuiește-te din timp, fiule, și te deprinde să-ți ai mâinile tale, că oamenii mănâncă oameni, mănâncă mortăciune și fac licoare din iad și pun spurcăciune în ea ca să te atingă pe tine de spurcăciune și să-ți slăbească mintea și credința și iubirea.

O, nu mai lua, creștine, învățătură de pe drum, căci ceea ce înveți tu, de pe drum luat, nu este bun pentru tine. Tu ești fiul lui Dumnezeu, și nu te băga în încurcarea limbilor celor străini de Dumnezeu. Mă uit la tine cum te duci pe drum și aduni știință și îți învălmășești mintea cu cele scrise de slugile lui antichrist, că toate cele ieșite azi sunt presărate cu otravă din iad ca să te facă să nu-L mai înțelegi pe Dumnezeu, ca să te facă să dai deoparte cele ce vin de la cer, cele ce izvorăsc din cuvântul lui Dumnezeu, și să nu-L mai înțelegi pe Domnul apoi.

Am spus copiilor mei cei ce sunt puși de veghe la ieslea cuvântului meu, le-am dat de știre să nu pună mâna pe nimic din ceea ce este astăzi ieșit, să nu cerceteze limbile cele încâlcite, care au ieșit să momească și să încurce calea spre cerul cel din Dumnezeu.

Nu mai pune mâna, creștine, ca să citești învățătura care vine de la om cu fața ascunsă. Nu mai căuta altceva decât cele ce-ți aduc eu, că eu știu ce-ți aduc, dar tu nu știi ce să iei ca să înveți. Tu nu-i cunoști pe cei ce se strecoară cu învățătură cu fața ascunsă. Aceia sunt slugile iadului, copilul meu. Întreabă-te tu de unde vin aceia, și stai bine, ca să deosebești duhul cel rău, care vine cu fața ascunsă ca să iei de la el și să te învinuiască apoi la Dumnezeu. Tu ești popor binecuvântat și ai hrană de la mine și ai apă neamestecată. De la mine ai ceea ce-ți trebuie ție, dar nu mai întinde mâna în alt blid, că eu am stat în fața ta cu Dumnezeu și ți-am spus ce să faci în vremea aceasta.

Mi-e dor de viața ta, de sfințenia ta, de duhul tău curat mi-e dor. Mă așteaptă Dumnezeu cu tine, popor al Noului Ierusalim. Sun din trâmbiță ca să te adun întru cele cerești, ca să suflu praful de pe tine, ca să te învăț să stai în haina nunții și să stai cu cerul la masă, și să stai cu mine.

Ferice de casele de creștini care n-au sub adăpostul lor vreun fiu al fărădelegii, că acelea vor fi sub acoperământul lui Dumnezeu. Vreau să scot moartea din voi și s-o arunc apoi în brațele ei și s-o ard, să nu mai caute spre voi. Luați mânuțele voastre și puneți-le la lucru pentru voi, că mâinile voastre sunt binecuvântate de Domnul, și nu vă mai folosiți de mâini străine. Pe cât puteți de mult începeți această trecere, și cerul va veni în ajutorul vostru.

Nu iubiți luxul, nu iubiți argintul, nu iubiți poftele veacului acesta. Salvați-vă copiii din mâinile lui antichrist, că se va frânge inima în voi când veți vedea pe copiii voștri fără de scăpare. Învățătura de afară este stricată mai mult decât oricând, și îți dezbracă de sfințenie copilul tău. O, dacă eu aș veni și ți-aș cere un copil ca să lucreze cu mine, tu nu te-ai teme să spui că e al tău și că nu-l dai. Și decât să te împotrivești, eu nu vin să ți-l cer, că împotrivirea ta ar însemna pieirea copilului tău, așa cum a arătat Domnul plata împotrivirii. Dar în brațele lui antichrist îți dai copilul, și la învățătura lui îl lași.

O, creștine, deschide ochii și uită-te bine ce fel de vreme este afară și nu mai lua în glumă cuvântul lui Dumnezeu care-ți spune să intri sub adăpostul Său și să-ți faci adăpost așa cum te învață Domnul. Vine vremea când nu mai poți să te urci pe carul sau pe cămila cezarului, că-ți va cere semnul, și dacă nu-l ai nu te va primi. Vine vremea să nu mai poți să mergi nici cu corăbiuța ta, că și acolo ai nevoie de cezarul, de la care nu poți lua și la care nu poți da tu, cel ce n-ai zis ca el. Dacă tu vei înțelege, va lucra Domnul prin tine sfărâmarea lui Antichrist și vei doborî planul lui și puterea lui, dar agonisește-ți putere prin lucrarea sfințeniei, copilul meu. Fii înțelept, că ți-a venit Domnul în ajutor ca să poți să-ți faci adăpost și ca să asculți, căci de la lucrarea ascultării de Dumnezeu va răsări sfărâmarea lucrării potrivnice lui Dumnezeu. Domnul strigă de multă vreme și îți spune de mult, fiule. Deschide cartea acestei lucrări, și nu vei mai putea spune că nu ți-a cerut Domnul să ieși din cele ce sunt astăzi.

O, mă uit, și mi se umple duhul de bucurie și de iubire pentru voi. Și iarăși mă uit, și mi se umple iarăși duhul, dar de durere se umple pentru unii din voi. Vai, fiilor, vai, că pe unii din voi v-au atins din plin învățăturile de azi și stricăciunea din care se nasc ele. Lasă-mă să te învăț, creștine, că vremea este prea rea, fiule, și este ascunsă de fața ta și nu știi s-o cunoști. Lasă-mă să-ți deschid mintea și înțelepciunea și lasă-mă în calea ta să stau, că eu privesc cu ochi cerești în jurul tău și văd lupi și vulpi care dau să te tragă în vizuina lor și să te sfâșie.

Măi creștine, ai grijă de copilul tău dacă zici că e al tău; ai grijă ca să-l ai, și dă-i mereu cele din cer. Dă-i și lui, și ia și tu pe cele de la Domnul, ca să ai și ca să fii, creștine. Tu ești ca aurul pentru Dumnezeu, dar să fii, copilul meu. Tu ești comoara lui Dumnezeu, dar să fii, și să nu te cheltuiești, că Domnul va răscumpăra cu tine toată făptura, cea care a fost și care este, și vei fi lumină de la Dumnezeu și vei sta peste întuneric și vei lumina pe veci.

Eu iar am să sun și am să te mai strâng ca să mănânci cu Dumnezeu și să-ți aduc la timp cele ce mai sunt, iar tu adună-te de pe drum și intră și veghează și te roagă. Te-ai supărat pe mine, popor iubit, când ți-am vestit să stai în căsuța ta și să lucrezi sfințenie peste tine, că nu mai e vremea să ieși și să treci printre morți. Dar eu știam și știu de ce ți-am cerut să nu mai ieși, și tu nici acum nu înțelegi cum vine această taină și de ce am venit ca să ți-o spun. În lume-i numai moarte, creștine. Mâinile și lucrul lumii sunt murdare și întinate, și tu ești popor binecuvântat și cu mâini binecuvântate. Învață-te să fii gospodar peste tine. Învață să fii cum au fost cei de la început, că tot pământul va fi să fie scos de sub talpa lui antichrist, și tu vei fi așezat pe pământ nou, după cum Domnul ți-a făgăduit.

Să fie pace între tine și Dumnezeu, și așa să trăiești în veci, căci Domnul a lăsat numai pace peste voi.

Pace vouă, copii ai lucrărilor cerești care lucrează pe pământ! Pace și răbdare sfântă! Pace sfântă peste voi, fiilor! Binecuvântați să vă fie de Domnul pașii întoarcerii întru ale voastre. Cerul vă aduce mulțumire, și veți simți plata cea bună pentru că ați venit să cinați cu Dumnezeu. Mirul Duhului Sfânt să curgă peste voi și să vă umple de puterea care vine de la lucrarea sfințeniei. Dau Domnului mulțumire și spun: Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit. Amin.

– Pace ție, Verginico! Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Pacea Mea cea sfântă să fie peste voi!

Eu sunt; Eu și trimișii Mei, și cine-i primește pe ei, pe Mine Mă primește, iar cine nu-i primește pe ei, pe Mine nu Mă primește acela, și tot așa va fi și el primit. Precum sunt Eu primit, tot așa va afla primire cel care primește.

Pace și Ierusalim nou peste tine, popor al slavei care vine de la Mine! Ierusalime, fii vrednic de numele tău nou, care vine la tine din ceruri, că slava Mea te va însoți, și vor cunoaște noroadele pe poporul Meu cel binecuvântat.

Amin, amin zic vouă, că s-a coborât la voi împărăția lui Dumnezeu și slava care vine cu ea, și tu, Ierusalime, vei fi poporul Domnului, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

28-08-1993

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:20 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1993 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu către Marian și Victoria Zidaru

Eu sunt cu voi tot timpul. Pace vouă! Eu sunt tot timpul cu voi, dar să și grăiesc la voi atunci când am de grăit.

Pace vouă! Eu sunt pacea cea din voi și cea dintre voi și cea între voi. Amin. Sunt din toate laturile cu pacea Mea în voi și cu pacea Mea din voi. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, și n-am adus altceva mai mult decât pacea Treimii Dumnezeiești pe pământul cel creat prin cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Pace ție, Ierusalime nou și mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să se aprindă de acum focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl și în Fiul, copii de la sfârșitul lucrării dumnezeiești. Am venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe pământ și să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul Duhului Sfânt, și să vin să stau apoi în mijlocul poporului român și să-l păstoresc cu toiagul păcii și al dreptății, măi tată. Așa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste România și să-L vadă România și să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi scânteia, ca să nu fi venit pe neștire, fără să fi vestit mai întâi.

Grădina de la voi și Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, și va lua foc tot pământul României din focul de la voi. Fericiți cei ce iau pe ei cămașa sfințeniei, că acelora nu le va lua foc cămașa și nici nu vor arde în cămașa lor. Fericiți veți fi voi când vor veni din zi în zi munții plecându-se și acoperișurile înclinându-se ca să ceară din râul vieții și ca să învețe legile sfințeniei, că nu va mai fi ca și până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum. Va lucra văzut, va lucra cu cele cerești, care nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se așeze cer nou și pământ nou, după cum este făgăduința din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise, altfel va fi acum, la sfârșitul plinirii lucrării lui Dumnezeu, pentru că va trebui să nu se mai întrebe omul unul pe altul cum este sau ce este sau ce spune Dumnezeu, fiindcă Însuși Domnul va fi, pentru că Eu voi veni văzut înspre făpturi, căci dacă focul Duhului Sfânt se va coborî peste făpturi, apoi ochii făpturii va fi să se deschidă și să vadă ce este dincolo de cele nevăzute până acum, și apoi împărăția va fi în Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.

«Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, și tot ochiul va vedea această slavă». Acesta este cuvântul care va fi să fie văzut de dincolo și de dincoace de cele nevăzute acum. Și vor fi văzute de ochii Duhului Sfânt, Care va coborî peste făpturi. De aceea v-am spus Eu mereu că dacă numai o mână de inimi am care să vrea să se alăture pentru pregătirea acestei cărări pe care va veni slava aceasta, apoi Eu, Domnul, cu mâna aceea de inimi Îmi voi aduce la îndeplinire planul pentru care trudește Sfânta Treime, trudește de șapte mii de ani, de atâta vreme, tată. Omul nu a căutat în nici o vreme să întrevadă îndeajuns și să se pregătească pregătindu-se, și să întocmească împărăția lui Dumnezeu și să-I iasă Domnului înainte cu împărăția pregătită, după cum o pregătise Domnul în Eden. Omul nu a mai căutat de atunci să dea iar înfățișarea Edenului pe pământ. A căutat, dar nu așa cum zice Domnul ca să fie precum în cer așa și pe pământ. De aceea Îmi trebuia un popor pe care să-l iau și să-l scutur de moartea din el și de cea de pe el și să-l așez în legea sfințeniei și să-l pun să lucreze precum în cer așa și pe pământ, că altfel nu se poate întocmi din nou grădina Edenului pe pământ. Nu se poate fără Dumnezeu, nu se poate, tată. Nu se poate fără cuvântul lui Dumnezeu, pentru că la început, cuvântul a fost, și așa a lucrat Domnul, prin cuvânt a lucrat. Și fiindcă omul lui Dumnezeu nu a mai înțeles cum trebuie această lucrare a cuvântului, de aceea nu s-a mai așezat omul lui Dumnezeu la lucru ca să aducă din nou pământul întru grădină de Eden, unde nu mai este decât viață fără de sfârșit, întru Duhul Sfânt al vieții Treimii Dumnezeiești, Care este fără de sfârșit.

De atâtea ori a încercat cuvântul să se facă faptă! Atâția prooroci care au vorbit din Dumnezeu! Dar le trebuia la aceștia și popor care să împlinească cuvântul cel viu. Și iată, tată, M-am așezat la lucru și cuvântăm, și cuvântul se face faptă și se lucrează viața cea din Eden, și Duhul Sfânt suflă în această scânteie până se aprinde în jur, și peste tot apoi, și moartea va fi înghițită de biruință și nu va mai fi. Iar voi întăriți-vă și lucrați, căci Eu și cuvântul Meu lucrez. Nu-i nimic dacă satana lucrează zi și noapte, dar Dumnezeu lucrează de zeci de mii de ori mai mult, și noapte nu va mai fi, și va fi ziua lui Dumnezeu, cea fără de apus, și Domnul va lumina pe pământul cel nou.

Copiii Mei, rostește Domnul cuvânt peste cei doi care au de îngrijit lucrarea lui Dumnezeu. Binecuvântații Mei, să vă fie drumul vostru binecuvântat, și să vă fie îngerii Mei în dreapta și în stânga și în față și în spate și în toate laturile care întocmesc întregul cel ce este de la Dumnezeu, căci din Samaria veți aduce Domnului cele ce are Domnul trebuință. Al Meu este pământul și tot ce e pe el, și pământul se închină Domnului întru roadele sale. Mergeți și culegeți, tată, culegeți roadele ascultării și înmulțiți talantul, și din unul să fie apoi zece, și din zece să fie zeci de mii, și să cuprindă Domnul pământul cu planul cel nou, care se numește mântuire. Mântuirea este aproape, tată, este la uși, și împărăția ei va fi așezată pe pământ, și pământul va fi nou, împreună cu cerul cel nou. Fiți cer nou pe pământ, ca să ia viață pământul. Mergeți, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și binecuvântată să vă fie calea cea pentru Dumnezeu, căci cerul și cei din cer merg cu voi și lucrează în voi și din voi și pentru voi și pentru Noi, fiilor. Vă voi arăta în orice clipă că sunt cu voi și în voi și pentru voi înspre voi din lături. Mergem să lucrăm, tată, și vom lucra minunat, măi copii. Verginica va fi mare cu voi, și se va împărți și va lucra mai mult ca oricând, că e vremea, tată, să întețim graba și împlinirea, și biruința să o întețim.

Verginico, iată, îți dau bucuria ca să le dai tu cuvântul bucuriei tale copiilor tăi cu care vom călători. Binecuvântată să-ți fie grăirea ta cu ei. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăiește vouă de lângă Domnul, măi copii. Mama Gigi merge în călătorie. Se duce în Samaria cu copiii ei. Se împarte ca să se ducă și în călătorie.

Pace vouă, celor ce călătoriți în numele Domnului! Marian și Victoria și Verginica sunt pregătiți de călătorie binecuvântată de Dumnezeu, și însoțiți de Dumnezeu și de sfinți și de îngeri și de puteri și de daruri, măi fiilor. Vom fi purtați de îngeri și de aripile cerești, și toate se vor binecuvânta în fața noastră, și toate ne vor primi, și se vor pleca toate cele ce sunt în calea noastră. Mergem în misiune cerească, și vom lucra repede ca să venim și înapoi, ca să lucrăm. Să lucrăm mereu și bine și cu cerul, și cerul să ne dea apoi răsplata muncii lucrate cu dragoste și cu credință în Cel ce ne poartă.

Toată oastea cerească se unește pentru însoțire pe cale. Fiți curați cu inima. Eu sunt cu voi tot timpul, precum Domnul tot timpul e cu voi. Fiți curați cu inima, fiilor. Fiți smeriți sub mâna Domnului, sub puterea Domnului, Care lucrează peste voi, cei ce ați luat spre ocrotire via Domnului cea nouă. Fiți curați cu inima. Eu sunt cu voi pe cale și țin ștergar ceresc în mână și vă șterg mereu pe mâini și pe picioare. Vă spăl și vă șterg de tot ceea ce vă atinge străin, dar voi sunteți curați, pentru că eu v-am spălat și v-am șters, și cine este spălat și curat, nu mai trebuie să se spele decât pe picioare, și pe mâini uneori. Pe picioare mai mult, și pe mâini uneori. Eu sunt cu ștergar ceresc în mână și sunt lângă voi în călătoria care începe, și vă șterg și seara și dimineața și în toată clipa de câte ori știu eu că trebuie. Luați apă sfințită și folosiți-o cu picătura, ca să ajungă să vă ștergeți cu ea pe picioare și pe mâini, și să o atingeți și de hrană, cu picătura să o atingeți. Umeziți-vă mânuțele cu apă sfințită și cu mir sfințit, și se vor sfinți prin voi cele ce se ating de voi, cele pe care le atingeți voi. Fiți ușori, și nimic nu este greu, și toate vor trage la ce este ușor. Fiți sfinți între cei care vă vor întâlni pe voi. Fiți binecuvântați de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt. Mireasmă cerească și duhovnicească să vă însoțească pe voi, și din ea să răspândiți pe cale și să vă miroasă toți ca pe niște flori din Ierusalim, ca pe niște roade din Eden. Amin.

O, copiii mei cei cu veghea, mai vorbiți între voi și căutați să vă asemănați unul cu altul și învățați pe toți cei uniți cu voi să se asemene cu voi, să fie ca aici și nu ca ei. Las binecuvântarea Domnului peste graiul vostru. Cuvântul meu să fie prin voi, și fericit este cel ce primește îndreptarea, căci va lua cununa vieții și nu va rămâne neîndreptat. Dați cununa vieții. Celor ce mușcă din această cunună, să-i învățați să nu mai rupă din ea. Fericit cel ce rabdă mustrarea spre îndreptare, că acela va avea cununa vieții, pe care a pregătit-o Dumnezeu celor ce cred în El.

O, veghetorii mei, v-am dat și vă mai dau mereu darul vederii celor dinăuntrul inimilor. Intrați înăuntrul inimilor dacă vedeți că iese miros străin, și aerisiți locașul din creștin. O, cât aș voi să fiți unul asemenea celuilalt! Ați văzut glasul Domnului despre pilda celor doi frați gemeni, pe care cu greu îi deosebești. Mai mult trebuie să semănați voi unul cu altul. Fiți asemenea unul altuia în Domnul, și veți fi după chipul și asemănarea lui Iisus Hristos. Lucrați unul peste altul. Lucrați des cu cercetarea. Lucrați după așezarea de la Domnul.

Binecuvântată să vă fie lucrarea veghii, că eu lucrez; eu și nu voi; Domnul și nu voi. Amin, amin, amin.

29-08-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Se rostește binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Se binecuvintează prin rostire de cuvânt cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou, care s-au lucrat și s-au coborât de la Dumnezeu, întru purtarea tronului și a cortului lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.

Iată, deschid izvoarele Mele ca să curg Eu spre voi și să beți voi, să beți mereu din râul vieții și să vă hrăniți din pomul vieții, care este udat de râul vieții și care crește și rodește în mijlocul Ierusalimului ceresc.

Pace vouă de la Tatăl! Pace vouă, copii ai Fiului Meu întru Care am binevoit! Pace vouă de la Mângâietorul, pe Care L-am trimis fiilor Fiului Meu după ce Fiul Meu Și-a plinit lucrarea Sa peste voi, așezându-Se apoi în voi prin acest Mângâietor dat Lui de Mine pentru ca să vină cu El la voi, pentru ca să vi-L dea vouă și ca să fie cu voi până la sfârșitul veacurilor.

Pacea Mea v-o dau vouă, pacea Mea o las vouă, tată! Precum v-o dă Fiul, așa și Tatăl v-o dă, ca să aveți voi purtare de Duh Sfânt întru Noi, întru Mine și Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit. Dacă Eu sunt fără de început, dacă sunt mai înainte de toți vecii, tot așa și Fiul Meu, tot așa și Adevărul Meu, Care este Fiul Meu și Moștenitorul Cel cu Mine în moștenire.

Dar îngerii cei făcuți pentru slava Noastră, pentru lucrarea Noastră nu au putut fi decât slavă până ce Dumnezeu a făcut cerul și pământul și pe toate cele văzute și pe cele nevăzute, și pe om luat din pământ. Și iată, făptura cea făcută de Noi din pământ și căreia am suflat Noi duh de viață, făptura aceea a stârnit tulburare în lumea îngerilor cei făcuți prin cuvânt așa cum toate s-au făcut prin cuvânt; toate, în afară de om. Toate oștirile îngerești formau slava lui Dumnezeu ascultând lucrarea slavei. Dar după ce Noi l-am făcut pe om, am zis omului să asculte de cuvântul cel rostit, pentru ca să fie ascultat cuvântul, pentru ca să se împlinească el. Dar cuvântul rostit peste om nu s-a împlinit, tată. De ce, tată, nu s-a împlinit? De ce s-a călcat peste cuvânt, și cum s-a putut întâmpla aceasta? S-a semețit omul, tată. Îngerii erau duhuri, și duhurile nu fac nici o lucrare fără trupuri, fără să aibă locaș trupuri. Și dacă l-am făcut pe om cu trup și dacă am suflat duh de viață peste el și dacă apoi M-am odihnit în el, M-am odihnit cu tot cerul în el, în pământul pe care l-am lucrat, căci după ce l-am lucrat și l-am terminat M-am odihnit în el, M-am odihnit în lucrarea Mea, tată, a Mea și a Fiului Meu, întru Duh dumnezeiesc.

Fiți atenți, măi copii, luați aminte bine, că astăzi este sărbătoare de îngeri, dar voiesc să înțelegeți bine și atent. Fiți cu duhul atent și aplecat spre înțelegerea întru Dumnezeu, căci facem sfat îngeresc și ceresc ca să înțelegem lucrarea îngerilor. Mai-marii oștilor îngerilor, Mihail și Gavriil, aduc serbare în sobor peste Ierusalimul cel din cer dat vouă ca să fie îngerii lucrând peste voi în această zi de sărbătoare. Fiți cu duhul atent și ridicați-l spre Mine, ca să înțelegeți sfatul Domnului între voi, că după ce l-am făcut pe om, M-am odihnit întru el. Și cât M-am odihnit? Puțin de tot M-am putut odihni în lucrarea mâinilor Mele, căci în vremea odihnei Mele în om, omul s-a bucurat de toată slava lui Dumnezeu care mișca în Eden, care plutea în Eden, purtată de om, de trupul omului și de mișcarea trupului omului, care purta în ea slava Mea.

Am făcut om din om ca să nu fie omul singur, ca să fie mare slava Mea întru lucrarea omului. Îngerii erau cu Mine și cu slava Mea în om, și omul era atunci purtător de Dumnezeu, locaș al slavei lui Dumnezeu. Toate cetele de arhangheli și de îngeri își găsiseră odihna în om, căci făceau parte din slava Mea, și omul era slujit de îngeri, precum Dumnezeu. Și l-am iubit pe om și l-am pus împărat în Eden, căci i-am făcut o grădină de Eden peste care să fie omul împărat. Și dacă l-am pus împărat peste Eden, a folosit gând ascuns, care a fost slujit de îngeri, și acest gând ascuns a primit slujirea îngerilor prin căpetenia îngerilor.

Omul era pus împărat, și apoi s-a semețit și a spus: «Pune-voi scaunul meu și îl voi așeza deasupra norilor; peste Cel Preaînalt îl voi pune». Și iată, acest gând ascuns al omului, care ar fi fost să primească slujirea îngerilor, a cutremurat Edenul și cerul cel de deasupra, căci omul cel din pământ făcut a tânjit să se înalțe deasupra Creatorului său. Și cum a început îngerul cel întâi peste cetele îngerilor, cum a început să cugete a sluji gândului cel ascuns al omului, s-a zdrobit de muntele semeției care crescuse în om, și Domnul nu a mai simțit odihna în om, și îngerii au început să cadă de la fața lui Dumnezeu, din cinstea în care erau. Și pe când îngerii cădeau, Domnul a trezit pe Mihail și a strigat prin el: «Să stăm bine și să luăm aminte cu frică!». Și când a zis „cu frică“, s-a oprit căderea îngerilor, din pricina cuvântului de supunere.

Iată, tată, ce a făcut omul! S-a făcut prilej și locaș de cădere a îngerilor. Ca fulgerul de repede s-a produs această cădere a omului, ca gândul de repede, căci când omul a gândit, au căzut îngerii și s-au făcut satane. Și ce înseamnă satană? Satană înseamnă schimbarea binelui în rău, și când binele se transformă în rău, începe o luptă de vrăjmășie împotriva binelui, și se naște o putere care se numește rău, puterea răului împotriva puterii binelui, a lui Dumnezeu. Și iată, așa s-a format atunci satana, născând putere vrăjmașă, care se duce la Dumnezeu și învinuiește pe om în fața lui Dumnezeu. Ca fulgerul s-a născut această putere potrivnică binelui, și se numește satană această putere rea, dar ea a căzut de la fața lui Dumnezeu, după cum este scris: «Am văzut pe satana, ca fulgerul căzând din cer».

Și după ce puterea aceasta a căzut pe pământ, pe care pământ a căzut? A căzut în om, a căzut peste om și peste înțelepciunea omului, căci satana a luat apoi chip de șarpe, și a lucrat acest înger căzut, a lucrat prin șarpe și a rostit cuvânt de ispită îndemnându-l pe om să nu asculte de Dumnezeu ca să cadă și omul dacă el a căzut cu ceata lui cu tot. Căci Lucifer era cel dintâi înger peste îngeri și peste cetele de îngeri și avea ceata cea dintâi, alături de lumina și de fericirea lui Dumnezeu; adică era primul, el și ceata lui lângă scaunul lui Dumnezeu, lângă lumină și fericire, măi tată, și de aceea i se zicea Lucifer, adică Luceafăr, căci el își lua strălucirea din lumina fericirii dumnezeiești.

S-a supărat Lucifer pe om; a dat vina pe om pentru căderea lui. El era îngerul înțelepciunii lui Dumnezeu, și când S-a odihnit Domnul în om, s-a odihnit și el și ceata sa, dimpreună cu toate oștirile cerești, și în om s-a întâmplat căderea lui, căci duhurile îngerilor lucrează prin trupuri lucrarea lor. Și s-a luptat apoi Lucifer ca să-l cadă și el pe om din cer, și a intrat în șarpe și a ademenit pe om, și s-a născut de atunci lucrarea vrăjmașă binelui și fericirii omului în cer, și omul a fost dat afară din cer și a fost pus în locuința morților. Dar Eu am trimis pe Fiul Meu ca să ia trup și să strice lucrul lui satana dărâmându-l de peste tot, și apoi să plinească înfrângerea și distrugerea lui la venirea Lui.

Iată ce înseamnă să se lase omul stăpânit de satană! Și de aceea Eu am ridicat oameni dintre oameni, care alungă pe satana. Când regele Saul era chinuit de duhul lui satana pentru păcatul măririi de sine, el a fost eliberat de satana prin cântarea lui David. Dar cu greu se poate face așezare de Dumnezeu în omul în care locuiește acest înger, căci Saul era mereu văzut cu Lucifer în lucrarea sa. Iată păcatul lui Lucifer lucrând în om prin mărirea de sine, prin părerea de sine! De aceea L-am trimis pe Fiul Meu; L-am trimis să strice lucrarea satanică și să Se arate oamenilor ca să-i învețe să ia din nou chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și cine se lasă învățat și ajutat de Fiul Meu, acela face ce a făcut Fiul Meu și se coboară la smerenie, ca să nu-și încerce Lucifer stăpânirea în omul care primește pe Fiul Meu.

O, Tatăl Meu, de aceea am zis Eu la oameni: «Eu sunt calea!». Așa le-am zis când Tu M-ai trimis la oameni, și cine M-a crezut, a luat-o pe calea aceasta și s-a izbăvit de acest înger vrăjmaș. Amin.

O, iubiții Mei, prietenii Mei, frații Mei întru Tatăl! Așa am zis: «Eu sunt calea!». Și cum adică Eu? Eu am fost coborât până la voi ca să vă iau apoi cu Mine la Tatăl. Iată coborâre și înălțare. Aceasta este calea pe care v-am arătat-o Eu. Întâi M-am coborât, și apoi M-am înălțat. Dacă Eu nu Mă cobor la voi, cum ați putea să vă înălțați voi la Tatăl? Tatăl nu primește pe nimeni fără Mine, pentru că El M-a trimis să Mă cobor și să-i aduc cu Mine pe cei la care Mă cobor, pe cei în care Mă cobor. Eu sunt Fiul Tatălui, și M-am coborât în voi ca să vă învăț și pe voi să lucrați și să stricați lucrarea lui satana.

Când a venit la Mine cel bolnav cerându-Mi să-i vindec trupul de boală și de duh rău, l-am vindecat și i-am zis: «Du-te, dar de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău». Și ție, măi poporul Meu, ție cum ți-am zis când ai venit ca să fii cu Mine? Căci te-am primit și te-am vindecat prin cuvânt de plata păcatelor de până atunci, adică te-am iertat și te-am primit și nu ți-am zis: „Du-te, și să nu mai păcătuiești!“, și ți-am zis: „Vino, și să nu mai greșești; vino și stai cu Mine ca să nu-ți fie ție rău!“.

O, măi copii, iată, în ziua aceasta de sărbătoare vorbesc cu poporul acestei lucrări. Am vorbit atâția ani cu poporul acestei lucrări. Sunam din trâmbița cea dumnezeiască și îl anunțam să se adune la masa cuvântului Meu, și venea poporul acestei lucrări, dar auzind nu auzea și venind nu venea. Nu venea, fiilor, nu venea, că dacă venea, venit era și venit rămânea. Venea și se întorcea, venea și pleca, și nu venea. Nu venea dacă făcea așa. Îl strângeam mereu, ca să-l vindec mereu. De câte ori cădea, îl sculam iertându-l, că el nu se scula. Îl sculam Eu, că el nu se scula, căci ca să te scoli înseamnă să urăști căderea și să nu mai cazi. Dar Eu îl sculam, și el se ducea de la Mine și cădea iar. Cădea, pentru că era semeț, că nu o să se audă niciodată să cadă cineva dacă nu se semețește ridicându-se deasupra lui Dumnezeu. Dacă Eu veneam și îi spuneam să nu mai facă, el nu făcea așa, el făcea mereu împotrivă, și asta se numește că iar cădea semețindu-se deasupra scaunului lui Dumnezeu. O, și când auzeam mereu așa cum aud și acum de la acest popor că zice c㠄Dumnezeu e bun și știe că satana e de vină și vede lupta noastră cu satana“! O, măi creștine, nu ai să vezi niciodată pe cel ce se luptă cu satana, și ca să nu-l biruiască pe satana; niciodată, fiule. Și ai să vezi mereu pe satana în calea omului biruindu-l pe cel ce nu se luptă cu satana. Numai cel ce nu se luptă, numai acela e biruit, numai acela. Cel ce primește pe acest înger, acela devine satană care luptă împotriva lui Dumnezeu, împotriva împărăției lui Dumnezeu, și acela Îi răstoarnă scaunul lui Dumnezeu, statul lui Dumnezeu înăuntrul său. Eu de aceea am venit cu această lucrare, ca să așez la loc drept scaunul lui Dumnezeu, să-l așez ca să stea, și ca să împărățească stând. Dar de la căderea lui Lucifer nu s-a mai pomenit să stea Domnul în omul care are pe acest înger înăuntrul său.

Iată, vorbesc cu voi despre îngeri, ca să cunoașteți voi pe acest înger rău și să nu-i dați împărăție, fiilor, să nu-i dați, să nu-i mai dați. La o parte din voi vă zic să nu-i dați, dar la o parte din voi vă zic să nu-i mai dați. Eu am venit să dărâm scaunul lui Lucifer, dar dacă poporul Meu nu va deosebi pe acest înger căzut din cer, se va lăsa mereu momit de șarpele care mușcă după ce momește, și apoi Lucifer, văzând, se duce și învinuiește pe om. De aceea, creștine, îți zic ție: ascultă de Dumnezeu și de cuvântul Său, căci dacă omul cel din Eden ar fi ascultat de cuvântul rostit peste el, nu ar mai fi ajuns să vadă rodul păcatului acesta.

Iată cel mai mare și cel mai bătrân păcat! Neascultarea este acum ca o brățară pe care creștinul poporului Meu o poartă cu el în toată vremea, și această brățară se va desface în două și îți va prinde amândouă mâinile, măi creștine, și vei fi dus acolo unde nu voiești. Și dacă nu voiești să fii dus la locul neascultării, aruncă de la tine, aruncă brățara cumpărată de la străinii lui Dumnezeu, și cumpără de la Mine salbă de nuntă și haină de nuntă și nu umbla pe drumul neascultării de cuvântul lui Dumnezeu; nu umbla în tine cu acest înger rău, că el te pică din cer, fiule, te trage din cer. Nu fi nepăsător, nu fi azi nepăsător, că mâine nu vei putea să te tragi de la plata nepăsării.

O, Eu așa am spus: «Privegheați și vă rugați neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!». Dar ce înseamnă să te rogi? Înseamnă să te pleci lui Dumnezeu, ca să nu te pândească acest înger întunecat. Ce făceam Eu când mergeam în casa Tatălui Meu? Luam cartea Tatălui Meu și citeam din ea și arătam tuturor lucrarea Tatălui Meu, și așa făceau și apostolii Mei apoi, și așa să faceți și voi, fiilor; neîncetat să fiți așa, ca să nu cădeți în ispite. Cel ce face așa mereu, acela se ridică mereu spre cer, dar pe scara pe care M-am coborât Eu, pe calea pe care M-am coborât Eu. Eu sunt calea, și v-am dat-o vouă, căci v-am dat vouă mai mult decât la oricare popor al vremii lui Israel. Eu sunt, și ți-am zis: «Vino! Vino, și de acum să nu mai greșești calea! Vino, ca să sărbătorească îngerii în tine, îngerii cei care nu au căzut!». Și de ce nu au căzut și aceia? Aceia au stat cu frică în lucrul lui Dumnezeu și au luat aminte la statul lor cu Dumnezeu.

Venea mereu acest popor la această sărbătoare, venea la praznicul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. Eu când prăznuiam cu ucenicii Mei praznicul împărăției lui Dumnezeu, care venise cu Mine, hrăneam mulțimile cu vederea minunilor și a semnelor care Mă însoțeau de la Tatăl. Le hrăneam vederea și auzul și mirosul și gustul cuvântului și lucrarea văzută și pipăită la vederea cuvântului împlinit, și apoi sfârșeam minunea punând masa cu hrana cea pentru trup, și tot din cer puneam și hrana pentru trup, care se gătea prin cuvânt și prin rugăciunea Mea către Tatăl, de la Care ceream și de la Care primeam.

Când am fost chemat în casa fariseului care făcuse ospăț mare, Eu M-am dus. Și de ce M-am dus? Pentru că așa este scris: «Cel ce îți zice să mergi cu el o milă, mergi două; cel ce îți cere, dă-i, și nu te întoarce de la el». Și Eu M-am întors spre acela și M-am dus la ospățul său, dar M-am dus cu ospățul Meu în mijlocul ospățului său, și le-am înmulțit ospățul Meu, adică am înmulțit cuvântul Meu, căci el pentru cuvintele Mele Mă căuta. Și ce am mâncat Eu în casa lui și la masa lui? N-am mâncat, dar am mâncat mâncarea pe care o aveam Eu de mâncat, și am lucrat de l-am scos pe îngerul acesta rău din ei și le-am arătat calea Mea în ei, ca să știe ei lucrul lui satana, căci pentru aceasta venisem. Am intrat și am văzut acest înger semeț, care-și lua loc la masă cu semeție pământească dacă a căzut pe pământ. Erau veniți la masă oameni bogați și cu haine moi, și duhul lui Lucifer care era în ei dădea târcoale să Mă ispitească spre slava deșartă. Și, de unde, că voi știți ce am făcut Eu acolo și pentru ce M-am dus acolo. Am intrat și am privit și am văzut cum se așezau toți la masă, și am privit peste hainele lor moi, care purtau în ele mărirea slavei pământești, și M-am apucat de lucru, și de dărâmat M-am apucat, de dărâmat lucrarea lui Lucifer, și am spus: «Când ești chemat la masă, nu te grăbi să iei locul cel mai bun și cel mai sus, că vine în urma ta unul care e de rang mai mare, și te scoală și te dă pe un loc mai jos, și se așează cel pentru care e pregătit scaunul». De ce am spus Eu așa? Ca să nu iau loc la masa aceea, ca să le stric gustul cel trecător, căci Eu nu M-am așezat la masa bucatelor lor și pe scaunul împărăției lor, și nu aveam cum să lucrez altfel ca să nu Mă așez, și i-am smerit și pe ei, și s-au sculat și ei de la masa lor. Și iar am adăugat cuvânt, ca nu cumva să-Mi întindă pâinea lor, și am zis așa: «Când faci ospăț, să nu chemi neamurile sau prietenii sau cunoscuții, ci cheamă săracii, care nu-ți pot da înapoi, ca să fie primit la Dumnezeu lucrul tău și ospățul tău în numele lui Dumnezeu». Și iată, așa l-am slăbit pe acest înger care stăpânea în ei, și am lucrat calea coborârii Mele în ei. Și dacă Eu nu Mă coboram, nu-i puteam înălța spre smerenie, nu-i puteam scula de la masa semeției deșarte.

Așa făceam Eu la praznicul sfinților arhangheli, unde venea și se aduna aproape tot poporul Meu, dar Eu nu încăpeam atunci mai întâi cu calea Mea în inima poporului Meu, căci se puneau mese lungi cu bucate, și stăteam și așteptam să se sature poporul Meu, că altfel el nu mai stătea la masa smereniei cuvântului Meu. De aceea nu a stat poporul Meu cu Mine, și de aceea nici nu puteam să-l pierd cerându-i să aibă același lucru cu Mine. Îl lăsam să mănânce, ca nu cumva să cârtească pe cale spre Mine, că nu pot spune pe cale cu Mine, și pot spune pe cale spre Mine. Eu i-am spus: „Vino, poporul Meu, vino și să nu mai greșești!“. I-am spus „Vino!“, pentru că Eu am venit să stau cu el, dar el nu a stat cu Mine. Nu i-am spus: „Du-te, și să nu mai păcătuiești!“, și i-am zis: „Vino, și să nu mai greșești, și stai cu Mine, ca să nu mai greșești și ca să nu mai flămânzești!“. Dar iată, Eu am pus masă la praznicul sfinților arhangheli în grădina începutului cel nou și pe care-l unesc cu începutul cel dintâi. Nu mai am popor cu trup cum aveam altădată când era ușa chemării largă și așteptând, dar Duhul Sfânt vorbește cu poporul Său, și va merge să-i dea cuvântul Său.

Vorbește Domnul cu tine, poporul Meu care ești cu duhul venit la praznicul cerului. Dar iată, sloboade Domnul un picuț de tăcere de cuvânt, și merg cei din grădina cuvântului, merg să guste ale Mele dintru ale Mele, și iar vom lua cartea și vom așeza în ea cele ce vor fi să ia ființă în cartea aceasta. Binecuvântată să fie hrana cea pentru trup, și cerească să fie prin binecuvântare. Și nu se zice: „Poftă bună!“ la masă, căci pofta a scos pe om de la masa cerului, și se zice „Binecuvântată să fie masa, și bucatele ei să fie cerești!“. Și vom merge apoi înainte cu cuvântul cel despre îngeri în această zi de sărbătoare. Amin, amin, amin.

*

Iată, mergem înainte și cu duhul atent, căci duhul îl ține treaz pe creștin în fața înțelesurilor tainelor lui Dumnezeu. Să nu fim slabi nici cu trupul, dar îngreuierea trupului vine de la neatenția duhului, iubiții Mei. Eu am vorbit mult de tot poporului Meu cel de azi, care a avut pe masă tainele lui Dumnezeu, și poporul nu a îmbătrânit în înțelepciune după câtă carte a mâncat de la Mine. Și unii din poporul Meu nu au folosit nimic din multa vorbire a lui Dumnezeu, și ca și tânărul care la vorbirea lui Pavel i s-a îngreuiat duhul și trupul și a căzut de sus și a murit, așa și trupul acestui popor, dacă nu a avut în el duh atent a adormit în casa tainelor înalte și a căzut jos din pricina somnului adânc al duhului, și a stat cu trupul căzut, și Eu mereu îl deșteptam și îl înviam, așa cum Pavel a înviat pe tânărul care a căzut de sus din pricina îngreuierii și a somnului adânc în care stătea.

O, iubiții Mei, cât de greu a pătruns Dumnezeu cu lucrarea Lui peste om, cu lucrarea de răscumpărare din plata păcatului neascultării și a robiei lui Lucifer! Căci oamenii au făcut numai rău pe pământ, și a pierdut Domnul pe tot omul de pe pământ aducând înec peste pământ, și a rămas un om cu casa sa, un om pe care l-a văzut Dumnezeu că-i plăceau căile dreptății, și apoi a lucrat Dumnezeu peste Avraam și a rostit prin el făgăduința mântuirii omului. A venit atunci Tatăl Meu și S-a folosit de trup și a ieșit înaintea lui Avraam și l-a binecuvântat pe Avraam, și a răscumpărat Dumnezeu pe om prin făgăduința făcută peste Avraam și peste urmașul lui Avraam, Care avea să vină la vremea cuvenită să plinească taina răscumpărării. Iată, Tatăl Meu l-a binecuvântat pe Avraam, Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, căci Melchisedec era preotul lui Dumnezeu și era mai mare ca Avraam. Nimeni nu putea fi mai mare ca Avraam pe pământ, căci lui îi dăduse Tatăl Meu făgăduința, și iată, Cel mai mare ca Avraam l-a binecuvântat pe el. A folosit trup Tatăl Meu și L-a binecuvântat pe Cel mic, pe Fiul Său L-a binecuvântat în Avraam. Și cine l-a făcut preot pe Melchisedec? Căci tatăl său cel după trup era slujitor la idoli și jertfea copii ai cetății Salemului închinându-se idolilor, și pe Melchisedec l-a durut prea tare această nelegiuire și a ridicat mâinile spre Tatăl Meu și a rostit cerere să fie pierdută toată țara Salemului și să nu mai rămână nimic din ea, ca să nu se mai săvârșească atâta rătăcire și minciună. Și a pierit în clipa aceea, într-o clipă a pierit cetatea și nu s-a mai cunoscut că a fost, și a rămas el singur și a plecat la Dumnezeu și s-a sălășluit în munți, și Tatăl Meu l-a numit preot al Său, pentru că Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, și nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca și el. El a adus jertfă Domnului toată cetatea, toată spița, și tot neamul său l-a adus jertfă numai cu cuvântul, iubiții Mei, și a rămas fără spiță, fără neam, fără început și fără sfârșit. Nu se mai cunoștea începutul său, începutul neamului său pe nicăieri, și nici urmă din sfârșitul neamului său, că așa de bine s-a așezat locul în care era Salemul, că nimeni dacă ar fi trecut pe deasupra nu ar fi bănuit că acolo ar fi avut loc o schimbare. Cine mai putea ști de începutul zilelor sale? Nimeni, așa cum nimeni nu a cunoscut sfârșitul său. El era preotul lui Dumnezeu, pentru că Îi adusese jertfă lui Dumnezeu tot ce a fost al său, toată moștenirea lui, și el nu a rămas cu nimic decât cu trupul său și cu Dumnezeul său.

O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteți purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup și a binecuvântat pe Avraam și pe urmașul său, și aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care și voi stați, și iată, lucrați după rânduiala lui Melchisedec, și prin cuvânt lucrați, așa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu și a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Și-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinței făcute peste Avraam.

Cu cine să vorbesc Eu despre lucrarea Tatălui Meu? Să vorbesc cu bătrânii acestui popor, căci cu tinerii nu pot vorbi tainele cele mari. Dar unde să fie bătrânii? Dar sunt bătrâni în poporul Meu? Iată, cei tineri sunt bătrânii poporului Meu, și vorbesc spre ei, și să îmbătrânească poporul Meu, că vremea e pe sfârșite, și a îmbătrânit vremea așteptând să crească înțelepciunea lui Dumnezeu peste oameni.

O, poporul Meu, te-am tras lângă Mine ca să te așez apoi și să judeci toate semințiile pământului, după cum am rostit peste Avraam când i-am spus: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile». Avraam a fost omul peste care Tatăl ceresc a rostit făgăduința, și în calea căruia a ieșit cu pâine și cu vin și cu untdelemnul ceresc al cuvântului făgăduinței. Avraam a fost cu binecuvântare tainică, și a lucrat Ea Însăși, Sfânta Treime apoi, și Și-a plinit făgăduința până la capătul lucrării ei, căci așa s-a spus: «Ție, și urmașului tău». Și iată, Cel ce a purtat rodul pomului vieții a fost făgăduit lui Avraam, măi copii, și de aceea Avraam a avut făgăduința, și de aceea se spune așa, dar nu se înțelege lucrarea aceasta de către fiii poporului Meu, de către bătrânii poporului Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, eram în sânul lui Avraam, eram făgăduit de Tatăl Meu, și de aceea s-a pus peste Avraam Scriptura care spune: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile!», adică în coapsele lui Avraam, prin cuvântul făgăduinței.

Iată de ce s-a mântuit omul care a fost mai înaintea întrupării Mele între oameni: pentru că Tatăl Meu a pregătit în sânul lui Avraam locul așteptării Fiului Său Cel întrupat, căci pomul vieții, măi copii, Eu sunt, și am fost așteptat să port rod și să fiu catapeteasmă de intrare în rai, și de aceea zice Scriptura că nimeni nu poate să intre decât prin Mine, și zice că Eu sunt ușa, și pe ea s-a făcut primul pas în rai. Eu am înviat întâi dintre morți, și apoi fiecare, la rândul cetei sale după cum a fost făgăduința rostită. Și cine a fost primul intrat în rai? Iată, tâlharul a intrat în rai, și deși a avut cu el cheia nu i s-a deschis ușa până ce Eu n-am înviat mai întâi. El a ajuns cu crucea și a vestit pe îngerul din fața raiului, dar acela nu i-a deschis până ce Eu n-am ajuns, căci mai întâi am fost în iad, și apoi am înviat, și am devenit ușa de intrare spre pomul vieții, care este în rai, care este Sfânta Sfintelor Treimii Dumnezeiești, și atunci s-a început împărăția lui Dumnezeu peste cei vii și peste cei morți.

Dar lumea cea fără cunoștință nu înțelege nimic, căci atunci a biruit Dumnezeu peste moarte, și moartea a fost înghițită de biruință, căci fiecare suflet, de atunci, se ridică la rândul cetei sale și înviază dacă a plecat spre Mine însoțit de Mine, după cum este scris: «Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de învierea cea dintâi, căci asupra lor moartea cea de a doua nu mai are putere, și sunt preoți ai lui Dumnezeu și împărățesc cu Hristos o mie de ani». Iar cei ce nu au plecat întru Hristos, aceia nu înviază, și așteaptă cealaltă mie de ani, și iată, satana și-a sfârșit, aproape, nimicirea sa și înșelarea sa peste neamurile pământului, iar cei morți întru Hristos se vor ridica cu toții, spre răscumpărarea trupurilor lor, căci ei au împărățit cu Hristos, și împărăția lui Hristos se așează să judece.

O, poporul Meu, nici acum nu poți purta această taină a învierii morților, nici acum, și ar fi trebuit să o pricepi până acum. Dar Eu am pus capac bine așezat peste taina aceasta, și iată, cei înțelepți pricep această taină care este rostită atunci când tu spui așa: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». O, dacă așteptai, știai ce aștepți, și dacă știai, așteptai. Dar nu ai așteptat, și iată, nu știi, și ochii tăi sunt ținuți să vadă și nu vezi, că nu citești cartea și nu știi dacă nu citești. Și ca să citești în ea și ca să înțelegi, trebuie să fii coborât din cer, măi creștine, trebuie să te sui la cer și să te cobori să citești apoi. Eu am venit să-ți dau mâna și să-ți arăt cele cerești, și tu nu Mi-ai dat mâna ca să vii cu Mine și să vezi și să înțelegi și să crezi. Eu am venit cu cerul spre tine, poporul Meu, dar tu nu vezi, căci ochii tăi sunt ținuți să vadă, sunt ținuți de necredință și nu Mă cunoști în frângerea pâinii așa cum M-au cunoscut după înviere cei din Emaus. Dar și acum tot după înviere sunt, și sunt cu tine pe cale și îți vorbesc din Scripturi, dar ochii tăi nu-și mai dau drumul ca să vadă, și Eu vin să te rog să-ți cumperi untdelemn de la Mine și să-ți ungi ochii și să vezi, ca să iei aurul și veșmântul Meu pe tine, că iată, Eu stau și bat la ușa ta. Deschide-Mi, deschide, ca să vezi! Și dacă nu vei vedea, înseamnă că nu-Mi vei deschide, dar dacă Eu te iubesc, te voi mustra cu dreptate ca să vii spre pocăință, poporul Meu de la sfârșit, că străin ești tu, popor de la sfârșit, și nu te mai uiți spre începutul tău.

Eu vreau să te unesc cu începutul tău, fiule, ca să nu rămâi pentru sfârșit. Vreau să te aduc iar întru început, că iată, pomul vieții, care era în rai, în raiul cel din Eden, era singurul din pomii raiului care nu avea rod; era alături de pomul cunoștinței binelui și a răului, dar nu avea rod pomul vieții, că dacă avea, lua omul și din acela, că nu a ascultat omul ca să nu ia și ca să nu moară, și de aceea a fost omul scos, ca nu cumva să întindă mâna în vremea rodului și să rupă rodul fără să fie împlinit; ca nu cumva să ia și să trăiască în veci în rai în neascultare. Și a fost pus iarăși pe pământ omul, și el a tras spre pământ și s-a întors în pământ. Dar pomul vieții Eu eram, și am purtat rod acum două mii de ani și am fost ușa de intrare spre pomul vieții. Eu eram pomul vieții, și tot Eu eram ușa spre pomul vieții, și am înviat și am legat pe diavolul pentru o mie de ani și am împărățit întru împărăția Mea. Dar voi nu înțelegeți cum a fost aceasta, că omul cel ce se închina lui Lucifer, acela forța fiii împărăției Mele, forța pe cel ce credea în Hristos să se plece fiarei făcute de mâna omului, și dacă nu se închina fiarei, era mucenicit pentru mărturia lui Hristos, căci Eu împărățeam în cei credincioși Mie și biruiam prin sângele cel vărsat întru numele Meu și pentru mărturia Mea și ridicam gloatele spre credință și împărățeam și sfințeam pământul, și diavolul era legat. Cel ce aude bine, acela să înțeleagă, căci diavolul nu biruia pe creștinii Mei, pe fiii împărăției Mele peste care Eu împărățeam.

Și iată, tată, ce străin ești tu de început, poporule creștin de la sfârșit. Că după ce au biruit toți din vremea aceea cât diavolul a fost legat, apoi Eu i-am sculat pe toți ca să împărățească cu Mine o mie de ani, și aceștia sunt cei ce te ajută pe tine azi, poporule de la sfârșit. Aceasta este biserica Mea cea de la început, cea dintâi, dar iată, cea de la sfârșit, ajutată de atâția sfinți mucenici care s-au sculat și au împărățit lucrând întru putere, s-a lăsat momită de diavolul, cel care a fost dezlegat pentru puțină vreme, și a intrat sămânța rătăcirii în cei credincioși, căci fața ascunsă a diavolului a rămas în mintea oamenilor și s-au despărțit oile de capre, și oile au rămas puține și s-au făcut capre și s-au ales la dreapta și la stânga. Dar lupul cel pribeag căuta mereu la oi, că ele erau puține, și băga frica în oi și în ciobanii de la oi, și oile nu s-au luptat, și nu trezeau pe ciobani, și au început să se ascundă pe dealuri și pe munți, până ce nu au mai știut drumul spre staul. Și iată, biserica cea de la sfârșit s-a înstrăinat de început, căci oaia nu a mai păscut pășune cunoscută și s-a învățat să rătăcească fără păstor și nu Mă mai cunosc oile de la sfârșit, nu mai cunosc glasul Păstorului. Și ce să fi făcut Dumnezeu, decât ceea ce era scris, ca să înceapă să sune din trâmbițele Sale și să anunțe calea venirii Mirelui la mireasă, la biserica Sa.

Dar odată cu trâmbițarea, iată, și Gog și Magog au primit dezlegarea diavolului peste ei, ca să-și umple cupa rătăcirii lor și să fie apoi mistuiți de focul cel din cer coborât, de Duhul lui Dumnezeu, Care va curăți fărădelegea de pe pământ. Iată și sfârșitul acestei săptămâni dumnezeiești, care a purtat în mijlocul ei trâmbițarea legământului cel pentru sfârșitul tainei lui Dumnezeu și pentru încetarea jertfei și pentru venirea și pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Și dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, și am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, și de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraților, iar cei ce mai vor să împărățească, să stea ca Domnul, pe cruce, și nu altfel. Și, de unde?! că împărații nu au cunoscut nimic, și au rămas la locul lor. Dar aceia nu au împărăția Mea, și o au pe a lor, și nu rămâne nimic la deschiderea cărților care se vor citi, așa cum am spus Eu acestui popor, că așa i-am spus, și demult i-am spus: «Copii ai poporului Meu, puțin mai e și vom da mâna, și vom citi cartea proorociei de azi, de la început și până la sfârșit, în fața a mii și milioane de făpturi». Și am spus că «Mare va fi ziua aceea când Eu, Domnul, voi profeți în fața a multe popoare și se va zidi din nou biserica cea dintâi».

Și iată, Gog și Magog cântă și țipă și se zvârcolește, și diavolul zbiară ca niciodată, și proorocul mincinos își vede minciuna, căci veacurile sunt în mâinile Tatălui Meu și nu este înțelept să priceapă aceasta. Nici profeții nu au priceput ce scriu, nici cei de departe, nici cei de aproape, și stau și se uită din cer și nu pricep cum vine, căci iată, tainele se descurcă pe pământ, și raiul și Ierusalimul se așează ca să primească pe cei ce vor veni la sărbătoarea acelei zile când se va deschide cartea aceasta și se va citi din ea, și vor sta în față morții cei mari și cei mici și se va deschide iezerul cu foc pentru cei mincinoși, pentru moartea cea de a doua.

Copii ai poporului Meu, sculați-vă și învățați lecția aceasta, ca să știți cum vine să așteptați învierea morților și viața veacului ce va să fie. Toată lumea zice că e mincinos Domnul prin profeții Săi, dar nu e așa. Lumea nu înțelege că Eu Mi-am anunțat împărăția, și nu înțelege dacă nu se întoarce să se uite spre început. Și iată, morții vor învia, dar Eu vă spun că au și înviat, și lumea nu va avea ochi să vadă, căci ochii lumii sunt ținuți să vadă.

O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ți deschid ochii, și nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, și nu ai stat! Iată, ești cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru și să-L cunoști pe Cel ce vine întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și să mănânci cu Mine Paștele cel nou întru împărăție nouă, poporul Meu de la sfârșit care ești lângă venirea Mea. Dar Eu îți zic că am venit, și tu nu M-ai cunoscut. Cine a grăit cu tine, popor de la sfârșit? Nu a grăit Dumnezeu cu tine? Oare, altcineva a grăit cu tine? Și tu ce ai făcut? Tu ai mâncat și ai băut și te-ai însurat și te-ai măritat și ai înmulțit păcatul trupului tău și ai zis că trăiești după carte. Și Eu lucram lângă tine cetate de scăpare, și rai, și Ierusalim nou; lucram și te strigam să intri și ziceam: «Intră, poporul Meu, și trage ușa după tine!». Și îți mai spun și azi: intră, poporul Meu, în binele tău și al Meu, că pentru tine am binele Meu! Intră, ca să nu rămâi pe afară, că nu ai să mai cunoști locul unde ai stat! Intră, și să nu mai ieși afară, că afară sunt câinii și desfrânații și vrăjitorii și închinătorii la idoli și cei ce iubesc minciuna. Minciună este în gura celor ce mai spun că este încă vreme. Nu mai este vreme, dar te așteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuț mai avem de călătorit, și la capătul călătoriei e sărbătoarea cerului pe pământ, și voi frânge pâine și îți voi da, și Mă vei cunoaște și te vei bucura pe veci. Întreabă pe Dumnezeu ca să înțelegi. Vino și bate și Mă întreabă ca să-ți spun ce nu înțelegi, poporul Meu de la sfârșit, ca să nu rămâi pentru sfârșit.

Am încă multe să-ți spun mai înainte ca să Mă arăt venind în fața ta, dar le poți tu purta de acum? Puține mai sunt de călătorit și de împlinit, dar cine, tată, te-a orbit? Cine ți-a făcut așa ceva? Eu am venit și M-am răstignit și am rămas pentru tine și ți-am dat cheia împărăției Mele; ți-am dat crucea, cu care am descuiat Eu raiul, căci pentru tine l-am descuiat, iar Eu am luat ca să port cheia morții și a iadului ca să nu te mai bage nimeni acolo. Dacă o dădeam la altcineva, te băga altul înapoi. Dacă ți-o dădeam ție, tu ești răutăcios, și îl bagi pe fratele tău în iad când te superi pe el. Ți-am dat cheia raiului ca să descui și să intri, căci Eu sunt ușa pomului vieții, și să biruiești, fiule, ca să mănânci cu Mine, poporul Meu, că tu nu știi cum vine această taină mare, care este în mâna Mea și pe care voiesc să ți-o întind și să te prinzi de mână cu Mine.

Trezește-te spre Mine, că Eu sunt ușa, și sunt împărățind cu sfinții și cu proorocii, care lucrează cu tine, popor de la sfârșit. Trezește-te, că tu trebuie să mergi cu Mine și s-o trezim pe cea iubită, s-o trezim pe România, că pentru asta te-am trecut prin această școală, ca să mergi cu Mine când te chem să mergi. Mergi cu Mine, măcar o milă mergi dacă nu vrei să mergi două, că te iau Eu apoi în spate pe drumul vestirii dimineții. Mergi, că iată, îți dau binecuvântare ca să mergi, că te chem la praznicul cerului pe pământ.

Iată, Eu strig peste România, strig să o trezesc, și tu să nu stai cu mâinile în buzunar, să nu mai stai așa. Nu vă învață însăși firea cât de urât este ca să stea omul cu mâinile în buzunar? Dar creștinului îi stă rău, și necuviincios îi stă, când stă de vorbă unul cu altul, când stă cu mâinile în buzunar creștinul. Creștinul cel plăcut de cer nu ar trebui să aibă buzunar pe haina lui, că dacă are, bagă mâna și stă cu mâinile în buzunar, și rău Mă umple de durere satana, că se bucură satana de creștinul care stă în această poziție necuviincioasă. Creștinul cel împlinit în statul său cu Dumnezeu, trebuie să-și aibă la gât sau la piept trăistuța sa, ca să nu poată sta cu mâinile. Creștinul trebuie să fie cu îmbrăcăminte cuviincioasă și acoperită de slavă cerească și nu pământească. Dacă i-aș spune cum ar fi să aibă haina sa, aș fi hulit de creștin. Dar vouă, celor ce credeți în întoarcerea Mea, vă spun: nu mai folosiți buzunarele, și acoperiți cu haină înfățișarea trupului vostru, cu haină de creștin și nu cu haină de păgân. Vine vremea să aveți înfățișare plăcută, de creștin. Faceți-vă cu mânuțele voastre hăinuțele și lăsați-le să cadă bine și plăcut pe voi, că e vremea să ieșiți din lume și cu această înfățișare. Deosebiți-vă, ca să cunoască lumea pe creștinul Meu și după veșmântul cel de afară.

Nu mai purta, creștine, haine moi și subțiri. Nu așa, fiule. Până când așa? Eu vreau să te deosebești în mijlocul celor cu viața păgână. Creștinii cei mai bătrâni ai neamului tău aveau îmbrăcăminte smerită, care acoperea necuvioșia trupului. O, nu am avut cum să-ți spun că nu-Mi place acoperământul trupului tău, creștine. Nu ai avut dragoste ca să fii și ca să pari smerit în mijlocul oamenilor. Ai fi avut mai multă putere în fața morții, dar nici tu nu ai iubit viața. O, ce fel de haină aș fi iubit Eu ca să o ai pe tine! Dar nu am putut pătrunde peste tine cu această lege sfântă și cuvioasă, și nu te-ai cunoscut nici așa din lume. Și dacă te-aș ruga acum să fii cuviincios la portul de creștin, ai zice că nu ai bani, așa ai zice, așa ai să zici. Dar nu așa, măi creștine, nu mai sta așa, nu mai sta cu mâinile în buzunar de-acum. Fă-ți o trăistuță mică și leagă-ți-o de gât sau prinde-ți-o de cămășuță în dreptul pieptului. O, când văd hăinuța ta așa de puțină, așa de mică, așa de strânsă, Mă doare, să știi că Mă doare, și nu vrei să ieși din lume.

Nu mai sta, creștine, cu mâinile în buzunar. Rupe buzunarul de pe haina ta și nu mai sta cu mâinile în buzunar, și hai la lucrul cărării Mele, hai să terminăm de pietruit cărarea venirii Mele cea văzută de tot ochiul! Hai să pregătim pe România, că acest pământ după ce va fi curat va sta în fața slavei Mele și va purta slava Mea și a ta dacă tu te scoli acum să iubești slava Mea în tine.

*

Grăiesc cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Meu din mijlocul României. Eu sunt Domnul duhului și al trupului tău, căci trupul tău este de la trupul Meu și până la plinirea vremii cerurilor, o, România Mea, țara alegerii Mele! Și de ce te-a ales Tatăl Meu pe tine? O, tu te-ai născut odată cu Mine pe lume. Ți-a făcut Tatăl Meu un trup, odată cu trupul Meu ți-a făcut ție trup, și a suflat apoi peste trupul tău duh de viață, căci a venit la tine cel întâi chemat al Meu și te-a încreștinat și te-a botezat întru numele Meu și de aceea te numești întâia chemată între neamuri. Dar neamul tău știe, oare, taina aceasta? Crede, oare, minunea aceasta cerească?

Erai frumos lucrată în mijlocul neamurilor pământului, căci pământul tău poartă o taină mare, pe care tu nu o știi, și taina aceea te-a învățat în taină să fii cuminte și să nu dorești nimic din ceea ce este al aproapelui tău, și numai tu ai împlinit porunca aceasta între neamurile pământului. Și te-ai păstrat mireasă Mie, căci Tatăl Meu M-a logodit cu tine la nașterea ta, și a sălășluit Dumnezeu în tine cu Duhul, pentru că tu nu ai iubit alți dumnezei, de la nașterea ta și până la capătul bisericii cea dintâi, care a viețuit cu trupul în mijlocul tău. Iar tu apoi, tu, din una curată și neîntinată, te-ai lăsat amăgită, și s-a ales din tine, apoi, la dreapta și la stânga, și oile Mele cele credincioase au rămas puține la dreapta Mea, iar celelalte, dând să Mă despartă în două, și-au rupt cămașa cea dintâi și au luat o cămașă nouă și o purtare nouă, și ai devenit din una, două, biserica Mea, căci în tine, Românie, a lucrat Tatăl Meu proorocia cea din urmă, și tu nu ai cunoscut aceasta. Iar când diavolul a fost slobozit ca să lucreze înaintea venirii Mele, după cum este scris, tu, biserica Mea, nu ai vegheat atunci, și a pătruns în tine păcătuire, și ți-ai întors fața ta de la părinți și de la Mine. Și iată, taină neînțeleasă, că dintr-o femeie desfrânată, dintr-o biserică desfrânată care a înșelat pe Iubitul ei, s-a născut antichrist, cel care te-a prins în păcat, și te-a pustiit mereu de atunci, și ți-a murdărit veșmântul trupului tău. Dar Mirele tău te răscumpără și face din mijlocul tău salvare ție, căci tu ai fost dintru început în dreaptă credință, și Domnul tău nu uită veșmântul tău cel dintâi.

Eu sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului; le am de atunci de când l-am legat pe cel rău ție, iar ție ți-am dat cheia împărăției Mele ca să stai în ea și să nu ieși din ea și să nu te duci să lucrezi la alt stăpân. Dar iată, duhul potrivnic a fost slobozit la vremea sa și a înconjurat cetatea ta, dar Eu vin iar și ca și atunci voi birui pentru tine, biserica Mea cea de la sfârșit. Dar străină ești tu de început, străin e omul de la sfârșit, străin este de început, căci cel de la sfârșit nu s-a jertfit cu trupul și nu a cunoscut pe cel ce ucide duhul său, pe cel ce a înconjurat cetatea duhului său. Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, și tu nu cunoști vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbițe (prima trâmbiță apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înființarea Partidului Comunist din România, n.r.) și am lucrat lucrarea Mea, și voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari și am sunat în toată vremea cea roșie, și a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Și va învia în tine biserica cea dintâi și se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează și unește sfârșitul cu începutul, și va fi Ierusalim ceresc pe pământ.

România Mea, trezește-ți păstorii și te adună întru Duhul Meu și paște pășune curată, ca și cei de la început, care cer răscumpărarea strigând: „Până când, Doamne?“. Scoală-ți bine păstorii, și ca să te păstorească și nu să împărățească peste tine și nu să ia cheile împărăției Mele și să le ascundă de la fața ta. Sun din trâmbiță peste tine. Eu sunt, și prin cuvânt sunt în mijlocul tău ca să te scol din moarte. Scoală-te, nu te pierde vremii acesteia, că e vremea să te scoli și să stai înaintea Mea. Eu sunt, și sunt în calea ta cu calea Mea, ca să te adun și să-ți iau crucea și să fac din ea steag de biruință pentru tine. Dar iată, păstorii tăi Mă gonesc ca pe un stricător și, ca și cei de atunci, zic că nu sunt Eu. Eu sunt, prin cuvânt sunt, și lucrez prin cuvânt ca să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească și curată și sfântă, dar păstorii tăi au ieșit la Mine cu săbii și cu ciomege, ca și atunci. Am bătut la ușa lor ca să le spun de Mine și de tine, dar ei împărățesc și se odihnesc și nu vor să iasă din ei ca să intre întru Mine.

Eu sunt, și am venit să ridic biserica cea ruinată și s-o clădesc pe temelia cea dintâi, și am ridicat un vestitor (arhiereul Irineu, n.r.) și l-am trimis cu vestea cea din urmă, dar ei l-au luat și l-au răstignit și i-au luat mersul și i-au dat hlamidă de ocară și l-au îmbrăcat, ca și pe ei, în haina lui antichrist și l-au forțat să tacă și să nu vestească peste tine ridicare și înviere în fața Celui ce vine, și au răstignit pe Duhul Sfânt sculându-și iscoadele ca să pună în temniță cuvântul lui Dumnezeu. O, dar cuvântul nu se poate lega! El iese din cuie și zidește biserica.

O, biserica Mea, cum nu ai cunoscut tu vremea cercetării tale! Căci Simeon a fost legat să nu moară până ce a văzut pe Fecioara purtând pe Fiul lui Dumnezeu. Iar tu prin același cuvânt ești legată ca să nu poți învia până ce vei vedea lucrarea cuvântului Meu în mijlocul cerului, până ce vei vedea pe Cuvântul cuvântând și rostind: „Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc și prin care vin apoi văzut de toți cei care Mă împung acum, căci iată, am venit pe neștire și nu ai fost pregătit, poporule de la sfârșit“. Și iată, vin și îți vestesc că vin, și tu ești tare la cerbice și nu iei de la Mine untdelemn ca să-ți ungi ochii și să cunoști venirea Mea.

Românie, Românie, trezește-ți păstorii, că vine Dumnezeu la tine! Și va veni un Leu și va lega toți lupii, și vei cunoaște pe cel ce este venit la tine, și îți vei spăla fața și vei sta înaintea Mea, căci Eu întru tine binevoiesc. Cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt este primit de cei ce au pe Duhul Sfânt, de cei purtați de Duhul Sfânt, dar păstorii bisericii Mele din România au primit pe Iuda, cel care vinde pe copiii cuvântului Meu. I-au deschis lui Iuda, dar cuvântului Meu nu i-au deschis ca să-L priceapă pe Duhul Sfânt și să creadă venirii Mele și ca și atunci Mă fac eretic și stricat și Mă scot din casa Tatălui Meu, așa cum Mi-au scos ca pe niște eretici, pe cei ce poartă cuvântul Meu întru venirea sa.

Iată Eu și pruncii Mei și ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ți se spargă casa, și a venit furul și te-a legat pe întuneric și ți-a prădat bogăția cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului și am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ți le dau înapoi și să clădești biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ți stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primești, Eu te iau de pe temelie și zidesc cu cei credincioși, și biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, și voi răscumpăra făptura Mea, și voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, și nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.

Iată, Eu fac un lucru nou, un lucru ceresc în mijlocul tău, un timp ceresc și un trup ceresc peste biserica Mea din tine, Românie blagoslovită de Tatăl Meu. Și voi fi împlinitor prin cuvânt, și sfârșitul se unește cu începutul, și pământul se unește cu cerul în lucru văzut. Eu bat la ușă, Eu stau la ușă și bat. De va deschide cineva glasului Meu, voi cina cu el prin cuvânt și Mă voi arăta lui, că Eu pe cei smeriți îi iubesc, iar pe cei semeți în duhul lor îi voi pleca, și se va auzi Scriptura care spune: «Unde este înțeleptul acestui veac?». Iată, cei mari nu-Mi deschid, dar pruncii aud glasul Meu și se bucură văzând ziua aceasta și vremea aceasta.

O, dacă Eu nu aș fi scurtat apăsarea acestor zile, nu ar mai sta nici un trup înaintea Mea, dar pentru cei cu duhul smerit, Eu ascund fața urgiilor care sunt peste lume ca să încerce pe toți câți locuiesc pe pământ. Iar tu, Românie, vei fi Mie domnie, și cel necurat va fi luat din tine. Scoală-te, ca să-Mi auzi glasul și ca să cinez cu tine, căci Tatăl Meu așează în tine nuntă cerească și biserică curată, și va da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

21-11-1993

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:25 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994

Anul 1994


   * 09-01-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic și arhidiacon Ștefan
   * 12-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan
   * 15-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 06-03-1994 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoșatei judecăți
   * 10-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 01-05-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului
   * 03-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena
   * 09-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 19-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-07-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 27-09-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 16-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 23-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 04-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 14-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic și arhidiacon Ștefan
09-01-1994


Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt binecuvintează cuvântul și sfatul cuvântului care se coboară acum din sânul Treimii cerești pentru ca să hrănească poporul cel cu nume sfânt. Amin.

Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt Cuvântul, și cobor la poporul cel cu nume sfânt, ca să-l hrănesc prin cuvânt. Cuvântul este pâinea care se coboară din cer și din care se hrănesc cei ce cred din poporul cel cu nume sfânt, iar cei ce nu cred pe Dumnezeu Cuvântul, Care Se coboară prin cuvânt, aceia se hrănesc prin auz, dar nu și prin credință, și aceia nu se hrănesc, și aceia nu cresc mari prin cuvânt. Aceia sunt piperniciți, și dacă au putere, n-au putere bună, și au putere dăunătoare pentru mântuire, și au putere de necredință cei ce nu cred.

Pace ție, popor cu nume sfânt! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, popor cu nume de Ierusalim, căci Ierusalim este nume sfânt, și acesta este numele pe care-l porți din darul lui Dumnezeu, popor cu nume sfânt, popor unit cu Ierusalimul cel de sus, care s-a coborât peste tine, după cum era scris în Scripturi pentru vremea aceasta, și despre care a scris Ioan cel iubit prin Scriptura care grăiește: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, iar glasul Celui de pe tron a grăit: iată, noi le fac pe toate». Amin.

O, popor cu nume sfânt, proorocit din vremea începutului împărăției cea nouă a lui Iisus Hristos! Am hotărât să cobor iar spre tine prin cuvânt și să-ți amintesc să nu fii numai cu numele popor al lui Dumnezeu, ci să fii cu viață sfântă și pregătită bine înaintea Celui ce vine. Dar nu să te pocăiești numai pentru o vreme, nu așa, și să stai mereu priveghind. Nu priveghea numai un timp, ci priveghează până la capăt și crede până la capăt și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze peste tine cum știe El, cum vede El că trebuie. Să nu fii numai cu numele popor al acestei lucrări dumnezeiești, și să fii cu ființa și cu viața și cu toate îndeletnicirile, și să fii cu credință și prin credință, că aceasta va fi prima fericire rostită peste fiii acestui popor: ferice celui ce a fost chemat și a crezut apoi în această lucrare a lui Iisus Hristos, Care a venit prin cuvânt ca să-Și gătească bine calea celei de a doua arătări în mijlocul oamenilor. Ferice vouă, celor ce credeți în această coborâre cerească pe pământ! Și iarăși zic: vai vouă, celor ce ați dat de acest izvor, de acest cuvânt de mântuire, și ați fost necredincioși și ispititori și ați părăsit această coborâre cerească!

Poporule iubit, scoală-te spre fericire și nu spre vaiet, că aceste două cuvinte vor conduce de-a dreapta și de-a stânga pe fiii acestei lucrări.

O, am încă multe să-ți spun, popor cu nume sfânt, dar le poți tu purta de-acum? Iată, cei ce cred pe Dumnezeu Cuvântul se bucură purtând tot ce aduce cuvântul de la Dumnezeu, iar cei ce nu cred, aceia nu pot purta cele cu care Eu vin de-acum. Aceia nu pot crede, fiindcă celor ce ispitesc pe Dumnezeu Cuvântul întru lucrarea Sa, acelora nu le este dată puterea să creadă. Eu așa am spus celui ce M-a rugat de vindecare zicându-Mi: «Doamne, dacă poți, fă-mi bine», iar Eu i-am răspuns: «Dacă poți crede, totul se poate împlini». Și am auzit credința lui și rugăciunea lui ca să-l ajut și ca să-i dau putere să creadă, căci a spus: «Cred, Doamne. Ajută-mi în necredință, ajută-mi să cred».

Apostolii Mei credeau, și se rugau să le măresc credința, dar nu stăteau nepăsători în credință. Se rugau spunându-Mi: «Adaugă, Doamne, credinței noastre, adaugă credință». Și tu, iubitul Meu popor, ai avut în mijlocul tău slava lui Dumnezeu, și tot n-ai știut cum să crezi în ea, căci lucrarea aceasta este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, dar cine n-a stat mic sub ea, acela n-a înțeles pe Dumnezeu întru lucrarea Sa, întru mărirea Sa, căci acela n-a folosit sfiala cea sfântă de care avea atâta nevoie acest popor chemat, ca prin sfiala cea sfântă să fi dobândit har înaintea lui Dumnezeu.

Iată ce veste îți dau, iubitul Meu popor, chematul Meu ucenic, primitul și miluitul Domnului. Îți dau veste pentru lucrarea smereniei și a pocăinței întru tine, tată. Îți dau de știre că tu n-ai avut sfială față de Mine și față de cuvântul Meu lăsat peste tine și față de măreția Mea în mijlocul tău. Și dacă n-ai avut, și dacă n-a fost să se defăimeze numele Meu și lucrarea Mea, iată, te-am ținut așa cum ai stat, așa cum ai vrut să stai și cum ai vrut tu să-L înțelegi pe Dumnezeu. Și s-a întâmplat cu fiul acestui popor așa cum a fost cu Saul, care era uns prin prooroc, dar care făcea ca el și nu ca Dumnezeu, că venea să întrebe pe Dumnezeu și după ce a plecat Samuel proorocul din mijlocul poporului Israel, dar Domnul nu S-a mai uitat spre Saul și nu i-a dat răspuns prin nimeni și prin nimic. Și când el a văzut așa, s-a dus să întrebe prin fir străin de Dumnezeu, străin de lucrarea care-l unsese pe el, și a rostit Samuel din mormânt moartea lui Saul pentru necredință și pentru mărire de sine și pentru împotrivire, măi copii.

O, n-ai fost smerit, popor iubit, și mereu M-ai ispitit, iar când nu-ți mai plăcea să Mă port cu dreptate cu tine, plecai, tată, și te duceai să întrebi pe la prooroci, ca să faci tu din ei prooroci mincinoși împotriva Mea și a lucrării Mele cu tine, popor miluit de cuvântul cel rupt din brațele Treimii cerești. Și te duceai din acest braț și nu stăteai cu Mine și cu cina cuvântului Meu în mijlocul tău. Și Eu am venit mereu și te-am învățat și te-am îndemnat și ți-am pus mereu mâna pe ochi ca să vezi, dar tu nu cunoșteai mâna Mea cerească și te supărai pe mâna Mea și pe alifia Mea, pentru că tu ziceai mereu că vezi bine, poporul Meu iubit, și nu te-ai lăsat lucrat de Mine, tată, și iată, acum vin în calea ta ca să te îndemn spre pocăință și ca să lucrez Eu pentru pocăința ta și nu pentru necredința ta, că va fi greu și dureros dacă vei rămâne să lucrez peste necredința ta, că Eu voi veni, și vei vedea că am fost Cel ce am lucrat ca să te izbăvesc. Adu-ți aminte de Petru, care a plâns cu amar când a ajuns să înțeleagă că Eu am fost Cel mărturisit de el Hristosul lui Dumnezeu și că n-am fost mincinos întru lucrarea Mea între ucenicii Mei de atunci. Și după aceea i-a părut rău pe veci lui Petru că n-a lucrat cu sfială față de Dumnezeu, Care venise să fie cu el. Că Eu când M-am plecat să-l spăl pe picioare, el s-a scuturat împotrivindu-se, deși Eu îi spusesem lui prin cuvânt: «Ceea ce fac Eu acum, tu nu înțelegi, dar vei înțelege». Și iar, din nou fără sfială, a zis apoi: «Doamne, spală-mi și capul». Și Eu, răbdător și smerit, i-am spus: «Cel ce s-a spălat este curat». Eu lucram ca să-i pregătesc și să-i împlinesc întru lucrarea Mea pe care aveau s-o ducă din loc în loc apoi, dar ei, ca niște neînțelegători și nesfioși, loveau în cuvântul Meu cel rostit peste ei și Îmi întorceau cuvântul cu alt cuvânt, că nici ei și nici tu, poporul Meu, nici tu, ucenicul Meu cel de acum, nu înțelegi că da e da și nu e nu, iar cel ce nu face așa, acela cade în judecată prin această împotrivire. Așa este scris: «Da al vostru să fie da și nu să fie nu, ca să nu cădeți în judecată».

Eram la cină și vorbeam cu ucenicii Mei, ca să-i pregătesc prin cuvântul rostit peste ei și prin împlinirea cuvântului rostit, că de aceea rosteam cuvinte, rosteam ca să se împlinească. Le-am dăruit cina ca să înțeleagă ei că în felul acesta voi rămâne cu ei în veac. Și pe când îi învățam, i-am spus lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu, i-am spus că satana vrea să-i cearnă vânturându-i ca pe grâu. I-am spus: «Petre, Eu M-am rugat ca să nu piară credința ta cea mărturisită și să te întorci după patima Mea ca să întărești pe ucenici cu această mărturisire». Eu am fost adevărat Hristosul Domnului, dar ei n-aveau atunci cum înțelege decât cu credința, așa cum a fost și cu Avraam. Așa i-am spus lui Petru: «M-am rugat ca să nu piară credința ta», dar el din nou și-a întărit cuvântul său spunând că el este gata să meargă la moarte cu Mine și că nu Mă va părăsi. Iată ce înseamnă cuvântul rostit, căci ei aveau ungere de la Mine și așa era și la ei, da al lor trebuia să fie da. S-a grăbit Petru, și dacă nu s-a ținut de cuvânt, a căzut în judecată, după cum este scris: «Da, da, și nu, nu, ca să nu cădeți în judecată». N-a stat Petru cu sfială de vorbă cu Mine, și atunci i-am vestit că până la cântatul cocoșilor se va lepăda de Mine. Nu era smerit acest ucenic, n-avea sfială, și se purta cu Mine ca și cu un om, dar Eu eram și Dumnezeu.

O, poporul Meu iubit, tot așa te-ai purtat și tu cu Mine prin această lucrare, și de aceea te-ai lepădat mereu de Mine până acum. Te-ai lepădat de Mine, tată, și n-ai stat până la capătul cinei cu Mine. Cine a plecat înainte de terminarea cinei? Stăteam cu ucenicii întru cina cea tainică și am frânt din pâine și le-am pus pe masă, și am pus și paharul, și am rostit lucrarea cinei, și Iuda a luat bucățica, și apoi a ieșit numaidecât, și a făcut rău dacă a plecat mai înainte de sfârșitul cinei. Iată ce înseamnă să nu stai până la sfârșit cu Dumnezeu și cu izvorul care ți-a spălat ochii ca să vezi. Așa se întâmplă cu cel ce pleacă de lângă Mine, acolo ajunge cel ce pleacă, fiindcă cel ce pleacă, acela M-a și vândut. Dar n-ai înțeles Scriptura aceasta, popor chemat de Mine la cina cuvântului Meu, că dacă înțelegeai, nu plecai și nu Mă vindeai, și erai acum ucenic întărit, și ai fi plecat cu Evanghelia Mea ca să deschizi ochii oamenilor mărturisind această lucrare cerească, această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, care ai mâncat din cer și nu de pe pământ, ca să ai nume sfânt și ca să fii sfânt, că nu poți să ajungi cu sfinții din cer dacă acum nu ești sfânt, dar cine înțelege această adâncime de cuvânt?

Am auzit cuvântul unui preot care a spus că sfinții nu sunt pe pământ, și sunt numai în cer. Dar prin ce au ajuns aceia sfinți ai cerului? Nimeni nu poate fi în ceata sfinților în cer dacă nu a fost sfânt pentru această plată de sfânt, căci în cer nu este ca pe pământ. Pe pământ e numai nedreptate și slavă deșartă și răsplată mincinoasă, dar în cer nu e ca pe pământ, iubitul Meu popor, și acest adevăr trebuie să-l înțelegi acum, tată, că dacă ai fi știut să înțelegi că în cer nu este ca pe pământ, poate că te-ai fi sfiit mai mult în fața lui Dumnezeu. Dar tu ai fost mai neaplecat decât Petru atunci, și mult mai lungă vreme am stat Eu biruit de tine așteptându-te să te îndupleci și ca să înțelegi cuvântul rostit de Dumnezeu și să stai cu sfială lângă Mine. O, Eu sunt prietenul tău, așa cum am spus, dar sunt din cer, tată, și Eu am spus că împărăția Mea nu este de pe pământ, și este din cer. O, de câte ori M-ai pus tu dregător peste pământul tău, de câte ori! Și tu știai că Eu nu sunt de pe pământ, dar în zadar știai, că tu n-ai fost cu sfială față de Dumnezeu, Care este din cer. Așa și Petru a făcut, tot ca tine a făcut, cu toate că Mă mărturisise pe numele Meu de Fiu al lui Dumnezeu. Așa și tu, fiule, și M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. Și dacă acum am făcut o iesle nouă și un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăț numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu. Te așteaptă cerul, tată, și tu nici acum nu știi ce înseamnă cer, dar iată, Eu vin acum prin cuvânt nou și îți spun că nu este cer lucrarea ta, că ție ți-a pierit credința cea bună, și nici nu te-ai rugat să-ți ajut în necredință, să-ți ajut ca să nu pățești ce a pățit Petru, căci câtă istețime a dat el să dovedească, pe atâta nevrednicie și nestatornicie a dovedit față de Dumnezeu.

Cerul nu este pământ, tată. Cerul este cer, și pământul este pământ, și este cerească unirea cerului cu pământul, nu este pământească. Dar cum să fac Eu cu tine ca să știi bine această taină cerească? Iată, pentru această înțelepciune îți trebuie ție aplecare și pocăință adevărată și amănunțită, și sfială sfântă îți trebuie în fața cerului, că s-a aplecat cerul până la tine, poporul Meu iubit, s-a aplecat ca să te învețe ce este cer, și ce este pământ, și ce este om ceresc și trup ceresc, că, fii atent, sunt și trupuri cerești, și trupuri pământești. O, de când trebuia să fii tu ceresc, popor cu nume din cer, popor cu nume sfânt, că asta este lucrarea la care trebuie să ajung Eu cu tine, Israele al făgăduinței. Am venit prin cuvânt în calea ta ca să te îndemn spre pocăință, și ca să lucrez apoi lecție cerească peste tine. Am venit să te nasc din nou, să te nasc din cer și să nu-ți mai întinezi apoi cămașa cea pentru vremea aceasta, căci trebuie, tată, să-ți dau pe tine cămașa slavei care vine din cer pe pământul României, poporul Meu cel sfânt din mijlocul acestui pământ binecuvântat și proorocit de Dumnezeu.

Iată, lucrez lecție cerească peste tine, dar tu trebuie să înveți, tată, să înveți ca să știi ce să faci să fii moștenitor al slavei care vine cu Mine. Un picuț, și vin pe nori la tine ca să vadă și lumea că sunt cu tine, poporul Meu cel mic, întru care am binevoit Eu pentru răscumpărarea făpturii. Tatăl Meu a binevoit întru Mine, iar Eu L-am ascultat întru toate pe Tatăl, dar tu, popor iubit, puțin de tot L-ai ascultat pe Cel ce a binevoit în mijlocul tău cu lucrare cerească.

O, popor cu nume sfânt, atâta răbdare am avut cu tine! Cu atâta răbdare te-am hrănit și te-am răbdat învățându-te, ca să știi lecția împărăției cerurilor, tată, și să încep cu tine împărăția cerurilor cea văzută, împărăția Mea întru duhul și trupul tău, popor cu nume sfânt și cu alegere cerească, fiindcă din nou amintesc: nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, copii ai poporului Meu, și v-am ales ca să vă deprind să aveți fire dumnezeiască, așa cum a fost firea trupului Meu. Eu de aceea am venit de la Tatăl și am luat trup, ca să arăt la oameni ce va să zică firea dumnezeiască în om. Am luat asupra Mea toată firea omenească pentru ca să pot risipi păcatele oamenilor osândindu-le în trupul Meu, și să le osândească și oamenii apoi în trupul lor, dar oamenii au rămas uniți tot cu păcatele, pentru că oamenii n-au luat de la Mine chipul firii dumnezeiești.

O, ce lecții de fire dumnezeiască am lăsat Eu la oameni, dar oamenii nu s-au folosit de această minune, căci Eu am fost minunea întrupată a lui Dumnezeu în om, și am devenit apoi calea oamenilor spre împărăția Tatălui Meu, Care M-a mărturisit pe Mine din cer ca Fiu al Său în vremea botezului Meu prin Ioan.

O, poporul Meu, învață de la Mine, măcar de acum învață, măcar de acum mănâncă pâine din cer, căci cuvântul acesta este pâine cerească, și nici nu știi tu ce înseamnă această taină de coborâre a cuvântului la tine. Dar Eu vreau să lucrezi cu Mine ca să știi tu taina cuvântului Meu, că iată ce-ți spun Eu, iar ceea ce spun, pe unii vă va bucura, iar pe mulți din voi îi va îndemna spre pocăință, și apoi spre înțelepciune. Și iată ce-ți spun, popor iubit: îți spun că Eu, cât am stat cu oamenii, am lăsat cuvintele Mele pe pământ, și am lucrat în două feluri și atunci, așa cum am lucrat și cu tine, poporule chemat la mila Mea cerească. Și cine M-a osândit atunci, aceia Mă osândesc și azi prin aceleași cuvinte de ispitire. M-au osândit atunci oamenii legii și ai cărții. Mă osândeau pentru că nu Mă cunoșteau, fiindcă Eu eram din cer și nu din pământ. Eram Omul Cel nou, Cel ceresc, Cel născut de la Duhul Sfânt, fără de sămânță, Cel născut din Fecioară, ca să fiu Om și să port fire dumnezeiască arătând omul cel nou, născut din Duhul Sfânt, ca să-l sui din nou la cer pe omul cel făcut din pământ, precum este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi cu suflet viu, iar cel de al doilea, cu duh dătător de viață».

Am venit de la Tatăl și M-am făcut Om de la Duhul Sfânt, și când un om a venit și Mi-a spus «Învățătorule bun», Eu am coborât până la starea lui de om și i-am zis: «Să nu-Mi zici bun, că Unul Dumnezeu este bun». O, dacă ar fi făcut așa oamenii, dacă măcar tu, poporul Meu, te-ai fi purtat ca și Mine mai înainte de arătarea Mea cu care vin curând, dacă ai fi voit tu să porți această fire a Mea, Eu te aveam și acum, și te aveam mare, și aș fi lăsat putere peste tine, dar n-ai avut loc în tine pentru puterea Mea. Ai văzut în ce stătea puterea Mea? În smerenia Mea față de Tatăl, Cel ce Se numește Dumnezeu. Dar tu, popor iubit, nu te-ai smerit în fața acestei lucrări care a venit cu Mine de la Tatăl. Dacă te-ai fi smerit ca și Mine, ai fi văzut pe Domnul în această lucrare și nu te-ai fi despărțit niciodată de El, că de tine a fost mai ușor decât atunci, pe vremea apostolilor Mei. Tu n-ai suferit ce au suferit mucenicii Mei de la cei ce încercau credința lor în Domnul, că ucenicul Meu cel de atunci Mă alegea pe Mine până la moarte, și dacă era omorât de necredincioși, era minune mare, că din unul se ridicau zece, și o mie, și milioane de fii ai împărăției Mele cea nevăzută de ochii cei ce nu văd. Dar tu, tată, numai un pic ai fost luat la întrebări despre Mine, și te-ai și clătinat, și te-ai și speriat, și te-ai și ascuns, că Eu știam că ești laș și fricos și fără dragostea cea întreagă, și te îndemnam să te ascunzi cu lucrarea Mea. Dacă aș fi văzut că ai putere de credință și de minuni prin credință, nu te-aș mai fi îndemnat să te ascunzi, și te-aș fi trimis din vreme la dregători și la împărați și la cei morți. Dar tu ai fost fără curaj, și Eu te-am miluit, că dacă aș fi vestit la vreunul din voi patimă așa cum am vestit pe Petru, n-aș mai fi avut acum popor. Dacă te-aș fi lăsat în suferință, poporul Meu, ai fi spus că nu sunt cu adevărat cu tine prin această lucrare și M-ai fi tăgăduit. Dar te-am ținut Eu ca să stai, tată. Și pentru că Eu te-am ținut și te-am numit poporul Meu, tu ai zis în cugetul tău că ești bun, și ai zis și altfel că ești bun, că dacă Eu încercam să te curăț de nedreptate și de fire, tu nu Mă primeai, și te supărai, pentru că tu credeai că ești bun și nu voiai să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis că sunt bun, iar Eu în tot timpul lucrării Mele peste acest popor n-am putut să țin pe nimeni cu Mine decât mângâindu-l și numindu-l bun, și fiul Meu numindu-l, fiul Meu bun. O, cu câți a trebuit să Mă port așa! Aproape cu toți, tată, că altfel nu aveam acum popor din lume luat. Din lume l-am luat pe fiul acestui popor și i-am zis fiu bun, dar n-am auzit de la fiul acestui popor să spună și el ca Mine ca să se asemene cu Mine, să spună și el: „Doamne, numai Tu ești bun, căci Unul este bun, și Acela este Dumnezeu“. N-ai avut fire dumnezeiască așa cum M-am arătat Eu pentru ca să înveți de la Mine, dar nici de la părinții tăi cei de după Mine n-ai luat pildă, creștine, că ei prin umilință și smerenie și prin frângerea voii și a firii au ajuns în ceata drepților cei buni, care au luat fire dumnezeiască între oameni.

Eu dacă nu te-aș fi mângâiat și dacă nu te-aș fi lăudat, nu stăteai cu Mine, poporule iubit de Dumnezeu, că iată, te-am pus la probă ca să-ți încerc inima ta cea ascunsă înăuntrul tău, și ca să-ți arăt cum ai stat tu cu Mine până acum, și ca să-ți spun cum trebuie să stai lângă Mine. Te-am pus la probă folosind acum cuvântul Meu precum în cer, nu precum pe pământ. Am făcut o grădină nouă și curată, și lucrez cu glasul cuvântului Meu în ea, și iau din această grădină apoi, și îți arăt și ție cuvântul glasului Meu, al Evangheliei cea nouă, care vine la tine cu dreptatea cea dumnezeiască. Și dacă am ieșit cu fiii acestei grădini trimițându-i în numele Meu cu cuvântul Meu în calea ta și dacă nici așa n-ai cunoscut că Eu sunt Cel ce am bătut la poarta cetăților poporului Meu, am început apoi să lucrez peste locul grădinii cuvântului Meu și am împrejmuit cu legea sfințeniei ieslea aceasta și am mers înainte cu mărturisirea lucrării Mele în mijlocul tău, poporul Meu iubit, și am început să strig peste mulțimile care n-au cunoscut glasul Meu așa cum l-ai cunoscut tu și să spun mulțimilor despre un popor care a stat la masa cuvântului Meu și să le dau și mulțimilor cuvântul Meu. Dar cuvântul Meu lucrează acum după dreptatea Mea și nu după dreptatea ta, poporul Meu. Și iată, așa te-am pus Eu la încercare, tată, ca să văd dacă te apleci măcar acum să Mă primești să lucrez peste tine întru dreptate, tată.

Am lucrat multă vreme în două feluri peste tine, poporul Meu. Am lucrat peste inimi ispititoare, și puțin ogor am avut din inimi neprihănite. Așa am lucrat și când am venit în trup, că veneau ispititori ca să Mă prindă în cuvânt, și Eu le răspundeam acelora, dar ucenicilor Mei cei curați cu inima le răspundeam deosebit și cerește, tată.

Ia adu-ți tu aminte, ucenicule de acum, de convorbirea Mea cu cel ce M-a ispitit întrebându-Mă: «Doamne, se cuvine să-și lase omul femeia?». Vedeți voi ce a avut el să Mă întrebe? Eu i-am răspuns după cum a fost întrebarea, căci a fost întrebare de la trup și de la fire dacă a întrebat așa ceva. I-am răspuns întrebând legea, că el avea de gând să Mă prindă ca pe un călcător de lege, și i-am zis: «Ce v-a spus Moise?». Și a continuat și el și Eu amintindu-i de orânduiala lui Dumnezeu cea dintru începutul cel curat. El Mi-a zis că «Moise a dat voie de despărțire cu carte de despărțire», iar Eu i-am răspuns arătând învârtoșarea celor pentru care s-a scris această lege, că legea nu este scrisă pentru cei ce lucrează drept, ci pentru cei ce lucrează nelegiuire, căci pentru cei nelegiuiți este lege aparte, adică lege mai îngăduitoare cu nelegiuirea, ca să nu piară omul până la capăt, tată. I-am răspuns celui ispititor, celui trupesc, celui învârtoșat și i-am spus că n-a fost așa de la început, și i-am spus că în vremea învârtoșării inimii omului a venit legea. I-am spus că de la început a fost bărbat și femeie, și vor fi amândoi un trup, precum a fost de la început. Întâi a fost un singur trup, și după aceea s-a făcut încă unul, ca din unul să fie bărbat și femeie întru unirea cea de la început. Și ce ziceți voi că a înțeles cel ispititor? Vă spun Eu ce a înțeles, că a înțeles trupește și nu cerește, fiindcă înțelepciunea care vine de la trup, aceea este lege peste trup, și legea osândește duhul și îl trage la trup și la înțelepciune de trup, și nu M-a putut prinde în cuvânt cel ispititor, că el nici n-a înțeles vorbirea Mea cea dintru început. Dar peste ucenicii Mei, care erau de față, a lucrat înțelepciunea cea dintru început, și ei au înțeles vorbirea Mea în celălalt fel, în felul cel bun dintre cele două feluri de vorbiri peste două feluri de inimi. Ei au înțeles cum a fost lucrarea și așezarea întru început și că Cel ce i-a făcut pe cei doi la început i-a făcut bărbat și femeie, și nu sunt doi, ci sunt unul, uniți întru Domnul, și ceea ce a unit Domnul să nu despartă omul.

Ucenicii au înțeles taina cea dintru început și au spus: «Doamne, dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este omului de folos să se însoare». Iar Eu le-am spus lor că nu toți pricep această taină, ci numai cei cărora le este dat de la Dumnezeu să priceapă, și le-am deslușit lor lucrarea curățeniei de fire și de trup și le-am adăugat că unii încă din pântecele mamei lor iau fire duhovnicească și se nasc cu ea și viețuiesc cu ea în mijlocul oamenilor, și sunt aceștia, așa cum spune cuvântul, fameni încă din naștere. Dar fiți atenți, copiii Mei, că în această grupă de fameni puțini de tot sunt născuți așa pentru ca să fie lucrători ai împărăției cerurilor, așa cum a fost Pavel apostolul și multe alte scule dumnezeiești. Fiți atenți, că în această grupă de fameni este altceva, este lucru care vine de la păcate trupești, tată. În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuți așa din pântecele mamei lor, și sunt alți fameni făcuți de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfințenie de fire și de trup s-au făcut pe ei înșiși fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăției cerurilor. Aceștia din urmă sunt adevărații monahi, după vorba care se tâlcuiește în biserica de azi, cu viață de famen. Acest fel de oameni, și dintre bărbați și dintre femei, sunt și vor fi mulți laolaltă, și sunt mulți laolaltă bărbați și femei, așa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viață de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se pitește și pleacă din calea ispitei trupești, și acela nu s-a făcut mai întâi famen, și este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuși famen pentru ca să fie locaș al împărăției cerești cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea și viața în care trebuie să te așez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cerești, ca la început când era bărbat și femeie dintr-unul. Eu aș voi să poți purta de acum taina aceasta pe care am să ți-o spun de mult, pe care ți-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înțelesul ei cel tainic și adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine își are firul ei întru început când omul era în Eden și când din bărbat a luat Domnul pe femeie, și a făcut Domnul bărbat și femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat și femeie numindu-se acest trup.

De aceea am zis Eu că te-am pus la încercare ca să-ți arăt credința și înțelepciunea cu care ai stat în această lucrare vreme de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, căci numele tău este numele Meu pe care-l porți tu mâncând de la masa Mea de cuvânt dumnezeiesc. De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la nașterea Mea și a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum.

Aș veni la tine, popor iubit, ca să-ți spun de acum taina despre România, dar tu nu o poți purta nici acum, și iată, Eu mai aștept un pic. Tu n-ai putut purta nici taina Mea despre tine, tată, pentru că tu nu M-ai ascultat ca să vorbesc Eu cu tine ca în cer și ca să înțelegi ce înseamnă cer, să înțelegi de-acum. Tu n-ai putut să Mă asculți ca să te fi făcut famen pentru ca să fii locaș al împărăției Mele întru tine, să te fi făcut famen tu și toată casa ta și să încep cu tine să repar stricăciunea care s-a iscat din pricina necredinței și a neascultării omului cel de la început.

Omul cel de la început n-a crezut că va muri dacă va lua din cele oprite de Mine, și i s-a socotit necredință dacă a luat, și de la necredință a murit omul prin păcatul neascultării. Dacă tu credeai, creștine, tot ce ți-am spus Eu din cer, era acum cer pe pământul acestei lucrări, așa cum a fost la început când nu era moartea venită peste om, și aș fi lucrat pentru tine cer nou și pământ nou și om nou, îmbrăcat întru nestricăciune, și aș fi dat mâna prin mâna ta la mulți. Dar din lipsa ta de smerenie, tu n-ai dobândit har, creștine, și te-ai împotrivit ca și Petru când lucram Eu peste apostolii Mei taina cuvântului despre împărăția cerurilor, care este făcută și întocmită din clipa când Eu M-am întrupat născându-Mă Om din Fecioară. Nici ție, popor iubit, nu ți-a spus mai mult această taină a Mea despre nașterea Mea din Fecioară, venit de la Tatăl și de la Duhul Sfânt în Fecioară, ca să Mă nasc și din trup și să iau asupra Mea firea omului, și să repare Dumnezeu ce a stricat omul. Iată, întru început a lucrat Tatăl Meu, și spre sfârșitul vremilor iarăși a lucrat făcându-l iar pe om din cer, și iarăși lucrează, voind să-l învieze pe tot omul prin lucrarea Duhului Sfânt întru Tatăl și Fiul, prin Care toate s-au lucrat.

O, poporul Meu, măcar să fi voit și tu să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis „bun“, să fi zis și tu la fel, că nu ești bun și că Unul singur este bun, că dacă tu ai fi zis așa, ai fi căpătat har, tată, și ți s-ar fi înmulțit harul Meu peste tine, și ți-ar fi fost de-ajuns și nu ți-ar mai fi trebuit nimic, că Eu Mă desăvârșeam întru tine prin harul Meu așa cum în neputința lui Pavel Eu M-am desăvârșit prin harul Meu. Iată, Pavel, apostolul Meu, câtă vreme a zis că e bun, el a făcut numai rău lui Dumnezeu când S-a arătat Domnul la oameni prin Fiul Său Cel întrupat.

Am venit întrupat, și am crescut, și am lucrat trei ani și jumătate descoperit, și vindecam orbi și ologi ca să se ducă vestea despre împărăția cu care venisem de la Tatăl, iar Saul cel râvnitor al legii căuta să afle pe cei vindecați și îi afla și îi omora ca să stârpească lucrarea de vestire a venirii lui Mesia, că după ce l-am vindecat pe orbul cel din naștere, după câteva zile a plecat Saul după el și l-a omorât. Și zicea Saul că era bun pentru Dumnezeu și râvnitor pentru lege, și Eu am ieșit în calea lui și i-am oprit nebunia și l-am mustrat cu orbire și l-am lăsat cu semn, și l-am trimis apoi să Mă vestească pe Mine mărturisind întâlnirea Mea cu el spre Damasc când Eu l-am orbit și nu i-am mai dat înapoi vederea decât prea puțin, că Eu n-am tras înapoi semnul Meu de pe el chiar dacă el M-a rugat cu rugă întreită să-Mi trag semnul de pe el, căci îngerul satanei îl chinuia cu rușinea în fața iudeilor, în fața celor de un neam cu el. Iată, tată, Eu nu M-am putut desăvârși cu harul Meu în Saul până ce nu l-am umilit, până ce nu l-am smerit forțându-l să slujească neamurilor cu numele Meu și al împărăției Mele, supunându-l sub înțelepciunea cea din cer și nu de pe pământ. Și s-a pocăit Pavel, împins de Dumnezeu, și s-a lăsat apoi sub harul lui Dumnezeu mărturisindu-și tuturor faptele lui potrivnice lui Hristos și tragerea lui de partea lui Hristos, la lucrul lui Hristos, Cel pe Care-L prigonise cu atâta râvnă.

Iubitul Meu popor, Eu am avut răbdare mare, tată, și încă mai am și acum. Mai am câteva clipe de răbdare pentru ca să-ți dau ție har, că scris este: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l. Chiar dacă de șaptezeci de ori câte șapte îți greșește și se întoarce cerând iertare și pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce, tată. Dar și dacă se întoarce, caută și îl îndreaptă pe acela cu duhul blândeții, dar ia seama peste tine însuți, să nu te lași ispitit de slăbiciunea lui; ia seama să nu cazi și tu în ispită; ia seama la dreptatea Domnului și nu altfel. Folosește-te de Dumnezeu, și să-ți fie da, da, și nu, nu, ca să nu cazi în judecată, copile al poporului Meu. De aceea ți-am spus în cuvântul acesta că Eu am lucrat în două feluri peste poporul Meu. Am răspuns într-un fel peste cel ce venea trupește la Mine și Mă ispitea, așa cum a venit cel ce M-a întrebat dacă e bine să-și lase omul femeia, și Eu i-am răspuns după cum a fost ispitirea lui, dar în alt fel le-am răspuns Eu ucenicilor Mei, care înțeleseseră taina lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu în om.

Așa am pățit Eu și în mijlocul tău, popor cu nume sfânt, și cât aș fi voit să ai tu pe Duhul Sfânt ca să fii cu Duhul Sfânt în duhul tău și să te întorci la viață din cer! Câtă răbdare am avut Eu cu tine și cât de frumos te-am povățuit ca să ajungi să înțelegi și să te lași cu împărăția Mea în trupul și în duhul tău! Dar să știi, tată, că voi ieși în calea ta văzut, voi ieși, ca să crezi în Mine așa cum a crezut Pavel, și să las apoi har peste tine, și să te folosesc pentru pregătirea cărării întoarcerii Mele, căci orice lucrare, orice sărbătoare trebuie pregătită ca să vină. Când se apropie ziua nunții, trebuie pregătită această sărbătoare, tată. Și cu cine s-o pregătesc? Cu cei la care n-am fost cu cuvântul Meu de pregătire? O, Eu pe tine te-am pregătit, poporul Meu, și ți-am dat nume nou și sfânt, și vreau să-ți dau har, creștine. Scoală-te și umblă, tată, și umblă repede, ca să răscumperi vremea și lucrul cel rămas în urmă, că iată, se așează mesele și bucatele și nunta, și Eu vin să stau în fața ta și să te sărbătoresc, și să Mă sărbătorești, și unul altuia să ne dăm cinste pentru lucrarea cerului. Eu să iau de la Tatăl cinstea pentru că am lucrat cu voi, iar voi să luați de la Mine cinstea pentru că ați lucrat cu Mine, copii ai poporului Meu. Iată, vine clipa să dau rodul Meu Tatălui, dar caută, creștine, să fii în mâna Mea, ca să te cunoască Tatăl Meu în lucrul Meu.

Ia de la Mine fire dumnezeiască, poporul Meu, și să nu mai fie dezbinare în trupul tău, tată, și să fii trup tare și întreg în mădulare, și după numărul mădularelor. Nu cumva să fie lipsă în trup. Să se scoale unul din poporul Meu și să rostească numărul mădularelor trupului lui Hristos în poporul lui Hristos, în biserica lui Hristos.

Lasă-te născut de sus, creștine tată, ia fire dumnezeiască între oameni, ia lucrarea Mea, ia puterea Mea, și arată-te oamenilor cu Mine. Dacă ești bolnav și nu poți, iată, Eu te vindec de tot ce este rău ție, și nu mai spun: «Du-te, și să nu spui nimănui», și îți spun: du-te și să spui tuturor despre lucrarea lui Iisus Hristos care este cu tine. Scoală-te și Mă vestește pe Mine, că pe tine te vestești, pe tine lângă Mine, ca să vin lângă tine și să Mă arăt că sunt lângă tine, și să te vadă lumea cu Mine, creștine al împărăției lui Dumnezeu.

Lucrarea voastră să se asemene, și să nu-Mi faceți răni. Sunt ca și pus în lanțuri, tată. Necredința oamenilor, ba și necredința poporului Meu, e lanț pentru Mine în vestirea cuvântului Meu. Vestiți lucrarea cuvântului Meu și adevărul ei, și să vă asemănați unul cu altul la lucrul Evangheliei Mele. Puțini din voi au îndrăzneală pentru vestirea lucrării Mele, și iată, nu sunteți la fel în lucru, ca să aibă rod lucrul, ca să se grăbească ziua venirii Domnului în chip văzut. Aduceți-vă aminte de Pavel când spunea despre vestitorii lui Hristos, că unii vesteau pe Domnul din pizmă, din ceartă, iar alții, cu voie bună. Unii erau apărători ca să apere pe Pavel, pe care-l iubeau pentru Evanghelia Mea, iar alții, cu gânduri necurate, vesteau pe Hristos din invidie, spre dezbinare și spre gelozie și spre suferința lui Pavel. Dar la voi să nu fie așa, să nu fie fățărnicie în vestirea cea mare a cuvântului Meu peste lume, și să fie adevăr și credință, și să fie dragoste și umilință, și să nu fie dezbinare în trup.

Primiți cuvântul Meu și luați-l în voi și mâncați-l, și fiți atenți întru venirea Mea, fiți atenți că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeți în cuvintele Mele și nu le desființați, că voi veni în curând și vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, și cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, și tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? Dacă M-aș supăra pe tine și te-aș mustra pentru că Mă înjosești, tu n-ai putea purta arătarea Mea cu mustrare. Ce-ți folosește răzvrătirea, copile al poporului Meu? Acesta este duhul măririi de sine care robește pe om, măi creștine. Acesta este duh de lucifer, tată. Ești tu așa de mare ca să judeci? De ce nu stai un pic să aștepți și să ai răbdare pentru adevărul Meu în tine?

Copii ai poporului Meu, nu lucrați în această lucrare cu duh de pizmă și de ceartă. Nu este de la Dumnezeu acest fel de duh. Este de la duhul rău, tată, este de la duhul omului, de la duhul măririi de sine și al îngâmfării care stăpânește pe omul cel fără dragoste, căci dragostea nu este așa. Ea are altă față, altă lucrare. Ea când lucrează în creștinul Meu, ea nu pizmuiește, ea nu ceartă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se mânie, nu iubește minciuna, nu folosește necuviința. Ea când lucrează este binevoitoare. Ea pe toate le crede și le rabdă și le suferă cu dragoste, și numai ea este darul care nu cade, și dacă ea cade, aceea nu s-a numit dragoste, căci dragostea nu cade, tată. Nedragostea cade, dar nu dragostea.

Poporul Meu, iată ce naștere nouă voiesc să-ți dau. Nu te învârtoșa astăzi. Iată astăzi glasul Meu peste tine. Astăzi cinez cu tine, și vreau prin cuvânt să-ți dau naștere de sus și să nu mai mori, tată. Nimeni nu-ți poate da viață, căci numai Eu sunt viață și adevăr întru viață. Numai Eu îți pot da ce trebuie să primești.

În biserica lui Iisus Hristos să fie trup întreg, să fie toate mădularele, și să fie bine încheiate în trup, și să fie neadormită biserica lui Iisus Hristos cea din vremea întoarcerii Domnului, iar numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu peste biserică. Să nu se păcătuiască în biserică, fiindcă biserica este cerească și nu este pământească. Numai biserica este cerească pe pământ, și ce este afară de aceasta este pământesc. Biserica este din cer. Să nu se păcătuiască în biserică, și să fie ceresc trupul bisericii întru toate mădularele sale, și se va alipi începutul cu sfârșitul dacă biserica de la sfârșit se va uni cu începutul lui Dumnezeu.

Eu sunt Alfa și Omega, și sunt cu începutul peste voi, copii ai poporului Meu, ca să vă așez întru cerul Meu cel dintru început. Am venit prin cuvânt să vă dau naștere ca întru început, naștere de viață, iar voi să vă așezați în dragoste, tată, căci dragostea nu cade niciodată, nu moare niciodată, și moarte nu va mai fi dacă va fi ascultare cu dragoste.

Eu sunt Omul Cel nou, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum M-am arătat, cu Duh dătător de viață, și voiesc să vă arăt lângă Mine, copii ai poporului Meu. Lumea nu crede, tată, ce fac Eu cu voi, ce vorbesc Eu la voi. Lumea n-are dragoste și nu crede, căci toate ale dragostei, de la Domnul vin, și sunt cerești, și nu sunt pământești.

Sunt în mijlocul vostru prin cuvânt, și Mă scol cu duh de mulțumire și Îi mulțumesc Tatălui Meu pentru vestirea lucrării cuvântului Meu și a glasului Meu peste oameni, peste mulțimi, căci vreme de patruzeci de ani a fost această așteptare, și zic: Tată, prin fiii Noștri am făcut ce Mi-ai poruncit. Amin.

Mergem înainte până la ziua de odihnă și vom lucra cuvântând vestea împărăției lui Dumnezeu care vine peste cei credincioși și peste cei necredincioși. Și după ce vom termina, ne vom odihni de osteneli, căci mare și cerească este această lucrare.

S-a ridicat Sfânta Treime să împartă din această hrană cerească mulțimilor, și de aceea trebuie adusă mulțumire lui Dumnezeu. Eu când lucram o lucrare Mă așezam în fața Tatălui Meu și Îi aduceam mulțumire și înainte de lucrarea pe care o aveam de împlinit, și după aceea.

Poporul Meu, s-a împlinit cuvântul pe care ți l-am vestit demult, că voi vesti prin tine această lucrare peste mulțimi, și mulțimile vor înseta și vor veni să vadă pe poporul cuvântului lui Dumnezeu. Și iată, vin spre tine, popor hrănit din cer ca să fii din cer, și îți spun să fii din cer, tată, nu din lumea aceasta. Să te naști de sus, să te naști din nou dacă nu mai ești acum, că altceva înseamnă să fii, altceva, tată. Am multe să-ți iert, copile al cuvântului Meu, am multe să-ți iert, dar crezi tu ce-ți spun? că naștere de sus înseamnă viață fără de moarte, și tu nu știi cum vine taina aceasta, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele, și trăiesc în Duhul, și umblă în Duhul, adică în Domnul, și nu iubesc slava deșartă care vine de la om».

O, poporul Meu, am stat înaintea ta ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt, și n-ai știut să înțelegi cum vine această taină, această lucrare de credință, ca să te naști din credință ca Avraam, tată. Eu ți-am spus demult că în împărăția cu care sunt venit nu va rămâne nimic în afară de Avraam, și tu n-ai știut cum adică Avraam. Să te învețe din nou învățătorii tăi, ca să știi și tu cum adică Avraam, căci atâta va rămâne: Avraam, fiule.

Iubitul Meu popor, Eu am venit să-ți dau un mare dar, tată, și voiesc să-l las peste tine chiar acum. Darul lucrării pocăinței, acesta este darul cu care vin la tine azi, și primește-l, să nu te împotrivești, primește acest dar care te trage la cer, căci David, unsul Meu, lucra dar peste dar întru darul acesta. Dacă te uiți în inima lui David, unsul Meu, dacă te uiți bine, dacă știi să te uiți bine, vei vedea bine că David a plâns mereu către Mine socotindu-se păcătos, și rugăciunea lui ajungea până la Domnul, și avea har, și avea David pocăință neîncetată, căci pocăința neîncetată este har nestăvilit, dar ea vine de la frica de Domnul și de la credința cea adevărată, și ea deschide ușa milei Domnului. David, când a fost disprețuit de unul din supușii săi, el a spus să nu fie pedepsit acela, și a spus că Domnul a poruncit aceluia să defaime pe David spre pocăință.

E târziu, poporul Meu, și tu nu știi să lucrezi lucrarea mântuirii, lucrarea pocăinței neîncetate în fața lui Dumnezeu. E târziu, tată, și inima ta e rece încă, și nu simte după Domnul inima ta. Să te scoli, tată. Deșteaptă-ți inima la frica de Domnul, că acest dar este ca o săgeată spre ținta mântuirii, spre virtutea pocăinței și spre nașterea de sus.

Te-am ospătat din masa Mea cerească și te-am hrănit cu lingurița, tată. Ca pe un prunc te-am hrănit, popor iubit. Cuvântul Meu a fost hrana cu care te-am hrănit; pâine cerească pentru sațiul duhului tău. Am multe să-ți iert, și tu nu ești atent ca să lucrezi spre har, ca să capeți har prin pocăință, creștine, că tu nu te-ai rupt de la răutate ca să lucrezi dreptate, nu te-ai rupt din brațele stricăciunii ca să fii al lui Hristos și n-ai cerut ce a cerut David când zicea: «Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, că s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale, Doamne», și nu înceta David lucrarea pocăinței, și zicea David: «Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este, și vezi smerenia mea și așteptarea mea, și îmi iartă toate păcatele mele».

Am multe să-ți iert, poporul Meu, că în păcate te-ai născut, căci unirea femeii cu bărbatul, unirea cea după trup este păcatul, și nu s-a înțeles ce a fost păcatul. În păcat se zămislește omul, din păcate se naște omul, și se mai și mândrește omul, și nu face ce a făcut David, care-și rupea inima la gândul păcatelor sale, căci după călcarea poruncii s-a născut în Adam firea, firea cea trupească, cea păcătoasă, măi copii. Nu Domnul a lăsat așa, ci omul a născut această fire, prin păcatul neascultării, tată. De atunci veghez mereu peste om, ca să fac prilej de reparare din stricăciune, că Mi-e milă să las stricată lucrarea Mea în om.

Eu sunt Omul Cel nou, Omul Cel dintâi, născut din Tatăl mai înainte de veci, și am făcut omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și când am făcut încă un trup dintr-unul, am lucrat ca în cer, și așa am făcut Noi două trupuri dintr-unul. Noi n-am lucrat cum lucrează lucrarea omului și a firii trupului omului. Și, apoi, Eu sunt Omul Cel născut din om, adică din Fecioara cea care M-a născut de la Duhul Sfânt, și așa este lucrarea lui Dumnezeu, și nu este ca lucrarea omului, și, iarăși, lucrarea omului nu este ca lucrarea lui Dumnezeu, și de aceea omului îi trebuie lucrare de pocăință în toată vremea trupului său cel stricăcios, până ce acest trup se va îmbrăca cu lucrarea nestricăciunii prin repararea care va veni de la Dumnezeu. Dar Eu vă spun că a și venit Domnul cu lucrarea de reparare a stricăciunii care vine de la omul cel firesc.

Măi copii, cum a făcut Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cum l-a făcut pe om? Iată întrebare din cer. Cum M-am născut Eu dintr-o Fecioară apoi? Dintr-o Fecioară M-am făcut Om, luând toată firea omului, ca să arăt omului că omul poate avea fire dumnezeiască în trup. M-am născut om ca și tine, omule, ca să-ți fiu ție Mântuitor omorând și osândind în trup păcatul, ca să nu mai fie păcat în trup, ca să nu fie omul osândit până în veci. Dar lucrarea Mea se potrivește cu lucrarea ta? Repararea Mea se potrivește cu repararea ta? Nu se potrivește, și îți trebuie pocăință în toată vremea trupului tău. Din Adam a luat Domnul pe femeie, și acest trup s-a numit apoi bărbat și femeie. Din Fecioară a luat Domnul pe om, ca să fie Domnul cu oamenii, ca să coboare Domnul până la om și ca să-l ridice iar la ceruri pe om, și i-am dat iarăși omului naștere de sus. Și prin ce i-am dat? Prin credința în Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din om a reparat lucrarea de pieire a omului, a trupului omului, prin credința omului în Cel coborât din cer în om.

O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să știi pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte și spune ce scrie în ea? Așa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. Uită-te, ca să vezi, tată, ce loc ai tu în carte. Uită-te ca să vezi și ca să știi și ca să crezi prin știință cerească, poporule creștin, că după ce Domnul rostește numele lui Israel cel din seminții, rostește apoi numele tău, popor de la sfârșit, luat din necazul cel mare, din neamurile pământului luat, căci Eu te-am făgăduit lui Dumnezeu încă din vremea lui Avraam și Isaac și Iacov. Eu am rostit mare binecuvântare pentru tine la capătul lucrării acestor părinți ai tăi, Israele al făgăduinței, și te-am făgăduit cerului încă de pe atunci, popor mititel prin care voi ridica mulțimea aceea mare care va răsări din necazul cel mare și va sta în fața acestui tron. Vine vremea alipirii lui Israel cel după seminție, dar vine vremea făgăduinței și a fiilor ei, tată. Va veni Israel cel după trup și se va uita să-l vadă pe cel după făgăduință Israel, și toată făptura va sta în fața acestui tron ceresc în care-Și are așezare Dumnezeu Cuvântul. Întreabă-Mă pe Mine ca să-ți arăt locul pe care-l ai în carte, tată. Întreabă-Mă, că tu nu știi, și îți spun să Mă întrebi pe Mine, popor făgăduit biruinței Fiului lui Dumnezeu. Întreabă-Mă, și Eu îți voi răspunde. Amin.

O, iubitul Meu Israel, tu ești ales prin har, tată, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc. O, greu Îmi este să te părăsesc, și greu Îmi este să-Mi cobor glasul și cuvântul glasului Meu peste tine, popor cu nume duhovnicesc. Nu vreau, tată, să te părăsesc, dar greu Îmi este când vin la tine prin cuvânt așa cum vezi că vin. Greu Îmi este, greu de tot, că n-am iesle caldă în trupul tău, n-am iesle curată, n-am popor curat cu trupul, curat cu inima, căci trupul pe care-l folosesc Eu de la tine este inima trupului tău. Ea este trup pentru Mine, trup duhovnicesc și nu trup trupesc, copilule ales prin harul Meu.

«Fericiți cei curați cu inima», așa am rostit când am lăsat învățătura cea nouă. Și cum asta? O, tu nu știi ce înseamnă această comoară de har ca să-Mi poți răspunde la întrebarea Mea. «Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». Mare este această Scriptură, Israele cel după duh, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc, tată. Cei curați cu inima sunt aceia care n-au în ea gânduri trupești, și aceia sunt ai lui Hristos, aceia care și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele sale, și care trăiesc și umblă în duhul și nu după trup, tată. Trupul trebuie păstrat pentru duh, ca să fie de folos duhului, adică faptelor duhului, dar nici acum nu te-ai născut din cer și din duh, Israele care ești ales ca să fii pentru duh și nu pentru trup, tată. Cei după trup nici legea n-au ținut-o, și nici pe Mine nu M-au primit ca să-i izbăvesc de sub lege, și iată, Israel cel după trup zace și azi neridicat. Dar se va ridica, după cum stă scris, prin rămășița lui cea după har, prin Petru, prin Pavel, prin Ioan, prin Iacov, prin Toma și prin toți cei după har Israel, că aceștia au mers cu Iisus Hristos, și cu inima curată pentru Iisus Hristos dându-L oamenilor.

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:29 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (2)

continuare:

Poporul Meu, greu Îmi este să te părăsesc pentru puțina ta primire a Domnului tău, dar greu Îmi este să te și păstoresc prin cuvânt, căci cuvântul e mare lucru, tată. Eu prin cuvânt am lucrat cerul și pământul întru lucrare de Treime Dumnezeiască. Eu prin cuvânt M-am zdrobit în preajma ta, popor ales prin har, ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt și să fii de sus, și să nu fii de jos, ca să pot lucra cu tine repararea pe care o așteaptă toată făptura cea de la Adam și până la tine, tată. Greu Îmi este păstorindu-te, căci, ca și Israel cel lucrat prin Moise, alesul Meu cel de atunci, tot așa și tu, nu stai cu Mine nici cu trupul, nici cu duhul. O, și când va veni ceasul să-ți arăt menirea ta și haina ta între veacurile Mele, atunci vei face lucrarea pe care o face lumânarea când arde, tată. Aceasta este lucrarea pe care o aveai de lucrat pentru făptura cea din toate veacurile, căci lumânarea își mistuie trupul ca să poată arde și ca să poată lumina în fața Mea și a ta, omule al Meu, căci tu trebuia să fii lumină și nu trup, tată. Lumânarea fără de lumină nu arde dacă nu-i pui foc ca s-o aprinzi, și rămâne trup și nu face lumină spre cer și spre pământ. Trupul omului cel ales de Dumnezeu dacă nu arde de duh și de har, nu poate supune lucrarea trupului, și nu este de folos. Fericiți și iar fericiți sunt cei curați cu inima, și aceia văd pe Dumnezeu, că aceia nu au gânduri trupești în inimă, adică în trupul în care locuiește Domnul. Inima este trupul lui Dumnezeu în om; inima cea după duh și nu după trup; inima cea cerească, nu cea trupească.

Poporule de la sfârșit, dă-i voie inimii tale să fie cu Mine de-acum. Fă așa cum au făcut Petru și Pavel după ce Domnul a frământat inima lor. Eu am lucrat trei ani și jumătate peste ei, dar peste tine am lucrat patruzeci de ani, Israele al harului. E vremea harului, tată. Aprinde-ți inima cu harul vremii de acum, căci Noe, după ce și-a sfârșit lucrarea ce i-am dat-o, a mai lăsat șapte zile de har pentru cei ce ar fi voit să fie ai Domnului și ai biruinței, și nimeni din ei n-a crezut ca să scape prin credință și să fie viu.

O, popor mic cu inima și cu credința, scoală, tată, și strigă tu și toată casa ta, strigă și zi: „Doamne, ajută necredinței mele, ajută necredinței din vremea aceasta!“.

Popor cu inima ușoară, fii înțelept de-acum și cere înțelepciune cerească pentru ca să știi să crezi ca proorocii și ca David și ca Solomon, că și ei au fost făpturi slabe și greșite la Domnul, dar au știut să creadă cu toată inima în lucrările lui Dumnezeu, și nimic nu era la ei ca să nu fi fost de la Dumnezeu trimise, fie pentru slavă, fie pentru înțelepțire. Scoală, tată, și strigă la Mine și aprinde-ți duhul credinței, că așa este scris: «Rugați-vă neîncetat. Duhul să nu-l stingeți, și credeți cuvintelor lui Dumnezeu, credeți proorociilor și nu le defăimați».

Poporul Meu, caută să ai un singur cuget întru toate, un singur fel de credință și de iubire, că iată, de acum nu mai lucrez în două feluri peste tine, nu mai lucrez după tine, și voi lucra după Mine, tată, și după cum sunt în cer lucrate toate dintru început. Tu citești în carte și te smintești întru Mine, dar uită-te bine, că Eu am lucrat cu cuvântul cărții și peste cei credincioși și curați cu inima, și peste cei necredincioși și trupești cu inima.

O, poporul Meu, spală-ți ochii cu învățătura Mea, ca să fie curați, și ca să pot vorbi cu tine după curățenia inimii tale și a ochiului tău, că greu Îmi este să te părăsesc pentru întinarea inimii tale și a ochiului tău. Greu Îmi este să lucrez peste amestecătură, tată, că tu ești amestecat și ești numai trup cu inima ta. Vreau să lucrez cu tine așa cum am Eu de lucru, și nu așa cum ai tu de lucru. Iată, după patruzeci de ani Eu nu am lucrători ca să ies să-Mi culeg agoniseala.

Să te scoli, Israele tată, să stai bine și cu frică și cu luare-aminte, că vreau să Mă uit peste tine și să-ți văd statura, și să pun peste zece, și peste cincizeci, și peste o sută, și peste o mie, ca să lucrăm lucru de același fel, ca să nu vin să lovesc cu blestem via Mea și neamul tău, căci neamul din care te tragi tu este așteptat să se scoale prin tine, că tu ești propteaua Mea în care Mă sprijin întru planul biruinței Mele cu tine, Israele al harului Meu. Ia de la Mine pricepere cerească și fugi de înțelepciunea care vine de la om, că oamenii au schimbat pe Domnul cu slava deșartă care vine de la om. Eu am purtat coroană de spini și haină de ocară pentru salvarea turmei Mele cea aleasă după har, dar cei ce au pus mâna pe frâiele turmei au dat de la ei lucrarea cea de har și au înăbușit învățătura cea din Dumnezeu, și iată, învățătura care vine de la omul mort cu inima și cu credința a închis împărăția cerurilor pentru cei ce dau să o ia cu stăruință și cu credință. Aceia au peste ei cuvântul care spune: «Inima nebunului este în gura sa, precum și gura înțeleptului este în inima sa».

Vine vremea să se arate deșertăciunea științei care vine de la om, și ce veți face voi, copii ai poporului Meu care vă bizuiți pe om, tată? De unde credeți că vă voi cere Eu atunci? Cine vă va da înapoi lui Dumnezeu? O, greu Îmi este să vă cer din mâini neputincioase care n-au în ele răspuns bun pentru Domnul! Dar voi n-ați priceput lucrarea care v-a purtat pe voi patruzeci de ani, și de aceea nu știți să stați pe drumul Meu. Voi ați avut o alegere cu mult mai mare decât aceea pe care vă bizuiți voi, cei mulți ai poporului Meu, și nu v-ați prețuit alegerea cea de la Mine lucrată pentru voi, și pentru cei ce aveau să creadă prin voi. Și acum, când s-a stârnit luptă între voi și cei care nu au această alegere, voi tocmai acum v-ați ascuns de alegerea Mea pentru voi, și iată, vă întreb: pentru ce, oare, a lucrat Domnul cu voi timp de patruzeci de ani, copii ai poporului cel ales și deosebit din lume? Din lume v-am luat pentru ca să stați cu Mine și ca Mine, adică așa cum vă spun Eu să stați. Și acum se ceartă cu Mine copiii poporului Meu care-și pun nădejdea în oameni, și acești copii răzvrătiți dau să se tragă acolo de unde au fost luați de Mine. O, dacă era bine lucrată lucrarea Mea în lume, dacă ar fi lucrat bine cei pe care vă bizuiți voi, după cum ați fost învățați, de ce aș mai fi venit Eu să-Mi aleg un popor și să-l învăț din cer și să-i dau viață sfântă prin cuvânt în mijlocul oamenilor cei care au dat de la ei frica de Domnul?

O, greu Îmi este să lucrez peste tine când văd că nu vrei să-ți pricepi menirea și alegerea ta, copile al poporului Meu! Dacă acei ce nu mai cred în lucrările lui Dumnezeu între oameni, dacă aceia nu cred cuvântul lui Dumnezeu care te însoțește pe tine, te duci și tu, tată, la necredință? Scoți și tu săgeți ca să tragi în Dumnezeu? Îți faci și tu arc și săgeți ca să omori lumina care luminează?

O, popor cu nume sfânt, vino-ți în fire, în fire dumnezeiască, tată, în dragoste de Dumnezeu vino, că dragostea pe toate le crede. Dragostea de Dumnezeu nu dă greș niciodată, și ea știe să creadă totul, căci totul vine de la Dumnezeu pentru cei cu dragoste de Dumnezeu.

Vezi tu de ce te-am rugat Eu pe tine să nu mai umbli pe drum, tată? Eu știam că duhul rău îți vede acum alegerea și veșmântul tău cel de la Mine și dă să te despoaie de tot ce ai prin harul Meu. Eu ți-am spus că dacă umbli pe drum, cazi în păcat, tată, cazi în lepădare de Domnul și cazi în vânzarea Domnului și a aproapelui Domnului, că tu nu știi cum vine asta, fiindcă nu vrei să fii deosebit de cei ce umblă pe drum, și te duci și te atingi cu ei dacă te duci pe drum, și te despoaie, tată, și rămâi gol de har, că ție nu-ți place liniștea cea dinăuntrul tău, liniștea ta cu Mine și cu tainele Mele care te-ar fi crescut și te-ar fi ținut curat cu inima, curat cu urechea și cu ochiul și cu atingerea cea aducătoare de moarte ca să fi avut Domnul salvatori tari și pregătiți și curați pentru ridicarea făpturii și a turmei din vremea aceasta. Eu de aceea ți-am spus să fii deosebit din lume, tată, și să nu te atingi cu cele scoase astăzi, cu cele stricate ale făpturii omenești; de aceea, ca să te pot primi cu lucrarea Mea întru tine și ca să salvez cu tine pe toți cei din moarte, că Eu nu te mint, și Eu ți-am spus demult că mai mari minuni decât oricând va fi să fac cu tine spre sfârșit.

Vezi tu, poporul Meu, ce greu Îmi este să cobor la tine? Vezi tu câtă umilință aduci tu peste ochiul Meu și peste lumina Mea și peste calea Mea spre tine? Dar e vremea zilei harului, și Eu încă un picuț te mai aștept ca să-ți vii în fire și să dobândești fire dumnezeiască așa cum a fost omul cel de la început, așa cum am fost Eu când am luat trup. Dacă nu veneam să iau trup din om, nu-Mi dădea Tatăl puterea să fac judecată omului. Dar iată, sunt Fiul Omului, om fără de păcat sunt, și în locul omului cel din păcat M-am răstignit Eu cu trupul, ca să repar pe om și să osândesc moartea. Și iată, vine vremea, și a și venit, când morții se vor scula întru viață, și întru judecată; unii întru viață, și alții întru judecată. Vine Scriptura care vorbește despre nașterea din nou a lumii, căci iarăși voi ridica din pământ pe om, pe tot omul care a avut trup, pe toată făptura, tată. Așa am spus primilor Mei ucenici, care și-au răstignit ale lor și au luat viața Mea și adevărul Meu și cuvintele Mele, ale împărăției Mele ca să le împrăștie și să facă fii pentru Mine; le-am spus că la nașterea din nou a lumii ei vor sta și vor judeca pe Israel. Și iată, cerul cel de sus unește dreapta cu cei din trup, și se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numește Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.

Poporul Meu cel iubit, cel mic cu credința, cel mic cu fapta ta în Domnul! Să te ridici mare, tată. Iată, rostesc cuvânt. Ridică-te mare, ca să lucrez prin tine în așteptarea cuvântului care spune: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie“. Popor lucrător pentru veacul ce vine, te-am lucrat, tată, destulă vreme ca să te am acum, ca să iei plugul de-acum și să nu te uiți înapoi, și să-ți dau împărăția cerurilor, care este pregătită pentru tine și pentru toată făptura Mea. Sună gongul cel mare al arătării văzute a acestei lucrări care te-a născut pe tine de la Mine, ca să fii cu Mine acum, și în veacul veacului apoi. Să nu stai nepăsător, să nu stai surd, căci gongul cel ceresc va fi să scoale morții din morminte, dară pe tine, care ai încă trup, trup cu duh dătător de viață, dat de Mine! Eu, din îndurarea Mea, luminez și sfințesc pe tot omul care vine în lume. Și prin ce fac Eu lucrarea aceasta peste făptură? Prin credință, tată, prin botezul credinței și prin baia nașterii cea de sus, nu prin meritul omului, că nu este om fără păcat și care să merite îndurarea Mea, ci prin umilința Mea înspre om, tată, ca să repar păcatul omului cel făcut de om după ce a fost scos omul din cer pentru neascultare. Și l-am pus pe om pe pământ și l-am iertat și l-am binecuvântat pe fiecare om care s-a născut din om, și care a crezut în Dumnezeu, și care a lucrat dreptate înaintea Mea. Și după felul cum a lucrat omul, a căpătat îndurare de la Dumnezeu.

Omul din păcate se naște, și Eu n-am rostit binecuvântare pentru păcat, că nu se putea așa ceva, dar am binecuvântat pe omul care, născut din om, a căutat spre Domnul, urmându-I Lui. Și acum prin tine, popor al harului Meu, vreau să sfârșesc ce mai am de lucrat și de reparat peste om. Nu Mă lăsa fără mâini și fără picioare peste pământul tău, peste ogorul tău, că vreau să dau viață fără de moarte ogorului tău, ca să binecuvintez apoi această lucrare întru terminarea ei. Tu ești poporul cel de la sfârșitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungește boala, că vine Domnul, tată, vine și vindecă ce mai este neînviat, și se întocmește spre vedere profeția cea de viață fără de moarte, profeția cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la nașterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viață, fără cer, fără Dumnezeu, și aceea va lua trup spre chinuire, și nu va sfârși chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez și iar lucrez pentru ușurarea făpturii Mele, și poporul Meu nu mai știe ce face Dumnezeu. Și iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viață vie, și care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioși, celor chemați, aleși și credincioși, și va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.

Am venit să te iert, iubitul Meu popor, și voiesc să iert prin tine și prin cuvântul tău păcatele făpturii, tată, așa cum Eu am făgăduit peste toate câte se vor dezlega pe pământ ca să fie dezlegate în cer. Această lucrare se primește la Domnul din lucrarea celor chemați, aleși și credincioși ai vremii de sfârșit. Amin.

Eu sunt Paștele cel nou, care se așează peste voi prin cuvânt. Binecuvântată să fie cina cuvântului Meu în mijlocul poporului cel ales și cu nume sfânt în mijlocul oamenilor necredincioși și puțin credincioși. Binecuvântată să fie credința cea după Avraam peste fiii poporului Meu. Fiți fii ai lui Avraam întru credință, tată, dar nu mai ispitiți pe Dumnezeu, că nu așa a lucrat Avraam, părintele credinței în Dumnezeu.

Sculați-vă! Aceasta este vremea, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă uitați la cei ce nu cred ca și voi, nu vă uitați înapoi, că dacă veți merge înainte cu credință, îi veți vedea venind după noi și pe cei ce zăbovesc în necredință și în ispitire și în cârtire.

Am venit să vă dau naștere de sus. De aceea am venit. Plângând am venit ca să cuvintez peste voi. Plângând vă aștept ca să fiți cu toții și să vă ajutați unul pe altul toți câți ați băut din această stâncă, toți, tată, ca să nu vă rugați cu disperare mai pe urmă să vă acopere și pe voi această stâncă, acest munte ocrotitor, care vă păzește întru cuvântul Meu cel rostit. Vreau să vă deprind cu înțelesul cel ceresc al celor profețite până acum. Veniți-vă în fire, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă mai iubiți pe voi înșivă, că dacă voiește cineva să-și câștige sufletul, acela și-l pierde dacă face ca el.

Vă întind mâna Mea cerească și rostesc prin cuvânt să fiți credincioși lucrării cuvântului Meu, copii ai poporului Meu. Cât ai fi de răzvrătit, de împietrit, Eu te primesc iar, și te fac din nou, te fac ceresc prin cuvânt, și îți dau putere să crezi în Mine dacă te întorci. Întoarce-te, tată, și Eu te voi vindeca de păcatul neascultării și al necredinței. Întoarce-te, popor hrănit cu pâine cerească, fiindcă tu nu știi ce este această hrană pe care n-a mâncat-o nimeni așa ca tine din cei de până la tine. Să te scoli, tată, și să crezi ca Avraam și ca David și ca ucenicii Mei, care M-au dat ție prin lucrarea Mea cu ei. Ei te așteaptă ca să le deschizi. Ei sunt nerăbdători de-acum. Eu sunt gata cu masa, dar să ocupăm loc la masă, tată: cei de sus, cu cei de acum, și se va vedea văzut unirea cerului cu pământul, și prin aceste vederi voi adeveri lucrarea Mea de mântuire întru capătul ei. Atunci va fi târziu, dar tu să nu vii atunci. Nu cumva să lenevești până atunci, tată, căci cei ce lenevesc vor fi bătuți mult atunci. Vino acum, ca să nu întristezi cerul când te-ar vedea pe tine bătut atunci de cei cu răsplata cea pentru fapte. Nu cumva să fii leneș întru venirea ta la masa Mea, că dacă văd așa, să știi, tată, că Eu te bat încă de pe acum, te bat ca un tată, ca să vii spre înțelepțire și spre pocăință și spre umilință din credință. Vino cu Mine la lucru pentru ridicarea făpturii! Vezi ce au făcut cei ce au crezut în Hristos până la tine, și tu să faci mai mult decât ei, că mare va fi plata celor ce plinesc lucrarea lui Dumnezeu cea prin har.

Rostesc pace peste tine. În numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pace cerească peste poporul Meu cel cu nume sfânt! Pace și ridicare, pace și pocăință peste inima poporului Meu! Pocăință și umilință, și nu semeție, și nu îndrăzneală fără de pocăință.

Poporul Meu, voi privi peste tine cum Îmi vei deschide, iar dacă ești necredincios și nu vei deschide Domnului, Eu voi trece prin ușile închise și te voi cerceta ca să vii spre pocăință. Amin, amin, amin.

09-01-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan

Bucuria Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, întru îmbrățișare cerească cuprinde așezământul tronului Cuvântului, și pe fiii așezământului ceresc.

Pace dumnezeiască vouă, celor ce stați înaintea acestui tron! Și din această pace să aibă parte toți cei puțini care știu prin credință și prin iubire ca și a voastră să stea în fața Mea așa cum stați și voi, așa, cu același fel de cuget și de inimă întru cele noi, din veac lucrate ca să fie arătate în zilele acestea. Cei ce stau în fața Mea așa cum este astăzi de stat, aceia sunt bucuria Mea și sunt fiii biruinței Mele peste făptură, pentru ca să răscumpere făptura din moarte. Făptura are moarte peste ea prin păcatul cel din fire, tată, din firea cea trupească, măi copii, căci Adam n-a crezut dacă i-am spus să asculte ce-i spun și să nu ia din cele oprite, n-a crezut când i-am spus că dacă va lua va muri negreșit, și asta a fost, că Adam a murit și a rămas această plagă peste făptura cea de la Adam; de la Adam, tată, că Eu pe Adam l-am scos din cer apoi și l-am așezat pe pământ, și a căzut blestem peste pământ din pricina păcatului lui Adam, și a lucrat omul din greu pământul pe care creștea spini și pălămidă, și cu sudoarea feței și-a scos omul hrana, și apoi se întorcea omul în pământul din care a fost lucrat Adam, căci Eu i-am spus lui Adam: «Vei muri, și nu vei trăi dacă nu vei asculta».

Copii ai bucuriei Domnului, iată, neascultarea a lucrat lucrare de stricare peste lucrul Domnului, dar ascultarea repară pe cele stricate întru început. Omul a făcut greșeala neascultării. În rai a greșit omul, și raiul nu l-a mai ținut pe om în sânul său, și omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut.

Am ales un popor acum, după trecerea celor șapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu șapte vremi și cu șapte peceți. Am ales poporul cel prin alegere cerească și am lucrat încă o dată așa cum am lucrat cu Israel cel după trup, și iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, și vreau să trimit poporul Meu spre lucru. Să fi fost pregătit bine până acum poporul Meu. Să nu mai fi trebuit să lucrez tot pentru el și pentru trupul poporului Meu. Să fi lucrat cu el pentru trupul restului făpturii care n-a fost aleasă și pregătită prin har. Să fi lucrat până acum lucrarea ascultării poporul Meu.

De șapte mii de ani lucrez să repar pe om, să iau moartea de peste el, dar omul n-a dat moartea de pe trupul lui. De două mii de ani am venit și am așezat împărăția Mea cea nouă prin jertfa Mea, căci Tatăl M-a dat ca să mor Eu în locul făpturii căzute și care moare de șapte mii de ani. Am venit acum două mii de ani și omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl Meu prin Mine, și de aceea M-a trimis iar în lume, ca să grăiesc pe pământ lucrarea de nimicire a morții și a iadului și a stricăciunii, tată.

Ce ai înțeles tu, poporul Meu iubit? Ce ai înțeles, tată, prin această lucrare cu care vin Eu de atâta vreme la tine? Vorbesc cu poporul Meu creștin, măi copii ai ieslei cuvântului Meu. Slobod glasul Meu peste voi ca să-l dați poporului creștin spre știre.

Am coborât o carte frumoasă la tine în zilele acestea, tată, și tu, poporule creștin, n-ai auzit-o încă. Vreau să vin cu ea spre urechea ta ca s-o auzi și să lucrezi lecția ei peste tine (cuvântul Domnului din 9 ianuarie 1994, n.r.). Dar iată, n-am lucrători ca să-i trimit spre tine, ca să ia de la Mine și să vină la tine cu cele de la Mine, căci cele de la Mine au acum o mare ordine, și această hrană trebuie lucrată de inimi bine pregătite, ca s-o aducă în poporul Meu și să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? Adică inimi curate, inimi ascultătoare, care pot intra în cele venite din cer; adică inimi fără cugete și gânduri trupești; adică inimi care stau sub ascultarea Duhului Sfânt, și în care inimi locuiesc Eu, și am templu inimile acestea, și le sunt Domn dacă ei s-au lăsat deosebiți cu Mine. Eu pe aceștia îi primesc și le sunt tată numindu-i fii și fete, copii ai Mei, tată. I-am deosebit dintre ceilalți, ca să fie pentru ceilalți care nu tot ca și ei Mă iubesc pe Mine, Domnul.

Poporul Meu, nu M-ai iubit, tată, că iată, azi nu mergi cu Mine și pentru Mine. Ai casă și soție și copii și grădini și ocupație, și nu M-ai iubit dacă tu ai atâtea. Dacă Mă iubeai nu aveai nimic, și pe toate le lăsai pentru ca să iei pe tine împărăția Mea, care-ți ținea de cald în vremea frigului, și răcoare în vremea căldurii, și erai bun pentru ca să te trimit acum peste poporul Meu cel mic cu inima, cel slab cu credința. Iată, Eu vin, și poporul Meu e slab cu credința, și dacă e slab cu credința nu-i mai trebuie altă neputință ca să stea slab. Iată, Eu vin, și nu este ascultare de Dumnezeu. Sutașul care a zis: «Doamne, zi numai cuvântul și mi-e de ajuns, că și eu sunt rob sub stăpânire și am sub mine slugi, și zic aceluia să se ducă și se duce, iar celuilalt „Vino!“ și vine și ascultă». Sutașul acela n-avea ce ai tu, și tot a știut să creadă și să caute după Mine, și tu, popor iubit de Dumnezeu, ai împărăția Mea dată ție, și nu pot să-ți zic ție „Du-te!“ și să te duci, sau să-ți zic „Vino!“ și să vii. De ce nu vrei și tu să fii ca acela, tată, ca să-ți spun și Eu ție cum spunea acela slugilor lui? Oare, nu ești tu poporul Meu, răscumpărat prin Sângele Meu și iertat de păcatele tale prin cuvântul Meu, tată? A mai avut cineva în veacuri cuvântul Meu așa cum îl ai tu, atât cât îl ai tu? Și iată, nu asculți de Dumnezeu. Lucrezi neascultare încă, lucrezi ca și până acum. Pe cine să trimit Eu cu cuvântul Meu la poporul Meu cel slab? Afară este frig și n-am unde să-Mi plec capul Eu și cu poporul Meu. E frig afară, tată. Pe unde mai găseam alte dăți vreun colț de adăpost, nu mai am acum, că acolo este acum naștere pentru păcatul morții, nu pentru cuvântul Meu. O, ce împotrivire, ce izgonire dureroasă! Mai rea ca aceea când am fost izgonit de urgia lui Irod, tată. Voi pedepsi această nelegiuire, căci Fiul lui Dumnezeu pribegește și plânge după poporul Său, și n-are unde să-Și plece capul și n-are unde să pună masă și să-Și înmulțească pâinea cerească pentru poporul Său.

Copiii Mei din cetatea Valea Voievozilor, cei ascultători, care au început ridicare de locaș ca să aibă Domnul unde să-Și plece capul! Domnul vă binecuvintează pe voi ca să ajungeți cu grabă la întocmirea întreagă a acestui loc duhovnicesc (Ro-Emaus, Târgoviște, n.r.).

Voi pedepsi pe toți cei care se împotrivesc planurilor Mele și trudei Mele în mijlocul poporului Meu. Trudesc din greu să pot lucra în poporul Meu, și poporul Meu are multe de făcut, n-are de Domnul vreme poporul Meu. O, măi popor iubit, are să te usture, tată, nepăsarea ta de acum. Am să-ți plătesc nepăsarea cu plata ei, creștine care judeci pe Dumnezeu și pe copiii care trag cu Dumnezeu și cu greul lui Dumnezeu. Voi da usturime în parte peste tot pe unde am copii răzvrătiți și împotrivitori și judecători și cârtitori și răutăcioși cu firea și cu purtarea. Voi scula pe mulți cu usturime, ca nu cumva să-i prindă ziua Domnului nevindecați de moarte. Mai am un pic și Mă arăt în fața poporului care nu are inima curată, care are cugete trupești și pământești.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, și cuvântul acesta este al Meu, nu este al tău, creștine necredincios. Cei cerești cu inima vor vedea pe Dumnezeu, dar Eu vă spun că aceia Îl văd pe Dumnezeu. Dar mai am un pic și Mă arăt ca să Mă vadă și ceilalți, și cei care Mă împung acum.

Popor iubit, sunt cu serbarea sfinților trei ierarhi în grădina ieslei cuvântului Meu. Aceștia au fost trimiși de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer acești sfinți și au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, și după aceea Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea și am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, și l-am strigat pe nume pe acest popor și i-am pus nume nou, nume din cer, nume sfânt și binecuvântat, și l-am binecuvântat, tată, și l-am însemnat cu ungere cerească, și nimeni pe pământ nu are acum dar și har asemenea cu darul și harul acestui popor. Dar cine să priceapă aceasta? Cine, tată, cine? că iată, n-are cine. Nu pricepe acest popor. Nici cel înzestrat cu un pic de înțelepciune, nu mai pricepe nici acela, și s-a întors unul ca acela, s-a întors spre cei din lume dacă Verginica este acum lângă Mine.

O, popor care ți-ai cheltuit puțina credință prin care ai stat cum-necum cu Mine prin această lucrare! O, ce am să te mustru, tată! Am să te mustru cu usturime și am să-ți cer ce ți-am dat. Să știi că nu va fi altfel, și nu vei mai vorbi tot ca acum. Nu știu dacă vei mai putea vorbi ceva atunci. Dar iată ce-ți spun, că n-ai să pieri, tată, și te voi cere din marea necredinței, căci marea va da înapoi pe morții ei, și moartea și iadul vor da înapoi pe morții lor, și voi deschide toate cărțile și vor citi îngerii Mei din cărți, și va începe bucuria și întristarea. Dar cei ce nu vor fi găsiți atunci pentru bucurie, aceia vor îmbrățișa întristarea și vor suferi până ce vor plăti cea din urmă datorie, măi poporul Meu iubit și așteptat la masa credinței, la masa bucuriei, tată. Nu căuta să fii pentru întristare, și intră cu Duhul Sfânt, cu darul și cu harul ce ți-au fost dăruite la nașterea ta prin cuvântul acestei lucrări, căci această lucrare te-a născut pe tine pentru ca să fii fiul cel lucrător al acestui timp ceresc care vine cu Mine. Să nu stai necredincios. Să te apropii bine cu Mine și cu tainele Mele care sunt în mijlocul tău prin cuvânt, și să nu faci lucrarea lui Iuda, tată, că nu mai poți acum să faci nimic rău, fiindcă Eu am ieșit, creștine, am ieșit cu tine, și tu unde ești? Scoală-te, tată, și vino lângă Mine, tu și toată casa ta, și împarte împărăția Mea la cei ce o dobândesc prin credința ta. O, lasă-te tocmit. Ascultarea te va izbăvi de toate păcatele tale, popor mititel, că ești slab și mititel, tată, mititel cu inima și cu dragostea și cu credința. Eu îți dau statură întreagă într-o clipă, dar intră și ia ogor de la Cel ce împarte, și nu mai fă altceva de-acum. Am să vin cum voi putea ca să-ți dau cuvântul cel coborât la ieslea cuvântului Meu. Mă voi sprijini cu cei ce au rămas la lucrul viei Mele și te voi îngriji din nou, copil al viței cea nouă care este pe masă. Și tu unde ești? Vino, să te apropii, să se ocupe mesele, că Eu Mă încing și te servesc pe tine, popor al lui Israel.

Binecuvântată să fie bucuria ta cu Mine, copil credincios al poporului Meu.

Binecuvântată să fie ridicarea ta spre Mine, copil slab și îndoielnic al acestui popor.

Binecuvântată să fie întoarcerea ta la Mine, copil răzvrătit și împrăștiat prin străini și plecat din poporul Meu, că tu ai pecetea acestei alegeri, tată.

Binecuvântare pentru cei credincioși, și iertare pentru cei șovăielnici care se pocăiesc de păcatele lor, tată.

Încă o clipă de har, și voi rămâne descoperit apoi, și voi sta cu voi și vom lucra minuni mai mari decât atunci, așa precum v-am promis atunci.

Pace peste ieslea cuvântului Meu și peste fiii Mei de la gura ieslei Mele! Voi cuvânta pentru împărțirea cuvântului venit pentru poporul Meu. Voi răzbate prin cei ce lucrează lucru spre împărțire, hrană spre împărțire.

Pace vouă de la Domnul și de la sfinții zilei de azi, căci mult se bucură întru această sărbătoare acești sfinți azi serbați, și toate se vor lăsa descoperite spre vedere, și vor fi minuni mai mari ca oricând. Amin, amin, amin.

12-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Astăzi este zi de întâmpinare. Domnul întâmpină pe Israel, și Israel întâmpină pe Domnul.

Pace peste Israel! Pace ție, iubitul Meu Israel!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace întru cei de sus și întru cei de jos, că Israelul cel de sus, cel din har, de sus, are pe Domnul în mijloc întru coborâre de cină cerească în mijlocul tău, Israele care întâmpini pe Domnul astăzi. Și voi veni pe nori cu mare serbare, și Israel Mă va întâmpina.

Israele tată, iată, intru în templul tău, în inima ta intru. Ce face inima ta, copile al poporului Meu? Am vestit pe copiii poporului Meu să-și pregătească frumos casa inimii ca să primească pe Domnul, ca să întâmpine pe Domnul. Nu-i nimic dacă-i frig afară. Afară e frig, și acest frig este trimis de Mine, ca să vorbesc în frig cu poporul Meu Israel. Iată, poporul Meu iubit, iată ce întâlnire ți-a dat Domnul tău. Te-ai supărat, tată? Iată, suflu cuvintele Duhului Sfânt peste tine, copile înghețat și înfrigurat. E frig în casa inimii tale, copile al vremii venirii Mele pe nori. E frig, tată, și n-am unde să-Mi plec capul sub adăpostul tău. Am venit să fac milă și îndurare peste tine. Am venit să-ți țin de cald, poporule amorțit pe calea către cele cerești; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu și să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, și unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.

Iată astăzi glasul Meu. Nimeni să nu-și învârtoșeze auzul la glasul Meu. Să nu faci, tată, ce a făcut Israel, care și-a învârtoșat inima patruzeci de ani, și care tot așa este și acum, căci Eu l-am lepădat pentru învârtoșarea inimii lui, dar iată, am un Israel al răscumpărării celui de atunci. Te-am făgăduit ca să fii, Israele, ca să fii tu Israel în vremea aceasta și ca să dau prin tine mâna la toată făptura care a fost, și care este încă, și ca să răscumpăr prin tine pe cel pierdut de la fața Mea. Să nu fii necredincios în această profeție pe care ți-o spun iar, că de mult ți-am spus-o că va fi să se împlinească. Să crezi proorociilor, să nu le defăimezi, căci bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu dacă n-a crezut proorocia în care scria Duhul Sfânt despre Fecioara care va naște pe Emanuel și care va rămâne fecioară, și a dat să șteargă această profeție, dar îngerul Meu o adăuga iar în carte, și el se-nvârtoșa și iar ștergea din fila cărții aceste cuvinte, și cuvintele iar se așterneau la locul lor în carte, și atunci M-am mâniat și am rostit peste el prin înger: «Nu vei muri până nu se va naște Fecioara aceasta, ca s-o vezi apoi, și să vezi și pe Domnul, Care va ieși prin ea». Și bătrânul Simeon a mai trăit încă de patru ori mai mult viața unui om și nu mai murea. Dar a venit după trei sute de ani vremea Fecioarei care s-a născut și a crescut și a născut pe Domnul Iisus Hristos, și Simeon a văzut împlinirea proorociei pe care el nu putea s-o creadă, și apoi, îngreuiat de vreme, a fost iertat de Dumnezeu.

Să crezi cuvintelor Mele, Israele, că Eu nu te-am mințit cu nimic din cele ce ți-am vestit vreme de patruzeci de ani, și iată astăzi glasul Meu peste tine. E frig afară, tată, e iarnă cu frig. Să nu fugi din brațul Meu cel cald. E frig și în cer, căci cerului îi este frig fără tine, Israele de la sfârșit. Îi este frig lui Domnul fără tine, și tu să nu mai stai pribeag de Domnul tău și de Duhul Sfânt. Să nu mai stai pribeag, iubitul Meu Israel, că nu vreau să te văd Eu pe tine plângând și fără mângâiere și fără acoperământ. Eu sunt acoperământul tău, și tu să stai cu Domnul tău. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, îți zic să stai cu Dumnezeu, popor al lui Dumnezeu, popor cu pecete cerească, luată de la masa acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc.

Apropie-te, poporul Meu. Binecuvântată să-ți fie astăzi urechea inimii tale și casa inimii tale ca să întâmpine glasul cuvântului Meu casa inimii tale, templul Meu din tine. E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, și unul pe altul să ne întâmpinăm și să ne încăldurim, iubitul Meu popor. Să stai bine treaz cu inima și roagă-te să-ți dau credință ca să înțelegi cu ea glasul cuvântului Meu. Amin.

Binecuvântată să fie toată inima lui Israel cel mic al Domnului, ca să mănânce cu folos și să crească Israel cel mic și să prăsească fii pentru vremea făgăduinței, că Eu Mă întorc pe nori, după cum este scris în Scripturi.

Pace și binecuvântare peste cina cuvântului Meu în mijlocul poporului Meu! Pace vouă, fiilor, și duh de înțelepciune las astăzi peste voi! Rămâneți întru Duhul Meu. Luați și hrăniți-vă; acesta este cuvântul Meu. Eu sunt Cuvântul, copii ai poporului Meu. Fiți cu duhul atent, căci Tatăl este cu Mine în mijlocul vostru.

Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei:

– Pace vouă, măi copii! Luați îndemnul Domnului, fiți cu duhul atent. E greu, fiilor, fiindcă n-ați stat bine cu Domnul până acum, și e greu să înțelegeți acum cele cerești. Fiți, dar, cu duhul atent. Aduceți-vă aminte de Domnul, Care a spus ispititorilor de atunci care nu înțelegeau nimic din cer și cărora așa le-a spus lor: «Dacă nu înțelegeți cele pământești, cum veți înțelege dacă vă voi spune cele cerești?».

Iată, Domnul vorbește astăzi cu voi cele cerești, cele ce au fost întru început. Fiți cu duhul atent. Primiți cuvântul Domnului și faceți să-i fie cald cuvântului în voi. Sunt cerești și nu sunt pământești cele ce vă aduce Domnul vouă. Domnul vorbește ca în cer, nu ca pe pământ; nu ca până acum este această vorbire.

Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi și să-i fie cald, fiilor. Nu fiți reci, nu fiți necredincioși. Eu sunt aici cu Domnul, măi copii. Fiți cu duhul atent și să creșteți întru Duhul Sfânt, că vine vremea minunilor cerești, lucrate de Domnul peste voi. Vedeți să nu vă zdrobească aceste minuni care vin, că vin minunile care vor vorbi de la Domnul despre acest popor care a mâncat din cer. Eu am fost lingurița prin care Domnul v-a hrănit, și am loc pregătit pe pământ unde vin cu Domnul pentru poporul cel cu nume sfânt. Iată, am venit cu Domnul în mijlocul vostru, și cu cei credincioși și ascultători care stau de veghe la ieslea cuvântului ceresc. Pregătiți-vă hăinuțele, că în curând se vor ridica porțile slavei Domnului și ale fiilor slavei care vin cu Domnul, că vine Domnul, fiilor, vine văzut, copiii mei, și toți din voi Îl veți vedea pe Domnul, și mă veți vedea pe mine cu Domnul la voi. Să nu vă găsesc prin frig, și să vă găsesc în casă, în credință, măi copii, și în ascultare de cele ce vin la voi din cer.

Mama Gigi atinge pe tot fiul acestui popor care a venit în întâmpinarea Domnului. Aceasta este sărbătoarea de azi a poporului meu. E zi de întâmpinare. Pace ție, iubitul meu Israel! Fii cu duhul atent, și iarăși zic: fii cu duhul atent, copil hrănit de Dumnezeu.

Pace vouă, celor adunați la cină cerească! Aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul. Amin, amin, amin.

15-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoșatei judecăți

Domnul Iisus Hristos înmulțește hrana pentru poporul Său cel chemat ca să ia naștere din cer, din sânul acestei lucrări cerești, și lucrarea aceasta cerească se numește Cuvântul lui Dumnezeu, și acesta este numele Domnului Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Domnului Iisus Hristos.

Israele, tu cunoști numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea și Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. Lumea nu înțelege și nu știe această taină a numelui Meu cel de azi. Dar tu înțelegi, Israele? Tu știi ce înseamnă vremea ta cu Mine? Vremea Mea cu tine o înțelegi?

Iată, înmulțesc hrana din cer, hrana cuvântului Meu peste poporul Meu. Eu sunt Cuvântul, și cobor glasul Meu peste ieslea cuvântului Meu și stau la masă cerească cu Israelul harului Meu.

Pace ție, Israele al harului Meu! Iată glasul Meu peste tine, tată, și tu să stai în fața Mea ca să Mă întâmpini cu credință și cu înțelepciune, ca să cunoști glasul Meu, așa cum oile cunosc glasul păstorului lor. Eu sunt Păstorul tău, Israele, căci Tatăl M-a trimis o dată, și iată, încă o dată, să păstoresc și să împlinesc mântuirea până la capătul lucrării ei.

Sunt cu glasul Meu peste poporul Meu, peste părinți și peste copii, peste cei mari și peste cei mici, și voiesc pentru cei mici să fie mari, tată, mari la înțelepciune, mari la iubire de Păstorul lor Cel din cer, mari la sfințenie, mai mari decât cei ce și-au vărsat sângele pentru numele Meu; mari, tată, și de ajuns de mari, așa cum spune cuvântul Meu despre cei din urmă care vor fi întâi; despre cei mici care vor fi mari și prin care Eu voi lucra minuni dumnezeiești și iubire dumnezeiască în ei, în cei mici ai poporului Meu; în cei mici, tată, căci cei mari nu M-au înțeles îndeajuns prin această lucrare. Căsătoria celor mari din poporul Meu trebuia să fie taină sfântă și nu jug pentru cel ce și-a ales căsătorie, că nimeni din poporul Meu ales nu și-a ales altceva, tată. Și dacă cei mari nu și-au ales altceva și dacă nici căsătoria nu și-au păstrat-o în toată legea cea rânduită căsătoriei, iată, Domnul lucrează cu darul înțelepciunii peste poporul Său, peste cei mici și peste cei mari.

Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuț mai înainte și ți-am adus darul cel mai de preț, pentru ca să-l ai și să-l folosești cu iubire și cu credință și cu stăruință, tată. Darul pocăinței, Israele, pe acela ți l-am dat, și voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am așezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. Iată, vin la tine, tată, vin la tine, Israele iubit, și voi veni tot mai des și te voi găti frumos și voi stărui pe lângă tine, și tu să nu mai fii trupesc sau firesc sau vremelnic. Ai grijă cum înveți tot ce-ți aduc de învățat; ai grijă să te am la învățat, că grea ți-ar fi judecata dacă tu nu vei fi găsit cu cerul la arătarea trupului slavei Mele.

O, Israele, n-am și Eu în mijlocul tău o căsătorie curată, tată. Ce durere grea, măi Israele! O, cum n-ai înțeles tu cele cerești! Cum n-ai avut tu dragoste de sfințenie, așa cum au avut atâtea trupuri în a căror inimă a bătut dragostea lui Dumnezeu! Nici măcar legea n-ai împlinit-o, tată, nici măcar atât. Nu ți-a ajuns, tată, să fi născut fii dacă ai ales căsătorie, dar să mai fi avut în tine căsătorii curate, tată! Iată de ce te-am rugat Eu cu darul pocăinței ca să-l primești și să te lași din nou născut prin cuvântul acestei lucrări, că iată, Israele, lucrul tău nu este bun. Trupul tău a poftit mereu împotriva Duhului Sfânt, Care-Și face loc întru cele curate, întru trupuri curate. Au nu știați voi, oare, că trupurile voastre trebuiau să fie temple ale Duhului Sfânt și că voi nu trebuia să fiți ai voștri? O, de ce v-am ales Eu din lume, copii ai poporului Meu? Ca să fiți tot lume, tată? Tot trup și tot fire și tot departe de voia lui Dumnezeu? Iată, poporul Meu cel ales a slujit tot trupului și după alegerea cu care i-am însemnat și i-am deosebit din lume, și de aceea totul este dureros, și de aceea rodul trupului tău este trupesc, măi Israele, că iată, copiii tăi se duc să fie trup.

Era Verginica cu poporul Meu și grăiam prin ea, și este mărturie scrisă ce am spus prin ea. Așa am spus prin ea: «Israele, nu mai fi trup, tată, că iată, au ieșit din voi copii necredincioși și răi, care la vremea sfârșitului lumii vor fi gunoi și vor fi trup fără Duh Sfânt». Au nu ați înțeles că voi nu sunteți ai voștri dacă Eu v-am ales și v-am scris în cartea acestui popor ales? Iată, n-ați înțeles aceasta.

Voi, copii ai acestui popor, înțelegeți-vă menirea și hai, tată, să răscumpărăm înțelepciunea pierdută, și hai să pregătim întoarcerea trupului slavei Mele, că dacă Eu nu vin numaidecât, se risipește trupul tău, Israele al harului.

Nimeni nu poate să-ți facă ție rău, pentru că tu ești cel binecuvântat în această vreme, binecuvântat cu lucrare cerească, măi creștine chemat și ales și binecuvântat. Să nu te mai aud că spui că nu ești un popor ales și aparte ales, pentru că nu ai dreptate dacă spui așa. Tu spui așa ca să te poți crede că poți face și tu ce face toată lumea și că nu ești mai mult decât cei din lume. Tu spui așa, dar la Mine nu e tot așa, măi Israele, și îți voi cere altceva decât la lume, tată. Oare, tu te-ai întrebat vreodată de ce te-am numit Eu pe tine Israel? Iată întrebare din cer! Și va aștepta cerul răspunsul tău, popor ales de Dumnezeu ca să înveți lecția împărăției lui Dumnezeu. Astăzi te întreb, și voi veni apoi să Mă uit peste tine ca să văd înțelepciunea răspunsului tău, și vom pune față în față rodul înțelepciunii. Eu am învățat de la Tatăl, și voi învățați de la Fiul, iar Duhul Sfânt este Cel ce lucrează împlinirea și deslușirea tainelor Sale de Treime Dumnezeiască.

Israele, Eu vin de-acum să înmulțesc hrana peste tine și să stau față în față cu tine, tată, ca să fii tu pregătit bine pentru ziua arătării trupului slavei Mele. Vrei tu să te am de-acum la învățat această lecție de pregătire?

Eu vă rog pe voi, copiilor, și pe voi, părinților, să fiți atenți la Mine, tată, că iată, vin să vă pun pe voi podoabe de înțelepciune, și voi lucra minuni prin voi și Mă voi bucura cu voi. Dar iată, Domnul Iisus Hristos vă deslușește un înțeles adânc, iar voi fiți cu duhul atent, căci atunci când am lucrat peste apostolii Mei de atunci, i-am ales pe cei doisprezece și pe cei șaptezeci, și i-am trimis pe cei șaptezeci, doi câte doi, pe unde aveam Eu apoi de trecut cu ucenicii Mei cei întâi, iar la întoarcere de la lucrul lor ei veneau cu bucurie și Îmi spuneau: «Doamne, ni se închină și ni se pleacă nouă duhurile rele», și Eu numaidecât M-am așezat la lucru peste ei, că trebuia, tată. Numaidecât trebuia să fac înțelepciune peste ei, pentru că duhurile rele lucrau să-i prindă în semeție și să-i cadă apoi de la fața Mea și a Tatălui Meu. Când un om supune pe duhul rău, acela nu trebuie să-L uite pe Domnul, Care lucrează. Puterea Domnului lucrează, măi copii, și Eu a trebuit să lucrez peste aceia și să le spun să nu se bucure de supunerea duhului rău ca și cum cu puterea lor au lucrat. Omul din puterea sa nu poate scoate ceva bun, ci numai Domnul are această lucrare în om, și această așezare s-a stricat în om încă de când Adam a dat să se ridice peste puterea care-l crease pe el.Ce le-am spus Eu apostolilor? Le-am spus așa: «Nu vă bucurați că duhurile rele vi se supun, și bucurați-vă pentru că numele vostru este scris în ceruri». Eu le-am spus că acei ce-i ascultă pe ei Mă ascultă pe Mine, iar acei ce se leapădă de ei se leapădă de Mine, și ei n-au înțeles ce va să zică această putere care lucra în ei. Am lucrat peste ei, că ei s-au întors bucurându-se și zicându-Mi că demonii li se supun în numele Meu, iar Eu le-am spus atunci că am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Fiți bine atenți cu Duhul Meu Cel din voi, măi copii, ca să învățați de la Mine, tată. Fiți atenți la ce le-am spus Eu lor: «Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer». Nimeni în afară de Mine, Fiul Tatălui, n-a văzut pe satana când a căzut din cer. Eu l-am văzut, și tot Eu l-am trezit pe Mihail ca să rostească luarea-aminte a îngerilor și statul lor sub Cel ce i-a creat pe ei. Și dacă Eu am fost de față la această stricăciune care a venit de la bucuria cea semeață a omului cel dintru început, iată, de aceea le-am amintit Eu aceasta apostolilor Mei, și le-am spus că am văzut duhul bucuriei semețe, care l-a căzut pe om de la viața cea întru Duhul Domnului. Le-am spus că Eu le-am dat putere să calce peste puterea vrăjmașă care a căzut de la cer, și că nimic nu-i va vătăma pe ei, dar i-am învățat smerenia duhului lor spunându-le să nu se bucure că li se pleacă lor duhurile rele, ci să se bucure că au numele lor scrise în ceruri.

Măi copii, dacă un duh rău vi se supune vouă, ce bucurie poate fi aceasta pentru voi? Nu numiți bucurie această lucrare, ci altceva să numiți voi bucurie, și fiți atenți la acest fel de lucrare și pregătiți-vă duhul vostru, că voi veți avea o lucrare cu mult mai mare de îndeplinit în vremea care urmează, în vremea Mea cu voi, măi copii. Când duhul rău luptându-se cu omul este învins de om, aceasta se numește luptă, tată, dar soldatul nu se numește biruitor în luptă decât în clipa când termină războiul în întregime, și nu în vremea luptei, măi copii. Vremea luptei este luptă, și nu este bucurie. În luptă soldatul este amenințat de cădere până la capătul luptei. Apostolii Mei abia începuseră lupta și se credeau biruitori, iar Eu i-am învățat pe ei cum să lupte și cum să stea în luptă și cu cine să lupte și ce pavăză să aibă în luptă, pentru că Eu scrisesem numele lor în ceruri, tată. Și când îl scrisesem? Când i-am ales pentru lucru ca să-i trimit în numele Meu. Demonii li se supuneau, că auzeau de numele Meu, iar Eu de aceea i-am trimis, ca să vadă și ei cine este Iisus Hristos și ca să creadă în Mine.

Iată, Israele, vine vremea ta, măi tată, și vei lucra și tu semne mari peste cei necredincioși, ca să creadă lumea în această lucrare și ca să înțeleagă până la sfârșit că Eu sunt această lucrare, Eu și nu tu, fiule al acestei lucrări, și ca să creadă lumea că Eu te-am trimis. Cine te va primi pe tine, Mă va primi pe Mine. Și de ce pe Mine? Pentru că Eu te-am trimis, și ai lucrare de trimis al Meu, adică lucrarea Mea și nu lucrarea ta. Pregătește-te, tată, și fii cu duhul smerit și dă-Mi Mie dreptul luptei tale, pentru că cine luptă în numele Meu nu este ca și cel ce luptă în numele său. Numele tău să fie numele Meu, pentru că tu ești fiu al lucrării Mele cu tine, măi Israele, și voi veni la tine, tată, ca să văd ce știi tu despre acest nume cu care Eu te strig.

Vreau să-ți dau premiu ca la școală, tată, să am și Eu școlari la școala Mea, că iată cine-i învață carte pe fiii poporului Meu. Omul fără Dumnezeu și fără legea lui Dumnezeu, acela învață înțelepciunea pe fiii Israelului Meu, și omul cezarului caută ale sale, nu ale lui Dumnezeu și nu cuvântul vieții, și se poartă ca vrăjmași ai cuvântului vieții, ca unii care trag la cele pământești cu gândul lor, cu înțelepciunea lor. Dar voi, copii ai acestui popor ales de cer, nu stați, tată, nepăsători de harul care este peste voi prin proorocie și prin Iisus Hristos, Cel Care v-a uns pe voi, și păziți-vă pe voi, și păziți învățătura înțelepciunii pe care o primiți de la Domnul prin cuvântul Său, care se lasă spre voi. Păziți-vă fără de pată până la arătarea Mea lângă voi. Eu vin numaidecât, dar să fie pregătit poporul Meu ales. Oamenii lumii care învață lumea se folosesc de înfățișarea credinței adevărate, dar puterea credinței nu-și află lucru în ei. Dar voi, tată, trăiți înțelepciunea cea de la Mine dată vouă și fiți fericiți în calea apropierii trupului slavei Mele și fiți cununa Mea de slavă spre întâmpinare cerească.

Voi, cei mici din Israel, dați-vă silința să fiți curați în duh și în faptă, și răvășiți-vă unul altuia inimile spre iubirea de sfințenie și curățenie, și îmbrățișați pentru totdeauna sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Vă voi trimite descoperiri cerești spre întărirea cea bună și voi căuta mereu spre voi cu cuvântul, cu duhul și cu fapta credinței voastre întru Mine.

Poporul Meu venea la Mine la începutul acestei lucrări, și Eu Mă purtam blând cu el dacă am văzut că el nu-Mi dăduse inima locaș, și am stat cu el așa cum a voit el să stea cu Mine și nu l-am părăsit, că am dorit să răsară ceva bun din el, care să ia de la Mine și să vestească această Evanghelie de așezare a împărăției lui Dumnezeu în om. Am așteptat un rod, tată, și iată, rodul a ieșit, și Eu l-am luat și l-am pus pe masa Tatălui Meu, și voiesc să iasă la altoit poporul Meu cel mic, cel cu care am mai rămas întru ascultare de Dumnezeu.

Măi Israele, scoală-te spre înțelepciunea Mea și vezi ce înseamnă vremelnicie și ce înseamnă veșnicie și nu uita ce-ți spune Dumnezeu, că iată ce spun Eu celui ce rămâne în rodul cel rămas: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul, dimpreună cu patimile și cu poftele», și aceasta este Scriptura pe care o am de îndeplinit prin tine, Israele al vremii întoarcerii Mele. Și tu să nu uiți că ți-am dat să înveți lecția Mea peste tine, și iată, las Duhul Meu peste tine, ca să înveți întru Duhul Meu. Învață-te să citești și să scrii și să dai celui ce nu are ce ai tu, și să-ți faci ucenici, tată, că Eu am avut ucenici în lucrarea Mea cu Tatăl, iar tu să ai ucenici în lucrarea ta cu Mine, și să pui sămânță la însămânțat și să rodești sămânță din sămânță, că iată, Eu vin, și voi privi să-ți văd rodul și să-ți văd ucenicii. Și iar te rog, așa cum te-am mai rugat, să vii și să bați și să ceri de la Mine ca să înțelegi, căci Duhul Sfânt lucrează după cum este așezată lucrarea Sa și coborârea Sa.

Eu vin în sfatul tău, Israele, dar să te găsesc așezat la sfat în numele Meu și să stai cu Mine, tată, și să nu lași pe fratele tău să plece în lume, și du-te după el, și dacă nu se întoarce cu tine la Mine, mai ia cu tine doi și trei și luptă-te pentru fratele tău. Și dacă fratele tău nu mai vrea viață, acela nu este fratele tău și nu este fratele Meu. Acela moare de lângă tine și de lângă Mine și se naște păgân din păcat și din depărtare de Dumnezeu. Dar tu stai cu Mine și adu-ți aminte de cel ce a căzut, și cere la Domnul putere de întoarcere la viață pentru cel mort.

Măi Israele, nu te potrivi cu veacul acesta, că iată, vine sfârșitul veacului acesta și începe începutul cel de la început, căci cele ce au fost la început iarăși vin și se încep, și cu tine începe Domnul unirea sfârșitului cu începutul cel curat. Să stai cu Duhul Sfânt, iubitul Meu popor, și El te va învăța veșnicia, care începe cu tine, că nu mai este altcineva care să fi avut alegerea ta, Israele al harului, Israele al trupului slavei Mele întru întoarcerea Mea cea plină de slava Mea. Amin.

06-03-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Adevărul grăiesc că e gata să se înlocuiască știința pământească cu știința cerească. E gata să se înlocuiască pământul murdar cu pământul curat. E gata căderea și pieirea lui satana, cu tot ce este al lui.

10-04-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:31 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa! Aceasta este zi de Paști, ziua Fiului lui Dumnezeu, întâiul născut din morți, și Cel dintâi întru toate.

Eu sunt, bucurați-vă! Și iarăși zic, bucurați-vă! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucurați-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, și ca să fii tu creștin după adevărul numelui Meu.

De unde vine numele de creștin? Israele, dacă Eu te întreb ce înseamnă numele creștin, tu ce răspuns Îmi dai? Acesta este numele Meu, Israele, și din el vine numele de creștin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viața ta cu numele de creștin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.

O, popor creștin, să te lupți, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca și cu tine, și am multe să-ți cer, și să le văd peste tine, ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creștin, cu nume nou, după numele Meu rostit.

Israele, pace ție! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ție! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte și te întărește întru Mine și de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu și în numele tău, tot cerul rostește odată cu Mine și cu tine salutul Paștelui Meu și al tău: Hristos a înviat! Și tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste ființa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.

Hristos a înviat, creștinii Mei, care purtați întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare și urare și adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, și asemănare de înviere, și bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată. E bine cu Mine și cu slava Mea și cu bucuria Mea. Numai așa fel de bucurie se numește bucurie veșnică. Bucuria acestei sărbători de înviere, nu știe lumea s-o păstreze curată și vie. Nu Mă pot bucura cu lumea, tată. Lumea se strânge la slujba învierii și se bucură în felul ei, se bucură că se strânge buluc, se bucură din obișnuință, dar bucuria lumii acesteia nu este ajunsă până la cer. Mare suspinare este pe îngeri și pe sfinți că n-au și ei loc în biserici și în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, și alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita și micuța Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se folosește de numele lui Iisus Hristos și care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinți și pe îngeri și pe Domnul; se strânge și face fărădelege în biserică și în casa ei și în jurul ei, și blesteamă și înjură și fumează și face desfrânare și destrăbălare, și nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă. Sunt preoți puțini, puțini de tot, și ar trebui să fie mulțime mare de preoți, ca să fie ordine cerească întru biserică cerească. Este câte o cetate mare, și are pus peste ea un preot, și nu poate face nimic așa. Nu așa se cădea să fie ca să se spună pe drept biserică a lui Iisus Hristos.

Măi copii, vă spun și Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, și e mare înșelare pe pământ, și voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neștire peste rătăcire; să dau de știre că una înseamnă cuvântul biserică, și alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos. Cea a lui Hristos înseamnă sfințenie, credință, smerenie, iubire și rugăciune vie, măi creștine, nu rugăciune moartă, nu mândrie, nu sminteală; înseamnă ascultare biserica lui Iisus Hristos. Cel ce calcă ascultarea din biserica lui Hristos, acela iese din biserică, iese prin neascultare lucrată împotriva Duhului Sfânt, Care trebuie să conducă biserica. Preotul trebuie să fie om vrednic, om curat și neobosit în slujire, om ales de iubirea creștinilor, de iubirea lor, care se hrănesc cu Dumnezeu. Așa se cade să fie ales preotul, și se cade să fie cel mai bun, mai bun și mai sfânt decât toată biserica; mai bun, ca să fie pildă bisericii.

Oare, știți voi cum se așezau și cum erau preoții în vremea bisericii de la început? O, ce mult voiesc să știți și să credeți că preotul trebuie să fie curat și să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învățătorul său, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său». Așa și numai așa înseamnă biserică a lui Hristos. E lumea moartă, și nu o pot învia și nu Mă pot strecura s-o trezesc, că preoții ei fac altceva, nu slujesc lui Hristos. Ei au tocmit darul pe bani și nu răsar din cetate, și vin necunoscuți de cetate, și nu se mai știe rânduiala cea din început când apostolii Mei intrau prin cetăți și era ales cel mai vrednic din cetate și era așezat peste cetate, prin descoperire cerească era ales.

Dar unde sunt, tată, cheile împărăției cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăția cerurilor. Dar voi nu vă temeți. E vremea de înșelare și de minciună și de fățărnicie cum n-a mai fost de când e veacul și nu va mai fi, dar voi nu vă temeți, că iată, Eu sunt prin cuvânt cu voi și vă țin treji și vă îndemn la veghe și la atenție și la biserică întru Iisus Hristos. Voi sunteți biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, și le voi cere rodul, și le voi cere oile păstorite și le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoț și înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. Dar voi nu vă temeți în ziua aceea când le voi cere socoteală păstorilor de turme, păstorilor de cetăți, că le voi cere talanții, le voi cere rodul muncii lor și felul rodului.

Iată, tată, Eu vă spun vouă: nu toate muștele fac miere. Miere fac numai albinuțele, și aceasta este pildă și răspuns când toate cele făptuite se vor socoti cu Dumnezeu. Miere fac numai albinuțele, tată, și voi nu vă temeți, căci Stăpânul viei va lucra împlinirea pildei pentru salvarea viei Sale. Iată, am coborât această lucrare între cer și pământ și am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, și acum am ieșit cu acest popor pe care l-am urcat treaptă cu treaptă, încetul cu încetul, până la vremea strâmtorării, dar cei ușori trec prin vremea aceasta și rămân și se înnoiesc pentru vremea cea de după ea.

Te-am ales pe tine, poporule creștin, ca să judec lumea care a ales calea cea largă, și iată, Eu te dau pildă de portiță strâmtă, că tu vei fi portiță de intrare la Mine pentru lumea care va asculta de trăirea ta, de cuvântul tău pe care-l ai de la Mine, tată. Fii credincios, și să nu faci și tu ca ninivitenii, cărora le-am cerut pocăință și sfințenie, ca să-i salvez de la prăpădire, că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor și pieirea lor, dar Eu am profețit prin trimisul Meu, și cetatea s-a pocăit, și Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Și după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeția, și din nou s-au întors de la Dumnezeu, și atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă și întru ascultare. Eu n-am lăsat nelucrată salvarea, dar dacă a fost necredință la om, omul și-a ales singur plata. Așa am făcut și cu Iuda, dar Iuda n-a crezut că este adevărat ce spun Eu din vreme. I-am dat să înțeleagă că el Mă va vinde. Am vestit patima și moartea Mea, ca să-l opresc să facă necredință, dar el nu credea ce spun Eu, ce profețesc Eu, și când a văzut că a fost adevărat, atunci și-a pierdut mințile și și-a luat singur plata necredinței. L-am ajutat din timp, ca să înțeleagă, ca să Mă spăl de sângele lui, căci așa trebuia să fac Eu ca străjer dumnezeiesc. Străjerul care vede sabia venind și nu anunță cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vestește apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viața celui ce nu crede vestea străjerului. Dar și ție ți-am vestit, poporul Meu iubit, și câte ți-am vestit! Și dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ți fac ție dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?

O, Eu am avut mereu străjeri puși de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai disprețuit pe străjeri când voiam îndreptare ție. Iată, acum am înălțime mare de strajă, și vestesc mereu pe străjeri, și ei stau în fața Mea pentru tine și te vestesc pe tine de la Mine ce să faci și ce să nu faci, ca să fii și să rămâi viu. Și dacă tu nu stai să crezi și să lucrezi după glasul trâmbiței care te vestește întru bucurie, dar și întru veghe, atunci străjerii tăi n-au vină pentru clătinarea și pentru zdrobirea ta, precum nici Eu n-am vină, fiindcă te-am vestit și am trimis străjerii la tine. Fii așa cum cere veghea vremii de acum, fii precaut, măi Israele, și nu te lua după ce este astăzi, că Eu ți-am vestit din vreme ce este astăzi și ce este mâine, dar dacă ești cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, și vei trece cu bine și vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite.

Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfințenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. E ziua învierii, dar de la lume M-am umplut de răni și de cuie și de blestem. Se duc femei la biserică și iau cele sfințite și le folosesc pentru blestem și pentru rătăcire, și își fac rost de lumânări și de tămâie și de floare închinată Mie, și folosesc, zic ele, putere de la Mine ca să facă cu acestea rele; rele pentru oamenii cei rătăciți, și folosesc cele sfințite în slujba duhului rău. O, ce durere pe Mine, Fiul lui Dumnezeu, Care am înviat pentru învierea lumii!

A venit lume multă să fie la biserici, dar ce fărădelege am văzut în biserici și în jurul lor, e de stat pe cruce, tată, nu e de înviat pentru așa lume străină de Dumnezeu. N-are cine s-o învețe, n-are cine s-o oprească, n-are, că lumea se smintește de la cei mari, după cum este scris că peștele se strică de la capul lui, tată. Așa este și această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, și iată, biserica nu este biserica Mea, și nu este decât de stat pe cruce pentru o așa biserică. Nu mai e de înviat, că pe vremea aceea când Eu am înviat, la vestea învierii Mele s-au sculat trupurile sfinților și au ieșit din morminte și au stat în Ierusalim și au fost văzuți înviați, dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele și să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei și să fie vii. Atunci au auzit morții și au ieșit din morminte și au înviat, dar acum nimeni nu mai aude glasul învierii ca să fie viu.

Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-și bate joc de numele Meu, și scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înțelege Scripturile și nu vrea să audă de ele și să le știe și să le creadă. Dar tu să crezi, iubitul Meu popor, și să fie, tată, zi de înviere peste tine și întru tine și în mijlocul tău.

E praznic sfânt, e zi de bucurie și de iubire, și iată, Mă adun cu tine întru învierea Mea, Israele mititel. Sunt cu duhul acestui popor întru lucrare de cuvânt, căci tu, popor iubit, știi cum să serbezi Paștile învierii, iar acum este cel mai iubit Paști din viața ta cu Mine, măi Israele, căci cu adevărat Mă ai pe Mine Cel mai drag. Nu te-ai mai dat, tată, la mâncări și la bucurii de mâncări, și Eu am fost cea mai dulce mâncare pentru tine; Eu, cu viața Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăiești acum nu cu hrană asortată, și nu cu bucate lumești, ci cu bucate cerești, așa cum a fost la începutul Meu cel curat, și te hrănești cu cuvântul Meu, care te face nou, care te împuternicește, ca să poți să fii ca la începutul cel fără de moarte, și tu să stai cu multă bucurie întru așa viață dată ție de Mine, căci viața aceasta Eu ți-am profețit-o din vreme și ți-am promis că te voi duce la ea, și la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îți va trebui să bei apă, tată, și îți voi da apă vie din râul vieții, popor al vieții care vine.

Eu mereu te-am povățuit să nu mai ții la trupul tău, și să ții la trupul cel pentru Duhul Sfânt, căci trupul tău, creștine tată, scris este că este templu al Duhului Sfânt. Și iarăși scris este în Scripturi că voi, creștinii Mei, nu sunteți ai voștri și că trupurile în care stați voi, trebuie să fie sălașe ale lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă ai da să zici că Avraam sau Ilie sau David sau apostolii au mâncat lapte și carne și unt, tu să nu mai zici așa de-acum, și să te gândești bine ce zici și să cercetezi bine ce însemni tu pentru ei, pentru cer și pentru veacul care vine acum pregătindu-se prin tine, Israele al ascultării cea din urmă. Cu tine este altceva. Tu împlinești ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară și când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlinești ce a mai rămas neîmplinit. Nu te sminti cu sfânta Scriptură pe care o ții în față, și fii atent că sfânta Scriptură este Duh Sfânt, nu este carne și fire, chiar dacă în ea se găsesc îndemnuri pentru cei fără de orânduiala sfințeniei, fără de puterea iubirii de Dumnezeu. Este în ea și lege pentru oameni, ca să fie oamenii călăuziți până la starea de sfințenie, dar fiii lui Dumnezeu se ridică deasupra legii, ca să treacă spre starea cea sfântă de la început. Pe vremea apostolilor, vreme despre care au rămas în Scriptură orânduieli și lucrare peste biserică, uitați-vă bine că biserica neascultătoare de pe atunci primea rânduială prin apostoli, după starea bisericii, dar asta nu înseamnă să faci și tu, ascultătorule, ca și cei care nu ascultau, și pentru care se scriau rânduieli prin apostoli. Ce faci tu când citești în carte despre văduvele tinere pe care le-a povățuit Pavel să se mărite? Și de ce a vrut apostolul Pavel să se mărite acestea după moartea bărbaților lor? Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viața cea curată în Hristos, și trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii și nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. Apostolii pricepeau, dar nu puteau îndeajuns să pătrundă cu cele noi peste cele vechi așa, deodată, că era împietrire și nu pricepeau iudeii care veneau spre încreștinare și care erau învățați cu legea. Dar tu, Israele de azi, trebuie să înțelegi că truda Mea e pe sfârșite, și trebuie să am un popor așa cum este cerul sfânt. Așa, și nu te sminti că-ți cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, și care a câștigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduința peste Avraam.

Ascultă, Israele, glasul Meu, ascultă povața Mea, măi Israele, că tu ești ales pentru sfințire, nu ești după trup; ești ales pentru cele ce vor fi mai presus de trup, tată. Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profețite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ți-am spus azi că este cel mai frumos și cel mai sfânt Paști și cea mai sfântă zi de înviere din viața ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele așezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste așezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunși cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toți cei ce au numele rostit de cer prin această profeție, și voi scormoni și în carne și în piatră, și voi zgudui toate casele de creștini care au peste ele mărturia acestei profeții, și voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, și ca să te închini la idolii trupului tău și ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu fața la Mine pe toți cei care au auzit de la Domnul și au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeții.

Îi este dor lui Verginica de poporul cel păstorit de Mine prin ea. Dar ție ți-e dor de trâmbița Mea? Ți-e dor, măi Israele? Îi este dor trâmbiței Mele de tine, și Eu îi dau glas trâmbiței Mele peste tine. Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profețit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. Întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, și spuneți la poporul nostru, păstorilor iubiți, spuneți ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârșit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută și scoate din ea și dă de știre lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profețite.

Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! și adapă-ți turma, tată, și dă-i din vinul cel nou al nunții, din cuvântul cel mai nou al Meu și al tău, ca să se îngrașe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.

– Facă-se, Doamne, după cuvântul Tău. Amin. Iată glasul Domnului întru duhul meu.

Eu sunt, fiilor. Domnul mi-a spus să fiu acum cu voi. Domnul îmi vede arsura duhului după voi. Hristos a înviat! Pace peste cei mari și peste cei mai mici! Pace peste cei mici și peste cei mari, peste cei ce au venit cu iubire în împrejurimea ieslei cuvântului meu în ziua aceasta de Paști ceresc! E zi de Paști ceresc și dumnezeiesc peste Israel, că voi sunteți poporul Domnului. Mi-e dor de voi, mi-e dor să grăiesc cuvântul meu cu cei ascultători. Mi-e dor și de pașii celor neascultători care, ca și caprele neastâmpărate, dau cu cornițele în hotar și îl pun jos și se duc din staul și fac neascultare și nu vor cu cele ce vin. Mi-e dor de oi, mi-e dor de oile care s-au făcut capre, mi-e dor să le dau naștere nouă și să fie iarăși oi. Dar mi-e dor să glăsuiesc peste cei ce mă iubesc, mi-e dor de voi, copii ai grădinii mele, copii ai ieslei cuvântului. Mi-e dor să cuvintez și eu, și e mult de când nu m-am mai strecurat cu cuvântul meu.

Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puși de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.

Hristos a înviat! iubiții mei păstori, care ați rămas cu greul de la acest popor; dar un picuț de greu, și vine ziua de odihnă când vine Domnul văzut în mijlocul acestei lucrări.

Hristos a înviat! iubitul meu popor ascultător și iubitor de cuvântul Domnului și de împlinirea Domnului peste tine.

Și iată, Hristos a înviat! poporule îndoielnic și puțin credincios, fiule al acestei lucrări care te alegi pe tine, și apoi pe Domnul. Și pentru tine rostesc salutul cel adevărat, și îmi pare rău de pașii tăi purtați pe căi străine de această profeție. Iată, cei ce au stat fără putere bună în vremea trupului meu, tot aceia și azi sunt cei fără putere de împlinire și de credință. Dar Se scoală Domnul și va lovi cu toiagul în fiecare poartă pecetluită prin această profeție și va striga: „Ridicați-vă, voi, porților, ca să intre Împăratul slavei, Domnul lui Israel!“, iar porțile care nu se vor ridica, acelea vor fi lovite cu toiagul și se vor zdrobi la lovitura toiagului Domnului, și Domnul va sta descoperit în porți. Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porți ale grădinii cea nouă, ale așezării cea nouă, și cine va intra, va intra, și cine nu va intra, nu va intra. Pentru asta a venit Domnul cu anunțarea pregătirii sfințeniei, că vine ziua când această sfântă grădiniță să fie învăluită și scăldată în mare slavă, în văzută slavă, în lumină mare, măi copii, și atunci această grădiniță va primi pe fiii ei. Măi fiilor, ce voi face eu atunci când îi voi vedea plângând pe fiii acestei profeții, pe cei ce vor fi ținuți de puterea cerului ca să nu treacă prin porți? Ce să fac eu cu cei împietriți și nepăsători, cu cei ce încă păcătuiesc față de această profeție? că iată, s-a ridicat această lucrare între cer și pământ și toate neamurile pământului au auzit de ea și s-au bucurat și au prins nădejde, și va fi să știe lumea care n-a știut până acum și va veni să vadă pe poporul cel scris pe nume în această carte. Eu am venit cu fiii acestei grădini, am trecut prin fiecare cetate și am vestit pe Israel, și apoi S-a apucat Domnul de împlinit cele anunțate.

Voi, cei care ați rămas pentru cele aduse de Domnul, pentru cele ce vor rămâne, voi, fiilor, să stați și iar să stați întru mare sfințenie de trup și de inimă și de hrană și de purtare și de vorbire și de veghe, că vine Domnul, măi copii. Vine Domnul, fiilor, și toată oastea cerească este pregătită să se coboare cu Domnul, să se coboare văzut, și va prinde sub ea toată necredința, toată neascultarea și pe toți fiii ei. Sculați-vă și lucrați, voi, cei ce lucrați.

Păstorii mei, întăriți-vă, și să vă întăriți ucenicii, așa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor și pe toți ucenicii cei lucrători. Fiți cu luare-aminte. Vegheați în straja nopții și a zilei și lucrați lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei. Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru și pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta și să lucreze și pentru cei leneși, pentru cei ce zăbovesc în necredință și în cârtire și în neascultare.

Eu vin și vă îndemn. Mi-e dor de voi la lucru, măi copii. La lucru mi-e dor de voi, pentru că eu la lucru sunt, și îi văd pe cei ce sunt cu mine la lucru. Eu vin și vă îndemn, ca și Domnul vă îndemn: nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și neascultători în lucrarea aceasta, că dacă ați ști voi de ce vi se cere așa ceva, v-ați scoate și ochii, v-ați tăia și mădularele, numai să ascultați de acest îndemn, căci trebuie mai presus de orice să fie împlinit acest îndemn. Voi nu vă dați seama ce va ieși de la această neascultare dacă nu veți asculta să nu zăboviți în sfatul celor răzvrătiți și judecători ai așezării Domnului peste voi, copii ai cerului. Nu vă mai îngăduiți neascultare, că neascultarea pierde pe fiii ascultării. Folosiți prevederea, și iarăși zic, folosiți prevederea în toată lucrarea voastră cu cerul, că prevederea, măi copii, vă scapă pe voi de toate cele ce pândesc lucrarea Domnului ca s-o vatăme. Prevederea voastră va scula din neascultare și pe cei ce se înfurie acum pe cele cerești, pe cele coborâte din cer. Adunați-vă toți cei buni într-un singur duh, într-o deplină ascultare, că această virtute dacă este lucrată, ea va fi slava bisericii Ierusalimului, măi copii.

Copii așezați la ieslea cuvântului Domnului, vegheați cu nemaiauzită iubire și dreptate peste poporul Domnului, vegheați prin sfatul cel venit cu glasul Domnului. Voi, cei buni și cuminți și iubitori de lucru cu cerul, lucrați peste cei vii, și să fie viu Israel.

Veronica mea cea din vremea aceasta, stai întru dragostea mea, întru dragostea cea mare, și ai grijă cerească de ucenicele cele micuțe, cele tinere. Hrănește-le cu cele din cer și cu înțelepciunea care trebuie să fie și cu lucrarea ascultării, și îți voi da har și Duh Sfânt de la Domnul, că Domnul îmi dă să împart cele cerești peste cei cerești. Înmulțește-ți înțelepciunea și prevederea cea sfântă și pune dragoste de ajunsă peste ucenicele cele tinere, cele mici. Am la voi, în cetatea Valea Voievozilor, lucrători peste poporul meu, lucrători alături de tine și de păstori. Toți cei tocmiți, lucrați întru Duhul Sfânt peste poporul creștin. Folosiți timpul și îndemnul și veghea cea fără pregetare, și vă voi pune la lucru. Mare bucurie se suie la cer de la cetatea din Valea Voievozilor. Eu mă rog pentru această cetate care s-a ridicat spre lucru ceresc, spre lucru de cuvânt peste Israel. Eu voi veni cu Domnul în sfatul vostru și vom orândui lucru peste turma Domnului, care are lucrarea ascultării.

E zi de mare bucurie. Domnul e plin de bucuria voastră, fiilor. Iubiți bucuria cumpătată. Folosiți cumpăna dumnezeiască pentru bucurie. Folosiți-vă de prilejurile de bucurie cu cerul, de bucurie folositoare. Dacă o bucurie cu cerul nu știți s-o folosiți cu folos, nu se lasă rodul ei întru lucrarea ei. Fiți copii ai înțelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înțelepciunii libere, ci ai înțelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învață de patruzeci de ani. Nici un fel de înțelepciune nu va mai vorbi, și va vorbi înțelepciunea cea coborâtă din cer pentru cele ce vor rămâne înaintea Domnului. Iubiți-vă unii pe alții cu folos pentru Domnul, și nu pentru cele ce nu vor mai rămâne. Eu am cărare spre voi, ca să vă învăț, dar cărarea mea spre voi este lucrarea ascultării de la voi. Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul și nu pot singuri, ajutați-i voi, cei ce aveți tâlcul de la Domnul, și zidiți-vă și fiți temelie tare a celor ce se așează acum spre neclătinare și spre vecie.

E zi de înviere. Pace și înviere să rămână azi peste voi, azi, și în vecii vecilor! Amin. E ziua Domnului Iisus Hristos întru amintirea Paștelui nostru. Hristos a înviat, iubitul meu popor! Bucurați-vă, copii ai Domnului, dar întru bucurie plăcută Domnului.

Măi copii, cine vă mai povățuiește pe voi spre viață așa cum vă povățuiește cerul sfânt? Nimeni, măi copii. Stați în brațele cerului, stați întru întâmpinarea Domnului. Mama Gigi vă pomenește pe fiecare pe nume în fața Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, pe fiecare din voi, care v-ați adunat azi pe colina grădinii care străjuiește înaintea glasului Domnului; pe fiecare din voi, după cum este fiecare din voi, căci Domnul iubește mila și iubirea, dar și dreptatea cea după faptele cele întru Domnul. Iată, vă îndemn să fiți pregătiți, să fiți bine pregătiți, că Domnul va alege lucrători din popor, și vor lucra lucrare nouă și cuvânt nou peste mulțimi, peste cei ce vor lua numele Domnului. Sculați-vă să ascultați și să lucrați, că mare este plata celor ce lucrează în vremea aceasta de arătare a împlinirilor cele profețite.

Mama Gigi se oprește din cuvânt și vă pecetluiește cu adevărul cuvintelor sărbătorite întru zi de Paști ceresc.

Hristos a înviat! Pace peste voi, și lucrare de nou Ierusalim de la voi peste cei ce vor lua numele Domnului!

Pace ție, Israele! Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău! Amin, amin, amin.

– Verginica a stat în sfat cu Israel. Eu, Domnul, am dat loc cuvântului lui Verginica. Ea este mare între sfinți, ea este lăudată și cinstită de Avraam și Isaac și Iacov și de profeți și de sfinți. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, și rodul rodește. Să se așeze la lucrarea rodului tot trupul lui Israel. Să fie vie și lucrătoare rădăcina și tulpina și ramurile, ca să aibă viață rodul, și să stea pe masa nunții.

Te-am învățat, iubitul Meu popor, te-am trecut prin ape mari, și am spus furtunii să nu te nimicească și să nu se atingă de cei cu semnul acestei profeții. Și iată, te așteaptă tot cerul pe tine, Israele mititel, Israele mezin, și să nu-l mai faci să te aștepte. Nu Mă pune la încercare, tată, că iată, toată știința care vine de la om se stinge și se adeverește deșertăciunea ei, căci cerul și pământul sunt făcute de Domnul, și nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, și a zis omul că le cunoaște, și L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispitește pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, și a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, și întunericul s-a numit noapte, și lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, și după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoțească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu știe că toate s-au făcut prin cuvânt și nu prin timp. Iată, vine pe pământ înțelepciunea cea dintru începutul cel dintâi și va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prințul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt și lasă peste cele învechite cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt.

Măi Israele, nu te mai lua după oameni, tată. Ia-te după Mine, că Eu sunt Cuvântul Cel Făcător, și lucrez prin cei vii, nu prin cei morți, nu prin cei fără de Domnul. Oamenii au răstignit pe Cuvântul, asta au făcut oamenii. Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. Iată, cezarul are măsura lui, dar darul Domnului este fără măsură și nu se dobândește prin măsură. Mereu ți-am spus că multe am să-ți spun, și mereu ți-am spus că nu le poți purta. De ce, tată, nu le poți purta? Pentru că tu folosești măsura omenească, nu măsura îngerească, și omul nu poate ști ce nu este de știut de om.

Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a știut nimeni din cer, dară de pe pământ! N-a știut nimeni din cer decât Tatăl și Gavriil arhanghelul, iar de pe pământ n-au știut decât cei ce au avut de știut această taină. Au știut profetul Zaharia și Maica Mea și Iosif, și a știut Elisabeta, și apoi dreptul Simeon, și a știut Duhul Sfânt întru aceștia, și omul cel fără de Domnul zice că știe și înțelege cele ale facerii.

Fii cu Mine, Israele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Făcătorul, și nu voi da nimănui slava Mea. Slava Mea este și a ta, și ți-o voi da ție dacă vei lucra cu smerenie înaintea arătării slavei Mele cea dintru început. Fii cuminte, Israele tată, și ia înțelepciune de la Mine, și ia pe tine haina sfințeniei, că nimănui nu voi da slava Mea, și ți-o voi da ție dacă vei rămâne întru sfințenie, tată. Nu te încânta cu cele ce se vor opri în curând, căci înaintea slavei Mele cea tainică nu va mai fi nimic de vorbit. Voiesc să dau curs râului vieții peste tine, poporul Meu binecuvântat. Voiesc să stai înaintea Mea, Israele, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Amin.

Să fie încă atenție la glasul Domnului, că se desprinde încă și alt cuvânt de binecuvântare și de urare și de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului și ale pământului, pentru copiii Mei Marian și Victoria, copii aleși de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârșit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, și să mergeți cu dragoste pentru Mine și în numele Meu. Veți merge iar dincolo de România, iar și iar, și vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut și cel văzut, și se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea și călătoria voastră peste țări, iar Eu și cu cerul Meu vă voi însoți pe voi; pe voi și planul Meu.

Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Și voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârșesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăție a cerurilor în fiii care vor fi sălaș al lui Iisus Hristos. Cerul așteaptă chiar și numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulțime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luați și le dați oamenilor să bea din râul cuvântului vieții.

Binecuvântați să fiți întru ducere și întoarcere, întru intrări și ieșiri, întru ieșiri și intrări, în culcare și în sculare, și întru sfințenie, tată. Mergeți și propovăduiți împărăția Mea. Vă trimit așa cum i-am trimis pe apostolii de atunci și vă spun și vouă, ca și lor vă spun: mergeți, și în căile păgânilor să nu umblați, și pe cele străine de Mine să nu le luați, și Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt. Iată, vă dau tărie de duh, dar să nu dați de la voi duhul temerii de Dumnezeu, măi copii. Rugați-vă înainte de orice lucrare, de orice zi, de orice noapte, rugați-vă dinainte, tată. Folosiți rugăciunea cea vie mai mult decât orice în călătoria voastră cu Mine, că Pavel, apostolul Meu, s-a rugat atât de puternic, de au căzut de pe el și lanțurile cu care era legat, de s-a cutremurat toată închisoarea și s-au spăimântat străjerii. Așa de vie a fost rugăciunea lui. Așa și voi, rugați-vă mai înainte de orice lucrare și de gând și de faptă, ca să se zguduie pământul și închisorile întunericului lumii și să cadă toți solzii de la cei ce nu văd pe Domnul întru minunile Sale. Vestiți ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăției Mele, și va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. Binecuvântate să vă fie gândul și pacea și grăirea unul cu altul, și cu gloatele apoi, căci voi deschide porți largi, dar să stați bine și cu prevedere de cuvânt la porți. Vorbiți așa cum vorbesc Eu, lucrați așa cum lucrez Eu, și Eu Mă voi odihni peste voi și Mă voi scutura peste voi, și vor vedea gloatele că sunteți ai Mei și că sunt cu voi în adevăr.

Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiți una, dar să înțelegeți ce vă spun. Fiți una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiți una, în orice fiți una, și vom fi toți una și întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.

Hristos a înviat! Și merge cu voi Hristos Cel înviat, și merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi și va gânguri cu voi mereu și va cânta cu voi „Hristos a înviat!“. Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine și cu fiii cuvântului Meu. Iubiți trăirea pe care v-am dat-o s-o purtați peste voi și stați cuminți în această hăinuță, că nu este hăinuță mai călduroasă și mai moale și mai cu trecere decât aceasta pe care o aveți de la Mine.

Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E ușor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea și cu înțelepciunea Mea. Pace vouă, iubiții Mei copii, zburătorii Mei copilași! Pace și aripi tari! Și stați numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.

01-05-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:34 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena

Ascultă, poporule, glasul Meu, și împlinește cuvântul Meu, Israele. Cuvântul Meu te însoțește pe tine de patruzeci de ani, tată, și te-a trecut peste ape mari și te-a condus spre zilele acestea pe care le-au dorit a le vedea toate semințiile de până acum, și iată, zilele acestea ale Mele sunt cu tine, Israele tată. Acestea sunt zilele cele așteptate ale Fiului Omului, ale Fiului lui Dumnezeu.

Pace peste duhul tău, popor blagoslovit de cuvântul Meu! Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta și să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine, cu poporul cel mai tare dintre fiii acestui popor. O, și n-am pe cine să chem la acest sfat ca să pun lucru peste poporul Meu așa cum a pus Moise căpetenii din număr în număr ca să se lucreze după Domnul. N-am pe cine să chem ca să-i dau spre veghe și spre îndemn o cetate sau o mână de creștini sau o mână de copii pentru ca să le arate copiilor drumul spre veacul care se lasă de acum peste pământ. Avem de înnoit pământul, măi Israele, și n-am, tată, cu cine să suflu peste el așa cum este profețit despre învierea celor din pământ și a celor de pe pământ și a celor de pe pământul tău, Israele.

O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru și vă îndemn să facem sfat ceresc, și voi nu știți ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideți ranele și bubele și puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare și gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, și sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, vreau să așez lucrători peste popor, lucrători din loc în loc peste popor. Să ia de la Mine lucrătorul și să pună peste voi; să ia de pe voi și să curețe ce nu-I place lui Dumnezeu, ce nu intră cu veacul cel nou, care dă să se lase peste voi, copii ai poporului sfânt, că Mă frământ cu tot cerul, și Mă întreb: ce veți face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, și voi stați la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată și dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.

A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii și tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci și proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Și au fost toți proorocii așezați în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer și s-a așezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Și toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăției lui Dumnezeu peste oameni și în oameni.

Și a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puțin pământ nou și ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli și nu știa de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi și au lucrat pe viu cu Mine peste lume, și s-a răspândit împărăția Mea din loc în loc atunci, și au recunoscut mulțimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul și Stăpânul a toate. Și acum, învățătura împărăției Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, și toată lumea are păcat dacă a știut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung și în lat știe de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, și M-am zbuciumat cu Tatăl Meu și cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, și din tot ce-i place lui. Și te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine și pentru învierea ta și a lumii, și am așezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiți în el și să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Și iată, așa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă și pe care n-am sfârșit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cerești și va să inunde pământul cu viață și cu împărăție de cer și de nestricăciune pe pământ.

Iată, Israele, omul vorbește cu telefonul, și crede omul, crede când face așa, crede și înțelege că vorbește cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creștine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine și tot ce se vede și ce nu se vede. Eu sunt mai presus decât felul vostru de vorbiri și de legături dintre voi. Crede și în Mine, măi creștine îndoielnic. Crede, tată, și cercetează, ca să vezi că Eu sunt Creatorul acestei cărți cerești. Crede, măi creștine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, și tu nu ești mai deștept și mai iscusit ca Mine. Crede și în Mine, nu numai în tine. Crede și în Dumnezeu, Care vorbește din cer cu tine, Care vorbește pentru tine de deasupra ta, Care are putere să vorbească cu glasul Său peste tine. Aștept, tată, încredințarea ta, ca să ajungi să ai și tu firul cel din cer în casa ta, telefonul cel din cer, ca să auzi și tu, creștine. Eu sunt glasul care umple cerul și pământul, de la o margine la alta, și nu am nevoie de fire și de știința oamenilor și a meșterilor deștepți, ci am nevoie de tine și de credința ta și de casa ta curată și cerească, și ca să te cunosc că ești servul Meu, și ca să pot să vin spre urechea ta și să ți-o destup, ca să auzi glasul cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul, și am putere să vorbesc peste tine și să Mă fac auzit de tine.

E vremea ca o mlaștină, și tu să crezi ce-ți spune Dumnezeu. E greu fără Dumnezeu, dar să nu-Mi spună lumea că e cu Mine, că nu-i așa, tată. Lumea e cu ea și cu poftele ei, și nu poate să fie și cu Mine. Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat și viu. Umblu ca un Mântuitor îndurerat și caut să împart mântuirea Mea tuturor, și iată, caut la tine, popor iubit și ales din lume ca să fii și tu mântuitor peste lume, împreună cu Mine în lucru.

O, popor mic și slab și fără putere, câtă putere aveai să ai dacă tu ai fi împlinit toate cuvintele Mele pe care ți le-am dat, și este mărturie că ți le-am dat! Am ajuns între voi ca un negustor care vine cu podoabe fără plată, și voi, tată, iubiți mai mult praful cel fără de preț, praful lumii, iubiții Mei, și sărăcia de Dumnezeu, măi copii, că voi trebuia să fiți bogați în Dumnezeu și să fi lucrat de mult în numele Meu, dar voi iubiți numai ce se vede, și aceea credeți, ce se vede, ce vedeți acum în trup, și nu vreți, tată, să credeți că dincolo de aceasta este ceva mai bun care vă așteaptă, și iată, zăboviți în îndoială și în necredință și în neascultare.

O, poporul Meu iubit, de ce nu ai tu putere? Iată, pun din nou sfat ceresc peste tine și te ajut ca să scapi de neascultare și de nepăsare. Nu mai sta așa, tată. Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup și lupi fără trup și te sfâșie și te mușcă de inimă și rămâi pribeag. Dacă tu, creștine, nu-ți arăți la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură, care te robesc și te îmbolnăvesc la suflet și la credință și la blândețe, dacă tu nu le spui la sfătuitori, ca să vadă cei puși de Mine peste tine, să vadă de unde și din ce atingere și din ce nărav rău îți vine această boală de gânduri tulburătoare, această năvală de lupi fără de trup, care-ți sfâșie statura Mea întru tine, dacă tu nu te duci să spui, ca să primești apoi doctorie și leac tămăduitor, și poruncă să primești împotriva lupilor de suflet, care te fură de lângă Mine, dacă tu nu vii la Domnul și la sfătuitorii tăi, ce să-ți fac Eu, tată? Dacă tu nu-ți dezvelești buba și lovitura și mușcătura de lup, ca să primești alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puțin dureroasă, ca prin ea să-ți vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate“, și adevărată este vorba asta.

Dacă tu înțepi pe Domnul înțepându-te pe tine, că pe tine te înțepi, și dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care știe de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc și o înroșește, ca să ardă cu ea rana ta și să oprească stricăciunea sufletului tău, și unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Și tu să nu-i dai peste mână păstorului tău și să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l lovești ca să-i sară din mână unealta de curățire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, și acela e veninos și îți strică inima și nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, și Eu o folosesc așa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viața ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feței tale și a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenție să Mă mai port ușor cu tine? O, cu cel fățarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se folosește după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăință sau aplecare sau umilință, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, și își ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă și se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creștine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ți arde rana, ca să oprească puroiul și putrezirea cărnii tale. Sunt injecții dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, și tu le primești de la doctor și nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci și îl cauți ca să te vindece. Te și leagă doctorul, te leagă de mâini și de picioare, ca să stai pentru curățire de boală. Și la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.

Voi, creștinii Mei, nici nu știți să vă mărturisiți păcatele, tată. De la cel mai mic și până la cel mai mare, nu știți să vă mărturisiți păcatele, și de aceea nu scăpați de cursa lor. Nu știți să iubiți pe Dumnezeu, și de aceea nu sunteți vindecați. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat și vindecat și fardat și luxat și păzit de rău și de încercări? Numai trupul, măi Israele? Și dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viață trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viața trupului, sufletul suferă când trupul are bube și rane și umflături și pete. Și fii atent, creștine tată, că de la suflet face trupul bube și boli și înțepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, și pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, și de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.

O, creștinilor, câte păcate aveți voi față de această lucrare cerească, și pe care nu le puteți spune la preoții voștri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeiești prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveți păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieții sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveți păcate față de Dumnezeu și nu sunteți vindecați de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteți să stați în picioare cu Mine și întru Mine, de aceea, că nu sunteți împăcați cu Mine, nu sunteți curați cu Mine, nu sunteți descoperiți Mie. Eu vă văd ascunși în voi, dar văd ce ascundeți. Voi ziceți că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creștinilor, Eu pe cele ascunse ale înțelepciunii Mele vi le arăt vouă și vi le descopăr, dar voi nu faceți așa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiți Lui înțelepciunea voastră și neînțelepciunea voastră. Spun așa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînțelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu știi tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, și să fi rămas așa, și să fi lucrat așa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, și Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, și apoi la cules, tată. Vreau să așez peste tine fii din mijlocul tău și Mă tem că nu-i vei primi peste creștetul sufletului tău, al cetății tale, al străduței tale, al căsuței tale, tată.

Iată, am case de creștini în care găsesc trei, patru, cinci împotriva a unul, care a rămas cu împărăția Mea, dar nu am nici o casă în care stă unul împotriva a trei, patru sau cinci care sunt cu Mine. Ce suspinare pe Mine! Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele, dar unde, tată, este rădăcina și tulpina și ramurile și frunzele? Și unde este rodul tău, Israele tată? O, de ce nu te-ai lăsat lucrat? De ce nu te lași lucrat, de ce, oare? Ce vrei să faci cu tine, creștine? Ne întâlnim curând, că ți se vor deschide ochii să Mă vezi, și atunci ce ai să faci când vei înțelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârșit?

Am stat într-un trup în mijlocul tău, și nici așa n-ai știut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta și las cuvânt spre știre peste tine, și nici așa nu știi ce să faci și ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, și n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, și s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, și să te scoată din lume și din idoli și din moarte și din înșelare. Ea este acum fără de trup și fără de loc, și este după tine umblând, și întinde mâna prin spini și prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ți spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine și jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi și pe ea, și n-ai să știi Care sunt Eu, și care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în fața ta, Israele, ca să te învăț calea vieții și a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin ușile închise și am stat cu apostolii. Și dacă trupul Meu n-a fost ținut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereții foișorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiți, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, și întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, și să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica și cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, așa cum Sângele și Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge și trup. O, și să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine și cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ți aduc ție cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poți și tu cu Dumnezeu și să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine și pentru răscumpărarea ta.

Iată, lucrez și pe marginea ta, popor chemat ca să faci voia Mea. Și n-ar fi să lucrez pe margini, dar necurățenia inimii tale, când tu ar trebui să fii un duh și un sfat cu Mine, nu e bună, și Îl depărtează pe Domnul din lucrul tău cu El, și n-am ce să pun la lucrul de strajă peste tine, poporul Meu chemat, căci în sfatul tău, poporul Meu, nu trebuie să aibă cuvânt de ridicat și de spus cel ce nu împlinește cuvântul Meu și al tău. Să nu vorbească în sfatul lui Israel acel ce nu ia cuvântul Meu spre împlinire, să nu vorbească peste Israel unul ca acesta, că acela este sminteală în Israel. Acela să fie însemnat, și să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreț sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucrați în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucrați cu Mine, între voi și cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători. Vom lua și vom scrie numele celor ce vor lucra, și apoi să știe tot Israelul așezarea aceasta.

Iată, lucrez și pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, și ei cred că sunt bine cu Dumnezeu și că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. Nu-i mai numesc pe nume, că se răzvrătesc cu voi și cu Mine, cu voi, cei ce stați în sfat ceresc cu Mine. Sunt răzvrătiți și se răzvrătesc mereu, că lor nu le place să stea sub ascultare de cuvântul Meu. Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, și când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu și că n-a fost așa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conștiinței lor bolnave și aparte de planul Domnului.

O, creștinule tată, nu-ți place lucrarea ascultării, nu-ți place cortul Meu peste tine și alifia Mea, și Îmi dai peste mână de patruzeci de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui că nu-i adevărat ce-ți spun când îți spun că ești rău cu Dumnezeu și că nu vrei să-ți arate că ești rău și cu tine, și cu Dumnezeu. Ba Îmi mai și spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai așa faci cu Mine, că tu ești mai bun ca Mine, tată, dacă Mă mustri mereu și dacă Mă oprești mereu. Dar nu e nimeni bun, în afară de Tatăl, și tu de ce nu vrei să crezi această Scriptură?

Așa ai stat la masa Mea, creștine tată. Ai stat fără s-o meriți, și îngerii Mei te-au scris că ai stat, și de câte ori ai stat, și ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu și a Sângelui Meu din pâine și din vin, și cuvântul acela spune: „Cei chemați să iasă, și să rămână numai cei credincioși“, numai cei pregătiți pentru împărtășirea cu Mine, cu Trupul și Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, și stau toți care cum intră, care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, și se apropie ca să ia și să-și bată joc de Mine și de sfințenie, și se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, și se vopsește și se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavolești și intră în biserică, și străjerul care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, și zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoșătoare, și stau îngerii cu frică înaintea tainei de biserică a lui Hristos, și se clatină cerul și pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Și dacă duhul cel vopsit și rău își are loc și lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?

Și iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, și lumea acelei cetăți s-a dus la episcopul lor și a pârât pe preotul lor că-i ține în biserică toată ziua și nu face sfânta Liturghie la vreme. Și a chemat episcopul pe preot și l-a întrebat ce este cu această plângere a cetății. Și atunci, preotul a spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt peste pâine și vin. Atunci, episcopul a învățat pe cei din cetate cum să meargă și cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învățat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ține seamă de taina aceasta? că preoții, nici ei nu vin pregătiți la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune așa: „Cum e turcu’, e și pistolul“. Turcul a fost un om rece și rău și răzvrătit, și nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Și iată, cum e preotul, așa este și arma lui, așa este și turma lui.

Iată, tată, aș vrea să aleg din fiii poporului Meu. De aceea am dat veste la păstori și la lucrătorii care sunt în lucru, ca să facem sfat și să cerem de la Tatăl să ridice lucrători, căci Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez, și voi trebuie să lucrați, numiți de Domnul. Eu am stat o noapte întreagă și M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, și am coborât apoi spre cei chemați și am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiați tainelor Mele și lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, și alta este să fii ales dintre cei chemați, ales cu mare cercetare. I-am ales și le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul și Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, și nu așa cum se dau ele azi, dacă se dau. Dar numai Domnul știe ce mai dă și ce mai ia, și aceasta este o taină între Mine și voi, o taină pe care n-o mai vindeți și pe aceasta, că nimic n-a mai rămas nevândut din cele aduse de Mine. V-am spus vouă că am plâns mult în noaptea Mea de rugăciune, căci Tatăl Meu Mi-i arătase pe cine să-i deosebesc, și Îmi spusese și de Iuda, ca să-l aleg și pe el, ca să Mă vândă fariseilor. Și am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, și apoi i-am ales pe cei doisprezece. Dar tu, creștine tată, cum ai lucrat în lucrarea Mea ca să se asemene cu a Mea? Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, și te-ai băgat în lucrul Meu și ai hotărât cum ai vrut tu peste tine și chiar peste lucrarea Mea, și Mi-ai băgat la această masă după dorința ta, și iată, azi tot așa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu și îi tragi spre alte izvoare și Îmi rănești trupul cel slab al turmei Mele.

Am spus că azi lucrez și pe margine, ca să știe apoi cei pe care-i numesc, să știe cum lucrează cei ce nu sunt puși și numiți la lucru, de vreme ce nici ei nu fac ascultare de Mine.

Eu n-am avut în tine doisprezece aleși, că n-am avut ce să aleg, și am ales doi, trei, ca să asculți de ei ca de Mine, creștine. Și nici pe acei puțini nu i-ai primit ca să te ajute, ca să fi putut Eu acum să te aleg și pe tine lângă ei la lucrul Meu, așa cum și-au ridicat cei doisprezece, ucenici, și ucenici din ucenici, asemenea lor la lucrul Meu.

O, judecătorilor ce sunteți, popor judecător ce ești! Nu te supăra pe Mine că-ți spun așa, că nu te mustru, ci te ajut să nu mai faci așa, ca să nu fii judecat pentru toate câte ai făcut împotriva acestei lucrări de cuvânt rostit de Duhul Sfânt. Am pus, tată, peste tine păstori, dar nu i-am pus să-i judeci. I-am pus să-i asculți, să te păstorească i-am pus. Dar tu te-ai ascuns de ei și ai păscut ce ai vrut și pe unde ai vrut, și ai zis că ești oaie a păstorilor Mei. Păi, păstorul își cunoaște oile, că oile lui ascultă de el și nu umblă răzlețe. Zici că păstorii au fost răi cu tine, știu că zici mereu așa. Dar de ce au fost răi cu tine, tată? Dacă tu ai fi fost oaie bună și cuminte și fără nărav, ce ar fi avut păstorul cu tine? Dacă tu erai cuminte, ar fi rămas Duhul Meu în mijlocul tău, măi Israele al acestei stâne. Iată, în stâna aceasta Eu trebuia să am oi numai de o culoare, căci această lucrare a fost una dumnezeiască lucrare, și iată, în această stână le-au crescut cornițe aproape la toate oile și se unesc între ele după năravul lor și lovesc în hotar și îl pun jos, și se duc și se întorc și lovesc în păstori, dar nu lovesc în ei, ci în Dumnezeu lovesc, și pe Domnul Îl judecă. Căci s-a sculat cel pus să păstorească și a spus la un creștin să nu mai facă el ordine în staulul oilor, în stâna oilor, și acela a țipat la păstor și a spus că nu face cum i-a spus păstorul. Și dacă nu faci așa, nu faci. Știu, creștine, că nu faci, că nu asculți, știu că-Mi faci stricăciune și știu că nu crezi ce-ți spun. Dar Eu nu pe tine te-am pus păstor peste stâna Mea. Pe tine doar te-am primit în stână, tată. Și tu de ce umbli peste oile fără de minte când nici tu nu ai minte? Ba poate ești mai fără de minte, de vreme ce le îndemni la rătăcire din stână. De ce, tată, le scoți la altă pășune fără să vreau Eu, Păstorul Cel ceresc? că Eu sunt Păstorul tău, și nimeni nu Mă are pe Mine de Păstor așa cum Mă are această stână. Dar tu nu vrei să fie așa, și zici că toți Mă au pe Mine așa cum Mă ai tu. N-ai dreptate, tată, căci ca aici, nicăieri nu am Eu lucrare și salvare. De ce scoți tu oile afară din pășunea aceasta? că Eu am spus să nu iasă oile din staulul acesta. Eu am aici tot ce-Mi trebuie. De ce-ți trebuie ție prooroci care nu sunt din staulul acesta? Oare, Eu nu sunt nici măcar prooroc în această stână, de vreme ce tu prooroci cauți?

Iată, am spus că lucrez pe margine pentru cei de pe margine, care sar mereu hotarul. Am spus că lucrez, fiindcă cei ce s-au tras spre margine, au cornițe crescute și Îmi împung tot ce mai este sănătos în stână. Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine și la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare și de sfințenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viața cu sfințenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul. Sunt și mulți oameni firești, cu purtare sfântă și curată, dar nu se pune dacă nu cred în Mine aceia, dacă nu fac în numele Meu ceea ce fac ei bine și sfânt.

Măi oilor care M-ați ascultat ca să stați de-a dreapta Mea! Stați în stână cu păstor, tată; cu păstor și nu fără păstor; cu Mine, măi copii. Cine vrea fără păstor, acela să se dea de-a stânga. Se dă singur, că se vede că se dă. Cine vrea să-și caute păstori în alte părți, să-și caute, că această stână va fi deosebită în toate, ca să fie numai pentru Dumnezeu și pentru planul cel de sfârșit al răului neascultării de pe pământ.

Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc bețivi și curvari și fumători și hulitori și împotrivitori și iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, și împrăștietori de agoniseală cerească și neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării și care cugetă că nu-i nimic dacă fac așa, și aceștia rostesc cu obrăznicie satanicească și spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, așa au spus și cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, și apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor și a copiilor lor, și a fost așa dacă au spus așa. Tot așa e și vorba aceasta care se aude din gurițe trufașe și îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face“. Unii ca aceștia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici așa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se așează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te țin Eu forțat. Du-te, și nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot așa a făcut și Lucifer, tot așa, și nu altfel, și a căzut din cer. Și fii atent, tu, cel care faci așa, că această lucrare din Mine venită, cer este.

Lucrez pe margine și nu rostesc numele tău, creștinule îngâmfat în duhul tău. Și dacă nu-ți iei partea din cuvântul Meu, puterea Mea va lucra prin cuvântul rostit și va face sortare în stâna aceasta și se vor deosebi cei credincioși dintre cei chemați care au rămas tot ca înainte de chemare.

Te duci, creștine tată, și iei hrană din spini. Du-te dacă vrei așa, dar nu Mă mai învinui tot pe Mine de păcatul mândriei. Du-te, tată, dacă ești mândru și n-ai nevoie de călăuză. Du-te și fă cum vrei dacă te încrezi în tine și în judecata minții tale. Du-te, că tu nu iubești pe Dumnezeu, și de aceea tragi la ce iubești, că tu iubești neascultarea de Dumnezeu și îți place să fii liber. Du-te, tată, dar Eu n-am ce să-ți doresc decât întoarcerea la Mine, căci calea ta se înfundă; întoarcerea prin umilință usturătoare, ca să înțelegi ce înseamnă Dumnezeu, că Dumnezeu înseamnă altceva decât cugeți tu că înseamnă Dumnezeu. Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească? Eu nu Mă lupt decât cu cel credincios ca să-l ajut, dar cu cel ce nu crede lucrului Meu cu care însoțesc acest popor, cu acela nu Mă mai lupt. Acum trage fiecare la ceea ce a lucrat și până acum. Și când se va trage cortina pentru luminarea vederii celor nevăzute și necrezute, atunci va fi descoperit lucrul fiecăruia.

Iată, Îmi fac datoria și lucrez, și voi lucra prin cei puși la lucru, și fără rod nu voi rămâne. Dar iată, rodul credinței trebuie să fie strâns, ca nu cumva la vremea foametei să fie strivit de cei ce vor alerga disperați după un pic de putere din cer, că pe pământ se stinge orice putere, orice iscusință, orice mândrie, orice știință, fiindcă Eu Mă voi lăsa văzut și descoperit, și Eu întrec soarele în strălucire, și toate vor păli la vederea slavei Mele. Numai cei credincioși ai Mei nu vor păli, și vor fi încălziți în lumina slavei Mele și vor fi și ei lumină din lumina Mea. Dar mulți dintre voi zic că acestea sunt basme. O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, și va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, și basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.

O, măi oilor, ce bine vă era vouă dacă nu v-ați fi făcut cornițe, tată! Oile nu trebuie să aibă cornițe. Oile sunt blânde și pasc în pace. Dacă voi, creștinii Mei, nu credeți în trimișii Mei, dacă nu credeți că sunt trimiși de Mine, vă vor lăsa în pacea voastră, în banii voștri. Dacă nu credeți că sunt trimișii Mei, credeți măcar în aceste cuvinte de viață și de îndreptare; credeți, și nu-i judecați pe trimiși. Ei nu vin de capul lor ca să-și piardă vremea. Și despre păstorii tăi, nu-i mai învinui, Israele. Lasă, tată, nu-i mai lovi, nu-i judeca tu ca să te faci mai mare ca Mine.

Iar voi, cei ce veți fi numiți ca ajutor al Domnului la lucru, nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și nu pregetați să fiți de ajutor Domnului. Alții au lăsat familii și au mers cu Mine. Alții au lăsat mirese îmbrăcate curat și au plecat la apostolie cu Domnul. M-am dus în Cana Galileii la nuntă și am făcut minunea vinului din apă, și dacă a văzut mirele pe Domnul minunilor, a lăsat mireasa și a plecat ca apostol al Domnului, și a rămas cu Mine acela și a lucrat mult pentru împărăția Mea peste oameni. Iată de ce am fost Eu la nuntă, și nu așa cum spun oamenii lumii.

Am grăit cu cei pe care-i adaug sfatului lui Israel. Am grăit și pentru cei din marginea acestei stâne, dar acum te vei da la răzvrătire, creștine vinovat cerului. Dă-te, tată, dacă asta alegi. Poate vrei să te duci în drumul oilor slabe, ca să țipi că nu sunt Eu Cel ce-ți spun acestea, și că sunt unii care strică legea lui Dumnezeu. Du-te, creștine, și zi ce vrei, dar aceasta este adevărat, că Adam a făcut acest păcat în rai, și tu îl faci pe pământ de șapte mii de ani.

Eu n-am binecuvântat nunta și patul nunții, și tu vei spune, poate, că Eu vin și stric legea ta, dar Eu, de la început, nu așa aveam să înmulțesc făptura, ci prin Duhul Sfânt și prin cuvânt. În loc să fi mers și tu cu Mine așa cum a mers mirele de la nunta din Cana Galileii, tu zici că nu sunt Eu Domnul Iisus Hristos, Cel Care vorbesc cu tine. Dacă zici așa, du-te și îți pierde mințile, că așa vrei tu, de frică să nu ți se ia poftele trupului. De luat tot ți se ia, că n-o să-ți mai ardă de păcat, dar deschide cartea și citește cum a fost pedeapsa poporului Israel pentru cârtire. Mai bine pune, tată, mâna pe coarnele plugului și uită-te spre Dumnezeu și ia ca iubire virtuțile creștinești pe care le-am avut Eu în mijlocul oamenilor, că unii învățați au plecat din învățătura lumii și au îmbrățișat lucrarea virtuților, fugind din lume și din duhul ei și din știința lumii. Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în fața ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, și voi pune peste tine veghetori, și le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării.

Și iată ce înseamnă trimis! Trimisul nu caută slava sa, ci a Celui ce l-a trimis pe el. Prin aceasta se pune la probă trimisul și păstorul și lucrătorul și tămăduitorul și sfătuitorul. Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa, dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis, acela are adevărul, și nedreptatea nu este cu el. Așa trebuie să lucreze un lucrător al Domnului, și această Scriptură o pun Eu astăzi peste cei aleși la lucru peste poporul Meu, și vom însemna în această carte pe cei ce vor avea de lucru peste poporul Domnului.

Eu iar îți zic, Israele: ferice ție dacă-ți vei însuși mustrarea Mea pentru pocăința ta și pentru mărturisirea, în mijlocul poporului Meu, a inimii tale ascunse. Eu voi coborî iar, cu voia Tatălui Meu. În curând voi coborî cuvântul Meu peste tine, Israele. Adună-te de peste tot, și vom prăznui hrană de cuvânt ceresc, și după ce vom mânca din cuvântul praznicului bucuriei, voi pune pe străjerii Mei să-ți aducă la cunoaștere și acest cuvânt de descoperire a ascultării și a neascultării tale, a pocăinței și a nepocăinței tale, tată; și ia cămașa pocăinței pe tine, ia-o, măi Israele, nu mai sta dezbrăcat de acest veșmânt, că nu cunoști încă această cămașă. Pocăiește-te! din nou îți zic, din nou te îndemn cu acest dar, cu acest mărgăritar, cu acest bilet de intrare la serbarea Noului Ierusalim, care se va serba pe pământ, pe pământ nou și cu oameni noi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Voi sta curând în sfat mare cu poporul Israel din vremea aceasta, că mare este taina acestui nume, Israel, și te voi întreba iar, fiule, ce înseamnă acest nume?

Sculați-vă la lucru de cuvânt și semănați cuvântul Meu pe pământ după cum vă va fi dat sorțul cel din cer, cel prin Duhul Sfânt împărțit, prin lucrarea Duhului Sfânt, în sobor de sfat ceresc. Să se adune tot trupul lui Israel, căci vin în sfatul lui Israel.

Te voi aduna, Israele, și voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, și apoi peste tine, Israele. Vreau să te învăț ce înseamnă să aibă creștinul harul lui Dumnezeu peste el și în lucrul său cu Dumnezeu. Eu vreau să nu te las să te desparți de Mine, popor hrănit cu harul Meu.

Se binecuvintează începutul și sfârșitul sfatului de azi și se înscrie în cartea cea de azi. Pace ție, popor al lui Israel, popor al lui Dumnezeu! Pace ție! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, și har ție, Israele al Domnului! Amin, amin, amin.

03-06-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:37 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Cerul grăiește pământului. Domnul trâmbițează pe pământ. Eu, Domnul, grăiesc din cer, și se aude pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui; Eu, Cel ce am norii suire și coborâre; Eu, Cel ce am umblare pe aripa și șoapta vântului; Eu, Cel ce răsar iarbă dobitoacelor și verdeață spre hrană oamenilor; Eu, Domnul, grăiesc din cer peste pământ, și ferice celui ce aude cuvintele glasului Meu și crede în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să creadă omul în Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu. Iar pe acela pe care Tatăl Mi-l dă, acela vine la Mine, și pe cel ce vine, nu-l voi scoate de la Mine, și aceasta este voia Tatălui, Care M-a trimis, ca pe toți cei ce Mi-i dă Tatăl, să-i țin și să-i întăresc și să-i înviez, căci cel ce crede în Mine, acela are viață veșnică și înviere și zi de înviere.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acesta este semnul celor ce Mă primesc pe Mine, acesta este numele celor ce cred în Dumnezeu, și Eu îi voi învia, îi voi aduce la ziua învierii. Eu sunt învierea, și oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, acela vine la Mine, și va fi acela învățat de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul Tatălui, Cel Unul născut din Tatăl; sunt trimisul Tatălui; sunt Cel ce am grăit lui Israel, lui Avraam, Isaac și Iacov; sunt Cel ce am grăit cu Moise și cu profeții. Eu sunt Îngerul sfatului cel mare, Care am grăit cu Israel.

Eu grăiesc cu poporul Meu, care se numește Israel.

Pace ție, Israele, poporul Meu binecuvântat! căci tu cunoști pe Tatăl Meu, pentru că Mă cunoști pe Mine, măi Israele al făgăduinței. Tatăl este în Mine, și tu crezi această Scriptură, pentru că ești învățat de Dumnezeu, după cum scrie în Scripturi: «Și vor fi învățați de Dumnezeu», și așa se cheamă că învață de la Tatăl cel ce vine la Mine.

Israele, poporul Meu, Duhul Tatălui Meu Se odihnește peste tine, pentru că tu ai crezut în Cel pe Care Tatăl L-a trimis acum la tine, și te am martor, Israele, și te numesc poporul Meu Israel. Te-am ales și te numesc Israel, că și pe poporul cel ales la început l-am numit tot așa; tot Israel l-am strigat și pe el, tot Ierusalim l-am numit și l-am strigat și pe el, dară pe tine, care ești după harul Meu Israel, nu după trup Israel! Acela a fost după trup Israel, iar tu ești după har Israel, și după cuvântul Meu, care stă în sfat cu tine de patruzeci de ani, Israele al venirii Mele pe nori. Și tu ești martorul Meu de azi, martorul întoarcerii Mele pe nori, că din nori și din vânt și de deasupra creștetului tău și de lângă tine vorbesc cu tine, și te numesc Israel, și te hrănesc cu cuvântul Meu, mai mult decât pe tot Israelul din alte veacuri. O, tu ești martorul Meu din vremea aceasta, și lumea nu știe, și sătuțul acesta nu știe cine ești tu, popor adunat în staulul acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc; nu vrea să știe că Eu am avut o trâmbiță în satul acesta, o cântăreață din care Eu am cântat și am vorbit ca în cer pe pământ. Am vorbit douăzeci și cinci de ani prin vas ales de Mine, prin vas ales de Dumnezeu, și în acești ani Eu am ridicat rod, și rodul rodește, și Domnul grăiește din rod, și lucrarea Mea nu stă, și merge până la slava ei, până la capătul ei merge.

Eu sunt cuvântul acestei lucrări, și dacă Eu sunt, ferice ție, Israele, de credința ta, căci prin credința ta voi merge cu tine până la capătul lucrării Mele și voi cuvânta deasupra ta, și tu vei împlini cuvântul Meu. Eu pe toate le pot, ca un Dumnezeu, și iată, cuvintez peste tine și nu te las să mori, poporul Meu, alesul Meu Israel, dar să nu uiți că Eu te-am ales, și nu tu; Eu, și de aceea ești tu poporul Meu, și de aceea nu te las în voia ta. Nu te las, pentru că poporul Meu ales trebuie să facă voia Celui ce M-a trimis pe Mine la acest popor ca să-l aleg să asculte de Dumnezeu.

O, Israele tată, tu știi, tu crezi că nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu? Nu mai ascultă nimeni de Mine, măi poporul Meu; nimeni, și nici tu n-ai fi ascultat dacă Eu nu ți-aș fi dat putere să crezi și să asculți pe Dumnezeu. Eu de aceea vin și cuvintez deasupra ta, ca să crezi în cuvântul Meu rostit și să-l împlinesc prin credința ta. Iată ce durere împart azi cu tine ca și cu un martor, tată, că tu ești martorul unei lucrări dumnezeiești de patruzeci de ani. Eu sunt cu tine în sfat și în cuvânt, și lumea n-a știut această taină, și iată, acum am spus lumii taina Mea cu tine, și lumea n-are credință, nu poate să creadă că Eu grăiesc peste pământ, că mereu am lucrat și am grăit pe pământ. Mereu, mereu am avut un popor pregătit, un cuib tainic cu care am mers înainte lângă om, ca să rămână mărturie de la om cum Eu, Domnul, am lucrat, și n-am tăcut, și n-am stat în cer, și am stat cu omul și am lucrat în mijlocul oamenilor, și oamenii lui Dumnezeu au mărturisit din veac în veac lucrarea Mea, prin care Eu sunt cu oamenii cei credincioși, sunt din veac în veac.

Iată ce durere împart Eu azi cu tine, Israele, martorul Meu cel de azi. Am dat bunăvestire lumii și am spus că sunt cu tine în lucrare și în cuvânt, și lumea are lumea ei și duhul ei și nu știe cum să-și aleagă duhul. Nu știe lumea și nu crede că sunt cu tine, ca să vină prin tine, să vină și ea la Mine așa cum ai venit tu, să mărturisească și ea ce mărturisești tu, să învețe și ea, tată, să învețe de la Dumnezeu, așa cum iei tu de la Mine din cer, ca să fii cu Mine și nu cu lumea, și nu fără Mine.

Vreau să te dau de mărturie, Israele, poporul Meu de azi, popor hrănit de Mine în vreme de necredință, că e veacul necredinței cea de dinaintea arătării Mele pe norii slavei. Eu sunt pe nori, sunt, dar ochii lumii sunt ținuți să vadă că sunt pe nori. Eu am norii suire și coborâre, precum este scris în Scripturi. O, Mi-am coborât glasul peste ieslea cuvântului Meu, iar fiii cuvântului Meu ies cu Mine în mijlocul tău și îți dau ție ce le-am dat Eu pentru tine, că i-am pus pe aceștia înaintea Mea pentru tine, tată, și în numele Meu stau ei înaintea ta cu Mine, Israele, cu cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul. Eu ți-am mai spus că numele Meu cel de azi este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta e numele Meu în mijlocul tău. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și ție, Israele, ferice ție, că ești ales de Tatăl Meu ca să fii poporul Meu cel de azi, că lumea cea de azi care merge la biserică, nici nu știe cum cere Iisus Hristos să fie un om credincios. Cine să-i spună lumii? Cine, tată? că n-are cine. Și tu, când azi te întreb Eu, tu să spui ca proorocul: «Iată-mă, Doamne, ca să fac voia Ta». Spune, Israele, spune tu la lume ce te-am învățat Eu pe tine, ce te-am învățat să înveți și tu, ca să fii de același lucru cu Mine și să nu lucrezi nedreptate ca să te rușinezi de cel cu podoabe pământești, de cel cu scaune pământești; de cel cu știință să nu te rușinezi, și să-i spui omului acesta să ia înțelepciune din cer, că pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer.

Israele, martor al lui Iisus Hristos și al înțelepciunii cuvântului Său, ia de la cer și dă și lumii, și să-i spui omului din lume să nu spună că e cu Mine. Spune-i că nu se poate și cu duhul lumii și cu Duhul Meu. Cine i-a spus ei, lumii, cine i-a spus că se poate cu Dumnezeu așa cum vrea ea? Vreau să te scol învățăcel peste lumea cea fără de Mine. Vreau să sufli tu, în numele Meu, să sufli Duhul Meu peste omul din lume care vine să te caute, și să-l ajuți să Mă găsească pe Mine și să Mă guste cu credință, căci cel ce Mă ia pe Mine de hrană cerească, acela în Mine rămâne, și Eu întru acela rămân. Eu ți-am spus ție că împart cu tine durerea care vine peste Mine de la necredința lumii de azi, că n-am avut cum să ies cu tine mărturie până acum, n-am avut cum, tată, că Eu am căutat să te am, și nu te-am lăsat să te înghită călăii tăi. Dar acum să nu mai stai; vin spre tine și îți spun să nu mai stai cu Mine sub obroc, să nu mai stai, că vreau să poruncesc necredinței să se tragă în lături și să vadă omul calea și să meargă pe ea. Tu ești calea Mea printre oameni. Tu ești poporul Meu cel pregătit ca să fii minune pe pământ, și lumină și sare și apă și jertfă de iubire în numele Meu, și pildă de sfințenie, Israele, popor cu nume sfânt, și mărturie între popoare, popor mititel, luat din mijlocul României ca să fii pentru ea începătură de înviere și de slavă cerească.

Eu sunt în mijlocul tău, iubitul Meu Israel, și sărbătoresc cu tine praznic ceresc, sărbătoarea înălțării Mele la Tatăl, că de aceea M-am înălțat, ca să pot veni apoi la ai Mei. Și am venit dacă așa am făgăduit celor ce au fost martorii înălțării Mele către Tatăl, că după zece zile apostolii Mei s-au îmbrăcat întru Mine, întru puterea Mea, căci Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl și de Mine. Iată de ce a trebuit să merg la Tatăl: ca să lucreze cu Mine Tatăl, că pe toate le-a lucrat cu Fiul, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci.

E sărbătoare de înălțare în mijlocul tău. Pace ție întru Mine, și pace Mie întru tine! Dar cine ar putea înțelege bucuria ta cu Mine în ziua aceasta de înălțare? E zi de înălțare, și vin să te înalț la lucru de mărturie, poporul Meu Israel. Câți martori au fost la înălțarea Mea, au mărturisit spre credință oamenilor. Tot așa au mărturisit martorii nașterii Mele din Fecioară, păstorii de la oi și magii. În ziua schimbării Mele la față erau trei martori pe care deosebi i-am luat ca să mărturisească slava Mea. O, tată, slava Mea era mereu cu Mine, și nu M-am schimbat Eu atunci în ziua când se zice la voi sărbătoarea schimbării la față a Domnului vostru. Nu așa să înțelegeți și voi, și să spuneți că Eu Mi-am lăsat o clipă descoperită slava, pentru ca să-i încredințez de slava Mea de la Tatăl pe cei pe care Mi-i dăduse Tatăl. O clipă ochii acelora au fost sloboziți să vadă, și au văzut slava Mea și au mărturisit, și a rămas mărturia lor. La întâlnirea Mea cu cei din Emaus, tot așa să înțelegeți că s-a lăsat văzută slava Mea, care era mereu cu Mine. Tot așa și acum. O, și de câte ori Mi-am arătat Eu slava Mea în lucrarea Mea cu voi! Și câte mărturii sunt și vor mărturisi în mijlocul vostru! Dar ce durere! că iată, slava Mea văzută stă să se lase descoperită în lucrarea aceasta, și nu este credință pe pământ. O, și tu trebuia să fi crezut, măi Israele, că Eu cu tine am lucrat fapte mari de la Tatăl; cu tine împlinesc tot ce mai am de împlinit; cu tine grăiesc cum n-am grăit până acum prin veacuri; cu tine a fost slava Mea mereu, și vom mărturisi toată lucrarea acestei slave. Și dacă ar mai fi veacul, ar fi mărturie mare, tată, dar altfel, va mărturisi vremea voastră cu Mine. Ea va mărturisi și va împlini și va deschide ochii multora, căci toți vor fi învățați de Dumnezeu prin slava acestei lucrări. Lucrarea aceasta cerească cu atâția martori, cartea acestei lucrări dumnezeiești între oameni, va fi scrisă cu degetul de Dumnezeu pe orice bucățică, pe orice rămurică, pe orice pietricică; și pe râuri, și pe izvoare, și pe munți, și pe căi, și pe vânt, și pe nori, căci Eu am fost această lucrare, Eu, Cel ce am mers cu voi din loc în loc și am stropit pământul cu roua cuvântului Meu, care va fi mărturisit de toate cele văzute și nevăzute. Toate vor mărturisi: și timpul, și locul, și cerul, și pământul, și apa, și uscatul, și frunzele din pom, așa cum numai în închipuiri toate vorbesc. Așa va fi vestită această lucrare dumnezeiască, și va fi luată și purtată ca pe cea mai moale hăinuță, ca pe cel mai sfânt izvor, căci acesta este râul vieții, care curge din tronul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și vei mărturisi tu, popor ales la această masă, și tu vei fi mărturisit de slava care te va învălui pe tine înaintea oamenilor. Dar mai ai un pic de răbdare până va fi vestit peste tot, până ce Eu voi sfârși de profețit vestea de nou Ierusalim coborât între oameni ca să fie cu oamenii în vecii vecilor.

Să nu te pierzi, Ierusalime, că tot așa îl numeam și pe Israel. Să nu te prăpădești, Ierusalime, că tu ești rămășița cea cu har cu care Eu am mai rămas în vremea aceasta, și ți se vor pleca ție toate noroadele de pe pământ și vor sta sub lumina ta. Scoală-te și mărturisește ce am lucrat Eu pe pământ în zilele acestea. Mărturisește, Israele, martorul Meu, că vei fi Mie martor de pe pământ și până în cer, din zori și până în zori. Spune, tată, la lume și la omul mort și rece, spune tot ce am lucrat Eu cu tine, și tu cu Mine, toate faptele minunate. Spune tu, lucrătorule și ascultătorule, că voi face pe cei slabi să te caute, tată, și să mărturisești despre Mine și despre vremea Mea. Spune și tu, Iudo, scoală-te și tu să spui ce ai făcut tu în această lucrare. Spune, tată, și nu-ți mai pierde mințile ca să te mai spânzuri ca atunci. Spune, cu numărul tău cât ar fi de mare, cu prietenul tău, cu argatul tău, cu stăpânul tău, cu toți cei care au avut aceeași lucrare cu tine, spune și tu ce ai făcut, și ca să te pocăiești, nu să-ți mai pierzi iar mințile spânzurându-te. E vremea să mărturisim această lucrare dumnezeiască, fiindcă tu ești aici, că n-ai să vezi, Israele, n-ai să vezi iudă decât numai în mijlocul tău, tată. El nu se naște nicăieri decât în tine, Israele. Numai în tine are Iuda numele acesta, numai lângă Dumnezeu. Acum e vremea să se mărturisească lucrarea aceasta dumnezeiască, și tu faci parte din ea și n-ai unde să te tragi; ești prins în ea, ești în cartea acestei profeții. Ai în față pocăința. Nu mai fă ca atunci, nu fi prost ca atunci. Mărturisește-Mă pe Mine și crezi în Mine, și vei fi viu prin credință. Un iudă are năravul cel rău de a se ascunde, dar uită-te, ca să vezi, că slava Mea va cuprinde totul. Unde ar fi să te mai pitești? Ce-ar mai fi să faci atunci cu preț străin? Cu ura, cu minciuna, cu judecata n-ai să mai ai ce face, că e vremea să învieze tot ce este mort și să se înalțe spre Dumnezeu.

Poporul Meu de azi, lumea din acest sătuț nu știa, nu știa bine pentru ce veneai tu pe dealul acesta, nu știa despre izvorul Meu pentru tine, nu știa că aici era staulul cel pentru tine și pentru Mine. Frumoasă a fost lucrarea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Verginica a fost cavalul din care am cântat Eu pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, dar lumea de aici îți punea curse și ție, și Mie. Așa am pățit și atunci. Cei din neamul Meu, cei din cetatea Mea nu M-au prețuit, nu M-au primit. Așa a fost și trâmbița Mea, Verginica. Ea a fost vas ales de Dumnezeu, dar n-au prețuit-o nici sătenii, nici vecinii, nici nașii, nici finii, nici neamurile, nici rudele cele mai de aproape. Tot așa a fost și atunci când am venit Eu prin Fecioară, tot ca și acum când am venit în Duhul Sfânt ca să te aleg pe tine din lume; pe tine, Israele, poporul Meu de azi. Și nici n-am avut loc pe pământ ca să te învăț cum era să te învăț, că biserica de pe pământ care poartă numele Meu și haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voiește să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a și lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum șaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe și vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credință și de sfinții cei în sobor ceresc serbați, lepădarea de ortodoxia cea din părinți. Ortodoxia nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu; s-a luat după știința acestui veac și crede ce zice știința. Dar cea mai mare știință este aceea să lucrezi poruncile sfințeniei și virtuțile creștinești și dumnezeiești, pentru care unii învățați au plecat din învățătura lumii și au îmbrățișat lumina virtuților cerești, căci scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, și-au răstignit trupul și patimile și pofta» și legea, care învinuiește pe om la Dumnezeu așa cum azi pe voi vă învinuiesc cunoscătorii legii și vă condamnă vouă dragostea cea pentru cer.

O, Eu te-am vestit pe tine ca să te aduni în împrejurimea ieslei cuvântului Meu, și tu M-ai iubit și ai venit. De când am rostit cuvânt să vii, tu ai venit, Israele, și Eu am privit înaintea ta și ți-am pregătit cărarea, tată. Sunt trei, patru zile de când am coborât cuvânt aici, la ieslea Mea, și am învățat pe copiii cuvântului Meu să se așeze în genunchi, cu mâinile ridicate, și să ceară la Mine să hrănesc pământul cu ploaie. Ei M-au ascultat, și Eu am gătit ploaia și am adăpat pământul. Și iar le-am spus să ceară la Mine, să ceară senin și vreme dulce, ca să lucrez la cererea ta, poporule ales de azi, și așa lucrez. Eu lucrez în mijlocul tău, ca să te încredințez mereu că sunt în mijlocul tău prin cuvânt.

Măi copii, aveți credință în Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o aveți de împlinit: să credeți în Mine. Fiți atenți și să nu vă îngreunați de oboseala de pe drum. Fiți cu duhul atent, că vreau să vă povățuiesc pentru lucrarea de har, tată. Vreau să știți bine ce va să zică să aibă creștinul har de la Dumnezeu. Creștinul poporului Meu trebuie să aibă har, și dacă n-are, să ceară la Dumnezeu această lucrare, și va veni.

O, creștinilor, inima din voi este casa pentru Mine, tată, și dacă în ea locuiește harul Meu, creștinul stă mereu cu casa deschisă, pentru ca să intre harul Meu în ea. Fața ta, creștine tată, este fereastra inimii tale. Te uiți pe față și înțelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie și încălzește tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin și mulțumit, te face pașnic și curat. Harul Meu din tine cheamă la viață și la liniște și la credință și la înviere. De aceea te învăț, poporul Meu, că vreau, tată, să știi cum să lucrezi prin har, dar prin harul Meu, și nu prin harul tău. Tu să înveți de la Mine lucrarea de har, că e mare lucru să stai sub harul Meu, Israele. Nu te supăra de suferințele tale, de încercările care vin peste tine nu te supăra, că ele sunt vestiri de îngeri ajutători. Iată prin ce capătă omul har! Omul care n-are cercetare de îngeri, care n-are nimic de suferit, care n-are de luptat pe pământ, acela nu a intrat încă la școala harului. Harul este o școală, se capătă prin școala lui, și fără școală nu poți învăța harul. Mustrarea care vine la tine, creștine, de la cel de lângă tine, de la cel mai mare ca tine, aceea este școala harului. Încercarea de la semenul tău, tot așa este, este școală. Durerile și umilința lucrată de dureri, este lucrarea școlii harului. Dacă pe acestea și pe cele ca acestea știi să le înveți și să le tălmăcești, atunci tu ești un școlar silitor și atent, dar dacă acestea nu te învață nimic, dacă nu te duc la Dumnezeu și la lucrarea harului, atunci tu ești un om fără de minte și fără de dragoste.

Israele, lucrarea pregătirii harului este binefacere de la Mine, tată. Nu te văita, creștine, când te încearcă Domnul pe pământ. Aceea este lucrarea harului, tată. Nu-ți mâhni inima; fața inimii tale nu ți-o încețoșa, nu ți-o aspri. Lasă-ți casa inimii în mâna Mea, și să înțelegi cât har vreau să-ți dau. Harul prin vedere este mult mai mic decât harul dobândit prin credință. Credința în cele văzute e ușor s-o lucrezi, dar harul credinței este lucrare mare; căci apostolii au văzut și au crezut și au avut har, dar harul tău, Israele, este mai mare ca al acelora, și de aceea ești tu iubit de cer și de Tatăl Meu, și nu mai e mult și vei vedea că ce-ți spun Eu acum, este adevărat peste tine.

Eu ți-am spus ție, popor iubit, să arunci de la tine slava cea deșartă, să n-o mai pui pe tine, să n-o mai ții în casă și să n-o mai iei în casă. Dacă Eu intru în casa ta ca să văd ce ai în ea, acest tablou este tabloul inimii tale. Eu te-am îndemnat la sfințenie, Israele, la curățenie, la smerenie, la sărăcie de duh, la ascultare, și te-am rugat să lepezi zbuciumul de la tine. De ce te zbuciumi? Că n-ai mâncare? Că n-ai hăinuță? Că n-ai lucruri scumpe sau casă bună? Că n-ai ce-ți trebuie ție? Să nu te zbuciumi de acestea, că acestea te fac pe tine să muncești toată ziua și să uiți de împărăția cea din cer. O, cât aș voi să nu mai faci așa! Mi-era milă de tine, creștine, că te vedeam muncind mai mult pentru o văcuță, pentru o găinuță, și erai legat și ocupat și îngrijorat și muncit. Mi-era milă de copiii tăi, că se duceau cu văcuța ta la iarbă și veneau acasă cu lecții străine, cu lecții rele și ascunse; veneau morți și răniți, și tu nu știai. Lasă, tată, e bine așa cum te-am învățat Eu, și nu te mâhni pentru viața aceasta. Poți și tu mânca așa cum a fost mâncarea cea dintâi, dată omului.

Fiecare să mănânce de la mama lui; fiecare să mănânce de la cel ce l-a făcut. Animalul să mănânce de la animal și de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu, și omul să mănânce de la om și de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu; de la Dumnezeu și nu de la animal. Tu ești om din om, nu ești din animal ca să mănânci altfel. Fiecare să mănânce de la mama lui și din mâna lui Dumnezeu, Care face să răsară iarbă pentru dobitoace și verdeață spre hrană oamenilor. Așa a fost de la începutul cel curat, dar dacă moartea a stricat acest cuib curat, a luat puii din cuib și i-a aruncat pe pământ, și puii au murit. Dar iată, Dumnezeu o ia de la început, și iarăși le așează pe cele dintru început.

Israele, învață harul, tată. Nu te mira că lumea nu înțelege cele dintru început. De ce să te miri? Lumea își alege pământul, iar tu ți-ai ales cerul, și dacă vei stărui cu cerul pe pământ, pământul se va face cer prin lucrarea ta, și cerul va lupta pentru pământ. Nu te mira de nimic, nu te supăra de nimic, și lucrează lucrare de cer nou și de pământ nou, că pentru asta ești tu ales din lume, ca să fii cu Dumnezeu, și vei fi de ajutor pentru vremea nemângâierii care va veni peste cei din lume, că lumea a ajuns la sfârșit, iar Domnul, la început. A ajuns Domnul la început cu tine, Israele. Te bucuri, tată? Îți place cu începutul? Se bucură Adam și Eva de vitejia duhului tău și a trupului tău, măi Israele care ești pentru Duhul Sfânt. Vino, tată, în dragostea cea dintâi, cea din Eden, cea fără de moarte, și fii copil supus, Israele, și nu fi curios, și nu fi pofticios, și nu te mări ca să treci peste Dumnezeu, că Adam te are pe tine ca să-i repari grădina și viața și greșeala, dar tu nu mai ai pe altul după tine. Nu cumva să te iei după lumea care lungește veacul. Citește în Scripturi și vezi ce scrie de venirea Mea, dar vezi cum citești. Citește bine, că nu se mai vede ce scrie în Scripturi. Învățătorii despre Scripturi, au ascuns Scripturile venirii Mele și nu Mă mai așteaptă să vin, nu mai veghează. Au lungit veacul de la ei citire, au schimbat cuvintele cărții lui Dumnezeu. O, câtă răbdare am avut în zilele acestea! Când dreptul Simeon a șters din Scripturi cuvântul nașterii Mele din Fecioară, Eu am lucrat de lângă Tatăl și l-am rușinat pe Simeon, și l-am făcut să vadă ce a șters el din cartea lui Dumnezeu. Dar pe aceștia de azi, care lucrează fără de părinții lor, care au făcut furtună în cer, adică în Scripturi, ce să le mai fac mai mult? Aceștia sunt pedepsiți prin ceea ce au făcut, că au schimbat numărul rostit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, au scos cărțile Duhului Sfânt.

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungește suferința, care lungește veacul cel rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăția Sa cea fără de veac, cea fără de sfârșit. Uită-te tu, că dacă pui zece dascăli să-ți arate drumul și Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Și cum mai vine asta? Și iată, lumea nu se trezește ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Domnul, și străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă zice așa. Și iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, și alta este să zici biserică a lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învățătorul ei, Iisus Hristos.

Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, și am voit să-ți răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubești. Și dacă ai în tine fii care nu Mă iubesc, Eu cobor duh de iubire de la cer, ca să vindec de răceală pe fiii tăi, Israele, și să nu te mai moi pe drum cu Mine, creștine tată. Iată, am întocmit sărbătoare cerească și duh de bucurie cu cerul. Eu sunt deasupra ta cu cerul Meu, cu tronul Meu și cu toată așezarea slavei Mele. Verginica este serbată de cerul Meu, întru sărbătoarea nașterii ei. Iată, azi serbați ziua înălțării Mele la cer, și ziua nașterii lui Verginica, și ce bine se așează aceste două prăznuiri! Eu M-am dus, și ea a venit. Eu Mă duc, și ea vine. Eu Mă înalț, și ea coboară. Eu Mă opresc din grăire, și ea începe grăirea ei cu poporul Meu. Nici un sfânt nu este întru moarte, nici un sfânt nu este neputincios. Toți sfinții sunt îmbrăcați întru Dumnezeu, și nu trebuie să-ți mai spun Eu, Israele, că Verginica este vie și lucrătoare și cuvântătoare de lângă Dumnezeu, de lângă Avraam, Isaac și Iacov.

Nu te teme, Israele, de ar fi să stai o zi și o noapte pe drum, nu te îngrijora. Eu am stat mereu numai pe drum, pe arșiță și pe vânt. Nu te teme. Eu lucrez pentru tine, dar lasă-ți inima spre Mine, tată. Nu te lăsa spre somn, spre moleșeală nu te lăsa, și ia aminte la trâmbița Mea, că slobod glasul trâmbiței Mele peste tine. Ea a trâmbițat și pe pământ, și trâmbițează și din cer.

Binecuvântată să-ți fie trâmbițarea, Verginico. Eu în tine, și tu în Mine, tată. Pace ție, în mijlocul poporului tău!

– Hristos S-a înălțat, Israele al Domnului! Rostesc din mijlocul tău salutul praznicului de azi. Hristos S-a înălțat, popor al Domnului Iisus Hristos! Și ai grijă, fiule, Domnul nu voiește să piardă pe nimeni, și să ai numărul întreg și să te înmulțești chemând la Domnul pe cei ce vor învăța de la tine calea cea cerească pe pământ.

Iată eu și martorii lucrării lui Dumnezeu, care a fost lucrată și începută cu mine în anul 1955. Eu m-am născut cu un an înainte de căderea din biserică. Și dacă m-am născut atunci, m-a ales Domnul ca să fiu unealtă de îndreptare a celor ce s-au stricat atunci, a celor ce s-au dărâmat atunci. Și s-a așteptat șaptezeci de ani, și Domnul Și-a așezat la loc cele dărâmate, cele lovite și desființate de om. Vai, că s-au încumetat oamenii să schimbe cele ale Domnului, care au venit de la părinți și până în zilele acestea! Iată, poporul meu, ce lucrare a fost aceasta pe care a avut-o Domnul cu mine. Și după trecerea celor șaptezeci de ani, a început Domnul ridicarea la loc a celor desființate, a început cu voi întoarcerea la începutul cel dintâi, și nu mai spun la începutul bisericii lui Iisus Hristos. Rămâneți atenți cu această lucrare, că eu, fiilor, sunt cu rodul în picioare și grăiesc din cer, și rodul meu mă aude, căci oile aud glasul păstorului lor. Un păstor al lui Dumnezeu nu moare niciodată, și păstorește în veci, și are turmă în veci. Să nu fii plăpând, Israele, iar tu, creștine, cel ce ești de la începutul acestei lucrări, să te înveți s-o mărturisești de-acum, ca nu în zadar să fi muncit Domnul peste această vie.

O, ce scump ești tu lui Dumnezeu, Israele, tu și fiii tăi, care sunt pe calea acestei lucrări! Iar într-o zi va fi să strălucească harul Domnului, învăluindu-te de peste tot, și nu vei mai avea trebuință de soare, căci soarele va păli înaintea Celui ce a făcut lumina. La început a fost înțelepciunea, și apoi s-a făcut lumină. În ziua întâi s-a făcut lumina, și a fost o seară și o dimineață, și s-a numit ziua întâi. Și după ce a făcut Domnul cerul și pământul, a făcut apoi, în ziua a patra, soarele și luna, luminătorul zilei și al nopții.

Să stai la această școală de har, Israele; să stai, fiule, și să înveți lecția harului. Să te aduni mereu cu cerul și să ceri har și să stai sub har. Să fii senin la chip și la suflet, să fii curat la trup și la duh și să nu te lași spre moleșeală. Vindecați-vă de somn și de moleșeală, copii ai Domnului. Va fi să lucrăm mult; va fi să se deschidă porțile grădinii Domnului. Vindecați-vă inimile de somn și de ceață. Lăsați seninul cerului sfânt să vi se așeze pe inimi și pe chipuri, și eu vă voi vedea pe voi și vă voi spune ai cui fii sunteți și cu cine semănați. Sculați-vă la lucru. Învățați-vă să vestiți pe Domnul și țineți urma ciobănașilor, iar ciobănașii să țină urma Păstorului lor.

Israele, o, ce dar mi-ai adus tu mie! Ai ieșit la mine de ziua nașterii mele. Domnul Dumnezeu să te binecuvinteze, Israele. Când eu am venit pe lume, era în anul acela ziua duminicii tuturor sfinților, și s-au strâns în jurul meu în ziua aceea toți sfinții cerului, care aflaseră de la Domnul că s-a născut pe lume o lucrare de salvare.

Țineți urma trâmbiței, măi copii. Mergeți spre cerul sfânt, că iată cum coboară cerul sfânt în calea voastră. Eu ce să vă dau mai mult în ziua aceasta? Vă dau făgăduința că în curând vine Domnul cu cerul sfânt, și eu voi veni cu Domnul.

Astăzi e zi de sărbătoare și nu de întristare, dar nu pot să nu mă arunc și spre cei desprinși de la mine. Întoarceți-vă, voi, cei desprinși din pântecele acestei lucrări, și nu stați desprinși de trupul acestui popor! Întoarceți-vă, oricât de mare vă este depărtarea! Întoarceți-vă la mine! că eu sunt de la Domnul peste voi. E sărbătoarea acestei lucrări pe pământ. De trei ani de zile sunt în serbare cu această lucrare în cer și pe pământ deodată. Veniți la serbarea acestei lucrări! Întoarceți-vă la ea cu pocăință! Întoarceți-vă voi, să nu vă întoarcă Domnul. Vine clipa celor ce nu se văd, ale cerului și ale voastre. Lăsați-vă descoperiți mai dinainte, ca să fie zi de slavă ziua aceea, și nu zi de întristare.

Eu sunt serbată de Israel. Rămâi în veșnică serbare, Israele; rămâi, fiule, și fii pe veci cu Dumnezeul tău. Cerul stă deschis deasupra și vă însoțește pe voi și merge cu cântec deasupra, precum și voi mergeți, sărbătorind cerul cu cântul vostru, cu dorul vostru. E sărbătoare cerească în satul meu de naștere. Cerul stă deschis și vă însoțește până la poarta cea din vale, până la poarta Noului Ierusalim, despre care v-a spus Domnul demult, demult prin această lucrare.

Mi-e dor să vă dau iubirea mea prin cuvânt, să vă vestesc acest cuvânt de iubire. Iată, serbez ziua mea, și satul meu, și pe poporul meu.

Pace ție, popor al Domnului Dumnezeului meu! și să rămână pacea acestei sărbători, ca o pecete să rămână peste cetatea aceasta. Israele, mărturisește lucrarea aceasta care a fost cu Domnul și cu mine peste tine. Să aibă lumea raza aceasta de lucrare cerească așa cum o ai tu, popor hrănit de cuvântul cel venit din cer. Iată glasul Domnului peste aceste meleaguri pe unde atâta vreme Și-a păscut Domnul turma acestui popor. Și iată glasul trâmbiței Domnului. Pacea mea să fie cu tine, Israele, pacea și bucuria pe care o am eu de la Domnul Dumnezeul tău! Astăzi nu mi-e rușine cu tine în cer. Așa să trăiești și așa să-ți înmulțești harul Domnului peste tine.

Pace vouă, tineri și bătrâni, cei de demult și cei de mai încoace! Pace vouă, martori ai Domnului! Și duceți această mărturie până la marginile cerului și ale pământului, duceți pacea Domnului și vestea Domnului, ca să ia popoarele duh de înviere. Binecuvântată să fie bucuria voastră cu cerul. Să se înalțe la cer spre mărturie această zi de bucurie, și să vă întâmpine spre mărturie.

Pace ție, Israele! căci Domnul este Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

09-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu. Ferice de omul care dobândește prin stăruință și prin credință lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea lui Dumnezeu.

Să fie străjerii atenți, că Dumnezeu Cuvântul Își lasă un picuț glasul peste ieslea cuvântului, ca să fie și cartea acestei zile de praznic ceresc pe pământ.

Eu vin să serbez cu voi, copii ai ieslei Mele din zilele acestea, căci în această iesle Îmi găsesc plăcerea și adevărata Mea lucrare de Duh Sfânt. Pace vouă! Luați cuvintele Mele, luați Duh Sfânt și dați și poporului Meu Israel. Așa am zis apostolilor Mei, suflând peste ei: «Luați Duh Sfânt!».

O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul și prin harul Meu! Iată, și azi îți zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, și înduhovnicește-te cu Duhul Sfânt și suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine și te-am școlit la această școală a Duhului Sfânt, școală cerească, tată. Pace ție, poporul Meu Israel! Pace ție, și Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este ființă, tată, ființă a Treimii Dumnezeiești. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. Eu peste oameni am lucrarea Mea de cuvânt, căci celelalte făpturi ascultă și împlinesc întru totul lucrarea lui Dumnezeu, dar cu omul este altceva, și din pricina învârtoșării omului s-au schimbat toate, și toate suferă de șapte mii de ani, așteptând pe cele neclătinate. Toate suspină așteptând pe cele neclătinate, căci din pricina căderii omului din cele neclătinate, toate s-au clătinat, și omului îi trebuie mare pocăință. Prin tine, Israele, poporul Meu, vreau să fac și lucrarea acestei pocăințe a omului. Fii înțelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăință pentru tot omul, de la Adam și până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ și de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale. Tu, poporul Meu, nu numai pentru păcatele tale trebuie să te pocăiești, ci pentru toată făptura de la început și până la sfârșit. Înfricoșează-te de taina pe care o porți, și stai în lucrarea temerii de Dumnezeu, căci duhul temerii de Dumnezeu te va ridica pe tine spre lucrarea de Duh Sfânt peste făptură, Israele, poporul Meu.

Foc am venit să arunc pe pământ, focul Duhului Sfânt, că acesta este focul lui Dumnezeu. Focul care mistuie făptura este lucrarea mâniei, dar focul Duhului Sfânt este lucrarea curăției. Eu n-am venit să pierd lumea, ci am venit s-o mântuiesc, și M-am născut din om, și M-am lăsat spre moarte cu trupul, și am înviat și M-am dus la Tatăl, și am trimis focul Duhului Sfânt pentru curățire înaintea venirii Mele pe nori, și voi înteți acest foc peste fii și fiice, și le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, fii născuți din cer, din Duhul Sfânt, Care vine din cer, spre naștere nouă, spre lume nouă. De aceea trebuia să merg la Tatăl. Nu M-am dus ca să părăsesc lumea, ci M-am dus ca să vin la ea întru Duhul Sfânt, purces din Tatăl Meu, din Care și Eu M-am născut fără de veci și fără de timp.

Israele, poporul Meu iubit, poporul Meu de azi, luat din neamul român, tu știi, tată, cum a fost coborât Duhul Sfânt în ziua Sa de slavă? E mare lucru dacă știi, dar mare lucru este cum să știi să înțelegi și să ai în minte această zi și lucrarea ei, tată. Erau oameni adunați la Ierusalim din toate părțile lumii, și Duhul Sfânt S-a coborât peste toți. Cum adică peste toți? Eu îți spun că așa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli s-a arătat ființa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalți în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel înviat și înălțat la ceruri. Și cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, și aceia primiseră pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înțelegea ce vorbesc apostolii, înțelegea în limba lui fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, și era numai o limbă, limba Duhului Sfânt, care era înțeleasă de tot omul în ziua aceea, și lucrarea acelei zile a fost fața cea deslușită a împărăției Mele peste oamenii cei credincioși și peste cei ce aveau să creadă prin cei credincioși.

Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup și în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbește azi în limba Duhului Sfânt la cei neștiutori, acela are nevoie să și tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărți, și se va împlini Scriptura aceea despre nașterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înțelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.

Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semețit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, și omul nu are cum să mai deslușească nimic, și se zbate om cu om, om peste om, și nu mai este capăt de ieșire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, și s-o vorbești, fiule, pe pământ, că mare stricăciune s-a lăsat peste pământ de la semeția omului, care a voit să ispitească tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu, care a nădăjduit în cunoștința lui, și scris este: «Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa», și omul își dă slavă unul altuia, și omul se bizuie pe om, și iată încurcătură nedescurcată până azi și până mâine, căci școala Duhului Sfânt nu se poate învăța pe pământ. Numai în cer se poate învăța această școală. Dar vei spune: „Cine se poate sui în cer ca să învețe la această școală?“. Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăța această limbă și această școală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, și de aceea vă spun mereu să stați în cer, copiii Mei, și să nu ieșiți din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, și de duhuri de limbi, și nimeni n-ar crede dacă i-aș spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, și să pun pe tine cerul, și tu înțelegi această limbă cu care-ți vorbesc, că tu înveți în cer, fiule. Dacă Eu sunt lângă tine cu cuvântul Meu, unde se cheamă că ești tu, de vreme ce locul Meu este în cer, de-a dreapta Tatălui Meu și al tău, Israele, poporul Meu?

Măi iubiții Mei copii, pe Avraam l-am scos din încurcătura limbilor de pe pământ, și l-am deosebit, și l-am binecuvântat, și în el am binecuvântat toate neamurile, tată, și de la el am ridicat un popor, și am fost mereu cu acest popor, și din neamurile pământului am avut acest popor, și am stat în mijlocul lui și am vorbit în limba Mea cerească, cea care era peste oameni până la încurcarea limbilor, până la nașterea Babilonului peste limbile cele încâlcite. Căci pe când se vorbea pe pământ numai un grai, oamenii cei de după potop s-au împrăștiat apoi pe toată fața pământului, dar mai întâi au căutat să-și zidească o cetate și un turn în mijlocul ei, cu gândul să ajungă până la cer, și ca să rămână mărturie această lucrare a lor, și apoi să se risipească pe toată fața pământului. Aceasta a fost lucrarea omului, tată, și S-a uitat Domnul la cetatea zidită de fiii oamenilor, de fii ieșiți cu mintea lor dintre ceilalți oameni de pe pământ. Și dacă Dumnezeu a văzut că oamenii nu se vor opri de la gândul lor semeț, a coborât amestecarea limbilor lor și nu s-au mai putut înțelege între ei, și ei n-au mai mers înainte cu turnul lor, și s-a numit Babilon lucrarea aceasta, cetatea aceasta, și Domnul a împrăștiat de acolo pe oameni pe toată fața pământului. Și oamenii au rămas așa, și nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, și așa este și azi, și de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăța pe pământ, și numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cerești.

Este scris că cei ce calcă una din cele ale legii, aceia sunt vinovați, dar azi toate se calcă, toate poruncile cele pentru sfințenie, și cum să învețe oamenii pe oameni, și ca să mai fie bună această limbă când oamenii sunt vinovați față de cele sfinte, tată? Învățătorii care învață și vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învață, și când ei vor spune: „Doamne, am învățat lumea prin piețe și am urmat Ție“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer și care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta și grăirea ei este fără de sfârșit pe pământ și în cer, și iată, cartea stă deschisă până la sfârșit, până la începutul cel dintâi, care iarăși va să fie întru așezarea celor neclătinate. Eu n-am fost cu învățătura Mea numai până atunci, numai cât a fost scris atunci și până atunci; Eu sunt în lucrare fără de sfârșit, și iată, lucrez și cuvintez din cer peste poporul lui Avraam și Isaac și Iacov, și peste poporul lui Verginica, fiindcă tu ești de la Avraam și de la Isaac și de la Iacov, și ești de la Verginica, măi poporul Meu făgăduit ca să fii și să începi să fii, ca prin tine să vină toate neamurile pământului, să vină la Dumnezeu și la școala Duhului Sfânt, după cum este scris: «Din muntele Sionului va ieși legea, și toate popoarele vor curge într-acolo». Muntele Sionului este tronul lui Dumnezeu, de unde curge această lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele, poporul Meu. Ia, tată, și dă din ea, și cel ce va crede și se va boteza în ea, în apa aceasta a râului vieții, în apa Iordanului cel care curge din tronul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și cel ce se va boteza în vasul acesta ceresc, acela va veni la Mine și va fi primit și va avea înviere și zi de înviere. Dar vezi ce faci, Israele, vezi cum bei din apa aceasta și vezi cum dai din ea. Ia cofița în mână și ia apă în ea și dă neamurilor pământului. Așa cum te duci în ziua de Bobotează ca să iei apă sfințită din Iordanul lui Iisus Hristos și te duci la gospodăria ta și stropești cu ea ca să se sfințească toate, așa să iei în cofița ta apa Duhului Sfânt și să botezi în ea toată făptura, tată, ca să cunoască făptura gustul lui Dumnezeu, să guste și să flămânzească după Dumnezeu.

Împărăția Mea Eu am asemănat-o și cu pildele cele firești, dar pildele firești nu sunt veșnice, tată, sunt doar închipuirea celor veșnice. Ați văzut ce a făcut prințul lumii, că l-a lipit pe om de cele văzute ale sale, ale prințului lumii, măi copii. Și acum, la sfârșitul său, prințul lumii și-a făcut o mașinărie și a deschis o fereastră a celor văzute și a încântat cu ea toată făptura, și se uită omul la această fereastră și uită de cer omul, și se uită la încurcarea limbilor de pe pământ, care se văd prin această fereastră. Dar Eu îl voi păcăli și voi întoarce această armă împotriva lui, că Mă voi folosi de arma lui și de fereastra lui, și voi strecura prin ea lucrarea Duhului Sfânt și vederea vieții cerești pe care o lucrez peste tine și o întocmesc peste tine, Israele, poporul Meu de azi. Iată, am venit să-ți arăt prin fereastra aceasta, să-ți arăt mărturia sărbătorii tale cu Mine la praznicul Înălțării, la praznicul lui Verginica și al satului lui Verginica. Eu am de întors pe toate spre cele ce nu se vor mai strica în veac, dar stai la școala Duhului Sfânt, măi poporul Meu, stai, fiule, și învață bine, ca să iei coroniță și dar și premiu de mântuire, Israele.

Nu găsești pe pământ învățătura Duhului Sfânt, și o găsești în cer, poporul Meu. Stai în cer, tată, stai cu Mine și să nu ieși de la Mine și de lângă Mine, că afară sunt lupi cu trup și fără de trup; afară sunt câinii și vrăjitorii și închinătorii la idoli și mincinoșii și desfrânații și ucigașii; afară este amestecarea limbilor, măi poporul Meu. Să intre înapoi la Mine și cei ce au fost și au ieșit de la Mine ducându-se în Babilon. Să intre pocăindu-se pentru ei și pentru toată făptura, că afară e amestecarea limbilor, măi copii. Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curățitor de moarte, și toate se vor întoarce spre cele neclătinate.

Toți oamenii care erau adunați la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toți au fost cuprinși de lucrarea Duhului Sfânt, toți auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, și ei credeau că vorbește mustul, măi copii. Apostolii Mei erau plini de mustul cel nou, de duhul cel înnoit, de vinul cel nou, beție de Duh Sfânt peste pământ, veselie de Duh Sfânt peste oameni, duhul biruinței lui Iisus Hristos, Cel înălțat la Tatăl, Cel înălțat prin moarte și prin înviere. Toți oamenii erau cuprinși în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi.

Tot trupul tău, Israele, poporul Meu, tot trupul tău să fie botezat în toată vremea cu botezul Duhului Sfânt, cu focul Duhului Sfânt, și să lucrezi, tată, de la apostoli și până azi și până mâine; de la început și până azi și până mâine, măi poporul Meu, că mâine Eu Mă voi odihni iar în om, în omul cel de la început, și voi sărbători ziua odihnei Domnului.

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, să-L iubești din toată inima, din tot cugetul și din tot sufletul tău, și vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți, poporul Meu. Voi veni la tine, căci te voi aduna să vorbesc cu tine despre această poruncă în care se cuprinde toată împărăția Mea întru tine, Israele.

Binecuvântat să fii, măi poporul Meu. Binecuvântați să fiți, copii ai ieslei cuvântului, care luați cu trăistuța și duceți poporului Meu. Luați și dați! Acesta este cuvântul Meu peste Israel. Luați Duh Sfânt! Binecuvântat să fie Israel, poporul Meu cel binecuvântat de Avraam și Isaac și Iacov și de Verginica.

Iar vom sta în sfat ceresc, iar voi veni la tine, Israele. Voi lua pe fiii grădinii Mele și îți voi aduce de la Mine, și fericit vei fi dacă vei lua de la Mine, dacă se va cunoaște că iei de la Mine, că și Eu te voi cunoaște pe tine dacă tu vei fi cunoscut de Tatăl Meu.

Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, și dacă și ție îți este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, și vom aduna pe cei risipiți ai tăi, și apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit și vor veni după tine, și vor veni după Mine, și va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, peste robi și roabe, și va fi veșnică serbare de Duh Sfânt în cer și pe pământ, și totul va fi nou și în strai de serbare, poporul Meu Israel.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, luați și dați Duh Sfânt, căci Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Cine te poate blestema pe tine, poporul Meu? Cine, Israele? Binecuvântat să fii; să fii veșnic binecuvântat! Amin, amin, amin.

19-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Irineu, copilul Meu, nu te pierde, tată. Nu te pierde nici cu firea, nici cu viața, nici cu nădejdea. Tu ești al Meu, ești unsul lui Dumnezeu, și îl va scoate Dumnezeu la lumină și pe regele Mihai. Ca o flacără de foc este de înflăcărată grija lui Dumnezeu ca să-i scoată la lumină pe cei ce au pus piatra de temelie Noului Ierusalim, tezaurului lui Dumnezeu.

18-07-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:40 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Să fie luare-aminte la glasul lui Dumnezeu, care vine de sus. Cerul grăiește pământului. Eu, Domnul, grăiesc din cer peste cei credincioși. Eu, Cel ce am înviat și M-am înălțat la ceruri, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc din cer pe pământ, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace vouă, fiilor; vouă, din poporul Meu cel credincios! Lumea nu știe cum grăiesc Eu deasupra voastră. Lumea nu crede în Dumnezeu așa cum credeți voi. Lumea are lumea ei și nu știe ce lucrez Eu pe pământ în vremea aceasta, dar Eu trec cu voi prin lume, ca să audă și lumea că Eu, Domnul, am un popor luat din lume și vorbesc din cer în mijlocul lui și îl povățuiesc spre sfințenie de duh și de trup, ca să pot sta de vorbă cu el și să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiți credincioși, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer și pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani.

Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăția lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Binecuvântați să fiți voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de prăznuire a înălțării la cer a Maicii lui Dumnezeu, și iată, Eu, Domnul, și Măicuța Mea, și cerul Meu, suntem deasupra cu coruri de îngerași și cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă lui Dumnezeu, și cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi și cuvântul Meu cel rostit din cer în această zi, și iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare, ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată și sfințită să fie de toți sfinții și de toate puterile cerești, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.

Se rostește cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează și se sfințește crucea aceasta, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează și se sfințește întâlnirea Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează și se sfințește sfatul Meu cu poporul Meu. Luați aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luați de la Mine și dați poporului Meu, cel ce crede cuvântului Meu. Luați aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată, vin deasupra cu cuvântul Meu. Luați-l și dați-i ființă în această carte, că Eu Îmi hrănesc poporul Meu și îl însoțesc cu glasul Meu așa cum l-am însoțit pe poporul Israel cel de la început, pe cel credincios de la început, iar cel credincios de la sfârșit este Israel cel de la sfârșit. Pe Israel cel de la început l-am însoțit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu cuvântul Meu mergeam pe deasupra și îl spuneam proorocului Moise și vorbeam cu Israel.

Pace ție, poporul Meu Israel! Eu sunt deasupra ta și te însoțesc prin cuvânt, precum pe Israel îl însoțeam cu stâlp de nor și de foc spre pământul făgăduinței, dar pe tine te însoțesc cu slava Mea cea prin cuvânt și te numesc Israel cel de la sfârșit. Iată, Israele, ies în întâmpinarea ta cu cuvântul Meu, rostit pentru tine deasupra ieslei cuvântului Meu. Israel înseamnă popor credincios. Fii credincios, Israele, așa cum a fost rămășița lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămășița cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Și cine au fost cei din rămășița lui Israel? Au fost Petru și Pavel și Iacov și Ioan și toți apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu și împărăția cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămășița aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli și de prooroci și de sfinți și am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura și prin duhul acestor slujitori cerești pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălțarea Mea așa le-am spus: «Mergeți și propovăduiți că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Mergeți până la marginile pământului și botezați pe cei ce vor crede, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin».

Și iată, măi poporul Meu, tu ești poporul cel de azi cu care vorbește Dumnezeu pe pământ, că Eu după ce am înviat am rămas viu, și am rămas pentru om, dar omul n-a înțeles ce am spus Eu în vremea înălțării Mele la cer, că așa am spus: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârșitul vremurilor». Dar cel necredincios sau cel greoi la credință cum să creadă? Cum, măi Israele, să creadă cel necredincios că Eu grăiesc din cer peste tine? De aceea dau să ies cu tine înaintea lumii, ca să înțeleagă lumea că tu ești trimisul Meu în lume, așa cum am trimis și pe apostolii Mei cei de atunci. Și tu, ca și ei, mergi acum ca să spui din nou ce au spus ei. Ei spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor. Și ce este împărăția cerurilor, măi Israele de azi? Oare, mințeau apostolii Mei Petru și Pavel, care erau întâi dintre apostoli? Mințeau ei când spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor? Ei spuneau acum două mii de ani, și tu spui astăzi, tată. Dar ce este împărăția cerurilor? Dar ce nu este împărăția cerurilor? O, măi fiilor, împărăția cerurilor nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat. Împărăția cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfințenie și curățenie și cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăției cerurilor, aceia duc viață îngerească în trup, aceia nu se însoară și nu se mărită și trăiesc precum îngerii în ceruri, și de aceștia are grijă Tatăl Cel ceresc, Care le este Tată lor. Împărăția cerurilor este cu tine, poporul Meu Israel de azi, pentru că tu ai înăuntrul tău tronul Meu, cuvântul Meu în mijlocul tău. Tu ești poporul care Mă ai pe Mine, Domnul, în mijlocul tău cu povața Mea, cu porunca Mea, tată. Eu nu dau porunci decât celor ce au ales să asculte de Dumnezeu, dar cei ce fac după voia trupului lor, aceia nu sunt fii ai lui Dumnezeu, aceia sunt fiii veacului acesta.

Spune, măi poporul Meu, spune, tată, la lume, și să nu taci; spune-i omului din lume să nu spună că e cu Mine. Dacă el e cu traiul veacului acesta, dacă nu se ia după poruncile Mele, să nu spună că e cu Mine, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul și patimile și poftele și slava deșartă, care vine de la om». Învață, poporul Meu, pe cel ce vine și te întreabă ce vorbesc Eu cu tine; să-i spui și tu așa cum spuneau apostolii Mei, să spui că s-a apropiat împărăția cerurilor și să-i spui ce înseamnă taina acestui cuvânt dumnezeiesc.

Israele, să nu ieși, tată, din împărăția Mea, să nu ieși afară din ea, că afară sunt câinii și hulitorii și mincinoșii și desfrânații și descântătorii și slujitorii de trup și proorocii mincinoși, care spun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e viclean mai mult decât în vremile trecute, că acum el se folosește de învățătura Mea ca să te facă să crezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne și cu minuni ca să te desprindă pe tine din împărăția Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubești sfințenia și el nu o iubește. Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădești că e mincinos. Minciună este cuvântul celui ce vorbește despre Dumnezeu, dar nu iubește sfințenia și cuvioșia și adevărul cel cu viață sfântă. Proorocul mincinos și-a împrumutat față smerită și se folosește de numele Meu pentru ca să murdărească pe cei aleși ai Mei, pe cei ce și-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, și-a împrumutat proorocul mincinos față smerită? De la minciună, măi fiilor. Fața smerită e minciună, tată. Un creștin iubitor de împărăție de cer, acela are o față senină și sfântă și dulce și plină de lumină cerească; acela nu se rușinează în fața oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor de pe pământ. Omul cu fața smerită e mincinos, măi fiilor, și nu cunoaște smerenia. Acela își dă de gol minciuna dinăuntrul său și e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimii sale. Mai e o clipă, și proorocul mincinos va face ultimele semne și minuni cu care va dărâma pe cei ce se clatină acum. Un creștin al împărăției Mele nu caută semne și minuni, nu cercetează tainele facerii și nu ispitește pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învățat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute și nevăzute, și nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu știința lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul așa ceva, și de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul științei veacului acesta.

Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălțat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înțeleagă ce spun și ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, și tot așa fac și azi cu oamenii, și nu le dau voie să pătrundă tainele cerești. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului. Tu să nu crezi, Israele, să nu crezi ce-ți spune omul, că omul e mincinos, măi poporul Meu. Omul care a cercetat cele făcute de Făcătorul, acela a căzut din cunoaștere, acela a căzut și nu mai este la fața lui Dumnezeu, acela rămâne pământ și pământ naște, dar omul care se lasă născut din Dumnezeu, acela naște cer și Duh Sfânt și rai și foc ceresc pe pământ, acela slujește Cuvântului lui Dumnezeu și nimic nu face fără Cuvântul.

Israele care ai pe Făcătorul în mijlocul tău, să fugi de omul care vorbește de la sine, că acela aiurește, tată. Să fugi de omul pe care-l auzi că vorbește despre Dumnezeu fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să-L caute cu lumânarea în mână pe Dumnezeu, adică cu stăruință, adică cu împlinirea poruncilor sfinte în trup. Dar de omul necunoscut să fugi, creștine, că Domnul nu vine la tine necunoscut. Adu-ți aminte că pe apostolii aleși de Mine Mi-i făcuse Tatăl cunoscuți, și apoi vedeam că Eu Mă cunosc în ei, vedeam că-i cunoaște Tatăl Meu. Fugi de omul care este necunoscut de Tatăl, fugi, măi fiule creștine, căci cel necunoscut e cursă pentru tine. Nu te lua după om, Israele, că omul și-a făcut împărăție care-i ține de cald aici, și este luat din ea, și nu-i ține de cald. Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, și va zice că înviază mortul, și îl va învia în fața ta, dar acela nu e mortul, și e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morți; Eu, și nu proorocul mincinos, care-ți aduce în față trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de șapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înțelepți, ca să-și facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că așa pățesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viață și face o mulțime de lucruri. Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, și apoi nu mai are călăuza în față și se face sieși călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, și tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învață sfințenia și împărăția cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, și zice omul că știe. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, și am să-l rușinez pe omul trufaș, că am să iau soarele de pe cer și am să-l mut în cel credincios, și va lumina din locașul credinței, din fiul credinței, ca să descopăr ce este înțelepciunea. Înțelepciunea este frica de Dumnezeu. Înțelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău și te hrănesc din cer cu bucătura, cu cuvântul Meu, cu foc de Duh Sfânt te hrănesc, ca să te folosesc pentru curățirea pământului, să-l curăț de prostie și de minciună și de semeție pe omul cel de pe pământ; să știe de la tine omul de pe pământ că altceva înseamnă să fii, și să fii veșnic.

Eu pe vremea credinciosului Avraam M-am coborât peste oameni și am încurcat limbile oamenilor care ispiteau tainele Făcătorului. Dar acum, iată ce am făcut, că am venit iar pe pământ și Mi-am ales un popor pe care Mi l-a dat Tatăl, și în mijlocul căruia Eu descurc limbile de pe pământ și le vădesc învelitoarea cea mincinoasă, pielița limbii mincinoase o vădesc, și aduc poporului Meu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este cunoscătorul, nu omul. Cămașa Duhului Sfânt e scumpă, tată, și nu se îndură omul s-o cumpere, că omul trebuie să dea pe ea tot ce are rău, nu tot ce are bun. Și cum așa? Așa este, măi fiilor, și mare taină este aceasta. Cămașa Duhului Sfânt, trebuie să dai pe ea tot ce ai tu mai rău, omule, toate poftele, toate patimile, toată nepăsarea și minciuna, toată puterea ta cea stricăcioasă de suflet și de înțelepciune, toate păcatele tale trebuie să le dai în schimbul ei; să te speli de tine și să iei cămașa Duhului Sfânt pe tine. Eu sunt acest veșmânt; Eu, cu viața Mea în tine; Eu, cu lumina Duhului Sfânt în tine, că omul, până nu se dă pe sine în schimbul Duhului Sfânt, nu poate avea calea sub picioare. Unul ca acela calcă în gol; unul ca acela nu este. Acela poate deveni un om viu prin moartea patimilor și a poftelor sale. Iată, Israele, iubitul Meu popor, tu așa M-ai dobândit pe Mine, și de ce, oare, se mai miră de tine cel necredincios, care nu crede că Eu grăiesc cu tine din cer? Eu grăiesc din cer, și tu Mă auzi, dar nu Mă auzi tu, ci Duhul Sfânt, Care glăsuiește cu Mine în tine și deasupra ta. Tu ai venit la ieslea cuvântului Meu, și Eu iau din iesle și te îmbucăturesc și te bucur, măi poporul Meu, și cobor din cer deasupra ta și las cuvântul Meu peste ieslea cuvântului. Acesta e cuibul unde se lasă cuvântul Meu pentru hrana poporului Meu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, și n-a fost de când e veacul o așa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și am ales un vas sărac și uitat, și am suflat peste el Duh Sfânt și l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieții peste pământ, că din acest sătuț am ridicat o vlăstărică firavă și am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălășluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, și cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălășluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiță din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârșit. Într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaș, și prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălășluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul și împlinindu-l. Și iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer și lucrează din cer de lângă sfinți, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu și să nu fie viu în vecii vecilor. Așa și tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.

O, popor creștin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinței tale și te-am ajutat să fii și azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit și mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinței, ca să-Mi aduc aminte de pașii tăi care au umblat pe cărăruțele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiș, iar acum vii cântând, tu și fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiș, ca să ocrotești vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocrotești trâmbița Mea din care-ți glăsuiam ție cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci așa au suferit toți cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locașul Duhului Meu Cel Sfânt, și lumea n-a știut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai știut și ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, și iată, tu ești martorul Meu și ești cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceață și te-am adus la zilele tale de sărbătoare, și iată, cuvântul Meu coboară și azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, și ucenici din ucenici.

Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cerești cu care am fost sălășluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Așa au fost fiii credinței între necredincioși și așa au mers cu Mine prin vreme. Așa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad și rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, și iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredință, și azi Mă întorc înapoi cu tine și îți fac loc ca să mărturisești lucrarea Mea cerească și vremea profeției Mele, căci Eu prin Verginica am profețit, și prin tine vin să împlinesc cele profețite vreme de patruzeci de ani. Eu am profețit; Eu, și nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că și acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numește Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru nașterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, și l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuța Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoțitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească și ca s-o ocrotească pe ea și pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Și Verginica, dacă a avut cu ea un însoțitor pe care-l știe și satul acesta, n-a fost trupește însoțirea, și a fost duhovnicește, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, și ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci și cinci de ani, din anul 1955 și până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit și am luat-o la cer, și ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălășluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.

Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădinițe cerești, care se numește grădina cuvântului lui Dumnezeu, iar cei ce stau la gura acestui izvor de cuvânt venit din cer, aceia sunt copiii cei străjeri în calea cuvântului. Ca un râu de cuvânt curge cuvântul Meu din cer peste această grădină aleasă de Mine ca să-Mi fie iesle a cuvântului Meu cu care-Mi pregătesc poporul pentru slava întoarcerii Mele pe nori. Îngerii care au venit în clipa înălțării Mele la cer au spus apostolilor care M-au văzut ridicându-Mă în sus, au spus că «Acest Iisus, Care Se suie acum, tot așa va veni iar, precum S-a suit». Și iată-Mă venit prin cuvânt, căci cuvântul coboară din cer ca să-Mi pregătesc cărarea întoarcerii Mele, ca să pregătesc sfințenia și curățenia poporului care Mă va întâmpina la întoarcerea Mea. Iată, Eu Mă întorc, Eu vin curând, și voi găsi lumea nepregătită, că lumea nu vrea să-și pregătească viața, lumea și acum bea și mănâncă și se însoară și se mărită și se naște și nu are timp să se pregătească. Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, acela nu se înveșmântează pentru Dumnezeu, dar tu, poporul Meu, Mă iubești și asculți glasul Meu ceresc și te hrănești cu cuvântul Meu și crești și înviezi din ce în ce mai mult, până la ziua când Eu Mă voi lăsa văzut în nori, și apoi în mijlocul celor ce Mă așteaptă să vin. Și tu vei fi cel ce vei cânta, măi Israele, vei cânta în ziua aceea cântarea îngerilor care vor anunța întoarcerea Mea, că în ziua aceea va cânta cerul și pământul: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“. Tu ești cel ce cânți și azi în jurul ieslei cuvântului Meu. Cântă, tată! Eu sunt deasupra ta cu cerul și te scriu mereu în cartea Mea, și cartea aceasta va mărturisi că tu ești poporul Meu.

Lumea cântă și ea când se adună la biserică, dar nu știe ce cântă, nu simte ce cântă, că lumea are lumea ei, are dumnezeul ei, nu Mă are pe Mine de Dumnezeu. Lumea iubește păcatul, și Eu nu stau cu omul care se hrănește cu plăcerea păcatelor. Eu sunt din cer, Eu sunt fără de păcat, dar lumea nu vrea să se lase de păcat și să Mă aleagă pe Mine. N-are lumea timp de Dumnezeu. Ea, în loc să meargă la biserică în ziua Mea de sărbătoare, ea merge la târg, la bâlci și la treburile ei, și nu se va ierta în veac acest păcat, și va fi ispășit de cei ce stau în nepăsare de Dumnezeu, căci așa vor fi găsiți de ziua venirii Mele. Ziua Mea vine ca o cursă și îl va prinde în cursă pe cel ce n-a avut timp să-L aibă pe Domnul de tată. Pântecele este dumnezeul lumii, pântecele și munca pentru pântece și atâta, căci omul lumesc și-a uitat menirea și L-a uitat pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, să fii pildă pentru lume, măi poporul Meu, pildă de sfințenie și portiță pentru omul din lume, ca să vină lumea la Dumnezeu. Eu te învăluiesc pe tine cu glasul cuvântului Meu, iar tu să dai lumii apa cea vie a cuvântului Meu, să meargă lumea după Mine și după tine, poporule creștin. Să te vadă slujitorii bisericilor și să se uite ce va să zică ortodoxie întru trăirea ei și să nu te mai hulească, să nu te mai vorbească de rău, că pe Mine Mă vorbește cel ce te vorbește pe tine de rău, pentru că Eu sunt cu tine și te hrănesc cu cuvântul Meu venit la tine pe nori. Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în fața slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creștin, popor al cuvântului Meu, tu grăbești venirea Mea cea văzută. Eu ți-am făgăduit biruința ta cu Mine, și iată, azi, cine te urmărea și te strângea în cătușe, aceia te ocrotesc pe drumul slavei tale cu Mine. Iată, judecătorii tăi au trăit să vadă veșmântul slavei tale, căci tu te ascundeai cu Mine și cu lucrarea cuvântului Meu, și acum ești viu cu duhul și cu trupul dacă M-ai ascultat, și Îmi aduci zile de serbare cerească, cu cântec și cu bucuria inimilor tale, popor iubit de Dumnezeu. Și voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulțimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură și cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată. De acum încolo, cântă! Cântă și așteaptă-Mă! Dar să Mă strigi să vin, că dulce este pentru cer glasul strigării tale, glasul rugăciunii tale. Și de ce așa? Pentru că tu iubești curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt.

Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viață puțină pentru Domnul ei, și mai mult pentru ea a avut viață. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit și plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Și află lărgime și lucrare în omul care stă amestecat în păcate și în plăceri trupești. Nu poți să spui acestora că Îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poți, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceștia că ești cu Mine.

Cine te iubește pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubește pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlinește ceea ce s-a întâmplat și cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit și nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Și de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor și nu în Duhul Meu. Așa și cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, și s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îți dădeau, și prin spate te vindeau, și au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da’ de unde, tată! că Eu i-am vădit și M-am ridicat să te ocrotesc și să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta și educația ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educați de legea Mea cea sfântă, și stau cu cărțile pe masă, și ei nu cunosc cartea Mea și viața Mea. Cine cunoaște viața Mea, acela se ridică să împlinească lucrarea Duhului Sfânt, acela are rod de viață și de cer, dar cine n-are acest rod, acela nu Mă cunoaște pe Mine.

Nu te teme, poporul Meu, Eu de ai Mei am fost prigonit, Eu de ai Mei am fost dat în mâna lui Pilat și a lui Irod. Și tu tot așa ai pățit, tot așa este și azi. Nu te teme, poporul Meu, nu te teme tu. Tu stai sub cortul Meu și vino mereu spre Mine, spre Domnul Dumnezeul tău, Care te crește și te iubește și te ocrotește. Tu vei fi cel ocrotit, cel iubit, și fiarele care dau să te muște pe tine li se vor strepezi dinții și vor rămâne fără dinți și vor rămâne fără limbă, căci limba care te înțeapă pe tine azi, va fi să putrezească de vie, ca să nu mai înțepe pe fiii cuvântului lui Dumnezeu. Vino, tată, cu bărbăție de Duh Sfânt, vino spre biruință. Lasă-i pe necredincioși și uită-te la cer și roagă-te pentru cei ce te împung. E vreme de necredință, e vreme de întuneric, dar tu mergi cu lumina cuvântului Meu înaintea ta și lasă-Mă pe Mine să ocrotesc în lături, că Eu am adus mereu cu Mine cordon de îngeri și de sfinți, care te împrejmuiesc de jur împrejur, și nu te mira de cei din biserică, de cei care dau în tine nu te mira. Eu, Domnul, îi voi aduce cu fruntea la picioare și îi voi îndemna spre pocăință, dar dacă nu vor avea aplecare, nu pot să-l iert pe cel ce nu se întoarce pocăindu-se, căci așa este scris: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce iartă-l, dar dacă nu se întoarce, pe cine să ierți? pe cine să tragi de la pieirea care va prinde sub ea pe cei necredincioși? Ca să fii credincios, înseamnă altceva decât înțelege omul vremii de azi. Ca să-L ai de tată pe Dumnezeu, altfel înseamnă decât înțelege omul veacului acesta. Omul veacului acesta nu mai are învățători de la Mine peste el, că învățătorii de azi nu mai au putere să ridice pe om din păcate și din nepăsare, de vreme ce nu le place nici lor să stea în Duhul Sfânt al cunoașterii cerești. Eu aș voi să iert pe tot sufletul dacă se întoarce la Mine, dar nu știe omul ce va să zică să se întoarcă la viață dumnezeiască, fiindcă omul și-a vândut trupul poftelor și lăcomiei și frumosului cel de azi, și nu mai simte binele cel adevărat.

Nu te întrista, poporul Meu iubit. Eu vin să te mângâi cu Duhul Sfânt, cu cuvântul sfânt. Lasă, tată, să se împlinească și cu tine Scripturile care sunt scrise demult, căci și atunci, demult, demult, Eu am grăit pe pământ prin prooroci despre venirea Mea între oameni, și apoi am venit coborând din cer și am împlinit ce am profețit prin prooroci. Am profețit că Mă va răstigni poporul Meu, că Mă va vinde slujitorul Meu, și au fost adevărate cele profețite. Lasă să se împlinească și cu tine Scripturile, că Duhul Meu Cel Sfânt a profețit din gura Mea că voi veți fi scoși afară din biserici, copii ai poporului cel ales din lume, cel deosebit din lume ca să fii poporul cuvântului Meu. Și să știi că Eu azi îți profețesc cuvânt nou, și să te uiți să-i vezi împlinirea. Îți profețesc din cer că orice ispită venită împotriva ta este o cărare spre bine și spre slava ta, popor al cuvântului Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu ești popor al Cuvântului lui Dumnezeu. Îți profețesc azi de cei din biserică, de cei ce au pus mâna lor pe cheile împărăției Mele, că acelora în curând le vor cădea cheile din mână, căci pe tine, care ești cu Mine, nu te-au cunoscut, și te-au hulit ca pe un rătăcit, ca pe un popor fără de Dumnezeu. Eu nu așa am lucrat, dar aceștia nu au lucrare asemenea cu Dumnezeu.

Vine, tată, ziua să Mă socotesc cu lucrătorii viei Mele, și le voi cere rodul lor, și le voi cere culesul și fructul și talanții, și în ziua aceea ei vor fi cu mâinile goale înaintea Mea, iar tu vei fi pregătit să-ți dau via în primire, și Eu să stau cu tine la masă și să te slujesc, așa cum și tu azi stai în numele Meu înaintea cuvântului Meu. Voi împlini Scripturile de azi cu tine, popor al Domnului, și le voi da un semn celor necredincioși, dar Eu vă spun că le-am și dat, și ei nu s-au uitat la tine, și dacă s-au uitat, nu te-au cunoscut al cui ești tu, popor al Domnului, că Eu am stat cu tine sub obroc până azi, dar azi ies cu voi, măi fiilor, și voi veți fi semne între neamurile pământului.

O, popor al Noului Ierusalim, până și păgânii neamurilor au profețit venirea ta în lume, că tu ești născut de cuvântul Duhului Sfânt, ești născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani. Numai cei ce stau în numele Meu peste biserică, numai aceia nu vor să te cunoască pe tine că ești de la Mine, popor al Domnului. Când am venit Eu întrupat din Fecioară, au venit magii popoarelor păgâne profețind lui Israel nașterea Mea, nașterea Împăratului lumii. Erau aceștia prezicători și cititori ai semnelor vremilor, și erau sfătuitorii împăraților neamurilor acești profeți ai semnelor vremilor. Și am trimis pe arhanghelul Meu în chip de stea în calea lor, și mai degrabă au crezut profeții păgânilor că S-a născut Împăratul Cel ceresc prunc în Betleem, dar Israel n-a crezut de la cei care au avut pe arhanghelul Meu călăuză până la ieslea Mea. Tot așa au profețit mulți și azi despre nașterea unui popor sfânt și curat și neprihănit cu credința, și iată, să știi, poporule iubit, că mai mult te vor cunoaște pe tine păgânii că ești poporul Meu, născut din cuvântul Meu, iar la cei ce se zic că sunt ai Mei nu le mai fac cunoscut nimic din tainele Mele. La cei ce au ascuns Scripturile venirii Mele pe nori nu le mai desfac nici o taină, și vor fi luați pe neștire de slava care vine cu Mine și care va prinde sub ea toată semeția omenească și trupească.

Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi și vei înflori și vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numește locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire și coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc românește că așa voiesc Eu, și nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, și fiii și fiicele României vor profeți în fața popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de țară a Mea. Țara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, și Eu de atunci am îmbrățișat pe România și pământul țării ei, și atunci am lucrat cu Tatăl Meu și am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat și l-am născut, și l-am încreștinat cu numele Meu, și am ales din nou Ierusalimul și l-am numit tot Ierusalim, ca și pe cel care M-a răstignit. De aceea se numește această țară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile și bogăția darurilor Mele cerești, care erau de la Mine peste Israel și peste Ierusalimul Israelului Meu, și am pus la temelia poporului român toată bogăția Mea cerească, și am născut acest popor și l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinți la vremea de sfârșit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.

Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, și voi veni Eu, însoțit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt și din Fecioară, și Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniță, peste această piatră nouă și sfântă, și se vor auzi cântecele îngerilor din cer și ale celor de pe pământ: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!“, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Eu, Domnul, am ales-o pe România, și cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu așa am binevoit; Eu, și nu tu, poporule al Meu din mijlocul României. Eu am voit să-ți aduc ție cuvântul Meu și să te chem să fii poporul Meu, poporul cel mic, deosebit din lume ca să fii poporul primirii cuvântului Meu de azi, al Scripturilor Mele care sunt scrise azi de cer și de tine. Eu profețesc și împlinesc cer nou și pământ nou. Nu-i nimic dacă slujitorii bisericii nu voiesc să vin. Ei vor rămâne cu zidurile, și zidurile lor vor striga împotriva lor. Biserica Mea nu este zid rece de piatră, și este duh viu și ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, și este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuți din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că așa i-am spus: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăției Mele», și iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, și sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoțitorul fiilor lui. Așa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos și a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuțul Meu popor, puținul Meu cel mai de preț. Așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». De ce am spus Eu așa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profețit, Eu, Care știam și vedeam până la sfârșitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credință, și cu el voi însămânța și voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer și nu de pe pământ.

Popor al Noului Ierusalim, stai, tată, să fii împlinitorul Scripturilor Mele, stai sub ploaia harului Meu și cântă, poporul Meu, iubitul Meu Israel de azi, că așa a rămas numele poporului cel ce crede în Dumnezeu Iisus Hristos. Israele, popor al Ierusalimului cel din cer, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

E sărbătoarea Maicii lui Dumnezeu, sărbătoarea înălțării ei la cer, la Fiul ei. Ierusalime, cântă Măicuții Mele cântare de slavă, cântă cântarea cerului, Ierusalime nou. Să audă România, măi poporul Meu. Să se nască din cer România și să fie cerească țara alegerii Mele. Să fie binecuvântată România Mea cea cerească și unsul ei cel de la Mine, căci unsul României se roagă pentru tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt.

Să cânți, Ierusalime, de pe pământ și până-n cer să cânți, căci cântul tău de slavă este luat de aripile cerului și purtat din slavă în slavă. Binecuvântat să fii, poporul Meu cel nou, și binecuvântați să fie cei ce te iubesc pe tine, cei ce cred că tu ești de la Dumnezeu în lume. Toți cei ce au inima curată pentru tine, să fie binecuvântați și să cunoască rodul binecuvântării Mele, că așa plătesc Eu celor ce te iubesc pe tine. Le plătesc și celor ce nu te iubesc, le plătesc cu munca lor, muncă și răsplată.

Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos și mai cerește așa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, și fac cer nou și pământ nou și om nou și veac nou și ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânța cer nou și pământ nou, la cuvântul Meu.

Pace vouă, și Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbați cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace și imn de slavă veșnică să iasă din piepturi pline de rodul credinței întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou.

Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Duhul Sfânt Se lasă peste voi prin cuvântul Meu cel ce vă sfințește. Sfințește-te, Ierusalime, și păstrează-te cu veșmânt de slavă. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Duhul mângâierii să te înmugurească, Ierusalime. Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău!

Eu sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu grăiesc pe românește și binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ție, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

Binecuvântată să fie călătoria ta spre ale tale, popor care ai venit la serbare cerească. Eu sunt cu pacea Mea peste tine. Amin, amin, amin.

28-08-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:42 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (7)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

O, măi fiilor, fii ai poporului Meu! M-am adunat pe deal cu voi în jurul crucii, la poala crucii de viață odrăslitoare, tată.

Pace vouă, iubiții Mei copilași! Pace între Mine și voi, măi fiilor! Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu sunt în duh, fiilor, și sunt prin glasul cuvântului Meu. Și ce este Cuvântul? Cuvântul este Fiul Meu, Care este întru Mine. Eu prin Cuvânt am zis și s-au făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele; prin Cuvânt, adică prin Fiul Meu, Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Când El S-a coborât din cer ca să Se nască pe pământ, Fiul Meu era, Cel ce S-a întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară. Așa a fost cuvântul Meu pentru facerea omului: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră». Era Fiul Meu, și Noi l-am făcut pe om după Fiul Meu și după Tatăl Său, căci Eu eram în Fiul Meu, și El, întru Mine. El era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și S-a coborât pentru mântuirea omului și S-a făcut Om Dumnezeu. Dumnezeu S-a făcut Om, măi fiilor, și a murit ca omul, și a înviat ca un Dumnezeu.

De ce, Israele, am făcut Eu atâta pentru omul cel căzut? Ca să-l sui înapoi, să-l sui iar acolo de unde a căzut și să-l așez la loc. Așa am Eu de lucru cu tine, și să Mă lași să lucrez această lucrare de punere la loc a omului și să nu Mă încurci, iubitul Meu popor, că Eu ți-am spus în vremea lui Verginica, ți-am spus că Eu cu tine voi încheia veacurile omului; ți-am spus că tu ești cheia, și să crezi ce ți-am spus, să-L crezi pe Tatăl tău, Israele, și să nu crezi pe vrăjmașul tău sau pe altcineva. Nu te mai îndoi, poporul Meu, că nu este lucrare mai vrăjmașă ca îndoiala, tată. Dacă fiii tăi au căzut, Israele, de îndoială au căzut, și acesta este păcat strigător la cer.

Vreau să vă învăț cum să vă ajutați între voi, măi fiilor, dar mai întâi de toate, iată ce vă spun: adunați-vă laolaltă mereu, mereu, și să nu stați fără mângâiere, că e greu acum, e greu de tot, și numai așa vom trece înainte. Să n-așteptați să mâncați sau să dormiți sau să munciți, cum așteptați să vă adunați unii cu alții, că Eu, măi fiilor, am pe Duhul Sfânt coborât peste voi când vă adunați în Duhul Sfânt. Adunați-vă pururea și bucurați-vă pururea și mângâiați-vă pururea, dar fiți atenți cu gunoaiele, tată, că sunt gunoaie printre voi. Nu dați voie gândurilor voastre să plece din adunarea Mea cu voi. Nu dați voie izului judecății, care se iscă între frate și frate, și între voi și lucrarea cuvântului Meu. Fiți adunați numai cu Duhul Meu Cel Sfânt, și întru El să petreceți puținul care mai este de lucrat pentru pregătirea Mea cu voi. Așa e și pe pământ; o serbare trebuie pregătită, măi fiilor, și Eu asta fac în mijlocul vostru.

Binecuvântați să fiți în jurul crucii de pe deal, crucea binecuvântării și a gloriei lucrării Mele. Ea este acum stâlpul de aducere-aminte pentru ziua ieșirii când Eu, Domnul, am ieșit cu poporul Meu. Ziua aceea a ieșirii este un Paști al poporului Meu, și am de adăugat la ea pe toți cei care vor învia întru Duhul Sfânt în vremea care vine acum.

Eu când am scos pe Israel din Egipt, n-am putut să-l scot cu cuvântul păcii, n-am putut să-l scot cu cuvântul, căci omul cel potrivnic nu-l slobozea pe Israel, și Mi-l urmărea și Mi-l chinuia și mai rău ca până atunci. Și dacă așa s-a întâmplat, am slobozit tăria Mea, căci Israel striga la Mine cu lacrimi, tată, și am întocmit zece urgii și le-am slobozit peste cei potrivnici planului Meu, iar a zecea urgie s-a numit îngerul morții, și l-am scos la viață pe Israel. Tremura și Israel de frică, dar Eu l-am mângâiat prin îngerul Meu, prin Moise, tată. Ce să fi făcut dacă n-am putut să-l scot prin cuvânt? Ce să fi făcut dacă omul cel rău nu se mai teme de cuvânt? Am slobozit tăria Mea pentru cel ce plângea sub apăsare, și fiți atenți, că tot așa voi face și acum, dar să nu vă temeți voi, măi fiilor, căci am vestit cu cuvântul și a fost împietrire și necredință, și iată, acum vine clipa să-Mi arăt slava Mea peste lucrarea Mea, și apoi să lucrez cu tărie peste stăpânitorii lumii, care nu lasă lucrarea Mea să lumineze cărarea întoarcerii Mele, care nu lasă pe fiii Mei să lumineze peste mulțimi și să creadă mulțimile în lucrarea Mea de mântuire și de înviere. Voi slobozi pe îngerul morții, așa cum am făcut și atunci pentru faraon cel împietrit. Dar Eu vă spun că l-am și slobozit, și veți vedea că sunt adevărat prin cuvânt.

Eu pe vremea lui Verginica așa am spus: «Vine sfârșitul, dar mai întâi se va sfârși cu hulitorii, cu desfrânații, cu bețivii, cu tutunarii, cu curvarii și cu antichriștii, care dau să întunece necontenit cărarea slavei Mele». Și fii atent, popor iubit, că Eu voiesc ca tu să nu suferi, tată, și de aceea, iată, te îndemn azi. Azi sărbătorim ziua ieșirii, azi e ziua ridicării, ziua când Eu am ieșit cu poporul, și serbăm lângă semnul de aducere-aminte al acestei ieșiri, și te îndemn, roagă-te pentru tine, iubitul Meu popor, că și Eu Mă rog. Eu Mă rog Tatălui pentru tine. Roagă-te și tu, Israele, roagă-te cu duh de pocăință și de umilință, roagă-te cu putere, ca să te am la rugăciune, și te roagă Domnul Dumnezeul tău să nu te uiți să vezi ce pățește lumea, ca să nu te sperii, copilul Meu. Uită-te în grădina ta, unde sunt Eu cu tine, că iată, am venit în casa Mea, și zic: pace casei acesteia, căci tu, poporul Meu, ești casa Mea, tată. Ai grijă să fie curat în casa Mea și să nu te culci seara fără să fie curat în casă. Să nu fie ceva stricat în casă, să nu miroasă a hoit în casa aceasta, că lupii, tată, la hoit trag. Să nu miroasă a ceva urât, și să fie numai zi de înviere în casa aceasta, ca să pot intra mereu și să zic: pace casei acesteia! Această casă să fie casa rugăciunii, casa untdelemnului sfânt, că rugăciunea este untdelemn, poporule iubit, untdelemn pe care-l iau îngerii și îl duc la cer și Îmi ung ranele Mele cu el, și ranele slujitorilor cerului, tată.

Am să vin în casa aceasta ca s-o învăț lecția rugăciunii, dar până atunci roagă-te cu duhul tău, Israele, ca să văd ce se roagă duhul tău și ce-Mi cere duhul tău. Roagă-te, Israele, frate pentru frate, și dacă am pe cineva mititel, adică abia ivit în mijlocul tău, pentru acela trebuie să te rogi cel mai întâi și cel mai mult. Dacă-l vezi că Mă iubește și trage cu Mine și cu tine, cere-Mi Mie sprijinul pentru el, că tu nu poți să faci nimic fără Mine, tată, dar îndeletniciți-vă să vă uitați bine la cel venit, și mai ales să vă uitați pe unde a venit și prin ce poartă a venit.

Aveți grijă de porți, să fie porți, tată, și să nu fie altceva, că iată, s-a intrat în acest popor, au intrat să se uite înăuntru oameni care cumpără și vând. Și de ce așa? Pentru că n-au intrat pe poartă, pentru că au intrat prin spărturi făcute de cei slabi ai casei acesteia. Iată-l pe preotul de la Valea Voievozilor, care a fost băgat înăuntru prin cei slabi ai poporului Meu, și n-ai ascultat, creștine, ca să nu treci peste Mine, și iată, acum el îți pregătește cătușe, pentru că nu este curat, pentru că este întinat. Dar nu despre întinarea lui vorbesc, ci vorbesc despre întinarea lui față de poporul Meu, căci a furat o inimă din trupul unei ființe care se zicea că este în țarcul oilor Mele, o inimă vicleană, o inimă de capră, nu de oaie, că dacă era oaie nu se lăsa cumpărată, dar e capră și nu e oaie, capră și duhovnicește, și trupește, capră care a încercat să scormone în tainele Mele cele puse bine și să le dea la cei ce cumpără, și e folosită această inimă. Fiți atenți cu cei ce nu sunt oi, și să nu le numiți oi, că iată, cele ce sunt capre, sunt luate de lupi, sunt luate, că ies din țarc, și lupii înconjoară țarcul acesta de jur împrejur. Și fiți atenți când mergeți la ospăț, că se va da ordin să se pună otravă în vin, tată. Un preot care este iudă pentru oile Mele, acela se întunecă și vinde oaia Mea și o înjunghie și o dă la moarte până la urmă. Eu v-am spus vouă prin Verginica și am rostit cuvânt că preotul care vă urăște pe voi, acela nu este unsul Meu, și ce puțin s-a înțeles această profeție! și iată, acum vedeți împlinirea, tată.

Nu vă dați spre junghiere, că Eu am nevoie de voi, fiilor. Fiți precauți, tată, și lucrați cu atenție, și dacă luați de la biserică, să nu știe preotul bisericii că sunteți copiii acestui popor. Mai bine spuneți păgânilor, dar nu lor, tată, că ei vă pregătesc junghierea, și nu trebuie să fie așa.

Iată, o parte din cei ai poporului Meu, o parte din creștinii care au fost aduși prin spărturi, s-au dus la altă masă, și vă spun vouă că văd la acea masă că li se pregătește o cursă urâtă, tată. Acolo ei nu lucrează cu duhul prevederii, și vor cădea în capcană urâtă, măi copii. Așa pățește tot creștinul care vine și pleacă și trădează masa aceasta de cuvânt ceresc. Dați-vă bine deoparte de cei ce au plecat cu altă grădină, că Eu pe aceia nu-i ocrotesc, de vreme ce au ieșit de sub ascultarea Mea și a cuvântului Meu. Aceștia sunt nori purtați de vânt. Și dacă Eu vă voi descoperi pe cei ce nu vor lua în seamă acest cuvânt, voi să știți că aceștia trebuie să fie socotiți neascultători, și în stânga, tată. Nu le pomeniți nimic, dar să nu-i mai aveți în dreapta Mea, și să-i lăsați în cursa lor, să nu-i trageți voi înapoi, că asta așteaptă aceștia, să cumpere și să vândă. Iar preotul slujitor care v-a judecat și v-a vândut pe voi, voi folosi ceva din cer ca să-l rușinez și îi voi da de gol fățărnicia și unealta lui cea ascunsă, ca să știe că Dumnezeu este această lucrare, ca să i se taie pofta lui cea omenească. Și tu să nu te temi, poporul Meu, că nu ești singur, tată, ești purtat de îngeri și de puterile care vin cu Mine la tine. Să nu te temi dacă vei vedea că Mă ating și de cei care vând la cei ce cumpără, căci din acest popor sunt oi care s-au făcut capre și care au ieșit din țarc și care nu mai lucrează după cuvântul cel din cer, și lucrează cu pământul, măi fiilor.

Iată, vă vestesc cu milă cerească, să fiți precauți cu cei din cetatea Colentina, și cu cei ce stau lipiți cu partea cea ruptă din lucrarea Mea. Fiți precauți, că aceia au între ei oameni care îi vând la cei mari și la Pilat, oameni care au misiune pământească între creștinii care duc viață de creștini și care nu știu să priceapă ascunzișurile din cei ce sunt urmăritorii lor, și nicidecum creștini. Eu pe cel ce iese din țarc nu Mă duc afară să-l ajut dacă iese afară cu voia sa.

Eu am spus cu doi, trei ani în urmă la copiii ieslei cuvântului Meu că duhul cel potrivnic se va scula să facă și el o biserică împotriva acestei biserici pe care Eu am așezat-o prin cuvânt aici. Și iată, cuvântul Meu n-a fost minciună, și se arată adevărul cuvântului, pentru că Eu am văzut dinainte, tată. Și de ce ziceți voi că se zbat cei ce vor să facă ceva la fel? Pentru ca să poată duhul rău să lupte prin cei ce au fost intrați în casa aceasta, în lucrarea aceasta, și să-i mânuie și să-i cumpere, cu gând să întindă cursă grădinii Mele și poporului Meu cel rămas în stână cu păstor. Dar iată, Eu vin să anunț pe păstori și pe oi să se ferească de capre.

Ferește-te de capre, poporul Meu, că de lupi te feresc Eu și te scap de ei. Roagă-te pentru tine, poporule iubit, ca să fiu milostiv cu tine și ocrotitor ție, și să Mă cauți din zori și până-n zori, și să stai în stână cu păstori, Israele. Rugați-vă unii pentru alții, voi, frați răsăriți din pântecele acestei lucrări cerești. Frate pentru frate să se roage, și să te uiți bine, frate, să nu te rogi pentru lup sau pentru câine sau pentru vânzătorul tău. Pe acela lasă-l pe mâna dreptății Mele. Învață-te, Israele, să știi pe fratele tău. Și cum ai să poți să-l știi? De la Mine, tată, poți să știi cine este fratele tău, că tu nu vezi în om, dar Eu văd și îți spun care-ți este frate și care-ți este cursă. De ce crezi tu că Mă plec mereu la picioarele tale, Israele, ca să te fac să Mă crezi și să nu mai umbli pe drum, și să stai cu rugăciunea pe buze și cu mâini curate și cu picioarele spălate și cu pecetea Mea pe tine, tată? O, nu căuta să crezi aceasta când nu-ți va mai folosi credința în lucrarea Mea, că Eu am venit cu această lucrare din cer și Mi-am făcut casă la tine cu ea, poporul Meu luat din lume, și nimănui nu i-am dat ce ți-am dat ție, dar tu erai de la sfârșit, și trebuia să-ți dau cele ce sunt întocmite din veac pentru acum.

Dacă nu veneam cu această lucrare și dacă nu te creșteam prin ea, Israele, Eu nu mai aveam nimic acum, că nimic nu mai am în afară de tine, tată; nimic, iubitul Meu popor. O, și câte am răbdat Eu de la tine! Și de ce am făcut așa? Pentru că te-am iubit, Israele, pentru că te-am găsit scris de la Tatăl Meu că te vei naște azi. Eu trebuie să-i iubesc pe cei ce-i am dați de Tatăl, dar de ce, măi Israele, nu-Mi dai și tu ce-ți dau Eu? Dă-Mi, tată, inimă curată și ascultă de Mine, că Eu te povățuiesc și te conduc și îți fac cărare prin spini și vin mereu la tine pe nori. Vin pe valurile albastre și Mă grăbesc mereu să vin, dar greu mai vin, măi Israele, greu de tot dacă tu nu Mă ajuți. Puterea Mea stă în puterea ta, și niciodată nu ți-am spus Eu ție acest cuvânt. Niciodată nu M-am umilit atât de tare ca acum când Mă plec să-ți spun că puterea Mea stă în puterea ta, copilule din urmă, și de aceea îți spun să lucrezi. Omul fără de mișcare amețește și stă amețit pe loc. Creștinul fără de lucrare cade în lâncezeală și n-are putere din cer. De aceea ți-am spus Eu azi, sub brațul crucii Mele stau și îți spun, copile, să nu te grăbești să mănânci sau să te culci sau să te plimbi sau să muncești, atât cât te grăbești să te aduni mereu laolaltă, Israele, fiindcă Eu atunci am pe Duhul Sfânt în mijlocul tău, și după El vin și Eu, și cuvintez peste tine și te hrănesc cu cerul, tată, și te învăț mereu să te speli și să stai înaintea Mea.

Eu pe vremea potopului am avut mare milă de lumea cea fără de Dumnezeu, și tot așa voi avea și acum, dar tu să nu te sperii, Israele. Eu la potop am lucrat lucrarea milei, chiar dacă s-a numit mânie, căci apa este mare taină, tată. I-am făcut pe oameni să Mă vadă și să Mă strige cu disperare. Le-am luat dreptul de la desfrânare și de la rătăcire și i-am trezit cu mânie, și i-am ținut treji apoi, până în ceasul când i-am acoperit cu apă. Și în clipa când ei strigau cu disperare la cer, Eu am slobozit botez ceresc peste ei și i-am luat apoi din ale lor, că mare este taina apei, și voi trebuie să fiți mereu curați, tată. Scris este: «Cine nu se naște din cer, de sus, nu poate intra în împărăția cerurilor. Cine nu se naște din apă și din Duh, nu poate moșteni împărăția Mea». Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost mai înainte de toate veacurile. Eu am fost Lucrătorul Cel de la Tatăl, și omul nu poate pricepe tainele Mele, căci când am pregătit pieirea necredinței, am făcut pe necredincioși să Mă vadă mai întâi, și după aceea am stârpit necredința și trupul ei, și tot așa voi face și azi, dar a trebuit să cuvintez și să binevestesc. De aceea zice Scriptura: «Vai de cei ce cheamă ziua Domnului! că ziua Domnului este groază și întuneric și nu poate omul să se uite la ea».

Apa și Duhul este nașterea din cer, dar iată, apa s-a tulburat, și Duhul fără apă nu mărturisește. Înțelepțește-te, Israele, că vine zbuciumul, și tu să nu fii zbuciumat. Roagă-te pentru biruința mântuirii și ia pe tine cămașa Duhului Sfânt și încinge-te bine peste ea, ca să nu ți-o ia vântul. Furtuna e mare; pune-ți brâul, Israele, ca să nu-ți fie cămașa smulsă de furtună și să rămâi gol înaintea Mea. Dacă stai în această casă, aici nu bate vântul, aici nu se simte furtună, că dacă Eu sunt în casa aceasta și la cârma aceasta, de Mine ascultă furtuna și vântul și firea.

Suspină firea, Israele, suspină de șapte mii de ani, suspină după nestricăciune, că și ea moare mereu, mai mult decât tine, omule, și plânge mai mult decât tine, plânge după tine și după Mine. Suspină firea, tată, și se roagă suspinând de câte ori o prinde zăpada sub ea. Numai omul nu plânge. O, poporul Meu, ia, tată, pe tine, cămașa nestricăciunii și îmbracă-ți trupul cu ea, că plânge cerul și pământul pe urma ta. Poate că tu nu credeai când Eu îți spuneam mereu că strigă pământul la Mine să-l curăț de tina de pe el. Să crezi, tată, că așa este, că pământul te hrănește pe tine din sânul lui, și laptele lui a slăbit și s-a amestecat cu faptele desfrânării de pe pământ, și plânge pământul care te hrănește, că pământul nu este materie așa cum spune omul veacului acesta. Pământul e ființă vie și mamă vie, care l-a dat pe om și care l-a luat pe om în sânul său până la ziua învierii. Nu este materie pământul, ci este cuvântul Meu pământul, și cuvântul Meu este viață, măi poporul Meu. Să nu zici ca omul veacului acesta că lumina zilei este de la soare. Nu-i așa, tată, și tu să zici ca Mine, că Eu, Fiul Cel din Tatăl, Eu am zis mai întâi de toate, până să fac cerul și pământul, am zis să fie lumină, și a fost lumină. Și am despărțit întunericul de lumină, și a fost lumină și întuneric, ziuă și noapte, și din lumină am lucrat și am făcut apoi cerul și pământul, iar după trei zile am făcut soarele și luna. Tu să zici ca Dumnezeu, Israele, că omul veacului acesta a omorât adevărul, și iată, Eu vin să mărturisesc acum, și întunericul se supără pe Mine când vede că lumina Mea îl acoperă și îl depărtează de pe pământ.

Scoală-te la rugăciune, Israele, poporul Meu, scoală-te, tată, că se zorește de zorii zilei Domnului, și totul va fi în lumină, și toate cele lucrate se vor vedea. Vindecă-te de cele făcute la întuneric, vindecă-te, fiule de la sfârșit, că întunericul se trage în lături de-acum. Să fii bun și blând și să te dezveți de duhul mâniei, căci când se mânie un om credincios, atunci se face furtună în cer, tată, și voi, măi fiilor, nu știți cât poate dărâma mânia. Fiți blânzi, până și cu cei răi fiți buni și blânzi, dar dreptatea să n-o ascundeți, tată, căci cu ea veți rămâne pe stânca Mea. Nu amestecați întunericul în lumină, și nici lumina în întuneric, că Eu, Domnul, am făcut hotar pentru fiecare. Așa și voi să lucrați, ascultând legile facerii, și să nu vorbiți ca omul veacului acesta, să nu vorbiți lumește, măi fiilor, că vă ia puterea acest fel de vorbire. Stați în casa aceasta, că Eu întăresc cuvântul Meu și iarăși spun: pace casei acesteia!

Râvniți la darurile duhovnicești pe cea mai scurtă cale, pe calea dragostei dintre frați, dar dintre frați, măi fiilor, dintre oi, măi oilor. Rugați-vă Mie să despart Eu caprele din oi, căci vai celui ce a stat la această masă de nuntă și n-a fost oaie, adică n-a avut haină ca la masa aceasta! Am zis că cel ce nu se poate găti cu haina slavei, să nu se încumete să intre sub cortul slavei, că va fi vădit, și îngerii cei învinuitori vor veni după el și îl vor scoate, pentru lipsa hainei. Nu vă lăsați momiți de îngerii cei răi, care vor să vă tragă afară de la masa aceasta. Mai bine stați în casă, tată, și fiți atenți, să fie curat în casă, să fiți curați în casă și spălați cu apă limpede, care se vede bine că e limpede, că dacă e tulbure, în ea se ascund șerpi și aspide și vă mușcă cu mușcătură de moarte, măi fiilor. Să fiți curați în casă, că după cel murdar și nespălat vine duhul rău și dușmanul Meu și îl trage afară pe cel murdar, și să nu fiți trași și voi, cei curați.

Am o durere grea pentru arhiereul Meu cel ce a fost cu Mine din biserica din lume, că a slăbit de tot, tată, și i se pregătește o cursă ascunsă, dar Eu vreau să ascund de el cursa aceasta, și să nu fie prins în ea. El nu se mai luptă, de vreme ce este legat de mâini și de picioare, și vă dau vouă cursa aceasta ca s-o dezlegați, și să nu mai fie cursă. Rugați-vă pentru el, tată, tot poporul Meu, copil și tânăr și bătrân, să se roage pentru ca să cadă lanțurile de pe cel legat. Așa s-a rugat biserica cea dintâi pentru apostolul cel închis și legat în lanțuri, și la rugăciunea bisericii Eu M-am dus și am dezlegat lanțurile și l-am scos pe apostolul Meu; l-am scos prin ușile închise și nu s-a cunoscut că s-a umblat prin uși, și nimeni nu s-a îndreptat, dar am liberat pe apostolul Meu. Acum este mai greu ca atunci, căci apostolul Meu cel închis acum, a slăbit în nădejde și în credință, că nu mai are hrană, măi fiilor, și a slăbit aproape de moarte. Cădeți în genunchi și strigați la cer cu mâinile ridicate, că vremea e cu mlaștină grea, și mlaștina se întinde, și vai vouă dacă veți sta pe afară! Eu vreau să merg să-l scap pe fiul cel închis, nu vreau să-l las să piară. Hai să ne unim, că nu pot lucra fără puterea voastră. Puterea Mea nu poate fără puterea voastră. Și ce este puterea voastră, măi fiilor? Voi știți, oare, să-Mi răspundeți? Puterea voastră întru Mine este rugăciunea cea plină de Duh Sfânt, cea ruptă din inimi pline de credință și de dor ceresc. Dacă voi, măi fiilor, credeți în lucrarea cuvântului Meu, iată, Eu vă dau Duh Sfânt. Luați Duh Sfânt, și câte veți cere veți primi, și câte nu veți cere nu veți primi. Cereți împărăția cerurilor pe pământ, aceasta să cereți, și toate celelalte se vor coborî în slujba împărăției Mele. Cereți să se arate slava Mea peste lucrarea Mea cu voi, și dacă nu vă veți îndoi, veți vedea slava Mea lângă voi, și vor vedea necredincioșii slava Mea cu voi. Rugați-vă și pentru slujitorul care a fost luat la închisoare. El este în mare cumpănă și e și slab. Cereți pentru el putere de la Mine ca să nu se lepede de Mine, ca să nu se lase spre moarte. Duceți-i mâncare de la voi, și să nu ia nimic din mâini necunoscute, iar cu rugăciunea stați lângă el, că e slab, tată, e slab și mititel, și Eu voiesc să nu se piardă din lucrarea Mea, că greu e de cel ce se pierde, greu de tot, că nu mai vede drumul unul ca acela.

Credeți în Mine, măi fiilor, căci cel ce crede în Mine, la acela voi veni și voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui.

Binecuvântată să fie întâlnirea Mea cu Israel și cu semnul crucii Mele de pe deal. Aceasta este crucea de pe deal, crucea binecuvântării, stâlpul de aducere-aminte când Eu am ieșit cu Israel.

Binecuvântat să fii, Israele, poporul Meu, dacă ești al Meu. Dacă ești al tău, nu ești al Meu, dar dacă ești al Meu, să fii binecuvântat, tată. Cel îmbrăcat să fie binecuvântat și să stea sub cortul acesta. Cel despuiat să stea acolo unde trage, căci în casa aceasta trebuie să fie curat.

Pace casei acesteia! căci am casă la tine, Israele, iubitul Meu popor. Să nu-ți vinzi slava pe care o ai de la Mine, să n-o vinzi nici pe bani, nici pe țarini, nici pe averi, nici pe patimi; să nu vinzi lumina pe întuneric, copile al poporului Meu. Să nu-ți vinzi dreptul de copil născut din pântecele acestei lucrări care vine din cer să te crească până la slava cea mare.

Binecuvântat să fii, iubitul Meu Israel. Să fie sub veghea Mea intrările și ieșirile tale și lucrarea ta cu Mine, și să te rogi pentru cel abia ieșit din valuri, că scris este: «Marea va da înapoi pe morții ei»; să te rogi pentru cel ce caută cu trezie pe urma Mea. Să nu fii israelit, copile al poporului Meu, ci să fii samarinean, tată, și să nu fii evreu. Să fii român din românii cerului, și să fii samarinean ca Domnul tău.

Este un suflețel mititel, mititel, care a suferit pentru lucrarea Mea. Ce ziceți voi, tată? Să ne rugăm Tatălui pentru el? Poate ni-l dă Tatăl nouă. Voi ce ziceți, fiilor? Vă întreb pe voi, fiii Mei cei lucrători. A fost prins sub vină pentru lucrarea Mea. Eu i-aș da tărie pentru cele cerești, i-aș dezlega piedicile pământești, dar stăm să ne uităm la el cum stă în luptă. Zic vouă să vă rugați pentru cărarea lui, să vedem pe ce cărare rămâne. E copil mititel, dar pe cărarea Mea trebuie să nu mai aibă agățători. Eu îi dau îngeri ajutători și cordon de sfinți, pentru iubirea lui de Dumnezeu. El Mă iubește, tată, și Eu văd că Mă iubește, dar e mititel de tot și îi sunt legate aripioarele. Să ne rugăm Tatălui, și să lucreze Tatăl, și noi lângă Tatăl.

Să nu se stingă duhul rugăciunii de la tine, Israele. Să fii viteaz în rugăciunea ta, iubitul Meu Israel. Eu pe Israel l-am izbăvit la rugăciunea lui, la cererea lui.

Binecuvântat să fie duhul rugăciunii poporului Meu, dar să se iubească frate pe frate ca să aibă viață vie rugăciunea lui Israel. Frate pe frate, tată, și să-l știi de la Mine dacă este frate, dacă e fratele Meu acela care trebuie să fie fratele tău.

Binecuvântată să fie această zi, și voi păzi cu crucea Mea pe poporul Meu. Amin, amin, amin.

27-09-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Ia aminte, Israele, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, vin să te întăresc, vin pe cărarea cuvântului Meu, cărare croită de mâna Mea, Israele al harului. Am cărare spre tine, tată, că scris este în Scripturi și în prooroci că voi veni la tine ca o ploaie timpurie și ca o ploaie târzie și te voi adăpa, ca să nu se risipească dragostea ta față de Mine, Domnul Dumnezeul tău. Eu am fost Acela Care a cuvântat prin cuvântul profeților, și sunt Același și azi, dar azi nu sunt prooroc, și sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel întrupat, și lucrez în Duhul Sfânt și Îmi cern ploaia cuvântului Meu peste semănătura Mea, peste România Mea, ca s-o fac cerească în mijlocul neamurilor de sub cer.

Vino, Israele, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino, și iar îți zic, vino! Vino, tată, ca să nu te temi! Eu vreau ca tu să Mă iubești, nu vreau ca să te temi. N-am venit să-ți cer nimic, tată, și am venit să-ți spun: vino, poporul Meu, în dragostea Mea, vino, și lasă ale tale, că nu-ți sunt de folos.

Vin pe cărarea cuvântului Meu, și nu sunt prooroc, și sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, și fii atent, Israele al Meu, la ochiul tău cel dinăuntru, tată, ca să vezi firea slavei Mele cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului tău. Fii înțelept, tată. Fii cu duhul treaz și cu ochii duhului deschiși bine, că puterile cerești și îngerii și serafimii și heruvimii și arhanghelii au fost văzuți de mulți, dar cu ochii cei sufletești au fost văzuți. Și iar îți zic: fii atent, și cu dragoste fii, că sufletul este nevăzut, precum Dumnezeu este nevăzut de ochii trupești, dar sufletul are ochi mai pătrunzători ca trupul, și de aceea vin și îți spun să fii ager la ochii sufletului, Israele, căci cerurile vor pieri și se vor stinge luminile de pe cer, și după acest semn va rămâne Domnul văzut în veacul veacului. Și de ce, tată, trebuie să piară cerurile? Tu te temi, Israele, în loc să știi de ce trebuie să fie așa. Nu te teme, popor mititel, nu te teme. Vin și îți poruncesc cu poruncă dumnezeiască să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, și să-L vezi cu ochii sufletului tău; să-L iubești din toată inima ta, din tot cugetul tău și din toate virtuțile tale sufletești, și să-L vezi prin ochii sufletului tău, copile din Israel.

Îndrăznește, Israele! și fii atent cum să îndrăznești. Îndrăznește! Eu am biruit lumea, și tot așa și tu să lucrezi, îndrăznind, ca să dai libertate la ochii sufletului tău, căci sufletul tău sunt Eu, și M-am dat ție în dar când ai ieșit din pântece și te-ai făcut om. Sufletul tău sunt Eu, sunt darul Tatălui Meu, ție dat, ca să fii trup și suflet, și iată, sufletul te mișcă, sufletul te poartă, dar tu, Israele, să nu mai vinzi acest dar, să nu Mă mai vinzi, tată. Păstrează-Mă pentru tine și pentru Mine, că de la Mine ai mișcarea și cugetarea și inima cea cerească și sufletul și ochii sufletului. Și iată, firea cea fără de trup a slavei Domnului, îngerii și serafimii și heruvimii și slava cea toată a Mea este văzută cu ochiul lăuntric, și ochiul sufletului îi dă formă firii cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului.

Iată, iubitul Meu Israel, de ce trebuie să piară cerurile și să se strângă și să se tragă la locul lor cel dintâi. De aceea, tată, ca să rămână slava Domnului descoperită peste voi, cei ce sunteți așezați în dragostea Mea; să rămână Creatorul tău văzut de ochii sufletului tău; să vezi și tu de unde se trage sufletul tău, din ce slavă îți este dăruit în dar, din ce bucată este rupt și pus în trupul tău, și atunci trupul tău va fi numai ceresc, căci sufletul îi va arăta ca să vadă pe cele dăruite. Atunci vei vedea firea cea fără de trup și slava cea de nedescris, care este acum ținută să se vadă. Îndrăznește, Israele, și nu te teme, că îți poruncesc cu poruncă cerească să nu te temi și să fii ager la ochii sufletului tău, pe care-i ai de la Mine. Azi stau un picuț în sfat cu tine, nu stau mult, dar să fii ager și să-ți înmulțești vederea cerească prin porunca Mea dumnezeiască, fiindcă ți-am poruncit să nu te temi. Să te bucuri, dar să nu te temi, că Eu am venit și mereu ți-am spus, Israele, ți-am spus dinainte totul, dar ți-am spus să te scoli bine, să te întărești bine, să te așezi bine, și iată de ce ți-am spus, de aceea, ca să nu te temi în vremea împlinirilor, tată.

Deschide iarăși cartea acestei profeții, căci cum a rămas cartea lui Moise, a lui Isaia, a lui Ieremia, a lui Matei, a lui Pavel, așa a rămas și rămâne cartea lui Verginica, Israele, cartea Mea prin ea, căci Eu am fost în trupul ei, așa cum într-un sâmbure este miez. Cine vrea să mănânce miezul dintr-un sâmbure, acela trebuie să desfacă sâmburele și să mănânce miezul. Așa trebuia să crezi tu în Duhul Meu Cel Sfânt, acoperit de trupul lui Verginica. Așa și în tine, copile din Israel, tot așa și în tine Mă aciuez, ca să fiu în tine și ca să fii tu în Mine, dar nu numai Eu în tine, ci și tu în Mine, tată. Să nu stau nelucrător în tine, poporul Meu, că în Verginica n-am stat nelucrător, și am făcut din ea greblă, și sapă, și târnăcop, și coasă, și seceră, și secure, și vas de băut și de mâncat am făcut, și fir ceresc de cuvântat cuvântul Meu, și soare am făcut din ea, dar tu de ce n-ai văzut lumina lui, popor mititel la ochii sufletului tău? Iată, tată, Eu am cuvânt proorocesc în mijlocul tău și am grădină cu prooroci în ea și am în ea cuvântul Meu, și așa să fii și tu, Israele, și să fii un singur trup, ca să te unească Duhul Meu și Trupul Meu, să te unească într-un singur trup, căci mare este taina Mea în mijlocul tău, și pe Mine Mă doare că tu nu o știi, că n-ai vrut să fii vrednic s-o știi și s-o poți purta, și iată, vin la tine și îți spun: pregătește-te, Israele, că se va da cerul în lături și voi rămâne descoperit deasupra ta, și dacă vei fi numai trup, te vei topi sub lumina slavei Mele.

Am venit mereu și ți-am spus să nu iubești binele lumesc, că nu este bine lumesc care să nu se sfârșească cu rău și cu moarte, că lumea este amestecată și nu poate face nimănui nici un fel de bine, poporul Meu. Omul trupesc nădăjduiește în ea, dar ea îl amăgește. Omul o iubește, și ea îl înșeală. Lumea, tată, îți promite aur, și când să-ți dea, îți dă noroi; ea îți promite pâine, și îți dă piatră; ea te încântă că-ți dă miere, și când să-ți dea, îți dă oțet și fiere. Vezi tu, măi Israele, de ce e supărată lumea pe tine? E supărată lumea toată pe tine pentru că Eu prin tine și în mijlocul tău vădesc faptele cele rele și trupești și trecătoare ale lumii. Ai văzut, Israele, ce a pățit Iuda. Lumea i-a făgăduit lui arginți, și când să-i dea, i-a dat ștreang, și lăcomia pe care o învățase de la lume l-a scos de la Dumnezeu. Iuda, când a luat cina, când a luat Trupul și Sângele Meu, era nepregătit pentru cina aceasta, și dacă a luat, s-a făcut vinovat. Și cum a fost nepregătit? Era lacom, tată, și lăcomia este din lume, și el n-a fost vindecat de lume când s-a apropiat de cina Mea cerească, și M-a vândut lumii. Așa fac și cei de azi care Mă dau lumii, și lumea este nepregătită, precum și cei care Mă dau lumii pentru bani, nu sunt pregătiți, și sunt lacomi și Mă vând pe bani, și se va împlini cu ei Scriptura aceea care spune: «Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală». În zadar spun cuvântul Meu cu gura lor, căci scris este: «Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți», căci cine nu-și rânduiește propria lui casă, nu poate purta grijă de biserica lui Dumnezeu.

Iată vremea, Israele, iată vremea aceea când oamenii nu mai pot suferi învățătura cea sănătoasă și, precum scrie în prooroci, oamenii aleargă să-și desfăteze auzul grămădindu-și învățători după pofta lor, dar cu lucrarea cuvântului Meu nu e ușor să se lipească lumea și să o creadă, și Eu așa am spus: «De vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, acela va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi, căci învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis, că Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis».

Israele tată, se desface învelișul slavei Mele, și îngerii vor trâmbița capătul tainei lui Dumnezeu. O, mulți în tine, Israele, stau la îndoială, mulți stau ca la vânat, tată, și nu așa trebuia să stea cei mulți ai poporului Meu. Dar cei puțini care stau de veghe înaintea Mea, aceia au dar proorocesc de la Mine, și Eu lucrez cu aceia împlinirile care mai sunt de săvârșit pentru arătarea celor ce nu se văd de trup, și se văd de suflet, se văd de ochii cei dinăuntru, care se numesc ochii credinței în cele ce nu se văd. Lumea este fire trupească, dar tu, Israele, să fii fire duhovnicească, tată, ca să cânți laolaltă cu îngerii cei fără de trup. Tu ai văzut, măi Israele, că Eu am luat trup ca și tine și ți-am arătat ce putere poate avea sufletul lui Dumnezeu în trup când am spus: «Putere am să-Mi pun sufletul, și putere am să-l iau iar». Aceasta este puterea sufletului care sălășluiește în trup, și trebuie să văd această lucrare la tine, copile din Israel. Am sfinți care au fost cu trup pe pământ și dintre copii, și dintre tineri, și dintre bătrâni, și la Mine s-a pus vârsta duhului și puterea credinței sufletului, și tu nu vei fi cruțat că ai fost copil sau tânăr sau bătrân dacă vrei să te dezvinovățești cumva, căci scris este: «Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fiii lui Dumnezeu, aceia nu se mai însoară și nu se mai mărită, și nici să moară nu mai pot, și sunt ca îngerii din ceruri». Acesta este drumul și statul tău, poporul Meu iubit. E vremea să înțelegi cine ești tu, tată, e vremea să înțelegi de bunăvoie, că altfel, va fi să te temi în curând și să dai să alergi, dar atunci drumul se face sul și n-ai pe unde s-o mai iei. Eu sunt drumul, dar când voi fi la capăt, Eu stau acolo și merg cu cele viitoare, și tu vei moșteni teama dacă rămâi acum, dacă dai să schimbi drumul tău și lucrarea aceasta de pe el.

O, ce mofturos ești, măi poporul Meu! Până când, Israele? Pune-ți capul pe umeri, tată, și du-ți crucea așa cum am dus-o Eu. Du-ți sarcina, pe drumul Meu du-o, că pe drum cu Mine Eu te ajut și ți-o iau dacă nu vei mai adăuga la ea din lumea ta și din cea din afara ta. Pune-ți capul pe umeri și mergi apoi așa, și să mergi bine, că Eu Mă scol să-Mi săvârșesc prin tine cele profețite și încă nearătate, și nu te teme, Israele, că iată, Eu rostesc acum de deasupra ta și spun: binecuvântat să fii, poporul Meu Israel. Binecuvântată să-ți fie înțelepciunea și fapta înțelepciunii cea cu binecuvântare. Dacă încă mai greșești, nu ai înțelepciune. Să îndrăznești să biruiești lumea, că în aceasta stă toată taina lucrării înțelepciunii și a vederii slavei lui Dumnezeu. Să nu te temi de ploi și de furtuni, să nu te temi de foc și de apă, să nu te temi de ceață și de întuneric, să nu te temi de duhul rău. Tu ești binecuvântat, să nu te temi. Eu, Domnul Iisus Hristos, îți spun să nu te temi, că toate acestea îți vor sluji ție la porunca Mea, Israele; ele vor lupta pentru izbăvirea ta și pentru slava Mea.

Să fii un duh cu Mine, ca să pot sta Eu întru tine, copile din Israel, să am sălaș în tine, tată, și să te întăresc în locașul tău, în trupul tău, în templul Meu din tine. Lasă, tată, să piară toate, numai tu să nu pieri, că tu le vei aduce pe toate întru nestricăciune, le vei aduce iar la locul lor cel dintâi, că Eu, cu tine sunt în lucru, și iată, iarăși îl fac pe om. Această lucrare este împărăția lui Dumnezeu, este locul și timpul unde se face omul, omul cel din cer, lucrat prin cuvântul Meu, prin lucrarea cuvântului Meu. Și vine, tată, ziua de odihnă apoi, și România va fi pentru Mine și pentru tine o zi de odihnă, va fi ziua Domnului România.

Binecuvântat să fie pământul României, și cerul României, și trupul cel ceresc al ei. Binecuvântată să fie ziua învierii României. Binecuvântată să fie lucrarea cuvântului Meu peste România. Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel prin care toate se fac în vremea aceasta, iar cele ce se fac, se fac nevăzut, ca să se vadă lucrate în vremea vederii celor ce nu se văd.

Nu te teme, Israele, poporul Meu, și să fii cuminte și să mănânci cuvântul Meu, că multe cuvinte ți-am dat, și acum să le iei și să le mănânci și să fii viu. Nu mai vorbi deșertăciune, tată, și vorbește cele ce ți-am profețit Eu până acum. Nu cumva să te uiți peste hotar, nu cumva să te uiți pe fereastră, Israele, că pe fereastră afară se vede iadul, și tu trebuie să te uiți numai în rai, numai în rai, măi poporul Meu. Ia seama ce-ți spun, că dacă n-ai să faci așa, vei slăbi prin neascultare.

Nu mai fi curios, Israele. Păstorii și ucenicii cei ridicați acum, să strângă aproape cu duhul pe toți copiii lui Israel, ca să fie Israel un duh și o credință. Curăță-te de stricăciune, poporul Meu, curăță-te de lăcomie, tată, că duhul lăcomiei este acela care nu te lasă pe tine să mergi cu Mine și ca Mine. Duhul lăcomiei te face să ai treabă și să te lupți pentru rostuire pământească. Vreau să întind cortul Meu peste tine, ca să te ocrotesc de ceasul ispitei, Israele. Vreau, tată, să pun înaintea ta stâlp de foc ca să te lumineze, și vreau să fac din tine stâlp de foc și de lumină.

Te binecuvintez cu sănătate de duh și de trup. Pocăiește-te de păcatele trecute și nu te mai uita spre ele și nu te mai coborî din cer, poporul Meu, că vine vaiul, și tu ești și slab, și mic, și necredincios. Lasă-Mă să te țin Eu în mâna Mea, că nu vreau să te pierd. Nici tu să nu vrei altfel. Nu te teme, și adu-ți aminte de Mine în vreme de teamă, și Eu voi fi cu tine și nu vei pieri, Israele. Vine împlinirea profețiilor, și să nu faci ca cei din Ninive, că Eu am trimis pe Iona, și cetatea s-a pocăit, și după o vreme a cugetat că Eu, Domnul, am fost mincinos dacă cetatea nu a pierit, și s-au dat iar la plăceri și la deșertăciuni, și atunci am dat pieirii cetatea aceea. Nu așa, Israele; ține-te de Mine, tată. Nu asculta de șoapte din afară de lucrarea Mea, și stai înăuntru și trage bine ușa și fii desăvârșit și curat și sfânt. Sfințenia ta este împlinirea celor profețite până acum. Sfințenia ta, Israele, va lucra cărarea împlinirilor veacului cel nestricăcios, și firea va vorbi atunci și te va mărturisi pe tine, cel așteptat, după cum scris este că firea așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel, și stai în jurul candelei, cu cana cu untdelemn și cu lumânarea cea curată și cu inima vie de credință și de pace. Eu voi fi cu slava Mea deasupra ta, și se va descoperi poporul fiilor lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

16-10-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Ierusalime, poporul Meu iubit, Mă las, tată, deasupra ta cu cuvântul Meu dumnezeiesc, ca să te povățuiesc, Ierusalime, și să nu stai fără povața Mea și fără pacea Mea rostită peste tine prin cuvânt. Cuvântul a făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele. Iată ce este cuvântul rostit. Cuvântul, și azi face cer și pământ, și face văzute și face nevăzute, măi poporul Meu.

Pace ție, Ierusalime, Ierusalime nou! căci prin tine, tată, fac cer nou și pământ nou și fac văzute și nevăzute, dar cel mai mult lucrez prin tine pe cele ce nu se văd, și dac-ai ști tu, tată, câte sunt făcute și nevăzute, nu ți-ar mai plăcea cum ești, și numaidecât te-ai grăbi să faci cărări peste cărări, cărări și iar cărări pașilor sufletului tău spre cele nevăzute, dar întocmite de Mine și de tine, poporul Meu cu har. Bucură-te, Ierusalime care ai clădit cu Mine cele cerești, și încă acoperite de ochii trupului tău! Și iată, încă rostesc, îngrozește-te, tu, cel slab din Israel și nepriceput în cele ce faci nevăzut, căci cele rele ale tale, lucrate nevăzut, și acelea s-au lucrat, și stau lucrate ca să se descopere, precum și cele lucrate de tine se vor ivi la vedere. În curând vor rămâne descoperite toate cele lucrate, tată.

Vin și te povățuiesc, Ierusalimul Meu, popor de fii născuți prin lucrare cerească, prin cuvânt rostit de Dumnezeu. Vin să te anunț iar, să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să nu ai alți dumnezei afară de Mine, măi Ierusalime. Ierusalimul cel de sus este cu tine, tată, și luptă alături de tine, pentru că Eu i-am decoperit lui pe poporul fiilor lui Dumnezeu din vremea aceasta.

Să-L iubești pe Dumnezeul tău și să nu ai alți dumnezei, Israele nou. Și ce înseamnă să nu ai alți dumnezei? Și ce înseamnă să ai alți dumnezei? Ia-ți caietul de școlar și însemnează-ți lecția cea de azi și învaț-o și scrie-o și te îndeletnicește s-o împlinești peste tine, ca să nu ai alți dumnezei afară de Mine, măi fiule din Israel. Să înveți pe de rost această lecție și s-o ai veșnică apoi dacă vrei să fii veșnicul Meu popor. Dar pentru asta, Ierusalime, trebuie să nu-ți mai faci chip cioplit, tată, și trebuie să nu mai iei în deșert acest nume al Domnului Dumnezeului tău, acest cuvânt pe care-l plantez mereu în pământul tău, ca să-l fac cer, ca să te fac cer, măi fiule greoi și la auz, și la făptuit. Nu așa, măi Israele, nu așa, tată, nu așa greoi. Nu Mă mai du cu vorba, tată, că Mă duci mereu cu vorba, și calea ta se înfundă dacă faci așa, dacă iei acest nume în deșert, acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, lucrare care înseamnă Dumnezeu.

Nu-ți mai fă chip cioplit, măi fiule, nu-ți mai fă, tată, că Eu te povățuiesc să nu-ți mai faci chip cioplit și să nu te mai închini lui. Dar vei zice: „Ce vrea Domnul să ne spună, oare?“. O, nepriceput și mititel ce ești! Vezi, tată, dacă nu ești ceresc? Cei cerești înțeleg pe cele nevăzute ale cuvântului Meu. Vino, tată, cu cerul, ca să înțelegi ceea ce nu vezi. Nu-ți mai fă chip cioplit ca să te închini lui, că de aceea nu-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, și de aceea ai alți dumnezei, și de aceea te închini la alți dumnezei. Iată, cele ce nu se văd, din tine, Eu le văd, și văd cum întrebi: „Ce vrea Domnul să spună?“. De aceea nu înțelegi ce vreau să-ți spun, de aceea, că ai chip cioplit, făcut de tine, și te închini lui, iar Eu am spus: «Să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui». Eu când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg și la minte, și la suflet, și la duh, și la trup, după chipul Meu și după asemănarea Mea, și el și-a cioplit chipul prin neascultare, și apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu și-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, și omul n-a mai fost după chipul și asemănarea Mea.

Ierusalime, copilul Meu de azi, poporul Meu! Întru tine, tată, Eu iar îl fac pe om; în tine se întocmește omul cel de la început, care avea chipul Meu și asemănarea Mea, și de aceea vin și te povățuiesc să nu mai strici și tu ce fac Eu, că Adam se repară prin tine, dar tu nu mai ai după tine pe altul care să-ți repare chipul tău cioplit dacă vei fi găsit așa. Nu-ți mai fă, tată, altă formă și alt chip, că mare taină ți-am descoperit Eu azi, și nimeni pe pământ nu înțelege ca Mine și ca tine cartea Mea. Cartea Mea este din cer. Poruncile Mele pe care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început, și nu sunt de la Moise, ci sunt de la început. Ele sunt chipul Meu, măi Israele. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă să nu-ți faci chip cioplit, iată, azi îți spun din cer ce înseamnă. Înseamnă să împlinești toate poruncile Mele cele dintru început, căci cel ce nu le împlinește, acela le taie, acela își cioplește chipul și i se închină lui, chipului cioplit, ciopârțit. Iată, unii din voi nu mai aveți capul; alții din voi nu mai aveți ochii; alții nu mai au urechi sau picioare; alții nu mai au ascultare; alții și-au cioplit credința, tată; alții și-au cioplit iubirea și și-au lipit în loc ură și dispreț; alții și L-au cioplit pe Domnul de pe ei și și-au lipit pe diavolul de ei. Iată, Israele, ce este chipul cioplit, chipul care nu mai seamănă cu Domnul Dumnezeul tău, chipul căruia tu te închini, și aceasta înseamnă alt dumnezeu. Eu n-am judecat pe om până în clipa când am dat ființă văzută acestei porunci dumnezeiești, iar când am rostit-o prin cuvânt peste Moise, atunci lumea a fost judecată, măi fiilor.

Mare și înfricoșătoare taină este lucrarea cuvântului Meu, care te însoțește pe tine, Israele, popor ivit prin cuvântul Meu. Erai scris ca să te naști, ca să Mă arăt cu tine, tată. Și tu ce faci? ce faci, oare, poporul Meu? Am lucrat prin tine cele ce nu se văd; am lucrat prin tine, tată, prin fiii cei care au ascultat crezând în cele rostite prin cuvântul Meu. Și iată, lângă lucrul Meu stă nevăzut și chipul cioplit, care nu seamănă cu cele ce am lucrat Eu, că mulți în tine, Israele, au lucrat multe și nevăzute, și sunt lucrate și se vor vedea toate. Iată, Israele, cele lucrate nu de Mine peste tine, cele lucrate în ascuns de tine se pregătesc spre arătare, precum și cele lucrate de Mine prin tine se pregătesc spre arătare. Cele lucrate nevăzut de tine vor să se arate acum ca să te șteargă din Cartea Vieții și să te osândească mai rău ca pe Lucifer, care a lucrat de la el și nu de la Mine. Vin și te anunț cele ce tu nu vezi. Pune, tată, mâna și întocmește-te după chipul și asemănarea Mea. Dă-te la o parte dinaintea Mea cu chipul tău cioplit și fă-ți numaidecât chip după chipul și asemănarea Mea ca să te închini Mie, Israele, și să nu te închini ție, tată. Nu te mai închina ție, măi fiule, că tot ce vrei tu e închinare la tine, iar tot ce vreau Eu e închinare la Mine.

Să nu ucizi pe fratele tău și să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere, căci învierea este chipul Meu în tine. Nu asculta de șoapta șarpelui care intră în tine ca să te facă să calci cuvântul ascultării, că dacă tu vei face așa, va mai muri și altul lângă tine, așa cum a murit și Adam pe lângă Eva. Nu așa, măi Israele, și de aceea vin să te povățuiesc să nu mai fii chip cioplit și să nu te mai închini lui. Fii întreg la chip și nu cioplit, căci cine se cioplește după voia sa, acela își este sieși dumnezeu, acela se închină la alt dumnezeu. De aceea am venit la tine nu demult și ți-am spus: «Vino, tată, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino în dragostea Mea, că dragostea Mea în tine, este a Mea, nu este a ta, iar dragostea ta în tine, nu este a Mea, și este a ta, și este chip cioplit, măi Israele». Vreau să te scoli, că Eu am zis să te așezi în chipul Meu și să dărâmăm cele lucrate de tine nevăzut, și care sunt, și care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea Mea și să te scoată din cartea aceasta. Cele nevăzute ale tale Eu le am înaintea Mea împotriva ta. Ce facem cu ele? Că vine lumina peste cele ce nu se văd. Vor pieri cerurile, și stihiile toate vor pieri, iar Eu, Lumina cea dintâi, voi fi lumina celor ce nu se văd, a celor lucrate nevăzut, căci dacă Eu am lucrat nevăzut, iată, și tu ai lucrat nevăzut atâtea lucrări de ale tale și nu de ale Mele.

Îți aduc aminte de darul pe care ți l-am dăruit, Israele, darul lucrării pocăinței. Dacă încă n-ai lucrat întru acest dar de la Mine, grăbește-te, tată, și aleargă să dărâmi dinaintea Mea cele lucrate de tine nevăzut, și apoi tu vei vedea fața Mea. Cel ce nu vede fața Mea, de aceea nu o vede. Acela să desfacă cele ce stau lucrate de el între Mine și el, iar cel ce nu face așa, va fi rușinat în cer și pe pământ. Ia chipul cel dintâi, copile din Israel, și nu mai sta cioplit, că Eu am rostit poruncă și am spus: «Să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui». Închină-te Mie și nu ție; slujește-Mi Mie și nu ție dacă vrei să fiu Eu Domnul Dumnezeul tău, că dacă tu slujești ție, atunci se cheamă că tu ești dumnezeul tău. Nu cumva să crezi și tu că Eu sunt Dumnezeul celor cu chip cioplit; să nu crezi și tu ca lumea care-și are chip cioplit. Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morți. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele viu, dacă ești viu și dacă vei fi viu și dacă vei învia după chipul Meu cel întreg.

Nu te mai țin mult ca alte dăți, și îți spun să înveți și să lucrezi poruncile Mele, Ierusalime, și să nu le desființezi ca un vrăjmaș al Meu, căci cel ce desființează poruncile Mele în trupul și în duhul său, acela este vrăjmașul Meu. Să nu furi nimic din ce nu este al tău; să nu ucizi pe nimeni în cer și pe pământ, și, mai cu seamă, să nu fii desfrânat mințind pe Dumnezeu. Nu merge așa, tată. Eu nu Mă las mințit. Eu văd și scriu prin îngeri cele nevăzute lucrate de tine.

Împacă-te cu adevărul, Israele, cu Mine, fiule, că Eu sunt adevărul tău, nu sunt minciuna ta. Nu-ți pierde înfierea, nu ți-o vinde, nu vinde ce ți-am dăruit, că darul vândut se întoarce la Mine și nu se poate vinde, și nu iei nimic pe darul vândut. Darul pe care ți-l dau când dai să-l vinzi se întoarce la Mine, și tu rămâi sărac și gol și osândit de fapta ta. Vreau, tată, să-Mi fii popor de fii, măi Ierusalime, și să nu te joci cu darurile Mele. Vreau să nu-ți ascunzi talanții. Nu cumva să-i ascunzi. Fiți atenți în lucru, ca să rămână lucrul. Apostolii Mei lucrau după cum Eu le-am rânduit. Nici voi să nu lucrați altfel, și oricine se scoală la lucru, să nu plece pe ogor fără toiag, fără cazma, fără sapă, fără greblă și fără sămânță.

Copiii grădinii Mele să ia aminte la Mine și la cuvântul Meu, că le voi da înțelepciunea Mea mereu, ca să povățuiască, să proorocească cu ea în poporul Meu.

Cei doi păstori ai poporului Meu să fie treji și fericiți de ucenicii cei noi, și să se ridice ucenici din ucenici, spre lucrare cu temelie cerească lucrată, și nu fără temelie. Mai întâi temelie, și după aceea zidire. Mai întâi terenul, și după aceea unealta de însămânțare și sămânța, dar fără toiag să nu se plece la lucru. Ce este toiagul, tată? Și dacă nu veți ști cum vine, întrebați în grădina Mea și veți vedea tâlcul acestei lucrări. Vreau să mănânc din mâna ta, din rodul lucrării tale cu Mine, poporul Meu de fii ai lui Dumnezeu.

Israele, să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Ierusalime, să nu iubești pe nimeni în afară de Mine. Popor al Noului Ierusalim, iubește tot ce este al Meu și nu-ți alege ceva anume, că dacă faci așa, vei pieri din cartea Mea, că Eu, tată, nu pot călca peste carte. Iubește pe toți ai Mei și nu-ți fă idoli. Să nu faci din nimic și din nimeni un idol, că dacă faci așa, te închini la idoli și faci război cu Dumnezeu și cu fiii lui Dumnezeu din pricina idolilor tăi, după cum este scris: «Unde este comoara ta, acolo este și inima ta». Iubește-l pe aproapele Meu ca pe Mine, Israele, căci peste tine nu pot să spun să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu pot, tată, să spun și peste tine, așa. Azi nu pot să mai spun așa, de vreme ce nici măcar creștinii Mei nu mai știu cum trebuie să fie creștinul Meu și cum să se iubească pe sine și cum să nu se iubească pe sine.

Vino, Israele, în dragostea Mea, vino! De ce crezi tu că-ți spun mereu așa? Vino, Ierusalime, în dragostea Domnului Dumnezeul tău și pune-ți capul pe umeri și nu fi chip cioplit sau stâlcit sau sucit. Fii după chipul și asemănarea Mea, căci Adam și Eva au greșit, Israele, și tu știi greșeala lor și știi ce înseamnă când îți zic: «Vino în dragostea Mea!», și nu te potrivi cărnii și firii tale, care te scoate din har și din cer. Ți-am spus să iei pe tine cămașa Duhului Sfânt, și ți-am spus să-ți pui brâul peste ea, ca să nu ți-o ia vântul. Eu știu de ce ți-am spus, și ferice ție, cel ce Mă asculți cu toată credința ta în cele ce-ți cuvintez.

Nu mai fi neatent, că vreau să mănânc din mâna ta, din blidul tău mâncare plăcută Mie, Ierusalime, popor de fii ai Domnului. Primește-Mă, și să știi ce înseamnă să Mă primești. Să nu Mă faci să plec din fața ta, că dacă cineva din Israel nu Mă ascultă, Eu voi pleca din fața aceluia și Îmi voi anunța plecarea Mea din fața lui.

Fiți purtători de daruri cerești, după rânduială și nu fără de rânduiala cuvântului Meu.

Ierusalime, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, și să fii după chipul și asemănarea Mea, Ierusalime, poporul Meu cel binecuvântat. Amin.

23-10-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 19:46 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1994 (8)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Eu sunt Fiul și Cuvântul Tatălui, și Mă las cu sărbătoare la ieslea cuvântului și cuvintez înaintea lui Israel cuvânt de sărbătoare. Iată, Mă apropii, căci am vestit lucrare de cuvânt, și Mă apropii spre iesle și găsesc veghe la porți și intru și Îmi încep cuvântul.

Pace peste porți, și dincoace de porți, și în inimi pace! Pace vouă, fiilor de la iesle, pace vouă întru Tatăl și întru Fiul și întru Duhul Sfânt! că mare este lucrarea păcii, și nu știe Israel ce va să zică acel cuvânt al Meu prin care am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema». Lumea, nici atât nu știe ce înseamnă această Scriptură care spune: «Fericiți făcătorii de pace», dar voi, străjerii Mei, știți. Și de ce știți? Pentru că v-am dat pe Duhul Sfânt, tată. Și de ce vi L-am dat? Pentru că L-ați primit, de aceea vi L-am dat, și de aceea știți ce înseamnă acest fel de fericire.

Vin mereu la poporul Meu și zic mereu: Pace ție, poporul Meu! O, și nu știi, măi poporul Meu, de ce-ți spun mereu așa, și Eu văd că nu știi, și Îmi pare rău, fiule. Astăzi este sărbătoare pentru Maica Mea, și las cuvânt de sărbătoare peste grădina Mea și îți dau să mănânci din el, Ierusalime, poporul Meu de pe pământ. Măicuța Mea, Fecioara, a împlinit această Scriptură, și nici nu era rostită așa cum a fost rostită în vremea trupului Meu peste Israel, dar această Scriptură era în Mine, și Eu eram născut din Tatăl și lucram, căci de la început lucrez. Maica Mea împlinea această Scriptură, și ea a fost a lui Dumnezeu fiică, pentru că era făcătoare de pace, măi fiilor, și Eu am putut să-Mi fac sălaș în ea ca să Mă arăt oamenilor, că am făcut din ea poartă pentru Mine, ca să ies spre Israel; am făcut din ea cer nou și pământ nou, și poartă de ieșire și de arătare, că am făcut-o pe ea din cuvântul Meu cel sălășluit în prooroci. Mi-am făcut sălaș prin cuvânt, și după ce cuvântul s-a întrupat și s-a făcut faptă, Eu M-am sălășluit în cortul Meu cel pregătit, și M-am arătat în mijlocul lui Israel, căci Maica Mea a fost făcătoare de pace, a împăcat pe om cu Dumnezeu, a împăcat pe Dumnezeu cu omul, și a început cu ea. Între ea și Dumnezeu a fost pace, căci ea s-a născut, și a ascultat de Dumnezeu prin lucrarea păcii între ea și Dumnezeu, și a fost numită fiică a lui Dumnezeu, și Dumnezeu a luat-o întru ale Sale și în vremea trupului ei, și după aceea. Sărbătorim intrarea ei în Sfânta Sfintelor de pe pământ, căci Maica Mea era făcută, prin cuvânt, Sfânta Sfintelor Tatălui, fiindcă întruparea Mea în Fecioară s-a întocmit încă din vremea rostirii acestei profeții, iar la vremea arătării celor nevăzute s-a arătat această întocmire. Iată, Maica Mea a intrat în Sfânta Sfintelor, și apoi Eu am venit la ea și am fost sămânța ei, că ea a fost fără de sămânță, ea a fost Fecioară, a fost făcătoare de pace între ea și Dumnezeu, între Dumnezeu și om, că aceasta și nu altceva înseamnă Scriptura: «Fericiți făcătorii de pace».

Nu te lua, Ierusalime, după omul care a furat știință de la Dumnezeu după îndemnul vrăjmașului lui Dumnezeu, căci omul care a furat știința nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Ia de la Mine ca să știi, căci cei ce încă învață pe oameni cuvânt despre Dumnezeu, aceia nu știu să tălmăcească limbile lui Dumnezeu, și fac pământ din aceste limbi, precum și ei sunt. Omul care a furat știință, știi ce zice? Zice că Scriptura aceasta înseamnă să faci pace între cei certați, între om și om, între dușman și prieten, între dușman și dușman, între pârâș și pârât, între cel drept și cel nedrept. Nu-i adevărat, Israele, nu pentru asta am venit Eu ca să rostesc această lumină. Nu cumva să stai și tu în această neștiință. Nu aceea e pace: între om și om. Aceea e de la om, că de la Mine dacă ar fi, ar fi altfel peste om. Lucrarea omului nu seamănă cu lucrarea Mea, că Eu am rostit vrăjmășie între rău și bine.

Și cum să înțelegi tu Scriptura aceasta, Israele? Cum adică «Fericiți făcătorii de pace»? Adică așa cum a fost Maica Mea, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul, adică și tu să-l împaci pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul; și tu tot așa să împlinești, măi fiule, dacă vrei să te numești făcător de pace și să te chemi fiu al lui Dumnezeu.

S-au certat mereu creștin cu creștin, s-au certat de la invidie, de la mândrie, de la hotar, de la neiubire s-au certat, de la întâietate s-au certat, de la copii s-au certat; s-au certat de la lume și de la trup, și apoi trebuia să se lucreze pace între creștin și creștin, și se lucra, dacă se lucra, dacă se încăpea așa ceva, iar dacă nu, rămâneau așa, sau se împăcau și iar se certau, și își zic creștinii fii ai lui Dumnezeu. Dar își zic oamenii lumii așa ceva, însă aceasta este minciună, că nu este pace între om și om, dară între Dumnezeu și om! Nu cei ce fac pace între om și om sunt făcătorii de pace despre care spune Scriptura, ci e mult mai mare această Scriptură.Dar știința prin care omul a murit a înșelat pe om și l-a căzut de la Dumnezeu, căci duhul cel potrivnic așa a spus omului: «Ia și mănâncă; nu vei muri, ci vei cunoaște, vei avea știință», și așa a căpătat omul știință, și după ce a căpătat știința, a murit, căci s-a socotit fur, și s-a împlinit cuvântul care spune: «În ziua când vei mânca, vei muri», și a murit în ziua aceea, a pierdut raiul în ziua aceea, și a căzut pe pământ omul. Scris este: «Nu poate omul să vadă fața lui Dumnezeu și să fie viu omul», și omul n-a ascultat, și a voit să vadă fața acestei taine dumnezeiești care spune: «Să nu mănânci din pomul acela». Pomul acela dădea știință, și i-a făcut ochi lui Adam și lui Eva, dar neascultarea l-a căzut pe om, și de atunci știința s-a făcut pământ prin neascultare.

Omul era știința lui Dumnezeu, lucrătura științei lui Dumnezeu, și era bine așa, dar omul n-a ascultat, și i s-au închis ochii sufletului și i s-au deschis ochii trupului, și n-a mai văzut cele ce nu se văd cu trupul, și iată ce greu mai e să se facă omul om din Eden, cu ochi pentru cele ce nu se văd. Ucenicul proorocului Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, și s-a bucurat la vederea aceasta, căci a văzut prin Dumnezeu. Proorocul Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, căci a văzut răpirea lui Ilie cu car și cai din cer, din cele ce nu se văd.

Știința era lucrul lui Dumnezeu, și omul era lucrul lui Dumnezeu, și iată, omul a întins mâna și a luat știință ca să se îndumnezeiască. Dar nu era lucrat el din dumnezeire, din înțelepciune? O, fericit de omul sărac cu duhul, că acela stă mic și ascultă de Dumnezeu, dar omul care a furat știința, acela a murit, nu a înviat. Să nu se mai semețească omul că știe, că iată cum știe și de ce știe, și omul nu e fericit, că în ziua aceea s-a rupt pacea dintre Dumnezeu și om, căci omul a furat știința, și de atunci se zbate să-și găsească pacea și nu și-o mai găsește. Dar am venit să i-o dau înapoi, căci M-am coborât după om. Am găsit pe Fecioara care era împăcată cu Dumnezeu prin ascultare și supunere, și am dat arvuna păcii, și apoi am ieșit și am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia se vor face fii ai lui Dumnezeu».

Măcar tu, Israele, poporul Meu, măcar tu să nu te îngâmfi că știi. Să nu mai vrei să știi nimic, că iată ce fac Eu pentru tine: îți aduc știință din cer, ca să înveți în cer, nu pe pământ, și să nu dorești știință de la trup și de pe pământ și de la om. Am făcut minune mare de te-am ales ca să-ți dau din cer și ca să întocmesc în tine grădină de Eden și om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Eu am venit ca să te așez în rai, și tu să-l lucrezi și să-l păzești și să mănânci din el, din mâna Mea să mănânci și să nu asculți de șarpe așa cum a făcut omul la început, și să asculți de Mine, nu de șarpe, tată. Omul de la început, n-a ascultat de Mine; a ascultat de vrăjmaș, de parcă vrăjmașul l-ar fi întocmit pe om; și s-a dat omul rob ascultător altui stăpân, și atunci l-am scos din Eden, și am pus pază peste Eden, căci acolo era și pomul vieții, și omul era în neascultare, și avea știință, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi». De atunci, omul a luat știința, dar a pierdut viața și raiul, și s-a așezat pe pământ, și n-a mai mâncat din rai și n-a mai avut omul putere.

O, și ce frumos s-au întocmit toate cele ce se văd, și ce fericit ar fi fost omul! Pământul este făcut din apă și din cuvânt, din apă și din duh, căci după întocmirea lui, el a scos din el duh de viață, a scos din el ființe vii, și apa a scos din ea ființe vii, care trăiesc în mare, și așa s-a făcut cerul și pământul și toată oștirea lor. Iar la nașterea din nou a lumii, toate vor ieși iarăși din pământ și din mare, din apă și din duh și din cuvânt, căci scris este: «Fiul omului, proorocește oaselor uscate să prindă duh de viață!», și iarăși, scris este: «Pământul va da înapoi pe morții lui, și marea va da înapoi pe morții ei, și lumea va da înapoi pe morții ei», căci lumea este acum ca un iad cu gura deschisă, care dă să-Mi înghită toată nădejdea și să-Mi sluțească până la capăt pe omul cel de la început.

Omul care-și consumă trupul, acela îmbătrânește și se urâțește și trece, dar iată ce am făcut, Ierusalime! Te-am întocmit și te-am pus hotar între iad și rai și te-am învățat să pui oprire morții și vremelniciei. Am despărțit veacurile și am scris început și sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, Ierusalime, și am scris început și sfârșit, și vreau ca tu să fii zi de odihnă pentru Mine, că omul nu mai știe ce înseamnă zi de odihnă. Zi de odihnă înseamnă odihna Mea în om, înseamnă om după chipul și asemănarea Mea, în care lucrare Eu Mă odihnesc. Păi, tată, poruncile Mele au fost scrise pe pământ tocmai ca să judec neascultarea omului, ca să știe omul că nu a ascultat și că nu ascultă. Poruncile n-au fost niciodată urmate, și le-am scris pe pământ pentru că nu sunt urmate, pentru că de la început au fost desființate, și iată, omul nu știe ce înseamnă zi de odihnă, căci când vezi porunca cea care zice: «Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește pe ea», asta înseamnă să-și aducă omul aminte de ziua cea de atunci când Eu M-am odihnit în om după ce pe toate le-am întocmit, și pe om apoi l-am întocmit, și apoi M-am odihnit. Dar numai un pic M-am odihnit, tată, un pic, și după aceea nu M-am mai odihnit, și am tras din greu pe lângă om, și apoi am rupt pe Fiul Meu de la sânul Meu și I-am dat trup și L-am pus să moară ca să plătească prețul morții omului, și să scoată pe om de la vrăjmașul său.

Am fost cu Fiul Meu între oameni și am lucrat, și apoi a murit Fiul Meu, și când a murit, a strigat: «Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit?». În clipa aceea L-am părăsit, tată, căci dacă Eu nu-L părăseam, nu se apropia vrăjmașul de El ca să-L omoare, ca să moară El pentru omul cel căzut din viață. L-am părăsit o clipă. O clipă am plâns singur. Și după ce Fiul Meu a murit, am fost iar întru El, și El a fost iar întru Mine, și am fost puterea Lui. Când Fiul Meu a murit, am tras de lângă El și pe îngeri. M-am tras din El, ca să aibă moartea putere asupra Lui și ca să întocmesc răscumpărarea omului, și apoi iar L-am făcut pe Fiul Meu. L-am luat dintre morți și L-am înviat, și S-a făcut El Mântuitor omului care a gustat moartea, căci Fiul Meu a gustat moartea pentru fiecare om.

Măi fiilor, cum se mai poate vorbi de zi de odihnă? căci iată, Eu lucrez, și Tatăl Meu lucrează, după cum vedeți că Tatăl vorbește în Mine. Nu te sminti, Israele, dacă vezi că Tatăl vorbește în Mine odată cu Mine, căci taina aceasta vine spre arătare, după cum va veni spre arătare și taina Mea în Verginica, fiindcă Eu vorbeam în ea. Eu eram în ea, și ea întru Mine, și vei vedea în curând, Israele, ce a fost trupul acesta, căci a fost ziua Mea de odihnă, și n-a fost o zi sau două, și a fost multă vreme, căci ce înseamnă la Dumnezeu o zi sau zece ani sau o sută sau o mie de ani? Dar Scriptura nu este înțeleasă de om, și omul de aceea s-a împărțit în multe tâlcuiri. Și, de unde? că e numai o singură tâlcuire, căci când va trâmbița al șaptelea înger, sfârși-se-va orice tâlcuire și vom intra iar în odihnă. Dar Eu vă spun vouă, fiilor din Ierusalim, că am și intrat, că iată, am loc în care să Mă odihnesc și din care lucrez ca să întocmesc peste tot rai și râu care să izvorască și să ude raiul, că iată, din această grădină izvorăște un râu, și râul acesta prinde acum vene și brațe și se împarte în patru părți și udă pământul, udă raiul, și iată, udă pământul. Am întocmit această grădină și această piatră și am scris pe ea Alfa și Omega, început și sfârșit, și lucrez să sfârșesc fărădelegea și moartea, și încep veac nou, și încep cu tine, Ierusalime, popor lucrat de Mine și născut prin cuvântul Meu, rostit peste tine din cer. Eu prin cuvânt lucrez, ca la început lucrez, dar omul nu știe, nu vrea să știe. Numai când oamenii vor vrea cu adevărat să fie fiii bisericii lui Iisus Hristos și se vor pregăti după porunci ca să lucreze fructul vieții și să-l mănânce fiii bisericii, numai atunci când biserica nu va mai avea fii nepregătiți, numai atunci când toți vor iubi sfințenia, atunci va rămâne un singur izvor și o singură învățătură și o singură vie și o singură turmă și un singur Păstor, și nu va mai fi omul păstor, și va fi Domnul, și va fi toiagul Său, cuvântul Său. Așa ceva vreau Eu să pregătesc pentru tine, Israele, poporul Meu, ca să nu mai mănânci din mâini străine, fiule, și să mănânci din casa ta și să înțelegi ce înseamnă casa ta, căci preoții bisericii care sunt amestecați cu lumea și cu călcarea poruncilor Mele, pe aceia Eu nu-i cunosc, Eu nu știu de unde sunt aceia, că aceia nu se învață pe ei înșiși, dară să mai învețe pe alții!

Israele tată, vreau să desfac catapeteasma, și tu să fii vrednic să te apropii și să iei din Paștele cel nou, pregătit de Mine pentru tine. Israele, numai un picuț mai este, și voi tăia felii și voi împărți fiilor tăi, și după aceea toți fiii tăi vor fi plini de cunoștința care s-a coborât din cer, în dar. De ce crezi tu, Israele, că am stăruit Eu patruzeci de ani pe lângă tine ca să fii cu sfințenie în zilele acestea? Eu știam, tată, că se apropie Paștele Meu cel nou și că va fi să vin, după cum scrie în prooroci, și Eu, măi Israele, n-am voit să te văd pe tine despărțit de la masa Paștelui cel nou. Eu n-am voit așa ceva, și te-am împins mereu de la spate ca să intri, tată, în sfințenie și să iubești sfințenia fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Și tu ai fost mereu greoi, și o parte din fiii tăi s-au împietrit și au plecat și s-au amestecat din nou cu lumea, din nou cu iadul, tată. Dar pe cel rămas îl îmbiu și acum și îi spun: fiule tată, întregește-ți sfințenia și fii așa cum am spus Eu să fie omul în Eden, că Eu am venit acum două mii de ani și am spus: «Ia-ți crucea și urmează Mie», și tot așa îți spun și acum, că n-ai să vezi pe drumul Meu om care să nu aibă cruce. Pe drumul Meu nu se poate fără cruce, fiule. Dacă Eu sunt cu cruce, apoi și tu tot așa să mergi, și să cunoști cele ce sunt spre pacea ta și care acum sunt ascunse de ochii tăi, și să nu mai fii bolnav, fiule din Israel. Nu vreau, fiule, să fii bolnav, și nici tu să nu vrei. Nu vreau, fiule, ca tu să mai calci poruncile Mele, că asta înseamnă boală.

Am început pic cu pic să-ți deslușesc poruncile Mele, măi fiule, și tu să le înțelegi, că vreme de șapte mii de ani omul nu le-a înțeles. O, dacă a învățat carte la școală, cum să înțeleagă omul? Și dacă s-a dus la școală fără Mine, cum să fi învățat omul ceva? că numai Duhul Sfânt este Învățătorul, și nici un alt învățător nu mai este. Carte nu se învață de la școală, ci de la Duhul Sfânt, dar dacă omul nu vrea așa și dacă omul se lasă ispitit pe pământ, Eu ce să-i fac? Eu n-am lăsat pe satana să Mă ispitească atunci când a venit să-Mi promită de toate, și i-am spus: «Du-te înapoia Mea, satano, și nu ispiti pe Dumnezeu!». Dar tu n-ai spus tot așa. Tu te-ai lăsat ispitit de cele din lume și te-ai lăsat învățat de lume, tată, și Eu am venit să te chem la Mine și la învățătura Duhului Sfânt, ca să te scot din lume, și cine a stat la învățat și la albit și la curățat, acela este viu acum. O, dacă Eu aș fi învățat pe om toate câte aveam să-l învăț, era bine de om, dar omul lumii n-a crezut nici câte sunt scrise în carte. Măi fiilor, nu toate au fost scrise în carte. Credeți voi ce vă spun Eu? Și ce n-a fost scris în carte? Iată, cele ce vi le-am dat și vi le dau Eu acum de știre n-au încăput în carte, n-au încăput în om și peste om, n-ar fi încăput cartea pe pământ, adică omul n-ar fi voit așa, precum nici azi nu voiește. Dar azi, Eu îi fac cunoscut omului de peste tot deslușirea poruncilor dumnezeiești și îl învăț pe om cum să fie viu și îi spun prin tine, Israele al cuvântului Meu.

Israele, pe tine cum te-am învățat? Te-am învățat ușor, și te-am luat nu cu prima poruncă, ci cu ultima te-am luat, și vreau să ajung cu tine până la cea dintâi, până la cea de sus, tată. Acum două mii de ani am învățat deosebit pe apostoli și le-am spus de toate, dar le-am vorbit în multe pilde, măi fiilor, aducându-le vorbă de taina împărăției lui Dumnezeu în om și pe pământ, și apostolii au scris cartea Mea și au dat-o oamenilor, dar oamenii nu cunosc cartea Mea, nu citesc în ea și nu cunosc. Ei citesc în ei, nu în ea, și de aceea nu cunosc. Oamenii scriu cărți, scriu ei cărți, și cartea Mea nu mai este peste oameni. Până și oamenii care se zic învățători de la Mine peste lume scriu cărți despre Dumnezeu, dar aceste cărți n-au puterea să mărească iubirea și împlinirea lor întru poruncile lui Dumnezeu. Citește omul învățături, citește cărți și își hrănește mândria de a cunoaște, și tot nu-L cunoaște omul pe Dumnezeu, căci una este ca să faci și să-L cunoști pe Dumnezeu: să împlinești poruncile Lui și să te lepezi de tine și să-ți iei crucea și să mergi cu Domnul. Iată, învățații veacului, care nu se învață pe ei înșiși, aceștia n-au putere să învieze pe om, și Eu nu-i cunosc pe aceștia, Eu nu știu de unde sunt aceștia, și aceștia se vor îngrămădi să-Mi spună: «N-am învățat noi în numele Tău în piețe? N-am făcut noi semne și minuni? N-am scos noi pe demoni în numele Tău și n-am vindecat în numele Tău?». O, tată, cine sunt aceștia? Aceștia sunt cei ce cunosc legile Mele, dar întru ele nu trăiesc și nu se ating de ele, ca de ceva oprit, și aceștia au vină că au știut și au luat, și li se va cere ce au luat, și iată, aluatul lor este fățărnicia, și M-am sculat, tată, să judec fățărnicia și s-o dau de gol, că n-o mai pot purta. Nici pământul nu mai poate purta atâta fățărnicie. Fărădelegea celor care nu știu ce trebuie să facă e mai ușor de suportat decât fățărnicia. Trei ani de zile am mers să caut rod în via Tatălui Meu și n-am găsit nimic nici atunci, căci biserica Mea, nici atunci, nici acum nu are unde să-și plece capul, precum nici Eu nu am avut, iar biserica înseamnă adevăr, nu fățărnicie.

Măi fiilor, vestiți întoarcerea Mea, vestiți împărăția Mea, împărăția cerurilor pe pământ. Eu de aceea am lucrat tainic această lucrare; altfel n-o puteam lucra. Și acum vestiți acest hotar dintre moarte și viață, căci chem omul de la moarte la viață. Vestiți cuvântul acestui început nou, căci piatra aceasta are scris pe ea Alfa și Omega, după cum cuvintează profeția cea pentru vremea aceasta, și nici o carte nu mai poartă aceste semne. Semnele acestea Mă însoțesc acum pe Mine, Cel întors din cer prin cuvânt, și așa este scris despre Mine, așa am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», și așa este, fiilor, și așa să vestiți cerul și pământul. Eu trebuie să fac și ceruri noi și pământ nou. Cu cei iubiți lucrez într-un fel această lucrătură, iar cu cei nelegiuiți lucrez în alt fel.

Bucurați-vă că numele vostru este scris în această carte, și să lucrați în numele Meu cu vestirea aceasta, cu hotarul acesta. Este hotarul dintre zi și noapte, măi fiilor, dintre cer și pământ, dintre moarte și viață, și ferice vouă, celor ce înțelegeți cele vestite acum de Mine, Domnul Dumnezeul vostru.

Tot cerul se strânge când Eu vorbesc lui Israel, ca să afle cei din cer tainele lui Dumnezeu. De aceea, tată, te iubește pe tine cerul; nu pentru că meriți, Israele, ci pentru că Eu vorbesc cu tine. Mănâncă cerul la o masă cu tine, Ierusalime, și se bucură Avraam întru plinirea făgăduinței făcute peste el. Mai e un pic, și Îmi dau vălul în lături și vor rămâne descoperite cele ce nu se văd.

Se binecuvintează lucrarea de vestire a cuvântului lui Dumnezeu. Să ia lumea și să guste, și să i se vestească lumii, ca să nu vin pe neștire. Se binecuvintează vestirea României. Să vină la masa Mea România, la masa credinței, ca să nu vin și să găsesc și în ea necredință. Cu dor am dorit să vestesc, și apoi să împlinesc, iar vouă, celor ce vestiți, celor ce dați ființă cuvântului rostit de Mine peste pământ, vouă vă dau putere și sănătate și duh de mulțumire de la cer, și pace, tată, vă dau.

Măi fiilor de la iesle, cercetați mereu fructul păcii Mele în voi și între voi, că am încă multe să grăiesc, tată. Voi avea Eu grijă, că iată, se ivesc rupturi, și nu se poate așa ceva. Eu voi îngriji de toată pacea și de toată mulțumirea voastră întru Mine, dar voi fiți străjeri ageri, că vremea este la hotar. Întăriți zidurile și stați întru învățătura Mea și nimic din ea să nu fie uitat.

Toți copiii lui Israel să întărească pacea din grădina cuvântului Meu. Voi coborî o lecție pentru această lucrare de pace, și să se lase împlinitor tot fiul Ierusalimului și să fiți primiți de Israel în numele Meu. Păstrați-vă statura în care sunteți așezați de Dumnezeu, pentru că nu voi ați luat, ci Eu v-am dat și v-am încredințat. Nu vă abateți cu nimic din lucrarea cea cu înfățișare dumnezeiască, pentru că Eu, astăzi, așa M-am așezat ca să lucrez. Altădată erați timizi, tată, și știți de ce vă spun așa, dar acum păstrați în voi statura Mea cea de acum. Vremea este să fie tărie bună întru toate și întru toți, dar cine n-a stat la albit și la curățit, acela e încă în lucru, e încă slab și Îmi încurcă puterea Mea din Israel. Lucrați cu cei mai tari, și deosebiți-i pe cei tari cu credința și cu umilința, căci Eu v-am dat via Mea. Lucrați ca Mine în vie, măi fiilor. Eu sunt vița din vie, iar voi să fiți mlădițe sănătoase și să lăstăriți din viță, tată. De la smochinul din vie n-am găsit rod, dar vița de vie a purtat rod, și am lăstari, și am înnoit tot ce era de înnoit, și am lucrat din Mine, măi fiilor, și mare este taina aceasta. Voi sunteți născuți din Domnul prin cuvânt, și v-ați lăsat crescuți, și nimeni să nu disprețuiască creșterea voastră. Tinerețea voastră să n-o disprețuiască nimeni, căci înțelepciunea este de la Mine, nu de la voi; este de la harul care vă umbrește pe voi, și în care stați. Învățați pe Israel să nu caute semne, și să caute să fie credincios Israel și să-și împlinească statura întru Hristos, căci Domnul în curând Se va lăsa descoperit prin fiii Săi cei tari.

Nimeni să nu disprețuiască ce am făcut Eu, și vino, Ierusalime, spre ascultare, că fără de sfințenie, tată, nu vei vedea pe Domnul. Eu îți cercetez, Israele, și mintea, și vorba, și voința, și credința, și odihna ta întru Mine, și odihna Mea întru tine, și voi lucra întru dreptate, că Eu te-am învățat cum să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.

Această lucrare pune sfârșit proorociei mincinoase și capilor ei, că Eu vin curând, și nimeni nu va avea cuvânt de adăugat sau cuvânt împotrivă. Eu vin curând peste toată făptura, și toate cele ce așteaptă se vor bucura, că de mult așteaptă. Așteaptă Avraam, fiilor. Eu vin descoperit în curând. Curând, curând Eu vin.

Pace vouă, și pregătire vouă în toată vremea, fii ai Ierusalimului! Pace vouă, și lucrare de veghe să aveți înaintea Stăpânului vostru! Eu vin, și cu Mine vine plata cea de la Mine. Amin.

Duhul Meu Se odihnește în voi, că Eu am înviat în voi și mult am așteptat această lucrare în om. Să se bucure Israel de această minune și să stea Israel la gura râului vieții și să bea cu ascultare și nu fără de ascultare. Cine ascultă, de Mine ascultă, și Mă voi arăta lui, căci plata Mea este cu Mine, și cuvântul Meu a înviat pe pământ, a înviat în om, a înviat în voi, căci voi l-ați împlinit.

Eu cuvintez deasupra voastră, și fiți mereu atenți, că am încă multe să vă spun, și minunate sunt toate cele ce vor fi aduse. Amin, amin, amin.

04-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.

Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfințeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer și pe pământ, și nimeni în cer sau pe pământ nu poate desființa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină și întuneric, dintre moarte și viață, dintre început și sfârșit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor și are scris pe ea Alfa și Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa și Omega, și adevărată este această taină.

Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră și spun așa: acest așezământ întocmit de cuvântul Meu și de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, așa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ține minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide ușa bisericii, vine Domnul, Israele». Și iată împlinirea, căci ușile bisericii se închid și cad, dar Eu vă spun că s-au și închis, că au și căzut de mult, și Eu sunt venit la tine, Israele, și am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau și cuvintez peste pământ.

Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani și vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume și i-am dat o folosință în lucrarea Mea și l-am scris pe piatra vremii, și vremea mărturisește și pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi ați fost martori din biserica lui Iisus Hristos, și este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.

Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfințire și de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar și M-am împărțit vouă, celor ce ați fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu și stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a pățit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l și pe acesta de acum. I-a fost frică de om și a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, și a dat să spună că-și ia numele de pe această piatră, și a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceții puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Și unde s-a rugat? Și cum ar putea fi adevărat așa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfințeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer și pe pământ! Eu sunt mare, tată, și Îmi am odihna peste acest munte așezat în mijlocul României, iar voi sunteți martorii Mei și străjeri de la Mine. Nu vă clătinați nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună și zic: taci și te liniștește și retrage-te înspre izvorul tău și să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn și hotar și lege pentru toate acum!

Iată, se prăbușesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască și să vadă că Eu sunt Dumnezeu și Mă odihnesc peste acest așezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se țină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, și Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest așezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, și se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă așa ceva, că e pândit de toți cei necredincioși din biserică, și se uită toți mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiți cu iubire și cu gânduri miloase înspre el și înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El și-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu și nu mai vede calea cea plăcută Mie, și iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturisește calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate și va sta înaintea Mea rușinat și aplecat și umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin și nu-l las în pacea lui. El tânjește după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur și-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi și cu lucrarea Mea, și îl voi zbuciuma până ce-și va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu și poruncile lui Dumnezeu.

Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paștelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare. Verginica este purtată pe aripi de îngerași de jur împrejurul acestui așezământ ceresc.

Bucură-te, Israele! Dar cum să te bucuri când tu nici nu știi bucuria aceasta? când tu, tată, nici nu știi ce este sub această pecete? Bucură-te, Israele care știi, căci nu mai e mult, și toate vor fi mărturisite, că a venit vremea să-ți mărturisească ție Dumnezeu tot ce n-ai putut tu purta. Mai e un pic, și vei vedea lucruri și mai mari, și iată, tu, Israele, nu le știi nici pe cele de până acum. De aceea zic mereu: îmbracă-te frumos, îmbracă-te cerește, Ierusalime, poporul Meu. Ia pe tine veșmânt de om nou și nu umbla neatent, ca nu cumva să te mai murdărești, tată. Vin zile mari și frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale. Tu să fii cu Mine, tată, cu Mine, Ierusalime, poporul Meu, căci Eu voi deschide porțile și Mă voi uita cum ești îmbrăcat, cum ești pregătit.

Binecuvântată să fie taina zilei de azi, și neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paștele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paști nou este așezată lângă ziua de înălțare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e și ziua aceasta; Verginica și zilele ei, tată; Domnul și Ierusalimul Său cel iubit; Domnul și Paștele Său cel nou, întru împărăția Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, ești împărăția Tatălui Meu. Amin, amin, amin.

12-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, însemnez prin cuvânt această zi și așez cuvântul în carte, și de aceea rostesc mai întâi: pace!

Pace vouă, fii ai grădinii cuvântului Meu, căci în grădina în care sunteți așezați, se lasă din nori glasul Meu peste grădină, râu de cuvânt, izvorât din cer, care-și are curs în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie, tată, ci în nori de ploaie de cuvânt, și curge cuvântul din râul său și udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.

Eu sunt Domnul, Cel ce umplu pământul și cerul de glasul cuvântului Meu, dar cine, tată, Mă aude? că nu are nimeni urechi de auzit, nu are lumea credință în lucrarea lui Dumnezeu cea dintre început și sfârșit, cea de șapte veacuri și mai bine, și iată, această profeție de șapte vremi s-a împlinit, și dacă s-a împlinit, s-a sfârșit, și Eu am luat-o de la capăt și așez nestricăciune pe pământ, așez om nou pe pământ, om născut din cuvânt. Nu mai așez om făcut, și așez de data aceasta om născut prin cuvânt. Eu număr din nou de la capăt, încă un pic mai număr, un pic, un pic, și nu mai număr apoi, căci timpul se face sul și nu se mai numește timpul timp.

Măi fiilor, de când a început să se numere timpul? Iată taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om și și-a început numărătoarea după ce omul a fost așezat pe pământ, după ce Eu l-am luat pe om din Eden, după ce omul a luat știință, tată. În Eden era altfel omul, nu era cum este acum, măi fiilor, și e mare taină omul din Eden. De aceea vin mereu și te rog, fiule de azi, să nu mai cauți să știi nimic din cele de pe pământ, din cele de la om, căci omul era altfel în Eden și nu știa ce știe omul de pe pământ. Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. Și numai după ce s-a făcut altfel decât era în Eden, numai după aceea a fost să numere omul, și și-a numărat timpul său; ba a numărat și timpul său din Eden, dar după aceea, tată, căci după ce a gustat din cele oprite, omul a știut ce știa Dumnezeu.

Timpul, măi fiilor, s-a numărat începând cu ieșirea omului din rai, și iată, una este legea raiului, și alta este legea omului de pe pământ, și mare taină poartă această piatră pe care sunteți voi așezați prin cuvânt, iar pe piatra voastră este săpată Verginica, trâmbița Mea cea de apoi. Verginica este piatra voastră, și această temelie a scris sfârșit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înțeles așa precum în cer, chiar și de voi e greu de înțeles, pentru că voi încă sunteți pe drum, și pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută. În cer, măi fiilor, nu tot așa se vorbește. Cu cerul e altă lege; e lege de rai cu cei din cer, care și-au recăpătat sufletul și trupul ca în rai. E grea această taină adâncă, dar suntem pe drumul ei, măi fiilor, și îi vom ajunge capătul, și ea se va descoperi, și se va cunoaște bine Scriptura cea de răscumpărare a trupurilor, Scriptura cea de Eden veșnic și nezdruncinat, căci Edenul așteaptă pe cei de pe urmă, care au cheia de la Dumnezeu. Amin.

Verginica este cu Mine, este întru Mine, și Eu întru ea sunt, și suntem veniți cu mare bucurie, cu mare slavă cerească și cu mare așezare de slavă, căci ea este trâmbița Mea, precum pe pământ a fost, precum în trup a fost. Dar iată ce trâmbițează ea, căci pământul și trupul se fac noi, și se împlinește Scriptura aceasta.

Verginico, intră, tată, în carte, că de mult n-ai intrat. Cartea Noastră e poarta Noastră spre cei din trup, și ei mănâncă din carte și se fac nestricăcioși; se fac, pentru că mănâncă din cer, Verginico. O, intră, tată, în carte și dă-le să mănânce și să-și desăvârșească ochii și cuvântul proorocesc, care este așteptat de cer. Pace ție, Verginica Mea! Cuvântul tău sunt Eu, iar tu ești cuvântul Meu. Amin.

– Pace ție, grădinița mea de fii, grădinița mea de copii! Mă uit peste statura fiilor mei, și vin cum vine o pasăre cu boabe în cioc și le dă la pui boabe.

O, măi fiilor, mare este pentru cer taina acestei grădini, și mare să fie și pentru voi, și mari să fiți și voi, după cum taina în care stați e mare.

Suflă Duhul Sfânt peste grădină. Iată, mă așez în carte. Îl las mereu pe Domnul, măi copii, că poporul meu e slab în credință și nu înțelege bine ce a fost și cum a fost Domnul întru mine. E plăpând poporul în credință și abia crede în cuvântul rostit de Domnul. De aceea fac eu așa, de aceea nu-mi mai grăbesc graiul spre carte, dar de popor nu mă despart, și îl slujesc mereu, și îi aduc mereu cerul, și îl îngrădesc de peste tot cu pază, căci locul meu este poporul meu, și vreau să fac din el cer pentru Domnul și pentru mine și pentru cer.

O, e mare fericire în cer când Domnul grăiește peste poporul acesta! Domnul grăiește cu omul, și cerul își face urechi de auzit cu ajutorul trupului lui Israel, și să știți, măi copii, că e dornic cerul să vă ajute, e dornic să vă audă cerându-i voi ajutor. Sunt dornici sfinții să coboare la voi și să lucreze plată pentru voi și credință prin voi. Mi-e dor, fiilor, să lucrez prin voi, și ce mare bucurie e pe duhul meu când aud copiii că mă strigă spre ei, că mă cheamă să lucrez pentru ei, că mă trimit să lucrez pentru ei și că îmi dau de lucru pentru binele ceresc al lor!

E mare taina lui Dumnezeu care a fost lucrată prin mine, căci eu Îl acopeream pe Domnul cu trupul meu, ca să poată sta înaintea lui Israel cel de azi, că omul, fiilor, nu poate vedea pe Dumnezeu și să rămână omul viu, dar fiul cel credincios din lucrarea aceasta, a priceput bine și a crezut bine taina lui Dumnezeu în trupul meu, și iată taină, că Domnul a fost în mijlocul acestui popor și mulți nu L-au cunoscut nici măcar prin credință. Cu Moise vorbea Domnul din nori și din rug și din văzduh și din cele nevăzute, și Moise credea fără să vadă fața Domnului, și fața Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său, rostit către Moise.

Dar fața Domnului de azi, ce este, măi copii? O, și veți vedea tot mai deslușit de acum fața Domnului în împlinirea cuvântului Său. Aceasta este fața lui Dumnezeu: împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, iar împlinirea cea tainică a cuvântului Său este fața cea nevăzută a Domnului. Această împlinire tainică a celor nevăzute e lucrare mare, măi fiilor. Cele nevăzute lucrate de Domnul prin acest popor și înfăptuite prin cuvântul Său, rostit peste acest popor martor, aceste împliniri nevăzute sunt multe de tot, multe și mari și minunate, și vă așteaptă, măi fiilor credincioși. Taina celor nevăzute e o taină frumoasă, și de aceea Se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut și la mintea omului nu s-au suit.

O, măi fiilor, eu am cu mine pe sora Leana, și se bucură cu mine, și eu mă bucur cu ea, și ne bucurăm cu toții, fiilor. Ea a umblat mult lângă mine pe vremea trupului cel văzut al nostru, și tot mult umblăm și acum, căci mulți din poporul acesta o cheamă în rugăciunea lor, și ea se grăbește să le împlinească lipsurile de putere, căci ea are putere ca în cer, și are trecere ușoară și pătrunde ușor pe unde nu poate omul pătrunde. Așa este cel ce este cu cerul. Ea a avut mare smerenie în trup, și tot așa lucrează și în cer, față de toți sfinții. Cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor. Rugați-vă la cei din cer care sunt din această lucrare. Măi copii, să nu mai suferiți. Vă încurcă suferința. Eu voiesc să nu fie suferință în poporul meu, să nu mai fie nici în trup, nici în duh. Dar suferința cea în duh lăcrimează cerul. Suferința cea în trup vă lăcrimează pe voi, iar suferința cea în duh lăcrimează cerul și puterea cerului. O mulțime de lucruri v-aș spune eu acum de prin poporul nostru, dar vreau să fiți cu bucurie, că azi e zi de praznic sfânt, și eu serbez la voi. Nu vreau să mă plâng la voi. Vreau să serbez ziua mea de înălțare când eu m-am unit cu cerul pentru mijlocire la Dumnezeu, pentru ca să port spre cer pe poporul meu.

Iată, timpul cel de până acum s-a depănat și și-a sfârșit depănarea, căci voi, măi fiilor, sunteți numiți în cer începătură nouă, după cum a fost făgăduința în Scripturi despre Paștele cel nou pe care Domnul îl așează în împărăția Sa, fiindcă aici este împărăție cerească. Împărăție cerească înseamnă acolo unde toți mănâncă Paștele Domnului. Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte este acolo unde în fiecare zi se mănâncă Paștele Domnului întru sfințenie. E îngrozitoare pentru duhul rău această taină de viață fără de moarte, căci viața fără de moarte este Domnul Iisus Hristos fără de oprire în om. Și fiți atenți, copiii mei, ca să arătați bine înviați prin acest veșnic Paști al sărbătorii Mielului lui Dumnezeu, căci voi prin Sângele Mielului lui Dumnezeu ați biruit. Voi nu trebuie să fiți pământești, că mare este taina care vă cuprinde pe voi. Voi sunteți semnul lui Dumnezeu între vremi, și duceți acest semn până la toate marginile, căci judecata Domnului se scrie de Dumnezeu până la margini. Amin.

Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi, și cele ce veți gusta din masa mea, și să vă fie fruct de sănătate de duh și de trup și de pace, măi fiilor.

Se binecuvintează credința și viața și împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar și însemnez hotarul și curăț mereu cele ale ei și îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori și ștergar ceresc, ca să fie mereu ștearsă de necurăția din jur, și îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte și să vă iubească și să vă vestească la poporul meu cel credincios și la cel necredincios; și îi dau duh și cuvânt bun și drept; și îi dau duh de ascultare și de atenție, iar voi să-i vestiți aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, și o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare și de împăcare și de curățire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, și să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoșată taină în care voi stați.

Se binecuvintează păstorii, măi copii, și să se îmbrace cu putere și să înțeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte și din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-și facă loc descurajarea, dar să nu-și lucreze descurajare, și, din contra, să-și curețe din jurul lor tot ce pot curăți cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării și al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu știu cât au înțeles ei atunci.

Iar vouă, fiilor din grădiniță, care luați și vestiți împărăția cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu gurițele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, și cu duh de îndrăzneală peste vremea care își vede, de-acum, hotarul. Voi, și piatra pe care stați, purtați semnele Alfa și Omega, dar să fiți desăvârșiți întru această credință.

Pe cei doi vestitori îi îmbrac în armătură cerească și le lipesc aripioare ca să poată zbura pe deasupra răului pământului. Eu binecuvintez locul unde-și așează masa de vestire a Noului Ierusalim și a întoarcerii omului spre cele nestricăcioase. Eu binecuvintez intrările și ieșirile lor și cuvintele lor, și voi face din cuvintele lor săbii de Duh Sfânt, săbii de foc și pară de foc, ca să învieze sufletul omului cel pământesc.

Se binecuvintează cele ieșite din carte înaintea oamenilor. Să ia oamenii și să mănânce cuvântul lui Dumnezeu; să mănânce și să-L simtă pe Dumnezeu.

Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel și cea care este în jurul grădiniței mele de copii. Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil sunt în fața ocrotitorilor cerești.

Și iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc și îi cercetez și lucrez în gândul și în mintea lor și le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, și voi să vă adunați spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer și pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-și plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpărați.

Binecuvintez pe cei ce sunt învățați de cer, și pe cei ce învață din cer; pe cei ce se lasă învățați, și pe cei ce învață în numele meu, căci eu sunt învățătoare în poporul meu, și lucrez prin fii.

Iată, ziua cea lungă de prăznuire o pecetluiesc cu cuvântul meu cel ceresc. Pace ție, Israele iubit, care mă iubești! Iubește-mă, că eu mult te iubesc.

Pace ție, grădinița mea de copii! Luați din grădiniță și dați această hrană și celorlalți din Israel, căci grădinița e la mijloc, măi fiilor. Pace vouă, întru sărbătoare binecuvântată! Eu mă odihnesc întru ale mele și mă întăresc întru cele ale mele, întru ai mei. Amin, amin, amin.

14-12-1994

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 20:53 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995

Anul 1995


   * 07-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului
   * 19-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
   * 20-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul
   * 15-02-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 04-03-1995 Cuvântul lui Dumnezeu pentru România
   * 07-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paști, a mironosițelor
   * 14-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului
   * 01-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 03-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena
   * 11-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
   * 02-07-1995 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua sfințirii fântânii sfânta Virginia
   * 02-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 21-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului
   * 27-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 22-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 27-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva
   * 05-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 21-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
   * 04-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 13-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei
   * 14-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerilor nașterii Mele din Fecioară. Eu cânt cu îngerașii care au vestit nașterea Mea între oameni.

Pace ție, poporul Meu! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, poporul Meu, poporul Meu cel nou! Eu cânt ție cu îngerașii care au vestit nașterea Mea, după cum a fost proorocia cea rostită despre această minune cerească, despre nașterea Mea între oameni. Eu M-am născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Eu M-am născut din Dumnezeu, și din Lumină M-am născut, ca să fiu Lumina oamenilor. M-am născut din Lumină, și sunt Lumină. Mai întâi a zis Dumnezeu să fie lumină, și a fost lumină dacă a zis Dumnezeu. Mai întâi s-a făcut lumina, așa a fost începutul celor văzute și nevăzute. În ziua întâi s-a făcut lumina la început, iar la sfârșit, în ziua întâi din săptămână Eu, Domnul, Lumina lumii, am înviat dintre cei morți, dintre cei din întuneric, măi fiilor, în ziua întâi am înviat. Amin.

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerașilor nașterii Mele din lumină. Slavă și mărire întru cei de sus, slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, și pace pe pământ, și lumină pe pământ, și bunăvoire între oamenii care au lumină, cei ce Mă au pe Mine de lumină, căci Eu sunt lumina oamenilor care stau întru lumină.

Pace și bunăvoire peste ieslea cuvântului Meu, ieslea Mea cea iubită, despre care scrie în prooroci, ieslea în care-Mi am sălășluire, căci acest pământ în care-Mi am Eu ieslea acum, este pământ proorocit și ales ca să-Mi fie Mie petec de pământ și vârf de munte și Sion binecuvântat, din vârful căruia Eu stau și binevestesc bunăvestire de lumină cerească peste oamenii care-și aleg calea aceasta. Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-ați făcut sălașul păcii la voi, că Mi-ați dat voie să-Mi fac prin voi sălaș de pace și de cuvânt peste pământ. Iată cer nou și pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu și cuvintez și Îmi las glasul peste pământul acesta nou. O, să nu doriți nimic altceva. Vă este de ajuns harul Meu, măi fiilor mititei. Stați înaintea Mea. Vă este de ajuns. Stați, tată, ca să pot Eu sta înaintea poporului Meu, așa cum am stat înaintea lui Israel prin Moise.

Oamenii lumii își fac daruri unii altora când vine această sărbătoare. Acesta este un obicei rămas din vremea nașterii Mele când cei trei crai care au mers după stea au adus daruri la ieslea nașterii Mele, au adus aur, smirnă și tămâie, și a rămas de pomenire acest obicei, și a luat și lumea obiceiul acesta. Dar lumea aduce daruri lumii; lume pe lume se cinstește, nu pe Mine, măi fiilor. Dar iată, Eu, Cel primit de ieslea necuvântătoarelor, vă aduc din cer darul păcii Mele și îl pun peste voi, copii ai ieslei Mele, că iată, am ieslea sălășluire și în vremea aceasta. Mai-marii bisericii din lume zic că voi sunteți uscați și nu Mă primesc pe Mine prin voi. Ei zic că voi sunteți sterpi și că nu aveți rod dumnezeiesc prin această lucrare de cuvânt. Dar iată, și atunci a fost să fiu primit pe pământ în ieslea cu paie, și paiele M-au cunoscut și Mi-au încălzit trupul Meu cel mic, care n-a găsit loc să vină pe pământ, și a găsit loc în paie. Și astăzi, tot așa, iar Eu fac din uscat verde, dar fac și din verde uscat, că fără de cuvântul Meu totul este uscat și secetos.

Slava Mea să fie întru voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, și să rodiți bunăvoire peste poporul Meu cel din vremea aceasta, peste poporul lui Verginica, măi fiilor. Iată taină vă spun vouă, și o despecetluiesc între ai Mei; vă spun despre taina venirii Mele atunci și acum. Scris este în Scripturi: «Domnul Însuși, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și cei morți vor învia întâi, iar cei vii se vor îmbrăca întru nestricăciune, și moarte nu va mai fi, și pururea vom fi cu Domnul apoi».

O, Ierusalime, iubitul Meu popor, așa scrie în cartea mărturiilor, și precum magii credeau în proorocia cea despre nașterea Împăratului lumii, și precum ei au înțeles din prooroci nașterea Mea și au crezut, și precum au plecat ei dinspre răsărit după stea ca să-L afle pe Cel născut din cer, și precum ei au crezut prezicerilor cele din vreme făcute de înțelepții cei de demult, așa și tu să crezi, și să crezi mai bine ca aceia, fiule, că aceia erau înțelepți păgâni, și aveau credință în profețiile rostite pe pământ, dar tu, poporul Meu, ești creștin, și tu trebuie să crezi mai tare ca aceia, că iată, îți desfac taina venirii Mele. Așa scrie în Scripturi: «Însuși Domnul, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer».

O, Ierusalime, copilul Meu de azi, pruncul Meu, poporul Meu de azi! Eu am pus nume lui Verginica. O numeam în mijlocul tău trâmbița lui Dumnezeu, Ierusalime de azi. Verginica s-a numit trâmbița lui Dumnezeu, și tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului și am venit spre arătare, iar acum am venit și M-am coborât întru trâmbița lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbița Mea Mă coboram din cer, și eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine și ca să înviez morții tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioși, și morții tăi înviau la glasul trâmbiței lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.

Ai stat tu în lucrarea Mea, măi fiule? Iată, tată, am făcut o sită pe măsura bobului de grâu, și acum se va vedea cum ai stat tu în lucrarea Mea, copilul Meu din Ierusalim. Am făcut sită și voi cerne cu ea pe fiii acestui popor. În vremea lui Noe am avut și atunci sită, și am pus în sită și atunci pe toți, și n-a rămas în sită decât bobul de grâu, bobul curat și întreg în ascultare și în credință. În vremea aceasta am făcut iarăși sită pentru poporul Meu, și îi spun poporului Meu să fie ca grâul curat, ca bobul de grâu întreg și curat și nepătat și neamestecat. Ce este întreg și împlinit și curat și sănătos va rămâne în sită, iar ce este mic și sterp și neîmplinit și străin de Mine va trece prin sită. Eu nu mai am vremea înainte, că Eu am venit și am spus mereu că fiii acestei lucrări sunt încheierea veacului omului. O, puțini din Ierusalim au crezut cuvintele Mele. Le-au pus pe seama omului și nu le-au crezut de la Mine, și dacă au făcut așa, au rămas cu veacul acesta cei ce n-au știut să creadă și să se împlinească. Să fi zis copilul acestui popor, să fi zis cum a zis Fecioara Maica Mea: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Domnului». Și iată, copile din Ierusalim, dacă tu ai stat întru lucrarea Mea, se va vedea acum, căci în sita de alegere și de sortare va rămâne bobul cel întreg, și de aceea ți-am zis Eu mereu, să te îndrăgostești de Mine, Ierusalime, așa cum și Eu, tată, sunt îndrăgostit de tine. Dar acum vreau să-Mi văd pe cel ce Mi-a fost credincios și să-l iau în sânul Meu și să fiu pururea apoi cu el, după cum scrie în Scripturi, căci Verginica a fost trâmbița lui Dumnezeu întru care Eu am coborât la tine ca să te nasc, Ierusalime, ca să stai apoi îmbrățișat cu Mine și ca să-ți dau îmbrățișarea Mea și să te numesc Ierusalim și să te am la inimă, să te am în inima Mea cerească, fiindcă Eu am inimă, fiule, am inimă ca omul, și nu poți să spui că nu am.

Eu M-am născut din om la glasul arhanghelului, și M-am născut în chip minunat, iar Fecioara întru care am luat trup a rămas fecioară și după nașterea Mea. Eu M-am născut în chip minunat, și tu nu poți să înțelegi. Îți trebuie credință mare, tată. Tatăl Meu M-a născut din Fecioară, prin ușile închise M-a scos, și n-a stricat trupul Fecioarei, și a rămas fecior trupul Fecioarei.

Femeia a fost luată din bărbat, măi fiilor. A luat Dumnezeu o mână de carne din coastele bărbatului și i-a umplut înapoi locul cu carne, de nu s-a mai cunoscut ce a luat Dumnezeu, și din carnea aceea a făcut pe femeie, din carne și din cuvânt a făcut-o. Pe bărbat l-a făcut din lut și din cuvânt și din duh, iar pe femeie a făcut-o din bărbat și din cuvânt, din carne și din cuvânt. Eu când am ieșit din pântecele Fecioarei, tot așa am fost. M-a luat Tatăl din ea fără să se cunoască, fără să strice trupul Fecioarei. Prin cuvânt M-a scos din pântecele Fecioarei în care Mă sălășluisem la glasul arhanghelului. M-am născut în chip minunat, în chip dumnezeiesc, măi fiilor. Este scris, dar puțin se pătrund cele scrise; este scris că dreptul Iosif a luat pe Fecioara la el acasă, dar n-a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Când Iosif a văzut pe Fiul Cel născut lângă Fecioară, atunci a înțeles desăvârșit, atunci a crezut și a cunoscut desăvârșit minunea nașterii Mele din Fecioară, și apoi a mărturisit, dar la puțini a mărturisit, la puțini și atunci, dar nici astăzi, nici lumea, nici creștinii nu știu să înțeleagă bine minunea nașterii Mele din Fecioară.

O, Ierusalime, ce bine era de tine dacă ai fi citit și tu profețiile și Scriptura și tainele ei, și să fi crezut, tată! Ai fi știut și tu să crezi ca magii, ca samarineanca și ca toți cei care cunoșteau cartea proorociilor. Samarineanca era de neam păgân și citea cartea proorociilor și știa că trebuie să vină Mesia, și când L-a întâlnit, a crezut că este El, Cel ce trebuia să vină. Iată, poporul Meu, tu nu citești proorociile. Vezi tu, creștine, de ce am venit Eu ca să vorbesc cu tine iar? Am venit că tu nu citești, și am venit să-ți spun să citești, ca să crezi în împlinirea proorociilor, fiule. Am venit să-ți spun Eu despre Mine dacă tu nu citești ca să știi și ca să aștepți, și îți spun lucruri și mai mari dacă am venit la tine. Dar tu trebuia să știi cuvântul Meu cel prin prooroci și prin apostoli, așa cum știa samarineanca, măcar că ea era de neam străin. Magii știau, pentru că citiseră cartea proorociilor. Și tu trebuia să știi, Ierusalime, trebuia să știi de Mine și de tine și să cauți să fii cu Mine, să cauți să vezi că ești proorocit de prooroci, și să stai în lucrarea Mea cea proorocită de Dumnezeu prin prooroci. O, dar cum vine asta, să stai în lucrarea Mea? O, nu este pom bun, și ca să facă roade rele, și nu este pom rău, să facă roade bune, și fiecăruia i se văd roadele, și de aceea am făcut o sită, ca să văd care este rod și care nu este rod. Scris este că omul scoate bune sau rele din vistieria inimii lui, și așa se văd roadele inimii lui.

Eu, Domnul, M-am săturat de duhul iscodirii din mijlocul acestui popor. Vă spun și Eu vouă că M-am săturat, și îi poruncesc acestui duh al iscodirii să iasă din poporul Meu, să cadă jos din sită și să fie scos din hotarele poporului Meu. M-am săturat de el, măi fiilor. Se fălește și scoate limba la masa Mea, și scoate cele rele din vistieriile lui. Eu v-am rugat pe voi, lucrătorii Mei, și iar vă rog, nu mai băgați în sfatul lui Israel vorbire cu cei iscoditori, cu cei seci de credință, cu cei obraznici prin cuvinte și cu pieptul semeț de cele iscoditoare din inima lor. Și fiți atenți că voi folosi sita, măi fiilor. Mie Îmi trebuie acum bobul cel de grâu curat, bobul cel din hambar, nu bobul cel răzleț, nu orice fel de bob de grâu, ci bobul cel ales de Mine, cel ales cu sita aceasta, căci tu, poporul Meu, ești un grâu de soi, tată, și din acest soi opresc numai bobul cel împlinit, care se lasă lucrat de mâna Mea, de moara Mea, de râșnița Mea, ca să-l decojesc și să-l vântur de pleavă și să-l râșnesc ca să-l fac făină și să-l frământ și să-l supun și să-l dau Duhului Sfânt, ca prin acest cuptor să fac din grâu pâine pentru masa Mea cea veșnică.

Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece și nepăsător și neștiutor.

O, fiilor iubiți, fiilor lucrători, care lucrați în poporul Meu peste fiii poporului Meu! Voi aveți durere, aveți durerea Mea în voi, aveți zdrobirea Mea în voi. Durerea voastră Mă cheamă lângă voi, și să Mă lăsați să v-o iau, că rău vă apasă, și milă Mi-e de voi. E răzvrătit Ierusalimul și nu știe ce să facă, dar să Mă primească și să Mă lase să-i vindec nestatornicia.

Ierusalime, am în tine fii nestatornici, care-Mi tulbură duhul poporului Meu. O, până când Îmi mai fac aceștia zdrobiri peste pacea poporului Meu? Ierusalime, poporul Meu, copilul Meu, am în tine putregaiuri, tată, și Îmi îmbolnăvesc trupul tău, Ierusalime. Eu sunt capul tău, și tu ești trupul Meu, și nu mai vreau să ai mădulare bolnave, Ierusalime. Vreau să te îngrijesc, să te curăț, așa cum se curăță și se taie pomul primăvara, și vreau să sortez mlădițele cele sălbatice, care nici până acum nu știu din ce trup sunt. Poporul Meu va fi deosebit de toată lumea de pe pământ, căci așa am profețit în cartea acestei lucrări. Și iată, iau cartea și scot apă din ea și dau la lume, ca să creadă lumea în proorociile acestei lucrări, care s-au prezis din vreme, și vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la această masă, iar fiii acestei mese vor fi sortați cu sita de sortare, ca să am grâu curat pe masă și să fie masă de praznic curat și neamestecat cu jertfele idolilor. Cine încă mai slujește la idoli, cine încă se mai închină la idoli și la trup, acela va trece prin sită. Nu-i nimic dacă acela nu crede ce-i spun, dar Eu cred ce spun, și poporul Meu de la masa Mea va fi ales bob cu bob.

Ierusalime, copilul Meu cel născut din sânul Meu, din cuvântul Meu, că din sânul Meu iau cuvântul Meu; lasă-te născut din Mine, Ierusalime, iubitul Meu copil, și să fii prunc, și să fii copil și să mănânci din cer, că iată ce fac: îți dau cu lingurița din cer hrană gata mestecată, copilul Meu. Vai de tine dacă te vei mai răzvrăti la masa Mea! Când se răzvrătește frate pe frate în acest popor, pe Mine se răzvrătește. Când aud Eu grai de judecată peste lucrarea Mea, peste fiii Mei cei lucrători, care duc zdrobirea Mea cu inima lor, o, când aud Eu cuvinte de iscodire și de răzvrătire de la cei nestatornici din tine, Ierusalime, Îmi vine să Mă mânii, dar Eu Mă gândesc, ca un Dumnezeu, să nu strivesc grâul. Și voi folosi sita de sortare și voi lucra cu înțelepciune cerească să nu se dea vina pe om, să nu se dea vina pe cel ce stă înaintea Mea pentru tine, Ierusalime.

O, copile care ești nestatornic și răzvrătit! Cum te-ai strecurat tu în grâul Meu ca să-Mi tulburi semănătura? Și dacă te-ai strecurat așa soi rău cum ești, de ce nu te-ai lăsat îmbrăcat și altoit ca la masa aceasta? Ai venit și ai intrat în semănătura Mea ca să țipi la Mine, ca să calci pe spice și să-Mi strivești bobul cel proaspăt. Ce să fac Eu cu tine? Cu nestatornicia și cu duhul tău iscoditor, ce să fac? Iată, voi face ceea ce este scris în prooroci, dar tu nu te temi, de vreme ce nu știi ce am rostit prin prooroci. Și vei pieri din îngâmfare, căci soiul rău nu poate face roade bune decât dacă este altoit. Dar dacă nu te-ai lăsat altoit nici până acum, ai rămas soi rău, și proorociile se vor împlini cuvânt cu cuvânt. Am scris Alfa și Omega, și aceasta înseamnă pecetluirea vremii. Această piatră pe care am scris această lucrare este hotarul de despărțire dintre noapte și zi, și Eu am vestit această împlinire. Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt temelia cea nouă.

Ierusalime, lasă, tată, știința ta, și să fii omul cel de la sfârșit, care ia știința Mea în el, că omul cel de la început a furat știința lui Dumnezeu, și iată, știința este moarte. Copilul Meu, intră, tată, în cele dintru început, intră în ascultare și nu te mai amesteca să știi ceva de pe pământ, ceva din lume, ceva din știința care vine de la om. Mă doare când văd că nu Mă asculți. Vorbește cu proorocii și cu apostolii, copilul Meu, vorbește cu Mine, Cel proorocit de prooroci și de apostoli, că și apostolii au fost proorocii Mei, și a fost cuvântul Meu cuvântul lor. Nu mai vorbi cu lumea, nu mai vorbi din lume. Vorbește cu cerul, și din cer vorbește, căci din cer sunt o mulțime de vorbiri. Omul cel de la început a vorbit altceva decât îi spusese Dumnezeu, și a pierdut Edenul, tată. Te-am așteptat să înveți să vorbești din cer, și tu faci ce faci, și iar vorbești din cele din lume. Nu așa, tată. Eu vreau să te întorc în lumină, vreau să te întorc în Mine, fiule din Ierusalim; vreau să fii Ierusalim ceresc, nu Ierusalim pământesc, că Eu vreau să cobor cerul pe pământ, vreau să aduc cerul pe pământ, căci pământul este așternut picioarelor Mele, după cum este scris.

E sărbătoare de naștere, copile din Ierusalim, și Eu am deschis cerul deasupra ieslei Mele și te-am udat pe tine, Israele, cu ploaia cuvântului Meu. Tu să trăiești din cuvântul Meu, să iei viață din el, și să iei ascultare din el, căci cuvântul Meu sunt Eu.

Te așteaptă cele nevăzute ca să te facă să le vezi, Israele, copil al venirii Mele întru trâmbița Mea. E Verginica cu șiruri de îngerași ca să cânte ieslei Mele și sărbătorii nașterii. La început a fost facere, și la sfârșit e naștere, iar tu să fii un neam născut din cer, Ierusalime; tu și fiii tăi să fii poporul Meu cel sfânt și trupul Meu cel sfânt și templul Meu cel sfânt și așternutul Meu întru care binevoiesc.

Pace vouă, copii și bătrâni, tineri și vârstnici, că iată, pământul cântă cerului, și cerul cântă pământului Meu cel nou, și se înnoiește cerul întru bucurie nouă. De șapte veacuri așteaptă cerul să se arate Ierusalimul cel de la sfârșit, cel născut de sus prin cuvânt, la glasul trâmbiței Mele. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și peste voi pace și bunăvoire și mulțumire întru Duhul Sfânt!

Lumea zice „La mulți ani!“ la sărbătoarea Crăciunului, și își fac daruri unii altora fiii lumii, iar Eu, Domnul, vă aduc veșnicie, tată, și tinerețe fără bătrânețe și început fără de sfârșit. Iată Eu și copiii Mei și bucuria Mea cu ei!

Pace peste păstori și peste oi! Pace între cer și pământ! Pace între tine și Dumnezeu, Ierusalime, copilul Meu, fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit!

Ierusalime, tu ești fiul Meu, tată, iar fiii tăi să se odihnească unul într-altul, în numele Meu. Precum Eu sunt întru Tatăl, și Tatăl întru Mine, așa, Ierusalime, să fii tu întru Mine, și Eu întru tine, și unii într-alții să fiți, copii din Ierusalim. Să fiți ca Mine, fără de păcat, că Eu v-am iertat păcatele voastre cele de până acum; le-am iertat, tată, dacă voi Mi le-ați arătat la vedere și la auzire. Dar am în Ierusalim fii care au dosit, și voi folosi acum sita, căci grâul Meu are prețuire după cum îi este bobul.

Pace ție și veșnicie și naștere veșnică! Să nu mai fie moarte după naștere, și să fie naștere veșnică, întru viață veșnică, în Fiul Cel Unul născut și din Care ești tu născut, Ierusalime. Iată Duhul Meu peste tine. La botezul Meu în Iordan a venit peste Mine în chip trupesc Duhul Sfânt. Așa va fi și cu tine, Ierusalime, înaintea neamurilor pământului, și te voi numi poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

07-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Iată călătorie cerească de la cer la pământ și de la pământ la cer. Eu vin din cer la voi, și voi de pe pământ căutați spre cer, și ne întâlnim și sărbătorim sărbătoare de cuvânt ceresc și de botez ceresc întru numele Meu.

O, popor ceresc, vezi tu, Israele, de ce te-am rugat să te lași cu cerul, de ce te-am rugat să fii ceresc? O, n-am vorbit cu nimeni până acum așa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine, că M-am coborât din cer la tine întru trâmbița lui Dumnezeu. După cum era scris în Scripturi, așa M-am coborât la tine. M-am coborât să vorbesc cu tine cum vorbea Avraam cu îngerul lui Dumnezeu care se ducea să prăpădească Sodoma și Gomora. Așa am făcut și cu tine, Israele, copilul Meu cel făgăduit lui Avraam. M-am pornit să nimicesc fărădelegea de pe pământ și M-am oprit de vorbă cu tine în călătoria Mea, așa cum am făcut vorbire cu Avraam. Tu crezi că Avraam n-ar fi putut să nu creadă? Ar fi putut să facă și el ca tine, dar n-a făcut ca tine. El a crezut că Eu sunt Cel ce vorbesc cu el. El a cunoscut coborârea Sfintei Treimi și a zis: «Doamne, dacă am aflat har înaintea Ta, intră și la mine», și a pus masă lui Dumnezeu, Avraam, și s-a scris în dreptul lui Avraam dreptate și neprihănire. Și Avraam ar fi putut spune că nu sunt Eu, dar el a fost cu credință și i-a rămas numele de părinte al celor credincioși.

Iată călătorie cerească. Fiul lui Dumnezeu Se apropie de scăldătoarea cuvântului Său, așa cum S-a apropiat la Iordan, de i-a ieșit în cale lui Ioan ca să înceapă botezul pocăinței în numele Lui și cu El. Eu, măi fiilor, M-am lăsat însemnat de botezul lui Ioan ca să întregesc taina botezului cu apă, căci la botezul Meu în Iordan am fost botezat cu apă și cu Duhul Sfânt, că M-a acoperit Duhul Sfânt în chipul Său trupesc, cu chipul porumbelului, măi Israele, botez cu apă și cu Duhul Sfânt. Ioan M-a botezat cu apă, și Tatăl M-a botezat cu Duhul Sfânt în chip văzut, ca să fie la Iordan Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

Iată-Mă cu ceruri deschise deasupra ieslei cuvântului Meu, deasupra scăldătoarei Siloamului cel nou, deasupra râului vieții, Ierusalime, căci din cer curge Iordanul vieții. Râul vieții curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire și cuvânt de Bobotează cerească: Se binecuvântează și se sfințește cu Duhul Sfânt apa râului vieții și apa izvoarelor din grădina râului vieții, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Acum două mii de ani așa i-am spus lui Ioan la Iordan: «Lasă așa acum, că Nouă Ni se cuvine să împlinim toată dreptatea», iar acum Eu botez cu Duhul Sfânt și cu foc, după cum a fost proorocia cea de la Ioan Botezătorul. Și cum cu Duh Sfânt și cu foc? Tu trebuie să știi să răspunzi, Ierusalime, copil hrănit cu Duhul Sfânt. Ce înseamnă cu Duh Sfânt și cu foc? Înseamnă grâu și pleavă. Grâul se botează cu Duhul Sfânt, și pleava se botează cu foc. Ce este grâul, și ce este pleava, măi fiilor? O, bine este să fie omul grâu și să nu fie pleavă, dar e pleavă toată lumea, și nu știe ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt și botezul cu foc. Aceste două taine sunt una la un capăt, și alta la celălalt capăt. Botezul cu Duhul Sfânt este pentru cei ce cred și împlinesc legea cerului sfânt, de unde vine Duhul Sfânt. Iar botezul cu foc este pentru cei ce s-au despărțit de voia cerului și de legea Domnului, și aceia sunt botezați cu foc, după cum este scris: «Se vor mântui ca prin foc». Și, iarăși, scris este: «Domnul are lopata în mână ca să curețe aria Sa și ca să adune grâul Său în jitnițe, iar pleava să o ardă cu foc nestins». Așa a spus Ioan: „aria Sa și grâul Său“, că nu toată aria și nu tot grâul sunt ale Domnului, pentru că unii numai din fire fac cele ale ariei și ale grâului, dar nu și din credință în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căci scris este: «Eu sunt Lumina lumii»; și, iarăși, scris este: «Fiți fii ai zilei, căci lumina a fost numită ziuă». Ziua vine de la Mine, din Mine este făcută, căci Eu sunt ziua. Nu de la soare vine ziua. Soarele acoperă taina zilei, dar ziua este din ea însăși, din Mine, fiilor, din lumină, căci numele Meu este Lumină și este Cuvânt. Voi, cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele, vouă v-am dat cuvântul Meu să-l suflați peste poporul Meu și peste lume.

Israele, am în tine fii născuți de sus, din cuvânt și din credință și din Duhul Sfânt. Aceștia s-au lăsat născuți și pecetluiți de cuvântul Meu ca să iasă înaintea ta cu Mine și să-ți dea cuvântul Meu. Te caut, fiule, te caut, Israele, și te chem să vii să cuvintez peste tine. Te chem să crezi cuvântul Meu, că asta înseamnă să vii. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, că asta nu înseamnă că vii. Să nu mai vii așa. Așa a fost și atunci când se țineau mulți ucenici după Mine, și să vezi ce pățanie s-a petrecut și atunci! Se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam: «Eu sunt pâinea care se coboară din cer, și cine va mânca din ea, va trăi prin Mine». Cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. Mulți ucenici care auzeau aceasta, ziceau: «E greu cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?», căci și ucenicii Mei cârteau împotriva Mea dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu, și atunci le-am spus: «De ce vă smintește aceasta? Dacă Mă veți vedea suindu-Mă acolo unde eram mai înainte?». Iată, Israele, cuvântul Meu era Duh, iar ei erau trup. Scris este în cuvântul Meu că Duhul este Cel ce dă viață, și trupul nu folosește la nimic. Trupul fără viață, fără Duh, nu folosește la nimic. Erau între aceia și din cei care credeau, și de aceea am spus lor: «Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl». Dar cei trupești n-au înțeles, și atunci mulți dintre ei s-au retras și n-au mai umblat cu Mine, și am rămas numai cu cei doisprezece, care au înțeles de la Mine cuvintele vieții veșnice, și aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Cel viu.

Vezi, măi Israele, de ce ți-am amintit Eu lucrul Meu de atunci? Ca să vezi că așa a fost și atunci. Mulți au venit să asculte cuvântul Meu, dar a fost greu pentru mulți, greu de împlinit dacă țineau la trup, și iată, trupul nu folosește la nimic. Așa și acum, cu lucrarea Mea de cuvânt. O mulțime de trupuri au venit să audă, și venind nu veneau, și auzind nu auzeau și nu împlineau cuvintele vieții. Și iată de ce-ți spun Eu ție azi, Israele: dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, să nu mai vii așa. Dacă vii și nu vrei să împlinești cuvântul Meu, să nu mai vii. Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum două mii de ani? Făceam așa, ca să sortez grâul de pleavă. Făceam așa, ca să plece cei ce nu credeau, cei ce erau trup fără credință, adică fără duh. Așa fac și acum, și voi aduce cuvinte de taină tot mai greu de înțeles pentru cei ce n-au voit să-și dea trupul deoparte. Așa am să fac, ca să pot rămâne cu aria Mea și cu grâul Meu, ca să mai pot lucra, tată, că nu se mai poate să mai lucrăm ca până acum. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, iar Eu voi împlini acest cuvânt al Meu. Cine crede, acela împlinește cuvântul Meu fără nici un fel de vorbă. Cine crede, acela înțelege. Cine nu crede nu înțelege cuvintele Mele. Ierusalime, nu vezi, fiule, că acestea sunt cuvintele Mele? Îți spun și ție așa cum am spus acum două mii de ani, că așa le-am spus celor de atunci: «Dacă nu credeți în Mine, credeți în cuvintele acestea ale lui Dumnezeu». Și ție îți spun azi: dacă tu nu crezi că Eu sunt Cel ce grăiesc de deasupra ta, crede măcar în aceste cuvinte dumnezeiești căci sunt dumnezeiești, și nu omenești. Cuvintele omenești sunt altceva decât acestea, Israele. O, în zadar te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poți dezvinovăți în fața Mea. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, iar dacă vii și crezi, să vii și să stai supus așezării Mele, iar altfel să nu stai și altfel să nu vii, altfel să nu mai vii. Nu cumva să mai vii și să mai țipi la Mine. Ajunge, tată! Eu închid ușa pentru cei ce țipă la Mine și umblă la așezarea Mea ca să judece de pe pământ.

Măi Ierusalime, uită-te ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum două mii de ani. Când a fost să rostesc mântuirea omului prin răstignirea și prin învierea Mea, am lucrat mai întâi cu vestea pocăinței, și cine se așeza întru pocăință și întru credință și întru sfințenie, acela era botezat cu apă și cu Duhul Sfânt apoi. Cel ce alege să lucreze pocăința primește după aceea botezul cu apă, și după aceea, botezul cu Duhul Sfânt. Israele, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. Ai auzit că am venit și vorbesc pe pământ, și ai venit să Mă auzi, și Eu te-am învățat să te pocăiești de toate relele tale, și tu n-ai făcut așa. Cei din vremea lui Ioan care veneau la botezul pocăinței întrebau pe Ioan: «Noi ce să facem?». Veneau mulțimile, și el zicea: «Pui de vipere, care fugiți de mânia ce va să fie, faceți roade vrednice de pocăință, și să nu ziceți că aveți de tată pe Avraam, căci din pietre se vor ridica fiii lui Avraam». Veneau vameșii și soldații și întrebau: «Noi ce să facem?», și la toți le spunea Ioan să facă dreptate, să nu asuprească, să se mulțumească doar cu ce au, și dacă au mai mult, să dea și celui necăjit care umblă după Dumnezeu întru necazul său. Și tu veneai și Mă întrebai ce să faci, dar nu întrebai de pocăință, și întrebai ce să faci cu treburile tale trupești și pământești, și apoi ziceai că asculți pe Domnul ce-ți spune. Și de unde, tată, că tu Îmi spuneai Mie, și Eu îți ziceam „da“. Dacă veneai să Mă întrebi de botezul pocăinței, erai acum pecetluit cu cuvântul împlinirii și cu Duhul Sfânt, și erai împărțitor de Duh Sfânt. Vezi tu, Israele, mai întâi este botezul pocăinței, și tu n-ai făcut așa. O, taina pocăinței este înaintemergătoare sfințeniei și credinței, și Duhului Sfânt apoi. Acum biserica nu mai lucrează așa, că dacă vine cineva cu un prunc ca să-l boteze în numele Meu, ca să Mi-l încredințeze Mie, acela minte când vine, că nici el nu este pocăit și sfânt și credincios și nici pe prunc nu-l face să vină la Mine și după Mine așa cum a făcut Cornelie cu toată casa sa când s-a botezat de mâna apostolului Meu. O, nu mai este, tată, pocăință la lume, dar nici la tine, Israele, nu este, căci pocăința lucrează sfințenie și atragere de Duh Sfânt de la Cel ce botează cu Duh Sfânt. Spune tu, poporul Meu, dacă se cunoaște botezul de la Dumnezeu peste oameni. Nu se cunoaște, tată. O, și ce vor răspunde cei ce botează în numele Meu pe cei ce nu sunt cu Dumnezeu, pe cei ce nu rămân cu Dumnezeu după botez? O, să Mă crezi ce-ți spun, că totul a rămas numai un obicei și atât. Dar tu, poporul Meu, să înțelegi, tată, calea Mea, și cum se merge pe ea, și de unde trebuie să începi. Așa trebuia să începi, cu pocăința trebuia.

Eu când am fost încercat de duhul veacului acesta M-am mărturisit Tatălui Meu de față cu ucenicii Mei și am spus tot ce am pățit de la duhul veacului acesta și n-am ascuns nimic. Așa trebuie să lucreze cel ce se mărturisește; trebuie să spună tot în fața fraților, așa cum am făcut și Eu. Pe toate le-am făcut spre pildă celor de după Mine, dar omul n-a făcut ca Mine. Cine nu face ca Mine, Eu nu sunt Învățătorul aceluia. Acela n-a venit la Mine, acela nu are Învățător pe Iisus Hristos.

Israele, de aceea ți-am spus Eu ție să fugi de omul necunoscut de tine. Iată ce cuvânt las Eu azi pentru lucrătorii Mei din Ierusalim: Fugiți voi, lucrătorii Mei, fugiți de cel pe care nu-l cunoașteți voi, că pe acela nici Eu nu-l cunosc. Cine nu se lasă cunoscut de voi, nici de Mine nu este cunoscut. Cum adică vine aceasta, fiilor lucrători? Iată, cel ce nu face cum am făcut Eu în fața ucenicilor Mei spre pildă vouă, acela nu este cunoscut de voi. Cel ce nu se descoperă vouă, acela este necunoscut de voi și de Mine, acela nu este aria și grâul acestei jitnițe, acela nu poate intra la râșnița aceasta ca să fie prelucrat și frământat și copt și folosit pentru hrana Mea, pentru cuvântul Meu, căci hrana Mea este cuvântul Meu. Fugiți de oricine zice că este fiu al acestei lucrări și care nu se descoperă vouă așa cum M-am descoperit Eu apostolilor Mei. Eu eram Învățătorul lor, și tot M-am descoperit, iar ei sunt ucenici, și tot nu se descoperă, și nu sunt ucenici acei care nu se descoperă.

Iată ce fac după patruzeci de ani de lucru cu Israel. Fac un popor nou, căci cel de până acum n-a fost nou. Cine vrea să rămână la trupul poporului nou, acela să se lase cunoscut bine. Cine nu vrea, iată, iar zic pentru acela: dacă vii și nu crezi acest cuvânt de cunoaștere între ucenici, să nu mai vii, fiule străin, căci cel ce este ascuns, este străin și fur. Să nu vii ca străin și ca fur, și să cunoști legea inimii și legea lui Dumnezeu în inimă. O inimă născută din Dumnezeu este totdeauna deschisă, căci nu lucrează răul de care să se ascundă. Din pricina răului din inimă se ascunde și se închide o inimă, dar o inimă frumoasă și luminoasă nu se ascunde cu lumina ei. Lumina nu ascunde, și, din contra, vădește. Întunericul ascunde prin însăși firea lui, căci la întuneric nu se văd cele făcute la întuneric. Eu sunt Lumina, și vă voi spune o taină mare, tată, și la mulți din voi le va fi grea. Și vă voi mai spune și altele, și vă voi spune lucrarea Mea și lucrarea omului, și vă voi mai spune că omul pune lucrarea sa pe seama Mea, și nu se poate așa.

Iată, azi serbăm sărbătoare de Bobotează și iar rostesc: Se binecuvintează și se sfințește râul cuvântului vieții și apa izvoarelor Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, izvoarelor grădinii cuvântului Meu. Stropiți peste tot, și să învieze duh de sfințenie și dor de sfințenie peste oameni. Luați, fiilor, în sticluțe, peste tot pe unde mergeți, și picurați din apa aceasta peste tot și mereu, și să fie apa aceasta spre vindecarea sufletelor făpturii, ca să se boteze făptura cu botezul pocăinței și al credinței și al Duhului Sfânt apoi.

E mare sub cer acest petecuț de pământ. E mare taina acestei grădini cerești, și va fi s-o priceapă în curând toată lumea de pe pământ.

Azi e sărbătoare de Bobotează a Fiului lui Dumnezeu, și apoi e sărbătoarea nașului Meu de botez, și iar voi lucra, tată. Stăm un picuț și iar lucrăm, că am să aduc taine peste voi, cuvinte de taină, măi fiilor, cuvinte adânci și mari.

Ierusalime, e sărbătoare de la cer la pământ; e sărbătoare de Bobotează, tată. Să fii un popor botezat cu Duhul Sfânt, Ierusalime, popor al Duhului Sfânt. Vreau să văd pe Duhul Sfânt mărturisindu-te pe tine. Vreau să vadă omul necredinței că tu ești fiul Duhului Sfânt, născut din Mine întru voia Tatălui Meu.

Pace vouă! Pace ție întru serbare de Bobotează, Ierusalime, iubitul Meu popor! Pace fiilor tăi, cei ce stau sub izvorul Duhului Sfânt! Amin, amin, amin.

19-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Mai întâi a făcut Dumnezeu lumina. Dumnezeu era lumină, și din lumină a făcut Dumnezeu lumina; lumină din Lumină a făcut. A făcut lumină, căci peste adânc era întuneric. Și când a făcut lumina, a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric și a numit lumina ziuă, și a numit întunericul noapte. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăși întocmesc cuvânt. Desfac cerurile și rostesc de deasupra, și am însoțitor pe Ioan, nașul Meu de botez, și îl serbez în sobor în mijlocul poporului Meu Ierusalim, în grădinița Mea de fii născuți de sus. Ioan mărturisea despre lumină, măi fiilor.

Pace vouă, și lumină! Lumină din Lumină vă dau, ca să fiți fii ai zilei, ca să nu mai fiți firești, și să fiți duhovnicești, ca să vă pot vorbi cele duhovnicești. Cele duhovnicești sunt pricepute numai de cei duhovnicești, și n-ai să vezi, Israele, om firesc ca să priceapă cuvintele acestea cu care Eu te hrănesc pe tine de atâta timp.

Dar iată ce taină: mai întâi a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a șasea a făcut omul. În ziua întâi Eu am înviat dintre morți, iar în ziua a șasea am murit ca un om, căci în ziua a șasea s-a făcut omul. Ziua întâi se cheamă duminică, iar ziua a șasea se cheamă vineri. Vineri am murit ca un om, iar duminică am înviat ca un Dumnezeu, în ziua întâi, căci, când a făcut Dumnezeu cerul și pământul, în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina.

«Eu sunt Lumina lumii», așa am spus Eu. Am spus: «Fiți fii ai zilei», căci lumina a fost numită ziuă. Cuvântul este lumina care luminează în întuneric. Eu am fost Lumina Care am luminat peste întuneric, și am despărțit lumina de întuneric, pentru că Eu eram din Tatăl și aveam puterea aceasta de am făcut toate cele văzute și nevăzute. Dumnezeu era Lumină, iar Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel născut din Tatăl, Cel ce Se numește Cuvântul, Acela a făcut cele văzute și nevăzute, după cum este scris că toate prin El s-au făcut; Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu născut.

Iată, fiilor, ce să spuneți voi celor ce nu știu să prețuiască ziua întâi. În ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. În ziua întâi s-a făcut lumină la învierea Mea din morți. Ziua întâi este ziua când sărbătorim facerea luminii. De aceea am profețit Eu în sulul acestei lucrări și am zis: «Blestemat să fie cel ce va face vreun lucru de al său, în afară de lumină, de sâmbătă de la asfințit și până luni la răsărit de soare». Lumina s-a făcut noaptea, fiilor, nu s-a făcut ziua. Lumina zilei este cuprinsă între două nopți, și întunericul nopții este cuprins între două zile. Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. Așa să spuneți voi celor ce nu prețuiesc taina luminii, taina zilei. Aceia nu Mă prețuiesc pe Mine, Cel născut din Tatăl, Lumină din Lumină. Scris este: «Eu sunt Lumina lumii», și sunt Lumină din Lumină, și M-am arătat peste pământ Lumină în ziua întâi, măi fiilor. În ziua întâi s-a făcut lumină la început și la sfârșit, căci la sfârșit Eu M-am ridicat din noaptea morții în ziua întâi din săptămână.

Eu sunt Lumină din Lumină, născut din Tatăl. Tatăl este și tată și mamă. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. Bărbat și femeie a făcut Dumnezeu; Dumnezeu și nu omul. A făcut tată și mamă după chipul și asemănarea Sa Dumnezeu. Eu M-am născut și din tată, și M-am născut și din mamă, căci în împărăția lui Dumnezeu nu este parte bărbătească și parte femeiască, și este totul îngeresc și minunat și fără de fire stricăcioasă și fără de păcat, precum în cer așa și pe pământul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este cerul și pământul, pentru că Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Cerul este tron, și pământul, așternut. Unul fără altul nu este întru facere, și este împărăția lui Dumnezeu această facere. Numai omul cel făcut în ziua a șasea, numai acela n-a stat supus Cuvântului lui Dumnezeu prin Care toate s-au făcut. Toate celelalte au ascultat, și Domnul le dăduse pe toate în stăpânirea omului cel creat în ziua a șasea. Și dacă omul a căzut, au căzut toate, căci pe toate le dăduse omului sub stăpânire. Iată ce s-a întâmplat, că omul a căzut, și au căzut toate câte erau sub stăpânirea lui. O, și iată, tată: «Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit», căci Eu am venit și am luat fire omenească, așa cum a fost omul cel făcut din pământ, și am adăugat dreptatea cea din cer și am ridicat prin Mine făgăduința răscumpărării tuturor celor ce au căzut, și a omului, măi fiilor, dar greu înțelege omul această taină. Omului îi place să rămână numai din țărână, nu și din Hristos, și Eu, tată, mare milă am avut de neînțelepciunea omului cel pierdut, care moare mereu.

Ferice de omul care Mă primește pe Mine, căci scris este: «Celor câți L-au primit, care cred în El, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască de la Dumnezeu, nu din sânge, nici din poftă trupească, nu din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu», din tată fără mamă și din mamă fără tată; din Dumnezeu, măi fiilor, prin Mine, Cel Unul născut din Tatăl. Numai Eu sunt Cel Care pot mărturisi pe Tatăl, căci vin de la Tatăl, măi fiilor, și sunt nedespărțit de El cu voi, căci Tatăl este întru Mine.

Iată, Israele, taina luminii, taina luminii din om. Omul luminat la față și la inimă Mă are pe Mine, căci Eu sunt lumină. Cel neluminat la față n-a despărțit lumina de întuneric, căci Eu am despărțit lumina de întuneric. Cine se roagă Mie, cine se închină Mie, acela este luminat la față. Acesta este semnul celor ce se închină Mie. Cine este posomorât, acela stă întru noapte, acela nu știe ce este rugăciunea chiar dacă se roagă. Unul ca acela nu ascultă de Mine, nu are sfială față de Mine, și de aceea stă neluminat. Mare este taina luminii în om, măi Israele, și ce bine era dacă se vedea în tine această înțelepciune! De aceea, tată, am venit, și rup mereu din lumină și îți dau să mănânci cuvânt de lumină ca să te întocmesc prin cuvânt, așa cum pe toate le-am întocmit, ca să nasc în tine credință și închinare Mie. Tu citești destulă rugăciune, dar numai tu știi cui o dai, că închinare Mie nu este așa ceva dacă tu nu ești luminat, dacă nu ești lumină din lumină. Eu așa am cuvântat peste tine, așa am zis: să fii lumină. Iată că tu nu stai în taina luminii, și lumina plânge supusă de noaptea din tine. Dacă tu erai lumină, era de mult lumină peste toate, și era împărăția Mea văzută cu tine.

Vreau să înțelegi taina luminii, fiule. Îmi vine, tată, să te las și să nu mai vin la tine și să Mă duc să cuvintez întunericului cel de afară de lucrarea Mea. Îmi vine să te las și să nu mai vin la tine. Îmi vine să fac cu tine ce am făcut cu Israel. Dacă văd că nu iubești lumina, ce să mai zic de tine? Tu ești ascuns în tine, copile din poporul Meu, ești posomorât, ești mofturos, ești plictisit în tine, și Îmi vine să te las și să plec când văd că nu cunoști ce este lumina. Tu ai avut cerul deschis deasupra ta, Israele de azi. Unde, tată, ți-a fost inima și privirea? Iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine, că n-ai vrut să te lași să înviez Eu în tine în ziua întâi când ai venit la Mine. Să fi început și cu tine facerea, tată, căci facerea începe cu ziua întâi, și în ziua întâi se face lumina, măi fiule lipsit de Mine. Sunt mereu lângă tine, și tu tot lipsit de Mine ești. De ce, oare, nu Mă bagi înăuntru? Tu știi, tată, cum este un om care are în el pe Iisus Hristos? Uită-te la Mine și la tine, ca să știi odată și ca să Mă iei întru tine și să fii așa cum sunt Eu și să Mă mărturisești întru lumină, să fii lumină din Lumină, așa cum sunt Eu Lumină din Lumină, Tată și Fiu. Așa și tu să fii, lumină din Lumină. O, ce va fi să fac, oare, cu tine, Israele? Ai în mijlocul tău lumina. Ia, tată, și te hrănește și scoate noaptea din tine, căci Eu nu sunt noapte. Eu sunt ziuă, fiule. Cel cu fața posomorâtă, acela are alt dumnezeu. Eu nu aduc întunecime de față și de inimă. Alt dumnezeu face așa ceva în om.

O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească cetățile creștine, și iată, așa este și azi. Lasă-Mă, tată, să-ți mai țin calea încă, să te mai îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ți-am spus mereu să ții poruncile, tată. Ți-am spus, și iată, îți spun să iubești pe Dumnezeu și pe cel ce slujește lui Dumnezeu. Să nu-ți faci alți dumnezei ți-am spus. Să nu-ți faci averi și pofte, și voia ta să n-o faci. Ți-am spus să respecți pe Dumnezeu întru ale Sale. Ți-am spus, tată, să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom de bunul cuiva. Și iată, acum din nou ți-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău și întreabă-Mă să-ți spun ce să înțelegi și ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci? S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, și Eu am scris să nu se facă aceste păcate.

Vreau să sun gongul deșteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai verși sânge, fiule; așa vreau. Tu ai să zici că nu verși sânge și că nu ucizi, că nu mai ucizi. Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu știa ce înseamnă testamentul în care stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, și după aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre și plătea păcatul cu sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, și sângele de la animale și de la păsări se vărsa pentru ispășirea omului. Nu este obligație să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se știe că cineva a păcătuit. O, ce rușine, tată! Să facă omul păcat și să plătească animalul pentru curățirea păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Și asta nu a fost de ajuns, că omul tot nu s-a curățit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a păcătuit până la sfârșit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o fală, tată, și ar trebui să-i fie rușine și sfială omului și să se îndrepteze omul înspre dreptate, că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei știau că pentru păcate trebuie sânge și jertfă și dacă știau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am spus aceasta. Din contra, Eu am spus: «Mi-e scârbă de jertfele voastre și Îmi sunt dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceți?». Eu le cerusem să Mă iubească și să nu păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă nedreptate. Eu asta le spusesem. Rușine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau un ied sau un junc pentru păcatul săvârșit de om, și scris este în Scripturi: «Pământul va da pe morții lui, și marea, pe morții ei, și iadul, pe morții lui». Și ce va face omul? Că și omul trebuie să dea pe morții lui, ființe nevinovate, înghițite de pântecele omului sau ucise în numele păcatului omului. Rușine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Rușine este să facă omul păcat și să-L omoare pe Dumnezeu pentru păcatul său. Scris este: «Pentru un drept nu moare nimeni, dar pentru un păcătos trebuie să se găsească cineva să moară».

Carnea mâncată de om îi omoară omului mintea, îi aduce vină omului. Eu n-am voit să mănânce omul carne. Eu n-am voit să fie moarte peste făpturi. De la început a fost voia omului înaintea Mea, și aceasta a adus moartea. Voia omului a adus moartea. Eu nu-i cerusem lui Abel să ucidă mielul. El a voit; a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Așa a voit el pentru Dumnezeu, și Eu am luat dragostea inimii lui, dar pentru ucidere a plătit Abel cu sângele său.

De la început a fost ucidere, măi fiilor. Eu n-am cerut oamenilor să aducă animale jertfite înaintea Mea, dar pentru păcatele oamenilor omul a făcut lege, a scris dinte pentru dinte, așa a scris omul pentru păcatul săvârșit, păcat pentru păcat a scris, păcat șters cu alt păcat, și Eu am văzut că aceasta nu avea nici o putere pentru salvarea omului din stricăciune. Legea vădește păcatul, căci pentru păcat, cel păcătos aduce jertfă de ispășire, și i se află păcatul. Eu am venit pe pământ și am murit jertfă pe cruce, Mi-am vărsat sângele pentru păcatul omului, și omul se laudă și stă tolănit în păcate, că zice că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatul lui. Ce rușine! Măi fiilor, Eu Mi-am vărsat sângele pentru cel ce se folosește de această jertfă, pentru cel ce se lasă luminat de lumina din Mine, nu pentru omul care păcătuiește pe seama jertfei Mele.

Israele, poporul Meu, nu mai sta în noapte. Fii fiu al zilei, căci noaptea se doarme, iar ziua este trezire. Eu sunt ziua, și tu să fii fiul Meu. Eu sunt lumina, și tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine și nu mai păcătui, că Eu, tată, sunt mereu Mielul Cel junghiat și însângerat pentru păcatul tău. Ce vei răspunde pentru atâta înjunghiere, tată? Măcar tu, poporul Meu, să fii drept înaintea Mea, să fii treaz înaintea Mea. În lume este noapte, tată, noapte și adânc, și Duhul Meu plutește. Fiule, poruncește să se facă lumină și să se despartă întunericul de lumină, ca să lucrez la cuvântul tău, la credința ta, căci cuvântul a fost de la început întru lucrare de facere. Ia tu seama bine, căci tu te așezi să faci un lucru, dar mai întâi îți spui ce faci, și după aceea împlinești. Fără să-ți șoptești nu faci. Spune, tată, lui Dumnezeu să facă lumină, că Dumnezeu lucrează facere nouă la cuvântul tău. Spune să se facă împărăția Mea pe pământ precum în cer. Îmi vine să Mă mânii pe tine că stai nelucrător pentru Duhul Sfânt. Ziua lucrezi pentru împărăția trupului tău și noaptea te odihnești întru împărăția ta, dar trupul nu folosește la nimic. Duhul este Cel ce dă viață. Îmi vine să Mă mânii pe tine că nu vrei să lucrezi ca Mine. Eu am lucrat ca tine, că așa ai zis tu, și Eu am ascultat. Și tu de ce nu faci tot așa, ca să asculți și tu de Mine și ca să lucrezi și tu ca Mine? Eu în ziua întâi am zis să fie lumină, și s-a făcut lumină din Lumină la început. Iar la sfârșit tot așa am făcut în ziua întâi; am înviat întru lumină în ziua întâi. O, aștept să vină peste tine ziua, tată, ziua întâi, ziua cea dintru început să vină și la sfârșit peste tine, ca să fii lumină din Lumină, fiule din Israel. Am scris istoria lui Israel atunci; am scris, tată, și istoria ta acum. Nu Mă rușina înaintea îngerilor! Lasă-te cuprins de lumină, tată, că mare este taina luminii, și toate se vor scula spre nestricăciune, așa cum la început toate s-au făcut prin cuvânt. Din nou va da pământul din el tot ce are așteptând în el. Așa cum la început pământul a scos din el ființe vii, așa va scoate și la sfârșit, căci toate trupurile sunt în așteptarea nașterii din nou a lumii.

Nu mai este om să facă dreptate și judecată, nu mai este până la unul, căci toți s-au abătut și împreună netrebnici s-au făcut, și Eu, Domnul, am ajuns ocara lor. Iată, cine să mai judece, cine să mai îndrepte pe cel greșit, pe cel vinovat? Cine, tată? Iată cine: cel ce iubește pe Domnul, cel ce nu ucide, cel ce nu face desfrânare, cel ce nu fură și nu minte și nu se lăcomește, acela să facă dreptate și judecată. Amin.

Israele, dă-ți silința să dobândești veacul cel nou, unde nu se mai moare, tată. Ai văzut pe cei trei tineri curați, că n-au ars în focul din cuptor, și s-au minunat necredincioșii. Să fii ca ei, fiule din Israel, și să nu arzi, tată, dar să fii ca ei ca să nu arzi, că vine veacul cel nou spre vedere, și va primi pe fiii săi. Amin.

Ioan mărturisea despre Lumină. Așa și tu, Israele, să faci ce a făcut Ioan. Ioan a mărturisit începutul, și tot așa să faci și tu. Ioan și-a răstignit trupul, și așa și tu să faci, și să iubești dreptatea Mea, nu pe a ta, fiule, că scris este: «În cerul și în pământul cel nou va locui dreptatea și fiii ei».

La început a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina. Ziua întâi să te cuprindă în taina ei, Ierusalime. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că slava Mea stă deschisă deasupra ta, și lumina cea dintâi voiește să te cuprindă! Vino, fiule, că te chem să vii, și cheamă-Mă și tu, așa cum este scris: «Vino, Doamne Iisuse!». Cheamă-Mă, că Eu vin cu ziua, tată, și voi înveșmânta totul în lumină.

Împruncește-te, Ierusalime, ca să intri în veacul cel nou. Vino, fiule, întru nestricăciune, căci lumina va vădi pe fiii ei. Vino, fiule, de sus, și nu veni de jos. Lasă-te născut de sus, căci cine nu se naște de sus rămâne născut de jos. Vino, Ierusalime, întru împărăția Mea, că slava Mea a răsărit peste tine! Amin, amin, amin.

20-01-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 20:55 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Israele, Israele, scumpul Meu popor, dulci sunt pentru Mine clipele cele cu tine, dulce-Mi este viața Mea în tine când cu graiul Meu te cuprind. O, copii și copile care aveți pe Domnul Iisus Hristos de Păstor! Iată-Mă cu voi la pășune; pășune dulce și nu pășune din sămânță care se trece ca sămânța de pe pământul de acum; pășune de viață fără de moarte, pășune din cer între voi. Amin.

Cu pace Mă așez în sfat cu tine, Ierusalime, copilul Meu de azi. Pace îți dau, tată! Pace ție! Pace și Mie, fiule!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, M-am coborât la tine, poporul Meu, că tu ești ogorul Meu. M-am coborât să răspândesc sămânță peste tine. O, sămânța e mare taină, fiule, și tu nici nu știi toată taina ei, și nu știi de ce am spus Eu la început să mănânci sămânță. Vin la tine, poporul Meu, și îți dau să înveți carte de la Dumnezeu, și nu este nicăieri ce-ți dau Eu. Au scris, tată, mulți sfinți cuvinte despre cer și despre Mine, ca să ai tu să înveți. Au fost mulți care au scris carte despre sfinți. Au fost alții care au făcut tălmăciri de cuvinte scrise de sfinți, ca să aibă omul să citească și să pornească. Dar la tine, poporul Meu, am venit Eu, și nu sunt nici sfânt, nici prooroc, și sunt Domnul tău Iisus Hristos, și îți grăiesc cuvintele Duhului Tatălui și ale Fiului și ale Sfântului Duh, sămânță nestricăcioasă, fiule, poporul Meu. O, sămânța e mare taină, și am dat omului pe care l-am lucrat și pe care l-am făcut suflet viu, i-am dat să mănânce sămânță. Fiule, grăiesc cu tine și îți spun că Eu am dat omului să mănânce sămânță. Dacă omul ar fi făcut așa, să mănânce sămânță și rodul ei, Eu, tată, nu mai plângeam acum pe om. Omul a mâncat altceva după aceea. Omul a mirosit miros de sânge, și a uitat mirosul de sămânță și l-am scăpat din mână pe om. Sămânța, fiule, înseamnă binecuvântare și ungere, e semnul Meu de ungere. Sămânța este nădejdea a ceea ce va fi din ea apoi. Sămânța are untdelemn în trupul ei și poartă în ea mirul ungerii Mele, mirul nădejdii, și mirul nu se șterge, și mirul nu murdărește, și este semnul Meu peste om. Sămânța înseamnă rodul cel nădăjduit, din care iese fructul și sămânță în fruct. Cine mănâncă sămânța, acela ia ungere în trupul său, căci ea poartă untdelemn în trupul său. Orice sămânță poartă untdelemn în trupul său. Sămânța este trupul ei, iar untdelemnul este duhul ei. Omul care mănâncă sămânță și untdelemn din sămânță, acela are Duhul lui Dumnezeu, are ungerea Duhului Sfânt în trupul său, căci sămânța poartă în ea taina aceasta. Iată, fiule de azi, cum înseamnă să înveți carte. Cine, tată, să mai vorbească pe pământ ca să știe și fiul pământului? Iată, peste tine grăiesc Eu, și tu grăiești peste fiul pământului și îi spui de taina purtată de sămânță. I-am spus omului de la început să mănânce sămânță și rod din sămânță și cu sămânță în rod. Iată, așa i-am spus și omului de la sfârșit.

O, Israele, omul Meu cel de la sfârșit! Mănâncă, tată, sămânță multă, mănâncă și pentru omul cel de la început, care a dat sămânța pe sânge. Mănâncă sămânță, că-ți va mulțumi omul din veac și până în veac, că omul veacului nu a voit să iubească sămânța și să fi rămas în această iubire. Sămânța crește în pământ și în rodul ei, și este fără de păcat, ca și Mine, fiule iubit de Dumnezeu, că mult te iubesc, și multă carte pun peste tine ca să înveți, și să-ți dau Eu ție cunună de flori la învățătură. Suspină cerul, tată, când se uită pe pământ și vede copii premiați cu cununiță pentru învățătura cea fără de Mine. Suspin și Eu, copile, ca să te văd silitor la școala Mea cerească și să înmulțesc cununițele cele pentru tine. Nu are, tată, cine să-ți dea ce-ți dau Eu. Ce-ți dau Eu nu mai pierzi, și rămâi încoronat veșnic, și nu înveți în deșert dacă iubești școala Mea și cartea Mea. Cartea Mea este cunoscută de Duhul Sfânt, de Duhul Sfânt din om.

Iată ce sărbătoare pe pământ! M-am întâlnit cu tine, Ierusalime nou, și vreau să-ți spun că voi veni curând ca să te trec clasa. Și la școala cerească se trece clasa. Am făcut serbare de sfârșit de școală și vreau să te premiez. Ne întâmpinăm unii pe alții și serbăm cu cerul. Pace și întâmpinare cu pace! Pace de la Mine peste tine, Israele, doritul Meu popor! Ce este dorul, tată? Tu iubești pe cineva și ți-e dor de cel pe care-l iubești. Eu, tată, te iubesc pe tine și Mi-e dor de tine, Ierusalime. Vezi tu, măi fiule, omului îi este dor de cineva pe care nu-l are aproape. Și Mie, tată, cum Îmi este dorul? Dacă te-aș avea aproape, de ce Mi-ar mai fi dor de tine? Mi-e dor de tine, Ierusalime. Pace ție, și vino, că Mi-e dor! Și iată, ai venit, iar Eu arunc sămânța. Sămânța are pilda ei. Ea cade și în piatră, și în spini, și în pământ bun, și se deosebește prin creștere. Ea crește bine pe ogor bun. Eu am făcut din tine ogor bun și te-am numit ogorul Meu, poporul Meu. Roagă-te Semănătorului, tată, roagă-te, ogorul Meu, poporul Meu, roagă-te, că rugăciunea te crește și te mărește și te rodește, fiule. Rugăciunea este aripă pentru tine, fiule. Dacă rugăciunea ta nu te duce pe aripa ei până acolo unde cauți tu, atunci nu este aripă rugăciunea ta. Fiule, să nu te rogi fără folos. Nu te amăgi, tată. Dacă trupul tău nu este curat, atunci nici gândul tău nu stă cu tine la rugăciune, și se întoarce în trup. Dacă gândul tău din vremea rugăciunii nu te duce pe tine la simțirea rugăciunii, atunci tu nu ești curat și nu ajungi la Domnul pe drumul rugăciunii. Rugăciunea este cărare, tată, este duhul tău către Dumnezeu, este cuvântul tău către Mine. Fără rugăciunea ta nu știe Dumnezeu că tu ești. Dacă cineva vrea ceva de la tine chiar străin fiind de tine, și dacă nu vine să-ți spună, tu de unde ai ști că el vrea ceva? O, Eu te-am înzestrat cu duh și cu minte și cu gândire și cu simțire, și Eu, fiule, nu te cercetez dacă tu nu ceri să te cercetez. Ți-am dat zestre să te folosești de ea întru Mine. Omul se culcă pe urechea că știe Dumnezeu, și zice: „Lasă, că știe El Dumnezeu“, dar cine nu se descoperă pe sine înaintea Mea, pe acela Eu nu-l cunosc, că acela are mărire de sine și Eu nu caut spre el, pentru că Eu sunt smerit și blând. Eu eram venit din cer pe pământ, și tot M-am rugat cerului. Cât am fost pe pământ M-am rugat neîncetat Tatălui Meu. Eram venit din cer și Mă rugam cerului. O, fiule, dacă tu te rogi cerului, atunci tu ești o pară de foc bineplăcută, și toți cei din jur văd aripioarele tale, căci rugăciunea face din tine aripă spre cer, suire și coborâre, fiule.

O, iubitul Meu popor, ca o pasăre care cloncăne cu hrană pentru pui, așa a fost lucrarea Mea în jurul tău, Ierusalime, și am stat ca pasărea cu hrana în cioc ca să ți-o dau, ca să nu mănânci altceva, și ți-am spus așa: sămânța pe care o mănânci să nu fie păcatul, tată, că păcatul este mir străin și ungere urâtă, fiule. Nu numai cu gura mănâncă omul. Omul mănâncă și cu mintea și cu inima. Ce mănâncă cu mintea și cu inima și cu simțurile? Mănâncă ori pe Dumnezeu, ori pe satana; ori sfințenie, ori păcat. Fiule, să cauți cu gândul tău la cele sfinte, căci cele sfinte fac din tine flacără cerească pe pământ și în cerul sfânt, dar cele păcătoase îți iau curajul către cer și te fac nevăzut de cer. Fiule, ce vrei tu să fii? Vrei să fii Adam, sau vrei să fii Hristos? Ai grijă, că Adam a murit, iar Hristos a înviat, tată. Dacă tu ieși după altă mâncare și te prinde vremea rea pe afară, ploaia îți udă aripioarele și furtuna ți le rupe, și rămâi pe afară fără aripi. Fără aripi nimeni nu va putea pluti pe deasupra răului care vine să curețe pământul de răul de pe el.

Dacă duhul rău iese din om prin pocăință și prin credință și dacă apoi iarăși se întoarce, atunci înseamnă că vindecarea nu s-a născut peste om. De ce, tată, așa? Iată, nu mai este rugăciune curată și mereu. Rugăciunea este veghe, asta este rugăciunea. Nu după ce te rogi să te culci. Nu, tată, și să veghezi apoi împreună cu Dumnezeu. Dacă ești păstor, să veghezi peste turmă după ce te rogi, și dacă ești fiu, să veghezi cu păstorul după ce te rogi, căci rugăciunea este veghe, fiule.

Umblă, tată, și Mă caută pe Mine, căci ca să găsești trebuie să cauți. Caută-Mă ca să Mă las în calea ta, să Mă las găsit, poporul Meu, găsit de tine, tată. Crede în Mine și nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune și tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă așa a fost planul lui Dumnezeu. Îți trimit carte de învățat, ca să înveți din ea calea spre Mine, Ierusalime, poporul Meu. La doctor și la judecător se plătește și se pun mijlocitori ca să scoți trupul de la moarte și de la închisoare. Umblă, tată, și pentru suflet, că de la Mine toate le primești în dar, numai să-ți iei crucea și să vii după Mine. Umblă cu Mine și nu fără Mine. Eu nu-ți cer nimic ca să te scap de moarte și de boală și de închisoare. Închisoarea cea de pe pământ, aceea nu este închisoare, aceea este pocăință dacă vrei s-o lucrezi. Închisoarea este păcatul care te închide în el, căci plata păcatului este iadul. Am venit să te întâmpin și să-ți spun să te faci sănătos și de acum să nu mai greșești, Israele, copilul Meu de lângă sfârșit.

O, copii și copile, fiți oglindă de copii ascultători și de cumințenie. O, ce creștere v-am dat și ce școală v-am învățat ca să nu fiți fără de credință! Să nu fiți slabi la învățătură, măi fiilor, ca să vin să vă dau premiu și lucru sfânt să vă dau.

Iată ce lacrimi vărs pentru tine, Israele. Cuvintele Mele sunt lacrimile Mele pentru tine, copile de azi. Am plâns pe la porți, tată, când am mers peste fiecare cetate, și intram și găseam idoli mulți peste tot, și plecam plângând, rugându-vă să vă întoarceți la iubirea Mea și să veniți la școala cerului, ca să vă trec clasa. Iată, scot la lumină vorbirea Mea cu Israel, și lumea va bea și se va îmbăta de iubire după Dumnezeu. Ai grijă, Israele, să nu cumva să rămâi mărturie de nepăsare sau de necredință sau de cârtire sau de fapta lui Iuda, că împietrirea ta va aduce credință peste lume și mântuire peste lume. Am spus demult, când umblam prin cetățile tale, că vom trece un examen ceresc, Israele, și unii n-au mai mers după Mine de atunci. O, dar nu este nicăieri loc pentru Israel cel hrănit din această lucrare. Cei ce au plecat n-au voit nici mustrare, nici certare, nici trezire, nici îndreptare, nici duh smerit. Eu am voit să fii tu iubirea Mea din urmă, Ierusalime, că dacă te-am certat spre îndreptare, am făcut așa că te-am iubit. De ce nu M-ai primit așa? Și dacă ai plecat din casa iubirii, din lucrarea aceasta, tu crezi că te-ai ascuns? Nu se poate furișa nimeni de mărturia acestei cărți, căci cuvintele cărții acesteia vor scula pe morți din gropile lor, dară pe tine, care ești deasupra! Cuvintele acestei profeții au vorbit de învierea celor morți și au spus că se vor scula afară, și morții vor împlini cuvintele cărții acesteia și se vor scula. Amin.

Iată, e plin văzduhul grădinii Mele de glasul Meu, așa cum era grădina Edenului, plină de glasul Meu care vorbea cu Adam. Și va întreba lumea: „Unde este cel scris în Cartea aceasta?“, și vor răspunde îngerii cei păzitori ai acestei profeții și vor zice: „Aceia s-au dus hulind și cârtind“. Eu am spus că Mă duc să fac loc pentru Mine ca să fii și tu cu Mine, și trebuia să fii dacă am zis. Și iată, am gătit acest loc ca să fiu cu tine, și vin spre tine ca să fiu cu tine acolo unde ești tu, că tu nu te-ai pregătit ca să fii cu Mine acolo unde sunt Eu și lucrez pentru tine. Iată, lucrez aici pentru iertarea ta și nu te pot ierta, că tu nu vrei. Te voi ierta când te vei opri din calea ta și vei lua calea Mea și când vei fi curat de păcat; iar până atunci voi lucra. Să-ți fi făcut cărare prin lucrarea Mea ca să fii în curțile Domnului. De ce, oare, nu înțelegi ce este lucrarea Mea cu tine, Israele? Dacă ai venit să crezi în această lucrare, să fi crezut până la sfârșit în ea, căci o iubire părăsită se răzbună pe tine. Tot ce ți-am adus prin ea, până la sfârșit să fi crezut. La sfârșit ți-am adus ce am adus la început, ca să răscumpăr omul de la cădere.

Să vină cetățile lui Israel, să vină să cineze cu Mine prin cuvânt, că și Eu M-am dus în ele după fii. M-am dus și i-am strigat de peste tot, am bătut pe la toate porțile și am intrat ca să spun la toți ce vreme este și ce vreme vine. Am lăsat carte pe pământ pentru fiecare cetate și am scris iubirea sau neiubirea, primirea sau neprimirea, am scris peste tot, și se va desface acest sul.

Iată, am scos apă. Am scos apă multă, ca să ia lumea; să ia, așa cum ia la Bobotează, și să bea duh de sfințenie și de învățătură din cer pe pământ. Și lumea ia și se sfințește, și Domnul împlinește tot cuvântul rostit prin acest izvor. Am scos apă multă din acest râu. O, și câți pești au trecut prin râul acesta! Pești mici și pești mari au trecut și s-au ales și au plecat și au rămas. O, ce rău va fi de acela care a băut din vadul acesta și n-a rămas ca să fie viu și însemnat cu cele ce am adus azi! Azi am adus ceea ce mai era de adus, dar n-am scos și nici n-am adăugat.

Va veni omul necunoștinței de Dumnezeu și îți va spune că nu este adevărată cartea aceasta pe care Eu o scriu în mijlocul tău de patruzeci de ani, că Eu am scos apă din această carte, am scos multă apă bună ca să bea lumea. Apă amară n-am scos încă din ea, că am în ea și apă bună și apă amară. Apă bună este cuvântul Meu de bucurie, iar apă amară este cuvântul Meu de durere în mijlocul tău, poporul Meu. În cuvântul Meu de durere se găsește numele tău în sfat cu Dumnezeu, în carte cu Dumnezeu. În acest cuvânt se vede așteptarea Mea pe urma ta, se vede chemarea Mea, se vede mustrarea Mea, se vede durerea Mea pe urma ta, poporul Meu, și iată, îți spun că mai este o bucurie pe care o aștept de la tine; mai e încă o speranță de bucurie. Îți voi lăsa o mână dată ție. Și cum va fi aceasta? Aceasta este starea ta pe care o ai acum, pe care o vei avea acum. Eu de aceea am venit la cetățile Mele din Israel. Am venit ca să pricepi vremea și să te așezi în cele bune, ca să fii găsit bine. Dacă n-ai fost niciodată bine, măcar să fii găsit bine în vremea aceasta, fiule.

Am scos cuvinte de bucurie și am dat la cel ce n-a răstignit cuvântul Meu, la cel ce n-a cunoscut că Eu vorbesc cu un popor pe pământ. Poporul Meu a răstignit cuvântul Meu, a răstignit pe Duhul Sfânt, și zice că s-a ascuns. Nu s-a ascuns. Este în cartea sa poporul. În sfânta Scriptură este Israel cel de atunci, și în cartea de azi ești tu, cel de acum Israel. Și cel de atunci și cel de acum M-a chinuit și M-a răstignit. Să se fi răstignit pe el copilul acestei profeții, și Eu i-aș fi scris înviere prin cruce. Eu prin cruce am înviat, și tu tot așa trebuia să fii. Tu trebuia să fii un popor curat Israel chiar dacă ai născut fii. Să fi născut copii fără poftă, așa cum au născut părinții de demult, Zaharia și Elisabeta, Ioachim și Ana, Avraam pe Isaac, și mulți copii născuți fără de poftă, și să fi fost curat acest popor.

Dacă omul a voit carne, Eu i-am zis să mănânce carne, și a ieșit că i-am zis Eu. Eu am zis pentru că a zis omul. Dacă tu ai voit prunci, Eu am zis să-ți faci prunci, și iată, iar Îmi pare rău că l-am făcut pe om, că omul cel tânăr al poporului Meu s-a dus la potop apoi, iar cel bătrân al său s-a dus după cel tânăr, și iată ce potop a căzut peste poporul Meu. Lui Israel i-am zis atunci când l-am pornit spre Canaan, i-am zis să omoare pe tot neamul străin din cale și să-și facă loc spre Canaan. Și ce a făcut Israel? Israel și-a luat femeie și bărbat din neamurile din cale și a fost măcelărit de neascultare până la unul. A fost omorât pentru că a luat trup de pe cale, iar el era popor sfințit de Mine. Așa a făcut și azi Israel, și n-am avut cu cine să intru în Canaan. Dar Eu am spus ție, Israele, că fac Canaan, și fac Ierusalim văzut, și fac grădină sfântă, ca să intri în ea cu Mine. Iată, Eu n-am mințit, și îți aduc aminte că de aceea ți-am cerut să fii sfânt. Cum adică sfânt să fii? Nu te scutura la acest cuvânt, nu te mânia, nu te fă judecător de cuvânt dumnezeiesc. Să Mă scutur Eu, că Eu ți-am spus să fii sfânt, și tu n-ai vrut așa, și acum te bați în piept că ești cu Mine sau că ai fost cu Mine, și îl dușmănești pe cel mai mic care a venit la Mine ascultând, care n-are păcatul neascultării de cuvântul Meu, că M-am rugat de tine patruzeci de ani să fii sfânt și nu pământ, și să-ți spun Ierusalim. Ierusalim înseamnă popor al Duhului Sfânt în sărbătoare de Rusalii. Dacă ai fi vrut tu așa, Israele, îți dădeam toate bunătățile ca să le ai și să te odihnești în ele cu trupul sfânt. Ce nu ți-aș fi dat Eu ție dacă ai fi iubit să ai trup sfânt și să-Mi fii Mie templu?! O, nu te supăra, nu te mai mânia pe cei mici care s-au născut în urma ta și care au ascultat ca să stea cu trupul sfânt. În zadar te mânii, și ai păcat îndoit dacă faci ce au făcut copiii lui Iacov fratelui lor cel mai mic. Ție nu-ți place așa, dar iată, ce a fost iarăși este. Cel mai mic care a venit în urmă din Egipt, a luat cuvântul Meu și l-a pus la inimă și s-a sfințit și n-a cârtit, și voi ridica un neam mare din cel mic, din lucrarea credinței și a ascultării celui mic. Decât să te răzvrătești, mai bine este să fii cuminte și mulțumit, că n-ai de ce să te îngâmfi, n-ai de ce, că voi scoate într-o zi și apa cea amară, și ai să vezi că n-ai de ce să te răzvrătești, că Eu mult am suspinat ca să fi fost tu după voia Mea. Am scos apă dulce și am dat la mulțimi și am spus mulțimilor că Eu am un popor, și de aceea vin la tine, poporul Meu, și mereu te rog să fii tare cu Mine și să fii ca Mine, căci precum căsătoria va merge pe pământ până la sfârșitul de acum, tot așa cuvântul Meu cel dulce și cel amar va merge până la sfârșit, până la pragul celor ce sunt nesfârșite.

Eu aș fi vrut ca tu să fii stea cerească, dar tu M-ai judecat când ți-am spus să nu mergi cu școli de pe pământ, că nu pământul are nevoie de tine. Pământul n-are nevoie de nimeni, decât de cei din cer, fiule, și de aceea aș fi voit Eu să fii tu stea cerească și să nu cauți să ai strălucire pământească. Tu nu trebuia să mănânci din mâna nimănui învățătură, și trebuia să iubești școala cea cerească, cea care începe cu sfințenia și care se termină cu plata ei și cu cerul coborât pe pământ.

Ce bine era să nu mai fi avut iudă în poporul Meu! Dar Eu sunt Dumnezeu și știu bine cum este fapta lui Iuda. Fapta lui Iuda este neascultare de cele rânduite de Dumnezeu. Fapta lui Iuda este să stai la mijloc ca să iei și să dai. Fapta lui Iuda este ca să cumperi de pe piață și să răspândești în poporul lui Dumnezeu, și ca să iei din poporul lui Dumnezeu și să duci afară la fur. Un creștin care nu este iudă, acela este plin de seninul Duhului Sfânt, plin de pace și de iubire și de ascultare și de umilință în mijlocul poporului Domnului. Iuda se cunoaște după față, și tu nu vrei, fiule, să nu fii iudă, pentru că nu crezi cum este fapta lui Iuda și purtarea lui Iuda. Cel ce are buzunarul lui, acela este Iuda. Cel ce are de la Mine și de la tine și ia cu umilință, acela este frate în turmă.

O, copii și copile, am spus așa la început: «Să iubești pe Dumnezeul tău din toată inima și cugetul tău»; din toată inima am spus. Cine se iubește pe sine, acela face voia sa și pofta sa și nu se cheamă că acela iubește pe Dumnezeu. Cine se iubește pe sine, acela lucrează păcat în trup. Să știi, măi Israele, că azi îți spun ceva, măi tată. Îți spun că nu știi să fii credincios, și te faci că nu știi ce este păcatul. Păcatul pleacă în trup de la inimă, nu de la trup. Nu trupul este de vină, și nici firea trupului, ci inima naște păcatul, căci mintea ta este în inima ta, și îți cobori mintea la inimă, și atunci ai făcut păcatul în trup, și după aceea urmează fapta lui în trupul tău.

Vezi tu, Israele, de ce am spus Eu să iubești din toată inima pe Dumnezeu? Inima când e ocupată toată cu Dumnezeu, atunci nu mai rămâne loc și pentru păcat în ea. Cugetul și inima nasc păcatul, și păcatul apoi se așează în trup. Am venit, tată, să te smeresc, ca să vezi tu cum nu-L iubești pe Dumnezeu. De aceea nu scapi tu de păcat, pentru că nu-L iubești pe Dumnezeu din toată inima. De aceea ești tu așa de necăjit pe pământ. Fără Dumnezeu e greu pe pământ, fiule. Cu Dumnezeu ești atunci când Îl iubești cu tot cugetul și cu toată inima, nu când te temi de El, ci când Îl iubești cu totul. Nu ai priceput tu, fiule, că nu poți să fii și tu și Dumnezeu, iubit de inima ta. Tu când te iubești pe tine, de aceea te iubești, ca să-ți faci voia. Tu când Îl iubești pe Domnul, de aceea Îl iubești, ca să-I faci voia. Vezi tu, tată, de ce nu scapi de păcat? Iată ce te învăț Eu azi. Te învăț să-L iubești cu tot cugetul și cu toată inima pe Dumnezeu, ca să scapi, tată, de păcat, ca să scapi de greu, fiule, și ca să nu mai fii dat păcatului, căci din nou îți spun: nu fapta păcatului este păcatul, nu de acolo începe păcatul. Păcatul începe de la cuget și de la inimă, fiule. Tu nu ești forțat să-L iubești pe Dumnezeu. Tu alegi ce vrei, dar îți spun să nu mai spui că-L iubești pe Dumnezeu dacă mai trăiești tu în tine. Cine iubește pe Domnul, acela iese din sine, acela se leapădă de sine și are în el împărăția lui Dumnezeu. Cine dă cer tuturor celor din jur, acela are pe Dumnezeu cu împărăția Sa în el. Să nu Mă faci mincinos, tată. Eu adevăr grăiesc despre cel ce împarte cer: acela împarte ce are în el, și de aceea împarte. Cine are în el altceva, împarte altceva, și Îmi face dezbinare în trup și tulburare în trupul cel închegat al poporului Meu. Cine nu poate lăsa pentru Dumnezeu totul ca să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, acela nu s-a lepădat de sine, acela este întru sine, și iată, n-a plecat ca să-Mi urmeze Mie.

Dacă nu te-aș iubi, poporul Meu, n-aș fi așa milog pe urma ta. Te iubesc pentru că ai pecetea Mea pe tine, pecetea acestei lucrări, fiule. O ai din părinți sau de mai încoace, și o ai pe tine din ziua când am vorbit cu tine.

Iată, va veni la tine omul și îți va spune că nu este din Dumnezeu această carte pe care Eu am scos-o acum și pe care o voi da ca merinde vie la sărbătoarea Mea de patruzeci de ani cu tine, poporul Meu. Îți va spune omul că scrie în Scriptură să nu mai adauge și nici să mai scoată nimeni din cartea aceea. Eu, Domnul, vin și îți spun ce este cuvântul acela. Cuvântul acela este pentru cartea lui Ioan, pentru cartea Apocalipsei, nu pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu se va sfârși în veac. Acolo este vorba de profeția lui Ioan, de profeția sfârșitului lumii și de venirea Mea, nu este vorba de sfintele Scripturi, care nu se vor sfârși, și vor fi cu Domnul în veac. Este vorba de cuvântul Apocalipsei și de numărul scris în ea, și să vezi ce-ți mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, și citește cu Mine în ea și vezi că s-a împlinit scoaterea și adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea și au adăugat în ea; au schimbat cuvântul și numărul profețit, și vor păți aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele șterse de el în profeția cu nașterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi așa ceva? A făcut așa, ca să te omoare pe tine și ca să-și facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, și ca să nu te mai pregătești și ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, și de aceea biserica este a veacului acesta și nu este a cerului. Dar tu ești biserica Mea cerească, Ierusalime, și fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea și numărul cel profețit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie și încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaște capătul, a schimbat și a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr și au scos venirea Mea, și dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul și drumul, dacă ei stau în nepăsare, așa stă și turma lor. Dar Eu vin la tine și nu tac și îți spun să fii gata, că sunt lângă arătare, și voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curățirea cărării Mele și va culege din calea Mea trupurile și va așeza serbare cerească înaintea Mea.

O, fiule, omul din lume știe mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit și nu e prost, și încearcă să-și lungească statul și veacul lui. Dar Eu vin și îți spun să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, și din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, și să nu zici că Domnul nu mai vine, și tu să fii pregătit bine, că dacă ești gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ții să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni. Nu vreau să tragi acolo unde nu-Mi place Mie, că Eu acolo nu Mă duc; nu Mă duc în lume. În lume este Ilie cu curățirea pământului, că multă râvnă are el de Dumnezeu, și de aceea el este cu trupul. Ilie n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, Eu am împlinit, și iată ce mare este acest sfânt. Enoh n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, nu a murit. Așa și tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieții, căci fructul vieții este curat, curat, tată, și tu nu ești curat, și nu pot sta la masă cu tine ca în cer, și stau ca pe pământ. Mi se frânge inima că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine darul pe care l-am coborât Eu în grădina Mea. În această grădiniță am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinți ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări și au ungerea lor peste fiii grădiniței Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, și nimeni nu poate umbla la această lucrare așezată de cer.

Mereu ți-am spus: «Israele, am multe să-ți spun, și tu nu le poți purta», și de aceea nu te am în curțile Mele, în tainele Mele, căci tainele Mele sunt purtate de trupuri curate, și de aceea ți-am spus să Mă iubești cu toată inima ta, ca să semeni cu grădina Mea, și să rup din ea și să te sfințesc cu cele din grădina Mea, așa cum am făcut cu Verginica la început. E mare taină această grădiniță, e mare ungere peste fiii grădinii Mele, și tu, poporul Meu, nu poți duce această taină, și de aceea îți spun: pregătește-te bine, poporul Meu. Tu zici că știi, dar nu știi. Ce știi tu e ce știi tu, nu e ce știu Eu. Această grădină Mă poartă pe Mine, și în zadar zici că știi, și Eu îți spun că nu știi, și îți spun că ești ispititor. Și dacă faci așa, Eu nu te scriu cu cei curați la inimă. Cine a umblat așa, acela a rămas cu pipăitul, și Eu nu mai cred în acela.

Eu îți spun, Israele, să te pregătești bine cu trupul și cu sufletul și să mergi la scaunul de pocăință, și să mergi fără păcate, că mult Mă înțeapă duhul rău în coasta Mea durută și sângerândă când te aude pe tine că încă ai mai avea păcate. Aș vrea să nu mai ai păcate, tată, și am dat de la Mine un om ca să te hrănească cu Trupul și Sângele Meu, ca să nu mai fii tu amestecat cu cei care Mă răstignesc, că preoții bisericii lumii, toți Mă răstignesc, Mă răstignesc greu, că au mâinile pline de păcate, și au trupurile pline de plăceri și de carne, că ei nu mănâncă semințe și mustul din semințe ca tine. Ei mănâncă untdelemn mort, nu untdelemn viu; mănâncă ungere moartă, și la Mine toate au viață, fiule. Sămânța are viață în ea, iar mirul ei unge viața și sufletul și inima, dar mirul acesta când e pus pe foc ca să facă cu el ce face cu alcoolul, acel mir ucide și sufletul și trupul, și nimeni nu mai știe că de mult s-a atins antichrist de untdelemn și de vin. Ți-am adus un slujitor care stă curat cu trupul și i-am zis să stea cu tine și să te hrănească pe tine întru curățenie și întru cumințenie, ca să te smulg pe tine din brațele străinilor tăi, care nu sunt din această lucrare. Omul care Îl ia pe Iisus Hristos trebuie apoi să nu mai facă păcate, ca nu cumva să-L bage pe Domnul în mădular stricat și mort mereu. Ai văzut, tată, sămânța se dă o dată jertfă, și după aceea își face un trup nou și ți se dă ție spre hrană. Așa și trupul omului păcătos, să-și lase păcatele și să-L ia pe Domnul, și după aceea să nu mai facă păcat în trupul său și cu mădularul său, că acela se face mădular al lui Iisus Hristos.

Am fost cu mare îngăduință două mii de ani, și de atunci numai în mormânt am stat și numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoți cu viață curată în trup și în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, și am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, așa cum au fost și mulți dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, și ai avut preot străin de poporul tău și de viața ta, și n-ai avut ce-ți trebuie. Am luat un martor din biserică și i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, și cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, și l-am păstrat în lucrarea Mea și l-am purtat prin cuvânt și l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme și lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Și am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, și am ridicat piatra legământului cel curat, și am pus la temelia ei chipul Meu și legea Mea cea sfântă, și am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Și la această așezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, și a fost cu trupul curat, și l-am adăugat atunci poporului Meu și l-am făcut martorul Meu, și iată, el mărturisește de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând și cu pașii legați, căci l-au dușmănit arhiereii cei trupești și i-au oprit pasul și glasul, dar Eu am lucrat prin el și cu el ce am avut astăzi de lucrat și ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, și iată, țipă duhul cel potrivnic, țipă de durere și nu știe cum să-și mai facă loc, dar în zadar își face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, și ea mărturisește, și acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios și să-i cadă lanțurile celui închis de arhiereii de azi. Eu, tată, numai înainte voi da de-acum, și am bătut la poarta ta ca să te pregătești de împlinirile cele profețite vreme de patruzeci de ani.

Israele care ești bolnav de mărirea din tine, nu te mai supăra, tată, pe lucrătorii cei puși peste tine. Nu mai umbla cu descusutul și cu pipăitul și cu împărțitul. Vino-ți, fiule, în fire și adună-te, că tare ești tu risipit cu inima și cu credința, măi fiule, și iată, faci mereu lacrimi Duhului Sfânt. Nu mai sta ca un străin în poporul Meu, că poporul Meu trebuie să fie un duh și un cuvânt tot poporul Meu. Și dacă nu este așa, nu este din pricina Mea sau din vina sa, ci din vina ta, cel ce nu stai curat și deschis la masa cuvântului Meu, și Îmi pare rău că trec în carte mărturii cu durere, că mai am pe câte unul în poporul Meu, care-Mi face durere, că tu, fiule, nu vezi îngerașii care trec prin fața ta și te cercetează și te scriu la numărul de azi al cuvântului Meu, la fiecare masă te scriu îngerașii cum vii și cum stai și ce faci și ce ai în tine, și cartea va mărturisi, că Eu i-am rupt pecețile, și ea va cuvânta. O, cât a plâns cartea vremii de azi, cât a plâns închisă! Dar a venit vremea să o deschid și să vorbească pentru sau împotriva ta. Tu n-ai crezut vreme de patruzeci de ani, și iată, Eu astăzi împlinesc, și nu te poți ascunde nicăieri, fiule. Așa este și în Scriptură vorbirea Mea cu Israel și istoria Mea de până atunci. Tot așa de dureroasă este și cartea aceea, și iată, scriu încă în ea, scriu și vorbirea Mea cu tine, și după ce scriu, lucrez. Acum e încă rost de înviere, dar nu înviere amestecată cu păcat, că aceea nu se scrie înviere.

Israele tată, lasă-te spre înțelepciune, măi fiule, că de aceea te-am rugat să nu mai ucizi ca să mănânci, și să mănânci fără să mai ucizi. Să mănânci semințe și rod de semințe, și să ai înțelepciunea ca să pricepi cele cerești, și să stea peste tine cele cerești. Să nu se supere cel ce s-a făcut de atâtea ori vinovat față de cuvântul Meu din vremea celor patruzeci de ani, că dacă te-ai făcut vinovat față de lucrarea Mea, nu pot, tată, să te pun lucrător acum. Și de ce nu pot? Pentru că este scris în carte mărturie rea despre tine. Și cine a scris în carte, tată? Iată, tu ești cel ce ai scris, nu Eu. Eu doar ți-am arătat ce ai făcut nepotrivit lucrării lui Dumnezeu care te purta prin ceața vremii.

Să te pocăiești, Ierusalime, că mare îți este numele între neamuri, și nici unul din poporul Meu nu poate fugi din carte. E prins în carte tot fiul care a crezut măcar o dată în lucrarea cuvântului Meu. De aceea îți spun Eu că Mi-e dor de tine, poporul Meu, și că te aștept de patruzeci de ani, tată. Ți-am spus, de patruzeci de ani îți spun mereu că cel ce bea o picătură de țuică se topește din fața Mea și este luat prin învinuire, prin călcare de cuvânt profețit. Și să vezi ce-ți mai spun Eu azi, Israele, că am fii în tine care s-au dus la fund la capătul drumului, și bea țuică cel ce a vorbit cu Dumnezeu. O, fiule, gâtul și inima nu te-au usturat, dar ochiul te va ustura mult de tot, că Eu voi da cuvântul pe față, și vei fi strivit de cuvântul cărții și vei fi vădit că ai călcat peste cuvântul lui Dumnezeu.

Eu vin să fac întâlnire cu tine, Israele, ca să vin să-ți spun să fii tu un popor fără de păcate. Eu rostesc acum peste tine din nou: iartă-ți-se ție păcatele, Israele, dar nu te mai ține de ele, că nu ești bun de nimic dacă faci așa. Să nu uiți, Israele, ce te-am învățat Eu astăzi, căci te-am întâmpinat cu o învățătură adâncă și ți-am spus că păcatul se face cu inima și cu cugetul, și numai după aceea se coboară în trup și își face loc în trup. Tu să nu dai vina pe trup, să nu te îndreptățești, că am în poporul acesta trupuri care au păcatul în carne și nu știu sau nu vor să știe că acesta este păcatul. Trupul dacă nu ar avea inimă vie și minte vie nu ar mai face nimic.

Israele, să-ți faci inima locaș iubirii de Dumnezeu, și dacă ai să faci așa, te vei cunoaște pe față, fiule. Omul până nu se învoiește cu gustul păcatului nu vine fapta păcatului. Scoate, fiule, rădăcina, ca să nu mai dea din ea.

Sunt cu duh de bucurie în sfat cu Israel. Îți mulțumesc, poporul Meu, că ai venit în întâmpinarea Mea, și aș voi să fii și tu mulțumit în duhul tău. Aș vrea, tată, să te vindec de toate neputințele tale, dar Îmi trebuie loc și scaun în tine. În tine, fiule din Israel, să nu găsesc mormânt pentru Mine, și să găsesc scaun de domnie pentru împărăția Mea în tine. Vine, și se vede bine, vine plânsul pe pământ, și ție îți trebuie aripioare, și iată, iar îți spun: dacă nu poți, dacă nu vrei să fii curat cu inima și cu trupul, nu e bine să-Mi încurci statul Meu în poporul Meu. Eu M-am săturat de trădători, tată. Eu M-am săturat de așteptat. Sunt lângă arătare, dar rău îi va fi celui ce a fost în cartea aceasta, în ogorul acesta, și s-a dus apoi să nu facă ce i-a spus Dumnezeu să facă. Vine usturimea peste cei ce au călcat în picioare această învățătură.

Încercați voi, cei vii, și spuneți vestea pocăinței la cei ce au căzut din leagănul acesta, din bărcuța aceasta de lucrare cerească. Nu le zic să vină la masa cuvântului Meu, dar le zic să caute cu viață sfântă, așa cum cer Eu celui ce va scăpa. Și fiți atenți la otrava de pe piață, la învățătura de pe piață, să nu luați nici cu gura, nici cu ochii, nici cu urechea să nu luați. Vai vouă, tată, dacă nu veți asculta de acum ca să nu mai căutați să știți ce pățește lumea! Dacă nu veți sta în această ascultare, vai vouă! Nu vă jucați cu acest cuvânt, fiilor. Nu mai ascultați la lume. Închideți ferestrele spre lume, închideți ușile și porțile, închideți ochii și urechile și nu vă mai uitați peste lume. Este păcat de moarte ceea ce vă spun. Pe cât puteți, pe cât vă stă în putință împliniți aceste cuvinte. Citiți de la Domnul, ascultați de la Domnul, uniți-vă cu cerul, că iată, n-ați ascultat la vreme ca să ieșiți din lume. Cel ce nu vrea, Eu, Domnul, îl rog să se dea deoparte din turma Mea, că Eu trebuie să am o turmă fără de vină. De mult timp îți spun: dacă nu crezi, dacă nu vrei cum vreau Eu, dacă stai cum vrei tu, să nu stai în poporul Meu, că-Mi atingi poporul de neascultare. Am fii doborâți de la fața Mea pentru că n-au ascultat și au făcut altceva, și fac și acum tot așa. Acum duhul cel înșelător se fălește cu ei, și o să le dea cu piciorul duhul cel rău, îmbrăcat în haine de creștin, și acești creștini neascultători vor rămâne goi și învinuiți de neascultare. Nu Mă tem de duhul omului, dar Îmi pare rău de creștinii Mei care s-au lăsat murdăriți și doborâți de cei ce au plecat din Mine.

Ca să stai în această lucrare nu este așa cum zice oricine; este așa cum zic Eu, Domnul. Eu, tată, am tras mereu de inima ta ca să te iau în Duhul Meu, iar tu te-ai ascuns de toată așezarea Mea, dar de Mine n-ai putut să te ascunzi, și Mă uit la tine cum stai răzleț și amețit de cei fără de statură, și Mă uit la alții care au plecat din lucrarea Mea de frica omului cel clătinat, și Mă uit unde s-au dus; Mă uit și le arăt și fiilor Mei ce văd Eu, ca să știe și ei cele ascunse de cei cu inima ascunsă. Eu am căutat mereu cu vindecare, dar cine a fost prea vinovat împotriva acestei raze de lucrare cerească, acela a luat plata inimii sale, că inima aceluia n-a mai căutat spre întoarcere și s-a dus din turma aceasta, și aceștia nu sunt nicăieri. Ei sunt în cartea aceasta, și din altă parte Eu nu-i știu. Aceștia pe nicăieri nu Mă vor mai găsi, decât în staulul Meu de lucrare cerească în vremea aceasta. Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, și nu Mă mai duc, și stau cu tine, fiule, poporul Meu. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, și cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, și în lume nu Mă mai duc, și stau cu tine și suflu peste tine și te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine și să-ți fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, și nu-ți poate fura ție nimeni această lumină.

E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, mireasa Mea; e dragostea dintre Mire și mireasă. Un mire și o mireasă sunt curați câtă vreme sunt miri. Așa iubire să fie între Mine și tine, Ierusalime, mireasa Mea de azi, și să nu dorești căsătorie, tată, adică pofte, adică idoli, adică voie după voia ta. Rămâi mireasă, Ierusalime, că mireasa este curată și nu este întinată. Vine lumea, tată, și Mă întreabă de tine; vine în curând, și va fi să-ți arăți veșmântul și statura și lucrarea ta. Vine omul cel înșelat de cele ale veacului acesta; vine ca să se uite la tine și ca să facă ce faci tu, și ca să facă ce fac Eu; vine să învețe lecția vieții fără de moarte. E dragostea Mea cu tine, e cartea Mea cu tine, cartea drumului Meu cu tine, și tu va fi să spui ce a spus Pavel apostolul după ce s-a trezit din sine, după ce M-a prigonit pe Mine și pe fiii bisericii Mele.

Vor veni preoții și arhiereii să le dai și lor ce ai tu și să stea sub slava ta, dar fii mireasă curată, poporul Meu din urmă. Te-am îmbrăcat frumos, tată. Vezi să nu te pătezi, vezi să nu te agăți, vezi să nu-ți pierzi veșmântul. Furtuna e mare și vremea e cețoasă. Vezi să nu te ia vântul, fiule. Vântul, tată, ascultă de Mine dacă tu vei fi cu Mine. Dacă vei fi cu tine, vântului nu-i este teamă de trup.

Eu te cuprind în dragostea Mea, în mantia Mea, și n-ai să mai auzi pe nicăieri cântarea aceasta de dragoste. E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, și vreau să ai față după chipul și asemănarea Mea.

Pace vouă, copii și copile din poporul Meu! Ce bine e să fie copil poporul Meu, să fie copil, așa cum Eu am profețit. Dar cine nu este copil, se vede că nu este copil. Iubiți duhul de copil în voi. Copiii nu știu ce este teama. Fiți copii ai Tatălui și ai Fiului și ai Sfântului Duh, și veți pluti pe deasupra.

Vine primăvara Mea și a ta, Ierusalime. Vine, tată, pajiștea cea nestricăcioasă, că mult așteaptă firea descoperirea fiilor lui Dumnezeu, care o vor salva pe ea din stricăciune. Eu rostesc vindecare peste tine, poporul Meu Israel. Vindecă-te de tot ce te doare și aleargă sănătos spre cele ce nu se vor mai sfârși. Cele nesfârșite vin odată cu Mine și sunt făcute pentru tine, poporul Meu cel moștenitor. Vino, tată, să moștenim cele ce nu se văd, și ochii tăi să se desfacă. Amin.

Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Ascultă această poruncă, fiule, poporul Meu. Eu sunt cuvânt peste tine, și lumea nu știe cum sunt Eu cu tine. Am spus la lume despre taina Mea cu tine, și lumea va vedea pe poporul Meu. Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Pace ție! Pace prin cuvânt, și cuvântul să fie cu viață peste tine! Eu am sărbătoarea Mea deasupra ta, am cerul cu Mine deasupra ta. Amin, amin, amin.

15-02-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:02 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu pentru România

M-am coborât deasupra ieslei Mele, M-am coborât cu scaun de îngeri. Pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Aceasta este pecetea și semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor și lucrez peste Israel, care împlinește patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.

Pace vouă, străjeri ai ieslei în care coboară cuvântul Meu! Iată ce fac: Mă zidesc în cuvânt înaintea ta, poporul Meu. Mă zidesc în grădina Mea și Mă fac cuvânt. Mă întocmesc și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, și cuvântul rămâne pe masa ta, pe inima ta și în cartea Mea din Israel, în istoria Mea de cuvânt în vremea aceasta. Cuvântul Meu rămâne cu tine, Israele, și să-l împlinești, tată, că n-are cine să împlinească pe pământ cuvântul Meu. Cuvântul Meu a fost zidit prin prooroci, că ei au scris cuvântul Meu, iar Eu l-am împlinit. Măi fiilor, cuvântul Meu a fost prin Verginica și tu l-ai ascultat, poporul Meu, atâta vreme l-ai ascultat, căci M-am zidit înaintea ta prin cuvânt.

Ierusalime, popor al lui Israel, am fost cu tine patruzeci de ani și am trimis glas de trâmbiță peste tine ca să te aduni acum la sărbătoarea cea mare, căci Eu, Domnul, desfac pecețile cărții, și voi sărbători această carte care se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cartea aceasta nu mai ai când s-o înveți, și de aceea vin înaintea ta. Iau pe fiii grădinii Mele și Mă cobor cu ei în calea ta, la poala muntelui, căci tu ești muntele Meu și ai vârf și ai poale. Nu mai ai, tată, când să înveți să faci cele din carte. Vremea învățatului a fost până acum. Acum e sărbătoare de trecere. Cartea aceasta trebuie acum s-o împlinești mereu, mereu, și de aceea am coborât Eu acum. Am coborât să-ți spun cuvânt. Și ce cuvânt? Cuvânt de împlinit. Fii atent, că Moise a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine și să se sfințească apoi, și să rămână întru Mine. Ilie a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine și să-l iau la cer cu trăsură și cu cai cerești. Verginica, fiule, a postit patruzeci de zile, și apoi am coborât în ea și am făcut din ea izvorul râului vieții, și din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieții, și am izvorât din Verginica în calea ta, că am făcut din ea stâncă, și temelie pe stâncă, și am venit și Mi-am atins toiagul Meu de ea, și a țâșnit din ea izvorul râului vieții, și tu, Israele, ai băut din râul vieții. Dacă până acum nu ai știut ce ai băut tu prin această stâncă, iată, azi îți spun din ce ai băut tu. Ai băut din râul vieții, râul despre care scrie în Scripturi. Și cum așa? M-am coborât și am biruit lumea din tine, și am biruit necredința din tine, și ți-am făcut cu mâna și ți-am arătat izvorul Meu și ți-am dat să bei din el și să înviezi, și să-ți dau, tată, drum de rai sub picioare. Am stat cu potecuța cea spre rai în calea ta și mereu ți-am arătat-o, și mereu te-am îmbiat spre rai. Râul curgea spre tine, că am făcut din Verginica albie de râu. O, ce n-am făcut Eu din ea ca să stau înaintea ta! În vremea lui Moise stăteam acoperit și lucram. Eram acoperit de nor sau de negură, sau de văzduh eram acoperit, iar Moise asculta glasul Meu și spunea poporului cuvântul Meu, și am lucrat atunci după cum era omul, tată. În vremea lui Ilie tot așa am lucrat, și am fost ascuns în vânt și am vorbit cu Ilie. Cu proorocii tot așa am lucrat. Cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov am lucrat la fel. Iată, Israele, câți fii ai credinței! Și astăzi ai fost tu scris și ales ca să ai glasul Meu și cuvântul Meu peste tine, și acum îți pun carte pe brațe, că dacă o bucățeleam până acum, tu n-ai mai fi fost popor al Meu, că te-ar fi rupt în bucăți vremea și fiii vremii, dar am poruncit să se desfacă pecețile cărții, căci vrednic sunt să iau și să deschid aceste peceți. Am spus cu puțin timp înainte: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărții!». Și iată de ce am venit. Am venit să-ți spun să înviezi bine, bine, Israele, mai înainte de deschiderea cărții, și să fii în mare sfințenie de-acum, și să fii cuminte de-acum, cuminte cum n-ai fost niciodată, căci se deschide cartea Mea din vremea ta. Fii atent, poporul Meu, că nu e de joacă, și e de înviat de-acum. Înviază, înviază, Ierusalime, că slava Domnului vine și te acoperă pe tine! Înviază și te bucură întru înviere, iar moarte în tine să nu mai fie de-acum, căci cine mai face moarte de-acum în tine, acela va fi mai de plâns decât orice păcătos.

Sun din trâmbiță peste tine să te pregătești cu post de patruzeci de zile, și vom întâmpina sărbătoarea deschiderii cărții, a desfacerii peceților cărții, iar tu ești scris în cartea aceasta și te numești Israel, popor al Domnului. Să vină străjerii, să vină sutașii tăi înaintea ta și să-ți aducă cuvântul Meu ca să-l împlinești, și să rămâi apoi pe veci în sfințenie cerească pe pământ și în trupul duhului tău, căci trupul tău fi-va să se vadă templu al Meu în vremea care mai este, și va umbla după tine omul care va căuta pocăință și scăpare.

Fiule, poporul Meu, să postești, tată, patruzeci de zile; să nu te mai dai la mâncări timp de patruzeci de zile. Îți voi da putere mare, fiule, poporul Meu. Îți voi da saț ceresc, Israele, iubitul Meu fiu. Mănâncă, tată, pâine după ce trece ziua. Mănâncă, fiule, grâu, așa cum a mâncat Rut, fiica Moabului, care a găsit milă în Israel culegând spice de grâu de pe urma secerătorilor. Rut era rudenie cu neamul lui Avraam, și am adăugat-o lui Israel și am scris-o în numărul strămoșilor Mei cei de după trup. Iată ce face postul, căci pe această fiică a condus-o spre Dumnezeul lui Israel. Omul care mănâncă grâu, acela se îndumnezeiește în duh și în trup, căci taina bobului de grâu este ca de aici și până la cer de mare, fiule, poporul Meu; este o putere mare în om. Eu i-am deprins pe apostolii Mei întru această taină, și vreau să te deprind și pe tine, Israele de azi, popor de apostoli de la sfârșit. Vreau și tu să mănânci grâu, și îți voi da multă, multă sănătate dacă Mă vei asculta să iubești hrana aceasta; și îți voi da duh de sfințenie, căci bobul cel viu de grâu va lucra în tine și Mă va crește pe Mine întru tine, și tu Mă vei iubi cu mare har și cu mare iubire. Vin să te pregătesc bine și să te învăț să mănânci sămânța de grâu și sămânța de untdelemn, lapte și miere din cele crescute de Mine pentru cel sfânt de pe pământ. Vin și Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta și îți dau învățătură de înțelepciune a vieții fără de sfârșit, căci va fi să treci cu Mine o punte, ca să nu rămâi să guști și tu din sfârșitul lumii. Iată, lumea va rămâne pe pământ și îi va sluji lui antichrist, dar cu tine voi fi Eu, și îți voi sfinți trupul și mintea și îți voi binecuvânta pâinea și apa și sămânța de grâu și de untdelemn, și îți voi binecuvânta roadele cele curate, bucate curate din pământ binecuvântat de Mine. Postul este de folos numai celor ce iubesc postul. În vremea postului cel curat diavolii nu mai au curajul asupra ta, iar îngerii se desfată cu cei ce postesc. În vremea postului trebuie să se stingă mândriile, pretențiile și vicleșugul cel ascuns din om, dar omul lumii de azi nu știe rostul și puterea postului. Postul însănătoșește pe om și îl hrănește sufletește. Tot trupul omului trece spre însănătoșire prin post. Omul, tată, nu crede că toată boala trupului și a sufletului vine de la mâncare și de la pântecele cel cu mâncare. Nu mai crede omul așa ceva. Zice omul că nu are vitamine dacă nu mănâncă, așa zice omul științei. O, are dreptate omul științei, dar nu știe cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea și numai apoi o mănâncă, și dacă așa face cu toată viața din mâncare, de unde, tată, să aibă mâncarea viață și putere? Mâncarea este muncă trupească, iar postul este muncă duhovnicească, măi fiilor. Proorocii aveau postul peste viața lor, și de aceea vorbea Duhul Sfânt peste ei. Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine? Tu, poporul Meu, ai avut rânduială de post și de mâncare și de trăire și de sfințire, tată. Ferice ție dacă M-ai ascultat! Iată, dacă nu M-ai ascultat întru toate, ascultă-Mă, poporul Meu, ascultă-Mă întru toate, până la punte, tată, și vei vedea apoi pentru ce M-ai ascultat.

Îi voi spune la lume că este Dumnezeu. Să vezi tu ce o să-i spun Eu la lume că este Dumnezeu și cum este Dumnezeu. Așează-te, Israele, mireasa Mea, că va vedea lumea că tu ai Mire și că L-ai iubit pe Mirele tău. Mirele lumii este păcatul, tată, dar Mirele creștinului este Domnul Iisus Hristos. Poporul Meu, tu ești mireasa Mea, fiule. Să fii mireasă neîntinată, fiule, poporul Meu, căci vai celui ce va fi dat în stânga atunci când vom pune piciorul pe punte, când vom trece portița fericirii! Curăță-te bine, Israele, și curăță-ți simțurile tale, și cu ele să Mă simți pe Mine, că sunt aproape de tine, și cu ele să Mă iubești pe Mine, ca să nu rămâi fără de Mine, fiule, mireasa Mea. Eu sunt fără de păcat, și tot așa vreau să am și mireasa, căci te-am scos din lume ca să te fac vrednic de Mine, poporule, mireasa Mea. Te-am luat din poporul român și vreau să fac din poporul român nuntași la nunta Mea cu tine, Israele, mireasă iubită de Dumnezeu.

O, românule, românule creștin, adu-ți aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât și l-ai luat pe limbă și ți s-a părut dulce și ai mâncat și te-ai înveșmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin și ți-a șoptit la ureche acest cuvânt: civilizație. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este păgânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu față ascunsă. Și acum cine te mai scapă pe tine de această dulceață? O, iată ce ai pățit, românule, că la această dulceață trag muștele și mănâncă din tine și te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă străină de Mine: civilizație. Românule tată, tu trebuia să slujești lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, că ai ungere de la începutul tău, creștinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Tu nu trebuia să-i slujești trupului tău, căci cu trupul faci păcat dacă slujești așa. Tu trebuia să slujești Duhului lui Dumnezeu cu cugetul tău, căci cu duhul tău faci cer și sfințenie și viață adevărată. O, poporule român, te-ai civilizat, și de Dumnezeu te-ai depărtat. Eu te-am născut din Duhul Sfânt la nașterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, și tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, țară română, țară creștină! O, tu știi ce înseamnă român? Nu știi ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înțeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat și tu în cutie, tată, și nu mai ai ogradă și iarbă și pomi și pădure și poiană și căsuțe cu miere și sapă și grapă, și nu mai ești român. Ești neamț, că te-ai lăsat după praznicele nemțești. Ești francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franțuză. Ești englez, că ți-ai stâlcit limba ta cea dulce. Ești turc, și ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Ești american, că ți-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, și ți-ai uitat strămoșii pe care-i ai dedesubtul tău. Ești american, de parcă nu mai ai strămoși și frumusețe străbună. Ți-ai uitat bunicii, poporule român. O, românule tată, de ce nu mai vorbești românește, măi fiule al Meu și al bunicilor tăi? Nu mai vorbești frumos, și Eu, iată, vorbesc românește, că frumoasă este limba românească pe pământ și în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ți-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, și n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ți este limba ta creștină? Ți-am dat de veste împărăția cerurilor încă de la nașterea ta, și am pus pe tine pânză albă de botez și te-am învățat rugăciunea „Tatăl nostru“ și ți-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăției cerurilor pe pământul tău. Ți-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, și ți-a adus veșmânt țesut din apă și din duh și din sânge și ți-am dat nume nou și te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, țară creștină, așa cum nașul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Așa ți-a dat ție Dumnezeu numele de român la botezul tău. Și așa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot așa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, și pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămășuța de creștin se va numi român.

O, vin să te strig. Te strigă începutul tău și dragostea Mea cea dintâi întru tine, că Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului și Evanghelia învierii făpturii, și tu, românule, ți-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, și ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, țară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit și te-am născut și la începutul tău, și la sfârșitul tău, și tu de ce ți-ai uitat limba și Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată. Ai făcut și tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum și uzine de moarte, ca să pregătești moartea trupului tău, și omul cel mic din tine nu știe ce faci tu peste el. Te-ai făcut și tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om să fie liber și nu rob omului. Ai învățat și tu calea păgână și știință păgână, și nu te-a dus la bine, și te-a dus la minciună și la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu ești poporul Meu ales, ești omul cel născut de sus la nașterea Mea și a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine și pe tine, Mire și mireasă din cer, din apă, duh și sânge.

Am pus peste tine regi și voievozi viteji și plini de Duhul Meu, iar când greșeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine și te mângâiam după cum era credincioșia ta, ca să nu te pierd din brațe, ca să nu rămân cu brațele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, și Eu te-am părăsit. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale. Trezește-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te și du-te după cel vândut și alungat, căci ungerea ta e pe creștetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, și a plecat cu ea pe frunte și nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge și te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge și se roagă cu toată inima lui, așa cum plângea David, unsul Meu, când își scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa și țara și neamul, și nimeni nu-l dorește cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, și el prin voia Mea va birui împotriva omului dușman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfințit, și regele tău va veni la Mine și la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, și de atunci ție nu ți-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut și tu ca frații lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, și de atunci tu ești rob, așa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu ești un popor cu suflet rău? Nu ești cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învățat pe tine să faci așa? Eu am pedepsit și mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire și moarte. Eu te-am iertat, și te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ți, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturisești strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ți-am spus să-ți tai capul, și tu de ce ți l-ai tăiat? Ți l-ai tăiat, și ți-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ți alungi unsul, și tu de ce l-ai alungat? Și unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el și pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor și păstor fără popor.

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată, că tu mărturisești prin faptele tale că ești fiu și fiică celor ce au încuviințat fapta cea rea cu care să se omoare și să se alunge unșii Mei din tine. Iată, vin și suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ți straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îți este, tată, portul tău de român, de creștin? O, tu ești popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, și nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze și pe cânt. Tot cerul și toți îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îți este cămașa românească? Caută bine ca să-ți găsești cămășuța, fiule român, că Eu deschid cartea, și tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip și la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că ești creștin și să nu fii creștin.

O, tu nu știi ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine și l-am crescut sub raza cuvântului Meu și l-am făcut mare la duh și la cuvânt, și l-am ținut ascuns de irozi și de iude, și am străbătut cu el pustiul necredinței, și îl scot deasupra, tată, și îl pun în sfeșnic, ca să te lumineze și ca să te iei după viața lui și să faci din el un model de viață fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuț ești, tată! De ce ești așa de mic, așa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărțit de Mine; nu e bun. Te-a despărțit de curățenie și te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subțire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, și tot așa rostesc și azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, și cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înțelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu școli, n-am la ce îi pune. Școala este sfințenia, și cei învățați de pe pământ nu au școala sfințeniei și lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu școală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea școală și Mă prigonea de multă școală ce avea, și după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam și l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Așa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu școală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru își este sieși dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul și urâtul și minciuna ca să nu se vadă. Fardul este fața vopsită ca să nu se vadă fața urâtă. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale, românule, creștinul Meu. Trezește-te! Auzi tu glasul Meu?

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată. Sunt gata să-ți iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat și ți-am adus o pietricică albă, și vreau să scriu pe ea numele tău, și vreau să cunoști izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă și sfântă și cu ochi mulți, și am cele șapte duhuri dumnezeiești scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Și am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ți dau ție piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor și i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieții înaintea ta, poporule, românule creștin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îți mulțumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îți voi întări apa de sub picioarele tale și nu te vei scufunda. Îți mulțumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ție! Numele tău înseamnă pace. Pace ție, unsul Meu cel de azi! Îți mulțumesc, tată, cu tot cerul îți mulțumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îți mulțumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ți l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeșnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început și nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. Îți mulțumesc și te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alții o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns și te-am așezat pe tronul bisericii și am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e rușine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie și de malahie și de curvie și de pântece și de fărădelege. A rămas din ea numai pântece și fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, și o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ți scriu ție clătinare. În zadar se bucură de tine vrăjmașii Mei și ai tăi. Eu nu-ți scriu ție clătinare, căci omul bisericii lumii ți-a luat ție izvorul Meu și ți-a luat pașii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ți scriu ție lepădare, și le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, așa cum ești tu, între oameni. Oamenii nu știu ce este Dumnezeu, dar tu știi de la Mine ce este Dumnezeu și ce este viață, viață fără de moarte. O, de ar ști omul bisericii lumii ce este viață fără de moarte! Viață fără de moarte este sfințenie în trup, în cuget și în suflet, este trăire de Eden veșnic în trup. Asta înseamnă viață fără de moarte. Omul care iubește viața, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl crede și îl împlinește. Aș vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aș vrea să vină România la pocăință, și tu să faci între Mine și ea act de naștere de sus, din apă, din duh și din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aș vrea să știe și să creadă România Mea că tu ești unsul Meu, și cuvântul Meu ești peste ea. O, ce salvare minunată am voit și voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ți mai spun „Scoală-te și vino!“, că tu ești rob și nu poți, dar îți spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îți voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. Îți mulțumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăcește fără Mine. Îți mulțumesc, tată, pentru suferința duhului tău, purtată de la cei necredincioși întru cuvântul Meu. De șaptezeci de ori câte șapte îți mulțumesc, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, și tot cel ce va fi creștin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, și toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, și voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alții, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă și foc voi lucra peste grâu și peste pleavă, și voi întări lucrarea Mea și voi desface sulul ei. Așteaptă cerul desfacerea sulului cărții.

Românule, românule creștin, ia-ți, tată, cămașa de român pe tine; ia-ți, fiule român, cămașa de botez pe tine și stai înaintea Mea, că vin la tine, poporule român, și voi ridica din tine popor de apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Străjerii Mei, mai stau, tată, o clipă deasupra ieslei. Mai stau cu Israel al Meu, mai stau un pic. Mai am un pic de cuvânt peste Israel.

Israele, ce faci tu, măi tată? O, mereu am plâns că n-ai vrut să citești Scriptura, și mereu ți-am spus s-o citești, și mereu am rugat pe mai-marii tăi să te învețe lecția Scripturii, tată. Dacă tu citeai Scriptura, vedeai ce este păcatul și nu-l mai făceai. Ești necunoscător de Scriptură și n-ai să-Mi poți spune că n-ai avut Scriptură. Iată, cartea Mea de azi este una cu Scriptura, tată. De aceea am venit cu lucrarea aceasta, că tu n-ai vrut să citești și să înțelegi Scriptura. În Scriptură scrie bine despre păcat și despre plata păcatului. Acolo mai scrie că pocăința este sfârșitul păcatului, dar nu numai pentru o vreme. Ai știut tu că așa scrie în Scriptură? Eu știam că am nevoie de tine să fii sfânt, și de aceea te rugam să citești Scriptura și să stai cu Mine întru duh de pocăință. Femeia păcătoasă n-a fost osândită de nimeni, și i-am spus și Eu: «Nici Eu nu te osândesc, dar de acum să nu mai păcătuiești». Așa trebuia să faci tu când ai venit la Mine ca să te iert. Trebuia apoi să nu mai păcătuiești Israele. Eu nu te-am osândit, dar tu trebuia să nu mai păcătuiești apoi. Cine a venit la Mine, a venit să nu mai păcătuiască, dar tu, tată, ai păcătuit și apoi, și ai făcut fapte rușinoase înaintea cerului, că era să-Mi nimicești toată lucrarea Mea dacă Eu nu lucram ca în cer, cu dreptate. La Mine este altfel. Să fii al Meu înseamnă să nu mai păcătuiești, să nu mai stai cu poftele și cu patimile; asta înseamnă să fii al Meu. Altfel, ești al trupului. Iată, ai de ce plânge, iar Eu cu lacrimile tale îți voi spăla ție cămașa, fiule. De unde, tată! că tu nu plângi. Dar să plângi, și să te ridici în ultimul ceas, fiule. Te văd și azi că ai în tine gând de poftă rușinoasă. Sfântul Martinian s-a aruncat în foc ca să alunge dinaintea lui trupul poftei rușinoase. Și tu ce faci? Tu te povestești că ai poftă rușinoasă. Vin și îți spun să te curățești prin lacrimi și prin iubire de cer și nu prin iubire de trup și de prostie rușinoasă. O, de ce nu vrei tu să mori? Iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. Ți-am spus, fiule, să mori, și tu nu M-ai ascultat, că dacă M-ai fi ascultat, ai fi murit demult, și erai viu acum. Fiule, păcatul se face cu simțul, tată, cu cugetul, măi Israele. Ia-Mă pe Mine în cugetul tău și vorbește cu Mine în rugăciune și în sfat. Tu zici că ai frică de Dumnezeu, dar nu știi ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, nu știi. Dacă n-ai frică, n-ai nici oprire de la cele rele. Și dacă faci așa, stai acasă, tată, nu mai merge la creștini, că nu mai e vremea să te smintești cu poftă rușinoasă. O, rău Îmi pare că nu ți-ai sfințit cugetul și inima și iubirea, că dacă ai fi făcut așa, erai acum vindecător. Pe tâlharul de pe cruce l-am iertat în clipa când s-a pocăit de relele lui și a crezut în Mine, iar Eu i-am dat raiul pentru pocăința lui. Dar tu, poporul Meu, Mă cunoști de mult, și ai avut vreme lungă să te pocăiești. Pocăința înseamnă să nu mai faci păcate și să te lepezi de tine și să-Mi urmezi Mie întru purtare de cruce curată și sfântă, nu de cruce întinată, fiule.

Măi apostolii Mei, măi lucrătorii Mei, strângeți, tată, turma lui Israel și spălați-o de păcatele de până acum. Stați ca martori, străjerii Mei din grădina cuvântului Meu. Cei trei fii unși în grădina Mea, stați, tată, ca martori în vremea când poporul se va strânge, și Eu voi rosti peste el duh de pocăință și de dezlegare de păcate și de împăcare cu Dumnezeu, că iată, avem, fiilor, patruzeci de zile de îmbrăcare în sfințenie. Spuneți poporului lui Israel să nu mai facă păcate cu simțul și cu cugetul. Pe unul ca acela îl voi da de la Mine dacă se va mai hrăni cu cele ce murdăresc locul Meu din creștin. Acela va rămâne om fără duh, și îl voi sluți pe unul ca acela, ca să vi-l fac cunoscut. Vreau să fie sfânt Israel. Dacă până acum nu a fost așa cum cere Dumnezeu, acum să fie poporul Meu sfânt cu cugetul și cu inima și cu iubirea și cu trupul. Cine nu vrea, acela nu poate. Pe cel ce vrea, pe acela Eu îl voi ajuta și îl voi milui cu ajutor de sfinți și de îngeri.

Fiilor, nu vă încredeți în copii. Nu lăsați pe copii să-Mi pună foc lucrării Mele. Lucrați lucrare de veghe, că sunt plin de buboaie de la copiii voștri. O, că n-a vrut creștinul să creadă că școala lumii ucide pe fiii poporului Meu! Dar cine Mă iubește pe Mine, acela nu este biruit de păcat. De ce nu este? Pentru că Mă iubește pe Mine, pentru că nu vrea să Mă dea afară din el.

O, fiilor, nu Mă dați afară din voi. Vine sfârșitul lumii, tată. Nu vă voi putea ocroti de sfârșit dacă nu veți fi Mie fii curați. Nu minte Scriptura care spune: «Unul va fi luat, și altul, lăsat». Fiți treji și atenți la aceste cuvinte.

Slujitorul care Mă ajută pe Mine să facă lucrarea pocăinței peste poporul Meu, iar fiii grădinii Mele vor fi martori în clipa aceea, iar după aceea să nu mai păcătuiți în trup, măi fiilor. Luați cu dragoste lecția postului, și cu fericire mare să lucrați vremea postului, și cu rugăciune plină de nădejde să lucrați. Ne vom întâlni după vremea postului și vom desface pecețile cărții și voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu. Va veni un popor curat, curat, și slab de carne și de trup. Am fii care trăiesc mai sfânt decât voi. Să nu se smintească aceștia când vor veni, că vai vouă dacă va veni de la voi spre ei sminteală! Luați lecția Mea, și binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. Postul să vă fie însoțit de laude duhovnicești, de slujbe sfinte și de rugăciuni de împăcare cu Dumnezeu. Îl rog pe slujitorul care Mă ajută în popor să facă rugăciuni cu poporul. Să se adune când și când în locul unde Mă adun Eu cu poporul și să aducă rugăciune cerului în mijlocul poporului. Să nu obosească, și să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. Nu vă mai duceți la acest slujitor, cei care nu vreți să ascultați de cuvântul acestei lucrări. Cei ce lucrați altfel sau altceva decât cuvântul Meu, nu vă mai duceți. Lăsați-l pe acesta să fie pentru cei ce ascultă și se sfințesc. O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, nu pe cel ce te face să ieși din legea Mea cea orânduită pentru sfințenia poporului Meu. Ceilalți care încă nu au înviat bine, aceia să meargă la preoții din lume. Iar voi, străjerii Mei, cercetați bine pașii poporului Meu și feriți-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Amin.

Poporul Meu, aceasta este ziua ridicării tale, și de acum să nu mai păcătuiești. Fiilor, strângeți-vă puterile. Sunteți la capătul frontului de luptă. Alegeți cele sfinte și luați pe voi sfințenia și despărțirea de lume și de duhul lumii.

Sun din trâmbiță peste Israel. Israele, să te aduni, tată, la praznicul Paștelui Meu cel de patruzeci de ani cu tine, căci cuvântul Meu în mijlocul tău a fost praznic de înviere, Ierusalime sfințit. Pregătește-te curat, cu cămășuță curată, fiule din Israel. Pregătește psalmi, și cântare de sărbătoare să pregătești, și cunună, fiule, să-ți gătești. Uniți-vă întru pregătire și despărțiți-vă de cugete neplăcute lui Dumnezeu. Dați Mie inimile voastre. Eu voi intra în ele și vă voi cârmui spre puntea care va apărea la capătul cărării. Se deschide cartea, tată, se împlinește această Scriptură. Să se adune poporul și învățătorii lui, ca să pregătească sărbătoarea deschiderii cărții. Să fii popor de sfinți, măi Ierusalime, ca să-ți pot da cele ce ți-am pregătit. Amin, amin, amin.

04-03-1995

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paști, a mironosițelor

Amin, amin zic vouă, fii ai Ierusalimului: se coboară din cer peste voi lucrarea Duhului Sfânt, ca să mâncăm din ea și să creștem prin ea, că Eu, Domnul Iisus Hristos, de la nașterea Mea și până la Tatăl Meu, am fost crescut cu hrana Duhului Sfânt, Care este din cer peste pământ, și ați văzut și ați auzit din Scripturi și din cărți cerești cum am crescut și cum M-am arătat pe pământ. Vine vremea, și vremea este din ce în ce mai aproape, să te îmbrac, poporul Meu, în mare slavă văzută, și de aceea cer Eu fiilor și fetelor din popor să aleagă să fie ucenici și ucenițe pentru Hristos, Fiul Cel din cer, Fiul Cel din Tatăl.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fii și fete, copiii Mei, popor de nou Ierusalim! Măi fiilor, sunteți înconjurați de mironosițele Mele, de ucenițele Mele, care au fost atunci așa cum voi sunteți acum. Ele au fost atunci, iar voi, acum. Iată, și Eu am avut femei cu Mine, și erau ale Mele și Mă îngrijeau și îngrijeau pe apostoli și pe ucenicii Mei, dar nu erau trupești, și erau duhovnicești. Erau un popor, așa cum și acum este un popor. Erau o familie cu toții, așa cum și acum poporul Meu este o familie a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și unde le cădea sorțul lucrului, acolo lucrau. Lucrau unde era nevoie, și nu-și făcea nimeni nici o stare pe pământ, nici o casă pe pământ, nici un loc anume pe pământ. Pe tine, poporul Meu, nu te-am strămutat când te-am tras la lucrul Meu. Ai rămas la locul tău și în starea ta, și nici așa nu te-ai dat Mie cât puteai să te dai. Nu te-am luat din familia ta ca să fii în familia Mea, așa cum i-am luat pe apostoli și pe ucenici și pe mironosițe și pe mulți care-și alegeau iubirea cea pentru suflet și pentru cer. Pe cine am mai strămutat dintre voi dintr-un loc în alt loc, n-am zis la nimeni să se despartă decât de păcat și de cel împotrivitor acestei lucrări de curățenie și de înviere. N-am mers din țară în țară până acum, dar acum voi merge și voi lua cu Mine pe ucenici din loc în loc. Amin.

Pace vouă, fiilor și fetelor! Zic vouă ca și mironosițelor Mele: bucurați-vă! Bucurați-vă de împărăția cerurilor care vă este dată vouă! Bucurați-vă întru creșterea Mea peste voi, căci iată, v-am strâns ca la școala pământească și fac lecție cu voi, lecție de sfințenie și de cumințenie și de ucenicie întru Hristos. Eu, Domnul Iisus Hristos, trebuie să am ucenici și ucenițe și mironosițe, și aceștia trebuie să Mă iubească, și să știe cum să Mă iubească. De ce să Mă iubească? Pentru că Eu sunt Iubirea, și trebuie să iubească Iubirea.

O, iubiții Mei ucenici, micuții Mei ucenici, ce bine e să fie omul deștept, și ce rău e să fie omul prost! Ce înseamnă deștept, și ce înseamnă prost? Vorbesc așa din râvna Mea cea mare, cea dumnezeiască, fiindcă vreau să vă înțelepțesc și să vă îndeșteptățesc, că dacă creștinul va rămâne prost și neștiutor, acela Mă va pierde. Omul deștept este acela care nu trăiește fără de Hristos și fără voia lui Hristos în el. De unde poate ști omul care este voia lui Hristos ca să o împlinească?

O, fiilor și fetelor, o, ucenicii Mei! Eu am venit atunci prin Fecioară și M-am făcut Om, și am lăsat povața Mea care este scrisă în Scripturi, și am spus ce să facă omul ca să Mă aibă pe Mine și ca să aibă viață veșnică, precum Eu am viață veșnică și Mă numesc Cel fără de moarte. Omul care-L are pe Hristos, acela are ce trebuie dacă Îl are pe Hristos, dar aici nu înseamnă o nimica toată și atât, așa cum a înțeles poporul Meu de până acum. Poporul Meu nu s-a uitat în Scripturi ca să știe cum vine să fii ucenic al lui Iisus Hristos, căci cine se făcea atunci ucenic al Meu, acela vindea tot ce avea, ca să nu-l încurce cele ale lui, și dădea la ucenicii lui Hristos cele ale lor, și pe ei, și intrau în familia Mea, al cărei cap eram Eu, Domnul, Eu, Fiul Domnului, și mergeau din loc în loc cu Mine, și eram și Eu și ei semănători. Ce semănam? Semănam împărăția cerurilor în om și peste om. Cei ce făceau așa cu viața lor, aceia erau deștepți, tată, și câștigau împărăția cerurilor. Să nu crezi și tu, fiule de azi, că dacă de șapte mii de ani au murit cu trupul și ucenicii Domnului, asta ar însemna că au murit. Asta nu înseamnă că au murit. De șapte mii de ani trupurile trec, pentru că Adam și Eva au băgat moartea în trupuri, dar numai trupurile au trecut pentru o vreme, și ai să vezi că pentru o vreme au trecut aceste trupuri sfinte, că ele se vor scula curând, curând, că ele se vor arăta curând, curând. Fiilor, credeți voi că mironosițele și cei ce sunt acum cu Mine la voi sunt cu trupurile venite la voi? Sfinții au puteri cerești, și au putere să-și ia trupul, și dacă au, și-au luat trupul și sunt cu trupul, dar trupul lor este ca și al Meu după înviere. Eu după înviere am trecut cu trupul prin zid și prin ușă închisă. Eu după înviere n-am mai folosit pasul pe cale, și M-am mutat din cetate în cetate și M-am purtat printre cei la care M-am arătat. Mi-am purtat trupul din loc în loc cu puterea Duhului. Trupul duhovnicesc nu este văzut de trupurile trupești, dar este văzut de cei duhovnicești.

O, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Vai de omul care-și pune nădejdea în Dumnezeu numai pentru viața aceasta!». Iată, omul, pentru viața aceasta o pierde pe cea fără de sfârșit. Viața duhovnicească este fără de sfârșit. Cine duce viață duhovnicească în trup, acela și-o continuă dacă trupul trece în odihna lui până la învierea trupului cel nou. Dar cine duce viață trupească în trup, acela sfârșește viața trupului și trece la plata cea pentru fapta trupului, trece la muncire grea, nu trece la viață duhovnicească lângă Domnul Iisus Hristos. Omul cel deștept știe să-și chivernisească viața și își face rost de veșnicie duhovnicească. Omul prost nu știe ce este viața. El crede că viața înseamnă numai vremea trupului, și stă nepăsător și își clădește ce vrea el, și apoi termină, că îi moare trupul, și apoi el vede că a fost prost și că s-a înșelat. Ucenicii Mei n-au gândit și nu gândesc așa. Ei, tată, gândesc cu sfințenie și își aleg cerul pe pământ, și Eu îi trec spre cele nemuritoare și veșnic mângâietoare, pentru că plata vieții lor de cer pe pământ acolo îi conduce. Omul prost își alege trupul și pe cele ce se văd cu trupul. Lucrarea Mea cu voi vreme de patruzeci de ani a fost o lucrare de urcare spre cer, dar n-a vrut poporul Meu să fie deștept, și a rămas cu trupul peste el, bietul creștin. Dar voi avea și fii deștepți, că bine este să fie omul deștept. Cel prost rămâne trup și gândește ca omul trupesc. Cel deștept se ridică cu gândul și cu inima la Omul Iubirii. Eu sunt Omul Iubirii. Eu sunt Cel ce dau omului iubire și viață veșnică prin iubire.

Omul care are trupul întinat în poftă trupească, acela miroase urât înaintea cerului, și cerul nu-i dă deșteptăciune unuia ca acela. Gândul unui astfel de om miroase urât, tată, iar duhul omului curat respinge duhul și trupul omului întinat.

Mare lucrare este să fie omul deștept. Omul deștept se numește numai acela care își alege iubirea cerească și care o crește în el cu înțelepciune, așa cum am făcut Eu și urmașii Mei până la voi. Și iarăși zic: ferice de omul prost, adică omul fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena, mironosița Mea cea iubită, mai iubită decât toți și decât toate din vremea aceea. Ea a iubit cu putere păcatul și trupul, dar și mai mare iubire a dat când a venit după Mine ca să Mă iubească pe Mine. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu păcătuiește întru nimic. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu se mai iubește pe sine, acela nu-și mai iubește faptele trupului, și iubește faptele Duhului lui Iisus Hristos în trupul său.

O, ce mult am iubit Eu pe Maria, pe Maria cea din Magdala! De ce am iubit-o așa de mult? Pentru că așa ca ea nimeni nu M-a iubit mai mult, și am hrănit-o cu iubirea Duhului Sfânt, și s-a făcut mare în iubire și M-a iubit de atunci și până acum, și veșnic Mă va iubi, și e mireasa Mea Maria. Maria, fiica aceasta, s-a ridicat împotriva lui Pilat după ce Eu M-am așezat lângă Tatăl. Ea n-a putut mult purta durerea aceasta ca să Mă știe pe Mine cineva vinovat, și M-a scos din vinovăția cu care fusesem osândit și M-a mărturisit Dumnezeu din cer. Iată iubire! Eu după înviere M-am arătat ei cel mai întâi, și după aceea celorlalți. Ea era sigură că Eu nu voi pieri și că voi fi viu cu trupul. Ea credea ce i-am spus Eu, că Eu i-am spus că a treia zi voi fi iarăși viu. Toți s-au îndoit, dar ea nu s-a îndoit nici un pic, și Eu la ea M-am dus întâi înviat.

O, ce plată mare are credința în cele ce Eu, Domnul, spun! O, fiilor, câte v-am spus Eu vouă prin cuvintele acestei lucrări! Iată ce vă arăt Eu azi! Vă arăt pe copiii din grădina Mea, care au crezut toate cuvintele lucrării Mele, și de aceea am împlinit și împlinesc prin ei, pentru că ei au crezut și cred ce le spun Eu. Fiilor, fiilor, credeți în cuvintele Mele și nu vă jucați cu ele. Cine se joacă cu cuvintele Mele, acela va avea durere mare, și rușine mare îl va cuprinde pe unul ca acela. Acela va fi prigonit de îngeri și de oameni. Fiilor, nu vă jucați cu cele ce Eu am cuvântat peste voi. Dacă ați fost păcătoși, faceți ca Maria și iubiți pe Dumnezeu, ca să se înmulțească harul în voi, și prin harul Meu în voi să Mă iubiți pe Mine. Înlocuiți faptele trupului cu faptele duhului, că este deosebire între creștin și între ucenic. Ucenicul nu se lasă condus de simțuri, dar creștinul se mai lasă, fiilor. Până acum ziceam creștin poporului Meu. De ce îi ziceam creștin? Că era sub legea trupului, legea însuratului și a măritatului; era sub lege și nu sub har. Dar acum poporului Meu îi voi zice popor de ucenici și de ucenițe care-și slujesc unii altora în iubire. De aceea am învățat prin fiii grădinii Mele pe tinerii și pe tinerele din popor să nu-și aleagă pe careva la care să țină cu sufletul, și să țină la toți la fel, și să țină la Iisus Hristos, așa cum a fost lucrarea celor dintâi ucenici ai Mei, care mergeau unde era nevoie în slujba Domnului și nefiind legați de nimeni și de nimic puteau răspunde lucrărilor cerești.

Cartea Mea urcă cu poporul din treaptă în treaptă. Citiți și vedeți câtă vreme am vorbit cu trupurile acestui popor, și tot trup a rămas poporul, și mulți și astăzi sunt trup. O, Mă întreb acum, de ce, oare, a făcut acest păcat cel ce a venit în poporul acesta dacă el n-a fost iubitor de Hristos, dacă a avut de gând să fie tot trup? Aceasta a fost mare sminteală, și vai celui ce smintește pe cel micuț la minte!

Vă roagă apostolii, vă roagă ucenicii Mei, vă roagă mironosițele și ucenițele Mele, care M-au iubit, fiți ca ei și ca ele în iubire și nu vă mai înjugați cu jug străin de ucenicia întru Hristos. Eu sunt Domnul, Eu sunt Mirele tău, Eu sunt soțul tău, tânărule și tânăra Mea din popor. Iată câte mirese am avut Eu. Așa să lucrați și voi dacă vreți să fiți scriși ucenicii Mei. Maria din Magdala, mironosița Mea, a slujit apostolului Ioan, a slujit Maicii Mele după ce Eu M-am așezat lângă Tatăl, a slujit acolo unde era nevoie în lucrul lui Hristos. Toți ai Mei au făcut așa. Cine nu vrea așa, acela să iasă dintre ucenicii Mei, ca să nu fie sminteală pentru cei micuți ai Mei. Nu sta în poporul Meu dacă nu vrei cu Mine și cu cerul. Nu sta, că smintești dacă te dai drept ucenic în poporul Meu fără să fii ucenic. Trage-te afară din popor și stai ca lumea cea din afară, ca să nu creadă cei din poporul Meu că tu ești al poporului Meu.

Fiilor, cei ce s-au tras în lume și la trup, aceia n-au fost din poporul Meu. Aceia au păcătuit amar de tot dacă au intrat la această masă. Aceia au făcut și fac ca Iuda, și stau la cina cuvântului Meu și iau bucățica de pe masă și apoi fug și fac faptele trupului și ale întunericului de trup. Nu vă smintiți de cel bătut de vânt, de omul prost nu vă smintiți. Omul prost este omul care se alege pe sine, care-și alege voia inimii lui și îndemnul cel trupesc. Vă spun vouă să fiți deștepți, tată. Cine iubește altceva în afară de Iisus Hristos, acela nu este om deștept. Am nevoie de fii deștepți, tată. Măi fiilor, voi vreți să fiți deștepți? Dacă vreți, iată ce vă spun: bucurați-vă! Bucurați-vă iubind pe Dumnezeu în vremea aceasta când oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu.

Cobor pe Duhul Sfânt peste copiii grădinii Mele și trec prin graiul lor cu cuvântul învățăturii cerești.

Fiilor din grădină, Duhul Sfânt vă dă vouă astăzi limbă nouă. Ridicați-vă rând pe rând în serbare cerească și dați limba Duhului Sfânt peste ucenicii aceștia. Eu în voi, și voi în Mine, întru lucrare de Duh Sfânt. I-am chemat lângă iesle pe fii și pe fete ca să-i învățați voi lucrarea de ucenici și de ucenițe, ca să-i învățați ce înseamnă bucurie, și bucurați-vă cu ei, fiilor, și faceți ucenici din ucenici. Învățați-i să se ferească de păcat, prin iubire de Dumnezeu, nu prin lupta cu păcatul. Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu. Sculați-vă la lucru, fiilor. Luați Duh Sfânt și dați Duh Sfânt. Amin. Iată, păstorii stau și se uită la voi așa cum se uitau învățătorii templului când Eu vorbeam în templu la doisprezece ani și mai apoi. Întâi învățați, și după aceea cântați. Binecuvântat să vă fie cuvântul Meu în voi; binecuvântat să fie Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, și sunt în voi. Intru în voi, și din voi intru în ucenici. Iată, prin uși nevăzute intru și ies, și lucrez prin voi. Pregătiți-vă, fiilor, că veți sta în fața mulțimilor și le veți învăța iubirea de Dumnezeu și învierea trupului și a sufletului.

Binecuvântați să fiți voi, apostoli și ucenici și ucenițe. Binecuvântați să fiți voi, învățători și tălmăcitori ai cuvintelor cerești. Binecuvântați să fiți voi, priveghetori întru Duhul Sfânt. Binecuvântată să fie împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Hristos a înviat! Bucurați-vă, și iarăși zic: bucurați-vă întru Domnul vostru Iisus Hristos!

Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Pacea Mea v-o dau vouă, fiilor ai Ierusalimului nou! Amin, amin, amin.

07-05-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:04 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului

Cobor cuvântul Meu, îl cobor cu norii, și de deasupra grădinii cuvântului Meu grăiesc cu voi, fii ai grădinii Mele. E grădina Mea cu voi, și Duhul Meu suflă peste voi cuvântul Meu. Luați aminte și înființați cuvântul Meu, și să stea acest toiag în mijlocul Israelului Meu de azi.

O, ce popor am Eu azi! Am popor tare, dar am în el și uscături rămase. Ce fel de uscături? Am în poporul acesta, au rămas aciuați între fiii acestui popor, au rămas și din cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu, și își fac lucrarea lor urâtă, că urâtă a fost lucrarea asta de necredință care și-a făcut loc să stea și ea la masa aceasta. Dar Eu cobor cuvânt și vă amintesc cuvântul Meu prin care am spus că se vor face două tabere în acest popor, și se va război cel cu necredință și va cleveti pe cel ce are credință, și va culca jos pe cel ce abia stă în credință, căci poporul cel de la mijloc a hulit pe Duhul Sfânt al acestei lucrări și a născut fii ai hulei și ai obiceiurilor născute din necredință. Eu am dat poporului Meu cartea Mea, cartea lucrării Mele, dar cei cârtitori, cei răzvrătiți dau să ridice cuvânt împotriva cărții. Vai lor, că li se înmulțește păcatul hulei asupra Duhului Sfânt! De ce, oare, măcar nu tace cel ce s-a ales în tabăra cea opusă? De ce își grămădesc păcate peste păcate? O, voi răzbate prin greul acestei vremi sărăcite de Duh Sfânt și voi scoate pic cu pic toată cartea, toată vorbirea Mea cu Israelul cel de azi. Pic cu pic voi înainta cu cei ce au rămas și cu cei ce se vor naște din cei rămași, și Îmi voi face popor nou, căci lucrarea Mea e mare, și prin ea va fi să cobor tot cerul pe pământ; tot ce este în cer trebuie să coboare pe pământ prin această lucrare.

Dar voi, fii ai grădinii Mele, fiilor prin care Eu trudesc prin întunericul vremii, ba chiar și prin întunericul celor necredincioși care stau la masa cuvântului Meu, fiilor din grădină, voi să nu slăbiți și să nu vă temeți de săgețile cele din afară și cele dinăuntrul poporului Meu. Nu vă temeți, nu vă temeți, nu vă temeți voi, căci voi aveți de lucrat cu Mine și întru Mine. Nu vă temeți, fiilor, căci tot cerul este cu voi, și vă înconjoară sfinții toți, și îngerașii toți, și toate puterile cerești vă ajută și lucrează prin voi și peste voi, că voi sunteți mititei, și lucrarea aceasta este mare de tot, și vreau prin ea să împlinesc tot ce mai este scris în Scripturi, tot ce am cuvântat prin prooroci pentru vremea de sfârșit și tot ce am cuvântat Eu, Domnul, în cartea acestei proorocii care este cu voi, care coboară la voi de la Mine și se face cuvânt ca să se împlinească lucrarea Mea prin cuvânt, Eu în Tatăl, și Tatăl în Mine, căci așa se lucrează, fiilor ai Tatălui și ai Fiului și ai Sfântului Duh. Nimic nu se întâmplă în acest popor decât ceea ce este proorocit. Este proorocit că vor fi două tabere în poporul acesta, și iată, sunt două tabere, și iată, am oi și am lupi, după cum a fost rostită proorocia. Cel ce nu crede sau cel ce alege ce să creadă, acela ce este? Cel ce merge de colo-colo pe la cei slabi cu clevetitul și nu cu vorbirea despre Hristos, acela ce este? Oaie, sau lup? Cel ce nu împlinește cuvântul venit întru lucrarea aceasta, cel ce nu mănâncă din masa Mea, acela ce este? Oaie, sau lup? Acela de ce vine? Și iată, unul ca acela este vădit întru lucrarea necredinței lui și întru cele lucrate ale lui. L-am rugat pe unul ca acesta să nu mai vină la masa Mea cu poporul Meu. L-am rugat, și el nu ascultă. Are curaj să Mă înțepe, are curaj să nu asculte, și își are locul în tabăra care sfâșie oaia poporului Meu cu atingerea lui cea străină de ascultare după rânduiala mesei pentru cei ce au rămas în ascultare de Dumnezeu și întru frică de Dumnezeu. Eu Mi-am lăsat trupul în mijlocul poporului Meu ca să aibă poporul Meu, și să stea în foișorul Meu poporul Meu, și să nu mai stea la masă cu cei fără de lege din lume. Eu Mi-am lăsat iubirea și am pus-o pe masă, ca să aibă poporul Meu iubire în blid, și iubirea Eu sunt. L-am iubit și M-am pregătit și am venit să Mă dau poporului Meu întru rânduială rostită prin cuvântul Meu, ca să fie poporul Meu curat și spălat și hrănit la masa Mea. Dar cine n-a iubit bucătăria Mea, acela n-a crezut în cele proorocite prin lucrarea cuvântului Meu, și de aceea n-a înviat prin credință unul ca acela.

La Avraam am trimis pe Melchisedec, și Avraam a crezut și M-a primit, și Eu am rămas întru Avraam și am binecuvântat pe Avraam. Acum am fii pecetluiți de pecetea Dumnezeului Cel viu, dar nu am pe Avraam ca să ies la el cu pâine și vin din Sfânta Sfintelor cerurilor, căci Avraam înseamnă creștin-ucenic, înseamnă ucenic al lui Hristos, înseamnă să se facă și creștinul ucenic al lui Hristos, ca să intre Hristos în el, în cel ce crede așa cum a crezut Avraam. Dar Eu voi face în curând un popor credincios, că de aceea am cerut mereu fiului acestui popor să fie credincios și ascultător, dar el n-a voit, și a voit ca el și nu ca Mine, și n-am din fiii lui Avraam, n-am fii cu credință nestrămutată așa cum a fost Avraam, care a crezut și a împlinit tot ce i-am cerut. Tot așa vorbeam și cu Avraam, tot așa ca și acum vorbeam, și iată, vă voi spune lucrarea cea de atunci și lucrarea cea de acum.

Pe vremea lui Avraam am lucrat peste el, și el avea pe Lot, rudenia sa, care și acela a crezut ceea ce credea Avraam, ceea ce-i spunea Avraam de la Dumnezeu, Care vorbea, și a crezut și Lot și s-a dus și el după Dumnezeu, împreună cu Avraam. Pe vremea venirii Mele din Fecioară, tot așa a fost. A fost lucrarea și peste rudeniile trupești, ca să lucrez cu binecuvântarea Mea peste cel ce avea să creadă în Mine prin cei peste care Eu vorbeam. Așa a fost și azi, și Mi-am făcut rudenii ca să le iau cu Mine pe cale, așa cum a luat Avraam pe Lot, și rudeniile lucrării Mele de azi au făcut tot ca Lot; tot așa s-a întâmplat și cu acest popor pe care l-am făcut rudenie cu Mine. Măi fiilor, ce pildă a fost aceea cu Lot? Iată, tată, pildă vie pe care v-o arăt Eu vouă azi, că iarăși s-a repetat această lucrare, căci Lot este și acum, și este viu în cei ce au plecat cu lucrarea Mea și apoi au plecat din ea. Dar lui Avraam i-am înmulțit prin Mine neamul, și tot așa voi lucra și azi, căci neamul cel după trup nu este deprins cu Mine, nu vrea cu Mine. Căci te-am luat cu Mine în lucru pe tine, cel ce ai crezut că Eu sunt în vasul Meu prin care vorbeam pe pământ, și tu ai tras la Mine cu tine pe rudenia ta, pe prietenul tău, ca să fie și ei cu Mine și cu tine, ca să vadă și ei pe Dumnezeu și ca să-și lucreze și ei scăpare și ocrotire pentru când va fi nevoie de ocrotirea Mea peste voi. Și ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ca și cu Avraam cu Lot, că s-a certat creștin cu creștin pe cale și apoi s-au despărțit ca Lot de Avraam, și s-a dus creștinul care a venit la Mine ca să creadă și să stea cu Mine, s-a dus după aceea spre Sodoma, spre lume s-a dus, și s-a așezat lângă lume și a lăsat lucrarea Mea și pe rudenia sa care a rămas cu Mine așa cum a rămas Avraam. Fiule tată, dar ai văzut tu ce a pățit Lot dacă a plecat de lângă omul lui Dumnezeu? Iată, Eu n-am mai putut să-l ocrotesc acolo unde era el, în Sodoma. Îmi întorsesem gândul Meu de la el dacă el a plecat de lângă binele Meu, de lângă omul lui Dumnezeu, Avraam. A plecat Lot de lângă rudenia sa, a plecat din pricina măririi de sine, căci se supăra pe Avraam de la avere, de la lucrurile cele văzute, de la vorbe, tată, de la ambiția și neumilința care vine de la om. Așa pățesc Eu și azi cu creștinii la care dau să Mă strecor cu sfatul Meu peste ei, că se supără creștinul când îi dau sfat, și mai bine pleacă de lângă Mine și de lângă rudenia Mea, și mai bine se duce de lângă lucrarea Mea până ce ajunge lângă lume, lângă Sodoma, tată.

O, rău e de omul mofturos și neprimitor de sfat duhovnicesc! O, rău e de omul care se bizuie pe sine, că acela cade, fiilor, și pățește ce a pățit Lot, care nu s-a putut pleca spre iubire și spre bunătate între el și rudenia sa, Avraam. Și când s-a văzut tare și bogat, s-a îngâmfat Lot, și Avraam nu s-a mai putut împăca bine cu el, că Avraam vedea ce este în inima lui Lot, care trăgea spre mărirea de sine, spre bogăția de sine. Și ca să nu se certe Avraam cu el, i-a dat voie să plece să-și ia stăpânire și să aibă stăpânire aparte. N-a stat Lot sub ascultarea celui mai mare, și a picat în grele ispite apoi, între oamenii lumii din Sodoma. Stătea Lot în mijlocul stricăciunii și al desfrânărilor, stătea și se gândea la Dumnezeu și se căia că a plecat de lângă Dumnezeu, că n-a ascultat pe Dumnezeul lui Avraam, și a picat rob bietul de el, căci Sodoma a fost jefuită de unealta care pedepsește păcatul, și a pierdut și Lot libertatea și avuția, și și-a plătit neascultarea. Dar Avraam a mers și a întors din robie cetatea Sodomei și l-a așezat și pe Lot la locul său. I-a fost milă lui Avraam, așa cum și Mie Îmi era milă de tine, creștine, când te prindeau ispitele și robia pentru neascultare, și Mă ridicam ca să te izbăvesc, și ca să faci apoi voia Mea.

O, fiilor, mare a fost pilda cu Lot și cu Avraam, și iată, ea a mers mereu prin veacuri, și iată, în poporul Meu cel de la sfârșit am și pe Avraam, am și pe Lot; am și fii ai credinței, ca Avraam, am și fii ai măririi de sine, ca Lot, căci Lot n-a terminat de plătit plata neascultării nici după ce a fost întors din robie de către Avraam. Cetatea lui Lot a rămas tot în păcate, și Lot era în Sodoma cu casa sa, cu traiul său, și Eu am trimis pe cei din cer să ardă cu foc și cu pucioasă cetatea Sodomei, că erau grele păcatele lumii din Sodoma. Dar pentru că Avraam s-a rugat la Sfânta Treime ca să-l scape pe cel drept din Sodoma, a găsit Lot milă în fața puterii lui Dumnezeu și a fost scos din Sodoma cu o clipă mai înainte de căderea focului și a pucioasei din cer. Pentru Avraam, omul Meu cel credincios, am întins mereu mâna după Lot, dar Lot a căzut pradă neascultării. Greu e de omul care nu ascultă pe Dumnezeu. Greu a fost de Lot și după ce a scăpat de focul Sodomei, că a trăit cu fetele sale într-o peșteră, și acolo s-au zămislit fii din tată și din fiică, și a ieșit seminție din Lot, seminție din beție de vin, că rău e de omul care nu ascultă de Dumnezeu, dar fericit este omul care rămâne credincios Domnului și care-și păstrează seminția sa pentru Domnul, căci Avraam s-a rugat la Mine și în cer pentru Lot, iar Eu Mi-am adus aminte de credința lui Avraam și am ridicat pe Rut din neamul lui Lot și am scris-o în spița cea după trup din care Eu am răsărit la nașterea Mea din Maica Mea Fecioară. Iată, tată, ce greu a fost de bietul Lot, care a venit să fie cu Dumnezeu și care a plecat în lume apoi, căci chiar dacă a fost el om drept, dar n-a scăpat de pedeapsă în mijlocul lumii, că soarta lumii e soartă rea, ca și păcatele ei, fiule.

Cu omul mândru și semeț, cu omul care se bizuie pe sine și care dă de lângă el sprijinul Meu pe pământ, cu un așa om e greu să lucrezi ca să-l ajuți în greu. Oamenii au obiceiul să se bizuie pe Dumnezeu. O, când stai cum vrei tu, când nu stai treaz, când nu faci toate cele plăcute Domnului, cum să te ajute Dumnezeu, omule care te bizui pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu să te bizui atunci când Se bizuie și El în tine; altfel nu, tată. Ce să le fac Eu creștinilor care vor da de necazuri ca Lot? Eu te-am strigat, poporul Meu, și te-am învățat calea scăpării, și tu, tată, n-ai crezut în Mine. Te-ai dus și ți-ai făcut loc lângă fiii lumii, că ai zis că și fiii lumii sunt ai lui Dumnezeu; dar fiii lumii nu sunt fiii lui Dumnezeu decât numai atunci când se nasc din cer, numai atunci când se întorc să lucreze poruncile lui Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu.

O, ce nepăsare urâtă și dezgustătoare văd în câțiva din poporul Meu! Am câțiva care încă mai vin, că am două tabere în poporul acesta; am și oi, și lupi, după cum am proorocit prin Verginica. Dar Mie de lupi nu-Mi este frică, și îi va ajunge pe ei frica cea plină de durere, așa cum s-a întâmplat și cu Lot, care a luat în glumă credința în Dumnezeu, credința lui Avraam. Nimic nu este mai urât înaintea Mea ca lupul care se dă drept oaie între oi. Nu știe lupul că oaia e oaie. Lupul zice că și oaia e lup, căci lupul n-are minte de oaie. Eu sunt Acela Care știe cine sunt oile. Eu sunt Păstorul oilor, ba chiar și al lupilor care se dau drept oi între oi, al oilor care se fac lupi dintre oi și stau printre oi. Dureros lucru este, măi fiilor, să se facă oaia lup. Oaia care se face lup, aceea sfâșie apoi, aceea își folosește minte împrumutată, după cum are nevoie în semeția sa.

Dar tu, poporul Meu, cel ce crezi că Eu sunt Cel ce am venit ca să te păstoresc ca pe Avraam, să stai, fiule, sub povața Mea și să te mângâi și să te întărești din ea. Să nu te smintești de cel ce a plecat ca Lot de lângă Avraam, și tu să stai strâns legat cu Mine și să Mă aștepți cu ascultare și cu credință, că Eu voi sta văzut în mijlocul tău curând, curând. Stai alipit cu Mine, ca să te am începătură nouă de om nou, de veac nou, că Eu, fiule, îți voi adăuga popor mare la masa ta cu Mine. Mulțime multă va mânca la masa aceasta de înviere, la masa cuvântului Meu, căci omul va trăi mâncând cuvântul Meu, și va crește Dumnezeu în om. Amin.

Glasul lui Dumnezeu coboară pe nori și se lasă auzit în România. Glasul Domnului se vestește, și grăiește Dumnezeu din văzduh peste România. Amin, amin, amin.

Din nor în nor cobor cuvântul Meu până la ieslea cuvântului, până deasupra grădinii cuvântului. Pace vouă, străjeri ai cuvântului Meu! Amin, amin zic vouă: a venit vremea să hrănesc mulțimile din masa cuvântului Meu pe care îl cobor la voi. Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc peste România.

Pace ție, România Mea! Pace ție, românule, poporul Meu cel născut odată cu Mine ca să-Mi fii mireasă Mie la venirea Mea! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani după ce Israel M-a dat la moarte pe cruce. Și dacă Israel s-a lepădat de Cel ce a venit de la Tatăl, iată ce Mi-a dat Tatăl după ce am înviat. Mi-a dat un Israel nou, un neam nou pe care Tatăl l-a făcut neam cu Mine, și de atunci te am Eu de la Tatăl, Israele român, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales. Tatăl Meu te-a ales la nașterea Mea, că știa Tatăl că Israel, poporul cel ales, Mă va lepăda și Mă va răstigni pe cruce, iar după învierea Mea Mi-a dat Tatăl un dar nou, un popor nou, născut din cuvântul Meu, din Evanghelia Mea cea nouă.

Hristos a înviat, Israele român! Am în mijlocul tău o grădiniță plină de iubire, și peste care Eu cobor ploaia cuvântului Meu de la sfârșit. Românule, românule, să nu fii necredincios. Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. Românie, am în mijlocul tău un popor mititel, luat din tine, și se numește poporul cuvântului lui Dumnezeu, și acest popor a auzit din cer cuvântul Meu și a scris cuvântul Meu pe pământ, și cuvântul mărturisește ca și acum două mii de ani, ca și acum șapte mii de ani. Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Israele român, România Mea, ai auzit, tată, despre o mulțime de dumnezei, căci te-au împresurat dușmanii și au venit la tine în haină de oaie și îți dau târcoale ca să te scoată de la Mine, și păstorii tăi dorm, iubito. Dar nu te mai pleca la șoapte străine, că Eu îți spun ție să nu ai alt dumnezeu afară de Mine. Eu sunt Dumnezeu nu numai pentru că îți spun, ci pentru că M-am arătat că sunt Dumnezeu. Dumnezeii care se vestesc acum nu s-au arătat ca Mine, nu s-au coborât din cer ca Mine, nu s-au înălțat ca Mine și nu sunt ca Mine, din cer.

O, Românie, ortodoxia Mea, tu ai păstrat portretul Meu, portretul împărăției lui Dumnezeu, și nimeni nu l-a mai păstrat ca tine după ce Eu am înviat ca un Dumnezeu. Tu te-ai născut din Mine, Israele român, Israele nou, și tu ești Ierusalimul venirii Mele, precum cel de atunci a fost Ierusalimul pătimirii Mele, Ierusalimul durerilor Mele. Pe tine te-am ales să fii Ierusalimul gloriei Mele, și iată, spre sfârșitul așteptării Mele Eu Mi-am ridicat din tine o mireasă și am pus pe ea straie noi și am suflat peste ea duh de om nou, după chipul și după asemănarea Mea, precum am lucrat la început, și Mi-am gătit în tine sărbătoare și nuntă cerească și masă cerească de nuntă, și vreau să-Mi fii nuntașă, Românie, popor ales de Dumnezeu.

De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu și cu glasul cuvântului Meu în mijlocul unui popor mititel, luat din tine, Românie; un popor martor, precum martori Mi-au fost la început Avraam, Isaac și Iacov, și Moise și Ilie și profeții, și mai apoi apostolii și ucenicii, martori și ai învierii și ai înălțării Mele la Tatăl. Și iată acum ucenicii întoarcerii Mele întru cuvânt rostit din cer peste tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt! Nimic nu lucrez fără să nu fi vestit prin Scripturi. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, din veac și până în veac. Eu sunt Cel viu. Eu sunt Dumnezeul Cel răstignit și Cel înviat. Eu sunt Cel ce am spus că voi fi cu ai Mei până la sfârșitul veacului, dar acum sunt și cuvintez întru început nou, și nimeni nu înțelege numele Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, și nimeni nu înțelege numele Meu.

O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, și unesc sfârșitul cu începutul și grăiesc cu cuvântul din cele cerești, și fac cer nou și pământ nou, și voiesc să-ți dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, și am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, așa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, țară română. Aș voi să vin să-ți spun ce înseamnă țară română, dar vreau și tu să vii. Eu vin, dar vino și tu, iubito, și să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu și care s-a numit părintele credinței. Trec cu cuvântul Meu prin tine și iar îți zic: scoală-te! Ascultă șoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, și ia apă cerească din râul vieții și spală-ți urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori! Ia apă din acest râu al vieții cea fără de moarte și spală-ți și ochii, ca să-ți cadă solzii de pe ei și să Mă vezi, și spală-ți și fața, și spală-ți și trupul, și ia pe tine veșmântul cel frumos de român și scoală-te înaintea Mea, că Eu te vestesc că vin spre tine și tu Mă vei vedea că vin, dar învață-te să Mă vezi cu ochi cerești, și nu mai fi pământ, și să fii pământ și cer, așa cum Eu te-am lucrat la început. Eu sunt Creatorul tău. La început am făcut cerul și pământul, și la sfârșit te-am făcut pe tine, Israele român, ca să te pregătesc să stai cu cer nou și cu pământ nou înaintea Mea la venirea Mea. Vreau să așez peste tine cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt. La început a fost Cuvântul. Eu am fost Cuvântul la început, și tot Eu sunt și acum, la acest sfârșit. La începutul sfârșitului Eu M-am născut din Fecioara mama Mea, ca să fiu Om și ca să-l fac Dumnezeu pe om, și te-am întocmit pe tine popor și te-am numit român, fiule. Și iată, precum din Israel Mi-am ridicat o mână de ucenici și am făcut din ei sare pe pământ, așa și din tine, popor român, Mi-am întocmit martori ucenici care poartă cuvântul Meu cel venit pe nori, ca să am martori și acum, la întoarcerea Mea pe nori, că am făgăduit că Mă întorc. Și iată-Mă prin cuvânt peste tine, fiule român, și vreau să te scoli ca și apostolii Mei de atunci și să fii tu fiu de samarinean, românule, poporul Meu. Ia cuvântul Meu și uită-te în el, ca să Mă vezi și ca să Mă cunoști că sunt venit prin cuvânt, căci îți dau cartea Mea din vremea aceasta. Iată, Eu stau și bat la ușa ta, popor iubit de Dumnezeu. M-am dus în casa Tatălui Meu cu cuvântul Meu, dar nu M-au cunoscut străjerii casei, n-au deschis cuvântului Meu. Iată, Eu stau la ușă și bat, și nimeni nu răspunde Celui ce strigă. Am venit la tine, Românie, așa cum am venit la Avraam când i-am vestit nimicirea Sodomei și a Gomorei, și n-am nimicit nimic până n-am vestit mai întâi. Nimic nu lucrez până nu vestesc cuvânt mai întâi, așa cum am lucrat prin prooroci în toate vremurile.

Vino spre Dumnezeu, România Mea! Vino, tată, și nu sta în necredință, că ai în tine popor ca în Sodoma. Vino și ascultă-Mi glasul, că am în tine fii care cred ca Avraam, care sunt făgăduiți să fie. Vino spre trezire, că omul fără Dumnezeu n-are ochi și urechi ca să Mă audă. Vino, biserica Mea, să-Mi auzi glasul, și fă-te pildă de înviere peste omul cel fără de veghere. Veghează și sună din trâmbiță și vestește turma română să-și iubească pe Dumnezeul ei Cel adevărat. Scoală-ți păstorii, România Mea, și pune-i de veghe peste tine, că au intrat în vatra ta dumnezei mincinoși. Vatra ta e sfântă, vatra ta e vatra Mea. Scutură și mătură vatra Mea din tine, că vin cu masă cerească la tine, fiule român, și îți dau să mănânci cuvânt din cer.

Iată cartea cuvântului Meu, că am vorbit din cer în mijlocul tău, Israele român. Am venit prin cuvânt să te povățuiesc spre împărăția cerurilor, să-ți amintesc povață caldă și proaspătă din cer. Ia pe tine împărăția Mea, ia în tine împărăția Mea, ca să știi că vin, și vei vedea că vin. Dacă acum nu crezi, îți voi mai spune iar că vin, îți voi spune când voi veni. O, n-aș voi să fii gol când voi veni. Să nu arunci, fiule, povața Mea, căci străbat cu ea văzduhul și vin. De patruzeci de ani vin cu povața Mea pe drum ascuns, pe cărăruță dosită, ca să nu prindă dușmanii cerului pe cei hrăniți din cer. Am venit mereu în șoaptă, și mereu M-am pitit cu cuvântul Meu în mijlocul tău, dar acum strig tare. Deșteaptă-te, creștine, deșteaptă-te, române, și roagă-te Domnului Dumnezeului tău, căci tu, Românie, ai coroană binecuvântată pe fruntea ta. Îngenunchează, poporul Meu iubit, și roagă-te așa cum se roagă Maica Mea Fecioară. De la începutul tău, țară română, și până la sfârșitul răutății se roagă Maica Mea Fecioară pentru țara română, și strigă:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

România are coroană de la Dumnezeu, și este regină România.

O, Românie, voiesc să-ți dau înapoi rodul binecuvântării pe care l-ai înstrăinat de tine. Ascultă glasul Meu, glasul Domnului Dumnezeului tău. Eu grăiesc din nori deasupra ta. Eu am munte binecuvântat, munte de taină cerească în mijlocul tău. Ia cartea și mănânc-o și te adapă din râul vieții, care curge din tronul Meu peste tine, căci tu, Românie, trebuie să proorocești la popoare și la neamuri și la limbi și la împărați vestea împărăției cerurilor, vestea de cer nou și de pământ nou peste tine, țară aleasă de Tatăl Meu, vestea de înnoire a omului, vestea de om nou, născut din cer. Amin.

Vino întru trăire sfântă, țară creștină, și plivește-te de spini și de ciulini, și să fie ogorul tău grâu curat și verde și frumos, care să stea la copt sub lumina cuvântului Meu, că vreau să fac în tine pâine nouă, și cine va mânca din ea, să se facă fiu al învierii. Scoală-te și vino, că vreau să-ți dau cămașă de înviere și viață fără de moarte, după cuvântul tău, căci tu ai spus despre o țară a tinereții fără de bătrânețe și a vieții fără de moarte, și iată, Eu vin la tine să-ți dau viață înviată, căci toate trec, dar cuvintele Mele nu trec, și vin spre împlinire. Apleacă-te, fiule român, și spală-te în râul acesta, în cuvântul vieții. Și dacă nu vei face așa, Eu te voi mustra ca să vii spre pocăință, căci Eu te iubesc. Eu iubesc pe cei ce Mi i-a dat Tatăl, dar vino în dragostea Mea, Israele român, că nu vreau, tată, să plângi la vederea slavei Mele. Vreau să te învăț cu slava Mea și să stai în așteptarea Mea, că vin curând, curând. Amin.

Pace ție, Românie! Iată cartea cuvântului Meu. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu și adevărat, care stă pe creștetul tău, România Mea. Cel ce este de la Dumnezeu, acela ascultă cuvintele lui Dumnezeu, iar cel ce nu este de la Dumnezeu, acela nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Cel ce este cu Mine, acela nu este împotriva Mea.

Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-am lăsat trupul pe pământ, și cine nu mănâncă pâinea care a venit din cer, acela nu are viață întru el. Cel ce nu împlinește poruncile lui Dumnezeu, acela nu are viață întru el, acela nu poate avea viața Mea în el.

Duhul lui Dumnezeu grăiește peste România. Dumnezeu grăiește în limba română. Pace ție, românule, poporul Meu! Pacea Mea și înțelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creștin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfințenie și de înviere.

Pace ție, Ierusalime român, care vestești vestea împărăției cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, și grăiesc deasupra ta și spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, și tu vei vedea slava Mea, și multora o vei da spre zi de înviere, spre început de veac nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

14-05-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Hristos S-a înălțat! Hristos, Cel ce este cu tine, Israele. E zi de sărbătoare în Israel, iar Eu Mă cobor cu hrană la poporul Meu.

Pace ție, Israele român! O, mare este între lucrări lucrarea păcii. Pacea nu vine de pe nicăieri decât numai de la Mine din cer. Am venit cu pacea pe pământ acum două mii de ani, dar puțini au împlinit lucrarea ei. Am venit și la tine cu pacea cea de atunci și cu pacea cea de acum, căci pe cât este de mare durerea Mea cerească pentru fărădelegile de pe pământ, tot așa de mare este și lucrarea păcii Mele, mai mare decât acum două mii de ani, că vremea este grea de tot, grea, măi fiilor iubiți, grea și înăbușitoare pentru Mine și pentru voi, cei mai mititei copilași ai Mei. Întăresc lucrarea Mea peste voi și vin mereu și rostesc peste voi acest cuvânt lucrător. Pace vouă, pace vouă, pace vouă, că voi nu pricepeți îndeajuns câtă pace vă trebuie, cât de mult vă întărește această lucrare fără de care nimeni nu poate în cer și pe pământ.

Vino, fiule scump, și ia cuvânt nou, cuvânt cald, și te încălzește, tată, și te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. Dacă tu ți-ai da seama cât este de greu fără de Mine în vremea aceasta de azi și de mâine, tu n-ai mai avea pe buze și pe inimă nimic decât numele Meu și vorbire cu Mine, fiule. Vorbește cu Mine, tată, vorbește, copile de azi, că e grea vremea, e grea și pentru tine, și Eu te văd în greu, și îți spun să vorbești cu Mine, ca să fiu Eu mereu cu tine, că vremea e grea. O, tu n-ai voit să Mă crezi pe Mine, și Eu mereu ți-am spus de cele ce vor să fie. Eu de aceea am plâns mereu prin cuvânt, căci cuvântul Meu rostit mereu peste tine a fost un plâns al Meu înaintea ta, Israele tată. Am plâns mereu prin cuvânt, căci ce altceva se poate numi stăruința Mea atâta timp pe lângă tine, poporul Meu cel mic? O, fiule iubit, tu aștepți să vin să-ți cuvintez, dar nu știi, tată, ce mult aștept Eu, cu mult mai mult ca tine aștept să pot să-ți vorbesc. Și ți-aș vorbi mereu, mereu, dar vremea e grea de tot și dă să-Mi slăbească puterea fiilor Mei cei străjeri în calea cuvântului Meu.

O, Israele tată, tu nu știi, fiule, să înțelegi ce vorbesc Eu cu tine, că ți-am grăit cuvânt adevărat și te-am rugat să nu te mai uiți în lume, și ți-am spus așa: «Vai ție, poporul Meu, dacă nu Mă vei asculta să nu te mai uiți ca să știi și tu ce pățește lumea!». Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat și batjocorit de lume și călcat în picioare de lume și de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în fața omului din lume. Aceștia stau, și în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, și peștele își strică și el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, și nu mai este loc curat, și proorocul Ilie s-a umplut de râvnă și de durere, că e cu mult mai rău omul care se zice că e creștin, e cu mult mai rău decât Israelul cel din vremea aceea când Ilie plângea la Mine de lipsa lui Dumnezeu din om.

O, poporul Meu Israel, Eu, tată, ți-am spus ție că tu ești mai mult decât Moise, decât Ilie; Eu așa ți-am spus în vremea lui Verginica. Umblă, tată, în carte, că acum ai ce învăța, și vezi că Eu așa ți-am spus. Ți-am spus să fii mai mult ca ei pentru Mine, mai tare în lucrare ca ei, că ție, fiule, ți-am dat mai mult decât le-am dat lor, ți-am dat ce n-am dat nimănui până la tine, și nu mai am ce-ți da, că tot ce am avut, tot ce am mai avut de dat ți-am dat ție.

Proorocul Ilie petrecea zi și noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască. Dar ție dacă ți-am dat mai mult decât lui fără să-Mi ceri cum Mi-a cerut el, o, fiule tată, tu cum se cerea să fii, măi Israele? Tu ai fost cel mai miluit și cel mai ocrotit, și te-am păstrat ca pe o podoabă cerească a vremii de acum. O, și n-ai avut râvnă ca Ilie, proorocul Meu, că el plângea pentru fărădelegea lui Israel care se urca spre Mine, și tu în loc să plângi ca și el, tu stai în mijlocul fărădelegii și nu te temi de unealta de nimicire a fărădelegii. Ia aminte, copilul Meu, că trece Ilie proorocul, trece peste tot, tată. Întărește peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, că și Eu o întăresc, și mereu ți-o împrospătez, că vreau, tată, să te am și să te numesc unealta Mea din vremea arătării Mele, din vremea venirii Mele, că vin curând spre arătare, vin, fiule, și tu să crezi ce-ți spun. Eu în curând Mă las văzut, și vreau ca tu să fii cu pacea Mea peste tine, ca să te bucuri în vremea celor ce se vor descoperi spre vedere. Mai e numai un picuț și această lucrare va lucra descoperită, și vei vedea cum am lucrat Eu această lucrare peste tine, Israele român. Vei vedea, tată, cum am vorbit și cum vorbesc lângă tine și deasupra ta. Vei vedea cum te-am purtat și cum te port Eu pe tine în timpul acesta ceresc, că tu ești în timp ceresc, și lumea e în timp pământesc. Și tu, tată, ești în timp, dar tu ești cerește, pentru că așa ai fost tu scris, ca să fii poporul Meu ceresc în timp și să fii lucru de mărturie pentru ziua mărturiilor, pentru clipa judecății tuturor celor ce s-au petrecut în timp. E greu timpul, tată, dar am pășit cu tine pas de veac nou. Am scris început de pas peste timp, am scris cu tine sfârșit și început. Și când vei vedea ce a purtat în taina ei ziua aceea de Paști când am făcut pasul cu tine, o, te vei minuna, copilul Meu, când vei afla ce am făcut Eu prin tine în ziua aceea.

La nașterea Mea din Fecioară Eu am despărțit cele două lumi, și lumea de pe atunci n-a știut și n-a simțit, că puțini au fost aceia care au purtat taina plinirii proorociilor întrupării lui Dumnezeu între oameni. Și după ce Eu am împlinit lucrarea care era proorocită din vreme, M-am dus la locul Meu, lângă Tatăl, dar nu M-am dus până n-am vestit prin îngeri întoarcerea Mea cea de acum. Caută, tată, în Scripturi, că vei găsi glasul îngerilor care au spus că voi veni în chipul cel cu care M-am înălțat la Tatăl. De atunci mereu cobor, și mereu Mă sui în chip nevăzut, și mereu lucrez în chip nevăzut de om, dar la tine, poporul Meu, M-am lăsat prin cuvânt. La tine am venit mereu de lângă Tatăl, și de deasupra ta am cuvântat cuvântul Meu, și am lucrat peste tine patruzeci de ani, ca și peste Israelul din vremea lui Moise. Atunci am avut pe Moise, și acum am avut pe Verginica, pe trâmbița despre care scria în Scripturi. Este scris în Scripturi că Însuși Domnul Se va coborî din cer întru trâmbița Lui, ca să învieze morții la glasul trâmbiței. Fiule, crezi tu în cuvântul acestei Scripturi? Crezi tu, tată, că Verginica a fost împlinirea acestei Scripturi? Crezi că ea este trâmbița lui Dumnezeu?

O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară și prin care Mă voi și lăsa văzut cum am venit și cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înțeleaptă, că tu școală n-ai avut, și de aceea ai fost înțeleaptă. Tu n-ai învățat nimic de la om, nimic de pe pământ, și ai învățat învățătură din cer dacă Eu am fost în tine, și ai bucurat pe Tatăl Meu și al tău cu îndemnul cel sfânt, pus peste turma Mea și a ta, că mâncai cireșe și le adunai sâmburii, măi Verginico, și puneai oițele să facă rugăciunea „Tatăl nostru“ pentru fiecare sâmbure. Le umpleai pumnișorii cu sâmburi, iar ei pentru fiecare sâmbure rosteau un „Tatăl nostru“. Când era vreunul din ei bolnăvior, tu știai că boala și durerea veneau de la cele lumești care intrau în el, și îl prindeai pe acela și îi dădeai sâmburi și îl puneai să zică: «Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, și să se facă voia Ta așa cum se face în cer, ca să fie tot așa și pe pământ. Și ne dă pâine, Tată, și ne iartă greșeala așa cum și noi iertăm. Și nu ne lăsa spre ispită, și ne izbăvește de lucrul cel rău». O, Verginico, cine, tată, mai vrea să știe ce înseamnă să se sfințească numele Tatălui în om, în creștin, în fiul acestei lucrări? Cine mai știe să creadă ce spune atunci când rostește «facă-se, Tată, voia Ta, precum în cer așa și pe pământ»? Auzi tu, Verginica Mea, ce spune această rugăciune? Spune să se facă voia Tatălui ca și în cer. Vorbesc cu tine, tată, că tu știi să înțelegi. Cu cine să Mă mai înțeleg Eu, cu cine? Vreau să Mă înțeleg cu poporul tău, cu poporul Meu pe care-l am din munca ta cu Mine, din truda ta alături de Mine. Vreau să rostească Israel rugăciunea „Tatăl nostru“ și să zică să se facă voia Tatălui, precum în cer să se facă și pe pământ, ca să fie pământul cer, ca să fie cerul pe pământ, și pământul în cer. Și când zice Israel: «pâinea noastră dă-ne-o nouă, Tată», când zice Israel așa, să Mă ceară pe Mine, că Eu sunt pâinea care se coboară din cer.

O, Israele, iată, fiule, pâine. Mănâncă, Israele, pâine din cer. Mănâncă, Israele, mănâncă și nu sta flămând, nu sta nemâncat, nu sta. Ți-am dat, fiule, cămară de-a gata, și plângând am lucrat ca să ți-o dau, să ai ce mânca, să ai, ca să nu mori, că cine nu mănâncă nu are putere cu Mine. Ți-am întocmit cămară. Verginica a strâns în cămară, iar fiii Mei cei lucrători de azi care umblă cu Verginica pe pământ, cu Verginica și cu Mine, acești fii merg plângând prin spini, și spinii le rănesc picioarele și mersul, și ei merg întăriți de Mine ca să-ți rupă ție din pâine și să ai pâine, Israele român. E grea vremea, și ei merg, pentru că Eu i-am tocmit ca să-ți slujesc ție cu ei, și tu să stai la adăpost și la căldură și să mănânci, Israele. Eu sunt pâinea care se coboară din cer, și Mă fac cuvânt și Mă așez în fața ta. Mănâncă, fiule, cu folos, și fii ca Mine dacă mănânci această pâine. Omul din lume mănâncă minciuna și crește prin ea și se numește omul minciunii. Tu să mănânci cuvânt din cer, pâine din cer, ca nu cumva de foame să iei să mănânci din lume și să te molipsești de boala minciunii, că la școală numai minciuni ai învățat, măi Israele, și iată câtă muncă trebuie să muncesc peste tine ca să te curăț de grăsimea minciunii. Minciuna s-a făcut grăsime și carne în om, și a crescut omul în trup și în duh, a crescut din rodul minciunii. Nimic n-a fost adevărat ce ai învățat la școala omului mincinos care este în lume, și să Mă crezi, tată, ce-ți spun. Nici măcar de neamul tău n-ai învățat cu dreptate, și când vei vedea povestea acestui neam așa cum este ea în cer, atunci te vei înspăimânta de minciuna pe care ai luat-o de la cel ce te-a luat de la învățătura Mea cea din cer. Cartea cea de pe pământ a luat o formă bine ticluită de om, dar n-are viață în ea, și este minciună mare, fiule. Dacă tu vei vrea, vei crede ce-ți spun, dar dacă nu vei vrea, vei rămâne străin de cele ce-ți spun Eu acum. Căci am trimis pe Moise la faraon, l-am trimis cu cele învățate din cer și l-am îmbrăcat cu puterea Mea, ca să-l trimit să stric puterea care iese de la om. Lucrarea care iese de la om seamănă cu fața lucrării Mele, dar e minciună și nu e adevăr. I-am dat lui Moise lecție din cer, ca să lucreze cu ea peste omul cel fără Dumnezeu și să-Mi învieze cu ea pe Israel și să-l scot pe Israel din lumea minciunii, ca să fie al Meu, să-l scot din Egipt, să-l scot de la oameni, ca să fie cu Mine și nu cu omul, și i-am spus lui Moise să lase puterea Mea să lucreze văzut, căci l-am înzestrat cu cele adevărate din cer. I-am spus să facă semne cerești cu toiagul cel pe care i-l dăduse faraon în Egipt la plecarea lui în pustie. Îi dăduse faraon un băț, și Moise l-a luat cu el și l-a păstrat, și când s-a dus pe munte la Domnul, toiagul acela a primit lucrarea lui Dumnezeu, ca să lucreze împotriva lucrării omului și să nimicească armele omului, care lucrau fără Dumnezeu. Moise a făcut semne cu toiagul înaintea lui faraon, și a chemat faraon și pe înțelepții lui, și au făcut și aceia semne ca Moise, dar cu toiagul lor. Făcea și omul ce făcea Dumnezeu, și se lupta omul împotriva adevărului și a puterii lui Dumnezeu. Făcea puterea minciunii, făcea și ea semne ca semnele lui Dumnezeu, și așa a lucrat duhul omului vreme de șapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, Care este din cer, Care vine din cer, și mare școală este aceasta la om, ca să-L răstoarne omul pe Dumnezeu, așa cum a voit Lucifer să facă. Ce a făcut faraon dacă s-a crezut mare și cu școală? Puterea lui Dumnezeu biruiește mereu minciuna care imită pe Dumnezeu, și de aceea Mă doare când fiii lui Dumnezeu iau de la oameni sfat și învățătură pentru ei.

Nu e bună învățătura care vine de la om, și n-am cu cine să Mă înțeleg pe pământ. Toată școala care a ieșit de la om a lucrat împotriva lui Dumnezeu, așa cum toiagul filozofilor Egiptului întărea aceleași semne ca și ale Mele prin Moise, ca să desființeze pe Dumnezeu și să rămână numai omul cu dreptatea lui.

Dreptatea omului se numește minciună, fiilor. De ce se numește minciună? Pentru că se pune în dreptul lui Dumnezeu ca să se semețească, pentru că dreptatea omului n-a lucrat altceva decât lucrarea lui Lucifer vreme de șapte veacuri. Dreptatea omului și știința omului a fost rod din rodul cel semeț al lui Lucifer, care a căutat să-l slujească pe om atunci când omul cel dintâi s-a crezut singur mare. Învățătura care este luată din școli l-a depărtat pe om de Duhul lui Dumnezeu. Și dacă n-am dreptate ce spun, ridicați-vă și dovediți. O, Israele, am dreptate, tată. Omul nu mai are pe Dumnezeu, dar are nevoie de Dumnezeu, și Îl caută și nu-L mai găsește omul pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu Se caută, pentru că nimeni nu Mă poate găsi pe Mine decât în om. Omul Mă poate găsi în el. Dacă Eu nu sunt în om, omul n-are de unde Mă găsi. O, de ce l-am făcut Eu pe om? L-am făcut ca să Mă odihnesc în el; l-am făcut ca să am locaș în el, ca să stau în el și să cresc în el.

O, Israele român, Eu de aceea te-am născut pe tine. Te-am născut, fiule, ca să Mă odihnesc în tine, ca să am locaș în tine, și ca să stau și ca să cresc în tine și ca să fiu cu omul prin tine, că omul nu Mă are, fiule. Omul are altceva în el. Știi tu cum este un om care Mă are pe Mine în el? Fiule, fiule, caută-Mă bine în tine și găsește-Mă numaidecât și odihnește-Mă în tine și lărgește-Mi statul și împărăția Mea în tine, căci tu ești tronul Meu, fiule din Israel, și de aceea te-am născut din Mine, din cuvânt. Te-am născut din Mine ca să fii tu întru Mine și ca să fiu Eu întru tine. De aceea ți-am spus: mănâncă, fiule, mănâncă cu foame cuvântul Meu. Mănâncă, fiule, cuvânt, căci ți-am dat cămară ca să ai, și să n-o ții închisă, și să stai numai la masă, că e vremea să crești mare, mare de tot, să poți da mâna morților să se scoale și să stea pe picioare. Dar ai grijă, tată, să mănânci și pâine caldă, fiindcă Eu trebuie să fiu veșnic viu și veșnic cu tine. Iată, Mă dau ție. Azi e sărbătoare de masă nouă, și vin cu pâine caldă și proaspătă, ca să te împrospătez și ca să te întăresc, că te văd slăbit, fiule tată. E vremea grea, și te văd slăbit, și vin ca să suflu peste tine și să te înfiripez. Vin să fiu cu tine și să-ți spun: pace ție! Ai nevoie de pace multă, de pâine multă, că e vremea grea, fiule din Israel, și ar fi să fiu mereu cald pe masa ta, copilul Meu, dar vremea cea grea dă să-Mi slăbească pe fiii cei străjeri în calea cuvântului Meu. O, Eu de aceea ți-am spus să fii bun și să fii tare și să fii sănătos cu duhul și cu trupul, Israele iubit, și fiecare să fie tare cu Mine, că dacă piciorul sau mâna sau ochiul sau auzul sau graiul sau duhul lui Israel e slab, slăbește tot trupul din pricina unui mădular slab. E vremea să fii sănătos în toate, copile din vremea aceasta grea, dar pentru asta trebuie să-Mi faci locaș tare în tine, tată, și trebuie să ai semn întărit pe tine, pe creștetul tău, și trebuie mereu să lucrezi și să trăiești în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin, că aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu, care este pusă peste tine, fiule român care te numești Israel. Și mai ai ceva de făcut alături de Mine, și iată ce ai: să plângi cu Mine, că rău Mă doare în vremea aceasta de la păcatele lumii. Mă doare, că trebuie să Mă las văzut; Mă doare, că lumea nu știe de lucrarea proorocului Meu Ilie despre care scrie în Scripturi că va să pregătească ziua și calea arătării Mele.

Fiule tată, este scris să tragi ușa inimii tale și să stai ascuns în Dumnezeu, sub aripile lui Dumnezeu până la ziua bucuriei, tată, și să lucrezi ce ți-am dat și să te împodobești cu podoabele curăției și ale sfințeniei cerești, că nu va fi ochi pe pământ și în cer care să nu privească la tine, că vei fi căutat, poporul Meu, și cine va voi să te găsească după adevăr, acela trebuie să ia să mănânce cuvântul Meu și să-l lucreze și să-l păzească, iar cine te va căuta pe tine, acela Mă va găsi pe Mine, dar tu să nu te temi. Nu te teme, Israele, cel ce ești cu Mine. Nu te teme, popor al mângâierii, că tu ești mângâierea Mea, și de aceea vin și te mângâi mereu cu mână caldă, cu cuvânt cald și nou și proaspăt, ca să te bucuri așa cum te bucuri când scoți din cuptor pâinea cea caldă și crescută și rumenită prin foc. E bună hrana din cămară, dar e bună și cea caldă, și să nu te mulțumești cu pâinea cea din legătură, că am pâine și în mâna Mea, pe care o cobor când vin, că Eu de aceea vin. Iar pe cămară să nu te faci stăpân, tată. Să nu te faci așa, și să fii supus, supus și aplecat așezării Mele cu care stau înaintea ta, cu care-ți slujesc ție, Israele, poporul Meu. Să nu te semețești ca un om bogat care ai cămară, căci pâinea este din cer, nu de la tine. Cine mănâncă, să-I mulțumească Celui ce-i dă, că Eu sunt Cel ce Mă dau ție în dar.

Veghează cu Mine alături în vremea aceasta, Israele, ca să poți omorî din calea ta tot duhul cel străin, și să nu pățești ca Israel cel de atunci care n-a voit să Mă asculte când Eu i-am spus prin Moise, i-am spus să omoare din cale pe tot neamul străin. De ce i-am spus, tată, să omoare pe tot neamul din cale? I-am spus așa, ca să știe să nu se aplece, să nu se unească cu cel ce este străin și ca să-Mi spurce seminția cea binecuvântată de Mine, dar Israel n-a făcut așa, n-a ascultat, și s-a amestecat cu trupurile de pe cale și s-a prăbușit Israel, și n-am rămas cu el. Fiule de azi, Eu îți amintesc mereu despre lucrarea neascultării ca să te fac copil ascultător, ca să nu te las să pieri din cer, tată. Și să știi că nici un fiu al acestei lucrări care nu a ascultat nu va scăpa de pedeapsa neascultării. Și precum pentru ascultare va veni dreptatea și bucuria, tot așa pentru neascultare și pentru întinarea duhului și a trupului tot fiul neascultării va primi ce este de primit.

O, nu mai este vremea bucuriei, și lumea nu știe nimic. Atât mai este bucurie, atât a mai rămas bucurie pe pământ, când Eu, Domnul, Mă bucur cu tine, fiule, poporul Meu, și când tu te bucuri cu Mine întru serbare cerească. Tu nu trebuie, tată, să te întristezi în neputințele tale, că ele sunt ale Mele, și sufăr cu tine, și nu sufăr singur, căci am cu cine să-Mi împart suferința, și aceasta este o iubire mare de la tine spre Mine. Sunt suferințe între suferințe în tine, Israele. Este suferință și pentru păcate, ca să se șteargă; este suferință și pentru umilință, ca să te țină Domnul lângă El; este suferință și pentru lucrul ce este de lucrat, dar puțini în Israel au așa suferință care vine de la greul lucrului lui Dumnezeu. Este suferință care vine din necazul ce-l are duhul rău pe fiii poporului Meu, dar aceasta se biruiește prin unirea cu Mine, prin credința cea bună și prin lupta cea frumoasă, dusă în numele Meu.

Israele fiule, cere, tată, cu credință, cere de la Mine biruință asupra răului, și Eu îl biruiesc și lucrez cu tine împotriva răului, tată, dar să nu ai nici un fir de lume în tine, să nu ai amorțire, să nu ai nepăsare, să nu ai clipe fără Mine, tată. Nu te mai teme, Israele, atunci când Mă asculți pe Mine, nu te mai teme. Ascultă-Mă pe Mine și să nu te temi în vremea ascultării. Să te temi în vremea neascultării. Să te temi în vremea când Mă lași să slăbesc în tine. Dar când Mă ai pe Mine, nu te teme, tată, că Eu te ocrotesc chiar dacă simți apăsarea vremii. Israele, îți trebuie veghe mare, tată, și trebuie să Mă ceri mereu și să-Mi ceri Mie îngeri veghetori și ajutători și lucrători, și să-Mi ceri în ajutor sfinții, că sfinții stau înaintea Mea ca să-Mi spună că n-au de lucru. Cheamă, tată, sfinții, că ei stau între Mine și tine ca să lucreze pentru tine și pentru cer, ca să lucreze peste vremea aceasta.

O, Verginico, să fie mereu binecuvântată lupta cea pentru poporul tău, că mare a fost taina trupului tău între cer și pământ. Copiii tăi sunt slăbiți, unii de teamă, alții de neputință, alții de dureri și de mâhniri. E grea vremea, tată, și Ne trebuie lucru cu putere de cuvânt, ca să se împlinească tot cuvântul. Mă uit la tine cât lupți și cât alergi, Verginico, și de aceea am amintit fiilor Noștri cum îi învățai tu să se roage Tatălui pentru ca să-i scape de cel rău, pentru ca să le dea pâine și pentru ca să vină cerul pe pământ. Dar acum să înțeleagă fiii tăi și ai Mei, să înțeleagă ce spune rugăciunea aceasta, căci Tatăl voiește ca să fie precum este în cer, așa voiește să fie în acest popor, voiește să fie ca și în cer.

Verginico, astăzi nu mai grăiesc despre cei ce nu ascultă încă nici acum. Azi grăiesc cu cei ce sunt înrădăcinați, și le spun să nu se teamă de furtuni, și să se bizuie pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt. Nădejde se numește aceea care nu se îndoiește în lucrul ei.

Fiilor, fiilor, Eu v-am iertat păcatele, iar voi să nu le împrospătați, și să învățați bine lecția aceasta și să stați în ea, tată, că Verginica plângea mereu la Mine când erați în suferințe, și Eu o ascultam, și ea se făcea ispășitoarea greșalelor voastre, și Eu slăbeam în lucru, că ea nu mai avea putere și pentru Mine. Ea se punea în lucru numai pentru ocrotirea lui Israel, și când să-l mai și îndrept pe Israel, ea nu mai putea de durerile și de zdrobirile pe care le primea în locul celor ce-și făceau rost de suferință.

O, poporul Meu, ce crud ai fost tu cu trâmbița Mea! Veneai, tată, și puneai pe ea numai suferință. Toată suferința ta o aduceai la ea, și Mi-ai zdrobit-o, fiule, și zdrobită am luat-o când am luat-o. Până în ultimele clipe numai ai zdrobit-o, Israele, că tu păcătuiai amar, poporul Meu. Măi tată, când vei da ochii cu ea, vei vedea pe ea ranele pe care i le-ai făcut. Ea te învăța să fii sfânt și curat, și tu trăiai ca lumea, și veneai apoi și te numeai fiul ei, și ea, ca o mamă, te mângâia și suferea și se sufoca de mirosul păcatelor tale, și tu nu știai ce pildă vie a fost ea înaintea ta. Iată, tată, ai de ce să plângi. Plângi, poporul Meu, că trupul acesta va fi arătat ție spre mărturie. Plângi, tată, și fă-i rost de vindecare mai înainte de arătare, că peste o clipă te vei întâlni cu ea. Să-ți plângi păcatele prin care tu ai rănit-o, că ea a stat ca o bubă vie în mijlocul tău, ca un jertfelnic a stat, ca un cuptor încins în care erau aruncate toate fărădelegile lui Israel. Să plângi, copilul Meu, și să-I spui Tatălui să șteargă de pe ea toate semnele rămase de la loviturile tale. Împacă-te cu ea, Israele, căci ea a fost cortul Meu în care Eu am stat înaintea ta. În vremea lui Moise M-am făcut stâlp de nor și de foc, și din nor și din foc am vorbit cu Moise înaintea lui Israel. În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt și foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbița lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cerești de sfinți și de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, și Mă cere mereu să cobor și să cuvintez peste tine, și Îmi zice: „Rostește, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă și încălzește-i și tămăduiește-le mâhnirile și alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rostește cele bune peste ei și împlinește, Doamne, tot ce rostești peste Israel“.

O, Verginico, e grea vremea, tată, și voi lucra cu putere de cuvânt. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt. Binecuvântat este poporul Meu Israel, iar peste cel binecuvântat să nu aibă putere nici un rău, nici o mâhnire, nici o durere. Amin.

Israele, poporul Meu, întăresc peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Israele, poporul Meu, întărește-te sub pecetea Dumnezeului Cel viu și să nu ridici mâna ta ca să ștergi această pecete de pe tine. Amin.

Popor al Domnului, scoală-te din toate neputințele tale și le biruiește, că Eu, Domnul, îți poruncesc aceasta. Amin. Scoală-te, tată, și așa să stai, și să nu te găsească culcat neputințele care se luptă împotriva ta și a Mea, că dacă chiar neputințele te găsesc culcat, dau să se așeze peste tine. Scoală-te, poporul Meu, și stai în picioare, și stai înaintea Mea. Amin. Scoală-te după cuvântul Meu, nu te scula cum vrei tu sau cum se întâmplă. Scoală-te ca Mine și nu ca tine. Amin. Pecetluiesc cu „Amin“ tot cuvântul Meu. Ție îți zic: scoală-te, Israele, scoală-te, tată, și de dormit să nu dormi, căci Eu sunt înaintea ta ca să fim treji și lucrători. Dacă ai în trupul tău neputință și slăbire și moleșeală, Eu intru în tine și scot afară tot duhul cel supărător și zic: binecuvântate să fie mădularele duhului și ale trupului tău, Israele, fiul Meu. Fiecare fiu al tău, poporul Meu, să fie pecetluit cu pecetea Dumnezeului Cel viu. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu sunt vindecarea, Eu, cu sfințenia Mea în voi. Priviți numai la Mine și nu în lături și nu în spate; numai la Mine, tată. Luați din mâna Mea împărăția Mea. Luați în voi împărăția Mea. Credeți în Mine și nu vă îndoiți. Credeți în Mine și nu în om. Strigați la Mine și nu la om, că voi sunteți frați împreună ocrotiți de Dumnezeu. Cel ce crede în Mine, să știe cum să creadă, că și Eu trebuie să cred în acela ca să se poată spune că acela crede în Mine. Feriți-vă de rău, că și Eu vă feresc. Aceasta înseamnă să credeți în Mine. Fiilor, nu mai lăsați pe voi neîmplinirea cuvântului lui Dumnezeu, și abia după aceea veți avea toată ușurarea. Fiilor, fiilor, căutați-vă peste tot, să nu aveți neîmplinire pe voi. Cuvântul Meu să fie cuvânt împlinit pe voi și peste voi. Fiilor, fiilor, nu vă mai lăsați să semănați cu lumea. Să vă fie rușine când nu puteți scăpa de asemănarea cu lumea. Măi fiilor, trupurile lumii vor fi sub sabie. Fugiți, tată, și stați acasă lângă Dumnezeu și puneți pe voi și pe casele voastre pecetea Dumnezeului Cel viu și nu vă temeți sub această pecete. Israel și-a uns ușorii ușilor cu semnul Mielului jertfit. Voi, fiilor, tot așa să faceți și să stați unși cu mir și cu apă și cu sfințenie, și să stați săraci cu duhul, și să aveți Duhul lui Dumnezeu. Amin. Depărtați-vă de cei ce numindu-se frați cu voi nu împlinesc cele pentru ocrotirea cea de la Mine. Cine nu vrea să fie ocrotit să se tragă într-ale sale întru care stă și să nu stea între cei ce ascultă, și Eu voi împlini acest cuvânt. Amin.

Din nou vă spun vouă, celor lucrători, vă spun să ascultați. Nu mai primiți nici un fel de cuvânt de la cei ce nu împlinesc lucrarea harului Meu de azi. Fiți atenți voi, da să fie da, și nu să fie nu. Nu dați voie celor neîmplinitori să vorbească în dreptul lucrării de har care se mărește tot mai mult peste fiii care s-au tras în dreapta pentru ascultare și lucrare. Învățați poporul să-și cântărească vorba și rostirea celor dinăuntrul inimii. Vreau să-l feresc de pânda duhului rău pe poporul Meu cel ascultător. Cel ce nu iubește împărăția cerurilor, pe acela să-l știe tot poporul, ca să fie poporul Meu pus deoparte pentru Mine și în dreapta Mea. Iar voi, cei ce Mă ascultați, nu vă temeți de cele ce sunt pe pământ. Ele nu se vor atinge de cei ce au pecetea Dumnezeului Cel viu. Cel ce este mare, acela să fie mic înaintea Mea, ca să pot lucra prin el lucrarea Mea.

Israele fiule, Eu, Domnul Iisus Hristos, iau de pe tine toate neputințele, iar tu să te odihnești frate în frate și nimic să nu faci de la tine și îți va fi ție bine. Amin.

Israele tată, lucrează și nu sta fără de lucru. Lucrează, tată, și nu te lăsa greu, ca să nu fii greutate nici pentru Mine, nici pentru fratele tău. Lucrează smerenie, fiule, căci prin smerenie vei căpăta ocrotire și sănătate și bucurie și pace în inimă și înțelepciune prin smerenie, că rău Mă simt Eu cu cel mândru lângă lucrarea Mea. De cel mândru fuge cel drept și cel umilit. De cel mândru fuge și ajutorul de la Dumnezeu. De cel mândru fuge și binele, fuge și pacea, fuge și sfințenia de cel mândru. De cel smerit și umilit și aplecat cu duhul se apropie pacea și iubirea lui Dumnezeu, și totdeauna Duhul Sfânt îl hrănește pe cel smerit cu inima, și toate ale lui sunt spre pace și spre bucurie cu cerul.

O, fiule al cerului, ți-am dat putere să-ți lucrezi binele peste tine. Ți-am dat putere să stai tare și să fii de temut duhului rău. Ia această putere, și întreită să-ți fie dată de la Dumnezeu, și prin lucrarea ei să ajungi să ai împărăția cerurilor înăuntrul tău. În împărăția cerurilor este tot cerul. Israele, fiule al cerului, tu ești cer nou și pământ nou, dar să fii. Tu ești tron de odihnă pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar să fii. Tu ești scăpare celor ce vor alerga spre Dumnezeu, dar să fii și să binecuvintezi pe Dumnezeu întru smerenia ta. Amin.

Așa au spus îngerii înălțării Mele, că voi veni așa precum M-am suit la cer. Dar tu să știi să fii credincios, căci toate cele rostite sunt adevărate întru Dumnezeu. Învață din școala cerului, că tot ce se învață de pe pământ e numai minciună. Minciună se numește orice lucrare fără Dumnezeu. Iată, Israele, înțelepciunea cea din cer îi ia locul celei de pe pământ. Îl voi rușina pe omul cel ce s-a dat drept învățător, drept știutor. Voi veni la tine, poporul Meu, și îți voi vorbi, tată, despre minciuna înțelepciunii care vine de la om, și vei înțelege că omul fără Dumnezeu este om fără duh și este dat în folosință duhului rău de bunăvoia sa. Cine iese de sub mâna Creatorului, acela cade din cele adevărate. Dar tu, poporul Meu, să fii mângâierea Mea, să fii popor al mângâierii și al iubirii veșnice, și să crești, tată, prin binecuvântarea Mea, și să fii un popor fără de moarte și să stai înaintea Mea întru venirea Mea și să fii poporul mângâierilor Mele. Amin.

Hristos S-a înălțat! Iar Cel ce S-a înălțat a venit la tine, Israele român, căci așa este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

01-06-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:06 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena

Iar și iar cobor la Israel, căci scris este în Scripturi că precum M-am suit la cer, tot așa voi și coborî, și iată, cobor mereu. Cobor, că scrie în Scripturi, și Eu trebuie să împlinesc Scripturile toate, până ce nu va mai rămâne nimic din Scripturi neîmplinit. Precum M-am înălțat, tot așa și cobor, și nimeni nu se coboară din cer decât cel ce se suie. Ferice celui ce se suie la cer că acela și coboară, precum este scris că cine nu se naște din cer nu poate fi al împărăției cerurilor. Amin.

Israele, Israele, scumpul Meu popor, Eu din cer M-am coborât când M-am născut din Fecioara mama Mea. Măi copilul Meu, Eu de aceea M-am putut sui la cer în ziua înălțării, pentru că am fost născut din cer, și sunt Fiul Cel dintâi al împărăției cerurilor, și omul Mă are pildă de naștere de sus, de coborâre și de suire. Eu până n-am împlinit aceasta n-am rostit Scriptura care spune despre nașterea de sus. Am venit, tată, iar la tine, M-am coborât din cer pe nori așa precum M-am suit, pe nori de îngeri, așa precum M-am înălțat. Stau deasupra ta și grăiesc din nori de îngeri și îți pun iar masă; masă de cuvânt cald, izvor de cuvânt proaspăt, mană cerească, fiule, ca să mănânci și să bei și să te îmbeți de dragoste de Dumnezeu și să Mă iubești, poporul Meu, și să calci pe urmele Mele și să-Mi fii tu cărare Mie, cărare, tată, între cer și pământ, că dacă n-ai fi tu cărarea Mea, Eu cum aș mai coborî? Eu la ce aș mai coborî? Dar iată, am cărare și cobor și te scriu în carte că vorbești cu Dumnezeu, și apoi Mă fac carte prin mâna ta, Israele, și Mă fac cunoscut omului cel fără de duh și lucrez precum am lucrat când am scris Scriptura, tată. Eu așa am scris Scriptura pe pământ, așa precum o scriu și acum, iar Scriptura se numește Dumnezeu, se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte nu este adevărată. Numai Scriptura este adevărată, pentru că ea este din Mine și pentru că Eu sunt cărarea și adevărul și viața. Amin. Cine nu are această viață, acela nu are viață și nu are adevăr și cărare sub picioare.

Ți-am făgăduit, copilul Meu Israel, că voi veni la tine ca să scriu în carte despre minciuna înțelepciunii care vine de la om; să scriu în carte că omul fără Dumnezeu este om fără duh și este dat împrumut duhului rău de bunăvoia sa, așa cum s-a întâmplat cu omul cel de la început, care a trecut peste Duhul lui Dumnezeu ca să fie mai mare, și atunci s-au clătinat toate de la locul lor, tot ce a creat Dumnezeu s-a clătinat atunci. Dar este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Încă o dată voi mai clătina cerul și pământul», că Eu, Israele, trebuie să așez la locul lor pe cele clătinate, și se va simți punerea la loc a celor clătinate. Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rostește peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin gurița lui înaintea ta și am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăiește după cuvântul lui Dumnezeu, care se mișcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-și ia prin cuvânt și prin împlinire de cuvânt chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa precum Eu l-am făcut pe om la început. Atunci l-am făcut, iar acum l-am născut din cer, așa precum Eu M-am născut din cer, și apoi M-am suit, și iată, cobor din cer dacă M-am suit la cer. Așa și tu, copil născut prin cuvântul Meu, care a venit din cer la tine. Iată naștere de sus, naștere prin cuvânt. O, ce minune am lucrat Eu în tine, Israele! De aceea am plămădit Eu această lucrare și acest popor, ca să nasc în el fii de sus, fii din cer, așa precum am fost Eu. Eu prin cuvânt M-am născut din cer. Cum, tată, cum prin cuvânt?

Israele, Israele, stai sub învățătura Învățătorului tău și să nu cumva să-ți trebuiască învățătură împrumutată, că omul cel dintâi pe care l-am făcut Eu așa a făcut, a împrumutat de la duhul rău învățătură și a pierdut omul învățătura lui Dumnezeu dacă a făcut așa. Eu sunt Învățătorul tău, și tu să nu iei de la nimeni decât de la Mine. Să nu iei de la tine, să nu faci ca Adam, Israele, fiul Meu. Să nu iei de la tine, și să faci ce am făcut Eu cât am stat lucrător între oameni. Eu am luat de la Tatăl și am lucrat tot ce Mi-a spus Tatăl, și de la Mine n-am lucrat. Să nu iei de la tine, că iată ce a pățit poporul acesta care a fost pornit de Mine la început când Eu am deschis cerul și M-am coborât în stâlp de foc înaintea lui ca să-i vorbesc din rug așa precum am grăit lui Moise. Verginica a fost rugul cel aprins înaintea poporului Meu de azi, iar Eu din rug vorbeam cu poporul de azi și scriam legea omului nou, legea raiului, așa cum am scris-o pe vremea lui Moise. Poruncile date de Mine lui Moise, aceea este legea raiului, legea din care a căzut omul. Și acum, vezi tu ce fac, Israele? Vin la tine și îți împrospătez lecția raiului și îți descurc înțelesul poruncilor lui Dumnezeu, căci Verginica dacă a venit la Mine n-a luat cu ea focul din rug, și l-a lăsat înaintea ta, Israele român. Focul din rug, ce era? Era cuvântul lui Dumnezeu, care curăță arzând. Și iată, focul din rug nu se stinge în veci, precum Eu nu Mă sfârșesc în veci. De aceea, tată, îți spun să nu iei de la tine ca să lucrezi peste tine, și să iei de la Mine, că iată, focul din rug s-a născut înaintea ta prin Verginica, și ceea ce se naște din cer, aceea rămâne.

Fiule, dacă tu ești născut din cer, tu trebuie să rămâi, și dacă rămâi, trebuie să mănânci foc așa cum a mâncat Ilie, proorocul Meu. Mănâncă foc, Israele, și să arzi, tată, ca Mine, și să stai înaintea Mea ca o făclie arzând, că Eu cu această făclie dau foc pămânului și cerului și Îmi împlinesc cele pentru arătarea celor ce nu se văd. De aceea ți-am spus să te înflăcărezi, să te îmbujorezi de arșița focului sfânt și să fii în Mine, în inima Mea să fii, și să n-ai alt dor și altă iubire. Iubește-Mă cu tot focul inimii tale, că bună este iubirea de Dumnezeu, și va învăța omul, va învăța de la tine că numai Dumnezeu este adevărul, iar înțelepciunea omului este minciună, și se va uita omul la minciuna lui și va vedea că nu așa trebuia să lucreze. Omul trebuia să lucreze numai ce i-a spus Dumnezeu la început când i-a dat raiul. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze și nu altceva, că vreau să te scot pic cu pic, Israele, ca să nu mai stai înconjurat de lucrul minciunii, și te voi da pildă de om nou și de ascultare și de lucrare cerească. Eu pic cu pic te scot, și lucrez prin tine ca să te scot din lucrarea minciunii care a fost lucrată de om, și tu vei lucra apoi ce i-am zis Eu omului întâi.

Israele, ce i-am zis Eu omului să lucreze? I-am dat raiul lucrat din Mine, și i-am zis omului să-l păzească și să-l lucreze așa cum Eu l-am lucrat, așa cum Eu i-am arătat, așa cum îți arăt și ție, omul Meu cel de azi, că tu, Israele, ești omul Meu cel de azi, nu omul cel de azi. Omul cel de azi e omul minciunii, iar omul Meu cel de azi ești tu, poporul Meu, care trăiești și te hrănești cu Mine, cu cuvântul Meu. Vezi, tată, cum este învățătura? Ai învățat tu așa ceva de la omul care te-a legat de școala lui când tu te-ai dus să înveți școală? Școala nu se învață așa cum ai învățat tu. Școala aceea a fost minciună, și fii atent, că școala e școală, și minciuna e minciună, fiule. Școala este ceva veșnic, iar minciuna se face deșertăciune. Numai ceea ce este veșnic se numește școală, iar ceea ce se destramă este deșertăciune și goană după aur, adică după vânt. Ai văzut ce a făcut aurul din om? Ai văzut, Israele, ce a făcut aurul? A făcut mai rău ca ceea ce a făcut Lucifer. Aurul s-a făcut avere pentru om și l-a înșelat pe om cu strălucirea lui și l-a făcut rob pe om, iar omul pentru aur a născut minciună, s-a zbătut să nască minciună și să-i dea trup și s-o arate în fața omului și să cumpere aur pe minciună. Iată cum vine această lucrare: cu minciuna capeți aur, iar cu aur cumperi minciună și rodul minciunii. Și voi lua aurul și voi cumpăra cu el împărăția cerurilor și o voi arăta omului, ca să vadă omul ce trebuia să facă el cu aur dacă a vrut să umble cu aurul. Omul nu avea împărăția lui Dumnezeu când aflase aurul, că o pierduse dintru început. Dar cu aurul trebuia să se zbată să-l dea în schimbul împărăției pierdute.

Iată ce fac Eu azi cu aurul. Tu nu ai aur, Israele, că tu ai fost un popor de jos, fiindcă Eu din cele ce nu sunt te-am întocmit, nu din cele ce sunt, ci din cele ce nu sunt pe pământ. Te-am întocmit din nimic, așa cum din nimic am întocmit pește acolo unde nu era pește, și am spus apostolilor Mei care se trudiseră o noapte întreagă pentru pește, le-am spus să bage năvodul și să ia pește, și au luat pește; dar nu era pește, și era cuvânt, și așa i-am hrănit Eu pe ei cu cuvântul cel întrupat, și așa M-am întocmit Eu întru ei. Pic cu pic M-am întocmit întru ei, căci din nimic am lucrat prin cuvânt pește și pâine și vin, și viață din moarte am lucrat, și lumină din întuneric am lucrat peste orbi și peste surzi, căci am făcut auz acolo unde nu era auzul, și am făcut vedere acolo unde nu era vedere. Dar omul care te-a luat la școala lui ca să înveți de la el, a făcut așa cum am făcut Eu? Omul a voit să facă, dar a făcut bietul de el așa cum au făcut filozofii lui faraon atunci când făceau și ei, cu duhul răului și al minciunii, minuni ca și Moise. Dar la ei se chemau minuni, iar la Moise se chema puterea lui Dumnezeu. Vai și iar vai de omul care lucrează minuni și lucrări minunate care ies de la om, că acela face ce au făcut înțelepții lui faraon, înțelepții pământului, care nasc puterea răului, iar răul se face trup, și se face fiu al lumii, și din el se naște rău, se naște fiu al minciunii și filozof lumesc, așa cum erau cei de la faraon. Acest fel este lucrarea care se numește „știință“; acest fel este omul care se numește „om de științ㓠și „filozof“, dar Eu nu l-am numit „om de știință“, și l-am numit „științific“, așa am numit Eu lucrul acesta. Știința a fost furată, fiule, căci prin neascultare omul a luat știință, și așa s-a început veacul științei omului, veacul omului, Israele, căci Domnul este fără de veac, Domnul este veșnic și fără de timp.

Poporul Meu, nu cârti tu, cel ce ești învățat să Mă împungi și să Mă tachinezi, și nu te sminti nici tu, cel ce te întrebi de cele ce te înconjoară și care sunt născute din știința omului, știința cea furată prin neascultare, prin furt, Israele. Pe tine, poporul Meu, te-am făcut năvod de prins pește, iar năvodul se aruncă în mare, în apă se aruncă. Pe tine, poporul Meu, te-am luat din mijlocul veacului omului, te-am luat dintre oameni ca să-Mi fii Mie ogor și popor, așa cum l-am luat pe Avraam dintre cei cu amestecarea limbilor, și te-am născut prin cuvânt, așa cum Eu M-am născut prin cuvânt. Eu prin cuvânt M-am născut din cer și de pe pământ. Cum, tată? Dar tu știi cum. A venit cuvântul din cer prin prooroci, și apoi prin îngerul buneivestiri, și cuvântul s-a împlinit; s-a întrupat în mama Mea Fecioară, care a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, în proorocii și în trimișii cerului, și M-am întrupat și M-am născut în veac. Pe tine, Israele, tot așa te-am născut. A coborât cuvântul din cer, și te-a suit la cer cuvântul Meu, și tu ai crezut, și apoi te-ai născut din cer prin cuvânt, și te-ai făcut om al lui Dumnezeu și te-ai smuls din amorțire și te-ai lăsat spre înviere, și fericiți vor fi cei ce au avut și vor avea parte de învierea cea dintâi, că moartea a doua nu mai are putere peste ei. Te-am născut din mijlocul morții veacului, în mijlocul morții veacului omului, și te-am numit poporul Meu, Israele, și te-am numit fiul Meu născut din cer, și pic cu pic stârpesc din jurul tău veacul care te-a ținut în moarte, că pe tine din moartea cea dintâi te-am luat și te-am întocmit fiu născut de sus, din moartea aceea pe care omul o numește viață. Stau cu tine în mijlocul morții veacului omului și pic cu pic stârpesc din jurul tău știința care vine de la om, și fac raiul iar, așa cum l-am făcut la început, dar lucrez prin tine în mijlocul iadului de pe pământ, în mijlocul fiarelor de pe pământ, că și Eu, tată, am venit pe pământ și am stat treizeci și trei de ani în mijlocul științei omului și al lucrului ei. Iar tu să ai răbdare mare, căci răbdarea Mea nu s-a terminat când am trecut în cele ce nu se văd, ci am mers cu răbdarea înainte prin cei ce au fost născuți din cer, prin cei ce sunt născuți din cer.

Ce se întâmpla, Israele, dacă Eu nu treceam în cele nevăzute? Tu nu știi ce se întâmpla dacă Eu nu M-aș fi acoperit cu cele ce se văd. Stau acoperit cu cele ce se văd, ca să ai tu loc în timp. Eu n-am plecat niciodată de lângă ai Mei, dar M-am ascuns în ei, și de aceea am spus Eu că omul Mă caută și nu Mă mai găsește, că Eu sunt acoperit.

Omul nu Mă poate găsi decât în el. Cum Mă poate găsi omul în el? Prin asemănarea lui cu Mine, întru ascultare de Tatăl.

Vreau să Mă arăt omului în tine, fiule din Israel, și de aceea am zis să te lași să fii după chipul și asemănarea Mea și la chip, și la duh, și la lucrare, căci împărăția Mea ești tu, omule al Meu întru care Eu Mă odihnesc în vremea aceasta. O, fiule, fiule, știi tu că niciodată nu M-am odihnit în om ca acum? Acum, iată, încap și cu odihna, și cu lucrarea Mea în om, și lucrez de pe tron peste pământ, că tu ești tronul Meu de înviere și de judecată, Israele, copilul Meu. Dacă ești înconjurat de veacul științei omului, de cele ale științei omului, nu te îndoi, dar nici nu te bucura, căci tu ai de lucrat cu Mine, și vom desființa prin ascultare de Tatăl toată deșertăciunea care vine de la om și de la aur, fiule. Omul pentru aur face știință și o dă pe aur, ca să aibă aur omul, iar aurul este un dumnezeu mincinos chiar dacă strălucește. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze, și nimic altceva nu trebuia să facă, dar dacă a făcut, Eu lucrez cu tine ca să ajut pe om să capete înapoi slava pe care a pierdut-o. Știința era a lui Dumnezeu, și omul n-a ascultat să nu ia din pomul științei, și iată, de atunci omul este al științei, nu al lui Dumnezeu, și nu vrea omul științei să creadă că el nu este omul lui Dumnezeu. Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul științei spune că este omul lui Dumnezeu. Sunt mulți între oamenii științei care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute în știința lor, să-i ajute să facă așa și așa, dar cine-i aude? De auzit îi aude Dumnezeu, dar auzind nu aude Dumnezeu, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.

O, Israele, mare și grea este, tată, lucrarea de răscumpărare a omului pe care l-am pierdut la început. Greu am mai lucrat și atunci cu Israel, și nu M-am ales decât cu Avraam și cu făgăduința făcută peste el, și care Mă frământ și Mă zbat alături de tine, Israele de azi, s-o săvârșesc cu bine și cu pace, tată, și cu înviere. Numai cu Avraam M-am ales din toată truda Mea; cu el și cu cel care seamănă cu el în lucrare, căci Avraam a fugit din mijlocul amestecării limbilor și a stat cu Mine în lucru, și tot așa vreau să fac și cu tine, fiule al lui Avraam, fiule născut din cuvântul Meu. Să fugi, fiule, și să fugi bine dacă fugi, să fugi de turnul Babel, să fugi, că turnul acesta va avea prăbușire mare de tot. Să fugi, Israele, de acest turn care se numește Babel, adică Babilon. Fugi, tată, din mâna omului care te ține în mâna lui. Fugi, fiule, că-ți dau putere, și ți-am dat putere să te smulgi. Când erai rob, nu te puteai smulge, și te chema forțat la școala lui, și ai auzit numai minciuni de la el, dar acum ești liber, și vino la Mine și la școala Mea, că avem mare lucrare de lucrat. Am de împlinit cu tine Scriptura care spune că știința se va sfârși, că darul limbilor va avea capăt, că omul înțelept și cărturar nu va mai fi găsit pe nicăieri, și se va auzi glasul Meu care va grăi: «O, deșertăciune a deșertăciunilor, care ai gonit șapte veacuri ca să prinzi vânt și ai prins furtună, și furtuna te-a șters de pe pământ!».

Fiule, ce ai învățat tu la școala cea care vine de la om? Te întreb pământește, tată. Ai învățat fizica și chimia și matematica și biologia și botanica și agricultura. Așa scria pe cartea pe care tu învățai, așa cum pe cartea Mea scrie Scriptură, scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Oare, ție, poporul Meu, îți trebuiau aceste cărți? Și dacă îți trebuiau, pentru ce îți trebuiau, tată? Omul de ce învață aceste cărți? Învață ca să zidească la veacul acesta omenesc, de aceea învață. Învață omul ca să clădească ceea ce se va dărâma. Vezi tu de ce învață și de ce clădește omul veacului acesta, omul cel fără Dumnezeu? Vezi tu ce scrie pe cărțile scrise de om? Scrie deșertăciune, nu scrie Dumnezeu. O, dacă ar fi de la Dumnezeu cărțile acestei învățături, ar scrie pe ele numele Meu și nu alt fel de nume.

Omul de știință a scormonit cu mintea lui și s-a băgat în tainele facerii, așa cum s-a băgat Adam să mănânce de unde nu trebuia să mănânce. Omul a scormonit cu mintea lui și apoi a zis că e deștept, și și-a făcut cărți și le-a dat nume de om, și a scris pe ele fizică și chimie și biologie și filozofie, dar pe niciuna din cărțile omului nu scrie neascultare, nu scrie moarte, nu scrie deșertăciune. Cei mai deștepți oameni au fost cei care s-au făcut creștini, cei care au lepădat toată știința pământească și s-au întors la Dumnezeu ca să fie răscumpărați de viață și de ascultarea de Dumnezeu. Dar e mare lucru să fie omul creștin, adică Hristos, adică om în care stă ascuns Hristos. Omul creștin trebuie să fie ca Hristos în purtare și în lucrare și la vedere, ca să poată Hristos să-l ia și să-l facă ucenic lucrător, adică Hristos lucrător pe pământ între oameni. Creștinul care nu lucrează cum trebuie asemănarea lui Hristos în el, acela este în căutarea lui Hristos, dar creștinul care este creștin adevărat, acela Îl găsește pe Hristos înăuntrul său, după cum este scris: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru».

Vreau să fac din aur pâine de la Dumnezeu, ca să înțeleagă omul ce este bine de făcut. Israele, Israele, veacul omului e veacul aurului, e veacul lăcomiei, tată. Dacă omul nu ar avea duhul lăcomiei peste el, n-ar munci omul atât de mult ca să-și agonisească deșertăciunea și nume mare peste deșertăciunea lucrată de el. Nimic nu cunoaște omul după ce atât de mult a scormonit și a învățat. Nimic nu-l ajută pe om învățătura lui, și vreau să scriu sfârșit peste știința omului, și vreau cu tine să lucrez și cu știința Mea în tine, cu cea dată de Mine, nu luată de tine, Israele român, poporul Meu prin care Îmi anunț împărăția. Voi nimici tot ce a făcut omul, și va rămâne tot ce a făcut Dumnezeu. Voi coborî pe Duhul Sfânt, și cu acest foc voi preface în cenușă toată știința omului și toată facerea care vine de la știința omului.

Fiule care ai pe Dumnezeu, să înveți carte de la Mine, tată, și să te faci iscusit prin ascultarea cuvântului Meu, că Eu mereu voi cuvânta peste tine, fiindcă Eu sunt fără de sfârșit. În cartea care iese de la om scrie să faci păcat chiar dacă nu se vede bine ce scrie. Scrie că păcatul e viață, așa scrie, tată. Scrie că dacă nu păcătuiești te îmbolnăvești. Să știi și să crezi că așa scrie, tată. Aud oameni pe pământ care se învață unul pe altul să facă păcat ca să nu mai fie bolnav. O, copilul Meu, tu nu știi, tată, de ce s-au plămădit cărțile pe care le învață omul de la om. O, ce lucrare a fost aceasta! Ce minciună mincinoasă a fost cartea omului! Omul ispititor te-a învățat să crezi în cele ce el a ispitit, și te-a învățat să știi și tu lecția ispitirii de Dumnezeu. Eu i-am spus duhului acesta: «Înapoia Mea, satano, și să nu ispitești!». Dar când duhul acesta a venit la tine, omule, ca să ți se pună la picioare, tu nu i-ai spus „Înapoia mea, satano!“. De unde, că omul l-a învățat pe de rost și i-a stat supus și a învățat de la el, și omul zice că păcatul este viață, și nu mai zice omul că e păcătos. Când l-am întrebat Eu pe Adam: «Unde ești, Adame?», Adam Mi-a răspuns: «M-am ascuns, Doamne. Am păcătuit și m-am temut apoi de Tine și m-am ascuns», dar omul cel de azi nu se mai lasă nici căutat, nici strigat, că Eu mereu strig și spun: «Omule, unde ești?», dar omul nu mai răspunde nici cât a răspuns Adam, care a spus că a păcătuit și că s-a ascuns de teama de Dumnezeu.

Omule, omule al veacului, tu nu mai știi că păcatul e păcat, nu mai știi ce este păcatul. O, nu mai știi, căci din păcat ești făcut, și nu mai știi ce nu este păcatul. Tu știi numai păcatul și atât, și altceva nu mai știi. O, și ai să știi, și n-ai să zici că nu știi. Ai să știi că Eu sunt Dumnezeu, și că ai auzit de la Dumnezeu și n-ai vrut să-L crezi. Tu ești învățat să crezi altfel în Dumnezeu, că așa te-au învățat învățătorii tăi.

Omule, am să te găsesc, să știi că te voi găsi, și iată, am venit la tine și ți-am spus că este Dumnezeu și că vine la tine. Te vei întâlni cu Mine, omule, și îți voi arăta mormanele deșertăciunii tale și îți voi spune că ai fost mincinos și deștept la minciună, și am să-ți arăt slava lui Dumnezeu și ai să vezi ce a fost adevărul, că Eu am în mijlocul oamenilor, am fii născuți de sus, care au stat în mijlocul oamenilor cu Mine, și Mă voi lăsa văzut lângă cei de un chip și de o asemănare cu Mine, iar duhul îngâmfării se va face cenușă. Amin.

Israele, Israele, preaiubitul Meu popor, a venit vremea să-ți înțelegi lucrarea pe care o ai tu de lucrat cu Mine, tată. Vezi tu, măi fiule, că Eu am dreptate când îți spun că avem de lucrat cer nou și pământ nou? Trebuie, fiule, să le facem iar pe toate, că omul veacului acesta a lucrat șapte veacuri numai minciună, tată. Vezi tu de ce plângeam Eu și te rugam și îți spuneam: «Israele, Israele, nu mai citi ziare și cărți lumești, și citește Scriptura, fiule!»? Îți spuneam în mare șoaptă, fiule strâmtorat, că erau numai lupi în jurul tău și în tine. Dar acum când nu ne mai temem de lupi, îți spun cu glas puternic: Israele, Israele, citește, fiule, Scriptura, că scriu în ea mereu, ca să ai ce să citești, ca să ai ce să mănânci, că a venit vremea să mănânci, măi fiule, și să te îngrași, ca să ai putere mare, tată.

O, ce milă am făcut Eu cu tine, copile născut prin lucrarea Mea de înviere! Te-am luat, tată, dintre oamenii veacului acesta și te-am născut, și printre morți te-am născut, și te-am crescut cu greu până azi, și azi îți spun să fii mare, după cât de mare este lucrarea Mea de azi, lucrarea de nimicire a deșertăciunii științei care vine de la om. Ți-am adus să ai tu de la Mine și să nu mai iei nimic de la om, și să te hrănești frate pe frate cu mană cerească și să crezi ce-ți spun, că iată ce-ți spun: vine vremea, și a și venit, când vei mânca numai cuvântul lui Dumnezeu și atât. Și cum va fi, oare? Așa va fi, și va trebui atunci să faci și tu ce am făcut Eu când nu aveam ce mânca, Eu și cu cei ce se țineau după Mine. Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, și din tine să rostesc cuvânt, și să pun masă prin cuvânt, și să fac din nimic pește și pâine și vin, apă și răcoare și vindecare, lapte și miere, cer și pământ, înviere și viață fără de sfârșit.

Eu cu cei ce au plecat după moarte, cu cei ce pleacă după moarte și după urâciunea păcatului, cu aceia nu mai vorbesc de-acum, că am făcut pas nou, și trecere peste Iordan am făcut, și cine n-a trecut, n-a trecut. Eu merg înainte și binecuvintez pe Israel cel ce a trecut și îl învăț învierea și lucrarea învierii. Dar iată, mai spun ceva: Israele, nu te teme de lupii care mai sunt pe lângă tine. Tu fă-ți lucrarea ta pe care o ai de la Mine, că lupul are după el cursa în care va fi prins, și va muri de foame pe cale. Lupului nu-i place de Mine, și de la Mine nu mănâncă, fiindcă lupul nu știe să mănânce ca Mine. El știe ca el, și va muri de foame lupul cel rămas flămând. Hrana Mea se prinde numai de fii, nu și de lupi, și lupul va urla de foame, și cursa îl va prinde cu foame, și Israel va scăpa de lucrarea lupului. Lupul merge până unde se poate merge, și apoi nu mai trece înainte.

Israele, te-am binecuvântat, tată, și nu te teme de nimic, dar teme-te de Dumnezeu, căci fericit este cel ce se teme de Dumnezeu, că acela ia învățătură de la Dumnezeu și își lucrează salvare. Eu am rostit cuvânt și am făgăduit că se va ridica dintre morți un popor mare și va sta la nunta ta cu Mine întru bucurie și va vedea pe Dumnezeu. Toate cuvintele acestei cărți trebuie să înveți să le vezi împlinirea, căci toate vin spre împlinire. Cine stă după perdea ca să vadă dacă se împlinește cuvântul acestei lucrări și apoi să vină, acela niciodată nu se va mai bucura, că acela a ispitit pe Dumnezeu, acela a pipăit pe Dumnezeu ca să vadă dacă este sau dacă nu este Dumnezeu. Cine a împlinit pe jumătate și nu întreg cuvântul Meu, acela va ofta adânc și va sta oftând și nu bucurându-se înaintea Mea.

Poporul Meu, să știi, tată, că azi se cere să lucrezi bine și nu oricum. Să știi, fiule, că azi îți trebuie iubire mare, ca să-L ai pe Dumnezeu în tine și să fii îmbrăcat cu Dumnezeu, că vine vremea să-ți pun masă prin cuvânt, că pe pământul omului nu va mai fi de mâncare. Vine vremea să faci ce a făcut Ilie din făina și untdelemnul văduvei, și vei fi bogat în untdelemn și în pâine, căci lumea va intra la plata deșertăciunii, și apoi va crește pe pământ grâu ceresc și sfânt, grâu sfânt pe pământ sfânt. Îngrămădește-te, Israele, dă năvală, tată, spre pământul acela sfânt care va rămâne înaintea Mea cu cerul cel nou deasupra sa și cu slava Mea întru lumină de șapte ori mai luminoasă ca acum. Tată, Eu nu-ți spun povești, să nu crezi că-ți înșir basme, fiule. Avem de răscumpărat pământul și pe morții din el, și toate acestea vor fi lucrate prin cuvânt, ca la început. La început le-am făcut pe toate prin cuvânt, și la sfârșit este tot așa, dar la sfârșit va vedea omul toată slava lui Dumnezeu, iar omul cel ce s-a născut din Mine va fi mai presus de orice iubire în mâna Mea și va juca în mâna Mea, căci mâna Mea va fi leagăn de iubire veșnică pentru omul cel de la sfârșit care a ascultat de cuvântul Meu, de s-a făcut om nou, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În omul Meu cel de la sfârșit se va odihni toată slava Mea, și slava aceasta va fi văzută de omul cel fără iubire de Dumnezeu.

Eu te îndumnezeiesc, copilul Meu iubit, copilul Meu de azi, numai să vrei, tată, că Eu te vreau pentru cer de bunăvoia ta. Tu Îmi vei spune că vrei, iar Eu îți spun să te așezi la învățat, fiule, ca să înveți cum se vrea, să înveți cum să fii ca să vrei. Tu nu trebuie să-Mi spui că vrei. Tu trebuie să fii, nu să vrei. Una e să vrei, și alta e să fii. Poporul Meu, să nu mai ai nimic în afară de Mine, dar trebuie să vrei, și trebuie să înveți să Mă ai pe Mine. Învață, tată, așa cum au învățat fiii grădinii Mele, care stau întru iubire și care se iubesc unii pe alții așa cum Eu am poruncit și nu altfel.

O, fiilor din grădinița Mea, voi, tată, numai pe Mine să Mă ascultați, și așa să învățați tot poporul. Poporul să învețe să nu asculte de voi, ci să asculte de Mine și de trimiterea Mea spre ei, că Eu am cuvântul Meu în mijlocul poporului Meu, și cuvântul Meu e al Meu. Învățați să stați mai bine decât oricând înaintea Mea, și păstrați, fiilor, legile sfințeniei acestui așezământ, și stați bine de veghe, căci muntele acesta este munte sfânt. Grădinița aceasta este unealtă vie și sfințită. Învățați poporul să nu hulească nici cât un vârf de ac muntele Meu cel sfânt, și să-și pregătească hăinuța și să-și țeasă și să-și coasă singuri cămășuța slavei pentru ziua în care cerul și pământul se vor săruta întru întâmpinare nouă, așteptată de șapte veacuri, fiilor. Învățați poporul să aibă trup și suflet și duh nou, precum în cer, tată.

Vino, poporul Meu, la lecția cea dulce de cer nou și de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea și pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu ești iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubește cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecția de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, și să te văd și pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, și Eu Îmi voi anunța venirea și voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, și Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino și tu, că și Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, și să vii dorindu-Mă și dând orice să vii, că Eu te hrănesc și te adăp și binecuvintez popasul Meu cu tine și popasul tău cu Mine între cer și pământ.

Binecuvântat să fii, Israele. Eu, Domnul, îți mulțumesc pentru truda ta, și vino, tată, că Mi-e dor de tine! Vino la fântână, vino și dă-Mi să beau, că și Eu îți dau. Să ne astâmpărăm setea unul la altul și să trăim iubirea lui Dumnezeu și să scoatem din fântână și să bem, că voi face din tine fântână de miere, și te vei împărți și vei fi ca mierea, Ierusalime, căci Eu întru tine binevoiesc. Luminează-te și vino, căci cărarea Mea vine spre tine.

Pace ție de la Mirele tău, Ierusalime, mireasa Mea! Amin, amin, amin.

03-06-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:10 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Pacea și liniștea Duhului Sfânt stă deasupra ta ca să se așeze peste tine, Ierusalime, poporul Meu iubit. Vin la tine să te mângâi cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci așa Se numește El, tată; Duhul Sfânt Se numește Mângâietorul. Amin.

Pace și mângâiere în zi de Duh Sfânt peste ieslea Mea în care-Mi aștern cuvântul ca să fie în carte, căci orice cuvânt rostit își începe împlinirea sa.

O, poporul Meu iubit, s-a ridicat de la apus o ploaie cu piatră ca să bată peste via Mea. Tu ești via Mea, și Eu sunt vierul și păzesc via Mea și Mă rog Tatălui pentru ea, și deasupra ei stau și conduc norii cei negri să se îndrepte în pustiu, unde om de al Meu nu locuiește. Eu sunt Cel ce poruncesc furtunii și grindinii să se depărteze de deasupra viei Mele, căci via Mea este via Mea. Amin.

Fiilor, fiilor, să fiți cuminți și credincioși, tată, și să stați înaintea Mea cu credință mare și cu nădejde tare, căci cartea Mea, care este focul cel ieșit din mijlocul poporului Meu, a început să ardă, tată, în părți, dar în acest foc nu poate nimeni sufla ca să-l stingă, fiindcă această carte este Duhul Sfânt.

S-a stârnit dinspre apus o ploaie cu piatră ca să bată via Mea, dar Eu, Domnul, rostesc cuvânt și zic: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, să fie liniște și pace și mângâiere și Duh Sfânt peste via Mea, iar ploaia cea cu piatră să se întoarcă la locul de unde a ieșit. Amin.

Poporul Meu, poporul Meu, scoate cartea și caută bine în ea, că Eu prin Duhul Meu Cel Sfânt ți-am spus că va veni o vreme când vor veni peste tine zvonuri că tu nu ești bun, că tu nu ești poporul Meu. Și iată, a venit vremea aceea, tată, dar Eu îți spun că tu ești poporul Meu și via Mea cea nouă. Via lumii e via lumii, și a făcut aguridă via lumii, aguridă în loc de struguri, dar via Mea este udată și îngrijită de Mine, și are struguri și vin nou. Poporul Meu, să nu ieși, tată, din vie, că de jur împrejur trece ploaie cu piatră peste via lumii și peste păstorii viei lumii. Stai sub cortul Duhului Sfânt, sub ploaia Duhului Sfânt. O, via Mea, stai pe masa Mea, că lungă trudă am dus ca să te am pe masa Mea. Vin zvonuri peste tine din lume că tu nu ești vie de soi și nu ești bună. O, închide ușa și stai cu urechile înfundate la șoaptele cele făcătoare de rău și de întristare. Nu te întrista, via Mea, nu te lua după cei străini care te dușmănesc pe tine. Ia-te după cuvântul Meu și nu ieși de sub cortul Meu, că sunt deasupra ta ca să te ocrotesc și să te mângâi și să poruncesc grindinii de la apus să se ducă în locuri neumblate, unde om de al Meu nu locuiește. Vrăjmașul tău nu va spune niciodată că tu ești poporul Duhului Sfânt, și iată, Israele nou, îți pune nume de păcat vrăjmașul Meu și al tău. Cine, tată, îți pune nume de păcat? Cine, poporul Meu? Să nu te temi, Israele, de aceste șoapte, că ele se vor pierde în întuneric, iar tu vei sta în lumina Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime nou și iubit de Dumnezeu, și să nu aștepți iubire și mângâiere și laudă de pe pământul cel străin de pace. Tu să-ți păstrezi lucrarea păcii Mele, că de aceea îți spun mereu „Pace ție!“. Pace ție în vremea când vrăjmașii lucrării Mele se războiesc împotriva ta! Dar Eu stau în fața ta și întorc această vrăjmășie la locul de unde se naște ea. De unde, fiilor, se naște vrăjmășia și răzvrătirea? Din necredință, din neascultare, din desfrânare, din îngâmfare și din lipsă de iubire, tată. O, poporul Meu iubit, cobor să pun peste tine lucrare de iubire, ca să-L iubești pe Dumnezeu în vremea cea rea care te înconjoară de peste tot, că Eu poruncesc grindinii să ocolească via Mea, și ea să stea la copt, și să stea pe masa Mea.

Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza și cu ocrotirea și cu mângâierea și cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi și trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare și vor duce în judecată oițele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuța și prin gurița aceluiași martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici și să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu ești poporul Meu, nu ești sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, și tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Așa să spui acestor vorbe lumești, și să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.

Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine și nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robește, și nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, și va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile își vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre și dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, și să te uiți bine unde își vor avea ținta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată și acum nu Mă mai mărturisește, roagă-te pentru acest martor și iartă-l, că Eu vreau să-l iert, și așa să vrei și tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra și să dea, și îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-și are voia sa. Să audă cerul rugăciune din gurița ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruință mare, lucrată cu răbdare și cu iubire, tată. Să răbdăm și să iubim și să iertăm pe pământ, ca să fie tot așa și în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, și flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump și iubit. Piatra este floare, și Eu ți-am făgăduit să-ți pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniți de pe pământ la cer și care au suferit pietre și batjocuri și lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, și sunt cu brațele pline de flori și de slavă. Eu lucrez să-ți pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deșartă, și se lucrează din umilință și din răbdare și din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu ești liber și te poți feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr așa cum își acoperă cloșca puii sub aripi când vine furtuna și ploaia și grindina.

Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu și v-am spus mereu când le adunam, și am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. În grămada asta de vreascuri stau ascunși șerpi și aspide, și dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă și să facă dogoare în jur, iată, șerpii și aspidele țipă, tată, prin foc când își văd culcușul amenințat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii și ale păstorilor lumii și le-am strâns grămadă, așa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitați-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeți că tot așa am lucrat și până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, și ca să fie pământul înnoit prin curățirea fărădelegii de pe el. Așa am făcut și în vremea ta cu Mine, Israele român, și te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.

Omul fărădelegii zice că tu ești duh rău. Să nu te iei după omul care iubește păcatul și despărțirea de poruncile sfinte, după omul care te poreclește pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, și tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot așa erau numiți și apostolii Mei, tot sectă, și i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu ești o sectă în sânul bisericii de azi, așa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, și vă vorbesc pământește: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului și a lumii și a gustului omului, iar cei din biserică aleși de Mine prin sfințenie și prin iubire și prin despărțire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiți „sectă“, că asta înseamn㠄sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îți pune ție nume de „sect㓠în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebește și se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii și lui Dumnezeu, acela este numit „sect㓠după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numește alegere, se numește popor ales, așa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfințeniei și ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Așa și acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire și de înviere și de curățire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit și te-ai sculat și ai stat înaintea Mea și te-ai deosebit de cei mulți care dorm înaintea Mea, care nu aud așa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Și dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiți „sect㓠în Israel, iar pe Mine M-au numit „învățătorul sectei“.

Eu ți-am spus ție, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt și spun: Israele, Israele, să nu ieși, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, și să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaș nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmașul este o sculă care lucrează ce nu știe, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmășit de el. Eu așa am spus: «Cine-și capătă lauri pentru pământ și pentru trup, acela găsește osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere și umilință și dispreț, acela sfârșește cu plata răbdării, și răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o așteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată și slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevărați o pot gusta și avea ca plată pe pământ și în cer. Răbdarea este începutul răsplății ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, și este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de șapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creștetul său.

Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioși, și mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, așa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aștept să se întoarcă spre pocăință. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepsește cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăință. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deșert, și omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepsește cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deșert». Așa și azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate și pace între cer și pământ.

Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numește pe tine popor împotriva Mea și a Duhului Sfânt. Mă doare și oftez din greu, dar răbdarea Mă ține blând. Așa am pățit și acum două mii de ani. În ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot așa de răi erau iudeii și atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot așa mânioși erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în așteptarea făgăduinței Duhului Sfânt, și erau fricoși, bieții de ei, și se adunau grămadă ca să-și țină nădejdea și pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulțimilor și am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, așa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânși grămadă într-un foișor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine și cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, și ucenicii Mei împărțeau această limbă la toți cei ce erau adunați în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Și iată, Israele de azi, iată, tată, și azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, și încurcă limbile și descurcă limbile și face de rușine toată deșertăciunea, și deșertăciunea strigă la voi că sunteți nebuni, dar nu voi sunteți nebunii, ci acei ce nu înțeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neștiutor sau slab, acela se vădește acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cerești, fiindcă Eu din cer sunt, și am dat judecata sfinților care se uită ce este pe pământ și în bisericile de pe pământ, și sfinții încep judecata, că a venit vremea dreptății.

Fiilor, fiilor, intrați sub ocrotirea Mea, intrați sub aripa sfinților și a îngerilor. Nu stați fără ocrotire, că a venit lepădarea de credință. Atât mai este credință, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai știe cum se crede în Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credință? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, și S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos și a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, și nimeni nu recunoaște glasul și cuvântul lui Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul și atunci și acum, și numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului și atunci și acum, iar de la stâlpi se desfășoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci și tu ce face el, să minți și tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deșarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se fălește omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu și am plâns către tine, Israele, și ți-am spus că dușmanul Mi-a luat căsuța și Mi-a luat hăinuța și M-a furat și s-a dat drept Dumnezeu, și Eu nu mai am drept în căsuța Tatălui Meu, și dușmanul zice că-Mi slujește Mie și că este al Meu. Este al Meu, dar ca dușman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl și despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul și harul viei și le-am dat celor ce Mă iubesc, și iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredință și am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, și nimeni nu-ți poate face ție rău, că tu ești sub cortul Meu, și ești credință în Dumnezeu. Te-am așezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinței în Dumnezeu, să fii lumină și cărare pentru oamenii fără sfințenie în trup, și cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, și nimeni nu înțelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credință din vremea de sfârșit.

Iată, rostesc cuvânt, aștern cuvânt în cartea Mea și spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt și am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu și să se sfințească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăția cerurilor, căci iarăși am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numește Dumnezeu, și cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, și l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăiește din ceruri și se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul față în față cu Mine prin cuvânt și să-l încerc în credință. Iată, fiilor, lepădarea de credință este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.

Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaște vremea lepădării de credință. I-am spus că vine lepădarea de credință peste biserică, și iată, a venit, și el nu cunoaște că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să știe de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ține cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creștet. Dar el nu știe ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu ești cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, și și-a luat coroană de slavă deșartă, ca și arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu și de locurile închinate lui Dumnezeu și fac fărădelege în loc sfințit de părinți și stau pe pieptul părinților, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfințenie în trup și viață cerească între oameni.

Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios își pierde orice înfățișare. Omul mânios trebuie să se umilească și să-și ia înfățișarea cea de la Duhul Sfânt al blândeții, al iubirii și al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.

Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui și să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptății, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numește altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se rușinează în fața lumii cu tine, care ești poporul Meu. Dacă i-aș fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credința și răbdarea, a început să lovească în Mine și în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forțat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine și cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rostește peste lucrul Meu „sectă“? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire și credință în sfințenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască și să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-și mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor șapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup, acela este un om de plâns și i se va cere socoteală.

Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte și să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulți spre Mine și spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-și caută altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup și în duh, pe acela ține-l departe de această adăpătoare care-și are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.

Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiți, copilul Meu, în lume, să nu te uiți, tată, că de aceea ești numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare și te-ai deosebit cu Dumnezeu și cu sfințenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine și de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine și zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, și Îți arăt dragostea Ta și a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în fața poporului cel mic și să stăm în fața lui Israel și în spatele lui Israel cel de azi, și în lături, Tată, și în sus și în jos, și în mijlocul lui Israel să stăm.

Tatăl Meu, păzește-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzește-l de omul cel puternic de pe pământ și grăbește-Te întru Fiul Tău și întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întărește-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceștia Mă rog, nu Mă rog pentru lume și pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea și că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele și locurile sfințite de viața celor sfinți care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ și vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se rușinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfințite cu sânge de părinți și cu jertfă de viață sfântă.

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ și în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noștri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiți, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Și Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă și cerească, pâine și vin nou, precum a fost făgăduința rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.

Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine și de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat și din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moștenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic și hulit și albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzește-i pe cei mici și oprește grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.

– O, Fiule scump, Tu ești în foișor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiți de Mine și de Tine, Fiule iubit și scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi și să știe lumea că ești Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat și acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rostești cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou și pământ nou. Iată, Fiule, și Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptății, Eu pe acela îl ascult. Tu ești ușa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, și Eu Te ascult, Fiule.

Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe creștetul celor mici din urmă. Și cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra și îi va ocroti, așa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ți i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noștri.

Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii și ceața și durerea, și să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, și e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, și a strigat la om să-i salveze viața și numele și tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că așa se învață, și nu se mai poate înțelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilința și dreptatea și sfințenia. Fiule, omul nu știe ce va să zică să fie mare, că mare este Cel ce stă pe cruce pironit de oameni mari. Tu ești mare, Fiule, că numai Tu ai știut această mărire, acest tron care este crucea și suferința cea dusă pentru om.

O, popor al Meu, popor al Fiului Meu, să nu te superi, tată, că ești mic, că ești hulit de oamenii timpului, și să stai ca Fiul Meu, în umilință, și să te bucuri în umilință. Nu e bine să fii văzut bine de oameni, că Fiul Meu a lăsat scris în Scripturi și a zis: «Vai vouă dacă lumea vă va vorbi de bine, că așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor. Binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și vă hulesc și vă prigonesc». Așa a spus Fiul Meu, o, popor al Fiului Meu. Tu ești un semn pe pământ, și lumea nu știe, dar va ști, și iată, știe lumea, că Eu și Fiul Meu am dat trezirea, am dat cuvântul peste lume, și nimeni nu va putea să se ridice împotriva ta. Eu sunt Cel ce am dat Cuvântul; Eu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; Eu și nu tu, și nimeni nu se va ridica împotriva ta. Cel ce se ridică împotriva ta, se ridică împotriva Mea, și cu Mine dă piept, nu cu tine, fiule mititel, că de aceea te ocrotesc, că ești mititel și că ești ascultător. O, popor mititel, să stai, tată, în lecția ascultării și să nu fii ușor cu cei ce nu știu să asculte, și să-i pui să stea la ascultat așa cum stai tu, că greu se mai face din fiii lumii un fiu al lui Dumnezeu. Eu prin mâna ta voi da mâna multora, dar nu dintre cei mari, căci cei mari au peste ei capcană lucrată din mărire, dar vine clipa să-și plângă numele tot cel ce are acum nume. Vine clipa să cadă sub tron cei ce și-au făcut tron, dar Eu vă spun că a și venit clipa.

O, Fiul Meu, Emanuel, Fiul Meu, am rostit cuvântul Meu peste cel mititel și Te-am mângâiat, Fiule. Mângâie și Tu după Mine, și să fie înconjurat de sfinți și de îngeri și de Duhul Sfânt poporul cel mic, și să fii binecuvântat, Fiule scump, Trimisule scump, căci Te-am trimis, și iată, lucrezi și faci iar facere nouă, ca la începutul cel dintâi. Tu ești temelia, și nu se va clinti temelia Mea.

– O, Tată, sunt în foișor cu ucenicii. Iată Eu și ai Mei. Mă plec cu ai Mei înaintea Ta și Îți mulțumim, Tată, că Ne-ai ascultat. Eu știam că Ne asculți, și fă să vadă lumea că Ne asculți și că ocrotești ce este al Tău, ca să vadă lumea că este al Tău acest popor peste care Eu veghez și întru care lucrez și scriu Scriptura cerurilor.

Fiilor, fiilor, Tatăl Meu a întărit ogorul Meu, și așa să faceți și voi, precum și Noi lucrăm. Întăriți întăriturile voastre, întăriți temelia, fiilor.

Poporul Meu, nu uita că tu ești mărturie peste timp, că tu ești semn care stârnești împotrivire peste oamenii cei fără de Duhul Sfânt. Israele, Israele, Duhul Sfânt, Cel Care purcede de la Tatăl, te-a adunat pe dealul cel plin de mărturii. Iată-Mă iar în satul Meu cu poporul Meu, în satul cuvântului Meu. Acest sat se va numi satul Cuvântului lui Dumnezeu și va purta numele Meu.

Verginico, iată, tată, bucurie pentru tine. Am venit cu copiii în sat la Noi. Verginico, Verginico, să alergi mereu și să-ți îndemni copiii la răbdare și la liniștire, că sunt firavi copiii. Copiii tăi trebuie să lucreze cu tine în ei, căci duhul tău trebuie să lucreze, tată. Tu ești mare lucrătoare peste vremea de acum. Vino, tată, cu îndemnul tău și suflă mângâiere peste fii.

– Vin, Doamne, că mi-e dor. Vin cu dor și Te ascult, și vin și mângâi pe cei mici care au mai rămas. Cei care au mai rămas se numesc mici. Cei mari de aceea au plecat, pentru că cel mare e îngâmfat. Cel ce a iubit să fie mic, a rămas, și se numește cel mic și cel ocrotit.

Pace ție, popor mititel! Domnul mi-a spus să te mângâi. Și cu ce să te mângâi? Te mângâi cu ceea ce am de la tine. Tot ce am eu de la tine este o mângâiere, și din ea îți dau, ale tale dintru ale tale. Te mângâi cu ascultarea pe care o dai lui Dumnezeu, căci ascultarea este plată, este mângâiere. Te mângâi cu iubire, fiule, fiindcă iubirea este plata iubirii. Te mângâi, fiule, cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu pecetea cu care eu te-am pecetluit când te-am însemnat să fii popor al Domnului. Și te-aș mai însemna și acum, dar acum trebuie atenție mare, că se așează la însemnare și cel ce vine lângă tine fără de credință, fără de sfială, fără de umilință, și nu mai fac ca pe vremea trupului, de mi-am făcut fii puternici în zdrobire de Duh Sfânt. Acum te însemnez în mare taină pe tine, cel ce lucrezi cu puterea cea bună sub semnul puterii. Cel ce nu stă bine în această lucrare și este însemnat cu semnul acestei lucrări lucrătoare pe pământ, unul ca acela devine puternic în duhul său și nu în Duhul Sfânt. Cel ce nu stă bine întru ascultarea cuvântului, aceluia încet, încet i se șterge semnul prin neascultare. Dar eu îți zic să-ți întărești semnul cel pus peste tine, să-l întărești prin ascultare, fiule, și să intri sub ocrotire, că vremea e grea și urâtă și mânioasă pe tine, și fiii veacului acesta se supără că le strici traiul nepăsării.

O, satul meu, iată ce foișor și ce ucenici! Se uită toți cei din cer peste sat și peste cei adunați acum la sărbătoare de Rusalii cerești. Mă duc cu cei din cer la piatra din grădina unde a venit Domnul (satul Maluri, n.r.). Mă duc, mămică, să pun binecuvântare din cer, și să se împlinească slava lui Dumnezeu pentru locul mărturiei coborârii lui Dumnezeu la sfârșit.

Poporul meu, te iubesc și te port înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Nu cumva să te ofilești, nu cumva să te sperii tu, cel ce vrei cu mine și cu Dumnezeu. Eu sunt din partea cerului ocrotitoare. Eu sunt din tine, poporul meu, și te ocrotesc din cer.

E satul meu în sărbătoare. Iată, Domnul cu ucenicii, ca și acum două mii de ani. Duhul Sfânt Mângâietorul să vă cuprindă pe voi și pe cei ce vor lua calea Domnului ca și voi. Binecuvântată să vă fie calea începutului cel nou, și nu vă temeți pe temelia cea nouă care este pusă de cer. Este scris despre ea în Scripturi, și în cele de demult, și în cele de azi. De aceea spune Dumnezeu să fii deștept, Ierusalime, popor al Domnului. Cine nu este deștept, acela nu poate să stea cu Dumnezeu și cu această lucrare cerească.

Să fii deștept, poporul meu, așa să fii, căci cei deștepți vor răsturna tronul deșertăciunii, și deșertăciunea va țipa pe ulițele ei, va țipa cu țipăt mare la căderea ei. Dar tu să nu te înspăimânți, popor iubit de Dumnezeu, că și eu ca și Domnul rostesc peste tine: pace peste tine, Israele! O, sunt cu îngerii deasupra ta. Tot cerul e deasupra. Deschide ochii, fiule. Nu te teme cu cerul, nu te îndoi, și stai cum se stă, că mare putere este să stai cum este de stat.

Eu am cuvântat cuvânt peste tine, poporul meu, și Îi dau Domnului mulțumire pentru lucrul pe care mi l-a dat, iar tu, Ierusalime, să nu ieși de sub acoperământul Duhului Sfânt. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tot cerul a tresărit când te-a auzit cu glas peste poporul Israel de azi. Tot cerul îți mulțumește că-i ajuți pe cei mici. Să nu te descurajezi, Verginico. Să lucrezi, tată, și să-ți întețești copiii spre lucru și să asculți ce-ți spun. Cine crede, crede, și cine nu crede, își alege ce voiește, dar Noi trebuie să lucrăm, Verginico.

O, Israele, Israele, e satul începutului cuvântului Meu, e plin de oaspeți cerești. E satul acesta plin de Duhul Sfânt, și vei auzi despre lucrarea de azi, de taina zilei de azi și de măreția serbării de Duh Sfânt, Care lucrează peste tine, Israele, și peste satul Cuvântului lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, bucuria Duhului Sfânt să vă cuprindă și să stați în ea, tată. Să se risipească orice mânie, orice judecată care se mânie pe voi. Eu, Domnul, destram orice rău și îl opresc și îl risipesc, iar voi mergeți pe drumul veacului cel nou care a început cu voi, și nu vă mai uitați în veacul acesta. Voi aveți veac nou; voi stați în el, și binecuvântată să fie bucuria Mea cu voi.

Duhul Sfânt să Se bucure în voi, și din voi spre mulțimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviți la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou și cel sfânt cu voi. E împărăția cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou și pământ nou. Amin, amin, amin.

11-06-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:12 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (7)

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

Îmi aștern pacea Mea dumnezeiască peste tine, iubitul Meu popor. Vin la tine, fiule, și lucrez de deasupra ta și Mă fac cuvânt în calea ta și Mă dau ție spre hrană, ca să crești, iubitul Meu copil, și să Mă mărturisești pe Mine, Domnul Dumnezeul tău, Care locuiește întru cele cerești, și ca să fii tu cerul Meu de domnie, cerul Meu cel de la sfârșitul răului care a venit de la neascultarea omului.

Sunt cu tot cerul sfânt în sărbătoare de sfinți peste poporul Meu cel mic, care este din români. Sunt cu Avraam, și cu el sunt toți cei ce își au odihna în sânul acesta de odihnă, care se numește Ierusalimul cel de sus. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac și Iacov, și până la tine, fiule Israele care ai fost făgăduit lui Avraam, Israel cel din făgăduință, cel din cuvânt ieșit. Eu sunt Dumnezeul lui Verginica, cea purtată pe brațe de sfinți și de prooroci, că la nașterea ei, în ziua aceea, aflaseră de la Mine toți sfinții că se naște o nădejde care va fi numită trâmbița lui Dumnezeu cea dinaintea arătării în slavă a Domnului, Cel înălțat în slavă. Ea s-a născut în duminica tuturor sfinților și a fost împodobită pentru Mine, că ea M-a purtat pe Mine în ea, și din acest rug am cuvântat și am născut un popor prin cuvânt și am lucrat planul Meu pe pământ, și mare pildă a fost această lucrare, și am numit-o trâmbița a șasea, după Scripturi. Și l-am făcut pe om în această vreme, pe omul cel ce este azi cu Dumnezeu, pe tine, poporul Meu, te-am întocmit în vremea Mea cu Verginica, și această lucrare se numește ziuă, fiule, ziuă în vreme de noapte, căci «la Domnul, o mie de ani e ca o zi», după cum este scris în Scripturi; la Dumnezeu, dar nu la om, nu cum zice omul științei. Poporul Meu, să nu zici și tu ca lumea, tată. Eu când am făcut cerul și pământul și tot ce este văzut și nevăzut, am lucrat șase zile, și apoi M-am odihnit. Dar tu să nu zici ca omul ispititor peste facere, și să știi că măsura cea omenească este așa cum a lăsat-o Dumnezeu și nu mai mult. Să știi, poporul Meu, că măsura zilei în vremea facerii a fost măsura cea care este întocmită, cea care mărturisește până azi peste ziuă, peste măsura care se numește o ziuă, o seară și o dimineață. Dar omul care a făcut timpul peste el a lungit ziua, le-a lungit pe toate, și omul cel ieșit din om nu mai vorbește ca Dumnezeu, căci Dumnezeu așa a zis: «A fost o seară și o dimineață», și s-a numit ziuă această măsură dumnezeiască, așa precum și azi o seară și o dimineață măsoară ziua care s-a întocmit în vremea facerii. Omul se frământă, omul care ispitește se frământă, și frământându-se, schimbă tainele lui Dumnezeu și le înțelege ca un om, și omul a pierdut măsura cea dumnezeiască din vremea facerii. Ziua este măsurată prin dimineață și prin seară, și această taină se numește ziuă, iar cuvântul noapte nu este tot una cu cuvântul seară, care face parte din cuvântul ziuă.

Fiilor, ziua își are măsură dumnezeiască, și omul spune minciuni peste această taină a zilei de la început. Eu șase zile am lucrat facerea, iar în ziua a șaptea M-am odihnit de cele ale facerii și am sărbătorit facerea privind la ea. Priveam peste ea și Mă odihneam privind, dar omul Mi-a stricat bucuria și M-a întristat.

Nu înțelege omul tainele Mele, nu înțelege, tată, omul fără Dumnezeu, dar tu să fii cu Dumnezeu, copilul Meu, căci Eu prin cuvânt te-am întocmit, și ți-am dat har și înțelepciune ca să știi ca Dumnezeu și nu ca cei de pe pământ care învață fără Dumnezeu. Vezi tu, poporul Meu, de ce am zis Eu prooroc de al lui Dumnezeu, și prooroc mincinos? Proorocul lui Dumnezeu Îi slujește lui Dumnezeu și poruncilor cerești și are de la Dumnezeu. Proorocul mincinos își slujește trupului său și duhului său, nu Duhului lui Dumnezeu, și acela vorbește din duhul său. Ție, poporul Meu, ți-am spus să citești Scriptura ca să vorbești din Duhul lui Dumnezeu și să te deprinzi din această vorbire cerească. Eu așa ți-am spus, să slujești după poruncile puse de Dumnezeu și să iei de la Dumnezeu vorbirea ta. Ai învățat carte de la om, așa a fost lucrarea robiei, dar acum te-am chemat la libertate și te-am luat ucenic ca să-Mi slujești Mie și Duhului Sfânt și vorbirilor cerești, fiule. Uită-te la tine când nu Mă asculți și când vorbești cu lumea și ca lumea. Atunci Duhul Meu Se depărtează de la tine, și tu nu cunoști. Iată ce este noapte. Noapte este lipsa Duhului Domnului din vederea omului, și noaptea a umplut cu golul ei peste tot și l-a înșelat pe om.

Mare taină este omul lui Dumnezeu în timp, proorocul lui Dumnezeu în vreme. Acela se hrănește cu Scripturile și cu Duhul Cel de la Dumnezeu, împlinindu-L în el prin ascultare și umilință, prin blândețe și cumpătare, prin înțelepciune de sus și nu de jos, și greu a fost să înțelegi, poporul Meu, că grea a fost și vremea în care te-ai născut și care te-a supus în ea. E mare lucrare omul lui Dumnezeu pe pământ, dar cine mai știe această lucrare? Cine, și unde s-o învețe omul? Vino la Mine, fiule, că n-ai de unde să înveți, tată. Cei ce s-au făcut învățători peste tine nu te învață tainele Mele, că nu le cunosc, nu cunosc smerenia și umilința și ascultarea și Duhul lui Dumnezeu. Se duce omul la învățător, la tămăduitorul de azi, și nu învață pe Dumnezeu omul, căci Domnul este întru umilință. Eu vă învăț pe voi un lucru mare, tată, și veți învăța din el cum să lucrați unul peste altul, și din zi în zi veți intra în Duhul Meu tot mai mult, iar Eu vă voi cuprinde, și voi veți vorbi de la Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, când Eu am lucrat între oameni, n-am lucrat ca învățătorii de azi, ca păstorii de azi. Mă uit, și nimeni nu lucrează ca Mine peste om. Dar pe tine, poporul Meu, te învăț să lucrezi ca Mine. Îți dau pilda cu samarineanca. Eu M-am întâlnit cu ea și i-am cerut să-Mi dea să beau din apa ei. Și dacă am făcut așa, am înviat-o pe fiica aceea. Nu M-am dat învățător, și M-am dat umilit și călător smerit, și prin smerenie am lucrat ca s-o izbăvesc de duhul ei. Care învățător mai face azi așa? Nimeni nu mai știe ce este umilința. Învățătorul e îngâmfat și dă sfaturi, și el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalți, și nu mai e un rău mai mare ca acesta. Eu n-am făcut așa, Eu n-am lucrat așa. Eu, din Dumnezeu cum eram, M-am făcut om, dar omul se face dumnezeu peste om și se dă mare învățător, și nu este duh de umilință, duh de Dumnezeu. Eu i-am spus samarinencii: «Dă-Mi să beau». Eu M-am lăsat cunoscut de ea și M-am smerit în fața ei cerându-i apă să beau, și duhul umilinței Mele a lucrat întru Tatăl, și a câștigat lui Dumnezeu pe fiica aceea, dimpreună cu mult norod din neamul ei. M-am făcut duhovnicul sufletului ei și ne-am mărturisit unul altuia ce am avut de mărturisit. Ea s-a mărturisit păcătoasă și credincioasă și umilită, iar Eu M-am mărturisit ca trimis al lui Dumnezeu, ca ajutor înaintea omului cu cărarea rătăcită.

Fiilor, fiilor, iată, în grădinița Mea cea de azi Eu am fii care au ascultat să lucreze ca Mine. Eu așa am spus: «Mărturisiți-vă unii altora». Dar care duhovnic mai face așa ceva? Că toți se dau învățători și pe scaun stătători, și ei nu fac ce am făcut Eu prin umilință. În grădina Mea se lucrează cum am lucrat Eu. Duhovnicul își spune cel dintâi neputințele lui în fața fraților lui. Întâi se curăță el, și după aceea curăță cu Mine neputințele celorlalți dacă sunt neputințe. Duhovnicul trebuie să fie cel dintâi cunoscut, să se lase cunoscut prin umilință și nu să stea mare, căci cine nu face așa, acela nu este mare, acela nu poate da viață. Eu i-am spus samarinencei despre puterea și lucrarea Tatălui Meu întru Mine, dar mai întâi M-am umilit, mai întâi M-am plecat ei. Dar cel ce se numește azi duhovnic nu seamănă cu Cel ce a lăsat pe pământ această lucrare. N-ai să mai auzi pe nicăieri o așa cerească învățătură, fiule. Un duhovnic de al Meu face ca Mine și nu ca omul. Duhovnicul trebuie să fie cunoscut de inima celui ce bate la ușa sa. Un adevărat duhovnic își face sieși duhovnic pe tot fiul care vine la Dumnezeu pentru mărturisanie. Samarineanca n-ar fi avut încredere și sprijin în Mine dacă Eu nu Mă aplecam înaintea ei cerându-i apă să beau. Duhovnicul trebuie să se mărturisească înaintea celui ce vine la el, și apoi cel ce a venit. Duhovnicul nu este stăpân pe cel ce vine la el după cele de la Domnul. Duhovnicul este mărturisitor prin tot ceea ce face înaintea celor care vin până la el. Duhovnicul trebuie să se așeze ca o oglindă în care să-și vadă fața toți cei care vin la el. Dacă duhovnicul nu se descoperă pe sine înaintea celui ce stă în fața lui, acela este altceva, nu este duhovnic. Acela știți ce este? Acela este un înșiruitor de vorbe, de slavă lumească. Unul ca acela nu-l poate urca la Domnul pe cel ce coboară prin umilință venind spre duhovnic. De aceea omul nu poate urca. Omul care se mărturisește la preot nu poate urca și nu urcă spre Dumnezeu. De ce, tată, nu urcă? Nu urcă pentru că duhovnicul nu a coborât spre acela care vine și bate.

Ca să-i deschizi celui ce bate la ușa ta, asta înseamnă nu să-i deschizi, și să te deschizi tu spre el, așa cum Eu am lucrat cu samarineanca. Eu n-am folosit judecata peste fiica aceea, ci duh de pocăință am slobozit peste ea. Eu nu i-am spus să nu mai păcătuiască, și i-am spus să-Mi ceară apă, și Eu i-am dat dacă ea a cerut. Am făcut-o să-Mi ceară, și Eu M-am dat ei prin cuvânt. Așa trebuie să se dea și duhovnicul, așa cum Eu M-am dat. Dar în cel ce Eu nu stau din pricina îngustimii lui, acela nu poate fi duhovnic în numele Meu, ci este duhovnic în numele său.

Eu am făcut altfel de începătură odată cu începătura Mea cu poporul Meu cel nou de azi, cu tine, iubitul Meu popor. Eu, fiule, lucrez ca Mine în poporul Meu și nu ca omul care a învățat de la om. Cartea lui Dumnezeu nu se învață de la om, că omul bisericii Mi-a făcut Mie pătrățică și Îmi spune să-Mi știu hotarul pus de el peste Mine. Eu am venit și am desființat legea care apăsa biserica, și iată iar lege care-Mi îngrădește Duhul Meu întru lucrarea Sa. Eu M-am făcut pâine și vin ca să Mă dau omului să Mă mănânce, și să fie ca Mine cel ce Mă mănâncă. Ca să Mă ia omul în el, de aceea M-am făcut pâine și vin, iar cel ce Mă ia, să se cunoască, să arate că M-a luat în el. Cine nu se cunoaște că M-a luat în el, acela M-a luat și M-a strivit înăuntrul său. M-am făcut pâine și vin, căci Dumnezeu este mare taină. M-am făcut cuvânt și am vindecat leproșii de lepră. Am rostit cuvânt și i-am vindecat, și toți au plecat, în afară de unul, care a stat să-Mi mulțumească așa cum tu, poporul Meu, ai rămas să Mă mulțumești pe Mine, ai rămas din cei mulți care au venit să-Mi ceară vindecare și putere și au plecat apoi cu puterea și au făcut rău cu ea, căci n-au rămas cu Mine cei pe care-i vindecasem.

Creștinii din primele veacuri, care veneau să-I slujească lui Dumnezeu, aceia lepădau păcatele trupești prin cele bune sufletești cu care veneau la Mine, dar poporul Meu care venea la cuvântul Meu, acela n-a lepădat păcatele, și a stat cu ele lângă cuvântul Meu și s-a strivit prin ele, căci a plecat înapoi la păcate. De aceea au plecat cei ce au plecat. Au plecat să slujească porcilor și vitelor și trupurilor lor, în loc să fi stat să-Mi slujească Mie, și Îmi aduc aminte de neamul gadarenilor care Mi-au spus să plec, de teamă că și-au pierdut în mare porcii lor. Mulți au plecat de lângă cuvântul Meu din pricina acestei plăgi care se numește carne, carne de porc, carne de vietate ucisă de mâna omului vreme de șapte mii de ani. O, dacă a luat omul din pomul cel ce era pus deoparte de Dumnezeu, dară din carne de vietate, cum să nu fi luat? Era la îndemâna lui, și omul a ucis vietatea și a luat-o moartă în pântece, și a luat omul în pântece și a născut ce a luat. Eu am venit și M-am făcut pâine și vin, ca să Mă ia omul în el și să Mă nască în el și să Mă crească în el, și să moștenesc în el cu împărăția Mea cea din facerea de la început, dar în om împărățește facerea cea de la om, căci și omul a făcut facere. A luat din facerea Mea și a făcut cu ea facerea lui, și s-a dat omul drept Dumnezeu, și nu mai am tron în om. Dar am tron în tine, copil născut prin cuvânt, și te-am luat în grădina facerii cea dintâi, în trăirea cea dintâi, și ți-am spus să nu mai cunoști păcatul și să nu mai fii cunoscut de păcat, și să iei în tine grădina cea de rai și să mănânci din pomul vieții și să fii viu.

Iată, poporul Meu, te-am luat de pe mâna învățătorilor care te învățau și care te hrăneau din mâna lor, că Eu am ajuns la mâna celor ce se pun învățători și aceia au pus stăpânire pe Mine și pe cele ale Mele, și Eu stau răstignit și întemnițat sub mâna lor și nu pot mișca din cuie, și nu pot ieși spre lucru prin gura și prin calea lor, că ei fac altceva cu Mine. Eu prin aceia am ajuns marfă de câștig pentru ei, și aceia stăpânesc mulțimile necunoscătoare, le stăpânesc sub numele de învățători ai lui Iisus Hristos. Acești învățători învață pe oameni dacă învață, dar pe ei nu se învață nicidecum. Ei nu fac ce am făcut Eu ca să îndumnezeiesc pe om. Ei zic că Mă păcălesc pe Mine, dar păcăleala a căzut pe capul lor, că Eu te-am întocmit pe tine și ți-am dat har, și în tine Mă odihnesc, și am însemnat în vreme țăruș nou și ungere nouă și biserică așa cum am lucrat la începutul Meu între oameni, și am plecat din mijlocul slavei deșarte, care Mă pusese pe Mine la zid ca să se folosească de numele Meu peste ei. N-am mai putut purta înjosirea și închisoarea și crucea. Am rupt legăturile și am ieșit, și am născut din pietre fii, precum era scris în Scripturi, și Mi-am făcut odihnă în mijlocul tău, poporul Meu iubit. O, ce mult te-am iubit, dar înțelegi tu, oare, ce am făcut Eu pentru tine ca să te întocmesc? O, tată, cum să nu țipe cei ce M-au ținut în undiță pentru câștigul lor? Aceia își făceau ucenici pentru câștigul lor, dar tu Îmi faci Mie ucenici. Tu faci cerului fii, și Îi faci lui Dumnezeu împărăție nestricăcioasă și Mi-o dai să Mă odihnesc în ea, că Eu Mă odihnesc în tine, copil născut la sfârșit, născut din dureri și din mare necaz, și mereu îți spun să nu te temi, că Eu te ocrotesc și te iubesc, și Mă aplec în fața ta ca să-ți dau mâna și să te port de mânuță spre ziua cea neînserată care te așteaptă cu masă de sfinți, cu sobor de sărbătoare, căci sfinții îi așteaptă pe cei din urmă, după cum este scris în Scriptura care spune: «Toți și toate așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu».

Îți spun mereu să fii curat, și ortodox să fii, și să nu fii ca sectanții, care nu sunt curați, că de aceea au plecat din biserica-mamă. Au plecat ca să nu fie curați, și de aceea o ponegresc pe mama Mea Fecioara, pentru că nu le place să fie curați. Iată, fiule, a venit clipa să-ți spun o taină frumoasă, că mare este taina creștinătății! Mare este taina bisericii în care sălășluiește Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat oamenilor prin Fecioară! Cine Mă iubește pe Mine, tot așa iubește și pe mama Mea Fecioară, care M-a născut din curățenie. Cine Mă iubește pe Mine și pe ea, acela iubește și fecioria, acela iubește și curățenia, și se face fecior și fecioară cel ce Mă iubește pe Mine și pe mama Mea Fecioară. Creștinul cel împlinit iubește fecioria și curăția și se ferește ca de iad și ca de moarte de pofta cea de la trup, care strică fecioria și curăția. Iată ce înseamnă ucenic al lui Iisus Hristos. Se bate lumea cu tine, poporul Meu, și se teme să nu o molipsești de curățenie și de feciorie, se teme că oprești căsătoriile și nașterea cea de la om, că lumea nu știe ce vreau Eu să aduc prin tine pe pământ. Eu prin tine aduc cerul pe pământ, și omul se teme de cer, că omul vrea să rămână cu poftă până în veac, până la venirea Mea. E vreme de pregătire mare, tată, și omul nu ia aminte prin tine, și se uită omul la trup și nu la cer ca să vin după cum este scris. Dar Eu îi spun prin tine omului că nu așa am voit să-l fac Eu pe om când am spus «Creșteți și vă înmulțiți». Eu am vrut să înmulțesc pe om din cuvânt, dar omul n-a vrut, și a zis să se înmulțească prin poftă, prin trup, prin om, nu prin Dumnezeu. De aceea am lăsat botezul în numele Meu, ca să-l înfiez pe om prin botez, căci omul din păcate omenești se naște.

Iată, poporul Meu, în ziua aceasta de sobor de sfinți mama Mea Fecioară te îndeamnă s-o iubești și s-o iei înăuntrul tău cu Mine, fiule. Eu pe câți Mi i-am făcut ucenici am pus în ei și peste ei nepătimirea, și tot așa a lucrat și Fecioara mama Mea. Toți cei ce o hulesc pe mama Mea Fecioară, aceia nu iubesc curățenia și sfințenia. Toți cei ce nu iubesc curățenia, aceia n-o iubesc pe Fecioara mama Mea. Dar tu o iubești, precum Mă iubești pe Mine, că tu, poporul Meu, ești ucenicul Meu, și ai înțeles ce înseamnă să fii ucenic al lui Iisus Hristos, Cel din Fecioară. Am venit prin Fecioară spre judecata omului care se naște din om, că Eu, Domnul, nu așa am voit să se înmulțească omul, dar omul Mi-a stricat această lucrare curată și s-a făcut păcat peste ea, și păcatul se naște păcat, se naște de șapte mii de ani, iar Eu am rostit: «Ajunge!», și mulți în tine M-au ascultat, Israele al lui Avraam, Israele român.

Eu trebuia să am un popor curat, dar omul lumii nu știe Scripturile venirii Mele. Nu le știu nici preoții bisericii. Ei știu de toate, numai Scripturile nu le știu. Ei știu să se dea învățători și duhovnici, dar iată ce vă spun Eu azi: fiilor, fiilor, una este să fii duhovnic, și tocmai la celălalt capăt este să fii duhovnicesc, ca să poți să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicesc înaintea Mea, acela este prooroc mincinos, așezat de la el citire în loc numit sfânt, și strică sfințenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare. Fiilor, fiilor, scrieți pe tăblița inimii voastre: una este să fii duhovnic, și alta este să fii duhovnicesc, după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând și smerit cu inima, că una este să fii smerit, și alta este să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit și greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, e blând și senin și ușor de purtat de către toți cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni. Unul ca acela înduhovnicește pe toți prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii, acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscut bine, și era numit și pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă și nu stăpân cum este astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine și se așează episcop sau preot peste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească și străină de cele lăsate de Dumnezeu. Nu așa a fost în poporul Meu, și a fost așa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a lui Iisus Hristos.

O, poporul Meu, o, neamul Meu pe care te-am întocmit și te-am cunoscut ca să Mă cunoști și tu pe Mine! M-am înrudit cu tine, fiule, și te-am numit fiul Meu, poporul Meu, și din mijlocul tău lucrez cu învățători și cu slujitori, și îți voi mări neamul, și vei fi cunoscut, fiule, și vei fi numit poporul Domnului, așa cum te numesc Eu. Nu știu preoții de ce te numesc Eu pe tine Israel. O, tată, Israel înseamnă uns, asta înseamnă; înseamnă numele Meu. Pe Iacov l-a chemat Iacov, nu l-a chemat Israel, dar i-am pus acest nume pentru ca să fie din cer numele lui Avraam, Isaac și Iacov. Israel este numele ceresc al unșilor Mei, ori din ce popor ar fi ei, ori din ce neam de pe pământ ar fi. Acesta este numele cel făgăduit al celor ce vor iubi cerul pe pământ. Se miră preoții și arhiereii de acest nume pus peste România, dar cine nu citește pe Dumnezeu, acela nu știe lucrarea lui Dumnezeu.

Israele, unsul Meu, ungerea ta să fie puterea Mea peste tine și să te stăpânească, și să stăpânești prin ea pe tot omul cel străin care ar da să ridice mâna asupra ta. Nimeni nu poate să te blesteme pe tine, că tu ești unsul Meu. Eu sunt Cel ce rostesc acest cuvânt. Amin.

Fiilor, fiilor, mărturisiți-vă unii altora toate cele dinăuntru ale voastre, așa cum Eu am poruncit, că oamenii au stricat această orânduială. Chiar dacă ei te fac sectă, chiar dacă se va spune că tu strici orânduiala bisericii, tu fă ce am spus Eu, că altfel nu vei găsi vindecare, fiule. Eu sunt Cel ce am spus: «Mărturisiți-vă unii altora», și tot Eu sunt Cel ce am spus: «Împăcați-vă cu pârâșii voștri încă de pe cale, până să ajungeți în fața Mea», că dacă nu veți face așa, cuvântul acesta va fi judecătorul. Aceste două spuse ale Mele sunt amândouă una. Trăiți-le pe acestea două întru una, și de veți face așa, nu-Mi veți mai chinui Duhul Meu.

La spovedanie nu vă mai jucați, tată. Vin îngerii răi cu tabloul mărturisaniei și Îmi arată că aveți păcate. Nu vă mai jucați, fiilor. Nu vă mai pârâți unii pe alții, nu mai faceți această urâciune. Dacă nu știți să fiți cu frică la acest scaun de mărturie, mai bine stați muți și cereți o rugăciune de împăcare cu Dumnezeu și de curățire de prostie, că iată, aștept creșterea cea deplină a ta, fiule din Israel. Tată, vreți să vin să vă învăț lecția aceasta? Eu pe copiii grădinii Mele i-am învățat la vreme totul. Eu peste ei am lucrat, că M-au lăsat să lucrez. Vreți, tată, să vin să vă învăț? Vreți, fiilor, să veniți să vă învăț? Eu aștept cuvântul vostru, tată. Cereți, și vă voi da, că e altceva când cereți. Am întrebat odată pe un fiu dacă vrea să Mă primească cu sfatul Meu peste el, și nu Mi-a răspuns fiul acela, și nu M-am dus dacă nu M-a primit, și se cunoaște că nu M-am dus și că nu M-a primit.

Israele, Israele, cheamă-Mă în neputințele tale ca să te învăț. Cheamă-Mă, și Eu vin. Învață-te să Mă chemi și obișnuiește-te să Mă chemi, că Eu stau și aștept. Cheamă-Mă să te învăț să te rogi, să te învăț meșteșugul vindecărilor. Cheamă-Mă, tată. Să nu mai fie în seminția ta neputincioși, nici cu duhul, nici cu trupul. Cheamă-Mă să fac ordine pentru tine și peste tine, că Mă tem să vin Eu, Mă tem că nu Mă primești, Mă tem că te superi, Mă tem că te ascunzi de cele ce-ți spun, Mă tem de tine, fiule, că vorbești urât cu Mine. Eu sunt trimisul Tatălui, și am trimișii Mei în tine și peste tine, și cine nu-i primește pe ei, pe Mine nu Mă primește. Cine nu-i primește pe ei, cine nu înțelege limba Mea, care este pe limba lor, acela nu crede în coborârea Mea, în lucrarea Mea cu care sunt și lucrez prin fii și între fii și peste fii. Cheamă-Mă ca să vin! Cheamă-Mă și vino! Vino să Mă înțelegi, tată, căci cei ce sunt fără de învățătură, fără de mustrare, aceia nu-Mi sunt fii, și se numesc fii de desfrâu cei ce nu fac după sfatul Meu.

Fiilor, nu stați răzleți cu inima unul de altul. Nu vă deosebiți unul de altul, că acesta este duh de mândrie, tată. Fiule tată, nu gândi de unul singur, și lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine. Iată, iar repet cuvântul acesta: lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine, căci ca să stai la învățat asta înseamnă și nu altceva. Te învăț frumos și doresc să crești mare și să știi să mănânci din blid, iar blidul este în fața ta, nu în tine. Blidul este blid, și tu ești tu, și sunt două lucruri față în față, nu sunt amândouă același lucru. Cine nu lucrează întru așa așezare, acela are în el duhul său și nu Duhul lui Iisus Hristos, că Eu am spus samarinencei: «Dă-Mi să beau». Așa și tu, fiule, să faci. Să ceri să bei de la cel din fața ta, că Eu așa am făcut. Cheamă-Mă să te învăț să semeni cu Mine în lucru. Cheamă-Mă să te învăț să nu te mai fălești, și să scapi din această cădere. Nu te lua după tine, și ia-te după Mine, iar Eu stau înaintea ta ca să te călăuzesc, și Mă întrupez ca să-ți arăt calea cu Mine. Eu îți zic ție: ferește-te de străini, tată, și stai cu poporul tău, cu poporul Meu din care te tragi după Duhul Meu, după alegerea și numirea Mea.

Nu te speria de cel ce te poreclește pe tine, și tu să crezi în Mine, fiule, că numai Eu grăiesc adevărul despre Mine și despre tine. Vin arhiereii să te ia în brațe, dar Eu nu te dau lor, pentru că tu ești al Meu, popor ales dintre cei ce te caută acum. Și te vor căuta tot mai mult, și te vor cere să rostești binecuvântare peste ei, dar tu să nu te rătăcești în lucrare și să nu treci peste Mine, fiule. Umblă în carte și vezi ce te-am învățat până acum și nu ieși din sfaturile Mele.

Fiilor, fiilor, cuvintele rostite nu se pot desființa. Ele au fost din timp rostite, ca să stea față în față cu cele ce se ridică împotriva acestor cuvinte. Lăsați cuvintele Mele să lucreze, iar voi să lucrați întru ele, căci taina cuvântului rostit este în mâna lui Dumnezeu, și Domnul o folosește. Cartea, fiilor, să nu stea închisă, căci voi trebuie să lucrați cele scrise în ea, și cu atenție să lucrați, căci cartea aceasta este o rostire peste cele ce sunt astăzi. Stați în dreapta Mea, că Eu lucrez deosebit în dreapta, precum în stânga deosebit lucrez. S-a împlinit păcatul lepădării de credință, căci lucrarea aceasta înseamnă Domnul Iisus Hristos, iar voi să fiți cuminți în ogradă, căci ograda voastră este Domnul Iisus Hristos și roadele Lui din ogradă.

Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt, și zic: să fiu lucrat și să fiu pus pe blid înaintea ta, Israele, iar cine înțelege, să înțeleagă. Amin. Cine nu înțelege, să nu înțeleagă și să nu vândă, că Eu nu mai sunt de vânzare, Eu rămân în mijlocul poporului Meu. Amin. Am un bucătar tocmit, și voi veni să-l întreb dacă voiește să Mă asculte ca să Mă așeze pe blid pentru ca să fiu masă poporului Meu. Dar să lucrăm precum la început, căci pentru tine, poporul Meu, Eu am șters toată legea cea apăsătoare și am rămas numai Eu. Legea este pentru cei ce păcătuiesc, pentru cei ce fac nedreptate. Legea nu are ce căuta peste cei liberi. Legea se aplică acolo unde ea se calcă. În altă parte ea nu are cuvânt, iar Eu să nu fiu judecat de nimeni de pe pământ, căci singura lege care va mai rămâne va fi sfințenia în cer și pe pământ, și iubirea Mea peste omul cel nou.

Fericit ești tu, poporul Meu de azi, căci Eu așa am spus: «Fericiți se vor numi cei ce ascultă cuvintele Mele și le împlinesc pe ele». Tu ești acela despre care Eu am rostit prin Evanghelia Mea. Te-am numit fericit, mai presus decât pe mama Mea Fecioară, pentru că acum este vremea cuvântului rostit din cer, și fericiți se numesc cei ce cred această venire a Mea. Mi-a spus atunci cineva: «Fericit pântecele care Te-a purtat și sânii pe care i-ai supt», iar Eu am adăugat și am zis: «Mai fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu crezându-l și împlinindu-l». Ți-am ursit atât de mare fericire! Te-am numit fericit, poporul Meu, și fericită este Fecioara mama Mea, pentru cei ce ascultă cuvântul Meu, cuvântul Fiului ei. Ea nu s-a întristat pentru alegerea fericirii tale, și s-a bucurat pentru Mine că voi fi ascultat și crezut de tine prin cuvânt. Ea este cu Mine lângă tine și lucrăm la fericirea ta, că mare este cel ce crede cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta. Eu sunt Cel ce am proorocit pe Cuvântul lui Dumnezeu, și iată, cuvântul se împlinește. Eu am venit, și tu ai crezut și ai ascultat, și ești fericitul cel proorocit de Mine, ești fiul cel pregătit de Mine pentru ca să întâmpini cuvântul Meu cel ce grăiește de deasupra ta. Fericit ești tu, fiule poporul Meu, dar îți dai tu seama ce-ți spun Eu? Și dacă-ți dai, cum îți dai? O, să nu cazi din fericire prin mândrie, și să te umilești înaintea fratelui tău ca și înaintea Mea. Să nu te dai vrednic de darul pe care ți l-am dat, că de milă ți l-am dat. Ține-te strâns cu Mine și dărâmă din calea ta orice urmă de babilon. Strânge-te bine lângă Mine, ca să te simt aproape și să-Mi întind ocrotirea Mea deasupra ta.

E sărbătoare de sfinți și de părinți. E Verginica serbată de toți sfinții, și toți te așteaptă pe tine să ajungi cu bine pe vârful Golgotei Duhului Sfânt. E Golgota Duhului Sfânt sub pașii tăi, popor al lui Israel, iar tu ești crucea Duhului Sfânt, purtată de umerii Mei ce se strecoară în taină lângă tine ca să te ia pe umeri, popor iubit de Dumnezeu. Crucea este semnul biruinței, unealta sfințeniei și jertfă de iubire de la tine spre Mine. Tu ești cel ce duci crucea acestei vremi, alături de Mine pe drumul Golgotei Duhului Sfânt, care se sfârșește în vârf, și iată, vârful este cu voi, căci Domnul este vârful. Eu sunt Cel ce te-am purtat și Cel ce te-am ajutat, și te voi ocroti ca pe cel mic, și binecuvântarea Mea va fi peste tine până voi slobozi glasul cel din urmă care va așeza ziua cea neînserată peste cer și peste pământ întru înnoirea lor.

Pecetea binecuvântării să stea peste tine, iar cortul Duhului Sfânt să te acopere pe tine, popor ursit să fii fericit cu Domnul Dumnezeul tău. Lasă-te de robie, tată, că ești liber. Robia să n-o iubești, și trage-te de sub ea, că tu ești liber, poporul Meu. Ce este robia, fiule? Ne vom întâlni iar, și tu vei veni să-Mi răspunzi la acest cuvânt, și îți voi cerceta înțelepciunea și ascuțimea ei.

Israele, Israele, Domnul Iisus Hristos te binecuvintează întru serbare de sfinți în sobor sărbătoriți. O, ce sărbătoare, o, ce bucurie pe sfinți! Poruncesc sfinților și îngerilor să vegheze peste tine, să te ocrotească din partea Mea, să te vestească, tată, la cei din lume, și vei vedea ce este acest cuvânt, că Eu îl voi împlini în sfinții Mei.

Verginica te binecuvintează cu iubirea ei, cu grija ce ți-o poartă și cu dorul ce ți-l poartă. Mama Mea Fecioară lucrează tot așa peste tine, și te păzește și face minuni cerești pentru tine, poporul Meu. Iar Tatăl Meu și al tău Se bucură și Își întinde dreapta peste tine și o ține deasupra ta până la bucuria cea mare. Tu ești binecuvântatul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Să nu ieși de sub mâna Tatălui Meu, că Eu te am în fața Lui și te mărturisesc poporul Meu și zic: pace ție, iubitul Meu popor, și dă-Mi să beau din apa ta! Amin, amin, amin.

18-06-1995

Cuvântul lui Dumnezeu în ziua sfințirii fântânii sfânta Virginia

Iată, glasul Meu se lasă de deasupra ieslei Cuvântului lui Dumnezeu. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc. Nu spun aceasta pentru ca să spun și atât. Nu numai pentru aceasta spun că Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Fiilor, fiilor, Eu trebuie să spun cine sunt. Să nu vă plictisiți sau să vă întrebați de ce spun mereu cuvinte asemănătoare.

Fiilor, fiilor, Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui, și binecuvântați să fie cei ce aud glasul Meu, căci după rostirea numelui Meu rostesc binecuvântare ca să se știe de toate neamurile pământului că Eu sunt Cel ce grăiesc deasupra acestui munte de taină.

Fiilor, fiilor, dacă este Dumnezeu și toate cele create de El, voi știți mai mult ca oricine că este și duhul cel potrivnic lui Dumnezeu. Oamenii care zic că-L au pe Dumnezeu în lucrare cu ei nu știu să încerce duhurile. De aceea Eu rostesc la voi binecuvântare, căci din fața acestui cuvânt se scufundă de la fața Mea și a voastră toată lucrarea cea potrivnică a duhului dușman pe Dumnezeu și pe voi, poporul Meu din urmă.

Dați piedicile deoparte, fii ai cuvântului Meu. Să nu se mai săvârșească piedici care dau să oprească coborârea glasului Meu peste grădină. Grădinița aceasta este unealta lui Dumnezeu Cuvântul, și peste ea și în ea Eu, Domnul, lucrez și cuvintez peste pământ, ca să audă pământul, și va auzi. Amin.

Verginica este trâmbița lui Dumnezeu. Am venit cu Verginica și suntem cu cerul în sărbătoare, căci voi, unșii Mei din Israel, ați lucrat încă o lucrare cerească peste grădina Domnului cea de la sfârșit. Șase zile ați lucrat, și azi, a șaptea zi, vă odihniți de lucrarea aceasta. Șase zile ați lucrat. Ce ați lucrat, fiilor?

– O, Doamne, primește-mă întru glasul Tău, că eu sunt trâmbița Ta, precum ai spus, precum ai lucrat, căci fiii cei unși din grădină au lucrat fântâna numelui meu, care se va numi fântâna Sfânta Virginia. Eu sunt trâmbița Ta, și la porunca Ta lucrez și nu stau. Am lucrat și am înscris numele meu în vreme și am înscris cetatea aceasta de nou Ierusalim și am lucrat prin fiii cei unși izvor nou și binecuvântat, cel de al treilea izvor al grădinii care stă înaintea cerului. Amin.

Fiilor, vorbesc în Domnul. În glasul Domnului mă strecor, că Domnul a venit la voi cu mine ca să însemnăm fântâna a treia. Domnul îmi lasă cuvântul Său, și prin Domnul rostesc: Se binecuvintează și se sfințește această fântână, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Este aici fântâna cea dintâi a curții Sfintei Sfintelor, și se numește fântâna lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Este, iarăși, fântâna cea de a doua a curții Sfintei Sfintelor, și se numește fântâna Maicii Domnului, Fecioara mamă. Iar aceasta, însemnată azi, este fântâna trâmbiței lui Dumnezeu Verginica, fântâna Sfânta Virginia, că eu m-am înscris în vreme și m-am pus temelie la vremea cea cerească, și această înscriere pentru vreme nouă se numește Fundația Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, iar această fântână este semnul de pecetluire a temeliei cea nouă, și pe această piatră de temelie se va zidi România cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– Verginico tată, ce minunat este al tău cuvânt! O, Verginico, trâmbița Mea, ce frumos lucrezi, tată! Ce mare dar ai tu, că așa îți spuneam și cât erai în trup! Binecuvântată să-ți fie temelia ta, și pe ea vom zidi pe România. Vom zidi o cetate frumoasă, care va străjui peste România, și vom zidi apoi o Românie cerească pe pământul ei, și toate neamurile vor aduce prinoase Domnului, Care-Și are sălaș în România, și glas ceresc peste pământul ei.

Fiilor, fiilor, iată, tată, temelia. Și să scrieți pe această piatră numele trâmbiței Mele Verginica. Șase zile ați lucrat, și iată, a șaptea zi Eu și cu cerul Meu Mă odihnesc în voi, Mă odihnesc de această lucrare, de această temelie lucrată.

O, Verginico, ce alergare pe tine, ce muncă pe tine, tată! Dar acum să te mângâi întru săvârșirea cea bună a acestei temelii. Amin.

– O, Domnul meu iubit, pe Care Te-am dorit, eu șase zile am trudit ca să-mi acopăr puii, și am luat cu mine îngerași și sfinți și m-am luptat împotriva răului care dădea să-mi tulbure lucrul temeliei mele. Duhul rău a stat la pândă să-mi lovească pe copiii cei unși, dar eu am fost luptătoare de la Tine și am biruit răul și am ieșit până deasupra, și iată, însemnăm fântâna cea lucrată șase zile, iar azi ne odihnim de această lucrare.

Măi fiilor, au trecut trei ani și jumătate de la pecetluirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cum adică Noul Ierusalim? România este Noul Ierusalim, și va fi nouă și curată, și Domnul va lucra cu iubire peste ea, și va lucra cu Duh Sfânt peste ea, și cu sfinți și cu îngeri, și veți înțelege în zilele ce vin aceste cuvinte și tâlcul lor cel tainic lucrat.

Am trudit șase zile lângă voi și v-am dat putere și ocrotire ca să puteți împlini această temelie. Lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-ați simțit toată greutatea ei. Lucrarea aceasta și fântâna aceasta este lucrarea mea cea de patruzeci de ani cu acest popor. Am început să sap la această fântână în anul 1955, iar pe la mijloc a început să se rupă din pereții fântânii, și am avut ajutor din cer și de pe pământ și am întărit pereții fântânii și am mers înainte cu fântâna. Fântâna era poporul meu și lucrul cel peste el. Am mers tot mai jos, că în jos am mers, și mai jos s-au rupt iar din pereți, și am pus încă o oprire surpăturii, și am înconjurat de jur împrejur pereții cu armătură, ca să pot ajunge până la izvor, până la apă. Poporul meu s-a rupt mereu, s-a dărâmat mereu, și nicidecum nu m-a ajutat să sap la această fântână a vremii de sfârșit. S-a rupt și s-a surpat poporul meu, și nu i-a păsat de apa care trebuia să se arate la capătul săpăturii. Dar am avut păstori tari, care au săpat înainte, au săpat cât au putut și ei, dar au săpat cu nădejde că vor ajunge până la izvor. Și dacă au crescut fiii, am luat din fii și i-am uns la lucru și i-am pus să sape. Și a văzut duhul rău ce am făcut, și s-a răvășit și s-a ridicat să-mi stârpească apoi copiii. Dar m-am sculat eu, cu puterea Domnului, și mi-am ocrotit munca, și fiii m-au ajutat la săpat, și am ajuns cu săpatul la izvor, iar a șasea zi am zidit întăritura pereților, și surpătura s-a așezat înapoi la locul ei și s-a strâns pe lângă temelie, și izvorul este desfăcut înaintea cerului, și apa este luată spre folosire.

O, lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-ați priceput și n-ați simțit greutatea ei, căci fântâna aceasta a fost pilda mea cu poporul cel de la început, cel de la mijloc, cel de mai încoace și cel de la capătul drumului, adică de la izvor, căci am ajuns la izvor cu fiii cei mici care au mers până la izvor și care beau din izvor, din apa cea vie, din masa cea nouă care este coborâtă din cer prin cuvânt și așezată pe pământ.

Am voit, și patruzeci de ani m-am trudit, ca să fac din acest popor coroană de sfinți pentru cer. Am voit să-i împletesc acestui popor coroană de mireasă pentru nunta lui cu Domnul, și poporul meu n-a vrut să fie mireasă cinstită, și s-a surpat mereu și s-a dărâmat mereu de la locul lui.

Măi fiilor, casa care s-a dărâmat la Maluri, la locul unde a coborât Domnul întâi la mine, a fost pilda prăbușirii poporului meu, care nu voia să vină curat și să stea curat la masa cerului, care cobora cu cuvântul pe pământ. Fiilor, fiilor, plecarea mea din mijlocul poporului a fost pilda dărâmării poporului care n-a iubit sfințenia lângă cuvântul cel din cer. Dar acum la izvor s-au pus întărituri și opriri, așa cum la o fântână se zidește piatră tare și pereți tari, ca să nu vină surpătura peste apă, și apa este pusă la adăpost, și izvorul este împrejmuit, și poporul este afară, și nu mai e durere mai mare ca a mea. Vreau să pregătesc poporul cel din urmă, vreau să-l hrănesc cu sfințenie, că acum și el vrea. Mai am pe ici, pe colo fii care se plictisesc, care nu lucrează sfințenia cu iubire. Dar am destui care iubesc și își lucrează sfințenie și pregătire pentru bucuria care va cuprinde pe veci pe poporul meu.

Fiilor din grădină, învățați pe poporul meu lucrarea sfințeniei. Învățați pe cei mici, dar și cei mai vârstnici să învețe, că nu toți lucrează cu dragoste sfințenia. Poporul meu a iubit orice, dar nu sfințenia. Poporul meu a fost lipsit de sfințenie, și vreau să fie sfânt poporul la sfârșit, căci iată, s-a împlinit și se împlinesc toate cele profețite prin cuvântul lui Dumnezeu vreme de șapte mii de ani și, iarăși, vreme de patruzeci de ani. Așa am lucrat eu peste popor, așa, greu, așa cum ați lucrat voi la această fântână a mea. Dar am ajuns la izvor, și temelia s-a întocmit, și numele meu s-a plantat în timp, și voi lucra peste România, așa cum Domnul mi-a poruncit. Amin.

– O, Verginico, ce carte frumoasă ai scris tu azi între mărturiile cerului! Și vom întări pe temelie pe poporul tău de la izvor și care vine la izvor, și vom pune România pe temelia ta, și va fi curată România, după cum este numele tău, căci numele tău înseamnă curățenie și feciorie și sfințenie. Acesta este numele tău, și iată, l-am pus la temelia României ce va să fie, și vom lucra fuguța, tată, ca să dăm înfățișare sfântă acestui pământ, și vom face cer peste România.

Binecuvântată să fie temelia aceasta, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie unsul lui Dumnezeu, Mihail cel numit de Dumnezeu peste România, și voi lucra pentru el cărare ca să-l aduc acasă la Mine și la el, și voi lucra cu iubire, căci oamenii lucrează cu ură. Iubirea Mea va face din piatră ceară, și orice piedică se va topi cum se topește ceara, și din ceară vom face sfeșnic, și voi pune lumină în sfeșnic, și România va fi sfeșnic peste neamurile cele de sub cer, și neamurile vor veni spre Dumnezeu.

Binecuvântată să fie temelia cea curată, și se va numi: Temelia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.

02-07-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:14 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (8)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Eu vin pe nori și cuvintez peste pământ. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin. O, copii ai Ierusalimului, M-am coborât cu toată oastea cerească, și din mijlocul slavei cuvintez peste voi. Când ploaia cade peste pământ, izvoarele țin apă din destul, și pământul înflorește de viață, dar când cămările ploii se închid, izvoarele dau să sece și sânul lor se usucă. Așa fac Eu cu tine, poporul Meu; te țin la sân ca să mănânci și să nu sece viața ta și să nu se usuce mlădița ta. Ca un izvor curge glasul cuvântului Meu peste tine, și te cresc cu mană din cer mai mult ca pe Israelul lui Moise. Cobor izvor de cuvânt din cer, ca să fac din tine izvor de cuvânt pe pământ, și ca să bea din tine trecătorii și să le fie sete de apa cea vie și s-o caute, și să crească cei ce beau. Israele, Israele, de aceea, tată, te-am născut Eu pe tine în vremea întoarcerii Mele, ca să vestești la lume întoarcerea Mea și slava Mea și împărăția Mea. Să se uite omul la tine și să te urmeze și să bea din râul cuvântului Meu. Pace ție, poporul Meu! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Îmi desfac sânul și Mă apropii ca să-ți dau să mănânci. Ia, tată, și mănâncă. Ia, poporul Meu, ia de la Dumnezeu și îndeletnicește-te cu viața Mea în tine, cu Mine în tine, căci cine Mă are pe Mine întru sine, acela are viață în el; o, și ce viață are în el!

Omul lumii nu are viața Mea în el. Israele, Israele, învață-l și pe omul lumii ce înseamnă să aibă viață în el; învață-l dacă poți, și Eu, tată, îți voi plăti cu plată scumpă, fiule, dar să lucrezi atent, ca nu cumva să greșești, ca nu cumva să iei să înveți și tu ceva de la omul lumii. Să nu înveți lucrarea lumii, că omul lumii nu are viață în el. Viața Eu sunt, și cine nu Mă are pe Mine în el nu are viață în el.

E Duhul Sfânt deasupra ta, poporul Meu. E Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și se lucrează prin cuvânt, prin izvor de cuvânt de Duh Sfânt, că am promis pe Duhul Sfânt că va veni și va vesti toate câte vor fi de așezat spre vedere între cer și pământ.

Mă uit peste lucrarea Mea din cer și o văd în vremea lui Ahab când proorocul Meu Ilie a închis sânul cerului prin rugăciunea sa spre Domnul. Trei ani și ceva n-a primit pământul ploaie. Izvoarele secaseră, pământul își deschisese gura și cerea apă. Crăpase pământul, fiilor, și era cu gurița deschisă spre Dumnezeu, dar Îmi stătea în față rugăciunea lui Ilie și Îmi era mila legată sub cuvântul râvnei acestui slujitor ceresc pe pământ, că mai bună a fost râvna lui decât mila Mea. Ici colea mai avea apă câte un izvor. Și de unde mai avea? Din mila Mea, tată.

Fii atent, Israele, să ai izvor binecuvântat de Mine în ograda ta, că mare lucrare va fi cu izvorul tău. Fii atent, poporul Meu, să Mă ai pe Mine în tine, că voi face cu tine lucrare mare, fiule. Și de ce voi face? Pentru că am rostit cuvânt că voi face, că poporul cel care a fost cu Mine și a plecat din nou în lume, nu s-a mai gândit când a plecat că Eu voi împlini toate cele rostite și că va fi greu de cel ce M-a lepădat pe Mine. Va zice că nu M-a lepădat, dar nu va avea dreptate în nici un fel, pentru că Eu sunt cuvântul și Mă desăvârșesc, și cei ce au plecat nu Mă aud. Aceia sunt departe de izvor și nu Mă aud și nu se hrănesc, iar izvorul care nu are apă, acela seacă, și nu știe cel ce a plecat ce înseamnă izvor secat; nu știe bietul de el că izvorul Eu sunt, și că dacă Eu nu intru în urechea și în inima lui, el nu Mă are. Eu altă cărare pentru fiii acestei lucrări nu am, și urechea este poarta de intrare a cuvântului. Numai cei ce stau la hrănit, numai aceia aud. Numai izvoarele care primesc apă au apă. Celelalte seacă și li se înfundă cursul izvorului. O, ce jale era în Israel când sânul cerului nu mai dădea ploaie! Abia, abia s-a întors Israel spre Mine, Domnul. Era legat de idoli, era cuprins de idoli și de păcătoșenie și nu mai putea să scape cu gândul spre Dumnezeu. Era mort și neputincios Israel, căci cel fără de Domnul e mort, și cel fără de hrană e neputincios. Cel fără de Mine în el e mort, dar el nu zice că e mort. Dar am zis Eu, și așa am zis: «Cel ce nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu, acela nu are viață în el».

Eu am venit acum două mii de ani ca să dau viață omului, dar Israel ce a făcut? M-a omorât și n-a crezut că am înviat ca să creadă că Eu sunt Dumnezeul Cel promis. Ce a făcut, tată, Israel? A cumpărat pe bani străjerii care au stat la mormântul Meu de strajă și le-a spus să spună că pe când ei dormeau, M-au furat ucenicii Mei. O, dacă era adevărat că M-au furat ucenicii pe când straja dormea, atunci straja trebuia omorâtă pentru că a dormit în strajă. Fiilor, fiilor, mare a fost minciuna arhiereilor din vremea slavei Mele prin înviere. Mare a fost necredința lor, tot așa de mare ca a arhiereilor de azi. Minciună cumpărată pe bani și împrăștiată în lături, căci vestea aceasta a rămas până azi, cum că Eu am fost furat din mormânt de către ucenici. Până azi în Israel nu se crede că Eu am fost Dumnezeu și că am înviat după ce M-am dat jertfă de răscumpărare pentru om. A avut putere cuvântul mincinos al arhiereilor, căci oamenii sunt cu mintea ușoară când nu au Duhul lui Dumnezeu. Israel nici nu avea de gând să creadă în Hristosul Cel trimis din cer, și de aceea minciuna i-a cumpărat așa de ușor. Până azi nu crede Israel, până azi el așa știe, el așa crede, că M-au furat ucenicii pe când straja dormea. Dar Eu înviasem, și mărturiile învierii Mele au vorbit mai mult decât minciuna lor, dar ei tot n-au voit să Mă primească de Dumnezeu. Am avut o mână de martori care au stat în apropierea Mea și cărora M-am arătat înviat după înviere și cu care am petrecut după înviere, și Israel a ieșit mincinos, dar mândria lui l-a ținut împotrivitor până azi. Iată și azi. Azi te am pe tine, Israele de azi. Te-am avut aproape de minunea cuvântului Meu, te-am avut popor al întoarcerii Mele, căci M-am întors prin cuvânt și lucrez așa de minunat, tată, și ca și atunci nimeni nu crede, nimeni din biserică, și arhiereii bisericii dau să mintă ca și atunci. Dar Eu am ieșit ca și atunci și M-am arătat în cuvânt, iar cu tine, Israele, stau la masă de cină cerească și îți dau să mănânci înțelepciune din cer, și tu Mă mărturisești, precum cei puțini care au fost cu Mine în vremea lucrului trupului Meu au mărturisit vremea Mea în trup și slava Mea prin înviere.

Poporul Meu, să știi, tată, că te vei întâlni în curând cu cortul cel care M-a adăpostit pe Mine în vremea venirii Mele de azi. Te vei întâlni cu trâmbița Mea, și o vei vedea în slavă mare dacă vei fi cu Mine și credincios cu Mine. Cei ce s-au lepădat de lucrarea Mea, aceia s-au lepădat și de trâmbița Mea, și aceia n-o vor vedea. Poporul Meu, vei păți ca Petru, Iacov și Ioan în ziua când Eu Mi-am schimbat fața înaintea lor, că ei au văzut lângă Mine pe Moise și pe Ilie. Așa vei vedea tu slava Mea în curând, și n-ai să știi cine sunt Eu și cine este trâmbița Mea, căci Verginica a fost cortul Meu pe pământ, trupul în care Eu M-am adăpostit înaintea ta. Și va rămâne peste tine slavă mare, poporul Meu, și lumea nu va pricepe iubirea Mea cea de peste tine. Dar mai am un picuț de cernut, mai am câteva boabe de grâu seci, care nu vor putea să stea alături de slava Mea. Mai am un picuț de curățit la masa Mea, căci credincios la masa Mea este numai acela care crede împlinind toate cuvintele venite cu Mine, toată așezarea cea de om edenic pe pământ nou. Omul cu viață de eden în el, acela este om nou, și sub el se face pământ nou, și el va lucra lucrare de pământ nou peste România. Amin.

Ce păcat, măi Israele, ce păcat de fiul cel care a auzit și a gustat din masa aceasta și n-a stat până la împărțirea darurilor mesei! Ce păcat de cel ce a cunoscut acest sân și n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Și de ce spun așa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Și de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, și drumul se împăturește, și timpul se face sul, și cel necredincios piere pe veci. Ce păcat de omul care se încântă cu bani, cu zile ca pe pământ, cu lăcomie de lucruri pământești! Îl plâng pe omul cel fără Dumnezeu așa cum se plânge un mort. Voi lua moartea de pe pământ, voi lua păcatele de pe pământ, le voi lua, ca să nu mai fie pe pământ, căci păcatele au adus moartea omului, și vor plânge oamenii de dorul păcatelor, de dorul desfătărilor și al bucuriilor păcătoase, vor plânge oamenii de dorul morții, și moarte nu va mai fi. O voi lua și o voi pedepsi la neființă, pentru că așa este scris în Scripturi, și păcat nu va mai fi, și va fi plata păcatului, pentru că așa este scris în Scripturi, și sunt adevărate Scripturile.

Tu, poporul Meu, să crezi ce-ți cuvintez Eu, că nu de azi îți cuvintez. Eu de mult cuvintez, de șapte mii de ani cuvintez, și puțini au crezut, dar în curând nu va mai fi necredincios între cer și pământ, căci se încheie așteptarea, și toate cele împlinite vor fi simțite și cunoscute. Tu, poporul Meu, să fii poporul Meu, să fii, tată, poporul Meu și fructul Meu cel așteptat și dorul Meu cel împlinit și copilul Meu cel gătit de serbarea de sfârșit. Fiule, poporul Meu, dacă Eu acum te mint pe tine, să știi că nici Scriptura n-ar face altceva, dar să știi bine și întărit să fii că nici Scriptura nu te minte nici atunci, nici acum, și nici Eu, Care proaspăt stau cu tine și mereu îți amintesc de cele proorocite pentru vremea cea din urmă. Numai așa ar fi să zici că Eu te mint azi, atunci când vei da să zici că Scriptura minte. N-am mințit nici ieri, nici azi, dar învață-te să știi, tată, vremile și să socotești bine drumul Meu cel de șapte mii de ani cu omul și să înțelegi bine lucrarea Mea cea nevăzută, care încet, încet vine toată spre vedere sub ochii tăi. Lucrarea Mea cu tine este Ilie, fiule. Ilie este scris pentru pregătirea cărării Mele. Ilie se numește cel ce Îmi pregătește cărarea.

Poporul Meu, ia, tată, în tine duhul și puterea lui Ilie, râvna și credința acestui slujitor ceresc între cer și pământ, căci focul Duhului Sfânt te-a îmbrăcat pe tine cu foc mai mult ca pe Ilie, fiule. Ți-am făcut cojoc care să te ocrotească și să te îmbrace cu putere. Ia-l pe tine, poporul Meu, și desparte cu el apele cele tulburi ale lumii acesteia și vino după Mine, că Eu vin în urma ta. Fii atent bine ce-ți spun și nu te sminti ce-ți spun: vino, tată, după Mine, că Eu vin în urma ta. Ia-o tu înainte după Mine, că Eu vin în urma ta, fiindcă așa este astăzi lucrarea lui Ilie: este să-Mi pregătească el calea, ca să vin pe ea. Tu ești calea Mea. Așează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, și apoi Eu vin. Eu pe tine te aștept ca să vin, căci tu ești calea Mea, și să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ține lumea după tine ca după focul cel ce luminează și încălzește în vreme de întuneric și de frig. Se va ține lumea după tine ca după pâine, ca după apă, poporul Meu, și se va sătura și va vedea venirea Mea, și se va deștepta cel ce este scris să se deștepte. Dar cel ce M-a cunoscut și M-a părăsit, acela nu va mai avea atunci curaj să se apropie ca să călătorească cu Mine, că nu va avea putere să vină. Va voi să vină, dar putere nu va avea și nu va veni, și așa va fi vădit cine a fost și ce a făcut unul ca acela. De ce, tată, crezi tu că oftez Eu așa de greu pentru cel ce s-a dezbrăcat de acest cojoc, de această lucrare de salvare? Iată, cel fără de cojocul acesta nu va avea cu ce să despartă apa ca să treacă, și apa va fi mare și nervoasă, și pe apă nu vor fi salvatori, căci salvatorii sunt întru Mine, și aceeași lucrare au. Mai fericit va fi acela care abia vine decât cel ce a fost și s-a dus. Mai fericit va fi cel din lume care va trage în barca Mea, că acela vine crezând și cuvântând lucrul cel nou și pe poporul cel nou.

O, nu se mai vede drumul, nu se mai vede! Puhoi de duhuri rele zămislite de oameni, puhoi de duh întunecat a încețoșat calea. Calea nu se mai vede, dar se va vedea lumina poporului Meu și haina lui cea albă și slava lui Dumnezeu deasupra. Atât va fi lumină, locul poporului Meu, pământul poporului Meu, pământul cel nou, care va odrăsli apoi și va cuprinde în el toate cele lucrate întru început, și atunci Adam și Eva își vor sfârși drumul întoarcerii acasă la Dumnezeu și vor fi amândoi un singur trup. Amin.

Israele, Israele, mare este această Scriptură: «Și vor fi amândoi un singur trup, femeie și bărbat». O, ce a făcut, tată, omul cu această Scriptură? A desființat omul Scriptura aceasta și a făcut el altceva. Plânge cerul și plânge pământul cel ce fost făcut odată cu cerul, că omul a călcat în picioare cele create, cele curate. Întreabă, poporul Meu, pe preoții și pe arhiereii și pe teologii veacului acesta, și să vezi tu ce-ți spun ei de Scriptura aceasta care spune: «Și vor fi amândoi un singur trup». Dar tu întoarce-te acolo, tată, acolo unde omul și femeia erau amândoi un trup. Lasă-l pe tatăl tău și pe mama ta, lasă-i, că este scris să-i lași, că tu nu ești din sămânța aceea. Lasă-i, și ia cuvântul Meu de născător al tău.

Fiilor, fiilor, când au păcătuit Adam și Eva? Au păcătuit când nu mai erau amândoi un singur trup, că dacă ar fi rămas amândoi un singur trup, ar fi rămas în Domnul, ar fi gândit la fel amândoi, la fel ca Dumnezeu. Am voit să repar greșeala cea făcută de Eva, și i-am spus lui Adam să se desfacă de Eva, ca să încep iar de acolo de unde încă nu era făcută Eva. I-am spus lui Adam să dea deoparte răul care se născuse în Eva, adică pe Eva. I-am spus că Eva va muri, că a dat naștere păcatului. I-am spus să nu se lase și el spre moarte, și că Eva va muri. Dar Adam n-a voit să se mai desprindă de Eva, și a spus că dacă ea va muri, nici el nu voiește altfel.

Vezi tu, poporul Meu, de ce-ți spun Eu, tată, să te desparți de cel din casa ta care nu este cu Mine? Ca să te salvez, fiule, și ca să fii tu apoi salvator și nu pieritor. Fii un trup cu Mine, fiule, că nu mai ai, tată, cu cine să fii un trup, așa cum spune Scriptura. Nu fă ce a făcut Adam, care n-a vrut să se despartă de Eva, care ascultase pe diavolul, cel ce dezbină pe om de Dumnezeu. Adam și Eva au fost un singur trup atâta timp cât au ascultat de Făcătorul lor, și ei erau desăvârșirea Domnului în om. Când femeia și bărbatul sunt amândoi un singur trup, atunci ei nu păcătuiesc. Când femeia și bărbatul se despart de tații și de mamele lor, atunci ei se nasc din Dumnezeu și se fac un singur trup, un singur Hristos în amândoi, și se nasc din sămânță nestricăcioasă, din Hristos, Cel Care l-a lucrat pe Adam dimpreună cu Tatăl.

Iată, fiilor, lumea se va naște din nou, lumea se va înnoi, după cum este scris. Lumea va lua înfățișarea cea dintâi, cea de la facerea ei. Lumea cea văzută va fi cuprinsă iar în cea nevăzută, ca să se poată vedea cea nevăzută în cea văzută, lumea cea creată de Dumnezeu și nu de om. Omul care s-a născut din om a intrat iar în pământ, și iar va ieși din pământ omul, ca și la început, la cuvântul lui Dumnezeu, la lucrul mâinii lui Dumnezeu. Omul se va întocmi iar, din pământ. Tot omul care a știut pe Dumnezeu se va scula cu trup nestricăcios și va sta înaintea Domnului. Omul lui Dumnezeu se va întoarce în Eden. Scris este în Scripturi despre nașterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii. Să nu te mai clatini tu, poporul Meu, că mare lucrare este de la Dumnezeu prin tine, cel ce ești azi în trup, cel ce ești azi cu Dumnezeu și care ai cojoc de la Dumnezeu. Te voi pune față în față cu Ilie proorocul, că se unește începutul cu sfârșitul, se unesc cele dintâi cu cele din urmă și vom fi cu toții un singur trup. Amin.

Israele, Israele, ce înseamnă aceasta, un singur trup? În curând va fi să răspunzi ce este această Scriptură. Cine se lipește cu trupul unei desfrânate este un singur trup cu ea, căci zice Scriptura: «Vor fi amândoi un singur trup». Cine se lipește cu Hristos este un singur trup cu Hristos; tu și cu El, un singur trup. Poporul Meu, vine vremea cea dintâi, vine nepătimirea pe pământ. Vine pe pământ omul cel ce nu păcătuiește în trup. Vine Hristos, vine, fiilor, vine. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, și M-am făcut un trup cu tine, poporul Meu. Cine este un trup cu Mine, acela nu poate să mai păcătuiască. Cine nu este un trup cu Mine, acela păcătuiește, acela se face un trup cu păcatul. Ilie proorocul a avut nepătimire în trup, și de aceea a avut atâta putere de cuvânt și de faptă. Nu căuta, Israele, să-ți dea trupul răspuns pentru ca să-ți scape sufletul de osânda păcatului. Trupul nu păcătuiește până nu-i dă mintea zămislirea păcatului în trup. Fă-ți mintea cer, ca să stea Dumnezeu în ea, fiule de la sfârșit, că tot cerul trebuie să coboare în tine și pe pământ prin tine. Cerul se sfârșește și el, după cum este scris, și va coborî peste tine când își va sfârși locașul și așteptarea; se va strânge sul și ți se va dărui ție, fiule al lui Dumnezeu de la sfârșit. Eu vin cu norii, așa este scris. Vin și norii cu Mine, și rămân și ei cu Mine peste tine și în tine. Și de ce rămân și norii cu tine? Ca să ai tu, fiule, cu ce te purta întru cele văzute; să te porți ca Mine, pe nori și cu norii. Dacă Eu vin, vin cu tot ce am, vin ca să te iau cu Mine, vin ca să Mă iei cu tine și să stăm în fața Tatălui cu această împărăție de cer nou și de pământ nou, așa precum a fost la început. Cine a mai auzit să te încurce pe tine o împlinire micuță care-ți stă la îndemână s-o împlinești? Și dacă nu vrei să împlinești toată pregătirea, cine a mai pierdut vreodată ce ai pierde tu, fiule chemat și ales ca să stai înaintea Mea la venirea Mea? Fii credincios, Israele, căci chemat și ales dacă ești, nu este de ajuns, tată. Credința te împlinește, ea te face să te împlinești. Fără ea nu faci tot ce este de făcut. De aceea am rostit Eu în vremea ta: «Credință ca a ta să nu se mai fi auzit prin veacuri». Pe cel cu inima curată care nu poate scăpa și care vrea cu Mine, pe acela îl scap Eu cu îngerii Mei, dar pe cel ce Mă ia în glumă pe Mine, pe acela îl las. «Unul va fi luat, și altul va fi lăsat». Uită-te bine, că această proorocie se vede în lucrarea Mea. Cel ce va fi lăsat, acela este cel ce se lasă de lucrarea Mea, de cojocul cel dăruit de Mine vouă în vremea aceasta. Cel ce va fi luat este acela care merge cu Mine și cu cuvântul Meu până la locul unde cerul și pământul sunt unite spre așteptarea celor ce vor încheia cu bine calea.

Mergi, Israele, mergi! Mergi, tată, pe cale cu Mine, chiar dacă nu vezi cu ochii calea, că vine ziua să vadă lumea că tu ai calea Mea sub pașii tăi. Nu tu trebuie s-o vezi. Cel necredincios trebuie s-o vadă. Proorocul Elisei n-a văzut cu ochii oastea cerească, pregătită în luptă pentru el și pentru scăparea lui, dar a văzut ucenicul său, Ghehazi, a văzut carele și oastea cerească, a văzut la cererea lui Elisei către Domnul, și a crezut ucenicul în cuvântul credinței lui Elisei.

Mergi, Israele, mergi! Mergi, poporul Meu, mergi, tată, pe calea Mea cu tine, că și Eu merg pe calea ta cu Mine, și iată, merg. Iar azi facem popas de cuvânt și stăm la masă întru cină de Emaus, și după ce mâncăm, din nou lucrăm ce avem de lucrat. Cu ce lucrăm noi, tată? Lucrăm cu mintea, cu inima, cu fapta, cu pasul, cu toate mădularele duhovnicești lucrăm: cu credința, cu iubirea, cu răbdarea, cu pacea, cu vestirea cea nouă lucrăm, cu învierea, tată, lucrăm. Acum poposim și mâncăm și bem, și apoi iar călătorim, și puținel mai călătorim, și la capătul călătoriei e serbarea de sfârșit.

Mergi, Israele, mergi, că dacă stai, nu mai mergi. Mergi, tată, că cine stă se pierde de pe drum, că drumul în urmă se face sul, nu rămâne întins drumul cel ce merge spre Domnul. În urmă se strânge, și sulul este ținut de îngeri în urma ta. Mergi, tată, cu bărbăție, că un singur drum merge spre Domnul. Păzește-te, și pe cărări lăturalnice să nu te abați, că drumul în urmă se face sul, și rămâi pe cărări fără duh pe ele. Mergi, tată, mergi. Eu te aștept la izvor ca să-ți dau să bei. Mergi, că iată ce fac: îți ies înainte cu cofița și îți dau să bei. Mergi, fiule Israele, că asta Îmi este dorința, și vom fi amândoi un singur trup, Eu și cu tine, Mire și mireasă, femeie și bărbat, căci dintru Unul sunteți toți, fii ai lui Israel; o pâine, un trup sunteți toți, și din aceeași pâine mâncați, și vom fi mereu un singur trup. Amin.

Binecuvântată să fie cina Mea de azi cu tine, Ierusalime, fiu iubit, și să fii viu, poporul Meu. Să-ți fie fața îmbujorată de focul Duhului Sfânt, de iubirea focului ceresc. Să te binecuvinteze pe tine cerul și pământul și văzduhul și apa și tot ce este în calea Mea cu tine. Pe unde treci tu să rămână mireasmă de înviere. Pe unde calci tu să iasă morții din morminte și să cânte „Hristos a înviat!“, ca să audă Israel cel ce până azi este necredincios în învierea Mea.

Mergi, Israele, mergi, poporul Meu, mergi, tată, cum a mers Israel cu Moise, dar mergi ascultător spre Canaan, și intră viu în grădina cea cu lapte și cu miere.

Mergi, Israele, mergi. Mergi, tată, cum a mers Ilie proorocul, că el a mers plin de dor ca să se întâlnească cu Mine, și s-a întâlnit.

Mergi, Israele, până la unirea cea văzută a cerului cu pământul, până acolo unde cele două lumi se fac una, căci peretele cel din mijloc se va da deoparte și vom fi cu toții un singur trup.

Mergi și iar mergi. Mergi, Israele, mergi, că mergi pe calea slavei Noului Ierusalim, și ți-am făcut pașaport de trecere prin barierele lumii, și lumea te va cunoaște pe tine de Ierusalim.

Mergi, Israele cu nume nou, căci ți-am cumpărat bilet de călătorie, și toată lumea știe cum te cheamă pe tine.

Mergi, Israele, căci trâmbița Mea este pe fruntea ta cu numele ei, și cetatea Noului Ierusalim s-a vestit pe pământ, și se așează pe pământ, și după aceea o voi așeza întru nestricăciune. Amin.

Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit poporului Său. Amin, amin, amin.

02-08-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Iubirea coboară din cer pe pământ. Amin. Iubirea s-a făcut cuvânt și s-a așternut peste România și grăiește și se împlinește glasul și cuvântul Iubirii. Iubirea coboară și cuvintează. Dumnezeu este iubirea. Amin. Dumnezeu cuvintează în România. Cuvintează Domnul peste poporul cuvântului Său. Cuvânt de iubire cuvintează Dumnezeu.

Pace ție, poporul Meu cel născut din cuvânt, și voiesc prin tine să nasc pe toată România prin cuvântul Meu, și voiesc s-o nasc din iubire, ca să fie ea iubire înaintea Mea. Pace ție, poporul Meu, că s-a dus vestea până la toate marginile că Dumnezeu grăiește din cer cu tine, că stă Domnul deasupra ta și grăiește cuvântul Său peste tine. Am făcut din tine poartă, poporul Meu, poartă prin care intră cuvântul Meu la oameni. Pace ție, popor binecuvântat! Pace și celor ce te iubesc pe tine, celor care cred în Mine prin tine, prin cuvântul Meu dat de tine oamenilor.

O, câtă iubire am pus pentru oameni! căci omul a căzut din veșnicie și din feciorie. De ce, tată, n-a înțeles omul câtă iubire am pus Eu pentru om? Mai întâi am creat toate frumusețile, tot ce poate fi mai frumos și mai fericit, și apoi M-am așezat și am lucrat cu mâna pe om, ca să am cui să-i dau tot ce am creat. O, câtă durere M-a cuprins pe Mine, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Câtă suferință pe Mine când am văzut pe om că a căzut din binele cel ceresc! O, poporul Meu, câtă iubire am amestecat cu durerea Mea și cât am suferit iubind, iubind și așteptând să-l văd din nou pe om lângă Dumnezeu! Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să repar pe cele stricate de om. M-am sălășluit prin cuvânt în prooroci și am lăsat ungerea Mea între oameni, căci proorocii și unșii Mei au lucrat cu cuvântul Meu în ei cinci mii de ani, poporul Meu. La început am lucrat cinci zile, și a șasea zi l-am făcut pe om ca să-i dau cele ce le lucrasem timp de cinci zile, și omul le-a strivit pe toate, a strivit viața cea veșnică a celor create de Mine. Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să-l sui pe om din nou la veșnicie, iar în a șasea mie de ani am lucrat om nou. O, poporul Meu, cum am făcut Eu aceasta? Iată, Eu am fost Omul, că M-am făcut Eu Fiul Omului în a șasea mie de ani. M-am făcut Om ca să știe omul cum trebuia să fie, cum trebuia să se înmulțească și cum trebuia să lucreze înaintea lui Dumnezeu. Și iată, în a șaptea mie de ani Eu sunt cu cuvântul peste pământ, și nimeni nu e pregătit pentru această iubire, pentru această coborâre de iubire.

Iubirea a venit pe pământ, și omul nu cunoaște ce este înțelepciunea. Iubirea îl strigă pe om. Omule, unde ești? O, te-ai ascuns, te-ai ascuns că ești gol. De șapte mii de ani umbli gol. Omul născut din om este gol, este golaș. Gol se naște din om, gol se duce înapoi, și iată, Iubirea îl strigă pe om să nu se mai ducă înapoi. Să se scoale, să se acopere și să meargă înainte, căci înaintea lui așteaptă Iubirea. Omule născut din om, te așteaptă Iubirea ca să te naști din ea și să cunoști apoi ce este înțelepciunea, căci înțelepciunea este duh iubitor de oameni.

Poporul Meu, intru, tată, pe porți ca să strig omul. Poporul Meu, copilul Meu, stai în poartă și dă ființă cuvântului care strigă la om. Eu sunt Cuvântul. Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeu de la Dumnezeu venit între oameni. La început l-am avut pe Israel de popor, și vorbeam deasupra lui, și Moise Mă auzea și lucra ca să-i dau lui Israel veșnicia și fecioria și Canaanul, și n-a vrut nici atunci omul să se întoarcă în Dumnezeu. La sfârșit am iarăși pe Israel, și l-am numit român pe Israel. Israel înseamnă popor al Domnului. Israel este numele poporului Domnului. O, Israele român, la sfârșit, iată, te-am făcut pe tine popor al Meu și te-am numit român, Israele nou ales, și ți-am spus: «Pace ție!». Israele, Israele, Domnul Dumnezeu te strigă să te faci popor al fericirii cerești. Israele român, te strigă Făcătorul tău, că iată, am născut în tine cuvântul Meu, și îl nasc mereu, că mereu Mă fac cuvânt înaintea ta și te chem să mergi înainte și să nu te mai întorci înapoi. Privește, Israele, cum Îmi pasc Eu oile născute din cuvântul Meu cel nou, și ține, tată, urma oilor Mele, că am pus turma Mea înaintea ta, și Eu sunt Păstorul și Învățătorul. Ține, Israele, urma oilor Mele și mănâncă și tu, ca să te faci măricel la înțelepciune și să înveți lecția împărăției cerurilor pe pământ și să te faci zidar, fiule român, zidar de împărăție cerească între cer și pământ. Cele ce a zidit omul șapte mii de ani nu sunt bune, tată. Sunt bune numai cele făcute de Dumnezeu. Vino în lucrare de zidărie cerească pe pământ! Vino, omule român, vino, tată, că românul este poporul cel ales la sfârșit. Vino să zidim împărăția cerurilor, că așa am făcut și cu Adam. L-am făcut ca să zidească împărăția cerurilor, și el și-a zidit neascultare. Prima piatră a fost neascultarea, și pe ea se zidește tot ce se zidește de șapte mii de ani. Și ce s-a zidit pe ea? S-a zidit pofta pe ea, și pofta a zămislit și s-a făcut păcat, și păcatul l-a învinuit pe om și stă împotriva lui de șapte veacuri. Dar Eu am făcut în al șaselea veac o lucrare mare, rostită de Mine prin prooroci. Am venit și M-am însămânțat în Fecioară, și sămânța Eu am fost, Eu, venit din cer; și M-am înființat Om în Fecioară și M-am născut prunc și am crescut Om desăvârșit, și apoi cu multă iubire M-am așezat să gust moartea ca un om și să frâng puterea ei prin învierea Mea din moarte.

Poporul Meu, poporul Meu, cine poate înțelege ce am făcut Eu în al șaselea veac? L-am făcut pe Omul Cel nou, născut și nu făcut. Am făcut lucrarea de naștere a Omului Cel nou. Am coborât din cer între oameni, așa cum trebuia să-l nasc Eu pe fiecare om din Mine; din Mine, nu din om; din Mine prin om, prin lucrul mâinilor lui Dumnezeu. Omul cel dintâi a fost lucrul mâinilor lui Dumnezeu, și tot așa voiesc să fac lucrare și la sfârșit. La început a fost facere de om, facere lucrată, iar la sfârșit este naștere de om, naștere prin cuvânt, nu prin om; naștere din cer pe pământ, după cum este scris: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate intra cu împărăția lui Dumnezeu».

Israele, Israele, scumpul Meu popor, am lăsat prin Scripturi cuvânt și am zis despre nașterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii am profețit. O, poporul Meu, am încheiat și al șaptelea veac, și am pășit pas de veac nou, și cine, tată, mai înțelege Scripturile? Cine mai așteaptă nașterea din nou a lumii, așa cum Eu am proorocit în Scripturi? Am trimis pe înger și am cerut-o pe Fecioară ca să Mă însămânțez în ea, și ea M-a primit. Prin ce M-a primit? Prin cuvântul ei M-a primit, și a spus: «Iată roaba Domnului», și în clipa aceea Cuvântul S-a zămislit și a crescut și S-a născut; prin ușă închisă S-a născut, căci ușa aceasta a rămas neumblată, și Fecioara a rămas fecioară. Iată, așa a lucrat Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om. A lucrat Dumnezeu naștere din Fecioară și n-a stricat fecioria prin naștere, dar omul nu mai are înțelepciune.

O, poporul Meu, sunt cu tine în serbare cerească pe pământ și serbăm pe Fecioara mamă. E bucuria cerului cu tine în serbare. E Fecioara mama Mea serbată de poporul cel ales la sfârșit.

Bucură-te, mamă Fecioară, bucură-te lângă poporul cel nou și ajută-l pe cel mic, așa cum M-ai ajutat pe Mine în vremea prunciei și a copilăriei, până la desăvârșirea cea deplină. Ajută-l pe cel mic, înfașă-l, hrănește-l și crește-l fuguța pe cel mititel, pe cel născut din Dumnezeu prin cuvânt, căci cine este născut din Dumnezeu, acela este cuprins de împărăția lui Dumnezeu. Bucură-te, mamă Fecioară, și învață-l pe cel mic nădejdea în cele făgăduite de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, nădejdea în înnoirea lumii. Amin.

O, câtă iubire am pus Eu pentru om! Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am făcut Fiul Omului ca să-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu, născut din Fiul lui Dumnezeu.

Omule, unde ești? Auzi tu glasul Meu? O, te-ai ascuns, că ești gol! De șapte mii de ani ești gol. Iată, cuvântul Meu suflă peste tine. Ia din Duhul Meu și lasă-te născut din Duhul Sfânt și stai înfășat cu Duhul lui Dumnezeu, că Eu te numesc fiu. Omule, te iubesc și te strig. Te strigă Iubirea. E lungă durerea iubirii, e lungă de șapte mii de ani. Omule, lucrarea Mea, am coborât din cer după tine, am coborât în acest sătuț și Mi-am făcut în el staul de cuvânt și cale spre oameni. Am făcut grădină de rai, și Mă port deasupra ei și cuvintez cuvânt de înnoire a lumii și strig omul să se înveșnicească, să se înfeciorească și să se lase cuprins de viață fără de moarte. Amin.

Omule, fruct al păcatului, vino, tată, spre îndumnezeire, căci Cuvântul a venit să te nască din El și să fii apoi viu. Omule, ia din fructul vieții și te umple de viață, că Eu sunt calea, adevărul și viața. Amin.

Ce cale ți-ai ales tu, omule scump? Că scump a fost, tată, prețul pe care l-am dat ca să te răscumpăr de pe calea pe care ți-ai ales-o. A murit Dumnezeu pentru tine, și apoi a înviat și a zis: «Eu sunt calea, adevărul și viața».

O, poporul Meu, Eu sunt cărarea, Israele român, și M-am dat ție ca să ai cărare și ca să mergi pe ea. Îngrijește-ți mersul și te cercetează și te așează pe cărare, fiule.

Omul trebuie înfiat de iubire. Omul trebuie să aibă iubirea de mamă. Omul trebuie să se facă prunc la sânul iubirii și să-i zică mamă. Omul trebuie să fie fruct al iubirii.

Omule, fruct al păcatului, lasă-te născut din iubire, din cuvântul ei. Ea te așteaptă ca să te hrănească cu fructul ei. Iubirea este viață fără de moarte. Iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu este iubirea, și omul va fi om nou, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Așa este lucrarea pentru nașterea din nou a lumii, și iată, înțelepciunea cea din cer grăiește peste pământ și se așează peste oameni ca să înnoiască lumea, după cum este scris în Scripturi. De patruzeci de ani cobor și Mă fac cuvânt și Mă fac cărare de coborâre la om, cărare de urcare a omului la Mine.

M-am făcut cunoscut oamenilor bisericii de azi, și nu M-au primit și n-au cunoscut Duhul lui Dumnezeu, Care grăiește la sfârșit, și n-au luat mângâierea Duhului Sfânt în biserica lor. Au pus din nou Cuvântul sub lege și sub judecată, așa cum a fost acum două mii de ani. Oamenii bisericii zic că au școală, zic că au cunoștință. De unde au cunoștință? O, și Pavel, apostolul Meu, avea cunoștință și școală învățată pe pământ, dar până ce Eu nu am orbit cunoștința lui, n-am putut să-l folosesc ca unealtă a cuvântului Meu, n-am putut, așa cum nici azi nu pot cu omul bisericii. Biserica are treburile ei, nu are timp de Cuvântul Care vine din cer de la Dumnezeu. Cuvântul vine, Cuvântul a venit, după cum a fost scris în Scripturi, dar biserica I-a frânt calea. Cuvântul lui Dumnezeu a venit și Și-a făcut popor, și are popor, și are biserică, și are iesle și Se naște în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

O, popor al Cuvântului, o, biserică a lui Iisus Hristos, Ierusalime, Ierusalime nou, întocmit de Dumnezeu! Ia, tată, și mănâncă tu cuvânt, că biserica din lume s-a culcat, și nu se mai scoală ca să mănânce. Biserica doarme somnul ei, și nu se trezește din somnul ei. Am trezit-o ca să-Mi audă cuvântul, și s-a culcat iar, și nu se scoală ca să stea înaintea Mea. Cine slujește păcatului, acela nu înțelege pe Dumnezeu, acela are de tată păcatul, acela nu are timp de Dumnezeu. Dar omul care slujește poruncile lui Dumnezeu, acela are cunoștință, are duh treaz și este fiu al iubirii, fiu al lui Dumnezeu, căci scris este în Scripturi: «Celor ce cred în El și celor câți L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nu din poftă trupească și bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut».

Iubirea coboară din cer pe pământ. Iubirea S-a făcut cuvânt și Se așterne peste România. Pace ție, Românie, că ai în tine poporul cuvântului Meu! Pace ție, că voiesc să te îmbrac mireasă, să te nasc din cer și să te iau de mireasă, să te înfecioresc și să te înveșnicesc, să-ți dau ție darurile pe care omul le-a pierdut de la început. Când Adam a avut din nou un fiu în locul celui ucis, a zis Adam: «Iată om după chipul și asemănarea mea», și din acel fiu s-a înmulțit omul pe pământ după chipul și asemănarea lui Adam, după cum este scris. Adam a fost făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar când omul s-a născut apoi din om, a fost după chipul și asemănarea lui Adam. Omul născut din păcate trebuie să se lase născut din cer, din Dumnezeu, din iubirea lui Dumnezeu pentru om.

Poporul Meu, să fii iubire, fiule, și să se nască din tine fii ai iubirii. Poporul Meu, să fii făclie, tată, și să se poarte după tine spre Mine toți cei care vor crede în venirea Mea și în nașterea cea de sus. Poporul Meu, să fii cărare pentru omul din lume, că lumea a ajuns la sfârșit. Poporul Meu, să fii pâine pentru cei ce vor flămânzi după venirea Mea și să înmulțești cuvântul Meu și să-l dai de pâine pentru cei ce nu știu că este pâine cuvântul, fiule. Lumea nu știe, dar tu știi ce este pâinea cea din cer, căci din cuvânt se fac toate, toate, și pâine se face, și apă se face, și pace se face, și lumină se face prin cuvânt. Poporul Meu, să fii cuvânt. Poporul Meu, să fii veșmânt de Duh Sfânt pentru cei ce n-au veșmânt, pentru omul cel gol de șapte mii de ani, căci strig omul, și omul se ascunde, că este gol. Așa a zis Adam când l-am strigat după ce a greșit: «Unde ești, Adame?», iar el a zis: «Doamne, m-am ascuns, că sunt gol».

Poporul Meu, să fii, tată, pâine și sare pentru săraci și pentru bogați. Poporul Meu, să fii toiag pentru neputincioșii care vor trage pe cărare. Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, și să sărbătorești venirea Mea, că iată, vin mereu la tine și îți grăiesc de deasupra și te călăuzesc și îți sunt cărare, poporul Meu.

Israele român, vino, tată, la praznicul cuvântului Meu, că masă cerească este în mijlocul României. Israele, Israele, să faci crucea dreaptă și să-ți faci viața dreaptă și să mergi pe urma Mea și să vii la masa Mea. Pace ție, poporul Meu! Pace ție, fiule, ție și celor ce cred în Mine și în tine! Celor ce cred că tu ești poporul Meu Eu le dau pacea Mea și desfășor cărarea Mea, ca să vadă cărarea și s-o urmeze.

Poporul Meu, iată cină cerească, cină de cuvânt în România! Românie, Românie, să te binecuvinteze pe tine tot cerul sfânt și toate puterile cerești, și să te scoli, tată, și să fii biserică cerească în mijlocul neamurilor pământului. Pace ție, țara Mea! Pace ție, Ierusalime, Ierusalime nou! Pace unsului tău, care are de la Mine ungere! Pace trupului tău și duhului tău! Pace ție, Românie, Israele nou, Ierusalime nou! Amin, amin, amin.

28-08-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:16 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (9)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului

Cobor cu sărbătoare la Israel. Coboară Domnul, Israele, Domnul, cu zecile de mii de sfinți ai Săi și cu Fecioara mamă și cu sărbătoare de naștere și cu dor ceresc. Amin.

Cobor în livadă ca să văd rodul toamnei.

Israele, Israele, copăcel de primăvară, a venit toamna, tată, și tu ești copăcel primăvăratic, ești subțirel și plăpând. Ți-am pus proptele și le-am întărit, ca să te sprijinească și să te faci copac de toamnă în care să se adune păsările cerului, Duhurile Domnului. Toamna e cu rod, iar primăvara e cu floare. Toamna se culege și se mănâncă din rod. Ce să fac Eu acum dacă tu nu ești cu rod de toamnă? De ce nu ești tu și copăcel și copac? De ce, tată? Eu am fost și om și Dumnezeu, și așa să fii și tu, Israele, să fii om îndumnezeit, fiule, ca să cerți răul, și el să se ducă din calea ta. Eu așa am făcut, și răul a plecat dinaintea Mea, și tot așa să lucrezi și tu, Israele, copăcel de primăvară; Israele, copilaș de sân.

Domnul Dumnezeu cere lui Israel creștere deplină și stare de bărbat desăvârșit. Amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace ție, buchetul Meu, mănunchiul Meu de pomi, că mare sădire voi face din tine în zilele ce vin. Eu am fost și om și Dumnezeu, și voiesc să te deprind și pe tine cu lucrarea Mea de pe pământ și din cer, ca să cerți răul și să plece din calea lucrului tău cu Dumnezeu. Eu am fost dus de duhul în pustie, și în pustie am fost ispitit de diavolul. A voit să vadă dacă sunt Fiul lui Dumnezeu și n-a putut afla, că nu i-am lucrat pe plac, și am certat răul, și răul s-a depărtat. Ce era răul? Răul era duhul lumii și stăpânirea lumii, pe care voia satana să Mi-o dea așa cum i-o dă fiecărui om. Dar Eu am fost și om și Dumnezeu, și am biruit răul care a mers după Mine în pustie. Omul poate să învețe de la Mine că dacă se închină lui Dumnezeu îl rușinează pe diavol și nu i se închină lui. Ce înseamnă să te închini diavolului? Înseamnă să faci voia lui.

Israele, sugarule de la sânul cerului, fii copac de toamnă, tată, că furtuna vremii de acum îndoaie copacii. Furtună de prooroci falși a umplut potecile lumii și se dau prooroci ai lui Dumnezeu. O, de aceea îți spuneam Eu mereu: «Citește, fiule, Scriptura, ca să te umpli de Duhul Sfânt». Fii iscusit în Duhul Sfânt, ca să știi ce înseamnă prooroc, ca să știi că toate încetează în dreptul acestei lucrări. Toate izvoarele vor seca, toate se vor tulbura, căci tot omul este plin de mândrie, ba încă a pus numele lui Dumnezeu în față. Proorocii falși nu știu ce înseamnă prooroc. Femei cu capul descoperit, unse cu farduri, vopsite și ojate și luxate, oameni de toate felurile; se mai dau și ortodocși, și unii din ei zic la lume că sunt și ei cu lucrul Meu de nou Ierusalim. Dar lumii îi spun Eu acum ce înseamnă prooroc și ce înseamnă acest popor al cuvântului Meu. Poporul Meu nu umblă pe drumuri. El umblă numai după Mine, numai la strigătul Meu vine. Poporul Meu nu are daruri, căci darul lui este cuvântul lui Dumnezeu care se coboară să-l călăuzească. Poporul Meu nu se ia după prooroci, că Mă are pe Mine cârmaci, are cuvântul lui Dumnezeu în față. În fața Mea se stinge știința și limbile și darurile și proorociile, după cum este scris.

Mama Mea Fecioara a văzut pe arhanghelul Meu care M-a vestit pe Mine ei, și pe ea n-a auzit-o nimeni să se laude cu daruri sau că își dă cinste. Era copilă sfântă în noaptea de păcate a lumii, și din carnea acestei copile S-a plămădit Fiul Omului, Care este Fiul lui Dumnezeu. Ea M-a crescut și a stat sub umbra Mea, și a stat la picioarele Mele, ca să slujească Dumnezeului ei. Copila aceasta fecioară este o taină. Această taină s-a dus cu tot cu trup întru cele cerești, întru cele ce nu se văd, căci cele cerești sunt cele ce nu se văd. Cerul începe de la pământ în sus. Golul în care este omul cuprins, neființa care nu se poate prinde în mână, aceea este ființa cerului, care cuprinde de jur împrejur pe om. Omul este cuprins de cer, dar omul nu are această înțelepciune. Fiilor, fiilor, Eu așa am spus: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternut picioarelor Mele». Omul este conținut de cer, iar cerul este scaunul Meu de domnie. Trupul omului are forma pe care Eu, Domnul, i-am dat-o lui Adam, omul cel dintâi. Din Adam și-a luat omul trup, și tot din Adam și-a luat și sfârșit trupului. Din Hristos își ia omul naștere de sus, naștere din cer, și tot din Hristos își ia apoi trup nestricăcios cu care va moșteni veșnic.

Israele, Israele, a venit vremea să fac răscumpărarea trupului cel făcut de Dumnezeu, căci trupul cel făcut de Dumnezeu a fost trup nemuritor când a fost făcut. Era lucrat numai din bine, numai din Dumnezeu, numai de Dumnezeu, și l-am făcut stăpân pe bine ca să-l moștenească, să moștenească pe Dumnezeu, să nu aibă altă avere, să nu aibă altă întocmire omul. Și dacă l-am făcut stăpân, Mi-a luat stăpânirea și a făcut cu ea răul. Răul nu era în om. Răul a fost luat de om, a fost mâncat de om, a fost luat de om în pântece, și din acest aluat se naște omul din om. Fructul cel luat de om din pomul cunoștinței binelui și răului este aluatul din care se naște omul. Aluat de neascultare a luat omul în pântece. Acest pom a căzut și el, și s-a făcut rău. El a stat atâta timp cât nu i s-a ispitit fructul, și după aceea s-a făcut păcat și a căzut din cer odată cu omul. De atunci am rostit Eu taina copilei Fecioare care a îndulcit rodul pomului căzut, ca să sui pomul înapoi, între pomii raiului, ca să sui omul între pomii raiului și să mănânce cu ascultare din pomii raiului.

Israele, copăcel de primăvară, vreau să întorc omul înapoi între pomii raiului. Fă-te, tată, copac de toamnă și stai gata de mâncat, spre bucuria Domnului Creator. Copila Fecioară a fost pom din rai, și pomul a purtat rod, și rodul a tămăduit pomul, a tămăduit pe omul care a mâncat din rodul acestui pom.

O, mamă Fecioară, pomișor cu o singură floare! O, mamă, copăcel din rai! Tu ai purtat un singur rod, și rodul tău a tămăduit omul de moarte.

Israele, popor iubit, ți-aș spune, tată, o taină mare, dar nu pot, că Mă aude omul bisericii și Mă face eretic și pe Mine și pe tine. Dar va veni cu Mine Fecioara mama Mea și voi rosti atunci taina ei. Te hulește omul bisericii din lume și dă vina pe tine dacă află de la tine taina Mea despre copila Fecioară, despre mama Fecioară. Nașterea ei este mare taină. Ea se numește pom din rai. Ea s-a născut din rai. Ea a fost născută prin cuvântul pe care Eu l-am rostit șarpelui care înșelase gândul femeii. Sămânța ei a fost Fiul lui Dumnezeu, și din această sămânță se naște omul cel nou, din cuvânt, precum Fecioara aceasta a fost născută încă de pe atunci, din cuvântul rostit atunci. Cuvântul s-a născut atunci, iar ea s-a arătat acum.

Mare taină este taina de prooroc, dar ce știe omul? Omul crede că prooroc înseamnă mijloc de câștig de laudă, de câștig de avere. Omul crede ce crede, că nu știe ce trebuie să creadă și să lucreze. Mama Mea Fecioară nu s-a dat prooroc, nu s-a mărit cu întâietate între oameni. Ea a fost umilă și curată la fire și la faptă, iar darul ei a fost iubirea de Dumnezeu. Dar azi e plin pământul de oameni care se dau oameni ai darurilor cerești. Oameni care slujesc la idoli se dau oameni cu daruri cerești, la care stau oamenii la rând ca să intre. Vin la poarta ieslei Mele oameni ușuratici, femei ușuratice, ca să-și vestească darurile lor, oameni care nu caută învățătură de pe nicăieri. Ei vin să învețe și aici pe ai Mei, dar aici sunt Eu izvorul darurilor. O, măi fiilor, dacă Eu îl călăuzesc pe om până la izvorul darurilor, dacă chiar printr-un dar de călăuză îl călăuzesc până aici, de aici încolo ar trebui să bea din izvor, că nu-i mai trebuie călăuză dacă a găsit ce căuta. Iar dacă n-a găsit, unul ca acela nu știe ce caută dacă nu știe să găsească și să prețuiască și să se smerească lui Dumnezeu-Izvorul. Mama Mea Fecioara stătea la picioarele Mele spre slujire și Mă ruga cu ruga ei să fac bine celor necăjiți și supărați, celor ce umblă prin întuneric, iar darul ei eram Eu. Ea, cu iubirea ei, luminează întunericul vieții omului din lume, că lumea nu are o cărare, lumea are cărări schimbătoare. Fecioara mama Mea s-a numit roaba Domnului, și Dumnezeu a numit-o stăpână pe cea care s-a numit roabă. De ce se zice că ea e stăpână a cerului? Pentru că ea a stăpânit cerul, și nu l-a făcut trup. Ea și-a păstrat trupul cer și scaun de domnie a lui Dumnezeu, căci cerul este scaun de domnie a Domnului.

Israele, scumpul Meu copăcel, mare este taina omului îndumnezeit, căci omul îndumnezeit este cer. Israele, copăcel subțirel, să fii pom al cunoștinței binelui, și să nu te mai încerci și cu rod al răului, că rodul răului dacă-l iei să-l mănânci, crește în tine și se face om, și face din tine tată și mamă a răului. Israele, Israele, prunc ieșit din cuvântul Meu cel de patruzeci de ani, cel din vremea lui Avraam rostit! Israele, popor alăptat de cer! Vino, tată, spre creștere și spre toamnă! Vino fuguța, fiule, și te coace deplin! Vino, că Eu vin! Toamna se numără bobocii, și Eu vin să te aleg de sămânță și să te iau în palmă și să te așez pe masa Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Iată, uită-te bine și vezi bine. Toate științele și toate limbile s-au sfârșit prin ele însele, și va rămâne înaintea Mea omul îndumnezeit, care se hrănește cu știință din cer pe pământ. Înțelepciunea cea de pe pământ este omenească, este născută din om, și omul este căzut, precum căzută este înțelepciunea omenească. Omul care slujește păcatului are înțelepciune ca și păcatul, căci ceea ce mănânci, aceea dai în lături. Înțelepciunea omului a voit să se pună în locul lui Dumnezeu și s-a pus sieși dumnezeu, căci omul cu școală nu primește pe Dumnezeu de stăpân al său. Omul cu școală are școala păcatelor, că dacă n-o avea n-o iubea, nu iubea școala cea de la om. Omul cu școală nu poate scăpa de moarte, dar cel care pune capăt școlii și științei și limbilor lui, acela înviază și se face prunc la sânul lui Dumnezeu, și se face iubire, și iubirea naște iubire și ea nu moare niciodată. Fiilor, fiilor, școala este mândrie, și mândria este moartea care stă peste om de șapte mii de ani. Omul școlit nu-și mai cunoaște menirea, căci omul trebuie să vorbească cu Dumnezeu, dar iată, fiii oamenilor nu sunt fiii lui Dumnezeu. Înțelepciunea omului s-a voit a fi în locul lui Dumnezeu, dar iată, am venit, și ea tace înaintea Mea; tace, și va tăcea, precum este scris în Scripturi.

Omule, poți să faci tu numai bine pe calea ta; zadarnic îl faci dacă nu-l faci pe cale cu Dumnezeu. Eu nu am nevoie de binele tău ca să-l iau și să ți-l plătesc. Eu am nevoie de binele Meu în tine, nu de al tău, căci cine nu este din Dumnezeu și cu Dumnezeu pe cale, acela nu este. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să-i întoarcă pe fiii oamenilor la Dumnezeu, dar dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, aceia nu pot face nici un fel de bine pentru cer. A murit Dumnezeu Omul, iar Dumnezeu Fiul S-a dus în iad și a scos pe cei ce-L așteptau să vină după ei. Și apoi a înviat Dumnezeu Omul, și a înviat și omul, și s-a îndumnezeit omul. Oamenii pun pe oameni dumnezei; dumnezei care mor ca și oamenii. Oamenii care fac așa sunt călăuziți de îngerii cei întunecați, care au căzut de la Dumnezeu. Oamenii care au pe Dumnezeu de stăpân sunt călăuziți de îngerii cei buni, care au stat cu frică și cu luare-aminte în ascultare de Dumnezeu. Cum adică să-L aibă omul de stăpân pe Dumnezeu? Ce înseamnă om cu nume de creștin care are pe Domnul de stăpân? Înseamnă să stea cu luare-aminte și cu frică la poruncile lui Dumnezeu, și cu ascultare, precum au stat îngerii cei buni, care nu au căzut; înseamnă să lucreze tot ceea ce poruncește Dumnezeu, precum îngerii ascultă și fac cele date lor spre lucrare bună și cerească. Și iată, fiii oamenilor își fac voia lor, și nu au pe Domnul de stăpân al lor. Oamenii îmbâcsiți de știința lor zic că Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost un om din vremea aceea, un om cu putere și atât. Ei Mă aduc la asemănarea cu ei, că ei își sunt lor dumnezei, și își sunt împărăție, dar ei n-au înviat ca Mine prin moarte, ei nu s-au înălțat la cer. Ei sunt de pe pământ, dar Eu sunt venit din cer, de la Tatăl, în Fecioară. Lor nu le place să creadă în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt așa cum trebuie să se creadă. Ei sunt fiii oamenilor, și tot așa trăiesc, dar cei ce au de stăpân pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, aceia vorbesc cu Dumnezeu, cu aceia vorbește Dumnezeu, și stau aceia întru viață, nu întru moarte. Eu sunt viața cea veșnică, și cine Mă are pe Mine de hrană, acela se hrănește cu viața cea veșnică.

Oamenii școliți și bogați sunt cei mai săraci de pe pământ, căci slujesc minciunii, și cu ea rămân de avere, cu ea și cu multele duhuri care mișună peste gândurile și inimile lor.

Israele, Israele, am stat odată cu ucenicii Mei în mijlocul mulțimilor care se uitau după noi. Vorbeam cu ucenicii și le spuneam despre cei fericiți, despre cei care sunt fericiți, și îi numeam pe ei așa, pe ei înaintea mulțimilor, pe ei, nu pe mulțimi. Le spuneam că fericiți sunt cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Cei bogați în duhul lor nu au loc de împărăția cerurilor în gândurile lor, dar cei săraci și curați în gândire, aceia sunt fericiți, și au această fericire și această mângâiere în duhul lor.

Omule, omule, de ai împlini toate cele potrivite cu poruncile lui Dumnezeu, dar dacă ești fălos și semeț, ești înger întunecat, și nu îți folosește. Cel ce se mândrește cu Dumnezeu, acela se smerește ca Dumnezeu. Cel ce se smerește ca omul, acela nu este în Dumnezeu, acela are duh de om, care face binele fără Dumnezeu; acela lucrează binele răului, iar binele răului face parte din rău, nu din Dumnezeu. Cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer pe pământ, acela are păcat asupra Duhului Sfânt. O, dacă un animal ar avea grai ca omul, ar face de rușine pe omul cel necredincios. O, necredința va avea sfârșit, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi voi arăta slava înaintea necredincioșilor, și voi propăși cu tine, popor al cuvântului lui Dumnezeu.

Am venit în mijlocul tău, poporul Meu, cu Fecioara mama Mea, cu sărbătoare de naștere am venit. La început Dumnezeu a luat pe femeie din bărbat, și la sfârșit a luat pe bărbat din femeie, căci bărbat și femeie înseamnă om. Voi veni și voi da naștere din cer la tot omul care va înțelege taina nașterii de sus spre viață veșnică. Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele șapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la șapte și la început. Mă voi arăta cu veacul cel veșnic care a început între cer și pământ, că Eu la această lucrare lucrez cu tine, poporul Meu, și vom face culesul, tată, și la masa de veac nou vom mânca hrană nestricăcioasă, spre nestricăciune de trup și de duh. Amin.

Fiilor, fiilor, am plâns patruzeci de ani și am rugat pe poporul Meu să asculte de tot ce-i dau să lucreze peste el, ca să-l îmbrac întru nestricăciune prin ascultare. Te-am învățat, poporul Meu iubit, și Mă uit, tată, la ascultarea ta și văd încă nepăsare, și văd că nu ți-e teamă de cuvântul Meu cel rostit ție. Te-am rugat, fiule, să fii curat și tu și casa ta, că ți-am spus că vin îngeri și casnici cerești în casa ta și la masa ta, și ți-am spus să fii cu grijă, ca să se simtă cerul bine cu tine și în casa ta. Am binecuvântat mereu tot ce ai, și așa fac și acum, dar am iar să-ți amintesc să fii curat, tată, să fii curat, poporul Meu. Să mănânci din vase curate și păstrate curate, iar când te ridici de la masă după ce mănânci, ia fuguța apă și picură în ea și agheasmă și spală blidele și masa, că iată durere și rușine pe Mine când văd că duhul rău se atinge și suge din hrana binecuvântată prin rugăciune. Duhul rău se face muscă și se pune pe cele cu care voi vă hrăniți. O, cât am așteptat să nu mai aveți gunoi în gospodăriile voastre și să puneți flori mirositoare, tată, și busuioc să puneți, și trandafiri să puneți, și crini să puneți, ca să aveți adunare de îngeri în jurul vostru, că îngerii, tată, trag la mirosuri cerești și la curățenii cerești. Spală și mătură degrabă, fiule, după ce Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru hrana de pe masă. Ca la voi la nimeni să nu fie mai curat și mai păstrat, că fiți atenți, nu numai curat, dar și păstrat acest curat. Când stai la masă, fiule, să ai curat, curat în casă și la masă, că atunci Domnul și casnicii Săi stau la masă cu tine. Să nu fie colțișor fără de ordine în ograda cea pecetluită de Dumnezeu ție. Alungă musca, tată, și fă rugăciune la cer pentru pieirea acestui duh rău, că musca poartă pe duhul rău pe tot locul, și îl spurcă, și lasă peste loc curat murdărie de duh rău. Duhul rău ia trup de muscă, fiilor. Umpleți casele și ogradele voastre de mirosuri de flori, că musca nu stă decât în mizerie, tată, și din mizerie se naște. De unde mizerie? De la om, de la animal. Dar mizeria de la om are în ea păcatul ei, iar Eu v-am rugat pe voi să fiți sfinți, că de cei sfinți nu se atinge duhul rău ca să mănânce.

Poporul Meu, nu mai fă atâta treabă, tată, mai întâi de a-ți face ție curat în gospodărie. Să nu se hrănească duhul rău din nimic ce sunt ale tale. Tu să ocrotești binecuvântarea lui Dumnezeu și să ai agheasmă stropită peste toate ale tale. Păstrează-ți trupul și duhul curat, poporul Meu, ca să ai putere, tată. Ascultă de cele ce ți-am cerut, ca să ai putere, tată, și când cerți răul, răul să plece și să se supună plecând.

Fiule, să te atingi curat de sfânta Împărtășanie, că Eu sunt Dumnezeu, fiule scump. Ai grijă mare să fii curat la masa Mea și întreabă-Mă pe Mine ca să te învăț desăvârșit curățenia de la masa Mea, că altfel te lovești, altfel te izbești în Mine, și izbindu-te te lovești și Mă lovești și pe Mine. Fii atent, că acum mănânci Paști nou. Fii atent, fiule, că acum mănânci veac nou, și trebuie să fii întâi, precum la școala de pe pământ este întâi cel ce învață cel mai bine.

Am pe cineva care a căzut și s-a lovit. Fii atent, fiule, de câte ori vii la Mine, să vii curat, să vii pregătit, așa cum se vine la Mine. Să nu vii nervos, să nu vii înscăiat, să nu vii nespălat sau cu mirosuri străine de mirosurile cerești, să nu vii amețit, și să vii ca un bun prieten al Meu, ca cel mai apropiat de Mine, ca cel mai iubit de Mine, ca cel mai cunoscut de Mine, poporul Meu iubit. Știi cum să fii tu la masa Mea, fiule? Să fii ca apostolul iubirii, ca Ioan cel iubit de Mine, care a stat la masa Mea rezemat de pieptul Meu, și era mângâiere Mie acest fiu curat și iubit. L-am iubit mult, și îl iubesc mult, pentru că este curat și pentru că a iubit nepătimirea, și avea îndrăzneală să stea alipit cu pieptul Meu. Ai văzut pe ucenicul cel nepregătit la masă; a venit, a mâncat nepregătit și apoi a căzut în sabia lui și s-a lovit.

Fiilor, fiilor, renunțați la tulburări, renunțați la tot ce vă murdărește pe voi, și fiți, tată, așa cum v-am cerut Eu. Fiți ca în carte și nu călcați peste cuvântul învățăturii Mele și apoi să vă numiți nepregătiți, adică furi. Fructul nu trebuie furat când îl mănânci. El trebuie luat cu voia stăpânului, cu știrea stăpânului și după voia stăpânului. Fiți ca Ioan la masa Mea cerească, și apoi fiți ca și cei din cer dacă stați la masă cerească. Eu vreau prin iubirea voastră să fiți fiii Domnului. Eu vreau să iubiți împlinirea cuvântului Meu, că Eu v-am spus cuvânt să nu mai stați acoperiți cu pânză care ia foc. O, de ce, tată, vă vine vouă așa de greu să împliniți acest cuvânt? Oare, trebuie să vi-l spun din nou? Și iată, iar vi-l spun: scoateți din casele voastre și de pe trupurile voastre tot ce v-am spus să scoateți. Nu vă văitați că nu aveți bani, nu cârtiți la împlinirea cuvântului Meu. Dar când te-ai dus să cumperi ce nu este binecuvântat cum de ai avut bani?

O, faceți curățenie pe voi și în casele voastre. Lucrați împlinirea cuvântului Meu și fiți creștini, și fiți români ca românii, fiilor, și luați din hrana Mea pregătiți la masa Mea, pregătiți cu împlinire întru toate câte vă cer la masa Mea. Să nu faceți ca țiganii care cer colaci la biserică și apoi înjură și stau murdari, precum murdari stau și cer pâine. Să nu faceți ca preoții care dau la porci mâncarea cea binecuvântată în biserică. Eu vin și pun numele Meu peste prinoasele aduse de om lui Dumnezeu, și apoi ei iau și duc acasă colăcei și colivă binecuvântată și o pun în teica porcilor. O, până când? Până când numele Meu va mai fi călcat de porci? Vezi tu, omule, cui îi aduci tu prinosul tău și banul tău și dragostea ta? Tu, poporul Meu, să moi numai cât grâu poți mânca, și să nu se dea la gunoi grâul Meu cel binecuvântat pentru cer. Tu, poporul Meu, să ai grijă de pâine, tată, că pâinea este sfântă, fiule. Adu-ți aminte când Eu am binecuvântat pâinea în pustie, că am spus apoi să se adune toate firimiturile și să nu se piardă nimic. De ce am spus așa? Pentru că era binecuvântată de Mine hrana aceea. Așa îți binecuvintez și ție hrana când Îmi ceri să ți-o binecuvintez, și tu să nu arunci bucățica cea care are binecuvântare rostită peste ea, ci s-o mănânci, fiule, ca să fii binecuvântat.

O, fiică a Ierusalimului nou, nu mai sta acoperită cu maramă care arde ca focul, care e lucrată din foc. Aruncă de pe tine tot ce este trecut prin foc și fă-ți veșminte de pânză de in, de pânză de bumbac și de lână, că lâna este darul oii, dat ție spre veșmânt, și este simbol sfânt acest dar.

Fiule, fiule, caută să ai ținută duhovnicească de apostol al lui Hristos; ținută în vorbă, în purtare, în cuvânt; ținută cerească între oameni. Nu fiți mânioși unii pe alții, nu fiți supărăcioși, și mai degrabă căutați în orice timp să fiți plăcuți unii altora, că asta înseamnă iubire unii de alții. Nu să iubești oricum pe oricine, nu așa, tată. Să iubești pe cel ce caută să facă binele, pe cel ce caută să placă prin ceea ce face bine. Așa și nu oricum, că s-a învățat greșit ce înseamnă să se iubească unii pe alții cei ce se iubesc. Trebuie să iubești cu bucurie și nu din obligația de a iubi. Cei ce trăiesc unii pentru alții, numai aceia se iubesc cu adevărat unii pe alții. Cine nu dăruiește altuia tot ceea ce face el, acela nu știe nimic despre iubire. Și cui altuia? Altuia care iubește și el iubirea cea rostuită de legile ei. Israele, poporul Meu, să cauți, fiule, să placi aproapelui tău, să placi prin tot ceea ce faci, iar dacă nu faci ca să placi, nu te mai supăra că nu găsești iubire, căci iubirea, ceea ce seamănă, aceea și seceră, fiule.

Este printre fiii poporului Meu un om plin de trufie și minte bolnavă, care seceră ceea ce seamănă el. El seamănă zavistie între copiii Mei, seamănă cârtire și dispreț pentru copiii acestui popor, și iată, ceea ce seamănă, el își seceră și mănâncă din această muncă, și este gol, nu este plăcut de cei ce iubesc pe Dumnezeu. El nu are cum să iubească. El are mintea bolnăvicioasă și este ușuratic în simțirea inimii lui, și Scriptura spune că unii ca aceștia sunt căzuți în patimi de ocară, că așa este plata celor lucrate bolnăvicios. De aceea, poporul Meu, îți cer ție ținută duhovnicească de apostol. De aceea vin și te țin treaz, și să nu te superi și să nu cârtești împotriva Mea dacă dau mereu să te așez în trezie plăcută Mie și semenilor tăi. Fiți unul altuia pe potrivă. Fiți, fiilor, asemenea Mie, ca să lucrați binele și iubirea unul peste altul. Lăsați-vă furați de cer. Lăsați-vă copleșiți de cuvântul Meu și fiți cuvânt și mâncați cuvânt și dați-vă unul altuia această hrană. Fiilor, nu fiți sterpi de cuvânt. Fiți născători de cuvânt, fiți împărțitori de cuvânt. Dați hrană cuvântului Meu. Cum adică aceasta? Cuvântul Meu este ca o floare care moare dacă nu are apă, care se usucă fără de hrană și devine sterp. Fiilor, nu stârpiți cuvântul Meu dintre voi, că fără de cuvânt voi sunteți sterpi. Fiilor, fiilor, pregătiți calea cuvântului Meu spre voi și fiți cuvânt; fiți hrană, tată, și creșteți în cuvânt.

Poporul Meu, să nu uiți că toate se fac prin cuvânt. Să nu uiți, tată, ce este facerea. Pământul cel dintâi a fost făcut prin cuvânt, din apă. Pământul cel de acum tot prin cuvânt a fost făcut, și prin apă. Dar fiți atenți, voi, cei care sunteți acum lucrători ai cuvântului în numele Meu, fiți atenți că așteaptă cerul cel nou și pământul cel nou să fie terminate de întocmit. Această facere nouă așteaptă. Creșteți, tată, și vă înmulțiți în cuvânt și prin cuvânt, și nașteți-vă din cuvântul Meu, și nașteți din cuvântul Meu pe toți cei ce vor vrea să se nască din cer, din apă și din duh. Fiți pricepuți ca la sfârșit, nu ca la început, că Eu când am făcut pământul cel dintâi am zis oamenilor: «Creșteți și vă înmulțiți», și ei n-au fost atenți ca să facă această lucrare din cuvântul Meu și prin cuvânt. Când am întocmit pământul cel de acum, tot așa am zis oamenilor care erau rămași pe pământ; le-am zis: «Creșteți și vă înmulțiți». Și nici atunci n-a fost pricepere la acest cuvânt rostit de Dumnezeu, că omul s-a îmbătat, și la beție a blestemat, și s-a înmulțit ca și cei de la început. Dar a treia oară voi sfârși răul, și iată, lucrez naștere din cer și înmulțire din cer, și lucrez pe om din cuvânt, și se lucrează naștere nouă a lumii.

O, poporul Meu, mare taină ți-am strecurat Eu azi. Azi e zi de naștere, e zi din zilele facerii cea de a treia, de om născut din Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei. Amin.

Vreau să fac din România arcă de salvare. Vreau să fac din ea apă și duh în mijlocul focului care arde azi și care se aprinde mereu întru facere de cer nou și de pământ nou, și cerul se va da în lături și vor rămâne descoperite toate cele ce nu se văd, toate cele veșnice. Amin.

Poporul Meu scump și iubit, întru care am binevoit, roagă-te pentru iertarea păcatelor tale, că numai așa nu vei mai păcătui, și vei sta smerit înaintea lui Dumnezeu, și frate înaintea fratelui. Cine dă cuiva un sfat bun și ceresc, să ia și el din sfatul acela, că dacă face altfel, este fariseu. Un sfat bun dacă nu este primit, de aceea nu are primire și putere, pentru că nu ia din el și cel care dă sfatul, pentru că sfatul nu are viață în cel care-l dă altuia. Să dai sfat cu frângere de inimă, și să iei tu din el mai întâi, și vei avea rod însutit și cuvânt ca spicul de grâu bogat în rod.

Israele, poporul Meu cel înnoit de cuvântul Meu, să ai statură cerească, să se vadă la tine creștere de viață veșnică și să nu mai vorbești ca omul de pe pământ. Tu să vorbești ca omul coborât din cer pe pământ și să spui la cei născuți pe pământ taina cerului și să cobori cerul pe pământ cu tine, fiule născut din cer, din Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a suit la cer ca să poată coborî cu cerul la tine.

Israele, copăcel de primăvară, crești și te îngroașă. Israele, crești și prinde, tată, rod, că Sfânta Treime și casnicii cerului vin să mănânce din rodul tău. Să fii copac în care să se aciueze tot ce este în cer, îngerii și sfinții, zecile de mii de sfinți, după cum este scris în Scripturi. Pune, Israele, mâncare pe masă și mănâncă, tată. Ți-am dat un blid. Pune-l la gătit și ia din el și mănâncă până voi veni Eu.

O, binecuvântatul Meu popor, te binecuvintează pe tine Fecioara mama Mea și Îmi spune: „Fiule, iată fiii Tăi, iată frații Tăi“. Iar Eu, Cel întâi născut, vă spun: iată mama fecioară a fraților Mei lângă cel întâi născut al ei, căci fecioara cea fără de bărbat are fii, are popor, are un fiu.

Verginico, copăcel bogat în fruct, te binecuvintează mama Mea Fecioară. Verginico, copilă de la sfârșit care ai avut de la Mine lucrarea cea de a treia a Mea, fii, tată, serbată lângă mama creștinilor, că tu ai popor creștin, și nimeni de până acum n-a avut popor creștin curat. A fost mereu popor creștin, dar nu curat la cererea cerului. Au fost pe vremea lui Noe opt oameni curați, dar când să se înmulțească de la Dumnezeu, iar s-au întinat. O, măi Verginico, tu, tată, ai acum popor neîntinat, care umblă după Miel oriunde voiește Mielul. Învață-l mereu nepătimirea pe poporul tău. Ia cuvânt din cuvântul Meu și rupe-l și dă poporului să mănânce nepătimire, ca să stea acest popor alipit de pieptul Meu în veci de veci. Amin.

– O, Domnul meu, eu sunt trâmbița Ta, și Te slăvesc pe Tine pentru poporul meu, care este al Tău. Nici un păstor de pe pământ nu vrea să-Ți dea Ție turma lui; zice că e a lui. Dar eu Ți-am dat-o Ție, Doamne, în primire, căci așa este la sfârșitul lucrului: se dă Tatălui lucrul în primire, lucrul care pentru Tatăl s-a lucrat.

Eu, Doamne, Îți slăvesc mila și iubirea, pentru că numești curat acest popor. Este curat, dar mai are de lucru la cuget, la iubire, la atenție, la suflet, la răbdare și la creștere, Doamne. Este curat, dar mai are de curățit, și eu asta îl îndemn, să fie ca apostolul Ioan. Cea din urmă povață a mea asta a fost peste popor: să citească el cartea iubirii, cartea apostolului iubirii.

Citește, poporule, ce ți-am dat să citești, citește până vin, că vin cu Domnul în curând. Citește, ca să fii curat, ca să te umpli de Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt te curăță de tot ce mai ai neplăcut în tine și pe tine. Ia seama, fiule, la cuvântul Domnului, că nu mai este de adăugat la el. Înfeciorește-te și lasă-te spre înveșnicire, poporul meu. O, să crești deplin și să ai statură de apostol lucrător înaintea venirii slavei Domnului. Să crești, că ai apă și ai lumină și ai cuvânt la masa ta. Să crești, poporul meu, și să fii slava Domnului și scara Domnului, așa cum a fost mama cea care a adus pe Fiul pe pământ. Să fii scară cum am fost eu scară de coborâre a cuvântului la tine, poporul meu. Să crești și să fii masă Domnului Iisus Hristos, la care să stea El și să frângă pâinea și să rămână veșnic descoperit cu tine. Crești, fiule, crești, poporul meu, crești. Crești și te dă lui Dumnezeu biserică nouă, curată și veșnică, poporul meu iubit. Amin.

– O, Verginico, ce frumoase sunt serbările cerești când tu semeni sămânță nouă peste poporul tău cel nou, că e nou, tată, e lucrul cel nou, așteptat de șapte veacuri. Măicuța Mea te fericește și îți mulțumește de tot ce-Mi dai tu Mie. Mama Fecioară mângâie pe poporul tău și stă de veghe în ajutorul tău și lucrează cu tine la misiunea ta. Pace ție, Verginico! Pace poporului tău pe care Mi l-ai dat să-Mi fie fruct la sfârșit!

O, popor nou, crești, tată, crești, și treci din floare în rod. Crești și iară crești, căci creștere ți-am dat. Crești și te împlinește, că Eu am venit, și vin. Crești, Ierusalime, și te fă cetate din cer pe pământ. Crești, tată, și te suie la cele cerești, ca să mănânci din ele și să crești. Crești, Israele, crești, poporul Meu, că Israel a scăzut după ce l-am crescut, și s-a unit cu fiii oamenilor și Mi-a stricat seminția peste care eram Eu Dumnezeu. Crești, Israele, crești. Crești, tată, ca un copăcel al binelui și fă-te fruct dulce și crești în fruct. Crești, Israele, crești. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, crești și te înmulțește întru viață veșnică și întru nestricăciune. Amin, amin, amin.

21-09-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Cuvântul lui Dumnezeu Se face hrană, Se face mană care vine din cer. Cuvântul Se face pâine și vin, Se face pâine Cuvântul Tatălui, căci Fiul este Cuvântul Tatălui. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om în al șaselea veac și S-a sălășluit între oameni și S-a dus apoi la Tatăl, ca să poată veni înapoi la oameni. De nu S-ar fi dus, n-ar fi venit iar la oameni, dar a venit ca să-i suie la Tatăl pe cei ce cred în taina facerii prin cuvânt.

Ia aminte, Ierusalime, căci Cuvântul Se face iarăși hrană. Ia și culege această mană, ia și mănâncă, poporul Meu, căci Eu sunt Cuvântul, Eu, Fiul Tatălui Savaot. Eu Mă vestesc, și tu Mă auzi vestindu-Mă venind spre tine, Israele de la capătul timpului. Eu Mă vestesc din nori că vin, iar tu, popor mititel al grădinii Mele, deschide, fiule, ca să intru în grădină și ca să intru în carte, ca să Mă vestesc lui Israel. Eu sunt pe nori. Eu sunt cu norii cei ce nu se văd. Eu sunt pe nori de stele. Eu sunt pe nori de soare. Eu sunt pe nori, și norii nu se văd. Eu sunt pe nori de îngeri, pe nori de slavă, pe nori de heruvimi și serafimi. Eu sunt purtat pe norii slavei Mele întru cele ce nu se văd, întru cele cerești sunt. Israele, fiule al cuvântului Meu, să trăiești, fiule, întru cele cerești. Să mănânci, fiule, mana aceasta, s-o mănânci în fiecare zi, să mănânci și ziua și noaptea, să mănânci cu foame, fiule Israele. Să mănânci lapte și miere din cer, căci cele ce nu se văd sunt nestricăcioase. Ia și mănâncă din grădina celor ce nu se văd, ca să fii nestricăcios, poporul Meu, și să faci ochi nestricăcioși și să vezi norii slavei Mele, și pe Mine cu tine să Mă vezi, și pe tine cu Mine să te vezi, și să vezi, tată, pentru ce M-am trudit peste tine patruzeci de ani. Deschide-Mi ca să vezi, că orice cuvânt al Meu trebuie împlinit cu frică și cu iubire mare, și asta înseamnă să deschizi ca să vezi.

O, copilaș poporul Meu, mănâncă, tată, mană, și să nu-Mi ceri carne, că nu-ți mai dau. Dacă lui Israel i-am dat carne, ce bine i-am făcut? Că s-a întors în moarte Israel dacă i-am făcut voia. Ție, Ierusalime, omul Meu cel nou, nu vreau să-ți mai fac voia, și vreau, fiule, să te deprind să vrei voia Mea. Nu te mai tot întreba pe tine, și întreabă-Mă pe Mine, fiule, de ce-ți zic Eu ție Ierusalim nou? Pentru că tu ești făcut de Mine om nou, și omul nou are pe Duhul Sfânt sălaș în Care stă. Tu ești înconjurat de Duhul Meu Cel Sfânt, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu în Tatăl și în Fiul, din Tatăl și din Fiul. Lucrarea Duhului Sfânt se numește Rusalii, se numește Ierusalim, iar tu ești omul Meu cel nou, născut din Fiul lui Dumnezeu Cuvântul. Tu ești Ierusalim nou, căci Cuvântul este Duhul Sfânt, este Dumnezeu în duh, Care vine și face om nou din cuvânt. Mănâncă, Ierusalime, Duh Sfânt, și să nu poftești carne ca Israelul lui Moise, că Israel de la Moise a cerut carne, fiindcă Moise era scula Mea pentru Israel. Am voit să-l fac pe Israel om nou și să-l deprind să mănânce mană, și apoi lapte și miere. Da’ de unde, tată! că el n-a vrut, și s-a întors iar la carne. N-a voit ca Mine, și a voit ca el, ca omul lui cel vechi a voit omul lui Israel. Omul, Israele, n-a întrebat pe Domnul când a mâncat carne. Omul a mâncat, și Domnul a văzut ce face omul. Mănâncă mană, Ierusalime, căci cuvântul este mană din cer. Mănâncă și nu te plictisi ca Israel.

Pace ție, poporul Meu! Mă așez cu tine la sfat, cu tine la masă de cuvânt, că e sărbătoare, tată. Pace ție, casa Mea! Pace ție, Israele, odihna Mea și așternutul Meu! E sărbătoare, fiule, și Eu vin să cinez cu tine. Mă rup și Mă pun pe masă de sărbătoare, așa cum M-am pus pe cruce ca să Mă dau jertfă omului. Poporul lui Israel aducea jertfă lui Dumnezeu carne de animal, iar Dumnezeu a pus jertfă pentru Israel pe Fiul Său Cel Unul. M-am pus jertfă pe cruce și M-am fărâmat și M-am pus omului pe masă spre hrană. Așa cum pui tu pe masă hrană și pâine ca să mănânci, așa M-am pus Eu pe cruce, ca să ai tu ce mânca, tu, cel flămând de la sfârșit. Omul aduce jertfă din ceea ce are, iar Domnul a adus ceea ce are. Domnul S-a dat pe Sine, ca să aibă omul pe Domnul. Domnul S-a dat omului, și omul a voit carne de animal și de pasăre și de alte vietăți.

O, poporul Meu, popor al mângâierii Mele! M-am dat lui Israel spre hrană, și s-a săturat și M-a lăsat. M-am făcut pâine care cobora din cer pe nori până deasupra taberei lui Israel, și el M-a schimbat cu carne. El carne a poftit, și cine poftește moare. Când am făcut întâi pământul și pe om, omul a mâncat carne și nu L-a întrebat pe Domnul. Omul aducea jertfă Domnului, dar nu L-a întrebat pe Domnul. Domnul nu putea intra în pofta omului, căci omul poftea, și apoi mânca, căci păcatul s-a făcut poftă și a crescut în om. Când am făcut pământul cel de acum, omul a mâncat carne și n-a întrebat pe Domnul dacă îi dă voie să mănânce.

O, poporul Meu, cel mai bine este ca omul să-L lase pe Domnul să spună, căci cine spune întâi, acela a creat cuvântul și fapta cuvântului. O, când omul se face Dumnezeu, ce să mai facă Domnul? Israel, de bine ce a mâncat viață din cer, a voit apoi să mănânce moarte de vietate, carne a voit Israel. Noe după ce a ajuns la capătul potopului, după ce Domnul i-a spus să iasă din corabie el și casa lui și toate animalele ce erau în corabie, după aceea a făcut jertfelnic și a jertfit animale pentru Dumnezeu. El a jertfit cu dragoste, dar cu dragostea lui din el, nu cu dragostea lui Dumnezeu în el. Nu i-am spus Eu lui Noe să aducă jertfă. Am luat dragostea lui și am spus în inima Mea: «Să nu mai blestem pământul pentru pricina faptei omului, pentru că plăsmuirile gândului omului sunt plecate spre rele din tinerețile lui». Am zis în cugetul Meu să nu mai pierd, să nu mai nimicesc toate viețuitoarele precum am făcut. Cugetul lui Noe s-a plecat spre a jertfi animale după ce a trecut potopul, și dacă așa am văzut, am lăsat tot așa ca și până în potop, că omul Mi-o luase înainte și folosise tot jertfa lui. Așa și Israel, de bine ce ajunsese în Canaan a luat și a adus jertfă lui Dumnezeu, dar fără să-i spună Dumnezeu. Ce să-i mai spună Dumnezeu omului care își alege ce să facă? De aceea zice Scriptura că jertfa plăcută Mie este duhul umilit.

Israele, Israele, fii deștept, tată, că ai înaintea ta plata omului care a voit ca el. Israele tată, duhul cel umilit primește de la Domnul, și nu aduce Domnului. Duhul omului umilit aduce Domnului ceea ce-i cere Domnul să aducă. Omul umilit aduce ascultare. Omul umilit așteaptă pe Domnul. Omul umilit nu ia îndemn din sine. Acesta este un duh umilit și nu altfel. Cel umilit se roagă pentru voia Domnului în el, așa cum am învățat Eu pe ai Mei să se roage, că așa i-am învățat să spună: «Facă-se, Doamne, voia Ta, precum în cer așa și pe pământ».

O, Israele, mângâierea Mea de șapte veacuri! Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer. Copilul Meu, Eu când am venit din cer pe pământ, a trebuit s-o iau de la pământ, nu de la cer. Am făcut ca pe pământ și M-am pus jertfă pe cruce, ca pe pământ, nu ca în cer. Am făcut voia omului, ca pe pământ. Am judecat voia omului, asta am făcut prin jertfa Mea de pe cruce. Noe plăsmuia în gândul lui să mănânce carne, să bea vin, iar Eu i-am încuviințat așa cum a voit el, și cu mare smerenie am adăugat și voia Mea lângă voia lui, că așa i-am spus: «Mănâncă tot ce se mișcă și ce trăiește, precum v-am dat Eu toată iarba verde». Eu dădusem omului, dar omul își dăduse și el. I-am amintit lui Noe ce am dat Eu omului spre hrană, dar voia lui Noe a fost mai întâi, și apoi i-am amintit și de rânduiala Mea.

O, Israele, Israele, cugetul omului și plăsmuirile cugetului sunt aplecate spre rău din tinerețile omului, de la început, fiilor. Dar vine, tată, vremea omului nou, vine, și a și venit, căci Eu am venit. Am venit și în trup, de M-am dat jertfă ca pe pământ, de M-am dat hrană omului, ca să înțeleagă omul ce trebuie să mănânce. Am venit și în duh, și iată, Mă fac mană cerească, Mă fac cuvânt, și în curând Mă voi face saț îndestulat întru mâncare nestricăcioasă, venită din cer pe pământ.

Poporul Meu, să-ți fie crucea masă și așternut, fiule, masă pe care să stai tu înaintea Mea ca jertfă plăcută și umilită. Crucea pe care o serbez Eu cu tine azi este calea pe care am venit la oameni. Am făcut din ea cărare a omului spre Mine. Crucea Mea a fost din lemn, iar a ta este din duh și din trup. Trupul tău să fie cruce, și Duhul Meu să fie pe ea. Să porți Duhul Meu în trupul tău și să-Mi fii Mie jertfă, poporul Meu, căci crucea, fiule, a fost prima masă de jertfă pe care M-am așezat spre hrană omului care voiește să fie nou. Eu pentru nașterea omului nou M-am pus pe cruce, ca să vadă omul cărarea spre om nou, ca să vadă învierea prin cruce. Eu când am venit în calea apostolilor ca să fac din ei om nou, am început de unde i-am găsit pe ei. De la pescuit am început cu ei, de la pește am început, căci din cuvânt am făcut pește, ca să prindă ei pește făcut prin cuvânt și să Mă poată apoi lua și pe Mine în năvodul lor, și să fac din ei năvod și pescari de oameni pentru împărăția cerurilor, cea nevăzută de omul cel vechi, dar văzută de om nou, care se întoarce la chip și la asemănare cu Hristos.

Israele, să fii treaz la auzul cuvântului Meu, căci cel treaz împlinește cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce nu-l împlinește, acela doarme. Fii atent, poporul Meu, căci cel ce împlinește este treaz, iar cel ce nu împlinește doarme. Eu vin și îl găsesc mereu dormind pe cel ce nu împlinește. Așa a făcut și Israel. Când am venit, el a dormit, și nu lăsa pe nimeni să se trezească. Dar tu, cel nou, să nu ai inimă de jidov, fiule, căci ție îți zic fiu. Se sfătuiră atunci iudeii cei din frunte, mai-marii templului se sfătuiră că dacă cineva din iudei va crede în Mine, acela să fie scos din sinagogă. Iată și azi același sfat în biserica lumii. Mai-marii bisericii au hotărât pentru cei dintre ei care cred cuvântul lui Dumnezeu cel de azi, să fie amenințați, să fie pedepsiți, să fie puși în lanțurile lor, și iată, nici acum nu rămân cu cei prigonitori ai cuvântului Meu, așa cum nici atunci nu am rămas. Am scuturat praful și am ieșit, și M-am alipit de cei umiliți, de cei cu duhul curat, și din ei am făcut sămânță de vie nouă și am început cerul pe pământ cu ei, cu cei înnoiți. Așa fac și cu via de acum.

O, vie plină de aguridă! Agurida e acră, nu e dulce, nu e bună de mâncat, nu e bună de luat. Ai amestecat mana cu carnea în pântecul pământului tău, și a ieșit aguridă; și în loc de om nou, a ieșit idol, a ieșit chip cioplit, căci omul se închină chipului său cel cioplit.

Am venit, și Mă fac cuvânt, și am zis să Mă dau în dar și să trezesc turma care doarme. Am venit ca și atunci, ca să fiu dar ceresc de la Tatăl pentru omul care trăiește din carne, și vierii M-au scos afară din via lor și M-au pus în teasc și M-au zdrobit, și din sângele Meu Eu am făcut vinul cel nou pentru cel ce crede în Dumnezeu venit pe pământ; și trupul Meu s-a făcut pâine, și M-am făcut mană din cer pentru cel credincios. Israel zicea că slujește lui Dumnezeu, și când a venit Domnul să le plătească lor credința, a găsit aguridă în credința lui Israel. Biserica de azi zice că slujește lui Dumnezeu, și iată, Cuvântul Se vestește întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, și tot aguridă acră este în toată via de azi. Iată Scriptură împlinită: «Mânca-vor părinții și se vor strepezi dinții fiilor». O, nu mai trebuia să fie așa, că Eu M-am pus pe cruce pentru răscumpărare, și iată, am fost iar defăimat de omul bisericii, sunt iar necunoscut de fii. Dar voi îneca toată necredința, căci apa râului vieții curge, curge și inundă peste tot. Cuvântul lui Dumnezeu odrăslește, și apa râului vieții se face cuvânt, și este cuvânt apa râului vieții, căci omul nu vrea mană. Omul vrea carne, nu vrea mană, nu vrea cuvântul lui Dumnezeu. Mana este ascultare, iar carnea este neascultare, și este voie liberă în om.

O, ortodoxie, fiică a credinței cea dintâi, pe care am dat-o s-o poarte apostolii Mei cu care am cutreierat pământul lui Israel! La Israel am venit cu trupul, și la tine sunt venit cu duhul, după cum am făgăduit că vin. O, fiică a credinței cea de atunci! Ai dus, tată, solia Mea până azi, și când să-ți dau plata și strălucirea ta, și sfințenia când să ți-o dau, ai făcut și tu ca jidovii. Nu M-ai primit, nu M-ai cunoscut, nu Mi-ai cunoscut glasul și cuvântul care vine cu Mine pe nori. Te-ai îngâmfat și nu M-ai primit, și Mi-ai pus mâna la gură și pândești pe ai tăi ca să nu-i lași să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. Iată, Mă gonești, Mă dai afară din sinagoga ta, și Eu am venit să-ți fac ție bine. Nimic nu ți-am cerut decât să te lași de păcatele tale și să fii curată, biserică a Mea, dar tu nu vrei să fii a Mea. Eu de aceea M-am aplecat spre tine, ca să te rog să fii a Mea, ca să-ți dau mană din cer. De aceea am venit, și am venit pentru că era scris că vin. Deschide cartea Mea și vezi că venirea Mea este scrisă în ea, și vezi bine, ca să citești bine, și vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, și iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, și tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morții din morminte că au auzit acest cuvânt, și nu vei ști atunci unde să intri de mânia Mea.

O, fiică de azi, am voit să-ți dau inel de piatră scumpă, tată, pe care este scris numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu. Am venit cu inel la tine, ca să te știe toți de mireasă pețită de Mirele Care vine. Și tu, fiică a părinților tăi, nu-L știi pe Cel ce vine, și iată, El vine, vine mereu, și tu stai închisă în calea Lui.

O, vie cu aguridă, M-am oprit în tine pe o colină și am altoit o coardă din vie și am pus-o la îngrijit și la crescut și la înmulțit și am cules din ea struguri, tată, struguri împliniți și buni de pus pe masă. Am luat din tine, și tu trebuia să te bucuri că am venit la tine ca să fac în tine rod, și am cuvântat din via Mea cea îngrijită și ți-am spus să te întorci spre rodire și spre îngrijire. Deschide, ca să vezi cu ce am venit. Nu vreau să-ți iau ce e al tău, și vreau să te lași spre înnoire, spre viață veșnică să te lași cu Mine. Deschide-Mi Mie, că lumea cea păcătoasă a călcat peste tine și peste rochița ta și a făcut din tine babilon. Întoarce-te din robie, că au venit în palatele tale fiii babilonului și te-ai pângărit cu ei, și inima Mea văzând goliciunea ta s-a depărtat de tine, ca și de sora ta, că fiii străini ți-au luat haina și au vândut-o și te-au lăsat goală, și iată, bei paharul surorii tale și suferi pentru nelegiuirea ta. Vin străinii în tine, și tu te gătești pentru ei, și îți faci ochii cu dresuri, și Eu am venit să te strig, căci tu Mă înșeli așa cum înșeală o femeie pe bărbatul ei. Eu nu vreau ca tu să fii judecată după pravila cea pentru desfrânate, și de aceea te strig: întoarce-te și nu fă ce a făcut sora ta cea mare; nu fă ce a făcut Israel; nu fă cu Mine ce au făcut jidovii.

O, ortodoxie, am scos din mijlocul tău un foc, și voi arde în el fărădelegile tale. Întoarce-te la părinții tăi cei sfinți, cei care s-au jertfit pentru tine. Întoarce-te, tu, sămânță a lui Iuda, căci Eu din această sămânță M-am ivit, și am lăsat în ea preoție și proorocie, și iată, nu mai este curat ce am lăsat, și este vândut pe preț de desfrânare ce am lăsat în via Mea. Cel ce calcă legea lăsată de Mine peste turma Mea, acela este orb, acela devine orb, orb cu duhul. Eu știu că tu crezi că Eu sunt în cuvânt și că strig la tine, dar îți pare rău când vezi că dau să te despart de voia ta cea rea. Ți-e rușine cu goliciunea ta și ți-e greu să te pregătești în sfințenie, omule al bisericii lumii, că al Domnului nu vrei să fii. Ți-e rușine să-ți pierzi scaunul pe care stai fără de chemarea Mea. Cine te-a ales pe tine să slujești pe Dumnezeu? Și dacă te-au ales arhiereii tăi, de ce nu slujești lui Dumnezeu? O, șirul unșilor din uns în uns s-a rupt de multe ori, și tu duci cu vorba pe om ca să creadă omul că ești unsul Meu, că ești alesul Meu, și să-ți dea omul zeciuială, și iată, tu o cheltui pe pofte, așa cum făcea și Israel. Îți plătește omul ca să-l bagi în pământ, îți mai și plătește pentru asta. Eu când l-am înviat pe Lazăr n-am cerut plată. Eu l-am înviat, nu l-am îngropat, și tot n-am luat plată. Așa înseamnă alesul Domnului pentru oameni, nu să-ți plătească omul că-l botezi, că-l cununi sau că-l împărtășești cu Dumnezeu. Eu ce să-ți mai plătesc dacă ți-aș plăti că-Mi lucrezi Mie? Eu nu cu bani plătesc omului. Eu cu mântuire plătesc omului slujitor lui Dumnezeu, și iată pilda viei care face aguridă. Îmi sparg capul cei din vie când vin de la Tatăl să cercetez via, și iată, Semănătorul Care seamănă sămânță găsește piatră și cărare bătută și pământ uscat, nu găsește pământ bun de însămânțat, căci omul are mult de lucru și nu are vreme de sămânță din cer. Mă voi duce să strig la omul cezarului, Mă voi duce să-i spun că vin și că-Mi fac cărare să vin, și voi striga pe România și voi lucra cu cuvânt dulce, ca un Dumnezeu.

O, Românie, fă-te, tată, țara Mea. Românie, oare, tu nu vrei, tată, să fii creștină? Creștinii postesc de cele nebinecuvântate, de cele rele. Creștinii iubesc, iubesc umilința și înfățișarea lui Dumnezeu în ei și sărăcia de duh ca să fie fericiți. Creștinii iubesc lucrările Domnului pe pământ. Creștinii ascultă pe Dumnezeu și se tem de Domnul și ascultă.

O, Românie, poporul Meu pe care-l hrănesc în mijlocul tău cinstește pe cezarul cu cinstea ce i se cuvine cezarului, după cum scrie în Scripturi. Românie tată, Eu grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, dar omul bisericii, care ar trebui să Mă primească, nu Mă primește, zice că sunt mortul. Eu nu sunt mortul. Eu sunt Domnul; Domnul proorocilor și al drepților și al celor ce cred în Domnul. Biserica zice că sunt mortul care vorbește. Dar ea cu cine vorbește? Toată slujba pe care o vorbește cu Dumnezeu și cu sfinții înseamnă vorbire cu mortul? Sfinții care au luat cerul și pe Domnul de casă și de țară, aceia sunt mortul cu care vorbesc oamenii bisericii? Toate slujbele bisericii sunt cuvinte către Domnul și către sfinți, nu e vorbire cu mortul, căci sfinții nu sunt morți. Cei vii vorbesc cu sfinții în rugăciunile lor și îi trimit pe sfinți la Mine ca să primească de la Mine pentru cei vii în trup. Dacă toate rugăciunile bisericii vorbesc cu Domnul și cu sfinții, dar Domnul și sfinții să nu vorbească cu omul? Numai omul poate vorbi Domnului? Domnul nu poate vorbi omului? Eu pot mai mult ca omul, că Eu sunt Cuvântul din veac și până în veac. Eu sunt viu. Eu sunt fără de moarte și fără de sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, și grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, țara Mea. Tu ești țara Mea, căci M-am întors, și în tine M-am întors, și în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Românie, am venit să-ți pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine și l-am plămădit din cuvântul Meu, și am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, și grăiesc peste el și spun: pace ție, țara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moșii și strămoșii tăi cei sfinți, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se așterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino și mănâncă! Vino și te naște din Dumnezeu! Vino și spală-ți rochița în râul vieții, și spală-ți și cămășuța, tată, și caută-ți cămășuța dacă n-o mai ai, că fără cămășuță ți se vede goliciunea prin rochiță. Am venit la tine cu straie cerești, din apă și din duh. Vreau să fac din tine apă și duh, cristelniță de botez, în care să se boteze toți cei ce vor lua calea învierii și a vieții veșnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creștetul tău, s-a împletit și s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine și tine. Dă-Mi solie de pace între Mine și tine, Românie, țara Mea dată Mie de Tatăl. Înalță-te înaintea popoarelor, tu, țară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, și se face cer nou și pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.

Vino, Românie, să fii poporul Meu ales între neamurile pământului! Vino, tată, că poporul cel ales la început M-a pus pe cruce și M-a lepădat, și Eu te-am îmbrățișat pe tine, că te-am găsit sub cruce și te-am luat sub mantia Mea când am trecut pe lângă tine și te-am văzut sub cruce. Vino să-ți dau plata, să-ți dau inelul cel de piatră scumpă! Dă-Mi mâna să-ți pun inelul, căci pe această piatră scumpă este scris numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Vino spre zi de nuntă, țara Mea, mireasa Mea, că asta este soarta ta! Vino, că Eu vin! Ascultă ruga Mea și fii comoara Mea, și fii cărarea Mea, că vin, și M-am vestit că vin, ca să nu vin pe neștire când vin.

Duhurile Domnului se odihnesc deasupra ta. Duhurile sfinților sunt ca stelele deasupra ta. Duhurile îngerilor stau coroană peste tine. Duhul Sfânt Își are tron și cuvânt în tine.

Pace ție, țara Mea, pământ al praznicului Domnului, căci unde este stârvul, acolo se adună vulturii. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie poporul Meu din tine, Românie, țară a întoarcerii Mele, că mare taină este poporul Meu din tine. Poporul cuvântului Meu este ramură verde, este pom plin de roadă lângă izvorul vieții, și ramurile lui trec peste zid, și Eu, Domnul, revărs peste el binecuvântările cerului, binecuvântările pământului, binecuvântările strămoșilor, binecuvântările înălțimilor cele veșnice. Așa binecuvântări am pus pe creștetul celui ales din tine, țara Mea.

O, popor luat din români, să fii binecuvântat înaintea neamului român și să binecuvintezi înaintea Mea pe România și să fii cuvântul Meu peste ea, și ca un voievod să fii unul prin fiii și fetele tale, poporul Meu cel din români. Așa am luat și din Israel un mănunchi de popor care a umblat cu Mine. Așa am lucrat și din români și Mi-am luat popor, și îl numesc începătură de veac nou, și ca pe un voievod îl port înaintea Mea, și îl numesc uns pe poporul cuvântului Meu, și îl numesc miruitor de ungere nouă, de veac nou. Așa îl numește Domnul pe cel ales, pe cel pus la plămadă ca să crească din el popor al întoarcerii Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii. Amin, amin, amin.

27-09-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:18 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (10)

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor pentru o clipă în grădină. În carte cobor, nu în grădină. În grădină cobor mereu, stau mereu și Îmi las mereu voia Mea din cer peste grădină, dar azi cobor în carte, tată. Cobor și binecuvintez prin cuvânt rostit petecuțul de pământ pe care l-am răscumpărat ca să am pentru poporul Meu, ca să-l adun când și când pe poporul Meu aproape de ieslea Mea de coborâre a cuvântului, de naștere a cuvântului.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvântat să fie petecuțul de grădină răscumpărat de la om, și vom pune pe el un mărgăritar, un cuvânt de zidire care se va zidi ca în cer, ca să fie grădină a poporului Meu Israel. Eu, Domnul, am rostit cuvânt că în jurul acestui munte ceresc, coborât prin cuvânt în cetatea Mea de coborâre, în jurul lui se va arăta un șirag de mărgăritare cerești, un șirag de cuvinte care se vor zidi pe pământ pentru facerea în faptă a lucrării cuvântului lui Dumnezeu. Nu vă îngrijorați voi. Nu va fi greu. Se va lucra ca în cer. Numai tu, poporul Meu, să fii, tată, pregătit, că te-am făcut popor de fii și te-am învățat să porți hăinuță cerească, fiule Israele, căci așa cum a avut Avraam soli cerești cu el la masă, așa vin Eu, Israele, vin cu cerul la tine, și nu Mă fă, tată, să Mă întorc în cer cu lacrimi.

O, Israele, pace ție, tată! Pace ție, măi copilul Meu, că tu trebuia să fii lucrat numai din pace după câtă pace ți-am hărăzit Eu ție.

Îmi iau copilașii cei mai mici și Mă duc cu ei într-o cetate ca să lucrez pace peste ea. Mergem o clipă în cetatea Căprioru să vedem dacă mai încape pacea Mea pentru ca să fie lucrată. Să vedem dacă mai încape în ea sfială sfântă, cinstire duhovnicească, bună viețuire și iubire între cei ce se adună la masa cuvântului Meu, din zi de odihnă în zi de odihnă.

O, poporul Meu, nimeni dintre sfinți n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, și ce rece ești tu, Israele! Ești rece, tată, și de aceea nu ești tu cald, de aceea, pentru că ești rece, și te-ai învățat așa și nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, și mereu ți-am spus să nu te mai ascunzi de Mine și de solii Mei în mijlocul tău, și te-am învățat să-I mulțumești lui Dumnezeu când El îți mustră păcatul și neorânduiala și să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheț și să te încălduresc.

Te-am învățat, popor iubit, să nu ieși, tată, din stână. Unde sunt cei ce s-au jucat de-a ieșitul pe drumurile lui Gog? Iată, aceștia nu mai vin, și s-au făcut defăimători, și s-au făcut stâlp de sare, și s-au făcut sloi de gheață, că n-au mai vrut să asculte de cuvântul Meu, și mai bine au lepădat cuvântul Meu decât drumul spre rătăcire. Israele, Israele, fiule risipitor, de ce te-ai dus să te cheltuiești cu lumea care-și cheltuiește viața și sufletul și trupul și timpul și mântuirea? Iată, și creștinul dă să se piardă pentru mâncare, pentru pofte, și se prinde iar în robia păcatului. O, Israele care ai plecat! Când te-am strigat Eu, tată, erai pe drumurile lumii, pe drumurile Sodomei și ale Gomorei; erai mânjit și erai pe față murdar, și te-am strigat să vii și te-am curățit Eu ca să stai cu Mine, și tu iar ai plecat și iar te-ai omorât. Se omoară creștinul singur, și nu mai e creștinul aproapele Meu. Se duce și se apropie de lume și nu mai e aproapele Meu, căci aproapele Meu este cel ce face voia lui Dumnezeu.

Israele, Israele, ți-am spus, tată, că vin valuri de pieire peste lume, pentru că lumea e făcută din fiii pierzării. Iată, picur ploaie peste tine, Israele. Cuvântul Meu picură peste Israel cum picură ploaia peste pământ. Duhul Meu plutește deasupra ta, Israele, și diavolul, tată, vine să-ți fure ce-ți dau; îți fură și te lasă sărac și te face hoinar și te face fiu risipitor.

Poporul Meu, un picuț mai înainte de serbarea ta cu Mine cea de patruzeci de ani când Eu ți-am dat trăistuță cu semințe să mănânci și să crești și să te îngrași în cele cerești, un picuț mai din timp am rostit cuvânt și am spus așa: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărții!». Și acum ce să spun de cel ce dă să moară cu viața pe masă, cu viața în casă, de cel ce dă să moară după deschiderea cărții? Acela se face iad, acela se dezbracă și umblă gol și se pregătește pentru ziua sfâșierii.

Israele, Israele, rămâi, tată, în ascultare de Dumnezeu, că iată cum vin. Vin să te strâng la piept, și tu să Mă simți cine sunt și ce sunt. Vin să te învăț să Mă iubești și să Mă strângi și tu la pieptul tău, și să nu te faci desfrânat, poporul Meu. Să nu strângi, tată, nimic la pieptul tău în afară de Mine. Ține-te îmbrățișat cu Dumnezeu. Țineți-vă îmbrățișați unii pe alții în iubire. Israele, nu te strivi frate pe frate cu neiubirea; nu fă, tată, lucrare de neiubire. Eu nu zic să nu faci lucrare de ură, și zic ție să nu faci lucrare de neiubire între frate și frate. Ți-am spus, și nu demult am spus așa: «Vai ție, Israele, dacă vei mai căuta să auzi sau să știi sau să vezi ce pățește lumea!», și acest cuvânt era să nu mai umbli prin lume, tată, să nu mai iei din lume să aduci în casa ta, să aduci în poporul Meu. În poporul Meu să aduci numai cuvântul Meu, și să-l rumegi, tată, după ce îl aduci, iar înăuntrul creștinului să și-l rumege fiecare după voință. Iar Scriptura așa spune: «Pe cel fără de orânduială să-l însemnați și să nu mai aveți nici o treabă cu el, ca să-i fie rușine, dar să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci să-l povățuiți ca pe un frate». Măi Israele, dacă așa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aș fi, aș veni, dar tu Îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu așa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci. Cine se adună la masă, se adună ca să mănânce, și ia bine aminte la acest cuvânt, poporul Meu, că dacă l-am spus, spus rămâne, și el își va cere dreptatea sa în ziua sa, căci fiecare cuvânt rostit își are ziua sa de împlinire și de glorie.

Am binecuvântat petecuțul de pământ prin care Îmi lărgesc încă lucrul și așternutul Meu cu poporul Meu. Să am unde Mă aciua când pun masă ție, Israele, când vii la izvor, tată, că iată, setea îți crește, și dorul te mișcă, și dragostea te desăvârșește, poporul Meu. Israele tată, îți doresc dragoste de Dumnezeu, îți doresc dor și îmbrățișare cu Dumnezeu. De aceea fac faptă din cele dorite de Mine peste tine, și îți fac, tată, grădini de întâlnire și de sărbătoare pentru tine. Roagă-te să pot împlini peste tine cele ce-ți doresc, căci într-o zi te voi chema aproape, și tu vei pleca pe jos în ziua aceea, și când vei ajunge, vei intra în odihna Mea, în cetatea Mea, și vei locui în locaș de Ierusalim nou, după cum Eu îți voi găti, Eu și cu tine alături, Israele. Și vor veni neamurile să vadă mlădița cea nouă și altoiul ei, dar deschide-ți auzul bine, că iată ce-ți spun: nu vei veni bolnav, nu vei veni șchiop, nu vei veni slăbănog în cetate. Voi face o cetate cerească pe pământ, și cetatea va fi lucrată din fii, nu din piatră, nu din cărămidă, nu din lemn așa cum face omul bisericii din lume, care-și zidește turn de piatră și zice că este biserică. Biserică înseamnă fii, asta înseamnă piatră de biserică, și vei fi casă Mie, poporul Meu, și Eu îți voi fi ție casă, și Eu îți voi face ție casă. Vom face și noi casă, dar mai întâi facem împărăție de cer, și după aceea vom lucra și din piatră, căci piatra este a lui Dumnezeu, și Domnul o sfințește prin împărăție cerească de piatră neclătinată între cer și pământ.

Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatră alături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăție pământească cei ce au bani. Mai face omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internațional Ecumenic – Vulcana Băi, n.r.), și se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-o cu bani, și lângă ea zidește cărămizi necunoscute, și iată, se folosește omul de numele lui Dumnezeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, și se va da omul drept Dumnezeu. Dar Eu am aici izvor din cer, și omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc și va da să guste din izvor și va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină și te va alege omul de cărare spre Dumnezeu; numai tu să fii pregătit și așezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, și îți voi da cuvântul nădejdii vieții veșnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul va avea izvor de băuturi îmbătătoare și de mâncăruri păgânești, dar la tine va sticli izvorul vieții veșnice, izvorul nădejdii și mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâini și doi pești, înmulțite prin cuvânt.

Se binecuvintează sărbătoarea de punere a troiței de nou Ierusalim în grădina cea dată vouă de Domnul Dumnezeul vostru, căci pământul va fi răscumpărat de Dumnezeu. Se binecuvintează vremea cea bună pentru ziua serbării însemnării grădinii adăugate la trupul pământului cel nou. Se binecuvintează poporul Meu care va veni să ia din serbare, să ia Duh Sfânt, și bucurie să ia. Se binecuvintează și se sfințește crucea cea de la intrarea în grădină, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și va fi scris pe piatra aceea: Fundația Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, și poporul Meu se va zidi pe această piatră vie, și va fi viu poporul Meu și bun pentru zidire. Ferice ție, fiule care vei fi bun pentru zidire. Învață, Israele, zidăria, că fiii lumii învață dărâmarea. Învață, poporul Meu, stingerea focului, căci fiii lumii învață lecția arderii lumii. Smulge focul de pe tine și din ograda ta, căci foc înseamnă tot ceea ce este trecut prin foc, și care arde când ia foc. Fă-te sănătos, poporul Meu, fă-te, tată, sănătos și ieși din foc, ieși din mijlocul focului, căci omul a vândut foc pe bani, și tu ai cumpărat și ai stat învelit cu foc și n-ai vrut să Mă crezi, că mereu ți-am spus și n-ai crezut. Vezi tu, Israele, ce înseamnă să ai Duh Sfânt peste tine? Poate că tu n-ai crezut când Eu ți-am spus că cobor peste tine Duh Sfânt și că te învăluiesc în Duhul Sfânt. Până acum n-ai avut, dar acum ai, că dacă nu aveai, nu puteai nici acum împlini lucrarea Mea. Vezi ce înseamnă Duh Sfânt în tine? Cu El poți să dai răul de la tine; cu El poți să arunci focul; cu El poți să arunci păcatul; cu Duhul Sfânt, poporul Meu. Așa ți-am spus: «Israele, ia, tată, pe tine cămașa Duhului Sfânt și pune-ți peste ea cingătoare, ca să nu ți-o ia vântul». Și iată, nu ți-o ia, căci vântul a venit de la Mine, a venit să sufle pleava de la tine, a venit să sufle focul de la tine, a venit să sufle păcatul de pe tine și tina de pe tine, și nu ți-a luat vântul cămașa, și o ai pe tine. Cu ea sufli și tu, și cu ea poți să faci ce-ți cer Eu pentru viața ta, pentru scăparea ta.

Să nu cruți, fiule, nici un fir de foc. Să nu mai pitești prin vreun colț ca să oprești. Scoate-l afară, că e foc, tată, e foc trecut prin foc, că Eu spuneam să nu mai porți foc, și creștinele își făceau rochii înflorate de mătase, și își făceau marame înflorate și așternuturi păgânești în paturile lor. Dar vom face căsuțe albe și curate și necolorate și vom respira în ele aerul Duhului Sfânt și vom scăpa de vină, căci toate cele dureroase vor fi atunci uitate și osândite la uitare. Amin.

Îi trebuia creștinului hambare și tronuri? Nu, tată, nu-i trebuia. Creștinului îi trebuia pe Dumnezeu și pe Duhul Sfânt, iar toate celelalte se cereau numai pentru trebuința cea firească. Ceea ce a avut creștinul până acum a fost nu cele după firea creștină, și s-a asemănat creștinul cu lumea cea păgână la port și la stat și la avut. Dar acum fă-ți aripi, Israele, că asta înseamnă să ai tu aripioare. Îți erau mici și rupte aripioarele și nu puteai zbura din loc în loc după Dumnezeul tău. Aveai, tată, animale, păsări, avere, așternuturi plăcute ție, aveai împodobituri, aveai zorzoane în casă și afară și pe gard și pe tine, și toate îți înăbușeau zborul și îți răpeau timpul, și munceai la lume ca să-ți dea lumea bani și să te ajustezi și tu în rând cu lumea, și Eu te-am tot așteptat să-ți piară pofta ta și să iei pofta Mea în pântecele inimii tale și să faci voia Mea, Israele, că dacă ai făcut copii, iată, acum plângi și spui ca Scriptura care zice: «Fericiți cei ce n-au purtat copii în brațe», căci copiii sunt rod al păcatului tău și sunt robi ai acelorași păcate ale lumii, și te doare și pe tine și pe Mine de rodul tău. Lasă, tată, să te doară, că durerea a mai rămas să te salveze, căci bucuria cu Mine n-ai mâncat-o cu folos la vremea ei. Acum fă-te mic în mâna Mea, ca să te pot plămădi om nou, după măsura cerului, după măsura îngerului, nu după măsura omului; să te fac om înaripat cu Duhul Sfânt, purtat în corabia salvării.

Acum te las hrănit cu cuvânt. Pace ție! Israele, pace ție, tată! Te voi strânge din zi în zi mai mult la pieptul Meu, la pieptul ieslei Mele, dar să nu te lași greu pe pieptul Meu, tată. Să nu fii greu, să nu te lași greu, căci pieptul grădinii Mele este din trup. Fii atent ce-ți spun, și să înțelegi ce-ți spun. Pieptul Meu este trup în grădină. Să stai alipit și nu deasupra. Să nu stai pe el. Să stai doar alipit, și să stai ca Ioan, cel alipit de pieptul Meu, și să ajuți pe Domnul, ca Ioan, fiule de azi.

Binecuvântată să fie întâlnirea cu care vin la voi să pecetluim grădina care va prinde acum trup nou. Rugați-vă la Mine să aduc soare și cald, să aduc bucurie de sărbătoare, căci prin post și rugăciune voi face minuni cu tine, poporul Meu, fiindcă așa ți-am făgăduit. Amin, amin, amin.

22-10-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva

Vine Domnul Iisus Hristos cu oaspeți cerești în grădină. Domnul bate la poartă, Domnul glăsuiește din poartă, și cuvântul Său intră pe porți de slavă, intră din văzduh în văzduh, și face Domnul văzduhuri noi. Amin.

Eu sunt, fiilor. Eu sunt. Amin, amin, amin. Vă trezesc din timp, dinainte de zorii dimineții de serbare, că vine poporul Meu la izvor și îi gătesc să mănânce, gătesc masă lui Israel.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa vin Eu când vin. Și cum mai vin? Ce vă spun Eu când vin? Pace vouă, vă spun. Pace în grădina Mea! Amin, amin, amin. Luați și dați lui Israel pace, că mare este numele Israel. Ferice poporului care poartă acest nume, că mare este numele Israel.

O, fiilor, limba Mea este cerească. Scrisoarea Mea este din Mine, și Eu așa grăiesc, ca din cer, nu ca de pe pământ. Vorbirea cerească este mereu cu stăruință în ea, cu trezire în ea, cu limbă cerească în ea, cu limbi cerești peste Israel, că numai cu Israel vorbește cerul.

Pace ție, Israele, ție, poporul Meu! Pace ție, celui ce stai cu credință înaintea Mea! Eu cu stăruință cuvintez peste tine, iar tu să iubești limba Mea cerească. Ție să nu-ți placă vorbirea cea ca pe pământ, și să-ți placă limbajul cel din cer, care vine cu Mine până deasupra ta și te cuprinde și îți fură inima din tine și o ia întru sine, ca să te ajute să-L iubești pe Dumnezeu și să stai în El, Israele.

Ia să-ți spun ce văd Eu pe pământ. Văd pe câte cineva că scrie o scrisoare frumoasă unei ființe pe care n-o cunoaște, ci doar a auzit de ea. Îi scrie frumos și cu iubire și cu dor și primește scrisoare de răspuns cu iubire, și dorul crește între cei doi, și cei doi încep să se cunoască prin scrisori, și încep să se vadă unul pe altul cu duhul lor, și vine apoi ziua să-și dea întâlnire, și se întâlnesc și se cunosc, și bucuria își împlinește dorul, și totul vine la arătare, la vedere. Așa îți scriu Eu ție din cer pe pământ, și le dau poștașilor scrisoarea, și ei o aduc la tine, și tu te lași cuprins în Mine și îți hrănești dorul, tată, și grăbești ziua întâlnirii Mele cu tine pe pământ, că tu ești locuitor pe pământ, și Eu străbat cerurile până la tine și Mă fac cuvânt pe masa ta și stau nevăzut de tine până la iubirea cea desăvârșită, până ce tu te vei desăvârși în Cel ce te poartă spre El prin cuvântul Său cel ceresc, prin graiul Său cel ceresc înaintea ta. Așa am avut mereu lucru peste Israel, dar ca azi niciodată n-am lucrat de aproape, căci aproape este întâlnirea Domnului cu cei de pe pământ care stau în numele Lui înaintea Lui.

Nu mai știe omul drumul lui Dumnezeu înspre om, că omul are altă iubire, omul iubește ce are și ce-și face. Dar tu, Israele, ești poporul Meu, și ai ungere și alegere aleasă și știi toate de la înțelepciunea cea de sus. Fii atent, ca să înțelegi cine știe și cine crede și cine este ales. Ales este cel ce are ungere de sus. Pavel, apostolul Meu, până n-a luat ungere de la Mine n-a știut de sus, și a știut de jos. Fără ungere nu se poate ști de sus. Nu se poate credință în acest cuvânt venit pe nori de sus până nu ai ungere și atingere cu Dumnezeu, cu Dumnezeul lui Israel. Fii priceput, popor iubit, că mulți pe pământ zic că știu din descoperiri, dar ei zic adevărul lor, iar descoperirile lor vin de la trup și de la sânge, nu de la Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești; vin de la duhul lor, nu de la Duhul lui Dumnezeu. Aceștia sunt călăuziți de duhul lor, de dorul duhului lor, că fără ungerea Duhului Sfânt nu ai de la Duhul Sfânt. Apostolul Pavel până n-a primit ungere de la Duhul Sfânt n-a putut fi lucrător din cer, și am lucrat apoi mereu peste el ca să nu se trufească pentru ungerea lui de sus, ca să nu se fălească el cu ungerea, ci ca să se fălească ungerea de el. Așa și tu, popor uns de Dumnezeu, să nu te trufești, tată, de ungerea ta de la Mine, ci să lași ungerea să se bucure de tine, că altfel primești bold de la satana, de la îngerul rău, care te înțeapă cu trufia. Să nu te înțepi în acest bold așa cum pățesc oamenii care se înțeapă în însuși boldul lor, în boldul descoperirilor duhului lor. Tu ai descoperirea Mea cu tine, tu nu ai descoperiri de ale tale. Tu ești altceva pe pământ. Tu, tată, nu ești ca fiii oamenilor. Tu ești al lui Dumnezeu, și Lui Îi slujești; El ție, și tu Lui.

Să nu Mă lași să pier, fiule. Să Mă ții viu, poporul Meu. Să nu Mă dai la moarte și în vremea aceasta. Dar tu ești mic, și știi de la Mine să te faci micuț în brațul Meu, ca să nu știi răutatea omului mare, care Mă răstignește cu ascuțimea duhului lui. O, cine știe să Mă răstignească pe Mine mai bine decât cei pricepuți, mai bine decât cei ce-Mi citesc în voile Mele fără să le ia pe ele înăuntrul lor? Cine, tată, a făcut răstignirea Domnului? Pilat sau Irod? Ei nu se pricepeau cine sunt Eu și de unde venisem. Ei știau ale lor, nu ale Mele, dar preoții știau, că citeau și învățau de Dumnezeu, și nu s-a priceput nimeni ca ei să Mă dea la răstignire. Ei n-ar fi dat scaunul lor nici lui Dumnezeu, și iată cine au fost cei mai răi oameni și pe atunci. Preoții au fost cei mai răi, cei mai rătăciți de la calea dreptății. Nu că n-au crezut că Eu sunt Dumnezeu, dar au ținut la împărăția lor, care era întru nedreptate, și n-au voit să deschidă ușa ca să li se vadă casa, căci casa lor era numai aur și podoabe și argint și vase scumpe, strânse în loc neumblat, în loc de nepătruns, așa precum era scris în prooroci. O, și ce osândă și-au proorocit cu însăși limba lor, că au spus că dacă Mă vor lăsa să propășesc cu cele din cer, vor veni romanii și le vor lua țara și neamul. De unde, tată! că dacă M-ar fi primit, ar fi devenit popor de neînvins pe pământ, că nimeni nu poate face rău celui ce stă sub cortul lui Dumnezeu, celui puternic în Dumnezeu. Uitați-vă voi cu Mine peste cei de azi care au luat cuvântul lui Dumnezeu: cine au fost cei mai răi, cei mai străini, cei mai reci? Preoții au fost. Numai ei n-au avut putere să se plece, să se bucure de cuvântul Meu; numai ei, tată; ca și atunci, numai ei. Numai ei dau să ațâțe gloatele împotriva adevărului, numai ei răstignesc adevărul, și iată, s-au vândut pentru bani și pentru bogății și pentru împărăție din paie, și paiele la o furtună se răvășesc și nu rămân, și la un trăsnet din cer ard și nu mai sunt, așa precum poporul Israel a căzut rob romanilor care i-au dat foc și care l-au răvășit pe toată fața pământului. Dar am scos din el pe cei ce au crezut și i-am făcut mănunchi în poala Mea și le-am spus să fie sare bună de sărat, și au fost și au lucrat pe Domnul, ca să aibă neamurile pământului pe Domnul, ca să ai tu azi, poporul Meu.

Tu, fiule, să iubești neamul din care am ieșit Eu, din care au ieșit apostolii, că poporul evreu a fost poporul Meu, și rămășița lui cea credincioasă a rămas poporul Meu, căci din trup, rămășița s-a făcut duh, și a lucrat Duh Sfânt pe pământ și L-a dat neamurilor pământului, ca să fie creștin pământul, căci peste tot Hristos a fost vestit de cei rămași creștini în Israel. Eu Mă voi îndura de Israel, căci prin prăbușirea lui tu ai locul lângă Mine, dar să te rogi să se trezească și el și să se uite la tine, cel ce ești cu Fiul lui Dumnezeu, și să Mă ia de moștenitor de la Tatăl și să-i rostesc iertarea. Amin. Roagă-te, Israele, roagă-te pentru Israel cel după trup, că el a purtat numele lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă din neamul lui a răsărit credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis.

Așa le-am spus la cei iubiți și aleși și unși din Israel: «Când vă rugați, așa să ziceți: Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău și împărăția Ta din cer pe pământ», și i-am învățat să se roage în miez de noapte cu stăruință, căci așa le-am adăugat: «Care om dacă vine un prieten în miez de noapte și bate să-i ceară, și să nu-i dea măcar pentru îndrăzneala lui de a bate în miez de noapte?». Îndrăznește, poporul Meu, bate, tată, în miez de noapte, că e noapte și ziua, nu numai noaptea. Dar tu bate noaptea, în miezul ei, bate cu îndrăzneală, că Eu îți voi da pentru îndrăzneala ta, căci prietenul care bate noaptea la tine ca să-l primești și ca să-i dai pâine, Eu sunt, Israele. Eu sunt Cel ce bate noaptea ca să-L primești, că nu mai am, tată, adăpost și nu mai găsesc pe nicăieri vreo streașină și vreun colț de pâine, măcar de ar fi uscată. Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, și nu te teme ca preoții care s-au temut că le iau romanii țara și neamul. Nu, tată, tu să fii ca cei ce au crezut din Israel, că iată ce fac cu tine: plămădesc ungere sfântă, ungere nouă, și pe cea după lege o lepăd, că e uscată, e zvântată și nu se mai cunoaște, e ștearsă prin faptele legii omului. Eu am nevoie de unși de ai Mei pe pământ, și are și pământul nevoie. Plânge pământul după ungere, după picior de om sfânt, care păzește poruncile lui Dumnezeu între oameni.

E mare război pe pământ, mare cum n-a mai fost de când sunt veacurile și nici nu va mai fi. Ce război poate fi mai mare ca războiul care nu se vede și lucrează în tihna lui? Că iată, și tu, Românie, nu știi ce robită ești. Ești robită, tată, și tu nu te scoli să te scuturi de dușmani. Nimeni nu te scoală ca să lupți, căci străjerii tăi dorm, și tu ești robită. Până acum veneau cu arme și cu trupe de război, veneau turcii, veneau nemții, veneau hunii și tătarii, și tu îi vedeai și te sculai și îi alungai când puteai, iar când nu puteai, le dădeai tribut de robie până ce-Mi întindeam Eu mâna și te scoteam de sub piatră. Așa am făcut, dar azi nu mai vezi dușmanul, că e război nevăzut, și îți suge dușmanul și sufletul, nu numai trupul. Acum nu mai e război cu arma peste tine. Acum banul e arma, și cu banul te înșeală și te cumpără străinul și te murdărește cu ce-ți dă și îți otrăvește suflarea, și tu nu știi ce mănânci și ce bei pe banii tăi. Ești plină de dușmani, iubito, și abia mai sufli, că sufletul tău sunt Eu, purtat de cei ce Mă iubesc. Că te-a învățat străinul să gândești ca el și cum vrea el, ca să te poată stăpâni și să-ți sugă vlaga. Numai minciuni au învățat copiii tăi în școli, și azi nu-ți mai cunoști povestea neamului tău, căci neamul tău de la început era plăcut lui Dumnezeu, și nu era înapoiat, și a venit omul cel nou al vremii de azi și i-a pus nume de primitiv celui de demult. Dar ce este acest cuvânt: primitiv? Acest cuvânt este minciună, tată. O, poporul Meu, de aceea îți spuneam Eu că nu e bună școala de pe pământ, și iată, cel ce a învățat minciună în școală stă și azi în numele dreptății, și nu pot curăți duhul minciunii din pieptul omului. Mai primitiv ca omul de azi n-a fost pe pământ de când e veacul, și nici nu va mai fi. Mai orfan ca omul de azi n-a fost orfan pe pământ, și mai mare război ca războiul de azi nu mai poate fi altul. Până acum venea turcul cu arme, și acum vine mascat și vopsit și suge și pleacă sătul, și în urma lui lasă numai fum și murdărie de duh rău, și calcă peste tot murdar și străin peste țara alegerii Mele.

O, poporul Meu, rău este de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, că aceea este sub sabie, și n-are cine s-o anunțe, n-are cine s-o trezească din cer. Dar iată, cuvântul Meu va prooroci peste rău și peste minciună și va da să trezească pe cei ce dorm cu sabia întinsă deasupra lor cu amenințare.

Omul primitiv este omul care nu-L are pe Dumnezeu. Dacă acest cuvânt este adevărat, iată, acesta este rostul cuvântului primitiv, că adevărată este istorioara cea de pe pământ despre Mine, Domnul, Care eram casnic cu familia creștină și smerită, și nu este pildă această istorioară, ci este adevăr dumnezeiesc între oameni, și a rămas doar pilda lui. Eram casnicul familiei creștine și aveam adăpost în casa omului, și se spune că era o familie de oameni iubitori de Dumnezeu. Un om avea femeie și doi copilași, și trăiau iubind pe Dumnezeu și în mulțumire mare. Își făcuseră o căsuță, un adăpost de vreme rea, și intraseră în el și trăiau fericiți de pe o zi pe alta. Aveau un pat din lemn pe o parte a căsuței și se odihneau în el cu toții. În alt colț își făcuseră o sobică de lut, să-și facă focul în vreme de frig, și mai aveau în cui o mesică, și o luau să pună pe ea mămăliguța și udătura și ce mai aveau ei din darul lui Dumnezeu. Și se strângeau în genunchi pe lângă mesică și întindeau cu bucătura în blid și se aplecau pentru fiecare bucătură. Se așezau și se sculau cu rugăciune și cu mulțumire de la masă, și apoi luau mesica și o puneau în cui, și vorbeau de Dumnezeu, și vorbeau cu Dumnezeu, și Dumnezeu era cu ei pe pământ. Și M-am făcut om și M-am dus în casa lor ca să fiu casnicul lor, și ei M-au primit, și dormeam cu ei și mâncam cu ei și Mă înveseleam cu ei și cu Duhul lui Dumnezeu în casa lor și în traiul lor. Și a venit o vreme rea peste casa lor, peste inima lor. Duhul rău nu s-a bucurat de căsnicia Mea cu ei și a urzit ispită și M-a scos de la ei din casă, căci într-o zi a bătut la ei un om bogat din sat și l-a rugat să meargă să-l ajute la lucru, că-i va plăti pentru ajutor. Iar el, om blând ce era, s-a dus să ajute pe cel ce l-a rugat, și a văzut el atunci cum trăiește cel bogat și ce are în casă. Și când a terminat lucrul, a luat plata și a mers acasă și a spus ce a văzut la bogat, și cu banii s-a dus și a luat un pat mai bun, mai frumos, mai moale, și l-au pus în locul patului lor din casă. Eu când am văzut căldura inimii lor pentru patul cel bun și nou, M-am simțit sărac de iubirea lor și M-am sfiit, și nu M-am mai culcat cu ei în pat, că ei aveau altă bucurie. Eu stăteam alături de patul lor cel nou, și ei se strângeau în pat și se bucurau, că-și ziceau că i-a ajutat Dumnezeu. Și s-a dus iar și a lucrat, și și-a luat și o masă mai mare și mai luxoasă, și au pus-o în mijloc, iar Eu M-am tras mai în lături. Au mai adus și scaune, și alte lucruri, și casa lor s-a umplut, și Eu M-am tras la ușă. Mă rugau și ziceau: „De ce, Doamne, nu mai stai pe pat, pe scaun, pe ladă? De ce stai la ușă?“. Eu ziceam că nu am loc, și de aceea nu stau. Bucuria lor creștea pentru ceea ce aveau și strângeau. Munceau și își făceau ce le plăcea lor, și Eu am ieșit îndurerat și n-am mai încăput casnic în căsnicia lor. Ei n-au simțit durerea Mea, și ziceau mereu: „Doamne, Îți mulțumim că ne-ai ajutat și că ne-ai dat atâtea ca să avem“. I-am lăsat să-și aleagă iubirea, și ei și-au ales iubirea de sine. Eu eram de-acum mic în inima lor, mic și tot mai mic, și Mă foloseau doar pentru obiceiul lor cel dintâi de a mulțumi Domnului pentru toate. Așa rămâne omul orfan de Dumnezeu. Așa rămâne omul singur și în duhul lui, prinzând curaj omenesc, pierzând frica de Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu, bogăția cea mai de preț între bogății.

O, poporul Meu, frumos îi mai stătea omului care se strângea lângă măsuța cea scundă, în genunchi pe lângă ea. Se asemăna omul cu pasărea, care ridică în sus căpușorul după ce înghite apa, în semn de mulțumire lui Dumnezeu. Omul făcea plecăciune cu trupul și îngenunchere pentru fiecare bucătură, în chip de mulțumire către Cel ce dă spre ființă. Ținea omul mesica în cui, în semn de respect pentru lucrul sfânt, căci mesica era obiect sfânt, pe care omul rupea pâinea, și își punea pe ea hrana de la Dumnezeu. Acela nu era om primitiv, și era om sfânt, și avea de avere pe Dumnezeu, și era bogat în har și în cuvânt. Dar azi nimeni nu mai are pe Dumnezeu prin har. Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, și te-am învățat, tată, să te întorci la Mine și să Mă iei pe Mine în casa ta și în viața ta, și în haina ta să Mă iei și să Mă încălzești, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine. Caută, poporul Meu, să lucrezi ce am lucrat Eu, și să nu lucrezi ce lucrează omul, că omul, tată, ai văzut ce ți-am zis, își face azi una, mâine alta, și uită ce trebuie să știe și să facă.

E forfotă mare pe pământ, poporul Meu, și tu acum ești înfășurat în har și nu mai poți cu omul de pe pământ. Omul de azi e obositor pentru Mine și pentru cei ce sunt cu Mine, e greoi și se lasă greu și nu știe să se lase ajutat de cel cu har curat și cu mâini curate. Mi-e milă de tine, copilul Meu, când văd că te apasă duhul care vine de la om, dar trebuie să semănăm, tată, și să terminăm de semănat, ca să nu zică nici un trup că n-am bătut ca să Mi se deschidă. Așa eram și Eu, suferind printre oameni, dar trebuia să lucrez ce aveam de lucrat. Fă-ți, fiule, adăpost din cuvântul Meu și împlinește-te sub acest adăpost. Împlinește degrabă cuvântul pe care ți-l aduc, căci cine nu împlinește, acela se numește necredincios în cuvântul Meu. O, vine o furtună și vine un trăsnet lucrat de Dumnezeu pentru tot ce este fără Dumnezeu. Vezi să nu ai nimic în hotarele tale, să nu ai din cele la care trage focul.

Unge-ți, Israele, ușorii ușii cu ascultare, tată, și nu te mai purta pe cale lângă omul din lume, lângă fiii pierzării, care lucrează numai pierzare peste lume. Zi și noapte își lucrează pierzarea omul, și nu știe omul la ce muncește. Dar tu să fii treaz în așteptarea Mea, că vin să te pun sub acoperământ dacă te voi găsi veghind, veghind în miez de noapte, cerând în miez de noapte. Dar să nu-Mi ceri bogății și lucruri lumești, și să-Mi ceri smerenie și ascultare și iubire și pâine din cer, și sfințenie să-Mi ceri, că Eu am cele ce sunt veșnice, dar ai grijă, tată, ai grijă mare să nu înjugi la carul tău vite de două soiuri, că nu este voie de la Dumnezeu să faci așa.

Mereu te învăț. Să nu te superi, tată. Ce altceva să-ți dau? Îți dau învățătură, ca să fii copil deștept și treaz. Să nu-ți mai cumperi foc, Israele, copilul Meu. Ai văzut, tată, cum își cumpără lumea foc la pachet. Lumea fumează, toată lumea fumează și are foc cumpărat. Vezi să știi ce înseamnă să cumperi foc. Să nu mai cumperi nimic făcut din foc, ca să nu te asemeni cu lumea care fumează. Să-ți cumperi numai lucruri sfinte, Israele, să ai numai lucruri sfinte în casă și pe tine; lucruri sfinte și smerite, ca să nu-ți pui inima la ele și să-L uiți pe Cel ce te iubește din cer, că vreau să vin cu tot cerul și să stau cu tine pe pământ, poporul Meu. Pământul e făcut de Dumnezeu, nu de om, și omul l-a umplut de păcat și l-a luat în stăpânire, dar voi începe să-l scot din robie și să-l pun la sfințit, și cu tine voi începe, dar Eu îți spun că am și început. Încet, încet, dar am început. Încet, că Eu nu sunt bogat în aur și în bani, și omul cere să-i plătesc ca să-Mi iau înapoi cele făcute de Mine. Omul lumesc nu merită să stăpânească pământul lui Dumnezeu, iar tu, cel ce Mă iubești, îi plătești, tată, omului lumesc și lumina zilei, de parcă el ți-o dă, de parcă el e Dumnezeu. Dar Eu ți-am rostit mari făgăduințe, numai tu, poporul Meu, să Mă asculți, ca să ajungi până în cetatea spre care nu vei călători cu mașina sau cu trenul sau cu avionul, ci vei călători cu pasul tău, cu mersul tău împreună cu Dumnezeu.

O, popor bogat în făgăduințe, fii atent, ca să cunoști vremea lor, că Israel n-a cunoscut când a venit vremea făgăduințelor făcute prin proorocii Mei. Fii iscusit la înțelepciune, că ți-am făgăduit ce n-a avut omul până acum. Încet, încet vin cu cele făgăduite, dar să te găsesc plin de iubire, popor iubit. Iată, te strâng mereu și lucrez peste tine așa cum un grădinar își lucrează pământul. Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc și vreau să te strâng în poala Mea, în împărăție de cer pe pământ, că în cer am împărăție, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec și pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.

Iată încă o pălmuță de pământ. Cobor acum cu oaspeți cerești, cu arhierei cerești, cu apă cerească, cu mir ceresc, cu cuvânt, să ungem această bucățică de pământ, ca să fie pentru cer. Îmi iau copiii din grădină și pe poporul Meu și însemnăm cu binecuvântare acest bulgăraș de pământ.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se binecuvintează și se sfințește semnul cu care am însemnat pământul cel răscumpărat de la om. Se binecuvintează și se sfințește crucea cea întreit lucrătoare care va sta de strajă și de semn între cer și pământ peste acest loc însemnat azi, și acest pământ se va numi cu numele Dumnezeului lui Israel, Care lucrează peste pământ așa cum a lucrat prin numele lui Avraam, Isaac și Iacov, căci cei de azi prin care lucrez tot Israel se numesc, fiindcă Eu am sădit și am făcut să crească. Amin, amin, amin.

Și vei veni, poporul Meu, și ne vom întâlni în această grădină și vom mânca din cer împreună, tată; Eu și cu voi la masă cerească, copii ai poporului Meu.

Israele, Israele, în curând voi coborî în grădina Mea cuvânt pentru omul cezarului. Mă voi duce să-i spun despre lucrul Meu peste România, și de aceea spun: pace ție, grădinița Mea de fii! Pace și duh pregătitor înaintea Mea, ca să vin cu cuvântul proorocesc peste România Mea și peste cei ce stau stăpâni peste ea. Voi veni purtat de aripile slavei nevăzute ale îngerilor și ale heruvimilor și ale arhanghelilor, iar voi, copii veghetori, veți simți fâlfâitul aripilor cerești când voi veni să zdruncin din temelii duhul celor ce stau stăpâni peste țara Mea, peste pământul cel ce va să fie și va să stea înaintea Mea. Voi, fiilor, îmbrăcați-vă în sfințenie și în cămașă de har, căci vouă v-am făgăduit că voi face din voi lumină pe pământ și călăuză pentru omul lumesc care va căuta scăpare la Dumnezeu. Voi, fiilor, căutați să fiți săraci de cele pământești, care nu sunt pentru creștini. Voi, fiilor, căutați să Mă aveți pe Mine casnic cu voi, și hăinuța harului să vă fie căpătâi când vă odihniți și când vă sculați. Voi, fiilor, căutați să aveți o singură cămașă, cămașa lui Iisus Hristos, Care S-a întors la voi ca să vă îmbrace cu har. Voi, fiilor, să nu slujiți la idoli și la plăceri și la împodobituri și la mâncări și la băuturi și la trai asortat, că iată în ce trebuie să fiți bogați: în har, fiilor. O, fii ai lui Dumnezeu, iubiți lucrarea harului. O, copii ai Ierusalimului nou, iubiți lucrarea celor făgăduite de Mine vouă, iubiți cele ce nu se văd, că vin spre arătare.

Mergi, Israele, mergi. Mergi, tată, cu credință în cele făgăduite ție de Dumnezeu. Mergi, fiule Israele, spre țara făgăduinței, că ea merge spre tine. Mergi cu pași curați și scuturați bine de cele omenești, căci pașii tăi vor păși în cetate și vei fi mare cu Mine și vei crește. Amin.

Crești, Israele, crești. Crești, tată, căci toate se vor micșora înaintea Mea și a ta, și tu vei crește prin slava Mea. Crești, tată, crești, Israele, crești, și te uită cum crești dacă-ți spun să crești, căci cuvântul Meu se împlinește întru tine. Crești, Israele, crești, că totul se pleacă pe unde treci când tu crești. Crești măricel și învoinicește-te cu harul Duhului Sfânt, că mare lucrare avem de zidit între cer și pământ. Crești, tată, că iată, și cerul se pleacă în fața ta ca să te ridice mare. Crești și te hrănește cu cele vii, și moarte să nu mai mănânci, căci trupul tău este templu al Duhului Sfânt, Care vine în tine să rostească cer nou și pământ nou.

Israele, mireasa Mea, să fie atenți străjerii tăi, ce înseamnă mireasă și Mire și ce înseamnă nuntași. Mirele și mireasa își au un loc, iar nuntașii își au alt loc. Mireasa și Mirele au o haină și o pregătire de miri, iar nuntașii au altă haină. Să fie atenți străjerii tăi, să nu dea pecetea ta și peste cei ce nu știu ce înseamnă pecete. Pecetea Duhului Sfânt se pune numai când are lărgime în lucru. Israele, nu amesteca două feluri în același nume, în același blid, în același rând. Tu să-ți ai rândurile tale strânse, tată, iar cei ce vin să te vadă pe tine și pe Mine să-și aibă loc aparte la întâlniri. Eu de aceea îți spun să-ți fii hotar ție însuți și Mie între tine și lume, între împlinitor și neîmplinitor, și să nu te sfiești să separi răul de lângă bine și roșul de lângă alb până se vor face toate albe și sfinte între cer și pământ. Fii trup unit, și strânge bine rândul, ca să se deosebească de oricine ce este mers în rând și ce este mers răsfirat pe cale. Învață-l și pe om ce înseamnă să fii fiu al lui Dumnezeu, și să mergi în rând cu fiii. Fiii oamenilor care caută la Dumnezeu și care nu se deprind să învețe mersul în rând, aceia nu s-au dezbrăcat de omul cel vechi, de omul cel străin de Dumnezeu. Învață-l, Israele, și pe om ce înseamnă lucrare de fiu și nume de fiu, și să vorbești tu cu omul despre Mine, nu omul cu tine despre sine. Ai grijă, fiule, să nu-ți încarci duhul cu cele ale omului, și roagă-l pe om să știe ce să caute și ce să găsească dacă vrea să găsească, iar tu păstrează-ți statura Mea înaintea oamenilor. Ferice de omul care te caută și care urmează ca și tine după ce te găsește pe tine lângă Mine.

Fii curat, Israele, curat în duh, căci duhul tău trebuie să fie purtat de Duhul Sfânt, Care vine de sus. Amin. Păstrează-te trup sfânt, Israele, și Duhul Sfânt va avea sălaș în trupul tău, în mijlocul tău, că mare este poporul Domnului. Iubirea Mea să-ți fie coroană pe creștet. Iubirea ta să-Mi fie Mie masă la venirea Mea, că iată, vin mereu la tine, iubite Israele, numitul Meu fiu, că Eu te-am numit cu numele Meu. Pace ție și serbare cu dragoste de sfinți în jurul tău! Pace ție de la fecioara cea serbată azi în cer, fecioara Parascheva, care este în România cu trupul și cu duhul! Ea se bucură cu ceata de fecioare venite cu ea la sărbătoarea Mea cu tine. Ea a lepădat toată veselia omenească și toată podoaba omenească și a luat pe ea cerul și veșmântul harului sfânt. Vin sfinții la serbarea ta cu Mine, Israele. Vin sfinții și te văd și te cinstesc și îți stau înainte cu ajutor și cu slujire, că binecuvântat ești tu între cer și pământ. Tânjesc sfinții să te vadă, să te ajute, să te slujească. Cheamă-i, că toți sunt pentru tine, precum tu ești pentru Mine și pentru viața ce va să fie.

Binecuvântată să fie hrana cea spre ființă pe care o primești din grădina Mea de fii, poporul Meu.

Mergi, Israele, mergi, tată, mergi, și nu te opri din mers, căci cerul călătorește spre tine, și se va face întâlnirea cea mare, și mare va fi ziua aceea. Amin, amin, amin.

27-10-1995

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Bate Domnul cu toiagul în porțile grădinii; bate, și se aude. Toiagul este cuvântul. Toiagul este glasul Domnului, Care bate ca să intre în grădină. Eu vin pentru poporul Meu, vin să-l cresc, vin să-i dau creștere cerească, precum în cer așa și pe pământ. Amin.

Pace vouă, copii străjeri care sunteți așezați în grădină, care sunteți sădiți în grădină, în bucățica de pământ nou pe care o am pe pământ! Pace vouă! Și prin voi rostesc pace peste Israel. Deșteptați-vă bine, că Eu intru în carte și Mă fac astăzi cuvânt ca să Mă dau poporului Meu. Astăzi este zi de lucru duhovnicesc, zi de odihnă a trupului, dar de lucru a duhului, zi de primăvară cerească, fiindcă primăvara se îngrijește grădina, se greblează, se dă foc la uscături, se sapă, se nivelează, se seamănă, se udă, ca să încolțească sămânța. Lucrăm pentru un mănunchi de copii ai poporului Meu, că am vestit să vină la iesle mănunchiul Meu de la București, ca să-i dau hrană proaspătă, creștere cerească, și să crească dacă-i dau. Dar nu numai lor le dau, că mănâncă tot poporul din același blid, și tot poporul crește când crește câte unul, doi din popor; crește, că mâncarea nu scade, și din ea se mănâncă și rămâne de s-ar hrăni tot pământul; rămâne, pentru că această mâncare nu scade.

Pace vouă, celor ce ați venit! O grămăjoară de fete, culese și puse în glastră. Vin să vă pun apă proaspătă, apă vie, ca să creșteți vii și ca să fiți nemuritoare, așa cum a fost la început numele neamului român, căci se numeau nemuritori, pentru că cei de la începutul neamului român, prin botez știau de la Duhul Sfânt taina nemuririi. Dar a venit duhul rău, cel dușman pe Dumnezeu, și a semănat neghină în vreme de noapte și a slăbit puterea tainei cea din cer peste fiii lui Israel cel român.

Israele, Israele, românule Israele, de două mii de ani n-am mai putut lucra ca azi peste tine, dar azi lucrez peste tine mai mult decât am lucrat în toate veacurile peste pământ. Azi a venit vremea să te întocmesc pentru cer. Azi e vremea aceea de înnoire a lumii, și lumea nu știe, și nici omul iscusit și priceput nu știe. Nu știe omul priceput, nu știe, tată, nu știe, că el își folosește iscusința la altceva, el își irosește iscusința și priceperea, așa cum fiul risipitor își risipește averea cerută de la tatăl său ca să fie a lui partea lui. Dar pe tine, poporul Meu, te-am oprit ca să fac treabă cu tine în ogorul Meu, în împărăția Mea, nu în împărăția lumii acesteia. Împărăția Mea este împărăția cerurilor pe pământ, că pentru asta am făcut cerul și pământul. Cerul fără pământ nu poate fi împărăție, precum trupul fără suflet nu poate fi viu, precum sufletul fără de trup este fără de casă. Dar numai cu tine grăiesc cele din cer, precum numai cu Israel aveam lucrare pe pământ, și moștenire în Israel aveam, și așa îi spuneam lui Israel: «Israele, să scoți afară din tabără necurățiile tale și să le îngropi în pământ cu lopata, afară din tabăra ta, că Eu, Domnul, umblu prin tabără, și să nu Mă scârbesc văzând necurăția ta». Am stat cu Israel și îl învățam tot rostul vieții vii, și el s-a îngâmfat și s-a amestecat cu neamuri străine și a stricat împărăția Mea cea din cer în mijlocul lui Israel.

Israele, Israele, tu ești cel de la sfârșit Israel. Tu ești după duh, tu ești după har, și Eu te întocmesc cu măiestrie cerească, cu mână iscusită, de meșter ceresc, așa cum un zugrav se așează în viață sfântă, și apoi ia și zugrăvește chipul unui sfânt. El se apucă de lucru, își pregătește ce-i trebuie, își face vopsele din pământ, din fier, din piatră, le moaie și apoi se apucă de zugrăvit chipul sfântului, și lucrează, și lucrează până ce-i dă chip, iar la urmă îi zugrăvește auroră de sfânt și îi sapă numele lângă chip. Așa te întocmesc Eu pe tine, poporul Meu iubit, și îți sap numele în piatra vremii cerești, ca să știe omul pământesc de vremea cea cerească, nu numai de cea pământească. Așa lucrez Eu, Domnul, la creșterea ta cerească, și te învăț, tată, să te faci ușor ca fulgul și să ieși de sub greutatea vremii, ca să nu mai fii apăsat de cele ce sunt pământ fără de cer, pământ fără ființă cerească în el.

E sărbătoare cu trâmbițe de bucurie în cer. E cerul în veselie cum n-a mai fost de când veacurile când se uită la tine și îți vede aripioarele crescând, poporul Meu iubit. O, că prea iubit ai fost de Dumnezeu, și Mă rușinam în fața sfinților când vedeam că iubirea Mea nu te face să crești și să fii ușor ca să zbori. Omul se îngreuiază singur. Omul se bagă singur sub greutate. Omul se rătăcește de la calea cea fără de griji, fără de durere, fără de apăsare. Omul trudește din greu la sarcina sub care se bagă după ce singur și-o strânge. Israele, Israele, omul este fără de minte cerească. Eu i-am dat omului tot ce trebuie să aibă între cer și pământ, și el își face altele, altele făcute de el. Așa ai fost și tu, poporul Meu, dar am ieșit în calea ta și te-am numit cu numele Meu și am zis să fii tu al Meu și am lucrat peste tine vreme multă de învățătură, și ai fost greu la pricepere, dar acum a venit vremea priceperii cea din cer, că omul cu priceperea cea din pământ se bagă sub greutate, se bagă sub griji și sub necazuri.

O, popor iubit, tu ești poporul Meu numit, și voiesc să te fac om adevărat, precum Eu am fost. Voiesc să lucrezi și tu ce am lucrat Eu, ce a lucrat mama Mea, ce a lucrat omul cel bogat în Dumnezeu. E vreme lungă de când am spus în mijlocul tău să iei seamă să nu ai în căsuța ta ceva din lume la care să tragă pedeapsa și focul și judecata lui Dumnezeu. O, Israele, fiul Meu, dacă atunci ai fi fost treaz, ai fi auzit ce-ți spun și nu ți-ai mai fi agonisit avere care nu-ți trebuia ție, poporul Meu. Tu trebuia să fii familia Mea cea sfântă, și Eu trebuia să fiu casnic cu tine, așa cum am fost casnic în familia în care Tatăl Meu Mă dăduse prunc născut din Fecioară.

O, poporul Meu, lungă a fost vremea prunciei tale, și iată, e vreme de mers în picioare, tată, e vreme să fii înalt, copilul Meu, că apa cea tulbure trece de glezne, și valul ei e iute, fiule. Este câte o mamă care-și înfașă copilul cu dibăcie ca să crească drept și înalt. Îl strânge bine în scutec, îi așează mânuțele drept, la fel și picioarele, și îl strânge bine cu fașa, nu-l lasă liber; iar când îl scaldă în albie, îi așează cu mâna ei toate încheieturile, și apoi îl ia de căpușor și îl scutură ridicându-l în sus, și apoi îl înfașă drept și strâns cu fașă. Eu așa M-am purtat mereu cu tine, poporul Meu iubit, și te-am tras mereu în sus, ca să crești înalt, fiule, și să nu fii om pitic, pitic duhovnicește, și să fii înalt la statura cea duhovnicească, fiindcă apa e mare, și nu poate omul mic prin ea.

Cine are multe pe pământ, acela este om cu sarcină grea, om plin de griji, om fără timp pentru Dumnezeu. Tu, poporul Meu, trebuie să lucrezi ce am lucrat Eu, dar dacă n-ai înțeles și dacă n-ai ascultat, iată, ai făcut și tu ca omul care-și strânge sarcină grea și se bagă sub ea și și-o ia în casă și doarme sub ea, și nici somnul nu-i tihnește sub greul sarcinii sale.

Omul își strânge avere, ca s-o aibă de dumnezeu. Averea omului de azi a devenit dumnezeu pentru om. Tu cu averea ta să nu te fălești, Israele. Tu cu Mine, tată, să te fălești, căci vreau să stau cu tine casnic, că unde sunt Eu, nu vine judecata, nu trage judecata, dar să nu ai în casa ta ceva la care să tragă judecata. Să n-ai în casa ta lucru lumesc la care să tragă stăpânul ei, stăpânul lumii acesteia, și să te strângi mănunchiuri, mănunchiuri, Israele, poporul Meu, ca să cunosc tabăra ta și să pot sta în ea, că te-am făcut să poți să te tragi din Sodoma, fiule Israele. Decât să iei și să ai lucru de la lume, mai bine fă tu cu mâna ta sfântă, și să ia lumea de la tine lucru sfânt. Dar am încă în poporul Meu fii care lucrează cu mâna lor lucruri plăcute de lume, lucruri cerute de lume. O, fiilor, schimbați-vă îndeletnicirea și lucrați lucruri sfinte, care au fost date la o parte de omul creștin. Să lucrezi cu mâna ta lucruri care te îndeamnă la rugăciune și la sfințenie, poporul Meu. Să lucrezi frate pentru frate, ca să nu mai ia poporul Meu de la lume lucru neblagoslovit. Blagoslovite sunt numai cele create de Dumnezeu și numai cele plăcute de Dumnezeu și care sunt scrise în legea lui Dumnezeu. Lucrările și îndeletnicirile cele cuprinse în legea cea din cer, acelea să fie pentru poporul Meu.

O, fiule Israele, Eu te cresc, fiule, Eu lucrez la creșterea ta. Dacă tu te bagi sub povară adunată de mâna ta, să știi, tată, că îți piere gândul de la Dumnezeu. Când Eu nu sunt în gândul vostru, copii ai lui Israel, duhul rău și dușman găsește prilejul să vă ocupe mintea cu voile lui, cu lăcomia, cu gusturile lui, și dacă gustați voile lui, vă piere gândul de la Dumnezeul vostru. Fără Mine în gând e ca și cum ai merge singur pe alt drum, fără Domnul pe cale. Fără Mine în gând e alt drum.

O, Israele, când tu nu ai sarcini, tu ești ușor, și dacă te culci, te culci și te odihnești fără griji, și ești sănătos fără griji. În așternutul tău îmbrățișează-te cu Mine, și cu Mine în gând să te odihnești, că Eu așa ți-am spus: «Fiule, când te culci, să te culci cu gândul la fericirea ta, la lucrarea Mea cu tine», iar fericirea ta Eu sunt. Eu sunt și lucrarea ta. Copilul Meu, iată ce-ți spun: cu Mine în gândul tău dacă ești, te vindeci de orice boală, de orice suferință. Eu sunt toată alinarea, Eu sunt Cel ce pot totul. Eu și nu omul poate pentru tine.

Caută, poporul Meu, să fii plăcut, să fii omul cel plăcut, și să te numesc om preaiubit și scump, sau să te numesc omul cel mai blând de pe pământ, așa cum i-am numit Eu pe cei ce M-au purtat peste Israel: pe Daniel, pe Moise, pe David. Poporul Meu, să nu te lași greu frate pe frate, că aceasta este o faptă rea, dintre cele mai rele fapte.

Poporul Meu iubit, să ai simț sfânt, să ai sfială sfântă frate între frate. Israele, să nu obișnuiești să te caini, tată, că tu ești numit popor fericit. Dacă cineva în tine nu este fericit, aceluia nu-i place cu fericirea, nu-i place fericirea. Dacă cineva în tine este bolnav, aceluia nu-i place darul sănătății. Dacă cineva în tine nu iubește mustrarea, aceluia nu-i place să fie fiu, și îi place să fie liber în voile lui. Cel ce nu caută mustrarea, acela nu este fiu. Dacă cineva în tine, Israele, este lacom sau bogat, aceluia nu-i place împărăția cerurilor. Iată, tată, ce greu este de voi când Eu v-am cerut rugându-vă să ieșiți de sub sarcini, de sub apăsare! E greu, măi copii, că Mă uit la unii din voi că nu știu ce să facă aceștia cu averea lor. E tulburat satana că vede că i se surpă împărăția și cuiul lui în care-și ținea toate gusturile lui în căsuța creștinului lui Israel. E tulburat, dar e rușinat și e fără putere și iese zdrobit de prin toate colțurile cuprinse în hotarele creștinilor Mei care Mă iubesc. Dar de la unii nu iese, că unii sunt lacomi și dorm în munca lor. Acolo va trage judecata. Acolo se va face curat cu unelte de curățire.

O, poporul Meu, tu, tată, cel ce nu poți să te lași de cele plăcute ție, să fi avut pretenție să Mă ai pe Mine de avere. Vezi tu, tată, că Eu am scăpat de josnicia pe care o găseam pentru Mine în casa ta. Mă puneai să stau pe pat lumesc, pe pat păcătos. Mă puneai să stau la masă înaltă, Mă puneai să stau pe tron lumesc, și stăteam pe peretele tău cu chipul înmulțit de lume spre vânzare, îmbrăcat în hlamidă roșie în semn de răstignire, în semn de robie. Vreau să te îndeletnicesc cu lucrul celor sfinte, dar să nu iei fără binecuvântare, să nu furi măiestriile fără să ai numire la lucrări sfinte, că poporul Israel primea de la Mine prin Moise. Ajută-Mă să lucrez cu drag peste tine, că dacă Mă vei pleca și acum la cererea ta, vei da înapoi și nu vei crește. Așează-te în sfială sfântă, că tu nu știi ce-ți cer când îți cer aceasta. Aceasta înseamnă să fii plăcut, să fii om fără de pretenții, fără de mofturi, fără de dorințe. Dorințele sunt pentru cei ce-și agonisesc sarcini pe pământ. Dar ție îți dă ce-ți trebuie pământul, îți dă pădurea, îți dă soarele, îți dă ploaia și văzduhul, îți dă iubirea Mea, îți dă Domnul, fiule. Nu-ți mai fă iar sac cu haine, măi fiule, și să ai doar o trăistuță cu haine, că sacul e prea greu pe cale. Trăistuța e ușoară și nu ți-o fură nimeni de sub căpătâi, și hoții nu trag la ea.

Eu vreau să fii sfânt, poporul Meu, și vreau să-ți dau auroră de slavă, tată, că omul nu știe ce înseamnă auroră. Omul crede că o poate face cu creionul în jurul capului. Auroră înseamnă viață sfântă, cu Dumnezeu mereu pe cale. Începe diavolul să-i bage omului în minte că are auroră omul. Auroră are numai sfântul lui Dumnezeu. Aurora este sfințenia trăită de om. Dar Eu risipesc de peste tot zidurile școlii lui satana, că el nu poate da omului ce am Eu. El de la Mine nu poate lua, ci numai de la el, iar aurora este de la Dumnezeu, și Domnul n-o dă la trupuri fără de sfințenie, iar omul se așează la aparate ca să-și citească sfințenia, de parcă sfințenia se măsoară de om.

O, ce ai făcut tu, satano, din mintea omului?! Dar nimic n-ai câștigat, că acesta nu se numește câștig de la Mine, ci de la tine și de la fiii tăi, că Eu sunt Dumnezeul fiilor Mei, nu și al fiilor tăi. Fiii Mei sunt cei ce fac voia Mea, iar fiii tăi sunt fiii oamenilor, și nu mai vine un potop mai mare ca acesta peste pământ, că la potop fiii lui Dumnezeu s-au unit cu fiii oamenilor, și Eu am adus potopul peste toți laolaltă. Dar potopul de azi este însăși amestecarea, și nu se mai cunosc fiii lui Dumnezeu dintre fiii oamenilor. Numai pe tine te mai cunosc, poporul Meu Israel. Numai tu te mai deosebești dintre fiii potopului. Intră, tată, la crescut. Intră, fiule, sub har și sub ploaia harului, ca să crești. Intră, poporul Meu, la sfințit, că pentru sfințire ești ales. Și dacă nu poți să intri la sfințit, ieși din tabără, că dacă nu ieși, vei fi osândit de legea sfințeniei, care va rămâne între cer și pământ stăpână.

Vreau să fii ca fulgul, Israele, ca un norișor să fii, ca o corabie de salvare peste valurile lumii. Vreau să te strâng mănunchiuri, mănunchiuri, dar mai stau să mai privesc peste tine ca să Mă socotesc cum pot să fac lucrarea aceasta din loc în loc până va fi să te am la sânul ieslei Mele, în cetatea în care Eu, Domnul, am coborât și Mi-am păstorit turma, cetatea cuvântului Meu. Ferește-te să fii mofturos, fiule. Ferește-te de meteahna de a te căina, căci cel ce se caină, acela este omul cel mândru, care nu scapă de iubirea de sine. Ferește-te de tot ce-ți ucide sufletul și Duhul Meu din tine, și să fii cântar drept, Israele, fiul Meu. Să nu înșeli la cântar când cântărești dreptatea ta și a lui Dumnezeu, căci când se zbat două dreptăți, acolo trebuie cântar.

O, ce mult aveam Eu nevoie de înțelepciune peste tine, Israele! Dar acum, tată, măcar să asculți de cei ce au stat la înțelepțit, căci vom face ordine și mai bună peste cei înțelepți din popor, ca să poată lucra cu folos de creștere peste Israel. Ceartă și duh pentru întâietate să nu se strecoare în poporul Meu, că Eu sunt Domnul. Să te zbați, fiule, să fii întâi la ascultare și la sfială sfântă, că scris este: «Învățătorii vor avea o mai mare osândă» dacă nu vor fi ca cele dintâi slugi la cele mai grele lucrări. Învățătorul este însăși viața ta cea așezată în Hristos înaintea celor ce stau la învățat. Să nu mai pui, fiule, nici un boț de lut la împărăția făcută de lume, dar să pui tot ce este de la Dumnezeu dat ție și să fii zidar de împărăție cerească pe pământ.

Copii străjeri ai ieslei Mele, voi, tată, să lucrați peste aceste copile, că Eu le dau nume de cetate în cetățile Mele. Voi, tată, să fiți cuvântul Meu peste fiii și fetele poporului Meu, că poporul Meu vă ascultă pe voi, fiindcă acum are Duh Sfânt poporul Meu, are duh de ascultare. Cine ascultă de voi ascultă de Mine. Cine ascultă de Mine ascultă și de voi, că voi de la Mine luați și dați, ca să aibă poporul Meu creștere.

Crești, Israele, crești, și să nu te superi că de câte ori vin îți voi spune să crești. Crești, tată, crești, și biruiește lumea. Crești și te înmulțește și te unește în jurul cuvântului Meu, că iată ce am făcut. Acum nu mai intru în casele tale, unde Mă apăsa lumea și semnele lumii din casa ta. Acum te strâng prin poiene, prin grădini sfințite de Mine și însemnate pentru tine. Acum te strâng unde vreau Eu, nu unde vrei tu. Crești, Israele, crești. Crești, tată, crești. Crești, căci cerul s-a plecat până la tine. Crești, că Dumnezeu îți este creștere și acoperământ și veșmânt. Eu vin mereu să te cresc, Israele. Să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, fiule Israele.

Pace peste tine, poporul Meu!

Luați și duceți poporului Meu hrană proaspătă. Pace vouă, pace vouă, pace vouă!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-a așternut masă în Israel, că binecuvântat este Israel. Amin, amin, amin.

05-11-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:19 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (11)

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Să fie atenție în grădină, în grădina cuvântului Meu. Vine Domnul, vine să grăiască peste grădină! Vine Domnul pentru Israel! Să fie atenție în grădină. Amin. Vine Domnul pentru România! Dacă România este țara Domnului, de aceea am numit-o Israel. Eu, Domnul Iisus Hristos, din Israel M-am ivit când M-am făcut Fiul Omului. Eu, Domnul Iisus Hristos, din România Mi-am pornit glasul întoarcerii Mele pe nori când M-am întors, căci M-am întors, după cum era spus în Scripturi. Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau și voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul și venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuț, și Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, țara întoarcerii Celui înălțat la ceruri.

Ascultă, poporule, glasul Meu! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin. Eu din nori grăiesc și Îmi ocrotesc grăirea Mea peste pământ și răspândesc până la toate marginile cerului și ale pământului vestea întoarcerii Fiului lui Dumnezeu. A doua oară vin de lângă Tatăl la oameni. Acum două mii de ani am venit prunc prin Fecioară și am vestit împărăția cerurilor peste pământ, căci Cuvântul S-a făcut trup. Și dacă a trecut vremea cea proorocită în Scripturi, iată, vin cu zeci de mii de sfinți, purtat pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. A doua oară vin, precum este scris, dar nu vin prunc, și vin cuvânt, căci trupul Meu s-a făcut cuvânt. Eu sunt Cuvântul Care a rostit să fie lumină, și a fost. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care a rostit să fie cer și pământ, și așa a fost. Eu sunt Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Fericiți sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, și vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la nașterea Mea. Eu eram prunc, și ea, pruncă. Eu M-am făcut Mire, și ea, mireasă născută din Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu. Eu i-am fost vestit de Mire, și ea s-a lăsat pețită și iubită din pruncia ei, din tinerețea ei.

Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi și de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, și să știe România ce grăiește Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace ție, Israele român, și pace peste România! Pacea Mea între Mine și ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt, dar ea s-a învățat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, țara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la ușă și bat. Deschide, iubito, că nu se șterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, țara Mea, și tu, tată, nu mai știi, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, și vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îți grăiesc că vin. O, țara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: «Să nu mărturisești strâmb». Vino spre căință, vino, țara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină și să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieși din timp, să te căiești și să te speli și să te gătești, ca să te ocrotesc, ca să te iert și ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, și ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.

O, țară, țară, unde, tată, ți-ai pitit cununița răbdării tale de sub cruce? Tu erai țara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frățești. O, țară, țară, a pătruns în tine vremea cea roșie, și tu n-ai știut fața ei. N-ai priceput că roșul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am pățit Eu sub învelișul hlamidei roșii. A venit peste tine vremea lui Edom.

Au fost doi frați. Unul se numea Iacov, și celălalt, Esau. Esau era roșu peste tot și și-a vândut întâietatea pentru o fiertură roșcată. Pentru aceea s-a numit el Edom (roșu). Edom și-a pierdut binecuvântarea și și-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, și până să se fi născut ele, s-au despărțit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roșu și a trăit din sabia lui.

O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau și ai zămislit în tine vremea cea roșie, și fiii tăi și-au pângărit seminția. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, așa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creștin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roșie și cu fiii ei.

Românie, am vestit pe fiii Mei din tine că voi veni în cuvânt peste tine. Eu stau la ușă și bat. Eu stau la ușă în duhul mângâierii și îți aduc duh de înțelepciune dacă Mă primești. Eu stau la ușă și bat. Primește-Mă! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu bat, Eu Mă întorc spre porți, spre cei ce stau în porți. Eu fac ocol și ies la porți și bat la cei din porțile României. Eu sunt Duhul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu bat la porți.

Ridicați-vă, voi, porți, ca să intru și să cuvintez cuvânt de iubire, cuvânt de mângâiere și de nouă vestire și de pace peste România! O, greu mai găsesc o piatră pe care să stau și să Mă odihnesc cu lucrarea Mea, cu binecuvântarea Mea! Greu de tot, că duhul omului a biruit Duhul Domnului, și omul e prea mare pe pământ. Prea mare s-a făcut omul, prea mare. Nu pot să-i mai spun omului că Eu sunt Dumnezeu. Nu pot să-i mai spun omului să aibă temere de Dumnezeu, căci omul s-a făcut prea mare.

Eu dau ocol și ies și bat la porțile României. Amin. Ridicați-vă, voi, porți, ca să intre Cuvântul lui Dumnezeu! Eu bat la porțile cezarului, ca să grăiesc cu tot omul care stă pe scaunele cezarului. Cuvânt de mângâiere aduc, cuvânt de iubire cuvintez.

Iată, intru. O, oameni din porți, din porțile României, luați și mâncați și înviați! Acesta este cuvântul Meu, care vine la voi spre iertarea păcatelor și spre viață vie. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am trimis pe Moise în Egipt pentru poporul Meu cel robit, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun că ești Tu, Cel ce mă trimiți?». Și Eu așa i-am spus: «Mergi, și să le spui că Eu sunt Cel ce sunt».

Amin, amin zic vouă, o, oamenilor de la porți: Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt. Nimic nu înseamnă Dumnezeu, nici banul, nici rangul, nici bogăția, nici înțelepciunea omenească, nici turnurile înalte, nici omul, nici sabia omului. Nimic nu înseamnă Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Cel ce sunt, iar alți dumnezei nu sunt. Eu stau în sfat cu cei din porțile României.

Pace vouă, celor din porți! Pacea Mea în voi și între voi, că fără Mine omul este mort, nu este viu. Am stat și Eu în fața mai-marilor pământului, și Eu, și apostolii Mei, și neamul Meu tot de până acum, căci cel ce mănâncă Trupul și Sângele Meu, acela este rudenia Mea, neamul Meu, fratele Meu și aproapele Meu. Am stat și Eu și ai Mei înaintea mai-marilor cezarului, dar greu, greu de tot s-a găsit popas pentru Dumnezeu în omul cel mare, căci omul s-a făcut prea mare înaintea Mea și înaintea sa, prea mare.

Eu stau în sfat cu cei din porți. Eu frâng cuvântul Meu. Luați și mâncați și înviați! Amin. Înviați în duhul păcii, și lucrați pace înaintea Mea, pace între Mine și țara Mea, pace între frate și frate înaintea Mea; între frate și frate înaintea Mea, nu altfel de pace, că omul nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Făcătorul de pace împacă pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul. Eu așa am spus: «Fericiți făcătorii de pace, că ei vor vedea pe Dumnezeu».

Pace vouă, celor din porți, pace între Mine și voi! E sfatul Meu cu voi. Luați din Mine și înviați și lucrați pace între Mine și țara Mea, căci România este țara Mea, să știți că este. Domnul grăiește că este. Pace vouă, și apoi duh de credință peste voi, credința românului cea dintâi! Dragostea cea dintâi să vă cuprindă în ea pe voi, cei din urmă. Vin la voi, vin în sfat cu voi, căci vai de țara peste care nu este prooroc, că aceea se scufundă. Eu sunt duhul proorocilor, din început și până întru sfârșitul proorociilor, căci vor înceta toate darurile, toate proorociile, toate limbile, dar Eu vă spun că au și încetat. Va înceta totul, și va rămâne dragostea Mea și fiii ei. Eu sunt duhul proorocilor cei care au avut numire de la Dumnezeu și trăire sfântă întru Dumnezeu, căci altfel de prooroci nu sunt ai lui Dumnezeu.

Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porți. Luați și înviați în duhul iubirii și nașteți-vă din ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiți fii ai necredinței, că a ajuns la sfârșit necredința și fiii ei. Nașteți-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Nașteți-vă din cer, nu din pământ. Treziți iubirea Mea în voi, ca să se trezească România și să învețe ce este iubirea, ce este biserică slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică înseamnă fii ai iubirii cea din cer și care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alții. Luați de la Mine și dați-vă unii altora, și duh de credință în Dumnezeu să lucrați peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioși, peste cei ce nu veghează, și vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luați și înviați, luați și împliniți cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă și se așează în România, și se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. Eu Mă fac carte pe pământ. Eu și acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăț pe român; pe român mai întâi, și apoi pe iudeu, pe elin și pe orice alt neam. Vin să învăț pe om ce înseamnă biserică și jertfă adusă înaintea Domnului. Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu și nu loruși; unii altora în Domnul și nu loruși. Cum adică așa ceva? Cum adică în Domnul? Adică fii care au pe Domnul de hrană, de creștere, fii care au pe Domnul de viață, nu fii care slujesc plăcerilor lor și veacului acesta și stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate și frate, între om și Dumnezeu. Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, și se întoarce.

O, prea multă minciună naște omul din duhul lui, din inima lui. Sunt șapte vremi de când l-am făcut pe om și l-am așezat în creație de cer și pământ, dar prea multă minciună a acoperit acest adevăr. Prea multă vreme este de când oamenii sunt dumnezei, dumnezei mincinoși.

Omule, nu e bună știința care vine de la om, știința care dezmoștenește pe om de Dumnezeu, căci omul este dumnezeu mincinos, omul se ia după dumnezei mincinoși. Omule român, tu pentru mâncare plângeai când erai apăsat de omul cel mincinos care stătea peste tine. Să fi plâns pentru păcatul tău, omule român. Nu erai necăjit de lipsa mâncării, ci de păcatul care apăsa peste tine. Și tu ce ai făcut? Te-ai sculat și ai făcut baltă de sânge din trupul feciorilor și al fetelor tale și ai făcut păcat peste păcat. Tu plângeai de foame sub omul cel ce stătea peste grumazul tău fără de Mine, și ai vrut să te dezrobești de sub foame, de sub foamea ta, și ai căzut în mai grea lipsă, țara Mea, și ai căzut în patimi de ocară, și suge din tine tot străinul cel murdar pe mâini. E lipsă mare în tine, e lipsă de iubire, e lipsă de Dumnezeu. Îi este foame Domnului de tine, neamule român! Unde-ți este lacrima căinței? O, țară, unde te duci? Unde, iubito? Eu stau la ușă și bat.

O, țară, ți-ai făcut mereu școli pentru fiii și fetele tale, țară, ca să învețe în școli depărtarea de Dumnezeu. Dar frica de Domnul și căința și învierea n-o mai înveți? O, nu mai ai în tine dascăli cu inimă de samarinean. Întoarce-te la Samarineanul Cel din ceruri! Întoarce-te, că pier fiii tăi sub necunoștință! Întoarce-te, că tu ai pe creștet binecuvântare! O, prea mult se moare în tine, prea mult. Prea mult moare Domnul în trupul tău, că păcatele tale sunt prea grele. Prea de multă vreme apasă peste tine vremea cea roșie, vremea lui Esau, care trăiește din sabia sa. O, Românie, scutură-te de păcat! Ascultă, poporule, glasul Meu, căci preoții tăi s-au dat la plăceri lumești și la trup și la desfrâu, și nu mai ai judecători în tine, judecători ai păcatelor, ca să ia de peste tine păcatele. Ascultă glasul Meu, Românie. Stau în sfat cu cei din porți și grăiesc cu ei, și grăiesc peste tine, fiică a iubirii Tatălui ceresc, mireasă a Fiului lui Dumnezeu.

Românie, trezește-te frate pe frate și să zici fără să minți rugăciunea „Tatăl nostru“. E prea mult de când rostești această rugăciune fără să fii împăcată cu Dumnezeu, țară iubită. Mergi și te împacă frate cu frate, Israele român, neamule al Meu, Israele ales la sfârșit. Lasă-ți darul jos și du-te și te împacă cu fratele tău, și vino apoi să-Mi aduci jertfa de împăcare duhul căinței tale, ca să nu cazi sub fapta ta. Să știi, Românie, că Dumnezeu te-a făcut pe tine, și când te-a făcut, te-a făcut creștină. Să știi, tată, că de Dumnezeu ești plămădită, după planul cel ce era la Dumnezeu pentru nașterea ta pe pământ, și din tine vreau să scot om nou, popor nou, neam sfânt înaintea Mea. Deschide-ți urechea, iubito, că Mi-am crescut în tine un popor mititel. Din cuvânt l-am născut, cu cuvânt l-am crescut, și cuvânt las peste el, pentru el și pentru tine, țara Mea, căci pentru tine l-am născut. Scoală-te ca să crezi, ca să crezi ce-ți spun, că te îmbiu spre căință.

Tu ești pedepsită de fapta ta, țară iubită, și nu e pace între Mine și tine. Ai fost robită de minciună. Trezește-te! Ai mințit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine și ai mințit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă. Ai făcut ca și copiii cei de demult ai lui Iacov, care și-au înstrăinat fratele și și-au acoperit cu minciună fapta lor. O, și ce greu au plătit, că au căzut în robie și la muncă silnică în Egipt!

O, neamule român, tu ești neam creștin, și nu e faptă creștinească această faptă, și păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii și al iubirii și al căinței peste tine. Tu ești mama celor născuți în tine. Tu ești planul Meu cel de la sfârșitul timpului, țară iubită, țară aleasă.

Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt. O, ce să-ți fac, oare? Să te bag în durere ca să-ți cunoști acest păcat? Să-ți dărâm în șoaptă toate turnurile tale, pe toți puternicii tăi, care s-au așezat împotriva dreptății? Nu așa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. Împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, și se aude la cer. Este pusă pe creștetul lui ungerea Mea peste tine, căci așa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec și fașă și cristelniță de botez și casă și masă și leagăn și hrană și doică și dascăl și vatră. Și s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârșit, și Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, țara Mea, ca să te scot de la necaz și de la încleștare, și tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, țară iubită, și mereu te-am învățat ce este iubirea și unirea și puterea care se naște din unire și din iubire.

O, Românie, ți-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ți-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creștetul tău. Ți-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, și strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinții tăi, Românie, că nu ești curată în rugăciunea „Tatăl nostru“.

Voi, cei de la porțile României, ascultați glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porțile ei, și nu trec peste porți. Strig la cei din porți și la cei de dincolo de porți. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă și stau în mână cu această cupă plină. Îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine și îți cere iertarea și se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârșit niciodată păcate ca acum și niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ți spun? Preoții tăi slujesc plăcerilor și duhului lor și numelui lor, și n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, și grăiesc din nori deasupra ta, țară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, și tu, Românie, n-ai știut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb, așa cum frații lui Iosif au mințit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe și dorul lui Mă mistuie.

O, oameni care stați pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneți pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneți și pe el s-o mintă pe România, așa cum au mințit-o cei ce l-au alungat, cei ce au șters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, și acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, și a fost al lui. Acesta este român, și a răscumpărat acest neam de sub robie și l-a scos din moarte și din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.

Voi, cei din porțile României, împăcați-vă cu Dumnezeu, și Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieșiți de sub ea. Iubiți înțelepciunea cea de la Mine și împăcați pe România cu Mine și cu fiul ei cel alungat din ea.

E cerul în suspin pentru tine, țara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare cerească. E adunarea cetelor cerești. Am cu Mine serafimii, heruvimii, scaunele, domniile, stăpâniile, începătoriile, puterile, arhanghelii și îngerii, iar Mihail, arhanghelul cel peste cetele îngerești, iarăși strigă: să stăm bine și cu frică și cu luare aminte! Amin. Mihail și îngerii lui rostesc peste România să stea bine, să stea cu frică și cu luare-aminte. E freamăt de îngeri și de arhangheli, și fâlfâitul aripilor cerești se agită, și lucrează puterile cerești pentru România, ca să fie pace și iubire cerească între fiii tăi, țară a slavei Mele, țară a nașterii cuvântului Meu de la sfârșit. Eu vin cu veacul cel nou, cel ceresc, cel ca în cer, nu ca pe pământ; cel întocmit de Mine, nu de om.

Voi, cei de pe scaunele cezarului, lucrați iubire între frate și frate, lucrați duh de căință peste România, lucrați căință și dreptate ca Dumnezeu, nu ca omul. Veniți la izvor și beți și înviați! Amin. Veniți, că România e țara slavei Domnului! Veniți! Să se stârpească păcatul din țara Mea! Să te vindeci, Israele român! Să nu mai fie în tine beție și curvie și desfrânare și duh de minciună. Să fie Domnul în tine; Domnul, cu fericirea Lui cea din cer peste tine; Domnul, cu veacul cel nou care se lasă peste pământ, căci iată, vin în șoaptă, vin să scot răul din tine, vin cu cele cerești ca să le așez pe pământul tău și peste fiii tăi, țară iubită. O, Israele român, vrei nu vrei, crezi sau nu, e planul lui Dumnezeu lucrând peste tine, și vom face sălaș ceresc pe pământul tău, ca să ia neamurile lumina Mea din tine și să vadă calea și să apuce pe ea, căci Eu sunt Domnul. Eu sunt Cel ce sunt. Auzi tu, Românie? Eu sunt Cel ce sunt.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului, fiți fii adevărați. Sculați-vă și închinați-vă lui Dumnezeu și lucrați pace între Mine și neamul român. Deschideți porțile să intre cel pribeag, și fiți cu mâinile curate și cu inimile curate și cu duh de căință, că nu este păcat care să biruiască bunătatea Mea. Iubiți pe România. Nu căutați ale voastre dacă iubiți pe România. Căutați ale ei, și toate celelalte vor fi din destul. Nu căutați slava voastră. Lăsați dreptatea Mea și planul Meu cel ceresc să se odihnească peste țara alegerii. România este aleasă de Domnul, dintre popoare. Învățați calea luminii pe toți fiii cei care n-au știut să învețe, care n-au avut ce să învețe.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului! Nu stați în duhul vostru. Luați Duh Sfânt și înviați! Amin. Gătiți-Mi serbare de împăcare între frate și frate, că mare este România, cât să încapă în ea toți fiii ei întru pace cerească. Eu sunt. Nu vă temeți, și lucrați pace. Amin.

E sărbătoare de arhangheli și de îngeri. E cerul în freamăt sfânt pentru tine, Românie. E Domnul pe tron de arhangheli și de heruvimi și de serafimi. E cerul în sărbătoare cu pământul. Cerul fără de pământ e ca sufletul fără de trup, e ca sufletul fără de casă.

Eu sunt Cel ce sunt. Să fie atenție în grădină. Mă trag din porțile României și merg, că am sălaș cald, am iesle caldă, pregătită în România. Mă trag spre poporul cel mititel, spre Israelul cel luat din români. Amin, amin zic ție, Românie, aceasta este ziua sfatului Meu cu tine când Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt pe masa ta, ca să fac din el faptă înaintea ta, ca să fac din tine neam sfânt înaintea Mea. Pace ție! Pace celor din porțile tale, dacă vor lua pacea Mea în ei.

Eu sunt Cel ce sunt.

Mă întorc cu cuvântul spre poporul Meu cel răsărit din cuvânt, cel crescut cu cuvânt, cel prin care intru și Mă fac cuvânt în carte.

Poporul Meu, pace ție, măi copilașul Meu, măi poporul Meu! Am trecut prin tine și M-am purtat spre porțile României, spre cei din porți, ca să Mă fac cuvânt înaintea lor. Poporul Meu, să stai bine, tată, și să-Mi amintești mereu de făgăduințele Mele făcute pentru tine și pentru neamul român și pentru cei ce vor crede în venirea Mea prin cuvânt. Poporul Meu, să rostești cărare pentru pacea Mea, să intre pacea Mea pe porțile României și să lucreze pace. Poporul Meu, vezi să știi să te rogi, să te rogi Dumnezeului tău pentru ca să vină veacul cel nou peste tine și peste România. Lasă, tată, tot ce ai tu de făcut; lasă tot, și să te rogi așa cum Mă rugam Eu Tatălui înainte de orice împlinire minunată pe care o aveam de adus pe pământ.

Crești, Israele, crești. Crești, tată, crești, că e prea mare lucrarea Mea cu tine. Crești, poporul Meu, și stai sub binecuvântarea Mea. Binecuvântat să fii înaintea Mea. Binecuvântat să fii înaintea neamurilor pământului. Binecuvântat să fii pe vecii. Amin.

E mare serbare de îngeri, e mare lucrare pe îngeri. Îngerii cărărilor pregătesc cărarea cuvântului Meu până la porțile României. Îngerii luminilor pregătesc lumina Mea pentru România, iar Mihail, îngerul Meu, rostește din nou cuvântul peste toate, și spune: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte!». Amin, amin, amin.

Poporul Meu, pe tine te las în sfat cu fiii cuvântului Meu. Eu sunt în ei pentru tine. Eu am vorbit omului cezarului. Pace și serbare îngerească între îngeri și tine, Israele, poporul Meu!

Crești, fiule Israele, că numai lucrări mari avem de așezat spre împlinire. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, crești, fiule Israele, crești, copile, crești, că e măreață vremea ta, și tu ai de cuvântat peste ea cuvânt de viață veșnică, cuvânt de veac nou, rostit de Dumnezeu peste tine. Crești, copile, crești, și sub creșterea ta va odrăsli cer nou și pământ nou, căci toate înviază și se fac noi sub pașii tăi când tu crești. Amin, amin, amin.

21-11-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

E praznic sfânt în Israel, și Domnul vine. Vine Domnul din slava Sa, vine cu slava Sa. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu vin pentru Israel, că am gătit serbare în el. Vin să-l țin în veghe pe poporul Meu. Vin să-l ajut Eu ca să stea în veghe și întru înțelepciune. Să stea tot poporul întru înțelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.

Pace ție, poporule Israele! Duhul rău nu are de unde să-ți dea ce-ți dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ție îți dau, pace ție rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, poporul Meu, ca să intru în mijlocul tău și să-ți aștern cină de cuvânt și să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit și ți-am spus așa: «În lume nu Mă mai duc, și toată bogăția Mea ție ți-o dau». Pace ție, căci cine are această putere dată de Mine, acela poate prin ea, poate prin vreme rea. O, rău e de om când nu poate, dar ție îți dau ca să poți. Pace ție, poporul Meu! Ia, tată, să ai, ia și te îmbogățește în pacea Mea, că ea este puterea ta. Din pacea Mea te hrănești și cu credință, și cu iubire, și cu înțelepciune, și cu viață veșnică, și cu duh veghetor pentru întâmpinarea Mea, că Mă uit peste tine cum stai și Mă aștepți, poporul Meu iubit. Tu Mă aștepți, și Eu vin. Tu știi că vin la tine, și Mă aștepți dacă știi. Vezi, tată, ce va să zică fiul înțelept? Acela fie că veghează, fie că doarme, el este pregătit și gata să dea foc la făclie și să stea în întâmpinarea Mea. Amin.

Azi e zi de întâmpinare. Eu serbez cu Israel sărbătoarea de întâmpinare când mama Mea Fecioară era pruncă mică, și intrând în cele ale Tatălui Meu a fost întâmpinată de slujitorul templului, pentru că era făgăduită lui Dumnezeu, și a crescut această pruncă în Duhul Domnului și s-a hrănit din El, și a fost candelă feciorelnică cu duhul și cu trupul, candelă nestinsă a fost până ce lumina candelei s-a făcut prunc în ea și S-a născut Om între oameni.

O, Israele, ce mare lucrare este candela! Candela este veghe, este lumină în întuneric, este arvuna luminii cea necuprinsă de mințile întunecate ale celor ce nu veghează. O, măi Israele, în tine vreau să am veghe aprinsă. Vreau să fii fecioară înțeleaptă, poporul Meu, că ți-am dat înțelepciune, tată, și trebuie să ai dacă ți-am dat, nu să te duci să cumperi la cei ce vând. Nu, tată. Tu să ai de la Mine, că ți-am dat să ai, și te-am vestit mereu să ai împărăție cerească deschisă înaintea Mea, împărăție în așteptarea Mea. Ai văzut tu ce am spus Eu, cu ce se aseamănă împărăția cerurilor? Am zis de zece fecioare care au ieșit în întâmpinarea Mea luându-și candelele lor, și am zis că jumătate din ele erau nebune, și numai jumătate erau înțelepte. Cele nebune și-au luat numai candelele, dar cele înțelepte au luat și untdelemn în vase, ca să aibă și să nu li se stingă candelele. Aceasta înseamnă veghe și înțelepciune. Cele ce și-au luat în vase untdelemn erau pregătite pentru deșteptare chiar dacă ar fi să ațipească așteptând pe Mirele lor, căci în vremea așteptării lor au ațipit și au adormit toate. Dar când în miez de noapte s-a strigat: «Iată, vine Mirele!», ele s-au deșteptat și și-au împodobit candelele. Cele nebune au văzut că li se sfârșește untdelemnul, că li se sting candelele. Cele înțelepte aveau vase pregătite cu untdelemn. Dacă n-ar fi fost înțelepte, ar fi dat din untdelemnul lor la celelalte care nu mai aveau, care nu se pregătiseră, iar când acestora li s-a cerut untdelemn, au răspuns cu înțelepciune: «Nu așa, ci, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine mergeți la cei ce vând ca să luați pentru voi. Noi avem. Luați, dar, pentru voi; luați de la cei ce vând». Și cum plecară cele nebune către cei ce vând, a venit Mirele, iar cele ce erau gata au intrat odată cu Mirele la nuntă, și după ei ușa s-a închis. Iar când au sosit cele ce s-au dus spre cei ce vând, au început a striga la ușă: «Doamne, deschide-ne!», dar a ieșit numai glasul Domnului: «Nu vă știu pe voi».

O, Israele, vezi tu, tată, ce va să zică să fie omul cunoscut de Dumnezeu? Omul zice din obișnuința lui: „Lasă că știe Dumnezeu, știe Domnul inima mea, știe Domnul ce va face cu mine, știe Domnul necazul meu“, și iată ce le-am spus Eu fecioarelor neveghetoare, neînțelepte și fără untdelemn; le-am spus: «Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, să fii, tată, atent, și să ai, ca să nu te duci la cei ce vând. Eu ți-am dat să ai. Nu te mai du la cei ce vând. Lasă, fiule, tu ai în dar. Cei ce vând au pentru cei ce cumpără. Tu ai în dar, tată. Ai, dacă veghezi. Ai, dacă iei de la Mine. Ai, dacă ai luat de la Mine; dacă ai luat, fiule. O, veghează ca să ai!

Vezi tu, Israele, ce înseamnă veghe? Veghe nu înseamnă să nu mai adormi, nu, tată. Veghe înseamnă să fii atent să ai untdelemn pentru când te voi deștepta Eu cu strigătul care va zice: «Iată, Mirele vine!». Atunci, chiar dacă te trezești, dar dacă nu ai în vase pentru candele, zadarnic te trezești. Tu la cei ce vând n-ai cum să te mai duci atunci, n-ai cum să te mai întorci din drum, că cei ce vând, ție n-au ce să-ți dea. Marfa lor e marfa lor, nu e pentru Mine, nu mai este bună pentru candelă, pentru candela ta. Tu ai untdelemn curat în candela ta. Tu ai pentru că ți-am dat Eu. Ce-ar fi să te duci să cumperi de la om? Am avut în popor și din cei care se duceau să cumpere de la cei ce vând, dar așa fii n-au stat cu Mine, ci au stat mai mult pe drum, mai mult cu cei ce vând. Cine, tată, sunt cei ce vând? Cei ce vând sunt cei ce cumpără pe bani darul lui Dumnezeu, zic ei. Numai aceia vând, și dacă așa fac, nu au ce vinde, căci darul Meu nu se capătă pe bani. Numai ei știu ce cumpără cei ce cumpără ca să aibă. De aceea am spus Eu fecioarelor nebune: «Nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, nici măcar în dar nu le poți da celor ce nu au azi untdelemn, așa cum fecioarele cele înțelepte n-au dat din untdelemnul lor. Lasă, tată, darul Meu în mâna Mea, că Eu îl dau numai celor pe care îi cunosc. Tu, Israele, nu știi pe cei pe care Eu îi cunosc. Lasă, tată, pe Mine această grijă, că iată, nu mai am cui să dau. Nimeni nu Mă mai cunoaște cu adevărat. Pe nimeni nu mai cunosc Eu bine, pe nimeni, tată. Ai văzut ce am răspuns celor cinci fecioare nebune: «Nu vă cunosc pe voi». O, poporul Meu, ușa care duce spre sălile de nuntă e în mâna Mea, fiule. Eu sunt ușa, dar cine n-a intrat prin Mine nu știe ce este ușa. Ușa intră odată cu Mine, și apoi nu se mai vede. Se vede altceva dacă se mai vede, dar nu ușa, ci altceva se mai vede, căci cei ce vând nu sunt ușă spre Dumnezeu. Ei au altceva de lucru, ei lucrează altceva, și omul nu mai știe ce este pe pământ și ce se lucrează pe pământ. De unde să știe omul? Cine să-i spună omului? Ce roade să mai mănânce omul? Că pomul nu mai e pom cu roade. Numai pom pădureț peste tot, numai strepezire de dinți peste tot, numai pom cu roade acre și străine, numai roade crude, numai pom pădureț peste tot. Zadarnic dă omul să se trezească și să-și cumpere adevăr pe bani.

Omul a zis prea multă vreme că nu e făcut de Dumnezeu. A zis că el e mai bătrân ca Dumnezeu, așa a zis omul, fiilor. O, ce să mai cumperi tu, poporul Meu, de la cei ce vând? Iată ce vinde omul. Vinde minciună omul. Cine mai știe ce înseamnă untdelemn, și ca să cumpere untdelemn? Omul zice că e mai bătrân ca pământul. Omul zice că nu este Dumnezeu dacă zice că e mai bătrân ca pământul omul. Nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă untdelemn. Untdelemnul nu se cumpără, nu se poate cumpăra acest dar ceresc. Omul zice că untdelemnul este cel ce se pune în oala cu mâncare. Omul nu mai are duh de înțelepciune. Omul e nebun, căci scrie în Scripturi așa: «Nebunul zice în inima sa că nu este Dumnezeu». Tot omul înțelept de pe pământ așa știe, așa zice, că e mai bătrân ca pământul și ca cerul. Omul a înmulțit timpul de la el citire. Nici Lucifer n-a făcut ce a făcut omul care a căzut din cer, din cunoașterea cea dumnezeiască. Omul a căzut și s-a sfărâmat în adânc fără de fund, căci a numărat milioane și miliarde de ani peste timp. Dar timpul atât înseamnă: cerul și pământul; atâta, fiilor. Mai înainte de a face Domnul cerul și pământul a fost veșnicia, iar după ce se va sfârși cerul și pământul, iarăși va fi veșnicia și răscumpărarea peste toate câte au fost purtate de timp și răscumpărate pentru veșnicie. Omul a umblat să răstoarne pe Dumnezeu și facerea cea de la Dumnezeu; a umblat să cunoască, și s-a prăbușit căzând în adânc, și a rămas minciuna omului peste om, și a luat din ea tot omul, și nu se mai găsește pe nicăieri untdelemn, nu se mai găsește înțelepciune nici măcar pe bani.

Israele, Israele, ce bogat ești tu, tată, dar tu nu-ți înțelegi slava. N-are nimeni ce ai tu, poporul Meu. Nici Moise n-a avut ce ai tu, căci a coborât din cer înțelepciunea și te-a născut pe pământ pe tine, și are Domnul înțelepciune din cer pe pământ și în om. Tu ești omul, tu ești fiul Meu, Israele, și ești moștenitorul împărăției Mele. Eu pe toți i-am chemat la împărăția cerurilor, dar omul a avut altceva de făcut. Omul n-a vrut cu Dumnezeu și cu legile adevărului. Vezi tu, tată, de ce ți-am spus Eu ție că n-am ce face cu omul cu școală? Acela este gunoi, Israele, și sunt pe pământ numai mormane din loc în loc. Eu nu dau decât de mormane de trupuri fără duh, trupuri care sună a gol.

Încearcă omul să se întoarcă la Dumnezeu. Omul vede că minciuna l-a înșelat. Omul vede că n-a căpătat nimic din minciună. Omul moare de șapte mii de ani.

Israele, Israele, omul se va lăsa biruit. Eu sunt aproape de arătare, și iată, fac zgomot, și omul Mă aude, omul aude pașii Mei. O, poporul Meu, nimeni nu are bogăție în afară de tine; bogăție care nu piere, care n-o mănâncă nici moliile, nici rugina. Cine, tată, a făcut molia, cine a făcut rugina? Omul, fiilor, omul fără duh, care face și el facere; facere și molie care-i mănâncă facerea, facerea lui, munca lui și minciuna lui. Numai Eu nu pier, Israele, Eu și moștenirea Mea și fiii ei. Amin.

Zice omul că omul nu e făcut de Dumnezeu, și dacă zice așa, știe el ce zice, știe de ce zice. Eu am zis celor fără de duh: «Voi aveți de tată pe diavolul». Diavolul e tatăl celor ce zic că omul nu e făcut de Dumnezeu. O, cum să zică altfel? Eu l-am făcut pe Adam și atât. Am mai făcut-o și pe Eva, ca să fie omul întreg, întreg în Domnul. Dar omul s-a smuls din veșnicie și a căzut cu tot cu pământ, cu tot cu facerea cea creată de Dumnezeu.

O, ce Mi-a făcut Mie omul, omul făcut de Mine! Dar ce Mi-a făcut omul născut din om, e strigător la cer. De aceea are omul dreptate când spune că nu e făcut de Dumnezeu, și spune uneori că e făcut din maimuță, și are dreptate omul când spune așa; dar nu din maimuța care a ieșit din pământ cu trup de maimuță, că aceea este plăcută lui Dumnezeu, ci din altă specie de maimuță, și iată, gura omului grăiește adevărul cel din om.Eu am semănat mereu sămânță cerească peste om. Eu mereu am semănat, după cum este scris: «Ieșit-a semănătorul să semene sămânță, și sămânța cădea și pe drum, și în spini, și pe piatră, și pe pământ moale». Dar omul a bătătorit peste tot, și a acoperit peste tot cu spini și cu piatră, și când pica sămânța, venea satana și o stârpea.

O, poporul Meu, cei ce nu cred cuvântul Meu și sămânța Mea, aceia slujesc lui satana, și de aceea ei nu cred. Vezi tu de ce nu cred cei ce nu cred? Cei ce slujesc lui satana nu iau din cuvântul Meu, nu iau viața cea veșnică, iar Eu la aceștia așa le-am spus: «Voi aveți de tată pe diavolul». Tu, Israele, de ce iei cuvântul Meu? Pentru că tu ai de tată pe Dumnezeu. Am venit la tine și te-am făcut pământ bun și moale și am semănat sămânță pe el, și a dat rod, Israele, și te-am numit ogorul Meu, și ești ogorul Meu.

Iată, Israele, Semănătorul seamănă sămânța Sa. Sămânța crește și se coace, și apoi se face untdelemn din ea. Sămânța e din cer, nu e de pe pământ. Din sămânță iese sămânță și iese untdelemn. Dumnezeu binecuvintează untdelemnul care iese din sămânță, și unge cu el prooroci și regi și apostoli și preoți și fii.

Binecuvântat să fie untdelemnul cel din tine, poporul Meu. Binecuvântat să fie cuvântul tău care purcede din Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul tău va învia morții, Israele, căci oamenii de pe pământ sunt morți, fiule, dar prin tine suflu peste oamenii de pe pământ, ca să știe omul ce este Dumnezeu și câți ani are omul, dacă omul are ani. Omul a șters de pe pământ tot adevărul cel din Dumnezeu, dar iată ce fac Eu: Eu vin să-i spun omului că este Dumnezeu.

Ascultă, pământule, glasul Meu! Eu sunt Dumnezeu din veșnicie, și de aici încolo Eu sunt. Nu voi da slava Mea nici unui dumnezeu, că nu este dumnezeu afară de Mine, și va striga tot omul: „Este Dumnezeu! Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!“, va striga așa cum strigau pruncii din Ierusalim: «Osana, osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!». Va striga omul ca să mărturisească pe Dumnezeu, căci Îl va vedea pe Dumnezeu pe nori, spre judecata necredinței oamenilor. Amin.

Israele, Israele, te va mărturisi și pe tine tot omul și va spune că ești poporul Domnului și cortul Domnului și împărăția Domnului pe pământ. Israele, Eu trebuie să împărățesc pe pământ, că de aceea am făcut pământul. Îl voi face nou și îl voi înveșnici, așa cum am rostit Eu în mijlocul tău făgăduință cerească și veșnică. Israele fiule, ai grijă să ai vase cu untdelemn, și ai grijă de vase, Israele, și veghează, tată, peste untdelemn, că omul de azi face ce am făcut și Eu, face și el untdelemn, ca să Mă micșoreze pe Mine. Eu am făcut din apă vin, ca să-Mi fac lucrarea Mea cerească pe pământ. Și omul a făcut și el din apă vin, a făcut și face mereu, face de mii de ori mai mult ca Mine, ca să-și facă lucrarea lui satanicească pe pământ. Ai grijă, fiule, că omul care are de tată pe diavolul face ce am făcut Eu, face și el, dar ție să nu-ți trebuiască facerea lui. Tu să stai sub binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și să fii sănătos cu înțelepciunea și cu vederea, fiule Israele. Amin.

Azi am luat pe fiii Mei cei unși și am venit spre tine, poporul Meu, ca să-ți dau rodul rugăciunii: Duh Sfânt și sănătate de duh și de trup să-ți dau. Cere, tată, cere, că și Eu cer de la Tatăl. Cere, Israele, cere ce am Eu, nu ce vrei tu. Să fii atent, poporul Meu, să ceri ce am Eu. Eu am împărăția Mea, Eu am împărăția cerurilor, căci pământul Mi-a fost luat de om, dar voi răscumpăra prin tine tot ce am pierdut, că de aceea te-am născut, Israele. Te-am născut și te-am crescut și te-am școlit ca să ieși om drept și să Mă sprijin cu tine când voi răscumpăra ce a fost al Meu. Am făcut și Eu cum face un părinte care-și dă copilul la școală ca să iasă avocat și om drept, și ca să aibă apărător omul cel neîndreptățit. Te-am născut și te-am crescut ca să am moștenitor, fiule Israele, ca să fii tu moștenirea Mea, poporul Meu. Ia, tată, dar de sănătate de duh și de trup. Ia, fiule, ia, că am fii împărțitori. Ia, Israele, și te îmbracă în haină nouă, și petec vechi să nu ai pe haina ta. Să nu ai haină cu petec, Israele, căci haina de nuntă este nouă, fiule.

Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, și vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te și suspină după cer nou și pământ nou și după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, și El îți va da ale Sale. Roagă-te și veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea. Roagă-te neîncetat, și te bucură întru Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu. Roagă-te, că mult poate rugăciunea celui drept întru lucrarea sa. Amin, amin, amin.

04-12-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Fiilor, fiilor, Eu sunt. Eu sunt Domnul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, al fiilor cei din făgăduință. Israele, Israele, scumpul Meu popor luat din români, tu ești taina acestui neam, tu ești taina României, taina cu care am ajuns să Mă descopăr peste pământ. Tu ești un popor mic și binecuvântat cu binecuvântare mare, fiule, poporul Meu luat din poporul român. De aceea am zis Eu că tot omul care va fi creștin se va numi român, așa cum am făcut și cu numele lui Israel. Dar tu ești încă taină pentru tot neamul, ba chiar și pentru român. Tu ești taina Mea de la capătul timpului, și ești așteptat să te ivești, popor iubit. Binecuvântat să fii între cei de pe pământ. Tu ești o taină, Israele mic, Israele român. O, iată, Eu grăiesc ție din cer, și din tine ies și peste oamenii de pe pământ. Grăirea Mea cu tine este bună, fiule, bună pentru tot omul care-și face urechi de auzit, căci fericiți vor fi cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul. Fiilor, iubirea își are soții ei. Eu așa v-am spus.

O, Ierusalime, piatră nouă în mijlocul oamenilor, piatră ivită la cuvântul cerului! Eu azi sunt în serbare deasupra ta, o, grădiniță mică, răsădită pe pământ din cuvântul Meu, și Îmi însemnez în cartea Mea de azi ziua când Eu, Domnul, în mijlocul a multor martori am rostit lucrarea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim al României, fiilor. În ziua a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea din an, în Israel este serbarea binecuvântării pietrei cea nouă, care s-a ivit în România în cetatea cuvântului Meu, căci am dat libertate cuvântului Meu care grăiește peste România de patruzeci de ani. Binecuvântată să fie această zi de serbare cerească peste fiii lui Israel și apoi peste toate marginile, căci Eu sunt Domnul, Cel ce M-am răstignit, Cel ce am înviat, Cel ce M-am înălțat și Cel ce M-am întors prin cuvânt peste pământ. Eu sunt Cel ce-Mi voi arăta în curând slava întoarcerii Mele cea văzută, căci cele ce nu se văd sunt încă un pic de vreme nevăzute, că Eu de lângă fii n-am plecat, după cum am făgăduit că voi fi cu ei până la capătul timpului, și apoi în vecii. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul, căci iubirea își are soții ei în Domnul, fiilor. O clipă poposesc în cuvânt lângă voi, ca să împodobesc ziua grădinii Mele de pe pământ. O clipă vă spun în șoaptă cerească: iubiți-vă unii pe alții în Domnul. Iubiți pe Domnul, fiilor scumpi, și aduceți-I aminte de făgăduințele Sale, căci voi sunteți străjerii Mei din Ierusalim, fiindcă scris este în Scripturi: «Pe zidurile Ierusalimului pun străjeri care nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea, și nu vor avea odihnă, aducându-Mi aminte de făgăduințele Mele, ca să așez din nou Ierusalimul și să fac din el slavă și laudă pe pământ». Și voi lucra în taină, după cum în taină am lucrat cu tine peste pământ, fiule Israele, iar fiii tăi să se iubească unii pe alții, căci prin această jertfă veșnic plăcută Mie voi îmbrăca din nou totul întru nestricăciune.

Fiilor, fiilor, Eu sunt viața. Fără Mine voi nu puteți avea viață. Nu stați fără viața Mea în voi, nu stați fără de viață. Luați și mâncați viață, căci Eu sunt viață în voi. Biserica din trupul Meu a luat ființă pe pământ, ca și în cer. Fiți pe pământ precum în cer, fii ai bisericii cea din cer coborâtă pe pământ. Fiii bisericii sunt cei ce mănâncă Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer ca să spele păcatele lumii, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul prin Trupul și Sângele Său, prin cruce, fiilor.

Israele, Israele, ce văd Eu pe pământ! Se botează omul în numele lui Iisus Hristos, se cunună în numele lui Iisus Hristos, merge din când în când la biserică în numele lui Iisus Hristos, și zadarnic face așa dacă nu se împărtășește cu Trupul și Sângele lui Hristos, zadarnic, fiilor. Ce văd Eu pe pământ, e jale mare. Nimeni nu știe ce va să zică biserică. Biserică înseamnă fii care se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos. Cei ce nu se împărtășesc, în zadar se duc. O, cum să se împărtășească dacă ei nu sunt pregătiți pentru primirea Domnului, pentru venirea Domnului, dacă ei nu sunt gata în așteptarea Domnului? Se împărtășesc din an în Paști, după obiceiul oamenilor, dar niciodată nu sunt pregătiți, de vreme ce stau mereu în păcatele lor. Cine să-i învețe pe oameni? Cine, tată, cine? că n-are cine. N-are cine să mai facă lucrarea de iertare a păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viață vie, și de aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, și ți-am grăit din cer mereu, și tu ai crezut în Cel ce-ți grăiește, și te-ai sculat la drum, și iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei și să arăt omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească și să-L urmeze pocăindu-se de toate cele muritoare și trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.

O, străjeri ai Ierusalimului Meu din cer coborât pe pământ cu zeci de mii de sfinți! O, fiilor, voi să nu tăceți. Voi să cereți pe Domnul, să cereți să vină Domnul pentru tot ochiul, și Domnul va veni. Amin. Iubiți-vă unul pe altul precum Eu v-am iubit, și v-am născut din cuvânt și v-am crescut și v-am ocrotit și v-am hrănit, dar fiți cu atenție, fiilor, că iubirea își are soții ei. Tot fiul poporului Meu să caute să placă aproapelui său, să caute să fie iubit de fratele său, în Domnul, fiilor. Să caute să placă lui Dumnezeu și să-L aibă pe Domnul de hrană. Cine este strâns în trupul bisericii și nu se împărtășește cu Hristos, acela nu este fiu al bisericii, acela zadarnic vine. O, nimeni nu știe ce va să zică: una sobornicească și apostolească biserică. Israele, să știi, tată, că toți fiii bisericii se împărtășesc cu Hristos, și aceea este una sobornicească biserică, iar unde nu este această orânduială, acolo biserica nu este una.

Suntem în serbare întreită, și voi veni la voi, fiilor, cu lecție pentru tot omul, căci vom semăna sămânța, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecție de viață, ca să ia omul lecție, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat și netulburat. Nimeni nu mai știe ce înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, așa cum se spunea odată în biserică: „Câți sunteți credincioși, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică și pleacă acasă neîmpărtășit. La ce mai vine? Vine că vine și preotul, dar preotul de azi nu mai este „ușă de biserică“, nu mai este.

Voi veni în serbare cu voi și voi semăna sămânță peste oameni. Voi sădi și voi răsădi, și voi veți fi Mie unelte de lucru. Cine iubește pe Dumnezeu, acela se face fiu al bisericii. Cine iubește lumea și trupul, acela nu este fiu al bisericii. Fiii bisericii iubesc hrana cea de pe masa ei, și de aceea vin ei întru lucrare de biserică.

Israele, Israele, să nu fie, tată, în biserica ta ca în biserica din lume. Dacă în biserica ta este vreun fiu care nu este fratele lui Hristos, care nu este una cu Iisus Hristos, vezi, tată, ce este scris în Scripturi despre unul ca acela și fii atent, Israele, că tu ești la sfârșit, nu ești la început. Tu să nu dai drumul în biserica ta la cel ce nu este împlinit întru Hristos. Tu să fii una, Israele, biserica Mea cea de la sfârșit. A venit vremea lucrării pocăinței desăvârșite, dar cine să înțeleagă pe pământ venirea Mea?

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții în Domnul, într-un singur trup adunați, în Domnul Iisus Hristos, fiilor. Iubiți-vă unii pe alții, cei din cer pe cei de pe pământ, și cei de pe pământ pe cei din cer, și așa veți împlini legea lui Hristos. Amin, amin, amin.

12-12-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:19 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1995 (12)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Eu iarăși vin în sfat cu voi, iară, fiilor, și sunt cu cel întâi chemat la apostolie, cu Andrei, ucenic curat, ucenic feciorelnic, ucenic credincios și iubitor de dascăli, căci l-a avut pe Ioan de dascăl, și după aceea a trecut spre Cel vestit de Ioan, spre Mine, fiilor. Și iată, ieri și azi și mâine am venit și vin, că voi aveți oaspeți cerești, care vin cu Mine să vă cuprindă, să vă alinte, precum Eu vă alint, măi copilași. Domnul vă alintă pe voi, iar lumea care află de alintul Meu peste voi se miră și zice: „Ce vorbire este aceasta?“. O, e vorbirea Tatălui cu cei mai mici ai Lui, căci Tatăl ceresc e mai dulce decât cel firesc, dar Eu vă spun vouă, fiilor, că Unul este Tatăl vostru. Voi nu vedeți cum e pe pământ? Tot omul își învață pe copilul său să zic㠄mam㓠cel dintâi cuvânt. Nimeni nu e deprins să învețe pe copil să zică primul cuvânt „tată“. Dar oamenii mărturisesc adevărul când învață cuvântul cel dintâi „mama“. Numai creștinul știe să zic㠄tata“, numai cel născut din Tatăl zice „tata“. O, măi copilași, copilul cel din om ieșit se alintă cu cuvântul „mama“, dar copilul cerului, cel care se lasă născut de sus, este recunoscut de cer ca fiu pentru că rostește „Tat㓠Tatălui ceresc.

O, măi fiilor scumpi, Eu vin să vă alint cu cuvinte scumpe, tată, cu vorbiri dulci și mângâioase, că vremea voastră e amară, e grea, e rece, tată, și n-ați putea prin ea nemângâiați de Mine, Tatăl vostru, căci Eu vă sunt vouă tată, iar voi Mie, fii. Amin. Sunt cu voi și cu Andrei, cel întâi chemat, care a vestit apoi pe Petru zicându-i: «Am aflat pe Hristos, Cel vestit de prooroci». De unde Mă aflase el pe Mine? De la Ioan, măi fiilor. El era cu Ioan, pe care l-a auzit mărturisindu-Mă și zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii». O, de ce nu vrea lumea să ia aminte la proorocia lui Ioan? De ce nu vrea să se spele de păcate? Nu vrea lumea să vină după Mine așa cum a venit Andrei; nu vrea, tată, nu vrea; nu vrea lumea, nu vrea.

Amin, amin zic vouă, copilași ai lui Israel: fiți atenți, ca să știți cum să vă rugați Tatălui prin Mine, și să vă rugați ca Mine, fiilor. Eu așa ziceam: «Tată, Eu nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei ce Mi i-ai dat din lume». Așa și voi, fiilor, să vă rugați de pază peste voi și peste cei ai Tatălui Meu, pe care Mi i-a dat Mie și care urmează Mie așa cum Mi-a urmat Andrei, apostolul Meu. Eu pe ai Mei îi alint cu mângâieri cerești, cu cuvinte cerești, și îi numesc cu nume de copii, cu nume încopilărite, măi copilași iubiți. Aveți grijă, tată, de tot ce aveți de făcut și de lucrat, și folosiți peste tot aluatul curăției la frământătura acestui popor, și fiți atenți, că puțin aluat rău dospește toată frământătura. De aceea v-am făcut atenți, să știți să vă iubiți unii pe alții cu atenție, și v-am spus că iubirea își are soții ei, însoțitorii ei. Ea își are însoțitori pe potrivă, tată. Voi, fiilor, să nu amestecați slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor, că puțin aluat dospește toată frământătura. Nu știu oamenii ce înseamnă slava lui Dumnezeu. Dar voi, fiilor, știți, oare? Este vreunul între voi care nu știe? Acela să se roage, ca să primească înțelepciune, fiilor. Eu lui Marta i-am spus la gura peșterii unde era pus trupul lui Lazăr, i-am spus că dacă va crede va vedea slava lui Dumnezeu. Și a crezut Marta și a văzut, căci slava Tatălui era Fiul, Care, după ce a mulțumit Tatălui că L-a ascultat, a adăugat apoi cuvântul care s-a făcut slavă văzută, și a spus: «Lazăre, vino afară!». Iată, Israele, ce este slava lui Dumnezeu Tatăl. Slava lui Dumnezeu este Fiul. Slava lui Dumnezeu este Lazăr cel înviat prin cuvântul Fiului. Slava lui Dumnezeu este Cuvântul. Amin, amin, amin. De trei ori amin zic vouă, ca să înțelegeți slava lui Dumnezeu. Voi, fiilor, să nu amestecați slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor. Voi fiți slava lui Dumnezeu și numai a lui Dumnezeu. Fiți slava cuvântului Meu care se împlinește în voi așa cum s-a împlinit în Lazăr cel sculat din morți la cuvântul Meu.

O, copilași scumpi! Vedeți voi ce este rugăciunea? Ea este slava lui Dumnezeu, care se arată la strigătul ei. Ea este drumul pe care vine slava cuvântului împlinit. Așa să te rogi tu, Israele, că iată ce fac: te cercetez prin fiii grădinii Mele și toate nedumeririle tale le desfac, ca să te învăț lucrarea credinței în Fiul lui Dumnezeu, Care stă cu tine prin cuvânt. Ai văzut că tot prin cuvânt s-a lucrat slava lui Dumnezeu și atunci, în vorbirea Mea cu Marta. Fiule, dacă vezi că trebuie să-ți ajut credința ta, strigă și zi: „Ajută-mi, Doamne, în necredință, ajută-mi să cred, că eu cred“. Fiule, fii înțelept, că Eu ajut numai celui ce crede, și la acela adaug ajutor împlinindu-i cele ce-Mi cere el prin rugăciune, adică arătându-i ca să vadă slava lui Dumnezeu, împlinirea rugăciunii lui. Rugăciunea care-L cere pe Dumnezeu, aceea este ea însăși slava lui Dumnezeu. Rugăciunea care cere de la Dumnezeu slavă de om, slavă pentru om, aceea este ea însăși slava oamenilor. Grăiesc ție, Israele scump, și să ia și omul auz de auzit, să ia omul graiul lui Dumnezeu și să vină să-și spele păcatele, să vină întru lucrare de biserică, unde-L găsește pe Hristos, Care spală păcatele lumii.

Israele tată, tot omul care-și zice creștin, care se pretinde că este din biserică și fiu al bisericii, tot omul care vine la biserică și nu se împărtășește cu Trupul lui Hristos, aceluia i se scrie necinstire față de Trupul și Sângele Meu. Omul care merge la biserică numai de aceea să meargă, ca să se împărtășească cu Domnul. Asta înseamnă mers la biserică. Dacă mergi mai rar, te împărtășești mai rar, dar dacă mergi mereu, de aceea mergi mereu, ca să te împărtășești mereu. Iată, tată, ce este pe pământ. Câtă necunoștință, câtă păcătuire, câtă necinstire față de Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! Dar lumea vine până la ușă, și tot nespălată se duce acasă la ea. Cine să-i spună omului ce păcat mare face că vine și stă în vremea jertfirii Mielului și nu ia din Miel și nu stă la masă? De ce mai vine la biserică un așa om? Vine să facă neascultare, de aceea vine. Vine nepregătit și face păcatul necinstirii de Dumnezeu. Vine să mintă prin ceea ce zice, că nu-i de ajuns că nu se apropie când aude: „Cu frică și cu dragoste să vă apropiați la Sfintele Sfintelor“. Nu-i de ajuns că nu se apropie să ia, ba mai face și păcatul de a cânta laudă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de sfintele Taine, și se roagă să fie întăriți întru sfințenie toată ziua. Minte și preotul, minte și omul care cântă altceva decât ceea ce face.

O, omule, tu nu vezi că sfânta Liturghie este pentru cei ce se împărtășesc, este pentru cei botezați și pregătiți pentru Sfintele Domnului? Omule lumesc, alta este slava lui Dumnezeu, și alta este slava oamenilor. Alta este lauda lui Dumnezeu, căci scris este: «Cine se laudă, în Domnul să se laude», adică unit cu Domnul în trup și în sânge. Apostolii Mei când se adunau în Domnul, sfârșeau întâlnirea prin frângerea pâinii și prin împărtășirea credincioșilor. De aceea se adunau. Vremea cea de atunci nu mai este pe pământ, ca să se împărtășească toată biserica. Dar să știe tot omul că Eu cu cei nelegiuiți nu pun masă, nu stau la masă. Cu cei ce nu și-au lăsat păcatele, ca să Mă ia apoi pe Mine în ei mereu, mereu, Eu cu aceia nu prânzesc, după cum este scris: «Cu cei necurați nu voi prânzi». Sunt multe locașuri unde se adună lume multă în fața frângerii Trupului Meu, și nu ia din Trupul Meu lumea. Și dacă ia nepregătită, în zadar ia, și nu degeaba, ci ca să se facă vinovați de cele sfinte, de vreme ce nu stau spălați de păcate. Iată, pe pământ e piață, nu e cină de taină așa cum se cântă cântarea cinei cea de taină. Mă ia preotul de azi și Mă pune pe blid ca în piață și nu ca la masă de cină tainică pentru cei credincioși, ci ca cei ce spun vrăjmașului taina cinei Mele. Intră la un loc, pregătiți și nepregătiți, credincioși și necredincioși, curați și necurați; ca la piață intră, nu ca la cina cea de taină. Și iată ce e pe pământ: una se zice, și alta se face, după cum este scris, că a rămas totul ca o orânduială omenească.

Israele, Israele, lucrarea rugăciunii e lucrare mare, fiule. Omul care se așează să se roage fără să aibă dragoste de rugăciune, e ca omul care merge la biserică fără să se împărtășească. Omul care stă la rugăciune și nu simte pacea rugăciunii și mângâierea din rugăciune, acela nu se roagă, acela nu capătă prin rugăciune. Dacă cuvântul din rugăciune nu-l mângâie, nu-l vindecă, nu-l înviază pe cel ce stă la rugăciune, acela nu a ajuns să se roage. Dacă omul cade după ce se ridică, acela nu s-a rugat, acela nu se roagă, și nu s-a ridicat când se zice că s-a ridicat. Ca să te ridici din moarte este altceva, căci se cunoaște când nu mai ești în moarte, căci cine nu scapă de gustul păcatului, acela nu are în el frica de Dumnezeu. Cel ce nu este osândit de inima lui, acela are îndrăzneală la Dumnezeu la rugăciune, dar cel mustrat de cuget, adică cel ce are viu în el păcatul, acela nu are îndrăzneală nici între frați, acela este învins de păcat și de sine, și stă biruit între cei de o credință cu el. Aceluia îi trebuie un sfătuitor tare căruia să-i urmeze pe pământ, ca apoi să ajungă să urmeze pe Domnul.

Mare lucrare este rugăciunea. Mare lucrare este calea spre Dumnezeu. Mă uit la câte unul plin de zâmbet sfânt, Mă uit cum Se cunoaște Domnul din el, și iar privesc pe câte unul care se vădește singur că are păcatul la pândă ca să-l învinuiască, și iată, Dumnezeu Se vădește pe Sine, și păcatul se vădește pe sine, și scris este: «Dacă vreunul greșește, pe unul ca acesta îndreaptă-l cu blândețe, luând seama bine la tine însuți să nu cazi și tu în ispită», în ispita de a-i mângâia păcatul, de a-i dezvinovăți păcatul, de a-l milui fără de ridicare. Este scris pentru păcatele de moarte, să nu te rogi pentru cel ce face păcate de moarte. Dar ce să-i faci? Să-i arăți ce este cu el și ce să facă. Și dacă el se ridică prin înviere din moarte, numai apoi să vezi ce este de făcut cu el, că mare este această cale, rugăciunea. Dacă rugăciunea omului nu-l duce pe om până înaintea Domnului, acela nu a mers pe drumul rugăciunii, că scris este: «Nimeni nu s-a coborât din cer decât cel ce s-a suit». Cine nu se suie, nu are de unde să vină înapoi cu plata rugăciunii lui. Israele, Israele, nu este om care să se roage și să nu primească.

Copilași, copii ai poporului Meu Israel de la sfârșitul timpului! Măi copilași, vă alint și vă mângâi pe voi și vă vorbesc despre taina rugăciunii, căci vorbind peste voi va lua și omul din lume, fiindcă sămânța Eu v-o dau vouă, și voi o semănați, căci mai văd pe ici, pe colo și pământ moale și cald pentru sămânță, nu numai drum, nu numai spini, nu numai piatră. Mai am dintre cei care suspină după Domnul, și îi voi adăuga cu cei înviați prin cuvânt, cu cei ce se nasc la sfârșit din cuvântul Meu care vine la voi ca să spele păcatele lumii și ca să vină cel înviat la cina cea tainică a Mielului lui Dumnezeu.

Iară și iară rostesc: biserică înseamnă Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, luat și mâncat de toți cei adunați întru biserică cerească pe pământ. Numai acolo Eu sunt întreg, numai acolo Eu vin întreg, acolo unde toți cei adunați la masă iau și mănâncă din cină, din Miel, din Paști, fiilor. Dar nici la început n-am avut ce am azi pe pământ, căci azi te-am pregătit, Israele, pentru cină fără de sfârșit, și ți-am spus, tată, cum să te îmbraci, cum să te speli, cum să stai și cum să mănânci, ca să iei mereu, mereu din cina Mea, după fiecare dimineață și seară, după fiecare măsură de ziuă, fiule Israele, căci focul nu trebuie să se stingă, și Mielul nu trebuie să fie luat de pe masă. De aceea ți-am zis Eu ție, copile Israele, că tu ești o taină, tată, o cină de taină înaintea Mea, că tu nu dai vrăjmașilor Mei taina Mea, cina Mea, și nu Mă vinzi pe sărutări așa cum face Iuda de atunci și până azi. Tu nu stai fără Mine nici o zi. Tu iei cina Mea veșnic, și te faci veșnic, mâncând pe Cel veșnic, pentru că tu te-ai pregătit de nuntă, fiule scump, și toate mădularele tale stau la masa cea de cină a nunții Mielului ceresc pe pământ. Tu ești taina Mea de la capătul timpului, și Eu stau, stau cu drag și cu dor la masa cea de cină cu tine. În tine nu mai stau întru răstignire, în tine nu mai intru ca într-un mormânt, ci intru în lumină, pentru că te-am făcut lumină din lumina Mea, pentru că te-ai luminat la cuvântul Meu, care stă și veghează de deasupra ta. Cuvânt și pâine este Dumnezeu pe masa ta. Duh și trup sunt cu tine și în tine, și tu ești taina Mea, popor scump, tu ești cel ce Mă iubești pe pământ, căci omul de pe pământ nu știe ce este iubirea. Omul schimbă locul la toate cuvintele sfinte, și nu mai știe omul unde se potrivește cuvântul pace, cuvântul iubire, cuvântul biserică, cuvântul creștin, cuvântul fiu al lui Dumnezeu și cuvântul viață. A luat omul cuvintele sfinte și le-a pus peste lucrarea lui, și omul citește de la om. Dar iată, vin să iau ce este al Meu, că nu voi da nimănui slava cuvântului cel sfânt, căci slava lui Dumnezeu nu este slava oamenilor.

Fiilor scumpi, aduceți-Mi necontenit aminte de făgăduințele Mele pentru așezarea și slava și lauda Ierusalimului cel din nou așezat pe pământ. Biserica este Ierusalimul, biserica cea vie, care are pe masa ei trupul ei, luat de pe masă de fiii ei cei vii până ce totul va fi înghițit de viață. Lăsați-vă înghițiți de viață, fiilor. Voi în Mine, și Eu în voi. Biserica, din Trupul Meu a luat ființă. Biserica s-a zidit din fiii care au mâncat Trupul Meu. Cei ce mănâncă Trupul Meu, aceia sunt biserica Mea. Cei ce mănâncă pregătiți și vii din Cel viu, aceia sunt biserică Mie. Cei ce mănâncă din cină și nu se scoală din moarte, aceia sunt mormânt pentru Iisus Hristos, aceia rămân între morți. Lăsați morții cu morții lor, voi, cei ce înțelegeți taina învierii. Israele, Israele, se va trezi omul din somn și va bate să ia lumină, dar tu să-l înveți mai întâi ce este Dumnezeu și cum este Dumnezeu, și apoi să te uiți dacă folosește omul pe Domnul, și numai apoi să-i dai lumină. Să nu crezi în lumina omului, să nu crezi, Israele. Cine vine luminând din sine, să nu-i rupi din lumina Mea cea din tine. Cine vine, să vină gol, căci cele vechi trec cu trosnet. Cele ce se văd nu sunt cele ce vor fi. Omul trebuie să se vindece de toate cele muritoare și trecătoare, măi fiilor, și să nu aibă omul păcate de moarte dacă vine să fie cu cele ale vieții. De aceea vă spun mereu că iubirea își are soții ei; de aceea, ca să nu greșiți când va veni omul să bată ca să ia lumină. Lumina își are fiii ei și soții ei, fiilor. Tot omul care se va lupta să-I placă lui Dumnezeu, acela se va cunoaște, acela va fi cunoscut de Dumnezeu. Prin ce se va face cunoscut? Prin strigarea lui la Dumnezeu, că numai atunci Se uită Domnul și vede cine strigă și cum strigă și de ce strigă.

Israele, Israele, să știi, tată, că oaia este oaie, capra este capră, și lupul este lup. Să știi, tată, că în biserică sunt numai oile. Să știi, măi Israele, că în biserica din lume este numai pielea oii. Să știi, copilul Meu, că Păstorul Cel din cer Își cunoaște oile. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul care nu-și pune viața pentru oi, nu este păstor bun. Acela dă cu mâna lui oile, le dă lupului, că se are bine cu lupul. Dar am venit Eu la oile Mele și nu las ce este al Meu. Le dau pășune curată, le dau apă curată, le dau Duh Sfânt la oi și la miei, căci lupul fuge de Duhul Sfânt, și așa Îmi scap Eu oile Mele.

Israele, Israele, viața ta să fie întru Mine, și viața Mea întru tine, fiule scump, căci cu această lucrare a vieții tale în Domnul Eu am scris judecata lumii. Te-am crescut și te-am împlinit în Duhul Sfânt și te-am pus înaintea oamenilor, ca să vadă omul ce va să zică Dumnezeu în om, și să fie omul judecat întru faptele vieții sale. Amin.

România este serbată în cer, între cei din cer, de către apostolul ei, Andrei, iar cerul tot dă mare cinste acestui ucenic iubit al Meu, căci el a rostit numele cel nou al României înaintea Domnului. El a lucrat-o pentru Domnul pe România, el a pus temelia ei cea dintâi, iar Verginica, măi fiilor, a întregit temelia țării Mele, căci România este numită în cer țara strălucirii. Verginica a înnoit și a întregit temelia României. Cerul tot s-a ridicat s-o serbeze pe Verginica lângă cel dintâi întemeietor al țării Mele. Iată, unul la început, și celălalt la sfârșit, și Domnul Se odihnește de lucrarea Sa. În curând Se odihnește Domnul întru sărbătoare neînserată cu tine, Israele scump, luat din români, că tu ești taina Mea de la capătul timpului.

Pace ție cu cei din cer! Pace ție și serbare dulce între Mine și tine, Israele, scumpul Meu popor! Amin, amin, amin.

13-12-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Cuvântul Meu s-a făcut izvor peste Israel. Cuvântul Meu curge peste tine, poporule Israele, curge și te adapă și te spală și te împrospătează și te învăluiește în slava lui, căci din cuvânt se face slava lui Dumnezeu și se arată înaintea ta, Israele.

Pace ție iar! Iar, poporul Meu, iar, că azi este zi de slavă cerească deasupra taberelor lui Israel până-l voi strânge pe Israel într-o singură tabără. Am zis ca floricelele să se strângă chiticele, chiticele, ca să cunosc tabăra lui Israel, și am zis lui Israel: iubiți-vă unul pe altul, copilași ai poporului Meu, și am zis ca fiecare copilaș al Meu să aibă grijă să placă fratelui său, ca să fie pace multă, pace cerească și Duh Sfânt peste tine, poporul Meu.

Am venit iar, și însemnez trei zile, căci cuvântul Meu s-a făcut izvor peste Israel. Am venit, căci avem serbare pentru Verginica și serbăm cu Israel, cu casa lui Verginica serbăm. Am venit, măi copilași, că e zi de praznic ceresc peste Sfânta Sfintelor bisericii Ierusalimului nou, e zi de hram sfânt, și punem masă de cuvânt, și punem cuvânt pe masă și luăm și mâncăm unii cu alții la masă de hram sfânt, căci așa plătește Domnul slugii Lui cea bună și credincioasă, pe care peste multe o pune, ca să lucreze întru bucuria plății cerești. Verginica este slava Mea și în cer, așa precum a fost și pe pământ, că Mă purtam cu slava Mea în ea din loc în loc, și cuvântam din ea, că făcusem din ea stâncă de izvor, izvor de cuvânt din ea, și cuvântam, și cuvântul se făcea carte și Mă înființam cuvânt pe pământ și nu înțelegea poporul Meu ce făceam Eu și de ce l-am chemat Eu să-Mi fie popor în vremea Mea de la capătul timpului.

Poporul Meu, ai văzut, tată, ce am spus Eu? Am spus că n-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci numai cei bolnavi. De ce s-ar duce doctorul la cei sănătoși? De ce s-ar duce cei sănătoși la doctor? Aceia nu se duc, aceia nu caută doctorul. Ai văzut ce au găsit de făcut cei sănătoși? Și-au cumpărat țarini, și-au cumpărat perechi de boi, și-au luat nevastă, și n-au venit la cină cei sănătoși. Dar am dat zvon către cei bolnavi, către ologi, ciungi, orbi, săraci și slăbănogi, și aceia au venit, aceia aveau nevoie de doctor. Așa ai venit tu la cina cuvântului Meu, măi Israele tată. Ai venit de prin toate răspântiile, și Eu ți-am vorbit dulce și te-am hrănit blând și te-am pansat cu milă și te-am uns cu mir de sănătate, ca să te fac sănătos, fiule, și ca să Mă iubești pe Mine, Cel ce ți-am făcut bine. Și te-am ținut la masă de cină cerească și am nuntit cu tine pe pământ, Israele fiule, și am stat pețindu-te patruzeci de ani, ca să fac din tine mireasă îmbrăcată în alb, nu cum se îmbracă miresele de azi, în haină de minciună, punând albul peste negru. Cine acoperă negrul cu alb, acela întinează albul, căci albul este lucru sfânt și port sfânt. Să știi, măi Israele, că mireasă este numai aceea care se îmbracă în alb și care rămâne mireasă, fiule. Mireasă nu este aceea care a doua zi se întinează cu păcatul trupesc. Mireasă este cea care rămâne veșnic îmbrăcată, începând cu ziua nunții și până în veci de veci. Amin.

O, copile scump, ce dulce cuvânt las peste tine! Mă uit la tine, tată, și văd că nu mai poți cuprinde cuvintele cuvântului Meu, dar Eu te învăț un lucru nou: lasă-te tu cuprins de cuvintele cuvântului Meu, că tu, fiule scump, nu le mai poți cuprinde. Tu ești mititel, fiule, și cuvântul e mare, mare, poporul Meu. Lasă-te tu cuprins în cuvânt, și te voi numi cuvânt din cuvânt, și te voi numi lumină din lumină dacă vei rămâne mireasă, veșnic mireasă. Ai văzut ce Mi-a făcut Mie duhul răului, cel cu fața ascunsă în bine, ascunsă sub albul răului? Ai văzut, tată? Că Mi-a luat cuvântul cel mai sfânt și Mi l-a pus peste trupul lui și l-a numit mireasă. A luat acest cuvânt și s-a dus cu el în lume și l-a pus peste întinare, ca să ascundă sub el întinarea și lucrarea care iese din ea. Fiii și fiicele oamenilor au pus peste ei haină de mireasă și și-au dat nume de mireasă, iar mireasă este port sfânt și veșnic sfânt. Mireasă este numai cea care are mire, iar mire pe pământ nu este nicăieri, fiilor. Mire este numai Unul, căci Tatăl Împăratul are numai un singur Fiu, Care este Unul născut. Mireasă este cea care are mire. Mireasă este Verginica, fiilor. Ea a fost îmbrăcată mireasă din porunca Mea, dar ea a rămas îmbrăcată cu podoaba aceasta, ea a rămas fecioară, cu port sfânt pe pământ. Mireasă a fost cea de la nunta din Cana Galileii, care a rămas îmbrăcată în fecioară pe vecii, fiilor. Mireasă a fost ginerele de la Cana Galileii, că a rămas îmbrăcat în feciorie pe vecii și care a mers după Miel, după Mire, oriunde a voit Mirele. Mireasă îmbrăcată în alb au fost toți apostolii Mei, care au rămas în haina curățeniei cu care i-a îmbrăcat Mirele Care i-a pețit pe ei. Mireasă ești tu, Israele care ai venit să fii sub haina cea albă de mireasă, și care ai rămas în ea înaintea Mea. Mireasă va fi tot cel ce se naște din cuvânt și va rămâne cuprins în voalul cuvântului, în albul cuvântului care s-a făcut izvor de haină albă pentru Israel.

Iată, nuntim pe pământ, cer și pământ, Mire și mireasă, Domnul cu poporul Său, și mai avem un picuț și se va da în lături învelișul slavei nevăzute, și multe popoare vor curge și vor bea vin nou, viață nouă și cerească și cer pe pământ. De aceea vin mereu la cină de cuvânt cu tine, poporule Israele, ca să te întăresc, tată, în drum spre slava Mea care vine cu Mine. Să știi, măi Israele, că Eu vin văzut curând, și va fi frumos pe pământ cum n-a mai fost de când e veacul, și toate se vor face noi și cerești. Să fii, tată, înțelept în rugăciune, să fii întreg în trezire și să nu trăiești pe pământ ca pe pământ. Să ai grijă de tine, copile Israele, că Eu ți-am spus să stai mereu cu Mine în gândul tău. Dacă vezi că ceva Mă scoate din gândul tău, trage-Mă înapoi, copile Israele, și nu sta fără Mine, tată, că fiecare stăpân trage la casa lui cu drag și cu dor, fiindcă cine are casă, acela este și stăpân. Așa să am Eu casă în tine, în gândul tău, poporul Meu, că Eu așa v-am spus: «Bucurați-vă pururea, și iarăși, bucurați-vă!». Una singură este bucuria: Domnul, fiilor. El e bucuria în toate, și unde nu este El în toate, nu este bucurie în toate, dar să nu amestecați pe Domnul cu cezarul, măi fiilor. Bucuria în Domnul nu ține cu nimic de cele ale cezarului. Să nu micșorați dumnezeirea lui Dumnezeu, că al Domnului este pământul cu tot ce e pe el. Cezarul este supusul Domnului, chiar dacă el nu știe de Dumnezeu, precum nici faraon nu era în Dumnezeu. Bucuria și mulțumirea numai spre Mine s-o îndreptați, căci Eu pentru Israel în lume dau popoare întregi, și îl cresc pe Israel între popoare și îl înveșnicesc, dar să ai dor sfânt, poporul Meu, dor de sfințenie, dor de Dumnezeu înăuntrul tău, așa cum Mi-e dor Mie de slava ta cu Mine, de slava Mea cu tine, că Mă voi slăvi în curând în mijlocul tău, așa cum am făcut atunci pe muntele Taborului. Amin.

Iubiți-vă unii pe alții, fiilor ai cerului sfânt; cei din cer pe cei de pe pământ, și cei de pe pământ pe cei din cer, că are cerul nevoie de iubire, fiilor. Cerul e plin de iubire și vrea să v-o dea vouă. Vouă vă este dat să înțelegeți taina cerurilor pe pământ. Învățați toate ale iubirii cerești pe pământ. Curățiți-vă iubirea de toate cele ce nu sunt ale ei, că Mirele este aproape, fiilor. Se bucură Verginica de toate câte vă spun Eu vouă. Ea este serbată de sfinți și se bucură cu voi când vede cât vă mângâi, cât vă zidesc. Veniți în iubire. Zidiți-vă în cuvânt unii pe alții în duhul păcii. Zidiți iubirea pe pământ. Zidiți pe Domnul în voi, și iubirea va avea casă, va avea cetate care nu va cădea niciodată. Amin.

Fiilor, nu fiți ușori la minte. Limba voastră să nu mai dea cuvinte ușoare din mintea voastră, că lucrarea care vă cuprinde pe voi e mare, fiilor. Cuvântul este Dumnezeu, măi Israele. Cuvântul tău să fie Dumnezeu. Amin. Tot cuvântul tău să aibă pe Dumnezeu în el, să ia Dumnezeu din el. Să fii înțelept în cuvânt, poporul Meu, în minte și în cuvânt și în lucrul cuvântului. Să fii atent cu timpul, tată, căci timpul trebuie să fie înghițit de veșnicie. Vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine; vezi, tată, vezi, că trebuie să vezi acum și pentru vremea în care nu ai văzut, și pentru cei ce n-au văzut. Învață-te să fii făclie pe pământ, făclie în mâna Mea și nu oricum făclie. Îndemnul Meu nu te părăsește. Vezi, tată, ce faci cu cele ce te îndemn mereu, și ai grijă de haina de mireasă, poporul Meu, și nu te speria de cel rău. De duhul rău care te necăjește nu te speria, fiule Israele. El te necăjește, numai tu să nu-l iubești, numai tu să nu-l iei soț pe calea ta cu Mine. El merge pe cale, dar să nu-l iei de mână, și tu să stai cu mâna prins de Mine și de sfinți și de îngeri. Sfinții și îngerii te înconjoară din toate laturile, poporul Meu. Să nu-i superi, tată. Să-i iubești, fiule, că și ei te iubesc pe tine. Iar de duhul rău să nu te temi, măi Israele măi, să nu te temi de duhul rău, să nu te temi, să nu te temi. Amin. Dacă el te înțeapă din lături, arată-Mi țeapa, și Eu o trag afară și o așez de unde a venit ea, dar arată-Mi înțepătura, fiule, că pe ea trebuie pus leac de vindecare și pecete sfântă, măi fiule. Nu te speria de duhul rău. Tu să te lupți cu bucurie și să fii curat la inimă și la cuvânt și la iubire și la duh, că duhul rău fuge de un așa veșmânt. Ai văzut tu carele de război prin care nu pătrunde glonțul dușman, și așa armătură să ai și tu, fiule, că duhul dușman fuge, tată, de sfințenie. Duhul rău din afara ta fuge când tu ai candela sfințeniei aprinsă în casa ta, înăuntrul tău. Tu să nu-i deschizi ușa ca să-l vezi. Tu să nu-ți deschizi gândul, fiule, așa cum te învață de la Mine fiii grădinii Mele. Și fii atent, Israele curat, că fiii grădinii Mele se roagă la Mine pentru tine, fiule, poporul Meu, cel ce stai la masa Mea. Fii atent să te aducă curat înaintea Mea, ca să nu se rușineze cu tine. Ține, tată, urma Mea și umblă ca să Mă ai în sfatul tău mereu, că fără mâncare slăbești, Israele. Vreau să te adun, că greu mai e de tine când treci prin lume, tată, dar Eu pun pe cei din cer să facă zid în jurul tău și să treci când treci ca să vii la izvor. O, vreau să te am lângă izvor, dar până nu ești tu gata pentru venirea Mea nu pot așeza cortul ca să te bag sub el.

O, iubitul Meu popor Israel, o, biserică a Mirelui ceresc! Să știi, tată, că până ce fiii tăi nu vor fi toți în trupul Meu Eu nu pot să-Mi desăvârșesc slava pe pământ cu tine. La cină trebuie armonie. La cină trebuie să stai mâncând. Cei ce vor veni aduși de Mine la cină, aceia să învețe mult, să învețe bine, să învieze bine, dar să lucrați bine, fiilor, peste cei ce vor scăpa spre Noi și spre voi, căci fi-va în zilele ce vin să Mă înalț cu această lucrare și să cuprind în ea mulțime înviată prin cuvânt.

Israele, stai, tată, sub cortul Meu. Stai, Israele, stai, și mănâncă la cina Mea și fii cuvânt din cuvânt, fiule Israele. Frate pe frate să se îmbucăturească în iubire și în pace. Nu vă judecați unii pe alții. Iubiți-vă unii pe alții, fiilor. Nu fiți mai mult decât sunteți. Nu fiți mai puțin decât sunteți. Fiți ceea ce sunteți și nu altfel, că M-a umplut de of duhul fățărniciei de pe pământ. De aceea am spus: «În lume nu Mă mai duc». Îngăduiți-vă unul pe altul în iubire, în pace fără de apăsare, măi copilași. Bucurați-vă unul pe altul, iar mărirea de sine dați-o de la voi, că aceea face răni înăuntru și slăbește puterea Duhului Sfânt din voi. Nu vă trageți în lături. Fiți un singur trup, iar cei din trup să nu se lase grei în trup. În trup să fie armonie, să nu fie greutate în trup, fiilor. Dacă un mădular nu stă bine în trup, vedeți să nu se îngreuieze trupul. Vedeți, vedeți ce faceți, ca să fie pace și trup curat, fiilor. Biserica este trupul, biserica este mireasa. Mireasa e una, Mirele e Unul, și amândoi sunt un singur trup, așa precum Eu am rostit în zilele facerii.

Eu vin curând, dar voi să Mă strigați să vin, voi să fiți mereu un trup cu Mine, că asta înseamnă să Mă strigați, și Eu voi veni văzut, și veți vedea pe Cel ce L-ați iubit și L-ați așteptat atâta vreme.

Poporul Meu, fă-ți, tată, trup nestricăcios, căci Eu sunt trup nestricăcios. Fă-ți rost de credință cum n-a mai fost prin veacuri atunci când tu rostești cuvânt de rugăciune înaintea Mea, că Eu te ajut și te învăț să crezi, fiule scump. Fă-ți rost de sănătate de duh și de trup prin cuvânt și prin credință, că pe pământ e lipsă de toate cele, fiule. Dar Eu îți dau din cer, iar tu ajută-Mă să-ți dau, căci Eu pe câți îi cunosc le dau și nu-i las săraci de nimic. Cereți, ca să vă aud și să vă dau să aveți de toate de la Domnul. Cereți, și veți primi, voi, binecuvântații Mei, și de duhul rău să nu vă speriați. Cereți pe Duhul Sfânt, și El va fi cu voi și va cina cu voi. Cereți, și Eu vă dau. Amin, amin, amin.

14-12-1995

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:20 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996

Anul 1996


   * 08-01-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul Maicii Domnului
   * 21-04-1996 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști, a sfântului apostol Toma
   * 23-05-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 07-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul
   * 12-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel
   * 22-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 02-08-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 27-09-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 06-10-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea zămislirii sfântului Ioan Botezătorul
   * 14-10-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului
   * 08-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
   * 17-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea înălțării sfintei Cruci pe Biserica Noului Ierusalim
   * 21-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
   * 24-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina
   * 01-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 04-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 08-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Ecaterina
   * 12-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 13-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei
   * 17-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Varvara
   * 19-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae
   * 22-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziția de artă: „Veste și poveste“

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul Maicii Domnului

Poporul Meu, Mi-e drag să fiu cu tine prin cuvânt, să Mă bucur cu sărbătoare în mijlocul tău, că am nevoie și Eu de mângâiere, de bucurie și de pace, fiule scump. Nu știu, tată, cum să te mai întăresc, cum să te mai bucur, cum să te mai mângâi, ca să Mă simți cât de aproape sunt de tine, cât de aproape sunt! Pace ție, fiule scump, că te-am făcut scump ca să am și Eu ceva scump pe pământ, ca să am și Eu ceva, tată, ca să nu fiu sărac în vremea cea de la sfârșit. Pace ție! Ia pace, ia, copilul Meu, ia, tată, că îți trebuie; ia, și strânge mult, ca să fiu bogat cu pacea Mea în tine. Eu nu vin să-ți spun „La mulți ani!“, cum zice lumea la serbarea nașterii Domnului. Eu vin și îți spun: pace ție!

Pace vouă, copilași ai poporului Meu! O, cât Mă bucur Eu de fiii Mei cei curați, de cei în care Eu sunt născut și crescut; născut în ei, în inima lor, și crescut în ei prin credința și dragostea lor.

E mare sărbătoare în om nașterea Domnului. Această sărbătoare este nepricepută de lume. Eu M-am născut din trup de Fecioară pentru oamenii care vor vrea să creadă în Cel venit de la Tatăl. Dar M-am născut în Fecioară, și asta este mai înainte de orice naștere. M-am născut în inima ei. Inima ei M-a născut în ea încă de pe când ea citea în profeții despre Fiul lui Dumnezeu, Care va veni să scape lumea de la pierzarea cea veșnică. Mă purta în inima ei, care Mă născuse în ea, și M-a crescut în ea până ce a venit arhanghelul și a vestit că Mă voi face trup în ea. Și așa S-a făcut trup Fiul lui Dumnezeu, Care S-a numit Cuvântul.

Poporul Meu, suntem în sărbătoare de naștere, și iată, fiule, Cuvântul Se face trup în carte, Cuvântul Se așează pe carte și Se face carte, ca să rămână veșnic tot ce cuvintez Eu. Strânge, Israele, strânge, tată, strânge. Cuvântul Meu să nu rămână numai vorbit. Mi-am făcut așezare întărită, ca să Mă pot înființa cuvânt, să Mă pot întipări în carte, să Mă ia mulți spre mâncare duhovnicească, spre naștere în inima lui să Mă ia omul care-Mi citește cuvântul rostit de gura Mea. Omul care crede că este Dumnezeu, acela crede că Dumnezeu lucrează și grăiește din cer peste pământ. Omul care aude despre cuvântul lui Dumnezeu, acela crede că această grădină Mă poartă deasupra ei pe tron de heruvimi și de serafimi ca să-Mi audă graiul Meu cei din grădină și să-Mi scrie grăirea Mea peste pământ.

Israele, Israele, omul slab de duh, omul împrăștiat, omul înșirat prin toate câte sunt făcute de om, un așa om nu e bun pentru Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de om îndumnezeit de dorul lui după Dumnezeu. N-am ce face cu om împrăștiat. Mie Îmi trebuie duh și trup adunat în Duhul Meu, și de aceea mereu te-am învățat, poporul Meu, să fii cum vreau Eu, ca să poți să fii copilul Meu, și ca să te cunosc, măi fiule. Eu îi cunosc doar pe ai Mei, și fiecare și îi cunoaște pe ai lui. E mare lucru să poată învăța omul viață dumnezeiască pe pământ, că omul e împrăștiat, e înșirat pe drumurile făcute de pașii lui.

Omul a rămas numai femeie. Înțelegeți voi, fiilor, ce vă spun Eu? Eu am făcut pe om din bărbat și din femeie, ca să fie întregire de duh omul, ca să nu fie numai bărbat sau numai femeie omul. Dar iată, după cum scrie și în prooroci, așa este azi. Așa scrie: «Vai de neamul peste care stăpânește femeie». Femeie nu înseamnă trup de femeie. Femeie înseamnă ușurătate, înseamnă nebărbăție, înseamnă om neîntregit în duh. Mama Mea Fecioara a fost și ea, ca trup, parte femeiască, dar a fost om întreg în duh. Om înseamnă cel îndumnezeit. Ce să faci cu omul care este pământesc? Acela este numai femeie; acela umblă de colo-colo fără statornicie; acela se folosește de duhul lui. Și cum adică umblă de colo-colo? Iată, am luat aminte la cuvântul rostit de un copilaș din poporul Meu care a zis că omul poate umbla pe drumuri stând în pat. Așa este, măi fiilor, omul străbate drumul spre casa lui, și după ce ajunge acasă se apucă și se întoarce înapoi pe drumul pe care a venit spre casă; ba îl mai și măsoară, ba îl mai și cântărește, ba îi mai numără și pietrele, ba le mai bagă și în traistă, și merge așa îngreuiat, cu drumul în spate și cu traista drumului, până ce i se rupe traista cu pietre, și pietrele, căzând, îi zdrobesc picioarele, și omul nu știe că este olog și strivit la picioare, la picioarele sufletului. Un așa om a rămas numai din femeie născut, numai femeie, fiilor.

Israele, Israele, ferește-te, tată, de omul ușuratic, de omul care umblă pe drumurile lui și cu drumul în spate. Tu, poporul Meu, să fii bărbat și femeie, fiule, să fii mire și mireasă, copilul Meu, să fii om întreg, așa cum l-am făcut Eu pe om când l-am făcut.

Omul care se lasă îndemnat de diavol, acela cade din cer. Israele, să nu te oprești pe calea ta cu omul care este obișnuit să asculte șoapta diavolului. Ce este șoapta diavolului? Șoapta diavolului este bârfa, clevetirea, vorbirea de rău, minciuna, învinuirea, iscodirea, descusutul faptelor, ascunzișurile cele puse la întuneric, cele ferite de lumină, și credința omului în toate acestea, asta este șoapta diavolului. Iar șoapta Domnului, care este? Este cuvântul, fiilor; cuvântul care învață pacea cea din cer, iubirea, iertarea, umilința, smerita cugetare, și toate cele ce seamănă cu Dumnezeu în om. Vedeți voi, fiilor, ce înseamnă om? A spune om, e cuvânt mare, măi copilași.

Te-am învățat, poporul Meu, te-am învățat mereu; ba am pus învățătură înaltă la cuvânt și în fiii grădinii Mele, și ei așa ți-au spus: să nu vorbești în ascuns, să nu vorbească poporul Meu doi câte doi. Măi fiilor, duhul rău se folosește de voi dacă nu ascultați învățăturile cele din cer. Tu numai despre Domnul să vorbești, Israele, că altceva de vorbit nu este vorbire cu folos, ci cu pagubă, tată. Eu așa am spus: «Copilul Meu, vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine, că timpul trebuie să fie înghițit de veșnicie, fiule». Cum adică, măi Israele? Iată, te întreb: ai înțeles ce ți-am spus Eu când ți-am spus așa? Și dacă n-ai înțeles, ai venit să Mă întrebi ca să te învăț ce înseamnă acest cuvânt? Acum vin Eu și îți spun ce înseamnă.

Copile, copilaș, orice clipă de a ta trebuie să fie potrivită și vrednică să fie luată și pusă în cele ce vor fi vrednice de veșnicie. Scriptura așa îndeamnă: «Răscumpărați timpul!». Eu te-am înființat pe pământ și în timp, Israele, poporul Meu de azi, ca să răscumpăr timpul cu tine, tată, timpul care a fost înghițit de deșertăciune, omul timpului pierdut de om. Timpul are prea mari și prea mulți dușmani, și e greu de smuls o clipă din el ca s-o bagi în veșnicie. Clipele tale toate, măi Israele, trebuie să fie potrivite cu cele ce sunt vrednice de înghițit de veșnicie. Poate că tu nu știi cum să faci această lucrare, dar Eu de ce, oare, vin și te învăț mereu? Te învăț ca să știi, fiule Israele.

Se întreabă încă, se mai întreabă și unii din Israel: „Ce atâta vorbărie pe Dumnezeu, atât de des, atât de mult? Dumnezeu nu mai are altceva de făcut? N-a fost așa niciodată în timp“. N-a fost, fiilor, niciodată așa, dar acum așa este, după cum este scris de râul vieții, care va curge și va da peste margini. Râul este cuvântul. Acum așa este, după cum scrie despre legea Domnului, din care vor lua toate neamurile pământului, curgând ele spre muntele Domnului, spre legea vieții. De aceea grăiesc mult și des de deasupra ta, poporul Meu, ca să te învăț nașterea Domnului în om, și ca să fie om omul, pentru că modelul de om, Dumnezeu l-a făcut, măi Israele. Și fii atent ce-ți mai spun Eu ție: modelul de Israel Dumnezeu l-a făcut, și când l-a făcut l-a numit Israel pe acest model, și mulți necunoscători de Dumnezeu își fac semne și se miră de cuvântul Israel, de numele cu care te numesc Eu pe tine, Israele. Când l-am făcut pe om din pământ și din apă și din Duh dumnezeiesc, l-am făcut bărbat și femeie și l-am numit om. Când l-am făcut pe Israel, am despărțit oamenii de pe pământ în două, și Mi-am luat și Eu o parte din cele două, și am numit-o Israel. Din ce l-am făcut pe Israel? L-am făcut din Avraam, Isaac și Iacov, și i-am pus numele Israel. Și n-a durat mult apoi, și s-a băgat duhul rău pe fir, ca să-Mi culce iar lucrarea la pământ. Și atunci am despărțit și pe Israel în două dacă am văzut lucrarea Mea amenințată. A lucrat duhul rău cu dibăcie, dar Eu am rostit cuvânt proorocesc și încă din pântecele cel despărțitor în două neamuri am rostit pentru Israel despărțitură, am rostit pentru totdeauna numele pentru Israel și am zis: «Din Iacov se vor numi fiii lui Dumnezeu, și din Esau se vor numi fiii oamenilor», iar pe Iacov l-am numit Israel. Așa a luat ființă Israel. Israel și Edom s-au numit cele două neamuri ieșite din Isaac. Din Iacov și Esau s-au schimbat cu numele de Israel și Edom până acum, până la venirea Mea cea văzută. Așa a fost și pe vremea pământului cel dintâi. Au fost o parte fiii lui Dumnezeu, și o parte, fiii oamenilor. Fiii lui Dumnezeu erau din Set, și fiii oamenilor erau din Cain. Au scăpat atunci opt oameni și, iarăși, după o vreme Eu am făcut despărțitură, și de atunci Eu și cuvântul Meu merg cu Israel până la capătul mersului, iar Edom merge și el cu mersul lui până la capătul mersului lui. Mersul lui se sfârșește, dar Eu vă spun că s-a și sfârșit, numai că el nu știe ce înseamnă sfârșitul mersului lui, căci lucrarea lui Dumnezeu este duh și taină, și Eu nu dau vrăjmașului Meu taina Mea.

E mare taină nașterea Domnului, e mare taină nașterea lui Israel, e mare taină Domnul și Israel. Vin și te rog, poporul Meu, te rog, tată, să fii deștept și să înțelegi tainele lui Dumnezeu, care au lucrat și lucrează în taină din veac și până în veac. De aceea am spus: fericit este omul care are pe Dumnezeu, că acela știe de la Dumnezeu tainele lui Dumnezeu. A slăbit Edom, a slăbit de supărare, că nu mai are scris drum înaintea lui, și el vede. El a fost viteaz în vremea cea scrisă pentru încercarea lui Israel, pentru călirea lui Israel, căci Israel înseamnă omul care are pe Dumnezeu. Eu nu se putea să stau ascuns sub învelișul care s-a numit Edom, că Mă învelise cu mantia lui ca să se dea el Dumnezeu. Dar Eu, fiilor, sunt Cel necuprins de cele create de Mine, și sunt neținut de cele create de om, căci Eu sunt Dumnezeul văzutelor și nevăzutelor, dar ce să înțeleagă omul cel slab, cel împrăștiat, cel ce are duhul lui?

Tu, Israele, să vorbești, tată, de Dumnezeu mereu, că El te-a făcut, și te-a purtat prin vreme până azi, fiule, și tu ești cel mititel cu care vreau să măsor tot ce a fost până acum; să măsor, să cântăresc, să isprăvesc lucrul și să dau viață veșnică cerului cel nou și pământului cel nou în care va locui dreptatea și fiii ei, că mare lucrare este nașterea Domnului.

Fiii oamenilor, fiii lui Edom sărbătoresc nașterea Domnului, dar nu pentru Domnul, ci pentru ei sărbătoresc, că le place să sărbătorească și să stăpânească peste timp. O, Israele, Israele, ridică-te ca un viteaz și lucrează răscumpărare pentru timp, că de aceea ți-am spus: «Vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine». Dă-Mi Mie timpul tău, stai cu Mine în timp ca să-l răscumpărăm, tată.

Să nu stai ca umplutură pe lângă poporul Meu, omule care nu știi să fii fiu al lui Dumnezeu. Israele, să nu lași pe omul cel slab, pe cel neîndumnezeit să ocupe loc în acest popor și să se creadă a fi din Israel. Ce ți-am spus Eu ție, Israele? Am spus că Dumnezeu Se vădește pe Sine dacă este în om, și omul se vădește pe sine dacă nu are pe Dumnezeu, și ți-am spus ce să faci cu un așa om. Ți-am spus să-i arăți ce este cu el, ce este el și ce să facă. Și numai dacă-I dă naștere lui Dumnezeu în el, numai apoi să vezi ce este de făcut cu el, că iar și iar vă spun: mare lucrare și mare taină este nașterea lui Dumnezeu în om. În fața unui om în care Domnul S-a născut și a crescut se topește orice putere pământească și omenească, orice înțelepciune, orice limbă și orice împotrivire, că nu mai trăiește omul în el, ci Domnul, fiilor; Domnul întru puterea pe care Și-a agonisit-o prin învierea Sa dintre cei morți, prin nașterea Sa în om. Amin.

Omul care se teme de om, aceasta este răsplata deșertăciunii care vine de la om. Omul care se teme de Dumnezeu, acela are de Stăpân pe Dumnezeu. Fiilor, fiilor, cine nu are temere de Dumnezeu nu are pe Domnul de Stăpân, și un așa om își este sieși stăpân, stăpân și rob întru unul, om fără de căpătâi, care risipește timpul cheltuindu-și răscumpărarea.

Lucrați pentru nașterea Mea în voi, așa vă spun vouă, celor în care Eu nu am înfățișare. Cine nu poate, acela se păstrează pentru sine și de aceea nu poate. Cine nu poate, de lipsa dragostei sfinte nu poate. Cine vrea și zice că nu poate, aceluia îi lipsește rugăciunea de cerere, așa cum v-am cuvântat Eu prin graiul fiilor grădinii Mele. Cine nu poate, acela nu-I dă naștere lui Hristos în el. Fiilor, fiilor, am spus mereu că omului nu-i trebuie luptă ca să fie cu Hristos în el; îi trebuie dragoste de Domnul și aplecare, ca să poată intra Domnul întru umilința inimii lui; îi trebuie control dacă vrea și nu poate.

Fiilor lucrători peste Israel, Eu vă spun vouă că sunt în acest popor dintre cei care nu împlinesc cuvântul Meu cel pentru pregătire, și dacă îi spun unuia din aceștia, știți ce face? Sare pe voi și vă învinuiește, și se învinuiesc unul pe altul de pâră. O, nu pâra este supărarea cea mare, ci neîmplinirea ta este adevărata supărare care ar trebui să te facă să sai în sus, tu, cel care taci și nu faci cele pentru pregătirea cea întreagă a poporului Meu. Este o vorbă în lume care spune așa: „Ai carte, ai parte“. Vezi, tată? E ca și la școală. Mulți în popor nu sunt deștepți, nu învață cartea Mea, le place să piardă timpul, așa cum un școlar nesilitor de la școală nu învață lecția pentru la școală pentru că umblă liber, pentru că nu-i place să știe carte. A uitat poporul Meu că Eu am pomenit de sita din care va curge grâul cel sec, bobul cel uscat. Eu, fiilor, de nimeni nu mai trag acum, iar pe cel ce nu este împlinit în Dumnezeu îl voi trece prin sită, căci sita e în mâna Mea mereu, până ce voi vedea în ea numai bob curat și întreg, unul și unul. Eu sunt cu grâul în sită și ajut grâul cel întreg și împlinit. Duceți-vă la moară să vă uitați ce se face cu grâul până ce ajunge să fie măcinat și bun de pâine.

Poporul Meu, stărui pe lângă tine ca să te pot altoi și să fii de soi, ca să te arăt Tatălui Meu și să Se bucure Tatăl, că plânge Tatăl de mila Mea, și tu nu plângi. O, ce dulce este plânsul cu Dumnezeu! Acela întrece orice fericire, acela este bucurie sfântă. Iată, cu o zi în urmă ți-am spus, poporul Meu, să înveți lucrarea bucuriei sfinte, și dacă vei ajunge, tată, să guști din ea, atunci vei ști bine ce este Dumnezeu și te vei simți atins cu Mine. Dacă așa ai fi pornit tu pe drumul tău spre Mine, știai și tu ce este dragostea care te naște din ea, și ce este nașterea ta din Dumnezeu. Învață, Israele, lucrarea bucuriei sfinte, că dacă te împing Eu de la spate, nu vei atinge această stare cerească peste tine. Îți hărăzesc, poporul Meu, inimă plină de iubire pentru Mine. Învață-te să simți cine sunt Eu. Învață-te să crezi, tată, că Eu sunt tot ce ai tu.

O, Israele, mireasă pețită de Mine, inima de mireasă este în Mirele ei ascunsă. Israele, mireasa Mea, caută-Mă, iubito, caută-Mă, că Eu Mă las găsit, și îți voi dărui clipe de bucurie sfântă. Caută-Mă! Eu sunt lângă tine; întinde mâna. Învață-te să Mă simți și ia-Mă înăuntru și încălzește-Mă ca pe un prunc mic, care așteaptă iubire și hrană și căldură și somn mângâietor în brațele calde ale iubirii. Voiesc să te numesc iubire, poporule, mireasa Mea. E praznicul iubirii cu tine, e zi de praznic sfânt. Iubirea se naște în tine și se face cuvânt și se face faptă și se face Dumnezeu în tine, fiule, mireasa Mea. O, fiule scump, bucuria sfântă este calea care te face să Mă simți pe Mine îmbrățișat cu tine și nedespărțit de tine. Cei ce M-au iubit pe pământ M-au simțit în ei până și în vremea chinurilor prin care erau trecuți ca să vină la Mine. O, ce mult M-au iubit cei ce au venit la Mine pentru mărturisirea iubirii lor de Dumnezeu! Iubirea de Dumnezeu aduce biruința cerului pe pământ, dar să te am unealtă pe tine, copile Israele, că tu, fiule, ai cuvântul Meu, care-ți este drum spre lumina care va veni cu Mine.

Mi-e dor să stau în tine, poporul Meu. Mi-e dor să fiu în tine, Mi-e drag cu tine, și tu ce puțin Mă înțelegi când îți spun că Mi-e dor! Vreau să am clipe nesfârșite cu tine. Eu sunt Mirele, tu ești mireasa. Oare, nu știi ce-ți spun? Oare, nu știi ce este nunta, nunta cerului cu pământul? La nunta lumească e bucurie pe lume. Iată-L pe Tatăl cum așteaptă bucuria Mea cu mireasa Mea. Îi e milă lui Tatăl de Mine, că numai pe Mine M-a avut, și pentru ca să-Mi facă mireasă nu M-a cruțat ca să Mă țină lângă El, și M-a trimis spre moarte, ca să-Mi nasc din dureri mireasa, și să am mireasă înviată prin moartea Mea și prin învierea Mea. Care tată se îndură să-și dea copilul la moarte pentru ca să-și răscumpere neamul de la moarte? Nici un tată pământesc nu poate să-și vadă copilul dat de el la moarte dacă este tată adevărat. Tatăl Meu de dragul miresei Mele M-a dat, și mult a suferit ca un Dumnezeu când M-a dat.

O, mireasa Mea cea mică, fiica cea mai mică, Eu am muncit mult ca să te iau de mireasă. Vino, vino să nuntim, că Eu vin. Scoală-te să învățăm să ne iubim, că la nuntă Se va uita Tatăl la iubirea ta, căci Tatăl Mă iubește și Mă vrea cu mireasă de soi bun, și Mă vrea cu nuntă între cer și pământ. Hai să nuntim, Israele, mireasa Mea, căci Tatăl, Împăratul, Își adună nuntași la nunta Fiului Său. Amin, amin, amin.

08-01-1996

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști, a sfântului apostol Toma

Iarăși zic vouă, fiilor iubiți ai Ierusalimului Meu, iarăși, a opta zi după învierea Mea vin și zic: Pace vouă! Pace vouă, și fiți credincioși, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveți și să-l purtați înaintea Mea și înaintea fiilor oamenilor, care nu-și mai pierd vremea cu faptele credinței în Iisus Hristos, Cel înviat în ziua întâi după așezarea zilelor, după facerea zilelor, că și zilele au fost făcute, fiilor.

O, popor învățat de Domnul Dumnezeul tău, Eu sunt Cel ce M-am dovedit Domn al învierii Mele dintre cei morți. Nu în zadar a rânduit Tatăl Meu să nu fiu văzut de Toma când M-am arătat întâia oară după înviere ucenicilor Mei, căci ucenicul Toma a aflat după arătarea Mea cea dintâi după înviere, iar când a aflat de la ceilalți care i-au zis lui: «Am văzut pe Domnul», el a zis cu dor și cu durere, ca și cum cu inima s-ar fi rugat să vin să Mă vadă și el, și așa a zis: «Dacă nu voi vedea semnul cuielor în mâinile Lui și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui cea împunsă, nu voi crede». Ucenicul Toma a spus aceasta de la Duhul Sfânt, fiilor, căci Domnul Cel înviat avea să dovedească îndeajuns învierea Sa. Și după opt zile iarăși s-au strâns grămadă ucenicii, și era atunci și Toma cu ei, tot cu ușile încuiate, căci iudeii căutau să stârpească orice bănuială în norod cum că Hristos a înviat cu adevărat. În ziua întâi după înviere am venit la ai Mei și zicându-le lor: «Pace vouă!» le-am arătat palmele Mele străpunse de cuie și coasta Mea cea împunsă, ca să-i ajut să creadă că sunt Cel adevărat Care stătusem cu ei trei ani și jumătate și cărora le vestisem totul dinainte. În ziua a opta când era și Toma, am stat iar în mijlocul lor, plin de Duhul Sfânt al învierii, și am zis: «Pace vouă!», și am zis iarăși: «Adu, Tomo, degetul tău și pune-l pe mâinile Mele și pe coasta Mea, și crezi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și să creadă apoi toți cei ce n-au văzut». Eu le-am dat ajutor la toți să creadă, dar omul a rămas necredincios; omul fără de credință a rămas tot așa. Eu l-am ajutat pe om să creadă, și crezând să aibă viață în numele Meu. Eu M-am dovedit Dumnezeu înviat cu adevărat. Eu M-am dăruit omului ca Domn al învierii, și omul n-a luat ca să aibă viață în numele Meu.

Israele, Israele, poporul Meu de azi, cine nu are viață în numele Meu, acela este om fără de viață. Cine are viață în numele Meu, acela este veșnic, precum Eu sunt. O, fiule Israele, nimeni nu înțelege Scripturile, nimeni, măi copilul Meu, nimeni, căci cine le înțelege, acela are viață veșnică, acela nu gustă moarte niciodată, căci așa zic Eu prin Scripturi: «Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea niciodată». Așa am zis: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu, și când nu ascultă, nu este din Dumnezeu». O, e mare Scriptură să fie omul din Dumnezeu. Israele, Israele, nu te mira de ce nu crede omul, de ce nu împlinește omul cuvântul lui Dumnezeu. Acela nu este din Dumnezeu, de aceea nu împlinește și nu ascultă. O, nimeni nu înțelege Scripturile, așa cum nu înțelegeau fariseii și cărturarii din vremea cea de atunci, care-Mi ziceau că am demon, pentru că Eu le-am zis lor că au de tată pe diavolul cel ucigător de oameni, cel în care nu este adevăr, tatăl minciunii, care din ale sale grăiește minciuna. În zadar ziceau ei că sunt urmașii lui Avraam, în zadar, fiilor, că ei erau ucigători de oameni. În zadar ziceau ei că sunt ucenicii lui Moise, așa cum în zadar zic cei de azi care slujesc în numele Meu și zic că sunt ucenici și apostoli ai lui Hristos; în zadar zic că sunt dacă faptele lor sunt departe de cuvântul lui Dumnezeu care rămâne neîmplinit de ei, neascultat de ei. Iată Scriptură neîmplinită. Așa zice Scriptura: «Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu nu va gusta moartea niciodată», dar aceștia știu cuvântul lui Dumnezeu și gustă mereu moarte, și zadarnic știu ei ce este viață dacă gustă moarte. Dar Eu voi împlini această Scriptură și voi sufla Duh Sfânt lucrător spre vedere, că Eu după înviere M-am arătat ucenicilor și le-am arătat semnele răstignirii ca să creadă că Eu sunt, și apoi am suflat peste ei și le-am zis: «Luați Duh Sfânt!». Ei au văzut, au crezut și au luat Duh Sfânt, și au lucrat cu Duhul Sfânt în numele Meu, și fericiți s-au numit aceia, căci au văzut și au lăsat mărturia învierii Mele și a dumnezeirii Mele adevărate, și au lăsat credința întru Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dar Scriptura mai făgăduiește o mai mare fericire ca atunci, căci în a opta zi când Toma a și pipăit semnele răstignirii Mele, atunci așa am rostit: «Pentru că M-ai văzut ai crezut, dar mai fericiți vor fi cei ce vor crede fără să vadă, cei ce vor crede în mărturia voastră că M-ați văzut înviat și cu semnele răstignirii pe trupul Meu cel înviat».

O, Israele, popor care crezi împlinind cuvântul Meu care vine pe nori cu Mine la tine! O, fiule, trupul Meu cel înviat, cel fără de moarte, se va arăta curând, curând, după cum cuvintează Scriptura. Fiilor, fiilor, multe cuvinte ar fi voit omul să scoată din Scriptură, dar n-a îngăduit Dumnezeu să facă omul tot ce vrea el. Să știi, tată, că omul de azi e supărat că n-a scos din Scriptură cartea lui Ioan cea de la urmă. E supărat omul că n-a ascuns această carte. Așa a voit să facă, dar s-a temut de cuvântul care leagă pe om să nu se atingă să strice cartea aceasta, căci așa zice proorocul: «De va pune cineva ceva la cartea aceasta, Domnul va pune peste el pedepsele scrise în ea, iar de va scoate cineva din ea, Domnul va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

E supărat omul că n-a ascuns această carte, dar cuvântul care leagă a rămas puternic peste ea. Fiilor, fiilor, așa scrie în cartea aceasta: «Amin, amin, vin curând. Amin, amin, vino, Doamne Iisuse!». Vedeți voi, măi fiilor, duhul miresei care răspunde: «Vino, Doamne Iisuse!». Duhul miresei care zice: «Vino!», a rostit încă de atunci: «Vino, Doamne Iisuse!», și acest cuvânt al Duhului Sfânt trebuie să fie împlinit și rostit de mireasa care va întâmpina trupul Meu cel înviat, care curând, curând va veni și va avea mireasă, că M-a trimis Tatăl pe pământ să-Mi pregătesc mireasa, fiindcă la nașterea Mea Mi-a făcut și mireasă, Mi-a născut și mireasă, și iată, din cea născută pe pământ odată cu nașterea Mea între oameni, din România Îmi iau mireasă. Eu pe ea o pețesc de două mii de ani, și nimeni dintre oameni n-a știut această taină a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Cerul României este plin de sfinți. Fiecare țară are un cer cu sfinți, dar România are sfinți numiți de Dumnezeu prin alegere, prin naștere odată cu nașterea Mea. România are nume de fată, nume de mireasă.

Fiilor, fiilor, așa scrie în Scripturi: «Da, vin curând». Iar mireasa zice: «Amin, amin, vino, Doamne Iisuse!». «Eu sunt steaua strălucitoare a dimineții celei veșnice, iar Duhul și mireasa zic: vino! Și cel ce aude să zică: vino!».

Vino, Doamne Iisuse, vino! Vino și împlinește-Ți făgăduințele pentru timpurile fericite despre care Duhul scrie în Scripturi!

Vino, Doamne! Vino, cer nou și pământ nou, vino! Vino cu slava ta peste noi, cetate sfântă de nou Ierusalim! Vino cu găteala miresei și împodobește mireasa pentru Mire!

Vino, Doamne! Vino și glăsuiește din tron și întinde-Ți cortul nunții și acoperă-Ți mireasa și rămâi pe veci cu ea, Mire și Dumnezeu! Vino, și să piară cele dintâi; lacrima și moartea și durerea șterge-le, și rostește Scripturile care spun: «Iată, noi le fac pe toate».

Vino, Doamne, vino, căci adevărate sunt cuvintele Tale!

Vino, Doamne! Vino și împlinește-le pe toate cele rostite de Tine, și să se audă glasul Tău care va spune: «Făcutu-s-a!». Amin.

O, vino, Doamne, și pregătește slava tainei muntelui cel înalt, care poartă pe el cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel ceresc, venit de la Tine pe pământ, făgăduit dintru început, căci Tu ești Alfa și Omega! Vino să-Ți întărești mireasa și s-o vestești că vii!

Vino, Doamne, Atotțiitorule și Mielule! Vino și luminează cetatea Ta cu mărirea Ta, că Tu ești făclia ei!

Vino, Doamne Iisuse, și luminează neamurile întru lumina cetății Tale, ca să Te mărească pe Tine împărații pământului. O, vino și ia noaptea de peste zi și deschide calea zilei și bucură totul de slava Ta!

Vino, Doamne, și cuvintează cuvânt de viață peste moarte, ca să dispară duhul pângăririi și al minciunii, și să se deschidă Cartea Vieții și să primească pe cei ce sunt ai ei!

Vino, Doamne, Cel ce ești izvorul râului vieții, care curge din tronul Tău! O, Dumnezeule și Mielule, Care dai roade pomului vieții, roadă veșnică spre tămăduirea făpturii, vino cu îngerii și cu sfinții care vor sluji tronului Tău și care au numele Tău pe frunțile lor!

O, vino Doamne, că Tu ești duhul proorocilor care au vestit făgăduința timpului fericit, a împărăției tinereții veșnice și a vieții veșnice! Vino, Mire iubit, căci Duhul Tău a spus: «Iată, vin curând, și fericiți sunt cei ce spală veșmintele lor ca să aibă intrare pe porți spre pomul vieții».

Vino, stea strălucitoare a dimineții celei veșnice, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!».

Doamne, pleacă cerurile și Te coboară și vino să ne mântuiești pe noi, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!». Vino și slobozește glas din tronul Tău zicând celor ce Te iubesc: <«Lăudați pe Domnul, voi, cei ce slujiți Lui, cei ce vă temeți de El!», și toți să glăsuiască înaintea Ta: «Aliluia, aliluia, aliluia! Domnul nostru este Împărat și Mire cu mireasă învăluită în veșmânt de in curat, viață sfințită înaintea Mirelui».

Vino, Doamne! Vino, Mire iubit! Vino, că Tu ai rostit peste slujitorul Tău, și ai zis: «Scrie: fericiți chemații nunții Mielului», și iar ai zis: «Scrie, că acestea sunt cuvintele adevărului».

Vino, Doamne Iisuse, și ascunde durerea celor ce vor fi așezați la masa Ta de nuntă! Vino și ne fă părtași la mila Ta, la masa Ta de milă, la masa Ta de nuntă, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!». Vino, că dinaintea Ta se dau toate în lături ca să vii; cerul și pământul se trag în lături, ca să Te arăți venind, ca să fii văzut venind și să Te sălășluiești lângă mireasă întru taina muntelui cel înalt al Tău. Amin.

O, Israele, Israele, Duhul Se roagă pentru tine, Israele, mireasa Mea. Roagă-te și tu cu duhul, roagă-te cu curățenie, roagă-te cu așteptare, Israele român.

O, Românie, nume de fată, nume de mireasă, numele tău e frumos, numele tău e o taină, numele tău e un nume nou. Voiesc să fac din tine un pământ nou. Lasă-te spre odrăslire, căci Duhul și mireasa strigă să vin.

Israele, turmă micuță, sămânță nouă, cheamă-Mă ca pe o ploaie peste semănătura ta, cheamă-Mă, că vin! Vin, că ești mică și plăpândă, turmă iubită. Întărește-te, și iarăși zic, întărește-te și te luminează întru sfințenie și întru iubire. Stai înaintea Mea și mereu adu-Mi aminte de cele ce Eu am făgăduit pentru răscumpărarea cea mare.

Poporule, poporule, să fii credincios, fiule, ca să pot lucra prin credința ta. Vremea apasă, dar tu să nu slăbești în credință, căci credința ta va împlini tot ce este scris pentru venirea Mirelui, pentru venirea Domnului. Eu te acopăr cu acoperământul Meu, dar tu să fii tare în credință, tare ca Avraam, Isaac și Iacov, ba și mai tare. Eu te hrănesc ca să ai putere și credință. Eu te iubesc ca să ai Mântuitor. Eu vin curând. Nu te teme. Nu te teme, poporul Meu. Stai înaintea Mea și să fii credincios, poporul Meu. Îți hărăzesc credință și sfințenie și mare mântuire. Amin.

Binecuvântat să fii și credincios să fii, căci fericiți sunt cei ce cred că vin, că aceia Mă vor vedea când vin.

Poporul Meu, Hristos a înviat! Hristos vine, vine Cel înviat!

Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat Cel ce vine. Amin, amin, amin.

21-04-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Mai întâi se coboară pacea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Se coboară cuvântul Celui înălțat la Tatăl, se coboară la Israel, iar tu, Israele, să ridici brațele inimii tale și să primești cuvântul și să-l mănânci, fiule, să-l mănânci cu inima și să te bucuri, poporul Meu. Te-am bucurat și te-am mângâiat, fiule Israele, că Eu știam dintru început în ce vreme ai să fii tu, cel mic, și fără mângâierea Duhului Sfânt nu puteai, fiule mic. Te-am mângâiat că așa este scris în Scripturi despre Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care Eu ți L-am promis pentru vremea aceasta grea și fără mângâiere. Omul lumesc nu are nevoie de mângâierea cea de la Duhul Sfânt. El este deprins cu mângâieri mincinoase, care nu țin de foame sufletului. Dar pe tine te-am învăluit mereu în duhul mângâierii, în năframa cea mângâietoare a Duhului Sfânt, și ca într-un scutec te-am ținut, ca să te simți ocrotit, așa cum se simte copilul mic în brațele mamei lui. Ție ți-a dăruit Dumnezeu iubire de Duh Sfânt, popor al Domnului. O, am venit să te bucur. Ți-am dat cuvânt mult și cu bogăție mare în el, și ai, fiule, ai ce să mănânci ca să fii de ajuns de mare pentru vremea împlinirilor, care încet, încet vin spre arătare. Ți-am dat cuvânt mult, și ai. Ți-am dat să crești prin el, să te desăvârșești în el, dar iată, îți trebuie bucurie sfântă și dulce, și vin să te bucur cu hrană caldă, fiule mic, fiule de la capăt, ca să vezi că Eu sunt cu tine până la capăt, așa cum ți-am promis prin Scripturi.

O, ce mare este darul credinței, măi fiule! E mare dar să crezi în tot ce am făgăduit Eu, e mare dar, copile Israele, mare de tot, că numai prin credința omului lui Dumnezeu s-au săvârșit toate câte a făcut Domnul în veacurile Sale. Drumul omului cu Dumnezeu se începe cu credința, și dacă așa se începe, el nu se mai termină, căci credința rămâne în veac prin faptele ei, și drumul ei e veșnic, e veșnicie, fiule. Tu așa să crezi, că Dumnezeu poate, și niciodată să nu slăbești în acest dar purtător de puterea lui Dumnezeu.

Israele, poporul Meu, tu porți azi în inimă ziua serbării cea de acum două mii de ani când Eu în văzul celor ce credeau în Mine M-am înălțat la Tatăl după patruzeci de zile de la învierea Mea dintre cei morți. De ce, fiule, M-am înălțat la Tatăl? Ai găsit tu în Scripturi cuvântul la această întrebare? M-am înălțat ca să pot să fiu cu voi, cei credincioși, de atunci și până acum. M-am înălțat ca să pot veni la poporul Meu, să fiu cu el până la capăt, iar la capăt să-i dau celui credincios locul lângă Tatăl, că Eu așa am spus: «Mă duc să pregătesc loc, ca să fiu în el cu poporul Meu și să-l păstoresc». Amin. Dacă nu M-aș fi dus la Tatăl, cum aș fi pregătit tot ce trebuia pregătit pentru cei credincioși în Mine? Dacă rămâneam pe pământ, văzut de om, omul credincios se învăța cu Mine și nu mai avea ce să creadă dacă rămâneam văzut de omul credincios. Am făcut așa, ca să aibă omul darul credinței, și prin credință să lucrez să pregătesc locul cel minunat al casei Tatălui Meu, ca unde sunt Eu, să fie și poporul Meu, și să-l păstoresc întru plata fericirii celor credincioși. Una e să fie Domnul Iisus Hristos cu fiul cel credincios în chip văzut, și alta e să fie de lângă Tatăl cu cel ce crede în Fiul Tatălui.

Israele, Eu sunt nedespărțit de Tatăl și în cer și pe pământ. Eu dacă sunt cu tine, cu Tatăl sunt lângă tine. Eu dacă sunt lângă Tatăl, cu tine sunt lângă Tatăl, și îți întăresc darul credinței, copile Israele. Dar vreau cu tot dorul Meu dumnezeiesc să fii priceput în credință, mai priceput decât ești, mai priceput, mult mai priceput decât ești, fiule, mai adâncit în această taină, mai plin de dar întru darul cel atât de mare al credinței, ca să poți vedea minunile cele nevăzute ale credinței omului îndumnezeit, așa cum a văzut ucenicul lui Elisei, așa cum au văzut toți sfinții, toate slugile lui Dumnezeu, care te ajută azi pe tine pe drumul credinței. Drumul credinței este singurul drum. Nimic nu înseamnă drum în afară de acest drum. Întărește-te pe drumul spre Mine, fiule, că de aceea te-am așezat Eu acum pe treapta rugăciunii adevărate. Să nu ai odihnă în această lucrare a rugăciunii până ce nu o vezi că-și desface fructul ei. Să te desfătezi, fiule, cu această mireasmă aducătoare de Dumnezeu, că prin ea Eu vin; ea e drumul Meu, ea Mă va descoperi văzut în mijlocul tău, Israele de azi, căci cel de ieri care a crezut, este cu Mine, și se va lăsa văzut lângă Mine, și lângă tine cu Mine. Eu ți-am dat darul credinței, ca să ai din belșug, și te-am înfășurat în darul rugăciunii adevărate, însoțit de darul credinței, căci cum s-ar ruga cineva fără să creadă, fără să nădăjduiască?

O, fiule scump, mâncarea, ca s-o mănânci, trebuie s-o faci întâi. Sămânța, ca să-i vezi rodul, trebuie s-o pui mai întâi la crescut și la udat și la plivit și la săpat și la îngrijit. O, ce mult se bucură un grădinar când vede sămânța pusă de el că iese și aduce roadă! Așa să te bucuri și tu, fiule al credinței, de rodul seminței tale, de rodul rugăciunii tale. Rugăciunea ta va rodi veac nou, văzut de ochii tăi, va rodi cer nou și pământ nou, după cum este făgăduința prin Scripturi, și rodul nu va mai avea veștejire. Să nu te lași ostenit la lucrul rugăciunii, fiule, că Eu te învăț lucruri minunate, măi Israele. Te-am învățat să te strângi ciorchine și să te așezi la copt și la împlinit. Ia în mână un ciorchine de strugure sănătos și te uită bine la el, ca să vezi cum sunt strânse bobițele pe ciorchine și cum stau ele laolaltă sugând din viță până ce este adus copt pe masă, până ce poți mânca din dulceața lui, din mireasma lui, și să bei din vinul lui, fiule, din bucuria lui, Israele. Te-am învățat cum să stai grămadă, ca să rodești, ca să fii ciorchine cu bobițe grase și sănătoase laolaltă înaintea Mea, Care te cresc, căci Eu sunt vița. Te-am învățat să te rogi, fiule, te-am învățat cum să sugi din viță, cum să fii din viță, cum să stai în viță, căci ciorchinele este rodul viței, fiule. Te-am învățat ca să te faci din firesc duhovnicesc uitându-te la grămada de bobițe care sunt adunate pe ciorchinele de strugure.

O, poporul Meu, strugurașul Meu, rodul Meu cel mult așteptat! Orice mamă așteaptă să-și vadă rodul crescut și împlinit. Orice viță așteaptă să-și vadă rodul, fiule. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele, dar voi sunteți strugurașii. O, poporul Meu, strugurașul Meu, să te uiți, fiule, la ciorchinele de strugure, și așa să fii și tu în viță. Bobițele stau grămadă, stau lipite una lângă alta și sunt de aceeași culoare, de aceeași mireasmă, de aceeași rouă învăluite spre răcoarea lor, de același soare încălzite, din pământ și din cer hrănite. Fii atent, copile scump, din pământ și din cer hrănite. Pământul fără de cer nu este, iar cerul fără pământ nu este. Așa și tu, copile, strugurașul Meu, să fii făptură deplină, fiule, să fii întreg în toată clipa. O, Eu te învăț, și tu să înțelegi, că este musai să înțelegi, ca să te faci din firesc duhovnicesc, și să nu spui și tu ca cei de la început că nu e vremea, căci cei de acum treizeci-patruzeci de ani n-au vrut să se așeze în vremea cea duhovnicească, fiindcă e greu când ai altceva de făcut să mai faci și cele duhovnicești și să le faci cu iubire și cu credință. E greu să faci rugăciune adevărată când ai de făcut atâtea, când ai și alte griji, când ești și firesc, și duhovnicesc. O, greu i-a fost creștinului Meu cel hrănit prin această lucrare să se facă din firesc duhovnicesc, așa cum învață Scriptura. Până când or fi voit ei, oare, să fi mers așa? Dar am azi popor desprins de cele firești; am popor care se folosește de cele firești ca și cum nu s-ar folosi de ele; am fii care lucrează cu toate întru duhovnicie de duh și de trup; am, și Mă rog Tatălui Meu, Care Mi i-a dat, să-i desăvârșească întru Mine, căci Tatăl așa închinători voiește, închinători în Duhul Adevărului. Israele, strugurașul Meu cel dulce Mie, să nu te lași, fiule, furat de cele ce faci cu mâna. Tu să-ți lași inima înaintea Mea, în inima Mea, și să faci lucrarea inimii în inimi, așa cum bobițele de pe ciorchine stau strugure una în alta, una lângă alta în viță. Lasă, tată, inima ta în inima Mea. Eu am grijă de tine mai mult decât tine. Lasă-ți dulceața să-ți fie dulce în viță, căci omul lui Dumnezeu este fiu al lui Dumnezeu, și trebuie să fie în Dumnezeu. Amin.

O, copile al Meu, lucrarea ta e dragostea, tată. Învață bine această lucrare, că iată Eu cât stăruiesc să te învăț. Vin cu duhul mângâierii și te învăț ca să știi și să crezi că lucrarea ta e dragostea, și iar îți spun să te uiți la bobițele din ciorchine cum stau ele, cum se hrănesc ele, cum se desăvârșesc ele întru îndulcirea lor din viță. Și îți mai amintesc, Israele scump, cum să lucrezi la zidirea ta, căci tu ești zidirea lui Dumnezeu. Lucrează, tată, la zidirea ta, că asta este lucrarea ta: lucrarea duhovnicească. Îți amintesc de cuvântul Duhului Sfânt care a lucrat în voi și a grăit așa: când faci un zid mai mulți laolaltă în Domnul, și când cărămizile sunt puse în zid, și dacă zidul nu este de ajuns de drept, și dacă cineva din zidari vede că trebuie mai multă atenție, mai multă vedere la lucrul zidirii, acela să pună cărămida lui și să îndrepte zidul, ca să meargă zidul drept, din ce în ce mai drept, cu dragoste îndreptat, cu răbdare, cu înțelepciune și cu dragoste, iar zidarii vor lucra drept, cu atenția lor sporită la zidire, și să zidești, măi Israele, și să nu te oprești din zidit, căci Domnul tău îți plătește, fiindcă El este vița, și voi sunteți lucrătorii Lui. Eu sunt Stăpânul viei, și am plata lucrătorilor, și îi învăț pe lucrători dragostea, și fiecare va avea un întreg ca plată, așa cum scrie în Scripturi, căci dragostea se împarte egal, fiindcă în dragoste nu este părtinire, ci este dăruire și iubire, și fiecare va avea plată câte un dinar, câte un întreg. Când dragostea nu este toată, atunci ea nu este. Dragostea este aceeași de la început și până în veac.

Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. Mângâie-te, Israele, cu cele de la Mine, și unul pe altul să vă mângâiați cu Mine, că Eu sunt cuvântul cel viu, și Mă dau spre hrană ție, ca să fii viu. Tu când zici „Tatăl nostru“, să crezi, fiule, ce zici, căci Tatăl îți dă ție pâinea cea de toate zilele, și ți-o va da în veci. Tu nu ți-o poți da și de aceea o ceri de la Tatăl, pentru că tu ești al Tatălui și Lui te rogi. Să fii atent din zi în zi mai mult la cuvintele pe care Eu te-am învățat să le aduci Tatălui spre rugăciune. Să fii atent la tâlcul lor și să nu uiți că ceri de la Tatăl, și dacă ceri, trebuie să crezi și să te bizui pe Tatăl tău de la Care ceri. Cere, fiule, că a venit vremea să știi ce ceri și să vezi ce ceri. Fii atent la rugăciunea „Tatăl nostru“, din zi în zi fii tot mai atent către Tatăl, ca să vadă Tatăl că știi să te rogi cu adevărat. Fii atent, copile scump, să nu te mai risipești cu mintea. Mintea ta să fie locul Duhului Sfânt, Care te adună bobiță cu bobiță în ciorchine, ca să fii struguraș, Israele. Fiți adunați struguri, struguri, și hrăniți-vă din viță, căci vița Eu sunt. Plângeți după laptele viței cum plânge copilul după sânul mamei și țineți cu toate mădularele voastre duhovnicești lucrarea păcii între voi, lucrarea dragostei dintre voi. Zidiți la zidul lui Dumnezeu, zidiți dulce, zidiți în iubire, căci iubirea gândește, grăiește, mângâie, suferă și se tămăduiește una pe alta în trupul ei. Inimă pe inimă să se iubească, iubire pe iubire să se hrănească, și să nu dați loc, fiilor, la răni. Fiți moi, fiți blânzi, fiți atenți, că pentru voi sunteți, pentru binele vostru cu Mine, pentru grăbirea venirii Mele în mijlocul iubirii voastre, fiilor. Iubirea din voi să știe ce vrea, să știe ce dă, să știe cui dă și de la cine va lua răsplata. Aceasta este mare înțelepciune în mintea omului lui Dumnezeu. Această înțelepciune ține pe om în iubire. Amin.

O, Israele, strugurașul Meu, așteaptă cerul rodul tău cel duhovnicesc. E greu pentru cel ce n-a înțeles duhovnicește până acum, dar e ușor să asculți acum, copilul Meu, și să te faci mare la înțelepciune, așa cum au fost sfinții care vă așteaptă acum pe voi, cei mai mici, că mare le este dorul de lucrul vostru cel duhovnicesc întru vița cea care atât de mult v-a hrănit și v-a dat îndemn la zbor ceresc între cer și pământ. Eu de aceea v-am spus: mâncați strânsură, că în ea găsiți lecțiile de zbor, în ea găsiți și izvor de lacrimi de pocăință dacă n-ați fost mai din timp duhovnicești. Iar Scriptura spune că o clipă de pocăință te naște din cer, te naște de sus într-o clipă, ca să fii de sus, fiule, ca să fii din împărăția lui Dumnezeu.

O, mănâncă strânsură, fiule, că a rămas nemâncată. Nu trebuie să rămână nemâncată, măi fiule; nici o firimitură să nu se piardă, că de aceea am strâns-o, ca să o mănânci, copilul Meu. Eu pentru mâncat am coborât-o din cer la tine. Mănâncă, Israele, că dacă Israel mânca de câte ori venea mâncarea la el, acum aveam poporul, dar poporul de la început a mâncat cu urechile, bietul de el. Bucuria Mea era să fi mâncat și să se fi cunoscut că mănâncă. Dar n-a mâncat, și de aceea n-a știut gustul mâncării și fructul mâncării și creșterea lui duhovnicească.

Israele, strugurașul Meu, crești, tată, în cele duhovnicești, că nu pot să tac și să nu-ți amintesc iar că nu-ți trebuie decât pâine, apă, haină și acoperământ. Crești, poporul Meu, în cele duhovnicești, că pe celelalte tu le ceri de la Tatăl când zici rugăciunea „Tatăl nostru“. O, fiule, când lucrezi cu mâna cele ce ți le dă Tatăl, tu să știi că sunt de la Tatăl și să nu-ți pui nădejdea în mâna ta, în munca ta, în strădania ta. În vremea lucrului mâinii tale tu să vorbești cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, și să stai ciorchine, Israele, așa să stai la lucrul cel cu îndeletnicirea mâinilor, ca să fie și Duhul Meu cuvântând în vremea îndeletnicirilor mâinilor tale, căci fericiți a numit Domnul tău pe frații care locuiesc împreună, fericiți și binecuvântați în veac, fericiți și fără teama păcatului când locuiesc împreună, căci Domnul nu l-a făcut pe om ca să fie singur. Așa a spus Domnul: «Nu este bine să fie omul singur». Fericiți cei ce stau împreună fără păcat, căci așa a întocmit Domnul pe om, așa, și nu cum e omul.

Poporul Meu, să te lupți cu toată credința ta, cu toată inima ta să împlinești toate cele ce au venit de la Mine spre tine. Să te lupți, fiule, să dai ființă omului cel nou în tine, omului ascultării de Dumnezeu. Să te lupți, copile scump, că Eu mult te ajut și multe ajutoare ai întru Mine, că Eu, după cum este scris, sunt lângă tine cu zecile de mii de sfinți, așa cum scrie în Scripturi. Și să știi cum să te rogi la sfinți, să-ți vadă smerenia, să-ți mărturisești nevrednicia, că tu prin mila Mea ai fost ales ca să fii poporul auzirii cuvântului lui Dumnezeu, care vine pe norii săi de slavă la tine. Nimic n-a făcut Dumnezeu fără să nu fi fost scris în Scripturi.

Îmi amintesc împreună cu tine, poporul Meu, când s-a împlinit Scriptura întrupării Mele din Fecioară. Numai o mânuță mică de inimi au crezut așteptând și cerând această împlinire. Zaharia, care era mare slujitor al templului, mare împlinitor al legilor Domnului și credincios în cele proorocite în prooroci, a crezut și a cerut împlinirea acestei Scripturi și a lucrat ca un credincios, ca să dea loc împlinirii Domnului pe pământ, după cum făgăduiau Scripturile, și a lucrat tainic și cu curaj de mare credință acest slujitor al credinței, și prin el am împlinit toată pregătirea coborârii Fiului lui Dumnezeu între oameni.

Vezi tu, măi Israele, cum lucrează credința omului? Vezi tu, fiule, cum trebuie să fie credința ta? Zaharia a cerut să împlinească Domnul venirea Lui prin Fecioară, și dacă am avut om credincios, am adus împlinirea. Râvnește, măi poporul Meu, și tu, căci mari sunt făgăduințele cele pentru vremea în care ești tu. Așa de puținei au fost și atunci cei de care M-am folosit ca să împlinesc Scriptura nașterii Mele între oameni. Nimeni nu avea habar. Eram printre ei, și nu știau lucrarea cea venită de la Dumnezeu. Așa și azi este cu lucrul lui Dumnezeu, cu cuvântul lui Dumnezeu, care pregătește împlinirea a ceea ce mai este de împlinit, căci îngerii care s-au arătat în vremea înălțării Mele la Tatăl așa au proorocit: «Acest Iisus Care merge la cer, așa va veni, precum Se suie». Dar caută în cuvântul Meu, că Eu am rostit despre venirea Fiului Omului după ce credința și dragostea se vor stinge înaintea venirii Domnului. Iar acum am venit cu această lucrare de cuvânt, fiindcă era scris în Scripturi de ea. Am venit să scot din necaz pe poporul pe care l-am numit popor martor al cuvântului Meu pe pământ mai înainte de arătarea Cuvântului întru trupul slavei Sale între oameni. De aceea ți-am spus în cuvintele vremii tale că nu te-am chemat să lucrezi cu sapa și cu lopata, poporul Meu, și te-am chemat ca să crezi în Scripturi și ca să împlinesc prin credința ta Scriptura venirii Mele, și să descopăr cerul cel nou și pământul cel nou și viața cea fără de moarte și veacul cel ceresc, care sunt gătite de Mine, că M-am dus la Tatăl ca să fac acestea toate, ca să le pregătesc și să fie descoperite prin credința ta și a tuturor celor ce au așteptat crezând în această vreme. Iată, fiule, cum te învăț. Te învăț să știi să crezi și crezând să pregătești slava Mea, să-Mi pregătești calea, Israele, așa cum Mi-au pregătit-o cei din vremea nașterii Mele din Fecioară, și am adăugat la credința lor semne cerești în vremea aceea, căci au vorbit magii de nașterea Mea, au vorbit păstorii de la stână, a vorbit dreptul Simeon și proorocii din vremea nașterii Mele, căci în Israel niciodată n-a lipsit și nu lipsește duhul proorociei de la Dumnezeu.

Întărește-te cu îndeletniciri duhovnicești, poporul Meu de azi, și să prinzi curaj în credință, fiule, căci prin credința ta Eu lucrez. Îndeletnicește-te bine cu lucrul acestei credințe, și duh de îndoială nici să se pomenească în Israel, căci Scripturile se împlinesc întru totul. Amin. Mare lucru este să știi să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Meu a lucrat odată cu vremea, a lucrat după vreme, a vorbit după vreme și a fost strâns în strânsorile vremii, și de aceea poporul Meu n-a știut cum să creadă în cuvântul Meu și nu l-a împlinit întru toată puterea lui. De aceea ți-am spus: lasă, Israele, cele trupești și pământești, vinde-ți înțelepciunea ta și dă-ți averea pe ape și așează-te în sărăcie de averi și de duh lumesc, ca să poți să te aduni ciorchine din loc în loc și să te îndemni la credință în făgăduințele lui Dumnezeu, și să-ți faci hăinuță albă, din Duh Sfânt și din pânză curată, și să faci iubire înaintea Mea, căci iubirea ta de Domnul este cărarea pe care Mi-o faci ca să vin. Și te vei trezi cu Mine înaintea ta, așa cum am venit în calea lui Luca și Cleopa când ei Îmi pregăteau calea Mea spre ei prin vorbirea inimii lor una cu alta despre Fiul lui Dumnezeu, Care venise să plinească Scriptura. La fel și apostolii stăteau ciorchine, stăteau grămadă, și lucrau rugăciune și pocăință și vorbire despre Dumnezeu, și Eu M-am și arătat biruitor pentru ei și le-am zis: «Pace vouă!». Așa și vouă vă zic: Pace vouă, ucenicilor, că un picuț mai este și vă veți opri cu ochii pe Mine și ne vom vedea și ne vom mângâia unii pe alții și vom ofta ușurați de apăsarea așteptării.

Faceți-Mi cale, faceți-Mi adevărată venirea, faceți-Mi văzută cărarea Mea cu voi, și pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotință cerească, cu mare har ceresc, ca să lucrați lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigați, și Eu vin. Voi credeți, și Eu vă dau plata credinței. Voi cereți, și Eu vin și împlinesc. Țineți-Mă viu între voi și cu voi, că Eu sunt viu, și sunt cu Tatăl lângă voi și cu voi, și lucrăm împlinirea Scripturii venirii Fiului Omului, însoțit de cerul cel nou și pământul cel nou pe care le-am făgăduit pentru veacul cel fără de sfârșit. Amin.

E sărbătoare de înălțare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său. Fiți cum sunt păsările cerului și crinii câmpului, și veți fi așa, că Eu, Domnul, pregătesc fericirea celor credincioși. Învățați-vă, tată, să trăiți fără de griji, și lucrați ca Israel, care-și strângea hrana care venea din cer în loc pustiu de hrană. Eu am pe îngerii Mei care îngrijesc de voi. Eu am pe corbii Mei care îngrijesc de voi, Eu sunt vistierul celor cerești și al celor de pe pământ. Eu voi împlini Ierusalimul nou pentru poporul Meu. El lucrează pentru venirea Mea, iar Eu lucrez pentru împlinirea Ierusalimului nou, văzut de tot ochiul din cer și de pe pământ. Eu lucrez cerește, Israele, strugurașul Meu. Eu pe toate le-am făcut. Eu și acum pe toate le fac și le întocmesc, precum scrie în Scripturi, precum scrie în cartea vremii Mele de azi cu tine, poporul Meu.

Hrănește-te cu lumină, hrănește-te cu cuvântul Meu. Hrănește-te, fiule, crezând în cele făgăduite și pregătite să vină în dar peste tine. Tu ești grâul Meu cel pus la scumpit. Sfințește-te prin rugăciune, smerește-te prin rugăciune, bucură-te prin rugăciune. Rodește, fiule, venirea Domnului Iisus Hristos la rugăciunea ta. Dacă nu poți singur să lucrezi din zâmbet lacrimă și din lacrimă zâmbet, așa cum te-am povățuit, Eu vin și te ajut, fiule, ca să poți, copilul Meu, și să te găsesc întru ale Mele așezat, că mult tânjesc Eu după dragostea ta și după dragostea dintre voi. Lucrați lucrarea venirii Mele și nu vă temeți de nimic și de nimeni. Credeți în făgăduințele Mele făcute vouă, copilași de la sfârșitul timpului, căci timpul se va numi veșnicie.

Israele, să fii destoinic în credință și să te îndeletnicești cu temerea de Dumnezeu, fiule care încă te mai întristează cele neplăcute Domnului. Temerea de Dumnezeu te ține în Dumnezeu, și întru Mine nu ești fără acoperământ. Eu lucrez la pregătirea ta, la iubirea ta de Dumnezeu, la așezarea ta întru cele în care trebuie să fii găsit și așezat. Tu nu ești slab; tu ești tare, Israele, pentru că Eu te întăresc, copilul Meu. Te întăresc și te ocrotesc și te luminez cu lumina cea din Mine, ca să fii lumină din Mine înaintea Mea.

Eu vin curând. Nu te teme, Israele, strugurașul Meu. Eu sunt cu tine, nu te teme. Eu sunt cu tine. Să fii credincios în cele ce-ți spun. Îți hărăzesc credință, poporul Meu, credință care se cere s-o ai în vremea aceasta. Toți sfinții te ajută ca pe cel mai mic, și se adună pe lângă tine cum se adună frații cei mai mari pe lângă cel mai mic. Iubiți-vă unii pe alții: cei din cer, pe cei de pe pământ, iar cei de pe pământ, pe cei din cer. Iubiți-vă unii pe alții, voi, copii ai iubirii, căci Eu sunt iubirea, și din Mine sunteți, și sunteți ai iubirii. Și cerul și pământul să cunoască și să vadă bine la voi că sunteți ucenicii Mei și fii ai iubirii și rudă cu cerul. Eu sunt cu voi și vă dau puteri și mângâiere. Amin. Toți sfinții din cer vin și vă spun vouă cântarea sărbătorii de azi: Hristos S-a înălțat! Dar iată ce mai spun sfinții cerului: Hristos vine! Vine Domnul Iisus Hristos cu zecile de mii de sfinți ai Săi. Amin.

Pace vouă, copilași ai cerului! Un duh și o iubire să fim! Eu vă dau puteri și mângâiere. Eu sunt cu voi și vă ajut să fiți cu Mine. Vorbiți de Domnul pe cale, fiilor. Aceasta este de făcut în vremea aceasta. Cuvântul Meu vă alină și sufletește, și trupește, și cerește, fiilor. Pace vouă! Pacea Mea să se odihnească peste voi și între voi și în inimile voastre.

Copii ai grădinii cuvântului Meu, aveți grijă de pacea cea deplină a Duhului Sfânt în grădină și peste voi. Voiesc să fiu în voi așa cum sunt Eu. Închideți bine porțile și deschideți bine inimile spre cer, ca să pot hrăni poporul care stă în lucrare de rugăciune. Nu dați voie duhului străin de Dumnezeu să pătrundă în grădină. Fiți destoinici cu tragere de inimă, ca să pot da poporului Meu mângâiere prin cuvânt. Iar vouă mângâiere vă dau mereu, ca să vă mângâiați unul pe altul în Domnul vostru Iisus Hristos, Care vine cu hrană cerească pentru Israel. Aveți grijă de cărarea Mea spre voi, spre Israel. Pace vouă vă dau, ca să aveți pace în inimi, fiilor. Întăriți pacea în inimile voastre, căci pace vă dau. Eu am mare nevoie de pacea din voi, de pacea Mea din voi. Aceasta este cărarea Mea de la cer la pământ, de la Mine la Israel. Mângâiere ție, popor mititel al grădiniței Mele.

Binecuvântat să fii, copile, strugurașul Meu. Binecuvântat să fii, Israele, popor al așteptării Mele. Amin, amin, amin.

23-05-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:22 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul

Ierusalime, popor al Domnului, popor mititel de la sfârșit! Ție îți trebuie mângâiere, fiule mic. Duhul Sfânt Mângâietorul vine peste tine cu mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul este făgăduința pe care Eu, Domnul Iisus Hristos, am lăsat-o peste cei ce Îmi urmează Mie prin lume.

O, Ierusalime, Ierusalime iubit de Dumnezeu, încep cu cuvântul păcii. Pace ție, fiule, că mare este lucrarea aceasta. Pace ție, copile scump, că pacea Mea peste tine te ține pe tine tare și cu Mine. Să cauți tu, fiule, să vezi că dacă nu ai pace în inimioară, tu ești moale, tu ești plăpând, tu ești firav, că și Eu tot așa eram de lipsa păcii când Mă purtam printre oameni ca să-i trag pe drumul cel adevărat. Tot așa eram și Eu când Mă rugam la Tatăl ca să pună omul pe cărare, că oamenii sunt fără de cărare și nu vor să învețe ce este cuvântul cărare. Cuvântul cărare înseamnă Dumnezeu, înseamnă pace și cer, înseamnă cer nou și pământ nou, asta înseamnă cărare în limba cea dumnezeiască. Oricât ar fi de anevoioasă cărarea aceasta, aceasta e cărarea, fiilor, dar e frumoasă și e veșnică și e dulce, căci ea înseamnă Dumnezeu.

Pace ție pe cărarea Mea, căci Eu sunt cu tine, Ierusalime, ca să nu te clatini, fiule, ca să nu te clatine nimic și nimeni, popor al cărării. Eu sunt calea, Eu sunt potecuța ta, și să fii vrednic de ea, copile din Ierusalim. Ierusalim înseamnă casa Mea, cetatea Mea, țara Mea și neamul Meu. Ierusalim înseamnă poporul Meu care merge pe cale, pe calea Mea, pe potecuța cea subțire și pe care lumea n-o zărește, și dacă aude de ea, n-o caută, și dacă o caută, n-o găsește. Și chiar dacă o găsește, nu apucă pe ea, că omul e învățat pe calea lui, nu pe calea Mea, căci pe calea Mea trebuie să-L iubești pe Dumnezeu și să învingi luptându-te cu dușmanii care vin din lături să abată pe fiii cărării de pe cărare. Dușmani sunt mulți, dar mulți sunt și ajutătorii de pe cărare, pe care Eu, Domnul, îi trimit și îi așez ca să ajute pe fiii cărării.

Ierusalime, pace ție pe cărare, și să nu duci lipsă de pacea Mea din tine. Pacea Mea ți-o dau, și s-o ai, că Eu ți-o dau. Eu văd că fără ea ești plăpând, de aceea ți-o dau. Ți-o dau ca s-o ai. Amin. Îți dau duhul nădejdii în cele făgăduite de Mine peste tine. Întărește-te în duhul nădejdii, poporul Meu, că satana, răul cel ce-ți încearcă ție calea, dă să-ți tulbure limpezimea nădejdii tale, și Eu văd, copilul Meu, văd și nu stau, și lucrez peste tine întru Duhul Sfânt Mângâietorul, Care te învață pe tine de la Mine. Nu te mira, nu te îndoi că ești mic, că ești puțin; nu, tată, nu te mira, nu te îndoi. Omul cuprins în duhul lumii, oricât ar fi de deștept în duhul lui, nu poate lepăda ce a învățat el, nu-și poate lăsa năravul lumesc ca să te înmulțești tu și ca să fii mai mult decât ești. Dar Eu, Domnul, altfel voi lucra ca să pot să te fac mare. Am de lucru peste lume, ca să-i stric cărările ei și să-Mi vădesc cărarea Mea. Eu le-am arătat la oameni calea. Eu te-am născut pe tine din cuvântul Meu și te-am făcut mărișor prin cuvânt, fiule. Ți-am dat să mănânci mult cuvânt, și după cum îți era statul tău, cuvântul Meu era cu gust bun sau cu gust rău, dar cine s-a umilit a mâncat cu gust și s-a făcut mărișor și a stat pe cărare în duhul umilinței și a rămas pe cale, și Eu îl hrănesc și îl cresc cu cuvânt și cu Duh Sfânt întru nădejdea celor făgăduite și îl numesc poporul cel credincios întru cele făgăduite de la nașterea Mea între oameni și până acum.

Te-am născut din cuvânt, ca să arăt calea la oameni, fiule. O, fiule, poporul Meu, M-am făcut cărare printre oameni, și greu mai străbăteam pe ea, greu, copilul Meu, greu, ca și tine azi, poporule, urmașul Meu de azi. Și atunci îi număram pe degete pe cei ce știau tainica Mea cărare, căci Mă făcusem cărare în lume, și lumea nu Mă cunoștea și nu credea în Mine și nu știa și nu înțelegea de unde sunt și ce sunt și cine sunt. Ca și azi, și atunci a fost. S-a uitat Tatăl Meu în cartea proorocilor lui Israel și M-a găsit pe Mine proorocit ca să vin din Fecioară între oameni. Și a născut Tatăl un vestitor între oameni și l-a trimis înaintea Mea ca să Mă vestească, să știe oamenii că vin, să Mă cunoască oamenii că sunt venit între ei ca Mântuitor, ca Izbăvitor, așa cum a trimis pe Moise izbăvitor pentru Israel care gemea în Egipt sub robia apăsării lui faraon cel pământesc, căci Israel suferea păcatul vânzării de frate. Dureroasă era suferința lui, dar dureros era și păcatul lui înaintea dreptății lui Dumnezeu.

O, măi poporul Meu, a trimis Tatăl Meu glasul Meu înaintea Mea, și striga glasul Meu înaintea Mea: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți cărările, că vine Domnul!». Acela era Ioan, rudenia Mea, care M-a vestit lumii, care M-a și arătat lumii botezându-Mă pentru oameni, căci am venit în chip smerit, ca un om pentru oameni, așa cum a fost trimis Moise către Israel cel ce păcătuise. Moise răsărise din poporul Israel ca izbăvitor pentru Israel, și el a fost pilda Mea, a Celui ce avea să vină din Tatăl pentru Israel, din cer pe pământ, măi fiilor. Ioan proorocul, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, rudenia mamei Fecioare, el s-a născut între oameni cu șase luni înaintea Mea și a suferit din pruncie prigoană de la oameni, ca și Mine a suferit Ioan, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez, prin botez ceresc. În ziua botezului Meu a vorbit Tatăl Meu în cer și s-a auzit glasul Lui pe pământ, S-a auzit Tatăl Meu la Iordan. Ioan M-a arătat, și Tatăl a grăit din cer și M-a mărturisit că sunt din cer, din Tatăl venit în Fecioară, născut Om din Fecioară, după cum grăiseră proorocii Tatălui Meu.

Am venit, poporul Meu, să însemnez în tine serbarea cerească a zilei de naștere a lui Ioan, cel ce M-a vestit, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez. Ioan era glasul Meu, așa cum graiul proorocilor era graiul Tatălui Meu. Ioan a pus mâna sa pe creștetul Meu, și Tatăl a rostit cu glasul Său din cer: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit». Ioan s-a făcut cărare pentru Mine. El a vestit cărarea care se va arăta oamenilor. Așa și tu, poporul Meu micuț, te-ai făcut cărarea Mea pentru oameni, dar oamenii, ca și atunci, nu cunosc glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți cărările Lui!». Lumea e un pustiu fără ieșire, fiilor, că unde nu e Dumnezeu, e pustiu totul. Și Mi-am făcut cărare între oameni și te-am vestit pe tine, poporul Meu, martorul Meu, martorul glasului Meu din cer pe pământ, și tu mărturisești așa cum au mărturisit cei ce au auzit la Iordan glasul Tatălui Meu din cer. Tu mărturisești așa cum au mărturisit Petru, Iacov și Ioan glasul Tatălui Meu din nor, căci se coborâse nor ceresc până deasupra Mea, și din nor a glăsuit Tatăl Meu că Eu sunt Fiul Său, întru Care El binevoiește pe pământ. Așa și azi grăiește Dumnezeu, și am vestit din nou lumii, ca să creadă lumea în Dumnezeu, Cel ce grăiește pământului de șapte mii de ani, de la începutul și până la sfârșitul veacurilor, așa cum Eu am făgăduit, și tu niciodată să nu uiți că Tatăl este în Mine, și Eu, întru Tatăl când grăiesc ție, poporule, martorul cuvântului Meu. O, poporule scump, vezi tu de ce ești iubit? Nu că ești tu tare, nu că ești tu bun, ci pentru că ești poporul cuvântului Meu, așa cum proorocii au grăit întru Mine și au zis: «Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin harul Meu». Amin.

Ioan proorocul, Ioan Botezătorul, care boteza oamenii cu credința în Dumnezeu, în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer din Tatăl; Ioan, glasul Meu, sărbătorește cu Mine și cu poporul Meu, sărbătorește în Israel cel din urmă, în cel făgăduit lui Avraam, sărbătorește cu Israel cel ce așteaptă cu mânuțele întinse cea de a doua venire a Mea între oameni. Și Mă voi arăta în slavă mare, și Mă voi arăta lângă tine, poporul Meu care Mi-ai vestit cuvântul Meu la oameni, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu știai cum să-Mi croiești cărarea venirii Mele, că azi omul lui Dumnezeu nu mai este ascultat și urmat de oameni. Omul caută pe cei ce sunt cu Dumnezeu, dar nu pleacă omul după Dumnezeu cu pasul vieții lui. Omul crede, dar nu face pași cu viața lui. El zice că face pași cu credința, cu inima, dar dacă nu faci cu viața pași, zadarnică este credința ta, omule; zadarnică, și tu nu crezi ce spune Dumnezeu. Zadarnică o așa credință, zadarnică, omule care nu știi puterea credinței. Credința fără lucrarea ei nu este credință. Aceea este credință lumească, nu duhovnicească. Dacă tu, omule, crezi în Dumnezeu, așa cum zici, așează-te să împlinești poruncile Lui, că de aceea a lăsat Dumnezeu cărare pentru om și a scris pe piatră cărarea pe care trebuie să umbli. Și dacă nu umbli pe ea, nu crezi în ea. Ea nu se încearcă. Ea trebuie crezută și cunoscută de cărare, și străbătută cu stăruință și cu iubire și cu mare veghe, căci din lături duhul potrivnic se ivește mereu ca să-și facă și el lucrarea pentru lămurirea credinței fiilor lui Dumnezeu, după cum este scris: «Fericiți cei ce rabdă până la sfârșitul răbdării».

Israele, Israele, cărarea ta sunt Eu. Să n-ai altă cărare afară de Mine. Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, că nimeni nu Mă mai iubește, fiule Israele. Mă plâng la tine, copile scump. Nimeni nu Mă mai iubește, nimeni pe pământ, nimeni. Nimeni nu mai face voia Mea, nimeni. S-a speriat omul bisericii din lume, s-a speriat de tine și de Mine, Care-ți sunt ție cărare; s-a speriat și M-a făcut duh rău, așa cum M-a făcut biserica lui Israel când am venit în ea ca Mântuitor, ca binefăcător, ca luminător de la Tatăl și ca potecuță de mers spre Tatăl. S-a speriat omul bisericii și ține calea pe la răspântii, ca să nu se trezească nimeni, ca să nu apuce nimeni pe cărarea cea curată.

S-a sculat nu demult cel mare care stă pe scaunul bisericii din lume și a rostit în locaș sfânt împotriva poporului Meu pe care Eu îl hrănesc prin cuvânt. Eu am auzit și M-am luptat să nu scriu acest cuvânt de ocară, și am zis: Tată, iartă-l, că nu știe ce zice; nu știe, Tată, nu știe; nu știe, că nu vrea să știe. S-a sculat mai-marele bisericii și a zis de fiii grădinii Mele că sunt derbedei. „Derbedeu“ în limba Mea românească înseamnă om care-și pierde vremea, om fără rost pe lume, om fără căpătâi. A auzit Tatăl Meu din cer acest cuvânt: „derbedeii de la Pucioasa“. Așa a vorbit mai-marele bisericii în biserica lui.

O, omule al bisericii, tu ești acolo să vestești pe Dumnezeu oamenilor. Tu ești acolo să vestești cărare pentru oameni, să vestești Evanghelia, nu să defaimi pe fiii care iubesc cărarea Mea și viața Mea în ei. O, omule al bisericii, e mult de când defaimi truda Mea de la cer la pământ, și Eu Mă rog înaintea Tatălui și spun: Tată, iartă-i, că ei nu știu ce fac, nu știu oamenii bisericii că Eu am venit să scot biserica din beznă.

Mă roagă cerul României, Mă roagă sfinții României și Îmi spun: „O, Doamne, uită-Te în România și vezi ce au ajuns locașurile afierosite pentru sfințenie! Scoală-Te, Doamne, și răscumpără biserica și truda noastră răsplătește-o, că cezarul s-a îmbrăcat cu veșminte de sfințenie, și nu se mai vede cărarea Ta cea sfântă, cea din cer între oameni. Nu mai are cine să arate omului cărarea. Scoală-Te, Doamne, și răscumpără sângele nostru și dă plată credinței noastre și curățește locașurile afierosite sfințeniei Tale, Doamne. Scoală-Te cu mila Ta peste România și risipește necredința, și fă cale cuvântului Tău cel venit pe nori, și șterge păcatele bisericii și biruiește, Doamne, cu înțelepciunea Duhului Sfânt peste înțelepciunea veacului acesta, care a pătruns până și în locașul sfințeniei Tale. Întărește pe poporul Tău cel mic, întărește biserica Ta cea vie prin cuvântul Tău, și așează sfințenie peste România, și din ea să faci cărare de Duh Sfânt peste popoarele fără cărare, fără Duh Sfânt pe pământ. Ajută-i pe cei ce poartă cuvântul Tău, venit din cer pe pământ. Ajută-i, că și noi, cei ce stăm înaintea Ta pentru România, și noi în numele Tău îi ajutăm și îi ocrotim cu harul Tău și cu darurile Tale cu care ne-ai îmbrăcat la credința noastră. O, Doamne, pleacă cerurile și biruiește pentru România, că ea este făclia Ta, care va lumina toate neamurile pământului și pe Israel, poporul Tău în care Tu Te-ai mărit în veacuri și prin prooroci, ca să Te mărească pe Tine împărații și neamurile pământului. Împlinește, Doamne, făgăduința Ta pentru veacul cel nou, pentru întoarcerea Ta între oameni, pentru cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și asemănarea Ta. Iartă-l pe omul fără de cărare și arată-Te lui ca să-i spui: «Eu sunt calea, adevărul și viața și veșnicia». O, Doamne, ascultă rugăciunile sfinților cerului Tău și împlinește, Doamne, voia Ta pe pământ, întru lucrare de cer nou și de pământ nou, loc al păcii și al dreptății veșnice. Amin.“

O, Ierusalime, așa se roagă sfinții României la scaunul Treimii cerești. Roagă-te și tu cu ei, întru răbdare, că milă Mi-e de om, măi fiule Ierusalime. Se roagă Avraam, copilul Meu, se roagă să împlinesc făgăduința cea făcută de Mine lui. Se roagă cerul. Roagă-te cu cerul, Ierusalime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvântului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e în pregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nu M-au primit, și spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu. Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, și omul bisericii nu are înțelepciune, nu are timp să înțeleagă. S-a îmbrăcat în haina bisericii om străin de viața cea întru Mine, om care nu înțelege sfințenia, om care iubește slava deșartă, slava care vine de la om și nu de la Dumnezeu. Slava de la Dumnezeu este sfințenie în trup, este sărăcie de duh, este umilință și înțelepciune cerească și Duh Sfânt lucrător de slavă cerească pe pământ.

O, poporul Meu, plâng cu tine, fiule. Nimeni nu Mă mai iubește pe pământ, nimeni nu mai face voia Mea, nimeni. S-a speriat omul bisericii din lume și s-a supărat pe Mine și pe tine și M-a făcut duh rău, așa cum M-a făcut biserica lui Israel la prima Mea venire. Cine nu te primește pe tine, poporule, trimisul Meu, acela nu Mă primește pe Mine, și Eu încă Mă rog Tatălui și spun: Tată, iartă-i pe cei potrivnici Nouă, că aceștia nu știu ce fac. Așa să te rogi și tu, poporul Meu, că tu ești poporul rugăciunii cea poruncită de Mine ca să fie în tine. Iartă-i pe cei mari care te defaimă pentru numele Meu pe care-l porți. Tu ești mic și poți să ierți, căci cel mic nu poate face nici un rău. Roagă-te la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să ierte pe tot omul care nu știe ce face, care nu știe ce zice, că mare este întunericul acestui veac, mare, fiule, și nu mai este sfințenie pe pământ. Ba chiar nici în locurile sfințite nu mai este sfințenie, nu mai este, și plâng cu tine, fiule Ierusalime, plâng de dorul omului, de lucrul mâinilor Mele, pe care nu-l mai pot găsi ca să suflu peste el și să-l repar și să-l așez în loc veșnic și în viață veșnică. Dar de tine Mă bucur, Israele mic, Ierusalime mic, și vin peste tine cu Duhul Sfânt al mângâierii, făgăduința pe care Eu am lăsat-o când M-am înălțat la Tatăl, că iată, sunt în cuvânt peste tine și îți aduc din cer viață și putere și pace cu Mine, fiule, poporul Meu. Bucură-Mă și tu, că sunt un Dumnezeu fără de mângâiere. Mă mângâi cu sfinții și cu îngerii, dar durerea pentru om Mă amestecă cu durerea.

Israele, Israele, credința ta în venirea Mea, în lucrarea Mea, credința ta este mângâierea Mea și nădejdea Mea prin nădejdea ta în cele făgăduite prin Scripturi, pentru cer nou și pământ nou înaintea Mea, pentru om nou. Învață mereu lucrarea cea cerească de om nou. Eu, Domnul Iisus Hristos, de aceea am fost trimis de Tatăl, ca să se vadă de om omul cel nou pe care Tatăl îl așteaptă să-l îmbrace în veșnicie și în viață de Eden pe pământ. Veacurile au apus. Acum e veacul Domnului, și de aceea Dumnezeu S-a făcut cuvânt peste veacuri, peste pământ, căci pământul își așteaptă hăinuța lui cea nouă, la care Eu și cu sfinții și cu îngerii și cu tine, poporul Meu, lucrăm hăinuța nouă, cer nou și pământ nou, loc al păcii și al dreptății. Tu nu pricepi destul de bine lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu. Lucrarea Mea cu tine n-o pricepi îndeajuns de bine, dar Eu lucrez, și Îmi trebuie om credincios, popor credincios în făgăduințele Mele, căci cele din Dumnezeu nu se lucrează ca cele făcute de oameni pe pământ.

Tu, Ierusalime mic, nu te teme, tată. Mereu vin și îți spun: nu te teme, tu, cel ce crezi în făgăduințele lui Dumnezeu împlinind viața cea de Eden pe pământ. Mai trudește o clipă, fiule credincios, căci împărăția lui Dumnezeu, care vine pe pământ în chip văzut, te va cuprinde în ea fără de veste, și fericirile cele făgăduite de pe vârf de munte ți se vor da ție, cel ce știi să crezi în ele, în cuvântul Meu cel sfânt. Nu te teme în neputințele tale. Ele nu sunt mai tari decât Mine, Domnul Dumnezeul tău, în Care tu crezi și pe Care Îl aștepți și Îl strigi spre tine. Eu vin, că este scris să vin. Vin, poporul Meu, vin la tine, tată, vin la cei ce Mă așteaptă, vin să le șterg suspinul de pe inimi, vin să le plătesc răbdarea și așteptarea și credința lor.

Israele, Israele, învață-te bine să Mă aștepți, fiule scump, învață-te cum să Mă aștepți, învață-te frate pe frate și urmați cărării Mele cu călăuză în față, fiilor. Din loc în loc am pus în fiecare loc călăuză, așa cum pe calea lumii sunt semne de arătare a drumului și a felului drumului. Călăuza pusă de Mine e semn pe cărare. Urmați cărării Mele cu călăuză în față, fiilor.

Israele, Israele, să dai gust bun rugăciunii tale spre cer, așa cum Eu pun gust bun în cuvântul Meu ție, ca să mănânci cu gust și să ai gust bun și ceresc, să ai inimă cerească, în care să-Mi așez Eu masa cuvântului Meu în loc frumos, fiule. Dă gust bun rugăciunii tale spre cer. Dar aceasta este o lucrare mare și frumoasă, tată, și ca să fie frumoasă, să n-o amesteci cu mândrie, să n-o amesteci cu neascultare, cu neaplecare, cu semeție să n-o amesteci. Cu împrăștiere de minte, cu împrăștiere de statură cerească să n-o amesteci. Să n-o amesteci cu lumea, copilul Meu, că suspin din greu când te văd cu mâna pe lume, și rabd ca un Dumnezeu amestecarea ta, că multe le poți face fără omul lumii, dar nu vrei cât poți. Eu aștept să pot să te deosebesc de tot de lume. L-aș face creștin și pe omul lumesc, dar nu vrea omul lumesc. Eu te aștept pe tine, fiule, să fii de ajuns de ceresc ca să pot lucra peste om, ca să pot înnoi lumea, Israele, unealta Mea de la sfârșit. Uită-te în sulul cărții și vezi cum te-am învățat să lucrezi pe cărarea Mea, și dacă nu lucrezi așa, să nu fii mofturos, să nu fii pretențios, că Dumnezeu este Domnul dreptății, Israele. Câtă grijă ai tu de Mine și de cărarea Mea, așa și Eu, fiule, am de tine grijă. Ai grijă de Mine, Israele, ca să-Mi faci loc să am și Eu grijă de tine. Vino, tată, spre înnoire deplină, că înnoirea ta este așteptată de șapte veacuri, Israele, fiule mic.

O, poporul Meu cel hrănit de cer, ai grijă de pacea grădinii Mele, ca să te pot hrăni din cer, ca să pot veni spre tine. Învață bine această lege a păcii peste grădina cuvântului Meu. Fă voia lui Dumnezeu, copile din Israel, că fiii grădinii Mele se roagă Mie pentru tine. Să nu-i îngreuiezi. Ajută-i cu împlinirea cuvântului Meu peste tine, peste viața ta, peste purtarea ta, iar duh de nepăsare nici să se pomenească în Israel. Dă gust bun vieții tale cu Dumnezeu, că Eu am avut gust bun cu viața Mea între oameni.

Israele, strugurașul Meu, să fii copt, să te coci bine, tată, să fii dulce și plăcut la gust și la miros și la vedere, fiule. Dă putere nădejdii tale în Dumnezeu, că Domnul are nevoie și de puterea ta, și de truda ta. Să nu fii învățat de-a gata, așa cum zic unii: „Lasă, că are grijă Dumnezeu!“. Tu trebuie să lucrezi altfel, fiule. Tu trebuie să știi să ai grijă de Dumnezeu în tine, să aibă Domnul loc prielnic în tine, să aibă Domnul plăcere să stea în tine și cu tine. Să nu fii mofturos, să nu fii posomorât, să cauți să stea Domnul cu plăcere în tine și cu tine.

Israele, Israele, să ai nădejde în Dumnezeu, poporul Meu. Să ai nădejde făcând voia Mea în duhul și în trupul tău, și așa să ai nădejde în Dumnezeu. Iubește rugăciunea cea cu gust bun, făcând voia Duhului Sfânt în trupul tău, și va avea gust plăcut rugăciunea ta către cer. Eu te iubesc, poporul Meu, și stau lângă izvor și scot apă și te adăp ca un bun, ca un păstor pe oi. Să nu te abați de la izvor, Israele. Eu sunt cu izvorul lângă tine și după tine, ca să-ți dau să bei și să te răcorești și să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt. Crești, tată, în Duhul Sfânt, crești, copilul Meu, că Duhul Sfânt voiește să Se facă slavă văzută peste tine. Crești, copile Israele, și să nu te temi cu Domnul Dumnezeul tău. Crești ascultând, crești împlinind pe Duhul Sfânt în tine. Crești și ia gust plăcut și stai înaintea Mea cu mânuțele ridicate, și crești în Duhul Sfânt. Amin.

Să nu lucrezi nimic fără de Mine, Israele, nimic, tată, și toate lucrurile tale să fie duhovnicești. Fii duhovnicesc, ca toate ale tale să fie duhovnicești și toate ale tale să vorbească despre Domnul Dumnezeul tău. Eu iar îți spun: Pace ție! Pacea Mea, Israele, s-o ai în tine și cu tine lucrând. Duh de întărire, duh de sănătate, Duhul Sfânt să pună peste tine toate darurile vieții cea fără de sfârșit și să te faci locaș al Duhului Sfânt. Mulțumire să aduci pentru Domnul, Care Se dă ție hrană. Așează-te să-L ceri, și după ce Se dă ție, așează-te să-I mulțumești pentru că S-a lăsat dat ție. Vino, tată, spre rugăciune de cerere și de mulțumire, așa cum Eu am crescut înaintea Tatălui Meu lucrând lucrările Lui înaintea oamenilor, că te așteaptă cerul întru lucrare văzută de Duh Sfânt. Amin, amin, amin.

07-07-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Își lasă pacea peste grădina cuvântului. Coboară Domnul, Ierusalime. Cobor cu sobor de ucenici. Amin. Vin cu sărbătoare și cu apostolii Mei în sărbătoare gătită de cer peste Israel.

Pace ție, Ierusalime! Pace grădiniței cuvântului Meu! Pace vouă, ucenicilor care stați înaintea Mea, căci sunt deasupra, sunt cu voi, sunt cu ucenicii Mei cu care am umblat printre oameni acum două mii de ani. Sunt cu ei în Israel.

O, poporul Meu, cine cunoaște taina vieții? Pe cine mai poți să întrebi să-ți spună de taina vieții? Ucenicii Mei sunt vii și lucrează întru taina vieții, căci Eu așa am spus: «Cel ce crede în Mine viu va fi în vecii vecilor».

O, Ierusalime, fiule de azi, ce frumos este să lucreze cerul cu pământul, iată ce frumos este! Taina cerului pe pământ, această taină n-o mai înțelege nimeni, nimeni de pe pământ. Nu mai crede omul așa cum credea odată, nu mai crede omul de azi. Se roagă omul la sfinți, dar despre taina vieții nu mai știe omul. Era odată, era demult, că acum omul nu mai crede și nu mai vede; era că mergeau sfinții pe cale cu omul și îl ajutau pe om și vorbeau cu el, că era omul credincios, și avea omul pe Dumnezeu peste inima lui, peste viața lui. Acum omul e deștept în duhul lui, și nu mai au sfinții loc lângă om ca să se vadă taina cerului pe pământ, cerul cu omul pe pământ, că pământul a fost părăsit de om, dar omul nu înțelege cum așa ceva. Omul nu mai are minte, măi fiilor. S-a stricat omul la minte și el zice că s-a făcut deștept, mai deștept decât strămoșul său cel credincios, cel ce era cu cerul pe pământ. O, că Mă uit pe pământ, Mă port cu ucenicii și cu sfinții peste tot și văd ce este peste oameni. Își crește omul copilul și îl bagă la școala omului, și când să fie bun de lucrul cel sfânt, îl dă la școală înaltă, ca să iasă om mare pe pământ, și se duce să facă altceva. O, fiilor, erau odinioară oameni mari în Dumnezeu, și aceia știau ce au de făcut pe pământ, că Eu așa am spus omului: «Ți-am dat raiul să-l păzești și să-l lucrezi, omule». Fiilor, fiilor, pe unde se mai vede azi această lucrare rostită de Dumnezeu? Se duce omul să-și dea copilul la școala omului, ca să scape copilul de muncă. Îl dă la școală, ca să nu rămână prost copilul lui, și când să mănânce bietul copil, își ia geanta și se duce la cel ce lucrează pământul, ca să-și facă rost de hrană pentru trup, de viață pentru trup. Omul și-a părăsit îndeletnicirea de la Dumnezeu, a vieții cea pentru trup, și a învățat altceva omul. Măcar să fi mers să vestească om la om pe Dumnezeu, așa cum au făcut ucenicii Mei cu care Eu azi vin pe pământ și stau în sobor de odihnă cerească în cuvânt și în lucru de cer pe pământ.

O, poporul Meu, omul s-a stricat la minte; demult, demult s-a stricat, și omul strică la minte pe om. Se strică om pe om la minte și nu știe omul ce are de făcut. Mai bine era să facă omul ce i-am spus Eu să facă. I-am spus să lucreze pentru hrana trupului său și să slujească lui Dumnezeu cu ale sale, iar Eu cu ale Mele să-l slujesc pe om. Unul pentru altul să fi lucrat, cer pentru pământ, și pământ pentru cer; Dumnezeu pentru om, și omul pentru Dumnezeu, și ar fi fost Dumnezeu Domn, și n-ar mai fi fost omul domn. Avraam n-a fost domn, Moise n-a fost domn, ucenicii Mei n-au fost domni pe pământ, și erau apostoli și slujitori, erau slugile Domnului, și Domnul le slujea lor, și lucra cer pentru pământ, și pământ pentru cer, și își dădea pământul rodul său, că de aceea a fost pământul făcut, ca să aibă omul lapte și miere, mamă hrănitoare pentru om.

Se duce omul la școală și se face domn. Pleacă copilul de la părinți și învață carte de la om și se unește cu neam străin de neamul părinților lui, și își strică neamul, și își strică mintea cu uneltele omului, cu științele omului, și omul nu mai este om.

O, poporul Meu, Eu am venit cu această lucrare pe pământ ca să mai însămânțez o dată pământul cu sămânța cuvântului Meu, așa cum am mai făcut o dată, că Mi-am ales o mânuță de ucenici, ca și azi, și i-am umplut de harul Duhului Sfânt și i-am uns cu ungere din cer, ca să știe ei din cer lucru ceresc peste pământ, și au vestit ei peste tot pământul împărăția cerurilor pe pământ, și pe Dumnezeu cu oamenii pe pământ, întru taină de cer unit cu pământul. Cine, tată, cine mai știe azi așa ceva? Cine, poporul Meu? Omul crede că pământul este al lui. Se bate om cu om, se judecă om cu om pentru pământ, iar în alt fel, omul fuge de pământ, fuge și se face domn cu școală, ca să scape de pământ și să facă altceva pe pământ. Iată, și ucenicii Mei cu care Eu sunt venit în sobor de serbare cerească, și ei au părăsit lucrul pământului, lucrul lor l-au părăsit la chemarea Mea, dar au luat în pumni sămânță din cer și au semănat peste tot pământul împărăția cerurilor, ca să știe omul de peste tot taina cerului pe pământ, taina cerului cu pământul.

O, fiule din poporul Meu, ce făceai tu, tată, dacă ar fi trebuit să mergi și iar să mergi prin greu și prin necazuri de tot felul, ca ucenicii Mei pe pământ, ca să semeni peste tot împărăția cerurilor și pe Mine în oameni? Ce făceai, fiule? Te duceai, oare? Nu te duceai, tată, că tu ești sărăcuț de toate, și de aur, și de putere, și de traistă, și de toiag, ba chiar și de credință, fiule, ba chiar și de curaj, că azi împărații pământului sunt goi de înțelepciune, și nimeni nu te-ar fi primit pe tine cu vestea cea de veac nou. Azi umblă satana, fiule, umblă pe pământ, îmbrăcat în haină vopsită pe care scrie „Dumnezeu“, umblă cu buzunarele pline de aur și de argint, și se bagă peste tot, până și în locurile sfințite Mie, sfințite de sfinți și de părinți, și urâciunea pustiirii în loc sfânt, vestită de prooroci, este mai mare decât scrie în Scripturi, că omul de azi e domn cu școală mare și e deștept în lucrul cel potrivnic lui Dumnezeu, și îl înșeală pe cel slab și îl trage la lucrare fără Dumnezeu.

O, poporul Meu, să fugi de omul plin de școală, plin de avuții, plin de deșteptăciunea lui, și care dă să-ți spună ție ceva despre Dumnezeu. Să fugi, să fugi departe de omul cel învelit în slavă deșartă, în slavă omenească. Să fugi, fiule, să fugi și să stai sărac de duh înaintea Mea și să iubești un singur Duh, Duhul lui Dumnezeu, Care te face ca Avraam, ca Moise, ca Mine, fiule.

Se fac oamenii domni și se mai duc și la biserică. Eu știu de ce se duc aceștia la biserică, dar omul cel mic nu știe. Omul cel mic își lucrează pământul cu drag și cu iubire și cu bucurie, și în ziua serbării Mele se duce la biserică, se duce la Domnul, Care-i dă ploaie și căldură și răcoare și văzduh binecuvântat. O, poporul Meu, dar nu mai văd om mic pe pământ. Aceia sunt acum în cer și sunt sfinți și plâng cu Mine de ceea ce este pe pământ. Pe pământ e jale mare. Nu mai vezi om mic, ci om mare. Nu Se mai înțelege Dumnezeu cu omul, și omul, cu Dumnezeu, căci cel ce nu-și părăsește ograda se scoală de dimineață și își lucrează pământul și își scoate rod, și își vinde rodul la cel ce are aur, și cu aurul își face și el împărăție pământească, și nu mai văd om mic pe pământ. Numai om mare în duhul lui, numai om fără Dumnezeu. Nimeni nu iubește sărăcia, iar bogăția îl pierde pe om, și omul nu vede cum piere sub bogăția lui.

Poporul Meu, poporul Meu, să iubești sărăcia, fiule scump, că și Eu am iubit-o, copilul Meu. Să nu-ți trebuiască bogăție, că Eu iată ce spun azi: omului nu-i trebuie bogăție, n-are ce face cu ea. Dar omul nu mai știe taina vieții. Tot omul a învățat bine taina morții. Așa de bine a învățat-o că nu mai are urechi să audă de pe undeva ce este taina vieții. Eu era să fiu comoara omului. Nimic nu trebuia să aibă omul, nimic, decât pe Dumnezeu.

Poporule tată, tu nu puteai, fiule, să faci această lucrare de vestire a lui Dumnezeu cu oamenii, și de aceea M-am făcut cuvânt înaintea ta și te-am ajutat să-l poți da oamenilor din loc în loc, ca să-și amintească omul de Mine, Dumnezeu, Care am făcut cerul și pământul, văzut și nevăzut, că iată taina Mea cea necuprinsă de mintea și de vederea omului, că este cer și văzut, și nevăzut; este pământ și văzut, și nevăzut, că Eu am făcut cerul și pământul, și am făcut pe cele văzute și pe cele nevăzute, după cum este scris.

Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu ești răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule. Omul nu mai are nevoie nici de cele văzute ale Mele, și de aceea și-a făcut altele, făcute de el, și se uită la ele și le vede și le arată om la om, și nu se mai uită la cele văzute ale Mele. A luat din cele create de Mine, a luat omul și a făcut din ele lucrul mâinilor lui, și s-a fălit, și s-a stricat la minte omul. Eu făcusem tot ce trebuie să aibă omul Meu, ca să fie omul om al lui Dumnezeu, dar omul s-a smuls din binele Meu și și-a făcut țară nouă, și țara omului se numește Babilon. Din Babilon l-am scos pe Avraam, și am rămas cu el dacă l-am scos. Din Babilon te-am scos pe tine, poporul Meu, și am rămas cu tine dacă te-am scos. O, ce am făcut Eu pentru tine, fiule al lui Avraam! Te-am făgăduit încă de pe atunci ca să fii fiul cel mai mic al lui Avraam, fiu al făgăduinței Mele.

O, copilaș de la sfârșit, ce făceai tu, fiule mic, dacă ar fi fost să te trimit, ca și pe apostolii Mei de atunci, să mergi să semeni pe pământ sămânța Mea de împărăție cerească? Iată, M-am dus Eu. M-am făcut cuvânt în tine, poporul Meu, și am plecat cuvântând peste pământ. Tu nu puteai, tată. Vremea e rea de tot, drumul e mare, nu e drum, și Eu n-am voit ca tu să fii prins și strivit de valurile mării, că scris este: «Marea va ieși din matca sa», și așa este, precum s-a scris. Și te-am ținut pe vârf de munte și te-am făcut, fiule, cetate întărită, și M-am făcut zid în jurul tău, ca să nu fii lovit de nimic rău. Eu, Domnul, sunt zid în jurul tău, Eu și cu cerul Meu. Ești înconjurat de cer, Ierusalime, de cerul cel nevăzut al Meu. Ești înconjurat de sfinți, Israele mic. Ești îmbrăcat în giulgiul puterii Mele, că tu ești mic și neputincios printre oamenii vremii tale, și puterea Mea strică din jurul tău puterea cea rea a omului cel pământesc. Iar Eu, Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu merg și nu stau, merg și vestesc lucrarea Mea cu tine, ca să știe tot pământul că Eu sunt în lucru cu tine peste lume; să știe așa cum știau popoarele de pe pământ în vremea când Eu eram cu mână tare cu Israel, poporul Meu cel de la început. Ucenicii Mei au suferit mari dureri, ca și Mine au suferit. Am suferit și Eu, au suferit și ei, și alți urmași ai Mei și ai lor, numai să nu suferi tu azi, că tu, cel de azi, ești cel așteptat să fii și să plinești răbdarea și așteptarea în care au trudit toți cei de până la tine care au crezut în taina lui Dumnezeu pe pământ, în viața lui Dumnezeu în om. Așteaptă cerul să fii mărișor și împărțitor; așteaptă toți cei care au așteptat capătul așteptării. O, fă-te mărișor, tu, cel așteptat. Israele, Israele, fă-te, fiule, mărișor, de ajuns de mărișor, că tu ești scris să fii mare, copil micuț de la sfârșit. În Duhul Sfânt să te faci mare, în Duhul Sfânt să lucrezi, că vine vremea să lucrezi. Și cum în Duhul Sfânt? Uită-te să-i vezi pe ucenicii cei de atunci cum au lucrat ei, cum am lucrat Eu în ei. Omul a părăsit pământul și și-a ales cele din iad, cele împotriva lui Dumnezeu. Iată cât rău trebuie să stricăm, și să punem binele lui Dumnezeu peste tot. Cerul sfânt e lucrătorul. E cerul plin de sfinți, poporul Meu, și ca pe cel mai mic te ajută cerul pe tine, fiule mic. Lucrarea Mea să meargă înainte însoțită de tot cerul sfânt, și tu, Israele, să stai cu izvorul ei și să bei din el cu folos și să crești măricel, poporul Meu.

Ucenicii Mei sunt în sobor de serbare cu voi. Ucenicii Mei sunt în popas cu Învățătorul lor în grădina cuvântului, și din grădină, peste Israel. Ucenicii Mei, Petru și Pavel, Iacov și Ioan, și toți cei împreună cu ei serbați, se ating de voi cu iubire și își fac loc cu puterea Mea în ei și ajută pe cei mici.

Popor al rugăciunii, roagă-te, fiule, pentru omul de azi și pentru omul de ieri. Roagă-te pentru om, roagă-te așa cum te învăț Eu, nu cum ar vrea omul. Păstrează-ți pacea, fiule mic. Nu te uita în lume, uită-te numai în cer, căci cerul stă numai cu mângâiere cu tine și lângă tine, și te acoperă, ca să fii tare cu cerul. Păstrează-ți pacea ta cu Mine și pacea Mea cu tine, fiule al grădinii Mele, ca să nu te moaie tulburările de nici un fel. Ai grijă de această lucrare a păcii peste grădina Mea. Tot poporul Meu să aibă grijă de lucrarea păcii grădinii Mele. Învățați lucrarea păcii. Învață, poporul Meu, învață să fii numai cu cerul. Să nu știi, să nu cunoști nimic de pe pământ, și numai din cer să iei. Să oprești pe omul din lume care ajunge până la hotarul acestei grădini, să-l oprești să se povestească pe sine sau să vină cu povești din lume lângă urechea ta. Fii destoinic și dă-i tu ce este sfânt și curat și veșnic, și să nu lași pe cel trecător să grăiască ale lui. Tu ești poporul rugăciunii. Aceasta e lucrarea ta. Tu ești copil al liniștii și al mângâierii cerești. Aceasta e lucrarea ta și avutul tău. Așa am spus odată peste voi, copii ai lui Israel: cel ce vine din lume la tine să te caute, să nu vină cu traista sa, cu mâncarea sa, că și Eu am mâncare. Voi aveți hrană tare, fiilor. Să nu luați nimic decât de la Mine, că nimic pe nicăieri nu mai este curat. Numai Eu, Domnul, sunt curat în vase curate, în vase alese, așa cum pe Saul l-am chemat din lume ca să-l fac vas ales, și așa l-am numit vas ales, și i-am pus numele Pavel, ca să nu mai aibă nimic din omul lui cel vechi, și el Mi-a adăpat toate neamurile pământului, de atunci și până acum.

Fiilor, fiilor, omul răstălmăcește cuvântul Scripturii după cum e viața lui. Să-i spuneți omului din lume că acesta este păcat. E păcat să se învelească omul cu cuvântul Scripturii răstălmăcindu-l după păcatele lui. E păcat. Să-i spuneți omului neștiutor ce este păcatul. Să-i spuneți că Domnul este curat în cuvânt prin Scripturi. E mare durere pentru cer când se uită pe pământ și vede pe omul care-și are plăcerile lui și care, umblând după trup și nu după duh, se apucă și vorbește pe Dumnezeu la oameni, ba chiar și la cei ce umblă drept pe căile Mele. Scris este în Scripturi: «Cel ce cunoaște calea Domnului și nu umblă pe ea în sfințenie, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Voi să nu călcați peste această Scriptură, că mare este acest cuvânt. Voi să vorbiți de Dumnezeu umblând în poruncile Lui, căci poruncile Domnului nu se răstălmăcesc, ci se lucrează cu trupul și cu duhul celor ce cred în Dumnezeu.

Israele, Israele, să fii tare, copile Israele, și slăbiciuni de duh sau de trup să nu ai, să nu mai ai. Să fii tare întru cele din cer, lucrând duh de umilință înaintea Mea, și Eu voi mirosi miros de bună mireasmă din viața ta cu Mine, fiule scump. Grâul este scump la Dumnezeu. Creștinul cel plăcut lui Dumnezeu e scump lui Dumnezeu. Bucură-ți duhul cu cele plăcute Domnului. Bucură-te, copile al Ierusalimului nou, căci și Eu, și apostolii Mei, așa ziceam: «Pace vouă, și bucurați-vă!». Bucurați-vă, tată, întru lucrările Mele! Lumea are bucuriile ei, ea se bucură în felul ei. Face pachețele frumoase, colorate, înflorate, și bagă în ele lucrarea mâinilor ei lumea, și scrie pe pachețele, scrie „bucurie“, și lumea cumpără bucurie și se bucură în felul ei. Lumea își face haine și se bucură de ele, haine subțiri și scumpe, sau nu-și mai face deloc, și stă gol omul din lume și se bucură în goliciunea lui. Lumea s-a stricat la minte, lumea are bucuria ei stricată și fără de Duh Sfânt. Dar tu, poporul Meu, bucură-te în pacea Mea și în sărăcie de duh și în sfințenie înaintea Mea. Lumea își face împărăție de paie și de nisip, dar Eu îți fac ție împărăție de cer nou și de pământ nou și de bucurie veșnică cu Mine, Creatorul tău și Domnul tău, Ierusalime, poporul Meu. Tu știi ce este floarea, tu știi ce este vântul, tu știi ce este lumina, tu știi ce este dorul, tu știi ce este viața, tu știi calea, poporul Meu, tu știi pe Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut și se fac pentru tine, pentru bucuria ta, copile scump și credincios, căci cine este credincios, acela este scump lui Dumnezeu, acela face cu credință toate cele din Dumnezeu.

Bea, fiule, bea, că scump și dulce este izvorul din care bei. Bea și te fă veșnic, bea cu sete, bea cu iubire, că te-am ales să bei și să fii. Cine bea din apa vieții, acela este fiu al vieții. Bea cu credință, copile scump, că nimeni pe pământ nu are izvor așa cum ai tu de la Mine. Bea, fiule, bea, și să curgă din gurița ta și din viața ta râuri de ape vii și veșnice. Amin. Ierusalime scump, să nu te temi. Eu sunt cu tine și te iubesc cu mare iubire, și te ocrotesc cu mare grijă, și te întăresc cu putere din puterea Mea, și te bucur cu mângâierea Mea, popor al mângâierii.

Ucenicii Mei lucrează și acum, lucrează peste tine, iar tu, peste pământ, cu sămânța cuvântului Meu. Iată, poporul Meu, cuvântul nu se leagă, nu se poate lega. Cuvântul se duce pe vânt de Duh Sfânt și se așează pe pământ spre mărturie neamurilor. Israele, Israele, bucuria Mea, te voi ajuta ca un Dumnezeu, ca să poți tu semăna cuvântul lui Dumnezeu mereu, mereu, copilul Meu, că Eu am corbii Mei care au grijă de lucrul Meu cu tine, numai tu să fii copilul Meu în ascultare, copilul Meu în credință și în nădejde, că Eu sunt un Dumnezeu tare, și sunt vistier al bunătăților cerești peste tine, ca să facem cer nou și pământ nou, fiule, copilul Meu.

Mi-e dor de tine, fiule. Mi-e tare drag cu tine să petrec, poporul Meu Israel. Mi-e dor, Mi-e tare dor să-l văd din nou stând pe picioare pe cel ce M-a mărturisit pe Mine prin lucrul Meu din această grădină, pe arhiereul Meu. Numele lui stă de mărturie înaintea cerului și a pământului, și nu este mână sau cuvânt să șteargă numele lui de pe piatra acestei vremi. Plânge cerul de suferința lui, de pașii lui legați în lanțuri. Și voi trimite, măi fiilor, pe îngerul Meu, și voi trimite pe ucenicii Mei să-i taie lanțurile și să-l facă de temut în numele Meu la toți cei ce au călcat peste el cu necredință, cu necredință în Dumnezeu Cuvântul, Care grăiește din nori peste pământ. Grăiesc cum am grăit cu Moise, cu Ilie, cu Israel, cu ucenicii Mei și cu toți cei care au crezut că Eu sunt, și în cuvânt sunt, așa cum este scris că sunt. Voi pregăti o zi de slavă mare și Mă voi slăvi în cel uns de Mine pentru mărturia lucrării Mele de azi, și tot cel ce este potrivnic sau nepăsător va vedea slava Mea din cel uns al Meu, că mare este ungerea lui, și nu este mână sau minte să doboare acest stâlp de pe înălțimile Mele. Omul bisericii se luptă în gol, zadarnic se luptă, că poporul Meu e cuminte, poporul Meu este învățat de Dumnezeu să stea cuminte și să împlinesc prin el Scripturile Mele care au mai rămas. Și va vedea omul bisericii, că îi voi descoperi ochii să vadă că Eu, Domnul, nu sunt un pierde-vreme prin cei credincioși cuvântului Meu cel de viață dătător.

Tu să fii cuminte, popor iubit, și să zici ca Mine: „Tată, Tată, iartă-i pe cei ce nu știu ce fac și nu știu ce zic. Iartă-i ca un bun pe cei ce nu cred că Tu ești până la sfârșit cu cei ce cred în Tine și în cuvântul Tău, rostit de Tine din norii slavei Tale“.

Fiilor, fiilor, sunt și nori văzuți, și nori nevăzuți. Israel vedea norul cel nevăzut al slavei Mele, vedea ca să vadă pe unde trebuie să meargă, vedea ca să creadă, dar când s-a săturat de crezut, și-a părăsit statornicia și răbdarea și ascultarea. Dar vreau să-l ridic pe Israel cel de atunci. Vreau să audă și să-l fac să creadă. Cuvântul Meu merge peste tot, și va merge și va sufla din el duh de viață, și va învia și poporul Israel, că Eu nu uit de stăruința rămășiței lui Israel. El nu M-a primit atunci ca Fiu al lui Dumnezeu, dar Mă va primi, că este scris aceasta. De aceea Îmi trebuia biserică vie și viață cerească în biserică vie pe pământ. Să audă neamurile pământului și să apuce pe cale, că una este calea. Să audă Israel, să audă și să învieze poporul Domnului, căci s-a slăvit slava Domnului în el.

Israele, Israele de azi, să fii fiu de samarinean, Israele scump, ca să pot rosti iertare mare peste cei ce vor cere iertare, și să dau bucuria mântuirii și a vieții veșnice la toți cei ce vor vedea calea aceasta pe care merg Eu cu tine, popor al cărării. Amin, amin, amin.

12-07-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Vin în prag de sărbătoare, că azi se începe serbare, zi de serbare a grădinii cuvântului. În ziua a douăzeci și doua a lunii a șaptea, după cum se socotește vremea de azi, în ziua aceasta de serbare s-a pus pe pământ, cu cinci ani în urmă, piatra cea dintâi a Sfintei Sfintelor bisericii de nou Ierusalim, despre care scrie în Scripturi. Vin în prag de sărbătoare, vin în grădina cuvântului și cuvintez pace peste grădina Mea, peste măsuța Mea, căci această grădină este masa pe care Eu, Domnul, Îmi așez cuvântul, ca să fie de hrană pentru poporul Meu din vremea aceasta. În România am Eu pe poporul Meu, iar Eu în mijlocul lui Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Să fie pacea Mea peste grădina Mea, pe masa Mea să fie pacea Mea; pacea Mea și cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

O, grădinița Mea, Eu am fii în tine. I-am crescut cu cuvânt și îi am și îi numesc cărare a Mea pe pământ. O, grădinița Mea, vin în tine și ies din tine spre Israel, spre poporul cuvântului Meu, căci Israel este popor cu care vorbește Dumnezeu.

Grăiesc din grădină peste poporul Meu.

O, poporule tată, am zis ție nu demult că voi veni să vorbesc cu tine și în șoaptă, și dacă am zis așa, lucrez în șoaptă peste tine cu cuvântul Meu. La sfânta slujbă a bisericii este un cuvânt care spune așa: „Cei chemați ieșiți, iar cei credincioși să rămână“. Israele, Israele, ia aminte, tată! Ușile, ușile, fiule Israele, ia aminte la uși, că vreau să grăiesc ție, poporul Meu. Ia aminte, fiule, ia aminte cu înțelepciune. Poporul Meu, sunt cinci ani de când tu ai luat nume cunoscut între neamurile de pe pământ, și tu ești neamul Meu prin pâine și vin nou. Ușile, ușile, și cu înțelepciune ia aminte, poporul Meu, căci am grăit că voi vorbi în șoaptă cu tine, că este de lucrat în șoaptă, fiule, poporul Meu.

O, Israele, știi tu, măi Israele, ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu? Tu trebuie să fii cu Mine prin pâine și vin, întru cele nou lucrate. Eu așa am spus: «Cine nu mănâncă Trupul și Sângele Meu, acela nu are viață în el». O, poporul Meu, e grea vremea, fiule, și tu nu înțelegi ce-ți spun. Eu sunt pâinea vieții tale, și tu nu înțelegi încă, și Mă faci să oftez, și Mă faci să plâng, poporul Meu. Te-am rugat, tată, mereu te-am rugat și am zis: «Israele, păstrează, fiule, pacea grădinii Mele, ca să am putere să vin la tine și să te hrănesc cu cuvânt». Fiule tată, câte ai iubit și câte iubești tu, poporul Meu! Și pe Mine cum de nu poți să Mă iubești? Numai pe tine, fiule? Și pe Mine cine să Mă iubească, cine, tată, lumea? Oare, așa vrei tu?

O, fiule, umblă lumea în căutarea Mea. Ea nu știe cum să umble pe urma Mea, nu știe, dar umblă să Mă găsească și să fiu Eu pe placul ei și să Mă aibă lumea de Dumnezeu. Umblă lumea după Mine, poporul Meu. Nu Mă găsește, dar umblă. Nu Mă găsește, că Eu Mă ascund de lume, fug de lume, că ea nu vrea ca Mine. Ea vrea să fiu Eu cum vrea ea.

Umblă lumea după Mine, poporul Meu, și Eu umblu după tine, ca să stau cu tine și să am sălaș în mijlocul tău, și să am masă de cuvânt înaintea ta. Dar Eu sunt duh și trup în biserică, Eu așa sunt, și așa Mă poate avea fiul bisericii, așa, întreg, duh și trup, cuvânt și trup. O, poporul Meu, câte potecuțe de cuvânt Mi-am croit Eu în tine, și tu nu Mă iubești pe Mine mai mult decât pe tine. Dar cine se iubește pe sine își caută ale sale, și nu așa este învățătura Mea.

Te-am rugat, poporul Meu, să mergi cu călăuza în față și să mergi dacă mergi. Îți amintesc de Moise, măi Israele de azi, că am făcut și Eu în tine ce a făcut el în poporul Israel de atunci, că i-a ieșit un om în întâmpinare când tăia pustiul ca să meargă spre Canaan, și M-am lăsat cu Duhul Meu în omul acela și am cuvântat pentru Moise. Era preot lui Dumnezeu omul acela și am grăit prin el pentru Moise și am zis: «Nu poți tu singur să scoți la capăt greutatea care vine peste tine de la poporul tău. Mai bine stai mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru popor, iar pricinile poporului să fie judecate de oameni aleși de tine, oameni de credință și de nădejde, oameni cu lepădare de sine, pe care să-i pui peste mii, peste sute, peste cincizeci și peste zeci». Așa am făcut Eu în tine, și am zis ție să mergi cu călăuză în față, poporul Meu. O, așa de frumos te-am învățat, așa de mult te-am ajutat pe drumul Meu cu tine, și tu tot nu Mă iubești. Te-am rugat să fii ca Mine, și tu nu Mă iubești, poporul Meu. Pe tine te doare numai de pricinile tale, dar de ale Mele nu te doare. Te-am rugat să nu mai fii cu lumea, și tu nu Mă iubești. Te-am rugat să stai cu Mine, tată, și să iei jugul Meu, care este ușor, și să nu te văd sub greutatea ta cea grea. Jugul Meu e ușor de dus. El este sfânt, el este curat, el este ceresc, și te face fiu al Tatălui Meu, precum Eu sunt. Dacă tu, fiule, ai vrea să iei jugul Meu cel ușor, tu ai sta cu Mine la masă, tu ai mânca ce ți-am dat Eu să mănânci și M-ai avea pe Mine întru viață vie.

Israele, Israele, ia jugul Meu cel ușor, cel bun, cel sfânt, ia-l, fiule, că tu ești trecut la Mine neam sfânt, agonisit de Mine din lume. Mă uit din cer la tine, poporul Meu, Mă uit mereu, dar tu mai crezi ce-ți spun? Mă uit mereu la tine, Israele. Crezi tu că Mă uit? O, dacă ai crede că Mă uit să te văd mereu, tu M-ai iubi, poporul Meu, și M-ai crede că sunt cu tine mereu, ca să te văd și ca să-Mi placi, fiule, să-Mi placă statura ta și iubirea ta de Dumnezeu și de fratele tău, de fratele tău care este fratele Meu, că acela este fratele tău.

O, copilași și copii ai lui Israel, fiți frați cu Mine prin pâine și vin, și mâncați la masa Mea, și stați la masa Mea, stați cu statură duhovnicească, stați și vă sfințiți cu Mine, că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care stă pe masă pentru cei credincioși, pentru cei chemați, aleși și credincioși.

Israele, Israele, cum de uiți tu de cuvintele Mele, tată? Le lași pe ale Mele și le faci pe ale tale, și Eu străbat pe potecuța Mea spre tine, dar tu nu iubești călăuza, fiule. O, nu mai umbla fără Mine. Umblă, tată, cu călăuză. Călăuza are cuvântul Meu și puterea cuvântului Meu. O, nu fi leneș, copile Israele, că pe cel leneș îl prind din lume gânduri lumești, dorințe lumești, care momesc pe om, ba chiar și pe cei aleși ai Mei. Nu Mă pune, fiule, dregător peste pricina ta. Pune-Mă Mântuitor peste viața ta, pune-Mă să-ți mântuiesc inima de păcatul clevetirii, de păcatul nepăsării, și de neînțelepciune să te mântuiesc, poporul Meu, nu să-ți joc în strună, că voia ta nu este ca voia Mea.

O, nu te mai teme de greutăți, că tu n-ai greutăți, tu n-ai sarcini. Ceea ce numești tu greutăți, acelea nu sunt greutăți, poporul Meu. Tu ești învățat de însăși firea ta, ești învățat să fii nemulțumit. O, nu e bine, poporul Meu, fiul Meu care ești deprins pe cale cu cârtirea, cu nemulțumirea, că asta e cârtirea din care multe cuvinte cu păcat se nasc. O, de când am venit să-Mi fac popor, de când am venit, tu numai te plângi, poporul Meu, și pentru această meteahnă a ta Eu mereu am suspinat în Mine. Meteahna ta nu M-a lăsat pe Mine să fiu peste tine un Dumnezeu după adevărul Meu, iar adevărul tău te-a ținut mic și fără putere sfântă. Am rugat mereu pe Israel să Mă asculte, și mereu l-am mângâiat și l-am așteptat. M-am luptat mereu, cu tot cerul. Mă lupt și acum, mai mult decât oricând, să Mă asculte poporul Meu, și să-Mi fac loc cu împlinirile cerești pe pământ, că așteaptă pământul, Israele. Nimeni nu vine cu Mine la Mine. Fiecare vine cu el la Mine și Îmi spune să Mă unesc cu el la greutățile lui, dar Eu aștept să se unească el cu Mine; cu Mine și cu jugul Meu cel ușor, că nu mai pot, poporul Meu, nu mai pot duce jugul omului, nu mai pot. Am pus călăuză din tine peste tine. Nu te mai sui la cer cu pricinile tale pământești și trupești și firești. Scutură-te de pricinile tale. Nu mai pot, poporul Meu. Te aștept să Mă iubești, te aștept să fii duhovnicesc; din firesc să te faci duhovnicesc, că de patruzeci de ani aștept pe urma ta. Ia jugul Meu, fiule din Israel, că de patruzeci de ani aștept să-l iei. Nu te mai văita cu nemulțumirile tale, că nu așa se merge cu Domnul în lucrare de ucenicie duhovnicească. Apostolii Mei erau ucenici cu hotărâre de inimă. Nu Mi-au cerut nimic, n-au cârtit că nu au, că nu pot n-au zis, căci ei știau că Eu n-am nimic pe pământ, nimic decât pe ei. Ei erau bogăția Mea, și Eu, a lor, și așa mergeam pe drumul Tatălui Meu. N-aveam nici casă, nici masă, nici haină cum aveți voi, dar aveam cuvântul și bucuria lui și pacea lui. Nu eram rostuiți pe pământ. Cine a mai avut vreo rostuire, s-a lăsat de ea ca să poată fi liber ca păsărica cerului, dar pe tine, fiule, nu te-a strămutat nimeni, și nici așa nu poți să fii plăcutul Meu în ascultare. Tu ești pretențios, tu ești nemulțumit, tu ai pricini multe de adus înaintea Mea, dar Eu sunt duhovnicesc, fiule, și jugul Meu este ușor. Mi-e dor de Mine în tine, fiule din Israel. Ia-Mă, tată, în tine, că Eu sunt fără de păcat. Ia-Mă, că n-am casă pe pământ, n-am masă și haină, n-am loc pe nicăieri, poporul Meu. Nu vreau să mai știe și omul din lume că tu Mă superi, că tu nu Mă iubești. Nu vreau să știe vrăjmașii Mei și ai tăi că tu nu vrei să fii duhovnicesc. Am rugat pe cei de strajă din poporul Meu să facă deosebirea, ca să se vadă bine care sunt fiii duhovnicești, și care sunt cei firești și trupești în poporul Meu. Am rugat pe străjeri, dar poporul Meu nu vrea să se descopere, și Eu Mă uit din cer la tine, ca să te văd, poporul Meu. Mereu Mă uit și te văd. Și dacă M-ai crede că Mă uit și dacă M-ai iubi, Israele, n-ai mai face nimic ca să Mă însuspinezi. Umblu însuspinat pe urma ta, umblu Eu pe urma ta, în loc să umbli tu în urma Mea suspinând după Mine cu iubire și cu durere pentru ranele Mele.

Pentru tine sunt rănit, poporul Meu, că nu vrei, tată, să fii copil sfânt. Sunt cinci ani de când am sfințit prima așezare de veac nou înaintea ta, și nu pot, fiule, să fiu împlinitor cu grabă. Vremea Mă strânge și pe Mine, te strânge și pe tine, și nu pot să-Mi așez împlinirile la picioarele tale, că tu ești firesc, fiule din Israel. Îmi trebuie putere în tine, tată, Îmi trebuie cer în tine, Îmi trebuie casă în tine, Îmi trebuie viață în tine, fiule, poporul Meu de azi. Vezi tu ce trebuie să-Mi dai? Vezi, tată? Și tu ce-Mi dai? Îmi dai să-ți judec pricinile tale, și te aud cârtind, te văd nemulțumit, nu-ți ajung cele ce ai, îți pierzi vreme multă pentru tine. Și cu Mine ce vrei să faci? Tu ești casa Mea, tu ești scris la Tatăl să fii odihna Mea, și Eu nu Mă pot odihni în tine, fiule, că Eu îți spun un cuvânt să-l împlinești peste tine pe veci, și tu îl împlinești puțină vreme și te întorci iar la cele dinainte și stai în ele și stai amestecat, și așa vii la Mine, amestecat vii, și cu venirea ta așa, Îmi tulburi statura străjerilor Mei cei puși peste tine.

O, străjerii Mei cei puși peste Israel! Eu așa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoașteți nici Eu nu-l cunosc». Eu peste voi nu trec, chiar dacă fiul credinței trece peste voi ca să vină spre Mine. Eu nu-l cunosc pe unul ca acela la masa Mea. Vin la masa Mea creștini care n-au trecut prin lucrarea Mea de cunoaștere a creștinului, și aceia vin fără semnul grădinii Mele. Cei ce nu s-au lăsat bine cunoscuți de așezarea grădinii Mele, aceia n-au semnul din grădina Mea din care Eu îl hrănesc pe Israel cu cuvântul Meu de pregătire.

O, fiule care te clatini neascultând, Israele, femeie ușuratică! Ce să fac cu ușurătatea ta, cu neascultarea ta? Eu pe femeie am așezat-o în cinste mare prin mama Mea Fecioara, că am avut ucenițe tari în iubire și în lucrare cu Mine, că unele din ele au primit rang de ucenițe întocmai cu apostolii. Dar femeia creștină de azi e tot femeie, nu e uceniță, nu vrea să fie uceniță, vrea să fie femeie și atât. Ucenița e curată, e purtătoare de Dumnezeu și se dăruiește cu iubire în slujba lui Dumnezeu, că tu ai văzut, poporul Meu, ce am făcut. Am voit să am din casa păstorilor Mei fii ucenici, și n-am avut ce să ridic. Mare durere pe Mine! Și am găsit un suflețel plăpând în casa păstorului Meu și l-am sculat la lucrul Meu de veghe și l-am făcut toiag de sprijin, că din copiii păstorului Meu nici unul, nici unul n-a voit să fie plăcut Mie, nici unul cu adevărat după voia Mea, și am ridicat din acest neam această copilă și Mi-am făcut din ea sprijin, ca să am urmaș din casă de păstor și să lucreze ca Mine, nu cum vrea creștinul. O, și cât plânge această uceniță, plânge cu Mine pentru Israel, plânge iubind pe Domnul și pe poporul Domnului. Israele, Israele, și tu, tată, nu înțelegi câte fac Eu pentru tine, cât bine îți fac, și tu nu știi să te folosești de el. Poporul Meu, Mă ustură ranele făcute de tine, tată, și tu nu Mi le mai vindeci, ba Îmi mai pui și sare pe ele, iar sarea ustură pe rană. Eu vreau să fii untdelemn curat, poporul Meu, casă curată, om nou în care să Mă odihnesc de așteptare. Tu Mă aștepți pe Mine, dar numai tu știi cum Mă aștepți, numai tu știi ce faci cu tine, că am pus străjeri peste tine, ca să văd prin ei în tine și să te învăț ce să faci cu tine ca să fii duhovnicesc.

O, copilă uceniță! Veronica, fiică a Mea, strânge, tată, tu străjerii și spune-le de la Mine de soarta oilor, că vin oile cu haina ruptă și pătată și iau masă la masa pusă pentru cel pregătit ca la masă. Iar la oi să le spui să nu mai sară peste gard, că Eu Mă întorc în cer de la cei care dau să Mă ia fără statură duhovnicească în trup. Și să le mai spui, tată, la un alt soi de oi că nu de hrana cea pentru viață se postește, ci se postește de cele trupești și păcătoase. Cine se lipsește de Mine, acela se lipește cu păcatul. Cine nu poate scăpa de păcat, acela nu Mă iubește. Și să mai spui poporului Meu să nu se ascundă după deget, că degetul e mic și nu poate acoperi pe om, dar greu se mai dezbară creștinul de această meteahnă care îl îndeamnă să mărturisească strâmb și să clevetească în jurul său.

Israele tată, ferește-te de ușurătate. Fii poporul Meu în chip curat. Am stat în sfat cu tine, iubite Israele, am intrat în cămăruță cu tine, tată. M-am hrănit cu tine din aceeași hrană, ca să știm unul de la altul cum să mâncăm, cum să stăm la masă. Am venit cu sărbătoare în mijlocul tău, am venit cu suflare de Duh Sfânt și cu mare iubire. Mă uit înapoi și văd ziua primei pietre peste această grădină, Mă uit și văd mărturia zilei și pe fiii ei. Mă uit și iar Mă uit. Mă uit cu tine, poporul Meu. Această zi e mare înaintea Mea, e zi din zilele Mele.

Israele, bucuria Mea, tot fiul din Israel să se facă bucurie pentru Dumnezeu, Care vine cu cele din cer pe pământ. O, vin cu mângâiere, poporul Meu, că vremea te apasă, tată. Vin să te învălui în Duhul Meu, ca să nu mai fii plăpând. Bucuria Duhului Sfânt să-ți fie bucurie, și unul pe altul să ne bucurăm. Luați și dați hrana cea tainică lui Israel, și să fie mare poporul Meu, iar străjerii să vegheze mereu cu cuvântul Meu peste popor. Am lăsat vreme de har, ca să se scoale omul spre Dumnezeu. Așa am lăsat și în vremea lui Noe.

Iar tu, Israele, să fii stânca pe care Eu stau și cuvintez peste pământ. Întărește-te și fii munte sfânt, poporul Meu, că aceasta este temelia ta, iar fiii ascultării vor străluci în veci înaintea Mea. Amin, amin, amin.

22-07-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:25 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Eu bat în taină la poarta cuvântului Meu și găsesc trezie și Mă las cu mângâierea Mea ca să-Mi întăresc portița. E zi de serbare în poporul Meu, și Mă voi lăsa cu cuvânt peste Israel. E zi de veghe și de lucru peste poporul Meu.

Iar tu, puiule scump, copilă plăpândă, ia, tată, de la Mine mângâiere, că Eu mereu îți țes veșmânt de mângâiere, dar se ivesc de peste tot rozători, și nu-ți mai ține de cald veșmântul cel de mângâiere. O, ție îți este frig, și nu mai știe nimeni ce frig îți este ție, dar Eu știu mereu, mereu, și Mă zbat să-ți încălzesc puterea sufletului tău, că nu mai are cine, și rău Mă doare durerea ta și lacrima ta și căutarea ta după mângâiere. Ți-a slăbit puterea, tată, și am slăbit și Eu în tine, că nimeni n-a căutat să învețe bine cărarea Mea spre voi. Cărarea nebătută de mers abia se mai zărește de cărare, dar Eu nu pot să nu merg pe ea. Eu merg așa cum pot, dar merg. Dis-de-dimineață vin cu duhul mângâierii, cu zi de serbare, cu Ilie, proorocul Meu, și pun mâna Mea cerească pe creștetul copilului care este de la Mine dat ție, și voiesc să-i dau în taină cuvânt de bucurie și duh de bucurie.

O, copile scump, Eu, tată, te-am făcut scump prin naștere din cer, și te-am cuprins cu dragoste mare, fiule, și te-am învățat cărarea, și te-am așezat pe ea, și am pus în această copilă duh de dragoste, că dacă nu puneam, ea nu avea. Eu am pus, ca să-ți dau ție dragoste, și să te cuprind în ea și să te fac dragoste, copile scump, și am zis să fii copil, și așa ești trecut pe masa Mea. Te-am prins în brațe ca pe un copil mic, ca să stai copil mereu și să cauți mereu după Mine. Copilul când se face mare se desprinde de mama și de tata, dar pe tine te-am numit copil ca să nu te mai desprinzi de Mine și de dragostea Mea, ca să te am, tată. O, și te-am dat mângâiere acestei copile a Mea, și din iubire v-am dat putere ca să-Mi stați în lucrul Meu. Ce minunat e lucrul Meu, tată! Tu trebuie să înțelegi pe ce stă lucrul Meu din voi. V-am strâns în brațul Meu, o mânuță de inimi, și v-am dat lucru la masa Mea, și tu să fii credincios, tată, în cele ce am făcut Eu, că iată, încep să simt greul în lucru. Vin în zi de serbare și te ating pe creștet, și te atinge Ilie proorocul și te împuternicește cu duhul râvnei lui de Dumnezeu, și te învață iubirea. Vin spre tine, copile scump, vin în taină să-ți întăresc credința și iubirea. Te-am așezat să stai ca o iubire vie în viță și să vă dau de pildă la venirea Mea. O, nu te răci, nu sta altfel în viță, că nu am putere în viță fără hrana ei. Iubirea își are soții ei. E mare taină acest cuvânt, și nu cu oricine se încearcă iubirea. Iubirea își are soții ei, fiule. Ea e din cer, ea e sfântă, ea e copil. Iubirea e copil, fiule scump. Copilul e fără de vină când se naște din cer și când rămâne veșnic copil în iubire. O, nu fărâmița iubirea, ai grijă de ea, tată, să fie întreagă, că Eu ți-am spus că fără iubirea ta trage din greu carul în care-Mi port lucrarea Mea de azi. Eu vin și te alin, copile scump, și te serbez azi, că ești copilul Meu și ai numele proorocului Meu care-Mi gătește calea ca să vin a doua oară. Vin și îți aduc din nou darul iubirii și te întregesc în iubire, ca să lucrezi cu ea, ca să simți cu ea, ca să Mă mângâi tu pe Mine cu ea, cu iubirea ta de copil. Ți-am spus, tată, nu demult că n-am avut în poporul Meu pildă de copil. Nimeni n-a voit să fie copil. Toți cei pe care i-am avut în lucru s-au făcut mari, și cel mare știe să facă rele, fiule. Cel mare știe să întineze iubirea, dar copilul o ține curată, copilul are iubire de copil. Ține trează iubirea, copile scump, iubirea pe care am pus-o Eu în tine, și pune-o să crească, tată, și hrănește-Mă cu ea, că nu mai am putere în voi fără iubirea din voi. Eu te cuprind cu dumnezeirea Mea și îți dau din sânul Meu iubire. Ia, tată, ca să ai și ca să-Mi dai Mie. Ai grijă, copile scump, de lacrima care plânge pentru tine și după tine, că am slăbit în lucrul Meu. Tu erai odată flacără de iubire și Îmi pregăteam din ea lucrul Meu de azi, planul Meu de azi și de mâine și de veci, fiule. Tu ești o mlădiță răsădită de Mine. Stai în dragoste, copile scump, și mângâie-Mi lacrima care curge lângă tine, și dă-Mi putere, tată, ca să pot lucra lucrarea Mea peste pământ și să vă dau plata iubirii.

Sărutul Meu Mi-l las peste tine. Sărutul Meu cel sfânt să-ți aprindă flacăra iubirii. Eu te serbez și te mângâi cu Duhul Meu Cel Sfânt, și voi lucra cuvânt în zi de serbare peste Israel. Rămâi în iubire, și cu iubire să stai înaintea Mea. Rămâi în viță, copile al iubirii, că tu din iubire ești născut, din cer și din iubire, copile scump. În taină te cuprind, în binecuvântare te înfășor. Stai treaz, că așa voiesc să stai. Amin.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt în cuvânt. Amin. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine. Amin. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la nașterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni și Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea.

Pace ție, poporul Meu chemat la pregătirea Mea pentru venirea Mea cea de acum! Pace ție, fiule Israele, căci poporul Meu se numește Israel, așa se numește de la Avraam și până în veci. Pace ție, poporul Meu, și stai sub cortul pregătirii, fiule Israele, și stai bine, copile scump, căci cununițele de mireasă nu se deosebesc între ele. Pace ție, mireasa Mea, poporul Meu mireasă! Mireasa are veșminte albe, și de aceea te-am născut din cer și din cuvânt, poporule, mireasa Mea, ca să fii mireasă curată înaintea venirii Mele.

Cobor cuvânt. Mă fac cuvânt în grădină, Mă fac praznic de serbare și de hrană pe masa Mea cu Israel și nuntesc cu zi de serbare și cu oaspeți cerești la serbare. Este scris că voi trimite pe Ilie proorocul mai înainte de venirea Mea cea de a doua ca să întoarcă pe fii spre părinți, și pe părinți spre fii, ca să cruț pe omul care se întoarce cu fața la Dumnezeu. Proorocul Ilie se uită cu Mine la tine, poporul Meu de azi, și se scutură peste tine cu duhul râvnei lui de Dumnezeu. El nimic n-a avut pe pământ, nimic, decât dragoste mare și râvnă mare pentru Mine și pentru împărăția Mea în om, în Israel, care era poporul Meu. Jertfa lui de preot ceresc pe pământ a avut mare putere, că mare este taina de preot al lui Dumnezeu. Jertfa lui adusă Mie ce a fost, măi Israele? Jertfa lui care a ars înaintea Mea a fost rugăciunea lui, care a coborât foc din cer ca ardere de tot. Pe altarul lui a ars rugăciunea lui, ardere de tot, și rugăciunea lui s-a făcut foc care a ars pe altarul lui, care a mistuit tot ce era pus înaintea Mea, ca semn al împlinirii rugăciunii lui și al credinței în Dumnezeul Cel adevărat.

O, poporul Meu, să nu te temi de proorocii mincinoși de azi, să nu te temi. Proorocul Ilie este peste tine și lucrează râvnă în tine, lucrează mai mult decât a lucrat atunci peste Israel. Râvna lui a avut putere mare, iar credința lui a biruit pe proorocii mincinoși. Era Ilie singurul prooroc al lui Dumnezeu. Erau mulți prooroci în jurul lui, erau patru sute și peste patru sute și încă patru sute, și el era singur prooroc înaintea Mea și în numele Meu în Israel, și a biruit împărați și prooroci, și mare a fost lucrarea Mea în el, dar mare a fost puterea rugăciunii lui. Nu vițelul care a fost pus peste altarul lui, ci rugăciunea lui a fost arderea de tot înaintea Mea. Vițel a avut și altarul proorocilor mincinoși, dar Eu nu voiesc arderile de tot, ci voiesc duh de credință, duh de rugăciune, duh de lucrare a omului cu Mine, Domnul Cel adevărat dintre dumnezei. De aceea am spus lui Israel: «Să nu ai, Israele, alți dumnezei afară de Mine». Așa spun și azi, și te hrănesc, poporul Meu, cu adevăr din Mine, ca să fii tu adevărul Meu între oameni, căci oamenii, fiule, au o mulțime de dumnezei, dar tu să lucrezi, tată, cu duhul și puterea lui Ilie, să lucrezi și iar să lucrezi, ca să știe tot omul că nu este Dumnezeu afară de Mine. Te îndemn mereu la duh de rugăciune. Mereu vin și te îndemn să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, ca să rodească rugăciunea ta, fiule din Israel, să rodească așa cum a rodit rugăciunea lui Ilie, care a coborât foc din cer, ca semn al Dumnezeului Cel adevărat.

O, poporul Meu, sunt în serbare cu tine și cinstim pe proorocul Ilie și rugăciunea lui. Oamenii erau urâți de tot înaintea Mea, și Ilie proorocul a voit să-i întoarcă cu fața spre Mine, ca să le dau frumusețe feței oamenilor. Mă strecor adeseori printre voi, copiii Mei, și Mă las cu tainele cuvântului Meu, cu pildele vieții, fiilor, căci am cărare prin mijlocul lui Israel. Omul e urât de tot înaintea Mea, și nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât. Tot omul se uită în oglindă, dar se uită să se vadă cât e de frumos, ca să se vadă cum poate fi frumos, dar nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea. Se uită în oglindă omul, ca să se vadă cum îi stă cu dumnezeii lui, cu plăcerile lui, cu împărăția lui, și omul nu-I mai slujește Dumnezeului Cel adevărat. Numai dumnezei mincinoși peste tot, numai minciună peste om, și proorocul Ilie merge pe pământ și dărâmă mereu altarele lui Baal, și Baal cu fiii lui ridică alte altare, și fumul de pe altarele lor înăbușe pe cei din cer și pe cei de pe pământ care sunt din cer, și nimeni nu se mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.

Israele, copil frumos, să fii, tată, frumos, că de aceea îți spun copil frumos, ca să fii frumos înaintea Mea. Eu sunt pilda Omului Cel nou, venit din cer pe pământ, ca să se uite la Mine tot omul care vrea să fie din cer, care vrea să fie frumos și curat ca cerul. Eu sunt oglinda ta, Israele, copil frumos, copil înfrumusețat cu darurile Duhului Sfânt, venite la tine cu Mine. Să nu te uiți, copile frumos, să nu te uiți nici cu gândul, nici cu privirea la dumnezeii cei vopsiți. Să nu te uiți, că îți strici frumusețea dacă te uiți, îți strici privirea și vederea ei dacă te uiți, îți strici firea dumnezeiască pe care o am Eu mereu peste tine, o strici dacă te uiți la vremea cea vopsită de azi. Tu să fii copil curat, copil primenit de Duhul Sfânt, și să stai în Duhul Sfânt, că nimeni nu mai stă în Duhul Sfânt înaintea Mea.

O, poporul Meu, o, fiule scump, Mă uit mereu în tine, Mă uit cu mulți ochi și văd dumnezeii străini cum năvălesc ca să te abată de la Duhul Sfânt al curățeniei, dar tu ai armă tare și cerească, și să n-o lași din mână de când te scoli și până te culci, și de când te culci și până iar te scoli din așternutul trupului tău. Vremea e vopsită și îți face cu ochiul de peste tot, și dă năvală de peste tot și își arată păcatele ei, dar tu să fii copilul Meu, copilul Tatălui Meu, și să strigi la El mereu, că iată ce te învăț Eu pe tine, ca să ia și omul cel fără de cărare, să ia învățătură de curățenie și de sfințenie, căci cu luptă se menține sfințenia, cu curățenia se face curățenie.

Fiule scump, când vezi că vremea de azi dă să te abată de la cele sfinte, când ea dă să-ți murdărească simțurile cu privirile ei păcătoase, cu cântecele ei de vrajă, cu marfa ei cea otrăvită, o, fiule, când păcatul trage spre tine să te facă să guști din mizeria lui, din gustul lui cel stricător de sfințenie, tu să te scoli atunci și să zici:

Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, și să fie voia Ta și împărăția Ta pe pământ ca și în cer, Tată. Și ne dă pâinea Ta cea spre viață, și ne dă iertare, și ne ajută să fim și noi iertători, și nu ne lăsa să alunecăm în ispită, și fii izbăvitorul nostru, Tată, și ne scapă de cursa celui rău și de fața lui și de lucrarea lui cea pierzătoare de suflet și de trup. O, Tată, curățește-ne simțurile și pune îngeri tari în porțile simțurilor noastre, că vremea e năvălitoare, Tată, și caută la porțile simțurilor noastre. O, Tată, fă-ne să fim copii, ca să ne dai împărăția cerurilor. Fă-ne să fim curați, ca să avem Duh Sfânt, să Te avem pe Tine, și să se teamă de locul Tău din noi tot duhul cel stricător de om, care a făcut omul urât înaintea Ta. Și ne dă nouă hăinuța harului, ca să fim neam sfânt înaintea Ta. Amin.

Fiule, fiule, așa să faci când ai de biruit răul care vine spre tine, spre inima ta, spre gândul tău; să te ridici cu îndrăzneală și să zici rugăciunea Tatăl nostru până ce răul slăbește și se duce dinaintea ta. Așa să faci, ca să nu intre răul în tine, să nu intre prin nici o portiță, fiule scump. Nu te gândi să nu-L amesteci pe Dumnezeu în răul care vine spre tine, ci ia-L pe Domnul cu îndrăzneală și zi cu limba și cu inima până ce Tatăl Se face biruitor răului care vine să te mânjească pe tine. Te învăț pe tine, fiule din Israel, ca să știe și omul care se luptă să se scoale spre Mine și nu poate în fața biruinței răului. Ia-L pe Tatăl în tine și nu lua răul în tine, nu-l lăsa să intre. Stai în brațul Tatălui tău, Israele, poporul Meu, fiul Meu de azi. Să rămână păcatul mort la ușa ta, și tu să stai viu înaintea Mea. Așa să facă tot omul care caută cu Dumnezeu și cu mântuirea de la Dumnezeu. Vorbesc cu tine, poporul Meu, ca să știe și omul cel fără de cărare că duhul cel lucrător al proorocului Ilie strigă să se întoarcă omul spre Dumnezeu și să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credință și prin stăruință.

M-am lăsat în grădină, Mă fac cuvânt în grădină, ca să ia Israel hrană caldă și să se mângâie cu Duhul Sfânt, Care curge peste grădină. Azi e zi de sfat ceresc, de lucrare a sfatului lui Israel. Am rostit cuvânt să se adune cei peste zeci, cei peste cincizeci, cei peste sute, ca să privesc cu ei peste mersul lui Israel și ca să îngrijim cărarea lui Israel, să vedem bine dacă este vreun spin de smuls din semănătură, vreo greșeală de îndreptat, vreo veghe de întărit mai mult, vreo nepotrivire de pus pe potriva lucrului Meu de azi, vreo ascultare de întărit și de împlinit, căci duhul și puterea lui Ilie proorocul se desăvârșește cu pace și cu orânduială peste Israel.

Fiilor din grădină, mergem în mijlocul lui Israel. Eu voi fi în sfatul lui Israel și vom lucra lumină, ca să se vadă tot mai bine calea, iar poporul Meu să se împuternicească în duhul rugăciunii cea cu rod viu, așa cum a fost rugăciunea lui Ilie, proorocul Meu. Vom sta în sfat ceresc, ca să învețe străjerii poporului Meu, și să ia apoi oile învățătură de la străjeri.

E toată lumea sub povara păcatului, și Eu cobor din cer ajutor și strigare și cărare pentru omul care vrea să găsească și el cărarea. Păcatul cel mort prinde viață peste tot. Păcatul cel viu ține în viața lui mulțime de suflete, și n-are cine să-l învețe pe om. Omul bisericii s-a ascuns de cuvântul Meu care curge din tronul Meu peste pământ. Scormone omul bisericii, scormone cu făcliile lui ca să vadă dacă cineva din biserica lui se ridică să stea în taina cea de azi a bisericii cea vie, care vine cu cuvântul Meu peste lume. Ca și iudeii de demult care căutau pe cei ce credeau în taină în Hristos, așa și azi, omul bisericii scormone în casa lui să dea afară pe cei ce se îndreaptă spre lucrarea de nou Ierusalim peste biserică. Omul bisericii nu vrea să se îndrepte spre lucrare de om nou, de om edenic. Omul bisericii din lume slujește la tot felul de dumnezei, și nu se ridică spre sfințenie în biserică. A dat de la el calea cea adevărată și a rămas fariseu omul bisericii, și nu se scoală spre pocăință. Eu strig mereu la el, dar el nu se scoală, că nu mai poate; nu poate, că se teme de sfințenie; nu poate, că n-are frică de Dumnezeu. Stă nepăsător omul bisericii, trăiește ca lumea și mai urât ca lumea, că se mai și ascunde sub haină sfințită, și omul nu mai știe pe unde este calea.

Venirea Mea în cuvânt, lucrarea Mea de pregătire i-a prins pe toți nepregătiți, aidoma ca în vremea lui Noe, și nici azi nu crede nimeni pe Noe, ca și atunci. Dar Eu am venit și am lăsat loc și vreme pentru har, ca și atunci, aidoma ca pe vremea lui Noe. E vremea harului, dar omul bisericii din lume face fum, ca să nu se vadă Dumnezeu în lucrarea cea de nou Ierusalim, ieșită din mijlocul bisericii, ieșită ca un foc care să mistuie tot ce este uscat și stricat, și să-și facă loc cele vii și veșnic vii înaintea Mea. Omul cu viață păcătoasă nu iubește cuvântul Meu și viața care vine din el, și de aceea omul bisericii de azi nu se poate ridica să se facă plăcut Mie, să aducă pocăință înaintea Mea.

Poporul Meu, tu să înveți de la Mine și pe omul bisericii care te caută pe tine, că iată, vine pe furiș și te caută, că iudeului îi e frică de iudeu, și se ascunde iudeul care caută după Hristos Cuvântul. Învață, tată, pe omul bisericii care caută scăpare de la Mine prin tine, că mai e puțină vreme, și le voi da la aceștia putere de mărturisire a cuvântului Meu cel venit din cer pentru pregătirea cărării pe care Eu vin, căci timpul e pe sfârșite.

Tu, poporul Meu, în rugăciune să nu slăbești, în sfințenie să nu te pripești, că mare va fi biruința Mea prin rugăciunea și prin sfințenia ta. Tu, poporul Meu, să te întărești în credința venirii Fiului lui Dumnezeu, după cum Eu am cuvântat prin Scripturi, și vor cădea sub acest munte mulțime de noroade care vor veni și vor căuta să se acopere cu acoperământul acestui munte, căci lucrarea de nou Ierusalim a cuvântului Meu va prinde sub ea pe tot iudeul și pe tot elinul și pe tot neamul care va căuta mântuire prin sfințenie și prin iubire de sfințenie. Tu ești mic, poporul Meu, dar puterea lucrării Mele e mare, fiule, e munte înalt lucrarea Mea cu tine, e legea sfințeniei spre care va curge mulțime de noroade ca să învețe legile sfințeniei și viață de veac nou între cer și pământ, fiindcă Eu vin să dobor pe cel din urmă vrăjmaș, ca să poată vedea omul calea, fiilor. Biserica nu va mai fi o minciună, și va fi biserică sfântă, cu slujitori sfinți și curați și plăcuți Mie, iar turma se va deprinde să asculte glasul păstorului, așa cum tu, poporul Meu, asculți glasul Meu și păzești cuvântul Meu întru legile sfințeniei. Eu Mă voi arăta cu slava Mea, și omul bisericii nu va mai minți pe Dumnezeu. Eu Mă întorc ca să împlinesc Scripturile, și omul bisericii nu crede în Scripturi și nu Mă primește.

O, poporul Meu cel mic, n-am ce face cu cei mari. Omul mare stă în duhul lui. Omul mare face rele, dar cel mic stă ca pruncul, stă cum cere Domnul, căci Eu sunt Cel ce am grăit: «Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți fi cu împărăția cerurilor».

Omul vrea carne, nu vrea cerul. Omul zice că Ilie proorocul a mâncat carne și s-a dus la cer. Dar tu, omule care spui așa, tu nu știi de unde a mâncat și ce fel de carne a mâncat Ilie prin corbii Mei. Omul se rătăcește cu Scripturile în mână și nu caută în ele mântuirea, nu caută să se uite bine în oglindă. Eu vreau să-i dau omului înapoi viața, și omul nu caută spre Mine, dar am ieșit Eu spre el, și să stai, poporul Meu, să stai bine în lucrul tău cu Mine, că am, tată, de împlinit cu tine cele din urmă Scripturi. Israele, Israele, să crezi, fiule, în Scripturi, că nimic străin n-am adăugat azi ție prin învățătura Mea cea proaspătă, nimic în afară de cele scrise în Scripturi.

Israele, să stai în lucrare de om nou, să stai cu Mine în tine și să nu te lași prins de grijile tale cele pentru viață. Am Eu grijă, fiule, numai tu să nu Mă superi, tată. Să Mă asculți, poporul Meu, și să stai curat la masa Mea, curat și neamestecat, că mereu te-am învățat să te deosebești cu Mine, fiule din Israel, dar nu pentru două, trei zile, ci până la venirea Mea. Îi este dor cerului să facă popas pe pământ, căci toți sfinții sunt vii și dornici să vină cu Mine, că Eu vin cu zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi.

Grăiesc vouă, fiilor străjeri peste Israel. Vegheați cu veghe sfântă, să nu stea poporul Meu în voile lui. Nu așa se stă cu Mine, și să stea poporul Meu cu Mine în voile Mele și nu altfel. Fiilor străjeri, adunați-vă mereu în sfat ceresc și cercetați mersul lui Israel și stați bine peste Israel în numele Meu, și stați cerește peste poporul Meu. Eu așa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoașteți nici Eu nu-l cunosc». Cine se ascunde în el, acela nu este cu voi, acela nu este cu Mine. Cine se ascunde, acela are ce ascunde, acela nu este curat și nu iubește pe Dumnezeu. Aveți grijă de mersul poporului Meu. Aveți grijă cum împărțiți viața cuvântului Meu la cei ce vin spre cuvântul Meu. Aveți grijă mare cu cei ce au plecat și care dau să vină iar, că aceia nu sunt curați. Aveți grijă, tată, că se încearcă spărturi în zid. Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeți că dă să vină înapoi, să-i spuneți să stea la locul lui întru pocăință, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăință până la venirea Mea și să nu forțeze intrarea lui în poporul Meu.

O, fiilor străjeri, voiesc să fiți una cu toții în lucru și să fiți bine atenți cu cei ce încearcă să facă spărturi pentru intrat. Mă uit bine și văd locuri șubrede pe unde dau să intre înăuntru cei ce au întinat numele lucrării Mele. Aceia dacă vor să se scoale spre pocăință, să stea liniștiți întru pocăință, așa să le spuneți. Eu cu unii ca aceia nu Mă pot sprijini întru nimic. Voi fiți atenți, voi fiți veghetori pentru turma cea care stă cu Mine în ascultare și în sfințenie de duh și de trup. Stați în mare orânduială, stați bine, fiilor, ca atunci când Stăpânul este așteptat să Se întoarcă. Amin.

E zi de serbare cerească în Israel. E zi de sfat pentru veghea cea bună peste poporul Meu. O, Israele, să te lași, fiule, sub veghe, să iubești veghea peste tine, căci cel ce nu are veghetor lângă el, acela este încercat de orice fel de vrăjmaș cu față ascunsă. Israele fiule, să stai în lumină, copile Israele. Să nu lucrezi, tată, la întuneric, că Eu descopăr în sfatul lui Israel mersul poporului Meu și pun străjerii la veghe mare peste tine, Israele. Iubește lumina, copile scump, și stai sub razele ei, căci Domnul Dumnezeul tău este lumina ta. Eu, Domnul, luminez prin întuneric, și cu tine vreau să merg și să fac din întuneric lumină, popor al luminii Mele. Amin, amin, amin.

02-08-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Cuvântul Se face cuvânt în cartea Sa, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Cuvântul e pacea cea din cer și cea de pe pământ, căci pacea este din cer. Pace cărării cuvântului Meu de la cer și până pe pământ! Pace vouă și credință vouă, fii ai poporului Meu, căci cuvântul Meu nu este spre a lămuri înțelepciunea omenească, și este spre adeverirea Duhului și a puterii.

Fiilor, fiilor, credința voastră să fie în puterea lui Dumnezeu, nu în înțelepciunea oamenilor. Înțelepciunea este ascunsă în Dumnezeu, și El a rânduit-o mai înainte de veci spre slava celor desăvârșiți, și pe care acest veac n-a cunoscut-o. De aceea Scripturile spun că cele ce ochiul și urechea și inima omului n-au atins, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Iar vouă vin și vă descopăr prin Duhul Sfânt, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu, după cum este scris. Vouă v-am dat din Duhul Meu, ca să pricepeți cele făgăduite vouă de Mine. Fiilor, fiilor, fiți, tată, duhovnicești, căci omul firesc nu pricepe cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă ele se judecă duhovnicește. V-am dat din Duhul Meu, ca să cunoașteți gândul Meu, și astfel credința voastră să fie în puterea lui Dumnezeu, nu în înțelepciunea oamenilor acestui veac.

Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o purtați prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea Lui cea văzută. Crucea este viața lui Hristos, purtată de om, este fața lui Hristos, luată de om, iar cuvântul acesta și fața lui este crucea Mea, purtată de voi. De aceea această vestire nouă, această cruce purtată este o nebunie pentru cei ce stau în duhul nepăsării acestui veac, dar pentru voi este puterea lui Dumnezeu. Iată, cuvântul Meu vădește nebunia înțelepciunii acestui veac, fiindcă dacă înțelepciunea lui Dumnezeu nu l-a făcut pe om să cunoască prin înțelepciune pe Dumnezeu, de aceea a voit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin vestirea crucii, după cum este scris: «Iudeii cer semne, elinii, înțelepciunea, iar cei credincioși Îl vestesc pe Hristos Cel răstignit, Care pentru iudei este sminteală, pentru neamuri, nebunie, dar pentru cei chemați dintre ei, este Hristos, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu». Așa este înțelepciunea cea ascunsă a lui Dumnezeu. El ridică pe cele de jos, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nimeni să nu se semețească în fața lui Dumnezeu, iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Amin.

Pace ție, Israele! Pace cărării Mele de la cer și până la tine, fiule! Vin cu duh de serbare cerească, vin să te mângâi cu duh de serbare cerească, vin la tine, poporul Meu, că n-am unde să Mă mai duc, n-am unde să mai călătoresc. Peste tot e numai înțelepciune omenească, iar propovăduirea crucii, a vieții cu Hristos, este o nebunie pentru cei ce iubesc pierzarea cea din fapte lucrată. Vin la tine, poporul Meu, și voiesc să-Mi găsesc plăcerea în tine, fiule mic, căci cu tine Îmi port crucea cea de azi. Ți-am dat crucea Mea, ți-am dat viața Mea s-o porți, ca să ajung cu crucea Mea până la capătul cel de apoi și să Mă odihnesc în tine, poporul Meu. Crucea Mea e viața Mea, și de aceea ți-am spus: «Mi-e dor de Mine în tine, fiule al poporului Meu». Lumea, tată, ia cuvântul Meu și îl înțelege greu, că lumea este încurcată de înțelepciunea acestui veac. Dar tu, fiule, înțelegi adâncimea înțelepciunii Mele, că ție ți-am dat din Duhul Meu, ca să înțelegi adâncurile lui Dumnezeu, căci cel ce este întru Dumnezeu, acela are înțelepciunea lui Dumnezeu, care nu are nimic în înțelepciunea stăpânitorilor acestui veac. Cerul te numește pe tine fericit, poporul Meu, căci fericit este acela care are înțelepciunea lui Dumnezeu, Care vine cu Duhul Său în cei ce cred în El. Tu să nu fii neputincios întru această fericire. Tu să ții minte mereu cuvântul Meu și să stai în el, poporul Meu, că el te ține pe tine în Mine. El te întrupează în trupul Meu cel sfânt, care se face cuvânt înaintea ta, în inima ta credincioasă și aplecată în Mine, fiule scump. N-am nimic mai scump ca tine, poporul Meu, că tu ești așteptat de șapte mii de ani ca să plinesc cu tine ultimele făgăduințe rostite de Mine, cer nou și pământ nou, și om nou, după chipul și asemănarea Mea, ca să se arate înțelepciunea lui Dumnezeu cea ascunsă, cea de taină, fiule, pe care Eu am rânduit-o mai înainte de veci spre slava Mea și a ta, copile credincios la sfârșit. Vin mereu la tine, ca să te țin în brațe, ca să te mângâi, ca să-ți întăresc credința în înțelepciunea Mea, căci frica de Dumnezeu te așează pe tine întru taina înțelepciunii cea din cer pe pământ. O, numai cuvinte mari înființez prin cuvântul Meu, dar cei duhovnicești le pricep, fiule. Omul firesc nu pricepe cele ale Duhului lui Dumnezeu, dar cel duhovnicesc pricepe înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu.

Vin cu duh de serbare și cu mama Fecioara, care v-a dat pe Fiul lui Dumnezeu. Ea este scara pe care Eu M-am coborât de la Tatăl la voi ca să Mă fac Fiul Omului, și să Mă cunoască omul că vin de la Tatăl prin Duhul Sfânt și prin Fecioară, fiindcă omul cel din cer este feciorelnic. Omul trebuia să rămână numai din cer, dar n-a voit să asculte, și am venit să-l așez pe om în ascultare, ca să-l pun înapoi în cele lucrate de Mine pentru om.

O, omule care nu cunoști înțelepciunea lui Dumnezeu și comoara ei, am venit cu această lucrare de cuvânt ca să înviez în om înțelepciunea cea de taină a Mea, căci înțelepciunea Mea este duh iubitor de oameni. Am venit în calea ta ca să-ți arăt crucea, ca să-ți arăt viața, viața Mea, omule, viața Mea în om. Aceasta este înțelepciunea pe care am venit s-o așez peste oameni. Eu sunt Fiul înțelepciunii lui Dumnezeu, și am venit să Mă fac Dumnezeu în om ca să aibă omul înțelepciune. Am venit să Mă întrupez în om prin cuvânt, ca să fac cer nou și pământ nou în om, și om nou în om. Am ales un popor, ca să am urechi de auzit și ca să Mă înființez în cuvânt, și ca să strig peste pământ, și ca să Mă audă omul, și ca să-l fac din firesc duhovnicesc, întru taină de veac nou peste veac, iar cine are urechi de auzit, aude și înviază. Amin.

O, copilași ai grădiniței cuvântului Meu, așa v-am spus: «Rămâneți în iubirea Mea!», iar acest cuvânt rămâne spus și vă ține în Mine, că avem, tată, de împlinit cuvântul înțelepciunii cea de taină peste pământ. Rămâneți în iubirea Mea. Vă întăresc mereu în acest cuvânt, vă înnoiesc mereu în acest cuvânt, ca să știe îngerii și sfinții, scaunele, domniile, stăpâniile și puterile, ba chiar și duhul rău să audă mereu și să știe și să se plece la cuvântul Meu. Rămâneți în iubirea Mea, căci cu ea și în ea vă întăresc pe voi, ca să am cărare și să umblu pe ea, că nu mai am umblet pe pământ, nu mai am. Pământul e făcut de Dumnezeu, dar nu mai am cum să merg pe el, nu mai am. Nu mai am nici vie, nu mai am. Dar vin ca un Dumnezeu, și Îmi voi răscumpăra via Mea.

Copilași ai grădiniței Mele, rămâneți înrădăcinați în Mine, în iubirea Mea, că Eu am grijă de voi și vă vindec de rane și vă șterg ochișorii de lacrimi și vă întrupez mereu în trupul Meu cel sfânt, că e grea vremea, fiilor, grea și apăsătoare și dușmană pe Mine și pe voi, dar Eu sunt un Dumnezeu tare, Care am miluit și am biruit din neam în neam. Vă binecuvintez statul vostru întru Mine, vă întăresc credința și puterea și iubirea, că avem de lucrat lucrare mare și minunată, de veac ceresc peste pământ. Vin mereu și Îmi întăresc cărarea, și slăbesc cu puterile cerești puterea duhului rău care bate spre voi, dar voi lucrați, lucrați mereu calea Mea spre voi, calea cuvântului Meu peste pământ. Binecuvântată să fie calea cuvântului Meu peste pământ, și din calea ei să piară toată împotrivirea duhului rău, iar fiii cărării să-Mi fie cărare! Amin.

O, fii ai grădiniței Mele, Eu așa am spus: învățați pe poporul Meu ce este ușurătatea și ce este sfințenia, fiilor, că trebuie ca acest popor să se facă cu totul din firesc duhovnicesc până la schimbarea cea mare, căci scris este: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău, din tot sufletul tău și din toată inima ta».

Poporul Meu, te învăț mereu, te învață și fiii grădinii Mele, te învață și sutașii tăi, și mereu învățăm ca să fim aluat nou pe masa acestui veac fără de înțelepciune. Poporul Meu Israel de azi, serbez în tine din serbare în serbare, căci serbările cerești serbează în tine, fiule mititel. E soare în tine, poporul Meu. Eu sunt lumina ta, Eu sunt ziua cea din vremea serii. E soare în tine, poporul Meu. Să-ți slujească ție stihiile toate, să te ajute totul pe drumul tău cu Mine, iar tu să Mă ajuți pe Mine în truda Mea de la cer la pământ. Iudeii cer semne, elinii caută înțelepciune, dar tu Mă ai pe Mine și Mă dai celor ce însetează după Mine și după crucea Mea în ei, după viața Mea în ei, prin răstignirea omului firesc și prin învierea în om a omului duhovnicesc.

Mi-e dor de om duhovnicesc în tine, fiule poporul Meu, că vine ziua cea mare când toate se vor îmbrăca întru nestricăciune. Eu de aceea am cuvântat atâta vreme în mijlocul tău și te-am îndemnat mereu la duh de pocăință, fiindcă cel ce a venit la Mine și și-a început calea prin pocăință, acela este viu și duhovnicesc cu inima și cu trupul. Cine-și recunoaște păcatele ca păcate, acela este mare înaintea Mea și se face mare. Cine se lasă spre părere de rău pentru păcate, acela se dezbracă de ele și se îmbracă duhovnicește în iubirea de Hristos și în viața lui Hristos; acela face împăcare între el și Hristos, și prin Trupul și Sângele lui Hristos se naște din Hristos spre viață veșnic duhovnicească, fiindcă așa este: mai întâi este cel firesc, și apoi cel duhovnicesc. Așa este că așa a voit omul, nu că așa a voit Dumnezeu, și acum trebuie să fac om din om, să fac din om firesc om duhovnicesc, născut din Mine, din Trupul și Sângele Meu. Vezi tu, poporul Meu, ce este lucrarea pocăinței? Vezi tu cum este ea și cum trebuie așezată în om? Să audă, fiule, să audă și omul cel pământesc și firesc și să se scoale spre înduhovnicire și să se tragă de-a dreapta Mea și să mănânce cuvântul Meu până la venirea Mea.

Voiesc, poporul Meu, să știi bine ce este om firesc, ca să poți tu să-l alegi pe cel duhovnicesc în tine. Omul duhovnicesc nu poate trăi fără Dumnezeu în trup și în cuvânt, căci Eu sunt trup și cuvânt în omul duhovnicesc. Voiesc să fac din tine ce n-am putut să fac prin om până acum, că n-am făcut atâta iubire cât am făcut cu tine, poporul Meu. Mă zbat de patruzeci de ani să te aduc în stare de mireasă, poporul Meu, să te îmbrac în albul Meu ceresc, în trupul Meu ceresc, poporul Meu, să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, tu în Mine, și Eu în tine, fiule poporul Meu. Mai mare iubire n-am făcut niciodată așa ca și cu tine, și tu încă nu știi ce este iubirea. Te încurci în cuvântul ei și încă nu știi. Voiesc, fiule, să te învăț mereu, și să știi mereu, că tu trebuie să știi pentru tot omul cel din veac și până în veac. Voiesc să fii un trup cu Mine, Mire și mireasă în iubire cerească, nu firească, poporul Meu. Iubirea firească se face păcat, dar iubirea cerească se face cer nou și pământ nou în om. Ai văzut pe David cel căzut în cursele firii, căci firea apăruse în fața lui prin ceea ce este slab dintru început. Dacă Batșeba nu se iubea pe sine înaintea lui Dumnezeu, dacă ea ar fi fost fire dumnezeiască în trup, ea nu s-ar fi dat spre iubire de sine, spre huzur trupesc, și atunci David regele n-ar fi văzut fire așezată înaintea lui. Dar David a venit spre plâns duhovnicesc, și Eu i-am șters rana făcută de fire, că se făcuse rană în inima lui păcatul, și David a fost unsul Meu, căci s-a îngrijit de Mine întru el.

Poporul Meu, Eu așa ți-am spus: treci din trup în duh, fă-te din firesc duhovnicesc, că te învăț pe tine lecția vieții, ca să audă omul pământesc cele despre viață fără de moarte. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om. Omul duhovnicesc sfințește pe omul cel din fața lui. Îți spun ție, poporul Meu iubit, să-ți cunoști, tată, lucrul ce-l ai de lucrat înaintea Mea, că tu trebuie să fii omul cel duhovnicesc înaintea Mea. Te oblojesc cu iubirea cuvântului Meu, cu puterea cuvântului Meu. Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i știi izvorul, fiule. Îți aduc mereu prin ea înveșnicire, încopilărire, înduhovnicire, căci Eu sunt iubirea, fiindcă omul cel coborât din cer este fără de păcat. Omul cel născut din Mine trebuie să se facă om fără de păcat înaintea Mea, om al iubirii cerești pe pământ.

Poporul Meu, îi așez pe fiii grădinii Mele în numele Meu înaintea ta, ca să te învețe de la Mine ce este ușurătatea și ce este sfințenia, căci cuvântul lor nu e al lor, ci este cuvântul Meu. Învață, poporul Meu scump, învață, tată, ce este înțelepciunea, că ea este frica de Dumnezeu, care merge pe drumul ei până la iubirea de Dumnezeu, până la iubire, fiule scump, poporule scump între neamurile pământului.

E sărbătoare în tine, Israele de azi. E mama Mea Fecioară serbată în tine de cer și de tine, poporul Meu. Ea te iubește, fiule, ea te ocrotește, ea te ajută să fii, poporul Meu. E Duhul Sfânt deasupra ta și te împuternicește cu putere duhovnicească, fiule. Verginica este la serbare și te atinge și te cuprinde cu iubirea ei și se apropie să-ți mângâie duhul, poporul Meu, și să-ți dea curaj sfânt și putere cerească, poporul Meu. Verginica este cu fiii grădinii Mele.

Eu te cuprind cu mare iubire, Eu și toți sfinții Mei. E dragostea Mea cu tine și te mângâi și te binecuvintez, ca să fii tu bucuria Mea, poporul Meu. E pacea Mea cu tine; întărește-te din duhul păcii Mele. Cuvântul e pacea cea din cer și de pe pământ. Cuvântul Meu e slava Mea în mijlocul tău, și Mă slăvesc în el înaintea ta. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te binecuvintează pe tine, Israele. Să fii copil credincios, fiule, căci prin credința ta lucrez și Mă slăvesc înaintea ta prin cuvânt. Cuvântul este Dumnezeu. Pace ție, popor al Domnului, căci Unul este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

28-08-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:27 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (4)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Binecuvintează, Ierusalime, pe Domnul, pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurare, căci în ce chip miluiește tatăl pe fii, așa miluiesc Eu pe Israel când se teme de Domnul. O, mila Domnului este din veac în veac cu cei ce se tem de Domnul. Așa scrie în Scripturi, Israele, dar mergi, tată, pe calea sfintei Scripturi, ca să vezi calea aceasta pe care Eu te întăresc, căci mila Domnului este cu cei ce se tem de Domnul, Ierusalime, poporul Meu.

Vin cu Verginica, vin cu sfinții, poporul Meu. Așa este scris în Scripturi: «Iată, vine Domnul cu sfinții Lui». Amin. Pace între Mine și tine, poporul Meu, căci temerea de Dumnezeu împacă pe Israel cu Domnul. Pace între Duhul Meu și duhul tău, căci Duhul Domnului este cu cei ce se tem de Domnul. Vin cu Verginica, vin cu trâmbița Mea și trâmbițez cu ea peste Israel.

Verginico, tu ești în Mine și îi spun poporului tău de unde vorbești tu peste el, că din Mine grăiești, Verginico. Tu ești în Mine. Tu M-ai purtat pe Mine în trupul tău când grăiam lui Israel. Intram în tine și grăiam, și acum te am Eu pe tine în Mine, și din Mine grăiești. Să știe Israel această minune, Verginico. De aceea am spus că voi veni mereu ca să-ți fac intrare cu cuvântul peste Israel. Tu ești în Mine, duhul tău e în Duhul Meu, că tu ești trâmbița Mea cu care trâmbițez, și te-am făcut cunoscută că ești trâmbița Mea, Verginico. E mare minune această lucrare, tată, dar trebuie temere de Dumnezeu în Israel și trebuie credință cum nu s-a mai auzit prin veacuri, că lucrarea cuvântului Meu e taină mare, și de aceea zic mereu: Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Grăiesc cu tine, tată, ca să vadă poporul că tu ești în Mine, și să te primească cu Mine, căci vin cu tine la Israel și grăiesc din trâmbița Mea peste el, iar trâmbița Mea grăiește din Mine, precum Israel grăiește din Mine când ascultă ca să lucreze cuvântul și Duhul Meu cuvântând în Israel.

Te-am adus în porți, Verginico. Intră, tată, și te fă cuvânt în cartea ta, că și Eu Mă fac cuvânt în cartea Mea, ca să hrănim poporul, ca să hrănim noroadele cu gustul cuvântului Meu, precum lucram la venirea Mea cea în trup. Binecuvântată să-ți fie grăirea ta, Verginico, că Eu sunt locașul din care tu grăiești. Eu sunt Duh și Trup, și sunt cu ai Mei până la sfârșitul timpului, precum am făgăduit. Amin.

– O, pacea și binecuvântarea Ta, Doamne, sunt în cuvântul meu, că eu din Tine cuvintez.

O, Doamne, cât e cerul de pământ Tu întărești mila Ta peste cei ce se tem de Tine; și cât sunt răsăriturile de apusuri, atâta depărtezi de la Tine fărădelegile lui Israel, care se teme de Tine, că mila Ta e din veac în veac spre cei ce se tem de Tine, iar dreptatea Ta este spre cei ce păzesc legământul Tău și își amintesc de poruncile Tale, ca să le lucreze pe ele. Binecuvintează pe Domnul, Israele care auzi glasul și cuvântul Domnului. Binecuvântați pe Domnul, voi, fiilor care faceți voia Lui, căci în ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Să nu te plictisești, poporul meu, să nu te plictisești să vii și să stai la masa cuvântului, că tu, Israele, nu știi nimic, nu știi că dacă n-ar mai veni Domnul cu masă din cer la tine, tu n-ai mai trăi, fiule. Dar te voi hrăni mereu, că eu ți-am spus că am venit să te țin de mână, că am venit și nu mai plec. Te voi hrăni mereu, te voi hrăni din Domnul, ca să fii tu treaz, dar să nu te plictisești de trezie, să nu te plictisești cu cerul, poporul meu, să nu fugi de cer, că vine cerul la tine, și tu să prețuiești venirea Domnului. Venirea Lui cu sfinții Lui s-o prețuiești crezând în Scripturi, Israele fiule. Tu caută, fiule, să înțelegi venirea Domnului la tine și să înțelegi cum vin eu, fiule, și unde sunt eu când vin la tine. Așa să faci și tu, poporul meu, să stai în Domnul, în Duhul Domnului, precum eu stau și cuvintez din Domnul cu tine, poporul meu.

Vin, fiule, să te învăț viața veșnică, vin și nu mai plec cu învățătura mea din Domnul, dar nu te mai gândi decât la Domnul, fiule, ca să pot avea loc în tine cu învățătura cea de veșnicie, Israele mic. Nu te mai gândi la faptele tale rele, că-ți întinezi mintea, fiule. Gândește-te la Domnul, poporul meu, că de aceea ți-a spus Domnul prin trâmbița Lui: când te culci, să te culci cu gândul la fericirea ta, la Domnul, poporul meu, ca să nu te mai gândești la lucruri care-ți întinează și îți abat cugetul de la cele vii. Ți-a spus Domnul, fiule, și în vis să visezi lucrarea Lui, ca să-ți fie somnul curat și plin de Duhul Domnului, ca să te părăsească și din vis duhul rău.

O, nu te mai povesti cu răul tău, că omori mintea celuilalt. Părăsește răul, fiule, teme-te de Domnul, căci Domnul este cu cei ce se tem de El, poporul meu. Nu oricine poate să-ți fie ție duhovnic, ci numai cel ce-ți spune Domnul că e duhovnicesc și nu trupesc. Vezi tu de ce a zis Domnul ucenicilor Săi: «Luați și mâncați Trupul și Sângele Meu spre iertarea păcatelor»? Așa să spui și tu, fiule, când Îl iei pe Domnul spre iertarea păcatelor tale: „Doamne, să-mi fie mie tainele Tale spre iertarea păcatelor, spre viața veșnică, spre luminare și sfințire, spre tărie și spre vindecare, spre sănătate sufletească și trupească, spre ștergerea și alungarea și pieirea cugetelor și a deprinderilor mele celor rele, a duhurilor celor viclene și întunecate, spre alungarea nălucirilor nopții, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului, spre plinirea poruncilor Tale și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde de veci, că Tu, Doamne, ești Dumnezeul celor ce se căiesc de păcate, Tu ești Mântuitorul celor ce greșesc, Tu ești, Doamne, Cel ce întărești mila peste cei ce se tem de Tine. Amin“.

O, Israele, te învăț, poporul meu, de aceea am venit, să stau cu tine și să-ți curăț gândurile și să stea Domnul în gândurile tale și în tine, poporul meu, pentru ca să ai viață, că altfel intră în tot felul moartea în tine. Prin duhul mândriei și al semeției intră moartea cu cele ale ei, intră în cugetul tău, fiule, și din cuget se lasă spre inimă, și faci moarte cu inima ta. Să fii credincios în cuvântul meu, poporul meu, că Adam dacă era credincios în cuvântul Domnului, Care i-a spus că dacă nu va asculta, va muri și nu va mai trăi, dacă Adam credea, rămânea cerul și pământul cel dintâi, pe care Domnul voiește să ți le dea ție acum, Israele, dacă vei asculta să crezi în cuvântul lui Dumnezeu rostit peste tine. Cerul și pământul cel dintâi te așteaptă pe tine, precum și tu le aștepți. Dar să fii atent în cuvântul tău, poporul meu, că de aceea am venit și te-am născut din nou, ca să nu ai păcate, fiule, că Moise n-a zis bine: «Doamne, șterge-mă pe mine, dar să nu piară poporul». A zis de frică, a zis că s-a simțit vinovat. Nu e bine să zică omul nimic Domnului, nimic decât: „Iartă-mă, Doamne, pe mine, neputinciosul“. Nu e bine să zici să mori, nu e bine să-I spui tu lui Dumnezeu ce să facă cu tine, nu e bine să te ascunzi de Dumnezeu. Când a zis Moise: «Na-vă și apă!», a zis singur, n-a mai zis cu Domnul acest cuvânt. Nu e bine așa, fiule. El știa că e pus dumnezeu peste Israel, și s-a folosit de puterea lui. Nu e bine așa, fiule Israele. De aceea am spus eu: „Doamne, Doamne, Israel e un copil fără putere. Iartă-l pe Israel, Doamne!“. Mai mare ca Domnul să nu fie nimeni, Israele, dar să fie Domnul mare peste tine și în cuvântul tău, poporul meu, și în fapta ta, fiule. David când s-a folosit de puterea lui de rege n-a făcut bine, că mai mare ca Domnul nu este nimeni, mai drept ca Domnul nu e nimeni, poporul meu. Domnul are dreptul să ierte păcatele, și de aceea duhul rău se sfâșie la pocăința celui greșit, căci Domnul, Israele, are puterea să ierte omul, fiule, și de aceea am venit eu și te-am născut din nou pentru Domnul, din nou, ca să fii nou, precum cerul cel nou și pământul cel nou este lucru nou, poporul meu.

Îmbrăcarea cu Hristos să n-o uiți, fiule. E cartea mea cu tine. Ea te cuprinde ca un veșmânt al lui Hristos. Ea te îmbracă cu Hristos, poporul meu. Ea te dezbracă de omul cel vechi și te îmbracă cu Hristos, copilul meu.

O, fiilor unși din grădiniță, rămâneți în puterea lui Iisus Hristos, precum eu sunt în Domnul, și din El grăiesc și lucrez. Cine vă primește pe voi, primește pe Domnul. Mergeți și binecuvântați pe poporul Domnului, binecuvântați-l cu cuvântul meu, că am venit și nu mai plec. Stau cu voi, că mi-e milă de voi și mi-e milă de poporul Domnului. Stau cu voi, fiilor unși, că sunteți plăpânzi și sunteți loviți, că voi sunteți niște copii fără putere, dar în Hristos e cu putință tot ce voiește Dumnezeu.

E praznic de serbare, fiilor unși. Să lucrăm duh de serbare peste Israel, fiilor. Faceți-I Domnului sărbătoare în Israel, că iată, Domnul stă să cuvinteze peste Israel. Întăriți-vă! Domnul grăiește peste Israel, ca să ia Israel, și să ia noroadele, fiilor. Domnul vine cu veșmântul Său pentru Israel. Întăriți-vă înaintea cuvântului! Domnul vine, fiilor, vine și Se face cuvânt. Domnul e în mine când spun așa. Eu sunt în Domnul când spun că Domnul vine și Se face cuvânt. O, minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, minune mare este lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, căci Cuvântul Se face Dumnezeu, pentru ca să-l pască pe Israel. Amin.

O, fiilor unși, care lucrați pe Domnul trup și cuvânt, pun mângâierile cerului peste inimioarele voastre ca să le mângâi, ca să poată ele prin duhul mângâierii cerești. Suflu peste voi duh de mângâiere, așa cum scrie în Scripturi despre duhul mângâierii. Poporul e tare la cerbice, dar pe voi vă am cu suflet cald și cu duh de copil și cu plâns de copil, căci copiii plâng. Plâng copiii, și Israel nu vrea să fie copil. Copiii plâng de foame, copiii plâng de dor, copiii plâng de duioșia din ei, copiii plâng când greșesc, copiii plâng, fiilor. Voi să nu încetați să fiți copii, căci copiii sunt purtați în brațele lui Iisus Hristos pe pământ.

O, Domnul meu, Mângâietorul meu, mângâie pe copiii mei, că i-am purtat în pântecele duhului meu ca să-mi ducă ei lucrul meu până la picioarele venirii Tale, Doamne, și i-am pus la lucrul Tău și Ți-am făcut temelie ca să lucrezi de pe ea peste Israel și să zidești pe această temelie împărăție tare și veșnică, Doamne, căci pe această piatră se zidește credința în Tine și în venirea Ta, bunule Doamne. Mărește credința lui Israel, Doamne. Îmbracă-l pe Israel în duhul temerii de Dumnezeu, îmbracă-l în veșmântul Tău pe Israel. Cartea Ta este înaintea Ta. Fă-Te cuvânt, Doamne, și cârmuiește-l pe Israel, că binecuvântat este numele Tău în Israel. Întărește porțile, Doamne. Ai grijă de porți, Doamne.

Fiilor unși, viața voastră este Dumnezeu. Întăresc pecetea voastră. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acesta este numele vostru, căci viața voastră este Dumnezeu. Viața voastră este numele vostru, viața voastră este Dumnezeu, fiilor.

Domnul trece din carte în carte.

Să fie atenție în porți. Amin, amin, amin.

*

Coboară Domnul la Israel, coboară Păstorul lui Israel, coboară pe vânt, pe vânt de Duh Sfânt. Pe vânt, pe nori de vânt vine cuvântul, și cuvântul se face Dumnezeu peste Israel. Vine Domnul la tine, Israele. Amin, amin, amin.

Vine Domnul și intră pe porți în tine, ca să pună peste tine ființa cuvântului Său. Cuvântul este cuvânt din Cuvânt și este ființă din Ființă. Vin la tine, Israele, ca să pun peste tine ființa cuvântului Meu, împlinirea cuvântului Meu peste tine. Vin să te înveșmântez cu veșmântul Meu, ca să fii tu ca Mine, poporul Meu Israel, și ca să Mă vezi, fiule Israele, precum este scris: «Vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea așa cum este El».

O, ce minune te poartă pe tine, popor al cuvântului Meu! Tu ești mic la minte pentru această minune, căci la mintea omului nu s-a suit ce lucrare este aceasta care te poartă pe tine spre Mine, dar s-a suit la credința inimii tale, Israele, fiul Meu iubit, întru care Eu binevoiesc, precum Tatăl Meu a binevoit întru Mine și, prin Mine, întru tine, Israele, fiu iubit de Tatăl și de Mine și de sfinți, că vin cu sfinții, precum este scris: «Vine Domnul cu sfinții Lui». Am trezit trâmbița Mea, am trezit pe Verginica, și vin cu ea la tine, căci cu ea toți sfinții se poartă, și după ea tot cerul vine la tine ca să te ajute pe tine, poporul Meu, că tu, fiule, ești mic, dar ești așteptat ca să fii. Și iată, ești. Tu ești poporul Meu, și ești așteptat, Israele, fiule mic.

Eu am putere să-ți iert păcatele, fiule, și să fii tu fiul Meu, Israele fiule. Se scutură duhul cel potrivnic Mie și ție când vede pe Fiul Tatălui, Care vine și iartă păcatele tale, căci Fiul Tatălui, Fiul Omului, are putere să ierte păcatele, și duhul rău moare. Lasă-l să moară, lasă-l, Israele, să moară și să nu mai aibă de ce trăi și să nu mai aibă lucru spre tine, că tu, Israele, ești poporul Meu, fiule. Eu rostesc numele tău, poporul Meu, și duhul rău se topește și dă să moară, și moare, iar tu ești poporul Meu. Amin, amin, amin. Duhul rău e duh, precum Dumnezeu, Duh este. Duhul rău să se depărteze din calea lui Israel, iar trupul lui Israel să ia Duh Sfânt și să aibă Israel Duhul lui Dumnezeu, căci Eu sunt Păstorul lui Israel.

Israele, Israele, o, Israele, fiul Meu, vindecă-Mă de rane, fiule, că și Eu te vindec. Vin și te iert, și asta înseamnă că te vindec. Vindecă-Mă și tu de ranele Mele, că Eu sunt Domnul slavei, și nu mai voiesc să fiu al durerii. Eu iau durerile de pe tine. Ia-le și tu de pe Mine, că Eu sunt trup și duh, Eu sunt Dumnezeu și om, și Mă doare ca și pe om când Mă doare, dar Mă doare mai mult decât pe om, căci Eu sunt Dumnezeu, Israele. Pe tine te doare durerea cu durere, pe Mine Mă doare durerea cu iubire, cu iubirea pe care ți-o port, poporul Meu, cu iubirea cu care te ocrotesc și te cresc ca să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.

Am spus noroadelor de pe pământ că tu ești poporul Meu; am spus că Eu sunt Dumnezeul tău; am spus că glasul cuvântului Meu este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, este semnul Meu înaintea venirii Mele, este crucea slavei Mele, care vine înaintea Mea, este viața Mea peste viața ta, căci am venit și te-am ales dintre neamuri ca să pun peste tine ființa cuvântului Meu, împlinirea cuvântului Meu. La Mine totul este cu putință, și am adăugat că totul este cu putință celui ce crede în Mine și în cuvântul Meu. Cuvântul Meu te paște, te crește și te umple de ființa lui, poporul Meu. Pe Israel pe care l-am avut de popor l-am învățat prin Duhul Meu în prooroci, dar el prea mult s-a iubit pe sine și n-a stat înaintea Mea ca să Mă aibă de Dumnezeu, și M-a scos afară din ale lui. Eu când dădeam să-Mi fac loc cu împărăția Mea în el, am ales din el vestitori de la Mine și le-am spus: «Mergeți, și pe căile păgânilor să nu mergeți, în cetăți de samarineni să nu intrați, și mai degrabă la oile cele pierdute; mergeți la Israel, cel ce a pierdut calea», căci păgânii și samarinenii credeau în Dumnezeu, credeau în Cel ce vine, în Cel ce era așteptat să vină, dar Israel nu mai credea nimic, nu mai voia nimic. Samarinenii erau urâți de iudei, dar erau credincioși în Cel ce trebuia să vină de la Tatăl, iar când am venit, M-au primit și Mi-au ieșit înainte ca să Mă ia în casa lor, nu ca iudeii care M-au scos din casa lor. Să Mă primești, poporul Meu, așa cum M-au primit samarinenii, fiule, și să faci ființă din cuvântul Meu, că și Eu fac ființă din toate făgăduințele Mele dacă tu faci ființă din cuvântul Meu.

E praznic în tine, poporul Meu, și Eu Mă slăvesc în tine cu slava cuvântului Meu și îți fac dulce sărbătoarea Mea cu tine. Să nu pierzi dulceața cuvântului Meu, căci cei din cer vin și se îndulcesc când Eu grăiesc peste tine. Stau sfinții și îngerii și ascultă și se îndulcesc, și e freamăt de sărbătoare și de bucurie între cei din cer. Cei din cer se uită la inima ta, Israele iubit, și îți măsoară, fiule, bucuria inimii tale și o pun lângă bucuria lor, și măsoară sfinții și îngerii, măsoară cu măsură cerească, cu cumpănă cerească, și scriu îngerii, poporul Meu, scriu măsura iubirii tale, a bucuriei tale, a credinței tale, a staturii tale duhovnicești, fiule din Israel.

Cuvântul Meu e lapte și miere din cer. Cuvântul Meu să-l mănânci cu dulceață, copile scump, să-l pui pe pâine ca pe dulceață și să mănânci și să crești dulce, o, copile Israele, ca să Mă îndulcesc cu tine, fiule scump. Iudeii Mi-au dat fiere, Israel cel de atunci Mi-a dat oțet și fiere chiar și în clipa Mea cea mai grea, dar tu, Israele de azi, fă-te dulce Mie și dă-Mi să beau din apa ta, dă-Mi apă dulce, dă-Mi, poporul Meu, dă-Mi, și fii ager la lucru, că lenea e păcat de moarte, poporul Meu. Tu să nu stai în această moarte, că Eu voi veni curând, și va fi să te găsesc lucrând venirea Mea, căci venirea Mea, cu tine Eu o lucrez.

Verginica Mă roagă și Îmi spune: „Mărește, Doamne, credința lui Israel!“. O, Israele, Israele, de ce crezi tu că M-am întrebat Eu atunci când am zis de venirea Mea? că așa am zis: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». O, pe pământ nu voi mai găsi credință, dar voi găsi la tine, poporul Meu, că Eu te-am luat din lume ca să nu mai fii din lume, și să fii născut de sus, din Mine să fii, nu din lume, ca să pot să-ți măresc credința în Mine, poporul Meu.

O, să nu fii plăpând în fața slavei Mele, în fața cuvântului Meu. Ia-l pe tine ca pe un veșmânt, caută în el, caută-te în el, și nu cădea din cuvântul Meu, poporul Meu. Stai în el, Israele, stai și nu slăbi, că nu știi, tată, ziua și ceasul când Eu trebuie să te găsesc în slava cuvântului Meu stând, și din dulceața lui luând și mâncând, căci Eu sunt trup și cuvânt peste tine, poporul Meu. Dacă Mă ai numai trup fără de cuvânt, ești gol. Dacă Mă ai numai cuvânt fără trup, ești și mai gol, Israele. De aceea îți spun: îmbracă-te întru Hristos, trup și cuvânt, ca să nu te găsesc gol când slava Mea Mă va descoperi că sunt cu tine cuvânt și trup, trup și cuvânt.

Tu să nu uiți, poporul Meu: Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între ai Săi, care au văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, întru plinătatea harului și a adevărului, și din plinătatea Lui au luat și ei, ai luat și tu, Israele de azi, că Eu ți-am dat să iei și să ai și să fii, poporul Meu. Cuvântul S-a făcut trup acum două mii de ani, și iată, trupul Cuvântului vine și Se face cuvânt, că Și-a pregătit loc, ca acolo unde Se face trup pentru ai Săi, să fie și cuvânt Domnul.

E mare taina lucrării cuvântului Meu, iar tu, Israele, când o vei vedea pe față, vei plânge, fiule scump, pentru puținătatea faptei înțelegerii tale. De aceea Verginica plângând Îmi spune: „Mărește, Doamne, credința lui Israel!“. Plângând și tu să te rogi și să-Mi spui ca și ucenicii Mei acum două mii de ani, că ei așa spuneau: «Adaugă, Doamne, credință credinței noastre».

Israele, Israele, ia duh de credință în Fiul lui Dumnezeu, ia ca să ai, fiule, și să nu fii gol în fața slavei cuvântului Meu, că dacă iei credință în slava cuvântului Meu, se cunoaște dacă iei, iar dacă nu iei, se cunoaște că nu iei. Ia duh de credință, ia, Israele, că Eu îți dau darul credinței, căci darurile duhovnicești sunt daruri adevărate, și de la voi nimeni nu le va lua. Nimeni, Israele, nimeni să nu ia cununa ta. Ține, fiule, ce ai, că de la Mine ai, că am lăsat ușa deschisă între Mine și tine ca să vin la tine, și nimeni nu poate închide această ușă, și pe această ușă intră Domnul la tine și Se face cuvânt, căci cuvântul este ușa, și cine intră pe ușă, Acela este adevărat. Israele, popor scump, păzește cuvântul răbdării, că Eu, fiule scump, te păzesc de orice rău. Eu vin curând. Nimeni să nu ia cununa ta, poporul Meu, dar roagă-te și tu să te păzesc de ispită, roagă-te, poporul Meu, că e vremea rugăciunii, fiule, și prin rugăciunea ta Eu voi împlini venirea Mea și îți voi da cerul cel nou și pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea.

E praznic în tine, poporul Meu. Eu te-am pus semn pe tine înaintea Mea și am scris pe creștetul tău numele Meu și te-am însemnat cu pecete cerească și te cunosc prin unșii Mei, care stau înaintea Mea pentru tine, că tu prin uși poți să fii poporul Meu, căci așa este orânduiala dumnezeiască. Eu prin porți intru la tine. Tu tot așa să intri și tu la Mine, prin porți, poporul Meu, prin porți, fiule, căci cine sare peste porți, acela este duh de Lucifer, nu este duh de oaie în staulul cel nou de nou Ierusalim, venit de la Mine peste tine. De aceea mereu ți-am spus, și mereu îți spun: stai în duhul ascultării, poporul Meu, și mergi, fiule, cu călăuza în față, căci duhul rău când vede călăuza cea pusă de Mine, fuge duhul rău de așezarea Mea, iar dacă tu nu mergi după călăuză, vine duhul rău și îți strică înțelegerea, și te faci Lucifer și tu nu știi ce faci, și scris este: «Dacă nu știi, nu ai păcat». Dar iată, îți spun ca să nu faci păcat și să te ții departe de neorânduiala despre care scrie în Scripturi și în cuvântul Meu cel proaspăt peste tine, că neorânduiala nu e bună, fiule.

Cugetul tău, Israele, să-L iubească pe Dumnezeu. Inima și sufletul tău să Mă iubească, fiule, și vei fi un fiu cuminte și umilit și vei sta cuminte în mâna Mea, și Eu te voi iubi cu iubire mare la arătarea slavei Mele cea văzută, căci atunci va fi vremea iubirii și a fiilor ei. Să stai cu mare iubire lângă Mine, Israele, fiul Meu. Să stai, tată, arzând de dragostea Mea în tine, că Dumnezeu este iubire. Fă-te fruct în Mine, fiule, căci Eu sunt Dumnezeul tău, și tu să fii în Mine. E dorul Meu după tine, e dorul Meu pe urma ta, că te doresc cu mare iubire întru venirea Mea. Sunt cu tine trup și cuvânt, dar să fiu, și să Mă simți că sunt, că Eu îți dau darul credinței, ca să rodești credință din credință, iar Eu la credința ta voi fi împlinitor și îți voi da împărăția Mea ca s-o moștenești, copile scump. Israele, Israele, veghează ca nimeni să nu ia cununa ta.

O, fericiți sunt cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Eu plâng după tine, poporul Meu, plâng și aștept bucuria Mea cu tine, că n-am altă bucurie afară de tine. Nu te teme, Eu cu tine sunt, și te păstoresc, și te port înspre izvor, și port izvorul spre tine. Nu te teme dacă ești cu Mine. Nu te teme, fiule Israele. Dacă Mă iubești, nu te teme, poporul Meu. Dacă nu Mă iubești, roagă-te să-ți măresc credința, căci prin credință vei putea tot ce va fi să poți tu spre bucurie veșnică cu Mine și cu cerul Meu. Am pe fiii grădiniței Mele înaintea ta, căci Eu prin porți lucrez. Cine-i primește pe ei de la Mine, acela vrea cu Mine și cu cele făgăduite de Mine. Dacă Eu îi trimit, tu trebuie să crezi că Eu îi trimit. Dacă Eu îi trimit, lucrul Meu este în ei, lucrul Meu, nu al lor, căci ei nu sunt ai lor, nu mai sunt ai lor. Eu sunt Cel ce îi învăț cum să fie ai Mei și ai tăi, poporul Meu, că tu, fiule Israele, prin porți vei fi cu Mine, și Eu prin porți sunt și voi fi cu tine.

E Duhul Sfânt învățător peste tine, ca să fii tu învățat de Duhul Sfânt, poporul Meu, după cum este scris: «Și vor fi învățați de Dumnezeu». Am pe cineva din porțile tale care din copilărie Îmi spune mereu: „O, Doamne, să nu fiu eu în gândul meu și în inima mea, ci Tu să fii, Doamne, Tu, cu voia Ta, iar când vezi micșorarea Ta în mine, scoate-mă din voia mea cu voia Ta și mă deprinde să fiu voia Ta, Doamne, că voia mea este să fiu voia Ta, voia Ta înaintea Ta“. O, Solomon Mi-a cerut înțelepciune, altul ca el Mi-a cerut altceva, altul, iarăși, altceva, dar mare lucru este când aud Eu că-Mi spune cineva: „Doamne, să fiu eu voia Ta înaintea Ta, Doamne“. O, ferice ție, suflețel și inimioară care spui așa, căci voia Mea este mântuirea neamului omenesc. Voia Mea în om e mare minune. Un așa om este o minune lucrată de Mine pentru mântuirea omului, a neamului omenesc. Voia Mea e numai bine, voia Mea e bună, voia Mea este să biruiesc în om pe omul cel vechi și să-L nasc în el pe Cel nou, pe Hristos, pe Mine să Mă nasc în om; asta este voia Mea în om și iubirea Mea în om. Ferice de cel ce se face voia Mea ca s-o lucreze pe ea, căci Eu lucrez răscumpărare din moarte și Mă fac cale pentru cel ce umblă să Mă găsească.

Israele, să fii, tată, voia Mea. Să fii tu voia Mea, că lumea, fiule, e voia duhului rău. Dacă dai să te duci în lume, te faci voie a duhului lumii, dar să nu voiești așa voie, fiule, ci tu să fii voia Mea, ca să fiu Eu voia ta, și unul în altul să fim, Eu în tine, și tu în Mine, fiule din Israel. Israele, Israele, nu te mai trage, fiule, la voile tale. Eu fi-va să vin văzut, și să te găsesc voia Mea pe tine, poporul Meu. Crești, tată, întru voia Mea și te roagă zicând: „Facă-se, Doamne, voia Ta ca și în cer peste pământ, și peste mine, Doamne“. Cine se trage în voile lui, acela nu știe ce este viața, unul ca acela nu știe ce înseamnă să aibă viață. E voia Mea deasupra ta, poporul Meu. Să intru, fiule, în tine cu ea. Voia Mea este să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Voia Mea este să nu-ți fii ție dumnezeu, și să-ți fiu Eu Dumnezeul tău prin toate câte îți cer Eu din Mine peste tine. Cel ce ascultă, acela face voia Mea. Cel ce nu face voia Mea, acela este dumnezeu mincinos. Cel ce face voia lui, acela nu face voia Mea. Tu să fii voia Mea, fiule Israele, că te-am numit, tată, cu numele Meu, ca să te cunosc că faci voia Mea. Viața Mea și semnul vieții Mele să le porți înaintea Mea, ca să vin și Eu înaintea ta, și să ne întâlnim în fața tuturor neamurilor de pe pământ, că unul pe altul ne așteptăm, Israele iubit, Eu pe tine, și tu pe Mine, poporul Meu. O, fericit este cel credincios din Israel, că acela este voia Mea înaintea Mea.

Să fii binecuvântat cu harul și cu darul credinței sfinte, poporul Meu, și prin el să stai înaintea Mea, că Eu vin, dar să stai înaintea Mea îmbrăcat și nu gol. Stai, Israele, înaintea Mea, că vine Domnul la credința ta, că e scris că vine. Amin.

*

O, și iar Mă întorc cu Verginica în cartea ei, ca să fie ea cu tine, Israele, de o parte și de alta a venirii Mele spre tine.

Iată, Verginico, trecem, tată, din carte în carte, ca să cuprinzi tu poporul de o parte și de alta a cuvântului cărții Mele, ca să Mă cuprinzi pe Mine și pe poporul tău în brațele cuvântului tău de o parte și de alta a venirii Mele la Israel. Verginico, spune, tată, fiilor tăi și ai Mei, spune-le tu să lucreze mereu peste Israel, că dacă ei vor fi găsiți la lucru, tu vei lucra, și Eu voi lucra, și vom lucra, Verginico. Vin cu tine în cartea ta, ca să intri. Vin când intri și stau cu tine cât lucrezi, și apoi ieșim până iar intrăm ca să lucrăm, că binecuvântat este lucrul cerului peste Israel.

– O, Doamne, eu la copiii mei voi să le spun că mă voi duce cu ei să dăm hrană poporului, că hrana e tare, și Israel e ca și copilul căruia nu i-au dat dinții. Merg cu ei ca să așezăm bine poporul în credință. Merg să vedem lucrul lucrătorilor și să întărim statura duhovnicească a oilor față de călăuza pusă din loc în loc peste oi. Doamne, Doamne, Tu mereu să mă aduci în porți ca să intru, că mi-am întărit locașul, Doamne, și l-am așezat bine înaintea mea ca să vin. Și am să vin mereu, că fără mine Israel dă să moară din picioare, că e tare mic acest copil Israel. Eu intru în locașul meu, trec din Tine în locașul meu, în grădina cuvântului trec și grăiesc de aproape peste grădină.

O, fiilor scumpi și unși cu mirul cel nou, mergem să vedem ogorul. Ne sculăm de dimineață și mergem să vedem statura lui Israel. Voi sunteți martorii Domnului, ai lucrului Domnului, ai poporului Domnului. Întăriți-vă, fiilor. Eu mereu pun peste voi întărire cerească de la Domnul. O, să nu fiți plăpânzi. Să fiți ucenici destoinici, fiilor, și să vă feriți de orice aluat rău, stând în Duhul Domnului înaintea poporului, căci duhul ușurătății are picioare lungi și iese greu din ogorul Domnului. Voi să fiți înarmați cu pavăza Duhului Sfânt în statura voastră duhovnicească, fiindcă avem de pus multă vindecare peste Israel. Luați cu voi cutiuța cu leacuri duhovnicești. Dar ce este aceasta ce vă spun eu? Duhovnicește grăiesc cu voi, fiilor. Luați în voi har peste har de la Domnul, ca să lucrați cu har și cu cuvânt de har peste Israel, căci sunteți martorii cuvântului lui Dumnezeu. Voi sunteți triști, dar harul lui Dumnezeu vă mângâie inimioarele durute, că pe voi nimeni nu vă mângâie pe pământ. Duhul rău e dușman pe voi, dar ungerea voastră îl osândește, și el slăbește. Are Domnul nevoie de pace în voi, fiilor. Fiți treji mereu, că mereu vă voi ține treji. Lucrați, fiilor, așa cum Domnul v-a învățat, cu toții în dreapta, cu toții în stânga, că Israel e ușuratic pe ici pe colo, iar voi trebuie să fiți bine încinși cu lucrarea harului sfânt înaintea lui Israel, ca să ia Israel har și sănătate de duh și de inimă, fiilor. Eu așa spun Domnului: mărește, Doamne, credința lui Israel! Și vouă vă spun: lucrați, ca să măriți credința lui Israel, lucrați să înmulțiți darul credinței în poporul Domnului. Lucrați, că Domnul vă dă har, fiilor. Lucrați ca trimiși ai Domnului, și veți lucra, și lucrul vostru va rămâne, și de la lucrul vostru harul lui Israel se va înmulți.

O, Doamne, mi-am întărit copiii ca să merg cu ei să văd lucrul ogorului și să așezăm pe temelie pe Israel. Israel să-și cunoască temelia, Doamne. Mărește, Doamne, credința lui Israel și Te mărește în Israel, Doamne, prin credința lui. Binecuvântat să fii în lucrul meu cu copiii mei și ai Tăi.

Fiilor unși, vă binecuvintez cuvântul cel din Dumnezeu. Vă binecuvintez puterea inimii și a cugetului. Întăresc peste voi duhul mângâierii și vă binecuvintez. Iar și iar vă spun: viața voastră este Dumnezeu. Iubiți această viață, căci Domnul vostru este veșnic, fiilor. Iubiți viața Domnului cu voi, căci viața voastră este Dumnezeu. Eu vin mereu la voi, vin cu Domnul, fiilor. Amin, amin, amin.

27-09-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea zămislirii sfântului Ioan Botezătorul

În fiecare zi de sărbătoare vin și te împrospătez în dragostea Mea, Israele, copilul Meu. Vin, tată, vin, că tu ești mângâierea Mea. Vin să te învăț să te închini în Duhul Adevărului, căci duhul lumii nu mai știe ce este Duhul Adevărului, dar tu crezi în Scripturi și te faci duh și adevăr cu închinarea ta, căci tu, poporul Meu, ai Dumnezeu adevărat.

O, Israele, îți dau pacea Mea, fiule, căci pacea Mea îți aduce duh de mulțumire întru Dumnezeul tău Cel adevărat. Pace ție, binecuvântatul Meu, Israele al Meu! Închină-te, Israele, lui Dumnezeu. Ia, fiule Israele, Duhul Adevărului, ia-L și învață de la El să te închini lui Dumnezeu. Amin. Când am vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, tu știi ce am spus Eu atunci. Am spus că va veni ceasul când adevărații închinători nu se vor mai închina nici în muntele de închinare și nici în Ierusalim, ci în Duhul Adevărului, în Duhul lui Dumnezeu, în Hristos se vor închina Tatălui. Această Scriptură este mare, și taina ei este greu de înțeles chiar și pentru cei credincioși lui Dumnezeu. A venit ceasul să aibă Tatăl închinători adevărați, a venit ceasul să aleg un popor și să așez peste el Duhul Adevărului, și în El să se închine Tatălui, căci Tatăl așa închinători voiește. A venit ceasul să te am pe tine, poporul Meu, căci te-am ales ca să te am și să crezi în Iisus Hristos, Care a venit din cer de la Tatăl, ca prin El să te închini Tatălui, măi Israele. Duh este Dumnezeu, duh și adevăr este Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu S-a făcut adevăr pe pământ, după cum este scris în Scripturi, că așa este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între oameni».

O, ce înțeleaptă a fost femeia aceea samarineancă! Ce bine M-am înțeles Eu cu ea, că mare este darul înțelepciunii care vine de la credința în Dumnezeu, în Duhul lui Dumnezeu, Care a grăit și grăiește în prooroci. Ea așa Mi-a spus: «Doamne, părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi, iudeii, ziceți că în Ierusalim este locul de închinare». Și Eu i-am zis: «Femeie, o să vină ceasul, pentru adevărații închinători, că nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu se vor mai închina, ci în duh și în adevăr se vor închina Tatălui, că așa închinători voiește Tatăl. Voi vă închinați căruia nu știți, dar noi ne închinăm Căruia știm, căci din iudei vine mântuirea, dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, se închină în duh și în adevăr». Ea era înțeleaptă și a înțeles despre ce adevăr al Duhului grăiesc Eu cu ea, și atunci a spus: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și Acela când va veni ne va învăța toate». O, și ce bucurie a fost pe ea când Eu i-am spus: «Acela sunt Eu, Cel ce grăiesc cu tine».

O, Israele, mare este darul înțelepciunii care vine de la credința cea sfântă în Dumnezeu. Tatăl astfel de închinători voiește, închinători care cred în adevăr, în Iisus Hristos, Care este adevărul, căci Duh este Dumnezeu, duh și adevăr, cuvânt și trup, după cum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh și de adevăr».

O, Israele, cât de frumoasă a fost vorbirea Mea cu tine, că multă vreme am vorbit Eu cu tine la această fântână, fiule, la fântâna cuvântului Meu, măi Israele. Ieșisem cu această fântână înaintea femeii din Samaria, ieșisem cu cuvântul Meu înaintea ei, și ce frumoasă a fost vorbirea Mea cu ea! Și apoi i-am dat apă din fântâna cuvântului Meu, i-am dat duh și adevăr, și s-a făcut în ea izvor de apă vie, că Eu așa i-am spus: «Cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, și se va face în el izvor de apă vie», duh și adevăr se va face în el apa Mea cea vie. Ce frumos am vorbit Eu cu femeia aceea înțeleaptă, că Mi-a plăcut de înțelepciunea ei, de cunoștința ei, de credința ei în Iisus Hristos, despre Care scria în prooroci că va veni. Eu la fântână M-am întâlnit cu ea, și vorbind despre fântână, am ajuns s-o fac să știe ce este fântână, și ce este apă, și ce este duh și adevăr, măi Israele, și tot așa voiesc să te învăț și pe tine, fiule Israele, ca să te deprinzi, fiule, să știi ce înseamnă închinare Tatălui în duh și adevăr.

Dă-Mi, Israele, dă-Mi, tată, să beau și să Mă pot înțelege cu tine ca și cu femeia samarineancă, fiule Israele. I-am zis: «Dă-Mi să beau din cofița ta». Iar ea a zis: «Tu ești iudeu, eu sunt samarineancă, și iudeii nu sunt prieteni cu samarinenii; cum zici Tu: „Dă-Mi să beau“?». Iar Eu i-am zis: «De ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și pe Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau“, ai fi cerut tu de la El, și ți-ar fi dat apă vie». Lucram peste ea ca să-i deschid înțelepciunea și cunoștința, că era înțeleaptă, și ea Mi-a zis: «Doamne, fântâna e adâncă, și nici n-ai vas ca să scoți apă. De unde ai Tu apa cea vie? Oare, ești mai mare ca părintele Iacov, de la care avem fântâna aceasta din care a băut el și fiii lui și turmele lui?». Atunci i-am zis așa: «Oricine bea din apa aceasta, iarăși însetează și iarăși bea când însetează, dar cel ce bea din apa pe care Eu i-o dau, apa Mea se face în el izvor de apă, care curge spre viață veșnică». Eu lucram peste ea cu izvorul cuvântului Meu, ca să înțeleagă cine sunt, căci avea putere de credință și de înțelepciune, iar ea a înțeles vorbirea Mea și a zis apoi: «Doamne, dă-mi să beau din această apă, ca să nu mai însetez și nici să mai scot apă de aici». Și atunci am curățit-o de păcatele pe care i le-am spus, și ea a văzut în Mine un prooroc și M-a întrebat de închinare, căci voia să se închine lui Dumnezeu și să fie a lui Dumnezeu. Așa a zis: «Părinții noștri se închinau pe muntele acesta, iar voi ziceți să ne închinăm în Ierusalim». Ea voia să priceapă cum să se închine Tatălui, și Eu i-am descoperit închinarea cea adevărată și i-am spus: «Tu, femeie, să crezi că vine ceasul că nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui, căci voi vă închinați căruia nu știți, iar noi ne închinăm Căruia știm, fiindcă din iudei este mântuirea. Dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci așa închinători voiește Tatăl. Dumnezeu este Duh, și dacă I se închină cineva, în duh și în adevăr trebuie să I se închine». Iar când femeia lua aminte la cuvintele vieții, și-a adus aminte de prooroci și a zis: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și când va veni, ne va vesti nouă toate». Iar când am auzit că ea a vorbit despre Mine, i-am zis: «Eu sunt Acela, Eu, Cel ce vorbesc cu tine». M-am descoperit ei, ca să știe că am venit și că o învăț. Și au venit ucenicii Mei cu merinde și M-au văzut cu ea și s-au mirat că vorbeam cu o femeie, dar nu M-au ispitit ce fac, iar ea a lăsat acolo cofița ei și s-a dus în cetatea ei și le-a spus la mulți să vină la fântâna din Sihar, ca să-L vadă pe Hristos. Și au venit samarinenii la fântână către Mine, și Eu n-am mai voit să mănânc, căci ucenicii Îmi ziceau: „Mănâncă, Doamne“. Dar mâncarea Mea era atunci să fac voia Tatălui, Care M-a trimis din cer să fac lucrul Lui, și le-am zis de lucrul secerișului și de plata celor ce seceră, care primesc plată și strâng roadă spre viață veșnică și se bucură împreună cu cel ce seamănă, căci unul este semănătorul, și altul secerătorul. Cel ce seceră nu este ca cel ce seamănă. Cel ce seamănă, acela muncește mult, iar cel ce seceră intră în munca celui ce seamănă și se trudește peste holda semănată, și bucuria celor doi este laolaltă, căci la Dumnezeu este iubire, este plată peste secerători, căci ei încheie lucrul și strâng rodul spre viață veșnică și se bucură cu cel ce seamănă, secerătorul cu semănătorul.

Așa au primit samarinenii pe Hristos, măi Israele. Așa a fost venirea Mea spre ei, așa ca și spre tine, Israele, căci am lucrat cuvântul vieții, l-am semănat peste femeia aceea care a venit la fântâna din Sihar, și au venit acolo cei din Samaria, au venit pentru credința cea mărturisită de femeie, și M-au luat în casa lor, și au crezut pentru cuvântul Meu, nu numai pentru că le spusese femeia aceea credincioasă. Cuvântul Meu este fântână de apă vie, și cine bea din el, se face în el izvor de apă, care curge spre viață veșnică. O, ce frumoasă a fost credința samarinenilor, căci ei au crezut prin cuvântul Meu, nu prin vederea puterii Mele dumnezeiești, nu prin vederea semnelor și a minunilor, ci prin cuvânt și prin credința lor în prooroci și în părinți.

O, să nu te superi, poporul Meu. Eu știu că tu știi Scriptura, dar vin să ți-o deslușesc ca să știi tu de la Mine cuvântul ei, cuvântul Meu, măi Israele, căci prin această Scriptură vorbeam Eu atunci de cuvântul Meu de azi, care este peste tine, de fântâna Mea de azi, căci așa am zis: «Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor care va izvorî spre viață veșnică». Izvorul sunt Eu, căci cuvântul este izvorul, așa cum a zis femeia când a zis: «Știm că are să vină Hristos, Care ne va învăța toate. Dă-mi, Doamne, această apă, ca să nu mai însetez!».

Israele, Israele, duh și adevăr este Dumnezeu. Eu sunt Duhul și Adevărul; Eu, Cel ce am venit de la Tatăl, din Duhul Sfânt și din Fecioară, iar adevărații închinători se vor închina întru Mine, Care sunt duh și adevăr. Spuneam atunci ucenicilor Mei: «Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu veți primi, căci până acum n-ați cerut în numele Meu. Acum cereți, și veți primi în numele Meu, și nu zic că Tatăl vă va da în numele Meu, căci Însuși Tatăl vă iubește, pentru că ați crezut în Mine, Cel ce am venit de la Tatăl». Așa i-am spus samarinencii: Duh este Dumnezeu, și cel ce se închină Tatălui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr, nu în muntele de închinare sau în Ierusalim, ci în Hristos, Fiul Tatălui, Care S-a făcut duh și adevăr între oameni, precum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh și de adevăr». Cuvântul S-a făcut trup, Duhul S-a făcut adevăr, iar adevărații închinători se închină Tatălui în duh și în adevăr, și orice vei cere de la Tatăl în numele Meu și din Mine, Israele, vei primi, fiule. De aceea îți spun Eu mereu: Mi-e dor de Mine în tine. De aceea îți spun Eu ție că vin mereu și te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt Fiul înțelepciunii lui Dumnezeu, și am venit să Mă fac Dumnezeu în om, ca să aibă omul înțelepciune.

Se duce lumea la Ierusalim să se închine. Lasă, tată, să se ducă unde vrea, iar tu, Israele, închină-te în duh și în adevăr, în numele Meu închină-te Tatălui, că am pus peste tine numele lui Dumnezeu și te-am închinat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, te-am închinat lui Dumnezeu când te-am născut din cuvântul Meu și te-am miluit ca pe un întâi-născut, după cum este scris: «Domnul miluiește pe poporul care se cheamă cu numele Său, pe Israel pe care cu întâiul-născut l-a asemănat». Închină-te, Israele, în duh și în adevăr, în Hristos, fiule scump, că te-am numit Ierusalim, cetate a odihnei Mele te-am numit.

O, fii ai Ierusalimului, fiți, tată, închinători adevărați, în duh și în adevăr, că nimeni nu înțelege această Scriptură care nu este o bolboroseală, cum fac mulți din cei ce se zic că sunt ai Domnului, căci această Scriptură este Hristos vestit de El Însuși, Duh și adevăr, cuvânt și trup, căci Cuvântul S-a făcut trup, și iată minune mare la capătul tainei cea în Hristos, căci trupul S-a făcut cuvânt, și Se face cuvânt și Se împarte oamenilor, Se împarte și nu Se desparte, Se rupe și Se împarte și nu Se desparte, Se mănâncă și nu Se împuținează, și sfințește pe cei ce iau pe Mielul lui Dumnezeu spre viață veșnică, iar cel ce crede în Mine are viață veșnică. Amin.

O, iubitul Meu popor Israel, o, Ierusalime, am zis ție, fiule, să te duci pe calea sfintelor Scripturi, ca să vezi și să crezi și să înțelegi lucrarea cuvântului Meu, care vine din cer și te hrănește pe tine azi, poporul Meu născut din cuvântul cel venit pe nori până la tine, Israele. Am zis celor ce te păstoresc pe tine în Mine să-ți deslușească lucrarea cuvântului Meu care vine din Scripturi, fiule. Dar vin și Eu, vin să-ți deslușesc Scriptura cea despre adevărații închinători în duh și adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Te dorește Tatăl întru Mine, poporul Meu iubit. Mă dorește Tatăl în tine, Ierusalime scump, căci te-am numit Ierusalim, poporul Meu, nou Ierusalim te-am numit, și voi așeza peste tine o taină mare și frumoasă, Ierusalime, o zi frumoasă între zilele cerului pe pământ, și ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris că «În zilele din urmă, muntele templului Domnului, cetatea odihnei Domnului se va ridica peste vârful munților, și multe popoare vor veni, ca râul vor veni și vor grăi: „Veniți, veniți, popoare, să ne închinăm casei Domnului, ca Domnul să ne învețe căile Sale și să umblăm pe ele!“, căci din Sion va ieși legea Domnului, și cuvântul lui Dumnezeu va ieși din Ierusalim, cetatea odihnei Domnului, căci Domnul va da legile Sale la popoare nenumărate, și toți vor zice: „Veniți să umblăm în lumina Domnului!“. Ochii celor semeți se vor smeri, și numai Domnul va fi slăvit în ziua aceea, căci Domnul Savaot va avea ziua Lui», ziua Lui de slavă, iar ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris despre cetatea odihnei Domnului. Mi-e dor de ziua Mea de slavă, Ierusalime, poporul Meu, căci Tatăl Se va slăvi în Mine, și de aceea îți zic: Mi-e dor de Mine în tine, și mereu vin să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, și nimeni nu știe ce este această taină.

Fiilor unși în grădina cuvântului Meu, vă voi da înțelepciune, fiilor scumpi, ca să dați lui Israel priceperea și credința care vine din Scripturi, fiilor, căci Eu sunt în voi duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt sunt în voi și prin voi, căci această taină este lucrarea care vă poartă în sânurile ei, în sânurile cerului.

Israele, copile Israele, închină-te Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Cu tine grăiesc nu ca și cu femeia samarineancă. Cu tine grăiesc grăire înaltă și deslușită, căci a venit ceasul adevăraților închinători în duh și în adevăr, în Hristos, fiule mic, născut din cuvântul Meu cel de azi. Să nu uiți, poporul Meu, că Mi-e dor. Să nu uiți, fiule, că Mi-e dor de Mine în tine. Să nu uiți că mereu Mi-e dor, să nu uiți. Mi-e dor de duh și de adevăr în tine, și vor veni la tine noroade însetate după Dumnezeu, așa cum se duce lumea la Ierusalim să se închine. Dar lumea se închină căruia nu știe, iar tu și cu Mine ne închinăm Căruia știm, căci tu știi de la Mine ce este Scriptura Mea care spune despre închinătorii cei adevărați, care se închină Tatălui în duh și în adevăr, în Mine, Israele, căci Tatăl în Mine este. Eu sunt Cuvântul Tatălui, căci Tatăl grăiește în Mine, fiindcă Eu am venit să fac voia Tatălui, a Celui ce M-a trimis. Așa și tu, poporul Meu, să faci voia Mea, căci Eu sunt în Tatăl, și de la Tatăl sunt Duh și adevăr înaintea ta și în tine, fiule.

O, fiilor unși în grădină, vă binecuvintez înțelepciunea, căci am stat de vorbă cu voi la fântâna cuvântului Meu, iar cuvântul Meu se va face din voi izvor de apă curgătoare, din care vor bea mulți și se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Amin, amin, amin.

06-10-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:29 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Eu sunt Păstorul Cel bun. Eu sunt, Israele. Eu sunt, fiule, Cel ce vin la tine și Mă fac cuvânt în tine, că vreau să te întăresc pe temelia ta, fiindcă am venit din cer de la Tatăl să zidesc veacul cel nou pe care l-am promis prin Scripturi. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul cel bun intră prin ușă în staulul oilor, și acestuia portarul îi deschide, și oile ascultă de glasul lui, și el își cheamă oile pe nume și le paște, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Eu sunt ușa oilor, și am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și trebuie să le aduc și pe acestea, ca să audă glasul Meu și ca să fie o turmă și un păstor, că pentru aceasta M-a trimis Tatăl. Israele, Israele, păstorul cel bun intră, și portarul îi deschide, și oile ascultă glasul păstorului, căci păstorul cel bun nu sare pe deasupra.

Sunt în porți. Ridicați-vă, voi, porți, ca să intre Păstorul Cel bun și ca să-Și pască turma. Nu am venit singur, Israele. Am venit cu sfinții, fiule. Am venit cu mama Mea Fecioara și cu sfinții. Israele fiule, am venit cu Verginica, fiule Israele, că am făcut din ea ușa prin care intram ca să te păstoresc ca un Păstor bun. Am venit cu ușa, am venit cu Verginica, în care M-am sălășluit ca să fiu ușă pentru oi, după cum este scris: «De va intra cineva prin Mine, se va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla».

Mă așez cu pacea Mea înaintea ta și peste tine, poporule al cuvântului Meu. Am venit cu pășune, tată, am venit cu masă cerească la tine, că vreau să te văd mâncând din Mine, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa ta, Israele. Te hrănesc din Mine, poporul Meu. Eu sunt Păstorul Cel bun, fiule, și te hrănesc cu Mine, fiindcă păstorul cel bun își pune viața pentru oi, se dă jertfă pentru oi. Îmi pun trupul și duhul înaintea ta, ca să mănânci, poporul Meu, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa ta. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi, nu ca cel plătit care, dacă vede lupul, fuge și lasă oile, ca un fur, căci cine nu intră pe ușă, acela este fur și tâlhar pentru oi.

Vin cu Verginica, Israele, căci M-am făcut în ea ușă pentru tine, poporul Meu, și intru pe ușă la tine și te păstoresc, și acum intră ea prin Mine la tine, ca să te păstorească cu Mine, cu cuvântul să te păstorească, poporul Meu, căci Verginica este cuvântul Meu, precum Eu sunt Cuvântul Tatălui. Verginica este trâmbița Mea, și Eu sunt trâmbița ei. Ea este cuvântul Meu, și Eu sunt cuvântul ei.

O, Verginico, Noi peste porți nu sărim, că păstorul cel bun nu sare pe deasupra. Suntem în porți, Verginico, și portarii Ne aud și Ne deschid, și Noi intrăm. Intrăm cu sfinții, căci Eu așa vin, că e vremea să vin, să vin cu sfinții, după cum scrie că «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi». Intrăm, Verginico, cu sobor de sfinți, iar tu ești trâmbița Mea, trâmbița cea dinaintea arătării slavei Mele, căci când va trâmbița al șaptelea înger, se va vedea săvârșită taina lui Dumnezeu, și la această arătare lucrăm Noi, Verginico, dar omul veacului acesta, înțeleptul veacului acesta nu știe, tată, nu știe tainele lui Dumnezeu. El știe alte taine, știe să se uite la cele ce am făcut Eu și să zică la lume că le-a făcut el, că le-a găsit el, și își paște oile sale cu cele nefăcute de el, căci el nu intră pe ușă, fiindcă Unul este Păstorul Cel bun, Care intră pe ușă și nu sare pe deasupra. O, Verginico, trâmbița Mea, Eu te fac cunoscută pământului că ești trâmbița Mea, căci am grăit prin tine la început și am spus că tu vei hrăni multe mulțimi cu pășunea Mea cerească, și iată, Eu te fac pe tine cuvânt peste mulțimi, ca să împlinesc făgăduințele Mele, ca să știe mulțimile ce înseamnă Scripturile și împlinirea lor. Tu ești în Mine, acesta este locul tău, locul de unde grăiești peste Israel, izvorul de unde izvorăște cuvântul tău peste Israel.

– Eu, Doamne, sunt purtată de sânul Tău, de Duhul Tău, căci Tu ești ușa pe care eu intru ca să-mi îngrijesc poporul și ca să-l ai Tu de popor, că nici un păstor care are oi nu voiește să-Ți dea Ție turma și munca; zice că e turma lui, munca lui, așa zice. Dar eu zic ca Tine, că și Tu zici că Îi dai Tatălui munca Ta, turma Ta, și Te supui Tatălui cu tot cu agoniseala Ta, Doamne. Eu zic ca Tine, Doamne, că pentru Tine m-am trudit ca să nasc în dureri acest popor și ca să ai, Doamne, popor, că iată, Îți trebuie popor, ca să ai la ce să vii pe pământ, ca să-Ți săvârșești taina Ta cerească despre care scrie în Scripturi, taina cea din veac ascunsă și neștiută, dar acum știută, Doamne. Tu ești taina, Tu, Doamne, Cel ce ai venit de la Tatăl și din Fecioară Om între oameni, Duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt, Doamne, căci astăzi ești trup și cuvânt peste acest popor pe care Ți l-am născut în dureri, Doamne. O, să nu uiți de durerile mele, să nu uiți că mi-am pus viața pentru oile acestui popor, Doamne, căci păstorul cel bun își pune viața pentru oi.

Tu m-ai ajutat, Doamne, să iubesc pe poporul Tău, și eu l-am iubit și de pe pământ, și îl iubesc și din cer, că Tu și acum mă ajuți să-l iubesc și să-l păstoresc, ca să ai popor bine crescut la venirea Ta cea mare, cea văzută, Doamne. Venirea Ta e mare și acum, că iată cum vii, și eu văd, Doamne, căci sunt în venirea Ta cu sfinții, dar nu văd ochii cei ținuți încă să vadă până când ochii celor care văd nu vor mai fi închiși, că mare și slăvită este venirea Ta cu sfinții slavei Tale. Venirea Ta e mare, Doamne; au trecut două mii de ani peste ea. Venirea Ta are două mii de ani, și omul nu vede slava Ta cu care ai venit și cu care ești venit și pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înțelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înțeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino și Te fă văzut și Îți fă văzută venirea, ca să înțeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer și pe pământ, de la început și până la sfârșit, după cum este scris: «La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul», iar la sfârșit este scris de cer nou și de pământ nou, Doamne, făcute de Tine, căci Tu ești începutul și sfârșitul, Tu ești Alfa și Omega, Tu ești Cel ce ești și Cel ce erai și Cel ce vii, Doamne. Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost și pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, și lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că «Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al șaptelea înger, când va fi să trâmbițeze, atunci săvârșită va fi taina lui Dumnezeu, așa cum a vestit prin prooroci».

Eu am fost trâmbița cea dinaintea Ta, Doamne. Eu Ți-am pregătit calea Ta, calea cuvântului Tău peste tot pământul. Până acum grăiai poporului Tău pe care l-ai născut din Duhul Tău și din mine, din cuvântul Tău în mine, Doamne, dar acum grăiești mulțimilor de pe pământ, căci cuvântul Tău și glasul Tău merg peste neamurile pământului, și taina Ta se vestește întru săvârșirea ei, întru venirea Ta, Doamne, căci săvârșirea tainei Tale este venirea Ta peste pământ. O, Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu, Tu ești Cuvântul Tatălui. Tu ești Cel ce ai venit de la Tatăl la oameni, din Duhul Sfânt și din Fecioară ai venit și Te-ai făcut duh și adevăr, cuvânt și trup, și iată, din trup Te faci cuvânt, și ești trup și cuvânt, căci numele Tău la cea de a doua Ta venire este: Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ești Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vii și păstorești ca să-Ți aduni oile în staul, că ai și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și voiești să le aduni și să fie o turmă și un păstor. Iar eu îmi voi ține treaz poporul, ca să Te poți face cuvânt în el, Doamne, cuvânt peste toate neamurile de pe pământ, ca să se audă până la toate marginile că Tu păstorești și Îți aduni oile în staul, ca să fie o turmă și un păstor. Amin.

O, poporule al Domnului și al meu, auzi tu ce grăiesc eu cu Domnul? Eu îți aduc alifie pentru ochi, ca să vezi pe Dumnezeu întru venirea Sa, că ai scris pe creștetul tău numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele cel nou al Domnului. Numele cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu, acesta este numele tău cel nou, poporul meu, și să lucrezi această lucrare, Israele. Să fii credincios, ca să fii iesle Cuvântului lui Dumnezeu, fiule Israele. Tu ești ieslea în care Se naște Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Care este Fiul lui Dumnezeu, poporul meu. Eu vin cu Domnul, și mărturisesc din cer peste tine, iar tu să mărturisești pe pământ taina cea din veac ascunsă, pe care nici îngerii n-au știut-o, Israele.

O, Israele, poporul meu, poporule copilul meu, să se întărească peste tine lucrul îngerilor păzitori, iar tu să întărești la rândul tău lucrarea îngerașilor cei buni, ca să vadă îngerașii tăi păzitori fața lui Dumnezeu, fiule din Israel. Dă-le de lucru, Israele. Dă-i, fiule Israele, de lucru îngerașului tău cel păzitor, că dacă are cu ce să se ducă de la tine la Dumnezeu, se duce mereu și vede fața lui Dumnezeu, precum scrie în Scripturi despre cei ai căror îngeri păzitori văd pururea fața Domnului. O, eu ți-am spus, fiule: «Vai de cel slab de înger!». Ce, oare, înseamnă ce ți-am spus eu? O, să nu fii sărac de viață duhovnicească, fiule Israele. Tu să fii mereu un copil care păzește și face mereu faptele lui Dumnezeu pe pământ, ca să se întărească în tine și lângă tine îngerul tău cel păzitor, cel bun, îngerul Domnului, fiule. Nimic nu rămâne fără să nu ajungă la Domnul, dar să nu-i dai prilej îngerului rău să vadă fața Domnului ducându-se cu cele rele ale tale, căci ziua și noaptea el caută să ducă la Domnul pâră asupra ta, după cum este scris, dar Domnul îl va arunca de la fața Sa, căci tu vei sluji lui Dumnezeu ziua și noaptea, fiule scump, iar îngerul cel păzitor al tău va vedea fața Domnului și îți va aduce putere și iubire de la Dumnezeu peste tine, și tu vei sta înaintea Domnului tare de înger și nu slab de înger.

Să se întărească peste tine lucrarea sfinților, poporul meu, căci rugăciunile lor au înmulțit mila lui Dumnezeu pentru tine, Israele. Dacă te rogi unui sfânt făcând voia lui Dumnezeu, îi dai sfântului îndrăzneală la Domnul pentru cererile tale, Israele. Roagă-te și la mine ca să mijlocesc pentru tine la Dumnezeu, că sfinții, Israele, mă au în fața lor și se poartă după mine pentru tine, poporul meu, ca să fii tu ajutat și întărit de sfinți și de îngeri, fiule. Eu te ajut după statura ta, fiule. Eu te mângâi sau te mustru după statura ta, și te rog, fiule, să stai bine așezat în statură duhovnicească și să fii tare de înger, ca să vadă îngerul tău fața lui Dumnezeu ziua și noaptea, pururea s-o vadă, că el pe tine te duce înaintea lui Dumnezeu. Stai înaintea lui Dumnezeu, fiule din Israel, stai bine și cu temere de Domnul și cu luare-aminte la Domnul, fiule. Să nu treci pe lângă învățăturile mele, să nu treacă învățăturile mele pe lângă tine. Să treci tu prin ele, și să treacă ele prin tine, și să le faci ființă peste tine, ca să fii tare de înger, fiule scump, căci îngerii, Israele, stau pe lângă tine ca să audă cuvântul lui Dumnezeu din gura lui Dumnezeu și din gura ta, poporul meu, căci la auzul cuvântului lui Dumnezeu se strânge cerul ca să asculte. Ia, fiule, binele și pune-l peste tine și lucrează-l, căci cerul se strânge pe lângă tine ca să-L vadă pe Dumnezeu, căci unde este Domnul, acolo este și cerul, poporul meu; unde este stârvul, acolo vin vulturii ca să se hrănească.

Mergeau apostolii pe cale și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu, și Domnul S-a apropiat de ei și le-a tâlcuit Scripturile cele despre El, și apoi S-a dus cu ei și a frânt pâinea și S-a făcut cuvânt și Trup pe masa lor, și apoi S-a dus întru Tatăl, ca să fie în Tatăl cu ei, cu apostolii, fiule.

O, să te îndeletnicești cu cuvântul lui Dumnezeu, fiule, să-l iei și să-l rumegi. Să iei Scripturile cele de până acum și pe cele de acum și să grăiești din ele, că Domnul Se apropie să ți le tâlcuiască, fiule. Vine Domnul să tâlcuiască Scripturile cele de până acum și pe cele de acum, căci Scripturile sunt făcute de cuvântul lui Dumnezeu, rostit oamenilor care au fost purtați de Duhul Sfânt, de cuvântul lui Dumnezeu, fiilor.

Poporul meu, să fii tare de înger, Israele, să fii voia Domnului pe pământ, ca să Se apropie Domnul și sfinții și îngerii, și ca să coboare cerul pe pământ, și ca să fie cerul văzut cu tine în zi cerească, și să vină ziua Domnului, Israele. Ziua Domnului este cu tine. Sărbătorile sfinților serbează cu tine, Israele. Vine Domnul, fiule, vine să serbeze în tine pe mama Fecioară, vine cu sobor de sfinți și cu Fecioara mamă.

Să fie atenție în porți! Să fie veghe înaintea cuvântului lui Dumnezeu, care vine să se nască în ieslea sa, în grădina sa. Domnul Se face cuvânt, sfinții se fac cuvântul lui Dumnezeu.

O, fii ai grădiniței Domnului, stați atenți în porți, întăriți veghea în porți, vegheați venirea Domnului la Israel. Viața voastră este Dumnezeu. Vegheați peste viața voastră, că și îngerii veghează, și sfinții veghează, și Domnul veghează, fiilor. Vegheați și voi, vegheați venirea Domnului la voi. Tot poporul Israel să vegheze venirea Domnului la poporul Său, căci din venirea Domnului la tine iau neamurile pământului ca să învețe venirea Domnului pe pământ.

Iar Ție, Doamne, Îți dau slavă întru venirea Ta, din mijlocul sfinților Îți dau slavă, că Tu ești Cel slăvit de cer și de pământ întru a Ta venire. Vino cu sfinții, vino cu îngerii, vino, Doamne, la Israel și fă-l tare de înger pe Israel, că mare este mila Ta și puterea Ta și bunătatea Ta, bunule Păstor.

– Eu sunt Păstorul Cel bun, Verginico. Cel bun își pune viața sa pentru oi. Cel fur și tâlhar este păstorul care, când vede lupul venind spre oi, el fuge să-și scape viața sa. Eu sunt Cel bun, Care-Și dă viața pentru oi, Care-Și dă Trupul și Duhul pentru hrana oilor, că asta înseamnă că Își dă viața pentru oi. Păstorul Cel bun Se face hrană pentru oi, Se face mană din cer pentru oi, și oile au pășune și cunosc gustul și glasul Păstorului și merg după Păstor. Eu sunt Păstorul lui Israel, Verginico. Eu sunt Păstorul Cel bun, și oile ascultă glasul cuvântului Meu. Amin.

*

Eu sunt calea, adevărul și viața. Eu sunt Păstorul Cel bun, Care Mi-am pus viața pentru oi. Păstorul Cel bun nu sare pe deasupra ca să intre în staulul oilor sale. Eu sunt Păstorul lui Israel, și porțile se ridică, și Eu intru, ca să aibă Israel pășune.

Eu sunt pacea ta, Israele, poporul Meu, Eu sunt mângâierea ta, și tu ești mângâierea Mea, Israele. Ne adunăm laolaltă, Eu cu tine, și tu cu Mine, ca să serbăm ziua cerului pe pământ. Eu sunt ziua ta de serbare, Eu și cu cerul Meu de sfinți și de îngeri. Se mângâie cerul cu tine, poporul Meu. Tu ești mângâierea cerului, căci cerul este plin de mângâiere pentru tine. Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care Eu ți-L dau de la Tatăl, primește-L și mângâie-te cu El, că Eu la ai Mei L-am făgăduit încă de când M-am dus în Tatăl după ce M-am ridicat prin înviere. Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Acela cuvintează peste tine din Mine, Acela ia din al Meu și îți vestește ție mângâiere, poporul Meu. Te-am născut și te-am crescut din Duhul Sfânt Mângâietorul, Israele, și ca un Păstor bun te-am hrănit cu viața Mea, căci păstorul cel bun Își pune viața pentru oi, se face hrană pentru oi, se face pășune pentru oile Sale, se face mângâiere pentru oi păstorul cel bun. Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea voiesc să le strig, ca să se adune în turma Mea, ca să aibă păstor pe Păstorul Cel bun, Care Își hrănește oile cu viața Sa, ca să aibă ele viață veșnică, precum are Păstorul Cel bun. O, nici un păstor de pe pământ nu-și pune viața pentru oi. N-o pune nici pentru Dumnezeu, dară pentru oi nici atât n-o pune. Numai Eu Mi-am pus viața Mea pentru oile Mele.

Israele, Israele, îți spun ție, poporul Meu, ca să audă turmele de pe pământ. Orice fel de turmă să audă glasul Păstorului Cel bun. Cel ce intră prin ușă, acela este păstorul oilor, iar cel ce nu intră prin ușă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Păstorul cel bun intră prin ușă, și oile ascultă glasul lui și merg după el, iar după un străin nu vor merge, ci vor fugi de la el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Eu sunt ușa, iar furul nu vine decât să junghie și să piardă, căci cel plătit și cel ce nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, fuge când vede lupul venind la oi, și lupul vine și risipește oile. Cel plătit nu are grijă de oi, și Eu voiesc să adun oile risipite, și va fi o turmă și un Păstor, și ele nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi, căci Tatăl Mi le dă, și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu, căci Eu și Tatăl una suntem. Eu sunt Păstorul Cel bun, și Unul este Păstorul Cel bun, Care-Și adună oile într-o singură turmă.

E glasul Păstorului Cel bun peste tine, popor al cuvântului Meu, ca să audă oile risipite și să cunoască glasul Păstorului Cel bun și să se adune la pășune, la glasul Păstorului să se adune și să se împlinească o turmă și un Păstor, precum grăiește Scriptura. Amin.

Am venit la tine în zi de serbare, Israele. Mama Mea Fecioara își așterne peste tine ocrotirea sa, ca să fii ocrotit de ea și să-ți fie mamă mama Mea, iar tu să-i fii fiu, Israele, poporul Meu, precum Eu îi sunt Fiu.

O, mamă, acoperă-l pe Israel, ocrotește-l, ajută-l și dă-i mângâiere. Împarte-te lui Israel, ca să aibă mamă fiii lui Israel cel de azi. Cel de ieri nu M-a primit nici pe Mine, nici pe tine, dar cel de azi Ne este casă și ușă și masă, și mângâiere Ne este. Mângâie-l, mamă, pe Israel cel de azi, pe Israel cel român, că mare lucrare este să fie Israel român. Mare lucrare este să fie român cel ce crede în Dumnezeu și în glasul lui Dumnezeu, în cuvântul lui Dumnezeu. Împarte-te, mamă, dă-i lui Israel mângâierea, împarte mângâierea ta peste el, căci Fiul tău este în tine când te împarți.

– O, Fiule iubit al Tatălui și al meu, căci așa a voit Tatăl căutând spre smerenia roabei Sale. O, Fiule scump, mare minune este să fie Israel român, căci neamul român a început de la Tine, este născut din Tine, din apă, Duh și sânge este născut, din trupul Tău cel sfânt și din Duhul Tău a luat trup și duh, și s-a făcut neam cu Tine și cu mine, Fiule, și a fost închinat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și iată, acum pământul român este împărăția cuvântului Tău, care este asemenea aluatului unei femei, pe care femeia, luându-l, l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit totul. Slavă Ție, Fiule iubit, că mă așezi în fața poporului Tău, căci Tu ești cuvântul meu.

Eu sunt cuvântul Fiului meu, Israele român, căci Fiul meu mi-a poruncit să împart peste tine duhul mângâierii, popor iubit de Fiul meu. Eu te acopăr cu harul meu, care este Fiul meu. Eu te acopăr cu mantia mea cerească și te ocrotesc ca și Fiul meu, Israele scump. Tu, fiule Israele, să nu uiți că neamul român este pildă despre împărăția cerurilor, pe care Dumnezeu voiește s-o arate în ființa ei peste România, căci țara aceasta a fost din trei țări întru una, iar sămânța Fiului meu a fost pusă la crescut ca aluatul unei femei, pe care femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit totul și s-a făcut unul.

O, popor al Fiului meu, mi-a pregătit Fiul meu zi de bucurie, zi de serbare în mijlocul tău, și mi-a dat bucurie deplină să mă fac peste tine cuvânt în numele Lui, ca să te mângâi, și ca și eu să mă mângâi cu tine. Duhul mângâierii Fiului meu îl pun peste tine, și să pui și tu peste cei din cer duh de mângâiere, popor al cerului pe pământ, căci tu duci greul vremii, și Domnul știe că tu duci greul vremii pe pământ, și vine cerul cu duhul mângâierii la tine, vine cu cuvântul mângâierii, vine cerul la tine și te mângâie pe pământ, popor al Cuvântului lui Dumnezeu, Care este Fiul meu. Să nu te temi, să nu te temi, popor iubit de Dumnezeu. Tu să nu uiți că Tatăl datu-I-a Fiului meu toată puterea în cer și pe pământ, și din această putere a dat și celor ce sunt ai Lui, ca să calce peste șerpii și peste scorpiile care mușcă pe pământ, dar nici o vătămare nu vor face acestea la cei ce au putere de la Dumnezeu ca să le calce și să le strivească. Tu să stai în duhul credinței, tu să te hrănești cu duhul mângâierii cerești, că vremea apasă pe pământ, și tu să fii mai tare ca vremea care apasă, tare ca Fiul meu, Care este întru tine, fiule din Israel. Tu să stai în Fiul meu, numai așa să stai, numai așa să poți, așa cum zicea apostolul că poate totul întru El, în Fiul meu. Locul tău să fie în Fiul meu, Care te întrupează mereu în trupul Lui cel sfânt, din care ia Duh și adevăr și te hrănește pe tine pe pământ, ca să fii din cer pe pământ, ca să fii din Fiul meu, Care este din cer și Care-ți este ție acoperământ. Acesta este acoperământul pe care l-am slobozit din văzduh peste apostoli. Fiul meu este acest simbol, Fiul meu este acoperământul tău în care stai și te adăpostești, popor iubit. Te acopăr cu Fiul meu. Ia acest cuvânt-simbol și fii credincios în cuvântul cel tainic, căci puterea mea e Fiul meu, precum El este puterea ta cu care El te-a încins ca să ai putere din puterea Lui, popor al Fiului meu.

Cere, și vei primi, cere duh de credință, Israele. Cere viață veșnică și să nu se împuțineze această avere a ta. Ia duh de mângâiere, care în dar se dă. Ia, și te așează în statură duhovnicească și cerească. Ia, Israele, ca să ai îndrăzneală la Dumnezeu. Caută mereu să arăți bine-crescut; caută, fiule și fiică din Israel. Statura ta duhovnicească, Israele, să-L arate pe Hristos pe pământ, ca să fie văzut de oameni, și să înțeleagă oamenii venirea Fiului meu în om pe pământ.

O, fiice din Israel, luați pe voi haină cerească, luați veșmântul Fiului meu, luați veșmântul meu și fiți cerești pe pământ, ca să fie cerul în voi pe pământ, ca să faceți pace între om și Dumnezeu, precum am făcut eu. Ce fericită eram eu pe pământ cu Dumnezeu! Luați în voi fericirea mea și aveți grijă de Fiul meu pe pământ, precum am avut eu. Eu pentru El am trăit și trăiesc. Așa și voi să faceți. Fiul meu este Cel mai frumos între oameni, și este Fiul Tatălui, Dumnezeu și Om este. Fiul meu S-a dus la Tatăl și a rămas cu oamenii prin cei iubiți ai Lui până la acest sfârșit al timpului omului.

O, fiice din Israel, luați aminte la pasul vostru pe pământ. Bucurați cerul și pământul, ca să aveți bucurie și duh de mângâiere de la Domnul. Beți din izvorul vieții și iubiți viața cerească pe pământ și izvorâți din voi viața Domnului și viața mea, ca să aibă viață pământul ca și în cer, și să se arate cer nou și pământ nou înaintea venirii cea văzută a slavei Fiului meu. Am zis că voi veni și vă voi învăța viața. Viața este Fiul meu, și voi veni și vă voi învăța.

O, Fiule al Tatălui și al meu, mă întorc în Tine, că am mângâiat pe poporul Tău și îl voi mai mângâia, după voia Ta, Fiule.

– Să fii slăvită de Israel, mamă. Să fii mărită de viața lui Israel, căci viață îi dăm, ca să aibă pe pământ, că greu e pe pământ, și Israel duce greul, mamă, dar Eu îi măresc credința și mângâierea peste el, ca să aibă putere poporul Meu. Să fii slăvită de Israel, mamă, și să-l ajuți cu toate cele ce ai din Mine, precum și Eu îl ajut ca să-l am. E sărbătoarea ta, mamă, și te serbez cu Israel, ca să te bucur. Bucură-te, că bucuria va fi plata cea mare pe care o vom pune peste poporul celor credincioși ai Noștri. Bucură-te, mamă Fecioară, că și tu M-ai bucurat bucurând pe poporul Meu cu duhul mângâierii.

Iar tu, Israele, să stai înaintea Mea, că Eu te hrănesc din Mine, fiule Israele, și te ajut să cunoști tainele Mele cele de nepătruns, ca să fii mângâiat cu ele, poporul Meu, să te mângâi tu cu cele ce nu s-au suit la mintea omului, căci tainele Mele sunt ascunse în ele, Israele, în Mine și în tine, căci Eu sunt în tine cu tainele Mele și cu lucrarea lor și cu mângâierea care vine din ele peste tine, ca să fii tu taina Mea între tainele Mele cele cerești pe pământ, Israele, taina Mea.

Eu sunt cu sfinții și cu mama Mea Fecioara, și cu Verginica sunt în tine, Israele, și serbez cu tine serbare de cer nou și de pământ nou, care vor dăinui înaintea Mea.

O, poporul Meu, să te îndeletnicești bine să stai înaintea Mea, și să cauți să cunoști taina ta, căci tu ești taină în Mine, poporul Meu. Eu te port în Mine, că pe pământ e greu pentru tine, și Eu te port în Mine ca să poți fi, poporul Meu. Eu suflu mereu peste tine din Mine și te am ca pe o taină scumpă, dar să fii umilit și aplecat înaintea Mea, că Eu sunt Păstorul tău, și tu ești supusul Meu. Stai supus în Mine, că și Eu tot așa stau în Tatăl, și vei fi asemenea Mie în iubirea ta. Amin, amin, amin.

14-10-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:31 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Eu sunt Domnul puterilor. Eu sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul lui Israel. Amin. Ia aminte, Israele, ia aminte la cer, că pentru asta te-a născut cerul pe tine în vremea aceasta. Te-am născut de sus, ca să fii din cer, Israele născut din cuvântul Meu, născut și nu făcut, născut din cuvântul Duhului Sfânt și din botezul credinței, căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar pe pământ mărturisesc: Duhul, apa și sângele, și tot la fel mărturisesc; mărturisesc pe Dumnezeu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit prin apă și prin sânge și prin Duhul Cel mărturisitor, Care este adevăr, și te-am făcut pe tine fiul Meu, măi Israele, și te-am pus să stai înaintea Mea ca pe unul născut din Mine, crezând în Mine, Care am venit prin apă și prin sânge, așa cum Duhul a mărturisit adevărul, iar adevărul Eu sunt. Fii credincios, poporul Meu, că tu trebuie să stai înaintea Mea ca să Mă primești când vin. Iată, odată cu zorii vin, vin să-i fac intrare lui Verginica. Ea Mă roagă mereu să vin cu ea, și voi veni mereu cu ea pentru tine, Israele, ca să-ți întăresc credința, fiule. O, credința ta trebuia să fie tare, poporul Meu, și iată, vin Eu mereu ca să ți-o întăresc și ca să stai în credință, măi Israele.

Hai, Verginico, suntem intrați, tată, că e praznic în Israel și ție ți-e dor de fiii tăi.

– Mi-e dor, Doamne, și Tu mă crezi că mi-e dor, și mă miluiești cu mângâiere și îl rogi pe Israel să mă știe de mângâiere de la Tine. Mi-e dor să intru în Israel, dar cu Tine, Doamne, să intru, că Israel nu simte greul așteptării mele. Eu Îți dau slavă cu toți sfinții și cu toți îngerii care mă înconjoară ca să mă ajute peste vremea de azi, ca să trâmbițez pentru Tine peste vremea de azi, că iată, vii, și omul nu știe ce este venirea Ta, Doamne. Vreau să-l deprind pe Israel să știe bine să stea întru venirea Ta, ca să știe și omul lumesc care nu Te mai așteaptă, să știe ce este venirea Ta și veacul Tău cel nou, de două ori nou, Doamne. Grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine și nu din mine, căci tot cel ce este, în Tine este, și altfel nu este cel ce este.

O, copilași din grădina cuvântului, mi-e dor, fiilor, mi-e dor, și voiesc să stau înaintea voastră, nu în urma voastră. Eu sunt cuvânt, căci Domnul așa a binevoit. Cuvântul trebuie să fie mereu înainte de orice lucrare. Nimeni nu-și zidește un turn mai înainte de a se socoti dacă are cu ce să-l sfârșească de lucrat, iar când omul își socotește mântuirea sa, trebuie să plece pe drumul ei bine socotit că va termina de zidit acest turn care suie până în cer, de pe pământ până în cer, fiilor scumpi. Cine începe turnul acesta, acela trebuie să lucreze la el până în cer, măi fiilor, căci fiecare dacă voiește să pună o temelie, mai întâi se socotește bine dacă are cu ce să sfârșească zidirea pe care o voiește.

E zi de praznic în Israel, fiilor, și am venit la praznic cu Domnul și cu sfinții, și voiește Domnul să lucreze la zidirea cea începută cu mine, că m-a pus temelie la zidirea Sa, la turnul cu care voiește să ajungă până în cer, la mântuirea ta, poporule Israel.

Deschideți bine porțile, că intră Domnul cu zi de praznic ceresc în Israel. Fiți atenți, fiilor din grădină! Domnul Se vestește cu zi de praznic. Deschideți cartea Domnului și dați glas cuvântului în carte. Eu voi sta cu Domnul și cu sfinții în serbare, și iarăși voi fi cu voi cuvânt, că am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Eu sunt venită cu ordine cerească peste poporul Israel de azi, că tu, Israele, trebuie să fii înaintea Domnului, ascultând de Domnul.

O, Doamne, fiii grădinii Ți-au deschis cartea. Slăvește-Te, Doamne, în Israel cu slava cuvântului Tău, că Tu ești slavă și cuvânt de slavă, Tu ești sărbătoare peste serbările Tale în Israel. Amin.

*

Semănătorul seamănă sămânță, seamănă cuvântul, și sămânța cade pe pământ. Cade sămânța lângă cale, cade în pământ pietros, cade în spini și cade în pământ bun. Cade sămânța pe pământ. Cine are urechi de auzit, acela este om iscusit, om treaz.

Israele, Israele, Semănătorul seamănă cuvântul, și tu să fii pământul cel bun în care, când cade sămânța, să se înalțe ea crescând spre cer, poporul Meu; până în cer să crească, fiule scump, că ție îți este dat să cunoști tainele împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul rămâne în pilde, ca uitându-se, să nu vadă cu ochii, și auzind cu urechile, să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i iert. Această pildă a semănătorului cuvântului s-o pricepi bine, Israele, că altfel nu vei putea să pricepi toate celelalte pilde ca să le faci împărăție cerească în tine. Cine pricepe, acela nu este departe de împărăția lui Dumnezeu, și este aproape de ea și se ține aproape, căci împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța în pământ, și doarme și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește cum nu știe el, dar știe pământul această taină, căci pământul rodește de la sine, așa cum a fost peste el cuvântul de la început. Pământul rodește de la sine mai întâi pai, apoi spic, și apoi grâu împlinit în spic, grâu copt, gata de seceriș, și omul trimite secera ca să strângă agoniseala și să aibă rod, căci cine seamănă are ce culege după ce sămânța se împlinește în rod. Eu sunt Semănătorul, și tu ești pământul cel bun, care rodește de la sine, așa cum grăiește pilda cea despre împărăția cerurilor, Israele.

Eu lucrez peste tine, poporul Meu, ca să fii tu pământul cel bun, că ai văzut pilda cum este, că oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine duhul rău și fură sămânța semănată în inima lui, căci a căzut lângă cale sămânța și n-a prins rădăcină. Cuvântul cel semănat pe loc pietros se aude și se primește cu bucurie, dar fără rădăcină în sine, căci la vreme de ispită și strâmtorare pentru cuvântul semănat omul acela se smintește și rămâne în sine gol de rodul cuvântului semănat. Cuvântul cel căzut în loc spinos este în omul cel plin de griji trupești și lumești, care se înșeală cu avuția pământească și nu are timp ca să-i dea creștere seminței cea de la Dumnezeu. Dar omul care este ca pământul cel bun, auzind înțelege și îi dă creștere cuvântului lui Dumnezeu și ajunge cu el până în cer, crescând din sine spre Dumnezeu, Care seamănă peste pământ.

O, poporul Meu, Eu semăn sămânță bună în pământul Meu cel ales, și am nevoie de strajă, poporul Meu, de strajă peste tine, tată. Să fii treaz, fiule, să nu dormi, că este un vrăjmaș care mereu stă la pândă să te prindă dormind și să semene neghină peste sămânța Mea, că ai văzut pilda ce spune, că se vor mira îngerii și vor spune: «Doamne, n-ai semănat Tu sămânță bună? De unde a crescut neghină?», și li se va răspunde: «Un om vrăjmaș a venit noaptea și a făcut aceasta, dar lăsați așa până la seceriș când neghina se va aduna și se va lega în snopi pentru ars, iar grâul se va aduna în jitnița Mea».

O, Israele, ce mare lucrare este să ai strajă peste tine, poporul Meu! Ce mare taină este să știi să nu ai noapte peste tine, Israele! Dacă tu ai strajă peste tine, tu ești liniștit ca în vremea zilei, după cum este scris: «Fiți fii ai zilei, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm». Cine nu are strajă peste el, acela se face fiu al nopții, și noaptea vine cel vrăjmaș ca să-și semene neghina lui care înăbușă sămânța cea bună a Semănătorului Cel bun.

Poporul Meu, voiesc peste tine pace și mântuire, și de aceea semăn mereu peste tine sămânța cuvântului Meu. Semănătorul seamănă cuvântul peste tine. Tu ești copacul cel crescut din sămânța cea mică, semănată de Mine în tine, și din ea s-a făcut copac mare, și în acest copac sălășluiesc păsările cerului, Israele fiule. Iată, vin cu sfinții cerului, cu duhurile cerului vin în tine, Israele, ca să Mă sălășluiesc cu praznic de serbare în tine. Te învăț să te faci pildă înaintea noroadelor, fiule, să te faci pildă a împărăției cerurilor, poporul Meu, copacul Meu crescut din sămânța cuvântului Meu, grâul Meu, poporul Meu, rod al seminței cuvântului Meu care a căzut pe pământ bun. Vin sfinții și îngerii cu Mine la tine, Israele, că se împlinesc peste tine Scripturile Mele, și Eu vin cu ele, cu împlinirea lor peste tine; vin să te fac oglindă în care să se vadă împărăția cerurilor pe pământ, că Mă vestesc lumii că sunt în tine cu sfinții și cu îngerii în slava cuvântului Meu, în slavă cerească pe pământul tău, Israele, pământul Meu cel nou, în care vin cu cerul cel nou în praznic de serbare, praznic de cer nou și de pământ nou în care sălășluiește dreptatea Mea și pacea Mea.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, pentru tine nu mai e timp de dormit, fiule, rod al cuvântului Meu, fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm, și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, și noaptea va fi înghițită de ziuă, și toți vor înțelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă. Tu să înțelegi taina cuvântului Meu, căci scris este: «Pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl înțeleg pe el, și rodește în ei și aduce roadă: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci», după cum este scris. Dar să fii treaz, poporul Meu, că tu trebuie să aduci tot ce va fi de adus. Tu trebuie să aduci o sută, fiule, căci o sută este rod întreg. Păstorul cel cu o sută de oi care pierde pe una din oi, se duce și o caută și o aduce înapoi, ca să nu se știrbească numărul cel întreg, bucuria cea întreagă, rodul cel însutit, fiule, ca să fii tu mângâierea Mea întru venirea Mea pe pământ, să fii casa Mea, să fii moștenirea Mea, fiule cel mic de la sfârșit. Tu nimic să nu mai faci decât să rodești până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu și te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturisești pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.

Poporul Meu, să fii slava lui Dumnezeu întru venirea Domnului pe pământ, că este scris că vine Domnul slavei, vine Domnul lui Israel, că Israel este casa Domnului, împărăția Domnului, în care Se va întoarce Domnul. Israele, să nu te lași să fii departe de împărăția lui Dumnezeu; de înțelegerea tainelor lui Dumnezeu să nu fii departe, Israele. Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să fii întru Mine, Israele, să te găsesc mereu în Mine, întru venirea Mea, că vin la tine, Israele, vin, că ești poporul Meu, ești moștenirea Mea, că Eu moștenire pe pământ nu mai am; nu mai am, că Mi-a luat-o omul cel gol de Dumnezeu, și nu mai am. Semănătorul seamănă cuvântul, și cuvântul cade pe pământ, cade lângă cale, cade în pământ pietros, cade în loc cu spini, și nu mai am moștenire pe pământ. Nu mai am nici oi, nu mai am nici staul, nu mai am, după cum este scris că Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul. Nu mai am zi de odihnă pe pământ, nu mai am, că fiii oamenilor Mi-au luat pământul cel făcut de Dumnezeu. O, ce Mi-au făcut fiii oamenilor! Au făcut mai rău ca atunci când au atras pe pământ potop cu apă de a pierit tot omul care a rămas pe pământ. Numai Noe și cu casa lui a scăpat, că el a crezut cuvântul Meu și și-a făcut casă nouă cu care a plutit pe deasupra apei potopului.

O, cine mai are dragoste și vreme să asculte pe Dumnezeu? Cine mai ia aminte la Semănătorul Care seamănă cuvântul ca să crească rodul împărăției lui Dumnezeu pe pământ? Cine, că păstorii de azi se păstoresc pe ei înșiși și iubesc slava lor, slava de la oameni, nu de la Dumnezeu, dar scris este: «Vai de păstorii care pierd și risipesc turma de pe pășunea Mea, care nu au grijă de ea, că Eu voi avea grijă de faptele cele rele ale păstorilor. Și Îmi voi strânge laolaltă turma care a mai rămas și îi voi da să pască pajiște nouă și o voi înmulți, și îi voi da păstori care o vor paște și n-o vor mai pierde, și o vor mângâia». Dacă păstorii ar fi luat parte la sfatul Meu, ar fi întors turma pe căile Mele și ar fi vestit-o de cuvântul Meu. Dar ce veți face, voi, păstorilor? Iată, Eu umplu cerul și pământul de cuvântul vieții veșnice, și voi nu auziți. Unde vă veți găsi loc tainic ca să vă ascundeți și Eu să nu vă văd? Scris este în Scripturi: «Vai păstorilor care se păzesc pe ei înșiși și nu păzesc turma; care mănâncă laptele și se îmbracă cu lâna oilor! Vai păstorilor care junghie oile grase și sănătoase, care nu pansează oaia cea rănită, care nu suflă duh de viață peste cea slabă, care nu tămăduiesc oaia bolnavă, care nu îmbie spre staulul Meu pe cea rătăcită, care nu caută oaia cea pierdută, dar care se poartă cu silnicie cu oaia cea înzdrăvenită ca să nu fie oaie zdravănă înaintea Mea! Vai păstorilor care lasă oile mâncare fiarelor sălbatice, că iată, nu are cine să-Mi caute oile și să Mi le îngrijească. O, au ajuns oile Mele pradă fiarelor sălbatice fiindcă n-au păstor, că păstorii se păzesc pe ei înșiși și nu oile Mele, și scris este că din mâna lor le voi lua și le voi cere socoteală de viața oilor Mele și voi scăpa din gura lor turma Mea, și nu le vor mai fi oile Mele mâncare lor. Căci iată-Mă, vin și priveghez peste oile Mele cum priveghează ciobanul turma lui în zi de furtună, și voi risipi vremea cea întunecoasă, și Îmi voi paște turma pe munții lui Israel și pe pășunile lui Israel. Pe pajiști cu flori le voi paște, iar staulul lor va fi pe munții Mei, căci cuvântul Meu va curge ca o pășune din cer, ca mana care se coboară pe pășunile cele veșnice, căci cuvântul Meu e veșnic».

Auziți voi, păstori, ce spune Domnul? Cuvântul Meu e veșnic, nu este numai atunci; este și acum, este veșnic cuvântul Meu, dar voi nu credeți, că nu sunteți din oile Mele, după cum este scris despre cei ce nu cred. Voi căuta oaia cea pierdută și Îmi voi cerceta turma, iar pentru oi așa grăiesc: voi judeca pe oi, pe berbeci și pe țapi. Voi cerceta peste pășune și voi vedea cine calcă cu picioarele pășunea după ce paște, și cine tulbură apa cea limpede după ce bea. Voi judeca între oaia grasă și oaia slabă, după cum este scris că voi încheia legământ de pace și voi pierde fiara sălbatică din moștenirea Mea, și oile se vor odihni cu pace sub ploaia binecuvântărilor Mele, și copacii își vor da roadele lor, și va rodi pământul, și Domnul Se va face cunoscut de oi și Își va face sădire aleasă, iar păgânii nu se vor mai făli împotriva oilor Mele, și voi face pe poporul Meu popor slăvit, și va fi el casa Mea, căci este poporul Meu.

O, păstorilor care păstoriți fără veghe, iată, vă cer oile. Vine Păstorul Cel mare să-Și cerceteze turma, și iată, o găsește risipită pe toate văile. Cuvântul Meu strigă peste voi din mijlocul poporului Meu cel ales dintre oi, cel hrănit cu pășune curată, cu pășune din cer, cu cuvântul lui Dumnezeu hrănit, căci cuvântul este veșnic, precum Dumnezeu este veșnic. Scris este: «Astăzi dacă auziți glasul Meu, nu vă învârtoșați inimile voastre». O, păstorilor care stați peste turmă, de ce faceți voi ca iudeii care nu credeau că Eu sunt Păstorul oilor, Care venisem să-Mi adun oile în staul? Veneau iudeii și Îmi spuneau: «Dacă Tu ești Hristos, spune-ne nouă, nu ne mai obosi sufletele», iar Eu le-am zis: «V-am spus, dar voi nu credeți, că nu sunteți din oile Mele, căci oile Mele aud glasul Meu și merg după Mine, după cuvântul vieții merg».

O, de ce judecați voi mai înainte de Mine, ponegrind pe poporul Meu, gonind din bisericile voastre pe oile Mele, care mănâncă din pășunea cuvântului Meu? Dacă voi nu voiți să vin, goniți dintre voi pe cei ce cred în cuvântul Meu, în venirea Mea. Dar unde veți afla loc tainic ca să vă ascundeți și Eu să nu vă văd? Am venit de la Tatăl duh și adevăr am venit, după cum este scris despre Duhul Care vine. Duh este Dumnezeu, duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt este Dumnezeu. Ce biserică a lui Iisus Hristos este aceea care nu are în ea pe Domnul trup și cuvânt? Eu sunt trup și cuvânt. Eu sunt mereu astăzi, după cum este scris: «Astăzi, la glasul Meu, nu vă împietriți inimile voastre». Sădit-am un popor de fii în mijlocul vostru și i-am trimis la voi cu Mine, ca să cunoașteți cuvântul Meu. Dar voi de ce nu credeți? Nu vreți să fiți din oile Mele?

Am venit să împlinesc Scripturile: o turmă și un păstor, un Ierusalim și un Dumnezeu peste tot pământul, o țară veșnică înaintea Mea, și am planul Tatălui în mână, ca să încep din România și să trâmbițez din ea peste neamurile rătăcite de la calea lui Dumnezeu. V-am vestit că am între voi un popor crescut cu cele din cer, un popor uns de cuvântul lui Dumnezeu, ca să stea înaintea Mea și să se înmulțească până va fi un staul, o turmă și un păstor. Eu sunt Păstorul Cel bun. Oare, voi sunteți mai buni? Oare, cuvântul Meu pe care-l las mereu din cer peste pământ nu este bun? Judecați voi cuvântul Meu; nu are viață veșnică în el?

O, nu vă temeți, nu vă temeți pentru poporul cuvântului Meu. Nu el, ci cuvântul Meu vă va întreba de credința voastră în Mine, căci am venit, duh și adevăr am venit, ca să împlinesc tainele Tatălui Meu pentru mântuirea omului, dar voi dați în lături pe fiii cuvântului Meu și le puneți nume de rătăciți, de stricători, așa cum Mi-au pus și Mie nume iudeii de atunci. Eu sunt Păstorul Cel bun și vin spre voi să vă păstoresc și să nu vă las să fiți osândiți de cuvintele voastre, că scris este: «Din cuvintele lor se vor mântui; din cuvintele lor se vor osândi». Vin spre voi, păstori de oi, vin și Mă slăvesc înaintea voastră cu slava cuvântului Meu. Auziți voi glasul Meu? Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și pune viața pentru oile Sale. Am venit ca viață să aibă oile, și din belșug să aibă. Cuvântul Meu este viață pentru oi. Luați și dați la oile voastre cuvântul vieții veșnice. Luați și mâncați și împărțiți și nu vă învârtoșați inimile voastre.

Poporul cuvântului Meu este născut din Mine, din apă, Duh și sânge, precum Eu sunt. L-am născut din cuvântul Meu, de sus l-am născut, din Duhul Sfânt al Tatălui, ca să fie poporul care întâmpină pe pământ glasul Meu care strigă înaintea Mea. Vreau să fac din poporul cuvântului Meu popor de fii ai slavei înaintea Mea, din care să iasă lucrare de înviere peste cei ce vor să ia pe ei veșmântul slavei, veșmântul lui Iisus Hristos. Ridicați porțile voastre, ca să intru și la voi cu lumina cuvântului Meu, ca să fiu în biserica voastră trup și cuvânt, duh și adevăr să fiu în voi, căci Tatăl așa închinători dorește. Treziți inimile voastre, căci cuvântul Meu are viață veșnică. Luați aminte, păstorilor de oi, că poporul Meu nu e dușman pe biserică, și e popor de fii ai bisericii lui Iisus Hristos, Care vine cu norii, după cum este scris.

Iar tu, poporul Meu, să fii în Mine, fiule Israele, ca să fiu Eu în tine și să Mă slăvesc în mijlocul tău cu slava cuvântului Meu, și cine va lua din cuvântul Meu, Mă voi face în el duh și adevăr, izvor de apă curgătoare, care va izvorî spre viață veșnică, după cum este scris: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura aceluia». Amin.

Israele, Israele, am grăit, fiule, cu păstorii care te dușmănesc pe tine. Te dușmănesc fiindcă nu te cunosc, nu vor să te cunoască cei ce sunt în duhul lor și nu în Duhul Meu, că dacă ar fi în Duhul Meu, ar căuta spre tine, că din mijlocul tău Eu izvorăsc izvorul râului vieții, care este cuvântul Meu cel de viață dătător. Eu vin cu îndemnul păcii și al credinței sfinte peste biserică, peste ortodoxia care nu-și trăiește numele, dar vreau să ies cu tine ortodoxie înaintea lor, ca să-și înțeleagă numele. Ei te fac pe tine sectă, pentru că nu vor să vină să te vadă ce faci tu, pentru că nu le place să fie ca Mine și ca tine. Ei zic că e bine ca ei, nu ca Mine și ca tine. Tu să fii popor cuminte, tu să fii treaz înaintea Mea, că Semănătorul tău seamănă peste tine și peste ei, și fericit este cel ce se lasă lucrat de cuvântul Meu ca să fie pământ bun pentru însămânțat.

Stai, Israele, înaintea Mea, și se vor bucura de Mine și de tine toate noroadele de pe pământ; ba chiar și cei ce nu cred se vor bucura de tine când Mă vor vedea cu tine, că slava Mea se va vedea cu tine, și Mă voi slăvi în mijlocul tău mai mult decât atunci prin ucenicii Mei, că scris este: «Mai mari decât atunci se vor face lucrurile lui Dumnezeu înaintea oamenilor prin cei ce cred la sfârșit».

Stai, Israele, înaintea Mea, că sfinții se roagă pentru tine și pentru cei ce vor crede în Mine că sunt cu tine. E praznic de sfinți în mijlocul tău. Stai în serbare cerească pe pământ, poporul Meu iubit, căci cine e iubit de Mine, acela iubește pe Dumnezeu.

Mucenicul Dimitrie este serbat de cei din cer în Israel, și se ridică și Îmi spune:

– Să întărești, Doamne, cuvântul Tău peste poporul Tău, că noi, sfinții Tăi, așteptăm împărțirea cununilor, Doamne, prin cei mici ai Tăi, după cum este scris. Întărește statura și credința și iubirea poporului Tău, Doamne, așa cum ne-ai întărit și pe noi în vremea mărturisirii noastre pe pământ. Vino, Doamne, cu cerul cel nou și cu pământul cel nou peste cer și peste pământ, că sfinții Tăi așteaptă de șapte mii de ani răscumpărarea. Amin, amin, amin.

*

Glasul Meu și graiul Meu lucrează în cer și pe pământ. Am Israel în cer, am Israel și pe pământ. Am Ierusalim și în cer și pe pământ, și lucrez cu cei din cer pe pământ, și cu cei de pe pământ în cer, căci cerul, Israele, la glasul și la graiul Meu cu tine pe pământ, se strânge cerul ca să mănânce din cuvântul Meu așa cum mănânci tu. Dar cerul mănâncă cu poftă și cu nădejde cuvântul Meu, și se umplu de mângâiere duhurile cerului, duhurile sfinților, măi copile Israele. Duh este Dumnezeu întru sfinții Săi în cer, și sfinții din cer sunt în Mine, precum Verginica este în Mine și lucrează din Mine, din sânul Meu lucrează Verginica, iar Eu sunt în sânul Tatălui, în cer și pe pământ sunt. Amin.

Să ai grijă, fiule Israele, cum te hrănești cu cuvintele Mele, că ele sunt din cer, hrană tare sunt ele. Vezi să nu-ți rupi dinții, fiule. Duhovnicește spun când spun așa, că te văd micuț cu înțelegerea, dar curios cu inima, și de aceea ți-am spus să nu mănânci singur, ci cu Mine, fiule mic, că hrana e tare și tu nu ești deprins să fii atent, mereu atent ce gust îi dai, ce nume îi dai și cum o așezi în inimă, că pântecele cuvântului Meu când îl mănânci, este inima ta, fiule firav. De aceea te hrănesc mereu, mereu, ca să crești cu înțelegerea și să crești cu înțelepciunea cea din cer și s-o iei în pântece, fiule, ca să aibă ea casă, căci cerul gurii Mele este adevăr și înțelepciune. Ai grijă cum te hrănești, fiule Israele. Iubește cumințenia de inimă, poporul Meu, căci semeția gândului lovește înțelepciunea din inima ta și micșorează lucrarea ei în tine și te lasă singur când vede trufie în gândul inimii tale. Ai grijă cum te hrănești, poporul Meu. Ai grijă, Israele, să crești bine, să crești sănătos și să fii plăcutul Meu, fiule. Vezi să fii cum am fost Eu, ca să fii plăcutul Meu, fiule. Uită-te în Mine și ia-Mă de pildă peste tine, că Verginica suflă peste tine din Mine, suflă duh de înțelepciune peste tine.

Tu așa ai spus, Verginico, ai spus că vrei să-l deprinzi pe Israel să știe bine cum să stea întru venirea Mea, să știe să-și socotească bine mântuirea, să știe să zidească până la cer acest turn. O, îi trebuie înțelepciune lui Israel, Verginico. Suflă tu cu Mine din duhul înțelepciunii, ca să fie harnic poporul tău, că lenea e păcat de moarte, Verginico. Mai spune-le o dată că acest păcat ține omul în moarte, Mă ține pe Mine mort în om, și Eu sunt Domnul învierii, Verginico. Vin în cartea ta mereu cu tine, ca să te primească bine Israel, ca pe Mine să te primească. Tu ești în Mine, Verginico, și fără Mine nu ești, căci cel ce este, în Mine este. Amin.

– O, grăiesc cu Tine, bunule Doamne, ca să fiu cunoscută din Tine și nu din mine, căci cel ce este, în Tine este, și altfel nu este cel ce este. Am de făcut ordine în Israel, că dacă nu fac, nu este ordine în Israel. Binecuvintează glasul Tău în glasul meu, cuvântul Tău în cuvântul meu, căci cuvântul e toată taina tainelor în cer și pe pământ, Doamne, Cuvântule Doamne.

– Binecuvântare să ai, Verginico, în cuvânt, că ai de făcut ordine în Israel, că dacă nu faci, nu este, tată. Eu sunt în tine când faci ordine, că multă ordine este de pus în popor, dar vrea-va Israel să facă ce-i spui tu și Eu? Avem de scăpat din alunecare pași care dau să alunece. Avem de așezat în ascultare inimi care nici acum nu s-au deprins cu această lucrare din cer pe pământ. Și vom lucra cu dragoste, Verginico, doar vom fi răzbătători în inimile nedeprinse cu lucrarea mântuirii. Eu sunt Dumnezeu, Verginico, dar Mi-e frică de creștin. Să nu se mire Israel dacă Dumnezeu spune acest cuvânt. M-a prins frica de creștin, măi Verginico, dar lucrăm împreună, că nu e bine câte unul, nu e bine, nu e bine așa. Lucrăm doi și trei, Eu și cu tine, și Tatăl în Noi, și avem sfinții martori. Cu toții în stânga, cu toții în dreapta, așa cum am făcut și în Israel așezare în lucru. Când un creștin lucrează ceva singur, acela greșește că lucrează singur, acela greșește în el și în afara lui, căci cel ce este, în Mine este, și altfel nu este cel ce este. Iar Eu din Mine am spus: «Nu e bine să fie omul singur».

O, câtă vreme trebuie să aștept Eu după creștin până când el voiește să vrea ca Mine și cum îl învăț Eu? Mi-e frică de creștin, și trebuie să lucrez cu el ca și cu oul, că Mi-e frică să nu dea în Mine, Mi-e frică să nu Mă părăsească și să-și arunce mântuirea, că el nu știe ce grea e pierzarea. Mi-e frică de cel fără minte, și de aceea, Verginico, vom lucra cu grijă la înțelepciunea poporului Israel. Să le spui la copiii grădinii să închidă porțile acum, că avem de făcut ordine în Israel. Avem de măturat, de scuturat, de spălat, de șters praful, de aerisit, de frecat jegul de pe vase, de așternut, de netezit. Avem de lucru în Israel acum.

– O,Doamne, să zidim casă înțelepciunii pe cei șapte stâlpi ai ei, Cuvinte Doamne, că dacă ea stă pe stâlpii ei în Israel, va avea casă înțelepciunea, casă de neclintit în Israel.

O, poporule Israele, vino, fiule, și întreabă tu pe Domnul și spune: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Domnul e bun. Întreabă-L ce să faci, ca să faci ce-ți spune El, fiule. Tu știi cuvântul Domnului care spune: «De vrei să intri în viață, păzește poruncile; păzește-le cu iubire, că fără iubire nu le poți păzi». Fără iubire omul cade în lene, și lenea e păcat, păcat de moarte. Lenea te ține jos și nu te lasă pe drumul vieții veșnice. Ai văzut pe Domnul, Care spune: «Cuvântul Meu e veșnic». Așa le spune Domnul celor ce nu cred în cuvântul Lui de azi, de parcă în cel de atunci cred. Cine crede în cuvântul cel de atunci, acela e om înțelept și Îl află pe Domnul azi cuvânt proaspăt, cuvânt veșnic.

O, poporul meu, te povățuiesc din Domnul și îți dau de lucru, fiule, și iată ce-ți dau să lucrezi. Să te scoli dimineața, să faci metanii adevărate cu trupul și cu inima, să te speli, fiule scump, să te speli pe față și trupește și sufletește și să te așezi în genunchi rostind rugăciunea de dimineață înaintea Domnului, și apoi să te rogi de binecuvântare pentru lucrul tău trupesc și duhovnicesc, lucrându-le pe amândouă odată. Dar până să începi lucrul, ridică iar gândul și inima și mâinile și întreabă-L pe Domnul cu umilință, spunând: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Și toată ziua să stai în așteptarea răspunsului Domnului; în fiecare zi să te înveți să aștepți, ca să vadă Domnul că-L aștepți, și te vei deprinde să-L aștepți cu viața veșnică, lucrând poruncile Lui și pășind pe urma Lui, pe urma vieții veșnice, fiule Israele, iubind din toată inima și cugetul și sufletul și virtutea ta viața veșnică, fiule. Israele, Israele, să nu faci nimic, nici un gând, nici o faptă care să nu aibă în ea viață veșnică. Lucrează cele ale vieții veșnice, dar lucrează, că viața veșnică se lucrează în fiecare zi, în fiecare clipă se zidește la acest turn care are în vârful lui viață veșnică. Și dacă vrei să stai mereu atent, să spui mereu, nu numai dimineața, ci să spui mereu: „Bunule Învățător, ce să fac pentru ca să am viață veșnică?“. Toate gândurile și faptele tale să le treci prin această sită clipă de clipă, și vei avea viață veșnică, vei avea înțelepciune și vei fi casa ei, casa Domnului, în care sălășluiesc Duhurile Domnului, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Te iau ușor, Israele, că și mie mi-e frică, la fel ca și Domnului, și mie îmi este frică de creștin. O, ce bine și ce sfânt ar fi să-i fie creștinului frică de Dumnezeu și nu Domnului de creștin, dar nu știe creștinul ce înseamnă pierzarea și moartea cea veșnică a celor ce se pierd din Dumnezeu. Am creștini mofturoși, am creștini bolnavi la cuget, am din ei care nu știu ce înseamnă să mergi pe cale cu Dumnezeu, și merg aceștia fără să știe cum se merge. Am neascultători, am din cei ce fac ei ordine în Israel, aducând sminteală peste cei slabi și mici cu inima. Am din cei ce nu înțeleg ce este această lucrare și acest drum spre cer, și este multă neatenție în lucrul vieții veșnice. Am dușmănoși, am răzbunători, am creștini fără frică de Dumnezeu, dar nu le spun lor. O, copilașii mei din grădină, fiți atenți, fiilor, la mine, fiți atenți, că nu le spun lor. Vă spun vouă, că pe voi vă am de temelie, și eu pe temelie mă zidesc. Sunt venită la voi cu ordine peste Israel, și eu fără voi nu pot ajunge la Israel. Să se întărească portița și locașul meu, și mereu să-l țineți pe Israel tare pentru mine, ca să pot grăi de aproape cu voi pentru Israel și pentru voi, fiilor. Eu mă fac cuvânt, ca să vă învăț de aproape, să am mereu pregătită intrarea.

O, îmi încep lucrul cel pentru ordinea din Israel, ca să așez pe Israel în duh de înțelepciune, în iubire de Dumnezeu, că a slăbit frica de Dumnezeu în Israel.

Fiilor din grădină, fiți atenți și lucrați din mine peste fiii lui Israel. S-a stricat mintea unui copil din Israel, și de atâta vreme dau s-o vindec! Acest copil nu știe cum vine să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele lui Dumnezeu, nu știe cum înseamnă să mergi pe calea acestei lucrări, și s-a deprins cu neascultarea, măi fiilor, și se joacă de-a ascunselea cu Domnul și cu voi, și stă în lucrul său fără strajă, și s-a așezat sieși strajă. Mă uit la truda voastră peste acest copil, și vă fac eu trimitere împuternicită prin cuvânt ca să-l deprindeți cu frica de Dumnezeu și cu lucrul cel bun al vieții veșnice. Poporul meu să știe că voi nu lucrați nici un rău peste el, dar cu cel ce nu ascultă de lucrul vostru peste el, e greu de lucrat cu unul ca acela, dar nu luați mâna de pe el până ce Domnul nu cuvintează, căci Domnul are mâna Sa în mâna voastră și nu vrea moartea celui ce nu știe cum este viața cu Domnul, ci vrea îndreptarea, vrea înțelepciunea peste el. Iată, mintea unui copil din Israel e stricată, și vai dacă aș pune să răspundă de această stricare cel ce a lucrat la stricarea ei, la stricarea minții copilului meu.

Iată, fiilor, duhul ușurătății are picioare lungi, și așa cum v-am spus eu vouă, cu greu iese afară din Israel, că se luptă să stea să facă numai stricăciune acest duh al ușurătății, căci duhul ușurătății este duh de femeie, măi fiilor care-mi sunteți temelie nouă în Israel. Eu voiesc să se vindece această minte, dar duhul ușurătății are picioare lungi și are pas lung, lucrat pe furiș, dar nu se găsește în cer sau pe pământ loc tainic pe care să nu-l vadă Dumnezeu. Acest copil al meu e prins în cursă, și cursa stă cu gura deschisă, că așa e ea făcută, așa e cursa, cu gura deschisă este. O, ce bine era să fi ascultat la timp tot fiul din Israel, să nu se fi ascuns în el fiul acestui popor! Acest copil nu se lasă ajutat, și nu știu cum să facem să-l scap din cursă, că e copilul meu, de două ori este copilul meu, de două ori am pecete pusă peste el.

Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteți cuvântul meu. Eu cu voi grăiesc, eu vouă vă spun, nu le spun lor, celor ce nu stau bine întru venirea Domnului. Trebuie scos acest copil din duhul lui, și să fie în Duhul Domnului și în duhul meu și în duhul vostru, că e copil de două ori pecetluit, și are de stat în ascultarea Celui ce pecetluiește. Să-i spuneți că urăște, nu iubește. Să-i spuneți că iubește pe cel ce este rău, iar pe cel ce este bun îl urăște, îl are pieziș în inimă. Să-i spuneți că cine iubește trebuie să iubească ce iubește Dumnezeu ca să se cheme că iubește în această lucrare. Vai de cei ce-mi clatină lucrătorii de la lucrul Domnului, căci cel neascultător face pe lucrător să greșească luptându-se cu neascultătorul. O, cine l-a învățat pe el mântuirea până acum? Nimeni nu l-a învățat până acum. Eu mă uit la el, și nu este învățat de nimeni până acum, și nu știe dacă n-a învățat, și iată, nu vine la învățat, nu stă la învățătură. Să se scuture de duhul lui, căci cine stă în duhul lui este om trufaș. Nimic altceva nu înseamnă om trufaș decât cel ce stă lucrând din duhul lui. Cine vrea să vină în această lucrare, să se lepede de sine, căci lucrarea aceasta este Dumnezeu, și cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să se lepede de sine și să nu se ascundă cu sinele său cel ce vine în această lucrare. S-a săturat cerul de creștin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. Să nu fie, fiilor, să nu fie rozători în lucrarea aceasta. Lucrați cu toții în stânga, cu toții în dreapta, fiilor, ca să nu fiți învinuiți pe ascuns. Când lucrați peste un creștin, luați cu voi martori, căci creștinul dă să vă găsească vină. Domnul și cu mine avem sfinții martori din cer, și pe voi martori pe pământ. Cine se ascunde de voi în Israel, pe acela nu-l primește cerul, nu-l cunoaște cerul.

O, ce să facem noi cu creștinii care nu sunt deprinși cu lucrul mântuirii? Cu cei ce nu sunt curați cu inima și cu fapta, ce să facem, oare? Cu cei ce dau să facă ordine în Israel, o, ce să mai facem și cu aceștia? Iată, voi stați degeaba. Trageți de creștin, dar în zadar, că se ascunde în el creștinul, și vă lasă să stați degeaba. Stă mut Israel și nu vă dă de lucru. Trageți de creștin ca să vedeți dacă înțelege lucrul mântuirii, și creștinul nu răspunde nimic. Ce să facem cu așa statură, cu așa lene, ce facem, oare? Cum să scoatem acest păcat de moarte din Israel? O, de ce nu ne iubește poporul, măi fiilor? De ce nu ne primește cu mântuirea? O, să lucrăm răbdare, fiilor, că altceva nu mai este de lucrat. Creștinul nu are răbdare, creștinul fuge, că nu mai poate răbda cununa răbdării. Nu-i place cunună, fuge de cunună creștinul, dar voi lucrați după Scripturi, fiilor unși, că scris este: «Dojeniți pe cei fără de rânduială și fiți îndelung răbdători», că pe voi nimeni nu vă mângâie cu ascultarea lor. Mângâiați-vă între voi, clădiți-vă unul pe altul și clădiți mântuirea în creștinul care se lasă în mâna voastră cu ascultare, fiilor, căci roada duhului este dragoste și răbdare, blândețe și credință, și toate în ele sunt.

Cei ce se supără și se pizmuiesc, aceia iubesc mărirea deșartă, după cum este scris. Dar voi vă zbateți să purtați sarcinile lui Israel, că fiii lui Israel nu-și poartă sarcinile unii altora. Cine caută să fie aproapelui său pe plac, acela este un suflet umilit și blând spre zidirea aproapelui său la ce este bine și spre mântuire, după cum este scris: «Fiecare să caute să placă aproapelui său la ce este bine spre zidire». O, fiilor unși, feriți-vă de orice înfățișare a răului când lucrați peste Israel, că scris este: «Toate să le încercați, și luați binele spre lucru ferindu-vă de orice înfățișare a răului, iar Domnul păcii vă sfințește pe voi desăvârșit, și vă păzește pe voi și pe cei ca voi cu duhul, cu sufletul și cu trupul, neprihăniți întru venirea Domnului».

Voiesc să-l deprindem pe Israel să știe bine cum să stea întru venirea Domnului, cu duhul și cu trupul și cu sufletul neprihănit și neatins de moarte. Voiesc să-l deprind pe Israel să nu iubească sfada și cearta, și să sufere mai bine paguba, căci sfada și cearta sunt cleștii diavolului, care trag din creștin pe Dumnezeu, și pun ura lui și neorânduiala lui și nerăbdarea lui și pizma lui. O, nu acestea să fie îndeletnicirile creștinilor mei. Iar când mergeți să dojeniți neorânduiala din Israel, să le spuneți fiilor lui Israel că justificarea greșalelor nu este iertarea lor. Iertarea greșalelor este părerea de rău, nu dezvinovățirea. Să le spuneți la creștinii care au milă de cei ce greșesc sau de cei pentru care greșesc, să nu le fie milă de cei greșiți sau de cei pentru care greșesc, și să le fie milă de Dumnezeu, Cel înspinat și zgâriat de greșalele celor ce greșesc, că scris este: «Să iubești pe Dumnezeu din toată inima și cugetul tău și sufletul tău, și numai apoi pe aproapele Domnului».

Am pe păstorul Cristea, îl am necăjit și tulburat, și aș voi să-l deprind să nu mai fie tulburat, căci cearta și sfada sunt cleștii duhului rău. O, mai bună este paguba decât sfada și decât cearta, căci paguba este dată de Domnul spre mântuirea inimii și a sufletului. O, trebuie mântuită inima din creștin, și prin mântuirea ei se face mântuirea sufletului. Duhul nerăbdării, duhul mâniei, duhul de sfadă, este duh rău, fiilor. Să te cerți pentru cele duhovnicești până le așezi peste creștin, dar nu pentru cele trupești care-ți aduc pagubă pântecelui. Mâncarea este pentru pântece, iar pântecele, pentru mâncare, dar trupul inimii este pentru Dumnezeu, fiilor unși. Mâncarea va pieri din pântece, dar trupul inimii se va răscumpăra de Dumnezeu. E tulburat, e necăjit în duhul lui păstorul, dar de bătut trebuie să-l bați numai pe cel ce prețuiește, pe cel ce iubește bătaia, că ea din rai este ruptă, și trebuie dată numai celor ce iubesc pe Dumnezeu. Celui ce nu-i place bătaie să nu-i dai, că scris este: «Nu ațâțați pe copiii voștri la mânie». Iar cel ce nu-i place bătaia se mânie dacă-l bați. Privesc din cer peste inimile crude de copii neascultători, privesc peste pământ și văd pe câte un copil bătut de părinți, îl văd cum se răzvrătește în sine și zice: „Dacă ar muri tata și mama ca să nu mai iau bătaie!“. Este așa ceva pe pământ, și de aceea spun poporului meu să aibă grijă ferindu-se de orice înfățișare a răului.

Dar vouă, fiilor unși, vă spun altfel: feriți-vă de orice înfățișare a binelui pe care-l arată creștinul, că iată ce fel de bine lucrează Israel. O, e numai de vegheat, dar fiului din Israel nu-i place să aibă duhovnic, ci îi place fără duhovnic. Celui ce-i place să aibă duhovnic, acela nu face nimic fără sfatul duhovnicului său. Vai celui fără duhovnic, fără strajă, fără învățător peste el! Iar cel ce se ascunde de duhovnicul său, acela este singur și se lasă în cursa fiarelor sălbatice, care risipesc oile Domnului.

Fiilor unși, e necăjit păstorul, e tulburat, fiilor, că firea lui e iute, și nu știu pe unde să lucrez cu el, nu știu prin ce loc să intru, că greu aș mai intra dacă aș intra, că eu nu pot să stau în fața lui cum stați voi, umiliți de neprimire, și dacă nu văd că aș avea primire, nu intru, las așa, că eu ca și Domnul sunt, cu duhul blând și cu inima smerită. Nu te poți amesteca în casa celui mare, așa cum nu te poți bate cu unul mai voinic ca tine, care din fire este învingător. Dar pot să-L rog pe Domnul pentru duhul păcii și al răbdării și al iubirii, ca să-l dea Domnul celor ce nu-l au, ca să dea Domnul din Duhul Său, și să fie Duh Sfânt în Israel, în inima lui Israel.

Israele, Israele, ferește-te, fiule, de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Ce este fățărnicia, măi Israele? Caută să vezi ce este ea și ferește-te de ea, că te duce la plata ei, poporul meu. Orice ai lucra, orice ai iubi, orice ai fi, nu lucra fățărnicia, că dureroasă este plata acestui bold, că bold este în om, ca să nu stea Domnul în inima omului.

O, fiilor unși, mai am o durere mereu vie, mereu începută, că nu se termină bine când o am, și iar începe, iar și iar, fiilor. Am rugat pe cel ce slujește hrană pentru Israel, să fie copilul acestei lucrări l-am rugat. Am zis să iubească așezarea Domnului și să nu stea în duhul măririi de sine, dar nu poate, că e atacat de rămășițele care i-au rămas în inimă de la duhul slavei deșarte pe care l-a dobândit de la oamenii bisericii de azi. Iată, voi nu răzbateți în inima lui, și el lucrează greșeli în Israel, și Israel se smintește și se uită la Domnul că nu spune nimic. O, Israele! Domnul când are cu cine vorbi, vorbește. Când are cine să-L asculte, vine Domnul spre cel ascultător. I-am zis să stea în Israel și să slujească slujire dată de cer și să iubească umilința inimii și așezarea Domnului. Și iată ce mi-a făcut, că-mi smintește poporul cu orânduiala pe care o face el. Eu îl cred că are și el oile lui, dar cu oile mele să lucreze după sfatul Domnului, nu după sfatul lui. Am privit într-o zi în locașul lui cum a întristat duhul unui lucrător de al meu, și a luat acela mâhnit pe Domnul. A luat pe Domnul după ce s-a umplut de întristare lucrătorul meu. L-a mustrat pe lucrător de ce se împărtășesc oile când se ceartă una cu alta și stau neîmpăcate. Dar vin și eu și îl întreb: el se împărtășește împăcat cu toți, împăcat cu Dumnezeu, împăcat cu straja mea? El se împărtășește mai cu vrednicie decât cei ce mă iubesc pe mine și pe Dumnezeu, după cuvântul acestei lucrări? O, nu-i place să fie smerit cu inima, blând și smerit cu inima. Îi place să asculte clevetire, și mă uit cum ia parte la clevetire. Îi place ușurătatea și stă unit cu ea și îmi smintește poporul, și mă doare cu durere cerească. L-am rugat să nu lucreze singur, și nu mă ascultă, că nu e deprins cu ascultarea. El vrea să fie mare, dar peste Israel este un singur Dumnezeu, fiilor, un Dumnezeu și un popor. Lui nu-i place să aibă duhovnic, iar cel fără duhovnic greșește. O, măcar de L-ar lua pe Domnul de duhovnic, că atâtea cuvinte are Domnul în Israel, și iată, el lucrează fără Domnul atâtea fapte, atâția pași, lucrează singur, se simte mare, se simte că are putere și dă să facă ordine de unul singur. Vă spun vouă, fiilor unși, că mi-e frică de creștin. Domnul S-a făcut mic și a spălat picioarele ucenicilor, ca să-i învețe pe ucenici să facă și ei așa unii altora. O, eu am voit ca acest slujitor să mă ajute în lucru și să-i iubească cu adevărat pe fiii poporului meu, nu să-i smintească. Are el slăbiciuni, dar așa slăbiciuni nu stau în firea unui preot care vrea să fie al lui Iisus Hristos, că este o vorbă care spune așa: „Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun cum ești“. În loc să aibă în inima lui pe cei iubiți de Dumnezeu, în loc să tragă cu el pe cei iubiți de Domnul, el își trage cursă lângă el, cursă cu gura deschisă, flămândă după pradă, că abia îl scap de o cursă, și își trage alta aproape de el. O, nu stă în firea unui preot astfel de ușurătăți, căci ușurătatea este duh de femeie. Domnul nu l-a primit la El ca să-l pună judecător peste popor. L-a primit ca să-i dea de lucru și să-i plătească cu mântuire. Domnul a spus pentru vasele de trebuință să se curețe de toate celelalte vase, ca să fie vase plăcute și de trebuință Domnului, vase de aur să fie. Dar iată, lui nu-i place să fie vas de aur, și se amestecă cu lutul, fiilor. Nu-i place să stea amestecat cu vasele de aur. O, această durere supără pe Domnul, fiilor, căci cel fără duhovnic păcătuiește în sine, dar scris este: «Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de față cu toți, ca și ceilalți să aibă teamă», că altfel iese Domnul părtaș la faptele cele ascunse ale întunericului, căci cursele cele ascunse în popor caută la stâlpi ca să-i doboare și să cadă acoperișul.

Faceți sfat, fiilor unși, să vedem ce iese din sfat. Domnul și cu mine vom fi cu voi în sfat și vom vedea ce rămâne de făcut după sfat. Dacă are altă treabă de făcut, să spună răspicat, să nu ducă cu vorba pe Domnul, că Domnul e Dumnezeu și nu om. Dacă el nu vrea să fie fiu al acestei lucrări, să spună răspicat. Domnul le spunea frați la ucenici, și altfel nu se poate în lucrul Domnului.

E vătămător ce iubește el, e vătămător ce face el, căci cel fără duhovnic greșește greșeală peste greșeală. Duhovnicul are cel mai mult nevoie de duhovnic, căci duhovnicul trebuie să fie duhovnicesc, și fără strajă el este un păstor care sare pe deasupra în staul, căci păstorul adevărat intră pe ușă, nu pe furiș în staul.

Fiilor unși, mergeți și îi spuneți acestui copil să învețe să stea de vorbă cu Domnul, nu cu omul. Să stea alături cu cei ce iubesc pe Dumnezeu, cu cei iubiți de Dumnezeu, că iată, el bagă vipere în sân și nu-i este teamă de venin. Să-i spuneți că el nu poate fi mai bun ca Dumnezeu și ca cei iubiți de Dumnezeu. Să-i spuneți, fiilor, să-și hotărască statura și să-și anunțe statura sa în Israel, că Israel este poporul Domnului, oricât ar fi Israel de plăpând. Eu sunt cuvântul Domnului, voi sunteți cuvântul meu, fiilor unși. Cine nu primește cuvântul din voi, acela nu este deprins cu înfierea în acest popor, cu nașterea lui din pântecele acestei lucrări. Merg cu voi în mijlocul lui Israel, că iată ce durere: n-am ce să mai ridic la lucru, că nu are statură bună Israel. Lucrez cu voi, că e greu să mai ridicăm azi lucrători. O, greu mai rodește pământul din sine, greu mai e creștinul creștin, creștin împlinit. Greu mai lucrăm ca să ridicăm ucenici, căci mai întâi trebuie să crească pai, apoi spic, și apoi rod deplin în spic, dar cine nu știe că trebuie suite aceste coaste până în vârf, acela întinde mâna și se fălește ca unul care a urcat pe rând toate urcușurile.

Israele fiule, fă-te pământ bun, așa cum ești tu hărăzit de la Dumnezeu, fiule, și învață-te să stai la însămânțat. Pământul bun rodește din sine, mai întâi pai, apoi spic și apoi rod deplin în spic, iar rodul cel deplin în spic nu mai este pai, măi fiule, și este rod rodul.

Iar Tu, Doamne, să fii pecete de viață veșnică prin cuvântul meu, căci Tu ești Cuvântul vieții veșnice. Pune pecete de înțelepciune peste mintea și peste inima fiilor lui Israel, ca să priceapă taina mântuirii, taina ascultării de Dumnezeu, care este iubirea de Dumnezeu. Vino cu mine, vino, Doamne, la Israel, ca să aibă viață nouă Israel, viață veșnică, Doamne, Cuvinte Doamne.

– O, vom veni, Verginico, mereu, că dulce este învățătura ta, și Îmi place să mănânc din ea. Cu tot cerul mănânc din hrana pe care o pui tu înaintea lui Israel. Miere pe pâine este hrana ta. O, de-ar vrea să învețe să mănânce Israel, Verginico, că nădejdea noastră Israel este. Amin, amin, amin.

08-11-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:37 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea înălțării sfintei Cruci pe Biserica Noului Ierusalim

Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, și vin la tine, Israele, și dacă Mi-am făcut din tine locaș al cuvântului Meu, ești și tu. Eu sunt, și ești și tu dacă Eu vin la tine. Vin ca să fii, poporul Meu, să fii și tu, precum Eu sunt. Eu sunt, și ești și tu, că tu ești poporul Meu. Amin.

O, să nu te uiți la omul care-și dă nume. La omul cu haină și cu mărire de om să nu te uiți, iubitul Meu copil. La omul înțelept care zice că este, să nu te uiți, și să te uiți la Cel ce este, fiule scump. Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, căci omul este cum cere timpul, nu cum cere Dumnezeu. Să ai milă de Mine, fiule. Să ai milă de aproapele tău, că Domnul îți va plăti la venirea Sa tot ce vei cheltui pentru dragostea Mea. Îți voi plăti, copile milos. Tu ești casa Mea, casă de oaspeți cerești, și vin la tine ca să Mă încălzești în casa ta, că timpul e friguros, și Eu n-am unde să-Mi plec capul și să Mă încălzesc. Nici Eu, nici sfinții nu mai avem locaș ca să intrăm să Ne plecăm de osteneli.

Eu sunt cu Verginica, Israele, și tu deschide cerului, ca să intre și să-și lucreze lucrarea sa peste tine, că vine Domnul cu sfinții Săi ca să-ți tâlcuiască Scripturile, poporul Meu, și ca să ai tu tălmăcitor adevărat, că iată, se scoală pe pământ oameni care răstălmăcesc pe Dumnezeu, ca să-și facă oamenii nume și mărire între oameni, și haine de oameni să-și facă oamenii. Dar tu să nu te uiți la omul cu haină, la omul cu nume, că vai de haina și de numele lui, fiule! Tu să-L iubești pe Cel căzut între tâlhari și să-L iei în casa ta, în inima ta, și să-L îngrijești cu iubire, și Dumnezeu îți va plăti cu plată scumpă și va lucra ca să ai viață veșnică, precum Dumnezeu are.

O, Israele, să Mă aștepți mereu, că Verginica vine cu Mine la tine, că are lucrare mare trâmbița Mea, fiindcă Eu lucrez prin sculele Mele, Eu lucrez prin cei vii. Eu sunt Dumnezeul celor vii, sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu sunt Dumnezeul sfinților, Israele. Eu sunt Domnul lui Verginica. Eu sunt Dumnezeul tău. Amin.

– O, să fii primit și mărit de Israel, Doamne, că Tu ești Cel ce ești, și cine este, în Tine este, și altfel nu este. Eu sunt trâmbița Ta, unealta Ta cu care lucrezi ogorul Tău, Doamne. Tu ești grădinarul, și eu sunt unealta Ta, Doamne, Doamne al celor vii, Doamne al lui Avraam, Isaac și Iacov, Doamne al meu și al lui Israel cel mic, căci cel mic e cel iubit de toți cei mai mari, de cei vii care au fost mai înainte de cei mici, și care sunt vii, precum Tu ai binecuvântat cuvânt de viață.

O, poporul meu, iată de ce sunt eu, de ce vin eu la tine când vin cu Domnul. Vin pentru că sunt, și dacă sunt, vin. Vin, fiule, la tine și mă bucur că-mi dai de lucru cu Domnul peste tine. Așa ți-a spus cuvântul: «Vorbește, Israele, de Domnul pe cale, ca să fii auzit vorbind, și să vină Domnul să cineze cu tine în cină fericită, că fericit este cerul când se coboară ca să stea la masă de cuvânt cu tine, Israele».

Te întâmpin cu înțelepciunea cea de sus, poporul meu, că înțelepciunii dacă nu-i dai sens veșnic ea nu folosește. Cu ea să-ți lucrezi viața cea veșnică, și să ai viață veșnică, lucrată cu ea; să faci casă cu ea, poporul meu. Deschide cartea vremii Domnului cu mine, și vezi că scrie în ea așa: «Israele, să nu intre trupul tău în mormânt, că este scris în Scripturi ca să întâmpini pe Domnul întru venirea Sa». Acesta este cuvânt de sus, înțelepciune care vine de sus spre răscumpărarea trupurilor, nu numai a sufletelor, că sufletul pentru trup a fost dat de Dumnezeu. Înțelepciunea își sfârșește drumul ei și lucrarea ei prin răscumpărarea trupurilor, și omul care nu lucrează să-și răscumpere trupul, care nu-și scoate trupul dintre trupurile moarte, dintre oameni, fiule, omul care nu iese cu trupul din mare, acela rămâne un înotător, nu un înțelept, că înțelepciunea care nu are în ea viață veșnică, înțelepciunea fără floarea ei, fără răscumpărarea trupului sufletului tău, nu este ea înțelepciunea vieții. Ia aminte, Israele, la înțelepciunea vieții, că omul înțelept pe pământ nu are înțelepciunea vieții, și el este înșiruitor de cuvinte, ca să prindă pe mulți în mreaja înțelepciunii lui. Drumul Scripturii se sfârșește cu lecția răscumpărării trupurilor care vor aduce pe Domnul pe pământ în chip, căci Domnul l-a făcut pe om ca să-l aibă pe pământ, nu l-a făcut ca să-l facă gunoi și pământ.

Ia aminte bine, Israele, căci înțelepciunea omului se naște din păcatele lui, din rău, nu din bine se naște. Omului cu minte sănătoasă nu-i trebuie judecată peste păcatele sale ca să rostească înțelepciune împotriva lor. Mai mare înțelepciune ca mintea sfântă nu este înțelepciune sub cer. Omul cu mintea sfântă umblă printre morți și nu-i îngroapă, că el este cu cei vii, nu cu cei morți, el este cu Domnul în lucrul vieții veșnice peste omul care are viață veșnică. El își ia crucea și urmează Domnului, după cum este scris: «Să-și vândă omul înțelepciunea lui și roadele ei, să-și ia crucea și să urmeze lui Dumnezeu».

Israele fiule, te învăț înțelepciunea din cer. Viața veșnică trebuie s-o ai. S-o ai, nu s-o capeți, nu s-o dobândești. Ea nu se învață. Ea se trăiește pe sine când este. Dar eu te-am învățat despre ea, te-am învățat s-o ai, că tu, fiule, citeai pe om, citeai ziare și cărți omenești, citeai în om, în omul de rând între fiii oamenilor, și înțelepciunea cea de sus nu intra în tine, că ea nu se poate pune alături cu cele ale omului înțelept pe pământ. Nici unul din fiii oamenilor nu se poate asemăna cu Dumnezeu, că dacă n-ar fi așa, n-ar mai avea oamenii Dumnezeu, că oamenii au Dumnezeu oricât n-ar vrea ei să aibă peste ei pe Dumnezeu, dar Unul singur este Dumnezeu cu putere peste oameni, și supune la cuvântul Lui orice voiește El. Vine ziua să rămână numai înțelepciunea lui Dumnezeu și cei deprinși cu ea, cei sănătoși cu mintea, cei curați cu mintea. Vine Domnul cu bogăție de înțelepciune peste tine, Israele, iar voi, fiilor din grădina cuvântului, deschideți cerului, deschideți Domnului când bate. Adunați-vă înaintea cuvântului și deschideți. De înțelepciunea omului are nevoie omul păcătos, nu omul sănătos la minte, nu omul deștept, căci cine are minte curată și sănătoasă nu-i trebuie înțelepciunea omului. Nu cei sănătoși au nevoie de înțelepciune. De doctor numai cei bolnavi au trebuință, numai cei păcătoși, fiilor, că toate darurile vor pieri când va fi pe pământ omul sănătos, dragostea lui Dumnezeu în om.

O, fiilor din grădină, eu de aceea am spus că viața voastră este Dumnezeu, și am spus așa ca să fiți, că are Domnul trebuință de voi ca să intre în Ierusalim. Stați lângă mine, stați lângă cloșcă, așa v-am spus. Fiți cloșca cu puii de aur, fiți vase de aur și stați lângă cloșcă, stați numai cu Dumnezeu, cu Dumnezeu în voi, că are Domnul trebuință de voi ca să intre în Ierusalim, ca să fie Cel ce este, să fie cu Israel. Amin.

Tu, Doamne, ești Cel ce ești, și ești cu Israel, că popor al Tău este Israel, iar eu sunt cloșca cea care strigă puii să-i adune sub aripa Ta, Doamne, și să stea adunați fiii lui Israel, ca vulturii în jurul stârvului să stea și să mănânce cuvântul Tău la masă frățească. I-am învățat pe fii, Doamne, să știe ce este înțelepciunea Ta peste ei, căci lor le grăiești în pildele înțelepciunii Tale și le dai să priceapă viața veșnică, și s-o aibă, să Te aibă, Doamne, pe Tine, Cel ce ești. Tu i-ai spus lui Israel să nu se uite la omul care-și dă nume, la omul cu haină să nu se uite, și să se uite la Cel ce este, la Tine, Doamne, ca să aibă Israel înțelepciunea Ta și nu a omului. Amin.

– O, Verginico, fiică a cerului în cer și pe pământ! Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, căci înțelepții pământului au despărțit pe oameni de Dumnezeu și s-au făcut pe ei înșiși dumnezei oamenilor, iar Eu am rămas un oarecare, un om oarecare, un om de demult și atât, un om oarecare, nu un anume Om. Și când am spus la cel ce M-a întrebat cine este aproapele său, Eu i-am răspuns: «Un om oarecare se cobora de la Ierusalim spre Ierihon», din cer pe pământ, măi Verginico. Un Om din cer, dar nimeni n-a știut atunci cine este Omul Acela de Care Eu spuneam. Eu eram Cel căzut între tâlhari, și nu M-au ajutat nici leviții, nici preoții, și numai samarinenii M-au luat în casa lor, și Tatăl Meu le va plăti lor pentru credința lor, că și ei au fost neam alungat din pământul lor, dar când s-au făcut din nou popor, au învățat credința în Dumnezeul Cel adevărat când erau numai dumnezei mincinoși pe pământ. Eu sunt Omul Cel căzut între tâlhari, un oarecare Om, după cum scrie despre Mine în Scripturi, despre Omul durerii, Omul Cel disprețuit de toți oamenii, Cel din urmă între oameni, Om plin de suferință, învățat cu durerea, Om de la Care să-ți întorci fața, socotit ca un nimic de toți oamenii, un Om oarecare, dar Care a luat asupră-Și neputințele și durerile omului atunci când oamenii Îl socoteau ca pedepsit de Dumnezeu; Om străpuns de păcatele și de fărădelegile oamenilor, ca să-i mântuiască și să-i vindece pe oameni cu ranele Lui, căci Păstorul adevărat Își dă viața Sa oilor, ca să aibă oile Sale viață veșnică, așa cum are Păstorul Cel adevărat.

O, milă Îmi este de cel cu minte de om, milă Îmi este, măi fiilor. Acela nu știe ce este viața, ce este Tatăl, ce este rugăciunea către Tatăl nu știe acela, căci Eu Mă rugam în David și ziceam: «Când va lipsi tăria mea, Doamne, să nu mă părăsești pe mine». O, Mi-e milă de omul cel fără de minte, de omul cel iscusit cu mintea lui. Omul cel iscusit cu mintea lui, ager cu firea și înțelept cu inima lui, un așa om se ferește el de rele, pentru că le cunoaște prin felul minții lui. Dar de omul cel blând și calm, care are o inimă a păcii, cuminte și curată și liniștită, de un așa om se feresc relele. Nu el se ferește de rele, ci relele se feresc de el. Un așa om are pacea Mea în el, are înțelepciunea Mea peste el, și răul fuge de Dumnezeu.

O, poporul Meu, iubitul Meu copil, Eu știu că tu nu meriți, dar merit Eu să am un popor dat de Tatăl. Voi veni pe cer de arhangheli la tine, că tu ești samarineanul care ai luat în casa ta pe Omul Cel căzut între tâlhari atunci și acum. Când vin la tine, să găsesc pe fiii tăi, Israele, ca să am cu cine vorbi, cu cine Mă bucura, că Eu sufăr de dorul tău, poporul Meu. Vin să-ți tâlcuiesc Scripturile, fiule Israele, și tu să-Mi deschizi. Voi veni pe nori de arhangheli la tine cu sărbătoarea cea de azi, căci azi serbează cerul deasupra ieslei cuvântului Meu și cântă corul îngerașilor imnul semnului sfintei cruci, care s-a arătat pe cer din mijlocul acestui așezământ sfânt pe pământ. Astăzi începe sărbătoarea crucii, fiilor, iar serbarea arhanghelilor va desăvârși sărbătoarea de azi. Ea este ziua când s-a ridicat crucea Sfintei Sfintelor deasupra ei, pe înălțimea ei, iar la primii zori crucea a fost văzută pe cer, și ea a scos deasupra izvorul cuvântului Meu, care curgea în taina Mea cu tine, Israele cel mic al Meu, căci în tine Eu M-am făcut râu al vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu. Iată, nu M-au primit nici leviții, nici preoții, dar tu M-ai primit și M-ai îngrijit întru venirea Mea, și Tatăl Meu are plata Sa pentru tine, cel ce ai îngrijit pe Omul Cel căzut între tâlhari, între necredincioși, Omul Care a luat asupra Lui vindecarea oamenilor, Omul Cel ce Se coboară din Ierusalim la Ierihon, din cer pe pământ, Omul Cel nou pe pământ, Israele. Să fii aproapele Meu, iubite Israele. Să-Mi fii, fiule, casa cea de oaspeți care Mă primește în ea, casa cea cu untdelemn și vin spre vindecarea Mea și spre întărirea Mea în tine, Israele, casa Mea cea caldă, casa milei Mele, Israele, fiu de samarinean.

Iar tu, Verginico, să-Mi aduni puișorii ca să le dau sămânță nouă, să le torn semințe în pumnișori și să-i fac semănători după chipul și asemănarea Mea, că Eu rostesc binecuvântare pentru înmulțirea cuvântului Meu peste mulțimi. Țineți, fiilor, pumnișorii ca să Mă deșert în ei cu sămânța cuvântului Meu spre hrană mulțimilor, spre pâine noroadelor flămânde de Dumnezeu, ca să știe omul ce este pâine, pâine din cer pe pământ spre hrană. Țineți trăistuțele desfăcute, fiilor semănători, ca să vi le umplu, iar voi să luați în pumnișori și să aruncați pe pământ, și cine va auzi se va însămânța și va crește rod mai presus de fire, om nou, mai presus de fire.

Semănătorul seamănă cuvântul, și voi veni la voi, fiilor, cu sămânța înțelepciunii cea de sus ca să chem la ființă cele ce încă nu sunt, fiindcă sufletul pentru trup l-a creat Dumnezeu. Vino să bei, Israele, și te fă izvor de apă vie, ca să beau din apa ta și să nu mai însetez după tine, fiule. Copile Israele, să te așezi în chipul și asemănarea Mea și să ai statură, tată, că vine clipa să se țină de șapte ori câte șapte după tine oameni cu înțelepciune ușuratică, și își vor vinde averile lor ca să cumpere numele tău și să-l poarte și să aibă nume, dar atunci tu nu vei putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care tu îl vei cunoaște că face voia Mea, ca să-l mărturisești pe nume că este voia Mea și numele Meu, iar numele Meu va fi purtat numai de cel ce ia chipul Meu cel nou înaintea venirii Mele cea cu slavă văzută. Amin, amin, amin.

17-11-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Cuvântul lui Dumnezeu vine pe nori de arhangheli. Vine Domnul, vine purtat de aripile slavei Sale. Vin la tine, Israele, ca să fii, că Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Vin la tine, că tu Îmi ești casă și masă și mângâiere, poporul Meu. Vin cu înțelepciunea cea de sus, ca să ai de sus și ca să fii cunoscut că ești de la Dumnezeu, să cunoască lumea că Eu am un popor de ucenici cu care Eu presar din loc în loc sămânța împărăției cerurilor.

Vin la tine cu sărbătoare, Israele, vin cu lumină. Să fie lumină! Amin, amin, amin. Să fie lumină și să rămână această zi. La început a făcut Dumnezeu lumină, și la sfârșit a venit lumină Domnul, ca să aibă omul lumină din Lumină, cuvânt din Cuvânt, căci Cuvântul este lumină. Să fie cuvânt, să fie lumină ca la început. La început era Cuvântul, iar la sfârșit Cuvântul este Cel ce era la început. La început și la sfârșit este lumină, căci începutul este la sfârșit.

Să știi, poporul Meu Israele, că Domnul Dumnezeul tău a făcut peste tine lumină, ca să fii văzut lumină. Stau cu tine în mână și te port printre oameni, ca să fie lumină peste oameni. Cum stă omul cu lumânarea în mână ca să vadă ce caută când pierde ceva de preț, așa stau Eu cu tine în mână, și te vestesc înțelepciune de la Dumnezeu, că te-am lucrat înaintea Mea cu înțelepciune, ca să găsesc ce am pierdut la început. Am făcut lumina la început, și am lucrat cu ea binele omului, și după aceea l-am lucrat pe om ca să-l am în bine, că nu este bine să fie Dumnezeu singur, și de aceea l-am făcut pe om pe potriva lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Am făcut din tine lumină, poporul Meu, că după ce l-am făcut pe om ca să-l am și ca să nu fiu singur, omul M-a lăsat singur, și de atunci îl caut, îl caut mereu pe om, îl caut ca să-l găsesc și să-l așez în bine, ca să-l așez în Mine. Vin cu înțelepciunea cea de sus ca s-o așez în tine, Israele, și ca să te am lumină în vreme de întuneric, că omul a căzut și s-a făcut întuneric. Omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el, și se scoală omul și își zice înțelept. Dar pe tine te-am făcut lumină, poporul Meu, și te-am povățuit mereu să fugi de înțelepciunea care vine de la om, că omul s-a făcut întuneric înaintea Mea. Omul căzut din cer a căzut pe pământ, căci întunericul este diavol care ia stelele cerului și le aruncă pe pământ, și am căutat printre morți și te-am luat pe tine și ți-am dat viață, Israele, și ți-am dat față, fiule, și am făcut peste tine lumină ca la început, și stau cu lumina în mână și caut pe om așa cum femeia care a pierdut drahma căuta drahma cea pierdută. Eu sunt Omul Cel înțelept Care aruncă năvodul în mare, Care aruncă împărăția cerurilor pe pământ, ca să prindă în ea pe cel pierdut din ea. Împărăția cerurilor este năvod aruncat în mare, și care adună tot felul de pești, iar pescarii îl trag la țărm și aleg pe cei buni, iar pe cei răi îi aruncă înapoi în mare.

M-a trimis Tatăl pe pământ ca să te întocmesc pe tine, Israele de la sfârșit, să merg cu tine lumină în lume, fiule, și să chem la ființă pe cele ce încă nu sunt; și te-am numit vas ales, căci am pus peste tine naștere de sus, ca să fii de sus pe pământ, și să aibă pământul lumină, și să se vadă în întuneric.

O, ce vrea omul să spună, poporul Meu? De șapte veacuri tot spune omul, dar ce vrea să spună, oare? Cine înțelege ce spune el? Înțelepciunea omului se ceartă cu Dumnezeu, dar Cel ce este vine și face lumină în întuneric, căci omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el. Am făcut din tine lumină în mâna Mea, Israele, că Eu sunt Domnul, Cel ce poate. Cum stă omul cu lumânarea în mână ca să caute în întuneric drahma cea pierdută, așa stau Eu cu tine în mână și caut ce am pierdut, caut cu lumina în mână ca să găsesc ce am pierdut, și Mă voi bucura cu tot cerul de îngeri când voi găsi ce am pierdut.

O, nu e bine să fie Domnul singur, ci e bine să fie cu omul. Nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul, poporul Meu. De aceea te-am născut pe tine de sus în vreme de mare strâmtorare, de mare întuneric, și te-am numit lumină din Lumină, ca să aibă lumină fiii ei, că întunericul stă pe pământ, și pământul e plin de fiii lui. Să aibă și Lumina fii. Înțelepciunea cea de sus este lumină din Lumină, lumină peste fiii ei. Nu e bine să lucreze omul singur în întuneric. Să ia omul lumină și să lucreze cu ea, ca să nu fie singur. Mă fac cuvânt pe pământ să ia omul cuvânt, căci cuvântul este taina lui Dumnezeu, fiindcă toate cele ce se fac ca să fie, prin Cuvânt se fac, nu prin om; prin Dumnezeu, nu prin om, dar să ia omul lumină, că nu e bine să fie omul singur, singur în întuneric. Oamenii abia mai zăresc Lumina Care vine din cer peste întuneric, abia Îl mai zăresc pe Dumnezeu oamenii, că limbile sunt încâlcite pe pământ, și nu se vede cer pe pământ.

Solomon dacă a cerut înțelepciune, dar a rămas păcătuind păcatul omului căzut din viața veșnică, nu i-a dat curs înțelepciunii. Nu înțelepciunea lui Solomon trebuia să rămână, ci Solomon trebuia să rămână, și dacă rămânea, rămânea înțelept Solomon. Dar înțelepciunea nu este a lui Solomon, ci este a lui Dumnezeu, Care a venit să-i rostească lui Solomon cuvântul înțelepciunii împotriva păcatelor lui. Lui Solomon nu i-a folosit înțelepciunea dacă n-a pus-o peste viața lui. Cine mărturisește păcatele ca păcate, acela capătă ieșire din plata păcatelor, și cine face așa, acela iubește viața veșnică. Viața veșnică înseamnă curățirea de păcate, înseamnă om mai presus de fire. Când Domnul e nevoit să rostească un cuvânt pentru un om, atunci Se spală pe mâini Domnul, că Domnul vede mai dinainte îngâmfarea și căderea omului, lipsa de viață veșnică în om.

O, ce bine este, Israele fiule, ce bine este să grăiască Domnul peste mintea ta cea sănătoasă, spre slava cuvântului Său! Ce rău este sub cer să grăiască Domnul peste statura ta bolnăvicioasă, fiule, spre suferința cuvântului lui Dumnezeu, Care Se zbate cu cuvânt de viață peste moartea din om. O, milă Îmi este de cel ce se joacă de-a moartea, de cel cu minte de om milă Îmi este, Israele, și de aceea te-am făcut pe tine lumină din Mine, ca să vindec fățărnicia din om. Ce este fățărnicia, fiule? Omul lumesc lucrează răul pe față și este cu inima curată, dar fariseul, cel ce se zice pe sine om al lui Dumnezeu, lucrează răul pe ascuns, că dacă-l lucrează pe față, își pierde haina cea cu care se acoperă, și de aceea, Israele, ți-am spus: „Ferește-te, fiule, de fățărnicie, de aluatul fariseilor“. Dumnezeu nu poate fi vândut decât de Iuda. Fățarnicul nu poate fi decât cel ce stă sub numele de creștin, de învățător al cerului pe pământ. Omul lumesc face răul pe față. Omul creștin se ascunde cu răul pe care-l face, că el este creștin, și nu trebuie să se vadă că el face rele.

Dar ție, Israele, îți dau înțelepciunea cea de sus ca o pildă a împărăției cerurilor, care strigă pe pământ. Adevărata înțelepciune în om este aceea: să se lepede omul de sine și să nu fie el, ci Hristos să fie. Auzi, Israele, ce grăiește Păstorul tău! Să se lepede de sine cel ce voiește cu Mine, să se lepede de sine chiar și în vremea rugăciunii lui, pentru că Eu așa am zis: «Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui, voia Celui ce M-a trimis». O, să se lepede omul de sine, și apoi să-și ia crucea și să-Mi urmeze, că dacă nu se leapădă de sine, nu are cum să-Mi urmeze. Ce înseamnă, fiule, să se lepede omul de sine ca să aibă drumul său cu Hristos? Iată, Eu Mi-am luat crucea și am mers după Tatăl după voia Tatălui, nu după voia Mea. Asta înseamnă să se lepede omul de sine. Eu așa am spus: «Nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis». Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, că dacă nu se leapădă, acela nu voiește să vină după Mine, acela nu poate fi voia Mea dacă nu se leapădă de sine. Solomon rostea cuvântul înțelepciunii, dar de sine nu s-a lepădat. El pe Dumnezeu nu L-a ascultat. El a ascultat de sine, și crucea nu și-a luat ca să-Mi urmeze. Așa este cu tot omul care se închină la sine, la idol, la chipul său cioplit, la sine, fiilor. Dacă Solomon Mă iubea pe Mine, Mă urma dacă Mă iubea, își lua crucea și Mă iubea dacă Mă urma, dar el s-a iubit pe sine, el a ascultat de sine și s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea înțelepciune ca să judece pe poporul său.

Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare înțelepciune nu este ca înțelepciunea aceasta. Cel ce nu se leapădă de sine nu are cruce, căci crucea este lepădarea de sine a omului. Vai de omul fără cruce! Acela nu este, că nu are prin cine să fie. Cine este, prin cruce este, prin lepădarea de sine, fiule. Am venit la tine cu înțelepciunea cea de sus, că Verginica Mă roagă să zidesc în tine casă înțelepciunii, ca să fii. Te-am răsfățat cu lumina cuvântului Meu ca să-ți pot cere ascultare, poporul Meu, să te ajut să te lepezi de sinele tău și să stai prin Mine, să stai în ascultare, ca să ai cruce, precum Eu am avut. Eu n-am făcut voia Mea. Nu Eu, ci Tatăl a voit să vin Om pe pământ și să fiu răstignit și să fac voia Lui, voia Tatălui, nu a Mea. Iată, Israele, aceasta este înțelepciunea și una este ea: să se lepede omul de sine. Cine este cel ce se leapădă de sine? Este acela care-și ia crucea sa și merge pe cale cu Dumnezeu. Pe cel ce nu-l vezi sub crucea sa, acela nu este om lepădat de sine. Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am lepădat de sinele Meu și am făcut voia omului, căci voia omului a fost ca să fiu răstignit pe cruce. Așa a cerut omul, să fiu pus pe cruce, și Eu M-am supus, ca cel ce se leapădă de sine. Ți-am făgăduit că vin la tine cu lecție de înțelepciune de sus, și am venit, poporul Meu. Pe nori de arhangheli, pe cer de îngeri stau și cuvintez înțelepciunea Mea peste tine. Eu am fost Acela Care S-a lepădat de Sine luându-Și crucea și urmând ascultării, iar cel ce voiește să fie ca Mine și să vină la Mine, să se lepede de sine și să vină luându-și crucea, luându-și cu el lepădarea de sine. Lepădarea de sine este crucea, și nu altceva este crucea. Mai mare înțelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor nu este înțelepciune.

Voia omului se numește păcat, se numește om păcătos. Cel ce păcătuiește este om urât, om cu fața posomorâtă, om ascuns, om biruit, om tăcut, care se știe vinovat. Ce este om fățarnic? Om fățarnic este creștinul care păcătuiește, că acela se ascunde cu păcatul său, și i se posomorăște fața. Creștinul cel cu inima curată este frumos la față și la inimă, este senin cu glasul și cu iubirea frățească, senin cu purtarea, curat cu inima.

Să te ferești, Israele, de aluatul fariseilor, să te ferești de ascundere în tine, de ascunderea păcatelor făcute la întuneric, adică în ascuns, nu pe față ca lumea care păcătuiește fără rușine. Să te ferești de ascundere în tine, fiule, că ascunderea de felul acesta se numește fățărnicie numai la farisei, numai la creștini, fiule. Lumea păcătuiește pe față, și creștinul, pe ascuns. Nu așa, poporul Meu. Nu e bun aluatul fariseilor, nu e bine să fie creștinul fariseu, ci e bine să se lepede de sine creștinul.

Fiilor din Israel, să nu vă îmbolnăviți, tată, că fățărnicia e boală grea, e boală, fiilor. V-am spus vouă să aveți grijă de sănătatea voastră, de lepădarea de sine, să aveți grijă să n-o pierdeți, că ea este viață veșnică în om. Voi, fii ai lui Israel, să fiți copii sănătoși, căci fiii lui Dumnezeu sunt înțelepciunea din cer pe pământ, sunt oameni noi, născuți de sus, din cuvântul lui Dumnezeu născuți, la glasul credinței inimii, căci Avraam a fost socotit credincios când nu era încă tăiat împrejur, iar tăierea împrejur a fost ca semn de la Dumnezeu că a crezut Avraam lui Dumnezeu. La glasul credinței inimii tale tu ești născut din cuvântul cel de sus, din cuvântul lui Dumnezeu, Israele, popor ales ca să fii, ca să am Eu popor. Am pus peste tine străjeri și lucrători luați din mijlocul tău. Pe unii i-am pus pentru darul înțelepciunii pe care-l au de sus; pe alții, pentru dragostea lor de Dumnezeu; pe alții, pentru ascultarea lor, ca să ai tu pildă în fața ta și să te faci asemenea înțelepciunii cea din cer, poporul Meu, iar pe unii din voi i-am pus lucrători pentru ca să se învețe cu lucrul Domnului, cu cuvântul Domnului să se învețe, lucrând lucrul Domnului, căci orice ucenic învață de la învățătorul său.

Poporul Meu, să prețuiești venirea Mea la tine, să prețuiești cuvântul, măi Israele, căci cine-l prețuiește îi dă viață în el. Vin din greu, că duhul rău e dușman pe Mine și pe tine, dar Eu vin, căci sunt Cel ce pot. Vin la tine, ca să fiu din tine lumină în întuneric, poporul Meu, căci am făcut lumina la început și am lucrat cu ea binele omului, și după aceea l-am lucrat pe om ca să-l am în bine, că nu e bine să fie Domnul singur. Am făcut din tine lumină peste pământ, Israele, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu; nu e bine să Mă lase omul singur, și iată, îl caut pe om ca să fiu cu omul, că omul a căzut și s-a făcut întuneric. Omul a făcut întunericul și s-a ascuns în el. Întunericul este diavol care aruncă la pământ stelele cerului. Eu ți-am dat viață, Israele, te-am luat dintre morți și te-am întocmit om nou și te-am pus în sfeșnic, ca să luminezi cu Mine peste pământ, poporul Meu. Iubirea cuvântului Meu te răsfață, Israele fiule, așa cum o mamă își mângâie fiii ei, că scris este în Scripturi: «După cum mama își mângâie pe fiii ei, și Eu vă voi mângâia pe voi; și în Ierusalim anume mângâiați veți fi, iar inima voastră va tresări cu bucurie, și ca iarba cea întinerită veți odrăsli».

Cei ce stau în numele Meu peste oameni, aceia nu fac voia Mea înaintea Mea, căci oamenii se iubesc pe ei înșiși. Cine nu Mă primește pe Mine, acela nu se leapădă de sine și de aceea nu Mă poate primi.

Fiilor unși în grădina cuvântului, fiți atenți, fiilor, cuvântul Meu e mare înțelepciune peste Israel, și cine nu se leapădă de sine în Israel, acela e mort printre vii. Fiți atenți peste cei vii, fiți atenți la viața celor vii, ca să știe ce este înțelepciunea cea de sus. Ferice fiului care-Mi dă de lucru cu cuvântul cel de sus, la dorința inimii lui. Lucrați cuvântul din Cuvânt, Dumnezeu din Dumnezeu, nu altfel de cuvânt. Lucrați cum lucrez Eu, că Eu lucrez împlinire de cuvânt. Să învețe Israel bine, să învețe lucrarea lui Dumnezeu și să lucreze Israel pe Dumnezeu, și să-L mărturisească pe Dumnezeu.

Ce este clevetirea, Israele? Ce este cârtirea? Nemulțumirea ce este, fiule Israele? Vezi, tată, ce sunt acestea, și să nu fie acestea în poporul Domnului. Ce este lepădarea de sine, copile Israele? Aceasta este înțelepciunea cea de sus peste tine, peste trupul și sufletul și duhul tău, Israele, neamul Meu, popor care întâmpini pe Domnul întru venirea Sa. Ce este venirea Mea, poporul Meu? O, să înveți această lucrare, și să te găsesc mereu în ea, ca să vin, că Eu fac din tine cer și loc al odihnei Mele și vin întru ale Mele, vin acolo unde este împărăția Mea.

O, ce frumoasă este sărbătoarea de îngeri! Ce frumoasă ești tu, grădiniță a cuvântului Meu! Frumusețe de îngeri este azi peste tine. Alai de îngeri și de arhangheli merg azi la Israel, că Eu merg în mijlocul lui Israel cu fiii grădinii. Merg să-i dau lui Israel iubire proaspătă, hrană caldă, apă vie, ca viață veșnică să aibă Israel, și din belșug să aibă.

Fiilor din grădină, stați, în numele Meu, stați înaintea lui Israel și suflați cuvânt peste el. Suflați Duh Sfânt peste poporul Meu, că v-am așezat înaintea poporului Meu și înaintea Mea din partea poporului Meu, pentru ca să vină Israel la Mine, să vină la Mine prin porți. Să vină Israel la Mine, să vină spre Mine, că Eu vin spre el, și binecuvântată să fie venirea Mea la Israel, și cel ce aude să zică: „Vino, Doamne, vino!“. Amin. Iar Eu zic: Vino, Israele, să facem lumină! Vino să mergem și să lucrăm lumină! Eu lumină am făcut din tine, căci am zis să fie lumină, și este lumină. Amin, amin, amin.

21-11-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să audă fiii grădinii Cuvântului, să audă portarii și să deschidă Domnului, că vine Cuvântul la Israel, vine Dumnezeu Cuvântul ca să grăiască peste pământ. Vine Domnul din cer pe pământ, ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Amin.

Pace ție, grădiniță a cuvântului care vine din cer, care vine cu norii, precum este scris! Pace vouă, fiilor unși din grădină! Stați treji înaintea Mea, că vin și lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou. De șapte ani Îmi vărs harul cuvântului peste România, ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog și Magog. Fiți treji, fiilor unși, ca să stați înaintea cuvântului. Mă fac cuvânt proaspăt peste toată România și îi spun trâmbiței Mele să vă pregătească pentru ca să stați înaintea cuvântului Meu.

O, Verginico, iată-Mă cu tine în cartea ta. Intrăm să gătim frumos pe fiii grădinii, că ei sunt trimișii cerului peste pământ, sunt așezați pe pământ în vremea de astăzi ca să mărturisească glasul lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine, Verginico. Iată, vin, iată cum vin, dar mai este cineva pe pământ ca să înțeleagă venirea Mea? Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

– O, Tu ești Cel ce vii cu sfinții, Doamne, cu zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi, Doamne. Eu sunt trâmbița Ta și sunt în venirea Ta, în Tine sunt, Doamne, și m-ai vestit la mulțimi că sunt trâmbița Ta, dar știu mulțimile să înțeleagă venirea Ta cu sfinții? Este scris că cel ce crede în Tine viu va fi chiar dacă va muri. Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, și Te-ai făcut viu în mine, și ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci și cinci de ani pe pământ, și ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ți l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Și Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, și fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, și dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, și grăiești cu el și îmi poruncești să mă fac și eu cuvânt din Tine, ca să știe pământul că Tu mă ai trâmbiță, Doamne, să știe că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou și pământul cel nou care sunt, Doamne. Așteaptă fiii Tăi făgăduința Ta, cerul cel nou și pământul cel nou, cerul și pământul păcii și al dreptății, pacea Ta pe pământ; pacea Ta, nu pacea oamenilor.

Îmi adun puii sub aripi, îi adun sub aripa Ta, ca să fie ei ocrotiți de pacea Ta, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii nu Te au pe Tine în pacea lor, oamenii sunt plini de duhul înțelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, ca să ai Tu cum să-Ți pleci capul în om, în trupul omului, în duhul și sufletul omului, Doamne, și Tu ești Cel pribeag de șapte mii de ani. Oamenii au dumnezeii lor, au duhul lor, au duhurile lor oamenii, dar am curățit un popor și l-am făcut sărac cu duhul, ca să ai Tu loc cu împărăția Ta în el, și să fii, Doamne, să fii cu omul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu, că Tu mereu, mereu ai vorbit cu omul, cu omul care Ți-a auzit glasul, Doamne, și ai ajuns până la mine, până la poporul Tău, care este fiul Tău, și grăiești deasupra lui, și el Te ascultă, Doamne, și face voia Ta, voia cuvântului Tău. Îmi adun puii sub aripi ca o cloșcă, bunule Doamne, îi învăț să mănânce din pumnul Tău, îi învăț să Te împartă, Doamne, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Tu ești lumină, ești cuvânt și lumină. Amin.

Fiilor din grădină, stați sub cloșcă, fiți cloșca cea cu puii de aur, fiți de aur, fiți vase de aur, de trebuință Stăpânului, fiți trâmbițe din trâmbiță, căci Dumnezeu Cuvântul Se deșartă, fiilor. Semănătorul seamănă cuvântul. Țineți pumnișorii deschiși, ca să luați sămânță și să semănați peste pământ, fiilor semănători. Semănați peste România cuvântul lui Dumnezeu. Fiți treji, că vine Domnul și cuvintează în grădină pentru România. Luați cartea Domnului și stați cu ea deschisă înaintea Lui, că Domnul Se face cuvânt în cartea Sa, Se face cuvânt în România, și veți merge soli de pace în mijlocul mulțimilor și veți semăna pe Dumnezeu, și vocea lui Dumnezeu veți semăna, și harul cel de sus veți însămânța în oameni.

Tu, Doamne, Te-ai lăsat cu harul Tău în fiii grădinii și i-ai făcut semănători și le-ai dat puterea Ta, ca să calce cu ea peste șerpi și peste scorpii, ca să nu-i vatăme. O, dă-le oamenilor harul Tău, ca să înțeleagă lucrarea cuvântului Tău pe pământ! Oamenii au harul lor. Dă-le harul Tău, Doamne. Însămânțează-Te în oameni cu harul Tău, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Oamenii sunt închinători la idoli, Doamne. Oamenii își sunt loruși idoli, și fac din ei chip cioplit loruși și se închină loruși, Doamne. Dă-le harul Tău oamenilor. Fă-l din nou pe om, fă om din om, Doamne, că ai venit din cer ca să fii cu omul, să fii cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Tine, Cuvinte al Tatălui. Mă rog Tatălui în Tine, Doamne, căci cine se închină Fiului, se închină Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său. Amin.

O, Tată al Fiului, primește-mă din Fiul Tău, Tată, că mă rog pentru om, Tată Care ești în Fiul. Din Fiul Tău mă rog înaintea Ta, că Tu ești în Fiul, și eu sunt în taina Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și o mărturisesc peste pământ, ca să știe omul despre cerul sfinților lui Dumnezeu, căci Fiul Tatălui S-a făcut trup, și Tatăl este în Fiul Său, și înaintea Lui se închină sfinții cerului. Amin.

Fiilor din grădină, fiți în Fiul Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său, fiilor. Închinați-vă Tatălui în Fiul Său, fiilor din grădina cuvântului. Amin, amin, amin.

*

Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie cu Domnul. Vine Domnul din cer pe pământ. Amin, amin, amin.

Pace vouă, fiilor unși în grădina cuvântului Meu! Pace ție, grădiniță a cuvântului! Fiilor unși, întâmpinați-Mi cuvântul, că vin și lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou, mană din cer, miere și lapte din cer pe pământ, pâine, fiilor, pâine din cer spre hrană mulțimilor care nu mai știu ce este pâine. De șapte ani Îmi vărs harul cuvântului peste toată România ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog și Magog.

Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Vin cu cerul cel nou și cu pământul cel nou care sunt. Vin cu pacea și cu dreptatea în lucrare de cer nou și de pământ nou, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhul înțelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, că iată, Eu, Domnul, umblu pribeag de șapte mii de ani și n-am unde să-Mi plec capul, dar Mi-am curățat un popor și l-am făcut sărac cu duhul, ca să am loc cu împărăția Mea în el și să fiu cu cerul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu. Eu mereu am vorbit peste omul care a auzit glasul Meu din cer, și am ajuns până azi, și am pe poporul Meu, care este fiul Meu, și grăiesc de deasupra lui, și el Mă ascultă și face voia Mea, voia cuvântului Meu, și îl învăț să Mă împartă, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Eu sunt cuvânt și lumină. Amin. Am ales din fiii bisericii vase de aur, care nu se încurcă cu treburile lumești, vase de trebuință lui Dumnezeu, ca să intre Domnul în Ierusalim și să facă Ierusalim din om, biserică să facă din om, jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, ardere de tot, vie, ardere vie în om.

Semănătorul seamănă cuvântul. Fiilor din grădină, țineți pumnișorii ca să vă torn și să semănați peste pământ, fiilor semănători. Semănați peste România cuvântul lui Dumnezeu. Mergeți soli de pace în mijlocul mulțimilor și semănați pe Dumnezeu în oameni. Oamenii au harul lor. Semănați în oameni harul Meu, ca să înțeleagă ei lucrarea cuvântului Meu și să mănânce pâine din cer oamenii, cuvântul Meu să-l mănânce, ca să Mă însămânțez în oameni cu harul Meu, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Oamenii sunt închinători la idoli. Oamenii își sunt loruși idoli. Oamenii fac din ei chip cioplit loruși, și se închină loruși oamenii, voilor lor se închină oamenii, cugetului lor se închină, că nu iubesc pe Dumnezeu cu cugetul și cu inima și cu virtutea lor. Dați-le harul Meu oamenilor, fiilor semănători. Dați-le cuvântul Meu, ca să-l fac din nou pe om, că am venit să fiu cu omul, să fiu cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Mine, Cuvântul Tatălui.Vreau să iau de pe pământ duhul lumii și să pun în loc Duhul Meu, Duhul lui Dumnezeu să-L pun pe pământ, că iată, fiilor, lumea nu știe să vă iubească pe voi, pe voi, trimișii Mei peste lume. O, dacă ați fi din lume, lumea v-ar iubi, căci fiecare iubește ce este al său, dar vă iubesc Eu, că sunteți ai Mei, și fiecare iubește ce este al său, iar voi Mă iubiți pe Mine, căci Eu sunt iubirea voastră. Vine clipa să se țină de șapte ori câte șapte după voi oamenii cei cu înțelepciune omenească și pământească, și își vor vinde averile ca să cumpere de la voi numele Meu și să-l poarte, ca să aibă nume, după cum este scris în Scriptura care spune: «Cădeți, munților, peste noi și ascundeți-ne de mânia Domnului!», dar atunci voi nu veți putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care-l veți cunoaște că face voia Mea în numele Meu.

Poporul Meu, de ce, tată, nu crede omul acest cuvânt? Nu crede pentru că nu este bun omul, și dacă nu este bun, se ascunde sub necredință, ca să-și dezvinovățească statura lui omul, căci scris este: «Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu». Nu cel bun zice așa, ci nebunul zice împotriva lui Dumnezeu.

O, te strigă Dumnezeu, omule! Auzi tu glasul Meu? Te strigă Făcătorul tău, Păstorul tău, Învățătorul tău. O, tu rătăcești că nu ai păstor, dar vine cuvântul din cer și cuvintează peste tine, și cuvântul se face faptă peste tine, că de aceea cuvintează, ca să se împlinească pe sine.

Am bătut la porțile tale, Românie. Tu ești țara Mea, tu ești întoarcerea Mea de la Tatăl la oameni. Oare, tu știi taina ta? Oare, tu crezi ce-ți spun? Oare, pot găsi în tine credință în întoarcerea Mea la oameni? Am strigat la porțile tale, țara Mea, am strigat peste conducătorii tăi ca să te împace cu Mine, și ei auzindu-Mă nu M-au auzit, și văzându-Mă nu M-au văzut că am venit cu strigăt peste ei. Le-am spus să aducă acasă mirul României și nu au împlinit, și Eu le-am luat dregătoria, și partea lor este cu cei necredincioși care auzindu-Mă nu M-au auzit, dar România fără mirul ei nu va învia înaintea Mea.

Românie, le pare rău celor ce te-au stăpânit, le pare rău că n-au împlinit cuvântul Meu ca să-ți aducă mirul acasă și să-l pună pe creștetul tău. Și-ar fi făcut nume înaintea Mea dacă M-ar fi ascultat, dar omul nu este bun, și își zice în inima lui că nu este Dumnezeu. Românie, tu ești năvodul cel aruncat în mare și în care se prind pești mici și mari, ca să fie ales peștele bun, iar cel rău să fie aruncat înapoi în mare, și dacă tu nu te vei împăca cu Dumnezeu, nu vei mulțumi pe Dumnezeu. Dacă nu vei lua pe tine cuvântul Meu ca veșmânt, ca îmbrăcare cu Hristos ca să-L ajuți pe Domnul peste neamuri, nu vei fi plăcută înaintea Mea; ba încă te voi certa ca pe o fiică spre învierea ta întru Mine. Să se împace omul cu Dumnezeu, că în tine nu va mai rămâne fărădelege, iar legile sfinte ale Domnului nu vor mai fi strivite în tine.

O, fiică Românie, nu mai călca serbările cerului pe pământ, căci sfinții sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt, pe vânt de Duh Sfânt. Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii și te întoarce cu fața spre părinți, ca să se întoarcă cu fața la tine părinții tăi, căci rugăciunile fiilor Mei cei unși cu care vin spre tine, se vor împlini rugăciunile lor în fața ochilor Mei. Cuvântul Meu se va împlini, căci are putere în el cuvântul cel rostit. Mai întâi este cuvântul, și apoi vine fața lui, căci așa se lucrează prin cuvânt.

Am rostit cuvânt peste păstorii bisericii tale, Românie, și auzindu-Mă nu M-au auzit, nu M-au crezut, și li se va lua și lor dregătoria, și vor fi cu cei necredincioși dacă nu se vor pocăi de faptele lor cele fără Dumnezeu. Păstorii bisericii ridică în slăvi pe cei care știu să grăiască frumos în felul omului, pe cei care știu să cânte frumos; ridică pe cei destoinici cu știința lor, cu darurile lor, dar nu ridică pe cei ce știu să trăiască frumos, frumos întru Hristos. Poporul cuvântului Meu e plăpând cu știința și cu darurile, e sărac cu duhul, dar e tare cu trăirea lui Hristos. Hristos este trăit de poporul Meu, și Eu l-am făcut lumină pe pământ, l-am pus în sfeșnic și luminez cu el înaintea oamenilor, căci duh și adevăr sunt Eu, trup și cuvânt este Dumnezeu.

Să se împace omul cu Dumnezeu și să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar scris este: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutați. Nu veți găsi biserica decât în voi, dacă o veți zidi în voi. Trupul creștinului, trupul curat în care intră Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. În biserica de zid dacă nu vine creștin curat, care să-L ia pe Domnul trup și cuvânt, nu este biserică cea de zid.

O, oamenilor, voi în zadar clădiți biserici de zid dacă nu vor intra în ele creștini cu trupul și cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se așeze omul în genunchi și să-și facă cruce adevărată peste trupul său și să rostească lui Dumnezeu rugă de căință și să se curețe prin părerea de rău și să pună peste el făgăduință de înviere din moarte, și așa să ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veșnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om și să trăiască omul în Hristos, căci înțelepciunea cea din cer una este, și aceasta este: «Să se lepede omul de sine și să-și ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ și în cer, prin lume și în biserică. Amin.

Dar tu, Românie, ești țară fără păstor, și am venit să te păstoresc. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Ți-am strigat păstorii care stau peste tine, ca să le cer socoteală de viața ta, de sângele tău, de biserica ta, căci având nu ai, nu ai păstori. Păstorii tăi trăiesc fărădelegea înaintea Mea și înaintea ta, și nu ai, nu ai păstori ca să lege rana ta și a Mea. Ei se păzesc pe ei înșiși, nu pe tine, iubito. O, ziua Mea ca în vremea lui Noe va veni, și te voi găsi bând și mâncând și nuntind, și vei fi luată pe neștire dacă nu vei voi să auzi glasul cuvântului Meu ca în vremea lui Noe. Noe a văzut scăparea lui, dar lumea n-a văzut scăparea lui Noe. Noe a văzut pe Domnul întru venirea Sa, dar lumea n-a văzut pe Dumnezeu, și a văzut venind peste ea ziua necredinței. Omul care va scăpa cu viață Îl va vedea pe Cel ce este și vine. Omul care nu va scăpa cu viața sa nu-L va vedea pe Dumnezeu întru a Sa venire, căci ca în vremea lui Noe voi veni, și voiesc să te am nuntașă, că Mi-am luat din tine mireasă, și te chem la nuntă. Vino la nuntă, țară a nunții Mele! Schimbă-ți veșmântul și ia veșmânt de nuntă, ia pe tine veșmânt de in curat, iar preoții tăi să te păstorească spre lumină.

O, preoții tăi te înșeală și pe tine și pe Mine, și altarele Domnului s-au îngreuiat cu fărădelegile lor. Să se scoale cu căință, să se curețe de desfrânările lor, să lepede beția și tutunul și să aducă înaintea Mea mir sfințit și tămâie, căci biserica e casa rugăciunii, nu e ascunzătoare de tâlhari. Biserica e casa Domnului, casa fiilor lui Dumnezeu, dar mai găsește Domnul biserică a Lui la venirea Lui? Iată, vin și numai oi risipite strig. Să Mă audă oile risipite și să se adune la glasul Păstorului Cel bun, că vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. E bine să fie cu omul Dumnezeu, nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Să se împace omul cu Dumnezeu! Amin.

De șapte ani Îmi revărs harul cuvântului rostit peste tine, țară Românie, ca să încep cu tine veac nou pe pământ, dar Gog și Magog Îmi stau împotrivă în tine. Să nu mai fie în tine vrăjmaș ție și Mie. Să fie pacea Mea în tine, că pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhuri, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăția cerurilor, că iată, Eu umblu pribeag și nu încap în om și n-am biserică unde să-Mi plec capul și să-Mi găsesc ziua Mea de odihnă. O, fiică Românie, vino, că te pețesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine Îmi este zi de odihnă și mireasă Îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, și iarăși toate se fac prin cuvânt, și se va arăta cer nou și pământ nou din tine, țară Românie, căci Eu așa binevoiesc, și în Mine Tatăl binevoiește. Amin.

Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și dă viața Sa oilor Sale, Care-Și pune trupul spre hrană oilor Sale, că asta înseamnă viața Mea dată oilor Mele, ca să aibă oile Mele viață, și din belșug să aibă, dar să înveți să fii biserică, să înveți, omule, ce este biserică a lui Iisus Hristos, să înveți de la Mine, că Eu sunt trup și cuvânt în biserică, duh și adevăr, după cum este scris în Scripturi.

Acum două mii de ani Tatăl Meu M-a făcut trup în Fecioară și M-a așezat între oameni trup venit prin Fecioară, iar acum, după cele două mii de ani, Tatăl M-a făcut cuvânt în tine, fiică Românie. Auzi tu pe Cuvântul? Eu sunt Fiul Tatălui, Cel ce este. Eu sunt Cel ce sunt, precum Tatăl este. Vino să fii, fiică Românie, căci cel ce este, în Mine este, și altfel nu este cel ce este. Vino să fii în Mine, vino să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt trup și cuvânt în biserică; Eu sunt biserica Tatălui, căci Tatăl este în Mine. Vino să fii biserica Mea, că Eu sunt în tine și cuvintez din mijlocul tău peste tine. Vine Domnul din cer la tine ca să fie cu tine, că nu e bine să fii singură, iubito, singură fără Domnul. Primește-Mă, căci cel ce nu crede în Mine și în venirea Mea, acela are parte cu necredincioșii.

Vino, fiică Românie, la praznicul cerului pe pământ, că am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, și tu te ascunzi să nu știi. O, nu te mai ascunde sub vina ta, și dă-o de la tine prin părere de rău și împacă-te cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt, că tu ești fiica Mea, și ai la rădăcina ta temelie de voievozi și ești de neam bun. Fii Mie biserică și cântă înaintea Mea cântare de parastas voievozilor tăi, care strigă pentru tine înaintea Mea. Ești unsă cu mir, fiică Românie. Unde-ți este mirul Meu de pe creștetul tău? Unde-ți este unsul, fiică Românie? Am strigat la el și e departe, că tu ești departe de el. Am strigat la tine de aproape, ca să Mă auzi și să te rogi să-ți ridic blestemul de pe pământul tău și să pun în loc legământ de pace cu Mine, căci pacea oamenilor nu e pace. Pacea Mea e pace, fiică Românie, și te-am ales să-Mi fii grădină a întoarcerii Mele, să fii slava Mea cea văzută înaintea noroadelor de pe pământ. Auzi tu glasul Meu? Auzi cuvântul Meu? Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Vin din cer pe pământ ca să fiu cu tine, ca să Mă însămânțez în tine cu cuvântul vieții, căci am venit ca viață să ai, și din belșug să ai. Am în tine țarină cu comoară în ea. Aceasta este vestea Mea peste tine. Așează-te înaintea Mea ogor de însămânțat, căci tu ești planul Tatălui în mâna Mea. Eu sunt trup și cuvânt. Am venit să te întrupez în trupul Meu cel sfânt și să te nasc prin cuvânt, așa cum și Eu am venit de la Tatăl. Am venit să te nasc la cuvântul Meu, cuvânt nou de veac nou, precum scrie în prooroci: «Un glas, un vuiet din cetate: glasul Domnului!», și tu vei naște fii din cuvântul Meu, precum este scris: «Abia au luat-o durerile nașterii, și ea a născut fii». Tu ești vestea Mea cea nouă peste noroade și te-am vestit a Mea. Să audă străjerii tăi, să se ridice porțile tale ca să intru pe porți la tine! Să se înnoiască și să se întărească porțile tale înaintea Mea! Amin.

O, oameni din porțile României, lăsați-vă treziți la glasul Meu și treziți pe România, că ea este slava Mea întru venirea Mea, și pe ea o vor iubi cu iubire mare toate, toate fetele și toți feții oamenilor. Ridicați-vă voi, porți ale României, ca să intre cuvântul lui Dumnezeu, că vine Domnul din cer pe pământ!

Eu sunt calea, adevărul și viața. Eu sunt pacea ta și viața ta, fiică Românie. Cine are urechi de auzit, să audă cuvântul lui Dumnezeu, care vine din cer și se aude pe pământ spre binecuvântarea ta, fiică Românie. Amin, amin, amin.

24-11-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:39 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (7)

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor la Israel, cobor în cartea lui Verginica, cobor cu trâmbița Mea. Israele, Israele, dă viață cuvântului Meu, dă împlinire rugăciunii tale și stai în rugăciune. Când te așezi să te rogi, nu sta pe afară, nu sta în afara Mea când te rogi lui Dumnezeu. Vezi cui te rogi când te rogi lui Dumnezeu, căci viața veșnică se ține după tine întru masă de nuntă, și tu să nu stai în afară de Hristos. O, că nu știi cum se stă întru Mine! Mă uit la tine că nu știi să stai întru Mine. Mă uit că te și lupți cu Mine în vreme ce nu știi ce înseamnă să stai întru Mine.

Fii atent, Israele, că am spus celor ce-ți dau cuvântul Meu că nu e vremea să mai lucrez cu cei slabi. Fii atent, măi Israele, măi, că iată, mănânci degeaba, ca trupul care nu are putere în el să culeagă creștere din cele ce mănâncă. Fii atent, măi Israele măi. Eu sunt Dumnezeu, Israele. Eu sunt Cuvântul Care te hrănește pe tine cu Mine la masa milei Mele. Încă îți mai spun: fii atent, Israele, că fără voința ta nu-ți pot da nimic, nu-ți pot da viața veșnică. Iar și iar fii atent: cuvântul Meu are în el viață veșnică, și iată, nu-ți pot da prin el viață veșnică dacă nu iei din el. Am pe trâmbița Mea cu Mine. E zdrobită Verginica, măi Israele, măi. Ea e cerească acum. Vezi tu cum zdrobești cerul, măi Israele? O, tu nu-ți înțelegi lucrarea ta cu Mine, lucrarea Mea cu tine, că Eu am zis ca tu să fii un fiu deștept, fiule din Israel. Am zis că acum nu mai e vremea să fii prost, și tu să vrei cum am zis Eu peste tine.

Ia aminte, poporul Meu, la legea Mea, pleacă-ți urechea la graiurile gurii Mele, că deschid în pilde gura Mea. Israel a văzut minunile Mele. Am desfăcut marea în două, a coborât tăria cerului în apele mării și am rostit uscatului să-și ia firea sa în apele cele adânci ale mării. Am făcut uscatul ca o punte, ca un șes deasupra adâncului mării și l-am trecut pe Israel prin apă ca pe uscat. Am stat înaintea lui cu nor ziua și cu lumină noaptea, i-am dat apă din stâncă fără apă, i-am dat râu de apă, și ei tot au greșit și M-au ispitit zicând: «Va putea Domnul să ne pună și masă în pustiu fără hrană? Dacă ne-a dat apă, oare, va putea să ne dea și pâine?». Și pentru că n-au crezut în Dumnezeu, s-a aprins focul mâhnirii Mele, focul mâniei Mele peste Israel, căci eram mâhnit de necredința lui, de cerbicea lui cea tare, și atunci norii de pe cer au primit poruncă să deschidă ușile cerului, și a plouat peste ei mană de mâncare, pâine din cer pentru Israel, mâncare îngerească a mâncat omul, și am poruncit vântului de la răsărit să coboare peste Israel cărnuri de păsări la dorința lui, la pofta lui. Dar toate acestea erau focul mâhnirii Mele pentru necredința lui, focul mâniei Mele, ca să-i ucidă pe cei sătui de poftele lor, pe cei aleși, măi Israele, măi. Și zadarnic, că tot n-au crezut, că se ridicau și cădeau și Îl înșelau pe Dumnezeu, și călcau mereu legământul Domnului cu ei, și când plângeau sub plata necredinței lor, îi iertam. O, de câte ori îi iertam, dar ei uitau brațul Meu cel tare care lucra prin Moise, alesul Meu de peste ei, căci egiptenii îl asupreau pe Israel, și Eu am coborât semnele și minunile Mele ca să-i bat pe asupritorii lui: sânge peste ape, muște câinești și broaște, lăcuste peste rodul pământului, grindină peste vii și pomi, peste dobitoace și peste bogățiile lor, îngeri nimicitori peste cei întâi născuți ai lor și ai dobitoacelor lor, iar pe poporul Meu ca pe niște oi i-am dus în pustie, cu nădejdea că va sta sub povața Mea, iar dreapta Mea a dobândit pentru ei munte sfânt, doborând pe toți vrăjmașii lor dinaintea lor, și i-am așezat să fie poporul Meu, dar s-au întors de la Mine spre idoli, iar Eu auzind M-am mâniat, M-am mâhnit și i-am lepădat iar. Am lepădat cortul Meu din Șilo, căci din el eram cu ei, și i-am dat pe ei vrăjmașilor și focului și necinstei și plângerii, dar dintre ei am ales pe Iuda, muntele Sionului, locaș sfânt pe pământ, și pe David, ca să pască pe Israel.

Grăiesc ție, Israele de azi, că deschid în pilde gura Mea. Fii atent, măi Israele măi, că fără voința ta nu-ți pot da nimic, nu-ți pot da viață veșnică. Iar și iar fii atent: cuvântul Meu are în el viață veșnică, și nu-ți pot da din el viață veșnică dacă nu iei din el.

Am pe Verginica zdrobită. O, de ce aveți voi timp de greșale, fiilor? Pentru că nu ascultați ca să lucrați pe Dumnezeu cuvânt și faptă, duh și adevăr; de aceea greșiți, de aceea coborâți mereu în loc să suiți. Mă uit la unii din voi cu ce vă îndeletniciți, Mă uit cum vă jucați de-a necredința și de-a neascultarea, și de aceea v-am spus să deosebiți pe cei ce au necredință și neascultare. Voi nu-i veți putea deosebi, dar cuvântul care a spus așa, va lucra lucrarea sa, după cum este scris: «Nu Eu vă voi judeca, ci cuvântul își va cere lucrarea sa sau nelucrarea sa». Eu, voind a mântui neamul omenesc, M-am coborât pe pământ ca să primesc asupra Mea neputințele oamenilor și să le duc Eu, și să arăt împotriva neputințelor lor puterea Mea dumnezeiască. Și acum tot așa am lucrat, și am venit la oameni ca să lucrez cuvânt împotriva neputinței lor și să-i mântuiesc pe oamenii care cred în Dumnezeu. Oamenii care cred în dumnezeii care nu sunt, aceia nu cercetează pe Dumnezeu și pe prooroci și împlinirile lui Dumnezeu și adevărul lui Dumnezeu, și de aceea nu știu aceștia, și sunt ca oile fără păstor, fără Dumnezeu, căci oamenii fără Dumnezeu au scos cărți pe pământ, și cu ele omoară credința omului în Dumnezeu, și oamenii nu se mai gândesc că dumnezeii mincinoși nimic nu le promit mai sus de pământ, mai sus decât viața cea trupească. Un așa fel de oameni nu se uită la cele pe care le-a făcut Dumnezeu, nu se uită în Dumnezeu.

E mare rătăcirea din vremea ta, măi Israele măi. E mare minciuna în vremea ta și e scrisă pe garduri și pe ziduri și pe pământ și pe cer și pe ape și pe munți, căci pe toate acestea stă Dumnezeu cu facerea Sa, cu cuvântul Său, iar oamenii Îl acoperă pe Domnul prin cuvântul minciunii lor, pus peste cele făcute de Dumnezeu. De aceea, fiule, ți-am spus mereu, mereu să nu iei, să nu mai iei de la om, că omul este fără Dumnezeu. Tu ești cu Dumnezeu, și învață-te să fii cu Dumnezeu, învață-te bine, ca să te pot răscumpăra din vreme, și să Mă crezi că e grea vremea în care te-ai născut tu, și e plină de fiii veacului acesta, și de aceea am venit să te nasc din cuvântul Meu, ca să fii tare și să fii de la Dumnezeu venit peste veacul acesta, și să-l câștigăm pe om pentru adevăr, pentru viața cea veșnică a Domnului în om.

Poporul Meu, nu sunt alți dumnezei, tată. Omul nu poate fi Dumnezeu. Omul științei este fără de știință. Omul nu știe ce este știință. Omul a furat știința și este fur. Omul zice că a furat de la Dumnezeu, și omul se dă Dumnezeu. Omul este în neascultare, căci prin neascultare a furat. Vezi tu, măi Israele, ce înseamnă să stai în neascultare de Dumnezeu, de cuvântul Său? Lui Adam i-am spus cuvânt ca să-l asculte. I-am spus mai dinainte, dar omul n-a ascultat, tată. Ce să înveți tu de la om? Neascultare să înveți? Știință de la om să înveți? De la fur să înveți? De la cel ce a trecut peste Dumnezeu furând știința și pierzând prin neascultare fericirea Domnului în om? O, fii deștept, fiule Israele, căci am venit pe vreme rea la tine, ca să te cuprind întru împărăția Mea și să te țin în ea, în mantia Mea să te port, ca să fii, fiule. Eu te învăț să asculți de Mine, iar omul te învață să faci furt din furt, că stă cu cele furate la toate colțurile ca să te îmbie pe tine să cumperi de la el rodul celor furate de el. Dar, oare, tu înțelegi ce grăiesc Eu cu tine? Ia aminte, poporul Meu, la legea Mea, pleacă-ți urechea la graiurile gurii Mele, că deschid în pilde gura Mea și Îmi las trâmbița Mea să trâmbițeze peste tine cuvânt de viață veșnică, căci Eu mereu am avut scule de lucru, ca un grădinar iscusit care-și lucrează pământul.

Eu sunt cuvântul tău, Verginico, Eu sunt Tatăl tău. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este Tatăl tău și Mama ta, Verginico. Deschide-voi gura și te voi umple de cuvântul ei ca să înțeleagă Israel că suntem una și că Unul este Dumnezeu, de la început și până la veacul cel fără de sfârșit. Eu sunt fără de început și fără de sfârșit, Verginico, și vin cu învierea omului, vin să-l întrupez pe om în trupul Meu cel sfânt, Verginico. Amin.

– O, Tu, Cel mărit de cuvântul Tău, mare este mărirea Ta, mare este cuvântul Tău, Doamne! Așa ai lucrat de când le-ai făcut pe toate pentru om, și apoi l-ai făcut pe om pentru toate câte le-ai făcut Tu pentru om. Așa ai lucrat Tu pentru om, așa ai lucrat pentru Israel, Doamne, Cel ce ai fost mărirea lui Israel. O, și ce puțin Te-a iubit omul, ce puțin Te-a iubit Israel, Doamne! O, nu rămâne omul cu toate câte face el, nu rămâne. Și dacă rămâne cu ceva, rămâne cu toate câte le-ai făcut Tu, cu toate câte Tu le faci pentru om, pentru Israel, Doamne. Dar omul nu știe ce este știința. Omul nu trebuia să aibă știință, ci pe Tine trebuia să Te aibă omul. Viața Ta trăită de om, Doamne, atât trebuia să știe omul, atât trebuia să știi Tu în om: raiul cel făcut de Tine pentru om, atât trebuia să fie în om.

O, Doamne, în câtă fericire l-ai așezat pe om după ce ai făcut fericirea omului pe care trebuia să-l faci apoi pentru ea! Era fericit omul, era femeie și bărbat omul, și Tu i-ai spus omului: «Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul de fericirea Mea în om!», dar omul nu s-a născut din Tine, și s-a născut din sine, și de atunci omul s-a luat pe sine în sine, nu pe Tine, Doamne. A făcut omul neascultare de cuvântul Tău, Doamne. A mâncat din rodul cunoștinței, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul». A făcut omul neascultare de porunca Ta, Doamne, și a zis apoi că are știință, dar prima lui știință aceasta a fost: deschizând ochii s-a văzut gol și s-a rușinat de goliciunea lui, și apoi s-a ascuns.

Auzi, măi Israele, măi, ce spune Domnul întru trâmbița Sa? S-a ascuns omul, s-a ascuns să nu-l vadă Dumnezeu. Auzi tu ce știință a luat omul! Să se ascundă de Dumnezeu, să se rușineze și să se ascundă, căci pe când omul a auzit umbletul Domnului, care făcea foșnet în răcoarea serii din rai, a zis Domnului, Care l-a întrebat: «Unde ești, omule?». Adam înseamnă om, măi Israele, și a zis omul: «M-am ascuns, Doamne. Sunt gol și stau ascuns de fața Ta». Iată, de la început s-a ascuns omul de Dumnezeu și nu s-a pocăit de păcatul său, că Domnul i-a spus că a făcut neascultare de porunca Lui, de cuvântul Lui.

O, poporul meu, poporul meu iubit, Domnul l-a făcut după chipul și asemănarea Sa pe om, bărbat și femeie, ca să aibă omul tată și mamă din Dumnezeu și să se nască din Dumnezeu, să fie omul supus lui Dumnezeu, măi Israele, să fie omul ascultător Celui ce l-a făcut și i-a dat duh de viață din El, viață din Viață, viața lui Dumnezeu în om. Era Domnul fericit pentru toate câte le-a făcut, și a zis: «Este bine». Făcuse Domnul numai binele, și pe om pentru bine, dar omul a făcut răul. Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea. Ea se naște din necredință. Fii atent, Israele, ia aminte că vin la tine cu lecție de viață veșnică pentru ca să știi să lucrezi viață veșnică în credință și în ascultare. Să nu te joci de-a necredința și de-a neascultarea, Israele, că plata neascultătorilor este cu cei necredincioși. Tu nu știi să pui la locul ei Scriptura care spune că dragostea pe toate le crede, și suferă, și nădăjduiește, ca să nu cadă. Ea crede ca să nu cadă. Învață această Scriptură, poporul meu. Scriptura te învăț s-o înveți, și nu te sminti în Domnul când îți spun că dragostea pe toate le crede. Omul nici dragostea nu știa ce este. Omul știa la început numai pe Dumnezeu, și aceea era dragostea, dar omul nu știa. Ce bine-i era lui când nu știa! Știința l-a scos din fericirea cea veșnică. Numai Dumnezeu trebuia să știe. Omul numai binele trebuia să-l aibă, nu știință. Dacă Dumnezeu îți spune neîncetat să nu iei de la om știința omului, iată de ce-ți spune. Și dacă tu nu vei lepăda știința, nu vei scăpa de rău, nu vei scăpa, Israele. A venit Domnul să te scape, să te ia întru Sine. De ce nu ești deștept, fiule? O, mare este mărirea Domnului, mare este cuvântul Domnului! Nu poți să fii mare și să mai și fii. Cel ce este mare, nu este. Cel ce este, nu este mare, căci Hristos, Domnul nostru, S-a supus omului ca să fie răstignit. Domnul S-a lăsat smerit. Cel ce este S-a smerit, măi Israele măi.

Am venit la tine, fiule, și ți-am spus că lenea este păcat de moarte. Lenea de cele cerești te face împotrivitor lui Dumnezeu. Acest păcat de moarte este ultimul din păcatele care aduc moartea în om. Primul păcat de moarte pe care omul l-a făcut a fost trufia, fiule. Ea a făcut moarte în om, a făcut necredință în cuvântul lui Dumnezeu, și neascultare. Necredința și neascultarea este moartea lui Dumnezeu în om. Să nu te joci de-a viața și de-a moartea, poporul meu. Nu te mai juca de-a viața și de-a moartea, poporul meu! Nu te mai juca, nu te mai trufi, nu mai fă așa ceva, că trufia are fii și fiice care se nasc din tine când ea prinde sămânță în tine. Ea naște alte păcate de moarte, până ce ajungi la ultimul păcat al ei, al morții, fiule. Ea naște iubirea de aur și de argint, naște desfrânarea, naște mânia, lăcomia, zavistia. Naște trufia fii și fiice și te face leneș de viață veșnică, te face nepăsător de viață. Eu așa v-am învățat: cine stă în duhul lui este om trufaș. Am spus că cine vrea să stea, cine vrea să vină în această lucrare dumnezeiască, să se lepede de sine, căci lucrarea aceasta înseamnă Dumnezeu, și cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieții veșnice, la rădăcina acestei lucrări. Am spus că s-a săturat cerul de creștin ascuns în sine. Am spus să nu fie rozători în această lucrare. Am spus să lucrați cu toții în stânga, cu toții în dreapta, fiilor, ca să nu fiți învinuiți în ascuns, căci cel greșit învinuiește în ascuns, roade în ascuns. Am spus: când lucrați peste un creștin, luați cu voi martori, precum scrie Scriptura. Am spus, fiilor, am spus, și iată ce mai spun: creștinul care s-a dovedit greșit, tace, fiilor, tace, că nu mai are ce să mai spună, că nu se mai pricepe ce să mai spună. Tace, și tăcerea este ascundere în sine, este nelepădare de sine, este neluarea crucii, este duh mut și surd.

V-am întrebat pe voi, cei puși lucrători peste pământul cel nou și peste cerul cel nou, v-am întrebat ce să facem, oare, cu creștinul care nu este deprins cu lucrarea mântuirii, cu credința și cu ascultarea? Cu cei ce dau să facă de la ei ordine în Israel, ce să mai facem și cu aceștia, v-am întrebat. O, bine am spus, căci am spus că voi trageți de creștin, dar zadarnic, că el se ascunde în sine și vă lasă să vorbiți în zadar.

O, de ce nu vorbești, măi copile care taci? De ce nu vorbești cu Dumnezeu? Iată, vine Domnul la tine cu trimișii Lui ca să ia trufia de peste tine și să-ți dea darul credinței și al ascultării, și tu taci vorbind cu răzvrătire când vorbești, ca să te ascunzi în tine. O, dacă m-aș potrivi îngâmfării tale, trufiei tale ca să-i poruncesc să iasă din tine, ai face spume, măi fiule ascuns. Dar dragostea îndelung rabdă în fața ta.

Fiilor, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, iertarea păcatelor este moartea păcatelor, iar dacă ele nu mor, nu se iartă, căci cel ce are ascunderi se ascunde cu ele și își agonisește păcate. Ascunderea este păcat. Ascundeți-vă în ascultare de Dumnezeu, fiilor, și voi, fii ai oamenilor!

Fiilor din grădină, lucrați așa cum v-am așezat eu, că unde-i unul nu-i putere, nu-i Dumnezeu, iar unde-s doi și trei și zece, crește puterea și lucrul Domnului, căci voi împărțiți între voi și bucuria și greul. Cel mai bun sfat al duhovnicului este viața sfântă a duhovnicului. Aveți grijă de viața lui Israel. Aveți voi grijă, că Israel este fără duhovnic, fiilor. Duhovnicul care nu are minte sfântă, care nu are credință și ascultare de această lucrare așezată de cer în voi, acela nu este duhovnic duhovnicesc. Iată, voi ajutați pe creștin spre pocăință și spre părere de rău, și el vă face să pierdeți vremea cu schimburi de cuvinte, de care voi trebuie să vă feriți. Feriți-vă, fiilor, de schimburi de cuvinte, care aduc ceartă. Lucrați ca trimiși ai Domnului, și cine se tocmește cu voi, vă ia ca pe voi, și închide drumul lui Dumnezeu spre ei.

Fiilor, fiilor, căutați să deprindeți pe Israel cu Dumnezeu. Israel să nu mai zică de voi că sunteți ceva. Voi nimic nu sunteți decât martori ai cuvântului meu, care duceți pe Domnul la Israel. Domnul este, că dacă ați fi voi, n-ar mai fi Domnul, trimisul Tatălui în voi pentru Israel. Voi nu sunteți prooroci, nu sunteți împărați, și în voi Domnul este, precum în fiii lui Israel voiește Domnul să fie. Voi sunteți unșii Domnului, purtătorii Domnului, pe care șade Domnul, precum scrie și despre statul Domnului în cer: «Domnul șade pe heruvimi». Voi sunteți slugile Domnului pe pământ precum heruvimii sunt în cer. Domnul șade pe mânuțele voastre ca să aibă așternut, ca să fie pus pe masă spre hrană vouă, precum în cer Domnul șade pe heruvimi. Voi sunteți purtătorii cuvântului meu spre Israel și spre oamenii neamurilor pământului, după cum trimite Cuvântul cuvânt. Lucrați ca trimiși ai Domnului, ca vornicei ai nunții Domnului. Chemați, fiilor, chemați la nuntă pe ciungi și pe ologi și pe șchiopi, căci cei chemați auzind nu aud și văzând nu văd, căci cine rămâne cu știința omenească, acela este om trufaș, care a furat furt din furt până în zilele acestea.

Omul după ce a furat a fost scos din cele ale Domnului și a rămas pe pământ cu știința furată, iar știința îl învinuiește de furt pe cel ce are știință. Dar tu, Israele fiule, întoarce-te în Domnul, și numai pe El să-L știi știință în tine, fiule, așa precum era omul în rai. Te ajută Domnul să poți, dar un lucru trebuie și tu să vrei: să nu fii trufaș, fiule, că trufia te cade în necredință și în neascultare, și cuvântul este rostit peste om mereu mai înainte, iar Domnul a zis omului: «Nu Eu, ci cuvântul își va rosti dreptatea sa».

Israele, Israele, dă viață cuvântului în tine, întoarce-te în dragoste, în Dumnezeu întoarce-te, fiule, căci dragostea pe toate le crede răbdând și nădăjduind prin credință în ea. Dragostea este Dumnezeu, și ea este veșnică. Amin.

Tu, Doamne, cu dragoste l-ai făcut pe om ca să-l așezi în dragostea Ta, și omul nu mai știe ce este dragostea ca să creadă în ea și prin ea. Zdrobită sunt, Doamne, zdrobită de statura lui Israel, dar Tu ești în mine dragoste, și ea pe toate le suferă, pe toate le poate, pe toate le nădăjduiește, și toate Tu ești, Doamne. Tu ești tot și le poți pe toate, dar omul nu mai știe ce este dragostea. Omul pune acest nume pe toate cele făcute de el, că omul s-a pus sieși Dumnezeu. Omul este fără minte, Doamne, căci mintea omului a fost făcută ca să fii Tu în ea. Iartă-l pe omul care nu știe ce este minte, ce este știință. Omul prin știință a căzut, căci trufia lui l-a făcut să se vrea ca Tine, Doamne. Iartă-l, Doamne, pe om de trufia lui, și să se vrea omul ca Tine din dragostea lui, din credința și din ascultarea lui, nu din trufia lui, Doamne. Cu duhul zdrobit cad înaintea Ta și mă rog pentru om, căci dragostea pe toate le poate. Iartă-l pe om, că poți să ierți păcatele omului, Doamne, și ca să umble omul, să umble după Tine, să umble în Tine, că Tu ești calea, și pe ea trebuie să umble cel ce umblă. E vremea să cobori darurile Tale cele de mântuire. Fă omul să creadă în Tine prin darul credinței. Dă acest dar oamenilor, Doamne, și vei vedea că totul este cu putință celui ce crede, și va veni omul să fie cu Tine, Doamne, și Te va cunoaște în cuvântul acesta, în poporul Tău, Doamne, că Tu ești Cel ce vii, și Te va vedea omul venind în cuvântul acesta, Doamne. Dar de Israel să ai dragoste, Doamne, că el ca un cal alb Te poartă pe Tine pe pământ, ca să fii cuvânt peste oameni. El și cu Tine; calul cel alb, iar pe cal, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. El și cu Tine, viața Ta în el, că deschizi gura cuvântului Tău și grăiești în pilde, iar Israel își pleacă urechea la graiurile gurii Tale, Doamne. Amin.

– O, Verginico, te iubesc, tată, cum n-am iubit până acum, căci cei mici sunt cei mai iubiți, cei mai mari întru împărăția Mea. O, că și tu Mă iubești cum nimeni n-a știut până acum capătul iubirii, fructul iubirii, calul alb și călărețul lui; Eu, Domnul, pe brațele fiilor cuvântului. Și voi veni și Mă voi vesti la fii ce înseamnă viață veșnică, împărăția Mea înăuntrul fiilor Mei, Domnul pe brațele fiilor Lui precum în cer pe heruvimi. În cer stau pe heruvimi, iar pe pământ, pe brațele fiilor cuvântului, căci Eu sunt trup și cuvânt cu fiii. Voi veni, Verginico, să le spun la fii ce înseamnă pomenirea Mea în fiecare zi cu fiii, împărăția Mea în fiecare zi, viață veșnică zi după zi. Amin.

Iar tu, Israele, să-Mi fii cer nou și pământ nou, scaun de domnie și așternut picioarelor să-Mi fii, precum a fost omul la început, în vremea odihnei Mele în om. Să știi, măi Israele, că ești așteptat cer nou și pământ nou, om nestricăcios spre răscumpărarea trupurilor. Să știi, tată, că nu e de glumit. Să știi că trebuie să ai minte, și trebuie să știi ce înseamnă minte. Să știi, fiule scump, că trebuie să gândești în Domnul și să grăiești din Domnul. Să știi, Israele, că împărăția Mea este înăuntrul fiilor tăi. Unde, tată, mai auzi tu de la om așa cuvânt de viață? Nu lua de la om, nu lua, nu mai lua, poporul Meu, că tu nu ești poporul oamenilor. Tu ești poporul lui Dumnezeu, Israele. Omul n-are minte. Să știi că n-are. Omul n-are pe Dumnezeu, fiule Israele. Abia Mă ai tu, abia poți tu să Mă ai; tu, cu puterea Mea în tine, dacă Mă lași cu ea în tine. Ține-Mă strâns unit cu tine, fiule Israele, că omul trufaș nu poate scăpa de trufie până ce nu va crede ascultând de cuvântul lui Dumnezeu care vine la tine.

Până acum Gog și Magog loveau calul ca să cadă călărețul, dar a venit vremea adevăraților închinători care se închină Tatălui în duh și în adevăr, în Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb, iar Gog și Magog nu știu că Duhul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu, Care a luat împărăția pe pământ.

Vine Domnul să păstorească neamurile cu toiag de fier, și numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Călare pe cal alb vine Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

01-12-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:40 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (8)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Vin la tine, Israele, cu zi de serbare, vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Vin și îi fac intrare lui Verginica. Ea va lucra în cartea ei, ea vă va așeza înaintea Mea, fiilor unși în grădină. Ea este trâmbița Mea prin care M-am făcut cuvânt întru cea de a doua venire a Mea, și vin și păstoresc.

Te păstoresc pe tine, poporul Meu Israel de azi, și iată, păstoresc neamurile pământului, le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu. Vor, nu vor, le păstoresc ca un păstor bun, că scrie în Scripturi să vin și să păstoresc neamurile cu toiag de fier. Eu sunt Cel ce împlinesc Scripturile, măi Israele, iar tu ești unealta Mea cea credincioasă, și la credința ta Mă fac cuvânt, Mă fac toiag de păstorit. Amin.

Să-ți gătești fiii, Verginico. E sărbătoare, e mama Mea serbată în cer și în Israel pe pământ. Ți-am făcut intrare, tată, că avem casă, avem masă, avem scaun de domnie și așternut în Israel; avem popor, măi Verginico.

– Ai Doamne, ai fii, că bunătatea Ta a adunat din lume pe fiii pe care Tatăl Ți i-a dat din lume ca să ai fii credincioși pe pământ și să-Ți întocmești venirea, Doamne, și ai dat sfinților Tăi bucurie ca să aibă cu Tine casă pe pământ și din Tine să lucreze și ei mărturisirea Ta și venirea Ta întru sfinții Tăi. Sfinții Tăi sunt vii, iar cei credincioși se roagă la sfinți ca să le fie mijlocitori înaintea Ta pentru mântuire, Doamne, dar poporul Tău face voia Ta, și sfinții își găsesc plăcerea și puterea ca să le împlinească rugăciunile celor ce se roagă în poporul Tău.

Mă rog pentru poporul Tău, Doamne, ca să-i dai putere să creadă în Tine, să-l umpli de darul credinței, Doamne, ca să poată fi popor plăcut Ție prin credință, fiindcă totul este cu putință celui ce crede, și vei putea și Tu prin credința acestui popor, Doamne, că iată, Tu la credința lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb.

O, popor credincios, dacă tu nu credeai, era greu de om, dar omul pe pământ nu cunoaște Scripturile, nu știe să citească în ele, că în ele se citește cerește, nu omenește, nu pământește, și de aceea zice Scriptura: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». Iată, Israele, despre credința omului de azi era vorba, despre credința omului în Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine azi la tine prin credința ta, popor iubit de Dumnezeu. De aceea ești tu iubit de cer și de sfinți și de îngeri, măi Israele credincios, că ți-a dat Dumnezeu darul credinței și te-a așezat să faci voia Lui pe pământ, voia Lui înaintea Lui, să fii calea Lui întru venirea Lui a doua oară pe pământ, a doua oară, pentru răscumpărarea trupului și a sufletului, măi Israele măi, căci Dumnezeu l-a făcut pe om ca să-l aibă veșnic. Amin.

Oamenii sunt căzuți prin înțelepciunea lor, iar tu ai pe Domnul înțelepciune în cugetul tău ziua și noaptea, și ești fericit în Domnul, și Domnul în tine, că scris este: «Fericit bărbatul care nu stă în sfatul necredincioșilor, care nu stă în scaunul hulitorilor, ci în legea Domnului e voia lui, și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea, ca un pom răsădit lângă izvorul vieții, cu rod la vreme și cu frunze neveștejite, iar necredincioșii sunt ca praful luat de vânt de pe pământ, căci ei nu se vor ridica în sfatul celor drepți ca să judece».

Fiilor, fiilor, deschideți cartea Domnului, că trece Domnul cu sfinții Săi în cartea Sa. A venit Domnul cu mine și cu sfinții, a venit în cartea mea, și vom trece în cartea Domnului. Vine Domnul cu Măicuța Sa în zi de serbare peste Israel. Deschideți porțile, deschideți cărțile, deschideți Domnului, fiilor! Domnul vine cu sfinții Săi, iar voi, fiilor unși, să fiți frumoși, să fiți copii frumoși ca pomii răsădiți la izvorul vieții, fiilor, pomi cu rod la vreme și cu frunze care nu cad. Cine cade, acela este om trufaș. Cine în Israel începe să nu mai creadă cuvântul lui Dumnezeu, acela a căzut în păcatul trufiei, și cade, cade păcătuind, cade din cer, cade din Dumnezeu precum a căzut Lucifer prin trufie. Omul trufaș nu are minte, încetează să mai aibă minte și e ca cel ce se vrea ca Dumnezeu și cade ca frunza care cade, dar voi, fiilor unși, și voi, fiilor din Israel, să fiți copii frumoși ca pomii răsădiți la izvorul râului vieții, cu rod la vreme și cu frunze care nu cad, căci râurile vor bate din palme deodată și munții se vor bucura de fața Domnului, Care vine să judece pământul, să păstorească neamurile pământului cu toiag de fier. Auziți voi ce spune proorocul: «râurile vor bate din palme, iar munții se vor bucura de fața Domnului». Fiilor, fiilor, cântați Domnului cu alăută și în glas de psaltire, căci voi sunteți râuri de ape vii, și scris este: «râurile vor bate din palme deodată».

O, copii iubiți, pomișorii mei, voi sunteți răsădiți de o parte și de alta a râului cu apa vieții, precum este scris: «Pe cele două maluri ale râului crește pomul vieții, care are roade lună de lună, iar frunzele pomului vieții sunt spre tămăduirea neamurilor». Creșteți și rodiți, fiilor roditori. Rodiți râuri de ape vii, rodiți cuvântul lui Dumnezeu, care vine în dar la voi spre tămăduirea oamenilor. Rodiți credință din darul lui Dumnezeu, că vine Domnul pe calea credinței voastre. Credința ta, Israele, e calea pe care Domnul vine și păstorește cu toiag de fier. Binecuvântată să fie credința ta, Israele al cuvântului. Vine Domnul în cartea Sa, vine pe cal alb și intră în carte și Se face cuvânt, căci numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

*

Binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin amin, amin. Pace ție, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care șade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? Deschide, Israele, Scriptura, că vin și îți grăiesc din Scripturi: «Glas de tunet, care zice: Aliluia! Domnul Atotțiitorul este Împărat! Mărire Lui și nunții Lui, căci mireasă Și-a pregătit, mireasă cu veșmânt curat și alb, veșmânt de in curat, viață sfințită. Fericiți chemații nunții Mielului, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt acestea. Și cerul stă deschis, și iată, pe cal alb șade Cel Credincios și Adevărat, Care judecă cu dreptate. Ochii Lui, ca para focului; capul Lui, plin de cununi, iar numele Lui cel scris nimeni nu-l înțelege decât numai El, Domnul, îmbrăcat în strai stropit cu sânge, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și oști din cer are cu El, călări pe cai albi. Din gura Lui iese sabie tăioasă și cu ea lovește pe păgâni și pe necredincioși și îi păstorește cu toiag de fier și apasă pe teascul vinului mâniei Lui. Numele Lui e scris pe strai și pe coapse: Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Și înger din soare strigă: să vină păsările înaltului cerului la cina Domnului! Și fiara cu împărații pământului care stau în război cu Cel de pe cal alb și cu oștirea Lui, a fost răpusă cu toți cei ce au purtat semnele ei închinându-se chipului ei, și aruncați sunt în foc și în pucioasă care arde».

Israele, Israele, astăzi se împlinesc aceste Scripturi sub ochii tăi, fiule credincios, căci numele Meu cel scris nimeni nu-l înțelege. Scriptura aceasta este adevărată, căci toate cele scrise în ea s-au împlinit. Amin. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum scrie în aceste Scripturi, iar fiara și proorocul mincinos care mințeau împotriva adevărului din aceste Scripturi au fost aruncați în foc și în pucioasă care arde. Cuvântul lui Dumnezeu este foc care arde, fiule Israele, dar cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt? Cuvântul Scripturii se împlinește, măi Israele măi. De aceea Îmi trebuiai, fiule Israele, că iată, încă o dată grăiesc Scripturi împlinite și vestite demult, demult, măi Israele. Sunt scrise de atunci de când antichrist se născuse pe pământ ca să ucidă Pruncul Care Se năștea. Se năștea mereu în cei credincioși Pruncul Cel ascuns în ieslea inimilor celor credincioși. Antichrist s-a născut odată cu Mine, că el cu Mine are ce are, și s-a descoperit pe sine, că și-a pus numele lângă numele Meu, împotriva numelui Meu.

O, tu ai fost așteptat, măi Israele măi. Tu ești mic, dar taina ta e prea mare, și de aceea ai fost așteptat, și iată, omul nu Mă înțelege nici pe Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, nici pe tine, fruct al cuvântului Meu, drum al întoarcerii Mele la oameni. Dacă Eu nu puneam în tine darul credinței ca să crezi venirea Mea în cuvânt, mai puteam Eu veni precum este scris? Dar te-am făcut pe tine, te-am născut din cuvântul cel de sus, am pus în tine dar, ca să crezi în Cel ce vine, și am venit. Călare pe cal alb vin, și nu înțelege omul veacului acesta, înțeleptul veacului acesta. Oamenii au nume de înțelepți, de filozofi, de poeți, de științifici, de teologi, au nume oamenii, și oamenii nu înțeleg numele Meu. Cei ce și-au dat nume nu înțeleg numele Meu, nu înțeleg cuvântul lui Dumnezeu. Poporul Meu, oamenii nu înțeleg taina ta cu Mine și taina Mea cu tine. Nimeni pe pământ nu înțelege Scriptura, căci ea este cerească, și oamenii sunt fără de minte, sunt fără de Dumnezeu. Oamenii bisericii zic de tine că ești om primejdios, măi fiule din Israel. De ce, tată, zic teologii așa ceva? Zic de frică; le e frică și de aceea zic așa, dar cel ce este cu Dumnezeu nu are frică. Teolog este Dumnezeu Cuvântul, asta înseamnă teolog. Le e frică, s-au ascuns sub numele lui Dumnezeu și nu fac voia lui Dumnezeu și le e frică. Au luat numele Meu și l-au pus peste ei, dar voia Mea n-o fac. Cum să nu le fie frică de tine când ei știu de la Mine că tu ești poporul Meu? Eu le-am spus că ești poporul Meu, le-am spus ca să știe, că dacă n-ar ști n-ar avea păcat.

O, arhierei ai vremii, preoți ai vremii, de ce ziceți voi că poporul Meu este primejdios? Ce vă strică? Ce vă ia? Ei nu iau nimic ce nu-i al lor, precum scrie porunca Mea. Aud de la voi, se suie la cer zvonuri de la voi că poporul cuvântului Meu nu este bun. Dar voi sunteți mai buni, mai ascultători de Dumnezeu? Ce rău a făcut poporul Meu? Spuneți-Mi Mie, și Eu voi cerceta fapta lui. Rugați-vă Mie în duh și în adevăr, căci vă numiți teologi și aveți știință. Rugați-vă lui Dumnezeu dacă aveți pe voi numele Lui. Spuneți-Mi Mie ce nu vă place, nu spuneți oamenilor, că oamenii sunt dumnezei mincinoși, și de la minciună nu iese nimic bun. De ce nu vreți voi să cercetați viața și cartea poporului cuvântului Meu? Cartea Mea cu el de ce nu voiți s-o vedeți adevăr? De cine vă e teamă? De adevăr vă temeți? Cartea Mea este adevăr. Și ce este adevărul? Adevărul Eu sunt. Voiesc să vă dau darul credinței, căci una este credința cea din fire, care nu aduce roade, și alta este darul credinței, care unește pe om cu voia lui Dumnezeu în om. Eu pe cine voiesc mântuiesc, și pe cine voiesc împietresc.

Vin în sfatul poporului Meu și Mă fac cuvânt și peste voi, arhierei și preoți ai vremii. Cuvântul Meu nu se poate lega. Ce veți face voi dacă Eu voi fi mincinos ca acum două mii de ani? Nimeni nu credea că Eu sunt trimis din cer de la Tatăl, și Mă făceau mincinos oamenii bisericii, și când au văzut că n-am fost mincinos, s-au ascuns sub minciuna lor, și de atunci stau acoperiți cu ea înaintea adevărului care a înviat pentru veșnicie. Ce veți face voi dacă nu veți voi să luați de la Mine darul credinței ca să credeți în Cuvântul lui Dumnezeu? România este pilda împărăției cerurilor, și se vor aduna spre ea neamurile pământului și o vor iubi și vor lua lumina cuvântului Meu din ea, căci Eu o pun lumină în sfeșnic, și vor mânca pâine din cer noroade multe și vor ști ce este pâine, căci scris este: «Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii ca să mănânce». Nu dușmăniți pe poporul Meu. El s-a lăsat jertfă de credință și de iubire, el s-a lăsat să fie voia Mea pe pământ, spre mântuirea neamului omenesc. Învățătura aceasta a Mea este, căci poporul Meu nu e popor de înțelepți. El este sărac cu duhul, iar cu ochii inimii și ai minții se uită la Mine și la împărăția Mea și vede slava Mea în cuvântul acesta. Cuvântul Meu este slava lui Dumnezeu. Credeți în Mine și veți vedea slava lui Dumnezeu în cuvântul acesta. Credeți în împărăția Mea care este pe pământ, și voi n-o înțelegeți.

O, preoții nu știu ce înseamnă Liturghie sfântă, că dacă ar ști ar înțelege ce spun când spun: binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Preoții nu Mă au în trăirea lor, nu au minte preoții, nu Mă au pe Mine, dar aceasta nu stă în puterea omului. Aceasta este dar de la Dumnezeu nu prin om, nu luat prin om, ci prin harul Meu, care se lasă în cei ce fac voia Mea cea sfântă în trup, Dumnezeu mărturisit în trupul omului, în trăirea omului. Aceasta nu se învață de la om sau prin om. Cine l-a învățat pe Avraam credința în Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu? Căci credința este dragoste. Cine l-a învățat pe Melchisedec credința în Dumnezeu? Eu i-am învățat darul credinței, darul Meu crezând în om, căci Domnul pe cine voiește miluiește sau împietrește, și nu stă în puterea omului, ci de la Dumnezeu este darul credinței în om.

Eu sunt Domnul, Eu sunt acest cuvânt. Oricât de mincinos este acest cuvânt înaintea voastră, o, oameni ai bisericii, să știți că Eu sunt cuvântul acesta. Eu sunt, și veți vedea pe Fiul Omului în slava acestui cuvânt, căci România este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Și va fi ea ortodoxie trăită de fiii ei cei credincioși, și va fi biserică Mie, precum și este, căci în ea Eu sunt trup și cuvânt spre pomenirea Mea. Nu numai trup sunt în ea, ci sunt și cuvânt, căci Eu sunt mereu astăzi.

O, arhierei și preoți, nu Mă puneți sub obroc. Luați-Mă lumină vouă și oamenilor. N-am venit să vă stric legile voastre, ci am venit să împlinesc legea Mea cea sfântă spre mântuirea neamului omenesc, căci România este țara alegerii Tatălui Meu, după cum scrie în cartea Mea cea de ieri și cea de azi. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau din ce e al vostru. Dați-Mi doar păcatele voastre ca să vi le iert. Sunt Fiul Tatălui, Cuvântul Tatălui, Care are putere să ierte păcatele omului. Nici slava voastră nu v-o iau, căci slava oamenilor n-o voiesc. Dați-o voi de pe voi, dați afară din voi slava voastră și a oamenilor care vă slăvesc, și luați în voi slava Mea, care este voia Mea în om. Dați viață oamenilor, luați și dați. Acesta este cuvântul vieții veșnice. Nu mai luați pietre în pumni ca să aruncați în Mine, că poporul Meu este cuminte, este fiu al păcii fiul poporului Meu, și îl numesc Israel pe cel ce crede în Mine și în voia Mea peste om. Poporul Meu e țarină cu comoară în ea. Vindeți-vă averile și cumpărați țarina aceasta și fiți bogați în Dumnezeu. Poporul Meu are cuvântul vieții în mijlocul său, Mă are pe Mine cuvânt și trup, și îl slujesc cu sfinții și cu îngerii pe cel mic care crede, iar el poate cu Mine, că totul e cu putință celui ce crede. Dacă Eu sunt în mijlocul lui, nu vă mai îndoiți de viața lui, de ungerea lui. Am lucrat supunându-Mă vouă. Am luat din mijlocul vostru arhiereu, martor al lucrului Meu cel nou peste om vechi, ca să fac om nou, născut prin cuvântul cel de sus, și nici așa nu M-ați crezut că sunt venit cuvânt pe pământ și împlinire de cuvânt spre început de veac nou peste România, țara întoarcerii Mele la oameni. O, n-ați crezut! Ba încă Mi-ați pus în temnița voastră pe cel ce a mărturisit mărirea cuvântului Meu, care a întocmit biserică a lui Iisus Hristos pe pământ. Iată, așa M-ați judecat, așa M-ați cunoscut, necunoscându-Mă. Dar încă bat. Bat și iar bat la porțile bisericii voastre, arhierei și preoți ai bisericii de azi în România. Bat și la porțile României, bat și la porțile voastre. Bat și iar bat. Bat să Mi se deschidă, și peste porți nu voi sări, căci păstorul cel bun intră pe poartă, nu pe deasupra în staulul oilor. România este staulul oilor Mele, oi date Mie de Tatăl, și vin să le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu, care păstorește pe cei ce vor și pe cei ce nu vor, căci râul curge, și nu seacă râul vieții. Curge și dă peste margini râul cuvântului vieții veșnice, iar cel ce crede are viață veșnică și nejudecată. Amin.

O, Liturghia se cere sfântă, căci scris este: «Faceți aceasta spre pomenirea Mea, spre amintirea Mea în voi». Ea nu trebuie lucrată de cei fără de minte, căci omul care are minte este acela care nu știe nimic decât pe Dumnezeu în trăirea lui. Numai un așa om are minte, căci omul nu trebuia să știe nimic decât atât: pe Dumnezeu odihnindu-Se în el, chip și asemănare în om.

Voiți, nu voiți, credeți sau nu, ascultați cuvântul lui Dumnezeu care intră pe porți. Eu Mă smeresc vouă, arhierei și preoți ai bisericii de azi, și la smerenia Mea care strigă la porți, porțile vor cădea, și Eu voi intra la oi și le voi păstori, căci iată, le și păstoresc, și ele aud glasul Meu și Îmi deschid, și cinez cu oile Mele, și ele cu Mine cină proaspătă, pâine din cer, cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Israele, fiule scump care Mă primești ca să vin, am vorbit, tată, păstorilor care te dușmănesc. Iar și iar le-am grăit și le-am spus că tu ești cuminte, și am luat Eu vina ta dacă tu ai vină înaintea lor. Le-am spus să-Mi deschidă și ei, ca să intru cu lumina cuvântului Meu ca și la tine, ca să dau viață tuturor, fiule, așa cum zic ei când zic: „Pace tuturor!“. Eu am zis altfel. Eu am zis: «Pace vouă!», iar ei zic: „Pace tuturor!“. Dar dacă ceea ce dau ei e pacea Mea, atunci pacea Mea nu se dă pe sine decât celor ce iubesc pacea Mea. Eu am zis: «Pace vouă!», așa am zis când am zis. Am mai zis și altfel. Am mai zis: «Vai vouă!», și n-am zis: „Vai tuturor!“, ci am zis «Vai vouă!» când am zis așa. Ziceam așa celor trufași care nu primeau pacea Mea, cuvântul Meu în ei.

Se întreabă unii oameni care se dau că știu despre Dumnezeu și zic: de ce am lăsat pe om să ia din rodul cunoștinței dacă nu trebuia să ia?

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, Eu n-am făcut omul ca să-l robesc, ci ca să aibă libertate, că voiesc să Mă iubească omul, și prin iubire să se supună lui Dumnezeu și nu forțat de Dumnezeu. Voiesc să-Mi fie omul ca un dar al lui. Darul Meu de la om voiesc să fie omul. Darul nu e din datorie, și e din iubire. Darea e datorie, nu darul. Eu am dat daruri omului ca să Mă poată vedea pe Mine în el cu ele și ca să Mă iubească în el omul slăvindu-Mă în el prin darurile Mele în el. O, și omul s-a trufit cu el și a întins mâna și a zis că este el. Uitați-vă, fiilor, la fiii oamenilor și credeți adevărul acesta: omul s-a trufit cu el și a întins mâna și a zis că este el. A întins mâna și a luat din rodul cunoștinței și a zis că este el, dar știința Eu sunt, și omul M-a dat jos de pe tronul Meu, M-a răsturnat și s-a așezat el, prin păcatul trufiei s-a așezat. L-am făcut pe om să fie liber, să Mi se dea în dar ca să-l am, să am lucrul mâinilor Mele, să am munca Mea și să Mă bucur de ea, să Mă odihnesc în ea. Eu am zis omului să Mă iubească pe Mine ca pe Dumnezeul său, și el a întins mâna și a luat ce este al Meu și s-a furat pe sine din Mine, s-a smuls din Mine, s-a smuls din rădăcina lui. Eu eram rădăcina omului, și omul s-a făcut sieși rădăcină, și Eu am venit de la Tatăl rădăcină în Fecioară, ca să-l iau pe om în rădăcină, ca să fie Dumnezeu rădăcina omului. Tatăl milei M-a trimis, de mila omului M-a trimis ca să Mă înrădăcinez și să răsar om nou și să iau în trupul Meu pe om, ca să crească din Mine omul, trup nou și duh nou. M-a trimis Tatăl rădăcină în Fecioară.

O, mamă Fecioară, rădăcină a Fiului tău, M-am înrădăcinat în tine de la Tatăl, ca să am rădăcină în om, ca să fiu rădăcina omului, rădăcină din cer, din Tatăl, căci Eu din Tatăl am venit în tine rădăcină, mamă Fecioară, mamă iubită, iubita Mea, mama Mea, Fecioara Mea iubită, Fecioară mireasă! O, cum să te mai cânt ca să rușinez pe cei ce nu au ascultat cuvântul tău care a spus: «Mă vor ferici toate neamurile»? Tu ești serbată în Israel. Tu ești omul în care Eu M-am înrădăcinat ca să răsar om din om, și așa l-am făcut din nou pe om, și omul nu are minte și nu știe. Tu ești împărăția lui Dumnezeu în om, și nu știe omul ce înseamnă împărăția Mea în el și cu el. Nici omul bisericii care zice că știe pe Dumnezeu, nici acela nu știe nimic, căci omul s-a trufit și a căzut întinzând mâna să ia ce nu trebuia să ia. A furat și a căzut furând și a rămas în sine omul, a rămas stăpân în sine și așa stă până azi. Și am venit și am spus: cel ce voiește să vină după Mine și cu Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea urmându-Mă; să-și ia lepădarea de sine pe umeri și să fie în Mine urmându-Mă.O, nu știe omul împărăția Mea în om. Nu știe nici omul bisericii, nu știe, mamă, nici el.

– O, nu știe, Fiule scump, nu știe omul. Nici omul bisericii nu știe ce este împărăția Ta în om și peste om. O, slavă Ție întru mine, că eu am fost biserica Ta în care ai venit când ai venit de la Tatăl la oameni. Nu știe omul ce înseamnă biserică și împărăție a Domnului în biserică. Nu știe nici preotul care zice ținând pâinea în mână: „Binecuvântat este Domnul întru pomenirea Domnului Iisus Hristos, Care ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus“, și Te scoate pe Tine trup din pâine după ce taie în patru laturi în pâine zicând: „și s-a luat de pe pământ viața Lui“. Te ia și Te pune pe blid și zice: „Se junghie Mielul Domnului, pentru viața lumii“, și împungând în dreapta Ta, ia apoi vin și apă și toarnă în pahar zicând: „apă și sânge a ieșit din coasta Domnului“.

O, altceva înseamnă să știe preotul ce zice. Altceva zic eu, Fiule, când zic așa. Eu sunt mereu în Liturghia copiilor Tăi din grădină. Eu sunt pâinea din care ești Tu luat, pâine din pâine, Dumnezeu din Fecioara din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu, și ești pus pe blid ca în ieslea în care ai fost pus la naștere, iar crucea pusă peste trupul Tău pe blid amintește de steaua care Te-a vestit născut între oameni, de arhanghelul care a condus pe magii cei înțelepți în credință ca să vestească lumii că Tu Te-ai născut Om de la Tatăl prin Fecioară; și ești acoperit pe blid așa cum eu Te-am acoperit cu scutecele; și ești tămâiat așa cum magii Ți-au adus tămâie și smirnă. Și toate aceste pomeniri pe care mâna și gura celui ce Te aduce le face și le zice sunt și amintirea răstignirii Tale pe crucea de pe Golgota, coasta Ta împunsă, giulgiurile de pe fața și de pe trupul Tău, piatra de pe mormânt, Fiule. Eu sunt mereu cu Tine când Te împarți fiilor Tăi din grădină; sunt cu sfinții când Te împarți și nu Te desparți și nu Te împuținezi când Te dai spre hrană fiilor. Tot cerul intră când ei zic: „Fie, Doamne, ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților Tăi îngeri care slujesc cu noi mărindu-Te pe Tine, Cel bun“.

E mare sărbătoarea împărăției Tale cu fiii Tăi, trup și cuvânt cu fiii Tăi pe care i-ai ales din lume ca să le fii Împărat din cer, și ei mă iau și pe mine din pâine și mă așează lângă Tine zicând: „Împărăteasa stă de-a dreapta Ta. Amin“.

Fiule scump, binecuvintează cuvântul Tău în cuvântul meu peste fii.

– O, Fecioară împărăteasă, numele tău înseamnă împărăteasă. O, mamă dulce, dulce să-ți fie hrana cuvântului tău peste fii, și binecuvântare să fie peste ei. Amin.

– Poporule al Fiului meu, frumoasă e serbarea mea cu tine, că tu ești frumos, copile din Israel. Frumusețile raiului să te înfrumusețeze și să fii rai al Domnului, odihnă a ta cu Dumnezeu și a Domnului cu tine, copile frumos. Frumoasă este taina ta, precum taina mea pe pământ a fost frumoasă. Taină înseamnă ceea ce nu se vede, ceea ce nu se poate înțelege, ce nu se poate sui la mintea omului. O, frumoase sunt tainele lui Dumnezeu în om, în mintea omului, măi fiilor ai Fiului meu! Luați învățătură de împărăție a Fiului meu în om, luați și dați lui Israel, ca să știe bine tot fiul poporului Domnului, să știe ce este împărăția lui Dumnezeu cu oamenii și între oameni, pomenirea și amintirea Fiului meu, Care Se vrea mereu cu fiii, mereu, în fiecare zi cu fiii, veșnic cu fiii ei. Amin. Voiesc să stau în sfat cu voi, să vă învăț sfat de viață veșnică, și voi veni cu Fiul meu în cartea lui Verginica și mă voi face și eu cuvânt lângă cuvântul ei, ca să înțelegeți taina mea în taina ei.

Tu, Fiule scump, Te porți din carte în carte și Îți întocmești cărțile despre care este scris în Scripturi. Israel e în serbarea mea cu Tine. Israel este frumos, copil frumos, Fiule. Dă-i lui Israel iubire veșnică, dă-i celui ce Te iubește, dă-i iertare de greșale, dă-i bucurie, dă-i veșnicie celui ce Te vestește pe Tine, Cel veșnic. Dă-le și fiilor oamenilor, dă-le și lor să bea și să înseteze de viață veșnică, și să facem desăvârșit sărbătoarea venirii Tale și a țării alegerii Tale, că mă rog în Tine pentru România.

O, fiică Românie, sunt de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt ocrotire peste tine și te voiesc fecioară neprihănită cu duhul și cu trupul și cu credința. Lasă-te născută din trupul Fiului meu, din cuvântul Fiului meu, fiică Românie, că eu las ajutorul meu peste tine spre împlinirea împărăției Fiului meu în tine, fiică Românie. Ai cină cerească în tine, ai pâine din cer în tine, pâine caldă. Fiul meu Se face pâine în tine. Cuvântul Lui este pâine, fiică Românie. Ia și te naște și fii biserică nou-născută la cuvântul Fiului meu, iesle caldă și neprihănită pentru Cel ce vine din cer ca să fie cu tine.

Iar Tu, Fiule Emanuel, să fii cu ea, cu România să fii, ca să-Ți împlinești peste ea împărăția Ta cu care vii. Amin.

– Sunt cu România, mamă. De patruzeci de ani Mă slăvesc în ea. De șaptezeci de ani Îmi pregătesc taina Mea care este în ea. Poporul Meu e taina Mea în ea. Pe el am voit să-l nasc în ea. Pe vreme rea l-am născut, în vremea durerilor ei l-am născut, ca să-l am popor al venirii Mele. Iubirea ta să fie binecuvântată, mamă, căci poporul Meu te fericește, și de la el te vor ferici toți cei care încă nu te-au fericit.

Israele, poporul Meu cel mic, tu ești taina Mea, tu ești sărbătoarea Mea pe pământ, tu ești calul alb pe care șade cuvântul Meu, precum în cer șed pe heruvimi. O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt, măi Israele măi? Și iată, omul nu înțelege. Oamenii au nume de înțelepți, de filozofi, de poeți, de științifici, de teologi. Au nume oamenii, și oamenii nu înțeleg numele Meu. Cei ce și-au dat nume nu înțeleg taina ta cu Mine, taina Mea cu tine. Oamenii sunt fără minte, sunt fără Dumnezeu în trăirea lor, în mintea lor. Dați-le harul Meu oamenilor, dați-le cuvântul Meu oamenilor. Vor nu vor, cred nu cred, acesta este cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. Semănătorul Se seamănă pe Sine ca să prindă rădăcină în oameni și să aibă omul rădăcină în Dumnezeu. Amin.

Pacea Mea o dau oamenilor care voiesc pacea Mea. Iar vouă, pace vouă, fii ai lui Israel! Pace vouă!

Să știi, măi Israele, că Eu sunt pacea ta. Amin, amin, amin.

*

O, copii și copilași ai Duhului și ai trupului Meu! Eu veșnic aș sta cu voi. Aș face din noapte zi, aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu voi și v-aș iubi, și M-aș iubi cu voi până ce ați deveni asemenea Mie în toate, până ce v-ați îndrăgosti de Mine atât cât de îndrăgostit sunt Eu de voi.

O, copii și copilași, vin iar în cartea lui Verginica, vin cu ea. Vin cu mama Mea, prin care am venit de la Tatăl. Vin cu heruvimii, că ei sunt voia Mea, ei sunt purtarea Mea de la Tatăl spre voi și de la voi spre Tatăl. O, copii și copilași, îndeletniciți-vă să stați în trup, într-un singur trup, în trupul și în Duhul Meu, căci un trup, o pâine sunteți toți cei care sunteți. Îndeletniciți-vă să fiți, măi fiilor. Și cel tare să fie, din locul lui cel tare; și cel slab să fie, din locul lui cel slab, dar să fie, că venit-am în lume lumină la voi, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric, căci Eu nu vorbesc de la Mine, dar Cel ce Mă trimite pe Mine, Tatăl, El Însuși Îmi dă poruncă ce să spun și ce să vorbesc, pentru că Tatăl vă iubește, și în Mine este, și este îndrăgostit de voi, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți în veci. Ei simt vecia cum îi cuprinde, ei simt bucuria cuprinzându-i. Așa este Tatăl îndrăgostit de voi, iar Eu sunt vecia și bucuria Tatălui, Eu sunt Cel ce vă cuprind bucurând pe Tatăl în Mine. Din carte în carte Mă port cu voi și după voi, din leagăn în leagăn Mă legăn cu voi între cer și pământ, și vă spun pilde cerești de sfinți și de îngeri, așa cum la copiii cei mici li se spun povești de feți-frumoși și de zâne. Iată, sunt îndrăgostit de voi, și Tatăl în Mine este ca să vă țin și să vă învăț într-un singur trup cu toate mădularele lui. Uitați-vă la trupuri cum stau în ele mădularele lor și cum ascultă de mai-marele lor, de suflet, fiilor mici și scumpi. Eu sunt sufletul vostru, copilași ai trupului și ai Duhului Meu, iar voi sunteți trupul Meu, biserica Mea cea de apoi, casa Mea de întoarcere, casă de oaspeți cerești pe pământ. Nimeni dintre oameni nu știe să-Mi cânte iubirea, să-Mi mărească dragostea, căci oamenii nu trăiesc iubirea Mea; ei altă iubire trăiesc, ei altă creștere au în ei, ei sunt din altă plămadă, și de șapte mii de ani caută binele și iubirea și n-o găsesc și n-o cunosc a fi și nu știu cine este ea, nu știu oamenii rădăcina și fructul ei.

O, voiesc să fac din voi feți-frumoși și zâne și să vă arăt oamenilor poveste adevărată, iar Eu să fiu în voi putere, iubire și nu poveste, ci adevărat să fiu în voi, precum și credeți, precum și sunt. Din leagăn în leagăn Mă port cu voi, din carte în carte Mă scriu cu voi, ca să se uite vremurile la vremea aceasta, vremurile din urmă să se uite, și să se bucure proorocii care au vestit vremea aceasta a Mea cu voi, că voi sunteți mănunchiul Meu cel mic de flori, despre care au vestit proorocii că veți fi și veți odrăsli. Și vom fi iubiți de mulțimi nenumărate dacă vom ști să ne iubim unii pe alții, fiilor iubitori, fiilor iubiți. Aveți grijă de Scriptura care spune: «Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit Eu». Iar și iar spun: unii pe alții, nu unii cu alții, nu unul cu altul, ci unii pe alții, precum Eu v-am iubit pe toți cei care ați fost atunci și acum cu Mine iubindu-vă. Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit Eu, iar dacă nu știți cum, întrebați iubirea, iubirea Mea care vă iubește pe toți, și ea vă va răspunde iubindu-vă cu răspunsul ei, și veți fi purtați la sânul ei precum mama își dezmiardă pruncii mângâindu-i. Așa veți fi voi mângâiați în Ierusalim, în Mine, Ierusalimul vostru, locul vostru de bucurie. Voi în Mine, și Eu în voi, Ierusalim nou, Ierusalim de sus pe pământ, cetate sfântă, și vor înțelege mulțimi nenumărate ce este Scriptura care spune: «Și am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu», că Eu așa am spus: «Vă voi pregăti loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiți și voi». Și M-am dus ca să vin de la Tatăl locaș pentru voi și pentru cei de atunci peste care grăiam aceste cuvinte, să vin, cetate sfântă să vin, Ierusalim nou să vin și să fiu, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. De aceea vă spun mereu că vin să vă întrupez în trupul Meu cel sfânt, în locașul venit de la Tatăl, după cum am spus: «Mă duc la Tatăl ca să vă pregătesc locaș și să vin locaș de la Tatăl pentru voi». Am zis că în casa Tatălui Meu sunt multe locașuri, dar pentru voi pregătesc locaș cu Mine laolaltă. Ce locașuri are Tatăl între cele multe despre care am spus Eu? O, sunt multe locașuri ale casei Tatălui Meu, ale facerii lui Dumnezeu, măi fiilor scumpi care stați sub înțelepciunea Mea. Sunt locașurile scaunelor, domniilor, începătoriilor, stăpâniilor, puterilor, locașurile arhanghelilor, ale îngerilor, ale serafimilor, ale heruvimilor; locașurile stihiilor care slujesc cuvântul lui Dumnezeu: ploaia, vântul, viforul, grindina, roua, gheața, zăpada, norii, negura, ceața, căldura; mânia cu uneltele ei: fulgerul, focul, pucioasa; locașurile binecuvântării: soarele, luna, stelele și lumina; locașurile casei Tatălui, care multe sunt și nenumărate sunt, căci El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit și se zidesc la porunca Lui, și le-a pus și le pune pe ele în veac și în veacul veacului, și lege le-a pus și le pune și nu o vor trece, și Îl vor lăuda pe El pe pământ și în cer. O, sunt multe locașuri ale casei Tatălui Meu, dar Eu am venit de la Tatăl și M-am dus iar la El, ca iar să vin, să vin locaș pentru voi, cei dați Mie de Tatăl ca să vă fiu locaș în casa Tatălui Meu; voi în Mine, și Eu în voi; Eu cu sfinții Mei în voi cu bucurie, după cum este scris: «Bucurați-vă, ceruri, și voi, care locuiți într-însele!», căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternutul picioarelor Mele, și așa a fost omul făcut. Amin. V-am pregătit locaș în Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi, să fie ai Mei cu Mine, și Eu cu ai Mei, și toate cele ale locașurilor Tatălui Meu să slujească lui Dumnezeu, cuvântului lui Dumnezeu.

Iată, Verginico, ce fac. Aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu poporul Meu și al tău, și l-aș iubi și l-aș mângâia, că atât de îndrăgostit sunt Eu de el, și Tatăl este în Mine, în locașul Lui este Tatăl, Verginico, Verginica Mea, că am făcut din tine și din poporul tău, unelte ale cuvântului Meu, biserica Mea cea de apoi, precum este scris în Scripturi. Vreau să-l învăț iubirea Mea în el pe poporul tău ca să fie el iubire din Mine, precum Eu sunt; să fiu și Eu iubire din el, precum sunt Eu, nu altfel, nu cum înțelege omul fără minte, fără Dumnezeu, căci Eu așa am spus la ai Mei: «Iubiți-vă unii pe alții precum Eu v-am iubit» făcându-Mă viață veșnică pentru voi, cei iubiți. Amin.

– Dar cine, Doamne, mai știe ce este iubirea, iubirea Ta în om, Doamne, iubirea sfinților Tăi, care s-au jertfit pentru Tine ca să fie cu Tine, Doamne, cu Tine, Cel ce ești vecia lor? Fă-i și pe cei de azi ai Tăi să știe să fie iubindu-Te pe Tine, precum sfinții de dinaintea lor Te-au iubit făcând mulțimi multe să creadă în Tine prin credința lor, prin iubirea lor pentru Tine, prin mărturisirea lor, Doamne, așa cum Tu Te mărturisești peste oameni cu fiii poporului Tău de azi, o, Doamne! Acum este altfel, că Tu îi mărturisești pe ei, nu ei pe Tine, căci a venit vremea Ta, vremea ospățului Tău, vremea iubirii, Doamne, vremea Ta, și mare este mărirea Ta, mare este cuvântul Tău, vremea iubirii Tale, vremea Ta, Doamne, că eu n-aș mai voi să spun nimic înaintea poporului meu când Tu ești cuvântul cel dulce, așa de dulce peste el. Mai întâi omul trebuie să iubească, și apoi să asculte, că altfel el nu poate asculta de Tine, căci Tu Te faci iubire în fiii Tăi, ca să-i faci să Te asculte și să Te iubească precum sfinții Te-au iubit mărturisindu-Te. Dar Tu Te faci mărturisire în fiii Tăi, și nimeni nu știe ca Tine iubirea pe care o dai și care va fi pe pământ rădăcină din Tine, precum Tu ai fost din mama Fecioară rădăcină de iubire.

– O, Verginico, I-am spus Fiului meu, le-am spus fiilor tăi și ai mei și ai Lui că voi veni în cartea ta cu Fiul meu și cu tine și mă voi face și eu cuvânt lângă cuvântul tău, ca să fie înțeleasă taina mea și a ta, rădăcină a fiilor atunci și acum, ieri și azi, Verginico, sora mea cea mică, cea pețită de Fiul meu, Care S-a făcut iubire din tine, cuvânt din tine, precum din mine S-a făcut trup, iubire întrupată, Verginico, iubire din cer, întrupată în om, căci Fiul meu S-a coborât din cer și S-a întrupat din Duh Sfânt în Fecioară și S-a făcut Om, Omul iubirii cerești pe pământ pentru om. Eu L-am născut în Betleemul Iudeii pe Fiul meu, ca să vină din iudei mântuirea, iar tu L-ai născut pe El cuvânt în România, ca să vină din român Răscumpărătorul iudeului care n-a voit mântuirea răsărită din rădăcina lui, din neamul lui, Verginico, iar eu L-am luat pe Fiul meu și am plecat în lume ca să-L ascund în Egipt, în lume, Verginico, ca să scap viața Mântuitorului lumii. Iată, nici atunci, nici mai apoi la cuvântul Fiului meu, nici azi iudeul și elinul și păgânul nu vede ce este mântuirea, căci omul nu are minte, Verginico, și Fiul meu S-a ascuns și azi în lume, ca să cheme lumea la El. În Israel nu m-am putut ascunde cu El, că Israel voia să ia viața Pruncului Cel despre Care scria în prooroci că Se va naște pe pământ. Preoții și irozii n-au voit viața Pruncului meu, și au voit moartea Lui. Iată, nici tu nu te-ai putut ascunde în biserică cu Pruncul Care Se năștea născând și cuvântând peste cei ce se nasc din cuvânt.

Liturghiile bisericii amintesc și pomenesc tot ce a pățit de la oameni Pruncul meu, Fiul meu, iar preoții care liturghisesc prigonesc ca și atunci Pruncul, prigonesc din biserică pe Fiul meu, prigonesc pe Cuvântul ca și atunci, Verginico. Și așa cum cei de atunci ai bisericii nu știau ce fac, așa și preoții de azi nu știu ce fac, nu știu că ei pomenesc pe Pruncul meu prigonindu-L, Verginico. O, că și tu tot așa ai trăit, prigonită din pricina Fiului meu, Care Se năștea cuvânt în tine ca să nască din cuvânt pe om, și iată, din cuvântul Lui tu ai născut un fiu, un popor, Verginico, și Dumnezeu îl hrănește din tronul Său, și păstorește Domnul neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Fiului meu, și nimeni nu știe să înțeleagă pe Dumnezeu, și nimeni nu-I slujește, și nimeni nu-L încălzește, și numai omul necăjit Îl iubește pe Fiul meu, pe Cuvântul, Verginico. Omul fericit nu iubește pe Dumnezeu, și iată, fericitul este necăjitul; iată, acela este fericit. O, ferice de cel necăjit, Verginico, că acela iubește pe Dumnezeu. Nu cel ce spune: „Nu mai pot, Doamne, sub necazuri!“, nu despre necăjitul acela grăiesc eu, ci despre cel fericit care nu are decât pe Dumnezeu avuție și fericire și pace. O, e rușinos să spună creștinul: „Nu mai pot, Doamne!“. E rușinos să spună fiul cel de azi al lui Israel: „Nu mai pot, Doamne, ajută-mă, că nu mai pot sub sarcinile mele!“; e rușinos, după atâta mângâiere, după atâta stat al Domnului cu Israel. Și e bine să spună: „Ajută-mă, Doamne, să fac voia Ta, ca să nu sufăr nimic și să fiu fericit în toate câte Tu îmi trimiți ca să fac și să port“. O, Verginico, poporul tău e fericit, e sărac cu duhul și cu avutul și e fericit, căci necăjitul e fericit, dar nu necăjitul cel ce-și face necazuri din păcatele lui, ci necăjitul care e sărac de lume și de duhul lumii și de aur și de argint și de nume pământesc, căci fericiți sunt cei ce au nume scris în Cartea Vieții, Verginico.

Nici un preot care liturghisește nu mai trăiește durerea Fiului meu, cea de la nașterea și până la înălțarea Lui în Tatăl. O, ce văd eu în biserici, mă doare durerea Fiului meu în mine, că eu am purtat toată viața durerea Fiului meu în mine. Nimeni nu mai plânge moartea Fiului meu, nimeni nu mai știe să trăiască Liturghia, pomenirea Fiului meu, și lumea nu știe ce este Liturghie sfântă, că n-are cine să-i spună lumii.

Am venit oaspete în cartea ta, Verginico, ca să vorbesc cu tine iubirea și durerea Fiului meu, Cel ce suferă de lipsa iubirii. Cel ce iubește nu este iubit, și suferă iubind, căci iubirea este o suferință, și fericiți cei ce plâng și suferă iubind, că aceia se vor mângâia în curând, în curând, Verginico. O, curând, curând se vor mângâia. Amin.

– O, mamă Fecioară, iubită Fecioară între fecioare! Cine m-a învățat pe mine să iubesc pe Fiul tău, pe Domnul meu? M-au învățat preoții, oare? Da’ de unde! că ei când au auzit că am pe Fiul tău, m-au prigonit, m-au oropsit, m-au băgat la închisoare cu Fiul tău. Eram necăjită, și m-a găsit Fiul tău plângând și m-a făcut fericită, necăjită fericită m-a făcut, că-L aveam pe El fericire. Am pățit ca pe vremea ta cu Pruncul, că n-am încăput cu Fiul tău în biserică, și m-am ascuns în lume cu El, ca să-I ocrotesc viața Fiului tău și a cuvântului Său și pe poporul Său, căruia îi dăduse viață prin cuvântul Său, căci preoții și irozii nu încetau să caute viața Domnului, viața Pruncului Care Se năștea cuvânt din mine ca să păstorească, și nimeni n-a avut nevoie de iubire, și Domnul S-a ascuns cu mine în lume, iubind și așteptând vremea Sa, ca să vină cuvânt și să dea libertate oamenilor. Oamenii sunt robi păcatelor și nu sunt liberi, și a venit Adevărul la oameni ca să-i facă liberi, ca să ia robia de peste ei, și oamenii nu înțeleg aceasta. A venit mângâierea pe pământ ca să-i mângâie pe cei apăsați de păcat, și mulțimi multe curând, curând se vor mângâia. Amin.

O, Israele, am avut oaspeți, fiule, și eu am fost primitoare de oaspeți în cartea mea și le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu ești atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Și voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeților și serbării zilei. Voi veni să te învăț mereu, și nu te las nicicum să te răcești. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul și cu sfinții Lui, ca să n-ai vreme să te răcești. Fiilor și fiice din Israel, învățați de la mama lui Hristos, învățați din învățătura ei, că vi s-a dat putere să iubiți și să ascultați crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putință celui ce crede. Amin.

Eu, Doamne, am lăsat cuvântul Tău și cuvântul Fecioarei mamă să mângâie din cartea mea pe Israel. Eu las mângâierea Ta și a mamei Tale peste Israel, și cartea mea a fost gazdă mângâierilor lui Israel. Amin.

– Verginico, Eu așa am spus azi lui Israel: o, copii și copilași ai Duhului și ai trupului Meu, Eu veșnic aș sta cu voi. Aș face din noapte zi, aș opri vremea pe loc, aș sta mereu cu voi și v-aș iubi, și M-aș iubi cu voi până ce v-aș îndrăgosti de Mine atât cât de îndrăgostit sunt Eu de voi, căci Tatăl vă iubește, și în Mine este, și este îndrăgostit de voi, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți în veci, că ei simt vecia cum îi cuprinde, și simt bucuria cuprinzându-i. Așa este Tatăl îndrăgostit de voi, iar Eu sunt vecia și bucuria Tatălui. Eu sunt Cel ce vă cuprind bucurând pe Tatăl în Mine. Din leagăn în leagăn Mă legăn cu voi între cer și pământ, și voiesc să fac din voi feți-frumoși și zâne și să vă arăt oamenilor poveste adevărată, iar Eu să fiu în voi putere și iubire și nu poveste, ci adevăr să fiu în voi. Din leagăn în leagăn Mă port cu voi, din carte în carte Mă scriu cu voi, ca să se uite vremurile la vremea aceasta, la vremea Mea cu voi. Voi sunteți biserica Mea cea de apoi, casa Mea de oaspeți cerești pe pământ. Sunteți cei mângâiați în Ierusalim, în Mine, Ierusalimul vostru, locul vostru de mângâiere; voi în Mine, și Eu în voi, Ierusalim nou din cer pe pământ, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi, căci locul omului cel făcut de Dumnezeu este în Dumnezeu, Cel ce l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, locaș al Domnului în om, și al omului în Dumnezeu. Amin.

– O, Doamne, Mire al miresei Tale, mai stai o clipă, mai stăm o clipă să-i învățăm pe copii să lucreze cu duhul prevederii în lucrul lor cu noi, în lucrul lor cel bun cu noi. Vreau să le spun la copiii cei plini de griji în lucrul Tău cu ei, să mă aibă pe mine în ei, că voiesc să învăț pe unul din copiii lui Israel să se uite bine în spate, ca să-și asigure sub pază bună pe cele din față și să stea bine în lucrare cerească, iubind și ascultând, căci ca să asculte, trebuie mai întâi să iubească pe cel de care ascultă, iar copiii din grădină trebuie ascultați. Să-i asculte Israel, Doamne. Eu sunt veghea lui Israel și a grădinii cuvântului Tău, și mereu învăț pe fiii grădinii la veghe bună, și vin și le spun cum să lucreze. Eu lucrez în ei și fără cuvânt scris în carte, că multe sunt de lucrat, și ei sunt cuvânt din cuvânt, și cine are urechi de auzit, să audă cu ele.

Am un copil mai mic, cu inimă mare, și voiesc să-l deprind să fie blând și smerit cu inima când iubește, că el iubește pe copiii noștri, Doamne, și voiesc ca iubirea lui să aibă răspuns bun, să aibă stare plăcută de cer, că el acum învață, stă la învățat și învață și se dăruiește, ca să fie dar Ție, Doamne.

O, copilași unși în grădină, vă voi face graiul meu peste cel spre care vă trimit cuvânt, că vă fac cuvânt peste el, iar eu sunt în voi când grăiți peste el cuvânt de prevedere, de înainte vedere, iar el va fi apoi deprins să gândească cerește, ascultând cu iubire, și iubind cu ascultare.

Aveți grijă de vorbirile din Israel, să fie cu sare, să fie cu adevăr, să fie din cer și să se potrivească cu cuvântul lui Dumnezeu, și numai așa să lucrați lucrul lui Israel. Dați sănătatea cuvântului din voi, dați-o și la cei ce învață vorbirea mea. Vorbirea lui Israel să fie ca a mea, ca vorbirea Domnului, fiilor. Lucrul lui Israel să fie ca lucrul Domnului. Ascultarea lui Israel să fie ca ascultarea voastră, și să vă ajute Israel prin ascultarea lui de Dumnezeu.

Binecuvântat să fie cuvântul meu cu voi peste cel care aude de la voi cuvântul meu spre povață. Amin, amin, amin.

04-12-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:43 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (9)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Ecaterina

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind cu norii cerului. Amin.

O, fiule Israele, copil credincios, cine Mă va despărți de dragostea de tine? Necredința de pe pământ și aleșii ei? O, fiule credincios, credința ta în cuvântul Meu va lucra și va strânge într-un singur staul pe toți cei de pe pământ, pe toți care vor mai fi, căci toți cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Necredința de pe pământ și aleșii ei nu te pot birui pe tine, că Eu cu tine sunt, și îți țin cald și îți înfierbânt credința, ca să topești cu ea filozofia necredinței acestui veac. Tu ești cel ce crezi, iar Eu sunt Cel ce împlinesc. Amin. Pace ție, căci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te iubește. Pace ție, Israele, că nimeni nu are pace așa cum ai tu, așa cum Mă ai tu, că iată ce fac: întocmesc serbări cu sfinții în mijlocul tău, și mărturisește cerul înaintea ta, și le dăm celor necredincioși cuvântul puterii lui Dumnezeu, căci Eu sunt Cel ce sunt.

Vin cu sfinții mucenici în venirea Mea, vin și iar vin cu sfinții și cu îngerii în sunet de trâmbiță, ca să adun prin cuvânt pe cei aleși ai Mei din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, și voi lucra ca în vremea lui Noe. Și iată, găsesc pe oameni mâncând și bând și nuntind, că ei nu știu venirea Fiului Omului. Vin și voi trâmbița ca să adun pe cei aleși, și din ei voi lua unul, și pe unul îl voi lăsa, și oamenii nu cred ca să vegheze venirea Mea care vine peste ei fără de știre. O, fericit ești tu, poporul Meu, slugă cuminte și credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, și vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc și stau mâncând și bând și nuntind, pe neașteptate voi veni la ei și îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, și nimeni nu înțelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine și statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Și iată, fiule scump, oamenii beau și mănâncă și nuntesc ca în vremea lui Noe, și cuvântul Meu vine la ei pe neștire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului, și văd sfinții din cer, că ei sunt în venirea Mea. Eu și la arhiereii care M-au dat la răstignire le-am spus: «Eu sunt Fiul Tatălui, și Mă veți vedea venind cu norii, cu putere și cu slavă», iar cuvântul Meu adevărat este.

Vin și iar vin, că am unde să vin ca să strig și să adun pe cei aleși care vor rămâne, și vor fi toți un singur trup, o pâine vor fi toți, și fericiți cei care au urechi de auzit, că aceia vor rămâne. Vin cu sfinții și cu îngerii și strig ca să audă cei aleși din cele patru vânturi, de la o margine la alta a cerurilor, că este scris în Scripturi să trâmbițeze îngerii și să adune pe cei aleși.

Am praznic de cuvânt în tine, Românie, și voiesc să fac din tine oază de scăpare pentru cei aleși care vor rămâne ca să fie, căci «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii», precum este scris în Scripturi. Ia de la Mine înțelepciune, țară Românie, că nu e bună înțelepciunea veacului acesta. Ea nu dă omului viață. Ea Mă scoate pe Mine din om, și omul zice că este el, omul înțelept zice că este el, iar Eu, Cel ce sunt, nu mai sunt în om.

O, poporul Meu, am serbare în tine. Sunt cu mireasa Mea, cu înțeleapta Ecaterina, mucenicită de omul veacului acesta, mucenicită pentru numele Meu, căci Eu am logodit-o cu Mine și i-am dat inel de logodnă și am făcut-o mireasă a Mea, și mama Mea Fecioară a iubit-o și a învățat-o să Mă iubească în smerenia și blândețea inimii ei. Înțeleapta Ecaterina, fiilor din Israel. O, pe pământul oamenilor e frumos omul cel deștept, omul cel de neam, omul cel cu nume și cu avuție, acela e frumos, acela e iubit și dezmierdat pe pământ. Mucenița Mea nu numai de neam bun a fost pe pământ, nu numai cu nume mare și împărătesc, nu numai bogată de averi pământești era, ci era și frumoasă între fiicele oamenilor, frumusețe aleasă între făpturi.

O, fiilor, omul dacă a păcătuit mereu, n-a mai fost frumos omul cel din om ieșit, n-a mai păstrat omul frumusețea staturii omului cel dintâi, pe care mâna lui Dumnezeu l-a făcut, frumusețe dumnezeiască în om și în făptura omului cu chip dumnezeiesc. Atâția oameni sunt urâți la chip, căci urât este rodul păcatului, și cu greu se mai păstrează în chipul omului chipul cel frumos al lui Dumnezeu, chipul omului cel dintâi, făcut de Dumnezeu, de mâna și de Duhul lui Dumnezeu. O, fiilor scumpi, mucenița Mea era frumoasă la chip, frumoasă foarte între chipurile oamenilor, frumoasă și înțeleaptă după asemănarea oamenilor, că era de neam și de nume bun, neam împărătesc, împodobit cu podoabe și cu bogății, dar lumina Mea s-a strecurat în ea, și ea a început să vadă pe Dumnezeu Domn adevărat, Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. O, și Mă iubea fecioara aceasta, căci mama Mea Fecioara a venit la ea și i-a spus de Mine, Mire frumos și sfânt, Cel mai frumos pe pământ și în cer. Era înțeleaptă foarte. Învățase toată înțelepciunea oamenilor, căci era din fire înțeleaptă și avea minte din fire, și pe toate le învăța, ca să le știe pe toate. Era așa de deșteaptă că voia să aibă pe cel mai frumos mire de pe pământ, iar mama Mea era aceea care a adus pe lume pe Cel mai frumos între oameni, și s-a dus la ea și i-a spus de Mine, Cel frumos, și ea M-a iubit și M-a mărturisit tuturor Mire și logodnic al ei pe veci, că M-a văzut, și M-a iubit cu iubire mare, cu iubire veșnică. M-am arătat ei și i-am pus inel de logodnă și am logodit-o cu Mine pe cea care M-a iubit, și am făcut din ea mireasă veșnică. Mireasă este cea curată, asta înseamnă mireasă. S-a întâlnit cu Mine pe pământ, M-am arătat ei, și ea s-a ascuns în Mine, Mirele ei, și nu M-a mai părăsit, că mult M-a iubit, și pentru iubirea Mea a suferit prigoană mărturisindu-Mă Mire veșnic, Dumnezeu adevărat, Unul Dumnezeu. Ea se roagă pentru toate fecioarele de pe pământ să găsească iubirea așa cum a găsit-o ea. Se roagă pentru mireasa Mea, pentru tine, poporul Meu, mireasa Mea cea mică, mireasă mângâiată de cer pe pământ. Se roagă mucenița Mea, se roagă cu iubire în Mine, se roagă pentru tine, Israele, mireasă mică a Mea:

– O, Mire, Mire veșnic și frumos între fiii oamenilor! Tu Te-ai făcut Fiul Omului, Te-ai făcut Om ca să Te vadă oamenii și să fie ca Tine, iubindu-Te precum Tu i-ai iubit venind din Tatăl pe pământ în Fecioară, ca să Te ia Tatăl din Fecioară născut și să Te dea oamenilor, ca să vadă oamenii pe Cel ce iubește din cer pe pământ, pe Cel mai frumos între oameni.

O, Mire, Mire dulce, Mire al meu, cu dureri mi-a fost calea spre Tine, Mire al nunții mele pe pământ spre nuntă veșnică în cer. Dar Tu erai în mine când sufeream, și îmi luai Tu suferința și mă ocroteai ca să mă ai, ca să fiu pe veci mireasa Ta, mireasa Celui mai frumos Mire, precum voia inima mea să aibă, căci Fecioara cea veșnică, cea care Te-a născut între oameni, a venit în calea mea la dorința mea și mi-a spus de Tine, Cel mai frumos Mire; și am avut înțelepciune, și cu ea Te-am ales pe Tine înțelepciune în mine, și Te-am iubit apoi cum nu se poate iubi pe pământ, și Te-am luat întru mine ca să Te am și să Te spun la toți oamenii cât de frumos ești, cât de veșnic ești, și mi-am curățit casa inimii și am dat din ea toate podoabele înțelepciunii omenești, toată știința omenească pe care o strânsesem în mine bogăție de înțelepciune omenească, și m-am smuls din mine și din jurul meu și am ieșit din toate câte mă aveau, și am intrat în Tine dându-mă Ție în dar, și Tu ai făcut în mine casă Ție și mie, în Tine și în mine, în cer și pe pământ, și Te-ai arătat cu mine fiilor oamenilor, mărturisindu-Te din mine, și pe mine mireasă a Ta și înțelepciune a Ta între oameni, căci scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl și pe mama sa și se va alipi de Dumnezeu, Mire și mireasă, și vor fi un singur trup și nu două». Așa am lăsat eu pe mamă și pe tată și tot ce am avut pe pământ, și m-am alipit cu Tine, Mire și mireasă, un singur trup, Doamne, căci taina aceasta a Ta nici un om n-o înțelege. Și din unirea Ta cu mine s-au născut fii, și nu mai înțelege nimeni pe pământ taina nașterii de fii pentru cer, după cum Tu i-ai spus lui Avraam că seminția lui va fi ca stelele cerului.

O, Mire scump, nu știe omul că oamenii cei înțelepți în veacul acesta sunt stele ale pământului, dar cei cu înțelepciunea Ta în ei sunt stele ale cerului, Doamne. Eu am fost cu Tine în mine luminând pe pământ, stea cerească pe pământ am fost, și am luminat pe înțelepții pământului, care voiau să nu mă lase să pier din înțelepciunea cea de pe pământ, care voiau să fiu a oamenilor și nu a Ta, Doamne. I-am luminat și pe ei cu Tine, Cel ce erai în mine lumină venită din cer ca să faci din mine stea cerească pe pământ luminând. Le-am dat și lor lumină din Lumină, și Te-au cunoscut pe Tine înțelepciune una, și s-au lepădat și ei de oameni, de idoli, Doamne. Oamenii înțelepți sunt idoli oamenilor, și oamenii se închină idolilor lor, iar eu am părăsit idolii și m-am făcut închinătoare Ție în duh și în adevăr, așa cum Tatăl voiește, și îl ajut pe poporul Tău de azi să Te mărturisească feciorilor și fecioarelor Mire din cer, Cel mai frumos între oameni.

În Tine mă rog, și cad cu iubire la tronul Tău și Te rog de lumină cerească peste înțelepciunea veacului acesta, care-i ține pe cei aleși ai Tăi sub vină, așa cum am pățit și eu în vremea științei mele în mine. Ia robia de peste oameni, ia știința de peste fiii oamenilor, că știința îi învinuiește de furt, Doamne, și Te așează Tu în om, împărăție a cerurilor în om, așa cum l-ai făcut Tu pe om, așa cum m-ai făcut pe mine, facere nouă în om, om din om, om nou din om, mireasă a Ta pe pământ. În Tine mă rog pentru Israel, poporul Tău de azi, pentru cel așteptat de rugăciunile sfinților, care stau cupă plină înaintea Ta. Israel de azi e mic. Ajută-l pe cel mic și iartă-i neputințele, că sfinții Tăi au cupa plină de rugăciuni înaintea tronului Tău. Fă din Israel cel mic, cel român, fă lumină peste Israel cel ce Te-a răstignit, că rămășița lui cea din cer, cea dintre sfinții Tăi, se roagă pentru Israel cel după trup, se roagă din România sfinții, Doamne. Toți sfinții cerului Tău din România se roagă din locul slavei Tale, slava cuvântului Tău care se slăvește din România peste pământ, peste înțelepții neamurilor pământului, Doamne, și neamurile vor lua lumină din lumină din România, țara Ta mireasă.

O, țară Românie, stau sfinții cerului, stau stelele cerului deasupra ta, deasupra ieslei Cuvântului Care Se naște între oameni ca să-i păstorească precum un Păstor bun, Care Și-a dat viața pentru oile Sale. Scoală-te și te îmbracă precum m-am îmbrăcat eu în veșmântul lui Hristos, cel mai frumos veșmânt, veșmânt din lumină și din slavă, o, țară Românie! Tu ești cântată de sfinții cerului, ești luminată de stelele cerului, care s-au strâns deasupra ta ca să te călăuzească spre izvorul cuvântului care se naște în ieslea sa, în Israel cel luat din români, țară Românie, țară a venirii Domnului la oameni.

Mă rog în Tine, Doamne, pentru România, cea aleasă a Ta, și pentru mireasa Ta din ea, pentru poporul Tău cel mic, ca să-i dai ce și mie mi-ai dat, și ca să-l ai lumină și sfeșnic de lumină în România pentru toate noroadele de pe pământ, Doamne. Dă-i mângâiere lui Israel, dă-i toată iubirea, dă-le toți sfinții în ajutor, în dar, căci noi, sfinții Tăi, ne dăm lor cu iubire, cu dorul tot ne dăm, că ne e dor să-Ți vedem plinită taina Ta de veac nou în fiii lui Israel de azi, începătura Ta de veac nou, de om nou în om, Doamne. Dă-le iubirea Ta, să Te iubească cu ea, precum mie mi-ai dat-o când căutam pe cel mai frumos între oameni. Vino mereu, că mare este venirea Ta și bucuria sfinților Tăi care sunt în venirea Ta, o, Mire al sfinților Tăi în cer și pe pământ, căci cei mici se binecuvintează de cei mari, ca să fie mari, împărăție a Ta să fie cei mici, a Ta și a sfinților Tăi. Amin.

O, fiilor mici, mireasă mică a Mirelui Cel frumos, iubiți-vă unii pe alții precum eu am iubit pe Hristos. Aceasta e iubirea și Cel iubit de voi. Iubiți pe Domnul așa cum El vă iubește. Iubiți-vă cu Domnul, unii pe alții iubiți-vă iubind pe Domnul. Vine Domnul, vine, și va veni. Vine Domnul la tine, Israele mic, ca să ai veșmântul Lui pe tine. Vine la tine Domnul, mereu vine, ca să ai tu veșmânt pe Hristos.

Să Te aibă, Doamne, mireasa Ta, veșmânt să Te aibă, precum Te-am avut eu după nașterea mea din Tine, rădăcina omului nou, născut din Tine, înveșmântat cu Tine, om nou, Hristos în om, Mire și mireasă, un singur trup, precum scrie în Scripturi. Amin. Mă fac în Tine rugăciune pentru Israel, o, Mire al meu. Rugăciune sfântă, tămâie în Tine mă fac, miros de bună mireasmă înaintea Ta pentru cei mici ai Tăi. Și vino întru slava Ta cea văzută, vino, Doamne, căci duhul și mireasa zic: «Vino!». Amin.

– Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer și de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul și pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăția Mea întru sfinții Mei în cer și pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine și statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele. Și iată, oamenii beau și mănâncă și nuntesc, și cuvântul Meu strigă peste pământ să adune pe cei aleși, ca să fie cei ce sunt.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind cu norii cerului. Cine Mă va despărți de dragostea Mea de tine, Israele iubit? Necredința de pe pământ și aleșii ei? O, Israele, Israele, credința ta în cuvântul Meu va lucra și va strânge într-un singur staul, într-un singur trup pe toți cei de pe pământ care vor fi, căci toți cei ce vor fi vor rămâne ca să fie. Cei ce vor fi găsiți veghind venirea Mea vor rămâne ca să fie, și vor fi mângâiați în vecii vecilor, și vor fi mângâiere a mângâierii, și vor fi. Amin, amin, amin.

08-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Cu har și cu pace cobor la voi cu cuvântul Meu și cu serbare de sfinți și de îngeri deasupra voastră și cu voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, căci cerul Meu serbează zi de aducere-aminte a însemnării cu har și cu dar a ieslei cuvântului.

Har vouă, și pace vouă, și viață veșnică și mângâiere, fiilor! Eu sunt. Mă așez cuvânt în cartea Mea de azi și Mă însemnez cu sărbătoare peste Israel, căci am popor și în vremea aceasta, am iesle de naștere a cuvântului Meu. Vin mereu în ea și Mă nasc în ea cuvânt de viață veșnică, și fericiți sunt cei ce cred în Cuvântul lui Dumnezeu, Care cu norii vine din cer pe pământ, că e vremea venirii Lui, după cum scrie în Scripturi.

O, fiilor unși, cum de nu înțeleg cei care zic că știu Scripturile, căci e scris în lege și în prooroci și în Scripturi despre vremea aceasta a Mea, despre cuvântul Meu de azi, despre lucrarea aceasta cerească, în care voi sunteți de Mine cuprinși. Iar voi adunați-vă adesea, adunați-vă, fiilor, cu fiii lui Israel, în Duhul Meu să vă strângeți laolaltă și să vedeți Scripturile, fiilor, că trebuie să aveți o credință bine întemeiată pe piatra ei. Voi trebuie să înțelegeți pe Dumnezeu, voi trebuie să fiți cuvântul lui Dumnezeu peste tot pământul, fiilor. Eu de aceea am întocmit văzut această iesle de coborâre a cuvântului Meu, și am venit cu ea la timpul hotărât de Scripturi și de prooroci, iar Duhul Sfânt vă va desluși Scripturile acestea în sfatul vostru cu Mine, fiilor.

Israele, Israele, e sărbătoare în tine, fiule Israele. Serbăm ziua când s-a sfințit prin cuvântul Meu ieslea cuvântului și fiii Mei cei sfințiți în ea. Eu sunt cu voi în cele văzute și în cele nevăzute la voi. Sunt cu ieslea cuvântului Meu, cea văzută și cea nevăzută, căci cele ce nu se văd sunt cuprinse de cele ce se văd, duh și trup, precum Eu sunt văzut și nevăzut în cele văzute și nevăzute ale Mele, Duh și Adevăr, precum este scris în Scripturi.

Fiilor, fiilor, stați mereu în duhul sfințeniei de duh și de trup, căci Duhul Sfânt Își are sălaș în mintea sfântă și în trupul ei sfințit de ea, ținut de ea în sfințenia ei. Mereu, mereu să vă îndeletniciți să aveți minte sfântă în care să Se nască Hristos, Născătorul venit de la Tatăl, căci am venit de la Tatăl cuvânt, Eu Însumi am venit. Cuvânt de la Tatăl vin, și iată, la voi vin, și de la voi Mă iau mulțimile spre hrană, căci mulțimile sunt flămânde, tată, și se țin pe urma voastră ca să Mă ia pe Mine hrană, și fericiți sunt cei ce înțeleg minunea aceasta a înmulțirii pâinii vieții, căci Eu sunt pâinea vieții, cuvântul vieții. Iată, omul se hrănește cu cuvânt, nu numai cu pâine. Așa am spus: «Eu sunt pâinea vieții», și iată, sunt, precum am zis, sunt și Mă înmulțesc, și cu greu se înțelege această mare minune. Făceam minuni prin cuvântul rugăciunii Mele către Tatăl, de la Care ceream. Făceam minuni și ziceam: «Cel ce va crede în Mine, mai mari decât acestea va lucra după ce Eu Mă voi duce la Tatăl», dar minunea cea mai mare este credința, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei. Iată, cu voi este minunea înmulțirii cuvântului vieții veșnice, pâine spre hrană mulțimilor flămânde. De aceea am dat ființă ieslei de la voi. Mă fac cuvânt între voi, copii ai ieslei cuvântului Meu. Eu Însumi vin cuvânt, de la Tatăl vin, și la voi vin și Mă înmulțesc, și voi Mă înmulțiți și Mă dați spre hrană multora.

Fiilor, fiilor, îngerii cerului vin cu Mine de câte ori cobor la voi cuvânt. Imnul îngerașilor vestește mereu cerul și pământul când Eu Îmi nasc cuvântul în iesle la voi. Îmi cântă slavă îngerii și zic: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace și bunăvoire!“. Toți îngerii ascultă cuvântul Meu cel proaspăt, de câte ori vin la voi cuvânt. Aceasta este taina ieslei de la voi. Ea este locul unde îngerii cântă pe pământ lui Dumnezeu, Care vine din cer să Se facă cuvânt în ieslea Sa.

Iubiți voia Mea în voi, fiilor din Israel, așa precum îngerii o iubesc. Îngerii sunt voia Mea în cer și pe pământ, în cele văzute și nevăzute ale Mele. Iubiți ascultarea, precum îngerii o iubesc. Iubiți pe Dumnezeu cu ascultare, căci ascultarea voastră este iubirea voastră de Dumnezeu. Numai cei ce ascultă de Dumnezeu, numai aceia iubesc pe Domnul. Pe voi înșivă și unii pe alții și viața voastră lui Hristos să I-o dați ascultându-L, fiilor. Eu sunt ascultător Tatălui, și sunt. Voi sunteți ascultători Mie, și sunteți, căci cel ce este, în Mine este, în ascultare este, căci Eu sunt pildă de ascultare, sunt pildă pentru voi, iar cine nu este ascultător, nu este.

Fiilor, fiilor, lucrați uniți, fiți o pâine cu toții, un cuvânt toți, un cuget și o lucrare cu toții, toți cei credincioși, toți cei ascultători, toți, fiilor, fiți o pâine cu toții. Unii pe alții dați-vă lui Hristos. Fiți pildă de ascultare, unii pe alții dându-vă Mie, fiilor. Nimic să nu lucrați fără sfat, fără veghe, fără să fiți un singur trup, o singură voință, un singur cuvânt toți, o pâine, fiilor, unul pe altul dându-vă Mie. Stați în duh de sărbătoare, fiți un duh cu Mine, fiți în Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt Își are sălaș în mintea sfântă și în trupul ei cel sfințit de ea. Învățați mereu, mereu, stați în lecția ascultării, stați în duhul ascultării, ca să fiți. Învățați-vă să stați mereu cuprinși în Duhul Sfânt, că vremea s-a făcut durere peste oameni, și oamenii zic amarului dulce, și dulcelui amar, dar voi, stați cuprinși în Duhul Sfânt, fiți casă Duhului Sfânt, fiți mintea Duhului Sfânt, fiilor.

O, Israele, fiul Meu! O, tată, nu poți fi și lume, și creștin, să știi că nu poți, chiar dacă poți. Nu poți fi dacă poți așa ceva. O, nu poți să Mă duci cu vorba, nu poți. Eu te-am hărăzit să poți să fii copilul Meu, voia Mea, bucuria Mea, avuția Mea pe pământ și în cer, pildă de ascultare și de iubire să fii, precum Eu am fost. Să audă omul lumii, să audă ce învățătură îți dau, și să ia din ea și să știe știință cerească, viață cerească pe pământ; să vină să Mă ia și să se hrănească cu cuvântul Meu, că Eu am iesle în tine, poporul Meu, și Mă fac pâine în tine spre hrană celor flămânzi de viață.

Rostesc mereu sfințenie peste ieslea cuvântului Meu, așa cum am rostit în ziua pecetluirii ei cu legea sfințeniei pe pământ, că am făcut din acest petecuț de pământ semn între oameni, ca să știe tot omul că nu poate să fie și cu Mine, și cu duhul lumii. Am arătat acest semn oamenilor ca să vadă că Eu pot numai cu Mine în om, și că omul poate numai cu Dumnezeu. Cel ce voiește să vină după Mine, poate, fiilor, poate dacă voiește.

Sunt cu tine, Israele, pildă în calea omului, ca să vadă omul că poate dacă voiește, iar tu să stai voie a Mea, pildă a voii Mele în om, așa să stai înaintea oamenilor, căci Eu sunt Cel ce poate totul în toți cei ce voiesc să fie. Amin, amin, amin.

12-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Ierusalime, poporul Meu, Ierusalime, popor al harului, Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul. Mă odihnesc în sânul Tatălui, și Tatăl în sânul Meu, început și sfârșit, căci Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul a fost făcut, și Dumnezeu S-a odihnit în el, iar sfârșitul, tot la fel, și Dumnezeu Se va odihni apoi. «La început era Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și toate prin El s-au făcut, și în El era viață», precum este scris.

Ierusalime, locul Meu de odihnă, să știi, fiule, că toate prin cuvânt s-au făcut. Eu sunt Alfa și Omega, Cuvântul lui Dumnezeu. La început am fost cuvânt, și toate prin Mine le-a făcut Tatăl, iar la sfârșit tot așa sunt, cuvânt sunt, căci sfârșitul tot prin cuvânt se face, și cine nu înțelege începutul și sfârșitul, acela nu crede lucrarea cuvântului Meu. La început a fost Cuvântul, și la sfârșit iarăși este Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, dar cei îngâmfați nu înțeleg și nu iau aminte ca să nu vină peste ei ceea ce s-a zis în prooroci, că scris este: «Vedeți, îngâmfaților, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci în zilele voastre se îndeplinește un lucru pe care nu-l veți crede dacă vă va spune cineva». La început era Cuvântul, și Eu eram Cuvântul lui Dumnezeu întru început, și toate prin Mine s-au făcut, și fără Mine nu s-a făcut tot ce s-a făcut. La sfârșit iarăși este Cuvântul, și Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu întru sfârșit, și toate prin Mine se fac, și fără Mine nu se fac din toate câte se fac. Eu sunt Alfa și Omega, căci Cel dintâi este și Cel de pe urmă, este începutul și sfârșitul.La început a fost Cuvântul, și la sfârșit iarăși este Cuvântul, și de aceea zice Scriptura: «Eu sunt Alfa și Omega».

Ierusalime, poporul Meu, Eu sunt Cel ce eram la început, căci scris este: «La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și toate prin El s-au făcut din câte s-au făcut». De aceea am venit și am spus: «Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine». Iată, fiule care crezi, Eu sunt cuvânt la sfârșit precum am fost și la început, iar cine crede în Scripturi, acela crede cuvântul Meu cu care lucrez la sfârșit ca și la început. Lucram la început, lucram cele ce nu se vedeau, că nu avea cine să vadă când lucram. Și după ce le-am făcut pe toate câte sunt, l-am făcut apoi pe om, și l-am făcut ca să vadă, și a văzut pe cele ce nu se vedeau, și pe care omul le-a văzut și le-a pus nume. Și iată taină nevăzută, că și la sfârșit lucrez cele ce nu se văd, că nu are cine să vadă când lucrez, și de aceea îl fac pe om ca să vadă cele ce nu se văd. De aceea am grăit Eu ție, Israele, în cartea Mea cu tine și am zis: «Să nu te pierzi, Israele, că vine ce n-ai văzut de când te-ai născut; vine facerea pământului și a raiului și a Noului Ierusalim, care nu sunt încă pe pământ». Așa grăiam Eu la începutul lucrării Mele cu tine, Ierusalime de azi, și îți ziceam despre cărturarii și fariseii cei așezați la colțul străzii ca să te oprească pe tine să nu vii la Mine, și iată, nu te-am mințit, și pe toate ți le-am spus mai dinainte, iar cuvântul Meu este adevăr.

Cuvântul cel de la sfârșit este ca și la început, este facerea pământului și a raiului și a Ierusalimului nou, care erau la început. La sfârșit iarăși este facere: «cer nou și pământ nou în care va domni dreptatea și pacea», așa cum scriu făgăduințele Scripturii care spun: «Eu voi face ceruri noi și pământ nou, și nimeni nu-și va mai aduce aminte de cele trecute, iar cerul nou și pământul nou vor rămâne înaintea Mea, și seminția voastră și numele vostru va dăinui pe veci». Și dacă așa scrie în Scripturi, iată, cerul și pământul trec, și cuvintele Mele se împlinesc cu cerul cel nou și cu pământul cel nou și cu poporul Meu, care va dăinui pe veci, potrivit făgăduințelor Mele, potrivit Scripturilor, măi Israele. Și dacă M-am născut Fiu al Omului acum două mii de ani, și dacă Tatăl Meu a născut-o la cuvântul Meu pe România odată cu Mine, și dacă Eu trebuia să am un popor la sfârșit ca să vin la el cuvânt, iată, în România Mi-am așternut iesle și Mă fac în ea cuvânt de facere nouă, ca și la început facere. La început toate s-au închegat la cuvântul Meu, și nu se putea să se lucreze altfel la sfârșit, nu se putea să nu se lucreze și la sfârșit, căci am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», Eu sunt la început și la sfârșit Cuvântul lui Dumnezeu, căci toate se fac prin cuvânt, și fără cuvânt nimic nu se face. Să știi, poporul Meu, că fără cuvânt nimic nu se face. Cuvântul este Cel ce Se face, și Domnul este Cuvântul, și El Se face în toate câte vor fi, și toate vor fi El, și omul n-a știut să-L vadă pe Dumnezeu în cele ce au fost făcute prin cuvânt. Omul a crezut că Dumnezeu este altceva decât facerea Lui, facerea în care El era, precum și în om era. Dar omul neascultând n-a mai știut, a încetat să mai știe, și de aceea am spus omului: «Omule, nu-L vei găsi pe Dumnezeu decât în tine, dacă-L vei așeza în tine».

O, Ierusalime, pământul României poartă pe el taina cea dintru început, cuvântul Meu cel făcător. De ce poartă pe el această taină? Pentru că România este pământul Meu ales și neamul Meu ales din nou. Și de ce am ales Eu acest pământ? O, nu l-am ales. El era pământ ales, și am așezat pe el neam ales, născut odată cu Mine, închegat la cuvântul Meu, căci am trimis pe unsul Meu ca să pună peste acest pământ semnul Meu, pământ ales cu semn pe el și om născut din Mine, neam al Meu, născut din cuvântul Meu, din creștin născut, duh și trup, om încreștinat de creștin, de unsul Meu, de apostolul Meu cel întâi chemat.

E praznic de sfânt Andrei în mijlocul tău, Ierusalime, popor al prăznuirii cerului pe pământ, căci Eu sunt cu sfinții în venirea Mea la tine. Andrei, apostolul Meu, binecuvintează pe România. Din Mine binecuvintează apostolul Meu:

– Din Tine, Doamne, Ierusalimul cel de sus, căci în Tine se odihnesc toți sfinții Tăi, Doamne. Și dacă Tu ești cu împărăția cuvântului Tău în România, sfinții Tăi cu Tine sunt, și se adună la praznicul Tău, la cuvântul Tău, Doamne, și grăiesc sfinții din Tine și Te mărturisesc din România, neam ales pe pământ ales, ales dintru început, Doamne, pecetluit dintru început ca să fie ales spre întocmirea plinirii vremilor, ca toate să fie iarăși întru Tine, cele din ceruri și cele de pe pământ, toate în Tine.

Binecuvântat să fii, Doamne, Cel ce ești, Cel ce erai și Cel ce vii, că ai ales neamul român mai înainte de întemeierea lumii mai înainte rânduindu-l în a Ta iubire, ca să fie fiu al Tău, potrivit sfatului voii Tale, spre lauda măririi Tale, Doamne, ca toate să fie iarăși întru Tine, cele din ceruri cu cele de pe pământ, toate întru Tine, căci în țara Ta regină ai unit pe cele din ceruri cu cele de pe pământ, s-a unit cerul cu pământul în România, țara Ta regină, țara Ta mireasă, țară cu Rege, o, Rege cu regină, Rege cu mireasă! Nimeni nu știe de ajuns taina pământului ales în care ai venit cuvânt la sfârșit, Tu, Cel ce ești Alfa și Omega. Nu înțelege omul lucrarea cuvântului Tău în România, facerea Ta cea nouă, lucrarea Ta de facere, cuvântul Tău, Doamne. Eu am fost trimisul Tău, ca să pun numele Tău și viața Ta peste neamul român, și nu știam atunci ce este acest pământ, dar acum mă închin Ție în el și îl sărut, că atunci nu știam, nu-i știam taina lui cea dintru început. El era taina Ta, venirea Ta, cuvântul Tău, ieslea Ta în care Te faci cuvânt la sfârșit precum erai la început. Mă închin și sărut acest pământ precum Tu îl săruți mereu cu cel mai dulce cuvânt, că Tu când ai lucrat cuvântul pentru facerea cerului și a pământului, așa ai zis: «Să fie o tărie în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape», și așa a fost, precum a fost cuvântul Tău. Și s-a făcut tăria cerului, și a despărțit apele de dedesubtul tăriei și de deasupra tăriei, și tăria ai numit-o cer. Și ai zis să se adune apele de sub cer la un loc și să se ivească uscatul, și s-a ivit și l-ai numit pământ. Iar când uscatul s-a ivit din apă, primul uscat a fost pământul român, primul ieșit din apă, și din el ai luat pământ când l-ai făcut pe om. Și i-ai zidit omului o grădină spre răsărit și l-ai așezat în ea, și ai numit fericire grădina aceea, fericirea omului ai numit-o, grădina fericirii, precum omul are casă și grădină. Când Noe a dat drumul porumbelului ca să aducă semnul împăcării, ramura de măslin, tot așa a fost. Pământul acesta a fost primul uscat care s-a ivit din apă după ce a trecut potopul cu apă, prima oază verde a fost, și din ea a rupt porumbelul ramura verde și a zburat cu ea la Noe.

O, Doamne, Tu Te-ai făcut cuvânt pe pământul împăcării, și ai împăcat pe om cu Tine. Cuvântul Tău a făcut împăcarea, căci el este făcător, și pe pământul acesta trebuie să faci om nou, născut din cuvântul Tău, căci Tu ești Cuvântul. România este pământul în care se naște omul cel nou, omul cel din cer, căci Tu Te naști din Tine cuvânt în România, și din cuvântul Tău se naște om nou, om născut de sus, căci Tu ești de sus. O, Doamne, când pământul acesta a primit pe el neamul care este și azi pe el, Tatăl a binecuvântat neamul acesta și a zis să fie fiul Lui, fiul Tău să fie, fiul cuvântului Tău, la începutul și la sfârșitul lucrului Tău cu el. A trimis Tatăl pe Melchisedec și l-a binecuvântat întru Tine, Doamne, Fiule al Tatălui. A binecuvântat Tatăl acest pământ, după rânduiala lui Melchisedec l-a binecuvântat, și apoi eu am venit trimis al Tău, mărturisitor al Tău, și Te-am dat pe Tine neamului român și l-am făcut neam cu Tine prin pâine și vin, prin Trupul și Sângele Tău pe care Tu l-ai lăsat la ai Tăi, și rămășița lui Israel s-a făcut neam cu românul, și toți suntem un neam. Neam al Tău este cel ce crede în Tine, om plămădit la sfârșit, căci Tu ești început și sfârșit.

Mă rog în Tine Tatălui, mă rog pentru neamul român:

Tată bun, neamul român este neamul Fiului Tău, neamul Tău, Tată bun, căci Tu prin Fiul Tău ai făcut cerul și pământul român când ai făcut cerul și pământul. Mă rog Ție în Fiul Tău în Care Tu Te odihnești cu lucrarea Ta. Iartă tot ce ai să-i ierți neamului român, iartă-l pe cel mic, și prin el să răscumperi neamul omenesc și să-l faci din nou, să faci neam creștinesc, care va dăinui în veci, Tată bun, neam de viță nouă și neveștejită, și din el ridică preoție sfântă și curată, popor agonisit prin lucrarea Ta, prin truda Ta în Fiul Tău. Și să fie Fiul Tău odihnit în om, și să faci din neamul român neam creștin, închinător adevărat în duh și în adevăr. Să fie Fiul Tău duh și adevăr în omul român, cuvânt și trup să fie în neamul român, pe pământul român, pământ ales, pământ al strălucirilor cuvântului Tău, după cum scrie în prooroci despre țara strălucirilor pe pământ.

Iar Tu, Fiule al Tatălui, Mire trimis din cer pe pământ, să fii Păstor bun, să fii cuvânt dulce și să păstorești de pe tronul slavei Tale neamurile pământului, să le păstorești cu toiag de fier, cu cuvântul Tău cel veșnic, Doamne, căci România este tronul cuvântului Tău, și din tronul Tău curge râul vieții, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. O, Tu Te faci carte pe pământ, Doamne, și minune mare este taina aceasta, cartea aceasta, carte din cer pe pământ, carte coborâtă din cer peste cei fără de carte, peste omul fără de minte, Doamne, carte din cer pe pământ, ca să o ia omul în el și să aibă minte, să aibă carte omul, Doamne, să Te aibă pe Tine, căci Te faci carte și Te împarți pe pământ. Sfinții Tăi sunt în venirea Ta. În cartea Ta cu Tine sunt sfinții Tăi.

O, fiică Românie, să fii fecioară neprihănită, precum am fost eu. Să te naști mereu, mereu fecioară, mereu din cuvânt să te naști, căci harul Domnului peste tine a răsărit, țară regină, țară mireasă, cea dintâi pe pământ! Domnul S-a născut trup în neamul lui Israel, cel ce a răstignit pe Domnul, și din poporul răstignitor s-a ridicat o rămășiță aleasă prin har ca să fie mijlocitoare pentru neamul răstignitor. Dar în tine, popor român, Domnul S-a născut cuvânt, ca să facă din tine neam luminător al lumii, mărturisitor de lumină, precum Ioan mărturisea lumină pe Hristos. Tu ești pământul care strălucește, că iată, Domnul este strălucire în tine, căci cuvântul lui Dumnezeu în tine este strălucirea ta, țară Românie. O, în tine este soare, în tine este Domnul cuvânt, Domnul, soare strălucitor, de șapte ori strălucitor. De aceea ești tu țară a strălucirilor; Domnul strălucește cuvânt din tine, și tu ești, și cine te iubește, după dreptate te iubește. Vino, iubito, spre facere de veac nou peste pământ! Vino, că am venit atunci și ți-am fost naș în ziua ta de logodnă, și iată, iar sunt cu tine din Domnul, Ierusalimul cel de sus, ca să-ți fiu naș în ziua ta de nuntă, alături de Verginica, trâmbița care anunță nunta de veac nou. Vino spre nunta veșnică, țară mireasă, țară regină între țări, căci Tu, Doamne, așa ai binevoit și mare este taina Ta în neamul acesta pe pământul român.

O, slavă Ție, Cel ce ai făcut cerul și pământul la început și la sfârșit, căci Tu ești Alfa și Omega și lucrezi la sfârșit ca la început. Slavă Ție, Cel ce ai făcut cerul și pământul român spre slava cuvântului Tău peste pământ, Doamne, căci sfinții Tăi Îți dau slavă din România, pământul strălucirilor Tale, iar seminția lui va fi ca stelele cerului înaintea Ta, om nou înaintea Ta, Doamne. Amin.

– O, fericit ești, apostolul Meu care M-ai văzut și M-ai iubit și M-ai urmat de atunci și până acum! Dar mai fericiți sunt cei ce nu Mă văd și Mă iubesc și Mă cred și Mă urmează crezând în cuvântul Meu. Fericiți sunteți voi, cei ce M-ați văzut și M-ați crezut, dar mai fericiți sunt cei ce cred în cuvântul Meu, în Păstorul Cel învăluit de taina Sa, căci țara română a avut peste ea ungere de Duh Sfânt, și Duhul Sfânt a vestit în ea pildele împărăției cerurilor, care vor fi adevăr în ea, căci Eu așa am spus: «Voiesc să fac din voi poveste adevărată, fii ai lui Israel, fiilor români din români, ca să fiți, fiilor, să fiți adevărați, să fiți cu adevărat», și cel tare să fie, din locul lui cel tare, și cel slab să fie, din locul lui cel slab, dar să fie, căci fericiți sunt cei ce cred și cei ce vor crede prin mărturisirea celor credincioși, și vor fi și vor crede, așa cum în Israel cei slabi ai lui cred prin lucrarea celor credincioși din el, căci cei credincioși lucrează, iar cei slabi cu lucrul lor cred prin lucrarea celor credincioși din Israel; cred cei slabi, cred în Dumnezeul celor credincioși. Amin. Cred cei slabi, cred, și se așează jertfă de iubire, așa cum îi învață cei credincioși, așa cum cuvântul Meu se face hrană spre viață veșnică, spre împlinirea sfințeniei în omul cel credincios.

Israele, Israele, cel slab în tine se face iubire împlinită prin lucrarea celui credincios din tine, poporul Meu. Cel credincios este tare și lucrează cuvânt din cuvânt, și cuvântul este tare în loc tare, iar cel slab împlinește învățătura prin cel credincios care lucrează; cel slab împlinește prin iubire și prin ascultare de cel credincios, căci cel credincios ascultă de Dumnezeu, și Domnul îi încredințează cămările tainelor Sale ca să le lucreze pe pământ, și să fie Domnul pe pământ cu ai Săi, cu prietenii Săi să fie.

Mă fac praznic în tine, Ierusalime; praznic de sfinți și de îngeri. Mă fac mângâiere peste tine. Mă fac înțelepciune de taină peste tine, căci sfinții Mei mărturisesc pe Domnul lor, mărturisesc tainele cerului, mărturisesc pe Cel ce este. De aceea mereu ți-am spus: «Crești, copile, crești!», mereu ți-am spus să crești, că iată, tainele lui Dumnezeu sunt mari, și tu ești taină mare, poporul Meu iubit. O, taina ta e mare, și tu nu crești odată cu ea. Crești, copile, crești! Ascultă-Mă, și crești ascultându-Mă, căci ascultarea te crește și te umple de înțelepciunea tainelor, căci scris este că muții vor vorbi, și orbii vor vedea, și ologii vor merge, și surzii vor auzi. Crești, copile, crești, că Dumnezeu îți spune să crești. Crești, că la cuvântul Meu toate se întocmesc, și cresc, și sunt. Crești, fiule român, crești, tată, crești! Crești prin lucrarea celor credincioși, crești, că ai ploaie peste semănătură! Crești, că ai soare! Crești, fiule român, și vino la izvor și te fă poporul Meu, că vin cu izvorul la tine și îți dau să bei din apa Mea.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu Fiul Omului, Care Și-a zidit cuvântul pe stânca cea dintâi care răsare din apă și din foc nevătămată, și pe care omul o alege ca să facă pe ea suire și coborâre a îngerilor între cer și pământ, spre vestirea plinirii vremilor întru așezare de veac nou, nestricăcios între cer și pământ. Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, poporul Meu, căci tu ești pe pământul român împărăție a cuvântului Meu care împărățește și păstorește vestindu-Mă Împărat al făpturii, Domn adevărat în cer și pe pământ. Amin, amin, amin.

13-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Varvara

Stau sfinții cununi-cununi deasupra ta, grădiniță a cuvântului Meu. Stau cete-cete apostolii și proorocii, ierarhii și evangheliștii, cuvioșii și cuvioasele, mucenicii și mucenițele, temătorii de Dumnezeu și drepții, locuitorii în pustie, mironosițele și fecioarele. Stau sfinții și îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu, căci cerul prăznuiește pe pământ, și zilele Domnului vin, și au venit, și vor veni, precum scrie în Scripturi.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pace pe pământ! Cântă cerul sfinților și al îngerilor și slăvesc cuvântul lui Dumnezeu. Slava Mea este deasupra ta, grădiniță a cuvântului Meu. Pacea Mea este cu Mine în tine. Dorul Meu Mă mistuie și Mă atrage mereu spre tine și Mi-e dor, și sfinții sunt cu dorul. Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniță de fii unși! Scoală-te, și așa să fii mereu, că sfinții sunt cu slava Mea deasupra ta, și cuvântul Meu face cale sfinților, că Eu cu zecile de mii de sfinți vin. Vin și Îmi pregătesc văzută venirea, și mereu Îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unși în grădină, și vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc și vin. Amin.

E sărbătoare de cer pe pământ, e serbare de veac nou, de cer nou și de pământ nou și de om nou, născut din cuvântul cel de sus. E sărbătoare la români, țara întoarcerii Mele la oameni, și din care Mi-am luat un popor ca să-l am curat și așezat înaintea glasului cuvântului Meu, care vine cu norii. Vin la tine, Israele mic, luat din români ca să fii poporul Meu. Vin și Mă fac veste peste pământ, Mă fac cu tine veste și poveste, poporul Meu. Mă fac veste nouă, și am cu Mine sfinți și slavă de îngeri, și tainele Mele sunt mari, și cuvântul Meu străpunge văzduhul ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus. Pace ție, poporul Meu, căci tu ai cuvântul Meu, tu cunoști glasul Meu. Pace ție, și stai întru Mine veghind, că mulți vor veni și vin în numele Meu, și pe mulți vor amăgi, și mulți se vor sminti și se vor vinde, căci fărădelegea e mare, și din pricina ei iubirea de Dumnezeu se stinge, dar cei răbdători vor birui, căci Evanghelia cuvântului Meu cel nou și vestea împărăției Mele se va vesti și povesti în toată lumea spre mărturie, și apoi Eu vin văzut, și toate se vor sfârși, și Eu voi fi, și mulți vor fugi la munți, căci scris este: «Îngerii Mei vor aduna pe cei aleși de la o margine la alta a cerului, în sunet de trâmbiță, la glasul cuvântului Meu», și va fi ca în vremea lui Noe, că nimeni nu va ști ziua aceea. Ca și atunci va fi, căci oamenii mâncau și beau și nunteau și n-au știut până în ziua urgiei.

O, fericit ești tu, Israele, slugă credincioasă, care stai veghind înaintea Domnului tău! Veghează, fiule Israele, și stai întru venirea Mea, că Eu vin. Fii atent mereu, că se ridică mereu hristoși mincinoși și prooroci amăgitori, și vor da semne mari, și minuni mari vor face pentru amăgirea celor amăgiți și pentru încercarea credinței tale, poporul Meu, dar tu să nu ieși, să nu crezi decât în Mine, Care vin ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus. Tu să fugi când auzi de semne și de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit și smerit, fiule, că oamenii cei mincinoși vor veni și vor fi slăviți de oameni, și mulți vor umbla după ei, dar voi slavă de la oameni să nu căutați, așa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acela vorbește de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de la Dumnezeu». Cei iubitori de slavă sunt prooroci mincinoși, că ei nu știu smerenia Mea și lucrarea Mea. O, Israele, Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis, și așa să lucrezi și tu, și să te ferești de oamenii slavei deșarte, care n-au nimic din Mine. Tu să veghezi și iar să veghezi înaintea Mea vestindu-Mă pe Mine oamenilor, căci Eu sunt slava ta, Israele. Amin.

Se desprinde din ceata mucenițelor Varvara mucenița, ca să fie ea în cuvântul Meu. Ea e serbată de cer. E ziua ei de sobor între sfinți, și se grăbesc sfinții în venirea Mea la tine, Israele copilul Meu, căci a venit bucuria lor odată cu venirea Mea. Sfinții se fac cuvânt din Mine peste tine, poporul Meu, iar Eu le dau bucurie celor ce M-au iubit pe pământ. Amin.

– O, Mire preaiubit, fecioarele cerului Te iubesc în cer și pe pământ, Mire al fecioarelor, Care Te împarți și nu Te desparți. Eu pentru dragostea de Tine am fost mucenicită, căci Te-am iubit și Te-am mărturisit Mire al fecioarelor, Mire al meu. Suferința chinurilor care mi-au desfăcut trupul chinuit n-a fost mai mare ca iubirea mea pentru Tine, căci cine m-ar fi putut despărți de dragostea de Tine, Mire drag, Mire al fecioarelor? O, nu mai știu fecioarele să Te iubească, nu mai știu fecioarele pe Cel iubit, pe cel mai frumos între fiii oamenilor, căci mulți hristoși mincinoși s-au sculat și amăgesc pe mulți, și iubirea s-a stins. S-a împuținat iubirea, o, Mire iubit. Fecioarele nu mai știu iubirea și n-o mai caută, că hristoșii mincinoși Te-au acoperit pe Tine, Cel adevărat în cer și pe pământ.

Sunt cu fecioarele din cer în venirea Ta, Doamne, ca să le spun fecioarelor ce este fecioria, căci fecioria ești Tu, Cel iubit de inima fecioarelor, de dragostea fecioarelor. O, că eu am plâns după Tine până ce m-ai luat în cămările nunții, și n-am iubit fericirea fără Tine, și am iubit despărțirea de toate ca să mă dau Ție mireasă și să nu Te pierd.

O, fecioarelor, învățați ce este cuvânt sfânt, zâmbet sfânt, cuget sfânt, privire sfântă și inimă sfântă. Învățați de la Hristos, Mire veșnic. Învățați iubirea cerească în voi, ca să cunoască oamenii iubirea, că iubirea s-a stins, s-a împuținat. Așa era și pe vremea mea. Nimeni nu mai iubea pe Domnul, căci oamenii aveau idoli, și toți oamenii își slujeau loruși, dar m-am aprins și am luminat ca făclia aprinsă în întuneric și am vestit pe Cel iubit, pe Cel ce iubește din cer pe pământ, și oamenii m-au omorât, și Domnul m-a înviat, și am viață veșnică. Omul nu are înțelepciune ca să priceapă tainele lui Dumnezeu, viața veșnică a omului credincios. Dar cum să mai priceapă omul viața cea fără de moarte, care vine pe pământ din cer ca să se așeze peste oameni? O, iubirea oamenilor s-a răcit, și oamenii s-au sfârșit, căci cel ce este, în Domnul este, și altfel nu este, și se sfârșește, și oamenii nu mai sunt, și nimeni nu știe taina omului cel făcut de Dumnezeu la început și la sfârșit.

O, coboară, Doamne, pe Duhul Sfânt peste oameni, ca să învieze oamenii! Mă rog pentru oameni, să învieze oamenii și să fie cu Tine, Domn al învierii. Mă rog în Tine pentru țara română, pentru neamul român, să-i dai darul dragostei sfinte, ca să Te iubească neamul român așa cum voiești Tu să Te iubească. Mă rog în Tine pentru Israel cel român, pentru poporul cuvântului Tău, pentru fetele și feciorii poporului Tău, ca să-i ai mireasă curată la inimă și la iubire și la fire și la bucurie, că mare minune este această brățară a iubirii curate ca în cer, Doamne, ca în cer pe pământ, așa cum Tu ai spus, voia Ta din cer pe pământ. Să Te iubească fecioarele, să-Ți cânte slavă întru cei de pe pământ Ție, Doamne, precum în cer Ți se cântă, slavă în cer și pe pământ, și pace pe pământ precum în cer, Doamne.

Eu așa mă rog în Tine, mă rog Ție din cununa fecioarelor mucenițe, și în toate fecioarele mă rog pentru învierea Ta în om, pentru nașterea omului nou din Tine, Doamne, pentru nuntă de veac nou, sfinții din cer cu cei de pe pământ, în bucurie de veac nou între cer și pământ. Stăm cununițe și cete stăm deasupra ieslei cuvântului Tău. Slavă cuvântului Tău, Doamne! Slavă Ție întru nașterea din nou a lumii la cuvântul Tău, Doamne! Cântă cerul sfinților și al îngerilor și slăvesc cuvântul lui Dumnezeu, precum îngerii cântau deasupra ieslei Domnului, Prunc venit prin Fecioară.

Pace ție, Israele mic, prunc mic, născut din Dumnezeu la cuvântul Său, căci a pruncilor este împărăția cerurilor care vine la tine cu Domnul și cu sfinții Săi. Amin.

– O, înțeleaptă fecioară, o, cât M-ai iubit! Ai fost lumină din Lumină pe pământ, iar în cer strălucești între fecioare și te bucuri cu sfinții întru venirea Mea, că iată, vin și gătesc bucuria și plata celor vii care au lucrat în via Mea.

E sărbătoare de sfinți în Israel pe pământ. Nimeni pe pământ nu mai știe să facă sărbătoare de sfinți. Oamenii pomenesc zile de sfinți și slujesc idolilor în zilele sfinților. Oamenii se sărbătoresc pe ei în zilele sfinților, și oamenii beau și mănâncă și nuntesc ca în vremea lui Noe, dar cuvântul Meu vine peste pământ și se face veste și vine. Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa Se vestește pe Sine Cuvântul lui Dumnezeu.

Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiți mereu de Mine binecuvântați pentru ca să stați înaintea Mea și să luați și să dați cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioși de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credință ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, Tatăl Meu îl iubește, și vom veni la el, și vom face casă la el, și vom cina cu el, și Ne vom arăta lui», căci Tatăl în Mine este, și în venirea Mea este Tatăl, și vom face împărăția Tatălui și a Fiului și Sfântului Duh, împărăție binecuvântată din veac și până în veac.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu omul care are trei fii și al cărui fiu mic veghează și stă treaz ca să nu pățească și el ca frații lui cei mai dintâi, care n-au vegheat bine și peste care au pătruns tâlharii, iar cel mic și-a rostuit bine vremea vegherii, și tâlharii venind au fost prinși, și mărul cel de aur a fost pus pe masa tatălui, spre bucuria tatălui și a fiului cel mic.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, fiule Israele, fiule mic, fruct împlinit în credință, fruct pe masa Mea precum Eu sunt pe masa ta, căci unii pe alții ne hrănim la masa iubirii cerești pe pământ, masă de nuntă, masă de veac nou, praznicul cerului pe pământ, cuvântul lui Dumnezeu, hrană din cer pe pământ. Amin, amin, amin.

17-12-1996

Author:  Duhul [ 2.3.2008, 21:45 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1996 (9)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae

Eu, fiilor, n-am pace în cer și pe pământ fără voi. Voi sunteți pacea Mea, cu voi Mă alin, cu voi Mă bucur în dorul venirii Mele, că Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor de om, măi fiilor. Mi-e dor să vină omul spre Mine, că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească și să Mă urmeze. Eu pe voi v-am pus pe pământ cărare a oamenilor spre Dumnezeu. Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer și pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Și de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteți mâinile și picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer și pe pământ, și n-am pace până ce voi găsi odihna Mea. Omul e odihna Mea, și Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor să vină omul spre Mine și să Mă urmeze precum voi M-ați urmat, copilași ai grădinii cuvântului Meu. O, cum aș putea să mai am pace fără voi? Nimeni nu voiește să se lepede de sine și să Mă urmeze. Oamenii vor cu Mine, dar ei nu știu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Nici un om nu mai știe cum să fie omul cu Dumnezeu. Mi-e dorul plin, Mi-e duhul tânjind pentru omul cel făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Mi-e plânsul durut, Mi-e dorul plângând după om, dar cu voi Mă alin și Mă mângâi mângâindu-vă și înviindu-vă în dorul Meu. O, cine mai are milă de Mine ca să Mă dea oamenilor și să-Mi găsesc în ei mângâierea pierdută, odihna Mea cea dintâi? Mi-e dor de tot neamul omenesc, dar în lucrul Meu cu voi Mă pierd în voi, Mă ascund în voi cu dorul Meu, că nu mai am unde să-Mi plec capul, nu mai am. Omul nu mai este casa Mea. Și-a vândut omul casa și grădina, trupul și fericirea și le-a vândut. Omul era casa Mea, și Mie nu-Mi trebuia casă făcută de oameni. Ce fel de casă să-Mi zidească Mie oamenii care Mi-au stricat casa și odihna Mea? Omul era să fie casa Mea și slava Mea, după chipul și asemănarea Mea.

O, fiilor, cum aș putea să mai am pace fără voi? Unde Mi-aș mai găsi alinul, unde? Cine să Mă audă? Cine să Mă cunoască? Cui M-aș putea plânge pe pământ? Viața omului trebuia să fie viața Mea; trupul lui, casa Mea; lucrarea lui, lucrarea Mea. O, fiilor, e pacea Mea cu voi și Mă mângâi cu voi mângâindu-vă și înviindu-vă în dorul Meu. Luați cuvântul Meu, luați mângâierea Mea și dați-o oamenilor ca să simtă ei mângâierile Mele și să-Mi cunoască glasul.

O, poporul Meu, grăiesc ție, fiule, ca să audă oamenii glasul Meu și graiul Meu cu tine pe pământ. Ce ai face tu dacă n-ai mai crede în Mine, în cuvântul Meu? Te-ai face asemenea oamenilor care nu mai știu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Te-ai face asemenea cu cei ce te învață cum să fii, că oamenii lumii au învățători, au preoți, au profeți, și duhul lumii îi desparte de Mine, că zice Scriptura: «Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu». Te-ai face vrăjmaș Mie dacă te-ai despărți de cuvântul vieții, fiule al poporului Meu. O, tu să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu, de-a venitul și de-a plecatul să nu te joci tu, cel care stai cu Mine prin credința ta, prin iubirea ta. Cel ce se joacă de-a plecatul nu se mai poate juca și de-a venitul înapoi la Mine și la tine, poporul Meu, iubitul Meu popor. O, greu e de cel venit și plecat, și va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a știut să stea cu Dumnezeu, și mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost și nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere.

O, fiule Israele, să nu te joci cu Dumnezeu, să nu-L înșeli, să nu-L minți, să nu-L părăsești pe Cel ce este. Pe Mine, fiule, nu Mă poți găsi la cei străini de Mine, la cei ce nu-Mi sunt casă. Eu sunt cu cei ce-i am casă a Mea și odihnă a Mea în ea, voia Mea în om, poporul Meu. Numai un așa om este creștin, casă a Mea este.

Cuvântul Meu zidește casă Mie în tine, fiule credincios din Israel. Cuvântul Meu din tine să dea socoteală la oricine îți va cere socoteală pentru credința ta și pentru înțelepciunea ta, copilul Meu Israel. Nimeni, fiule, nu are înțelepciune în afară de tine, căci M-am făcut în tine înțelepciune ca să nu Mă părăsești și ca să nu pieri, copile scump. Scris este în Scripturi: «Cel ce piere, din lipsă de înțelepciune piere, din lipsa lui Dumnezeu din el piere cel fără înțelepciune». Pacea Mea în tine este viața Mea în tine, fiule. Cel ce are pace are pe Dumnezeu, căci Eu Mă fac pace în cel ce Mă are, Mă fac credință în el, Mă fac iubire, Mă fac zâmbet sfânt, Mă fac lumină, Mă fac odihnă a Mea în el și îl numesc fiu al lui Dumnezeu, căci Eu așa am zis: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema».

Israele, Israele, să nu-ți pierzi, fiule, fericirea; să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu. Mă aprind în dorul Meu de tine, și Duhul Meu Se mistuie după tine ca să te țin în dragoste, poporul Meu. N-am pace în cer și pe pământ fără tine, fiule Israele. Să nu te lași înstrăinat, să nu te lași în mâna celor fără Dumnezeu, căci cei cu Dumnezeu sunt cei ce-L trăiesc pe Dumnezeu. Este scris în Scripturi și în prooroci de glasul cuvântului Meu care este azi cu tine, poporule Israel de azi. Citește, fiule, și crezi luminând peste oameni. Lumină din lumină să dai, că ai, poporul Meu. Ale Mele din ale Mele să dai. O, vin mereu, Israele, vin și nu te las să pieri, că vremea e grea, și dacă tu ai vedea-o te-ai speria.

E vremea rea, măi Israele măi, și e plină de profeții ei, și tu ești mic. Stai de mână cu Mine, fiule, că tu ești mic, ești mititel în vremea oamenilor. Eu sunt mic pe pământ, că tu ești mititel și puținel, dar mărirea Mea te are mare, și tu ești mare înaintea Mea. Tu, cel mititel, ești mare și ești cuprins de mărirea Mea, de cuvântul Meu care te păstorește ca să fii și să nu pieri înghițit de vremea rea. Stai în casă, fiule, stai în tine cu Mine, nu în lume cu tine și cu lumea. Stai, că mare este cel ce stă ca să nu cadă, iar cel ce cade, acela nu stă și de aceea cade.

Poporul Meu, să faci bine cu Mine oamenilor; să nu faci oamenilor bine cu tine. Oamenii așa sunt învățați să facă bine, și zic că e bine, dar tu să nu zici tot așa, și tu să faci bine cu Mine, fiule.

Sunt cu mângâiere de sfinți deasupra ta, Israele, și vin cu fiii grădinii Mele spre tine, și cu mângâierea sfinților vin. Stau sfinții cununi-cununi. Stau cete-cete apostolii și proorocii, arhiereii și evangheliștii, mucenicii și mucenițele, mironosițele și fecioarele. Stau sfinții și îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu. E dorul sfinților după tine, poporul Meu, fiul Meu cel mic. Te mângâie sfinții, copilul Meu: Nicolae, arhiereul Meu, fecioara Filoteea, în ceata de fecioare, căci tu ești cel iubit la sfârșit, cu iubire mare ești iubit, și duhurile sfinților se odihnesc în Duhul Meu, în cuvântul Meu la sfârșit precum și la începutul omului. Te mângâie sfinții, Israele mititel, și cine înțelege minunea aceasta, taina aceasta de cer coborât pe pământ?

– O, Doamne, Doamne, sfinții Tăi și cu Tine pe pământ, o, Doamne al sfinților! E vremea să vii cu sfinții, în zeci de mii să vii, și să vină cu Tine sfinții. Eu am făcut bine oamenilor pe pământ și i-am ajutat să nu lucreze fărădelegea, Doamne. În numele Tău i-am ajutat să fie ai Tăi și nu ai lor oamenii, și Te-am vestit cu râvnă și cu iubire, și vin acum din cer cu Tine, și din Tine grăiesc așa peste oameni: lepădați, oamenilor, nelegiuirea și dați-vă unii pe alții lui Dumnezeu. Luați din izvorul vieții. Acesta este izvorul. Nimic să nu faceți fără El pe pământ. Cuvântul este izvorul. Domnul este Cuvântul. Nimic fără Dumnezeu, o, oamenilor! Faceți-vă fii ai lui Dumnezeu, voi, fii ai oamenilor! Mângâiați pe Domnul cu iubirea Lui în voi, așa cum au făcut sfinții cerului pe pământ.

Și, dă-le, Doamne, oamenilor, dă-le pâine, o, Tu, pâine a oamenilor! Fă omul să știe că Tu ești pâine, Doamne, că Tu ai venit ca pâine să aibă, și din belșug să aibă. Tu ai venit ca iubire să aibă, și din belșug să aibă, și să-Ți dea oamenii iubirea Ta din ei dacă o vor lua în ei. Dar de Israelul Tău cel român să ai mare milă, Doamne, și mare să-Ți fie ungerea Ta pe creștetul lui, că Tu ești mare în Israelul român și sufli peste neamul român ca să ia Duh Sfânt și să Te împartă pe Tine duh și adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește.

– O, din ceata fecioarelor duhul meu se roagă Ție, Doamne. Sădește-Te în copii și în fecioare așa cum Te-ai sădit în mine ca să vin spre Tine, că Tu ești Cel ce ai zis: «Lăsați copiii să vină la Mine ca să le dau împărăția Mea». O, vremea de azi e grea, Doamne, și nu lasă pe copii să vină la Tine. Ajută-Ți copiii, ajută-i pe cei mici, ajută-l pe Israel cel mic al Tău, că vremea e grea, Doamne. Ajută neamul român să știe să fie creștin, că greu mai suferă sfinții Tăi pe oamenii care se apropie de sfintele lor moaște, și venind nu vin, Doamne, nu vin la Tine cei ce vin la noi să ia de la Tine. Nu vin oamenii, că ei nu vor pe cale, ei nu vor pe ușă, Doamne. Dă-le oamenilor toiag, dă-le cuvânt, dă-le pâine, Doamne, că oamenii nu mai știu ce este pâine.

Israele mititel, să faci milostenie de pâine cerească, să faci, că ai ce să dai, și să te rogi pentru om ca să vină venind când vine spre Domnul. O, să lucrezi minuni, popor mititel; mititel așa cum am fost eu, minunat în iubire așa cum am fost eu, dăruit lui Dumnezeu să fii cum am fost eu.

Sfinții stau cununi-cununi în venirea Ta, Doamne, și se roagă ei în Tine ca să-și plinească cupa rugăciunii lor, Doamne. Dă-ne mângâiere în Israel, dă-ne nouă, sfinților Tăi, Doamne, că pe pământ nimeni nu mai mângâie pe sfinții Tăi. Pe pământ sfinții sunt în jale între oameni, că oamenii nu vin la Tine prin sfinții Tăi, Doamne. Mângâie-l pe Israel cel mititel și fă-Te mare în el, ca să vină prin el la Tine oamenii, Doamne, că oamenii nu văd până nu cred, și nu știu oamenii ce e credința. Primește dorul sfinților Tăi care așteaptă răscumpărarea, căci vestea Ta de veac nou a ajuns în cerul sfinților Tăi, și ei strigă la Tine: «Până când, Doamne, până când? O, până când?».

– O, iată, vremea s-a scurtat. Iată vremea, o, sfinți ai cerului Meu! Nu mai plângeți, fiilor! Nu mai plângeți în cer, că iată, se aude pe pământ că plângeți, căci voi sunteți în venirea Mea. Iată vremea, mângâiați-vă! Un picuț, și mângâierea Mea va cuprinde tot cerul, și pământul la un loc îl voi cuprinde, și Eu vă voi fi mângâiere veșnică. Amin.

Se mângâie sfinții în tine, Israele, că le e dor, fiule scump. Vin sfinții cu Mine la tine. Fii atent ce-ți spun, că îți spun cele proorocite în Scripturi. Vin sfinții cu Mine la tine. Vine Domnul tău cu zecile de mii de sfinți la tine, și toată slava aceasta se va vedea văzută în curând. Curând, curând se va vedea slava Lui, precum fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus; curând, curând se va arăta, curând, curând se va vedea. Amin.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, Israele scump, slugă credincioasă, căci veni-va Stăpânul și te va găsi veghind și îți va spune: «Intră în bucuria Domnului tău!». Amin, amin, amin.

19-12-1996

Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziția de artă: „Veste și poveste“

Cuvântul se face veste și poveste pe pământ. Semănătorul seamănă sămânță, seamănă cuvântul, și cuvântul se face Dumnezeu pe pământ. Coboară Domnul din cer pe pământ și Se face cuvânt. Vine pe nori cuvântul, pe nori de slavă vine. Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Semănătorul seamănă cuvântul. Să audă fiii grădinii cuvântului Meu. Amin.

O, fiilor semănători, iată, vin. Rămâneți întru întâmpinarea Mea, că vin să hrănesc mulțimile cu pâine. Cuvântul Meu este pâine, este mană din cer, dar omul nu mai știe ce este pâine ca să ia și să mănânce și să fie viu precum Eu sunt viu. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. «Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Fericit este cel ce ascultă cuvântul Meu, că vremea este aproape. Celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieții și îi voi fi lui Dumnezeu, și el Îmi va fi Mie fiu. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul», precum scrie în Scripturi.

La început era cuvântul, și la sfârșit iarăși este cuvântul. Eu eram Cuvântul la început, și am zis: «Să fie lumină!», și a fost lumină, și am despărțit lumina de întuneric, căci întuneric era deasupra adâncului, și Duhul Meu Se purta pe deasupra apelor. Eu sunt Alfa și Omega. Precum la început așa și la sfârșit lucrez. La început eram Cuvântul; la sfârșit iarăși sunt Cuvântul, și iarăși zic: să fie lumină! Amin, amin, amin. Să se despartă lumina de întuneric, și întunericul de lumină! Să fie cer nou și pământ nou! Amin. Să fie om nou și să fie Dumnezeu cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie omul cu Domnul. Nu e bine să fie Domnul singur; e bine să fie Domnul cu omul. Vin să hrănesc mulțimile cu pâine. Mă fac cuvânt pe pământ, pâine din cer pe pământ.

O, fii ai oamenilor, luați și mâncați și vă nașteți din cuvânt. Acesta este cuvântul Meu care vine la voi, care se frânge pentru voi spre hrană și spre înviere din moarte. Mă fac cuvânt spre hrană. Luați și mâncați și înviați întru Mine. Luați viață veșnică. Acesta este cuvântul vieții veșnice. Eu sunt viața cea veșnică. Eu sunt. Apropiați-vă. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, calul alb și călărețul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său. M-am născut prunc în Betleem și cuvânt în România. Eu sunt trup și cuvânt pe pământ, o, țară Românie. Vin cu fiii cuvântului Meu și stau în mijlocul tău, Eu și cu poporul Meu, calul alb și călărețul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său.

Pace vouă, celor ce ascultați! M-am făcut veste de la o margine la alta a cerurilor, veste și poveste adevărată, calul alb și călărețul lui, Domnul Cuvânt și poporul Său. Amin.

Eu sunt Cel Credincios și Cel Adevărat. Eu sunt cuvânt în tine, țară Românie. S-a dus vestea și povestea de taina Mea din tine. Sunt îndrăgostit de tine, și Tatăl este în Mine și este îndrăgostit de tine și îți scrie povestea iubirii Lui cu tine, fiică Românie. O, voiesc să fac din tine poveste adevărată, și Eu să fiu în tine iubire și nu poveste, ci adevărat să fiu. Cheamă-Mă să vin, primește-Mă când vin, că iată, vin la tine cuvânt și Mă scriu cu tine în cer și pe pământ, că Eu Mă fac carte în tine și Mă fac veste și poveste de la o margine la alta a cerurilor cu tine, țară Românie, țară de veste și de poveste peste pământ. Cuvântul Meu se naște în tine. Mă nasc cuvânt în mijlocul Tău, în ieslea cuvântului Meu, și Mă port cu fiii cuvântului și Mă vestesc cu ei, calul alb și călărețul lui, pildă a împărăției cerurilor în tine, țară de veste și de poveste peste pământ. E naștere în tine. Zilele nașterii sunt cu tine. Cuvântul Meu te naște din el, iar cuvântul Eu sunt. Duhul Meu grăiește din mijlocul tău, și nimeni în tine nu știe să-Mi cânte iubirea Mea cu tine. E dragostea Mea în tine. Mă fac dragoste în tine, Mă fac izvor, râu al vieții Mă fac în tine, țară de veste și de poveste. Dar tu ai în tine dușmani care urmăresc viața Pruncului Care Se naște cuvânt în tine. Ai în tine irozi care dau să ascundă de tine viața cuvântului Meu când se naște în ieslea sa, căci în mijlocul tău stă ieslea cuvântului Meu, țară de veste și de poveste. Cuvântul Meu este veste și poveste în tine, căci sunt îndrăgostit de tine, țară Românie, iubirea Mea de la sfârșit, țară a strălucirilor. Cartea Mea cea de ieri te-a vestit pe tine și te-a numit țară a strălucirilor. Ești proorocită de proorocii Scripturii, țară de dor, țară a strălucirilor. Iată, cuvântul Meu e strălucire în tine, și tu strălucești și te vestești. O, cine te iubește pe tine, Mă iubește și pe Mine, Cuvântul Cel ce Se naște în tine din Mine, căci vin cu norii la tine și Mă fac cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău. Cine în tine nu te iubește pe tine, românul din tine care nu te iubește, acela nu Mă iubește nici pe Mine, Cuvântul Cel născut în tine, și acela se face irod care urmărește viața Pruncului Care Se face cuvânt și mângâiere în tine. Cine nu Mă iubește pe Mine cuvânt în tine, acela nu este român, nu este creștin, ci este păgân, și partea lui este cu cei necredincioși.

O, Mi-e dor de viața ta, de viața ta creștină, țară regină între popoare. Oare, tu ai uitat ce înseamnă să fii creștină? O, ai uitat, și vin să-ți amintesc că ești încreștinată întru începutul tău. Cine, tată, ți-a rupt cămășuța de botez? Cum de te-ai deprins să nu-I slujești lui Dumnezeu? Tu ești proorocită să fii Israelul cel nou, cel din făgăduință Israel, popor creștin să fii, că asta înseamnă Israel. Israel nu este nume pământesc, ci este nume ceresc, nume pus de Dumnezeu poporului Său. Tu ești poporul Meu, țară Românie. O, dar ai uitat pe Dumnezeul tău și te-ai desfrânat cu neamurile pământului, care nu Mă au pe Mine de Dumnezeu. Adu-ți aminte de pruncia ta, de nașterea ta, de cămașa ta cea dintâi, țară Românie, că M-am făcut român, M-am logodit cu tine și M-am făcut român, cuvânt român M-am făcut, și cu limba ta grăiesc din cer peste pământ, Israele român. O, nu uita să fii creștin, Israele român. Cămașa de creștin e albă. Leapădă fărădelegea și fii creștin, poporule român, că M-am făcut cuvânt, M-am făcut cuvânt român, Mire și mireasă, nuntă de veac nou în tine M-am făcut. Mi-am luat mireasă din tine, neamule român, și nuntesc nuntă de veac nou în mijlocul tău, Mire din cer și mireasă de pe pământ, cuvânt și trup, căci mireasa este trupul Meu, biserica Mea, cortul Meu, mădulare ale Mele este mireasa Mea, mireasă născută de sus pe pământ. Mireasa e de pe pământ, și Mirele este din cer, căci aceasta este nunta cea adevărată, iar cei doi vor fi amândoi un singur trup, Mire și mireasă pe veci. Mireasă înseamnă curată, trup al Mirelui ceresc pe pământ, nuntă de veac nou și ceresc pe pământ, viață fără de moarte pe pământ.

O, de patruzeci de ani Mă nasc cuvânt în tine, fiică iubită. Zilele nașterii sunt cu tine. Eu sunt cu tine și cu zilele nașterii tale din Mine, din cuvântul Meu naștere. O, cine s-ar găsi pe pământ să-Mi cânte iubirea Mea de tine? Nu este înțelepciune pe pământ să știe să cânte psalmul iubirii Mele cu tine, și iată, am venit. Am venit să te cânt și să-Mi cânt iubirea Mea de tine. Am venit cuvânt în tine, veste și poveste adevărată am venit, poveste cerească, pildă a împărăției cerurilor, împărăție a cerurilor în tine, mireasa Mea, împărăteasa Mea mireasă, țară cu rege, mireasa Mea, iubita Mea mireasă!

Trezește-ți vorniceii, o, mireasă a Mea! Vin zorii, iubito, și Tatăl Meu e în nuntă cu Mine în tine, țară Românie, că din tine Mi-a luat Tatăl mireasă, căci Tatăl așa a binevoit la nașterea Mea și la întoarcerea Mea la mireasa Mea, logodnică și mireasă a Mea. Cine în tine te iubește pe tine, acela Mă iubește și pe Mine, Cuvântul Care Se naște în tine; acela iubește slava ta cu Mine, dragostea Mea cu tine. Cine în tine nu te iubește pe tine, țară a iubirii Mele, acela se face irod care urăște viața Pruncului Care Se naște cuvânt în ieslea Mea din tine.

Mă fac cuvânt din cer pe pământ. Vin la tine, că sunt îndrăgostit de tine, și îndrăgostiții nu s-ar mai despărți. Mă port cu fiii ieslei Mele și Mă vestesc și Mă povestesc cu tine și în tine veste și poveste adevărată, Dumnezeu cuvânt pe pământ, Adevăr din Adevăr, Lumină din Lumină, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut la început. Și iată, iarăși lucrează Tatăl prin Fiul, prin Cuvântul, și iarăși se fac toate, cer nou și pământ nou și rai nou pentru om nou, pentru ca să se întoarcă omul în Mine, Făcătorul omului cel de la început. Amin.

E naștere în tine, țară a iubirii Mele. Se naște Domnul cuvânt în tine. Zilele nașterii tale se vestesc și se povestesc, și Eu scriu cartea iubirii Mele cu tine, mireasă a Mea, luată din români, și tu, țară a nunții Mele. Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu omul împărat care face nuntă fiului său, care-și trimite vorniceii să cheme pe cei poftiți la nuntă, ca să le zică: „Veniți!“. Dar cei poftiți nu țin seama de cei ce strigă: „Veniți, voi, cei poftiți!“, și vorniceii se duc la cei ce nu erau numiți poporul Meu și le zic: „Veniți voi și umpleți locurile, căci masa de nuntă este gata!“.

Vino, fiică Românie, să-Mi fii nuntașă! Vino și lasă nunta ta, și vino la nunta Mea, căci cei poftiți nu vin. Vino, că iată, ies mereu cu mireasa Mea înaintea ta să te nasc din Mine, din nunta Mea cu mireasa Mea cea luată din tine, din cuvântul Meu să te nasc și să fac în tine nuntă de veac nou, neam născut din nou la cuvântul Meu, naștere nouă, căci cele vechi trec, și fac loc la cele noi care se întocmesc la cuvântul Meu care se naște în tine, țară Românie.

Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu tine, țara Mea, Israele al întoarcerii Mele la oameni, Ierusalime nou-născut; născut din cuvânt de sus, din cer născut pe pământ, la cuvântul Meu prin care toate se fac la sfârșit precum la început s-au făcut.

O, cu ce va fi asemenea împărăția cerurilor? Cine va fi asemenea ție, țară a împărăției Mele pe pământ? Poate vreun popor să se nască dintr-o dată? O, în durerile nașterii tale s-au născut în tine fii, țară cu iesle a nașterii cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se naște în tine cuvânt, și grăiesc cu limbă românească și Mă scriu cu tine pe pământ, și toate neamurile se vor închina și vor slăvi pe Dumnezeul lui Israel cel român, Dumnezeul României, Domn adevărat în cer și pe pământ. Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul, și din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri, Cuvântul lui Dumnezeu, veste și poveste adevărată. Amin.

Fiilor de la iesle, mergeți și vestiți că sunt cu împărăția cerurilor în voi și cu voi. Mergeți și vestiți cuvântul lui Dumnezeu care împărățește la voi, în mijlocul României, și fericiți cei ce-și spală veșmântul ca să intre la Dumnezeu. Fericiți cei ce păzesc cuvântul lui Dumnezeu, căci vremea este aproape, și iată, vin, cuvânt și trup vin, curând, curând vin. Acum vin cuvânt și hrănesc mulțimile și le dau din râul vieții, și în curând vin trup, așa precum M-am suit la Tatăl, căci scris este: «Precum S-a suit, tot așa va și veni». Curând, curând voi veni, iar trupul slavei Mele va descoperi cerul cel nou și pământul cel nou, căci M-am făcut veste și poveste de la o margine la alta a cerurilor, ca să nu vin fără de veste, să nu vin pe neștire.

Eu sunt cuvânt în tine, țară Românie. S-a dus vestea și povestea de taina Mea din tine, de cuvântul Meu și de poporul Meu, calul alb și călărețul lui. Mă fac dragoste în tine, ca să nu cazi niciodată. Mă fac izvor de apă vie și sunt îndrăgostit de tine, țară a doririlor Mele. Tu ești taina Mea de veac nou, tu ești Ierusalim nou, tu ești vestea și povestea Mea de iubire, și ești, căci Cel ce este, în tine este. Eu sunt Cel ce sunt. Eu vin curând. Eu vin curând, iubito, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

22-12-1996

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 21:58 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (1)

Anul 1997

07-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului
14-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare
19-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
20-01-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul
12-02-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan
19-02-1997 Cuvântul lui Dumnezeu peste cetatea Cluj
16-03-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminca întâi a Postului Mare, a ortodoxiei
06-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra a Postului Mare, a sfântului Ioan Scărarul
07-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri
13-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca
20-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
24-04-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Calinic de la Cernica
06-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe
18-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului
25-05-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști, a samarinencei
01-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Paști, a orbului
05-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
08-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinților părinți de la soborul din Niceea
22-06-1997 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
07-07-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul
13-07-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților doisprezece apostoli
02-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
03-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Iezechiel
07-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu peste necredința arhiereilor
09-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic și tămăduitor Pantelimon
19-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la față a Domnului
28-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
31-08-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
14-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
21-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului
27-09-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
12-10-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
14-10-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământului Maicii Domnului
08-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
21-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
28-11-1997 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
04-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
12-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la șase ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
13-12-1997 Trâmbițarea lui Dumnezeu și a sfintei Virginia peste cetatea Pucioasa. Sărbătoarea sfântului apostol Andrei și a sfintei Virginia
19-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae
25-12-1997 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon


Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului

O, Ierusalime, copil iubit, popor al cerului pe pământ! Se aude, tată, la cer cântarea ta, colindul tău pentru Mine și pentru tine, și se aude cântarea îngerașilor, fiule. Cete-cete îngerașii cântă deasupra ieslei în care se naște cuvântul Meu. Tu serbezi ziua nașterii Mele, o, grădiniță a nașterii cuvântului Meu, dar în tine, dulce grădiniță, se serbează în fiecare zi nașterea Mea și nașterea ta.

O, copilași unși și dulci, care zi de zi serbați nașterea Mea și viața Mea cea de la nașterea și până la înălțarea Mea la Tatăl și până azi, măi copilași unși ca să fiți serbare înaintea Mea! O, copilașii Mei, unșii Mei, vă binecuvintez cu duh de cunoștință cerească, vă umplu de înțelepciune din Mine ca să dați poporului Meu Israel înțelepciune ca să știe cu ea ce înseamnă amintirea Mea, pomenirea Mea în fiecare zi cu ai Mei, de la nașterea Mea din Fecioară, și mai demult, și până la înălțarea Mea în Tatăl, și până azi, și până peste toți vecii cu voi, fii ai veciei Mele în voi și cu voi, și a voastră în Mine și cu Mine.

O, copilașii Mei, o, mângâierea Mea, o, ieslea Mea cea caldă! Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, și cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârșitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o știau, și pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede și înțelege. Cu câtă taină am lucrat Eu și cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat și azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! O, cu câtă taină am lucrat până ce taina aceasta a fost aflată de tot pământul, măi copilași ai tainei Mele de azi pe pământ! O, poporul Meu de azi în care Eu M-am ascuns ca să vin în mijlocul lui și să Mă fac cuvânt, e o taină poporul Meu de azi, precum Eu, taină am fost și sunt în mijlocul lui. O, nimeni pe pământ nu poate avea strălucirea ta, copilaș poporul Meu, că tu ești taină mare, și în tine Mă nasc cuvânt la sfârșit, precum este scris să fie la sfârșit.

Eu sunt cu zi de naștere, cu sărbătoare de naștere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârșit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, și din tine cuvânt, și am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naște este, și Se naște Cel ce naște; Se naște și naște, Se naște ca să nască fii Cuvântul, și seminția Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.

– O, Tu, Cel ce Te-ai născut din Fecioară trup de prunc, și din mine duh de cuvânt, Tu ești sămânța, Doamne, Tu ești sămânța trupului și a cuvântului Tău, că Te-ai însămânțat ca să Te naști trup și ca să Te naști cuvânt, și ca să fii Fiul Omului, trup și cuvânt, Fiule al Tatălui și al mamei Fecioare și al meu, o, Domnul meu, Care Te-ai născut din mine cuvânt; Tu, Cel ce Te-ai însămânțat în pieptul meu duh și cuvânt, Fiule al omului! O, cine dintre oameni s-ar fi putut smeri așa ca Tine? O, atât de mult Te-ai smerit, că ai venit din cer și ai intrat în pieptul meu, și gura mea Te năștea cuvânt, că Tu erai Cel ce Te nășteai, Cel ce Te făceai cuvânt înaintea poporului Tău, o, Dumnezeule tainic, Păstor tainic! Zilele nașterii Tale sunt cu Tine cuvânt în mijlocul lui Israel cel azi, născut din Tine, Păstor tainic. O, cine mai poate lua azi viața acestui prunc, Care Se naște cuvânt în ieslea Sa, în poporul cel născut din cuvântul Său în mine? O, ce tainic ești Tu, Cel ce Te naști mereu! Tainică e taina Ta, Cuvinte Doamne. Ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, ca fulgerul e taina Ta, și nimeni n-o poate strivi, căci așa este venirea Ta, și împotriva venirii Tale cine poate birui, Doamne Cuvinte, Care ca fulgerul vii? Fulgerul se arată și se ascunde, și după el vine vuietul lui și se aude, dar fulgerul, născătorul vuietului lui, nu se mai vede; se ascunde, și rămâne glasul lui, care se aude. Fulgerul și glasul lui. Domnul și cuvântul Lui. Lumina și șoapta ei și glasul ei apoi, căci Domnul este lumina care o clipă se arată, și din ea se naște glasul Lui, glasul ei, că Domnul este lumina care se vede și care nu se vede.

Lumina mai dinainte de lumină, lumina din vremea luminii și lumina cea de după lumină Domnul este, Domnul, taina Tatălui pe pământ. Iar când a venit plinirea vremii, Tatăl Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere și să dobândească înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Dumnezeu Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă Fiul din fii, Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!».

O, mare este taina Ta, Dumnezeule tainic! Dă oamenilor înțelepciune, bunule Doamne, că dacă Te faci în Israel înțelepciune, vin oamenii și iau, căci fiii grădiniței cuvântului Tău s-au făcut împărțitori ai împărăției Tale peste oameni, Doamne.

O, fiilor unși, iată cine este viața voastră! Luați și dați oamenilor viață. Suflați peste oameni viață, fiilor, ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul Cel născut în oameni.

E sărbătoare de naștere la ieslea cuvântului. Îngerașii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, și cântă îngerașii colindă nouă de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, naștere din Cuvântul, căci Domnul, Pruncul Cel născut de două mii de ani între oameni Se naște azi cuvânt în iesle la voi ca să Se dea oamenilor Păstor tainic și să păstorească neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul cuvântului precum glasul fulgerului se aude după lumina lui. Amin.

– O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine! Ce frumos Mă împarți, ce întreg Mă arăți, ce naștere tainică Îmi dai când Mă faci cuvânt dinăuntrul Meu! că tu ești în Mine, Ierusalimul tău cel nou, și te naști din Mine cuvânt, iar cuvântul tău Eu sunt. Eu Mă nasc cuvânt în tine, Eu sunt rodul. Eu sunt Cel ce Mă nasc și Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce naște și Cel ce Se naște. Amin.

Israele, cobor la tine, cobor în cartea Mea. Din carte în carte trec ca să fiu cu tine în glas de sărbătoare de naștere. Amin.

E nașterea Mea pe pământ, Românie, și în tine e nașterea Mea. Mă nasc cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii și să Mă sălășluiesc între oameni cuvânt de naștere a omului din Dumnezeu. În Betleem M-am născut prunc ca să Mă sălășluiesc între oameni venit din cer, iar în tine, Românie, Mă nasc cuvânt, și iarăși Mă sălășluiesc între oameni, ca să-i nasc pe oameni din Mine, din cuvânt, precum Eu M-am născut din cuvântul Tatălui ca să fiu Cuvântul Tatălui, și prin Mine să le facă pe toate Tatăl, după cum a și făcut.

Românie, tu cânți nașterea Mea, și cerul cântă nașterea ta. Ne naștem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, și tu pentru Mine, și vom fi amândoi un singur trup. Nu grăiesc numai poporului Meu. Grăiesc și cu tine, țară Românie, că Eu am vestit că mulțimi nenumărate vor veni și vor bea din izvorul cuvântului Meu, și fântâna Mea dă pe deasupra și se face râu, și se face mare, și se face ocean și cuprinde tot pământul ca să-l fac iar pământ, nou să-l fac, din apa cuvântului Meu ieșit, și din cer născut, căci cine nu se naște de sus, nu se face împărăția Mea. Îngerașii nașterii Îmi cântă deasupra ta nașterea Mea, că e serbare de naștere a Mea. Cântă îngerii, cântă Celui născut acum două mii de ani. Cântă îngerașii colindă nouă de veac nou, de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, și lumea se înnoiește cu cuvântul Meu, care naște om nou. Eu, Cel născut din Fecioară acum două mii de ani între oameni, Mă nasc azi cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău, țară Românie. Mă nasc cuvânt, Păstor tainic, Care păstorește neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum fulgerul se aude după lumina lui.

O, ce tainică e taina cuvântului Meu, care se naște azi în tine, țară Românie! Ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, ca fulgerul e taina Mea, și nimeni n-o poate strivi, că așa este venirea Mea, și împotriva venirii Mele cine poate birui? Ca fulgerul Mă nasc și vin. Fulgerul se arată și se ascunde, și după el vine vuietul lui și se aude glasul lui, dar fulgerul, născătorul vuietului lui nu se mai vede; se ascunde și rămâne glasul lui care se aude; fulgerul și glasul lui; Domnul și cuvântul Lui; lumina și glasul ei apoi. Amin.

Eu sunt Lumina lumii, Care S-a arătat acum două mii de ani, și din ea se naște glasul ei, cuvântul ei. Eu sunt lumina cea mai dinainte de lumină, sunt lumina cea din vremea luminii și sunt lumina cea de după lumină. Eu sunt taina Tatălui pe pământ cu oamenii, căci când a venit plinirea vremii, Tatăl M-a trimis lumină în lume, trup născut din Fecioară ca să-i răscumpere pe oameni de sub lege și să dobândească oamenii înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Tatăl Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă din fii, strigă Fiul Tatălui. Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!»; Duhul Se roagă pentru fii, cu suspine negrăite.

O, fiilor de la iesle, suflați peste oameni ca să învieze oamenii, că oamenii sunt oase uscate, precum scrie în prooroci. Suflați, să prindă duh de viață oamenii. Suflați cuvântul Meu peste oameni ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul, Cel născut în oameni, cuvântul cel tainic, care vine de sus și naște de sus pe om, naștere din Cuvântul Cel dătător de viață veșnică pentru om.

O, e sărbătoare cerească de naștere nouă! Îngerașii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, și cântă îngerașii colindă nouă, de veac nou, de naștere nouă, că ei văd că au venit zilele nașterii din nou a lumii, naștere din Cuvântul, Pruncul Cel născut acum două mii de ani între oameni. Cel ce S-a arătat lumină acum două mii de ani Se naște azi cuvânt, glas al luminii care s-a arătat atunci, ca fulgerul care se arată și se ascunde și rămâne glasul lui care se aude, Păstor tainic, cuvânt tainic care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum glasul fulgerului se aude după ce fulgerul se ascunde.

Eu sunt Cel ce Mă nasc și Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce Se naște și Cel ce naște, căci Tatăl M-a făcut Fiu al omului. M-am coborât din cer și M-am întrupat din Duhul Sfânt în Fecioară și M-am făcut Om, că scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa, cu mireasa sa, și vor fi cei doi un singur trup». Am venit din Tatăl și din mamă Fecioară și M-am alipit cu mireasa Mea, cu biserica Mea în care Mi-am lăsat trupul ca să fiu un trup cu ea și să-Mi fie ea mădulare ale Mele, trupul Meu să fie ea, ca să fim amândoi un singur trup după cum este scris. Dar Eu cu omul nu pot vorbi ca în cer această mare taină, că omul s-a alipit de desfrânare și s-a făcut un trup cu ea, și zice că împlinește Scriptura cuvântului Meu, dar taina acestei Scripturi este în Dumnezeu, și omul trebuie să înțeleagă taina acestui cuvânt, și omul trebuie să se nască din nou, să se nască de sus, că am venit cuvânt de sus, am venit de la Tatăl cuvânt ca să-l nasc pe om din cer și să Mă fac un trup cu cel ce primește înfierea. Amin.

O, zilele nașterii sunt în tine, țară Românie. Taina nașterii omului cel nou, zilele nașterii din nou a lumii sunt în tine, țară a nașterii cuvântului Meu. E nașterea Mea pe pământ, Românie, și în tine Mă nasc. Mă nasc din Mine cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii, să Mă sălășluiesc între oameni cuvânt de naștere a omului din Dumnezeu. Tu cânți nașterea Mea, și cerul cântă nașterea ta din nou. Ne naștem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, și tu pentru Mine, și vom fi amândoi un singur trup, Mire din cer, și mireasă de pe pământ, nuntă curată, Mire și mireasă, și zarva nunții noastre va cuprinde tot pământul, și din nunta Mea cu tine se vor naște fii ai Tatălui, care vor primi înfierea, că scris este: «Cei ce cred în Mine, le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu se nasc», din Mine, Fiul Tatălui, Fiul Care Se face un trup cu cel ce crede în El ca să fie cei doi un singur trup.

Zilele nașterii din nou a lumii sunt în tine, țară Românie, și la naștere se cântă colinde, fiică iubită, precum îngerașii au cântat în noaptea nașterii Mele.

Vin în mijlocul tău cu poporul Meu, cu mireasa Mea luată din tine, fiică Românie, și îți cânt colindă de naștere nouă ca să împlinesc prin tine Scriptura nașterii din nou a lumii, iubito, că Eu Mă fac cu tine veste și poveste peste pământ, și vom fi amândoi un singur trup, nuntă curată, nuntă de veac nou între cer și pământ, Fiul Tatălui cu mireasa Lui în tine, țară mireasă, țară Românie, țara Tatălui Meu, țara Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

07-01-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Vin la tine, Ierusalime, cetatea Mea de fii. Vin, poporul Meu, că tu ești odihna Mea, și în tine Mă odihnesc de lucrările Mele, fiule nou-născut, născut din cer, de sus născut, din Mine, fiule, din cuvântul Meu, care vine de sus cu norii.

Când M-am născut trup din Fecioară, era și atunci Ierusalim, dar era zidit din pietre tari, piatră peste piatră, cetate de piatră, zidită de oameni, iar oamenii din cetatea Ierusalimului erau tot de piatră și n-au cunoscut pe Cel Drept, Care Se născuse între oameni, căci aveam Ierusalim din piatră. Dar acum am Ierusalim din fii, din pietre vii, iar Eu, Domnul, sunt piatra cea din capul unghiului, și pe ea scrie numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu, care se scrie ca să iasă din Ierusalim, din cetatea Mea de fii vii, și în care intru și din care ies cuvânt de viață veșnică peste noroade.

Vin la tine, Ierusalime, și intru mereu în tine, fiule, casa Mea de oaspeți în care intru și din care ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, și voiesc să fie înțeleasă de mulțimi nenumărate taina Mea cu care Mă sălășluiesc în tine și cu care ies și grăiesc mulțimilor, Ierusalime, poporul Meu luat din români, că M-am făcut în România soare cu tine, și luminez și încălzesc pe tot omul care caută soare. Am făcut din tine soare, și în tine Mi-am făcut sălaș, și ies din tine și luminez și încălzesc, ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, și voiesc să fac din tine soare care să strălucească de șapte ori mai mult decât soarele, și întru lumina Mea din tine să umble noroade multe, Ierusalime, locaș al luminii Mele din cer pe pământ. O, dar lumea nu te cunoaște cine ești. Nu știe omul lumii de azi că tu ești născut de sus, la cuvântul Meu care zice și se face și se naște om nou, de sus născut. Omul lumii se uită mirat la tine, pentru că Eu din mijlocul tău vădesc faptele rele ale lumii și grăiesc în Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște, dar tu, poporul Meu, Îl cunoști, că rămâne la tine și în tine va fi.

O, lumea nu Mă vede. Voi însă Mă vedeți, fiilor, pentru că Eu sunt în voi și sunt viu în voi, și voi sunteți vii precum Eu am făgăduit peste ai Mei. Ies cu voi în mijlocul mulțimilor și Mă vestesc cuvânt venit cu norii, și dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el, precum la tine am făcut Ierusalim, fiule viu. Stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine, dar cine va păzi cuvântul Meu și Mă va iubi, va fi scos de sub stăpânitorul lumii și va fi strămutat în împărăția Tatălui Meu, care este cu voi, fiilor care-Mi sunteți Ierusalim viu, zidit de Mine din fii vii.

O, ce fel de casă să-Mi zidească Mie omul? Oare, n-am făcut Eu cerul și pământul casă a Mea, tron și așternut al Meu? Eu sunt Cel ce zidesc. Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, și tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, și Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine și toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea și a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinții în tine și serbez serbare de sfinți, și te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea. Ne mângâiem unul pe altul, fiule. Duhul mângâierii este duhul care ne învăluiește într-un singur trup, Mire din cer și mireasă de pe pământ, căci scris este: «Cei doi vor fi un singur trup».

Când M-am născut de la Duhul Sfânt și din Fecioară Prunc, la opt zile am fost tăiat împrejur ca să am pe trupul Meu semnul lui Israel și ca să pot lucra peste Israel ca unul ridicat din mijlocul lui. Israel era tăiat împrejur în trup, dar era netăiat împrejur la inimă și la urechi și n-a primit sosirea Celui Drept. M-am făcut Om din om, și M-am tăiat împrejur a opta zi ca să-i răscumpăr pe cei netăiați împrejur la inimă și la urechi, care pururea au stat și stau împotriva Duhului Sfânt, și iată, tăierea împrejur nu este nimic, n-are nici o putere decât să-L răstignească pe Dumnezeu. M-am tăiat împrejur, ca atunci când era să Mă arăt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat să se știe că am venit din cer și că M-am făcut Om, iar tăierea Mea împrejur a dovedit firea Mea omenească alături de firea dumnezeiască. Dar pe cel necredincios, pe cel tare la cerbice nici un adevăr nu-l biruiește, și fapta legii îl învăluiește ca într-o orbire, și nu este credință pe pământ.

Binecuvântată să fie credința ta, Israele român, că la credința ta Mă fac cuvânt și vin cu norii, și tu Mă faci carte pe pământ, și hrănești noroadele cu pâine din cer, fiule împărțitor.

Vin cu sfinții, Ierusalime, vin mereu cu sfinții, și serbez sobor de sfinți în tine cu arhiereul Vasile, stâlp de foc și aripă de heruvim, pe care Eu am șezut pe pământ, că am venit la el pe pământ cu cei doisprezece apostoli ai Mei și M-am arătat lui și l-am învățat lauda jertfei Mele cea fără de sânge, căci Eu sunt Cel ce le fac pe toate, până și jertfa de laudă pe care Mi-o aduce cel credincios. M-am dovedit mare în lucrarea arhiereului Meu și am lăsat bisericii lucrarea Mea cu el, jertfa de laudă cea pentru Mine și pentru pomenirea Mea întru cei credincioși, împărăția Mea cu ei. Arhiereul Meu Vasile te binecuvintează, Israele, prin fiii grădinii Mele te binecuvintează. Amin.

– O, grădiniță a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Care Se face cuvânt în mijlocul tău, Dumnezeu Cuvânt! Pace ție, grădiniță binecuvântată de Sfânta și Cea de o ființă și de viață făcătoare și nedespărțită Treime! Pace ție și Duh Sfânt ție, ca să ai și să dai și să botezi mulțimi nenumărate în apa cuvântului Duhului Sfânt, râu de apă vie, care curge din Dumnezeu Cuvântul. Las peste fiii tăi binecuvântare arhierească, micuță grădiniță cu taină mare în tine, taină așteptată de toți sfinții, de toți îngerii oastei cerești. Eu sunt arhiereu din arhiereu, și la ungerea ta m-a luat Domnul cu El din cer și m-a adus în tine pentru ungerea ta de la El și de la arhiereii Lui. S-a coborât Domnul cu taina Lui în tine, grădiniță cu taină în ea, cu Domnul Cel tainic în tine trup și cuvânt. Îți dau Duh Sfânt, că eu am de la Domnul. Amin.

Eram cărturar învățat pe pământ. Învățasem toată știința pământească, dar Duhul Sfânt dădea să mă nască din cer prin botez, și eu m-am lăsat cuprins în albia Lui și m-am unit cu Hristos, Învățătorul celor învățați de El, și m-am dus la Iordan și am intrat în apa lui precum Hristos a intrat pentru botezul de la Ioan, și a coborât deasupra mea fulger din cer, și din fulger a ieșit Duhul Sfânt în chip de porumbel și a intrat în apa Iordanului și a tulburat-o, și în apa botezată de Duhul Sfânt m-am botezat eu în Hristos și m-am îmbrăcat în Hristos și m-am făcut un trup cu El.

Îți dau Duh Sfânt, poporule Ierusalime, că eu am de la Domnul. Îți dau din Domnul, îți dau prin fiii cei unși cu ungere arhierească din cer, taină mare între cer și pământ. Dar cei tari la cerbice rămân tari și nu se lasă botezați în râul apei vii, care curge cuvânt din Dumnezeu. Să cânți, Ierusalime, jertfă de laudă Celui ce este și vine, Celui ce vine la tine cu sfinții, și Care este Întâiul între zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi cântare de laudă Celui Sfânt și Drept, Mirelui din cer, Care vine pe pământ la tine, mireasă a Lui, Ierusalime mireasă. Cu toți arhiereii cerului rostesc binecuvântare arhierească peste tine, grădiniță a Celui tainic, și nimeni pe tine nu te poate blestema, nimeni nu poate împotriva ungerii tale, că ești binecuvântată, și ești. Amin.

– O, copile Ierusalime, Eu, Domnul, Mă bucur cu sfinții în tine. Cântă, Ierusalime, cântă-ți cântarea ta de nuntă de veac nou. Cântă! O, vie cu vin bun, cântă!

Am în tine cămară de nuntă, țară Românie, nuntașă a nunții Mele cu mireasa Mea luată din tine, țară crăiasă, țară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, țara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naște, Care Și-a născut în tine mireasă, și, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naște și vei fi a Mea, țara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

14-01-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Eu sunt mereu astăzi. Amin. Vin cuvânt pe pământ. Vine cu norii cuvântul Meu. Iată-l, vine cu norii și se face râu al vieții în care să se boteze toți cei ce cred în el, în cuvântul Meu. Cuvântul Eu sunt. Dacă însetează cineva, să vină la Mine să bea, să vină să bea din apa râului vieții, și râuri de ape vii vor curge din pântecele lui, căci va primi Duh Sfânt. Amin. Cel ce crede, să vină să bea, că n-am venit să judec lumea, ci am venit să suflu peste ea Duh Sfânt și s-o nasc din nou și s-o înnoiesc. Se împlinesc Scripturile nașterii din nou a lumii, și vin să împlinesc. Amin. N-am venit să judec lumea, ci ca s-o înnoiesc am venit, dar cel ce nu crede în Mine, Cuvântul Care vine cu norii, acela a și fost judecat. Cel ce nu crede este judecat de necredință, căci cuvântul Meu care vine din Mine cu norii, este adevărat cuvântul care se naște din Mine.

Eu sunt Cuvântul Tatălui, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, fii ai lui Israel luat din români. Vin la voi cuvânt, și Mă port din loc în loc ca să Mă vestesc că vin, așa cum Gavriil a binevestit venirea Mea de la Tatăl trup născut din Fecioara mama Mea.

O, țara Mea, întoarcerea Mea la oameni, țară Românie, am luat din mijlocul tău fiu binevestitor, înaintemergător, dar lumea din tine nu l-a cunoscut, și mai-marii tăi care judecă pământul au suflat în lumina Mea cu care Mă vesteam prin înaintemergătorul Meu, și el a fost strivit de necredință și de fiii ei, așa cum a fost Ioan strivit de iudei. Dar Eu, ca un Dumnezeu, Mi-am făcut iesle în tine, și în ea Mă nasc cuvânt, și cu el tai împrejur la inimă și la urechi pe cei ce vin să bea din apa cuvântului Meu, râul vieții, care curge din tronul slavei Mele. Am făcut în tine zi de întâmpinare a Mea și vin să fiu întâmpinat de cei ce nu cred până nu aud și până nu văd. Am intrat cuvânt în casa Tatălui Meu, casa cea de rugăciune de pe pământ, așa cum atunci am intrat copil de doisprezece ani și vorbeam înțelepților și mai-marilor de peste mulțimile de atunci. Am făcut și fac tot ce este scris să fac, căci scris este: «Iată, noi le fac pe toate», și iar, și iar le fac.

Am făcut din tine cristelniță de botez, țara Mea cea dată Mie de Tatăl ca să vin în tine precum este scris în Scripturi că vin a doua oară pe pământ. Binevestire M-am făcut în tine, zi de naștere M-am făcut în tine, tăiere împrejur la inimă și la urechi am dat să fac peste tine, zi de întâmpinare a Mea, ca să te slobozesc de apăsarea necredinței, țara Mea iubită. Cuvânt de predică nouă M-am făcut în tine, și cristelniță de botez am făcut din tine, ca să se boteze în tine toți cei ce vor lua calea vieții cea fără de moarte.

O, fiică Românie, am făcut din tine fată de împărat, că tu ai nume de fată și te-am numit crăiasă, tată. Caută să fii în Duhul Meu când Mă auzi cuvântând peste tine. Caută, tată, să fii atentă și să înțelegi, că Tatăl, în Mine este când Eu grăiesc de deasupra ta peste tine cuvânt. Tu ești a Mea, și în tine Mă fac Iordan, și vor veni la tine mulțimi ca să se boteze în râul vieții, în Iordanul vieții precum atunci veneau la Iordan mulțimile ca să se boteze cu botezul cel de la Ioan. Zi de praznic Mă fac în tine. Azi e zi mare, azi e praznic împărătesc, și praznicul zilei de azi vine din părinți, vine din strămoși, și serbez pe românește în tine zi de Bobotează, pe strămoșește serbez cu tine, țara Mea, țara strălucirilor, căci așa ai fost vestită de proorocii care te-au vestit de la Duhul Sfânt ca să fii. Tu ești țara strălucirii despre care a vestit Daniel, proorocul Meu, căci țara Mea Israel nu M-a primit când am venit de la Tatăl; s-a temut că vin să domnesc peste ea și nu M-a primit, și plata ei a fost cu cei necredincioși. Dar prin tine, țara Mea, luată dintre neamurile pământului ca să fii Ierusalim nou, Israel nou, voi răscumpăra și pe Israel, că el e poporul Meu ales, și cele făgăduite nu se iau de peste cel ales al Meu. Pe tine te-am născut din credința ta în Mine, și se bucură strămoșii tăi că tu ești vie printre mulți morți, și ești. Și cum să nu fii, și cum să nu înviezi tu, cea care ești, dacă Tatăl te-a ales să fii țara strălucirilor? Din cea părăsită a făcut Tatăl Meu cea strălucită, că iată cine este strălucirea ta! Eu sunt ziua care luminează peste tine. Eu sunt în tine soare care strălucește de șapte ori, și tu strălucești cu Mine și ești.

Sunt cu cei vii venit la tine, țara Mea. Sunt cu praznic strămoșesc în tine, că azi e praznic sfânt de botez și vin să rostesc în ieslea cuvântului Meu cuvânt de apă sfințită prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Arhiereu în veac, după rânduiala Tatălui, după rânduiala lui Melchisedec, preotul cel tainic al Tatălui Meu, care M-a făcut pe Mine pâine și vin și M-a dat lui Avraam ca să Mă fac sân al lui Avraam, în care să se odihnească cei vii, cei ce sunt vii în vecii vecilor. Sunt vii strămoșii și sunt în Mine, căci Eu sunt sânul lui Avraam în care drepții se odihnesc și sunt vii, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morți.

Vin strămoșii cu Mine pe pământ la tine, poporul Meu de azi. Serbează cerul cel viu în tine. Se coboară cerul la tine și serbează praznic de Bobotează, că e zi de Bobotează, și Eu serbez în mijlocul mulțimilor și fac din tine Iordan, iubita Mea, țara Mea. Și se vor boteza în tine mulțimi multe și vor crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine ca să se facă râu de Iordan, apă de botez și Duh Sfânt peste mulțimi. Iată Eu și pruncii Mei; calul alb și călărețul lui, Păstor tainic, cu nume tainic. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, nume tainic, și nimeni nu înțelege numele Meu cel tainic.

Suflu peste tine Duh Sfânt, țara Mea, iubita Mea. Ia, tată, Duh Sfânt, căci Tatăl este în Mine când Mă fac cuvânt peste tine.

Luați Duh Sfânt, fii ai României! Luați și dați și veți avea plată de apostoli ai Duhului Sfânt. Amin.

Am făcut din tine zi de naștere a ta, zi de înviere, și te iubesc, iubita Mea, țara Mea. Mai presus de ziua învierii te iubesc. Mă fac peste tine cuvânt, ca să te vindeci la cuvântul Meu. Scoală-te și umblă! Mergi și vestește împărăția cuvântului Meu în tine, că tu ești împărăția Mea cu care vin la tine și te numesc crăiasă, țara Mea.

Am făcut din tine Tabor, munte de Tabor, în care Mă slăvesc cu slava cuvântului Meu ca să te schimb la față și să fii chipul și asemănarea Mea, om nou, născut din cer, neam nou să fii, neamule român. Învață, tată, Evanghelia ca s-o cunoști. Lasă știința omenească și ia de la Mine știință cerească în dar, și nu mai fă ca omul cel de la început care a furat știință prin călcare de poruncă, căci omul a furat știința și este fur.

Am venit să te iert, omule. Să te dezleg de păcat am venit, că păcatul se naște din neascultarea de Mine. Păcatul s-a născut din omul cel făcut de Mine, cel cu duh de viață din Mine. Păcatul îi zice omului tată și mamă, dar am venit cuvânt de la Tatăl, că era scris în Scripturi să vin cuvânt și să Mă fac izvor peste pământ și să-l nasc pe om din cer, din cuvântul Meu să-l nasc pe cel ce crede în Mine, iar cel ce nu crede a și fost judecat. Amin.

Cină de cuvânt Mi-am întins în tine, Românie. Veniți la cină, fiilor români, căci cei poftiți nu vin. Veniți și luați și mâncați cuvânt. Acesta este cuvântul Meu, cuvântul adevărului, Duhul Adevărului. Cel ce nu crede în Mine, Cel ce vin cuvânt, cel ce nu crede că Eu sunt cuvânt, să creadă măcar în cuvântul acesta, că este cuvântul care are viață veșnică în el, așa precum Eu am învățat Evanghelia Mea pe cei ce cred în ea.

Trezește-ți păstorii, țara Mea, ca să-Mi audă glasul și să-l pună peste tine. Evanghelie de aur să-ți dea de la Mine și să te păstorească păstorii tăi. Păstorul trebuie să fie vas de aur, de trebuință stăpânului. Un slujitor adevărat nu se încurcă cu treburile lumești și firești, ci cu cele cerești, și este vas de aur, de trebuință stăpânului. Așa le spun celor ce te păstoresc pe tine, turmă a Tatălui Meu, Românie, biserica Mea cea de apoi, în care Mă fac trup și cuvânt, duh și adevăr, căci tu trebuie să Mă ai întreg, Românie, biserica Mea în care M-am întors ca să fiu cu tine trup și cuvânt și să Mă vestești mulțimilor Dumnezeu adevărat, Dumnezeul tău, Dumnezeul României, precum Israel Îl numea Dumnezeu al său pe Cel adevărat. Ia duh de credință, tată, căci cel ce nu crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine, acela nu crede în Dumnezeu, și de aceea nu crede în cuvântul acesta. Să nu-Mi ceri semne ca să crezi, că nu-ți voi da nici un semn decât cuvântul acesta. Cel ce nu crede în Cel ce Se face cuvânt din cer peste pământ, acela nu crede în Dumnezeu.

O, strămoșii tăi se roagă în Mine, se roagă Tatălui ca să coboare peste tine Duh Sfânt ca să știi să înțelegi cuvântul vieții, Evanghelia cuvântului Meu care se vestește la toate neamurile pământului mai înainte de arătarea trupului slavei Mele, țara Mea. Se roagă strămoșii pentru tine ca să nu uiți serbările strămoșești, și să te așezi în ele, și să le așezi la locul lor, țara Mea creștină, căci măsura facerii așa a lucrat când am așezat semnele vremii. Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate, și rosteam când lucram facerea la început, lucram și ziceam: «Am făcut», și a fost o seară și o dimineață pentru fiecare facere din cele ale facerii. Asta e măsura: o seară și o dimineață, și nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor.

Omul a schimbat hotarul facerii și praznicele care vin din strămoși. Eu sunt Cel ce am făcut vremile și semnele vremii, și omul a schimbat semnele vremii de la locul lor, și când le-a schimbat, a uitat că măsura este ziua, o seară și o dimineață, și se numește ziuă măsura. Eu sunt Cel ce am făcut luna spre vremi și soarele care-și cunoaște apusul său. Eu sunt Cel ce am pus întunericul și s-a făcut noapte ca să iasă fiarele și să mugească și să ceară de la Mine hrană. Eu sunt Cel ce răsar soarele și adun fiarele în culcușurile lor, iar omul iese la lucrul său și la lucrarea sa până seara. O, cât M-am mărit Eu în lucrările Mele, și omul a uitat, și s-a sculat și a schimbat vremile și a zis că este el. Omul s-a făcut Dumnezeu și a zis că este el, dar măsura Mea este ziua, o seară și o dimineață, și acestea nu s-au mutat de la locul lor și își cunosc hotarul. Numai omul nu mai iubește facerea Mea și semnele vremii, că făcut-am luna și soarele spre vremi ca să știe omul măsura și să n-o mute de la locul ei și să prăznuiască serbările Mele la locul lor. Și am făcut încă un semn al vremii, căci am înviat în ziua întâi a săptămânii, și această zi a rămas la locul ei, și o vestesc pe ea semnele lunii, căci am pus luna spre vremi, și soarele care-și cunoaște apusul său.

Azi e zi de praznic, zi de Bobotează, zi venită din strămoși, sărbătoare care-și cunoaște hotarul. E zi de Bobotează în tine, biserică Românie, biserica Mea cea de apoi, casa Mea de oaspeți, casa Mea de întoarcere. Vine Tatăl Împăratul cu nunta Fiului Său în tine, căci Tatăl este în Mine când vin la tine. Vino la cină, vino! Am în mijlocul tău grădiniță de fii, și în ea sunt trup și cuvânt, așa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul și cuvântul în grădinița Mea cu fii, și mereu le zic la fii: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu și Sângele Meu. Luați și mâncați, acesta este cuvântul Meu, Duhul Adevărului. Mâncați și creșteți, că Eu sunt Cel ce cresc în voi. Eu sunt Cel ce sunt, și alți dumnezei nu sunt. Eu sunt cu voi și în voi, ca să fiți și să Mă dați oamenilor spre zi de naștere și de botez și de înviere și de înălțare și de veșnică cină cu Mine în cer și pe pământ.», așa le spun fiilor din grădina cuvântului Meu care aud glasul Meu care vine cu norii până deasupra grădiniței cuvântului Meu.

O, voi, cei ce credeți, credeți și înviați viață fără de moarte, căci cuvântul Meu are în el viață veșnică după cum scrie în Scripturi. Iar voi, cei tari la cerbice, care din fire stați împotriva Duhului Sfânt, Care Se face cuvânt de viață veșnică peste noroade, voi, cei tari la cerbice, lepădați-vă de voi și luați în voi pe Dumnezeu, credincios și adevărat. Cel ce crede în Mine să se lepede de sine și să-și ia crucea să-Mi urmeze Mie, să ia în el viața Mea și să-Mi urmeze. Amin. Iar cel ce nu crede în Mine cuvânt venit cu norii, să iasă de sub judecată și să creadă, că Eu am putere să-l fac să creadă pe cel ce nu crede. Scris este: «Puneți-Mă la încercare și veți vedea că Eu sunt», Cel ce Mă fac cuvânt și vin cu norii, precum scrie în Scripturi: «Iată, El vine cu norii». Amin.

Pace ție, țara Mea, pace ție și naștere ție și botez ție, și zi de înviere ție, cea dintâi pe pământ! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin la tine, iubita Mea, țara Mea, căci te iubesc, iubito. E zi de Bobotează. Eu sunt cu tine cu zi de praznic sfânt de Bobotează, iubita Mea, țara Mea, poporul Meu român, poporul Meu ales, cel dintâi pe pământ, muntele Meu cel sfânt, țara Mea, iubita Mea. Amin, amin, amin.

19-01-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:01 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (2)

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Pace grădiniței cuvântului Meu! Amin. Eu, Domnul Iisus Hristos, intru în cartea lui Verginica. Mă fac cuvânt și vin cu norii, și cu Verginica vin.

Intru cu tine, Verginico, intru în cartea ta, că tu vii pe cărarea ta în grădină, și ai cărare și ai carte și te faci carte pe pământ așa cum și Eu Mă fac cuvânt și carte a cuvântului Meu. Azi e zi de sfânt Ioan. Azi venim la Israel cu Ioan, nașul Meu de botez, și iar serbăm zi cerească cu Israel. Trecem iar din carte în carte și însemnăm în cărți, Verginico, căci cărțile acestea sunt cele proorocite în cuvântul Scripturii, care spune: «Și cărțile au fost deschise, și o altă carte a fost deschisă», Cartea Vieții, Verginico; toate cărțile cuvântului lui Dumnezeu, toate, din toate vremurile, și cu ele, Cartea Vieții, tată.

Oare știe Israel ce este Cartea Vieții, Verginico? Scris este: «Cine nu va fi aflat scris în Cartea Vieții, va fi aruncat în foc». Să lucrăm, tată, că sunt multe de învățat peste Israel și peste noroade, și cărțile toate se vor întocmi până ce toate se vor împlini, și toate cerurile și toți cei ce locuiesc într-însele se vor bucura, că scris este în Scripturi: «Bucurați-vă, voi, ceruri, și cei ce locuiți într-însele!». Amin.

– O, Cuvinte dulce, o, Domnul meu, bucuria mea se împlinește, că a venit vremea poporului meu, Doamne, și iată, rămășița poporului meu naște popor. O, mulți au trecut pe lângă râul acesta de cuvânt, mulți în vremea celor patruzeci de ani, dar cei de azi ai poporului meu fac voia Ta, Doamne, căci rămășița mereu s-a ales din grămadă în toate vremile, Doamne. Așa se va sorta și din biserica cea de azi care nu mai umblă în căile Domnului, și rămășița ei cea bună, cea cu rod viu se va adăuga poporului Tău și al meu și îl vom hrăni, Doamne, pe poporul lui Israel, cel care este și cel care se va naște din nunta Ta cu mireasa Ta, cu poporul meu, Doamne, că Ți-am născut mireasă, și în dureri Ți-am născut-o, ca să ai Tu bucurie, Tu și mireasa Ta, așa cum ai spus Tu: «Calul alb și călărețul lui». Tu ești cuvânt peste Israel. Naște, Doamne, naște fii din cuvântul Tău, naște-i pe toți cei pe care-i ai să-i naști! Însămânțează-i în Tine și îi naște ca să fie ei poporul Tău! Însămânțează-Te în ei cu cuvântul Tău, în cei pe care-i ai să-i naști, pe care-i ai de la Tatăl să-i naști și să-i ai și să împărățești în ei, Doamne, Împărat din Împărat, Domn adevărat, Cuvinte dulce!

O, poporul meu, mi-e dor să-ți grăiesc, că te-ai făcut nuntă de veac nou peste pământ. Albește-te, fiule, că acum vezi de ce mereu îți spuneam să fii cuminte, să fii credincios, să fii frumos și deștept și sfânt să fii. Să nu te sfiești să-ți spui sfânt, căci creștinii așa se numesc prin Hristos, Sfântul lui Dumnezeu Tatăl, Care intră și sfințește trupul și sufletul creștinului. Ai văzut că ți-am spus prin fiii grădiniței mele ca să-ți arate ei taina și tălmăcirea ei, taina Sfintelor, fiule, taina sfintei Liturghii, pe care n-o înțelegeai, că n-avea până acum cine să-ți spună ca să înțelegi ce este ea. Am trimis pe cel ales, din grădină, ca să ți se arate toate câte sunt ascunse în taina sfintei Liturghii, ca să știi cum să stai în fața împărăției lui Dumnezeu, în fața tronului lui Dumnezeu, căci altarul pe care Mielul lui Dumnezeu Se așează spre hrană creștinului, e tronul lui Dumnezeu, fiule scump. Să nu uiți tălmăcirea care ți s-a pus în inimă și în minte. Să nu mai uiți, și să iubești împărăția lui Dumnezeu, care stă pe tronul ei înaintea ta, în taina sfintei Liturghii. Cei ce merg la biserică, cei din lume care intră în biserici, se duc din obicei la biserică, și nu știe omul din lume ce este sfânta Liturghie, și de aceea nu stă ca înaintea lui Dumnezeu. Cei din lume se gătesc, se vopsesc, se cioplesc, se trufesc, se împăunează cu haine moi, se parfumează, se înzorzonesc cu podoabe de aur, cu ciucuri, cu pietre scumpe, și așa se duc, zic ei, la biserică. O, nu știe omul din lume ce înseamnă biserică. Ei zic că biserica e cea de zid; așa știu ei. Dar cu tine iese Domnul biserică adevărată pe pământ, căci biserică înseamnă fii ai lui Dumnezeu adunați laolaltă în jurul Mielului lui Dumnezeu, Care Se frânge spre hrană pentru iertarea păcatelor cele făcute și iertate prin pocăință.

Ieșim, Ierusalime, ieșim biserică adevărată ca să vadă lumea ce este biserică. Coboară Domnul în tine trup și cuvânt ca să Se arate lumii cu tine biserică a Sa adevărată și nu vopsită și nu mormânt văruit și zugrăvit pe deasupra așa cum face omul de două mii de ani. Biserica lui Hristos poate să fie și pe munte, și în codru, și pe câmp, și pe maluri de ape, și sub acoperământ de vreme rea, dar să fie biserică, să fie fiii ei în jurul Mielului Cel tainic, Care Se dă fiilor ei. Locașurile care te primesc pe tine, poporul meu care mergi să vestești cuvântul lui Dumnezeu, acelea sunt biserică atâta timp cât tu poposești în ele. Biserica e altceva decât înțelege omul care nu știe ce trebuie să știe. De unde să știe? Cine să-i spună? Preoții lumii se ascund sub perdea, și omul de dincolo de perdea nu știe ce face preotul. Nu simte omul pe Dumnezeu stând pe mâna preotului. Nu vede omul pe Dumnezeu, nu vede nimic, nu știe nimic, și omul piere din lipsă de înțelepciune.

Mergi, Ierusalime, mergi din loc în loc și te vestește biserică a lui Iisus Hristos, Mielul Cel tainic, Care Se dă ție spre hrană. Mergi, Ierusalime, în mijlocul mulțimilor și mulți lupi se vor face miei, că iată, lupii pasc cuvântul meu la un loc cu mieii și cu mioarele Domnului, pasc cuvântul lui Dumnezeu și se înțelepțesc, și mulți vor cerceta cu de-amănuntul taina ta cu Domnul și mulți vor înțelege, și știința Domnului va crește în oameni și mulți se vor face miei și vor lua în ei legea sfințeniei, iar cei fără de lege nu vor pricepe încă. Dar tu mergi, mergi, Ierusalime, că-ți voi scoate în cale asini și cămile și cai, și te vor purta spre mulțimi și multe mulțimi vor învia și vor prinde nădejde și se vor mângâia cu Dumnezeul tău Cel adevărat, popor adevărat al Domnului tău.

Iar Tu, Doamne, să ridici bărbați tari, asini și cămile și cai și paturi și căruțe și corăbii ca să Te porți cu poporul Tău peste pământ și să vină pământul să Te vadă cu poporul Tău, că Tu ești cuvânt în poporul Tău, o, Cuvinte dulce, o, Domnul meu și al poporului meu! Amin.

– Verginico, o, cuvântul Meu cel dulce! Verginico, duh dulce, duh din Duhul Meu, duh în Duhul Meu, locaș în locașul Meu! Verginico, tu ești cer, și în tine locuiește poporul tău, așa cum scrie în Scripturi despre ceruri și despre cei ce locuiesc într-însele. Bucură-te, tată, bucură-te! A venit vremea bucuriei, a venit învierea, a venit nașterea din nou a lumii, că iată, Eu din nou vin pe pământ cuvânt dulce de naștere și de înviere, Verginico. O, tu ești rădăcina, iar poporul tău sunt ramurile, tată. Învață-l pe Israel să se scrie mereu în Cartea Vieții și să înțeleagă ce înseamnă Cartea Vieții, și să creadă că Eu sunt Cuvântul Care Se naște în mijlocul lui. Să nu facă și fiii lui Israel cum fac cei necredincioși care zic că nu este Dumnezeu acest cuvânt al Meu. O, dacă nu sunt Eu acest cuvânt, atunci ce este acest cuvânt? Așa l-aș întreba pe cel ce se dă el și care lovește piciorul calului ca să cadă călărețul, lovește picioarele creștinului care stă înaintea cuvântului Meu ca să mănânce cuvânt, lovește ca să cadă din picioare cel ce stă înaintea Mea crezând că Eu sunt. Și dacă nu sunt Eu acest cuvânt, atunci ce este acest cuvânt? O, acela nu știe ce înseamnă Cuvântul, acela e om nebun, de șapte ori nebun, și scris este în Scripturi: «Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu».

O, Dumnezeu este cuvânt. Asta e măsura și statura și ființa lui Dumnezeu în măsura credinței omului care crede cuvântul lui Dumnezeu, căci cel ce crede cuvântul lui Dumnezeu, crede că Se face trup Cuvântul, cuvânt și trup în mijlocul bisericii. De aceea se zice la Liturghie: «Să luăm aminte, că Sfintele se dau sfinților», nu nebunilor, nu porcilor, nu celor ce nu cred că Domnul este cuvânt, și prin cuvânt Se face trup spre hrana bisericii, iar cel ce nu mănâncă Trupul Meu, nu are viață în el, nu este cel ce nu Mă are pe Mine în el ca să-Mi fie Mie biserică. Acela este nebun și orb, și își zice: „Nu este Dumnezeu“. Chiar și din cei ce au fost fii, și fii din fiii poporului Meu, pe ici pe colo se zărește câte unul care s-a făcut nebun și care zice: „Nu este Dumnezeu“, și se duce în lume și se desparte de cuvântul vieții, pentru plăcerile lui, pentru părerile lui, pentru ca să se dea oamenilor și nu lui Dumnezeu, și aceia ajung de râs oamenilor și își smulg numele din Cartea Vieții și se fac loruși dumnezei, și pe Mine nu Mă lasă să domnesc peste ei. Dar în Scripturi scrie un cuvânt rostit de Mine care zice așa: «Pe cei ce nu M-au voit să domnesc peste ei, luați-i și aruncați-i spre tăiere și spre foc».

Omul îngâmfat nu primește nici pe Dumnezeu să fie mai mare ca el, dară pe solul lui Dumnezeu! O, și Eu mereu am fost în sol, că Eu sunt acoperit, fiindcă slava Mea e prea mare ca s-o poată omul vedea și să mai rămână cu trupul viu.

Iată, Verginico, se împlinesc toate câte am vestit Eu prin gurița ta dinăuntrul tău, tată. Uită-te și vezi, și să vadă poporul tău, și să vadă cei rupți și dezrădăcinați din poporul tău că am fost adevărat când Mă făceam cuvânt dinăuntrul tău înaintea lui Israel. Cei dezrădăcinați, cei rupți, cei smulși, cei morți cu credința să știe de cine au fugit, din cine s-au smuls. Eu, pentru cei necredincioși și dezrădăcinați acum, spuneam mereu când vorbeam din tine, spuneam așa: «Nu acest trup sunt Eu; aceasta este o trâmbiță. Eu sunt Cel ce suflu în trâmbiță, nu acest trup sunt Eu». O, mereu spuneam așa pentru cel ce nu credea cuvântul Meu ca să-l împlinească și să se facă sfânt, care primește pe cele sfinte, pe Cel sfânt. Creștinul cel sfânt zice cu smerenie: „Unul e sfânt, Unul, Domnul Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl“, dar cel ce nu iubește sfințenia, acela zice că nu este Dumnezeu, ca să nu se mai simtă pus la sfințenie.

O, Verginico, se împlinesc toate cuvintele Mele rostite de Mine din tine, tată, nuntă de veac nou pe pământ, cer nou și pământ nou în poporul tău, veste peste pământ, Evanghelie vestită de la o margine la alta ca să vin apoi văzut, Verginico; Evanghelie vestită, semnul Fiului Omului, Cuvântul, semn înaintea venirii Mele, crucea Mea, viața Mea în creștin, poporul Meu, crucea Mea cea ușor de dus din loc în loc. Și Îmi voi arăta tot mai mult slava Mea și a cuvântului Meu cu poporul Meu, și se vor plânge toate neamurile pământului văzând pe Fiul Omului venind cu norii cerului cu putere și cu slavă multă, că iată, Eu trimit pe îngerii Mei cu poporul Meu, cu sunet mare de trâmbiță și voi aduna la trâmbița Mea pe cei aleși ai Mei din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la celelalte margini, precum am spus Eu prin Scripturi. Iată, «propovăduirea crucii, a Evangheliei, este nebunie pentru cei nebuni, dar pentru cei mântuiți este puterea lui Dumnezeu», după cum este scris. Se împlinește nunta de veac nou, nunta Fiului de Împărat, și cei sfinți se vor sfinți încă și se vor albi și se vor lămuri, iar cei înțelepți vor fi ca stelele cerului. Amin. Iar tu, Verginico, trâmbița Mea cea de apoi, să te bucuri, tată, că toate cele vestite de Mine din tine se împlinesc, și poporul Meu născut din tine naște fii pentru Dumnezeu, căci cuvântul Meu din mijlocul lui naște, naște fii. Cel ce Se naște cuvânt în ieslea Sa, naște fii, și cei născuți se vor scrie în Cartea Vieții, iar poporul cel dezrădăcinat din tine – că tu ești rădăcina – poporul cel ce s-a smuls să știe și să audă că pentru orice cuvânt spus în deșert, Eu, Domnul, îi voi cere socoteală. Eu, Cel ce am stat cuvânt în Israel, voi sta cu cuvântul acesta față în față cu cei dezrădăcinați din rădăcină, din tine, Verginico, și din fiii tăi. Tu ești rădăcina, și fiii de azi ai tăi sunt ramurile, tată, ramurile tale, Verginico, și «ramurile cresc și dau peste ziduri», precum scrie în Scripturi.

Trecem în cartea Mea, că avem serbare de sfânt Ioan și iar vom pune masă de cuvânt în Israel. Amin.

*

Ierusalime, vin la tine, vin cu sfinții. Amin. Deschideți cărțile, fii ai ieslei cuvântului Meu, că Mă fac cuvânt în carte. Stați cu cartea deschisă înaintea Mea, voi, cei ce deschideți Domnului ca să intre. Amin.

E vreme de nuntă cerească pe pământ cu Mine și cu tine, Ierusalime mireasă. Pace ție! Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pune masă de cuvânt în tine, și la masă cu tine sunt sfinții veniți cu Mine, fiule Ierusalime. Vin la nuntă sfinții, fiule, că zilele nunții se țin lanț și trec peste timp și trec peste veac și intră în veacul cel fără de timp nunta Fiului lui Dumnezeu pe pământ și în cer; pe pământ cu sfinții ca și în cer, și în cer cu tine ca și pe pământ, poporule mireasă. Dar iată ce-ți spun: să nu te încânți în bucurie omenească, în bucuria omului. Să nu te încerci cu bucuria ta cu bucuria Mea, că scris este în Scripturi: «Nimănui nu voi da slava Mea». Așa și tu să împlinești acest cuvânt, și nimănui să nu dai slava Mea, și s-o lași în tine, că e a ta. Eu ție ți-am dat-o cu Mine cu tot, și omul nu Mă primește în el cum M-ai primit tu. Slava Mea este cuvântul Meu care prinde viață în trupul omului, căci trupul nu folosește la nimic dacă nu este templul slavei Duhului lui Dumnezeu. Să nu te pierzi în bucuria omului, fiule al slavei Mele. Să nu-ți dai omului slava ta, să nu-l lași pe om să calce peste slava Mea din tine, și tu să fii cuvânt înaintea oamenilor, și nu oamenii să fie cuvânt înaintea ta, căci tu ai slava cuvântului Meu care te învață, care te insuflă. Să nu te faci nepăsător în statura ta înaintea Mea. Să nu te lași furat de bucurii văzute, de bucuria oamenilor care se pleacă la trecerea Mea cu tine prin mijlocul lumii, că Eu așa am spus apostolilor Mei: «Nu vă bucurați că vi se pleacă duhurile lumii, ci bucurați-vă că numele vostru este scris în ceruri, în Cartea Vieții».

Voi, fii ai grădiniței Mele, fiți cei mai atenți; atenți peste voi și atenți peste Israel și peste inima celor tineri și a celor vârstnici din popor, că poporul dă să prindă bucurie pământească și să piardă taina bucuriei, că bucuria e taină mare, iar izvorul ei se varsă în el însuși, nu se risipește în lături. Să asculte Israel de voi, cei ce înțelegeți taina bucuriei sfinte, și să-l învățați pe Israel să rămână acasă. Și dacă merge cu voi spre vestire, să aibă casa cu el, tată, să nu intre în altă casă, în altă bucurie, sub alt adăpost, că Eu n-am unde să-Mi plec capul pe pământ. Plecarea capului Meu este numai în biserică, numai în casa Mea. În poporul Meu e odihna Mea, nu în altă casă. Să nu-și piardă Israel casa și statura. Să se bucure că Mă scriu cu el în carte în cer și pe pământ, nu să se bucure că se pleacă înaintea lui toate și toți. Slava lui Israel e slava Mea, și înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlinește cuvântul Meu și venirea Mea. Amin.

Trec din carte în carte ca să Mă scriu în toate cu voi; ba chiar și în cartea vremii omului Mă scriu cu voi, ca să se uite vremea aceasta la vremile din urmă, iar vremile din urmă la vremea aceasta și iarăși să fie ceea ce a mai fost, și să fie cele ce au fost proorocite pentru vremea aceasta de apoi.

Israel să rămână acasă, și dacă merge cu voi spre vestire să aibă casa cu el, tată, să nu intre în altă casă, în altă bucurie, sub alt adăpost, sub alt cuvânt. Casa ta sunt Eu, Israele. Rămâi în Mine, tată. Și dacă mergi spre vestire să ai casa cu tine și să stai în casă, să stai în Mine și să nu te încânți de bucuria omului, de cuvântul omului, și să nu primești slavă de la oameni. Oamenii îți dau slavă, dar tu să nu voiești așa, că Eu sunt slava ta, și să nu-ți trebuiască altă slavă, altă bucurie. Să nu pierzi duhul rugăciunii, să nu pierzi pe cale sfințenia, tată. Să nu pierzi duhul curățeniei, fiule. Să nu cazi în nepăsare, în neveghere, și să ai sub picioarele tale calea Mea, și să treci pe deasupra drumului și a apelor cele mari și tulburi ale lumii și mereu să zici: «Tată, iartă-mă și nu mă lăsa dus în ispită, nu mă lăsa scos din Tine și din Fiul Tău și din Duhul Tău Cel Sfânt, și mă izbăvește, Tată, de cel rău, care-mi face semn de peste tot și care-mi iese în cale ca să mă strămute din casă, din Tine, Doamne, că pe calea oamenilor sunt numai lupi, și mieii nu-și au casă în mijlocul lupilor».

O, Israele, mieii și mioarele nu-și au cale pe calea oamenilor cu cale plină de lupi, cale cu oameni și cu lupi. Mieii și mioarele își au staulul lor, și ei sunt păziți de ciobani și stau sub pază departe de calea cea largă, iar când Eu trimit vestitori dintre ai Mei, Eu merg cu ei și îi apăr din pășune în pășune ca ciobanul care trece cu turma din munte-n vale și din vale în munte după cum îl mână vremea și hrana și apa.

Am coborât în carte cuvânt, ca să te învăț să stai în casă, poporul Meu, și să ai casa cu tine pe unde mergi în numele Meu. Tu nicăieri să nu mergi decât acolo unde mergi în numele Meu, și numai trimișii să meargă, și fiecare să-și cunoască locul și lucrul și statura în trupul bisericii, în trupul Meu, măi Israele.

Trec din carte în carte, trec cu sfinții și cu serbare de sfinți, și sfinții stau cu tine la masa cuvântului Meu care se așterne în tine. Sunt cu Ioan, nașul Meu de botez, care boteza cu botezul pocăinței și cu apă, care vestea că după el vine Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc. O, fericiți cei botezați de Mine cu Duhul Sfânt, că aceia nu vor fi botezați în botezul cu foc. Cei botezați în Duhul Sfânt, sunt sfinții Mei, sunt fiii Mei cei ocrotiți și fericiți, iar cei botezați cu foc, sunt cei ce vor suferi dureri și foc spre mântuire, sunt cei ce nu știu care este drumul mântuirii, sunt cei care nu știu ce este adevărul ca să-l urmeze, și aceia vor fi mântuiți ca prin foc, prin dureri și suferințe, căci cel ce suferă o isprăvește cu păcatul și vine spre mântuire. Dar cel mai greu va fi pentru cei ce știu calea și nu merg pe ea, că aceia știu, și fac păcat voit împotriva mântuirii lor, al cărei drum îl cunosc și nu-l străbat.

Ioan Botezătorul este și acum, căci este viu, și este în cuvântul Meu, în venirea Mea, căci duhurile sfinților sunt în venirea Mea, în cuvântul Meu sunt. O, poporul Meu cel înaintemergător, duhul lui Ioan Botezătorul se odihnește peste tine, și tu strigi prin Mine. Duhul Meu strigă din tine peste oameni: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți-I cărările Lui!». Duhul lui Ioan se revarsă din Mine peste tine, Ierusalime, iar tu ești vestirea Mea cea pentru venirea Mea. Duhul Meu strigă din Ioan, iar Ioan este în Mine și grăiește peste tine, Ierusalime, cărarea Mea. Amin.

– O, eu sunt glasul celui ce strigă în pustie ca să se facă drepte căile cele strâmbe, că vine Domnul, vine mereu Domnul, și cărările sunt strâmbe înaintea Celui Drept, Care vine mereu. Eu sunt glasul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii și le ridică de peste cei ce se botează cu botezul cel de la mine, cu botezul pocăinței și cu apă. Pocăința și apa curăță păcatele, și botezul cel de la mine mărturisea înaintea Mielului lui Dumnezeu pe cei ce se făceau credincioși și curățiți prin pocăință și prin apă, căci omul prin pocăință primește de la Dumnezeu putere să se facă fiu lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu prin botezul credinței și al pocăinței. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care Se face cuvânt de naștere din nou a lumii. De două mii de ani botează Domnul cu Duhul Sfânt pe cei credincioși. De două mii de ani stă Domnul cu lopata în mână ca să-Și curețe aria și să-Și adune grâul în hambare și pleava grâului s-o pună în foc la botezul cel cu foc.

O, Doamne, Mielule tainic al Tatălui, eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea în zilele acestea, lucrarea de vestire și de pregătire a cărării Tale, a bisericii Tale în care Te-ai întors ca să fii cu oamenii. Eu m-am lăsat spre tăierea capului ca să-Ți dau Ție creștere înaintea oamenilor, și Te vesteam că ești adevărat și că vii în urma mea, în urma vestirii mele care Te vestea că vii. Dar cel ce Te-a vestit azi că vii, s-a temut de Irod și de Caiafa și Te-a închis în temniță, Doamne. Eu am murit tăiat în temniță pentru ca să vii Tu și să crești Tu, dar cel de azi care Ți-a deschis calea Te-a băgat pe Tine în temniță după ce Te-a vestit că vii. A ținut la capul lui, nu la capul Tău. S-a crezut cap al bisericii Tale și s-a rușinat pentru capul lui, iar pe Tine, Cuvântul Care vii, Te-a numit hulă împotriva Duhului Sfânt. N-a făcut ca mine să se micșoreze el și să crești Tu, Cuvântule al vieții veșnice. N-a avut milă de oameni așa cum am avut eu, că eu de aceea am murit, pentru mila de om am murit. Mi-a fost milă de Irod și i-am spus să lase păcatul și moartea și să ia ce este bine, și Irod n-a fost atent, și a fost înșelat de femeie dacă n-a fost atent, și și-a pierdut viața, căci femeia care stătea păcat pe brațele lui, i-a dat plata păcatului. Mi-a fost milă de Irod, și am voit să-l luminez cu lumina Ta, Doamne, iar femeia care l-a omorât pe el, m-a omorât și pe mine, cel ce Te vesteam Mântuitor al păcătoșilor pocăiți. Dar ai crescut Tu, că tot omul a aflat de ce am murit eu, cel ce Te vesteam pe Tine că vii. Eu am scăzut, și Tu ai crescut și ești și crești de atunci și până azi și până mâine și până în veci. Dar cel de azi, Ioan cel de azi, Ioan cel mic, n-a făcut ca mine ca să crești Tu, și el să scadă. Dar ai făcut Tu ce n-a făcut el, căci el a scăzut, și Tu ai crescut, după cuvântul profețit de el înaintea arhiereilor, că el așa a spus, și este scris în carte cuvântul profeției lui și așa a spus: «Eu nu pot să opresc izvorul lui Dumnezeu, pentru că el va curge și fără mine lângă el», și iată, izvorul curge, după cuvântul lui. El a scăzut, și Tu ai crescut, dar el nu mai vrea să știe așa, și se rușinează cu izvorul Tău și cu creșterea Ta, și crede că el este mare și că Tu nu ești în acest izvor. Se crede al Tău în timp ce izvorul Tău a fost numit de el hulă peste Duhul Sfânt. O, el nu mai are minte, Doamne, iar omul fără minte greșește. El nu mai știe să vorbească așa cum vorbea din Tine când ținea urma oilor Tale, când era al Tău și cu Tine.

Dar eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea de vestitor în zilele acestea. Eu Te știu bun și mare, și Tu ești Cel ce ai putere să ierți păcatele. Nu e vina lui, Doamne. E vina necredincioșilor, dar nu sunt mulți necredincioși; sunt puțini, și dau să pară mulți, dar nu sunt mulți. Adu-Ți aminte că el a împlinit cuvântul Tău în vremea ascultării lui, și șterge din dreptul numelui lui pe cele rele din vremea necredinței lui și scoală-l pe picioarele lui și rușinează-i pe cei necredincioși. Dă-i înapoi picioarele lui, că el nu mai stă pe picioarele lui. Dă-i înapoi mintea și inima cea dintâi, cea de carne, dragostea cea dintâi când Te primea pe Tine cuvânt, căci toți cei care au lovit în credința lui, vor cere moartea peste ei, și ea nu va veni până ce nu vor plăti cel din urmă bănuț. Adu-Ți aminte că prin credința lui ai pus pe piatră pietricica cea albă și cu ochi mulți, pe care este scris numele Tău peste pământ. Adu-Ți aminte că prin credința lui s-a așezat din nou în biserică tronul Tău, împărăția Ta cea adevărată, viața Ta în fiii bisericii Tale, trupul și cuvântul Tău pe jertfelnic viu și curat și sfânt și neîntinat. Adu-Ți aminte de cel mic, de Ioan cel mic, că eu mă rog în Tine pentru ca să-i dai nădejde vie și pocăință și Duh Sfânt după adevăr, că el nu Te mai are. Întoarce-Te în el, Tu, Cel ce faci din uscat verde. Suflă, Doamne, și la suflarea Ta să se trezească din somn cel ce doarme în nepăsare. A venit vremea nunții pe care el a proorocit-o, și care este scrisă în cartea Ta de azi, în cuvântul lui cel de atunci de când Ți-a pus pietricica Ta pe piatră. A venit nunta României, cea profețită de el, nuntă de veac nou, Tabor coborât peste pământ, și el doarme sub smochin. Scoală-Te Tu în el, și el se va scula ca să fie cu Tine, că vin împlinirile toate, și să nu-i plătești cu plată de fricos. Dă-i pâine și vin, dă-i iar pâine și vin, că de mult n-a mâncat, și a murit de nemâncat, că n-are ce mânca, Doamne, că preoții lumii sunt de lemn, după cum a fost cuvântul Tău spus în vremea aceasta. Potirele și vasele lor sunt de aur, și ei sunt de lemn, și ei zic că e mai mare aurul din templu decât templul. Dar în poporul Tău ai potire de lemn și preoți de aur, căci templul sfințește lemnul, și lemnul este aur în mâna preotului de aur. Scris este în Scripturi: «Un slujitor adevărat este vas de aur, de trebuință stăpânului, și curățit de toate celelalte vase».

O, Ierusalime, iată Mielul lui Dumnezeu, Care va spăla pe cel vestitor de azi, și el se va vesti al Domnului. Mi-am răcorit duhul în tine, Ierusalime, și m-am șters de lacrimi, că am rostit cuvânt de înviere peste cel ce doarme, peste Ioan cel de azi.

Scoală-te, tu, cel de azi, care ai purtat lucrarea mea de înaintemergător al Domnului! Scoală-te, căci eu sunt prooroc, și încă ce prooroc sunt! Mai mare prooroc ca mine n-a fost până la mine. Ție îți zic: scoală-te! Amin.

– O, Ioan, nașul Meu de botez, tu, cel ce ai mărturisit despre Lumină, care M-ai vestit că voi fi Mielul Cel înjunghiat! Eu am luat aminte la cuvântul tău și voi împlini proorocia ta, că ești plin de iubire și de duh de înviere.

O, Ierusalime, o, fii ai grădiniței Mele, iată de ce am arătat Eu la voi dis-de-dimineață arătare cerească. Vi l-am arătat pe cel ce doarme, pe arhiereul care a fost cu voi al Meu, vi l-am arătat pe măsură mică. El are două măsuri, are doi metri, și Eu vi l-am arătat de o măsură și încă jumătate de măsură, vi l-am arătat mic, și nu știați ce este aceasta. El a fost micșorat, și Eu am crescut și cresc, că Eu sunt Cel ce sunt și sub om nu stau, sub obroc nu stau, și luminez și cresc cu lumina și cu cuvântul.

O, scoală-te și te așează la crescut, tu, cel ce ai fost micșorat de necredința ta care te-a înjumătățit, dar scris este în Scripturi: «Trestia frântă nu o voi zdrobi, și feștila care fumegă nu o voi stinge». Zadarnic dai să fugi, că ești scris în carte și cu mâna ta te-ai scris, și ceea ce ai făcut, făcut rămâne, și din piatra cea pusă de tine pe stâncă țâșnește și azi izvorul râului vieții pe care l-ai proorocit tu cu gurița ta că va adăpa pe mulți. O, n-ai unde să te ascunzi. Eu peste tot sunt după tine și Mă zbat să-Mi fac intrare în tine. A început nunta Mea cu mireasa Mea, cu poporul Meu mireasă luată din români, și România se scoală nuntașă la nuntă, și Taborul vestit de tine peste România s-a făcut munte de cuvânt, și muntele templului Meu stă deasupra munților și toate popoarele beau cuvânt sfânt, Duh Sfânt, și iau din legea Mea cea sfântă. Amin.

O, fii ai nunții Mele, trup al miresei Mele, fiilor, mireasa Mea! Nuntiți, fiilor, din loc în loc, că zarva nunții Mele cu voi va scula morții din morminte, și ei vor mărturisi adevărul Meu în cuvântul Meu, și va scula și pe cei ce dorm, și ei vor intra la nuntă, și Eu Mă voi încinge și voi așeza masa Mea de nuntă. Amin, amin, amin.

*

Și din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiță cu sunet dulce din care Eu am trâmbițat pentru venirea Mea cea de a doua. O, tu Mă aștepți să intru iar cu tine în cartea ta, și intru și cu Ioan. Intrăm și lucrăm ca să terminăm lucrul acestei zile și să Ne odihnim de lucrul zilei de azi, dar ziua de azi e și sărbătoare e și durere. Azi trăim amintirea zilei de sfântul Ioan cea de acum cinci ani, Verginico. Mă uit în urmă cu tine, și cu Ioan Mă uit, și Mă uit cu fiii grădinii și îl văd pe arhiereul Meu cel de azi, aici în grădină cu fiii. Venise pentru ziua de Bobotează și a slujit împreună cu cei unși din grădină slujbă de Bobotează, și a doua zi, cum a fost ziua de azi, a slujit slujbă de sfânt Ioan liturghisind jertfă de laudă, în grădină cu fiii Mei cei unși, și l-am sărbătorit ca pe un înaintemergător al Meu și l-am iubit din fiii Mei din grădină și i-am dat flori și zâmbet de fii și masă de bucurie i-am dat. Azi serbăm ziua când el a venit acum cinci ani pentru ultima oară în grădina Mea pe care am uns-o sfântă prin mânuța lui și a fiilor Mei cei unși. Scot din zile ziua aceea și o pun pe masa Mea și Mă uit la ea, și Mă uit. O, Mi l-au scos afară din grădină arhiereii vremii de azi, și au pus pază pentru el ca să nu mai intre în grădina Mea. I-au spus să nu mai intre, i-au spus să-i lase singuri pe fiii grădinii, pe care atât de mult el îi iubea, și le zicea: „Eu nu pot fără voi“. Și de aceea el nu mai poate acum nimic, căci toate cuvintele lui cele rostite de el pe când era în Duhul Meu, toate se împlinesc, pentru că el era arhiereul Meu și proorocea. Și iată, el nu poate fără ei și fără Mine, nimic bun nu mai poate, așa cum a spus el: „nu pot fără voi“. Fiii Mei erau puterea lui, iubirea lui, mângâierea lui, căci Eu eram în fiii Mei, și el credea și putea totul prin credință, și tot ce am voit Eu, el a putut. Tot ce am avut Eu de făcut prin el, am făcut prin credința lui, și mai am mult de făcut prin el, că și prin necredința lui am făcut atât de mult, am crescut atât de mult! Ce pagubă a avut lucrarea cuvântului Meu dacă iudeii n-au crezut în Mine când am venit prin Fecioară? Ba încă prin împietrirea lor am câștigat neamurile pământului la care se vestea cuvântul prin propovăduirea apostolilor Mei cei din iudei, rămășița din iudei pe care Mi-o dăduse Tatăl. Și iată, azi vin misionari din toate părțile lumii în România ca să se ducă înapoi cu vestea despre lucrarea cuvântului Meu cea purtată de fiii grădinii cuvântului.

Sunt puțini cei ce nu cred, și par mulți, dar sunt puțini, iar cei mulți care cred vor deosebi în stânga pe cei puțini care se vor dovedi că n-au crezut și au lovit piciorul calului ca să cadă călărețul. O, războiul e mare, dar biruitorii sunt cei mulți care cred. Cei puțini care nu cred dau război cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu calul cel alb pe care stă Cuvântul lui Dumnezeu. Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup și cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu și Mă fac carte pe pământ și Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călărețul Care străbate pe cal alb calea între cer și pământ, și spre mulțimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinții. Amin.

– O, Domnul meu, Călăreț Care Te porți pe cal alb! Scris este în Scripturi: «Oștiri din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veșminte de vison alb, curat». Tu stai pe tron alb, iar dinaintea feței Tale pământul și cerul fug, și ai arc și ai cunună și biruiești stând pe nor alb cu cunună de aur pe cap, și vei birui toată necredința de pe pământ, că Te vei arăta credincios și adevărat războindu-Te cu dreptate, Doamne.

Te-am așteptat în porți ca să intri iar în cartea mea, căci cărțile au porți de intrare, și eu am stat cu cartea mea deschisă ca să intrăm iar în ea, ca să Te rog și eu pentru cel de azi care a purtat lucrarea lui Ioan, botezătorul Tău. Mustră-i pe cei necredincioși, că sunt puțini, și numai părerea e că sunt mulți, și chiar și din cei ce par împotrivitori, cred în lucrarea cuvântului Tău și se frământă și se întreabă despre taina cuvântului Tău.

Ieri am ieșit cu fiii și cu apă sfințită de Bobotează, iar la mulțimea adunată la cuvântul Tău, preoții care veniseră la izvorul cuvântului Tău s-au sculat în picioare și Ți-au dat salutare când cuvântul Tău a început a curge, și s-au aplecat preoții sub mâna preoților Tăi care treceau cu busuiocul muiat în apă sfințită de cuvântul Tău, închinându-se Ție, Cel ce cobori în grădină peste fii. Și mulțime de preoți se vor apleca tainei cuvântului Tău, Cuvinte Doamne, că eu voi ieși cu fiii, și Tu îi vei întări cu putere ca să poată îndura apăsarea duhului lumii, și îngerii vor fi cu ei și vor aduna pe cei aleși ai Tăi dintre cei ce se vor aduna la izvorul cuvântului Tău, că Te porți cu izvorul Tău din loc în loc, căci Tu ești Mire și nuntești cu mireasa, dar cuvântul Tău, ca un voievod, ca un vornicel cheamă la nuntă, ca să alegi din nuntași pe cei credincioși, și ca să facă ei voia Ta și să ia viața Ta în ei, că asta este voia Ta.

Ai milă de Ioan cel mic, de cel de azi, care și-a păzit capul. O, dar el nu s-a ascuns de oameni, și s-a ascuns de Tine; nu s-a păzit de oameni, și s-a păzit de Tine. Mă port mereu după el și îl văd când se roagă Ție spunându-Ți că Te iubește, dar el nu mai are minte. Mintea lui stă supusă sub amenințarea mai-marilor bisericii care se tem de Tine și de cuvântul Tău, și temându-se se luptă împotriva Ta. Se tem de poporul Tău, că poporul Tău nu este fricos, și de aceea este, și este al Tău, dar mai-marii bisericii sunt fricoși, și fricoșii cad din cer, cad din Tine. Cei dintâi care cad sunt cei fricoși, și după aceea hulitorii și desfrânații și ucigașii și mincinoșii și alții ca ei, dar fricoșii le au pe toate acestea, și de teamă să nu fie prinși cu ele o fac pe fricoșii, sunt fricoși și se ascund de cuvântul Tău care le vădește pe toate. Ei zic că se ascund sub Tine, da’ de unde! că ei se iubesc pe ei, nu pe Tine, că dacă Te-ar iubi pe Tine Te-ar primi și Te-ar cunoaște în cuvântul acesta, că Tu ești cuvânt, Doamne. O, niciodată n-a fost biserica așa cum este azi. Azi omul bisericii nu crede în Dumnezeu, că după cum trăiește și după ceea ce face nu i se pune credință în Dumnezeu. Avraam a crezut, și a fost socotit neprihănit, dar ei nu cred, și sunt socotiți prihăniți și sunt prihăniți și de aceea nu cred, și sub această piatră a lor stă presat Ioan cel de azi, cel ce Ți-a pregătit calea Ta spre mulțimi prin mărturisirea lui.

Ioan este cel ce mărturisește despre Lumină. Nu este el Lumina, ci mărturisește despre Lumină. Ioan se numește cel ce mărturisește despre Lumină. Este scrisă în cartea Ta mărturisirea lui despre Tine, despre Lumină, Doamne. Adu-Ți aminte că el aduna toate mărturisirile lui și spunea la fiii mei să le păstreze pentru ziua mărturiilor, iar fiii mei le-au pus în carte, după cuvântul lui, căci fiii mei l-au ascultat ca pe un arhiereu al Tău, și când le-am spus să facă ei cartea cuvântului Tău, el le-a binecuvântat prin cuvântul său rostit lucrarea cărții, și apoi a fost pus de arhierei să rostească hulă împotriva fiilor Tăi pe care el îi iubea. Mustră-i pe cei ce l-au apăsat și nu-l mustra pe el, că el nu mai are minte, că Tu i-ai luat-o să nu mai aibă și ca să nu fie învinuit de conștiința lui atunci când se va ridica pe picioarele lui. Dacă el s-a ascuns de Tine, Tu Te-ai tras din el, și el minte nu mai are, că Tu ești mintea celui credincios Ție. Tot cerul Te roagă pentru el, că el are de împăcat pe România cu Tine, Doamne. Mustră-i pe cei ce-l apasă, pe cei ce l-au făcut să nu mai creadă în cuvântul Tău. Mustră-i, Doamne, și pe el înviază-l în Duhul Tău Cel Sfânt, că mila biruiește judecata, dar oamenii înțeleg greșit această Scriptură a Ta.

O, sfinții Tăi Te vor ajuta ca să Te vestești cu poporul Tău, Doamne, așa cum ierarhul Spiridon Ți-a spus: «Nu mai plânge, Doamne, că eu voi merge și mai mult, și mă voi arăta oamenilor pe unde voi merge și îi voi înțelepți prin cele ale dreptății, că iată, mila biruiește judecata, și oamenii nu se mai tem de Tine, Cel ce judeci cu dreptate». O, și s-a sculat Spiridon sfântul Tău și merge, și pe unde merge face dreptate pentru Tine și pentru sfinți și mustră pe cei ce stau în nepăsare, așa cum a trecut mustrând pe cei din țara unde stă el. El stă, și umblă, și îndreaptă, și mustră, și deșteaptă pe cei ce dorm, ca să nu mai plângi Tu lovit de oameni necredincioși. Și așa vor lucra toți sfinții și vor împlini Scriptura dreptății Tale, că le e milă sfinților de Tine, Doamne. O, fie-Ți milă și de România și scoală-l pentru ea pe cel ce Te-a vestit peste ea. Scoală-l, ca s-o împace pe România cu Tine și ca să n-o lovești pe neștire, că Tu ai cuvântul Tău în România. Zguduie zidurile cele reci ale bisericii lumii care dau să Te ascundă pe Tine în ele, că Tu nu locuiești în case făcute de oameni. Tu locuiești în templul Tău, în omul cel credincios, Doamne, căci cerul și pământul sunt tronul și așternutul Tău, și pe acestea mâna Ta le-a făcut. Ce casă să-Ți mai zidească Ție omul, Ție, Cel ce locuiești în nor, în negură, în taină acoperit, nu între ziduri reci și fără fii de ai Tăi între ele? Biserica este făcută din fii, nu din ziduri, nu din fiii lumii care fac ale lumii. Scoală-l pe cel ce doarme, ca să-i învețe pe oameni ce este biserică, ce este ortodoxie, Doamne! Coboară-Te cu norii spre el, și vino, și iată, vii, și ai venit, și vii mereu și strigi la el să se deștepte. Amin.

– Strig, Verginico, strigă și sfinții, strigă și fiii grădinii Mele, că la toți ne este milă de el, și făgăduințele Mele nu le pot lua înapoi de peste el, și el este cel ce stă peste biserica Mea, și dacă el n-ar fi în biserică Eu aș prăbuși într-o clipă biserica și lumea din ea, căci lumea numește altceva biserică. Dar îl am pe el sub aceste ziduri, sub această așezare făcută de oameni, furată din mâna Mea și a strămoșilor, și cei de azi fac din ea ascunzătoare de tâlhari. O, dacă el n-ar fi între ei, M-aș mânia și aș zgudui totul, până n-ar rămâne piatră pe piatră. Dar cu el am legământ nou încheiat, și îl voi aștepta să învieze, ca să mai scap prin el ce mai este de scăpat. Amin, amin, amin.

20-01-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:03 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (3)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan

Eu sunt Cel ce am trecut prin ușile închise și am zis pace celor ce nu aveau pace. Le-am zis: «Pace vouă!», ca să aibă pace cei ce nu aveau.

Eu sunt Cel ce vin la tine, Israele, că am putere să vin, așa cum am avut atunci când am trecut prin ușile închise. Vin la tine ca să ai și tu putere, că dacă nu-ți dau nu ai. Vin și îți dau Eu, ca să ai și ca să poți și ca să nu cazi sub neputințele tale. Eu sunt Cel ce deschid cerurile Mele ca să vin la tine și să-ți spun: pace ție! Mă fac cuvânt spre tine, Israele de azi, că fără hrană nu poți trăi, tată. Și de ce să mori din pricina lipsei de hrană când Eu sunt râu de cuvânt veșnic, fără început și fără sfârșit, râu veșnic, care curge? Râul curge din munte în vale, de sus în jos curge. Eu sunt râul, Eu sunt izvorul râului și nimeni nu-Mi dă curs decât Eu. Eu sunt tot ce fac Eu. Amin.

Vin izvor la tine, poporul Meu, ca să fac din tine râu, și râuri din râu, ca să se învețe omul să bea din râul vieții, să-l iau cu ușorul pe om, că omul cu anevoie crede în Mine, în cuvântul Meu cel veșnic nou, căci Eu nu sunt altceva decât cuvânt și faptă de cuvânt; mai întâi cuvânt, și apoi faptă de cuvânt.

O, Israele, o văd pe Verginica la porți și Mi-e milă de ea, și Mi-e milă de tine, tată, și intru, că am putere și îți dau și ție putere, că greu e de cel fără putere, și acela se prăbușește de lipsa puterii. Să știi, măi Israele, că cel ce se prăbușește, de lipsa puterii se prăbușește. O, de unde vine această prăbușire, această lipsă de putere în om? O, tu trebuie să vorbești cu Mine ca să ai Dumnezeu, poporul Meu. Cel ce nu vorbește cu Dumnezeu, nu are Dumnezeu, nu are Stăpân cu Care să vorbească și să-l călăuzească. Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin și să vorbesc, dar prea puțină credință este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, și încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primești să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam și Cel ce vin și azi și încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou și pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduințele nu le desființez nici măcar pentru necredința omului în făgăduințele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desființez din făgăduințele Mele, nici chiar pentru necredința poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica și care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? Iată, este cu cei necredincioși cel ce a crezut și nu mai crede și nu mai este cu lucrarea Mea, care nu se sfârșește niciodată precum Eu nu Mă sfârșesc. Cel ce s-a despărțit de cuvântul Meu, acela săvârșește adulter, că scris este: «Cel ce se desparte de cel cu care se leagă și pleacă cu altcineva, acela săvârșește adulter».

O, poporul Meu care ești! Cel ce a fost, și a plecat din lucrarea Mea, acela este desfrânat, a plecat spre desfrânare, spre voie liberă, și, de teamă că i se vor judeca păcatele, se ascunde sub necredință și zice că Eu nu sunt această lucrare de cuvânt. Și iată ce spun azi: astăzi, dacă auziți glasul Meu, nu vă împietriți inimile ca și cei ce s-au răzvrătit împotriva lui Moise. Și iarăși mai spun: Eu sunt această lucrare de cuvânt; Eu, Cuvântul Tatălui. Eu sunt, iar acest cuvânt pe care Eu îl mărturisesc pentru cei ce nu cred, cuvântul acesta își va avea dreptatea sa. Amin.

O, Eu trebuie să vin să-ți dau putere, Israele mic și plăpând, că omul care s-a făcut necredincios în tine și a plecat din Mine și din tine, acela suflă prigoană spre tine, fiule mic și cu piciorușe moi. Acela e mai rău ca Iuda, tată, că Iuda nu M-a prigonit pe Mine și nici pe ucenicii Mei cei puțini pe care-i mai aveam în vremea patimilor Mele. Dar aceștia de azi nu M-au vândut, că n-au ce mai vinde, dar M-au hulit și Mă hulesc și Mă fac mincinos și zic că nu sunt Eu, și zic că e omul și nu Eu; și cine zice așa, acela a și fost judecat de Scriptură și de toți proorocii ei, căci Eu în om am locuit și am avut tron și cale spre oameni, și M-am făcut cuvânt proorocesc din om. O, dacă în cuvântul Meu cel fără prooroc nu crezi, căci Eu sunt mai mare decât prooroc, atunci crezi în prooroci? O, cine ești tu, cel ce te faci dumnezeu peste tine și peste alții pe care-i tragi de la Mine ca să fie cu tine? O, cine ești tu, cel ce-Mi tulburi planurile Mele și le faci deșarte peste tine și peste alții? Ești tu, oare, cel ce te-am pus să-Mi măsori Mie pașii și calea de la cer la pământ? Ai fost tu de față când M-am născut din Tatăl Cel fără de ani cuvânt, și apoi trup, și acum duh? Cine ești tu, cel ce te încumeți să Mă măsori cu omul pe Mine, Cel ce am fost o clipă mai prejos decât îngerii ca să pot muri pentru tine și ca să Mă răscumperi de Dumnezeu al tău? Omul M-a vândut pe plăceri, și Eu M-am lăsat răscumpărat de om, și omul nu Mă vrea. Cine ești tu, cel ce pui pronia sub obroc prin neînțelepciunea cuvintelor tale? Erai tu când am întemeiat pământul și am întins peste el măsura Mea și am hotărât hotar apelor în care să se zdrobească semeția valurilor mării? Poți tu să poruncești soarelui să răsară și să apună? Știi tu cămările stihiilor pe care le țin sub hotar pentru zile de certare? Poți tu să închegi apele mării? Cunoști tu toate aceste legi cerești ca să faci pe pământ cele scrise în ele? Poți tu să dai hrană puilor de lei, care cer de la Mine mâncare? Au toate acestea un Tată? O, cel ce judecă pe Dumnezeu, va răspunde, oare, la acestea? Cel ce cutează să clevetească planurile Mele fără să aibă înțelepciune va putea să se măsoare cu Mine? Eu sunt Cel ce am vorbit din nor și am născut Cuvânt din cuvânt și L-am numit Fiul Meu, și Tatăl în Fiul este, și Unul este Dumnezeu, dar ca azi n-am grăit niciodată pe pământ peste oameni, și ca azi n-am găsit în veacuri atâta necredință. Nici Iuda n-a avut necredință, dar azi, hula împotriva coborârii Mele în cuvânt aduce cutremur în cer și pe pământ, că mulți dumnezei se ivesc chiar din poporul care a fost hrănit de la sânul cuvântului Meu care curge azi întru arătarea slavei cuvântului Meu, care este numele Meu.

Verginico, trâmbița Mea pe pământ și în cer! Cine, tată, mai crede că toți cei vii sunt vii pe pământ și în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâția dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veșnic vie, plânsul tău plânge în Mine, că tu ai oblojit o mulțime de creștini și i-ai îmbucăturit cu cuvântul Meu, și ei au luat putere și au plecat cu ea la desfrânare, tată, și s-au făcut hulitori. Dar Eu Mă voi face hotarnic, și voi răscumpăra statura ta întru Mine, că tu ai fost a Mea pe pământ, și mulți din cei care au mâncat la masa Mea cu tine s-au sculat cu război împotriva ta și a Mea și au depășit pe Iuda, că Iuda n-a hulit, dar aceștia de azi, care au plecat din staulul acestei lucrări care nu se sfârșește, au hulit pe Duhul Sfânt, și ei zic că te hulesc pe tine și pe urmașii tăi cei credincioși ție și Mie.

– O, Doamne nemărginit în milă și în îndurare, eu Îți amintesc de cuvântul Evangheliei Tale de atunci, că așa ai spus atunci: «Cine păcătuiește împotriva Fiului Omului, i se va ierta». O, aceștia sunt fără de minte, Doamne, și păcătuiesc împotriva mea, cea născută din om pe pământ, și eu îi iert pe cei ce nu știu ce înseamnă Duhul Tău Cel Sfânt în om, căci Duhul nu este cu măsură dat. Dacă Tu vei ierta pe cei ce au păcătuit împotriva Ta ca Fiu al Omului, eu lucrez lucru la fel cu lucrul Tău, că scris este: «Orice ucenic va fi ca învățătorul său». Nu știe omul necredincios ce este Duhul Sfânt. Nu știu nici cei hrăniți de Tine care au plecat la desfrânare, care au pus carte de despărțenie între Tine și ei prin cuvântul lor de necredință și săvârșesc acum adulter înaintea Ta, Cel ce erai Stăpânul lor, cu Care ei erau legați prin legământ de cuvânt, că de aceea Tu îi întrebai: «Fiilor, credeți voi că Eu sunt Dumnezeu?», și ei ziceau: „Da, Doamne, credem“. O, ei s-au dus spre desfrânare și s-au făcut dumnezei și își acoperă despărțirea de Tine cu necredința lor în cuvântul Tău care vorbea cu ei.

O, iartă-mi bunătatea mea cea împotriva dreptății cuvântului Tău care-și cere dreptate. Dar eu pe toți cei ce mă hulesc pe mine și pe cei ce poartă înainte lucrul început prin mine, îi iert, Doamne, și îi iartă și fiii noștri, la care venim ca să lucrăm până la capătul lucrului, Doamne.

– O, Verginico, cel ce nu vorbește cu Dumnezeu, nu are Dumnezeu, nu are Stăpân cu Care să vorbească și Care să-l călăuzească. Dar cine mai știe legile cerului pe pământ? Mi-e milă de mila ta, Mi-e milă când te văd ce miloasă ești tu, cea hulită de cei pe care i-ai cuprins la pieptul tău în care Eu intram și cuvântam prin gurița ta, și unii ca aceștia pun lumea să te hulească, tată, de parcă ar avea vreun câștig bun. Ce să le fac la aceștia? O, Îmi vine să șterg din dreptul numelui lor darul credinței, ca să nu-l mai aibă vreodată și să-și încerce întoarcerea în sânul Meu, căci sânul acestei lucrări, este sânul Meu pe pământ cu oamenii, tată. La nimic nu vor mai fi buni cei ce s-au sculat să se lovească în Mine, că scris este: «Cel ce se va izbi în Mine se va zdrobi pe sine, nu pe Mine», și cine este pentru zdrobit, se va zdrobi, că peste voința omului Eu nu trec. Pot aceștia să zică așa cum a zis Pavel: «Am lucrat rău, din necredință»? O, Pavel împlinea legile cerului, și era râvnitor pentru viață plăcută cerului, și i-am ieșit în cale să Mă cunoască adevărat Fiu al Tatălui, venit pe pământ cuvânt, căci cuvânt M-am arătat lui, cuvânt și lumină a cuvântului Meu.

O, Verginico tată, tu ești venită cu sfinții în serbare peste Israel; sfinții ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, care s-au coborât din cer la tine și M-au dat ție din potir ceresc, căci potirul e cer, tată, cer care-L ține pe Dumnezeu. Am intrat cu tine în Israel, cu serbare de arhierei, și Ne facem cuvânt de învățătură peste fiii de azi, și Ne facem putere în fii, ca să nu se prăbușească, fiindcă cel ce se prăbușește, de lipsa puterii se prăbușește. O, de unde vine această prăbușire, această lipsă de putere în om?

Facem praznic de cuvânt și punem pe Israel la masa cuvântului, Verginico, și lucrăm hrană tare, dar cu mângâiere și cu nădejde, că vremea apasă și pândește, și oile care s-au făcut lupi își mănâncă puii, că e vreme de foamete pentru necredincioși, și lupul din fire este flămând. O, e de plâns cel ce se face din oaie, lup și își mănâncă puii ca să-i nască lupi și să-i învețe să sfâșie și să se sfâșie pe ei înșiși prin pofte lumești care duc pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu așa cum zice Scriptura. Lucrăm, tată, că puterea cerească e putere, și Noi n-am mai lucrat de mult. Dar Ne-am uitat peste Israel și în jurul lui și în căile lui, și e de lucru, tată, și Eu văd ce mare este lucrul tău pe care vrei să-l lași din Mine peste Israel, doar, doar vom mai repara pe cele stricate din duh de necredință. Dar numele Meu și al tău va birui prin poporul Nostru de azi, că toți sfinții vin cu Mine și cu tine, ca să țină tare lucrarea cuvântului lui Dumnezeu.

– O, Domnul meu, Care nu-Ți sfârșești cuvântul Tău în mine! O, nu citește cartea Ta cu mine, n-o citește cel răzvrătit, și dacă o citește face ca sectanții și ia din ea ce-i vine bine lucrării lui de răzvrătire. Dacă ar crede cel răzvrătit în lucrarea Ta cu mine pe când eram în trup cu Tine în mine, ar citi bine și ar împlini, și dacă ar împlini ar crede mereu și nu s-ar scula să hulească și să găsească vină celor mici, peste care eu mi-am lăsat lucrul Tău din mine așa cum l-a lăsat Ilie peste Elisei, că n-am avut pe alții din popor mai iubitori de cer, că toți iubeau pe cele de pe pământ, toți se dădeau după mersul omului de azi și ziceau că-I slujesc lui Dumnezeu, și găseau nod în papură ca să se smintească și să aibă de ce pleca de sub cortul Tău, Doamne. Cei ce n-au iubit viața Ta și cuvântul Tău, care curge ca râul, aceia s-au dus spre lume și s-au despărțit de izvor, și dacă au făcut așa și-au luat plată de necredincioși. Necredința îl umple pe creștin de ură, de clevetire, de mărire de sine, de pizmă între cei rămași cu Tine și de duh de minciună, Doamne, că scris este că dintre cei ce sunt ai Tăi se scoală necredincioșii și pleacă și cine pleacă, nu pleacă cu mâna goală, și pleacă cu cei ce au stat ca și ei, ca și cum n-ar fi fost de ai Tăi. Tu îi oblojeai și ziceai ca ei și îi mângâiai, dar dacă au plecat, iată, nu erau de-ai Tăi.

Creștinii care au fost în această lucrare și n-au stat ca în cer cu Tine, Doamne, aceia și-au pregătit blestem cu însăși inima lor semeață, și blestemul a picat și pe fiii lor, și nici fiii n-au avut parte de lumina acestei lucrări, că scris este: «Ce mănâncă părinții, mănâncă și fiii, și li se strepezesc dinții mai rău decât părinților». De aceea spui Tu că e de plâns, că oile care s-au făcut lupi își mănâncă puii, că e vreme de foamete peste necredincioși, și dacă nu mănâncă din cuvântul Tău ca să fie vii, își mănâncă puii ca să-i nască lupi și să-i învețe să sfâșie mai rău ca părinții, și să se sfâșie pe ei înșiși mai rău ca părinții, căci poftele lumești și statul cu lumea și cu duhul ei, îl duc pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu, căci scris este în Scripturi că «tovărășia cu duhul lumii și cu cele lumești, duce pe om la vrăjmășie cu Dumnezeu».

O, Doamne, eu Te apăr pe Tine și pe mine ca să știe și lumea că avem dușmani care ne lovesc, și că dușmanul Tău nu poate fi bun nici pentru lume. O, ce durere! Dintre cei ce au fost cu Tine s-au sculat dușmani, și găsesc pricini de sminteală ca să tragă de lângă Tine pe cel credincios. Și unde să-l ducă? Unde, Doamne? Nu se va mai găsi pe nicăieri loc pentru aceștia, și greu este cuvântul Scripturii pentru unii ca aceștia. I-au despărțit de Tine poftele trupești și lumești, și acum își acoperă faptele rele cu necredința în lucrul cuvântului Tău, care vădește pe cele rele ale omului. Iată, eu văd că unii ca aceștia atrag mânia Ta peste tot pământul, că Tu Te-ai umplut de durere de la cei răzvrătiți, care Te-au părăsit și au luat calea lui Valaam.

O, omule creștin care ai trecut prin această lucrare și nu ți-a plăcut să stai creștin! Să știi că dacă bați un cui într-un lemn, și dai apoi să-l scoți ca să folosești lemnul, urma cuiului se vede și toți văd că acolo a fost bătut un cui. Să știi, fiule plecat în robie, să știi că numele tău pe care-l ștergi cu mâna ta din cartea acestei lucrări, lasă locul gol, și se vede că a fost scrisul șters, și toată lumea va ști de tine că te-ai făcut trădător de Stăpân, și nimeni nu te va ferici, și nu-ți vei găsi loc în nimeni și pe niciunde tu, cel ce te-ai jucat de-a statul cu Dumnezeu, căci cartea lui Dumnezeu va fi întreagă, și omul de pe pământ nimic nu va mai citi decât Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă orice știință va apune și orice limbă va tăcea și numai Domnul va mai avea cuvânt.

Iată, fiule mângâiat de Dumnezeu, iată ce ai făcut dacă ai venit și ai plecat și ai luat cu tine putere bună de la Dumnezeu și o folosești pentru cele rele ale tale! Eu văd ce ai făcut, dar tu nu vezi. Pentru tine hulește lumea pe Dumnezeu. Pentru tine mă face lumea desfrânată pe mine. Pentru tine se deschide gura lumii spre batjocură împotriva trudei lui Dumnezeu Care vorbește de patruzeci de ani peste pământ ca să aducă înviere omului. Te duci cu minciuni împotriva mea și a lui Dumnezeu și faci lumea să creadă și ațâți omul din lume la răutate și la hulă și la mărturie mincinoasă prin mărturia ta mincinoasă. O, eu am fost trâmbiță în mâna lui Dumnezeu și intra Domnul cuvânt în pieptul meu și cuvânta pe pământ, și lumea nu știa, că lucra Domnul ascuns. Mă ascundeam cu tine ca să te hrănesc cu cuvântul vieții, și veneai și mă căutai ca să-L iei pe Dumnezeu și să-L crești în inima ta și să nu te lași de calea vieții. Și ai mers, și ai mers până te-ai săturat de mers, și te-ai sculat acum și hulești împotriva Evangheliei lui Hristos, Care a zis: «Cine iubește pe mamă sau pe tată sau pe soț sau pe soție sau pe copil sau averea sau rangul mai mult decât pe Mine, acela nu poate să fie ucenicul Meu, acela nu poate câștiga împărăția Mea».

O, ai pus lumea să hulească pe Dumnezeu, și Evanghelia lui Dumnezeu, că dacă tu nu mai vrei cu viața lui Dumnezeu, nici pe cel de lângă tine nu-ți place să-l vezi cu Dumnezeu, și hulești și zici că lucrarea mea desparte familii și oprește înmulțirea oamenilor și faci lumea să hulească mai rău ca tine. Dar acum te întreb și pe tine și pe lumea care te-a luat pe tine de dumnezeu, și întreb așa: apostolii cei de acum două mii de ani, au greșit dacă L-au urmat pe Dumnezeu și dacă n-au mai născut fii? Au oprit ei nașterea de fii dacă ei n-au mai născut fii? O, cine este hărăzit să fie apostol și ucenic al lui Hristos, acela nu mai este al său, ci al lui Hristos. Dar tu, creștine care ai avut chemare la ucenicie cu Hristos, te-ai uitat înapoi și ai pățit ca Sara lui Lot. Și dacă n-ai vrut să fii ucenic, că nu ți-a plăcut fără pofte trupești, și dacă ai stat lângă Dumnezeu născând fii, ce-ai folosit din fii, ce-a folosit Dumnezeu din fiii tăi la care le-a dat nume din cer ca să-i nască din cer și să fie cu cerul apoi? Ce-ai folosit tu, cel ce n-ai voit să domnească Dumnezeu peste tine dacă ai zis și încă zici că nu este Dumnezeu acest cuvânt? Ce-ai folosit? Ba încă vei ajunge rău, că-ți vei plânge și soarta ta, și pe a fiilor tăi, căci cel ce înșeală pe Dumnezeu, acela ajunge rău. Tu vezi că cel ce înșeală pe om ajunge în temniță. Dar cel ce înșeală pe Dumnezeu, ce va face?

Să știi, fiule necredincios, că numai și numai ție îți faci rău, și nimănui altcuiva, căci precum fiii tăi ascultă de tine ca să lucreze ca tine, că tu i-ai născut și îi naști de câte ori vrei și cum vrei, tot așa și fiii lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu ca să-i lucreze ca El pe fii și să-i nască mereu din cuvântul cerului pe pământ, că la început a fost facere, iar la sfârșit este naștere. Naște și omul fii, naște și Dumnezeu fii, dar Cel veșnic, veșnic va rămâne, și veșnicia este biruitoare prin cei născuți pentru ea. Iată, mereu a învățat Dumnezeu pe fiii din Israel să nu se oprească la sfat cu cei răzvrătiți, și cine nu ascultă, nu ascultă, și prin neascultare desface pământul de sub el și se lasă înghițit ca în vremea lui Core, și ca și fiii lui Core se dau deștepți cei ce se răzvrătesc, și făcând așa, cad în adânc și se fac pământ.

O, popor mititel, care te ții pe picioare cu Dumnezeu! Tu să asculți, fiule plăpând, și să ieși din preajma celor răzvrătiți, ca să nu se întineze urechea ta, mintea ta, inima ta, credința ta și mântuirea ta, fiule iubit, că n-a fost niciodată să nu aibă Dumnezeu dușmani. Și fii bine atent, că dușmanul nu e cel din afară, ci numai cel din casă, cel ce știe casa, cel ce cunoaște bine casa și pe toate ale casei.

Aud pe câte unul că a fost prost că a crezut. Vai ție, care spui așa! Când ai fost prost? Atunci când te luptai să fii credincios și curat și bun și sfânt? Sau acum când nu te mai lupți și te lași în desfrânare cu toate simțurile tale și te faci sălaș păcatului și duhului lumii și înțelepciunii lumii, care piere în curând cu toți fiii ei? O, Dumnezeu te va face cunoscut lumii, și lumea se va uita la tine ca la un trădător de Stăpân și nu vei mai găsi nici un stăpân de care să te rogi să-i porți numele ca să nu pieri fără de nume, că dacă lui Dumnezeu nu I-ai putut rămâne credincios, nici un stăpân nu se va bizui pe tine că vei putea fi bun și curat pentru el. Te legi de vorbe de sminteală ca să poți pleca din brațul cuvântului lui Dumnezeu, care este curat și mântuitor. Zici că fiii cuvântului lui Dumnezeu sunt răi, și te smintești întru Dumnezeu dând vina pe fiii cuvântului. Și dacă ei sunt răi, tu ești bun? Tu, cel ce judeci, ce câștigi? O, să știi că bârna aceasta pe care o pui în ochii fiilor cuvântului, o înfigi în lumina ochilor lui Dumnezeu, căci fiii cuvântului sunt fiii lui Dumnezeu, care duc greul pe pământ ca să fie Domnul pe pământ cu oamenii. O, Domnul te-a iubit, și tu iată ce ai făcut. Ți-ai descoperit nestatornicia ta, iar statura ta cea rea pică pe cinstea lui Dumnezeu, și Domnul Se scutură de necinste, că dacă te-ar răbda așa S-ar lăsa El mincinos în lucrarea Lui de înviere și de strigăt peste om ca să vină omul la mântuire și la sărbătoare de veac nou și la întâmpinarea cerului nou și a pământului nou, căci le-a venit timpul să se arate. Amin.

– O, Verginico, să nu uiți, tată, că Eu am fost hulit ca și tine, și se iscau mărturii mincinoase și Mă făcea lumea desfrânat și hulitor de cele sfinte și stricător de lege, așa cum și azi Mă numește și pe Mine și pe tine. Mă uit, tată, pe urma defăimătorilor care s-au sculat dintre cei hrăniți de Mine prin tine. Mă uit la ei cum scoală pe omul din lume la zâzanie, la minciună, și te face desfrânată, și zice că nici iadul nu te primește pe tine cât ai stricat tu mintea oamenilor. Așa este, tată. Iadul se jelește când aude de tine, și nu te primește, că tu ești ca și Mine salvatoare pentru cei ce plâng în iad după scăpare, așa cum a plâns preotul din satul tău care te-a dat pe mâna chinuitorilor, și pe care l-am scos din iad la rugăciunea ta, Verginico.

O, ce să fac cu cei ce te hulesc și azi? Am dat pieire la mulți hulitori de ai tăi care te loveau și azi lovind în fiii cuvântului Meu, pe care tu i-ai născut ca să avem mergere înainte, tată. O, Verginico, lumea nu știe că și fetele tale pe care le-ai luat de la surioara ta ca să fie ale tale, nu știe lumea că le-ai crescut cu dragoste ca să fie ele pentru cer, și te-au hulit și ele, tată. Au rămas în casa ta și nu te iubesc fetele tale, căci proorocul în casa lui nu este prețuit, și este hulit și disprețuit și desființat. Ele spun la lume minciuni, și lumea spune la altă lume, că și ele s-au făcut lume. O, s-au făcut lume fetele tale și fiii lor și fiicele lor, și cum să nu hulească dacă nu le-a mai plăcut să fie creștini? În zadar hulesc, că dacă se uită cineva la ei și la cei huliți de ei, la copiii cuvântului Meu, se vede ura, tată, se vede viața, se vede adevărul, acoperit de minciuna celor ce s-au făcut necredincioși. Că am scos din lume și din rătăcire și din fapte rele pe fiii pe care i-am hrănit atâția ani prin tine și prin fiii urmași ție, iar ei în loc să-Mi mulțumească fiindcă i-am iertat și i-am primit și i-am șters de murdărie și i-am hrănit ca să fie vii și curați, ei se găsesc să se întoarcă înapoi la rele, și să se facă faptele lor mai rele de șapte ori ca înainte.

Nu plânge, tată, că te hulește pe ici pe colea lumea din satul tău, că lumea are mai puțin păcat decât cei ce ți-au fost casa ta decât cei ce au cunoscut casa ta și s-au făcut dușmani de casă și de neam. De ce s-au făcut? Iată, spun Eu de ce s-au făcut. Au iubit desfrânarea, au iubit poftele și duhul lumii, au iubit mărirea de sine și neînțelepciunea, și dacă au făcut așa, se tem de judecata cuvântului care a curs din Mine prin tine în vremea lor cu Mine, și fac mincinos cuvântul lui Dumnezeu ca să nu le judece viața lor pe care o trăiesc ei acum. Se acoperă sub necredință, dar necredința e pătură murdară plină de petele faptelor rele ale omului, pătură care face păduchi, și de această învelitoare va fugi și cel mai aprig om. Eu nu judec nici pe cel necredincios, nici pe cel ce strică credința omului, nici pe cel ce se lasă ispitit de necredință. Dar spun așa: lucrarea Mea cu tine, Verginico, lucrarea Mea cu fiii cei urmași darului cel mare al cuvântului Meu, lucrarea Mea este adevăr. Cuvântul Meu vine din cer pe pământ, pe cărare întocmită de cer prin cuvântul Meu. Cuvântul Meu este cuvântul lui Dumnezeu, care judecă pe cei ce nu cred în cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

Hai, Verginico, să Mă aștern cuvânt și în cartea Mea, și tu iar vei veni cu Mine în cartea ta, că ai de lucrat peste niște inimi cu care nu s-a vorbit prin cuvânt până acum. Vom sta la masă de cuvânt, vom sta cu inimi noi, cu suflete calde, cu inimi pline de aripi și de iubire și de bucurie cu Dumnezeu, și vom lucra peste ele, Verginico, lucru nou. Amin.

*

Cuvântul Meu din vremea aceasta se aude din Mine, se aude din cer și se scrie în cartea sa din vremea aceasta, căci fiecare vreme își are cuvântul ei din Mine și cartea ei, iar cartea cuvântului Meu Eu sunt. Dacă Eu grăiesc, Eu sunt. Cine nu crede că Eu sunt Cel ce grăiesc cuvântul Meu, acela nu are Dumnezeu, acela nu cunoaște tainele Scripturii, căci Scriptura este cuvântul Meu care proorocește despre vremile cuvântului Meu, de la început și până la sfârșitul lucrului mântuirii omului. Amin.

Vin la tine, Israele, cu praznic arhieresc, tată. Arhiereii Vasile, Grigorie și Ioan sunt în venirea Mea la tine, poporul Meu cel binecuvântat. E zi de sobor arhieresc, sobor sfânt, sobor cu binecuvântare de arhierei peste Israel. Acești trei arhierei au binecuvântat din cer pe pământ începutul lucrării cuvântului Meu în anul 1955 când M-am coborât cuvânt în Verginica.

Să știi, măi Israele, măcar tu să știi bine și să crezi bine că sfinții care M-au purtat pe pământ în sfințenia vieții lor, umblă pe pământ, vin pe pământ la oameni, vin din cer și își iau trupul pe pământ și fac planul Meu și iar intră în cele cerești; vin, și se suie; se suie, și vin la rugăciunea omului și la împlinirea planurilor Mele cu sfinții, căci sfinții sunt servii Mei pe pământ și în cer, în cer și pe pământ, și omul nu știe. Nu știe omul tainele ortodoxiei, căci așa se cheamă lucrarea Mea, ortodoxie se cheamă, dreptate prin credință se cheamă. Credința cea bună a omului, aceea e ortodoxie; ortodoxie așa cum a avut Avraam, despre care Scriptura spune că i s-a socotit dreptate credința. Credință dreaptă, credință neprihănită, aceasta înseamnă ortodoxie. Cine nu știe să creadă în tainele cele de nepătruns ale lui Dumnezeu, acela nu poate să fie ortodox ca Avraam cel credincios și drept în credință, și ai cărui fii sunt stele ale cerului, credincioși ai cerului ca Avraam. Credincioșii sunt fiii lui Avraam. Sfinții sunt fiii lui Avraam, cei făgăduiți lui Avraam când i s-a spus: «Seminția ta va fi ca stelele cerului», ca sfinții cerului pe pământ, ca tine vor fi fiii cei ție făgăduiți. Cei credincioși tainelor lui Dumnezeu sunt neamul lui Avraam, sunt Israelul lui Dumnezeu cel din făgăduință. Amin. Credința dreaptă a sfinților se scrie pe pământ și mărturisește. Ortodoxia s-a scris și se scrie pe pământ, căci credința cea dreaptă se face faptă și neprihănire în om, așa cum s-a făcut prin arhiereii Mei, Vasile, Grigorie și Ioan, căci la credința lor veneau sfinții și mucenicii din cer pe pământ, și le făceau dreptate la credința lor, la cererea lor cea din credință făcută lui Dumnezeu.

Vin sfinții cerului pe pământ ca să facă dreptate celor ce strigă îndelung la Dumnezeu. Așa au venit cei trei arhierei la Verginica și i-au dat Trupul și Sângele Meu după postul ei cel de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, căci la porunca Mea ea a putut împlini pregătirea ca să fac din ea vas al Meu, vas al cuvântului Meu, sfeșnic de aur, candelabru cu șapte candele, ochii Domnului, care cutreieră tot pământul, după cum scrie în prooroci despre lucrarea cuvântului Meu în Verginica, cuvântul Domnului către Israel, cuvântul care nu lucrează prin tăria sau prin virtutea omului, ci prin Duhul Meu. Mâinile Mele au pus temelia acestei lucrări și tot mâinile Mele o vor isprăvi, ca să știe tot omul că Eu sunt Domnul Dumnezeul acestui popor la care Tatăl M-a trimis, și cine defaimă începutul lucrării Mele și vasul Meu în care am avut lucrarea Mea, acela în curând va vedea piatra cea din urmă în mâna Mea.

Israele, fiule mititel, fiule din urmă, tu ești piatră de temelie nouă, tată, căci cele vechi trec cu trosnet. Uită-te bine ca să vezi cum trec, și ca să înțelegi cum trec cele vechi. Care sunt cele vechi și care sunt cele noi? Omul cel plin de păcatele și faptele lui cele desfrânate sunt cele vechi, iar omul cel curățit și albit de legea sfințeniei și de faptele ei cele veșnice sunt cele noi, sunt temelie nouă, sunt piatra cea din urmă pe care ziditorii care zidesc la veacul acesta n-o iau în seamă, căci ce legătură pot avea cele vechi cu cele noi? Așa și tu, Israele mic, piatra Mea de temelie nouă, să nu ai nici o legătură cu cele vechi, tată, și să fii om nou, cer nou să fii, pământ nou să fii, veac nou să fii, biserică vie să fii, și să fugi din Sodoma, să fugi de tot ce înseamnă Sodomă, că lumea și drumurile ei sunt Sodomă, tată. Pe tine te-am scos ca pe Lot, dar mulți soți de-ai tăi s-au uitat înapoi și s-au făcut de piatră cu tine și cu Mine, și Eu te-am născut pe tine pe cale, și te am, și am intrat cu tine în serbare de veac nou, iar cei ce s-au răzvrătit au pățit ca fiii lui Core și au fost înghițiți de cetatea Sodomei, de focul poftelor lumii, că n-au citit în Scriptura care spune că lumea și poftele ei pier.

Mulți din cei ce au fost și au plecat în necredință zic că au fost proști că au crezut. O, dacă i-aș fi făcut Eu proști M-ar fi trimis anatemei, că scris este: «Cine face pe fratele său prost, acela să fie anatema». O, nici acum nu le zic proști celor ce au plecat de lângă înțelepciunea Mea și își zic că au fost proști când au fost deștepți. Nici acum când ei s-au lăsat singuri să fie proști și fără înțelepciune, nici acum nu le zic proști, dar zic altceva: mai fericit a fost Baraba care a fost eliberat în schimbul răstignirii Mele, că acela, din lume fiind și văzându-se eliberat pentru Unul Căruia I Se cerea răstignirea, scăpat fiind din temniță s-a purtat pe urma Mea până sus pe Golgota și a rămas de veghe lângă mormântul Meu, lângă mormântul Celui Care a murit în locul lui. A rămas pe Golgota și s-a ascuns apoi în tufiș, că aflase din zvonuri că Eu voi învia, și pleoapele lui nu s-au mai închis, până ce nu M-a văzut că am ieșit din mormânt. El a fost singurul om care M-a văzut când am ieșit din mormânt, după ce îngerul a dat piatra la o parte. O, tâlharul Baraba a stat de veghe în preajma mormântului Meu cel sigilat de mai-marii iudeilor, dar cine putea să pună pronia sub sigiliu? Nimeni nu credea că Eu, Cel răstignit, sunt Dumnezeu; nimeni nu știa îndeajuns decât după ce am înviat. Eu M-am lăsat răstignit, M-am lăsat spre moarte ca să înviez, și prin înviere să Mă știe omul că sunt Dumnezeu. Am profețit înainte de răstignire că Mă voi ridica din mormânt a treia zi, și când s-a luminat pentru ziua a treia M-am sculat și am cutremurat pământul și cerul, și îngerul a venit de sus și a dat piatra deoparte și a stat pe ea și l-au văzut străjerii care s-au trezit din pricina cutremurului; l-au văzut stând deasupra pietrei care sigila mormântul și s-au îngălbenit de frică și s-au făcut ca morții, și venind mironosițele au găsit piatra rostogolită și li s-a vestit de către înger că am înviat și că voi merge la ucenicii Mei. Maria a stat lângă mormânt ca să afle unde am fost pus, ca să afle unde sunt, și Eu M-am arătat ei și i-am zis: «Pe cine cauți?», și uitându-se M-a cunoscut după glasul Meu. Ea a fost prima între ucenicii Mei care M-a văzut după înviere, dar Baraba tâlharul a fost de față treaz, că de la răstignirea Mea și până la învierea Mea, el nu s-a dezlipit din preajma mormântului, și în vremea cutremurului a văzut îngerul venind de sus, care, rostogolind piatra cea așa de mare și stând pe ea, a vestit învierea Mea mironosițelor.

O, mai fericit a fost Baraba tâlharul, care a crezut că Eu sunt Dumnezeu Care voi învia și Care l-am scăpat de la moarte prin moartea Mea și prin învierea Mea, căci din lume fiind, a crezut și s-a pocăit de toate faptele lui rele auzind de faptele Mele. El n-a mai judecat faptele și lucrările Mele ca fiind rele așa cum au făcut cu Mine cei din casa Tatălui Meu. El s-a uitat la faptele lui rele atunci când M-a văzut pe Mine dat la moarte de iudei în schimbul eliberării lui, căci lumea striga să Mă răstignească și să-l elibereze pe Baraba. Lumea era sfătuită de preoți să ceară eliberarea lui Baraba cel vestit în rele, iar când Pilat a întrebat lumea: «Dar cu Hristos ce să fac?», lumea a răspuns să Mă răstignească după cum luase învățătură de la preoți.

O, iată de unde pleacă răutatea și azi împotriva lucrării Mele de cuvânt. Baraba a fugit din lume și s-a purtat după Mine, Cel condamnat la răstignire, și M-a văzut Baraba în vremea învierii Mele, și a văzut și pe mironosițe, și M-a văzut când am venit spre Maria Magdalena, care plângea așteptându-Mă lângă mormânt. Mai fericit, de o mie de ori mai fericit a fost acest om din lume decât cei ce ziceau că sunt ai lui Dumnezeu și că Mă răstignesc pe Mine din râvna lor de Dumnezeu pentru salvarea neamului lor după cum a zis Caiafa: «Mai bine să piară Acesta decât să piară tot neamul nostru». O, Eu nu le zic proști la cei ce au plecat de lângă înțelepciunea Mea zicând că au fost proști că au crezut, dar le zic: mai fericit va fi un tâlhar care va avea parte să vadă lumina Mea și veacul Meu cel cu slavă văzută; mai fericit decât cel ce a fost cu această mare taină de cuvânt din cer și n-a stat lângă raza ei până la învierea cea mare. O, în loc să se fi pregătit și să fi vegheat în hăinuță albă și cu candela aprinsă venirea Mea, ei s-au făcut neînțelepți ca fecioarele cele nebune care și-au zis că Domnul întârzie.

O, Israele, tu să zici mereu că vine Domnul și să aștepți mereu slava cea văzută, ca să nu fii luat pe neștire, că fericit este cel ce așteaptă îmbrăcat și veghind așa cum a stat Baraba în veghe până la învierea Mea. Tu mereu să zici că vine Domnul, și mereu să zici: „Vino, Doamne!“, după cum este scris: «Duhul și mireasa zic: „Vino!“, și cel ce aude, să zică și el: „Vino!“», să zică după tine: „Vino, Doamne, vino!“.

Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, și să stai mereu în hăinuță sfântă, în hăinuță albă și să zici: „Vino, Doamne!“.

O, greu e de cel fără putere, greu e de cel fără credință, greu e de cel ce se smintește întru Mine și întru lucrul Meu cel tainic și adevărat. Cel ce se prăbușește, de lipsă de putere se prăbușește. De unde vine această lipsă de putere în om? De unde vine această prăbușire? O, Israele, ți-am spus ție, tată, să te ferești de duhul nepăsării și ți-am spus că lenea e păcat de moarte, păcat care îl prăbușește pe om. Așa este și cu cele duhovnicești. Duhul nepăsării îngâmfă omul, îngroașă simțul omului, și omul nu mai simte și cade în nepăsare și aiurează. Nu te lua după cel ce aiurează, nu te lua după cel ce se smintește întru Mine și întru fiii cuvântului Meu. Fugi, tată, de tot ce înseamnă sminteală pentru credința ta. De cel ce se smintește, să fugi, fiule din Israel. De cel ce clevetește, de cel ce pune bârnă în ochii fiilor cuvântului Meu ca să se uite la bârnă apoi, de aceia să fugi, că nu-ți sunt buni ție. De cei ce râd de tine și de Mine, fugi, tată. Celor ce-ți vorbesc în bătaie de joc, să nu le răspunzi nici un cuvânt, așa cum n-am răspuns Eu lui Pilat când Îmi aducea în față învinuirile celor ce mărturiseau strâmb despre Mine. Și dacă poți, să fugi de tot de cei ce-și bat joc cu vorbe de luare în râs peste lucrarea cuvântului Meu, căci cuvântul Meu e plânsul Meu care curge peste tine ca să te spele, ca să te țină curat, ca să te facă ceresc pe pământ. Fugi, tată, și nu sta în preajma celor răzvrătiți, că în curând se vor zdrobi izbindu-se în Mine și așa zdrobiți vor striga la Mine și la tine după mângâiere, că-i voi face să aibă nevoie de răcoare de suflet și de mângâiere și îi voi umili, și nu vor mai fi semeți cei ce s-au sculat împotriva lucrării cuvântului Meu.

Tu, ține-te copil deștept, fiule care ești cu Mine și care Mă ai de Dumnezeu adevărat, că omul cel necredincios nu știe ce este păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ține-te, tată, pe piciorușe, că-ți dau putere să te ții, că iată, cei îngâmfați care s-au întors cu spatele la Mine și la tine suflă prigoană peste sufletul tău, dar tu nu te teme; nu te teme și fii credincios și nu te teme. Îi voi îngenunchea pe cei necredincioși, că vai de cei ce ajung să vorbească aiurea despre lucrarea cuvântului Meu, despre puterea Mea cu care Mă fac cuvânt peste pământ ca să-i aduc omului înviere prin cuvântul cel din Mine.

Am sfinții cu Mine, și am serbare de arhierei cu Mine în tine, Israele al cuvântului Meu. Ți-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân așa cum porți crucea la gât și sărută-l, tată, și ziua și noaptea ca pe stăpânul care te duce de mână cu iubire și cu grijă.

Arhiereii Mei se scutură cu harul Meu peste tine ca să ai har, Israele. Ei au pus ungere arhierească peste lucrarea Mea la început și la sfârșit, căci au venit și vin din cer la tine, mereu vin la tine arhiereii Mei. Ai văzut îngerul care a venit de sus și a desfăcut mormântul Meu și a stat de veghe în calea mironosițelor ca să le vestească învierea Mea. Îngerul cel fără de trup a luat trup înaintea omului și a lucrat lucrarea Mea. Dar sfinții care au purtat trup, cum să nu ia trup când vin la om ca să lucreze planul Meu? Așa au lucrat sfinții ierarhi peste această lucrare, căci s-au coborât din cer, au venit de sus, au venit din cele nevăzute și s-au lăsat văzuți la începutul și la sfârșitul lucrării Mele de cuvânt în vremea aceasta. Au venit acești sfinți la început pentru Verginica să o așeze înaintea Mea ca vas pregătit și sfințit, așa cum a venit Melchisedec la Avraam, și au venit și acum în vremea ta, cel mai mic din lucrarea Mea de cuvânt, și au pus înaintea ta vase alese ca să ai, tată, cuvântul Meu venit la tine, ca să nu fii nici tu, cel mai mic, lipsit de mana cuvântului Meu, și să Mă ai trup și cuvânt în tine, căci arhiereii Mei sunt din cer peste tine, și îți țin vie și nouă binecuvântarea ta și alegerea ta și iubirea ta cea caldă prin binecuvântare. Să nu ieși, tată, de sub binecuvântare, căci cel ce a apucat să fie binecuvântat prin cuvânt ceresc ca să aducă Mie lucru de folos pentru lucrarea cuvântului Meu, și apoi s-a făcut nepăsător de binecuvântarea rostită de cer, acela se usucă din picioare și se face sterp pentru cer și pierde și ce mai are și cade în patimi de ocară și în duh potrivnic lui Dumnezeu și se face dușman lui Dumnezeu și rob satanei. Să nu ieși, Israele, de sub binecuvântare, că vin, tată, și te învăț să nu-ți lucrezi răul tău, să nu te faci dușman al tău și al Meu așa cum s-au făcut cei care s-au lăsat în robia firii lor, căzând în necredință.

Arhiereii Mei se scutură cu harul Meu peste tine, poporul Meu, și să fie pomenirea lor în tine, Israele, că ei au învățat pe oameni să Mă pomenească pe Mine așa cum M-au pomenit ei, așa cum i-am învățat Eu să Mă pomenească și să Mă lase de pomenire. Nimeni nu te poate blestema pe tine, poporul Meu, căci Eu, Arhiereul Cel mare, am peste tine mijlocitori cerești, arhierei cerești, fii ai Arhiereului Cel mare. Toți arhiereii cerului slujesc pentru tine, căci cei de pe pământ, te-au lepădat așa cum M-au lepădat pe Mine arhiereii cei de atunci. Cei ce s-au lepădat de tine nu știu bine că tu ești poporul Duhului Sfânt, și dacă știu le este frică și se ascund sub necredință; le este frică pentru faptele lor rele, căci cuvântul Meu vădește faptele cele rele ale lumii și le este frică de tine, poporul Meu. Dar Eu ies cu tine, nu te trimit singur. Merg cu tine și trecem pe lângă lupi și printre lupi, și trecem ca să audă toți, și să cunoască oile cele bune glasul Meu și mersul tău cu Mine și vestirea Mea de nuntă cerească pe pământ. Merg cu tine, Israele. Mergem, tată, din loc în loc, și sfinții merg cu Mine și cu tine și te poartă pe aripile slavei și tu te vestești că ești poporul Meu, iar Eu, Dumnezeul tău și al celor ce vor crede ca și tine în venirea Mea, în cuvântul Meu cu care Eu Mă las pe pământ. Amin.

– O, Doamne, noi, sfinții Tăi arhierei, Îți dăm slavă pe pământ ca și în cer, Doamne; Ție, Care stai așezat de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Noi, arhiereii cei mici, suntem binecuvântați de Tine, Cel mare, așa cum Avraam a fost binecuvântat de Tatăl prin Melchisedec.

O, Tu, Cel pururea viu, mai înalt decât cerurile! O, Tu, Cel ce Te-ai adus pe Tine Însuți jertfă, Arhiereu desăvârșit în veac! Tu ne-ai binecuvântat pe noi, să fim ortodoxie peste pământ, și am fost, dar arhiereii cei de azi nu mai știu să trăiască faptele credinței drepte, și nu este dreaptă credința lor. Și dacă ei cred, faptele lor nu vorbesc despre credința dreaptă, și ne este milă de țara în care Tu Te faci cuvânt la sfârșit, și lucrăm peste poporul Tău ca să lucreze el peste țara cuvântului Tău, să lucreze credință dreaptă peste români, Doamne, că românul nu mai are învățători, și Tu ai profețit în cartea de azi a cuvântului Tău că vei face din poporul Tău de azi învățători de credință dreaptă. Și iată, ai făcut, Doamne, că dacă nu făceai, românul nu mai avea învățători de credință în Dumnezeu, de credință dreaptă și de faptă dreaptă a credinței. Tu ești Învățătorul, iar poporul Tău duce învățătura Ta peste oameni, și oamenii vor învăța calea ortodoxiei, calea credinței cea din dar. Oamenii sunt învățați din fire să creadă, dar credința cea din fire nu are roadă pentru mântuire. Credința este dar din cer peste om, și Tu ai dat acest dar oamenilor și l-ai trimis pe poporul Tău să împartă daruri oamenilor. Luat-ai pe Israel, sluga Ta și robit-ai robime și dai daruri oamenilor, Doamne.

O, Tu, Cel ce paști pe Israel, ia aminte și dă darul credinței peste oameni, că mari sunt lucrurile Tale, și pomenire ai făcut și faci de minunile Tale, și iată, taina lucrurilor Tale o vestește poporul Tău ca să dai moștenire oamenilor. Străpunge cu frica Ta trupul oamenilor ca să-i înțelepțești, Doamne, și să ia în dar darul credinței, că noi, arhiereii Tăi, suntem cu Israel cel de azi și binecuvântăm din Tine pe cei ce cred în Israel, pe cei ce se scoală dintre neamuri ca să creadă; pe poporul român îl binecuvântăm ca să creadă în Tine, Cel venit cuvânt la români, Doamne.

O, Doamne, poporul Tău cel din români este munte în care Tu locuiești, și multe piscuri de munți pizmuiesc muntele locuinței Tale, că Tu ai locuință în poporul credincios ca pe muntele Sinai, Doamne. Dar să-l întărești pe cel mic din români, și să binevestești pe România prin cuvântul Tău care curge din Tine, că Tu ai făcut din fiii cuvântului Tău învățători de credință peste mulți, Doamne. Cuvântul Tău pe care fiii Tăi îl dau oamenilor s-a făcut mare peste pământ, și sub cortul acesta intră și cel învățat și cel neînvățat, ca să fie cu Tine, Doamne. Binecuvântăm din Tine pe poporul Tău, că mare este ungerea poporului Tău. Venim mereu la Israel cu har arhieresc și punem întărire peste fiii cei credincioși și ascultători, și lucrăm din cer peste Israel, peste cel iubit de Tine, Doamne. Arhiereii lumii nu se dau ușor bătuți ca să iubească pe poporul Tău cel credincios, dar noi îl iubim, și lucrăm lucrare arhierească peste cel ce Te poartă pe Tine cuvânt peste pământ, și binecuvântăm din Tine pe poporul care Te dă oamenilor cuvânt de înviere și de viață veșnică, o, Doamne, Arhiereule veșnic, Cel ce stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Amin, amin, amin.

– O, voi, treime de arhierei, întăriți-Mi pe fiii cei unși în grădină, întăriți-Mi grădina Mea și poarta Mea, ca să am cum să întăresc pe Israel. Întăriți întăriturile ca să pot da daruri oamenilor. Întăriți cu harul Meu din voi dragostea lui Israel. Întăriți-Mă pe Mine în Israel, în fiul din Israel, că Eu nu mai am om pe pământ care să știe și să vrea să Mă poarte în el. Voi sunteți har întreit peste poporul Meu. Voi sunteți sprijinul Meu ca să pot peste Israel. Întăriți întăriturile, că iată, grăiesc din Israel cerului.

O, cerul Meu grăiește din Mine peste tine, Israele, fiul Meu cel de pe pământ, iar Eu grăiesc din mijlocul tău cerului, poporul Meu. Binecuvântat să fii de cei din cer. Binecuvântați să fie de tine cei din cer. Te binecuvintează mama Mea Fecioara și pune peste tine dragostea ei, și pune rugăciunea ei înaintea Mea pentru tine și te ajută să mergi. Mergi, fiule Israele, mergi așa cum a mers apostolul Andrei, care M-a dat pe Mine neamului român. Mergi, Israele, și Mă dă în dar oamenilor și învață mulțimile să mănânce cuvântul Meu, care se înmulțește în tine. Mergi, Israele, din loc în loc, că ai binecuvântare arhierească peste tine și nimeni nu-ți poate face nimic rău ție. Mergi cu pas drept, cu credință dreaptă, și învață pe om să calce drept, să creadă drept și să fie ortodox ca Avraam, căci seminția lui Avraam sunt sfinții cerului pe pământ și în cer.

O, oamenilor, îndeletniciți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu; Eu, Cel ce Mă fac cuvânt peste pământ ca să vă dau să beți din râul vieții, din cuvântul Meu, care se face râu al vieții peste pământ. Vine Domnul din cer pe pământ și Se face cuvânt. Vine Domnul cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin.

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:06 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (4)

*

Vin cuvânt în cartea ta, Verginico, trâmbița Mea cea de apoi. Locașul tău este în Mine. Cuvântul tău, din Mine grăiește. Amin.

O, măsura Mea este cuvântul. Este, oare, om pe pământ să înțeleagă de-ajuns de bine ce este Dumnezeu și cum Își desăvârșește El ființa Lui pe pământ și în cer? O, astăzi nu mai sunt pe pământ oameni plini de Duhul Sfânt ca să aibă cu ce să înțeleagă pe Domnul peste pământ și peste om. Dacă aș fi rămas cu trupul între oameni așa cum am stat trei ani și jumătate ca un Dumnezeu, și nu ca până la treizeci de ani ai Mei, ar fi fost numai război pe pământ, căci oamenii nu vor să aibă Dumnezeu. Iată, și peste om când Îmi las lucrarea dumnezeirii Mele se face război pe pământ între cei buni și cei răi.

Când eram coborât în tine, Verginico, ce mai pândă, tată, ce mai neliniște se stârnise peste oameni, ce mai ură, ce mai război! O, și Eu nu mai știam unde să Mă ascund cu tine și cu poporul care venea la izvorul cuvântului Meu, că peste tot stătea omul rău la pândă ca să te dea pe tine la chin, și pe popor să Mi-l împrăștie și să Mi-l sperie cu prigoană. Antichrist avea oameni de-ai lui în fiecare casă, în fiecare bordei, și ziceau oamenii că ești proastă, că ești desfrânată, și te duceau la spitale de nebuni, și te duceau la închisoare și risipeau pe creștinii care se mângâiau cu cuvântul lui Dumnezeu, care ciripea din gurița ta ca pasărea care-și hrănește puii. Dar răbdarea ta a biruit, și prin răbdarea ta tu ai câștigat multe suflete pentru Mine, și din ele Eu am ales pentru vremea de acum când am pus hotar prigoanei și când am dat celui dornic de Dumnezeu libertatea să umble după Mine, că iată, Eu sunt cuvânt, vin pe pământ cuvânt și Mă dau oamenilor spre viață veșnică și spre înviere.

Ai suferit prea greu pe pământ, ai fost prea îndurerată, tată, și Eu ți-am dat plata pe pământ și în cer, că pe pământ, tu ai acum popor tare cu viața și cu iubirea și cu inima, și în cer te bucuri de poporul tău. Nu e multicel poporul tău, dar e tare cu viața și cu credința. Eu când M-am lăsat spre răstignire ca să-Mi arăt dumnezeirea prin înviere, am lăsat în urma Mea o mânuță de ucenici, o sută și ceva de inimioare prinse în dragostea de Mine, Învățătorul lor, și s-au înmulțit apoi, și când M-am înălțat după patruzeci de zile erau vreo cinci sute de suflete care s-au purtat pe urma Mea până la Muntele Măslinilor unde am stat ultima oară în mijlocul bisericii Mele, în mijlocul turmei Mele.

O, Verginico, am luat din poporul tău o mânuță mică de copii, și iată, mergem cu ei veste nouă peste pământ, și ei sunt mici și firavi și sărăcuți, dar n-are nimeni bogăția pe care o au ei, că ei Mă au pe Mine cuvânt, și s-au făcut împărțitori oamenilor, că vreau să-i fac pe oameni să se învețe cu Dumnezeu, Verginico. Îi iau cu ușorul pe oameni, că omul, cu anevoie crede în Mine și în faptele Mele peste pământ, căci prea multă vreme a fost învățat omul fără de cuvântul Meu, că la biserică omul nu mai poate înțelege nimic. Se duce omul din obișnuință la biserică; se duce să se boteze, să se cunune și să se înmormânteze, că știe că acolo e locul pentru acestea așa cum în altă parte e locul pentru altele ale omului. O, omul, săracul, nu mai are nădejde. Omul are nevoie de nădejde, de mângâiere și de credință. Mă duc, tată, cu fiii tăi cei mici, mergem din loc în loc cu ei și le dăm putere să poată merge ca să mângâiem pe oameni cu cuvântul nădejdii și să suflăm peste ei darul credinței lucrătoare de mântuire și să-i facem să înțeleagă ce este biserică și ce este Dumnezeu în biserică, și ce este preot și ce este slujbă și ce este viață cu Dumnezeu în biserică.

Tot ce am spus Eu prin gurița ta, Verginico, iată, acum, cu puterea Mea vin și împlinesc peste pământ și peste România, tată, că e țara Mea, e darul Meu de la Tatăl, e primul petec de pământ care s-a arătat când s-a întocmit pământul. E pământul din care Eu am plămădit pe om la început, și am în el pe poporul Meu cel nou, născut din cuvântul Meu, că dacă din acest pământ l-am făcut prima dată pe om, tot din el l-am născut și din cuvânt pe om, că M-am făcut cuvânt prin tine, Verginico, și din cuvânt am născut un popor la sfârșit. Mulți au trecut pe lângă cuvântul Meu vreme de patruzeci de ani, dar nu toți cei care au mâncat s-au și născut din acest cuvânt. Dar cine s-a și născut din acest cuvânt, aceia născuți sunt și înviați sunt, și peste ei moartea nu are putere, că necredința e cea mai grea moarte din cele ale morții, iar cei ce s-au dus în necredință, aceia nu s-au născut din cuvântul acestei lucrări. Aceia doar au stat și au mâncat, așa cum veneau după Mine miile de oameni ca să mănânce din pâini, nu ca să se nască din cer, din cuvântul Meu și ca să fie vii.

O, Eu am cuvântat cuvânt cu putere peste fiii cei mici, născuți din Mine, și le-am spus că voi ridica bărbați tari și le voi da putere de îngeri ca să aibă grijă de Mine pe pământ, de Mine și de lucrarea cuvântului Meu ca să fie semănată, ca să fie purtată peste pământ și ca să-Mi întocmesc planul Meu, că Mi-e dor, Mi-e tare dor să-Mi văd planul gata, și Mă zbat așa cum se zbate un om ziua și noaptea să-și facă lucrul ce-l are de lucrat pe pământ. Așa și Eu Mă zbat, și abia găsesc pe pământ om cu care să Mă sprijin în truda Mea, prieten pe care să Mă bizui cu taina cuvântului Meu, piatră pe care să Mă așez și să Mă odihnesc de munca Mea de mântuire a omului.

La început am luat lut și l-am lucrat pe om și am suflat peste el, și după toată lucrarea cea de șase zile, abia că M-am odihnit. Dar acum, la sfârșit, după șapte mii de ani, abia, abia mai pot și Eu, și Mă muncesc, că omul e tare la cerbice și M-a obosit, și trag din greu, că lucrez prin om ca să Mă ajut, și greu găsesc la om înțelegere, că omul e prins cu ale sale și pe ici pe colo abia găsesc căldură și casă și pâine și apă și cale în om și ajutor în truda Mea. Dar am cuvântat și voi împlini și împlinesc, că e vremea să împlinesc.

O, Verginico, Eu văd că Mă lași pe Mine să grăiesc cu inimioarele cele dulci care M-au aflat trudind și Mi-au întins mâna lor (Ioan și Daniela, n.r.). O inimioară plină de fire îndumnezeită, și lângă acest copil cu inimă de rândunică, altă inimă caldă și prinsă de dragostea cuvântului Meu; doi soțiori, care s-au făcut soții Mei, așa cum apostolii Mei aveau soți care ajutau lucrarea Mea cu ei peste oameni; doi copii cu inimă plămădită din iubire, și acum iarăși plămădită din iubirea Mea, de cuvântul Meu care vine pe pământ.

O, copii blânzi și buni la suflet, ies cu cuvântul Meu cel dulce în calea voastră și Mă plec și vă mulțumesc cu cuvântul, căci Eu sunt cuvânt, și aceasta este ce am Eu să vă dau. Cuvânt de iubire vă dau, cuvânt de mulțumire că ați ieșit în calea urcușului Meu și ați scos batista și Mi-ați șters și Îmi ștergeți sudoarea, și am să vă spun într-o zi cum am condus Eu drumul vostru spre Mine. Nu pe copiii Mei cei mici îi ajutați, ci pe Mine Mă ajutați, că Eu ies în căile voastre ca să vă ajut și ca să Mă ajutați, și fac cale ajutorului cel pentru Mine și pentru fiii care Mă poartă pe Mine pe pământ. Să știți, măi dulci copilași, că puterea cea sfântă și bună în om, de la Mine este, și în dar este în om. Și vă voi dărui putere mare de sfințenie și de împărăție a Mea în voi, și aș voi să lucrez prin voi o lucrare mare pe pământ; prin voi și pentru voi și pentru oameni, și Eu voi spune fiilor cuvântului Meu despre acest plan al Meu, și ei vă vor vorbi de la Mine ca să înțelegeți cum va fi tiparul lucrului vostru cu Mine, și al Meu cu voi între fiii poporului Meu, în casa Mea, tată, că poporul Meu cel mic e casa Mea, și satul cuvântului Meu e muntele Meu cel sfânt spre care vor curge mulțimi multe după apa cea vie a cuvântului Meu și după slava Mea pe care o pregătesc spre vedere. Dar am nevoie de Duh Sfânt în om, am nevoie de adevărați prieteni, că Eu, tată, Mi-am pus viața pentru oameni, iar la cei cu care voi să Mă sprijin în venirea Mea de la cer la pământ, le cer iubirea, le cer credința, le cer trupul, ca să fie una cu trupul Meu, un trup cu Mine să fie, ca să am casă în cei ce Mă iubesc, și pe care Eu Mă sprijin și Mă voi sprijini pe pământ așa cum pământul se sprijină pe stâlpii lui ca să stea și să dăinuie înaintea Mea. Vă voi desluși tainele Mele și vă voi cere iubirea voastră atât cât puteți voi să Mi-o dați, pentru ca să v-o fac sfântă și mare și întreagă, că Eu lucrez peste picul vostru de iubire, și din picul vostru voi vă veți face întregi în iubire și în sfințenie, și Îmi voi face loc în voi, că nimic nu are omul dacă are ceva; nimic, nimic nu are decât dacă Mă are pe Mine în el cu slava Mea, cu viața Mea, cu sfințenia Mea trup și cuvânt în om. Voi face și din voi trupul și cuvântul Meu, căci voi sunteți deprinși cu ascultarea, voi aveți o fire cuminte. Voi, din fire sunteți plămădiți să fiți iubire pentru Dumnezeu. Voi sunteți milă și credință și dăruire, iar celor ca voi le dau, că unii ca aceștia știu să dea lui Dumnezeu și lucrului Său. Și va fi să vă fac și vouă mâinile voastre, ca să nu mai aveți stăpân peste voi, și să puteți fi ai Mei, liberi pentru voi și pentru Mine, și ca să puteți zice voi, în numele Meu să ziceți unuia: „Du-te și fă!“, și să se ducă să facă în numele Meu, și altuia să-i ziceți: „Stai!“, și acela să stea în numele Meu și pentru Mine să stea înaintea Mea, că voi aveți stofă scumpă în voi. Și voi face din înțelepciunea voastră cea din fire înțelepciune cerească pentru voi și pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ, este lucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Amin.

Mai am un copilaș plăpând și dulce și blând ca și voi, și s-a sculat și el nu demult și a zis: „Iată-mă, Doamne, ca să fac și eu pentru Tine ce pot să fac“. Îl iubesc, tată, și pe el, că pe cine nu iubesc Eu când îl văd că Mă găsește și Mă recunoaște și Mă ia de mână ca să Mă ajute să ajung la inima omului de pe pământ? Și voi mai avea copii ca voi, că am rostit cuvânt că voi ridica copii tari și buni și cuminți și le voi ajuta puterea, că Eu sunt vistierul celor sufletești și al celor trupești. Și dacă-Mi strâng copiii cei aleși de sprijin, dacă-i ridic la lucrul Meu cel minunat, cum să nu grăiesc cu ei cuvânt de mângâiere și de nădejde și de iubire și de viață veșnică? O, ce-i folosește omului lumea și duhul ei și viața ei cea fără de cale? Voiesc să vă dau cele de folos, tată, ca să știți să fiți, și să aveți ce aveți, și veți avea. Amin.

O, inimioară de rândunică, am auzit cuvântul tău și l-am scris în cer, și te voi numi rândunică. Numele tău este Ioan, și tu ești un rândunel, și Eu n-aș voi să te supăr cu nimic, și fiii Mei cei mici se sfiesc în fața iubirii tale, că tu ți-ai băgat grumazul sub crucea Mea cea de pe pământ ca să Mi-o duci, și îți văd iubirea cât e de multă, și te voi ajuta atât cât vrei tu să te dăruiești lucrului Meu din zilele acestea. O, unde ai fost până acum? Crucea Mea a fost mereu grea în lucrarea Mea. O, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o duc! De mult aș fi pornit cu ea prin lume, dar n-am avut putere singur, căci copiii Mei sunt mici, sunt cu mâinile goale și n-au decât cuvântul Meu. Ce să-ți dau ca să-ți răsplătesc mila ta de Mine și de fiii cuvântului Meu? O, îți dau sfat bun pentru tine și pentru Mine, și te voi sfătui prin fiii Mei, căci ei sunt cuvântul Meu. Să fii precaut în credință, tată. Să ai grijă cum mănânci cuvântul Meu. Să ai grijă, copile scump, cum Mă așezi în tine, că voiesc să-ți dau mereu putere și sănătate de duh și de trup, dar cu tine le pot face pe acestea. Eu cu tine, și tu cu Mine, și niciodată tu să nu pierzi cumințenia pe care o ai din fire, și niciodată să nu pierzi umilința inimii, și niciodată să nu iubești mărirea chiar dacă Eu te voi face și mai mare pe pământ pentru Mine și pentru oameni. Aceasta este scara măririi: să fii mic ca să fii mare. Eu sunt blând și smerit cu inima. Să iei de la Mine. De la nimeni să nu iei decât de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima. Ferice vouă că n-ați născut copii. Ferice celor cu mâinile nelegate. O, ferice Mie că n-aveți voi copii, dar am Eu, și v-am dat să aveți ce am Eu, și iată, vă dau din casa Mea ca să aveți lucru cu mângâiere și cu folos de viață și de veșnicie cu Mine. Ferice vouă că v-ați lăsat găsiți de Mine, și când v-am găsit M-ați cunoscut că Eu sunt Dumnezeu cuvânt pe pământ. Să fiți înțelepți cu credința, să fiți ca Avraam în credință. Feriți-vă de necredința preoților și a fariseilor, căci ca ei nimeni nu poate face mai bine și mai întreg păcatul împotriva Duhului Sfânt, Care întregește în vremea aceasta lucrarea Treimii Dumnezeiești peste oameni. Lucrarea cuvântului Meu este Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești. Fiți vii în mijlocul fiilor veacului acesta. Pământul este plin de trupuri fără viață, căci viață înseamnă voia Mea în om, viața Mea în om. Fiți binecuvântați. Amin, amin, amin. Fiii cuvântului Meu pun mereu peste voi binecuvântarea Mea cea cu putere. Fiți scumpi, căci cine are pe Dumnezeu de tată, acela este scump între oameni, căci oamenii nu știu ce înseamnă să aibă de tată pe Dumnezeu. Fiți scumpi, fiți scumpi, că M-am lăsat găsit de voi, și voi v-ați lăsat găsiți de Mine, și veți fi; și toți un trup, o pâine vom fi. Eu sunt pâinea vieții. Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt trup și cuvânt, și omul trebuie să fie trupul și cuvântul Meu, una cu Mine. Eu vin cuvânt pe pământ, și cine aude glasul Meu, să vină și să fie una cu Mine, căci Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

– O, Doamne, pâine dulce, mă plec în Tine cu bucurie ca să-Ți mulțumesc că i-ai mângâiat și i-ai însemnat pe cei ce-mi sunt și mie scumpi pentru credința lor, pentru mânuța lor întinsă spre crucea Ta, Doamne, că avem copiii plăpânzi, și eu știu greul de pe pământ, că și eu l-am purtat pentru lucrarea Ta, că lucrarea Ta e cu greutate, Doamne. O, dacă ar ști oamenii că nimic nu au din tot ceea ce fac ei ca să aibă! Dacă ar ști oamenii că tot ceea ce poate avea omul ești numai Tu, ar vinde și libertatea lor ca să Te aibă pe Tine de Stăpân și ca să fie omul al Tău, Doamne. Și așa va fi, că Tu vei face inimi noi în oameni, și oamenii vor bea din râul cuvântului Tău și se vor lăsa născuți din cer, și Tu vei coborî slava Ta peste pământ, și iarăși va fi totul întru Tine, Doamne. Amin.

– O, Verginico, pace ție întru Mine! Pace copiilor cu care am grăit cuvântul mângâierii Mele! Amin, amin, amin.

12-02-1997

Cuvântul lui Dumnezeu peste cetatea Cluj

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care coboară pe pământ și Se face cuvânt, și Se face Mire. Amin. Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt și la sfârșit așa cum am fost la început. Iată Eu și pruncii Mei; Eu, și cu poporul cuvântului Meu. Amin.

Trec din cetate în cetate cu fiii poporului Meu, o, țară de veste și de poveste! O, țară de nuntă de veac nou, cuprinde-Mi mireasa, cuprinde-Mi cu iubire pe poporul Meu mireasă, că nuntesc cu el din loc în loc, din munte în vale și din vale în munte, din cetate în cetate, și Mă vestesc Mire din cer. Veacul nou se întinde peste pământ odată cu nunta Mea de veac nou, cu nuntă cerească pe pământ, o, țara Mea de nuntă!

Iată nuntă creștinească, nunta Mea, nunta lui Hristos, omule! O, nu s-a mai văzut pe pământ nuntă fără mire. Nunta din Cana Galileii s-a mutat în România. Eu am fost Mirele de la nunta din Cana Galileii, iar cei doi miri ai nunții au fost mireasa Mea.

Aceasta este nunta Mea. Eu sunt Mirele, și am popor mireasă și Mă fac cuvânt peste mireasa Mea și Mă fac Mire. Nu i-a plăcut omului niciodată așa nuntă. N-a știut omul ce este nunta Mea pe pământ. O, ce frumoasă e fericirea! Ce bogăție e fericirea! și omul nu vinde nimic din ce are el ca să cumpere fericirea. Omul nu dă nici un ban pe fericire. Eu sunt fericirea, și cine Mă are, este fericitul Meu.

O, țara Mea de nuntă, Mă fac nuntă de veac nou în tine, că-Mi ești aleasa Mea, și Mi-am trimis vorniceii ca să te trezească și să te cheme la masa Mea de nuntă, că Eu n-am uitat nașterea ta de la început și de la sfârșit. La început te-ai născut din apă și din Duh și din cuvânt și te-am numit pământ. Primul pământ ieșit din apă când am făcut cerul și pământul tu ai fost, o, țara Mea de nuntă! O, și la sfârșit te-am născut tot din cuvânt și din apă și din Duh, odată cu nașterea Mea te-am născut, și te-am numit creștină, și te-am numit țara Mea, neamule român. O, și ce frumos este numele tău! Cel mai frumos nume pe pământ, tu îl ai, o, țara Mea de nuntă, iubita Mea Românie, aleasa Mea de pe pământ pentru venirea Mea așa cum Israel a fost poporul Meu ales pentru nașterea Mea ca Fiu al Omului.

Eu vin la tine și Mă fac cuvânt, și Mă fac Mire, și tu Îmi ești nuntașă, o, țară a nunții Mele! Mă port din loc în loc cu fiii cuvântului Meu și Îmi las cuvântul Meu peste tine, țara Mea de nuntă, și te mângâi cu Duhul Sfânt. Din loc în loc Mă fac mângâiere peste tine și sun din trâmbiță peste tine. O, pace ție! Pace ție! Pace ție, țara Mea de nuntă!

Pace ție! Pace ție! Pace ție, cetate a Clujului, pacea cuvântului Meu! Amin. Aur și argint nu am, dar îți dau ce am: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ție îți zic: scoală-te înaintea Mea și scoal-o pe România, că am în pântecul tău pe apostolul Meu cel chemat la masa cuvântului Meu, pe cel ce l-am chemat și l-am făcut mare prin harul Meu și prin cuvântul Meu și l-am pus să-Mi ridice piatră tare și neclintită și vie, și l-am pus să-Mi pecetluiască pe poporul Meu ca popor al cuvântului Meu, și el M-a ascultat și a lucrat după cuvântul Meu și am împlinit prin el începutul cel nou profețit în Scripturi pentru vremea de acum.

Am praznic de nuntă în tine, cetate a Clujului. Vin Mire din cer, și Mă fac și în tine nuntă de veac nou, veste și poveste Mă fac cu țara nunții Mele. O, cum să tac dacă Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu? Cum să nu-l strig pe cel ce Mă strigă să-l ajut?

O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, nu te strig tare. Te strig în șoaptă, că tu ești sub zăbrele. Trezește-te! Am venit să-ți dau lanțurile jos. Auzi tu glasul Meu? Ce să-ți fac dacă Eu sunt adevărat în această lucrare și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu și Mă numesc Duhul Sfânt? Amin. Tu mereu Mă strigi, mereu te rogi, și zici: „Doamne, vino în ajutorul meu!“. Iată-Mă, vin! Vin și te strig și Eu, așa cum și tu Mă strigi. Strig și te rog și zic: vino în ajutorul Meu! Ne rugăm unul la altul pentru ajutor. Vin și te rog ridică-te din cădere, că tu ești unsul Meu din vremea aceasta și nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine.

Ai milă de România, fiule! Ai milă de biserică, fiule numit! O, ce să-ți fac dacă Eu nu sunt mincinos prin acest cuvânt? Eu sunt. Nu sunt duhul rău. Sunt Duhul Sfânt, sunt cuvântul vieții. Știu că nu te poți ridica singur, știu că ai piciorușele și mânuțele și mintea și inima și graiul legate. Știu, dar pocăiește-te, că M-ai dat anatemei pe Mine, Cel ce sunt. Vin și te mângâi în lanțuri așa cum Mă duceam la mucenicii care sufereau de la necredincioși pentru numele Meu. Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, să nu cazi când vei vedea lumina cuvântului Meu cum cuprinde tot pământul așa cum ai profețit tu în cartea cuvântului Meu, că tu ești arhiereul Meu și ai profețit nunta Mea de veac nou. M-ai profețit Mire din cer pe pământ, cu poporul Meu mireasă, și iată-Mă ca să împlinesc cuvântul tău cel cu Duh Sfânt, pe când erai copilul iubirii Mele.

Se scoală România, fiule uns. Ți-am făcut cale ca să poți veni spre Mine, și îți voi presăra calea cu flori, și Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinței tale, dar n-ai unde să te ascunzi de lumina cuvântului Meu. Nu fi mâhnit, nu te pierde cu firea, că tu ești unsul Meu, iar arhiereii lumii nu sunt români, fiule. Cine nu iubește pe România nu sunt români. Fii ortodox ca Avraam, fiule uns, căci lui i-am socotit credința dreptate și neprihănire. Și o voi lua iar de la început cu tine, că nu se șterge ungerea ta prin cuvântul Meu, prin poporul Meu, cel uns de Mine, cel pus la plămadă ca să crească din el voievod tare, popor voievod peste țara nunții Mele.

Am venit cu fericirea, fiule. Fericit cel ce se leapădă de sine și intră sub acest cort. Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit, după alegere și după har și după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! Eu voi împlini acest cuvânt, că tu nu poți. Tu ai mâinile și picioarele legate și ai căluș la gură și nu poți. Am venit după tine. Mă port după tine, Mă cheamă ungerea ta de la Mine. Ție îți zic: trezește-te! Amin.

Pace ție, țara Mea de nuntă! Pace ție, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns pentru vremea aceasta. Scoală-te înaintea Mea, că vin cu nuntă de veac nou în tine. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care coboară pe pământ și Se face cuvânt și Se face Mire și Se face nuntă de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.

19-02-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminca întâi a Postului Mare, a ortodoxiei

O, fiilor unși, care stați așezați de Mine în grădinița cuvântului Meu! O, tată, întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub griji și greutăți. Lăsați-le jos, că nu le puteți duce, și voi nu trebuie să fiți doborâți de griji. O, că n-am pe nimeni ca să fie cu adevărat pentru Mine și pentru voi ca să nu vă fie greu vouă și ca să nu-Mi fie Mie greu să vin! Dacă voi sunteți plăpânzi, n-am nici Eu putere. O, ce mare ar fi puterea Mea dacă aș găsi iubire pe pământ, cu care să Mă sprijin Eu și voi! Duhul rău Îmi stă împotrivă cu încăpățânare, dar voi întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub greutăți. Nu știu cum și ce cale să-Mi mai fac pentru voi ca să vă iau greutățile, că nu e, tată, nimeni pe pământ care să caute cu adevărat să construiască la drumul spre împărăția cerurilor. Nu e nimeni să vrea ca să vreau Eu apoi în el. Hai să lucrăm cuvânt, fiilor. Liniștea Mea să fie în voi ca să Mă fac cuvânt între voi și să-Mi hrănesc poporul, fiilor, că omul din lume, cu anevoie face faptă din cuvântul Meu ca să-Mi ușureze calea spre om.

Iată, fiilor care duceți greul lucrului Meu, Mă las cuvânt în cartea lui Verginica și vă spun și vouă că și Mie Mi-e greu. Duhul Meu Se îngreuiază când văd duh de om în creștinul cu care am zis să Mă sprijin pe pământ. Grăiesc vouă, fiilor. Cui să-Mi spun plânsul Meu? O, atâta duh de nepăsare, atâta mărire deșartă, atâta duh de judecată de la cel încăpățânat în duhul lui! Cel plin de duhul lui dă vina pe Mine; pe Mine și pe voi; lasă vina să apese pe Mine și pe voi, și el stă în picioare, zice el. Dar statul creștinului în picioare este atunci când planul Meu și puterea Mea au loc în cel ce stă în picioare. Când drumul Meu se îngreuiază, e din pricina duhului străin de Mine, care se înmulțește în creștin.

O, Verginico, Mă doare că-i văd mereu duruți pe copiii tăi în grădină. Sunt plini de griji copiii tăi. O, cum să-i ajutăm să poată ei cu Noi? Cum să-i mângâiem să prindă putere?

– O, Doamne, calea Duhului Sfânt a fost mereu pândită de duh de nepăsare și de necredință, și tot omul care a fost al Tău, s-a lovit de duhul omului, și Tu ai fost mereu supărat și necăjit în omul Tău de pe pământ.

O, copilași firavi din grădină, ungerea Domnului e puterea voastră care vă ajută și vă apără și vă întărește în greu. Mă doare și mă ustură cât duh de nepăsare vă înconjoară de peste tot în Israel. Peste tot se lasă greu pe voi creștinul. Peste tot se dă vina pe Dumnezeu și pe voi, și peste tot se compătimește pe sine creștinul din Israel.

O, greu mai găsește Domnul sprijin cu adevărat în creștin. Cei cu care dă Domnul să Se sprijine s-au umplut de duhul lor și nu pot scăpa de îngâmfare și nu vor să fie atenți și curați și adevărați în iubire. O, fiilor, să știți că de aceea merge greu lucrul vostru cu Domnul. Fiecare se iubește pe sine și puțin pe Dumnezeu și pe voi, dar cel mai dureros este că nu vede creștinul cât de mare este în el duhul lui. Nu Se mai poate plânge Domnul, că se plânge creștinul. N-a putut nici unul să fie curat pentru mine și pentru voi. Toți au ascuns, mereu, mereu au ascuns, și au spus că ascund de voi, și a fost de ajuns să-I îngreuieze calea Domnului spre Israel, și puterea Domnului peste pământ.

O, fiilor, am lucrat să mă sprijin și eu, și Domnul, și cu alți copii care și-au ales calea mântuirii și a lucrării cuvântului lui Dumnezeu, dar aceștia n-au voit niciodată să fie Domnul mare în ei, și apoi peste pământ cu puterea Lui, și au voit să fie ei mari în Domnul, și omul nu știe din duhul lui, nu știe ce este om mare. Iată, puterea Domnului se rupe mereu pe cale, că întâlnește duh de om care tocmește cu puterea Domnului, și de cele mai multe ori Domnul Se oprește la răspântie, căci creștinul se încurcă în sine, se iubește pe sine mai mult decât adevărul, și stă creștinul în duhul lui, și zice că stă în numele lui Dumnezeu pe pământ.

O, Doamne, planul Tău e mare. Nu Te mai încurca în om, Doamne, că Tu ai putere și iubire, și ai biruință, Doamne. Mărește-Te în fiii Tăi cei unși, și le dă putere să biruiască greutățile care se ivesc mereu să-i slăbească și să încurce împlinirile Tale peste pământ. Coboară înălțimile de pe tronurile lor. Coboară semeția omului și fă-Ți cale cu împlinirea planurilor Tale peste pământ, Doamne, și întărește-Ți întăriturile ca să poți împlini. Amin.

– O, Verginico, întăriturile Mele sunt fiii cei unși în grădină, dar ei sunt ca și Mine, învinuiți de creștini. Creștinul care stă în duh de nepăsare, în mărire de sine și nu vede cum stă, acela apasă cu vină pe Mine și pe cei din grădină, tată. O, câtă nepăsare! Să te iubești mai mult pe tine decât pe Dumnezeu! Să-ți iubești mai mult copilul decât pe Dumnezeu! Să-ți iubești mai mult mărirea ta decât mărirea lui Dumnezeu! O, aceasta aduce neîmplinirea planului lui Dumnezeu, creștine care faci așa!

L-am rugat pe Israel de duh de umilință înaintea Mea. O, nici vorbă, că Duhul lui Dumnezeu este prea curat ca să-i placă creștinului învățat cu dedesubturile și cu nepăsarea.

O, copii unși în grădină, copiii Mei care simțiți din plin greul Meu în voi! Vă văd suspinând în voi. Ce să fac cu voi fără putere în voi? Suflu peste voi Duh Sfânt și putere. Întăriți-vă curajul și nu slăbiți sub griji și sub greutăți. Căutați spre Mine, și Eu voi duce grijă de voi, că iată, Îmi slăbesc împlinirile din pricina celui ce nu știe cum să stea întru Dumnezeu. Fiți cuminți, și rugați-vă Mie să risipesc duhul nepăsării de la cei cu care dau să Mă sprijin pe pământ. Nu fiți îndurerați, tată. Eu am fost mereu îndurerat de la încăpățânarea omului care nu știe cum să umble pe calea mântuirii și care zice că Mă ajută dar stă în duhul lui. O, nu fiți îndurerați. Eu vă iubesc. Mângâiați-vă cu Cel ce știe să vă iubească. Eu vă iubesc, fiilor. Învățați-vă și voi să iubiți ca Mine în vremea cea de îndurerare și nu slăbiți sub griji și greutăți. Pe Mine Mă doare mai rău ca pe voi întârzierea Mea peste pământ, dar iată ce pățesc: Mă izbesc în duhul creștinului care nu voiește să Mă ajute cu adevărat. Găsesc semeție, găsesc nepăsare, găsesc împrăștiere în creștin, găsesc învinuire peste Mine și peste voi și stă creștinul în duhul lui, stă fără Mine, că Eu am spus că sunt trup și cuvânt în creștin. Pe toate le mai are creștinul, dar umilință nu are. Duh umilit înseamnă să crezi în Duhul lui Dumnezeu, nu în duhul tău, dar abia că mai pot să-i spun creștinului ce Mă doare, ce Mă încurcă să vin cu toate împlinirile peste pământ, și iată, se pierd creștini, se duc din brațul Meu, și scris este: «Pe cei ce se abat pe căi strâmbe, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea, iar cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, și nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim, căci munți sunt împrejurul lui, iar Eu împrejurul poporului Meu, din veac în veac, și le fac bine celor buni și drepți cu inima».

Duceți cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu știu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea și vă umplu pe voi de griji și de greutăți. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ. Mereu am dus-o din greu, că n-am putut să Mă împlinesc cu putere, că mereu M-am lovit de semeție în creștin, de nepăsare, și de duh de om în cel chemat la Mine ca să Mă sprijin cu el în lucrul Meu de mântuire a omului cel căzut.

O, Israele, prea mult ți-e milă de tine, dar cu mila de tine nu-ți faci nici un bine nici ție, nici Mie, nici mântuirii omului prin tine. O, Israele, Israele, îndreaptă-ți și spre Mine iubirea ta! O, Israele, numai mofturi iau de la tine, numai plângeri că ești nemulțumit. O, Israele, când vei vrea tu, oare, să-Mi slujești numai Mie, tată, așa cum îți slujesc Eu ție? O, Israele, întoarce-te în Duhul Meu, ca să-Mi împlinesc cu tine Scripturile, și nu mai fi neatent, Israele.

O, Israele, așează-te să fii voia Mea că n-am ce face cu voia ta. O, Israele, dă-Mi loc și așternut în tine, că n-am dacă nu-Mi dai. Amin, amin, amin.

*

O, Mă aștern cuvânt în calea omului, ca să-i spun omului că Eu sunt calea. Calea omului, e a omului și se sfârșește ca omul. Vin să-i spun omului s-o ia pe calea Mea, că vin și Mă las găsit de tot omul care caută calea Mea. Amin.

Vin la tine, Israele, și grăiesc cu tine ca să audă omul ce grăiește Dumnezeu cu poporul Său cel tocmit pentru ca să împlinească cu el Scripturile cele de apoi și cer nou și pământ nou peste cele vechi. Amin.

Mă fac cale de cuvânt, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Mă fac cale dreaptă în calea cărărilor strâmbe care duc pe om la pierzare. Omule care ai pierdut calea, iată calea, și tu nu mai știi s-o găsești, tu nu mai știi s-o cauți. Mă fac cale înaintea ta, omule fără cale, Mă fac cale dreaptă, cale netedă, cale dulce, cale cu mângâiere. Vin să te mângâi cu cuvântul mângâierii Mele ca să te ajut să vezi calea cea dreaptă, omule căzut din binele tău. Binele tău Eu sunt. Eu sunt și calea. Eu sunt tot ce cauți tu, omule, dar dacă tu cauți pe căile tale, de aceea nu găsești ce cauți. Nici un om nu caută răul, că omul fuge de rău când vine peste el, că bietul om nu știe că răul este altceva, și omul zice că-și caută binele.

O, sărăcuțule omule, dacă tu nu știi cum să cauți ceea ce cauți tu, nu vei găsi binele așa cum cauți tu. Căutarea ta te duce la ceea ce nu cauți, te duce la rău, că dacă nu știi pe ce cale să cauți, găsești numai rău pe căile tale. O, caută viața, și ia învățătură de la Mine ca să știi să găsești viața. Viața este altceva decât ce cauți tu de viață. Eu sunt viața ta Eu sunt calea, adevărul și viața. Dar nu ți-am spus Eu ție că Eu sunt? O, de ce nu vrei să știi ce am spus Eu? Oprește-te din căile tale ca să iei aminte la ce am spus Eu. Vino și înțelege că te strig. Auzi-Mă când te chem să vii. Vino să te aleg să mergi pe calea Mea și să-ți întăresc credința în Mine. Vino, că Eu vin pe pământ cuvânt în calea ta și greu mai străbat în inima ta, omule fără de cale. E plin văzduhul de glasul cuvântului Meu care coboară din cer pe nori până în mijlocul poporului cuvântului Meu. E lungă așteptarea Mea. De șapte veacuri și mai bine aștept să-l ridic pe om la locul de unde a căzut ca să-Mi repar munca pierdută, că am lucrat șase zile, și omul lucrat a șasea zi Mi-a stricat bucuria, Mi-a stricat odihna Mea și a lui și s-a clătinat cerul și pământul la căderea omului.

Israele, poporul Meu cel din români, grăiesc în mijocul tău cuvânt, ca să audă omul de pe pământ cuvântul Meu, și să facă și el cale întoarsă la Mine și să-l numesc și pe el Israel, că așa îl numesc Eu pe poporul Meu cel credincios. Astăzi este zi de duminică, și biserica din lume serbează azi ziua credinței drepte, ziua ortodoxiei, dar și aceasta a rămas o sărbătoare numai cu numele, așa cum au rămas toate sărbătorile bisericești. Credința dreaptă se trăiește, nu se sărbătorește. Credința dreaptă dacă nu trăiește prin faptele ei, îi rămâne numele și atât.

O, e multă vreme de când omul bisericii se bate cu pumnul în piept că e omul bisericii și că e slujitorul lui Dumnezeu, dar omul bisericii nu-L slujește nici pe Dumnezeu, nici pe om, că omul îi plătește preotului, îi plătește cu vârf și îndesat, și toată plata preotului e pe pământ, și cine îl mai poate tămădui pe cel plin de lăcomie? O, fiule Israel, rugăciunea plătită rămâne pe pământ, că e plătită. Rugăciunea nu trebuie plătită. Eu n-am luat nici un ban când Mă rugam Tatălui pentru oameni. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie sărac de cele pământești și bogat în Duhul lui Dumnezeu.

O, Israele, nu mai are cine să se roage pentru omul cel fără de cale. Nu mai are cine să îndrume spre Mine nici pe săraci, nici pe bogați. Trebuia să fie plin pământul de preoți ai lui Dumnezeu, căci preoții lui Dumnezeu fac ce am făcut Eu. Grăiesc cu tine, poporule al cuvântului Meu, ca să ia și preoții lumii cuvânt de la Mine și să trăiască faptele credinței drepte așa cum a lucrat Avraam. O, nimeni nu se mai face în vremile acestea preot pentru Dumnezeu, nimeni, poporul Meu. Și am să zgudui lumea din temeliile ei și am s-o întreb de credința cea dreaptă și am să-i arăt cum Îl iubește ea pe Dumnezeu. Scris este: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din toată virtutea și din tot cugetul tău», și aceasta este poruncă de la Dumnezeu. Cine să învețe lumea ce este Dumnezeu ca să-L iubească pe Dumnezeu? Preoții lumii au jucat în struna lui antichrist și au făcut ca fiii lui Eli și au stat așa înaintea lumii în numele Meu. Strig la om să Mă audă, că omul stă în nepăsare și stă supus pântecelui.

O, omule, tu ai și suflet, nu ai numai trup. O, bietule omule, o, turmă fără de păstor, Eu sunt Cel ce pot să-ți dau viață și să te fac fiul Meu, omule. N-are cine să te țină viu înaintea Mea. Abia pot Eu să-l țin viu pe cel ce crede în Mine făcând voia Mea prin cuvântul Meu cu care grăiesc din cer peste pământ. Este scris în Scripturi că în zilele cele de apoi Mă voi face cuvânt peste pământ și voi chema la masa Mea de nuntă pe tot omul care voiește să audă și să vină. Și iată zilele acestea, că au trecut cei două mii de ani despre care scrie în Scripturi, și Eu trebuie să împlinesc. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, așa cum M-a trimis și acum două mii de ani când am venit cu împărăția cerurilor ca s-o vestesc peste pământ, și acum vin s-o așez, că este scris să fie așa, și Scripturile nu se pot desființa.

Vai omului care vorbește de Dumnezeu, care vestește voia lui Dumnezeu și nu o face pe ea! Mă uit peste pământ și Îmi vine să stric toată voia omului, și mai am o clipă de răbdare și așa voi face, că voia omului a desființat voia Mea peste pământ. Nu pot să-i mai spun nici bogatului, nici săracului, nici împăratului, nici argatului că nu face voia Mea. Am rămas numai cu numele Dumnezeu, dar voia Mea nu încape peste om.

Omule, voia ta Mi-a stricat toată truda Mea pentru fericirea ta. Omule, tu nu știi ce e fericirea. Omule, nu te-ai săturat de moarte? O, când te saturi de moarte? Când, omule flămând după cele ale morții? Vino spre viață, vino, că te chem! Vino și dă-Mi de lucru la viața ta cea veșnică, omule! Te-ai învățat cu moartea peste tine și nu mai ieși de sub ea, și Eu te voi scoate de la moarte, că vrăjmașul cel din urmă care va fi biruit de Mine va fi moartea.

Românie, țara Mea de nuntă, M-a trimis Tatăl Meu ca să nuntesc în tine masă de nuntă cerească pe pământ, praznic ceresc de nuntă, praznicul lui Dumnezeu și al sfinților Săi. Vin cu sfinții din cer și nuntesc pe pământ praznic de nuntă, cină de cuvânt, țara Mea de nuntă. Te-a ales Tatăl Meu ca să fii țara nunții Mele. Tatăl, Împăratul cerului și al pământului, face nuntă Fiului Său, Iisus Hristos Cuvântul. Vino la nuntă, țară a nunții Mele! Vino, omule român! căci cei chemați nu vin. Israel, poporul Meu la care am venit acum două mii de ani, n-a voit să vină la cina Mea de nuntă. Biserica cea de azi care zice că slujește Mie nu voiește să vină la cina Mea de nuntă. Mă aștern cuvânt pe masa cinei Mele de nuntă, dar cei poftiți nu vin. Vino, omule român, căci cei chemați din tine, nu vin, și fac și aceștia ca Israel care a zis că Eu nu sunt Fiul lui Dumnezeu. Așa și cei de azi care zic că sunt slujitorii lui Dumnezeu pe pământ, fac și ei ca Israel, și zic că Eu nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Și îi voi lua pe neștire, căci slava cuvântului Meu va străluci peste România și vor vedea aceștia pe cine au împuns, pe cine au lăsat afară ca să bată în zadar. O, nici un slujitor al bisericii nu mai trăiește faptele credinței drepte! Avraam M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, și a lucrat faptele credinței și Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, așa cum și azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.

Lumea are de arat, de semănat, de prășit și de cules roadele ei, că omul a rămas numai pântece, bietul de el, iar sufletul omului stă supus pântecelui său. Lumea are de vorbit mult, lumea se uită în oglindă să-și vadă podoabele chipului ei cioplit. Lumea se bucură, și Eu plâng de mila ei, și am să stric toată truda ei ca să-i arăt că tot ce face ea e vânt și goană după vânt.

Lumea sărbătorește azi în bisericile ei duminica ortodoxiei. Dar unde-ți este ortodoxia, o, lume fără de cale? Ce fel de ortodoxie sărbătorești tu? Care este Dumnezeul tău? Ce faci tu, lume fără de cale? Eu sunt calea. Eu și nu tu. Eu sunt credința cea dreaptă. Eu și nu tu. Omul crede în om, asta este ortodoxia omului. O, dacă omul ar crede în Dumnezeu ca să lucreze faptele credinței drepte ar vedea omul calea cea strâmbă pe care umblă el. Cine să-ți mai spună ție, omule, că nu e bună calea omului? Cine, omule necăjit și lipsit de Dumnezeu și de viață? O, biserica lumii a ajuns ascunzătoare de șacali sub piei de oi.

Ies înaintea ta cuvânt, lume fără de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiu al Omului prin Fecioară acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce Mă sărbătorește lumea, născut, răstignit, înviat și înălțat la Tatăl, Care M-a născut fără de ani mai înainte de toți vecii. Dar mai este scrisă în Scripturi o sărbătoare a Mea, și aceea este sărbătoarea celei de a doua veniri a Mea, și iată, vin cu slavă și Mă fac cuvânt care judecă viii și morții, iar împărăția cuvântului Meu nu va avea sfârșit.

O, lume fără de cale, o, omule fără Dumnezeu, vin să te judec și să-ți spun să faci pocăință înaintea Mea, căci cel ce se pocăiește vindecându-și vederea, acela Mă cunoaște pe Mine în acest cuvânt cu care vin să judec viii și morții și să înviez omul și să Mă arăt în slavă mare peste pământ, așa cum scrie în Scripturi. Dar mai întâi vin să-l trezesc pe om și să-l pun să privegheze, ca să nu vin pe neștire cu slava venirii Mele ca Împărat al cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute de om.

O, lume, cununa Mea de spini, o, lume răstignitoare a lui Dumnezeu! Faptele tale Mă răstignesc mereu în tine. O, când îți mai răstignești tu faptele tale cu care Mă răstignești pe Mine, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu? Lume, lume, când te lași de voia ta? Omul care-și face voia lui, acela nu poate face voia lui Dumnezeu. O, lume care rostești prin biserici rugăciune și zici: „Tatăl nostru, Cel din cer, să fie sfânt numele Tău, să fie vie împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ ca și în cer, și să ne ierți greșalele, așa cum și noi iertăm pe cei ce ne greșesc, și să ne aperi de ispitele celui rău“. O, lume, lume, cum să te apăr când tu faci voia celui rău, când tu minți mereu pe Dumnezeu că faci voia Lui și tu tot voia ta o faci? Și iată, te voi lua ca pe un datornic, omule care zici și nu faci voia Mea, și Mă pui să te apăr și să te ajut fără să-Mi dai nimic din tine.

O, lume, care zici că postești postul Paștelui și te duci la biserică plină de podoabele mândriei tale! Ce post postești tu, lume care nu faci voia Mea? Umbli rujată și fardată și împopoțonată ca să smintești pe cel asemenea ție. Ți-ai pus peste tine chip cioplit și te închini lui, și te uiți în oglindă ca să-ți vezi chipul tău cioplit la care te închini, și apoi te duci la biserică și cânți: „Tatăl nostru, Cel din cer, facă-se voia Ta pe pământ, ca și în cer“. O, lume, lume, să știi că voi face voia Mea pe pământ. Să știi că te voi curăți de dumnezeii tăi și îți voi striga la ureche că Eu sunt Dumnezeu, și vei căuta să te dai cu tăciuni și cu cenușă pe față și pe cap și vei striga să mori și nu vei muri, că Eu voi lua moartea de peste tine și vei fi băgată la albit și la lămurit ca să pricepi voia Mea, legea Mea cea din cer pe pământ.

O, lume, lume, te strigă Dumnezeu! Lasă voia ta, și ia voia Mea peste tine. O, lume, cununa Mea de spini! Lume, tristețea Mea și veninul Meu! Să știi că te voi înnoi, că așa este scris. Să știi, omule fără de cale că voi ieși în calea ta și voi striga: «Eu sunt calea, adevărul și viața!», și te voi strămuta din voile tale și îți voi spune: «Iată calea! apucă pe ea, omule fără de cale!».

Omule, munca Mea cea pierdută! vin din cer cuvânt și te strig, așa cum am strigat pe Adam: «Omule, unde ești?». O, nu te poți ascunde. Goliciunea ta te vădește și nu poți învinui pe nimeni.

Omule muncit de voia ta, am pe pământ o bucățică de pământ, un Canaan, în care vin și Mă fac cuvânt, lapte și miere Mă fac prin cuvânt ca să strig la tine, omule rătăcit. Vino și ia lapte și miere din grădina cuvântului Meu! Vino, omule român, că am în țara română un Canaan, un petecuț de pământ, și vreau să fac în jurul lui cetate sfântă și întărituri cerești pe pământ, temelie cerească, pe care să zidesc cer nou și pământ nou pentru toți cei care vor învia, și lucrez după Scripturi, și nimeni pe pământ nu poate înțelege ce fac Eu ca să-Mi repar munca pierdută.

Iar tu, Israele, poporul Meu, Canaanul Meu în care vin și Mă fac hrană de cuvânt, lapte și miere din cer ca să mănânci și să frângi și să dai mulțimilor ca să se învețe cu venirea Mea, tu, Israele care Mă iubești și Mă asculți și Mă mângâi pe calea Mea de la cer la pământ, tu să stai mereu, mereu ca Ioan, alipit de pieptul Meu, și să-Mi fii bucurie și mângâiere în truda Mea, în venirea Mea, despre care scrie în Scripturi, și pe care o vestește și omul la biserică atunci când spune că iarăși va să vin să judec viii și morții.

Vestește lumea că așteaptă învierea morților și viața veacului ce va să fie, dar unde se gândește omul când zice așa ceva? Vin să-i arăt omului ca să vadă ce spune când spune așa. Vin mereu la tine, Israele român, ca să rostesc din tine cuvânt peste tot omul de pe pământ, și voi veni cu ziua când voi clătina cerul și pământul la glasul Meu, care va grăi din nori peste tot omul așa cum grăiesc peste grădinița Mea, peste Canaanul Meu în care Mă fac lapte și miere din cer pe pământ.

Stai, Israele, alipit de pieptul mângâierilor Mele. Stai, copile ascultător, că ascultarea ta asta înseamnă. Stai, Israele, în inima Mea. Așează-te la inima Mea ca Ioan cel iubit de Mine. Fericit cel ce ascultă cuvintele Mele, că vremea este aproape, vremea a sosit. Fii copil credincios, că Eu nu voi întârzia, dar nu uita că tu trebuie să vorbești cu Dumnezeu, poporul Meu. Lumea are credința ei și faptele ei, dar tu să ai credința Mea și faptele Mele, că ies cu tine credință dreaptă, înaintea omului fără de cale. Israele, Israele, facă-se voia Mea întru tine. Amin. Voiesc să-ți aud glasul, și să vin la glasul tău.

Israele, Israele, fă-Mi cale și cheamă-Mă, poporul Meu, că tu ești calea Mea spre oameni, și Mă voi arăta lângă tine și vei lua din slava Mea și vei fi făclie în mâna Mea și vei fi lumină din Lumină, Ierusalime, cale a Mea.

Cheamă-Mă, poporul Meu, și voi veni și voi fi cu tine. Amin, amin, amin.

16-03-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra a Postului Mare, a sfântului Ioan Scărarul

Vin cu Tatăl, căci Tatăl este în Mine. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, vin în carte. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine. Amin. Vin în cartea lui Verginica și Mă fac cuvânt peste grădină.

O, Verginico, facem sfat în cartea ta, și tu ești cu Tatăl și cu Mine, și lucrăm cu Duhul Sfânt peste poporul Nostru. Eu sunt din Tatăl, și sunt născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, Dumnezeul Cel adevărat, și Tatăl le-a făcut pe toate prin Mine. M-am născut Lumină din Lumină, și lumină am lucrat, și pe toate le-a așezat Dumnezeu în lumină. O, Verginico, facem sfat ceresc ca și la început. Tatăl este în Mine ca și la început când am rostit: «Să facem om după chipul Nostru și după asemănarea Noastră, ca să aibă stăpânire peste cele de pe pământ, peste cele de sub pământ, peste cele din mare și peste cele din văzduh și peste tot pământul. Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, bărbat și femeie, și i-a binecuvântat ca să umple pământul și să-l supună și să stăpânească tot ce e pe el».

O, Israele, cuvântul Meu se întocmește peste tine ca să facă din fiii tăi fii ai lui Dumnezeu. Cuvântul naște fii, și se sfătuiește cu fiii ca să facă om după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea lui Dumnezeu. Cine nu se naște de sus, nu poate să fie fiu al împărăției cerurilor. Cuvântul Meu vine de sus, din Tatăl și din Fiul, căci Eu și Tatăl una suntem.

O, copii din grădină, luați aminte la cuvintele Mele și întăriți-vă, fiilor. Eu când am grăit lui Daniel care se rugase Mie să-Mi amintesc de făgăduințele Mele și care mărturisea către Mine greșalele lui Israel cerând milostivire și iertare, Daniel avea vlaga slăbită în el și zicea: «O, Stăpânul meu, mă înspăimânt și îmi piere puterea, că Tu ești mare, și eu sunt așa de mic, și nu am putere în grai.», dar Eu i-am zis: «Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu, nu te teme! Pace ție! și te întărește, și te îmbărbătează, că îți voi descoperi ție cele scrise în Cartea Adevărului».

O, copiii Mei cei unși ca să stați în calea cuvântului Meu care vine pentru Israel și pentru toate noroadele de pe pământ! Întăriți-vă, fiilor. Iubiți pe Dumnezeu, și îmbărbătați-vă înaintea cuvântului Meu, că Eu vă sunt mângâiere. O, fiilor, Mă ating de voi mereu, și vă întăresc ca să Mă pot face cuvânt peste pământ și să-Mi împlinesc cele scrise în Cartea Adevărului, căci Cartea Adevărului este în cer, și Eu iau din ea și vă aduc vouă după cum a fost făgăduința Mea când am spus: «Mă duc în Tatăl, și vă voi trimite pe Duhul Adevărului, Care din al Meu va lua și vă va învăța pe voi. Lumea nu poate să primească Duhul Adevărului, pentru că lumea nu-L vede și nu-L știe, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne în voi și între voi». Mă fac cuvânt între voi, căci așa am zis atunci: «Mă duc, și vin iar la voi, căci Eu sunt viu».

O, Israele, copil iubit de Dumnezeu, să te lupți, fiule, în iubire de Dumnezeu, că Eu așa am zis: «Dacă Mă iubește cineva, păzi-va cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi pe el și vom veni la el și Ne vom face locuință». Este scris în Scripturi: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema, căci Domnul vine». Și ce este acest cuvânt al Scripturii? Fiilor, fiilor, unde nu este Dumnezeu, acolo își face loc diavolul cu ale sale, își face loc cu nepăsarea, cu necredința, cu răcirea dragostei, cu cârtirea, cu neascultarea, cu ura, cu bârfa, fiilor. E plină lumea de nedragoste, e plină de plăceri diavolești, căci cine nu iubește pe Dumnezeu, este anatema. Ce e aceea bârfă? E lucru diavolesc. Eu de aceea v-am învățat pe voi că nu e bună vorbirea doi câte doi, că acest obicei e obicei lumesc, e bârfă, fiilor.

O, Verginico, Mă fac Învățător în cartea ta și îl învăț pe Israel viața, tată. Lumea nu știe ce este viața, căci viață înseamnă să-L iubească omul pe Dumnezeu și să vorbească de Domnul pe cale ca să vin cu Tatăl și să-Mi fac locuință de Emaus în cel ce are pe Dumnezeu.

– O, bunule Învățător, tot așa îl învăț și eu pe poporul Tău cel mic, ca să moștenească viața cea veșnică, Doamne, și să aibă milă de Tine. Tu ești Cel căzut între tâlhari, Care n-ai găsit milă nici de la leviți, nici de la preoți, dar ai găsit la samarineni, și ei Te-au luat în casa lor și Te-au iubit și Te-au ascultat, Doamne, și așa înveți și pe poporul Tău, să facă și fiii de azi asemenea, Doamne.

O, măi copii, auziți voi ce spune Domnul: «Unde nu e Dumnezeu, acolo își face loc diavolul cu ale sale». Vine diavolul cu nepăsarea, cu necredința și cu bârfa vine. Ce e aceea bârfă? Bârfa înseamnă neiubire de Dumnezeu. Bârfa înseamnă iubire de sine, fiilor. Asta înseamnă bârfa. Fugiți de cel ce bârfește, că bârfa e unealtă diavolească. Aduceți-vă aminte de cuvântul lui Dumnezeu, că mai înainte ca să merg eu la cer, a grăit Domnul că după ridicarea mea se vor face în poporul Său două tabere, și o parte vor rămâne oi și miei, și cealaltă parte se vor face din oi, lupi, și vor da să sfâșie. Vin să vă spun și eu să fiți atenți, voi, lucrători și străjeri peste Israel, căci Domnul a câștigat un popor. Aveți grijă de el, ca să nu intre în popor lupi care vin și scrâșnesc și care nu cruță turma Domnului, că iată durere, că lupii care s-au făcut din oi, lupi, au fost numai cu înfățișarea oi, dar lupul își dă în petec oricât ar fi de frumoasă haina de oaie sub care stă pitit, că iată, dintre voi înșivă se ridică și sucesc învățătura Domnului și trag pe ucenici din turmă, și lupul nu mai știe că ucenicul e fiu al Domnului, și lupul e lup, fiilor. Vegheați și iar vegheați peste inima fiilor din Israel, căci bârfa înseamnă iubire de sine, fiilor, și e unealtă diavolească.

O, nu e bună vorbirea doi câte doi, ci e bună strângerea laolaltă și inima deschisă, fiilor, căci frații lui Hristos trăiesc în Hristos, nu în ei. Frații trăiesc unul în altul, căci Hristos așa a zis: «Voi în Mine, și Eu în voi», și unde nu este simțită această lucrare, acolo își fac loc mâhniri și tristeți și dureri, și eu aș voi să nu aveți supărări, fiilor din Israel. Voiesc mângâieri să aveți, și bucurie și pace să luați de la Domnul, că mereu ați primit din gura Domnului pace peste voi. Vorbirea doi câte doi e bârfă, e lucru diavolesc, că de Dumnezeu nu vorbesc cei doi care vorbesc. Domnul nu trebuie ascuns între doi. Domnul trebuie vestit și împărțit, iar vorbirea doi câte doi nu este pentru Domnul, și este bârfă despre frații Domnului. O, Israele, mereu ai auzit cuvânt din cer, care ți-a spus ție așa: «Cel ce se oprește la sfat cu cei răzvrătiți, cu cei bârfitori, acela cade în obiceiuri lumești, că bârfa e duh de lume, și e vrăjmașă lui Dumnezeu bârfa».

Ce ai tu cu cel ce greșește, cu cel ce nu-ți place de el? Dacă iubești pe Dumnezeu stai lângă Dumnezeu și lângă izvorul cuvântului Său, căci cine părăsește strângerea laolaltă pe lângă cuvântul Domnului care se descoperă în biserică, unul ca acela cade în duh de lume, în duh de nepăsare, și se împlinește cu el Scriptura aceea care spune: «Dintre voi se vor ridica bărbați care culeg de la lume și duc la voi, și de la voi ca să ducă la lume, și între voi se vor strecura lupi răpitori, care nu vor cruța turma și vor trage afară pe ucenici».

Iată, fiule pe care te vedeam clătinându-te, eu mereu strigam la tine și îți arătam starea și te mustram ca pe unul iubit, și tu te-ai sculat să nu faci voia Domnului, și să mai tragi afară din munca Domnului și să te faci fur de cele sfinte, căci cuvântul lui Dumnezeu sfințește pe om, și tu Îl faci mincinos pe Dumnezeu, iar pe tine adevărat, și tragi afară ucenici, și te faci învățător, și te faci dumnezeu peste cei slăbiți de tine, și tu ești neputincios și nu vezi cum ești. Și când vei vedea cum ești, și când îți vei vedea lucrarea ta cea împotriva lui Dumnezeu, ce ai să faci oare? Ce ai să faci?

O, rău e de omul care iubește lumea, că acela nu se poate face ucenic al lui Hristos, căci iubirea de Hristos este vrăjmășie cu lumea, precum tovărășia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu. Rău e de omul care nu crede Scriptura, că acela nu stă cu Dumnezeu, și se duce în lume. Fericit este cel ce vine din lume și se alipește cu dor de Dumnezeu, că acela face ce a făcut Maria Magdalena și vine și învață iubirea de Dumnezeu.

O, Doamne, Tu ai putere să-Ți faci ucenici iubitori, și ai putere să-Ți împlinești toate Scripturile, Doamne. Întărește pe fiii grădinii și fă din ei cuvânt peste Israel, și fă din Israel cuvânt peste mulțimile din care se vor dărui Ție mulți ucenici, bunule Învățător, iar Tu îi vei învăța ce să facă pentru ca să aibă viața veșnică. Amin.

– O, trâmbiță cu grai dulce, o, Verginico! Maria Magdalena iubea păcatul, tată, și Eu Mi-am pus de gând s-o vindec, și am ieșit în calea ei cu știrea despre Mine și am atras-o ca s-o iubesc și ca să-i arăt apoi iubirea și ca s-o învăț să aibă viața veșnică. Ea era mândră de frumusețea ei, de păcatele ei, și Eu am învățat-o smerenia, și cu smerenia să se vindece de mândrie; și am învățat-o milostenia ca să se vindece de iubirea de argint; am învățat-o dragostea și bucuria pentru bine ca să se vindece de invidie; am învățat-o înfrânarea și curăția ca să se vindece de desfrânare; am învățat-o să îmbrățișeze sărăcia ca s-o vindec de lăcomie; am învățat-o răbdarea cea bună, ca să se vindece de mânie, și am învățat-o hărnicia creștinească și duhovnicească pentru ca s-o vindec de lene. Am lucrat peste ea cu iubire și cu cuvânt de dragoste ca să scot din ea pe cei șapte demoni, care erau: mândria și iubirea de argint și invidia și desfrânarea și lăcomia și mânia și lenea de cele bune, că ea lucra numai rele și zicea că este bine, căci păcatul îi apare omului în față ca nepăcat, ca la Adam apare păcatul, și omul nu zice că e păcat, și după ce-l face vede ce a făcut. Eu am vindecat-o pe Magdalena de păcate, și am iubit-o dacă M-a ascultat, căci s-a smerit văzându-și răul din ea și nimeni nu i-a spus că e păcat ce face ea. Dar Eu am iubit-o, și i-am arătat ce este în ea, și ea nu s-a mai putut ascunde în ea, și s-a lăsat iubită de Cel Care a iubit-o cu adevărat, scoțând din ea pe demonii cei cuibăriți în ea. Ea M-a lăsat să Mă ating de păcatele ei ca să se vindece de ele, și cu multă iubire am vindecat-o, și am făcut-o mireasă Mie pe cea plină de păcate și curățită de ele și albită prin iubire, iar lumea Mă făcea desfrânat, căci Eu Mă alipeam de ei ca să-i vindec și să le arăt desfrânarea care trebuia vindecată. Lucram cu multă iubire, lucram cu răbdare și Mă apropiam de cei păcătoși și purtam ocara păcatelor lor, după cum scrie în prooroci: «Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre, ale tuturor, împovărându-Se cu ele». Lucram să scot din păcătoși demonii iubirii de sine și să-i vindec și să-i fac ucenici, căci fericit este cel ce vine din lume și scapă de demonii lumii și se alipește de Dumnezeu, așa cum a fost și cu Maria Magdalena care s-a lăsat vindecată și care a învățat iubirea de Dumnezeu și curățenia inimii și a duhului și a trupului.

O, fiilor unși, așa trebuie lucrat peste cel ce vine să fie cu Domnul. Trebuie mai întâi să scoatem din el pe cei șapte demoni, și trebuie umblat înăuntru, că omul singur nu spune. De aceea vă spuneam Eu cu ani în urmă că avem de băgat mâna în iad după suflete, și iadul e murdar, dar voi fiți sfinți și arătați omului ce are înăuntru, că singur nu spune omul, și se arată bun și curat, dar până nu este curățat nu e curat omul. Nu vă temeți, fiilor. Eu vă spăl mereu de murdăria păcatelor din om, dar omul trebuie să ajungă om după chipul lui Dumnezeu, și e de lucru la această naștere de sus a omului. Voi ați văzut cum am lucrat Eu cu Maria Magdalena ca s-o trag de partea Mea. Voi ați văzut pe apostolul Pavel cum lucra și zicea: «M-am făcut asemenea cu mulți, ca să-i câștig apoi lui Hristos». Voi ați văzut cum strig Eu la fiii cei neputincioși: «Veniți, fiilor! Veniți, și nu plecați, că Eu vă vindec de păcatele voastre că-Mi sunteți fii». La cei neputincioși strig, nu strig la cei răzvrătiți, că aceia s-au făcut lupi, care nu-Mi cruță turma și care trag afară pe ucenici, ca proorocii mincinoși care trag de partea lor chiar și pe cei aleși ai Mei, pe ucenicii Mei, cei aleși de Mine.

Am un fiu, ba chiar doi fii am care s-au lăsat spre neputință de fire și de minte și de cuget, și strig pe cel neputincios: vino, fiule ucenic, vino, tată, spre putere, că nu te cheamă omul, ci Eu te chem: vino! Vino să fii ucenic, căci cel ce nu lucrează lucrare de ucenic, acela nu stă. Vino să-ți înviez puterea! Vino, că te aștept să vii! Vino! Eu sunt Dumnezeu, și nu om. Eu sunt cuvânt peste tine. Vino la cuvântul Meu! Amin. Ridică-te la cuvântul Meu și vino! Vino, tată, înapoi lângă Mine, că prin neputința ta pică și altul, și tu nu poți să plătești sângele fratelui tău care cade văzând neputința ta. Vino! De șapte ori îți zic: vino să fii în lucru cu Mine, și ca să te găsesc lucrând, că vin cu zile noi de serbare, cu zile de veac nou și cu nuntă de veac nou pe pământ. Ia haina pe tine și stai înaintea Mea îmbrăcat și nu gol, căci Eu sunt trup și cuvânt. Cine întoarce spatele la Dumnezeu, să nu se lupte cu Dumnezeu, ci să se întoarcă cu fața și să zică: „Întoarce-Te, Doamne, în viața mea, în cugetul meu, în inima mea, și Îți fă în mine locuință și stai în mine cu masa Ta de cină nouă și mă iartă ca pe un fiu neputincios“. Amin, amin, amin.

06-04-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:11 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (5)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri

Vin din Tatăl, vin cu Tatăl. Amin. Eu sunt din Tatăl Savaot, și sunt cu El, și El este cu Mine și în Mine. Vin la Israel cu praznic de serbare, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Mă fac cuvânt de veac nou peste tine, poporul Meu Israel. Eu nu pot fără popor, căci Eu sunt Păstorul lui Israel. Dacă Israel la care am venit acum două mii de ani n-a voit să domnesc peste el și să-i fiu Păstor, M-am dus spre neamuri cu inima Mea, și am zis și apostolilor Mei: «Mergeți la toate neamurile până la marginile pământului și închinați mulțimile care vor crede în numele Meu, închinați-le cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și faceți neamurile să creadă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl și din Fecioară, prin Duhul Sfânt, Cel de la Tatăl.», iar poporul român a fost atunci iubit între neamurile pământului, și Mi l-a hărăzit Tatăl ca să fie poporul întoarcerii Mele din Tatăl. Și iată, Israele mititel, te-a ales Tatăl din români ca să Mă facă pe Mine cuvânt peste tine, și de la tine să se audă cuvântul lui Dumnezeu până la toate marginile cerurilor, ca să vin apoi văzut, precum scrie în Scripturi.

Israele, Israele, se apropie spre vedere cele ce nu se văd. Se apropie slava Mea cea nevăzută, fiule scump. Tu ești slava Mea pe pământ, și voiesc să știe și să vadă lumea că tu ești slava Mea, tată, și să se ducă această veste văzută, până la toate marginile cerurilor, și să știe noroadele toate că tu ești fiul Meu și că stai gătit de sărbătoare înaintea slavei Mele care se apropie peste pământ. Vin să te îmbrac cu slavă în numele Meu, și tu să înveți bine umilința bucuriei și bucuria umilinței ca nu cumva de bucurie să uiți că tu trebuie să faci și să fii voia Mea înaintea Mea. Să te înveți, măi Israele, să ai cugetare smerită și sfântă și bineplăcută Mie. Să te înveți, tată, să gândești frumos, și să ai mereu cugetul casă pentru Mine, și să Mă pot odihni în tine, fiule din Israel. Să fii blând și smerit cu inima, poporul Meu, că iată, Eu nu uit să te îndemn și să te înnoiesc mereu prin cuvântul Meu care-L naște pe Dumnezeu în om ca să fie omul de sus, din cer, de la Dumnezeu să fie omul.

Mă las peste tine cu praznic de bunăvestire, Israele, și sărbătoresc în tine cu sfinții și cu îngerii, cu mama Mea Fecioara și cu Gavriil arhanghelul, care M-a adus pe Mine din cer în Fecioară. Gavriil, înger al darului, M-a dăruit pe Mine Fecioarei care M-a primit ca să iau trup din trupul ei și să Mă nasc din ea Om între oameni, că milă Mi-a fost de om, și am venit prin Fecioară ca să Mă arăt oamenilor și să-i fac să creadă în Mine, Fiul Tatălui Savaot, coborât pe pământ prin cuvântul arhanghelului Gavriil. Îngerul darului venise cu darul credinței ca să-l așeze în Fecioara cea Născătoare de Dumnezeu, iar când darul credinței s-a însămânțat în inima ei, ea s-a supus apoi vestirii îngerului și M-a primit zicând: «Iată roaba Domnului Care Se va naște din mine. Fie mie după cuvântul acesta». Cerul de sus și pământul de jos s-au unit atunci în lucrare cerească, și Eu M-am născut Om între oameni, ca să Mă binevestesc apoi Dumnezeu prin înviere. Mulți au crezut în Mine și până în înviere, dar prin înviere am pecetluit credința omului în Mine, și cel ce voiește să Mă cunoască, acela crede în Mine, și Eu Mă descopăr aceluia. Am venit Dumnezeu din Dumnezeu, născut între oameni, și am dovedit lumii prin înviere că sunt Dumnezeu din Dumnezeu.

Israele, Israele, praznicul buneivestiri stă întins mereu peste tine, Israele, măsuța Mea de praznic. Când a trebuit să Mă dovedesc Dumnezeu venit din Dumnezeu, M-am așternut pe cruce, și prin cruce M-am dovedit Fiul lui Dumnezeu. Iar acum când trebuie să Mă dovedesc cuvânt din cuvânt, cuvântul Tatălui peste pământ, așa cum este proorocit în Scripturi pentru timpul de acum la venirea Mea cea de a doua din Tatăl, Mă aștern în tine cuvânt, ca să Mă dovedesc prin cuvânt împlinit din Mine Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, și să Mă las peste tine mereu sărbătoare de bunăvestire peste pământ. Mă binevestesc din mijlocul tău că vin, și iată-Mă cuvânt peste noroadele pământului, iar după acest semn Mă voi lăsa văzut, iar tu, poporul Meu, vei sta lângă Mine, că tu ești casa Mea de adăpost întru cea de a doua venire a Mea. Fericit cel ce crede azi în cuvântul acesta, că acela nu se va tângui când Mă voi lăsa descoperit întru venirea Mea. Scris este în Scripturi: «La venirea Mea se vor boci toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă venind, și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și va culege pe cei aleși ai Lui. Și Domnul va lumina cu putere de șapte ori mai mult ca soarele, căci soarele se va întuneca și luna își va înceta lumina și stelele vor cădea, căci puterile cerurilor se vor zdruncina la venirea Mea cea văzută, și neamurile pământului se vor plânge de groază». Dar tu, poporul Meu, vei fi învăluit de slava cuvântului Meu, că tu nu vei fi luat pe neștire, și tu stai veghind înaintea Mea, căci Eu, încă de pe atunci am zis celor ce cred: «Fiți gata pentru ceasul venirii Fiului Omului».

O, Israele, Israele, ce va fi cu cei din tine care s-au dezbrăcat de haina vegherii, care s-au săturat să stea gata de venirea Mea? Vor alerga spre Mine, dar scris este că toate vor fi ca fulgerul care se arată de la răsărit până la apus. O, cum vor căuta untdelemn! O, cum vor căuta credință în cuvântul acesta! Mai fericit va fi Israel cel ce nu M-a cunoscut atunci decât acesta de azi, care nu M-a cunoscut azi în cuvântul acesta. Mereu am spus: «Israele, Eu sunt acest cuvânt». O, mereu am spus!

Iată, Israele care Mă iubești și Mă crezi și stai îmbrăcat cu Mine și cu slava Mea, ies cu tine, fiule. Fă-te vrednic să te arăți lângă slava Mea că fac din tine slavă a Mea înaintea oamenilor. Mă voi lăsa în tine cu cuvânt de dragoste și de pace și de iertare, și te voi așeza înaintea oamenilor, și oamenii vor auzi Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt. Ca la intrarea în Ierusalim vom serba pe pământ, și va intra Cuvântul lui Dumnezeu călare pe cal alb și va înviora mulțimile, și Eu le voi dărui darul credinței și al bucuriei sfinte, și le voi spune mulțimilor: «Bucurați-vă de slava Cuvântului lui Dumnezeu!».

Eu sunt în tine sărbătoare de nuntă de veac nou, Ierusalime, popor al venirii Mele. Mă binevestesc lângă tine Mire din cer, iar pe tine mireasă a Mea. Mă binevestesc împăcare a omului cu Tatăl. Mă binevestesc sărbătoare de bucurie peste neamurile pământului, că oamenii nu mai au bucurie. Bucuria omului Eu sunt. Ia-Mă și Mă dă oamenilor, dă-Mă, poporul Meu, ca să cunoască oamenii bucuria. Pace ție, și te bucură și nu te mai teme și dă și oamenilor ca să aibă pe Dumnezeu și să se apropie de muntele Meu cel sfânt, de cuvântul Meu, care curge ca izvorul vieții din muntele vieții, din Mine curge râul cuvântului Meu, după cum este scris de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care va lua din Mine și vă va da. Avem de lucrat lucrare de pace între cer și pământ, lucrare de împăcare a României cu Dumnezeu, căci România are o lucrare nedescurcată de peste ea, și Eu vin cu cerul și cu sfinții ca să descurc pe cele încurcate în ea; vin să-i șterg păcatele prin împăcare, prin pocăință și prin cuvântul Meu cel plin de milostivire, că ea va fi să fie țară mândră și sfântă, și Mă va primi întru întoarcerea Mea la oameni.

Israele, Israele, tu să ceri de la Mine să te însoțesc clipă de clipă cu sărbătoare și cu duh de bucurie. Să ceri de la Mine lumină și căldură și timp frumos și flori să-Mi ceri, și ramuri înmugurite să-Mi ceri, ca să cânți cu ele în mână imn de serbare și să dai mulțimilor bucuria Mea, fiule, că Mi-e milă de oamenii care nu mai au bucurie. Bucuria omului Eu sunt, și le voi spune și oamenilor: «Bucurați-vă, voi, cei fără bucurie! Bucurați-vă și luați în dar darul credinței și veniți la serbarea Domnului, la nunta cea de veac nou!».

Mă binevestesc Mire din cer în tine, țara Mea de nuntă, și așa te vor cunoaște neamurile pământului, și te vor numi țara Mea de nuntă, că-Mi ești iubită, și vin în mijlocul tău ca să te învăț iubirea Mea și să-ți dau darul iubirii Mele, și voi fi peste tine cu mângâiere și te voi vindeca de rane și de pete și de rupturi și de rușine, o, țara Mea de nuntă! Și toți cei care te oropseau și te înjoseau vor veni și vor lua piatră din tine spre mângâiere și se vor închina Mie în tine, țara Mea de iubire și de nuntă. Nu este zi mai frumoasă ca ziua de nuntă, și îți pregătesc zile frumoase, țara Mea, că tu adăpostești în tine pe poporul Meu mireasă. Strânge-te lângă mireasa Mea, țara Mea, și gătește-Mi calea spre nuntă în tine și bucură-te, țara Mea de nuntă! Orice cuvânt al Meu va lua ființă peste tine, căci Eu sunt Dumnezeul tău și am în tine izvorul cuvântului Meu. Vin să-ți dezleg piedicile și să mergi. Amin. Eu sunt Cel ce vin cu putere și cu slavă multă la tine, și din slava Mea va lua mulțime multă, și se va vedea până la toate marginile slava Mea din tine, țară a slavei Domnului. Vin la tine ca să te îmbrac în slavă și să te vadă popoarele. Vino și tu spre slava Mea. Vino, că Eu vin cu slavă peste tine și îți voi da pacea Mea. Amin.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, să ceri slava făgăduințelor Mele, să ceri așa cum a cerut Daniel proorocul când se împliniseră anii pentru Ierusalim. Cere ca să împlinesc cele ce sunt scrise pentru zilele acestea în cartea proorocului Daniel, că prin acest om iubit Eu am vestit-o pe România ca țară a strălucirii și a mândriei Mele, țară mândră între țări. Cere, poporul Meu, împlinirea proorociilor cele pentru zilele acestea, că au trecut de șapte ori câte șaptezeci de ani de când s-a așezat un nod peste România, și acesta trebuie descurcat, și vin cu cerul și îl descurc, și așez bucurie peste țara cea iubită. Cere, poporul Meu, și Eu îți voi da tot ce trebuie să ai de la Mine. Cere să-ți dau har, fiule de azi, ca să fii după chipul Meu și după asemănarea Mea și să vadă lumea că ești fiul Meu. De câte ori voiești să faci ceva sau să fii ceva, caută să faci ca Mine, caută să fii ca Mine. Uită-te mereu în tine și ai grijă să ai statură sfântă, să ai minte sfântă și inimă sfântă și faptă sfântă înaintea Mea. Iubește bucuria cu Mine, poporul Meu, că Eu mult Mă bucur când Mă fac cuvânt peste tine. Uită-te în cuvântul Meu și vezi dacă te potrivești cu cele rostite de cuvântul Meu, și așa să fie lucrarea cuvântului Meu în mijlocul tău, și să-și găsească limbă în tine cuvântul Meu. Cuvântul Meu nu trebuie citit și atât. Cuvântul Meu este oglinda în care trebuie să te uiți mereu ca să fii după chipul și asemănarea Mea. Învățați-vă bine să știți ce să faceți cu cuvântul Meu când îl pun peste voi. Învățați-vă bine să lucrați cuvântul Meu și faceți-l lucrător peste voi, ca să nu fiți prinși în cuvânt, fiilor. Fiți deștepți, tată, fiți destoinici, fiți sfinți, că Eu sunt sfânt, și orice ucenic va fi ca învățătorul lui.

Nu vă lăsați greu unul pe altul, și ușurați duhul păcii grădinii Mele. Mângâiați pe fiii din grădină. Fiți alifie unii altora și fiți duhovnicești la fire și la minte și la inimă și la duh, fiilor. Ca Mine să lucrați. Eu sunt pilda voastră. Eu sunt vița; voi, mlădițele. Eu sunt pacea și bucuria voastră. Aveți grijă de Mine, că și Eu am de voi. Fiți pacea și bucuria Mea și fiți bunăvestire peste pământ, că v-am făcut ucenici ai Mei.

Învățați să Mă cântați din inimă, că oamenii Mă cântă cu buzele, fiilor. Învățați să vă rugați Mie din inimă, că oamenii se roagă altfel, fiilor. Învățați să vă rugați așa cum Mă rugam Eu Tatălui când lucram pentru Tatăl peste oameni. Învățați să fiți copii iubiți de Dumnezeu. Amin.

Nu lăsați cuvintele Mele neîmplinite, iar cel ce le lasă neîmplinite, acela să se smerească în biserică. Ascultați de fiii grădinii Mele când vă învață cum să lucrați în lucrarea Mea. Nu lucrați altfel, nu iubiți moftul, nu iubiți bârfa fiilor, că urâciune este înaintea Mea cel ce vorbește de rău pe fiii Mei, pe poporul Meu Israel. Feriți-vă de bârfă. Astupați-vă urechile când auziți vorbiri de rău și clevetiri, că dacă nu veți face așa vă veți face vinovați de clevetire și de bârfă, fiilor. Iubiți-vă unul pe altul și nu vă bârfiți, iar când este ceva de îndreptat, lucrați în biserică, lucrați cu toate mădularele, fiilor.

Feriți-vă de duhul ușurătății, feriți-vă să nu aveți duh ușuratic, feriți-vă de rău, fiilor scumpi. Fiți bunăvestire unii peste alții. Fiți o singură voință și o împlinire cu toții. Fiți sărbătoarea Mea. Amin.

Vom ieși cu mare sărbătoare, fiilor, și sărbătoarea se va vedea până la toate marginile. Fiți binecuvântați pentru zile de sărbătoare, fiilor din Ierusalim. Pacea Mea va fi cu voi în zilele de serbare și se vor hrăni mulțimile de pacea Mea, căci voi sunteți pacea și bucuria Mea, și totul va fi cu pace și cu bucurie din cer peste pământ.

Pace și soare și dragoste și sărbătoare peste voi! Duhul Sfânt Mângâietorul este cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.

07-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca

Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Israele de azi, poporul Meu cel din români luat și numit Israel! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce te-am născut din Mine prin cuvânt și te-am numit Israelul Meu, și te-am hrănit mereu cu cuvântul care iese din gura Mea ca să crești mare și să te am și să Mă bucur de tine pe pământ și să-Mi împlinesc cu tine Scripturile zilelor cele de apoi, poporul Meu. O, scoală-te, și proorocește vremea împlinirilor Mele peste pământ, că Eu vin să spun cele proorocite în Scripturi. Scris este în Scripturi: «Al șaselea înger a vărsat cupa sa peste lume, peste învățătura lumească și a secat-o pe ea, ca să fie gătită calea celor de la răsăritul soarelui, calea celor credincioși», calea ta, Israele, a ta și a celor ce vor crede cuvântului care iese din gura Mea. Amin.

Nu te teme, poporul Meu. Lasă să te hulească învățătorii lumii, că aceia nu cunosc adevărul, căci scris este în Scripturi: «Din gura balaurului și a fiarei și a proroocului mincinos se nasc trei duhuri necurate, duhuri demonicești care scoală pe cei tari ai lumii împotriva lui Dumnezeu, împotriva adevărului». Dar tu veghează pentru adevăr, căci cel ce nu veghează umblă gol și i se vede rușinea lui. Este scris în Scripturi: «Al șaptelea înger și-a deșertat năstrapa lui în văzduh, și a ieșit glas mare din templul cerului, glas mare de la tronul Domnului, strigând: săvârșitu-s-a! Amin».

Cuvântul Meu este glasul lui Dumnezeu peste pământ, și cei tari ai lumii nu cunosc adevărul și izvorul lui. Dar tu ești fiul Meu, tu ești cel crescut de Mine, Israele, și drag Îmi este când te văd adunat în numele Meu grăind tainele Mele. O, ce mult am așteptat să am popor care să-Mi amintească de cele scrise în cartea Mea așa cum Mi-a amintit Daniel proorocul și s-a rugat să împlinesc! O, fiule poporul Meu, nu știu cei tari ai lumii, nu știu să găsească adevărul, și bobotesc prin beznă și nu știu. Nu știu împărații pământului decât să amăgească pe cei mulți, și au făcut idol, dând chip fiarei, și scris este: «I s-a dat ei să insufle duh, așa încât chipul fiarei să și grăiască și să silească pe mari și pe mici, pe slobozi și pe robi ca să-și pună semn pe ei».

O, poporul Meu, am spus așa: «Vai ție dacă vei căuta să știi ce pățește lumea!». Să Mă asculți, fiule, ce ți-am spus, că Scriptura aceasta se împlinește peste lume, și lumea nu știe cum. Ferește-te de chipul fiarei, căreia i s-a dat duh să grăiască. Fii cuminte, și ascultă cuvintele Mele, fiule. Nu asculta de la nimeni învățătură, că tu ești fiul Meu prin care Eu voi scoate pe mulți de la pierzare.

Să nu te temi de cei ce au ieșit din tine ca să cumpere și ca să vândă, că să știi că nimeni nu cumpără și nu vinde decât numai cel care are semnul și numele și numărul fiarei. Dar tu să nu te temi, că tu ai înțelepciune, și cel mincinos fuge de înțelepciune. Cel mincinos iese din mijlocul tău și se face fiu al lumii, căci are semn pe el, și se duce la preoți și la arhierei cum s-au dus și cei din vremea Mea cu trupul ca să dea de știre celor sfinți, ziceau ei, despre Mine, Care făceam faptă din adevărul cu care venisem de la Tatăl. Nu te teme de cei ce ies din mijlocul tău. Lasă-i să iasă, și tu să fii cuminte și să asculți cuvântul Meu, care-ți este cort și pâine și apă și sare și lumină, și voi face din tine sare și lumină și pâine și apă peste cei ce vor fugi de minciună.

Învățătura cuvântului Meu e mare, fiilor, și nu este om să-i stea împotrivă, și Eu le spun arhiereilor și preoților care ațâță lumea împotriva ta, fiule al cuvântului Meu, le spun așa: dacă Eu grăiesc rău cu cuvântul Meu, vădiți-Mă, dovediți-Mi că grăiesc rău. Iar dacă grăiesc adevărul, de ce vă loviți în Mine? Așa îi zic și fiului cel răzvrătit, care se dezbracă de haina cea de la Mine și umblă gol văzându-i-se rușinea; îi zic și lui tot așa: fiule răzvrătit, dacă grăiesc adevărul, de ce Mă bați?

O, Israele, fiule cu care grăiește Domnul! O, copilul învățăturii Mele, cel ce zice că omul sănătos este bolnav și că omul bolnav este sănătos, acela mănâncă minciună și dă la mulți din hrana lui. Omul sănătos la minte și la inimă n-are nevoie de școală. De școală are nevoie cel fără de Mine, dar cel fără de Mine nu învață mintea la nici un fel de școală, că mintea nu se capătă din școală. Ea este darul Meu în omul Meu, nu în omul lumii. Omul care iubește lumea, care se poartă ca lumea, care mănâncă cu lumea și ca lumea, care vorbește ca lumea, acela nu are minte. Omul lumesc nu are minte, nu are. Omul lumesc îl numește bolnav pe cel sănătos, și pe cel sănătos, bolnav. Cine pe pământ zice că tu nu ești sănătos, că tu nu ai minte și ești bolnav, Israele, acela este om lumesc, om fără de minte, om al minciunii, tată. Cine se duce la școala omului ca să-și agonisească minte, acela își agonisește nebunie care îl îndeamnă să zică în sinea lui că nu este Dumnezeu. Scris este în Scripturi: «Nebunul zice în sinea lui: nu este Dumnezeu».

O, Israele, cei ce au minte, aceia se scoală dintr-ale lor și vin și te cercetează pe tine cel ce ești cu Mine, și Mă cercetează pe Mine Cel ce sunt cu tine cuvânt. Iar cei ce nu au minte, aceia caută să te acopere pe tine înaintea oamenilor, aceia se tem de tine, poporul Meu, se tem, tată, fiindcă tu ești poporul cuvântului lui Dumnezeu, și ești bogat și ești tare. Cuvântul Meu este darul cel de peste tine, iar cei fără de minte se tem de tine așa cum se temeau de Israel popoarele din vremile din urmă, care știau că Eu sunt Domnul Cel tare al lui Israel.

Nimeni nu mai mănâncă azi hrană curată ca să aibă minte de la Dumnezeu. Eu de aceea am zis vouă că astăzi se mănâncă chimicale și la școala de preoți, și de aceea am zis și te-am oprit să mergi la școala de preoți, poporul Meu. Tu să stai la școala lui Dumnezeu, ca să te facă Domnul preot pentru El și pentru poporul Lui, nu să te facă școala preot pentru lume. Unde sunt copiii celor din poporul Meu care s-au dus să învețe școală de preoți? S-au dus câțiva, și toți s-au făcut lume, și toți s-au sculat împotriva coborârii cuvântului Meu care i-a hrănit cât au fost mici și cuminți. S-au dus și au luat traiul lumii și au părăsit trăirea creștină, și acum se ascund sub necredința în cuvântul Meu, dar cuvântul Meu îi vădește, le vădește faptele lor rele, că au mâncat chimicale la școala de preoți și n-au mâncat ce au mâncat părinții cei sfinți. Înainte se învăța de la sfinți carte, și acum se învață de la oameni. Se duce omul la școala de preoți și mănâncă chimicale, mănâncă învățătură pământească, nu învață carte sfântă, ci învață carte pământească și lumească, și de aceea am spus că mănâncă chimicale. Cine învață carte sfântă, acela trăiește în legile lui Dumnezeu, iar cine învață carte omenească, acela trăiește în legile trupului și zice că așa a lăsat Dumnezeu. Preoții sfinți și arhiereii sfinți au fost dintre cei care aveau minte, și nu căutau mintea la oameni, căci cine este sănătos, acela este om cu minte și cu înțelepciune de minte. Cine se duce azi într-o școală de preoți și se uită bine, acela vede ce este acolo și Îmi dă dreptate la cuvintele Mele.

O, poporul Meu, te-am învățat mereu să nu fii fariseu, că tu vezi ce este omul fariseu, și pe tine te-am numit creștin, tată, și creștin să fii, așa cum au fost toți sfinții cei de până la tine. Mie Îmi trebuie sfinți, asta Îmi trebuie, Israele. Mie Îmi trebuie om credincios, că sfânt este omul credincios. Celui iubitor de sine nu-i priește credința cea sfântă, și îi priește credința în om, căci omul e supus firii, și e trupesc omul. Celui iubitor de sine îi priește credința în om, nu în Domnul, Cel ce este Sfântul sfinților, Domnul celor sfinți.

Fericit este omul care știe să se smerească pe sine, că acela începe calea sfințeniei de minte și de inimă și ajunge om sfânt dacă stăruiește în smerenie așa cum a stăruit Maria Egipteanca sfințindu-și viața și mintea și inima, sfințind pământul de sub ea. Pământul de sub ea se bucura și sălta în sus săltând-o pe ea deasupra lui și dând-o lui Dumnezeu sfântă. Și iată, omul păcătos poate ajunge sfânt prin smerenie, dar omul plin de sine, care cunoaște legea lui Dumnezeu și se zice pe sine sfânt prin cunoaștere, acela este fariseu, și se întoarce nedreptățit de la Dumnezeu, că zice Scriptura: «Celor mândri le stau împotrivă, iar celor ce se smeresc le dau har, și prin harul Meu se ridică înspre Mine jertfă plăcută Mie».

Israele, fiule scump, să lucrezi lucrare de îngeri, poporul Meu. Să veghezi frate peste frate și să Mă ajuți să te am, copilul Meu. Să fii tare și să nu te mlădiezi la șoaptele celui ce s-a dezbrăcat de harul cuvântului Meu care curge ca râul din Mine peste tine. De cel ce a plecat ca să nu domnesc peste el cu cuvântul Meu, să nu te îndoiești. La șoaptele celui plecat din lucrarea Mea cu tine, Israele, să nu te îndoiești. Veghează peste tine, poporul Meu, că și îngerii veghează și vin și Îmi spun de tine. Vin și diavolii și Îmi spun, dară îngerii cum să nu vină? Vin diavolii și Îmi spun mereu ce fac oamenii, și vin și îngerii Mei și Îmi spun ce fac creștinii Mei.

O, poporul Meu, drag Îmi este când te văd adunat mănunchi în numele Meu și grăind de Mine și despre Mine, și Eu sunt atunci în duhul tău și Mă bucur și Mă plâng de durerile Mele. Mă bucur cu tine și Mă plâng ție pentru cel ce Mi-a făcut dureri în tine, căci cine nu știe lucrarea veghii, Mă face pe Mine om, Mă aseamănă cu omul și Mă face ca pe unul care nu știe din cer. Dacă Eu îi spun creștinului ce-Mi spune diavolul, creștinul se supără de pâră. Am avut în tine, Israele, am avut creștini care vorbeau urât cu Mine. Dacă Eu îi ziceam unei inimi îndărătnice că face rău, se ridica și Îmi spunea că a mâncat rahat cel ce a spus de el. De spus îi spuneam Eu ce face, și Eu nu eram diavolul. Diavolul îl avea la mână cu răul, iar Eu îi spuneam că face voia diavolului, care se bucură de răul creștinului, și creștinul Mă făcea mincinos pe Mine, nu pe diavol, și pe el se scotea drept și nevinovat, și se supăra pe Mine și pleca de lângă Mine, pleca și Mă hulea și zicea că sunt diavolul, și nu Dumnezeu. Iată, omul minte împotriva diavolului, și diavolul spune ce face omul. Și cine este mincinosul? Cine, oare?

O, fiilor, fiilor, voi, tată, cu mult mai mult trebuie să vegheați unul peste altul, și nu trebuie să ascundeți răul. Iar dacă-l ascundeți, și Eu vin să vi-l spun, să nu spuneți ca și cei ce Mi-au dat să mănânc murdărie de om, că am avut creștin care-Mi spunea: „A mâncat rahat cine a spus de mine“, și Eu îi spuneam: «O, creștine, numai rahat nu-Mi dădusei să mănânc». O, așa M-am zbătut Eu să-l îngrijesc pe Israel, iar el scotea limba la Mine.

Vegheați unul peste altul, fiilor. Vegheați, și nu fiți îndărătnici împotriva adevărului, ci mai degrabă smeriți-vă. Nu ascundeți faptele cele rele, și mai degrabă osândiți-le pe față, așa cum a făcut Maria Egipteanca de s-a făcut mireasă Mie părăsind iubirea de sine care este trupească și diavolească. Smeriți-vă, fiilor, înaintea Mea, și Eu vă voi înălța pe voi, și mulțimi multe vor ști că voi sunteți ucenicii Mei. Rugați-vă să poruncesc stihiilor să asculte de voi, de rugăciunea voastră spre Mine. Cereți vreme caldă și dulce și însorită. Cereți, tată, că Eu vin la voi și fac cu voi zile de serbare cerească pe pământ și vom înviora sufletele multora, că oamenii nu mai au mângâiere. Vin să-i mângâi pe oameni, vin să le dezleg pașii spre Mine, Mângâietorul omului.

Vin la tine, poporul Meu, și te gătesc cu daruri cerești și ies cu tine, și lumea se va strânge și se va bucura de slava Mea care este cu tine. Să mergi frumos, să vorbești frumos, să cânți frumos, să zâmbești frumos, să te îmbraci frumos în duh și în trup și să semeni cu Mine, poporul Meu. Eu voi fi cu tine în față și în spate și în lături și de sus și de jos, voi fi și voi sufla prin gurița ta și multe oase uscate vor prinde duh de viață și vor învia, căci înviere înseamnă credință și viață sfântă și inimă și minte sfântă.

Scoală-te, Israele! Scoală-te și te pregătește în sfințenie și în smerenie și în cuvânt, fiule, că ieșim bunăvestire înaintea mulțimilor și mulți lupi se vor face miei și vor paște pășunea Mea și vor auzi cuvântul Meu.

Voi veni cu sfinții, fiilor, și voi desface legătura și voi rupe piedica pusă peste România. Cerul de sus, și pământul de jos, vor lucra iubire între cer și pământ. Vin cu sfinții ca s-o împac pe România cu Mine. Vin cu patriarhul Nifon, care a anatemizat fărădelegea și pe cei ce o iubesc pe ea (anul 1507, la Târgoviște, n.r.). Vin să-i spun României să iubească legea Mea cea sfântă și să-Mi ceară iertare prin pocăință și să fac act de împăcare între Mine și România, că Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele tale, țara Mea, și vin la tine să te iert, să te mângâi, că n-are cine te mângâia. Vin Eu și te mângâi, și te voi păstori cu cuvântul Meu, și tu vei asculta glasul Meu și te vei mângâia cu Dumnezeul tău. Amin.

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele român. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu sunt Cel ce sunt, o, țara Mea! Iată, trimit la tine pe poporul Meu ca să te scoată de sub apăsare și ca să-ți aducă el cuvântul Meu.

Pace ție, țara Mea! Eu sunt cuvânt peste tine, iar poporul Meu este trimisul Meu în mijlocul tău; poporul Meu este zi de bunăvestire peste tine. Amin

Mergi, poporul Meu, mergi înaintemergător al Meu! Eu vin curând. Amin, amin, amin.

13-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Eu sunt, și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, căci scris este: «El vine cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Vin din cer pe pământ și Mă fac cuvânt și Mă fac Mire, căci a venit nunta Mielului, și mireasa Lui s-a pregătit. Fericiți sunt cei chemați la cina nunții Mielului.

Eu sunt Arhiereul Cel mare, Care am străbătut cerurile și am suferit între oameni și cu oamenii, ispitit fiind întru toate după asemănarea omului, în afară de păcat. Nu Mi-am luat singur cinstea aceasta, ci Tatăl Mi-a dat-o, după cum este scris: «Tu ești Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut. Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

Eu sunt Cel ce sunt, dar poporul prin care am venit din Tatăl nu M-a primit ca pe trimisul Tatălui, și Eu M-am îndreptat spre neamurile pământului, și Mi-a dat Tatăl de la nașterea Mea pe România, ca să-Mi fie țară a întoarcerii Mele cu norii, țara slavei zilelor cele de apoi, căci așa precum M-am suit la Tatăl, tot așa și vin; vin cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și vin venind. Amin.

Vin la tine, țara Mea de nuntă, că de la Tatăl te am dată să fii țara Mea pentru întoarcerea Mea între oameni. Primește-Mă! Eu vin cuvânt la tine, că am în mijlocul tău pe poporul cuvântului Meu, iesle caldă în care Se naște de sus Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine cu norii ca pasărea care-și face cuib la streașina unei case unde-și așează puii ca să-i nască și să-i hrănească străbătând văzduhul și venind, suindu-se și coborându-se, coborând și suind și iarăși coborând ca să-și hrănească puii din cuib și să-i crească și să-i învețe să zboare în văzduh. Eu sunt Cel ce sunt. Vin cu norii la tine, țara Mea de nuntă, «Vin cu sfinții, vin pe cal alb, și oști din cer vin după Mine călare pe cai albi, și din gura Mea iese cuvânt, și pe coapsele Mele și pe haina Mea am nume scris: „Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor“», precum scrie în Scripturi să vin.

Când a trebuit să ridic din nou Ierusalimul, care se stricase pentru păcatele lui, am auzit de pe pământ strigare ca să vin să-l izbăvesc pe Israel cel apăsat de plata fărădelegilor lui. Am auzit pe Daniel, care Mi-a amintit de făgăduințele Mele pentru Israel, mărturisind înaintea Mea păcatele poporului său și umilindu-se pentru Israel, și Eu am coborât la el și i-am vestit: «Șaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru Ierusalim până ce fărădelegea va întrece marginile ei, până ce va veni Sfântul Sfinților ca să pătimească pentru om, și va dărâma cetatea, și până la capăt va fi greu. Dar la capăt voi veni și voi încheia un legământ cu mulți într-o săptămână, și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula, și cei înțelepți vor lumina». Și Daniel se ruga, zicând: «Stăpâne, când?». Dar Eu i-am spus: «Daniele, sunt pecetluite toate cuvintele acestea până la sfârșit, iar la sfârșit mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, și nici unul din cei fără de lege nu va pricepe cuvintele Mele, ci numai cei înțelepți vor înțelege, căci cei înțelepți se dau deoparte din calea fărădelegii și stau cu Duhul Cel Sfânt, Povățuitorul oamenilor înțelepți. Iar tu, Daniele, te vei scula, și vei primi moștenirea ta, în vremea cea de apoi. Amin».

Am pus pe fiii cuvântului Meu să mijlocească pentru tine, pentru învierea ta, o, țară Românie, țara Mea de nuntă, țară a strălucirii cea proorocită de proorocul Daniel. Vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, vin să închei cu tine act de împăcare cu Mine. Vin din Tatăl, și am iesle în tine și Mă nasc cuvânt și te hrănesc cu tainele Mele cele ascunse, că tu ai fost cea de sub cruce, dar Eu de la nașterea Mea te-am iubit și te-am ridicat și te-am ales de țară a Mea și te-am născut din Mine, din numele Meu te-am născut și ți-am dat numele Meu și te-am numit creștină, după numele Meu, prin cel trimis la tine cu cămășuță de botez, cu apă și cu Duhul Sfânt, și te-am numit român, popor al țării Mele. Și am vegheat peste tine la bucurie și la durere și te-am păzit ca să fii și ca să te am, căci Tatăl te-a dat Mie odată cu nașterea Mea născându-te din Mine. Povestea ta e frumoasă în cer, și iată ce fac: vin cuvânt pe pământul tău și îți scriu taina ta, și Mă fac carte în tine și îți scriu povestea Mea cu tine și te vestesc a Mea, ca să audă toate noroadele de pe pământ că tu ești împlinirea Mea întru venirea Mea.

Dar ai peste tine un nod, o, țara Mea, și vin să-l iau de peste tine. Ca în Ierusalim intru, pe cal alb intru și Mă fac cuvânt peste tine, și prin cuvântul Meu lucrez și îți rup legătura de peste tine. Tu, pentru fărădelegile tale ai fost pusă sub lege, căci cel ce păcătuiește, este pedepsit de lege. Șaptezeci de săptămâni de ani sunt peste tine de când am pus peste tine legătură pentru fărădelegea ta, căci scris este: «Dacă unul din cetate păcătuiește, toată cetatea suferă fărădelegea». Iar după patru sute nouă zeci de ani, căci asta înseamnă cele scrise în cartea lui Daniel despre cele șaptezeci de săptămâni, am venit la tine și am rostit peste tine să dezleg nodul cel pus peste tine de atâta timp, și auzind nu ai auzit, dar Eu am lucrat și am dezlegat nodul tău. Și acum vin și te vestesc ce am făcut Eu pentru tine, țara Mea, iubita Mea cea de sub cruce. Am zidit o piatră nouă, o vie nouă, o mlădiță nouă. O pietricică albă ți-am dat în dar, și pe ea am scris cu mâna Mea: «Cuvântul lui Dumnezeu», și nimeni nu înțelege ce scrie pe ea, «nimeni decât primitorul», precum scrie în Scripturi; nimeni decât poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia M-am făcut carte pentru tine, țara Mea, ca să te binecuvintez și să te ridic pic cu pic din țărână, după cum este scris că «pe mulți îi voi scula din țărâna pământului: pe unii, spre viață veșnică și pe unii spre judecată veșnică».

Am născut din cuvântul Meu un popor în tine, și din tine Mi-am ales mireasă, țara Mea. Mi-am făcut în tine biserică curată, biserică pe voia Mea, nu pe voia omului, că rău Mă apasă fărădelegea din biserică, și Eu aveam trebuință de biserică cu mădulare întregi și sfinte, cu trup curat, care se cheamă biserică a Mea. Mi-am ridicat în tine popor curat, biserică vie, ca să am cu ce lucra dezlegare peste tine. Și acum vin în mijlocul mulțimii din tine și Mă vestesc în mijlocul poporului cuvântului Meu, și te vestesc pe tine că am venit să te ridic. Scoală-te, îți zic ție! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și stau în mijlocul tău cu fiii cuvântului Meu, fii unși de Mine, Arhiereul Tatălui Savaot, așezat de-a dreapta scaunului măririi în ceruri, căci M-am adus pe Mine Însumi jertfă înaintea Tatălui așa cum orice arhiereu aduce jertfă pentru păcatele lui și pentru cele ale poporului. Și iată, sunt cu fiii cuvântului Meu în mijlocul tău, țara Mea, și iată ce grăiesc Eu cu ei:

Fiilor unși, s-au scurs cei patru sute nouăzeci de ani, s-au scurs șaptezeci de săptămâni de ani de când s-a pus legătură peste România și peste biserica din ea, căci am avut aici arhiereu după chipul și asemănarea Mea, care a anatemizat fărădelegea pe care a văzut-o făcându-se, și apoi el a plecat la Mine după ce a fost alungat de pe scaunul bisericii. Scris este: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema». O, fărădelegea a dat peste marginile ei, iar arhiereul Nifon a rostit cuvânt împotriva ei, și a rămas legătura aceasta. Și acum Eu vin să rostesc trezire peste țara Mea și s-o scot de sub vina aceasta.

Fiilor unși, Eu voiesc prin voi să lucrez, că în voi binevoiesc și vă iubesc, că și voi Mă iubiți împlinind poruncile Mele, căci scris este: «Cel ce păzește poruncile Mele, acela este cel ce Mă iubește». În numele Meu, ridicați mâinile spre Tatăl și rostiți odată cu Mine, Arhiereul cerului:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se rupe și se dezleagă cele legate peste România ca să fie dezlegate și în cer și pe pământ. Amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se binecuvintează țara română cu binecuvântările cerului, cu binecuvântările văzduhului, cu binecuvântările pământului cel ales de Dumnezeu, cu binecuvântările înălțimilor cele veșnice, cu binecuvântările sânurilor cerului. Amin. Eu sunt Cel ce sunt, și binecuvintez prin cuvânt venit cu norii:

Se binecuvintează țara română, cu darul credinței sfinte, și prin credință să se umple de darurile Mele cele veșnice, că vin cu veacul cel nou, cel fără de sfârșit, vin cu cerul și cu pământul cel nou peste cele vechi, iar fărădelegea să fie aruncată în foc, și omul să se ridice spre cele binecuvântate ale darurilor cerești. Eu sunt Cel ce împac pe Tatăl cu omul. Eu sunt Cel ce împac pe omul cel credincios cu Tatăl. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Când Moise M-a întrebat ce să-i spună lui Israel când se va duce la el să-l scoată din Egipt cu mâna Mea cea tare, când el Mi-a spus: «Doamne, cine să le spun că ești Tu?», Eu i-am spus să le spună despre Mine că: «Eu sunt Cel ce sunt». Așa vă spun și vouă, fii ai cuvântului Meu: Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă trimit, iar voi sunteți trimișii Mei, sunteți darul Meu peste oamenii care vor crede în Mine prin voi. Amin.

Eu sunt venit cu norii și cu sfinții și am cu Mine pe arhiereul Meu, pe patriarhul Nifon, a toată lumea. Eu sunt în el, și el este în Mine, și din Mine rostește cuvânt din cuvânt peste tine, țara Mea:

– O, Doamne, Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac și Iacov! O, Doamne, Dumnezeul celor vii din neamul român! Eu, român sunt trecut în cer, căci aici am avut ultima chemare, și Tu m-ai chemat să mă fac român și să fiu numit sfânt de neamul român și de toată lumea cea credincioasă.

O, Doamne, Arhiereule, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri! Au trecut peste România șaptezeci de săptămâni de ani până ce s-a împlinit numărul anilor, iar spre sfârșitul acestor ani Tu ai făcut în România popor plăcut Ție, și Te-ai făcut cuvânt peste el.

Ai intrat cu praznic de florii în cetatea de scaun a României, Doamne, și cu Tine sunt și eu între zecile de mii de sfinți cu care vii. Binecuvinteaz-o pe România și împlinește cu ea cer nou și pământ nou și cuvânt nou și Paști nou, că ai popor nou în ea. Fiii cuvântului Tău s-au rugat Ție așa cum s-a rugat proorocul Daniel pentru Ierusalim. Binecuvintez și eu, în numele Tău, pe fiii cuvântului Tău, ca să știe neamul român că ei sunt trimișii Tăi pentru România. Ajut-o pe România și dă-i darul credinței sfinte, și prin credință să facă voia Ta și să împlinească Scripturile Tale cele de apoi, Doamne, că Tu în ea Te împlinești cu venirea Ta, căci vii venind, și te faci cuvânt peste ea și strălucești prin cuvânt, și ea strălucește sub lumina cuvântului Tău, și cele profețite pentru ea vin peste ea.

O, țară a Domnului, scoală-te și primește slava lui Dumnezeu! Ție îți zic: scoală-te și înviază, că am venit cu Domnul la tine și mă ating de creștetul tău și îți rostesc binecuvântare și dezleg de peste tine pe cele legate ca să fie dezlegate și în cer. S-a auzit la cer rugăciunea fiilor din grădina cuvântului Domnului, și vin cu Domnul și împlinesc binecuvântare peste tine.

Iar Tu, Doamne, slăvește-Te în poporul Tău iubit întru care ai binevoit. Amin.

– O, arhiereule, ceea ce tu ai legat în numele Meu, legat a fost, și ceea ce tu dezlegi în numele Meu, Eu dezleg și pun binecuvântare și sfințenie peste cele curățate prin cuvânt. Amin.

Iar voi, fiilor unși peste vremea aceasta, ridicați încă o dată mâinile și ziceți odată cu Mine: „Tată, Îți mulțumim că ne-ai ascultat“. Amin.

Nu fiți triști că nu vă binecuvintează nimeni pe pământ, fiilor, căci voi sunteți binecuvântații Mei și ai Tatălui Meu Savaot. Nici pe Mine nu M-a binecuvântat pe pământ nimeni. Toți M-au blestemat și M-au dat spre suferință. Tu să nu aștepți binecuvântare de la oameni, Israele român, că tu trebuie să semeni cu Mine, fiule mic. Să am și Eu pe cineva pe pământ care să semene cu Mine, căci oamenii slavei deșarte sunt prea mulți pe pământ, prea mulți domni sunt pe pământ, iar Eu, Domnul, sunt micșorat de slava omului.

Israele român, via Mea cea mică, via Mea cea nouă, via Mea cea dulce, tu te-ai lăsat altoită și M-ai cunoscut de Stăpân când am venit ca să-Mi văd rodul și să Mi-l culeg. Rodește, tată, prin darul credinței. Binecuvântare din binecuvântare să dai. Ale Mele din ale Mele vă dau, ca să aibă România pe Dumnezeu. Amin.

E zi de praznic de intrare în Ierusalim. Intru cu Ierusalimul cel ceresc în tine, țara Mea de nuntă, și nuntesc nuntă de veac nou în tine cu poporul Meu mireasă, și tu Îmi ești nuntașă, țara Mea. E zi de praznic de florii, și poporul Meu cântă în tine cu ramuri de flori în mâini. Cuprinde-Mi mireasa, țara Mea, și primește-Mă prin trimișii Mei. Eu sunt în ei, și ei în Mine. Pace ție! Pace ție! Pace ție! Binecuvântat este Cel ce vine la tine întru numele Domnului.

Pace ție, cetate a Târgoviștei! Pace ție, și te bucură, și te fă Ierusalim nou înaintea Mea! Ție îți zic: scoală-te și înviază și te fă iubire înaintea Mea!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Mă scriu cu tine în Cartea Adevărului, țara Mea, iubita Mea Românie, țara Mea de nuntă, și tu vei fi, și vei străluci de slava Mea, căci Eu sunt Cel ce sunt, și în tine binevoiesc. Amin, amin, amin.

(Acest cuvânt de dezlegare a blestemului sfântului Nifon s-a citit în întregime la Poarta cetății Târgoviștei înaintea mulțimilor adunate la această sărbătoare mai înainte vestită.)

20-04-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:14 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (6)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Calinic de la Cernica

Eu vin cu norii și Mă fac sărbătoare de cer nou și de pământ nou peste tine, Ierusalime. Vin cu sărbătoare de sfinți, și Îmi fac intrare cu cuvântul Meu în mijlocul tău, poporul Meu. Eu sunt, fiule mic. Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Care M-a făcut Mire pentru tine, Israele român, mireasa Mea cea de apoi. Am cerul nuntaș la nunta Mea cu tine, am sfinții cerului în serbare cu tine pe pământ, că ei mereu Îmi ziceau: «Până când, Doamne?».

Vin la tine cu Ierusalimul cel de sus, poporul Meu, și Îmi împlinesc Scripturile cu tine, și taina Mea cu tine e mare, că mereu ți-am spus că tot cerul a așteptat să te naști tu din cuvântul Meu și să împlinesc cu tine venirea Mea cu sfinții în zeci de mii precum de la început s-a arătat și s-a vestit prin Scripturi. Vin Scripturile din cer, și se împlinesc spre vedere. Vine Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ, și Se face cale pentru cei din cer, pentru cei vii în vecii vecilor. Eu sunt Dumnezeul celor vii, și vin cu cei vii, vin venind cu zile de înviere, vin cu cei vii. Amin.

O, Israele român, am cerul român cu Mine în venirea Mea, și mare este taina ta pe pământ și în cer. Cerul român și pământul român se unesc și fac dreptate sfinților, care au cupele pline de rugăciuni pentru venirea Mea. Eu sunt Răscumpărătorul, Care vin. Eu sunt Izbăvitorul celor vii. Eu sunt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care vine din cer pe pământ și Se face cuvânt, și dinaintea Mea cerul și pământul se trag în lături, iar cei tari la cerbice se ascund de fața Mea, că scris este: «Când va veni Fiul Omului va mai afla credință pe pământ?».

Omul nu mai caută credința, și caută fărădelegea, și din pricina fărădelegii credința și iubirea multora se va răci și s-a răcit. Dar tu să rabzi, poporul Meu, căci cei ce vor răbda apucând capătul răbdării, aceia vor fi mântuiții Mei și vor fi trimișii Mei care vestesc Evanghelia împărăției cerurilor în toată lumea spre mărturie, și scris este: «Atunci va veni sfârșitul, și soarele se va întuneca, și luna își va înceta lumina», ca să Se arate Domnul, Lumină de șapte ori strălucitoare, Domnul, Care trimite pe îngerii Săi la cules.

O, poporul Meu, pe pământ nu mai veghează nimeni întru venirea Mea. Peste tot e ca în vremea lui Noe. Toți oamenii mănâncă și beau și nuntesc nunta lor, și Eu vestesc împărăția cerurilor și trec cu barca Mea și strig la om să vină la Mine, dar el nu vine, ca și în zilele lui Noe. Vin cu îngerii și cu sfinții să-Mi culeg via. Cuvântul Meu este culegător peste oameni, și oamenii, unul va fi luat, și altul va fi lăsat, căci trec peste pământ cu Evanghelia împărăției cerurilor, și cine voiește să vină după Mine să nu stea să-și facă haină, că-i dau Eu haină, numai să vină. Nu-ți căuta haina, omule. Haina ta nu e bună, ci e bună haina Mea. Vino gol, numai vino, că haină îți dau Eu. Cel ce dă să-și caute haina când Eu strig, acela e om semeț, căruia i se vede rușinea, căci haina ta, omule, nu-ți poate acoperi rușinea. Eu sunt Cel ce-Mi desfac haina și te iau în ea și te învelesc când vii, și îți acopăr rușinea, și te iert, și te spăl, și te nasc din nou, te nasc din cer prin cuvântul Meu cel nou, prin propovăduire, omule, că scris este: «Cine poate să creadă fără propovăduire?».

Vin cu veșmânt nou peste România, vin cu zile cerești peste ea, că Eu am luat-o pe ea în mantia Mea și i-am învelit rușinea, căci s-au împlinit zilele, și fărădelegea a dat peste margini și păcatul s-a pecetluit și dreptatea a venit, și Sfântul Sfinților Se face cuvânt peste pământ, și cei înțelepți luminează ca strălucirea cerului, învățând pe mulți calea cea dreaptă. Amin.

O, țara Mea, țara Mea de nuntă, țară a mândriei Mele! Eu am avut în tine stele cerești, care strălucesc în vecii vecilor. Am avut în tine sfinți prin care am împlinit Scriptura, și tu nu știi, dar Eu Mă fac cuvânt în tine și îți despecetluiesc tainele Mele cu tine și îți desfac fântânile ca să bei din ele și să te însănătoșești la minte și la inimă, și tu să iei pe tine haina Mea și să auzi cuvântul Meu și să crezi că Eu sunt, și să nu faci ca în vremea lui Noe.

O, țara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, și oști din cer vin cu Mine, călare pe cai albi. Vin cu sfinții tăi, țara Mea. Vin să lucrez duh de viață peste tine și să te fac să înțelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, și este scris de tine în Scripturi, și tu nu înțelegi, țara Mea. Ai căzut din înțelepciune și nu înțelegi, dar vin cu sfinții tăi, și îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, și vorbesc românește cu tine, și am cu Mine sfinți români, și vin și te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoști, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut și am lucrat peste cei credincioși, iar peste cei necredincioși am lucrat tainic. Dar acum vin, și ies din taină, și îți fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuți din tine, țara Mea.

M-am făcut peste tine zi de înviere, zi de iubire, zi de împăcare, țara Mea. Vin cu zile cerești peste tine și îți iert fărădelegea și te ridic din țărână și te slăvesc ca pe țara Mea înaintea oamenilor, și prin tine voiesc să-Mi trezesc și pe poporul Meu Israel, cel care nu M-a cunoscut că am venit de la Tatăl prin Fecioară așa cum era scris în Scripturile Mele cele din vreme rostite. Vin cu sfinții tăi, țara Mea. Vin cu arhierei luați din tine și ridicați de Mine pentru tine. Am venit la tine cu praznic de florii și ți-am adus pe arhiereul tău Nifon, și el, ca un sfânt român, te-a ridicat pe tine înaintea Mea, căci s-au împlinit zilele, țara Mea. Am venit și am făcut în tine serbare de împăcare, act de împăcare între tine și Mine, că și azi am ridicat din tine arhiereu martor, care a ridicat înaintea Mea biserică curată, biserică după voia Mea, ca prin ea să rostesc peste tine binecuvântare, țara Mea. Dar azi zilele sunt grele, și puțin ajutor primesc cei ce sunt trimișii Mei prin care Îmi întocmesc planul peste pământ.

Am avut și azi arhiereu uns de Mine, dar necredința celor mari și tari prin puterea lor Mi l-au strivit. Dar Eu sunt Cel ce pot să ridic din țărână pe cel slab, căci biserica Mea cea vie mărturisește înaintea Mea faptele Mele din mijlocul ei, și urechea Mea ia aminte. Am în tine arhiereu care a împlinit planul Meu și a pus înaintea Mea biserică după voia Mea, și cele așezate stau înaintea Mea pentru tine, țara Mea, și am făcut act ceresc între Mine și tine și l-am scris în Cartea Adevărului. M-am scris cu tine în Cartea Adevărului, țara Mea, și tu vei fi iubită de mulți, și pe toate cele bune peste tine le lucrez Eu prin poporul Meu luat din tine.

Vin cu sfinții tăi la tine, țara Mea. Vin cu serbare de arhierei sfinți, luați din tine. Vin cu ierarhul Calinic Cernicanul, care este viu. Vin să-ți despecetluiesc tainele Mele cele din tine, căci tu ești pământul Meu cel ales din nou, pământul Meu cel nou, căci Israel nu Mi-a dat sălaș, și Eu Mi-am făcut din tine pământ nou și cer nou și vin cu cerul tău de sfinți și lucrez peste tine. Sfinții tăi se fac cuvânt peste tine și îți despecetluiesc tainele Mele cu tine, țara Mea cea nouă, căci am încheiat în tine un legământ nou, un legământ de iubire ca să te aleg și ca să te scriu a Mea. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cu tine, și vin cu sfinții tăi și îi fac peste tine cuvânt din cuvântul Meu, că am grăit cu ei pe pământul tău așa cum am grăit cu Daniel în vremea lui Israel. Amin.

– Vii, Doamne, vii cu sfinții Tăi. Amin. Vii grăind, și sfinții Tăi grăiesc din Tine, locașul sfinților, Doamne. Sfinții Tăi se fac cuvânt din Tine, și se fac lumină peste România, țara sfinților ei, țara sfinților, Doamne. Toți sfinții au luat vestea cea nouă, Doamne, și sfinții români sunt iubiți de tot cerul sfânt, pentru că Tu o ai pe România în planul Scripturilor Tale, și ai încheiat cu ea legământ și Te-ai făcut cuvânt peste ea și sufli înviere peste ea și peste multe noroade care vor lua din ea lumina Ta.

Eu am fost proorocul Tău și am vestit vremea României și am vestit biserica Ta de nou Ierusalim peste ea. Am profețit vremea păcii Tale și am pecetluit prin cuvânt anul ieșirii spre lume a cuvântului Tău, Doamne, anul în care cei mici ai Tăi Ți-au ridicat pe pământ biserică nouă de nou Ierusalim, piatră nouă de început nou peste cele vechi, la cuvântul Tău, la porunca Ta, Doamne, și oamenii încă nu înțeleg taina lucrării cuvântului Tău în România, taina Ta cu trâmbița Ta, cu Verginica, trâmbița Ta, Doamne. Dar vin eu și spun că în ziua când Tu ai coborât cuvântul Tău în ea, eu am strigat din mormânt ca să audă cei ce dorm și să se scoale așa cum m-am sculat eu la glasul Tău când Ți-ai început lucrarea cuvântului Tău în România, Doamne.

Eu am profețit, în vremea trupului meu lucrarea Ta de nou Ierusalim și sfârșitul cel rău și începutul cel nou, iar în anul 1955 când ai început să Te faci cuvânt în România, eu am cuvântat din mormânt și am strigat să fiu scos, căci am auzit cuvântul Tău în mijlocul României, țara întoarcerii Tale, și s-a împlinit Scriptura Ta care spune că «Cei din mormânt vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și se vor scula», și m-am ridicat și m-am făcut sfântul românilor ca să se roage românii la mine să mijlocesc la Tine pentru români. Dar acum mijlocesc din cer, din partea Ta peste români, ca să audă și să creadă ei cuvântul Tău, așa cum l-am auzit eu din mormânt și am ieșit deasupra ca să ajut pe oameni. Vin din cer cu Tine și mă fac cuvânt din Tine peste români, peste neamul meu, și îi spun că aceasta este lucrarea cuvântului Tău prin care Tu binevoiești cu poporul cuvântului Tău care stă martor înaintea Ta, Doamne, că nu prin puterea, nici prin tăria lui stă martor Ție acest popor micuț, ci prin harul Tău stă, Doamne, și românii vor lua duh de viață și se vor face fii ai lui Dumnezeu, născuți de sus, din cuvântul Tău, născuți la credința lor în cuvântul Tău care vine cu norii, precum este scris.

O, neamul meu român, ție îți zic: crede tu în cuvântul lui Dumnezeu care vine la tine pe nori. Eu am profețit în vremea trupului meu pacea lui Dumnezeu care va veni peste pământ. Cuvântul acesta este împlinirea profeției mele, dar oamenii cei mari au ascuns cuvintele mele, și iată, ele se adeveresc și se împlinesc și ies de sub obroc. Amin.

O, preoți și arhierei ai bisericii, eu multe și bune sfaturi am lăsat ucenicilor mei, spre viață veșnică. Vă spun și vouă, și din cer vă spun: credeți și voi în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu Care vine cu norii. Ridicați glas din inimi și strigați la Dumnezeu să vă dea darul credinței sfinte. Nu faceți ca iudeii care nu L-au crezut pe Domnul Iisus Hristos când a venit din cer la ei. Faceți ca mine, credeți ca mine, că am ridicat glas dintre cei din morminte odată cu începutul cuvântului lui Dumnezeu în România în anul 1955. Sculați-vă și credeți, și desfaceți lanțurile pe care le-ați pus peste arhiereul cel uns prin cuvânt, că v-ați pus lanțuri peste voi, nu peste el. Voi l-ați pus să se lepede de cuvântul lui Dumnezeu pe cel ce credea. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați pe România să se ridice spre Dumnezeu Cuvântul, că e țara Domnului, și eu așa am spus cât am fost în trup, și iubind pe Dumnezeu am spus.

Sculați-vă, voi, arhierei și preoți și ridicați-l pe cel uns peste voi și peste România. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați credința să se așeze înaintea lui Dumnezeu, ca să găsească Domnul credință în cuvântul Său, care vine cu norii. Ungerea se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine de sus, descoperind voia lui Dumnezeu, iar arhiereul care a ridicat biserica lui Hristos în vremea aceasta de strâmtorare, este uns de Cuvântul lui Dumnezeu, este uns peste voi și peste România, și voi l-ați pus să se lepede de Dumnezeu Cuvântul. Dar Domnul a luat de peste România toate apăsările, și ea va învia. Înviați și voi, și îndreptați-vă viața uitându-vă în viața mea, căci eu am fost mai înainte de voi, și voi ziceți că ascultați de părinții cei sfinți. Ascultați cuvântul meu. Dați libertate credinței în Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu. Faceți cale cuvântului lui Dumnezeu peste noroade, că vine Domnul și vă găsește cu talantul pus sub obroc. Domnul Se face cunoscut prin sfinții Săi. El nu vine în chip necunoscut, iar eu sunt din români. Învățați ce înseamnă rugăciunea spre cer, rugăciunea care rodește. Nu-i mai faceți eretici și rătăciți pe fiii grădinii Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt fii unși de cer. Nu ridicați mâna și glasul asupra așezării lui Dumnezeu.

O, arhiereule de Târgoviște, de ce-ai făcut tu întuneric în calea cuvântului cel din cer? Necredința ta mărturisește faptele tale. Scoală-te spre credință, că a venit Domnul spre tine când ai venit arhiereu în cetatea aceasta și tu nu L-ai crezut pe Dumnezeu, Care venise să te întâmpine cu darul cel nou, dat bisericii ortodoxe, cu pietricica cea albă, despre care scrie în Scripturi, și tu te-ai ascuns sub necredință ca să nu ți se vadă faptele cele rele. Scoală-te spre sfințenie, că preotul și arhiereul trebuie să fie sfânt ca să fie de folos turmei. Pe cel curat și drept l-ai pus sub vină, și pe tine care superi pe Dumnezeu te-ai pus în loc drept. Vin și te îndemn ca pe un frate: trezește-te și uită-te în cuvântul lui Dumnezeu și vei vedea în el râul vieții, care curge din templul cerului peste pământ ca să facă mântuire. Dacă-L cunoști pe Dumnezeu, dă-I Lui viață, căci El este viața, El și nu tu. Nu El e prin tine, ci tu ești prin El dacă ești, dacă vrei. Trezește-te, căci Cuvântul este Dumnezeu din Dumnezeu. Amin.

O, preoți și arhierei de azi, ce faceți voi? Ce dați voi oamenilor? Citiți în cuvintele mele că eu așa am spus: „Cel ce voiește să pomenească fără de bani sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, acela să fie singur pomenit întru împărăția cerurilor. Iar cel ce va voi plată pentru pomenire, îl rog pe unul ca acela să nu mă pomenească pe mine, cel sărac“. Grăiesc vouă din cerul sfinților români: dați-vă lui Dumnezeu și oamenilor. Sfințiți-vă viața. Luați în voi frica de Dumnezeu, că peste tot numai altare pângărite strigă la Dumnezeu: «Până când, Doamne?», strigă prin glasul celor ce așteaptă din fiecare loc învierea. Sfințiți-vă viața, iar dacă nu voiți, lăsați pe Dumnezeu să păstorească din cer, că așa zice Domnul în Scripturi: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta».

Iar Tu, Doamne Cuvinte, trezește-i din somn pe cei ce dorm și paște-Ți turma, Doamne, și dă-i cuvântul Tău, căci Tu ești trup și cuvânt în biserică. Tu ești Cel ce grăiești peste România și Te vestești venind cu norii. Amin.

– O, arhiereul Meu Calinic! O, sobor de arhierei care serbați pe ierarhul Calinic! Binecuvântați din Mine pe fiii grădiniței cuvântului Meu, ca să aibă ei să dea peste țara Mea.

– O, Doamne, binecuvântăm arhierește din Tine, Arhiereul Cel mare, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri. Binecuvântați să fiți voi, cei unși peste vremea aceasta, și zile noi de serbare să dați lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Domnul slavei. Domnul să vă binecuvinteze pe voi cu toate binecuvântările Lui. Suflați Duh Sfânt peste mulțimi. Cereți darul credinței peste oameni, și din darul credinței să se nască darul pocăinței și al iubirii de Dumnezeu. Cereți, și veți primi, că noi, sfinții cerului, lucrăm cu voi pentru Domnul și pentru voi, și cu voi peste pământ. Amin.

– O, Israele al cuvântului Meu, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Te mângâi cu sfinții, te bucur cu slava cuvântului Meu și Mă fac cort pentru tine așa cum tu te faci pentru Mine.

O, Israele, Mi-e dor de odihna Mea, fiule mic. O, Israele, Mi-e dor să-l fac pe om odihnă Mie. O, Israele, ajută-Mă să-Mi împlinesc dorul, că numai tu Mă ajuți pe Mine. Tot omul face pentru el și pentru binele lui, dar tu faci pentru Mine, și Eu pentru tine. Eu pentru asta l-am făcut pe om, dar omul căzut a pierdut înțelepciunea Mea din el.

O, Israele român, Mă vestesc cu tine, că tu ești poporul Meu cel micuț, și Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Ferice ție că M-ai primit întru a doua Mea venire, căci vin cuvânt peste pământ, și tu Îmi ești iesle, și îți voi plăti pe veci, și voi cina cu tine, și tu cu Mine, și voi fi văzut cu tine, și tu cu Mine, Israele român, poporul Meu iubit.

Mă țin după voi și cu voi, fiilor unși, ca să puteți voi în lucrarea Mea cu voi peste lume, și mulți vor înțelege tot mai bine împlinirea Scripturilor care se împlinesc prin cuvânt nou, rostit de Mine, Cuvântul Tatălui, trimis pe pământ.

Eu sunt Domnul celor vii, și am adus dintre cei vii pe arhiereul Calinic românul ca să grăiască din Mine cuvânt peste români și peste biserică și să-i ajute să creadă pe cei ce cred. Dar pentru cei necredincioși, chiar dacă se ridică cineva dintre morți, le este greu acestora să creadă în lucrările lui Dumnezeu care-și iau chip văzut peste pământ.

Iată ce rostesc Eu: încurce-se limbile oamenilor, iar cei credincioși să iasă ca Avraam din încurcătura limbilor de pe pământ și să vină după Mine, căci Eu am poruncit îngerilor Mei să iasă la cules și să adune la cina Mea pe cei ce vor crede, pe toți cei din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini. Să vină după Mine omul credincios și să facă voia Mea cea sfântă și așa să vină. Amin.

Voi, oamenilor, care luați din praznicul cuvântului Meu, împliniți-vă întru Mine, căci scris este: «Să se cerceteze omul pe sine, și așa să ia din cina Mea». Înviați, voi, oase uscate, că omul care nu trăiește pe voia Mea și cu Mine în el trup și cuvânt, acela este os uscat înaintea Mea. Veniți la cina cuvântului Meu, că vin cuvânt peste pământ, și cu Mine vin sfinții cerului la cina cuvântului Meu. Cereți voia Mea în voi, fii ai oamenilor. Cereți, și vă faceți fii ai lui Dumnezeu, că fiii oamenilor mănâncă și beau, se însoară și se mărită ca în vremea lui Noe. Scris este: «Fecioara se îngrijește să placă lui Dumnezeu, și cea măritată se îngrijește să placă bărbatului, să placă oamenilor». Suflu peste voi duhul și darul sfințeniei, o, oamenilor. Luați, și vă sfințiți, căci scris este: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt. Fiți ca Mine!». Amin.

Iar tu, poporul Meu la care vin cuvânt, așează-te mângâiere înaintea Mea și arată la toți cei ce se uită la tine ca să te vadă, arată-Mă pe Mine trăind în tine și sărbătorind în tine, că oamenii nu știu ce să facă cu sărbătorile creștinești pe pământ.

Se serbează pe pământ sărbătoarea patimilor Mele, dar aceste patimi numai de Mine au fost serbate. Eu le-am suferit, Eu le-am serbat, și cu dragoste le-am purtat pentru omul cel căzut din Dumnezeu. Nimeni nu știe să sărbătorească pe Dumnezeu întru serbări creștinești. Slava deșartă s-a băgat în rugăciunea bisericii și slava omului umbrește slava lui Dumnezeu și nimeni nu știe să serbeze amintirea patimilor Mele și a învierii Mele, dar cel ce este mort pentru lume și viu pentru Mine, acela știe ce este sărbătoarea Mea pentru el. Omul lumesc așteaptă ziua amintirii învierii Mele, așteaptă cu mâncări și cu băuturi și cu haine noi, lumești, nu cu pocăință, nu cu sfințenie de duh și de suflet și de trup.

O, nimeni nu mai știe să serbeze sărbătorile creștinești pe pământ, căci slava deșartă a intrat în locul sfânt, și cuvântul Meu e micșorat de slava omului care stă în numele Meu înaintea oamenilor. Dar tu, poporul Meu, tu să fii sărbătoarea Mea și să sărbătoresc Eu în tine și să Mă odihnesc în tine, fiule al cuvântului Meu, și să fiu viu în duhul și în trupul tău și să serbăm praznic de îngeri zi și noapte și să sfințim pământul și să-l unim cu cerul, fiule.

Binecuvântat să fii tu, cel ce Mă cobori din Tatăl pe pământ, poporul Meu. Te binecuvintez cu zi de înviere, Israele scump, și te numesc zi de înviere înaintea Mea. Îți voi da zile calde. Zile cu soare și serbări cerești vor fi cu tine, dar cere să-ți dau, că Mi-e dor de glasul tău ca să se întâmpine cu glasul Meu și să ne întâlnim pe cale unul cu altul, cer nou și pământ nou, cei de sus cu cei de jos în unire cerească. Amin.

Mergi, Israele, în mijlocul mulțimilor și slăvește-Mă pe Mine și dă oamenilor calea Mea. Păstrează-te curat. Ai grijă de hăinuță, fiule scump. Ai grijă de ascultare, ai grijă de Mine în tine, copilul Meu cel mic. Fii atent să știi să ai cu tine bucurie cerească întru umilința inimii. Fii atent la toate cuvintele Mele și nimic să nu uiți, Israele, că tu ești poporul Meu și ai pe Dumnezeu de Tată.

Mergi, Israele, în mijlocul mulțimilor, că tu ești trimisul Meu. Mergi cu ascultare și nu fă de la tine. Mergi cu Mine, mergi cu ascultare, Israele. Mergi, poporul Meu! Amin.

Israele, Israele, să fii, fiule, bucuria Mea, să fii învierea Mea, să fii veșnicia Mea întru tine, ca să fiu Eu veșnicia ta, măi fiule Israele. O, Israele, mlădița Mea cea nouă, mergi, și Mă vestește că vin.

O, Israele, vie cu vin bun, cântă! Cântă-L pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine cu norii! Cântă-L și vestește-L că vine și stai întru întâmpinarea Mea, Ierusalime, popor al învierii Mele, popor al iubirii Mele. Eu sunt cu norii slavei Mele și stau deasupra ta mereu. Eu sunt cu tine, Ierusalime nou. Amin, amin, amin.

24-04-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Gheorghe

Sunt cu serbare de sfinți venit. Cobor mai întâi în cartea lui Verginica. O aud din Mine cum strigă: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Duhul ei strigă din Mine: Hristos a înviat! Ea salută cerul și pământul cu vestea învierii. Amin.

O, măi Verginico, îți este dor, îți este dor de fiii tăi. M-a apăsat dorul tău și am coborât în cartea ta cu tine și cu sfinții, Verginico. Serbăm serbare de sfinți în mijlocul Ierusalimului. Pe mucenicul Gheorghe îl serbăm în cer și pe pământ. Eu sunt bucuria sfinților, precum și pe pământ le-am fost bucurie și în zile bune și în chinuri și în slava credinței lor, că am lucrat semne mari prin sfinți pe pământ. Eu sunt slava sfinților, Verginico, iar ei sunt slava Mea. Amin.

– Tu ești, Doamne, Tu ești toată slava și una este slava, iar cei ce s-au dat Ție locaș, Te-ai făcut slavă în ei, Doamne, așa cum curgeai din mine râu de slavă peste pământ, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, râuri de ape vii vor curge din gura lui». Așa ai spus, și nu știu oamenii să lege lucrarea cuvântului Tău de azi cu cuvântul Tău ce l-ai spus încă de pe atunci.

Mi-e dor de fii, mi-e dor de popor, Doamne, că de când m-ai făcut carte în Ierusalim, mereu mi-e dor și mereu mi-aș învăța poporul. Mă uit mereu la Israel, că mereu trebuie învățat, căci duhul cărnii, duhul firii e duh potrivnic duhului Tău și dă să-mi slăbească copiii pe care i-am câștigat pentru Tine, Doamne. Trebuie mereu trezire de Duh Sfânt în fii. Trebuie mereu să-i învăț, Doamne, căci cel învățat dobândește înțelepciune de Duh Sfânt, de duh treaz, de duh de iubire sfântă, care-l ține treaz pe cel ce-Ți urmează Ție, Domnul meu și Dumnezeul meu. Așează-Ți sărbătoarea cea de azi peste Israel, și eu Te voi înconjura și din dreapta și din stânga cu cuvântul învățăturii peste Ierusalim, Doamne, că avem nevoie de copii treji și sfinți și calzi cu iubirea de Dumnezeu. Amin.

– O, Verginico, sunt mângâiat de vorbirea ta și nu știi cum să Mă mai mângâi și pe Mine și pe Israel. Cobor cu duh de mângâiere și lucrez în cartea Mea, și iar vin cu tine ca să-l cuprinzi pe Israel la începutul și la sfârșitul coborârii Mele cu sfinții, că tu ești iubirea Mea, Verginico, iubirea Mea pentru Israel. Amin.

*

Cobor cuvânt peste grădină. Vin cu sfinții peste grădina cuvântului Meu și Mă slăvesc cu slavă de cuvânt, ca să te hrănesc cu slavă, Israele, poporul mângâierii Mele, poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

Mă slăvesc cu serbare de sfinți, și tu Îmi așterni masa, pentru ca să stau la ea și să ne hrănim cu slava cuvântului Meu, căci și Eu stau și Mă hrănesc, stau cu cerul la masă cu tine, poporul Meu. O, cine Mă mai primește pe Mine cu praznic de cuvânt la masa sa? Care om Mă mai cunoaște pe Mine viu, și cu grai viu și adevărat cu omul? O, poporul Meu, nimeni nu-Mi mai face loc și Mie ca să fiu viu și adevărat pe pământ. Tot omul zice că are credință în Mine, dar nu știe ce este credința în Mine. Nimeni nu se mai uită bine la viața sfinților Mei cu care am grăit și am lucrat pe pământ. Omul de rând zice că M-am înălțat la Tatăl și nu mai sunt pe pământ. Israele, Israele, oare unde zice omul că sunt Eu și Tatăl? Unde își închipuie omul că e Dumnezeu? Nicăieri nu-I place lui Dumnezeu mai mult ca în om și lângă om și cu omul. Dar unde zice omul că sunt Eu și cu Tatăl? Unde o fi așezat omul veacului acesta cerul și tronul și statul lui Dumnezeu? Unde, oare? Cum și de unde să mai grăiesc Eu peste om ca să vadă omul că sunt cu cei credincioși, din veac și până la venirea Mea cu veacul cel fără de sfârșit, pe care l-am întocmit la început odată cu facerea omului și a toate câte le-am creat pentru om? Cerul cel dintâi și pământul cel dintâi dau să se arate și să ia locul la cele omenești și la cele stricate de om, care au fost făcute să fie veșnice precum omul trebuia să fie și să nască din el om veșnic așa cum M-am născut Eu, Cel veșnic viu. Amin.

Omul veacului acesta a făcut stricăciune mare, fiilor, mare cum nu vă vine vouă în minte. Omul veacului acesta a cumpărat pe cei ce au stat peste mulțimi în numele Meu. Omul veacului acesta a fost viclean, s-a dat drept sfânt și plăcut lui Dumnezeu și Mi-a pătat numele Meu cel sfânt, fiilor, căci s-a atins de învățătura din biserică și a lucrat în așa fel să-i pice lui bine învățătura bisericii. Mă uit și azi la oamenii bisericii, care se dau drept iubitori de biserică și de Dumnezeu și de înțelepciune, dar înțelepciunea cuvântului Meu de azi ei o numesc duh de satană. Ei zic că e bună învățătura cea de la om, și că Eu sunt satană în acest cuvânt care vine cu Mine la tine așa cum venea la Avraam, la Moise, la proorocii și la sfinții Mei, așa cum a venit la mucenicul Gheorghe, care era mărturisitorul Meu între oameni. Mă arătam mucenicului Meu și grăiam cu el, și Mă vedeau și cei ce credeau în Mine prin el, că Eu la credința lui slobozeam semne mari între oameni, și oamenii îl făceau fermecător pe ostașul Meu, așa cum Mă făceau pe Mine slujitorii lui Dumnezeu. Dar râvna Tatălui Meu ardea cu Mine în sfântul Gheorghe, și din gura lui așa se auzea: „Vai vouă, nebunilor, care spuneți că puterea lui Dumnezeu e farmece, iar înșelăciunea diavolească a idolilor voștri o numiți adevărată! Vai vouă, fii ai diavolului, care numiți adevărul minciună, și minciuna, adevăr!“; iar ei îl zdrobeau pe sfântul Meu cu tot felul de chinuri și îl umpleau de răni și de neputință, dar Eu eram cu el și îl vindecam pe loc, și omul necredincios zicea că sfântul Meu este vrăjitor. Eu am fost în el și cu el, și l-am ținut viu și nevătămat în mormântul de var stins peste trupul lui. Eu am fost în el și cu el, și am tăiat puterea otravei cea de moarte, și sfântul Meu a rămas viu. El vorbea tot timpul cu Mine, și Eu îi răspundeam, și nimeni nu-l putea blestema pe el, căci Eu eram tăria lui și veșnicia lui. Așa am făcut și cu voi, fiilor din Israel, căci oameni mulți v-au blestemat și v-au anatemizat, și mulți preoți necredincioși se roagă Mie pentru ca să nimicesc, zic ei, pe satana care este cu voi. Dar cu voi sunt Eu, și pe unii ca aceștia nu-i ascult, căci Eu v-am profețit în cartea acestui cuvânt, despre răutatea preoților care dau azi în voi, dar Eu sunt cu voi, și biruiesc duhul necredinței și ies cu voi înaintea oamenilor și Mă slăvesc în voi cu slava cuvântului Meu, și Îmi împlinesc Scripturile cele de apoi, precum este scris în Scripturi. Dacă oamenii bisericii ar crede ce am scris Eu în Scripturi, ar crede și în împlinirea lor, și iată, vin și împlinesc, și ei nu cred și nu vor să se împlinească Scripturile, căci s-au învățat în voile lor și și-au pierdut credința și și-au pierdut frica de Dumnezeu și nu mai au minte. Și am să le trimit carte și am să le tălmăcesc Scripturile cele pentru vremea aceasta și am să le dovedesc necredința și semeția lor și viața lor cea fără legile Mele cele sfinte în trupul lor. Iar cei ce se vor scula să Mă primească, îi voi trage lângă râul cuvântului Meu și îi voi sfinți cu viață sfântă și îi voi face mărturisitori pentru venirea Mea, după cum scrie în Scripturi.

O, omule al bisericii, nu poți și cu Mine și cu satana. Tu poți, dar nu pot Eu cu tine dacă vrei și cu Mine și cu satana. Necredința este plata faptelor fără Dumnezeu, și grea este această plată. Necredința este cea mai mare rușine care va sta în curând peste chipul oamenilor necredincioși. Eu am făcut semne mari prin sfinții Mei pe pământ, căci credința lor în Mine cutremura pământul sub semnele Mele, și oamenii necredincioși se umpleau de rușine și își înmulțeau mândria ca să lupte cu ea împotriva rușinii, căci credința sfinților Mei aducea rușine peste cei ce rătăceau în necredință. Oamenii răi erau fățarnici pe pământ cu sfinții Mei, dar Eu le rușinam răutatea, căci eram în sfinții Mei și Mă slăveam din ei și de lângă ei peste oamenii cei răi, iar cine era de înviat, învia prin sfinții Mei, așa cum a înviat împărăteasa, soția împăratului care l-a schingiuit pe Gheorghe, mucenicul Meu, căci împărăteasa și-a lăsat slava ei și a soțului ei împăratul, și a luat slava sfântului Meu, și s-a dat Mie jertfă credincioasă, iar împăratul a fost rușinat.

Mucenicul și sfântul Meu este în Mine, căci pentru Mine a luptat, și și-a luat plata luptei lui și este viu și ajută pe cei credincioși, așa cum și pe pământ i-a ajutat. Mucenicul Gheorghe se face cuvânt din Mine și grăiește cu tine, Israele, căci tu te-ai făcut masă de praznic ceresc pe pământ. Amin.

– Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul meu, Iisus Hristos, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, că a venit vremea împlinirilor, Doamne, vremea sfinților Tăi, care au așteptat vremea lor și venirea Ta cu sfinții Tăi. Mă rugam mereu Ție pe pământ și chemam slava Ta și puterea Ta peste neputințele mele care mă doborau în vremea chinurilor, iar Tu, Cel ce legi și vindeci pe cel rănit, îmi dădeai întregire de trup în urma schingiuirilor trupului meu. Duhul necredinței nu se stinge în cei necredincioși, dar și Duhul Tău Cel Sfânt Se aprinde în cei ce doresc după adevăr, că m-ai umplut de dar și de har și m-ai făcut darnic și harnic peste cei ce aveau să primească darul și harul Tău peste cei puțini care se aleg dintre oameni ca să se dea de partea Ta, Doamne.

O, Tu, Cel ce ai făcut semne mari prin mine la cererea oamenilor necredincioși; Tu, Cel ce ai înviat morți din groapă; Tu, Cel ce ai vindecat pe vrăjitori și i-ai făcut credincioși și mucenici Ție prin semnele Tale pe care le făceai prin sfântul Tău, binecuvântat să fii întru venirea Ta cu sfinți, și dă-le dar și har sfinților Tăi cu care vii, ca să lucreze și semnele Tale pe pământ prin fiii poporului Tău care Te coboară pe Tine, Doamne, din cer, și pe noi cu Tine ca să-Ți împlinești Scriptura care spune că vii cu sfinții Tăi în zeci de mii, iar Tu ești Cel dintâi între cei ce vin. Eu și în cer mă rog, din Tine mă rog să pui tărie sfântă în fiii cuvântului Tău, să pui credință tare, să pui în ei dar și har, și să-i faci de temut, în numele Tău, așa cum l-ai făcut și pe Israel în mijlocul neamurilor, avându-Te pe Tine Dumnezeu al său, Dumnezeu tare, Dumnezeu al minunilor, Doamne.

Tu ești mărturisit de sfinții Tăi care vin cu Tine, că pe pământ nu mai este credință, nu mai sunt mărturisitori, nu mai sunt. Mărturisitor este acela care face faptele Tale între oameni ca să facă credință în oameni, căci credința, prin faptele ei se scrie înaintea Ta, Doamne. S-au învățat oameni mulți să vorbească despre Tine pe pământ, și aceștia își agonisesc slavă de la oameni, dar fapta credinței și semnele Tale între oameni nu mai are cine le lucra peste oameni ca să aduni pe cei aleși ai Tăi după cum este scris. Noi, cei din cer, așteptăm venirea Ta pe pământ, ca să fim cu Tine și cu oamenii pe pământ, căci Tu vii cu sfinții, Doamne, dar cei de pe pământ nu mai așteaptă venirea Ta. O, iartă-i pe păcătoși, iartă-i și pe cei necredincioși și așează-Te înaintea lor cu semnele Tale și slăvește-Te prin fiii poporului Tău, prin cuvântul Tău cu care vii la ei pe pământ. Suspină cei din cer că nu mai e credință pe pământ, dar întărește-l pe poporul Tău, Doamne, și împlinește-Ți Scriptura venirii Tale cu cer nou și cu pământ nou pentru cei credincioși care Te așteaptă. Binecuvântat ești Tu, Cel ce vii, Doamne al sfinților! Amin.

Am grăit din Hristos cu tine, Ierusalime de pe pământ, popor al venirii cuvântului lui Dumnezeu. Să fii plin de dar și de har, și să fii darnic și harnic prin darul și harul lui Hristos. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău în toată clipa, să-L slăvești în toată clipa, să nu uiți de slava Lui, să nu ai altă bucurie în trup. Să fii duhovnicesc așa cum am fost eu și să-ți știi ținta spre care alergi. Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele român, că toți sfinții din cer așteaptă rodul iubirii tale, tot cerul așteaptă după iubirea ta, tot cerul te întărește pe tine, cel ce ești în trup cu Hristos pe pământ. Binecuvântat este Cel ce vine la tine. Domnul slavei este Cel ce vine la tine.

Mergi, Ierusalime, din loc în loc cu Domnul, și împlinește Scripturile lui Hristos, că tot cerul sfânt așteaptă biruința ta cu Hristos, și toate îți fac ție loc când treci cu Scripturile și cu Domnul. Mergi, Ierusalime, căci sfinții sunt cu Domnul lângă tine întru venirea Domnului. Amin.

– O, Eu sunt Domnul sfinților, Eu sunt bucuria sfinților, Eu sunt bucuria celor credincioși. Îndrăzniți, fiilor. Fiți credincioși și arătați oamenilor binele și răul, căci binele va birui răul, fiindcă puterea binelui e mare putere, fiilor.

M-am slăvit în Ierusalim cu serbare de sfinți. Vin sfinții cu Mine la tine, poporul Meu de azi. Tatăl este în Mine, și Eu sunt cu tine Israele. Amin.

Trec în cartea lui Verginica. Ea este mângâietoare. Ea Mă mângâie și pe Mine și pe tine, căci sfinții sunt slava Mea și iubirea Mea și bucuria Mea în cer și pe pământ, poporul Meu. Amin.

*

Amin, amin zic ție, Verginico: te voi purta cu Mine prin văzduh și voi rosti peste toți necredincioșii care cunosc Scriptura și nu vor să vin s-o împlinesc, voi rosti peste ei că tu ești trâmbița Mea din care am sunat Eu și Mi-am anunțat venirea Mea cea de a doua. Am ieșit mai întâi cu cartea Mea pe care am scris-o prin gurița ta, și apoi prin gura Mea care grăiește din văzduh peste grădină, și mai e o clipă să-Mi ajungă vestea la toate marginile, și Mă voi lăsa văzut, și tu vei fi cu Mine, că ai fost trâmbița Mea cea de apoi și am strigat prin tine la lume să se pocăiască și să creadă și să se pregătească, și toată lumea se ascunde sub necredință, așa cum a făcut și atunci când am venit de la Tatăl prin Maica Mea Fecioara. Dar cei ce cred, nu se ascund, și ies cu Mine credincioșii ca să spună la lume vestea venirii Mele și să-i ajute pe cei ce cred, pe cei ce se vor alege dintre cei necredincioși. Amin.

– O, Domnul meu și Dumnezeul meu, nu crede lumea în Tine, dară în mine, trâmbița Ta, cum să creadă? Eu eram cuvântul Tău, dar lumea nu știa pe atunci, iar după ce Tu m-ai luat la Tine ai scos de sub căpătâi cuvântul Tău din vremea mea și Te-ai așezat să-l împlinești, Doamne. Este scris în cartea Ta cea din vremea mea că poporul Tău cel credincios cuvântului Tău nu va fi biruit pe pământ, căci Tu vei fi tăria lui și vei trece cu el veste nouă peste pământ și Îți vei împlini venirea și răscumpărarea celor credincioși și Scripturile cele de cer nou și de pământ nou, Doamne. Dar știe omul veacului acesta ce este Scriptura care spune despre cerul cel nou și pământul cel nou? O, Te-ai ascuns cu mine în poporul Tău pe care l-ai cules dintre oameni, și m-am ascuns și eu cu Tine, că era greu pe pământ în vremea mea. Dar acum s-a împlinit cuvântul Tău, și credința poporului Tău a biruit piedicile de pe pământ, și iată ce minune, că vii și Te împlinești văzut întru slavă cu poporul Tău. Cel credincios nu se mai ascunde cu Tine și nu se mai teme, căci când Tu biruiești, omul se micșorează și își pierde puterea cea potrivnică Ție. Eu sunt trâmbița Ta, și lumea nu știe, lumea nu citește, și omul bisericii nu tălmăcește limbile Duhului Sfânt peste oameni. Dar vii Tu și ridici pe poporul Tău și Îți așterni împărăția cuvântului Tău peste pământ, și împărăția Ta nu are sfârșit. Amin.

O, copilași din poporul meu, trăiți ca fii ai slavei Domnului. Se uită îngerii și sfinții la voi. Fiți fii ai slavei. Duhul meu se mișcă printre voi și dă să vă miște inimile și iubirea și veghea și să vă așeze mereu în statură cerească înaintea Domnului. Fiți mereu curați și cu inima și cu cugetul și cu trupul. Cele văzute din voi și de pe voi mărturisesc pe cele din voi, pe cele nevăzute, fiilor. Voi, fiți mereu plăcuți cu înfățișarea, cu purtarea, cu statura și cu trăirea, căci voi sunteți fiii slavei Domnului și stau pe lângă voi sfinții și îngerii fiilor. Voi murdari să nu umblați, că sunteți fiii slavei Domnului pe pământ. Voi rupți să nu umblați. Voi să fiți curați în toată vremea, fiilor, că Domnul vă ajută să puteți fi așa atunci când voiți. Eu când eram micuță și sărmană aveam o rochiță și-o purtam curată pe mine. O spălam mereu, să fie curată; mă îngrijeam să n-o agăț prin spini, să n-o rup, să n-o pătez, și când se atingea de murdărie o spălam și mă primeneam cu ea, că-mi era milă de Domnul și de îngeri și de sfinți, că se purtau pe lângă mine, și voiam să fiu și eu curată ca să nu-i întristez, ca să nu le pătez lumina lor.

Nu umblați cu haine rupte, nu umblați peticiți, că voi sunteți fiii slavei. Nu murdăriți hăinuțele de pe voi. Lucrați atenți așa cum lucrează omul lumii îmbrăcat curat și în alb la serviciile lui. Voi sunteți mai mult decât cei din lume. Voi sunteți fiii slavei, fiilor. Ați văzut cum v-a spălat cerul când a ieșit Domnul cu voi între oameni. Apa cea de sus a venit peste voi și s-a așezat peste cămășuțele voastre și voi ați stat la spălat, dar lumea a fugit de ploaie. Mare taină a fost glasul apei, glasul tunetului cel de deasupra. Mare și strălucită taină s-a scris în ziua aceea peste voi. Fiți curați în toată vremea, fiilor scumpi. Și pe ploaie, și pe soare fiți curați, și lăsați curățenia să stea peste voi, căci voi sunteți o taină înaintea Domnului. Fiți plini de dar și de har. Fiți darnici și harnici, fiilor. Toate ale voastre văzute mărturisesc pe cele ale sufletului, care sunt nevăzute, dar se arată prin cele văzute. Deprindeți-vă cu glasul meu printre voi, cu duhul meu printre voi, că de cel ascuns în el fuge duhul meu. Fiți atenți în toate câte are cerul de lucrat prin voi, și nu vă pierdeți atenția nici o clipă. Păstrați-vă curați și nu faceți altora de lucru în urma voastră. Pe unde umblați și cu ce umblați, fiți curați și nu lăsați semne rele pe unde umblați. Nu dați altora să șteargă praful făcut de voi, că Domnul v-a spus vouă să căutați mereu să mirosiți frumos unul altuia, să fiți plăcuți unii altora, fiilor, și să fiți atenți la Domnul și la cele ce sunt de lucrat peste pământ. Eu iar vă spun: voi sunteți fiii slavei Domnului în toată vremea. Fiți ca fii ai slavei, că multe învățături vin și pun peste voi, iar voi păstrați-vă prin ele și luați-le peste voi, fiilor.

Avem de trâmbițat peste pământ așa cum și cele ale pământului se anunță dinainte de a se face. Trenul când vine în gară și când pleacă se anunță, fiilor. O serbare pământească se anunță că va fi. Așa și Domnul, Se anunță cu venirea Sa și cu tainele Sale.

Trăiți ca fii ai slavei, fiilor, ca fii ai vieții trăiți, iar moartea să nu aibă putere peste voi, și fiți înțelepți cu înțelepciune din cer. Vom ieși iar cu zi de serbare între oameni, cu serbare de veac nou pe pământ la vederea omului. Fiți cu inimă mare și cu credință mare și cu nădejde mare, că Domnul are putere să-Și împlinească făgăduințele făcute pentru voi.

O, Domnul meu și Dumnezeul meu, slăvește-Te cu poporul Tău! Amin.

– M-am slăvit, Verginico, și Mă voi mai preaslăvi întru el, căci întru el binevoiesc. Amin, amin, amin.

06-05-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:17 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (7)

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului

Vin să-Mi ud grădinița cu apa cea cerească. Vin cu ploaie de Duh Sfânt peste semănătura Mea care dă rod. Vin cum iese grădinarul să-și cerceteze ogorul și să lucreze peste el ca să rodească rod bun și ceresc, căci Eu sunt grădinar din cer. Amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace ție, ogorul Meu, și pace prin tine peste țara Mea de nuntă, că așa o am pe România. Ea e țara Mea de nuntă, că în ea nuntesc. Nuntesc și iar nuntesc cu tine, poporul Meu mireasă. Lucrăm peste România, fiindcă ea este cea din nou aleasă, căci cu via Mea cea dintâi n-am ieșit la rod. Dacă Eu nu veneam din cer la Israel, la via Tatălui Meu, Israel nu mai avea rod, nu mai era via Tatălui Meu, din care să iasă strugure copt, căci via aceea a rodit numai aguridă, după cum este scris că «a fost ruptă și culcată la pământ, și a fost sădită în pustie, în pământ sec și fără apă, și din ea a ieșit foc și a mistuit rodul ei și n-au mai rămas în ea coarde tari pentru sceptre regale. Ea a fost o leoaică și s-a odihnit între lei și și-a alăptat puii săi, dar puii săi au mâncat oameni, și ea a fost dusă în robie de cei străini ai ei». Și M-a trimis Tatăl pe Mine din cer, ca să Mă fac rod din cer în Israel, și să nu fie fără rod și fără vin via Tatălui Meu. Israel a fost sădirea Tatălui Meu, dar poporul acela n-a voit să poarte rod pentru Tatăl Meu, Care îl sădise. Și am venit, trimis de Tatăl la tine, poporul Meu, și am făcut din țara ta, țara Mea de nuntă, căci așa a voit Tatăl Meu, și din țara Mea de nuntă a făcut Tatăl Meu leoaică, și ea a născut lei și pui de lei. Ea a născut un popor de fii ai lui Dumnezeu, și din cuvântul Meu i-a născut, că Eu am venit cuvânt din cer peste țara Mea de nuntă, că Mi-a dat-o Tatăl să fie a Mea, și la nașterea ei pe pământ M-am născut și Eu din Tatăl pe pământ, și am fost viță nouă din cer sădită pe pământ, și ramurile Mele s-au întins pe tot pământul și au ajuns în România, care abia era născută, și din pruncia ei Mi-a fost dată de Tatăl, și ea era taina Tatălui Meu, via cea nouă a Tatălui Meu, și din ea s-a născut popor de regi și de voievozi, și Tatăl Meu a ocrotit-o pe ea ca să te poată naște pe tine din ea, pe tine, poporul Meu mireasă, pe tine din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, din Mine, Leul Cel din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, după cum este scris de Mine, Împăciuitorul, Care trebuia să vin.

De pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov, de pe atunci s-a scris că «voi veni și Îmi voi lega asinul de viță, iar pe mânzul asinei, de coarda viței; și Îmi voi spăla în vin haina Mea, și în sânge de strugure veșmântul Meu, și ochii Mei vor scânteia ca vinul; și dinții Mei vor fi albi ca laptele». Și când s-a proorocit așa în Israel, Duhul Meu a grăit atunci despre început și despre sfârșit. Am spus pentru Israel cel de la început că voi veni la el și Îmi voi lega asinul de viță și Îmi voi spăla în vin haina Mea și ochii Mei vor scânteia ca vinul, și am spus pentru Israel cel dintre neamuri, cel de la sfârșit, că-Mi voi lega mânzul asinei de coarda viței și Îmi voi spăla în sânge de strugure veșmântul Meu, și dinții Mei vor fi albi ca laptele.

Nimeni nu știe să tâlcuiască Scripturile Mele. Limbile Duhului Sfânt nu știe nimeni să le tălmăcească și să zidească prin ele pe Dumnezeu în om, căci am vorbit atunci de vremea mâniei Mele și de vremea îndurării Mele, căci pe Israel M-am mâniat pentru necredința lui și pentru nelegiuirile lui și pentru nepăsarea lui față de Dumnezeu, că el în loc să slujească lui Dumnezeu slujea idolilor. Cel ales de Dumnezeu ca să fie viță de soi slujea diavolilor cei făcuți de el, iar de Israel cel din neamurile pământului M-am îndurat cu îndurare mare și l-am numit cu nume nou, l-am numit român pe cel ales de Tatăl Meu pentru Mine ca să-Mi fie popor de viță nouă, de viță din cer, și să-Mi leg mânzul asinei de coarda viței lui și să-Mi spăl în sânge de strugure veșmântul Meu. Eu să fiu vița, iar el coardele, așa cum am spus celor din Israel, rămășiței care s-a ales cu Mine: «Eu sunt vița; voi, mlădițele».

I-am ales pe cei de azi și am plecat cu ei spre neamuri, că Israel n-a voit cu Dumnezeu, și a fost dezrădăcinat și a fost sădit în loc pustiu și însetat și s-a amestecat printre neamurile pământului. Dar voiesc să-l înțelepțesc și să-l aduc la dragostea dintâi când părinții lui, Avraam, Isaac și Iacov, Mă iubeau și Mă vesteau că voi veni ca Împăciuitor la sfârșitul vremii. Amin.

Am venit acum două mii de ani și Mi-am legat asinul de viță și Mi-am spălat în vin haina Mea și ochii Mei au scânteiat ca vinul. Dar via Tatălui Meu nu M-a recunoscut de Stăpân venit de la Tatăl, și M-a tăiat, și M-a pus alături de cei nelegiuiți, și Mi-am spălat în vin haina Mea, căci Israel, via Mea, nu M-a primit, și ochii Mei au scânteiat ca vinul, căci ca unul beat de vin M-am mâniat pe Israel, M-am mâniat pe via Mea, și ea a fost culcată la pământ, și peste ea au trecut trecătorii și au călcat peste ea. Și am venit iar, căci s-au scurs două mii de ani de atunci de când cei din Iudeea au fugit la munți, după cum Eu rostisem cuvânt. S-au scurs două mii de ani, și Eu am spus de pe atunci pentru vremea aceasta că «soarele se va întuneca, și luna nu-și va mai da lumina ei, și stele vor cădea din cer, și se vor zgudui puterile cerurilor, și se va arăta semnul Fiului Omului, și se vor boci neamurile pământului văzându-Mi slava. Și voi trimite pe cei aleși ai Mei la cules, cu sunet mare de trâmbiță ca să-Mi adun pe cei ce vor fi ai Mei dintre neamuri». Și iată, ca în zilele lui Noe oamenii beau și mănâncă și nuntesc, și unul va fi luat, și unul va fi lăsat, după cum este scris, căci puțină veghe este pe pământ pentru venirea Mea, și nimeni nu se așteaptă să vin ca să-Mi leg mânzul asinei de coarda viței și să-Mi spăl veșmântul în sânge de strugure.

Scris este pentru vremea aceasta că voi veni și Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Este scris în Scripturi, dar cine să le spună oamenilor despre venirea Mea cea de a doua? Nu mai sunt învățători pe pământ ca să le spună oamenilor de venirea Mea cea de a doua. O, nu mai e nimeni ca să spună că vin, și Eu încă de acum două mii de ani am spus: «Vin curând!», și am spus miresei Duhului Meu să spună: «Vino, Doamne, vino!».

Nu mai vorbesc preoții bisericii despre cartea lui Ioan căruia M-am arătat ca să-Mi vestesc vremile venirii Mele. I-am arătat lui Ioan venirea Mea în cuvânt, și el a scris așa: «Am văzut cerul deschis, și pe Cel Credincios și Adevărat venind pe cal alb ca să Se războiască pentru El, pentru adevăr, căci El este adevărul; și ochii Lui, ca para focului; și pe capul Lui, multe cununi; și nume scris, pe care numai El îl înțelege; și pe El, veșmânt stropit cu sânge; și oști din cer, venind după El pe cai albi; și din gura Lui iese sabie ascuțită care lovește cu ea, și păstorește cu toiag de fier și calcă pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume scris pe haina Lui și pe coapsele Lui: Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor». Așa am vestit Eu prin Ioan, robul Meu, ca să ia învățătorii carte din cer și să învețe pe oameni venirea Mea și cuvântul Meu cu care am spus: «Vin curând!». Și te-am ales pe tine, poporul Meu mireasă, și ți-am dat din Duhul Meu și ți-am spus: «Vin curând!». Iar tu, mireasă a Duhului Meu, să zici mereu: „Vino, Doamne!“, să zici, iubito, să zici să vin, că nimeni nu mai zice în Duhul Meu: „Vino, Doamne!“. Tu ești coarda Mea de viță nouă, iar Eu sunt vița, și Mi-am legat mânzul asinei de coarda viței Mele și te-am logodit cu Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, și ți-am spus să Mă dai oamenilor spre viață veșnică și am ieșit cu tine la cules, poporul Meu mireasă. Merg cu tine din loc în loc, din timp în timp între oameni, după cum este scris în Scriptura care spune: «Aceștia sunt cei care merg după Miel oriunde Se va duce; aceștia sunt cei răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului». Iar Eu umblu prin mijlocul cerului de la o margine la alta și binevestesc Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ, și strig: temeți-vă de Dumnezeu și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul, că vin curând ca să judec întru dreptate neamurile, și Duhul și mireasa zic: „Vino!“.

O, vin să-Mi ud grădina Mea de flori vii. Vin cu apă cerească. Cu ploaie de Duh Sfânt vin peste tine, poporul Meu mireasă. Vin să tâlcuiesc Scripturile pentru cei ce nu știu ce am spus Eu prin Scripturi. Am grăit în tine cu omul bisericii și i-am spus: omule al bisericii, am să-ți trimit carte prin fiii cuvântului Meu, și am să-ți tălmăcesc limbile Duhului Sfânt, care sunt scrise în Scripturi, că tu cauți în Scripturi numai carne, numai fire, nu cauți Duh Sfânt. Vin să te întreb: de ce nu cauți pe Duhul Sfânt? De ce nu cauți sfințenia în Scripturi? De ce nu faci ca Toma, să iei și să pipăi cuvântul Meu, care are puterea Mea în el? O, ceea ce a fost, iarăși este, și vin să tălmăcesc Scripturile, căci mai întâi vestesc, și apoi împlinesc.

Stau în mijlocul poporului Meu credincios și Mă fac cuvânt din cer și tălmăcesc Scripturile Mele, ca nimeni să nu poată spune că n-a știut ce am spus Eu atunci și acum. Sunt gata să Mă las descoperit în toată slava Mea, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor, au pus sub obroc Scripturile venirii Mele cea de a doua, și fac și aceștia ca vierii care n-au primit pe stăpânul viei, dar Stăpânul viei vine, că a sosit culesul, și va fi cules tot rodul cel bun, iar nerodirea se va alege deoparte, cu fiii ei. Cuvântul Meu este culegătorul rodului său, iar cel ce este de la Dumnezeu, va asculta cuvântul Meu și va crede, și va fi cules. Amin.

O, omule al bisericii, iată, cuvântul Meu este adevărul. Am spus că-ți voi trimite carte prin fiii cuvântului Meu și îți voi tălmăci Scripturile, limbile Duhului Sfânt care au scris Scripturile prin oameni sfinți. Vin să te întreb de ce nu cauți Duh Sfânt în Scripturi? Cel ce nu voiește să fie sfânt cu duhul și cu trupul, acela calcă poruncile Mele, acela tălmăcește Scripturile după a lui socotință, și unul ca acela găsește în Scriptură să mănânce carne, iar Eu am zis: «Ferice de cel care nu se smintește întru Mine, întru cuvintele Mele». Am zis pe vremea trupului Meu: «Nu este nimic din afară de om care intrând în el să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă». Iată, această Scriptură o răstălmăciți voi, oameni ai bisericii; aceasta și altele ca aceasta. Așa găsește omul prilej de sminteală în voi, și de aceea zice Scriptura că sunteți călăuze oarbe. Ce să învățați voi pe oameni de Mine dacă nici voi nu credeți în Mine? Veniți la poarta cuvântului Meu și nimeni nu e mai necredincios ca voi. Voi vorbiți cel mai urât, voi vă dați cei mai tari, cei mai mari, dar voi nu căutați Duh Sfânt. Ziceți că Eu sunt demon, că Eu sunt îngerul întunericului. O, dacă aș fi îngerul întunericului v-aș învăța întunericul prin acest cuvânt, dar Eu vă învăț lumina Tatălui Meu. Dar iată, voi sunteți cei ce învățați pe oameni întunericul și le ziceți că ce intră în gură nu spurcă pe om și că toate bucatele sunt curate. Iată, scriu carte pentru voi și vă spun că bucatele nu sunt carne. Bucatele sunt bucate și carnea e carne. Bucatele sunt ceea ce am spus Eu de la început să mănânce omul, iar ceea ce mănâncă omul, își ia singur, nu-i dau Eu, că Eu i-am dat, și omului nu i-a plăcut și a mâncat carne, și când am văzut așa, ce puteam să-i mai fac omului? Nu puteam, așa cum nici cu voi nu pot, nici cu voi, cei care ziceți că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. Nici cu voi nu pot, nici în voi nu pot să Mă sfințesc. Voi fugiți de cuvântul care vine cu Mine din Tatăl și care dă viață oamenilor. Cuvântul Meu este adevărul. De ce nu-l luați ca să-l puneți peste oameni și ca să le dați viață din viața Mea? Dar voi le dați viață din viața voastră, iar voi sunteți păcătoși. O, de ce nu vreți voi mântuirea oamenilor așa cum am voit-o Eu? Eu n-am făcut ce faceți voi. Voi stați ascunși de oameni, și când ieșiți la ei vă dați slujitori ai Mei și stăpâni pe oameni. Mă retrăgeam și Eu dintre oameni și dintre ucenicii Mei și Mă ascundeam să Mă rog Tatălui Meu pentru ai Mei, și apoi veneam iar în mijlocul oamenilor cu cuvântul vieții veșnice. Dar voi când stați ascunși de oameni vă duceți și vă desfătați și mâncați și beți, și nu faceți ce am făcut Eu, Care plângeam la Tatăl pentru om.

De ce nu primiți cuvântul Meu? Oare, pentru că fiii cuvântului Meu sunt mici și fără rang? Dar nu știți voi Scriptura care spune că «Dumnezeu este în sfatul drepților»? Acolo vă temeți voi de frică? Acolo unde nu este frică? Acolo, unde Eu sunt în sfatul drepților? Scris este în Scripturi: «Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este cel ce înțelege, cel ce caută pe Dumnezeu, dar toți oamenii s-au abătut și s-au făcut netrebnici până la unul. Dar vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea, toți cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, că Eu sunt nădejdea săracului, dar voi ați rușinat sfatul săracului și v-ați temut de frică acolo unde nu este frică». O, de omul rău și păcătos nu vă este frică, dar de omul care trăiește în voile Mele, de acela vă e frică. O, sunteți fricoși și v-ați pus paravan pe câțiva preoți despre care ziceți voi că sunt buni și cerești pe pământ, și apoi ziceți că sunteți cu Mine, dar și pe aceștia i-ați forțat să lovească în cuvântul adevărului, care vine cu Mine în vremea aceasta, vine cuvântul ca să judece fărădelegea de pe pământ, căci așa am spus: «Nu Eu, ci cuvântul vă va judeca».

Vă scriu carte și vă spun să nu mai răstălmăciți Scripturile Mele. Ele sunt ale Mele și ale celor ce le iubesc pe ele făcând voia Mea, care este scrisă în Scripturi. Am zis că: «Nimic din afară de om nu spurcă pe om intrând în el». Și ce este această Scriptură? Iată, vin tălmăcitor în casa Tatălui Meu și citesc încă o dată și încă o dată din Scripturi și tălmăcesc: cele din afară de om care intră în om, acelea nu sunt omul, și sunt din afara lui, nu din el. Acelea intră din afară și se întorc tot în afară pe calea pântecului. Calea pântecului este pentru cele din afara omului care ies din om tot pe calea pântecului, bucatele fiind toate curate, dar ceea ce iese din om, iese din inimă și spurcă pe om. Inima spurcată de păcat dă din ea cele rele ale ei, dă din ea cugete rele: desfrânări, ucideri, hoții, lăcomii, viclenii, înșelătorii, minciuni, pizme, trufii și ușurătate, și toate acestea spurcă pe om, spurcă duhul și trupul omului, căci ies din om, și nu vin din afara lui așa cum vin bucatele pe calea pântecului și ies din om pe aceeași cale. Și de ce am spus Eu așa în ziua aceea când am spus? Am spus pentru cei ce se dădeau sfinți în casa Tatălui Meu, pentru cei ce se credeau curați prin spălare cu apă pe mâini, dar în ei cugetau să Mă ucidă și să pună la întuneric cuvântul lui Dumnezeu, care vădea fărădelegea lor. Am spus așa pentru omul fariseu care-și spăla partea cea din afară, iar cea dinăuntru o lăsa plină de lăcomie. Inima nu și-o spăla, ci numai mâinile, de teamă să nu cumva să intre ceva necurat în el. Pentru un așa om, mâna nespălată e mână necurată, după datina bătrânilor, porunci omenești care dau la o parte poruncile dumnezeiești desființându-le cu datinile date de oameni.

O, de ce am spus Eu că bucatele sunt toate curate? O, mare este acest adevăr. Nimic pe pământ nu poate săvârși păcat, în afară de om. Omul cel dintâi între făpturi a săvârșit păcatul, și prin om s-a întâmplat căderea și a făpturii și a firii. Numai omul era mare, numai el era pus stăpân peste toate cele făcute de Dumnezeu. Omul este cel ce poate sfinți și prețui, și tot omul este cel ce poate spurca sau poate disprețui, și de aceea am spus că nimic din afara omului nu poate spurca pe om dacă intră în el. Dar când am spus, era vorba de bucate, de spălarea mâinilor înainte de masă, de mâinile care se numesc spurcate dacă nu sunt spălate după datina oamenilor. Și iată ce face omul bisericii! În loc să învețe pe cei mulți, care trăiesc în necurățiile inimii lor, omul bisericii răstălmăcește Scriptura și nu se teme de cuvântul care va judeca pe cel ce nu înțelege.

Vin preoți și arhierei la poarta cuvântului Meu, vin să-și arate înțelepciunea cea din Scripturi și zic că Eu i-am spus lui Petru că nimic nu e necurat din ce a binecuvântat Dumnezeu. Dar Eu i-am spus lui Petru că toate câte Dumnezeu curățește, să nu le numească el spurcate. Petru era iudeu, și nu mâncase nimic necurat și spurcat, și nu înțelegea de ce glasul Meu de trei ori l-a îndemnat să mănânce cele ce nu se cuveneau a fi mâncate. Și pe când el nu se dumirea întru sine ce ar putea însemna vedenia de la Domnul, au venit bărbații trimiși de Cornelie sutașul ca să-l caute, iar Duhul Domnului i-a zis: «Iată, trei bărbați te caută și sculându-te, mergi cu ei și nu te îndoi, că Eu i-am trimis». Și s-a dus Petru la Cornelie, și le-a zis celor din casa lui: «Voi știți că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească cu cel de alt neam. Dar Domnul mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat, și cu adevărat înțeleg că Domnul nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate, este primit de El».

Iată ce faci tu, omule al bisericii! Te încumeți să amesteci bucatele cu făpturile. Apostolii Mei când au fost surprinși de iudei că mănâncă cu mâinile necurate și nespălate, nu aveau la masa lor carne, și aveau bucate creștinești și nu păgânești. De aceea am zis Eu aceste două cuvinte: „creștin“ și „păgân“, dar voi amestecați, și nu țineți seama așa cum a ținut Petru când a zis: «Dumnezeu mi-a arătat să înțeleg că El nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate, este primit de El». Iată, cel ce nu se teme de Domnul, pe acela nu-l primește Domnul, că nici nu vine după Domnul unul ca acela, ci vine numai acela care se teme și face dreptate, și căruia Domnul îi iese în cale ca să-i dea după faptele lui. Așa să înțelegeți voi Scriptura, și nu cum vreți voi, oameni ai bisericii. Vă scriu carte, că văd că nu aveți înțelepciune chiar dacă stați pe masă cu Scriptura și cu ea învinuiți pe fiii dreptății și ziceți că ei opresc căsătoriile și întrebuințarea bucatelor, pe care Domnul le-a făcut ca să se ia cu mulțumire. Vin și cu această Scriptură în calea voastră și v-o tălmăcesc Eu; Eu și nu fiii cuvântului Meu, pe care voi îi prigoniți dintre voi; îi prigoniți cu faptele voastre cele rele pe care le faceți, căci ați făcut din locașurile sfințite de părinți, locașuri ale voastre, în care săvârșiți fărădelege și lăcomie și blasfemie, iar poporul Meu cel drept a fugit de voi, că scris este: «Fugi, poporul Meu, de cel ce lucrează fărădelegea înaintea Mea». Au fugit de voi copiii Mei, dar nu cum spuneți voi că s-au rătăcit. Voi sunteți cei ce ați rătăcit de la căile dreptății, de la ortodoxie și de la credință, și Eu am văzut din cer, de lângă Tatăl, și am venit cuvânt pe pământ ca să judec fărădelegea de pe pământ. Am venit, și Mi-am dat popor deoparte și lucrez prin el ortodoxie peste oamenii care nu mai au păstori, lucrez ca să nu piară credința cea dreaptă, să nu piară ortodoxia dintre oameni. Voi ziceți că fiii cuvântului Meu sunt rătăciți și că nu ascultă de voi și că nu se supun vouă. Dar voi ascultați de Dumnezeu? Voi vă supuneți voilor lui Dumnezeu? Ce am folosit Eu atunci când am venit și M-am supus mai-marilor de pe pământ care stăpâneau în numele lui Dumnezeu peste oameni? Ce au folosit ei dacă M-am supus lor? Și dacă nu M-am supus lor și voilor lor, M-au făcut eretic, M-au numit rătăcitor și rătăcit și M-au blestemat prin moarte pe cruce ca și pe cei blestemați de ei. Când apostolii Mei au fost rugați de mai-marii iudeilor să nu mai vorbească despre numele Meu, ei le-au răspuns că se cuvine să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

O, oameni ai bisericii, nu veți putea birui cuvântul Meu și pe fiii cuvântului Meu. Ei sunt trimișii Mei spre voi și spre oameni, iar cei ce vor crede în Mine la propovăduirea Mea prin ei, se vor mântui de rele și de rătăcire și de minciună și de fărădelege și vor lua cuvântul Meu și îl vor pune peste ei, căci Eu sunt Îngerul Cel mare, Care am cosorul în mână și Îmi curăț via și Mi-o îngrijesc; la fel și pomii îi curăț și le dau creștere, căci scris este: «Eu sunt Păstorul oilor». Iată, nu voi sunteți păstorii oilor Mele. Eu sunt Păstorul lor, și scris este în Scripturi și în prooroci: «Lua-voi oile Mele din mâna păstorilor care le păstoresc, și le voi păstori Eu, iar pe păstorii care păstoresc, îi voi împiedica să mai păstorească. Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta, căci păstorii oilor sunt păstori necredincioși și n-au păzit turma».

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoșii despre care scrie în Scripturi că vor fi și vor opri căsătoriile și folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulțumire. Dar de ce zici tu așa? De ce nu te uiți bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce oprește căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu ești cel ce împlinești legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească și apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele și să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului așa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului și a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteți să-L înșelați pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toți oamenii sfinți care au lăsat familii și pe femeile lor și s-au dat legii sfințeniei au oprit ei căsătoriile? Și dacă nu le-au oprit, de ce ziceți voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl și am spus că nu sunt părtinitor și că nici un om care slujește dreptății nu este spurcat sau necurat, ci este primit de Dumnezeu, și este creștin cel ce se teme de Domnul și face dreptate înaintea lui Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinți pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit căsătoriile și nașterea de fii? Ba au născut mulți fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, și căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naștere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naștere de fii ai lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, și pentru Dumnezeu e alta, că scris este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», și când am spus așa, am vorbit despre creștini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt rostite pentru cei credincioși, nu pentru cei necredincioși când este vorba despre o astfel de Scriptură a căsătoriei și a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce oprește azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Și cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoții n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfințeniei unui slujitor al cerului. Și iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărțit pe cei căsătoriți, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, și le-am spus să nu fie despărțiți de Trupul și Sângele Meu, căci scris este: «Cine nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu, nu are viață în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, care este cuvântul Meu și care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuți din cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoși. Dar ce este proorocul mincinos? Iar și iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acela care vorbește în numele lui Dumnezeu și nu face faptele dreptății Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința lor. Întrebați Scripturile și vedeți din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povestește închipuirile inimii lui și nimic din cele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Și iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care nu voiește să vin așa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte și ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu așa am spus: «Vin curând, fiți gata, vin curând! Privegheați întru venirea Mea!».

O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeți sau vă faceți că nu credeți că Eu sunt acest cuvânt, voi nu credeți pentru că nu sunteți gata ca să vin. Voi nu credeți pentru că nu vă place să împliniți cuvântul Meu care spune: «Privegheați!». Voi nu vă pregătiți pentru venirea Mea, și de aceea vă vine bine să ziceți că nu credeți că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbate de la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoși: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în cămări!“. Nu așa, ci ca fulgerul străbat văzduhul și vestesc Evanghelia cea veșnică la toată făptura precum este scris, și strig: «Temeți-vă de Dumnezeu și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul!», căci vin curând.

Voi, oameni ai bisericii, care citiți în cărțile sfinților părinți, căutați în ele și vedeți că ei au scris ce este azi în bisericile voastre, și au scris și despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Au scris părinții despre îngerii întunecați care se dau îngeri ai luminii. Și cine sunt acești îngeri întunecați? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri și în fărădelegi, ascunși sub podoaba sfințeniei, stând împotriva adevărului, care este curat și care vădește fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venit să judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, și cu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc și să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, și ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții. Amin.

Voi, care învățați pe oameni după plăcerea voastră și nu după plăcerea Mea; voi, care dați la o parte poruncile lui Dumnezeu și le luați pe ale oamenilor; voi, care vă cumpărați cu bani murdari scaune și tronuri și ranguri în biserici, încetați de a mai face rău înaintea Mea și împotriva Mea! Spălați-vă! Curățiți-vă! Cuvântul Meu strigă în pustie ca să-Mi pregătesc venirea, că vin să-Mi cercetez turma Mea și s-o dau de-a dreapta Mea, căci turma Mea Îmi cunoaște glasul, Îmi cunoaște cuvântul, Mă cunoaște de Păstor venit din cer. Nu mai strigați împotriva poporului Meu cel ales din români. Nu vă mai mirați că poporul Meu nu se supune vouă, de vreme ce voi prin viața și faptele voastre nu-L mărturisiți pe Dumnezeu duh și adevăr. Nu mai stați în numele Meu peste biserică dacă nu vă place să faceți voia Mea în trupul și în duhul vostru. Nu mai înșelați pe Dumnezeu, o, oameni ai bisericii. Nu mai iubiți curvia și beția și tutunul și idolii lumii de azi. Ba mai aveți pretenție să se supună vouă și fiii cuvântului Meu, care Mă ascultă pe Mine. Bucurați-vă că am un popor ascultător pe pământ. Nu-l mai numiți mândru pe cel ce ascultă de Dumnezeu. Cel ce ascultă nu este mândru. Cel mândru este cel ce nu ascultă de Dumnezeu și se bizuie pe el însuși.

O, omule al bisericii, nu mai numi sectă pe cel ce trăiește din cuvântul Meu cel sfânt. Ce înseamnă sectă? Dar ce nu înseamnă sectă pentru tine, omule al bisericii, care faci sectă pe fiii bisericii Mele? Oare, cel ce nu este sectă, este acela care trăiește lumește și vine la biserica ta? Oare, femeia cea cu capul descoperit și cu fard și cu goliciune de trup și cu podoabe, care vine la biserica ta spre sminteala ta și a celor din biserica ta, oare, aceea nu înseamnă sectă pentru tine? Dar ce nu înseamnă sectă dacă cel drept care face voia Mea este sectă?

O, n-a mai rămas nici o lege, nici un canon, care stă de strajă peste biserică și ca să nu fie călcat de omul bisericii, și omul bisericii nu mai are cu ce se înveli ca să nu i se vadă rușinea faptelor sale. Nici măcar cu necredință față de cuvântul Meu, nici măcar cu aceasta nu se poate înveli; ba, din contra, ea îl vădește ca necredincios și ca fricos.

Am zis, și am împlinit și ți-am trimis carte, omule al bisericii, și îți spun că sfânta Scriptură nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat și fărădelege. Scriptura este împărăția cerurilor pentru cei ce o iau în ei. Scriptura este cuvântul vieții pentru cei ce caută în ea viața cea veșnică. Scriptura nu este carne și fire cum dai tu să zici. Scriptura este Duhul Adevărului, așa cum cartea Mea de azi, în care Mă scriu cu cei credincioși, ba chiar și cu tine, cel necredincios, este Duh și Adevăr cartea Mea cea de azi. Scriptură înseamnă cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt, care se scrie pe pământ și în cer.

O, omule al bisericii, care îl faci pe omul din lume să-și ascută armele lui și să dea în cuvântul Meu și în fiii cuvântului Meu! Este scris în Scripturi că voi preface armele celor răi în fiare de plug și Îmi voi face lucrarea Mea și tu nu te vei putea lupta cu Dumnezeu, Care cuvintează și împlinește. Iată, ți-am trimis carte. Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici fierbinte, ci căldicel, și zici: „Sunt bogat, și nu-mi trebuie nimic“, dar tu ești orb și gol, și ești de plâns, și vin și îți dau cuvânt de aur, ca să fii bogat, și veșmânt alb, ca să te îmbraci și să nu se vadă rușinea goliciunii tale. Vin și îți dau cuvânt. Alifie pentru ochi este cuvântul Meu, căci Eu pe câți îi iubesc, îi mustru spre pocăință. Eu stau la ușă și bat ca să Mă auzi și să-Mi deschizi și să cinez cu tine cină de cuvânt. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăiește bisericilor. Drept aceea, pocăiește-te, iar de nu, vin la tine curând și voi muta sfeșnicul tău din locul lui, și îl voi pune pe al Meu. Amin.

Eu sunt Lumina lumii. Amin, amin, amin. Cel ce umblă după Mine, nu va umbla în întuneric. Cuvântul Meu este calea, adevărul și viața. Întrebați legea și proorocii. De nu vă vor vorbi despre cuvântul acesta, numai atunci ați fi îndreptățiți să nu credeți. Și voi veni cu zecile de mii de sfinți la voi, oameni ai bisericii, căci scris este: «Iată, El vine cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și numele Lui se numește Cuvântul lui Dumnezeu», și sfinții vor mărturisi că acest cuvânt este cuvântul Meu. Amin.

O, am venit să-Mi ud grădina cu apa cea cerească așa cum grădinarul iese să-și cerceteze ogorul și să lucreze peste el. Am venit să-Mi cercetez turma și s-o păstoresc. Am venit să-Mi iau rodul viei, și vierii dau să Mă dezmoștenească și să fie ei stăpânii viei Mele.

Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și pe om, și Eu sunt Cel ce am înființat biserica Mea. Eu și nu tu, omule al bisericii lumii. Dar dacă tu nu-L cunoști pe Cel Căruia zici că-I slujești, atunci cine ești tu, omule al bisericii de azi? Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin. Spune și tu cine ești, așa cum și Eu vin și spun cine sunt, și ajut pe cel credincios să Mă cunoască și să facă voia Mea.Eu sunt calea, adevărul și viața. Spune și tu cine ești, omule de azi, care stai pe scaun de biserică a lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, dar tu cine ești? Eu sunt. Deschide-Mi, ca să știu cine ești, și să te ajut să fii. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

18-05-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paști, a samarinencei

Cobor pe calea cărții cuvântului tău, Verginico. Intru cu tine în Ierusalim. Intrăm la Israel ca să-l învățăm, căci cel fără de învățătură își pierde mintea, și Noi trebuie să avem popor ascultător, măi Verginico. Mi-e dor și Mie de cuvântul tău peste Israel, că tu vorbești așa de frumos! Tu ești trâmbița Mea cea cu glas dulce și duios. Tu ești mângâierea Mea cea de la sfârșitul timpului. Tu ești cloșca cu puii de aur, Verginico. Strigă-ți puii și învață-i să mănânce și să crească, și să poată și ei crește pui din pui. Nu numai din cer trebuie să lucreze cuvântul cerului, ci și de pe pământ, Verginico. Creștinii își dau unul altuia cu bucătura. Așa să facă și cu cuvintele cele din cer, căci scris este în Scripturi: «Mângâiați-vă unii pe alții cu cuvântul cel din cer», cu cuvântul venirii Domnului la voi, fiilor. Învață-ți, Verginico, fiii. Dă-le mâncare la puișori, că tu ai cuvânt dulce și duios. Amin.

– O, dă-le Tu, Doamne, dă-le Tu, de vreme ce vezi că le trebuie, că dacă vezi că le trebuie vezi și ce trebuie să le dăm. Dă-le Tu, Cuvântule al vieții veșnice, că Tu ești Dumnezeu, Doamne. Eu sunt în Tine, dă-le Tu, că Tu ești Dumnezeu.

Fiilor, îmi spune Domnul să vă dau mâncare. De ce-mi spune Domnul așa? Fiți atenți și înțelegeți, că voiește Domnul să răzbată în voi, și folosește poarta cea din cer și poarta cea de pe pământ. Poarta cea din cer sunt eu, că m-a folosit Domnul de ușă a Lui spre voi, iar poarta cea de pe pământ sunt fiii cei unși în grădina cuvântului, măi fiilor. O, căutați vorbirea despre Dumnezeu, și ea vă va căuta pe voi, că iată, ea vă caută și voiește să vă găsească acasă, să vă găsească în Domnul, să vă găsească, fiilor.

Dă-le Tu, Doamne, dă-le mâncare la puișorii mei, că sunt ai Tăi, fiindcă pentru Tine i-am crescut. Dă-le Tu, că Tu ești Dumnezeu, iar eu sunt în Tine.

– O, Verginico, Mă fac masă și hrană pentru Israel ca să crească fiii lui Israel și să se hrănească unii pe alții, și pe mulți să-i hrănească din cuvântul Meu. Amin.

*

Sunt venit cu hrană. Vin să te alăptez, poporul Meu, căci cel fără de învățătură își pierde mintea; cel fără de hrană se ofilește și se îmbolnăvește în sine.

Se întreabă omul din lume, se întreabă omul bisericii ce atâta vorbă lungă de la Mine spre tine, poporul Meu? Dar Eu îi spun celui ce spune așa că vorba lui e și mai lungă ca a Mea ca să-și crească puii lui, căci fiecare își crește puii lui, fiecare își îngrijește rodul lui. Așa și voi, fiilor, nu fiți, tată, neroditori. Fugiți de nerodire, fugiți de moartea Mea din voi, că în voi trebuie să fiu viu și roditor, fiilor. În fiii lumii Eu sunt mort. În fiii lumii Eu sunt înmormântat și rece și fără grai, dar voi nu fiți neroditori ci căutați între voi vorbirea despre Dumnezeu, și ea vă va căuta pe voi. Nu-i frumos să tacă inima și gurița voastră când aveți atâta îndemn din cer, atâta vorbire din cer peste voi. Iată, Eu nu tac cu voi. Și de ce, oare, nu tac cu voi? Ba încă și mai mult aș sta cu voi în sfat dacă v-aș vedea pe voi și mai mult împărțind între voi sfatul Meu. Dar asta nu se face mânat de sus sau de jos sau din lături, ci se face dinăuntrul tău, fiule hrănit cu Duhul Sfânt.

Omul din lume nu ascultă de Dumnezeu și nu-i place vorbirea cu Mine, că el are multe de vorbit și nu-i place vorbirea cu Mine și nu ascultă de Mine, așa cum nici Adam n-a ascultat ce i-a spus Dumnezeu, și a fost rău de el și de tot neamul omenesc. Dar voi, fiilor, să ascultați, tată, de Mine și să faceți ce vă spun și ce vă cer, că neascultarea nu e bună. Neascultarea rodește în om neascultare dacă omul o ia în el. Adam n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ; nici în rai, nici în afara raiului. I-am spus în rai ce să mănânce și nu M-a ascultat. I-am spus în afara raiului ce să mănânce pentru neascultarea lui, și nici atunci n-a ascultat. Iată, și vouă vă spun: mâncați cuvântul Meu și hrăniți-vă din roadele lui ca să fiți veșnici, fiilor, și să fiți ascultători și să luați plata ascultării de Dumnezeu. Amin. Din toate cuvintele Mele să luați și să mâncați și să împărțiți veșnic între voi, dar din ale oamenilor să nu luați, ca să nu muriți ca oamenii, căci voi aveți laptele vieții, și Eu vă alăptez ca un tată bun și ca o mamă bună.

I-am spus lui Adam în rai, i-am spus ce să mănânce și cum să mănânce și n-a ascultat. I-am spus așa: «Iată, vă dau toată iarba cea verde care face sămânță pe pământ, și tot pomul care are rod cu sămânță în el». I-am spus lui Adam în rai: «Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci dacă vei mânca vei muri în ziua aceea».

O, fiilor, ziua neascultării este moarte. Neascultarea este moarte, fiilor, căci în ziua când Adam a mâncat din cele oprite, a intrat în el neascultarea, care este moarte, tată; a intrat moartea în el, și el s-a ascuns în el, iar când l-am scos din rai și l-am pus pe pământ, așa i-am spus: «Pentru că n-ai ascultat, blestemat va fi pământul pentru tine și cu osteneală să te hrănești din el, căci spini și pălămidă îți va rodi, și te vei hrăni cu iarba câmpului, și cu sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, hrana ta, până ce te vei întoarce în pământul din care ești luat», și l-am scos din rai ca să lucreze pământul din care fusese luat și făcut.

Adam a fost făcut din pământ, și pământul l-a recunoscut de stăpân pe cel făcut de Dumnezeu din pământ. Iar dacă Adam a căzut de la fața Creatorului său, a căzut și pământul sub blestem, căci din pământ a fost făcut Adam. Dar nici a doua oară nu s-a supus Adam lui Dumnezeu, că n-a ascultat ca să mănânce ce-i spusese Dumnezeu, și omul a mâncat ființă vie. Omul a omorât ființă vie și a mâncat, și n-a ascultat ca să mănânce ce a spus Dumnezeu când a spus: «Te vei hrăni cu iarba câmpului, și prin sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta».

Omul n-a voit să mănânce pâinea Mea, și a voit să mănânce pâinea sa. O, fiilor, nu fiți neroditori în ascultare. Rodiți cuvânt din cuvânt și dați-l unul altuia, că iată, Eu nu tac între voi. Neascultarea rodește în om neascultare. Neascultarea se face mare în omul neascultător de Dumnezeu, și Mă dă afară din om și stă ea. Cine nu se hrănește cu cuvântul vieții și cu rodul lui, acela se hrănește cu neascultare, așa cum s-au hrănit cei ce au plecat de lângă acest izvor, de lângă masa cuvântului Meu, și s-au dus la masa neascultării de Dumnezeu. Omul trebuie hrănit cu învățătura cea bună mai mult decât cu nădejdea, căci astăzi tot omul s-a învățat să nădăjduiască în Dumnezeu, Care este bun și Care-l iartă de tot răul pe care-l face. Omul, fiilor, trebuie hrănit cu învățătură și cu mustrare, și fericit este cel ce rabdă învățătura și mustrarea, iar cel ce nu le primește pe acestea, acela este neascultător, și neascultarea rodește în om neascultare.

Din toate cuvintele Mele să mâncați cu ascultare, fiilor. Dar ce înseamnă aceasta: să mâncați cu ascultare? O, Eu v-am învățat, și voi știți ce înseamnă aceasta, pentru că Eu v-am dat și cunoștință. Mâncați cu iubire, căci cine dintre voi nu mănâncă cu iubire, aceluia i se apleacă și varsă ce mănâncă. Cum adică varsă ce mănâncă? Adică se ridică împotriva mâncării prin neascultarea lui.

Creștinul trebuie hrănit cu învățătură. Creștinul trebuie să stea la învățat. Învățați să stați sub învățătură, fiilor. Învățați să ascultați tot ce vă cer Eu, că Eu sunt Cel ce vă cer. Iar dacă voi veți face tot ceea ce vă cer, atunci orice veți cere voi de la Tatăl în numele Meu, veți dobândi, dimpreună cu viața veșnică. Amin.

Nu fiți muți cu cuvântul Meu. Nu e de ajuns să vorbiți cu Mine în voi înșivă, că nu așa stă zidul bisericii în picioare. Limbile Duhului Sfânt se dau, și sunt date unul altuia spre zidire, iar cel ce grăiește de Mine în sine, acela nu zidește biserica. Nu așa se zidește frate pe frate. Voi, fiilor, lucrați după Scripturi, așa cum Eu lucrez, căci nimic nu fac fără să nu fi fost vestit în Scripturi. Iată, sunt venit cu hrană la voi. Vin, tată, mereu la voi, căci cel fără de învățătură își pierde mintea și se îmbolnăvește în sine. Fiți ca albinuțele din stup, că ele, nici una nu stă; toate au lucrare și zidire spre hrana lor și a omului. Puneți urechea voastră la ușa casei lor și ascultați și auziți ce zumzet, ce lucru una pentru alta fac ele spre hrana lor și a omului. Așa să fiți voi, fiilor. Eu, Domnul, vă spun: așa să fiți voi, și să ascultați ce vă învăț, ce vă îndemn Eu. Este scris: «Cine nu lucrează, să nu mănânce». Iată, Eu lucrez peste voi, iar voi să-Mi dați din acest rod ca să pot să stau cu voi la masa lucrului Meu, fiilor. Lucrați și voi. Lucrați și mâncați. Mâncați și lucrați, îmbucăturindu-vă unul pe altul cu rodul cuvântului Meu, iar Eu să Mă hrănesc cu rodul ascultării voastre, fiilor. Fiți harnici ca albinuțele. Nu fiți fără de lucrare, căci cel fără de rod nu stă cu Dumnezeu. Fiți harnici și hrăniți-vă unii pe alții și pe Mine din cuvântul Meu dat vouă spre hrană. Amin.

*

O, Verginico, l-am învățat pe Israel; l-am învățat să asculte și cum să asculte; l-am învățat, tată, căci cel neînvățat își pierde mintea, măi Verginico. Învață-l și tu, și dă-i îndemn de viață, căci viață înseamnă ascultare, iar neascultare înseamnă moarte. Învață-l să creadă această Scriptură proaspătă, Verginico: ascultarea înseamnă viață, iar neascultarea înseamnă moarte.

– O, poporul meu, îmi spune Domnul să-ți dau învățătură. Omul din pricina neascultării a murit. Omul n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ, nici în rai, nici în afara raiului. Omului din lume nu-i place vorbirea cu Dumnezeu, nu-i place să asculte de Dumnezeu, căci neascultarea rodește în om neascultare. Fugiți de neascultare, fugiți de cârtire, fugiți de mărirea de sine care îl face pe om să nu primească învățătură spre zidire cerească în el. Mâncați cuvântul lui Dumnezeu și hrăniți-vă cu el, zi și noapte hrăniți-vă cu această hrană unul pe altul, căci cine nu lucrează nu mănâncă și nu crește. Cel ce nu lucrează nu crește, fiilor. Acela rămâne chircit ca pomul fără ploaie și fără soare, ca pomul lipsit de rod, fiilor.

Aș dori să ia foc între voi cuvântul acesta care vine la voi, că Domnul așa a spus: «Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș voi să se aprindă!». O, tot cerul voiește să se încălzească la focul acesta. O, fiilor, fiilor, focul nu arde până nu este aprins. Domnul aruncă focul și dă să-l aprindă între voi ca să Se încălzească cu voi și mulți să se încălzească apoi, căci din focul acesta vor veni cei mulți, fiilor. Dați drumul celor mulți să vină, și să aibă la ce să vină. Faceți foc, căci focul se vede de departe și se adună mulți ca să vadă ce arde în el.

Ție, Doamne, mă închin și mă rog: dă-i iubire lui Israel și aprinde focul Tău în mijlocul lui și foc din foc să se aprindă în Israel, Doamne, că Tu ești foc mistuitor, Care arzi pe cele rele și aprinzi pe cele bune care vor rămâne. Amin.

– O, Verginico, am venit cu hrană și l-am hrănit pe Israel; l-am hrănit și îl voi hrăni mereu, că inima Mea Îmi arde ca focul pentru Israel cel de azi, pentru poporul Meu de azi. Amin.

O, Israele, inima Îmi arde după tine. Fii, Israele, ca fiica aceea pe care azi o serbez în mijlocul tău. Ea a aprins focul Meu în cetatea ei, și cetatea ei a luat foc din focul Meu, și Eu am intrat în cetatea aceea și M-am încălzit dimpreună cu cei din cetate.

Fii ca samarineanca, fiule de azi. Fii ca samarinenii. Astăzi serbez în tine sărbătoare pentru femeia samarineancă și pentru cetatea Samariei. Foc din foc să se aprindă pe pământ, căci foc am venit să arunc pe pământ, și voiesc să se aprindă, dar pe tine te am ca pe un amnar în mâna Mea, poporul Meu de azi.

Când o casă ia foc pe pământ, focul se vede și adună pe mulți. O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, și să se adune la căldura Mea și a ta toți cei înfrigurați și goi, toți cei fără lumină să vină să ia căldură și lumină și casă.

Fiilor din Israel, steluțele Mele cu care luminez în noaptea cea de pe pământ! Voiesc să fac cer pe pământ, iar voi să luminați ca stelele cerului pe pământ, fiilor.

O, Verginico, am venit cu hrană și cu foc, ca să-l hrănesc și să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc și Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.

25-05-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Paști, a orbului

Amin, amin zic vouă, fiilor: «cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, și va avea viață veșnică», iar cel ce are semeție de sine nu poate înțelege Scriptura aceasta a Mea, nu poate crede adevărul acestei Scripturi. Amin.

Vin la tine cu Scripturile Mele, poporul Meu de azi, că Eu azi nu mai am alt popor în afară de tine, și pe tine voiesc să te am numai al Meu, fiule al cuvântului Meu. Nimeni pe pământ nu crede că nu poate fi și cu Dumnezeu și cu diavolul, căci cine slujește numai un pic diavolului, acela nu mai poate fi bun pentru Dumnezeu, pentru că Eu nu pot așa cu omul. Eu sunt un Dumnezeu gelos, și îl voiesc numai pentru Mine pe om, și altfel nu-l voiesc pe om.

Amin, amin zic ție, poporul Meu: cel ce crede în Mine are viață veșnică și nu moare, iar cel ce moare nu crede în Mine. Cel ce crede în Mine înviază și este viu și crede, iar cel ce nu mai crede nu mai este viu. I-am spus omului cel dintâi, i-am spus lui Adam: «Dacă nu vei asculta, dacă vei lua ce ți-am spus să nu iei, vei muri în ziua aceea», pentru că cel ce nu crede ce-i spun Eu, acela nu mai este viu, și nimeni nu înțelege ce înseamnă sfârșitul lumii, nimeni, poporul Meu. Cel ce nu crede în Mine, acela nu este viu. Cuvântul acesta cu care vin Eu pe pământ de patruzeci de ani, ba chiar de patruzeci și cinci de ani, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci, acest cuvânt este judecata necredinței, căci oamenii nu știu ce înseamnă sfârșitul lumii, iar necredința se întinde peste oameni până la toate marginile, dar și cuvântul Meu se duce ca săgeata care se oprește deodată la locul unde cade ea, și sfârșitul lumii înseamnă necredința în Dumnezeu.

O, iubitul Meu Israel, omul a dat la o parte cuvântul Meu; mereu l-a dat la o parte, nu numai acum, tată. Este scris pentru om: «Omule, să nu iei numele Domnului în deșert», că nu va ierta Domnul pe unul ca acela. Dar omul este orb, căci omul orb vede numai pe cele lucrate de el. Omul orb este cel ce ia numele lui Dumnezeu în deșert, și își dă numele lui peste toate câte el le face. Dar iată, taină vă spun vouă, fiilor, că după ce a căzut binele din om, omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine, cu răul, fiilor. Și cum vine aceasta? Deschideți-vă urechea înțelepciunii Mele în voi și ascultați. Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lumina, și ziua, și noaptea, și tăria cerului, și hotar apelor, și uscatul pe care l-a numit pământ, și iarba verde cu sămânță în ea, și pomii cei cu rod după neamul lor, și soarele, și luna spre luminarea zilei și a nopții și spre semnele anotimpurilor, și stelele ca să lumineze pe pământ, și toate vietățile de pe pământ și din ape, și păsările ca să zboare pe pământ și pe întinsul cerului, și peștii, și dobitoacele toate, și târâtoarele, și tot ce a făcut Dumnezeu la început, a văzut Dumnezeu că este bine tot ce a făcut, și apoi l-a făcut Dumnezeu pe om ca să aibă stăpânire peste pământ, peste pești, peste păsări, peste dobitoace și peste toate jivinele care se târăsc pe pământ. L-a făcut Dumnezeu pe om, bărbat și femeie, și a privit Dumnezeu la toate câte făcuse și erau bune foarte, iar omul nu cunoștea decât binele pe care îl făcuse Dumnezeu, și i-a spus Dumnezeu omului ce este bine, i-a spus să se ferească de rău. A zidit Dumnezeu grădina Edenului pentru om, și l-a luat pe Adam și l-a pus în grădină ca s-o lucreze și s-o păzească, și i-a poruncit lui Adam, zicând: «Din toți pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci, fiindcă în ziua când vei mânca din el, vei muri». Și apoi a făcut Domnul ajutor omului pe potriva omului, căci Adam pusese nume la toate viețuitoarele pe câte le făcuse Domnul, și Domnul Se uita la Adam să vadă cum le va numi pe fiecare, căci de la început a lăsat Dumnezeu voia liberă peste om. Și nu a aflat Adam ajutor pe potriva lui din toate viețuitoarele la care le pusese el nume, și atunci Dumnezeu a pus somn peste Adam și l-a adormit și a luat din el pe femeie și-a adus-o la el ca să-i pună nume. Și atunci a zis Adam: «Aceasta se va chema femeie, căci din bărbat a fost luată, și pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup». Așa a grăit Adam după ce Dumnezeu a făcut-o pe femeie din una din coastele lui Adam. Și iată, Adam avea de tată și de mamă pe Dumnezeu, și a spus: «Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup».

Fiilor, fiilor, Adam și-a luat voia liberă încă de la început, după ce Dumnezeu l-a făcut. Atunci nu era decât binele și omul pe care l-a făcut Dumnezeu ca să stăpânească peste toate câte erau făcute. Omul a născut din el răul, a născut din el nesupunerea și neascultarea, și omul nu s-a supus lui Dumnezeu, și apoi s-a pierdut din Dumnezeu. Și după ce a căzut binele din om, omul a înlocuit binele din el cu semeția de sine încă de la început, poporul Meu. O, Israele, încă de la început s-a despărțit omul de Dumnezeu și s-a alipit cu femeia sa și au fost amândoi un trup. Tot omul se iubește pe sine și pe femeia sa, și femeia se iubește pe sine și pe bărbatul ei, și nimeni nu mai iubește pe Dumnezeu, căci omul a zis încă de la început că va lăsa pe Dumnezeu și se va alipi bărbat și femeie și vor fi un trup. N-a crezut omul în Mine ca să asculte ce i-am spus și să nu facă ceea ce i-am poruncit să nu facă. Aceasta a fost singura poruncă pe care am pus-o peste om: să nu mănânce bine și rău, că nu poate omul să slujească și lui Dumnezeu și diavolului. Iar când am venit cu poruncile peste oamenii căzuți, cea dintâi între porunci așa a fost: «Să iubești, omule, pe Dumnezeu din toată inima, și cugetul, și virtutea, și sufletul tău», căci cine nu iubește pe Dumnezeu, nu are iubire din Dumnezeu, nu are iubire. Unul ca acela are iubire de sine, are semeție de sine, are iubire fără Dumnezeu, așa cum a avut și omul cel de la început. O, fiilor, cel ce iubește nu are nevoie de iubire, că acela are iubire și nu-i mai trebuie, iar cel ce nu iubește, acela caută iubire, acela are nevoie de iubire și caută să fie iubit, caută în cele văzute, caută la om iubire. Cel ce iubește Îl are pe Dumnezeu, iar cel ce nu iubește, caută iubire, caută să fie iubit.

Ce bine era dacă omul iubea pe Dumnezeu, dacă omul iubea binele! Nimic nu e mai bine ca ascultarea de Dumnezeu, și nimic nu e mai rău ca neascultarea, căci ea este semeție de sine, este trufie în om. Dar astăzi trufia a luat fața cinstei în om, și omul este plin de sine, și își zice: „este bine“. Zice și el cum a zis Dumnezeu, zice că este bine tot ce face el, căci omul s-a ridicat peste Dumnezeu, și face păcatul luării în deșert a lui Dumnezeu.

O, Israele, tu, fiule, să nu iei numele lui Dumnezeu în deșert, căci necredința asta înseamnă. Să nu iei cuvântul lui Dumnezeu în deșert, că necredința înseamnă sfârșitul lumii, fiule. Tu să nu faci ca omul cel de la început. Tu să faci ca Mine, fiule, căci Eu am ascultat pe Tatăl Meu mereu, dar omul cel de la început n-a ascultat pe Tatăl său și n-a voit să aibă tată și mamă, și a voit să aibă femeie; și n-a voit să fie un trup cu tatăl și cu mama lui, și a voit să fie un trup cu femeia. O, cum să nu se despartă omul de tatăl și de mama lui ca să-și ia femeie dacă omul s-a despărțit și de Dumnezeu pentru femeie!

Omul în rai nu cunoștea frica, dar când a făcut neascultare de porunca lui Dumnezeu, atunci s-a născut frica în el și s-a ascuns de Dumnezeu. Scris este că «Frica stă alături cu pedeapsa» și omul se ascunde de Dumnezeu, că este gol, fiindcă omul a iubit pe femeie și s-a alipit un trup cu ea și s-a dezlipit de Dumnezeu, iar femeia l-a făcut să moară. Nu știe omul că numai iubirea de Dumnezeu este bună. Nu mai știe omul cum să se întoarcă la viață și să fie viu.

O, poporul Meu, vin la tine cuvânt din Tatăl, ca să audă omul cuvântul Meu și să se întoarcă la viață fără de moarte. Mă ajut cu tine, fiule Israele, că oamenii care-și zic că sunt slujitorii Mei pe pământ, sunt un trup cu femeia și nu voiesc să fie un trup cu Mine ca să Mă ajut cu ei să răscumpăr pe omul căzut din cer. Tu să fii mâna Mea întinsă după om, tu să fii unealta Mea în mâna Mea, poporul Meu, că iată, Adam n-a făcut bine dacă a zis el, și de bine ce a zis, s-a ascuns în sine, s-a ascuns de Mine, căci s-a temut după ce a văzut ce a făcut.

O, fericit este omul care se leapădă de sine, că acela află pacea Mea, care vine spre el. Cel ce se leapădă de sine, acela poate iubi pe aproapele său care are ca și el lepădare de sine, care are pe Dumnezeu în sine. Cel ce se leapădă de sine, acela iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său, că nu e bine să fie omul singur. Omul singur își are voia sa și ascultă de ea, dar cel ce stă împreună cu cei ce sunt ai lui Hristos, acela caută să fie aproapelui său pe plac la ce este bine. Numai lângă aproapele tău poți să-ți frângi voia, numai atunci poți iubi sfatul lui Dumnezeu și nu sfatul tău, căci cine se sfătuiește cu sinele său, acela este om semeț și se numește antichrist pentru sine. Antichrist este omul care nu-L lasă pe Hristos să trăiască în el, să domnească în el ca un Dumnezeu din cer. Antichrist este cel ce-și zice creștin ca să înșele pe Hristos, așa cum este azi în bisericile din lume, căci creștinii din lume merg la biserică și trăiesc viață lumească pe pământ. O, poți să trăiești în desfrâu, și să fii și creștin? O, veacul acesta e mare înșelare, fiilor, căci cei ce se numesc biserică a lui Iisus Hristos sunt cei ce înșeală toată lumea, și din pricina lor vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Fiii neascultării nu mai au păstori, nu mai au mijlocitori fără de păcat între ei, iar cel ce păcătuiește nu poate ajuta pe nimeni. Oare, de ce tâlharul a intrat în rai? A intrat pentru că era fără de păcat, pentru că după ce s-a născut din nou, n-a mai păcătuit, și a stat pe cruce până ce a ajuns în rai prin cruce, prin punte, fiilor. El după ce s-a născut din Hristos, a lucrat viață fără moarte, viață fără de păcat. El n-a mai putut păcătui, că era pe cruce, și crucea te face să nu mai poți păcătui. Cine iubește crucea, acela nu păcătuiește, că are crucea pe el, semnul Fiului Omului îl are pe el ca pecete.

O, cel fără învățătură nu stă cu Dumnezeu, fiilor. De aceea vă dau de lucru la viața fără de moarte, la viața veșnică. Dau inimii și minții voastre de lucru, tată. Le dau celor din grădină ce să vă dea de lucru, că ei n-au dacă nu le dau Eu să vă dea. Ferice de cel ce nu se bizuie pe sine, că acela așteaptă de la Dumnezeu. Nu este bine să fie omul singur, că acela ascultă de sine și își are voia sa. Și este bine ca omul să fie cu Hristos și cu copiii lui Hristos, care lucrează viață fără de moarte înaintea Domnului. Ferice de cel ce nu se bizuie pe sine la ce este bine, căci cel ce se bizuie pe sine, acela are mărire de sine. De aceea, vouă vă dau Eu, ca să aveți din Mine, că omul nu știe cum îi dau Eu. El zice că-i dau Eu ceea ce vede el că e bine pentru el. Nu zice că-și face el, ci zice că-i dau Eu, dar își ia el.

Stau cu voi în sfatul vostru despre Mine și despre voi și vin să vă descurc înțelesul cel ceresc, fiilor, dar fiți înțelepți. Să nu zică vreunul dintre voi cum zic cei ce au plecat din brațul cuvântului Meu și Mă fac pe Mine neputincios și neștiutor și zic că Eu grăiesc ce ați grăit voi. O când Eu grăiesc despre cele ce ați grăit voi, asta înseamnă că Eu sunt cu voi în sfat și iau aminte, ca apoi să vă deslușesc din Mine, și înseamnă că acolo unde sunteți voi, sunt și Eu. O, să nu fiți cum sunt cei ce zic: „Domnul nu aude, nu vede, nu știe“. Ei zic că sunt plini de zile bune, și zic: „Știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt de acestea?“.

O, fericit este omul pe care-l va certa Dumnezeu și din legea Lui îl va învăța pe el. Amin, amin zic vouă: cel ce crede în Mine nu va muri niciodată și va avea viață veșnică. Cel ce moare, cel ce nu are viață veșnică, acela nu crede în Mine, și crede în sine și face ca sine, așa cum a făcut Adam. Dar Eu voiesc să fac minune mare cu tine, poporul Meu. Voiesc să fac naștere din nou a lumii, tată. Voiesc să împlinesc cu tine și prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, și de aceea lucrez în tine dar de credință și de iubire de Dumnezeu, și de ascultare și de sfințenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni. Cel ce crede în Mine, acela este viu și crede. Cel mort, este cel ce nu crede în Mine, și iată, nimeni nu crede ca tine în cuvântul Meu cel de ieri și de azi. Tu ești așteptat de cei vii din cer și de cei morți de pe pământ. Tu ești unealta Mea cu care-Mi împlinesc Scripturile venirii Mele cea de a doua ca să fac cer nou și pământ nou și pace și dreptate pe ele, iar cei necredincioși te vor vedea pe tine unealtă în mâna Mea.

Mergi, Ierusalime, în mijlocul mulțimilor și suflă peste ele în numele Meu, iar pe drumul Meu cu tine să te slujească vreme dulce, vreme cu soare și cu căldură și cu răcoare și cu bucurie și cu mântuire peste oameni, fiule Ierusalime. Mergi, tată, și dă cuvântul Meu oamenilor! Cuvântul Meu de facere nouă, de naștere nouă peste oameni pune-l peste oameni, că te-am făcut semănător din Mine, și tu ești fiul Meu, Israele român, iar Eu sunt Tatăl tău Cel din cer. Amin.

Fericit este cel ce intră sub această viță sub care stai tu, căci Eu sunt vița, și tu ești mlădița Mea, Ierusalime nou, și nimeni nu înțelege ce înseamnă Ierusalim nou. Toată lumea te numește pe tine Noul Ierusalim și nu știe cum de te numești tu așa cum te numește el, dar te numește. Fericit este cel ce va intra sub această viță și sub mlădița ei ca să crească mlădiță din mlădiță, fii din fii, așa cum Dumnezeu a voit să se înmulțească omul Său, omul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

01-06-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:21 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (8)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

E cerul sfânt în sărbătoare. Amin. E sărbătoarea Mea cu tine pe pământ, Ierusalime, și vin cu cerul sfânt la tine ca să te serbez pe tine lângă Mine, poporul Meu, căci Tatăl M-a înălțat ca să fiu lângă El, iar tu Mă cobori de lângă Tatăl, și Îl cobori și pe Tatăl cu Mine la tine, căci Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl sunt, precum am fost la început când am făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele, poporul Meu.

Eu după ce am înviat cu trupul M-am arătat ucenicilor Mei și M-am dovedit viu prin multe semne și minuni, și le-am vorbit lor despre împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și ei Mă întrebau: «Doamne, când vei așeza la loc împărăția lui Israel?». Eu le vorbeam despre împărăția lui Dumnezeu, și ei Mă întrebau despre împărăția lui Israel, dar nu le-am răspuns, ci le-am spus că va veni Duhul Sfânt peste ei și îi va învăța, și va fi să ducă cu ei cuvintele Duhului Sfânt până la toate marginile. Le-am spus să ducă vestea împărăției lui Dumnezeu peste pământ, că de două mii de ani voiesc Eu să lucrez de lângă Tatăl împărăție a cerurilor pe pământ. De două veacuri lucrez, poporul Meu, și nimeni nu M-a putut ajuta să așez împărăția cerurilor pe pământ. Israel așteaptă să așez împărăția lui pe pământ, dar Eu și cu Tatăl așteptăm împărăția lui Dumnezeu pe pământ, împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

E pacea Mea în sărbătoare cu tine, Ierusalime. E împărăția Mea cu tine și în tine, Israele copiluț, căci tu ești Israel cel mititel, în care-Mi am Eu împărăția. În Israel cel de la început n-am putut cu împărăția Mea, că el o avea pe a lui chiar dacă zicea că el este poporul Meu. El era poporul Meu pentru că am zis Eu, nu pentru că a zis el, dar el n-a lucrat în el și peste el împărăția lui Dumnezeu. Venea cuvântul Meu la el, și el nu-l înțelegea, căci cine nu împlinește cuvântul lui Dumnezeu, acela nu înțelege ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu. De aceea am învățat Eu pe ucenici cum să se roage, și le-am spus să se roage Tatălui zicând: „Tată din cer, numele Tău cel sfânt să se sfințească în noi, ca să fim ai Tăi. Împărăția Ta să fie vie în noi, ca și în Tine, ca și în cer, Tată“.

O, Israele copiluț, împărăția lui Dumnezeu este moartă în oamenii de pe pământ, nu este vie, și Eu am spus apostolilor Mei: «Mergeți peste tot și spuneți că s-a apropiat împărăția cerurilor pe pământ». Împărăția cerurilor eram Eu, venit din cer Împărat pe pământ, dar Israel, poporul cel căruia i-am dat făgăduințele cele cerești, n-a înțeles cum vine împărăția cerurilor pe pământ, așa cum nici azi nu înțelege; ba încă și azi zice că Mă așteaptă, dar acum vin cuvânt și rostesc, ca apoi să împlinesc, căci așa am lucrat mereu, mereu, poporul Meu. Am venit ca să fiu pe pământ și să așez pe Dumnezeu în om, și să fie împărăție vie în om, și omul nu știe să fie viu, nu știe, și nici nu vrea să înțeleagă și să știe, dar sunt și mulți care știu și nu vor să fie Dumnezeu viu în ei. De aceea am făcut din tine un trimis al Meu, poporul Meu, și merg cu tine cuvânt în mijlocul oamenilor și te ajut să poți da oamenilor cuvântul Meu, și grăiesc din cer pe înțelesul omului de pe pământ, și aștept să vină omul la Mine așa cum ai venit tu ca să-Mi fii ucenic al venirii Mele cea de a doua pe pământ. N-am avut până acum popor ca să-Mi pregătească venirea, dar acum te am pe tine, Ierusalime, popor iubit de Dumnezeu. Cel iubit de Dumnezeu este cel curat, și de aceea te-am așezat să fii curat, fiule Ierusalime, și să Mă așezi în tine cu împărăția Mea, că nu mai e nimeni pe pământ ca să poată învăța pe om împărăția Mea în om. În zadar se zice în biserici rugăciunea „Tatăl nostru“, că dacă nu s-ar zice în zadar, s-ar vedea împărăția Mea pe pământ ca și în cer.

Sunt oameni pe pământ, aud grai de pe pământ care spune așa: „Eu am pe Dumnezeu în inimă și cred și Îl iubesc pe El“. O, omule care te-ai învățat să vorbești că Mă ai în inimă! De ce nu Mă ai și în trup, dacă în inimă Mă ai? Dar ce este inima ta, și ce este trupul tău? Oare, crezi că inima poate să fie locașul lui Dumnezeu, iar trupul care ține inima în el să nu fie locaș al Domnului? Dar cui spui tu așa, și pe cine vrei să-l faci să creadă ce spui tu?

O, omule, o, omule, o, omule, numai dureri Îmi faci, numai neadevăr este pe inima și pe limba și pe trupul tău, căci inima este glasul minții tale care se face faptă în trupul tău. O, dacă ai crede cu inima în Mine, s-ar coborî văzut în trupul tău fapta credinței tale, căci Pavel apostolul Meu așa a spus în Duhul Meu: «Arată-mi credința în faptele tale, omule!».

Omul nu înțelege ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu. Omul cinstește zilele și sărbătorile și obiceiurile și credința în Dumnezeu, dar pe Dumnezeu nu-L cinstește, căci ca să Mă cinstești pe Mine, trebuie să-Mi faci casă în tine, să-Mi faci împărăție în tine, omule, dar ție nu-ți place să ai împărat pe Dumnezeu. Ție îți place voia liberă, căci așa a voit omul încă de când l-am făcut Eu pe om. Așa a făcut și Adam. El era în rai, căci l-am făcut și l-am pus să lucreze și să păzească raiul, l-am pus să lucreze rai în rai, și să păzească raiul ca să fie rai; l-am pus să lucreze împărăția lui Dumnezeu și s-o păzească să fie și să nu se strice, și el a făcut voia lui, n-a făcut voia lui Dumnezeu. I-am făcut ajutor, ca să aibă Adam ajutor, și pe acel ajutor el l-a numit femeie și a spus: «Iată os din oasele mele și carne din carnea mea». Dar Adam a grăit din duhul cărnii, nu din Duhul lui Dumnezeu; a grăit și a spus că omul va lăsa pe Dumnezeu și se va alipi cu femeia sa, și s-a împlinit ce a zis. Adam avea de tată și de mamă pe Dumnezeu, și a lăsat pe Dumnezeu, și s-a alipit cu femeia ca să fie un trup cu ea. Dar ei erau un singur trup, că Eu am făcut două trupuri dintr-unul. L-am făcut întâi pe Adam, și din el am luat și am făcut-o și pe Eva. Eu am făcut din unul, doi, iar omul a făcut apoi din doi, unul, căci omul este neputincios și nu poate să facă ce face Dumnezeu.

Omul a putut strica pe om, dar de făcut nu l-a putut face, și de aceea M-am înălțat la Tatăl după învierea Mea dintre morți. Am înviat și M-am înălțat lângă Tatăl ca să vin apoi Dumnezeu din Tatăl, Dumnezeu și Om, ca să fac dintr-un om, doi, așa cum am făcut la început, așa cum a făcut Tatăl Meu din Mine, Dumnezeu și Om, luat din om.

Am venit a doua oară din Tatăl. Omule, am venit la tine precum scrie în Scripturi că voi veni. Mă fac cuvânt peste tine ca să lucrez prin cuvânt, că și la început am lucrat prin cuvânt. La început am făcut om din cuvânt și din pământ și din apă și din Duh, și acum voiesc să-l fac din cuvânt și din trup omenesc, din trup născut din om. Voiesc din om să fac om îndumnezeit. Voiesc să fac rai din om. Voiesc să fac zi de odihnă din om, ca să Mă odihnesc în om. Ziua Mea de odihnă la început, a fost în om. Numai o zi M-am odihnit, și de atunci nu M-am mai odihnit, căci omul a căzut din rai, și am rămas singur. Sunt singur de șapte mii de ani, căci omul e căzut din rai, și voiesc să fac din pământ, rai, iar din om, împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Voiesc să fiu cu omul. Voiesc în om să fiu. Omul cel pierdut, voiesc să-l găsesc pe cel pierdut din rai. E raiul plin de veșnicie, și raiul e în Mine, iar Eu sunt în Tatăl. M-am dus ca să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie și ai Mei, căci Eu sunt în Tatăl, și voiesc să-i trag pe toți la Tatăl. De aceea vin cuvânt pe pământ, și oamenii bisericii Mă alungă din bisericile lor și nu Mă lasă să-l atrag pe om la viața cea veșnică, nu Mă lasă să vin cu împărăția cerurilor pe pământ, nu Mă lasă. Eu am pe poporul cuvântului Meu și umblu cu el peste fața pământului ca să-l iau pe om în binele Meu, și omul bisericii de azi nu Mă lasă cu binele Meu peste om, nu Mă lasă cu împărăția Mea peste biserică, nu Mă lasă.

Eu sunt Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și vin pe pământ așa precum M-am și suit la cer. Vin pe nori de slavă, și omul nu Mă vede. Cel ce crede în Mine, acela este care Mă vede, iar cel ce nu crede, nu are ce să vadă. O, oare, Eu sunt Dumnezeu numai de aproape? Și de departe nu mai sunt? Numai în cele văzute crede omul? În cele nevăzute nu crede? O, nu crede. Nu crede omul în Dumnezeul Cel văzut de cei credincioși lui Dumnezeu, iar împărăția omului a acoperit tot pământul. Pământul a fost făcut de Dumnezeu, și omul s-a făcut fur, și se judecă om cu om și se bate pentru pământ. Dar Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul, prin cuvânt le-am făcut, și prin cuvânt le voi avea iar, căci «al Domnului este pământul și tot ce e pe el», după cum scrie în Scripturi. Amin. Curând, curând vin cu ziua cea mare când voi rosti cuvânt, și voi spune: «Al Meu este pământul». Amin, amin, amin.

Ucenicii Mei M-au întrebat în ziua când M-am înălțat: «Doamne, oare, acum a venit vremea să așezi la loc împărăția lui Israel?». Dar M-am înălțat la cer și nu le-am răspuns la întrebarea lor, și le-am dat făgăduința venirii Duhului Sfânt la ei, ca să-L aibă și să învețe din Duhul Sfânt pe oameni despre împărăția cerurilor, nu despre împărăția lui Israel care s-a semețit că are împărăție pe pământ și peste pământ. În Israel trebuia să fie împărăția lui Dumnezeu, dar voia omului, voia lui Israel a fost fără Dumnezeu. Iată cuvântul Meu pe care trebuia să-l răspund atunci și nu l-am răspuns: Acum este vremea să așez la loc împărăția Mea, care a fost răsturnată de om acum șapte mii de ani. Acum este vremea să vin. Amin. Vin cuvânt pe pământ ca să pregătesc venirea Mea cu trupul Meu cel înviat și cu zeci de mii de sfinți și de îngeri și cu nori de slavă peste pământ. Amin. Vin la tine, Ierusalime al cuvântului Meu, că tu Mă primești și Mă aduci din Tatăl ca să fiu cu tine, și Îmi dai odihnă în tine, și ești ziua Mea de odihnă pe pământ, că Eu așa am zis: «Omule, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea».

O, Ierusalime, voi veni cuvânt peste tine și voi grăi ție despre taina zilei Mele de odihnă, de care omul nu-și mai aduce aminte. Omul nu știe ce înseamnă ziua Domnului, așa cum nici Israel n-a știut și n-a înțeles de când i-am spus și până azi.

O, Ierusalime, e zi de înălțare. E sărbătoare, poporul Meu. Mergem în mijlocul mulțimilor, tată. Toate stihiile să-i slujească cuvântului lui Dumnezeu. Să-ți fie bine poporul Meu. Să fie cu tine soarele și seninul și vremea dulce. Să fie cu tine toate câte sunt, și să Mă vestești înălțat la Tatăl și iarăși venit, precum am făgăduit că vin, și iată, vin cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin. Vin curând văzut pe pământ, și slava cuvântului Meu merge înaintea Mea.

Eu sunt Cel ce M-am înălțat la Tatăl acum două mii de ani, ca să pot veni iar din Tatăl și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Eu sunt Cuvântul Care vine cu norii slavei, cu nori de heruvimi și serafimi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

05-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinților părinți de la soborul din Niceea

E cerul cu tine, popor cu nume de Ierusalim. E Domnul cu tine cuvânt pe pământ. Voiesc să fac cu tine și peste tine toate câte vor fi să rămână veșnic. Voiesc, poporul Meu, să fii veșnic. Amin, amin, amin.

Vin la poporul Meu pe firul cărții tale, Verginico. Grăiesc cu tine și cu poporul Tatălui și al Meu și al tău și al cerului tot. Grăiesc cu poporul și cu tine. Grăiesc cu omul de pe pământ. Grăiește cuvântul Meu din cer peste pământ, că e Domnul cuvânt peste pământ. Amin.

La început am făcut mai întâi lumina, și apoi pe toate câte le-am făcut, în lumină le-am făcut, la lumină le-am făcut, căci la întuneric Eu nu puteam să fac nimic, pentru că Eu sunt Domnul zilei, și am împărțit pe toate câte le-am făcut, le-am împărțit în șapte zile, căci în ziua a șaptea am făcut odihna Mea. Fiecare facere din cele șapte zile a fost alcătuită într-o zi. În fiecare zi din cele șapte zile zideam prin cuvânt facerea fiecărei zile, iar în ziua a șaptea M-am uitat peste toate câte le-am zidit și le-am întocmit cu cuvântul, și am zis: «Toate sunt bune foarte», iar în ziua a șaptea am făcut odihna Mea.

O, Verginico, grăiesc cu tine așa cum grăiam și când erai cu trupul pe pământ între oameni. Grăiam cu tine așa cum grăiam cu Moise la început și îi dictam Scripturile facerii, Verginico. Voiesc să înțeleagă omul de pe pământ cuvântul Scripturilor Mele, că Eu am dictat omului lui Dumnezeu de pe pământ, și omul lui Dumnezeu a întocmit pe pământ cuvântul lui Dumnezeu, dar omul veacului acesta este necredincios lucrării Mele prin omul lui Dumnezeu între oameni. Omul veacului acesta crede în cele lucrate de el și grăite de el. În cele lucrate și grăite de Mine nu crede pentru că nu vede și nu aude pe cele făcute și grăite de Mine. Eu lui Moise așa i-am spus: «Eu sunt Cel ce sunt. Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce să grăiești». Cu tine, Verginico, tot așa am lucrat. Cu fiii Mei cei de azi, care Mă aduc pe Mine pe pământ cuvânt din Tatăl, lucrez și mai minunat. De ce lucrez mai minunat? Pentru că Eu M-am dus la Tatăl, pentru că tu tot așa, te-ai dus de la ei la Mine și la Tatăl, și ei mai minunat lucrează. Eu lucram minunile lui Tatăl în fața ucenicilor Mei, și le spuneam că ei mai mari minuni vor lucra când Eu Mă voi duce la Tatăl și voi fi cu ei din Tatăl și cu Tatăl.

O, nu știe omul ce este ziua Mea de odihnă. Dacă Eu nu Mă pot odihni în om, omul nu știe să înțeleagă pe cele de la Domnul. Eu am lucrat șase zile pe cele ale facerii, și pe toate le-am făcut bine, și privind peste ele M-am odihnit cu mulțumire în ziua a șaptea. Zilele Mele sunt ale Mele, și ziua Mea de odihnă este a Mea. Zilele omului sunt ale omului, și ziua lui de odihnă este a lui. Omul lucrează șase zile pe cele ale lui, pe cele pentru el, iar în ziua a șaptea se odihnește de cele ale lui, zicând că în ziua a șaptea Mă cinstește pe Mine. Eu în ziua a șaptea M-am bucurat de toate cele bune pe care le-am făcut pentru om în șase zile, dar omul, până în ziua a șaptea poate să facă ce am făcut Eu timp de șase zile? Omul lucrează pentru el șase zile, nu pentru Mine, iar a șaptea zi zice că Mi-o dă Mie și că o sfințește. Nici poporul Israel n-a înțeles zilele Mele și cinstirea lor, și cinstirea zilei a șaptea, că el făcea numai rău pe calea lui. Eu îi ziceam lui Moise: «Du-te și du poporul în Canaan, dar Eu nu voi merge în mijlocul poporului, ca să nu pierd pe cale poporul, pentru că este popor îndărătnic. De voi merge în mijlocul lui, îl voi pierde într-o clipă»; și Domnul venea la cortul întâlnirii, afară din tabăra corturilor lui Israel, și acolo grăia lui Moise față către față așa cum grăiește cineva cu prietenul său, și Moise scria toate cuvintele Domnului, pentru că Domnul așa îi spunea: «Scrie acestea în carte spre pomenire».

Nu înțelegea Israel ce este odihna Domnului, că era popor îndărătnic, și Domnul nu Se putea odihni în el. Dar cu Moise a făcut Dumnezeu odihna Sa, și îl învăța ce să grăiască peste Israel și deschidea gura lui Moise. Când s-a suit Moise a doua oară pe Muntele Sinai ca să-i dea Domnul rânduieli peste Israel și să le împlinească Israel ca să Se odihnească Domnul în Israel de lucrarea Sa peste el, când a ajuns Moise pe munte, s-a coborât norul slavei Domnului, acoperind muntele timp de șase zile, iar în ziua a șaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului, și a stat Moise în mijlocul norului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și i-a dat Domnul rânduieli peste Israel. Ziua a șaptea s-a lungit până la patruzeci de zile, și S-a odihnit Domnul peste Moise patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și omul nu știe ce înseamnă ziua de odihnă a Domnului. Eu Mă odihneam peste Moise cu cele bune ale Mele pe care voiam să le fac și să le pun peste Israel, și Mă uitam peste ele și erau toate bune foarte, dar când venea Moise cu ele la Israel ca să le pună peste el și să Mă pot Eu odihni de cele ale Mele peste el, Israel rămânea popor îndărătnic, și Eu nu Mă puteam odihni peste el. Nu M-a primit Israel să Mă odihnesc peste el, și îi zicea lui Moise: «Du-te tu și grăiește cu Domnul, și tu să ne spui ce grăiește Domnul peste noi». Eu așa am zis: «Israele, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea», că Eu am lucrat șase zile pentru tine ca să-ți fac fericirea, și în ziua a șaptea M-am odihnit. Eu am lucrat cerul și pământul și pe toate câte le-am făcut pentru om, și apoi M-am odihnit, și am sfințit ziua a șaptea și am binecuvântat-o așa cum binecuvintează omul o biserică și o sfințește după ce o face.

Omul ar trebui să facă din el biserică timp de șase zile, iar în a șaptea zi să o sfințească și să o binecuvinteze, așa cum am lucrat Eu. Biserică înseamnă cerul și pământul lui Dumnezeu între oameni, cuvântul și trupul Domnului, facerea omului nou. Eu am făcut cerul și pământul timp de șase zile, dar omul ce face timp de șase zile? Am zis între porunci: «Omule, adu-ți aminte de ziua Domnului și o sfințește pe ea». Dar am mai zis și așa în porunci: «Omule, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu fii lacom». O, cine le calcă pe acestea, calcă și ziua Domnului prin acestea.

Aud cuvintele celor ce se bat cu pumnul în piept că cinstesc ziua a șaptea, îi aud când spun că dacă o poruncă este călcată te faci vinovat de toate poruncile și pe toate le calci printr-una călcată. O, dacă tu care zici așa cum că te temi să nu calci porunca aceasta a zilei Domnului ca să nu te faci vinovat față de toate celelalte porunci, oare, de ce nu te temi și de călcarea celorlalte porunci care spun: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom, și să-L iubești pe Dumnezeu nefăcând acestea și neluând în deșert cuvântul Lui și numele Lui, și cinstindu-L ca Tată al tău și ca mamă a ta.»? Nici un om nu se poate lăuda că împlinește poruncile Mele, iar tu cum de te poți lăuda că le împlinești? Tu, care te fălești cu poruncile Mele, de ce le calci necinstindu-le pe ele? Dar nu ți-a spus Duhul Meu Cel Sfânt prin Scripturile lui Pavel, nu ți-a spus că tu, care te fălești cu legea și cu poruncile, le calci și le necinstești și tu? Poruncile Mele se țin una de alta ca un lanț, și fiecare din ele vine din cea de dinaintea ei, și toate țin de cea dintâi, nu de cea de a patra, iar cea de a patra, pe care tu o ții ca temelie a ta, este ruptă din cea dintâi, și nu cea dintâi este ruptă din cea de a patra.

Grăiesc cu tine, Verginico, și grăiesc cu tine, poporul Meu, ca să audă cel ce trebuie să audă. Dar nu aude, precum nici Israel nu auzea rânduielile Mele peste el; nu auzea, și călca poruncile Mele una după alta și își zicea „poporul Domnului“, așa cum și cei de azi care se țin de ziua a șaptea își zic „poporul Domnului“ și își zic „adventiști“. Acest nume înseamn㠄a doua oară venit“, și la aceștia înseamnă Hristos venit a doua oară, a doua Lui venire înseamnă. Dar Cel ce n-a venit întâi cum poate veni a doua oară?

O, voi, cei ce auziți neauzind! Să știți că mai fericit va fi poporul Israel care nu L-a recunoscut pe Hristos venit atunci din Fecioară și Care va veni, zic ei, mai fericiți sunt ei decât voi care ziceți că Hristos a venit atunci, și încă a doua oară că a venit sau că vine. Eu am venit și atunci și acum, și am fost de atunci și până acum, și sunt, dar pentru voi nu sunt. Nu sunt pentru voi, nu voiesc să fiu pentru voi, cei care nu știți să-L înțelegeți pe Dumnezeu așa cum spune El să înțelegeți. Zadarnic Îl înțelegeți pe Domnul cum vreți voi. Domnul trebuie înțeles cum voiește El, nu cum îi vine omului bine să-L înțeleagă. Iată, Eu deschid gura Mea împotriva voastră, și spun: când Israel păcătuia și veneau împotriva lui șerpi veninoși și omorau pe fiii lui cu mușcături de moarte, am spus lui Moise să facă un șarpe de aramă. Am voit să opresc osânda lui Israel și să nu mai moară Israel și să-l înțelepțesc pe Israel, și odată cu încercarea cea peste puterea lui pentru păcatele lui, pregăteam și scăparea din moarte, și în milostivirea Mea i-am spus lui Moise: «Am văzut căința lui Israel, și cine va fi mușcat de șarpe și va privi la șarpele cel de aramă nu va mai muri, și va trăi». Eu am fost Cel ce am cuvântat să se facă șarpe de aramă, șarpe care nu mușcă, și cuvântul Meu s-a făcut semn, s-a făcut șarpe care nu mușcă împotriva șarpelui care mușcă, iar mânia Mea cea prin șerpi mușcători cu venin de moarte s-a oprit în Israel, și a trăit Israel înaintea Mea. Eu am fost Cel Care am văzut cum mureau osândiții cei păcătoși pe cruce, și de mila lui Israel M-am așezat pe cruce ca să fac din ea neosândire și să fac scăpare prin ea, și cale de viață veșnică prin acest semn prin care mureau cei mulți. Voi nu înțelegeți Scripturile și pildele ei cele dinainte rostite și făptuite, căci cuvântul Meu, care se face faptă pentru ca să ajut pe om spre Mine și spre pocăință prin certare și prin iertare, cuvântul Meu nu este idol așa cum ziceți voi. Crucea nu este îmbrățișată de Mine pentru ca s-o batjocoriți voi așa cum o batjocorea Israel făcând din ea mijloc de osândă și de batjocură și de înjosire. Eu am făcut din ea semn de mântuire, așa încât cine se va uita la ea și o va îmbrățișa așa cum am îmbrățișat-o Eu, să nu mai moară, să nu mai păcătuiască, așa cum nici tâlharul n-a mai păcătuit după ce a fost așezat pe ea, și s-a dus el în rai prin cruce. Eu i-am zis tâlharului: «Astăzi vei fi cu Mine în rai», iar voi ziceți că nu mai este nimic de omul care moare până ce nu voi veni Eu a doua oară. Dar cine v-a spus vouă să răstălmăciți Scripturile care spun: «Cel ce va muri, viu va fi dacă va fi cu Mine.»?

Eu am venit întâi când am venit, și prin Fecioară am venit, și voi numiți cu nume rău pe mama Mea Fecioara. O, dacă n-ați zice așa n-ați avea cum să vă faceți loc lângă Mine cu desfrânarea cea pe care o aveți și voi din firea cea omenească a omului căzut. Dacă mama Mea Fecioara n-a fost ușa prin care numai Eu am intrat și am ieșit, precum scrie Scriptura, atunci de ce mai ziceți voi că Eu sunt Hristosul vostru venit atunci pentru voi? Cum pot Eu să vă mai ridic păcatele voastre ca să nu le mai faceți dacă Eu ca Fiu al lui Dumnezeu Tatăl n-am putut atunci să fac pe Fecioara mama Mea să nu păcătuiască cu trupul, dacă voi ziceți că ea a păcătuit după ce M-am născut Eu din ea? Oare, Eu, Dumnezeu, venit din Tatăl prin Fecioară, nu puteam să am o mamă care să fie numai mama Mea? Dacă voi ziceți lui Dumnezeu „Atotputernic“, oare, nu poate totul Dumnezeu? Oare, tu, care-ți faci chipul pe hârtie sau pe pânză sau pe lemn ca să fie pentru urmașii tăi și să-și știe ei obârșia, dacă tu ai voie să ți-l faci ca să vorbească despre tine, Eu nu pot să am grai pe pământ prin cele ce se fac pentru numele Meu și se văd? Oare, șarpele de aramă la care se uita omul ca să nu mai moară a fost chip cioplit? A fost idol? O, șarpele de aramă a fost cuvântul Meu împlinit de Moise și pus în fața lui Israel ca semn, ca să asculte de semnul Meu șarpele veninos și să se tragă în culcușurile lui. Oare, pentru voi am venit într-un fel și pentru alții într-alt fel? Eu am venit prin Fecioară și prin cruce, prin Fecioară veșnic fecioară, și prin cruce veșnic semn al mântuirii omului. Eu pentru cei ce cred așa, pentru aceia am venit atunci, și cu aceia sunt, iar pentru voi Eu n-am venit atunci. Și cel ce n-a venit întâi cum poate să vină a doua oară?

O, voi cei ce auziți neauzind, Eu pentru voi n-am venit nici atunci, nici acum. Iar dacă Eu nu M-am născut prin mamă veșnic fecioară, dacă Eu n-am înviat prin cruce, prin semnul crucii, prin lemnul cel ce s-a făcut scăpare și binecuvântare peste cei credincioși, dacă Eu n-am venit așa, din mamă veșnic fecioară, dacă crucea Mea nu e iubită de voi ca semn al mântuirii, dacă chipul Meu nu vreți să-l vedeți în icoană și ziceți că e chip cioplit, dacă voi ziceți așa, voi veți muri în păcatele voastre, și de sângele vostru Mă spăl, că iată, Eu deschid gura Mea către voi cei ce vă numiți poporul adventist. Eu pentru voi a doua oară nu vin dacă n-am venit la întâia venire așa cum am venit. Oare, ziceți voi că toți cei care pier în păcatele lor sunt mai păcătoși decât toți oamenii? Da, zic vouă, dar dacă nu vă veți pocăi de păcatele voastre pe care le faceți împotriva poruncilor Mele, toți veți pieri la fel. Cel ce se pocăiește se oprește de la păcate, iar cel ce nu se oprește nu se pocăiește, și iată, Eu pentru voi n-am venit atunci.

Eu M-am născut în ziua întâi a săptămânii. Eu am înviat în ziua întâi a săptămânii. Eu am coborât pe Duhul Sfânt Mângâietorul în ziua întâi a săptămânii, căci ziua a șaptea Mi-a fost strivită de om încă de când era omul în rai, și Mi-a fost strivită de Israel, și de șapte mii de ani nu mai am Eu odihnă. Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez și nu mai avem odihnă și lucrăm ca să-l facem iar pe om. Voiesc să încep cu lumina. Voiesc să încep cu fiecare om cu ziua întâi. Voiesc lumină în om. Voiesc acum lumină și odihnă, căci Eu sunt mereu astăzi. Amin.

E Domnul cuvânt peste pământ. Să fie lumină pe pământ! Amin, amin, amin. Să fie lumină! Să fie lumină! și toate să fie în lumină și toate să se facă din lumină și la lumină! Amin.

Am grăit cu tine, Verginico; cu tine, și cu poporul cel ce stă sub lumina cuvântului Meu. Să ia omul de pe pământ lumină din Lumină. Să fie lumină pe pământ poporul cuvântului Meu.

Lumină din Lumină să fii, poporul Meu, că pe toate le fac iar, ca și la început, și toate se vor lăsa văzute curând, curând.

Cuvântul Meu s-a făcut cuvânt în cartea ta, Verginico, așa cum în cartea lui Moise Mă scriam. Amin.

– O, Tu ești râu de cuvânt, Doamne, și nu încap cărțile cuvântului Tău pe pământul acesta, că mari sunt cuvintele Tale, Doamne. Cuvântul Tău este mângâiere pentru fii, și este mânie pentru cei ce îl aud neauzindu-l, Doamne al mângâierii și al dreptății cuvintelor Tale.

O, Ierusalime, o, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Mâniați-vă, și nu păcătuiți». Căutați să înțelegeți duhovnicește peste voi și între voi Scripturile Domnului. Mâniați-vă, și nu urâți. Mâniați-vă, și nu nedreptățiți prin mânie. Mâniați-vă, și îndreptați căile Domnului peste oameni și spre oameni. Lucrați ca Domnul. Arătați pașii cei răi ai oamenilor; poate se vor vindeca de rău pașii lor.

O, fiilor unși, Domnul va deschide gura voastră și vă va învăța ce să grăiți. Mergeți la Israel și lucrați cu Israel, și voi lucra și Eu cu voi, și apoi voi lucra cuvânt în cartea Mea pentru Israel. Amin, amin, amin.

Și voi mai lucra un cuvânt, ba chiar două voi lucra, și vă voi trimite cu el acolo unde merge el. Amin.

08-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

O, țara Mea de nuntă, o, iubita Mea, Mă fac în tine sărbătoare de cuvânt. Eu sunt Cuvântul Tatălui, iar Tatăl este în Mine când grăiesc peste tine. Amin.

Pace ție! Pace, iubito! Pacea Mea o dau ție! Mă fac cuvânt deasupra ta. Vin să-ți tulbur pacea ta și să ți-o dau pe a Mea, căci Eu așa am spus la ai Mei: «Pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea v-o dau Eu».

O, țara Mea de nuntă, pacea Mea ți-o dau. Amin, amin, amin. Am în tine un popor mititel, ales din mijlocul tău, și am o grădiniță mică și curată în mijlocul tău, și Mă las cuvânt din cer peste ea și îți dau din pacea Mea. Îți dau cuvânt din cer, căci Eu vin cu norii slavei și grăiesc de deasupra și te mângâi cu cuvântul mângâierii, cu Duhul Adevărului te mângâi, că Eu am spus: «Nu vă voi lăsa orfani. Mă duc, și voi veni la voi. Pacea Mea vă las vouă, pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Mă duc, și voi veni la voi. Lumea nu Mă va vedea; voi însă Mă veți vedea pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi și veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi în Mine, și Eu în voi. Și dacă Mă iubește cineva ca și voi, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom face locaș la el și Ne vom arăta lui».

O, țara Mea de nuntă, o, iubito, stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine și n-a putut să-Mi ia viața. Nimeni nu Mi-a luat-o, ci Eu de la Mine Însumi am pus-o. Putere am avut s-o pun și putere am avut s-o iau, căci această poruncă am primit de la Tatăl. Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că voi fi un prunc mic și Mă voi naște pe pământ și voi fi sămânță semănată pe ogoare și voi fi un Miel mititel și voi fi junghiat de un mișel, și Eu nu I-am spus nimic lui Tatăl, nimic decât atât: «Tată, facă-se voia Ta».

Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că va alege din nou Ierusalimul. Îmi amintesc când Mi-a spus de tine, țara Mea de nuntă. Când a lepădat Tatăl pe Israel cel ce M-a răstignit, în ziua aceea te-a ales Tatăl pe tine și te-a dat Mie să-Mi fii țară de nuntă, și Mi-a promis Tatăl mireasă din tine, țară cu Mire și mireasă. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine și nimeni nu știe tainele lui Tatăl, nimeni decât cel ce voiește Tatăl să-i descopere, iar Eu sunt în Tatăl, și voi în Mine, și Eu în voi, iubiții Mei ucenici luați din români. Sculați-vă să mergem și să dăm oamenilor vestea împărăției cuvântului Meu peste pământ. Să fie soare, să fie vreme dulce, să fie lumină cerească pe pământ! Să se despartă apele de ape și să fie cer nou și pământ nou! Să dea pământul din el viață veșnică peste făpturi, iar pomul vieții să fie la mijloc și să dea roade! Cei doi luminători să strălucească de șapte ori mai mult! Să fie om nou, lucrat la cuvântul Meu din trupul tău, din Duhul Meu și din viață veșnică, lucrată la credința ta, omule ieșit din om! Vreau să te întocmesc din nou, omule, și vreau să înnoiesc lumea și s-o nasc din nou prin cuvântul Meu. Este scris în Scripturi de nașterea din nou a lumii, de înnoirea lumii este scris, de cer nou și de pământ nou este scris în Scripturi. Să fie cer nou și pământ nou în care să locuiască dreptatea, iar dreptatea, Eu sunt. Să fie omul om nou, în care să locuiască Dumnezeu, precum în sfinții Mei a locuit Dumnezeu, căci cei ce au crezut în Mine pe pământ, au viață veșnică în cer. Amin.

E sărbătoare cerească pe pământ. E sărbătoarea duminicii tuturor sfinților. Au trecut șapte săptămâni de la serbarea Învierii Mele și până la coborârea Duhului Meu Cel Sfânt în serbare cerească pe pământ, iar azi sunt serbat de tot cerul sfânt cu sărbătoare de sfinți, că Eu serbez pe toți sfinții Mei, de la Avraam, părintele sfinților, și până la Verginica, și până la tine, fiule mic, Israele mic, copil al lui Avraam cel sfânt și credincios, căci ucenicii Mei sunt sfințiții Mei pe pământ.

O, Verginico, e sărbătoarea tuturor sfinților, tată. Tu ești în mijlocul cerului Meu de sfinți, că mult te-au așteptat sfinții să te naști și să crești și să porți lucrarea cuvântului Meu la sfârșit, după cum era scris în Scripturi că Mă voi face cuvânt peste pământ. Este scris la proorocul Isaia despre mama Mea Fecioară: «Înainte de a se zvârcoli în durerile de naștere, ea a născut; înainte de a simți chinul, ea a născut un Fiu»; și este scris despre tine, Verginico: «Abia au apucat-o durerile nașterii, și fiica Sionului a și născut fii. Oare, o țară se naște într-o zi, și un popor dintr-o dată? Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea?». Verginico, Verginico, este scris despre tine în Scripturi că tu vei naște fii din cuvântul Meu. Este scris de cuvântul Meu, de glasul Meu prin tine, căci tu ai fost templul Meu pe pământ, și din tine am grăit și Mi-am făcut un popor. Cine a mai auzit sau cine a mai văzut unele ca acestea? Este scris la proorocul Isaia despre lucrarea Mea cu tine, despre glasul Meu prin tine: «Un glas, un vuiet din cetate, un glas din templu! Este glasul Domnului ca să răsplătească fiecăruia după cum este fapta sa. Abia au apucat-o durerile nașterii și fiica Sionului a și născut fii». O, așa este scris în prooroci despre mama Mea Fecioară, care M-a născut prunc pe pământ, și despre tine, care M-ai născut cuvânt pe pământ, Duh mângâietor, Duhul Care trebuia să vină mai înainte de venirea Mea cea văzută, că după tine Eu vin. Amin. Tu ești trâmbița a șasea, iar Eu, Domnul, sunt trâmbița a șaptea, precum este scris în Scripturi despre îngerul care va spune: «Săvârșitu-s-au toate!».

Verginico, tu ești în Mine, precum sfinții sunt în Mine, căci Eu sunt locașul sfinților. M-am dus la Tatăl ca să Mă fac locaș pentru sfinții Mei, ca acolo unde sunt Eu să fie și ei; ei în Mine, și Eu în ei. Grăiește, Verginico, peste oameni, grăiește din Mine, căci Eu sunt în tine, și tu în Mine. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, o, Fiule al Tatălui și al mamei Fecioară, care Te-a născut prunc; și al meu, care Te-am născut cuvânt ca să fii cu oamenii până la sfârșit, după cum ai spus! O, Domnul meu și Dumnezeul meu, eu sunt trâmbița Ta, trâmbița a șasea, și nimeni nu știe să tâlcuiască Scripturile Tale, că Tu mereu, mereu Ți-ai împlinit Scripturile prin oameni pregătiți de Tine, oameni luați dintre oameni precum ai luat pe mama Ta Fecioară, precum m-ai luat pe mine, Doamne. Grăiesc din Tine, bunule Învățător, ca să înveți pe oameni să înțeleagă tainele Tale cele scrise în Scripturi, Doamne. Pe pământ vorbește omul cu omul, vorbesc oamenii între ei, iar în cer vorbește sfânt cu sfânt, și sfinții vorbesc cu Tine, Cel dorit, Cel iubit de sfinți pe pământ și în cer. Și iată taină mare lucrată de Tine, că Tu grăiești cu omul pe pământ, și sfinții Tăi lucrează ca și Tine, fiindcă orice ucenic desăvârșit va fi ca și învățătorul său.

Omul cel născut din om nu mai știe ce este înțelepciunea, că păcatul l-a despărțit pe om de Tine, Doamne, precum pe Adam și pe Eva i-a despărțit unul de altul, și de Tine i-a despărțit. Ei erau un singur trup, și prin păcat s-au despărțit în două trupuri, căci ei doi erau același trup. Omul de pe pământ nu mai are înțelepciune, că omul e născut din om, și Tu ai spus că cine nu se va naște din cer, de sus, nu va avea și nu va fi fiu al împărăției cerurilor. Omul de pe pământ știe altfel; știe că păcatul unirii omului cu femeia îi unește pe cei doi ca să fie un trup cei doi. N-a înțeles omul taina cea cerească a acestui cuvânt care spune: «Cei doi vor fi amândoi un singur trup». N-a înțeles nici Adam când a zis acest cuvânt, că dacă-l înțelegea ca Dumnezeu nu s-ar fi despărțit prin păcat cei doi, care erau același trup amândoi.

O, Doamne, găsește omul în Scriptură aceste cuvinte și nu înțelege omul taina Ta în biserica Ta așa cum a înțeles-o apostolul Pavel, căci el așa a spus: «Bărbatul să-și iubească femeia așa cum Hristos a iubit biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea, și ei S-a dat ca s-o sfințească curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși biserică mărită, fără pată, fără zbârcitură, ci sfântă și fără prihană. Așa și bărbații, să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor, căci cel ce-și iubește femeia, pe sine se iubește, că nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește precum Hristos biserica Sa, căci suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup». Și a mai zis Pavel: «Taina aceasta, mare este, în Hristos și în biserică».

O, Doamne, grăiesc cu Tine din Scripturi ca să-i facem pe oameni să înțeleagă tainele Scripturii, Hristos și biserica Sa, bărbat și femeie, căci Pavel a spus că fiii bisericii sunt din carnea Ta și din oasele Tale, Doamne, femeia Ta, mireasa Ta, Doamne. Fiii bisericii sunt cei ce se nasc din Trupul și Sângele Tău și sunt vii și fără de păcat precum Tu ești, Doamne, căci orice ucenic desăvârșit va fi ca și învățătorul său, un trup cu el, același trup, Doamne. Omul cel născut din om nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu în om, că păcatul i-a despărțit pe oameni de Tine, precum pe Adam și pe Eva, care erau amândoi același trup i-a despărțit păcatul. Dacă ar fi fost de la Tine unirea bărbatului cu femeia sa, așa cum este peste oameni, de ce l-ai mai fi scos din rai și din cer pe omul cel făcut de Tine la început? O, nu mai sunt învățători cerești pe pământ, nu mai sunt prooroci de-ai Tăi pe pământ, căci toți sunt trup și pântece și păcat, și nimeni nu mai este cu adevărat carne din carnea Ta și os din osul Tău și să fie viu. Dar noi am ieșit în mijlocul oamenilor cu sărbătoare de cuvânt, ca să învățăm oamenii calea împărăției cerurilor spre ei. Am venit pe pământ cu sărbătoare și cu toți sfinții am venit.

Când am venit de pe pământ în cer la Tine, Doamne, atunci am înțeles taina Ta cu mine, că m-ai hărăzit să mă nasc între oameni în zi de duminică, și era atunci duminica tuturor sfinților și toți sfinții și-au lăsat daruri peste mine, ca să fie sfinții în mine cu Tine cuvânt și ca să trâmbițeze îngerii în mine din trâmbița a șasea, Doamne. O, se întreabă oamenii de celelalte trâmbițe, de cele de până la mine.

O, oamenilor, pacea Domnului v-o dau! Nu precum vă dă lumea vă dau eu. Eu vă dau din cer, nu din lume. Lumea vă dă minciuni. În lume e numai minciună, că stăpânitorul acestei lumi n-are nimic în Domnul, așa cum nu a avut nimic în mine. Nimeni n-a putut să-mi ia viața, ci eu însumi am pus-o, căci această poruncă de la Domnul am primit.

O, oamenilor, e mare taină țara aceasta, și este scris de ea în Scripturi și se numește țara strălucirilor; se numește așa pentru cuvântul Domnului, care se naște în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiță apocaliptică s-a coborât din cer și a sunat pe pământ și a fost dată unui om sfânt, care a fost ales și pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiță trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoții bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) și l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, și și-a adunat ucenici și a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Și a coborât alt înger din cer și a sunat pe pământ, și a dat trâmbița unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Și au mai coborât încă trei îngeri la rând și au sunat pe pământ, și au dat trâmbița lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), și încă altui preot (Ioan, Vladimirești, n.r.), și a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimirești, n.r.), și au sunat și aceștia din trâmbițele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiței a șaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbița a șaptea a coborât alt înger din cer și a sunat pe pământ și mi-a dat mie trâmbița și am sunat din ea și am fost trâmbița lui Dumnezeu, trâmbița a șasea, despre care scrie în Scripturi așa: «Și a trâmbițat al șaselea înger, și atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăință, că vine Domnul ca să sune din trâmbița a șasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al șaptelea înger, când va fi să trâmbițeze al șaptelea înger, atunci săvârșită este toată taina lui Dumnezeu, și timpul nu mai este». Amin, amin, amin.

O, Doamne, eu din Tine grăiesc peste pământ, și cu Tine grăiesc din Scripturi, Doamne, ca să înțeleagă oamenii de pe pământ Scripturile Tale, ca să-i facem pe oameni să înțeleagă și să creadă cuvântul Tău și să se nască de sus, căci cuvântul Tău este de sus, Doamne. Amin.

– O, Verginico, o, Verginico, o, Verginico, se întreabă oamenii cine au fost trâmbițele Mele. Eu pe toate le-am luat din biserică și le-am pus să sune peste biserică. Și de ce peste biserică? O, Verginico, antichrist nu este în lume, ci este în biserică, este lângă Mine ca să lupte împotriva Mea. Iată, cezarul, numit și Irod, s-a folosit de slujitorii bisericii, s-a folosit de cei ce-și vindeau oile, le vindeau cezarului ca să le închidă cezarul și să scape antichrist de oile Mele cele bune și ca să poată el domni în biserica Mea. Și de aceea te-am ales Eu pe tine din neam de jos, ca să cobor bogăția Mea pentru oi, că dacă Mă duceam tot la oamenii bisericii, Îmi închideau cuvântul, așa cum i-au închis pe cei dintre ei pe care Eu i-am ales dintre ei ca să trâmbițeze, și așa cum te-au închis și pe tine dându-te cezarului ca să te închidă. Cezarul nu se pricepea ce fac Eu cu tine, dar oamenii bisericii cunoșteau cuvântul judecății Mele și se ascundeau, că erau goi înaintea Mea. Oamenii bisericii au fost și sunt antichriștii care stau împotriva cuvântului Meu și Mă fac pe Mine prooroc mincinos în această lucrare de trâmbițare. Cezarii aveau misiunea lor, iar oamenii bisericii care voiau să scape de oile cele tari și sănătoase ca să nu crească și să le ia locul, se duceau la cezari și le spuneau alte lucruri decât cele de la Mine prin vasele Mele, așa cum a fost și cu tine, Verginico. Acum cezarul s-a făcut credincios și s-a așezat în frică de Dumnezeu, iar oamenii bisericii nu mai au acum închisoare pentru oile Mele și dau să se ascundă de oi, că sunt goi și nu sunt păstori, sunt farisei și nu sunt păstori de oi, și oile Mele erau fără păstori. Dar iată, Eu Însumi port grijă de oile Mele, și oamenii bisericii râd de oile Mele și le poreclesc „sectă“, și le zic „rătăcite“ oilor Mele.

Oamenii bisericii sunt împotriva Mea, Verginico. Grăiesc în cer cu sfinții. Stau în sfat în mijlocul sfinților și le spun: oamenii bisericii de pe pământ au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor și sunt împotriva Mea ca să nu vin să-Mi adun oile să le fac o turmă pe toate. Dar cheia împărăției cerurilor Eu sunt. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, și cine va intra și va ieși prin Mine, va intra și va ieși și pășune va afla. Amin.

Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar oamenii bisericii de pe pământ cine sunt? Ai cui sunt? Care este împărăția lor și unde este?

Eu sunt împărăția cerurilor, și sfinții sunt cu Mine întru venirea Mea, căci vin să așez la locul ei împărăția Mea. Amin, amin, amin.

22-06-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul

Vin pe cărarea cărții tale, Verginico. Venim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Sărbătorim pe Ioan, nașul Meu de botez. Lucrăm cu cerul în cartea ta și în cartea Mea și cuvântăm peste Israel, Verginico. Începem în zori lucrare cerească peste Israel care merge azi să-L mărturisească pe Dumnezeu la oameni. Să fie binecuvântată cărarea mergerii poporului Meu mărturisitor între oameni! Să fie cu nădejde, să fie cu credință, că Fiul Domnului este Domn peste toate ale Sale și ale lui Israel. Să se adune norii de sub cer la un loc și să se ivească seninul și vreme cu soare pentru ca să fie pregătită ziua de mărturisire a lucrului Domnului pe pământ.

Verginico, binecuvintează și tu din Mine.

– O, Doamne, toate câte Tu îmi spui eu lucrez, și nimic de la mine nu fac. Tu ești Cel ce faci totul, pentru că nu faci voia Ta, ci voia Tatălui, Care Te-a trimis. Toate câte auzi de la Tatăl, Tu le lucrezi, iar cei ce sunt ai Tăi fac ca Tine, Doamne.

Binecuvântat să fii, popor al Domnului. Mergi și binecuvintează pe Dumnezeu mărturisindu-L! Să fie vreme bună. Să fie dragostea Domnului cu voi! Să se adune norii de sub cer la un loc și să vă însoțească seninul și cuvântul lui Dumnezeu! Voi sunteți fiii nădejdii. Nădăjduiți în Domnul, fiilor. El Se mărturisește pe Sine prin voi. Fiți plini de Duh Sfânt. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, trec în cartea Mea și Mă fac cuvânt în ea și lucrăm sărbătoare de cuvânt. Ioan, botezătorul Meu, este mângâiat de tot cerul în sărbătoare. Amin.

Israele, poporul Meu, mergi, tată, și mărturisește pe Dumnezeu la oameni! Mergi, poporul Meu! Ioan botezătorul Meu și sfinții arhangheli Mihail și Gavriil îți fac cărare ca să mergi cu cuvântul Meu și cu lucrarea lui spre oameni. Să-ți fie mersul binecuvântat, și tot lucrul tău de azi să fie binecuvântat, și pentru cer să fie. Amin, amin, amin.

*

Mereu, mereu Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu, românul Meu popor. Amin. Adevăratul popor român tu ești, că tu trăiești creștinește, tată. Poporul român este poporul care trăiește creștinește pe pământul român. Amin.

Cuvântul Meu vine pe pământ înaintea Mea precum Ioan mergea înaintea Mea și Îmi gătea calea. Ioan s-a ivit prin rugăciunea lui Zaharia și a Elisabetei, și este rodul rugăciunii, și a fost bucurie și mulți s-au bucurat de nașterea lui, și a fost mare înaintea Mea, și n-a băut nici vin, nici băutură amețitoare, și s-a umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale, ca să se nască mare și să întoarcă pe Israel la Dumnezeu. Dar în zilele tale, poporul Meu de azi, mare este pregătirea Mea pentru venirea Mea, că Eu Îmi curăț aria Mea și Îmi adun grâul Meu în hambar, iar pleava cât și bobul sec le ard cu foc nestins.

Cartea cea cu șapte peceți a fost deschisă, iar cuvântul Meu a luat puterea și tăria ca să împărățească, iar când am deschis pecetea a șasea, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, și luna toată s-a făcut ca sângele, și stelele cerului au căzut pe pământ, și cerul s-a dat în lături și toate s-au mișcat de la locul lor, iar cei mari ai pământului s-au ascuns în munți de teama mâniei lui Dumnezeu. Nimeni pe pământ nu știe să așeze la locul lor și la timpul lor cuvintele Scripturii, dar ele se împlinesc la timp, și omul nu știe de unde vin toate câte vin la timpul lor, căci când s-a deschis pecetea cea de a șasea a cărții, soarele s-a întunecat și s-a făcut ca un sac de păr. Soarele s-a făcut rău cu omul și omul nu înțelege. Nimeni nu înțelege ce este soarele și luna și stelele, și s-a umplut pământul de minciuna omului științific care a spus ce a voit despre soare și lună și stele, și de aceea soarele s-a făcut negru ca un sac de păr. Și ce înseamnă acest cuvânt al Scripturii? O, soarele s-a făcut dușman pe om, fiilor. Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună și rătăcire ca azi, n-a fost. Omul științei a hulit pe Dumnezeu și a mințit pe om, și soarele s-a făcut negru ca un sac de păr și mușcă pe omul minciunii. Soarele lovește în trupurile oamenilor, și oamenii nu înțeleg mânia lui Dumnezeu, și stelele cad din cer și se fac pedeapsă peste oameni, și oamenii nu înțeleg că n-au unde să se ascundă de mânia lui Dumnezeu. În zadar fug ei în munți și în peșteri, că al Meu este pământul tot, dar oamenii nu înțeleg aceasta, și soarele s-a supărat pe om, și omul nu înțelege Scriptura. E mare desfrânare sub soare, e mare goliciune. Omul a căpătat prea mare îndrăzneală sub ochii Mei, și soarele și-a făcut dinți și se răzbună pe oameni, și oamenii nu înțeleg cuvintele Scripturii. Soarele mușcă pe oameni, și oamenii n-au unde să se ascundă de mânia aceasta. Cine vrea să se ascundă, acela se poate ascunde numai sub mantia Mea, că M-am făcut cuvânt de ocrotire pentru cei credincioși și curați cu inima, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu pe pământ.

O, poporul Meu de azi, e mare azi pregătirea pentru venirea Mea, că Eu Îmi curăț aria Mea și Îmi adun grâul în jitniță, iar pleava cât și bobul sec le ard cu foc nestins. Amin. Vin și îți dau învățătură, că Eu îl ocrotesc sub cuvântul Meu pe cel ce Mă ascultă. Să te scoli în zorii zilei și să-ți faci lucrul tău, fiule, iar când soarele arde de sus, să intri și să te odihnești și să Mă slăvești pe Mine și să te liniștești cu duhul și cu trupul, iar după miezul zilei, după ceasurile vecerniei, să ieși din nou să-ți termini lucrul tău, căci soarele mușcă pe omul necredincios și pe cel ce face rău înaintea Mea și pe cel ce se dezgolește înaintea luminii soarelui Meu. Lumina soarelui e tristă, căci oamenii au întunecat soarele, l-au înnegrit, l-au înrăit, și el s-a făcut negru pentru om, negru ca un sac de păr, iar luna s-a făcut ca sângele, s-a făcut rană pentru om, și stelele cad din cer ca să prindă pe oameni, și nimeni nu știe ce este soarele și luna și stelele. Oamenii de știință zic că știu, dar ei n-au făcut altceva decât că au adus mânia lui Dumnezeu peste pământ, iar fiii neascultării sunt pedepsiți de știința oamenilor. Știința omului este moarte pentru om, dar ea va înceta, căci tot ce înseamnă moarte se va lua de pe pământ, și oamenii vor căuta știința, și ea nu va mai fi, și va fi numai Dumnezeu peste toate câte au fost făcute de Dumnezeu. Amin.

Cuvântul Meu merge și încurcă limbile omului de pe pământ, și descurcă limbile Domnului peste oameni. Ca și Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, așa merge și cuvântul Meu peste pământ și Îmi curăță calea și Mi-o pregătește ca să vin. Dar pe tine te ocrotesc, poporul Meu, căci tu faci voia Mea și aduci binecuvântare peste pământ și faci cer nou și pământ nou prin credința ta, prin ascultarea ta și prin trăirea Mea în tine. Tu ești salvarea oamenilor, dar dacă oamenii nu înțeleg ce am făcut Eu din tine pe pământ pentru om, atunci oamenii vor pieri prin rătăcirea lor, prin știința lor. Voi arăta oamenilor toate zilele Mele cu tine pe pământ, și nimeni din ei nu va putea spune că n-am fost printre ei să-i strig și să-i îndemn cu fericirea și cu veșnicia, iar spinii și pălămida vor pieri, și vor rămâne numai florile, numai binecuvântarea. Și voi veni mereu lângă tine, poporul Meu iubit, și te voi învăța viața, tată, căci orice știință se va face sul, și tu vei avea Învățător pe Domnul, iar cei fără învățător vor alerga la tine cel ce ai învățătura Mea, și se va împlini Scriptura aceea care spune că multe noroade vor veni la tine, la muntele cel sfânt al învățăturii Mele, și vor lua legea Mea cea sfântă și vor spune: „Veniți să ne suim în muntele învățăturii ca să luăm de la Dumnezeu, să ne învețe El căile Sale, iar noi să mergem pe cărările Sale“. Și te voi sprijini, poporul Meu, și în toate neputințele tale de pe pământ Eu voi fi cu tine și îți voi lua jugul și îl voi duce Eu, și îți voi da jugul Meu cel ușor ca să-l duci; Eu pe al tău, și tu pe al Meu, și va fi ușor, și vom lucra tot ce este de lucrat pentru cerul cel nou și pământul cel nou și pentru dreptatea care va locui cu cele noi și curate.

Voi ridica oameni din oameni și Mă voi ajuta cu ei, și nu voi uita sprijinul Meu de la om, că greu e pe pământ, greu e și pentru Mine, nu numai pentru tine, poporul Meu. Greu e pe pământul necredincioșilor, dar pământul este al Meu, și necredincioșii își vor pierde averea, căci Eu sunt Stăpânul cerului și al pământului și strig la oamenii necredincioși și Mă vestesc Stăpânul celor create de Mine, iar Tatăl îi va face moștenitori pe toți fiii Lui, care L-au știut pe Tatăl, făcând voia Lui înaintea Lui. Atunci soarele va străluci de șapte ori mai mult, și veșnicia își va îmbrățișa fiii. Amin, amin, amin.

07-07-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:28 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (9)

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților doisprezece apostoli

Sunt purtat de norii slavei Mele și cobor pentru tine, popor sfânt, iar tu ai datoria să fii sfânt. Amin. Sunt purtat în foișor întocmit din apostolii Mei, iar Eu, Domnul, și cu trâmbița Mea Verginica, suntem serbați în soborul apostolilor Mei și toți lucrăm laolaltă cu voi, cerul și pământul în lucrare de ucenici cu Învățător între ei.

Eu fără apostolii Mei nu lucram peste nimeni și pe niciunde decât numai atunci când plângeam pentru mulți către Tatăl Meu. Pentru cine plângeam Eu la Tatăl? Plângeam pentru Mine, plângeam pentru cei ce Mi-i dădea Tatăl, plângeam pentru cei pe care-i iubeam, plângeam pentru cei pe care Mi-i dăduse Tatăl ca să Mă prigonească, să Mă răstignească și spuneam: «Tată, să nu-i pedepsești pentru Mine, că ei nu știu ce fac, ei nu Mă cunosc că sunt Fiul Tău». Dar după ce am înviat, păcatul lor s-a schimbat în păcat știut, căci prin înviere M-am dovedit Fiul Tatălui, Fiu venit din cer pe pământ. S-a schimbat păcatul multora din cei ce Mi-au pregătit răstignirea și fapta răstignirii, pentru că puțini din ei s-au făcut creștini credincioși, iar ceilalți au rămas tari prin rangul lor mai întâi, și apoi prin mândria lor, că n-au voit să se înjosească pentru Mine precum Eu, Domnul, M-am înjosit pentru ei până la cea mai de jos ocară, moartea prin cruce, moartea celor mai aprigi păcătoși osândiți. Iată, omul nu știe, nu vrea să îmbrățișeze ocara omului. Omul este mai mare și mai tare ca Dumnezeu, Care n-a voit decât să Se umilească pentru mântuirea multora, măi fiilor.

Mi-am apărat ucenicii, le-am apărat viața lor, și Mi-am dat-o pe a Mea, căci când au venit oamenii templului cu săbii și cu ciomege, dacă n-ar fi pus mâna pe prada pe care o căutau ca s-o ducă la fruntașii bisericii, i-ar fi osândit pe ucenicii Mei. Dar Eu ca un Fiu al iubirii Tatălui am ieșit în fruntea ucenicilor Mei, și ca un Învățător al lor am grăit în fața lor și am spus căutătorilor: «Pe cine căutați? Eu sunt Cel căutat de voi, iar acestora dați-le drumul în voie».

Nimeni nu Mi-a luat viața. Eu Însumi de la Mine am pus-o, căci pentru aceasta am coborât din cer de la Tatăl. După om am coborât, ca să-l iau în Mine și să moară cu Mine și să învieze cu Mine, căci cel ce-și scapă viața din mâinile Mele, acela și-o pierde, iar cel ce-și pierde viața în moartea Mea pentru el, acela și-o câștigă prin moartea lui în Mine și prin învierea Mea întru el, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer ca să moară pentru om și să învieze cu omul și să meargă înapoi la Tatăl cu omul răscumpărat în brațe. Dar cel ce a cunoscut dulceața acestui har și a gustat din această jertfă, și s-a dus din nou spre păcatul firii, cine să mai moară pentru unul ca acela dacă moartea Mea nu i-a folosit lui spre viață veșnică? De aceea îți spun ție, poporul Meu, să ai dragoste de Mine, și ți-am spus că cel fără dragoste tace ca un vinovat, iar cel cu dragoste n-ar mai tăcea. Cel fără dragoste moare față de Hristos și se unește din nou cu diavolul, cu dușmanul omului, tată. Oare, tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Rău e de omul care-i slujește unui stăpân fără să-și cunoască stăpânul la față. Rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața Lui cea sfântă și cerească. Rău e de omul care-i slujește diavolului fără să-și cunoască stăpânul căruia îi slujește. Mare cuvânt vă spun Eu vouă astăzi, fiilor. Mare lucrare de cuvânt pun astăzi peste voi. Lucrez și în dreapta Mea, lucrez și în stânga Mea și lucrez lucru întreg, lucrez cu ucenicii. Amin, amin, amin. Lucrez și în dreapta Mea, lucrez și în stânga Mea, lucrez ca un învățător cu ucenici din cer și cu ucenici de pe pământ, căci așa este lucrarea cerului.

Voi, fiilor din dreapta Mea, fiți cu atenție cerească, fiilor, căci cu fiecare din voi grăiesc, nu cu celălalt grăiesc, așa cum fiecare minte folosește acest gând cum că Eu cu celălalt grăiesc. Voi, fiilor din dreapta Mea, fiți cu atenție cerească atunci când grăiesc vouă pentru cei din stânga care ar voi cu Mine dar fără dragoste în ei, ci mai mult cu fire și cu neatenție din fire. Voi, fiilor din dreapta Mea, stați de-a dreapta Mea până ce vor rămâne numai fiii dragostei înaintea Mea, căci cei ce au mamă și tată și frați și surori și copii și rudenii și ranguri și bani și averi și țarini și fire și trup de fire nu vin după Mine, că au legături și sunt legați și n-au știut să scape la vreme. Dar Eu caut și la inima omului necăjit de plata păcatelor lui, așa cum am căutat și la inima răstignitorilor Mei care s-au pocăit și M-au cunoscut de Fiu al lui Dumnezeu și s-au făcut creștini pe veci și s-au rupt din cele vechi și s-au înnoit. Ba unii din ei și-au înnoit tot neamul lor prin înnoirea lor cea mare și întreagă. Nimeni să nu Mă judece pe Mine după felul cum caut la inima omului necăjit și cu putere de pocăință și de dorință sfântă și vie. Eu M-am băgat după om și în iad, și în apă, și în foc, și între morți atunci când omul acela Mi-a fost de folos pentru ca să fac din el mântuire pentru necredincioși sau judecată pentru aceștia.

Grăirea Mea de azi e cu adâncime de înțelepciune, fiilor sfinți. Iată taină vă spun vouă: rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața Lui cea sfântă și cerească. Cum așa ceva, fiilor sfinți? Omul care nu cunoaște binecuvântările și făgăduințele Domnului, precum și blestemurile și răsplata Domnului, acela nu pipăie fața mântuirii. Acela Îi slujește lui Dumnezeu, zice el, și nu-și cunoaște răsplata vieții sale. Scris este: «Omul nu poate să vadă fața lui Dumnezeu și să rămână viu». Omul trebuie să moară în el după ce vede și înțelege fața lui Dumnezeu, iar după aceea trebuie să ia Domnul viață în el precum a luat în Moise, fiilor, căci lui i-am spus când Mi-a cerut să Mă vadă că nu va rămâne viu dacă Mă va vedea. Și așa a fost, că după ce M-a văzut și M-a auzit, el a murit, și Eu am înviat în el și am strălucit Eu în el, iar când s-a coborât de la Mine spre Israel, nimeni nu mai putea să-i privească fața, și a trebuit să-și pună Moise văl, ca să nu se teamă fiii lui Israel de lumina feței Mele în omul Meu cel nou.

O, fiilor, Eu pe mulți vă acopăr cu vălul Meu cel tainic, ca să poată omul să stea cu voi de vorbă și ca să pot Eu să dau cuvântul Meu omului, dar rău e de omul care-I slujește lui Dumnezeu fără să-I cunoască fața lui Dumnezeu cea sfântă și cerească. Omul nu poate privi nici fața omului îndumnezeit, și de aceea pun vălul Meu peste omul Meu, dară să mai poată omul cunoaște fața lui Dumnezeu cea sfântă și cerească! Nici măcar nu înțelege ce înseamnă creștin după adevăr, nici măcar atât nu înțelege omul creștin, iar cel ce nu înțelege, găsește peste tot purtare după purtarea lui, iubire după iubirea lui, statură în toți după statura lui, căci omul culege ceea ce seamănă. Nu poate omul păcătos să-l vadă sfânt pe cel sfânt care se lasă văzut de priviri sfinte, măi fiilor, și nu de ochi răi și cu privire bolnavă și întunericită.

Omul creștin este acela care-și înțelege răsplata și care și-o lucrează cu sfințenie, căci răsplata creștinului cel adevărat este sfințenia minții și a inimii și a vieții și a faptei lui, iar unde sunt acestea toate, acolo este izvorul lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, care se face izvor și râuri de ape vii, precum scrie în Scripturi despre cel ce crede în Mine, căci credinciosului aceasta-i este răsplata și rodul sfințeniei lui. Sfințenia nu moare în om dacă omul nu se semețește în sine cu ea și în părți cu ea, iar dacă ea este prinsă de semeție, atunci ea se face judecătoare peste cel ce a purtat-o și i-a omorât prin semeție darul ei cel sfânt, ca și Adam odinioară.

Oare tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Iată taină vă spun vouă, fiilor sfinți: rău e de omul care-i slujește unui stăpân fără să-și cunoască la față stăpânul. Rău e de omul care-i slujește diavolului fără să-și cunoască stăpânul căruia-i slujește. Cum așa ceva, fiilor sfinți? Omul care nu cunoaște binecuvântările și făgăduințele lui Dumnezeu și răsplătirile Domnului, acela nu-I slujește lui Dumnezeu și îi slujește diavolului și nu-și cunoaște stăpânul la față, și mulți din felul acesta de oameni Îl recunosc pe Dumnezeu ca Dumnezeu, dar pe diavolul căruia-i slujesc nu-l recunosc.

Oare tu, poporul Meu iubit, știi, tată, ce este diavolul? Așează-te la învățat și crești, poporul Meu, că nimănui n-am dat până la tine creștere ca a ta. Omul când a fost făcut de mâna lui Dumnezeu și de Duhul lui Dumnezeu, a fost făcut ca să aibă în el și simțul binelui și simțul răului, ca să nu fac Eu din el un rob, și să fac din el un liber, fiilor. Dacă aș fi zidit în el numai simțul binelui, ar fi fost pe veci de veci un rob, un om fără merite, un om fără lucrare. Dar am pus în el și simțul răului, ca să fie omul liber, căci aceasta este libertatea cea de la Mine, și nu alta. I-am spus apoi omului să culeagă numai ascultare, numai bine, și să-și hrănească simțul binelui, și cu el să biruiască și să osândească simțul răului. Dacă aș fi zidit în el numai simțul binelui n-ar mai fi trebuit să-l atenționez să nu mănânce din pomul neascultării. Dar ce trebuia să facă omul ca să nu cadă din viață? Trebuia să osândească păcatul din trupul său, așa cum am făcut Eu când M-am întrupat din Fecioară ca Fiu al Tatălui ceresc. Eu ce am făcut? Ce este scris în Scripturi? «El a osândit păcatul în trupul Său și l-a nimicit pironindu-l pe cruce». Neascultarea, fiilor, trezește răul din om, și răul nu mai este osândit în om, iar ascultarea de Dumnezeu îl face pe om să osândească răul în el și să nu-i dea voie să lucreze, așa cum am făcut Eu. Eu am osândit păcatul în trupul Meu și apoi l-am nimicit prin cruce, prin moartea Mea pe cruce. Eu l-am făcut pe om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu altfel, dar omul n-a osândit răul în trupul său, și și-a trezit răul din el prin neascultare de Dumnezeu, prin necunoașterea Stăpânului și a feței Stăpânului său. Iată, omul nu trebuia să-și uite Stăpânul. Omul trebuia să aibă Stăpân pe Dumnezeu, dar el a ieșit de sub stăpânire și și-a folosit libertatea în păcătuire.

Fiilor, fiilor, v-am învățat ce este diavolul, tată. Diavolul nu trebuia să fie liber în om. Dumnezeu trebuia să fie liber în om. Când unul este liber, celălalt nu mai este stăpân. Când răul este trezit de om înăuntrul său, atunci binele este răstignit în om. Când binele este mereu treaz, mereu stăpân în om, atunci răul este răstignit și osândit în om. Copilul mic nu cunoaște nici binele, nici răul, și de aceea este purtat în brațe de cel mare, iar copilul este în pace și în liniște și în brațe mângâietoare. O, ce durere pe Mine când văd pe copii că se fac mari și nu are cine să-i învețe ce este binele și ce este răul, ce este Dumnezeu și ce este diavolul! Omul este casă binelui și răului, și acestea două nu sunt fără om. Când nu era omul, acestea nu lucrau, căci Dumnezeu lucrează cu omul, și toate pentru om le-a lucrat, precum și ascultarea a înființat-o după ce omul a fost înființat.

O, poporul Meu, o, poporul Meu, o, poporul Meu iubit! Se miră apostolii de învățătura Mea de azi, pe care nici ei n-au cunoscut-o și n-au trăit-o pe vremea trupului Meu și al lor. Pe vremea trupului Meu, și apoi pe vremea lor, biserica Mea era luată cu asalt, și toți voiau să fie creștini de ai Mei și de ai lor, și era greu de om să înțeleagă bine fața lui Hristos în om. O, poporul Meu, greu a fost și greu mai este. În toate veacurile greu a fost să iau Eu față întreagă în om, greu de tot, poporul Meu. Dar acum apostolii Mei văd vremea Mea cu tine, că Mă port cu tot cerul Meu de sfinți cu tine, Israele credincios de azi, puținul Meu popor, micuțul Meu mănunchi de fii. Dar Eu te pregătesc și te cresc, ca să fii tu față a Mea înaintea feței Mele, ca să se învețe oamenii cu fața Mea, cu viața Mea, cu sfințenia printre ei și în ei, că mulți iau cuvântul Meu cel dat de Mine ție și mulți se fac oameni noi, cu trăire sfântă și cerească în ei așa cum am fost Eu, Domnul, pe pământ.

Lucrez peste tine în lucrare cu ucenici, poporul Meu. Apostolii Mei, rămășița lui Israel, se fac neam cu românul prin tine, românul Meu popor. Tot cerul sfânt mănâncă din blid cu tine cuvântul Meu și trupul Meu. Tot cerul Meu e pe pământ cu tine. Tu ești puținel, dar numărul celor din cer este mare, fiule, și este cu tine, și tu ești mare prin numărul celor din cer, tată. Tot Ierusalimul cel de sus, tot Israelul cel de sus este cu tine pe pământ. Tot cerul a coborât pe pământ la tine, că a venit vremea venirii Mele cu sfinții în zeci de mii, iar Eu sunt Întâiul între ei, căci sunt Fiul Cel întâi al Tatălui, întâi între mulți frați.

O, ucenici ai Mei, bucurați-vă în cuvânt cu cei din vremea aceasta! Mărturisiți-Mă din cer pe pământ, că voi sunteți mărturisitorii Mei. Amin.

– Binecuvintează intrarea sfinților Tăi, Doamne. Binecuvintează-ne să intrăm. Amin, amin, amin.

– Amin zic vouă: totdeauna și acum și pururea și în vecii vecilor, ucenicii Mei cei iubiți. Amin.

– O, Doamne, bărbat al doririlor, Fiule al Tatălui Tău și al nostru, Domnul doririlor noastre, multă mărturisire am semănat pe pământ pentru Tine. Dar azi Tu Te mărturisești și mai minunat, și mai deplin, și mai desăvârșit, căci ceea ce noi, ucenicii Tăi, nu am putut face și grăi, faci Tu, Cel ce pe toate le faci și le poți, căci Tu așa ai spus: «mai mari decât acestea se vor lucra prin cei ce cred în Mine». Așa ai spus, Doamne Cuvinte, așa ai spus atunci.

Venim cu Tine, ucenici și Învățător, venim la cei ce pregătesc calea Ta și a noastră, a sfinților și a îngerilor Tăi, căci a venit vremea împlinirilor toate, Doamne, că mereu Te întrebam: «Până când, Doamne?».

O, popor sfânt de pe pământ, noi suntem ucenicii lui Hristos, Domnul nostru și al vostru. Cei doisprezece apostoli suntem, și ne facem un singur cuvânt peste tine, popor al doririlor celor din cer, popor al făgăduințelor lui Dumnezeu, făcute sfinților Lui.

Deschideți porțile să intre Împăratul slavei însoțit de ucenicii Săi, de sfinții Săi ucenici! Deschideți slavei Domnului, căci voi sunteți cortul Domnului, Care locuiește între oameni, și oamenii nu știu să înțeleagă ce a făcut Domnul din voi, fiilor din urmă, rod al propovăduirii Domnului și a noastră. A venit vremea desființării celor în parte în fața celor desăvârșite care au venit și vin spre voi și spre noi, căci sfinții așteaptă, și au așteptat mereu întrebând: «Până când, Doamne?». O, iubiților întru Hristos, bărbatul doririlor! O, copii micuți și sfințiți de zeci de mii de ori prin cuvântul care se face trup, și prin trupul care se face cuvânt! O, iubiților, o, micuților, ca pruncii să fiți, și să fiți împărăție a cerurilor pe pământ, ca să aibă cerul împărăție în voi, pentru voi și pentru noi, căci noi și cu voi așteptăm, potrivit făgăduințelor, cer nou și pământ nou al dreptății, adică împărăția cerurilor, fiilor din urmă.

Am lăsat vouă cărțile apostoliei noastre, dar fiți sfinți și nu căutați în ele decât împărăția cerurilor, că mult am grăit noi cu trupurile, iar trupurile pofteau prea mult împotriva duhului, și era mare amestecătură, și mare năvală se dădea peste biserica lui Hristos și nu le puteam descurca pe cele rele din cele bune și pe cele bune din cele rele de vreme ce cunoștința era puțină atunci, iar oamenii erau mari cu trupul și cu poftele trupului. Dar acum, Domnul a înmulțit cunoștința și v-a dat-o vouă, căci a venit El Însuși Păstor, așa precum a făgăduit, că S-a dus la Tatăl și a venit cuvânt la sfârșit, și Duhul Lui Cel Sfânt Se face cuvânt, Se face Mângâietor, după proorocia celui mai iubit dintre cei doisprezece ucenici, Ioan, iubitul Domnului și al nostru. Erau multe de dat atunci, dar nu puteau fi purtate, că nimeni nu putea mânca hrană tare, ci numai lapte. Și iată, a venit Cuvântul Mângâietorul, a venit mai înainte de slava Lui cea întreagă, a venit să-Și pregătească slava și să te pregătească pe tine popor sfânt, ca să aibă cine ieși în întâmpinarea cerului cel nou și a pământului cel nou, Domnul cuvânt și trup, duh și trup. Propovăduirea noastră era lucrată cu anevoie, dar azi Hristos Se vestește ca fulgerul care iese de la răsărit și se arată până la apus, căci așa este scris despre venirea Domnului cuvânt și trup, duh și trup, și vom primi și noi plata bucuriei pentru care atâta vreme am întrebat: «Până când, Doamne?». Noi veșnic suntem cu voi și cu toți cei care iau din muntele învățăturii, și punem ajutorul cerului pentru tainele Domnului și pentru ființa lor. Strigați la noi să vă fim de sprijin, căci strigarea voastră ne îmbracă cu biruință pentru voi, și Domnul ne îmbogățește ca să venim spre voi cu bogățiile Duhului Sfânt și ale faptelor Duhului Sfânt. Fiți cum am fost noi, care am lăsat ale noastre și am luat pe ale Domnului ca să le ducem, ca să lucrăm ca trimiși ai Lui, ca apostoli ai Duhului Sfânt, Care ne călăuzea prin lumea oamenilor. Fiți sănătoși, fiți sfinți cu mintea și cu inima și cu fapta și cu viața și așa să vă apropiați, că greu se mai face biserica biserică. E lucru mare și sfânt să fie omul casă pentru Hristos, căci cei sfinți sunt casa Domnului și a oaspeților Lui.

O, fiilor din urmă, puneți învățăturile Domnului peste biserică și curățiți biserica lui Hristos de idoli și de duhuri străine de Duhul Cel Sfânt. Fiți biserica lui Hristos, iubiților micuți, iar biserica să fie una și sfântă să fie și apostolie să lucreze prin trimitere, fiilor ai Domnului. E mare învățătura Domnului peste voi, că au venit cele desăvârșite și s-au dat în lături cele ce erau în parte lucrate și deslușite în parte. E mare cuvântul și Domnul peste voi, iar noi lucrăm cu Domnul întru lucrare de ucenici; noi din cer, și voi de pe pământ cu Domnul Învățătorul. Amin.

Tu, Doamne, ești Alfa și Omega și le unești pe ele, și Scripturile nu se pot șterge, că iată ce împliniri minunate ai pregătit! Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție Îți cântă ucenicii Tăi cei din cer! Binecuvintează intrarea și ieșirea sfinților Tăi, Doamne, Cel ce erai, Cel ce ești, și Cel ce vii. Amin, amin, amin.

– O, Eu sunt venit pe norii slavei Mele și sunt purtat în foișor întocmit din apostolii Mei cei din cer, iar Eu și cu trâmbița Mea, cu tine, Verginico, avem serbare în Israel în soborul apostolilor Mei. Am lucrat în cartea ta cuvânt de serbare de sfinți ucenici, și bucurie mare s-a făcut în cer. Amin.

– O, Doamne, eu sunt trâmbița Ta și sun și adun cerul în sărbători și venim cu cer de sfinți la poporul cel de pe pământ.

Fiilor, fiilor, e Domnul cu voi, și e cu ucenicii Lui.

Binecuvintează, Doamne, intrarea și ieșirea sfinților Tăi. Amin.

– Eu sunt Cel ce-Și binecuvintează poporul Lui cel sfânt pe pământ. Eu sunt Cel ce odrăslesc sfințenie în fiii cei ascultători și iubitori. Eu sunt, și voi fi mereu cu tine, poporul Meu cel sfânt. Eu sunt, și te hrănesc cu cuvântul Meu, iar tu să fii popor curat și sfânt, că n-am pe nimeni pe pământ mai iubit ca și tine. Amin, amin, amin.

13-07-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Cobor cu grabă spre tine, poporul Meu. Cobor cu trâmbița Mea Verginica. Cobor pe cărarea cărții tale, Verginico, trâmbița Mea din care Eu, Domnul, sun mai înainte de arătarea Mea.

Coborâm cu sobor de sfinți prooroci și prăznuim masă de cuvânt nou, cuvânt cu trâmbițare peste Israel. Duhul proorocului Ilie lucrează prin această lucrare de cuvânt, mai înainte de ziua Mea cea mare și slăvită. Prăznuim cu mărire pe Ilie proorocul despre care scrie în Scripturi că va veni să-Mi pregătească venirea Mea cea de a doua, și cu el prăznuim pe toți proorocii care au proorocit despre vremea aceasta a Mea, că Eu sunt împlinirea cuvântului Meu rostit prin prooroci.

Ilie proorocul merge peste pământ ca să îndemne pe oameni la pocăință, dar oamenii sunt de piatră la orice fel de strigăt al Meu ca și în vremea lui Noe. O, duhul proorocilor strigă la Mine pentru împlinirea Scripturilor lor cele pentru venirea Mea. Dar ce este proorocul? Proorocul este om al lui Dumnezeu, care vorbește cuvântul lui Dumnezeu peste oamenii care nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Prooroc înseamnă om care se ridică împotriva celor fără de lege ca să salveze adevărul lui Dumnezeu și pe cel drept care geme sub fărădelegile oamenilor. Cuvântul Meu prin prooroci este sabie cu două ascuțișuri care pătrunde în carnea celor uriași ca să slăbească puterea lor cea rea și să izbăvească pe cei apăsați care plâng cu pocăință spre Dumnezeu.

A fost odată în Israel un om în care Eu Mi-am trezit Duhul ca să-l izbăvesc prin el pe Israel care plângea la Mine cu pocăință. Acesta și-a făcut sabie cu două ascuțișuri și și-a ascuns-o sub mantia sa și s-a dus la regele Moabului, care asuprea pe Israel, și a intrat în foișorul regelui, iar Eu îl păzeam din toate părțile pe cel ce s-a sculat să fie judecătorul Meu peste Israel. Și pe când regele dormea, el a apucat cu stânga sa sabia de la șoldul drept și a înfipt-o în pântecele cel gras al regelui dușman și n-a mai tras-o afară; ba i-a dat drumul și mânerului în pântecul regelui cel rău, și a rămas sabia în carnea celui gras, și am izbăvit pe poporul Meu de vrăjmașii care-l asupreau.

Cuvântul Meu este sabie cu două ascuțișuri, și cine se încearcă în ea, este prins de ea, căci are două ascuțișuri. Ilie proorocul Meu când a rostit cuvânt către casa regelui Ahab, cuvântul lui s-a înfipt ca o sabie acolo unde a fost trimis, căci Ilie era proorocul Meu, era cuvântul Meu.

Ce este proorocul? El este cuvântul Meu, este om născut din cuvântul Meu cel de peste el. El naște cuvântul Meu între oameni, Mă naște pe Mine cuvânt pe pământ. Așa ai fost tu, Verginico. Cuvântul Meu te-a întocmit și te-a lucrat, și apoi tu Mă nășteai pe Mine cuvânt pe pământ, și din cuvântul Meu în tine s-a născut un popor, și s-a scris cartea acestui popor ca și cartea lui Israel; și precum atunci n-au fost iubiți proorocii Mei, așa și acum, tată. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul Meu și el merge peste tot pe pământ ca să întoarcă pe oameni la Mine, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor Îmi stau împotrivă. Iar tu sună, Verginico, ca să se audă sunetul tău. Amin.

– Eu, Doamne, sun din trâmbiță peste Israel, că Tu ai coborât în grabă spre poporul Tău. Eu sunt străjerul lui Israel, iar străjerul anunță pe cei dinăuntru când vede dușmani venind.

Mă uit ce neliniște este peste arhiereii din biserica din lume. Poporul Tău merge cu Tine și Te vestește cuvânt peste pământ, că de aceea Te faci cuvânt, iar arhiereii bisericii din lume s-au umplut de frică și de neliniște, Doamne. Venim la poporul cuvântului Tău ca să-l întărim în nădejde și în credință și în pacea Ta și în neclătinare, Doamne. Se pregătesc arhiereii să vină spre grădinița Ta și îl împing pe arhiereul Tău prin care Tu ai înființat grădinița cuvântului Tău, îl împing să blesteme grădinița Ta și cuvântul Tău care o sfințește mereu, dar eu voi merge înaintea lor, așa cum a mers îngerul Tău înaintea lui Valaam care mergea să-l blesteme pe Israel, și îl voi îndemna la cuvânt de binecuvântare pe arhiereul Tău, că arhiereii îl împing în față ca pe un salvator al lor ca să-i salveze de sub apăsarea cuvântului Tău peste ei. Coborâm în grabă să avem grijă de toate ale grădinii Tale, și vom trezi oameni care ne vor veni în ajutor ca să se descopere minciuna arhiereilor care vor să spună că nu ei, ci acela care este arhiereul Tău voiește să lovească în grădinița Ta, în biserica Ta așezată de cuvântul Tău, Doamne.

Ilie proorocul Tău lucrează pentru Tine și pentru poporul Tău, iar eu ca un străjer anunț cetatea Ta, pe poporul Tău, să stea în duhul păcii Tale, că Tu ești Cel ce păzești lucrarea Ta și mersul Tău în cuvânt peste pământ, căci vii pe pământ cuvânt. Amin.

– O, Verginico, cobor în cartea Mea și Îmi pecetluiesc grădinița cu cuvânt nou de binecuvântare, și Îmi voi anunța străjerii din grădină, căci Eu trimit pe îngerii Mei să biruiască împotriva minciunii arhiereilor care se luptă cu lucrarea Mea și nu cu fiii ei; cu Mine se luptă, nu cu poporul Meu. Dar acesta este ceasul lor, și stăpânirea întunericului cel din ei, că n-au voit să fie ai Mei, n-au iubit căile Mele, și s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu cobor în grabă și întocmesc cuvânt nou și Mă fac Dumnezeu tare pentru poporul Meu. Amin, amin, amin.

*

Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul. Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce era la început precum este scris: «La început era Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut».

O, grădiniță a cuvântului, Eu sunt cuvântul cel de peste tine, și tu porți numele Meu, că te-am ales cu drag ca să vorbesc din tine peste pământ. O, grădiniță, o, grădiniță, o, grădiniță, o, locaș al cuvântului Meu! Îmi răcoresc Duhul când grăiesc peste tine. Am făcut din tine reazem al Meu, și Îmi alin durerea cu cuvântul Meu peste tine, că e durere grea durerea cerului pentru om. O, grădiniță, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl, dar duhul lui antichrist se supără pe străjerii tăi. O, grădiniță, în tine se coboară sfinții cu cuvântul cel din cer. În tine Duhul Meu Se face cuvânt, dar omul cel potrivnic Mie și ție pune la cale împotrivire și necredință, că e neliniștit când aude de tine, grădinița Mea. Dar Eu sunt Domnul și nu Mă pun cu mintea omului necredincios, și îl las în pacea lui pe acela, iar Eu lucrez în tine cu pacea Mea, ca să fie pacea Mea la îndemâna celui ce voiește să ia din ea. Amin.

Mă fac cuvânt, și sărbătoare de venire a Mea Mă fac. Mă fac pace și bucurie peste toți cei hrăniți cu mana Mea care curge peste tine, grădinița Mea. Mă fac cuvânt de nădejde și de biruință pentru toți cei care iau din masa cuvântului Meu ca să fie vii cu viața și cu mintea și cu veghea și cu inima. Mă fac nădejde peste tine, poporul Meu hrănit din grădinița cuvântului Meu. Să stai pururi la masă cu Mine, să stai cu credință și cu nădejde, să stai cu neclintire, căci oamenii de azi sunt împotriva Mea mai mult ca acum două mii de ani când M-am arătat trup între oameni. Mulți oameni de azi s-au făcut uriași și au pus mâna pe cheile împărăției Mele și M-au dat afară din împărăția Mea ca să fie a lor și nu a Mea, și te dușmănesc pe tine, poporul Meu cel credincios. Dar Eu sunt Domnul, și grăiesc mereu peste tine și te învăț să fii copil credincios și ascultător și sfânt, căci cei credincioși vor fi ca stelele în vecii vecilor. Amin.

O, grădinița cuvântului Meu, s-au sfătuit mai-marii bisericii din lume împotriva ta, dar Eu sunt Domnul și vin și te pecetluiesc cu cuvânt proaspăt, că nu tu, ci Eu sunt Cel vinovat înaintea mai-marilor bisericii. Eu te-am întocmit ca să fii și ca să stai înaintea Mea, și am în tine fii numiți cu numele Meu cel nou și unși de Mine cu ungere proaspătă; de Mine, că nu mai erau pe pământ unși ca să-i ungă pe cei ce umblă pe căile Mele. Cei de pe pământ ung cu untdelemnul lor pe cei ce umblă pe căi deșarte, dar Eu ung cu untdelemnul Meu pe unșii Mei care umblă pe căile Mele.

O, poporul Meu, iubitul Meu popor, te-am purtat și te port printre oameni cu cuvântul Meu care strigă peste oameni ca să se întoarcă la Mine. Te-am purtat și te port peste pământ ca să dai oamenilor duhul mângâierii, că oamenii sunt fără de mângâiere, și voi merge mereu din loc în loc cu tine, căci duhul și puterea lui Ilie lucrează peste tine, cel mic. Dar s-au supărat mai-marii bisericii din lume și s-au așezat să-și bată joc de arhiereul martor al bisericii Mele cea curată. Îl împing cu amenințare ca să vină și să lovească în grădinița cuvântului Meu, dar tu roagă-te, poporul Meu, și cântă cântarea ta de biruință, căci celor ce nu te iubesc pe tine le-a venit ceasul lor și stăpânirea întunericului de peste ei, că n-au voit să fie ai Mei, și s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu Mă întăresc peste tine, căci sunt Dumnezeul tău Cel tare și de aceea se tem de tine cei ce se tem. Așa se temeau popoarele de poporul Meu Israel, că Eu eram Dumnezeul lui Cel tare și eram apărătorul lui Israel care striga la Mine cu duh de pocăință ca să-l izbăvesc. Te-am binecuvântat mereu și te-am trimis să verși peste pământ din binecuvântarea Mea și te-am însoțit mereu cu vreme cu soare și cu pace și cu semne cerești, ca să vadă mulțimile că Eu sunt Dumnezeul tău, Care te mărturisește popor al Meu pe pământ. Dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției Mele și-au pierdut pacea lor din pricina ta, poporul Meu, și folosesc duh de minciună și dau să lovească în tine. O, poporul Meu, nu-i voi lăsa să te batjocorească, și voi face cu ei așa cum am făcut cu mai-marii cei care stăteau peste România, căci trimiseseră asupritori peste grădinița care era să fie a cuvântului Meu, a bisericii Mele cea din cer, căci vin cu sfinții cerului în cuvânt peste ea, și prin ea peste țara Mea de nuntă. Dar când i-am văzut că s-au așezat la pândă ca să-Mi nimicească locul în care aveam să-Mi întocmesc coborârea cuvântului Meu, am trimis îngerii Mei și am pus pe fugă pe asupritori, și s-a nimicit om pe om, și pe tine te-am luat pe brațele Mele, grădinița Mea, și te-am ocrotit, tată, iar cei necredincioși, care voiau să te nimicească au pierit prin sabia lor.

Nu voi lăsa nimic și pe nimeni să se ridice împotriva ta, grădiniță a poporului Meu, a cuvântului Meu. Iar pe arhiereul cel martor, care a rostit cuvântul Meu pentru înființarea bisericii Mele, îl voi conduce spre glorie cerească pe pământ, și îl voi așeza pe scaunul Meu. Dar Eu vă spun că l-am și așezat, căci el este unsul bisericii Mele, este unsul Meu, nu este unsul oamenilor, căci când oamenii cei mari care stau peste biserică l-au recunoscut de arhiereu al Meu după cum a fost cuvântul Meu pentru el, el s-a ridicat și așa le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi“. Mare și cu tâlcuire cerească a fost acest cuvânt rostit de el, și iată care este tâlcul acestui cuvânt amintit atunci. El le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, nu voi, ci Domnul, iar voi nu m-ați ales, ci m-ați torturat ca pe un răufăcător. Nu voi, ci eu v-am ales pe voi. Și de ce v-am ales pe voi și nu pe cei curați? V-am ales pe voi ca să vă pot face și pe voi curați și fără de păcat prin pocăință. V-am ales pe voi ca să faceți și voi ce am făcut eu, dar n-ați voit să credeți că Domnul este Cel ales de mine, și ați zis că altcineva este Cel ce grăiește și Își înalță un popor. Eu v-am iubit, și am rămas cu voi, dar voi n-ați rămas cu mine, și iubiți minciuna și deșertăciunea și nu iubiți pe Domnul“. Așa înseamnă cuvântul spus de arhiereul Meu pentru cei ce l-au recunoscut că este al Meu.

O, grădiniță a cuvântului Meu, întăresc peste tine binecuvântarea Mea și lucrarea Mea, căci cel ce te-a așezat de la Mine este împins spre tine ca să spună că nu mai ești a Mea. Dar tu ești a Mea așa cum muntele Sinai este muntele Meu cel sfânt, căci așa i-am spus lui Moise: «Descalță-ți încălțămintea că ești pe loc sfânt». Nimeni nu s-a dus să sfințească muntele acela. Eu eram sfințenia muntelui Sinai unde am grăit din rug aprins cu Moise proorocul Domnului.

Eu sunt Cel Sfânt în tine, o, grădiniță a binecuvântării, iar dacă cei necredincioși vor pune peste tine cuvânt de depărtare a Mea de tine, atunci Eu voi rosti din nou peste tine cuvântul rostit prin gura unsului Meu căruia i-am spus să rostească cuvântul sfințeniei grădiniței Mele și a bisericii din ea, cuvântul cel din partea Mea.

Nu te teme, poporul Meu. Nu te teme, grădinița Mea. Eu sunt Domnul, și sunt de partea ta cu slava Mea, și îi voi îndemna la pocăință pe cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu cel ce era la început, și fără el nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut. Iar la voi, fiilor scumpi, să Se vadă Duhul Celui ce vă iubește, să Se vadă Duhul Celui iubit de voi, să se vadă ai Cărui duh sunteți, ai cui fii sunteți, fiilor. Fiți în Duhul Meu, căci Duhul Meu este de partea voastră, și Duhul Sfânt vă prinde sub aripile Sale și vă acoperă și vă ocrotește și vă mărturisește ai cui fii sunteți, dar să fiți, măi fiilor. Amin, amin zic vouă: aceasta este grădinița cuvântului Meu, iar locul pe care stați este sfânt. Amin, amin zic arhiereilor care vin spre voi: aceasta este grădinița Duhului Meu Cel Sfânt, Care Se face cuvânt peste pământ, iar locul spre care veniți, este loc sfânt. Nu vă apropiați, voi, cei necredincioși, căci locul acesta al Meu este al credincioșilor. Amin, amin, amin.

Amin, amin zic celor ce se încearcă în stânca aceasta: cine se va lovi de ea se va zdrobi în ea. Amin, amin, amin.

O, grădiniță, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl.

O, Tată, Tatăl Meu și al celor credincioși, păzește-i de cei dușmănoși pe cei pe care Mi i-ai dat! Înconjoară pe poporul Tău cu sfinții Tăi îngeri! Preaslăvește-Te în Fiul Tău prin fiii Tăi cei de pe pământ!

– Amin, amin, M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi pururea, Fiule Emanuel, căci Tu ești Fiul Meu, Cel Unul născut din Mine. M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi în fiii cei mici, născuți din cuvântul Tău, și voi lucra semne cerești prin ei, căci Duhul Tău este în ei, și ei Mă fac pe Mine și pe Tine cuvânt pe pământ. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul ca să-Ți gătească Ție cale, Fiule, și să Te întorci pe pământ la oameni și să fii cu cei credincioși în vecii vecilor. Amin.

– Slavă Ție, Tatăl Meu, că Eu Mă rog Ție în grădinița cuvântului Nostru. Mă rog pentru om să se întoarcă la Tine, dar Îmi stau împotrivă mai-marii bisericii, Tată. În toate veacurile antichrist a fost alături de Mine și M-a prigonit și până să Mă nasc din Fecioara mama Mea, și după ce am venit iar lângă Tine; M-a prigonit ca să nu cobor din cer pe pământ și ca să nu fiu cu oamenii; M-a prigonit prin cei mai apropiați ai Tăi, Tată. Ei ziceau și zic că Mă iubesc, dar Mă prigoneau și Mă prigonesc mereu ca să nu cobor la oameni.

O, Tatăl Meu, trimite pe Ilie, trimite-l mereu, că este scris despre el că Îmi va găti calea Mea spre oameni, calea zilei Mele, ziua cea desăvârșită a venirii Mele ca să fiu pe veci cu cei credincioși. Amin.

– Amin zic și Eu Ție, Fiule Emanuel, l-am trimis și îl voi trimite mereu pe Ilie proorocul, și va birui cerul pentru coborârea Ta cea de sfârșit a tainei Tale, că Tu ești plinirea cuvântului proorocilor, Fiule al Meu.

O, proorocule al venirii Fiului Meu, mergi, și iar mergi pe calea venirii Fiului Meu! Mergi și termină-ți lucrul cel pentru întoarcerea fiilor către părinți și a părinților către fii. Și dacă Ne va auzi cineva glasul Meu și al tău, vom intra la el și vom face pace cu el. Amin. Iar cu cine Ne va goni, vom face război și vom câștiga împărăția cerurilor pe pământ, și vom câștiga de pe pământ pe fiii ei. Amin, amin, amin.

– O, Domnul meu, Domnul proorocilor Tăi! Tu ai făcut din mine gura Ta peste oameni, căci oamenii rătăceau fără Tine, și eu suspinam de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni, și m-am rugat Ție înaintea necredincioșilor și ai făcut semne cerești la rugăciunea mea. Mă rog și azi, din cer și de pe pământ mă rog Ție și Fiului Tău, Care este în Tine precum Tu ești în El. Mă rog, Doamne, Ție, atinge-Te de duhul necredinței din zilele venirii Fiului Tău cuvânt peste oameni. Atinge-Te de munți și fă-i să fumege. Atinge-Te de toți cei ce jertfesc lui Baal, și Ție nu-Ți slujesc ca unui Dumnezeu, căci Tu ești Unul Dumnezeu, Doamne Savaot. Curăță-i pe oameni de necredință, căci tot cuvântul care proorocește prin el împotriva fărădelegii de pe pământ, este cuvânt de prooroc al Tău, Doamne. O, le este frică preoților de azi, le este frică, zic ei, să nu se înșele crezând că Tu ești acest cuvânt.

O, preoților de azi, dacă acest cuvânt nu este Domnul, atunci ce este Domnul și unde este și ce face El și ce lucrează? Stă degeaba Domnul? Doarme Domnul? Nu mai este Domnul? Ce este Domnul pentru voi? Care este măsura Lui pe pământ? O, preoților, Domnul este acest cuvânt. Mă trimite Dumnezeu la voi să vă întorc către El, și pe El către voi ca să nu vină Fiul Domnului să vă lovească pentru necredință, căci plata necredincioșilor este afară din împărăția cerurilor. Nu vă îndoiți de acest cuvânt. Domnul este, dar voi sunteți fără credință, căci s-a împlinit cu voi Scriptura lui Hristos, Care a spus: «Când va veni Hristos, va mai găsi pe pământ credință?». Despre voi a zis Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; despre voi, nu despre restul lumii, căci striga Hristos Domnul și zicea: «Ierusalime omorâtor de prooroci, de multe ori am voit să te strâng sub aripile Mele, dar tu n-ai voit, și casa ta va rămâne pustie, și n-ai să Mă mai vezi cu tine până la venirea Mea cea binecuvântată». Așa striga Hristos Domnul, la oamenii care slujeau lui Dumnezeu, ziceau ei, dar ei ucideau pe cei ce erau gura Domnului, iar voi, cei de azi, mărturisiți prin necredința voastră că sunteți fiii celor ce au omorât pe proorocii Domnului. De ce sunteți necredincioși? Necredința este moarte, moartea lui Hristos în voi. Domnul Se propovăduiește pe Sine întru venirea Sa, iar voi ați răpit via Domnului, precum împăratul din vremea mea a luat via lui Nabot și a omorât pe stăpânul viei și a stăpânit via care nu era via lui. Via este a Domnului, nu este a voastră, iar dacă voi nu credeți pe Domnul Cuvântul, nu credeți pentru că I-ați răpit via și o stăpâniți cu silnicie, căci furul este cel necredincios și cel ce face fărădelegea. Ce-I dați voi Domnului acum când Își va desăvârși ziua cea mare a venirii Lui, ziua despre care scrie în Scripturi? Aveți voi popor sfânt, care să-L întâmpine pe Domnul la venirea Lui? Grăiesc vouă din cer și de pe pământ, căci sunt viu, și am cerul în mine, și moartea nu are putere asupra mea. Voi ați omorât pe martorii Domnului, dar ei proorocesc în sac și în cenușă și se vor ridica și vă vor judeca și vor spune cu ce moarte ați omorât credința lor și viața lor în Domnul. Dar voi nu cunoașteți Scripturile, că le înăbușiți împlinirile, dar a zis Domnul: «Nu va trece nici cerul, nici pământul până nu se vor împlini toate Scripturile». Și iată, ele s-au împlinit, și taina împlinirii lor apasă peste voi, și sunteți plini de frică.

Eu sunt cel ce am lucrat peste arhiereul cel ales de Domnul între voi, ca să vă întorc inimile spre Dumnezeu, dar n-ați voit, și casa voastră e pustie de Domnul. Dacă voi L-ați avea pe Domnul, ați cunoaște această lucrare sfântă, căci cei ce au pe Domnul, cunosc Duhul Domnului. Eu am coborât foc din cer de la Domnul prin rugăciunea mea, dar voi de ce nu v-ați rugat să vă arate Domnul ce este acest cuvânt care curge din cer peste grădina Domnului? Cereți, și veți primi. De ce nu cereți? De ce nu vă rugați cum m-am rugat eu? Mai ușor vă este să alungați adevărul de pe pământ? Cereți, iar dacă nu veți cere voi cere eu la Dumnezeu așa cum am cerut atunci. Eu sunt cel ce gătesc calea Domnului ca să vină Domnul pe pământ. Voi ați iubit mărirea deșartă și slava oamenilor ați primit, iar pe cea de la unicul Dumnezeu nu ați primit-o, și căutați să ucideți cuvântul lui Dumnezeu. Sculați-vă și faceți pace între voi și Dumnezeu, că nu este diavolul acest cuvânt. Domnul este. Îndrăzniți și cercetați. Este Domnul.

Amin, amin zic vouă: nu veți putea blestema sau dezbina pe poporul Domnului. Pe fiii grădiniței în care Domnul Se face cuvânt peste pământ, nu-i veți putea birui. E Duhul Domnului în ei și nimeni nu poate să judece pe cei duhovnicești. Îndrăzniți și cercetați duhurile, că vai celui ce săvârșește păcat asupra Duhului Cel Sfânt al Domnului! Cum puteți să osândiți un om fără să-l judecați? Care Scriptură vă dă voie la aceasta? O, e mare întunericul vostru. Alergați spre lumină și fugiți de mânia Domnului! Duhul Domnului așa lucrează. Duhul Cel bun așa grăiește peste pământ. Amin.

O, Domnul meu și al proorocilor Tăi, Tu ai făcut din mine gură a Ta peste cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Tău, căci aceștia rătăcesc fără Tine, și eu suspin de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni. Fă semne cerești la rugăciunea mea și Te preaslăvește, Doamne, în mijlocul poporului Tău. Mereu, mereu preaslăvește-Te cu slava cuvântului Tău, căci oamenii cei de azi care-Ți slujesc Ție, zic ei, nu știu ce este slava Ta pe pământ, și necredința a orbit înțelepciunea lor. Fă-Te har văzut peste grădinița Ta de pe pământul român, căci Tu ești Duhul Adevărului. Duhul fățărniciei, duhul minciunii usucă-l și seacă-l, ca să nu mai muște din Duhul Adevărului Tău. Cuvântul Tău dă război cu satana, iar eu sunt trimisul Tău și Îți pregătesc calea. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu cel viu, care n-ai voit să mori, căci ai iubit viața! Eu sunt Duhul și cuvântul proorocilor Mei. Ia cu tine pe toți proorocii, pe toți sfinții și îngerii și stai de veghe pentru grădinița Mea și pentru poporul Meu, că poporul Meu este calea Mea spre oameni. Amin.

Nu te teme, grădinița Mea. Am venit cu grabă și te-am așezat în pacea Mea și te-am întărit prin binecuvântarea Mea. Stai înaintea Mea, căci tu ești cărarea Mea, și în tine Mă preaslăvesc cu slava cuvântului Meu. Eu sunt în porțile tale, Eu sunt cuvânt peste tine, Eu sunt ocrotitorul tău. Voi veni și îți voi spune clipa când vei sta la porți înaintea celor necredincioși și te voi învăța, grădinița Mea de fii.

Fiilor din grădinița Mea, ascultați tot ce vă învăț Eu. Duhul vostru să nu-l folosiți la lucrul din porți peste cei necredincioși. Duhul Meu este în voi, dar fiți în Duhul Meu, fiți în ascultare, fiilor. Mângâiați cu Duhul Meu pe arhiereul Meu care suferă ocară pentru numele Meu. Mângâiați duhul lui. Mângâiați, fiilor, mângâiați cu Duhul Meu. Amin, amin, amin.

02-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Iezechiel

Eu iar vin la voi, fiilor din grădină, ca să vă grăiesc, ca să vă învăț ce este de lucrat, căci Ilie proorocul Meu se roagă la Mine să Mă ating de fărădelegea de pe pământ, de fărădelegea din bisericile din lume, căci pentru aceste fărădelegi vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Vin iar la voi, vin cu grabă la voi și iar grăiesc. Ridicați și voi mâinile și rugăciunile cele pentru stârpirea necredinței de la oamenii bisericii, că iată, de câte ori se ridică aceștia să lovească în cuvântul Meu așa cum au făcut în toate veacurile, aduc ei mânia Mea peste pământ. O, și Mi-e milă de oamenii necăjiți, de oamenii lipsiți de cunoștința Mea, că n-are cine-i învăța calea luminii Mele, și sunt loviți de mânia Mea pentru necredința oamenilor bisericii. Mereu, mereu apăr acest sătuț în care Eu Mă cobor cuvânt ca s-o fac pe România țară a nunții Mele, munte al fericirilor să fac din ea, și cu ea să lucrez peste neamurile pământului mântuire de la Mine. Mereu, mereu lucrez ca să păzesc toate cetățile din jurul acestui sătuț, sătuțul cuvântului Meu. Mereu, mereu lucrez cu mila Mea până la hotarele cetăților care țin de cetatea Târgoviște, căci am milă până la marginile acestei cetăți pentru darul pe care-l are ea în acest sătuț al cuvântului Meu. O, mereu, mereu Mă căznesc să am milă de țara Mea română, de țara cuvântului Meu, dar oamenii bisericii sunt plini de nelegiuiri, și așa stau înaintea Mea pentru România, și dacă stau așa, ei aduc mânia Mea peste oameni. Eu am ocrotit în toată vremea ei pe România, chiar dacă și ea a greșit înaintea Mea, dar am avut pe ici, pe colo în ea, am avut când și când câte un om care era plăcutul Meu, și făceam din el cuvânt ceresc și salvare prin pocăință.

Vin la voi cu grabă. Ridicați mâinile și cereți la Mine cu duh de pocăință pentru toți cei ce nu iubesc pocăința, cereți să strâng la locurile lor norii și să se ivească seninul și să se oprească mulțimea ploilor cele peste măsură, că Mi-e milă de cei necăjiți, de cei oropsiți și lipsiți, Mi-e milă să-i văd fără de hrană, Mi-e milă, că timpul apasă greu, și cresc oamenii răi, iar cei mici și buni și săraci și credincioși stau apăsați sub răutatea timpului și a oamenilor timpului, care-și zidesc împărăție în timp.

O, Ilie proorocul Meu se roagă să Mă ating de duhul necredinței din biserică. Vor oamenii bisericii să lovească în tine, grădiniță a cuvântului Meu cel plin de mântuire și de pace și de iubire și de sfințenie. Vor să se ridice să se lupte cu Mine, Cel ce Mă fac Duh Sfânt și cuvânt peste grădinița Mea din România. Mi-am ales în România petecuțul de pământ care s-a ivit prima dată din apă atunci când am făcut cerul și pământul, și acest petecuț l-am numit grădinița cuvântului Meu, taina Mea cea dintru început ivită din apă, primul petecuț de uscat, capul pământului, piatra cea din vârf, iar când l-am zidit pe om din pământ, acesta a fost locul de unde am luat pământ. Grăiesc deslușit această taină, ca să Mă audă oamenii bisericii și să știe de la Mine cu cine au pornit război.

O, oameni ai bisericii, o, arhiereilor care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! O, slujitorii Mei care pedepsiți păcatele oamenilor, dar voi nu vă opriți nicicum de la fărădelegi, de la desfrânare și de la beție și de la hulă împotriva proorocilor Duhului Sfânt despre care ziceți că au demon și nu pe Dumnezeu! O, vin și vă întreb, iar voi să-Mi răspundeți. Ce vă face vouă rău grădinița cuvântului Meu? Eu sunt Cel ce curg cuvânt peste acest petecuț de grădiniță cu fii mici în ea, nu mari ca voi, căci ei slavă de la oameni nu voiesc și nu primesc, ci fug de slavă deșartă așa cum am fugit Eu și apostolii Mei și sfinții Mei cei adevărați sfinți. Eu am înființat această grădiniță în România, ca o binecuvântare peste ea și pentru ea. De ce vă temeți de planurile Mele și de întocmirea lor? Oare, nu este mai bine și mai sfânt să lucrez Eu ca să vină mântuirea și pacea și lumina Mea peste pământ? Oare, este mai bine să lucrați voi? Iată, voi lucrați necredință și o puneți și peste oameni, și din pricina voastră și a fărădelegilor pe care le săvârșiți în biserică vine mânia Mea peste fiii voștri și suferă și fiii cei credincioși Mie, iar Eu sunt ocrotitorul celor credincioși și curați cu duhul și cu viața.

Ziceți că nu credeți că sunt Eu cuvântul cel trimis vouă, și peste pământ trimis. Dar ce vă împiedică să Mă puneți la încercare? Ziceți că trebuie să treacă timp mult ca să se adevereze cuvântul Meu și mântuirea care vine din el. Dar cei de azi peste care Mă fac cuvânt n-au nevoie de mântuire prin acest cuvânt mântuitor? Cine v-a învățat pe voi că trebuie să treacă timp peste cuvântul Meu? O, Eu sunt mereu astăzi, și Scriptura așa spune: «Astăzi, cei ce auziți cuvântul Meu, nu vă împietriți la auzul lui». Cuvântul Meu își dobândește singur adevărul cel din Scripturi, dar voi de ce nu sunteți vii? de ce nu sunteți credincioși ca cei dinainte care primeau pe Duhul Sfânt și nu-L goneau prin necredință? Voiți, oare, să aduceți mânia Mea peste țara alegerii cea din zilele acestea? O, nu vă voi lăsa să biruiți cu necredința voastră cursul râului cuvântului Meu care vine în vremea aceasta de lângă Tatăl pe pământ precum este scris în Scripturi.

Nu mai osândiți, nu mai batjocoriți, nu mai înjosiți pe arhiereul cel uns de Mine peste țara Mea de nuntă. Dragostea lui de voi vă va osândi. Bunătatea lui și ascultarea lui de voi vă îndeamnă la pocăință, vă îndeamnă să ascultați de Mine precum ascultă el de voi, căci cel mai mic este cel mai mare între voi. El n-a făcut nici un rău. El a împlinit cuvântul Meu, căci cuvântul Meu poartă în el putere să se împlinească. Am pus peste arhiereul Meu duhul înțelepciunii și al credinței și al împlinirii Scripturilor. Mă uit la voi cum îl înjosiți, cum râdeți de el, cum îl amenințați, cum îl învinuiți, și el suferă de la voi pentru numele Meu. O, dacă n-ar fi el printre voi cu mila lui de voi și cu rugăciunea lui cea caldă care Mă pleacă spre milă pentru voi, ce ați face voi în vremea aceasta când toate ale voastre dau să se descopere și sunt urâte faptele voastre cele făcute la întuneric? El este binecuvântarea Mea printre voi, dar iată, sunteți necredincioși, și se uită sfinții părinți la voi, se uită cum călcați învățăturile lor, cerând altora să le împlinească. Voi trebuie să le împliniți cel mai întâi, iar voi nu aveți dragoste de Mine.

O, arhiereule de Târgoviște, lucrezi cu planuri ascunse împotriva grădiniței cuvântului Meu, că tu n-ai dragoste de Dumnezeu. Dai să înjosești în fața neamului român pe arhiereul cel uns de Mine. Dar el este curat și nu v-a greșit. Nu erai tu atunci peste bisericile din cetatea Târgoviștei. El nu ți-a greșit băgându-se peste tine. Eu l-am trimis pe el la cel mai mare peste biserică și i-a dat de veste planul Meu și i-a spus de cuvântul Meu care cere ridicarea acestei pietre, iar cel mai mare nu i-a spus să n-o ridice, ci i-a spus să aibă grijă ce face, și el a avut grijă și a făcut cu grijă lucrul cel poruncit de Mine. Dar când ai venit tu peste această cetate și ai găsit această piatră care străjuiește cu duh de mântuire peste cetatea ta, te-ai sculat cu răutate și cu necredință și cu șiretlic și ai osândit pe arhiereul Meu cel credincios, și de atunci faci numai tulburare în biserică, fiindcă tu nu iubești biserica. Tu te iubești pe tine și nu păstorești pe fiii bisericii, ci îi îndemni la faptele fărădelegii, pe care le faci și tu.

O, arhiereule de Târgoviște, câtă tulburare, câtă dezbinare ai lucrat tu în biserica din România! Ce bine-ți era ție și României și bisericii din ea dacă foloseai duhul înțelegerii și al iubirii față de taina cuvântului Meu și a bisericii pe care Eu am zidit-o prin arhiereul cel uns de Mine! Și de ce este uns de Mine? Iată taină îți spun ție, și taina să fie cunoscută în biserică: Eu am rostit cuvânt și l-am trimis prin fiii cuvântului Meu către cel mai mare din biserică și așa i-am spus aceluia: «Ia aminte, cârmuitor al bisericii! Ridică-te, și așează sfat, și apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfințeniei pe unsul cel de la Mine, că acesta este de la Mine și nu de la tine, și cu el voi încheia legământ viu pentru biserică și voi face din România Ierusalim nou și slavă a Mea peste popoare». Așa i-am spus celui mai mare, și el M-a ascultat și l-a uns pe cel de la Mine și a împlinit cuvântul Meu. A voit sau n-a voit, a crezut sau n-a crezut, l-a uns pe cel de la Mine, ca apoi să pot Eu să așez prin el piatră curată și sfântă, biserică fără pată, fără zbârcitură, biserică cerească pe pământ; cerească și nu pământească. I-am spus arhiereului Meu că-l voi ridica peste biserică, i-am spus cu ani în urmă prin cuvântul Meu, și el Îmi zicea: „Doamne, mi-e teamă. Nu pot. Îmi place mănăstirea și liniștea și viața umilă“. Dar Eu îl aveam în planul Meu cel pentru biserică sfântă și curată și l-am luat din mănăstire ca să treacă prin treptele cele până la arhierie ca să lucrez cu el pentru România, că România este țara strălucirii rostită prin Scripturi.

O, arhiereule de Târgoviște, bagă sabia ta în teaca ei, căci sabia Mea este sabie cu două ascuțișuri, și ea este cuvântul Meu! Amin. Tu ești necredincios și nu Mă iubești și nu faci voia Mea și nu iubești viața cea sfântă, iar biserica Mea are nevoie de sfințenie. Iată, aduci mânia Mea peste fiii tăi, peste fiii bisericii tale, căci fiii bisericii Mele sunt cei ce fac voia Mea în trupul și în duhul lor. Te ridici și împingi pe arhiereul Meu să blesteme grădinița Mea, dar Eu le-am zis fiilor din grădină: binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și faceți bine celor ce vă urăsc, căci Eu sunt cu voi. Fiii grădiniței Mele nu vă greșesc vouă cu nimic, nu greșesc nici duhului și învățăturii bisericii și a sfinților. Voi sunteți cei ce greșiți poruncilor Mele, și v-am dat în dar această piatră de altar sfânt, ca să vă fie vouă de izbăvire, căci scris este: «Dacă într-o cetate sunt zece sau cinci care fac voia Mea, voi scăpa toată cetatea de la sabie».

O, arhiereilor, nu mai urâți locul grădiniței cuvântului Meu. Lucrați cu duhul păcii Mele. Nu lucrați cu răutate. Nu osândiți pe nimeni fără să judecați pricina, că nu vă dă voie Scriptura la judecată fără cercetare. Lucrați duh de pocăință față de Mine, și Eu vă voi vindeca pe voi de necredință. Lucrați cu dragoste, căci toate se vor dovedi prin lumina Mea. Lucrați voia Mea în biserici, că altfel aduceți mânia Mea peste fiii voștri. Scris este despre cei fățarnici: «Vai vouă, că din pricina voastră vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iată, proorocul Ilie strigă la Mine să Mă ating de faptele voastre, și rugăciunea lui rodește. S-a umplut pământul de ape și ies apele din matca lor și fac durere peste oameni, și oamenii sunt necăjiți. De ce să sufere țara Mea? De ce să nu aibă binecuvântarea Mea peste ea prin faptele credinței voastre?

Iată, v-ați hotărât să veniți cu amenințare peste grădinița cuvântului Meu, și Eu M-am mâniat peste toate cetățile Târgoviștei și oamenii suferă, căci apele cele de sus le strică roadele, și glasul Meu grăiește prin semnele Mele. Nu mai aduceți mânia Mea prin necredința voastră. Lăsați pacea Mea peste voi, și între voi. Lăsați binecuvântarea să vină peste România. Eu am trimis pe fiii cuvântului Meu să desfacă nodul cel cu legătură de peste cetățile Târgoviștei, căci fărădelegea cea de demult a adus mânia Mea și a făcut legătură peste cetate. Lăsați binecuvântarea să rodească. Nu mai ațâțați la mânie. Dați râu dragostei, că împotriva dragostei nu stă legea, nu stă, ci cade prin dragoste, căci Eu sunt dragoste cerească între fiii dragostei.

Iată, încă vă spun: vă atrageți dispreț din partea tuturor celor care văd că luptați împotriva grădiniței Mele din România și a fiilor ei. Ea este nădejde și duh de nădejde și de pace sfântă peste România. România este împânzită de tagme străine, de credințe străine de duhul ortodoxiei, și Eu voiesc s-o curățesc de duhuri străine de ortodoxie, că voi nu puteți s-o curățiți. România este ortodoxia Mea și așa s-a născut ea și așa a fost ea botezată. Fiți ortodocși adevărați, că am grăit de atâtea ori peste voi prin cuvântul Meu cel de azi! Am rostit cuvânt peste voi, și cu grabă l-am rostit, căci vă pregătiți să faceți răutate peste grădinița Mea. Întoarceți-vă de la faptele voastre cele rele, și Eu vă voi vindeca de neascultare și de necredință. Amin, amin, amin.

Iar tu, poporul Meu, și tu, grădiniță de fii ai poporului Meu, binecuvintează pe cei ce te blesteamă și fă bine celor ce te urăsc, că Eu sunt cu tine și sunt cu pacea Mea peste tine. Amin. Sunt venit cu duhul dreptății, și am descoperit fărădelegea care dă să se așeze peste tine, grădinița Mea, căci Eu sunt Cel ce te ocrotește. Amin, amin, amin.

03-08-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:34 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (10)

Cuvântul lui Dumnezeu peste necredința arhiereilor

Însemnați această zi, fiilor din grădină. Însemnați cu cuvântul Meu, că acum a fost clipa când ați stat la porțile cuvântului Meu înaintea necredincioșilor, căci toți arhiereii din sinedriul de azi s-au făcut vinovați în ziua aceasta, chiar și cei care cred și iubesc cuvântul Meu care vine în vremea aceasta pe pământ. Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l până la toate marginile, că Eu vă dau putere și vă ajut să puteți.

Oamenii zic că voi sunteți bogați, fiilor. Oamenii zic că voi aveți bani și că aveți de toate, dar Eu v-am învățat pe voi, de când v-am ales v-am învățat să nu puneți mâna pe bogăție pe pământ, să nu luați de la nimeni de pomană, căci vrednic este lucrătorul de plata lui. V-am învățat să lucrați cu mâinile voastre ca să aveți haină și hrană și adăpost. V-am învățat să nu luați nimic ce nu-i al vostru. V-am învățat să semănați cu Mine la hrană și la port și la avere, și să nu iubiți slava deșartă și bogăția pământească și lumească. Oamenii zic că voi sunteți bogați, dar voi nu sunteți așa. Voi sunteți săraci, și tot ce lucrați, lucrați pentru răspândirea cuvântului Meu peste pământ, și Eu vă ajut să fiți împărțitori. Dați cuvântul Meu peste tot, ca să știe oamenii jalea Mea și a voastră, că Eu cu voi o duc așa cum o duceam și cu ucenicii Mei cei puțini de atunci.

Dați cuvântul Meu peste tot, fiilor. Trimiteți mereu cuvântul, nu numai la oamenii bisericii. Trimiteți cuvântul Meu la cei ce cârmuiesc țara română. Trimiteți, fiilor, cuvântul Meu la cei ce defaimă pe România, ca să știe tot pământul de slava Mea din ea, de bogăția slavei cuvântului Meu și de alegerea ei cea cerească. Eu vă voi ajuta să aveți putere să înmulțiți cuvântul Meu, căci Eu sunt Cel ce merg peste pământ. Domnul Cuvântul sunt.

Iată, necredința pleacă de la oamenii bisericii, care se numesc slujitorii lui Dumnezeu între oameni. Toți arhiereii s-au făcut vinovați înaintea Mea, nu numai cei trei, patru care apasă pe arhiereul Meu să facă fapte împotriva iubirii cuvântului Meu, căci Eu sunt iubire, cuvânt de iubire. Amin. Cuvântul Meu de certare și de mustrare este iubire, căci scris este: «Domnul mustră pe cei iubiți de El, și Tatăl Își ceartă fiii spre înțelepțire».

Nu numai cei câțiva dintre arhierei sunt vinovați de necredință și de fapta necredinței care a venit și s-a arătat astăzi la porțile tale, grădiniță a cuvântului Meu. Nimeni dintre arhierei nu l-a ajutat pe cel apăsat între ei. Nimeni nu s-a sculat să se arate iubitor și credincios slavei cuvântului Meu care vine din cer pentru pregătirea cea slăvită a venirii Mele cea de a doua; nimeni, fiilor, căci toți dorm în scaunele lor, că la ce altceva trebuiește scaunul? Eu n-am avut nici pat, nici masă, nici scaun. Eu umblam desculț și fără adăpost, și eram Fiul Tatălui Împărat. Cine nu crede în Mine, acela doarme, căci necredința este noapte, iar cei ce dorm, noaptea dorm, dorm în noaptea necredinței. Ce-Mi folosește Mie statul lor înaintea Mea? Ce rod Îmi aduc ei Mie? Ce fac ei pentru Mine? Iată, ei fac de râs numele Meu înaintea Mea, și au făcut din locașurile afierosite Mie ascunzători de tâlhari. Intră oameni nelegiuiți sub haină de slujitori ai bisericii și se fac unii pe alții slujitori și stau cu necredință, iar cu buzele rostesc pe Dumnezeu înaintea oamenilor, dar ei nu sunt decât niște cărturari și niște farisei fățarnici, care nu-și spală nici trupul, nici mintea, nici inima, și așa stau în numele Meu peste oameni, și din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultării.

N-au oamenii de cine să asculte. E mare durerea aceasta a Mea în cer și pe pământ. N-au oamenii de cine să asculte, fiilor. Răspândiți cuvântul Meu ca să știe oamenii că Eu sunt Dumnezeul lor și că grăiesc cu ei ca un Dumnezeu, Care poate să le vorbească, și ca să aibă oamenii de cine să asculte. Oamenii n-au păstori duhovnicești. Oamenii au numai păstori trupești, și aceștia nu-i ajută să se ferească de păcate și nu-i ajută să deosebească binele din rău și răul din bine. Am venit pe pământ cuvânt ca să-i fac pe oameni credincioși și buni și curați prin pocăință și prin iubire sfântă, și oamenii bisericii Mă gonesc cu necredința lor, și necredința lor se ia pe oameni așa cum se ia râia de la om la om.

Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l oamenilor, fiilor, că Eu vă voi ajuta să puteți. Dați-l tuturor, că oamenii bisericii voiesc să se ascundă de cuvântul Meu, vor să spună că ei nu știu de el, vor să spună că nu sunt Eu cuvântul care strigă peste pământ, și iată, din pricina lor vine mânia Mea peste oameni.

Însemnați această zi, că e zi de durere, fiilor. În ziua aceasta oamenii bisericii și-au semnat împotrivirea ca să Mă gonească pe Mine din inima celor ce cred în Mine și care se hrănesc cu viața cea veșnică a cuvântului Meu. În ziua aceasta oamenii bisericii s-au lepădat de slava cuvântului Meu care curge din cer peste grădinița Mea de pe pământ. În ziua aceasta de 7 august a anului 1997 după socoteala cea pământească, a fost adus arhiereul Meu la poarta cuvântului Meu. N-a venit singur. A venit adus, că el nu voia să vină să facă act de necredință. El este ca ostașul în armată și se supune ca un ostaș demn, ca unul care ascultă. Tot cerul a plâns de mila lui. Tot cerul a fost cu voi, fiilor din grădină. Toți sfinții, tată, toți proorocii, toți îngerii, toate puterile cerești erau cu voi și pentru voi în clipa cea de durere a cerului, care este cu voi. El este fiul suferinței și este batjocorit de arhierei și este defăimat de ei pentru numele Meu care s-a făcut cuvânt peste această grădiniță.

Nu vă întristați, fiilor. Nu așa, tată, Eu sunt cu voi, și este cu voi și arhiereul Meu. El n-a rostit nimic rău peste voi, și a plecat binecuvântându-vă, zicând: „Fiți binecuvântați!“. O, era în stare să vă prindă pe toți într-o singură îmbrățișare; era în stare să vă ia în sân și să plece cu voi ca să nu mai fie fără voi, că el așa v-a spus cândva: „Eu nu pot fără voi“. Și iată, nu poate, că este legat și nu poate. Când era cu voi îi era liberă credința și inima și iubirea și pașii, dar de când a fost prins de plasa necredincioșilor n-a mai putut. A venit adus, a venit forțat de amenințările lingușitoare ale celor ce se tem de voi, căci arhiereii se tem de voi, fiilor, dar nu de voi, ci de Mine se tem, și ei nu-și cunosc teama și de unde vine ea. Arhiereul Meu era în stare să vă ia în brațe așa cum făceam Eu cu cei iubiți de Mine. Duhul lui e dulce ca și al Meu. Inima lui tânjește după cei curați ai Mei, că el este cuminte și curat, și are în el înțelepciunea cea din cer și lucrează spre mântuirea oamenilor.

Iată ce a făcut arhiereul care stă peste biserica cetății Târgoviște! A atras mânia Mea peste pământ și au suferit oamenii cei necăjiți. Vă spun vouă, fiilor scumpi, ca să audă de la voi toți cei care vor lua cuvântul Meu; vă spun vouă că tot ce vine peste oameni, vine prin mijlocitorii lor. Eu de aceea am spus că din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultători, prin cei mari care se așează peste oameni, nu prin cei mici; prin cei ce veghează peste cei mici, prin stăpânii lor vine mânia sau binecuvântarea Mea, căci Eu așa am spus, și cuvântul Meu este adevărul.

Fiilor, fiilor, de câte ori se scoală cei necredincioși ca să defaime lucrarea Mea, ca să aducă dureri grădiniței cuvântului Meu, de atâtea ori aceștia aduc mânie peste pământ, că Eu iubesc atât de mult grădinița aceasta cât nu se poate sui la mintea omului.

Arhiereul Meu ar zbura ca păsărica cerului spre voi, dar are aripioarele legate, fiilor. Inima lui și inima voastră au bătut o clipă cu bucurie și cu durere, căci v-ați întâlnit față către față după atâta vreme. Sunt patru ani și mai bine de când i s-au legat aripioarele. A plâns cerul sub apăsarea acestei clipe, a plâns cerul de mila lui și de mila voastră, dar întristarea lui și a voastră se va preface în bucurie și în slavă, fiilor. Femeia când e să nască o apucă durerile, dar după ce naște uită cât a durut-o, uită, de bucuria pentru cel născut.

Vă mulțumesc, fiilor, că M-ați ascultat și ați fost în duhul răbdării și n-ați scos cuvânt de durere, așa cum Eu n-am zis nimic în chinurile crucii. Îi voi scrie pe toți arhiereii care l-au îndemnat pe el să vină să lovească în voi, și nu voi uita fapta lor dacă nu vor veni spre pocăință.

A fost la poarta grădinii Mele un arhiereu care v-a spus că va veni arhiereul Meu să ia de peste grădinița Mea numele Meu. Acela l-a îndemnat să vină, și a lucrat necredință și gând rău peste grădinița Mea, și a lucrat printre arhierei gândul lui cel rău. Și mai este unul între ei, care grăiește cuvinte josnice peste arhiereul Meu, cuvinte nedrese, cuvinte de tortură sufletească, iar alții dintre ei grăiesc cu șiretenie, că mulți din ei se tem de lumina care le descoperă faptele lor rele. Îi voi scrie pe fiecare în cartea Mea, căci cartea Mea din vremea aceasta, se întocmește. Scrieți, fiilor, scrieți acestea în carte spre pomenire, căci așa îi spuneam și lui Moise când întocmea cartea lui Israel spre pomenirea faptelor.

Nu vă întristați pentru arhiereul Meu. El va fi ridicat de Mine spre slavă și va uita durerea și îl veți primi cu brațe de flori așa cum l-ați primit acum, căci cuvântul prin care Eu v-am vestit venirea lui la voi, s-a împlinit. Eu am făcut semne cerești pentru ca să încurc aducerea lui spre voi, că Mă durea și Mă doare fapta care a fost pus s-o facă. V-am înștiințat că va fi adus la voi și v-am spus că voi lucra să-i împiedic, și a lucrat Ilie proorocul Meu mânie peste pământ și am îndurerat pe oameni, dar arhiereii cei necredincioși nu s-au pocăit de necredința lor ca să nu-l mai forțeze pe arhiereul Meu să lovească în locul slavei cuvântului Meu. Dar n-a lovit, căci această grădiniță este sfințită de cuvântul Meu, nu de el. El a fost martorul Meu și atât. El a mărturisit locul slavei cuvântului Meu, căci l-am făcut uns al Meu și mărturisitor, și nimeni nu poate strica ce am făcut Eu prin el. Nu el a făcut, ci Eu am făcut prin el, și el M-a ascultat cu credință și cu dragoste.

Nu vă întristați, fiilor. Nu te întrista, poporul Meu. Fiilor, nimeni nu poate lua de la voi ce aveți de la Mine. Nu vă îndurerați pentru cel uns de Mine, pentru arhiereul Meu nu vă întristați. El va veni la voi și va fi iar cu voi și vă va iubi și vă va mângâia. Amin, amin, amin.

Voi ridica din mijlocul poporului român un neam drept și credincios și cu inima curată și îl voi insufla de la Duhul Sfânt ca să cunoască slava cuvântului Meu și împlinirile lui. Și se va ivi din mijlocul României cer nou și pământ nou, în care va locui dreptatea și pacea, și această minune va cuprinde în ea pe toți cei curați cu inima, și se va ridica atunci cel ce este de la Mine arhiereu, și va uita durerea și va mărturisi adevărul cuvântului Meu. Și mulți din cei ce l-au osândit pentru fapta credinței lui, se vor bate cu pumnul în piept și vor alerga la el ca să mijlocească la Mine pentru ei, că Eu numai binele Meu l-am hărăzit peste oameni, dar oamenii n-au cunoscut fața binelui și au zis că este răul și au fugit de binele Meu.

Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii și cu duhul, căci el este trup în cele cerești, fiindcă n-a murit cu trupul, și a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ. Ilie, proorocul Meu, s-a umplut de durere pentru cele ce s-au abătut peste grădinița Mea, și se roagă la Mine să Mă ating cu certare de pământul român din pricina necredincioșilor care se luptă cu grădinița Mea și cu fiii ei și cu poporul Meu creștin din România, căci necredincioșii și fapta necredinței lor aduc mânia Mea peste pământul român.

Eu am mers cu voi, fii ai grădiniței Mele, și am luat nodul cel încurcat de peste România și am binecuvântat neamul român ca să fie neam ales între neamuri, iar mai-marii bisericii se ridică cu necredință împotriva faptelor Mele cele cerești. Oamenii nu împlinesc cuvintele proorocilor, dar le împlinesc Eu, așa cum împlinesc rugăciunea proorocului Ilie care-Mi gătește calea și îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului Meu din vremea aceasta. Amin.

Fiilor, fiilor, este scris în Scripturi că în vremea în care trăiți voi, vine cuvântul Meu peste pământ. Să se întrebe cei mari de pe pământ, așa cum se întrebau cei din vremea nașterii Mele și ziceau: «Unde este să Se nască Hristos? Ce este scris în Scripturi și în prooroci?». Iar arhiereii și cărturarii răspundeau de Betleemul Iudeii, din care va ieși Povățuitorul lui Israel, și de bine ce au aflat s-au sculat împotriva planului lui Dumnezeu ca și azi, fiilor, căci țara strălucirilor despre care a scris Daniel proorocul este țara română, și în mijlocul ei curge din cer izvorul cuvântului Meu despre care scrie în prooroci, și iată, Eu Însumi păstoresc, și păstorii de pe pământ nu cunosc tainele Scripturilor.

Eu sunt sfințenia grădiniței cuvântului Meu și nimeni nu i-o poate desființa, și nimeni n-o poate ridica de pe ea. Arhiereul Meu a sfințit cu cuvântul lui pentru că așa am cerut Eu. Nu el a sfințit, ci Eu am sfințit prin el, și ceea ce am făcut Eu, el nu poate strica, dar el este sub stăpânire și nu are voia lui și este împins, și el rabdă, și răbdarea lui va câștiga mulțime de suflete pentru împărăția Mea cea curată și fără de pată.

Plâng proorocii și sfinții și Mă roagă să Mă ating de cei necredincioși. Eu pentru iubirea de oameni M-am lăsat să fiu batjocorit. Eu iubesc pe oameni, dar proorocii și sfinții Mă iubesc pe Mine și vor să le fac dreptate pentru credința lor și a celor de azi care cred așteptând împărăția cerurilor.

Fiilor, fiilor, proorocul Ilie nu stă din rugăciune și din lucrare și Îmi zice:

– Doamne, Tu ești Cel ce ai spus că mă vei trimite să-Ți pregătesc cărarea celei de a doua veniri a Ta, și eu trebuie să împlinesc cuvântul Tău. Oamenii n-au voit să creadă în prooroci, dar eu mă grăbesc, Doamne, că a venit ziua Ta. Nu plânge, Doamne! Lasă-i pe cei necredincioși să plângă, că ei nu plâng. Cei slabi și mici plâng, dar și Tu plângi. Lasă-mă să tămăduiesc oamenii de necredință, căci Tu ai spus că eu Îți voi găti calea. Amin.

– O, poporul Meu, toți proorocii plâng cu Ilie proorocul venirii Mele, căci el merge înaintea Mea. O, poporul Meu, nu plânge! Bucură-te, fiule! Eu te ocrotesc, căci îngerii Mei te-au însemnat cu semnul Meu. Nu plânge, poporul Meu! Eu ocrotesc pe arhiereul Meu până la ziua bucuriei celei mari.

Fiilor din grădină, însemnați această zi în cartea Mea spre mărturie, căci întristarea voastră și a Mea vă va aduce bucurie, și bucuria nimeni nu o va lua de la voi. Amin, amin, amin.

07-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic și tămăduitor Pantelimon

Eu folosesc cărarea ta către Israel, Verginico. Vin pe firul cărții tale, vin cu tine, tată. Venim cu sfinții și cu proorocii, venim la poporul cel mic. Venim cu grabă să-l mângâiem în dureri, că el poartă durerea cerului, Verginico. Venim cu toți sfinții, venim cu toate puterile cerești, că nu mai e de stat în cer, și trebuie să coborâm pe pământ ca să fim mereu cu poporul cel sfânt și să strigăm din mijlocul lui la oamenii credincioși și la cei necredincioși, ca să audă oamenii cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul cel de jale. Amin.

– O, Doamne, trâmbița Ta Te însoțește în coborârea Ta cu sfinții și voi trâmbița a jale ca să-i fac pe oameni să se pocăiască de necredință, căci Ilie proorocul Te iubește, iar eu la fel Te iubesc, și Îți șterg plânsul și strig la oameni să gătească ziua milostivirii Tale. Ilie proorocul Tău bate pământul cu plăgi, așa cum scrie despre el în Scripturi, căci el este trup și duh, și merge fără de timp și fără de cale peste tot, și se grăbește cu lucrarea lui de pregătire a venirii Tale.

Așează-Te în cuvânt peste Israel, Doamne, iar eu și cu sfinții vom fi în cuvântul Tău. Mucenicul Pantelimon serbează ziua lui cu durere, ziua lui de sobor, ziua când s-a unit cu Tine și cu cerul, Doamne. El a urât pe cele pământești și le-a iubit pe cele cerești și a făcut semne cerești în numele Tău, iar oamenii cei necredincioși i-au tăiat capul pentru credința lui. Dar el este viu, și toți sfinții Tăi sunt vii în vecii vecilor după cum este cuvântul Tău pentru cei credincioși Ție.

Nu mai plânge, Doamne, că toți sfinții Îți dau mângâierea, toți sfinții Îți mângâie poporul Tău și îl întăresc ca să poată cu Tine cel mic al Tău din vremea aceasta, și va putea, căci Tu ești Domnul și ești Biruitorul. Amin.

– O, Verginico, o, trâmbița Mea, venim în cartea ta, venim în cartea Mea și însemnăm cuvântul vieții pe pământ, și cuvântul Meu are putere să se împlinească. Amin, amin, amin.

*

Vin cu împlinirile cuvântului Meu. Amin. Vin la tine, poporul Meu, că am făcut din tine împlinirea Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea între oameni. Vin cuvânt deasupra grădiniței Mele, vin, iubitul Meu popor, vin la tine, că tu ești nădejdea Mea, tu ești rodul Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea. Vin la tine ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, și voi veni curând cu cuvântul Meu cel pentru oamenii de la cârma României, căci țara Mea de nuntă este lovită de plăgile necredinței din ea. Dar acum vin și te mângâi pe tine, popor iubit, te mângâi cu sărbătoare de sfinți. Cu duh de sărbătoare cobor la tine, că și durerea e tot sărbătoare, și încă ce sărbătoare! Fiii durerii sunt fericiții Mei, iar fiii bucuriilor și ai îmbuibării sunt fii rătăciți de Tatăl, fii care-și cheltuie viața în necredință și în desfrâu, dar durerea ta e aur, poporul Meu, căci cei fără durere nu-L caută pe Dumnezeu.

Fiilor unși în grădinița cuvântului Meu, ridicați mânuțele și rugați-vă să am milă de oameni, că proorocii și sfinții Mei se roagă Mie să curăț pământul de necredință și de fărădelege, că a venit ziua Mea, și cuvântul Meu se face faptă cerească pe pământ. Cereți să se îmblânzească mânia Mea, care curge de la sine pentru faptele necredincioșilor care aduc și peste cei firavi dureri și lipsuri și lacrimi și jale. Cereți să se adune norii și să se tragă în cămările lor și să dea loc seninului, că e jale pe pământ, și au rămas oamenii fără hrană, fără adăpost și fără mângâiere, fiilor.

Oamenii bisericii s-au spălat pe mâini, zic ei, de cuvântul Meu care vine din cer pe pământ, dar cuvântul Meu grăiește împotriva lor și spune că din pricina necredinței lor în cuvântul Meu, s-a îndreptat mânia Mea peste România, căci cum au pus ei la cale să vină să se spele pe mâini de taina grădiniței Mele, Eu Mi-am pregătit jalea și am rostit cuvânt împotriva faptei lor cea ascunsă, căci pe ascuns au venit, ca să nu se afle ce fac ei și ca să poată face ce-și puseseră de gând, și au lucrat hoțește peste arhiereul Meu, dar Eu sunt Domnul, și Mi-am așezat poporul să iasă în întâmpinarea faptei lor cea ascunsă.

O, fiilor, v-am spus din vreme că vă voi anunța clipa când veți sta în fața arhiereilor și a preoților. Am dat ploaie deasă ca să-i opresc să vină, ca să nu am Eu vină că n-am lucrat să-i opresc, și v-am îndemnat și pe voi să intrați de ploaie, că sosise timpul să vină ei. Au venit hoțește, iar pe arhiereul Meu l-au adus ca pe un condamnat, ca pe un supus, îndemnându-l să rostească cuvântul pentru care a fost adus, și cu grabă să plece ca să nu grăiască nimic cu voi. Inima lui era plină de durere. Cu durere a venit, cu durere a plecat, dar Eu îi voi plăti răbdarea lui și ascultarea lui, căci ascultarea se plătește cu mărire cerească, fiilor. Dar iată, cerul plânge, cerul s-a întristat, s-a înnegurit, și ploaia curge și s-a umplut pământul de ape și plâng oamenii, fiilor, și le voi spune oamenilor pentru ce a venit mânia Mea peste pământ. Cereți, fiilor, rugați-vă și voi să se îmblânzească mânia Mea, că sfinții se roagă la Mine să Mă ating de necredința de pe pământ. Rugați-vă și voi, rugați pe sfinți să aibă grijă în numele Meu de cei necăjiți, de cei firavi, și de voi, fiilor, căci voi stați în numele Meu înaintea oamenilor și suspinați cu Mine pentru oameni.

O, fiilor, voi pregăti o zi de milostivire, o zi de credință, și lucrez cu certare ca să înțeleagă oamenii că nu numai cu pâine se pot hrăni, ci și cu cuvântul Meu care vine din cer pe pământ. Cuvântul Meu face să crească rodul pentru pâine. Cuvântul Meu face să nu rodească rodul pâinii. Cuvântul Meu deschide și închide rodul milostivirii Mele.

Ilie, proorocul Meu, are putere în rugăciunea lui și nu-i pot birui strigarea și nu Mă pot întoarce de la el, căci râvna lui pentru Mine Mă apleacă să împlinesc strigarea lui.

Mucenicul Pantelimon se roagă din ceata mucenicilor și Îmi spune:

– Doamne, Doamne, ascultă astăzi ruga mea, că necredincioșii mi-au tăiat capul pe care-l ridicam spre Tine ca să-mi dai credință și să fac cu ea semne pentru ca să se boteze păgânii în numele Tău și să se facă și ei creștini. Ascultă-mi ruga și biruiește necredința, că noi, mucenicii, ne-am vărsat sângele pentru credința în Tine, Doamne, și stăm la temelia bisericii Tale ca să-Ți poți zidi pe temelie fiii. Biserica de azi nu mai calcă a biserică, și stăpânește peste via Ta cu înșelăciune, Doamne. Nu mai fac voia Ta oamenii bisericii, și pentru fărădelegile lor se revarsă mânia Ta peste fiii neascultării. Fă dreptate sfinților Tăi, Doamne. Fă-le și celor de pe pământ care așteaptă să vii cu plata răbdării lor, cu plata credinței lor, că e mare nelegiuirea pe pământ, și se ridică împotriva Ta cei nelegiuiți. Se bucură cei fără de lege, dar adu, Doamne, bucuria Ta peste cei ce Te așteaptă să-i izbăvești de cei ce stau peste ei în numele Tău, zic ei. Ajută-l pe poporul Tău cel sfânt de pe pământ să Te dea oamenilor cuvânt și să-i trezească pe oameni din nepăsare, că a venit vremea vegherii, fiindcă Tu vii curând; curând vii, și îi prinzi pe neștire pe cei necredincioși care Ți-au luat averea. Dar i-ai și prins, și ei se ascund în peșteri și în stânci, după cum este scris, se ascund în ascunzătorile lor, dar Tu ești Cel ce treci prin zid, și zidul necredinței nu-i poate ascunde pe cei ce se ascund de cuvântul Tău.

În mine se roagă toți mucenicii Tăi, căci din cer și de pe pământ duhul și mireasa Ta zic: „Vino! Vino, Doamne, și Îți împlinește făgăduințele, pentru mângâierea sfinților Tăi!“. Amin.

– O, sfinții Mei cei din cer, mare este jalea voastră pentru grădinița Mea din România, căci voi așteptați potrivit făgăduințelor Mele cer nou și pământ nou, locuință a dreptății, dar oamenii bisericii de pe pământ Ne stau împotrivă, că ei s-au învățat cu cele vechi și nu vor să dea pasărea din mână pentru cea de pe rămurică de pom, nu vor să dea duhul lumii pentru Duhul Sfânt. Dar Eu sunt Domnul, și voi face judecată pentru cei ce așteaptă cerul cel nou și pământul cel nou. Amin.

Iată, vin la tine, poporul Meu, ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, și cuvântul de jale al sfinților.

Plâng sfinții la Mine pentru tine, grădinița Mea, că tu ești nădejdea cerului pentru ca să vin Eu pe pământ, că nimeni pe pământ nu Mă mai așteaptă să vin. Nimeni nu mai zice: „Vino, Doamne!“, că nimeni nu mai are haină de mireasă ca să zică: „Vino, Doamne!“. Numai tu, poporul Meu, stai îmbrăcat mireasă înaintea Mea. Stai și veghează și nu te teme de cei necredincioși, că Eu le voi da orbire așa cum am dat popoarelor vrăjmașe care căutau viața lui Elisei proorocul Meu, ucenicul lui Ilie proorocul. Și se vor lovi unii pe alții cei necredincioși, și cuvântul Meu va păstori peste pământ, și tu vei fi slava Mea, poporul Meu, că tu ești mic, dar slava Mea peste tine este mare și se face cuvânt și se face faptă și se face bucurie pentru tine și pentru cei mulți care iau din râul cuvântului Meu și așteaptă împărăția Mea, care vine cu Mine. Tu ești însemnat de îngeri cu pecetea Mea cea vie și ești ocrotit că ești în planul Meu cel pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cea de a doua. Tu ești izbăvire pentru mulți, dar pentru cei ce te hulesc și îți pun nume rău, Eu slobozesc mânia Mea și le voi da semne rostite prin cuvântul Meu. Amin.

Din toate laturile te ocrotesc și te binecuvintez, grădinița Mea. Amin, amin zic vouă, fiilor din grădină. Amin, amin zic ție, grădinița Mea: nu se poate lua de peste tine ceea ce Eu am așezat în tine, grădinița Mea. Întăresc cele așezate în tine ca să fie pe veci neclătinate, iar cei ce s-au lovit în tine vor face răni, ca să înțeleagă că tu ești de la Mine așezată în mijlocul oamenilor spre izbăvirea și spre viața veșnică a celor ce cred în Mine Cel ce Mă fac cuvânt peste tine, grădinița Mea cea binecuvântată prin cuvântul Meu cel sfânt. Amin, amin, amin.

Trec cuvânt în cartea lui Verginica. Ea sună din Mine peste pământ ca un străjer care anunță cele ce vin peste pământ, sună ca să îndemne oamenii la pocăință, sună venirea Mirelui, sună venirea Mea. Amin, amin, amin.

*

Eu sunt cuvântul proorocilor Mei, iar cei ce sunt ai Mei sunt vii în vecii vecilor, dar greu mai înțeleg oamenii lucrările Mele și ale sfinților Mei. Greu mai înțeleg oamenii cele ce nu se văd, care sunt cele mai adevărate adevăruri. Greu mai înțeleg oamenii cuvântul Meu și cuvântul sfinților Mei care grăiesc cu Mine neîncetat în cer și pe pământ.

Oamenii nu mai cunosc adevărul cel care rămâne în veac. Nu mai au oamenii înțelepciune, poporul Meu, și de aceea te iubește cerul pe tine, popor al înțelepciunii Mele, popor al credinței. Bogățiile vremelnice sunt cele mai adevărate lucruri pentru oameni, și aceasta este înțelepciunea cu care rămân oamenii.

Fiilor, fiilor, voi sunteți niște copilași așa de plăcuți, tată, și mulți din cei cu inima curată și cu credință în Dumnezeu vă iubesc pe voi. Cei vremelnici nu vă iubesc, fiilor, că aceștia nu se pot dezlipi de vremelnicie și se tem de învățătura Mea care vine la voi.

O, copilași plăcuți și scumpi, voi v-ați lepădat de mult de bogățiile pământești, dar oamenii nu știu. Ei zic că voi sunteți bogați. Sunteți, dar nu de bogății pământești, că dacă ați avea bogății vremelnice ați fi și voi săraci ca și cei ce au bogății pământești. Bogăția voastră e inima pe care o aveți plină de Dumnezeu, căci Eu v-am cules din lume și v-am dat pe Duhul Sfânt, Care Mă iubește din voi zicând: „Doamne, Doamne, ce să fac să am viață veșnică? Doamne, Doamne, cum să mă port, cum să trăiesc mai frumos și mai sfânt înaintea Ta ca să-Ți vindec ranele și lacrimile pe care Ți le-am făcut cu multele mele greșale, cu multele mele beteșuguri?“. Fiilor, fiilor, Duhul Se roagă în voi, Duhul Sfânt Mă iubește din voi, și Eu am popor sfânt, am și în cer, am și pe pământ, și oamenii sunt prinși cu cele văzute și nu înțeleg că adevărul rămâne veșnic cu fiii lui.

O, Verginico, să facem lumea să creadă în lucrarea sfinților, în lucrarea cea din vremea aceasta a sfinților cu care Eu vin pe pământ. Vin cu zeci de mii de sfinți pe pământ ca să fie cerul cu pământul. O, trâmbița Mea, trâmbițează peste oameni, dă-le de veste oamenilor, sună din cer ca să audă oamenii pe pământ că vin. Amin.

– Eu sunt trâmbița Ta, Doamne. Eu sunt trâmbița care sună din cer peste pământ după cum este scris în Scriptura care spune: «Însuși Domnul, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu Se va coborî din cer și sfinții vor învia, iar cei vii vor fi răpiți cu Domnul ca să fie cu El». Cei vii care Te iubesc, Te vor întâmpina cu credință, Doamne, iar cei necredincioși nu vor avea parte să Te vadă, căci cei necredincioși iubesc slava oamenilor și a celor vremelnice ale lor.

O, oamenilor, sună trâmbița cea din cer peste voi ca să vă învețe să iubiți învierea. Glasul Domnului a grăit de atâtea ori peste pământ! O, oamenilor, adevărul nu este ceea ce se vede așa cum sunteți învățați să credeți despre adevăr. Adevărul este ceea ce nu se vede, este ceea ce nu moare niciodată, căci este veșnic.

O, oamenilor, oare, ce căutați voi? De mii de ani căutați adevărul și nu știți să-l căutați. El nu se vede; el este înăuntrul vostru, și nu știți să-l găsiți. El se lasă găsit de cei ce nu-l ispitesc prin cele ce se văd, căci adevărul nu stă în cele ce se văd. Adevărul este împărăția lui Dumnezeu. N-o căutați în cele ce se văd. Căutați-o înăuntrul vostru. Vouă vi se pare că-L căutați pe Dumnezeu dar nu-L găsiți, căci una este să vi se pară că-L aveți, și alta este să-L aveți. Împărăția lui Dumnezeu este în voi, și voi umblați după ea pe drumuri, pe ape, prin văzduh, prin adâncul pământului și n-o găsiți, căci ea nu poate fi găsită în cele din afara voastră. Strigă Domnul la voi din cer și de pe pământ ca să trezească în voi frica și veghea și dragostea și învierea. Vine mânia lui Dumnezeu peste voi, ca să vă deprindă cu frica de Dumnezeu. El intră în om, că acesta e locul Domnului și împărăția Domnului; intră și strigă la om și strigă la oameni, și voi Îl căutați între ziduri. El din om vorbește cu omul, nu din zid, nu dintre ziduri. El a vorbit omului și din animale când omul n-a crezut altfel. Am făcut din animale cuvântul Meu, am făcut glas de strigare prin gura animalelor, ca să-i fac pe oameni să înțeleagă, zice Domnul vouă, oamenilor.

O, Doamne, Tu ești glasul Cel Care grăiești prin sfinții Tăi. Cei de demult știau să creadă în faptele Tale, dar cei de azi au uitat cum s-au scris Scripturile, și oamenii zic că ei cred Scripturile.

O, oamenilor, dacă ziceți că sunteți credincioși în cele din Scripturi, așa și azi lucrează Domnul faptele Sale peste oameni, că azi Domnul, Cel ce a înviat, lucrează de lângă Tatăl cu cuvântul. Glasul Domnului Cel înviat a grăit cu Saul din Tars, a grăit cu Anania cel din Damasc, a grăit din om pentru om. O, oamenilor, dacă nu credeți în glasul cel de azi al Domnului, cum de credeți în Scripturi? Așezați frica de Dumnezeu în voi, căci ea este cea care vă ajută să-L găsiți pe Dumnezeu înăuntrul vostru. Strigă Domnul la voi prin pedepse și prin semne din cer peste pământ, și învățătorii voștri nu vă învață să așezați în voi frica de Dumnezeu care vă scapă de păcate. Strigă trâmbița lui Dumnezeu la voi: iubiți frica de Dumnezeu, iubiți dragostea Domnului și învățătura Domnului și sfințenia, căci cel ce are frică de Dumnezeu își lucrează sfințenia, care zidește în om împărăția lui Dumnezeu. Amin.

O, fiilor, o, fiilor din poporul Domnului, am grăit prin cartea mea oamenilor, căci glasul Domnului este glasul sfinților Lui, că mare ești, Doamne, și minunat ești întru sfinții Tăi. Amin, amin, amin.

– O, trâmbița Mea, sună! Sună și dă mereu de știre peste pământ că vin. Eu sunt Cel ce sun în trâmbiță, și ea se aude sunând. Amin.

O, fiilor, o, copilași care Mă faceți cuvânt pe pământ, voi sunteți niște copilași așa de plăcuți, tată, iar cei curați cu inima Mă văd pe Mine în voi și umblă după voi ca să ia de la Mine. O, iubiții Mei cei mici, oamenii se pregătesc mereu pentru moarte, nu pentru înviere. Oamenii cred în moarte, nu cred în înviere, că dacă ar crede în înviere, s-ar pregăti pentru înviere, fiilor, nu pentru moarte. Oamenii nu așteaptă învierea și nu se pregătesc pentru înviere, nu se pregătesc pentru ca să pot Eu să vin să le dau învierea. Strig la oameni în graiul Meu cu voi. Eu sunt un Dumnezeu mare și bun. Sunt atât de mare încât să încap în toate ființele de pe pământ, și Mă micșorez atât de mult încât să pot fi cuprins de un singur suflet, să încap într-unul singur.

Cheamă-Mă, poporul Meu, cheamă-Mă, că Mi-e dor să vin să fiu cu oamenii pe pământ. Cheamă-Mă! Eu nu te voi lăsa să aștepți. Cel Care așteaptă sunt Eu. Înmulțește-ți mereu dragostea, așa cum Eu înmulțesc cuvântul învățăturii Mele peste tine ca să te fac popor sfânt, să fii copil sfânt, fiule așteptat. Înmulțește-ți sfințenia, copile sfânt, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfințească încă». Înmulțește-Mă pe Mine în tine. Întinde-Mi locul Meu din tine, ca să fiu Împărat mare în împărăția Mea cea dinăuntrul tău. Tu să nu Mă cauți pe drumuri și pe poteci omenești, căci Eu sunt înăuntrul tău, copile sfânt. Amin, amin, amin.

Nu vă supărați, fiilor, că nu vă iubesc oamenii slavei deșarte, căci scris este: «Vai vouă dacă v-ar iubi lumea cea deșartă și oamenii ei, așa cum iubește ea pe proorocii ei cei mincinoși!». Nu vă supărați că nu vă iubesc oamenii bisericii, căci ei acum s-au sculat mai rău împotriva creștinilor buni, mai rău ca în anii de dinainte când creștinii erau dați în judecata cezarului de către păstorii lor. Oamenii bisericii nu știu să creadă în Dumnezeu. Ei n-au frică de Dumnezeu, care să-i facă să creadă. Ei sunt ai slavei pământești și omenești, și se așează unul pe altul peste turmă și nu se mai fac azi slujitori ai Domnului prin chemare cerească. Ei zic: „Părutu-s-a nouă și Duhului Sfânt“, dar aceasta o spun în bătaie de joc, că ei se aleg unii pe alții și apasă mulțimile neajutorate și nimeni nu mai știe să aibă frică de Dumnezeu. Dar voi fiți cu nădejde, fiilor, că voi sunteți nădejdea Mea și vă apăr și vă binecuvintez cu darurile Mele cele pline de mângâiere și nimeni nu va putea lua de la voi mângâierile Mele.

O, greu mai înțeleg oamenii cele ce nu se văd. Ei nădăjduiesc numai în cele ce se văd în lume, și sunt de plâns oamenii și n-au în ei împărăția cerurilor și nu așteaptă învierea ca să fie pregătiți pentru înviere. O, fericiți cei vii prin înviere, că moartea n-are putere peste ei. Fericiți cei înviați prin învierea Mea. Fericiți cei credincioși și curați cu inima și cu duhul; fericiți, fiilor. O, tată, fericiți cei ce plâng, că a lor este mângâierea și nădejdea făgăduințelor Mele pe care le-am pregătit celor ce Mă iubesc.

Voi, fiilor scumpi, să nu plângeți cu disperare. Voi să plângeți cu mângâiere. Eu sunt cu voi. Nu plângeți. Eu sunt Cel ce plâng în voi când plângeți și fericite sunt lacrimile Mele în voi. Nu plângeți când lumea cea deșartă vă urăște. Eu sunt cu voi și vă iubesc și vă mângâi și vă ocrotesc și îi smeresc pe cei ce nu vă cunosc pe voi că sunteți fiii Mei cei plăcuți și cei scumpi. Nu plângeți când oamenii slavei deșarte zic că nu Mă aveți pe Mine și că aveți pe cel rău. Așa ziceau și de Mine, fiilor scumpi. Nu plângeți. Voi semănați cu Mine. Nu plângeți când oamenii slavei deșarte vă ocolesc și vă pun nume rău că umblați cu Mine. Nu plângeți, fiilor. Orice ucenic este ca învățătorul său. Cei iubiți de lume nu sunt ai Mei, și sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, și nu este popor mai mare și mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu ești, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, și ești.

Bucură-te, poporul Meu, că ai pe Dumnezeul Cel adevărat Domn al tău, și ești fiu de Împărat. Ridică-te și prinde nădejde, fiule, și mergi din munte în vale și din vale în munte cu vestea împărăției cerurilor, care vine cu Mine. Amin, amin, amin.

09-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la față a Domnului


Eu sunt, fiilor. Vin la voi să vă schimb tristețile în bucurii și să întăresc puterea Mea în voi, că voi trebuie să puteți în numele Meu tot ce voiesc Eu, tot ce trebuie să pot Eu în voi. Amin.

Eu am schimbat tristețea apostolilor Mei în bucurie. Eu le-am schimbat văzul lor ca să Mă vadă pe Mine în slavă și să se bucure, și le-am spus să nu spună nimănui despre vederea lor cea bună până ce nu voi fi slăvit de Tatăl Meu prin învierea Mea. Am mâncat apoi Paștele cu ei și le-am zis: «Mult am dorit să mănânc cu voi acest Paști mai înainte de patima și învierea Mea, că de acum nu voi mai mânca din acesta până nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu, până nu va veni împărăția lui Dumnezeu».

O, copilași slăbuți și micuți, Eu voiesc să împlinesc cu voi această Scriptură ca să se împlinească în împărăția lui Dumnezeu, și să fiți voi împărăția lui Dumnezeu în care să fie împlinit Paștile, fiilor. Eu voiesc mereu să Mă împlinesc în voi, și vă ajut și pe voi să vă împliniți întru Mine, și să voim din amândouă părțile, ca să se împlinească Paștele Meu cel nou în voi în fața și în inimile multor noroade, fiilor. Dar fiți precauți, și în slăbiciunile voastre căutați să fiți tari întru taina împărăției Mele în voi, ca să se împlinească Scripturile Mele, fiilor, să am cu cine să le împlinesc așa cum le-am împlinit prin proorocii Mei.Vin la voi să vă îmbrac întru tărie de Duh Sfânt și ca să stați bine întru numele Meu în fața oricui v-ar cere vouă socoteală pentru credința voastră, că iată, vor preoții să vină la voi să vă amăgească cu cuvintele lor deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Cum așa, fiilor? Fiți atenți că Eu am spus celor credincioși: «Vedeți, să nu vă amăgească cineva, că mulți vor veni în numele Meu zicând: „Eu sunt Hristos“, și pe cei mulți îi vor amăgi. Să nu vă luați după ei.». Am mai zis și așa prin Duhul: «Să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip, căci Eu nu voi veni până nu se va umple cupa necredinței la cei ce trebuiau să creadă; nu voi veni până mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, potrivnicul creștinilor Mei înălțându-se mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, așa încât să se așeze în biserica lui Dumnezeu și să se dea drept Dumnezeu, și pe Mine să Mă pună la tăcere».

Potrivnicul Meu este în biserică, fiilor, și este mai mare decât Mine în biserică, și cu Mine nu se întreabă în lucrările lui și dă în oile Mele și le face sectă. Aceștia îi numesc pe cei lumești creștini, iar pe creștini, sectă. Aceștia umplu locul făcut pentru închinare cu lume care nu face voia Mea, iar pe creștinii cei credincioși cu inima și cu fapta îi numesc rătăciți și sectă, așa cum a făcut și potrivnicul din vremea Mea care s-a înălțat mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, care s-a înălțat atât de mult până ce prin necredință L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Stăpânului viei. Dar Eu am luat de la ei via Tatălui Meu și am dat-o altora care au lucrat peste ea cu cuvântul Meu, nu cu cuvântul lor. Și așa am făcut și azi cu potrivnicul, cu omul fărădelegii care s-a așezat în biserică, și via e a Mea, și Eu o păstoresc, și pe el îl împiedic să-Mi mai pască turma, căci cuvântul Meu este păstor și este toiag de fier, și cu el păstoresc neamurile pământului, iar potrivnicul care s-a ascuns în biserică se zvârcolește și caută să pună sub obroc cuvântul Meu. Când erau și ei prigoniți credeau creștinilor, dar acum au scăpat, zic ei, și îi prigonesc ei pe creștini, de teamă să nu le ia careva via, dar via e a Mea, nu e a lor. Acum cezarul aleargă la Dumnezeu și nu mai e cezarul rău cu creștinii. Acum preoții îi defaimă pe cei binecredincioși, căci preoții s-au înălțat mai presus decât tot ce se numește Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, căci stau în biserică și se dau drept Dumnezeu, de vreme ce nu Mă primesc în cuvânt. Dar ei trebuia să fie doar slujitori care ascultă de Mine făcând voia cuvântului Meu care are viață veșnică în el.

Fiilor, fiilor, s-au pornit preoții spre voi ca să vă amăgească cu cuvinte deșarte și își umplu cupa necredinței prin cuvintele lor, dar voi fiți în veghe și luați aminte la cei ce cred că vă pot fura mințile cu filozofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească după stihiile lumii și nu după Hristos. Luați aminte la cele ce stau scrise în Scripturi despre Mine cum că întru Mine locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii, și Eu sunt cap a toată domnia și stăpânirea; Eu și nu stihiile de pe pământ; Eu și nu cei care se dau drept Dumnezeu neprimindu-Mă. Luați aminte, fiilor, și precum M-ați primit pe Mine așa să umblați întru Mine, înrădăcinați și zidiți fiind întru Mine, întăriți în credință după cum Eu v-am povățuit și propășind în credință cu toată mulțumirea inimilor voastre, fiilor copilași. Privegheați în toată vremea rugându-vă ca să vă învredniciți a scăpa de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Mea la venirea Mea. Amin. Privegheați în toată clipa rugându-vă, căci s-au sculat prea mulți hristoși mincinoși care s-au așezat în biserică în numele Meu și amăgesc pe mulți cu filozofia cuvintelor lor deșarte pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, peste fiii necredinței, măi copilașii Mei cei credincioși. Hristoșii mincinoși nu-și au nume de hristoși decât în biserică, fiilor, căci au împrumutat numele Meu și l-au pus peste filozofia cea deșartă a cuvintelor lor și scris este: «Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iar când va veni împărăția lui Dumnezeu, Eu voi fi Hristosul Cel adevărat al Tatălui Meu, și se vor împlini Paștile pe care Eu l-am mâncat cu dor în mijlocul ucenicilor Mei cei credincioși și împreună cu ei mai înainte de patima și învierea Mea, căci scris este că Paștile acela se va împlini în împărăția lui Dumnezeu când ea va veni. Amin. Atunci hristoșii mincinoși vor vedea ce este Hristos adevărat și Paști împlinit în împărăția lui Dumnezeu, care vine, dar Eu zic că ea a și venit, și cei mari se ascund de mânia lui Dumnezeu, că n-au privegheat ca să știe și ca să nu li se surpe casa, și au căzut în ascuțișul sabiei cuvântului Meu, căci M-au alungat cu cuvintele lor deșarte și cu filozofia înșelăciunii din predania omenească după stihiile lumii și nu după Hristos.

O, copilașii Mei, nu vă temeți că au sosit aceste vremuri. Ridicați capetele voastre, căci împărăția Mea se apropie spre vedere, și nu va trece cerul și pământul până nu se vor împlini toate acestea. Privegheați în toată vremea, fiilor. Privegheați rugându-vă ca să vă învredniciți a scăpa de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Mea la venirea Mea. Amin.

Fiilor copilași, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte, căci întristarea voastră se va preface în bucurii. Dați de știre până la toate marginile toate cuvintele Mele. Mereu, mereu să meargă cuvântul Meu, și peste tot să meargă, căci Eu, Domnul, sunt în drum spre voi cu împărăția lui Dumnezeu în care se va împlini văzut Paștele cel nou; Hristos, Paștele cel nou. Eu sunt Arhiereul vostru Cel din cer, și Mă aveți mijlocitor la Tatăl, iar voi să-Mi fiți apostoli și profeți și să împliniți împărăția cuvântului Meu peste pământ, ca să Mă las în ea cu slava Mea, și cu ea să-i schimb la față și la văzul duhului pe toți cei care iau pe ei veșmântul nestricăciunii pe care Eu îl dau celor care cred în Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine cu norii până în tine, grădinița Mea.

Hristos, Arhiereul Cel mare, te binecuvintează, o, grădiniță, și în curând El te va schimba la față ca să vadă oamenii slava Mea din tine, grădiniță sfințită de cuvântul Meu care curge din Mine peste tine. Amin, amin, amin.

19-08-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:38 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (11)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Eu vin cu norii și Mă fac sărbătoare de cer nou și de pământ nou peste tine, Ierusalime, poporul Meu. E sărbătoare, și Eu vin la tine să-ți bucur duhul ca să te am ca rod al bucuriei înaintea Mea. Să fie pace, să fie cer senin! Să-ți slujească ție cerul și pământul, văzutele și nevăzutele la întâlnirile Mele cu tine, căci te iubesc, poporul Meu iubit!

Sunt cu împărăția Tatălui Meu în tine, Ierusalime. Tu ești împărăția lui Dumnezeu, căci Domnul împărățește în tine și Se face cuvânt peste pământ. Amin. Binecuvântată să fie în tine împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Eu sunt calea Mea spre tine, Eu sunt calea ta spre Mine, iar tu ești calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea. Ne suntem unii altora cărare și ne întâlnim, și dragostea Mea se desăvârșește peste tine și se face cuvânt de dragoste ca să iei tu dragostea Mea și s-o dai oamenilor, și oamenii să ia din ea și să-Mi cunoască oamenii cărarea Mea care se face cuvânt spre oameni, și să apuce oamenii pe cărarea Mea care duce spre împărăția lui Dumnezeu și să ia din ea duh de mângâiere, duh de mântuire și de înviere.

Tu ești împărăția lui Dumnezeu, Ierusalime, iubitul Meu popor. Tu ai pe Domnul Împărat peste tine, iar Împăratul așează masă cerească în mijlocul tău, și la masa Lui cu tine se adună îngerii și sfinții și toate oștirile cerești, și mănâncă din cele cerești care se așează pe masă, și se bucură cerul în tine, Ierusalime, împărăția Mea. Coboară cerul la tine cu sobor de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, și fericite sunt serbările cerești în tine. Tot omul așteaptă zile de serbare și de bucurie, iar cei din cer și mai mult așteaptă, dar bucuria cea cerească e bucurie adevărată, e mângâiere adevărată. Te mângâi, poporul Meu, cu mângâierea care vine din cer. Duhul Mângâietorul Își are sălaș în Tatăl și în Fiul și Se face Mângâietor peste fiii Săi, și Se face Împărat Mângâietor.

O, Ierusalime, o, popor iubit de Dumnezeu! Duhul Sfânt Mângâietorul este Împărat peste tine, este cuvânt peste tine și te mângâie, căci ce este mai dulce decât cuvântul mângâierii cerești? Am și Eu nevoie de mângâiere, poporul Meu, și te mângâi ca să te fac mângâierea Mea, să fac din tine mângâiere pentru Mine, copile mângâiat. Copilul se mângâie cu mama lui, și mama se mângâie cu copilul ei, că mare este taina mângâierii, iar duioșia Duhului Sfânt este dragostea cea desăvârșită pentru fiii Duhului Sfânt. Amin.

O, copilași pe care v-am numit Ierusalim și fii ai Duhului Sfânt, v-am dat putere să vă faceți fii ai Tatălui, căci scris este: «Celor care cred în Mine le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască din Dumnezeu ca să fie fii ai Tatălui». V-am dat putere, fiilor, să vă nașteți de sus, din cer, din Tatăl să vă nașteți, prin Mine să vă nașteți din Tatăl, prin Mine, Care M-am născut din Tatăl mai înainte de vecii, iar Duhul Cel Sfânt al Tatălui M-a coborât apoi în trupul Fecioarei ca să Mă arăt din ea Om între oameni, Dumnezeu venit din Duhul Sfânt și din Fecioară fiică a Tatălui Meu, fiică a credinței și a iubirii desăvârșite pentru om.

O, măi copilași, v-am adunat pe câțiva ca să însemnăm cuvânt de bucurie a Duhului Sfânt peste voi și în voi căci împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh este în voi, și se face cuvânt. O, fiilor, aproape este împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. Mama Mea Fecioară a fost împărăție a lui Dumnezeu. M-am sălășluit Împărat din cer în ea ca să ies și să păstoresc neamurile credinței sfinte.

O, fiilor, n-are pe pământ cine să înțeleagă unde este locul împărăției cerurilor, și iată, mare este taina credinței sfinte, mare dar de la Dumnezeu are omul care are credință sfântă. Cine nu are credință sfântă nu pricepe taina împărăției cerurilor și locul ei și lucrarea ei. Dar cine este cel ce are credință sfântă? Fiilor, fiilor, credință sfântă are numai omul sfânt. Credința sfântă nu sălășluiește în mintea și în inima omului care trăiește în păcate și în desfătări trupești. Grăiesc vouă despre credința sfântă ca să înțelegeți de ce nu cred oamenii bisericii în împărăția cuvântului Meu care curge peste voi și din voi spre oameni. Împărăția lui Dumnezeu din voi se face tălmaci pentru voi ca să știți voi tainele ei, că nu mai are pe pământ cine să le înțeleagă pe cele adevărate. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni cu împărăția cuvântului Meu, care este Duhul Mângâietorul, Duhul Învățătorul, Care atrage la Tatăl pe toți cei pe care Tatăl Mi-i dă ca să-i cuprind în taina împărăției cerurilor pe pământ. Voiesc să-Mi pregătesc loc în oameni, dar antichrist, omul fărădelegii Îmi stă împotrivă. O, măi copilași, cei ce nu au credință sfântă Îmi stau împotrivă, căci antichrist nu-și are loc și nume decât numai lângă Mine și în cele așezate de Mine.

O, tată, se temeau oamenii, se temeau și creștinii de omul comunist, că ziceau că stă împotriva lui Dumnezeu și a celor credincioși între oameni, dar acest om comunist nu știa pe cele ale Mele decât numai de la omul antichrist care era lângă Mine și lângă cele sfinte ale Mele, lângă cele așezate pentru Mine și pentru cei cu credință sfântă. Și iată, omul comunist era servul omului antichrist care stătea lângă Mine ca să-Mi ia împărăția și ca să împărățească el prin cele sfinte ale Mele. Nu putea fi mai mare și mai rău cu Dumnezeu omul comunist decât omul antichrist. Dușmanul lui Dumnezeu e omul antichrist, și după aceea omul comunist. Și iată, cel comunist se pleacă spre tainele lui Dumnezeu care vin din cer pe pământ, dar omul antichrist nu se pleacă, și greu se mai lasă dărâmat de la locul lui de lângă Mine, că el nu are grijă de lucrurile Mele, și dacă are, are pentru ca să fie a lui averea Mea; a lui și nu a Mea.

O, copilași ai credinței sfinte, prin voi Eu vreau să-Mi câștig via Mea de sub robia lui antichrist, căci via Mea e via Mea, iar Eu sunt Dumnezeu. Antichrist nu voiește ca Eu să fiu un Dumnezeu liber. El crede că voi sta mereu sub el ca să lucrez cum voiește el, dar taina împărăției Mele e taină de necuprins și de nepătruns, și ea este cu locașul ei în fiii credinței sfinte. Ce-Mi folosește Mie împărăție vopsită peste care să stea scris: împărăția lui Dumnezeu? O, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei, nu este în hotarele omului antichrist. Ce face, fiilor, omul antichrist? El s-a sculat și s-a îmbrăcat cu haina Mea și s-a așezat în casa Mea și a făcut din ea ascunzătoare pentru el și pentru faptele fărădelegilor lui și pentru ucenicii lui care țin lumea în robie, că nu poate omul antichrist să ducă la împărăția lui Dumnezeu pe om. Le-am spus ucenicilor Mei când am văzut pe antichrist că se așează peste cele așezate de Mine; le-am spus: «Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, ci temeți-vă de cei ce ucid sufletul ca să-l arunce în gheenă, să-l arunce în necredință și în neveghe și în nepăsare de suflet». Așa și azi, omul nu trebuia să se teamă de omul comunist, ci de omul antichrist, care Mi-a luat căsuța și hăinuța și cărarea Mea spre oameni.

Iată, fiilor, cărarea Mea care ducea omul spre Mine s-a făcut cărare omenească pentru ca să știe oamenii cărarea spre cei ce Mi-au luat via și casa și masa și haina și cărarea Mea spre oameni, și oamenii nu mai știu cărarea spre împărăția lui Dumnezeu. Nimeni nu mai învață pe oameni calea împărăției lui Dumnezeu. Ea nu este o cale de străbătut cu piciorul și cu mersul trupului, căci împărăția lui Dumnezeu este în om, și omul o caută în afara lui, căci așa l-a învățat omul antichrist care se luptă să-i țină în robie pe fiii lui, și se luptă să-i robească și pe fiii împărăției Mele care știu de la Mine locul împărăției Mele în om. Nimeni, tată, nu mai poate găsi calea spre împărăția cerurilor, căci ea nu se poate găsi pe pământ. Scris este: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternutul picioarelor Mele», și aceasta este împărăția și odihna Mea. Și pentru ce am făcut Eu cerul și pământul? O, fiilor, pentru om le-am făcut, ca să fiu Eu Dumnezeul omului și ca să fie omul locaș al împărăției Mele, scaun de domnie și așternut să-Mi fie. Dar omul antichrist învață altfel pe fiii lui, nu-i învață cum învăț Eu, de vreme ce fiii lui caută altfel împărăția lui Dumnezeu care se dă în dar și nu pe bani. Dar astăzi, bisericile stăpânite de cei ce stau împotriva Mea prin oamenii lui antichrist, au ajuns mijloc de câștig nedrept pentru omul antichrist. Mântuirea nu se cumpără. Ea este de la Dumnezeu, Care Se dăruiește oamenilor ca să-i mântuiască și să-i facă fii, iar Domnul nu este un împărat care ia bir de la fii. Locașurile de biserici care Mă au pe Mine în ele, au ajuns ca o alimentară unde Se vinde Hristos și iertarea lui Hristos și slujbele închinate lui Hristos, iar în locul care este numit Sfânta Sfintelor, acolo unde trebuie să locuiască Trupul și cuvântul Meu se strecoară banul, măsura cezarului, fiilor. Iată ce este pe pământ.

O, măi copilași ai credinței sfinte, omul comunist nu este atât de vrăjmaș Mie cât este omul antichrist, iar biserica Mea, adevărata Mea biserică este omul credinței sfinte și mulți dintre aceștia întâlnindu-se în numele Meu, ca acolo unde sunt ei, să fiu și Eu, iar Eu sunt cu ei, căci omul credinței sfinte nu este înghițit de omul bisericii din lume care stă împotriva Mea prin faptele lui și prin necredința lui.

Omul care nu are credință sfântă este om necredincios. Nimeni să nu vă amăgească pe voi cu cuvinte deșarte, căci cine nu are credință sfântă ca să fie om sfânt, acela grăiește în deșert prin cuvintele lui chiar dacă grăiește în numele Meu, chiar dacă ia din învățătura Mea în cuvintele lui. Lăsați-i pe aceștia; sunt călăuze oarbe, fiilor, că nu au vederea credinței sfinte și Mă țin pe Mine ascuns și Mă pun pe Mine în vistieriile lor ca să Mă vândă și ca să ia bani și ca să-i cheltuie în faptele fărădelegilor lor. Dar voi, fiilor, fiți fiii credinței sfinte, fiți sfinți, tată, că scris este: «Cine este sfânt, să se sfințească încă până la venirea Sfântului sfinților». Amin. Hrăniți-vă cu sfințenie. Aceasta să fie hrana voastră. Faceți-vă vrednici de cele sfinte ale Mele, că durerea cerului e fără margini pentru cele sfinte care se aruncă pe jos. Mă uit în bisericile din lume când ies preoții în mâini cu cele sfinte și zic: „Să luăm aminte, căci cele sfinte se dau sfinților!“; așa zic, și apoi mănâncă cele sfinte. Așa au învățat să zică, dar ei nu știu ce zic, de vreme ce nu sunt sfinți, că sfinții sunt smeriți și zic: „Unul este sfânt“. Dar să știți, măi fiilor, că dacă cele sfinte nu te sfințesc ca să te facă sfânt apoi, atunci ele nu aduc în om împărăția lui Dumnezeu, căci împărăția lui Dumnezeu se face slavă în omul care o are, și omul acela se cunoaște ce are în el. Și iată, împărăția lui Dumnezeu nu-i priește omului care iubește fărădelegea, și vă pune nume de batjocură vouă, celor ce aveți în voi împărăția lui Dumnezeu.

Credința sfântă face omul sfânt cu viața și cu mintea și cu inima și cu iubirea, fiilor scumpi. Am venit la voi să vă fac credincioși prin sfințenie, fiilor, că altfel omul nu este credincios. Am venit cu mama Mea Fecioara, căci serbăm serbare sfântă în sobor de sfinți. Serbăm serbarea înălțării la cer a mamei Mele, fiilor, că am venit și am ridicat trupul ei în picioare și i-am spus să intre întru cele cerești care nu se văd de ochii pământești. Ea este cu trupul în cer și pe pământ. Ea vă mângâie pe toți cu mânuțele ei mângâietoare. Ea este mama Mea, mama Mângâietorului lumii și este mama mângâierii, iar Eu sunt Cel dintâi între frații Mei, căci mama Mea Fecioara și i-a făcut fii ai mângâierilor sale pe toți cei înfiați de Tatăl prin Mine. Amin.

O, mamă, o, mama Mea, e pământul fără mângâiere, iar ființa lui plânge și nu știe de ce plânge. Ființa pământului e omul, dar omul a uitat drumul mângâierii. Ne facem cale cu mângâiere și venim spre oameni cu Duhul Sfânt Mângâietorul, că mila Noastră e mare și n-are hotar pentru ca să mângâiem pe cele create de Dumnezeu și pe omul care a pierdut casa mângâierii, casa oaspeților cerești pe pământ.

O, iubitul Meu popor, grăiesc cu mama Mea Fecioara ca să auzi tu grăirea Mea cu ea și să te mângâi, fiule de azi, fiu al credinței sfinte. Mama Mea Fecioară te mângâie pe tine, poporul Meu, rodul Meu cel sfânt. Mama Mea e mama ta, și așa îți spune:

– O, poporule copilaș, ești ca un singur prunc, și Fiul meu te ține ca pe un prunc în fața Tatălui ca să-ți dea Tatăl tot laptele mângâierilor Sale, toată bucuria, toată veșnicia, poporule copilaș. Te mângâi și eu, că nu mai am stare până ce-L voi vedea pe Fiul meu venit desăvârșit întru împărăția Sa. Eu ocrotesc cu mare veghe și cu mare iubire țara română, că este țara de nuntă a Fiului meu, țara dată Lui de Tatăl pentru venirea Lui în cuvânt până se va împlini numărul neamurilor. Dar pe tine, popor al Fiului meu, care primești pe Fiul meu cuvânt peste pământ, te ocrotesc cu o iubire despre care nu s-a mai pomenit în cer și pe pământ, că pe tine toți sfinții te-au așteptat să te ivești, te-au așteptat ca pe cel mai mic, ca pe moștenitorul cel mic care împarte tuturor fraților dinaintea lui, ca pe mezinul pe care-l pune Tatăl să-I rostuiască împărăția pentru toți frații, pentru toți fiii Tatălui. Fiul meu, Iisus Hristos, curând, curând Se va lăsa văzut cu tot ce are El de slavă a Sa și cu toți fiii și fiicele slavei Lui și cu toți îngerii, poporule copilaș, că Fiul meu te-a iubit, și a pus mâinile peste tine și te-a binecuvântat cu mare binecuvântare, pentru că ești mic și ești copilaș, și copilașii sunt cei plăcuți, așa cum și din cele ale firii se învață această pildă de iubire. Dar cei mari care zic că se dau slujitori și veghetori pe lângă Fiul meu, zic ei, dau să te depărteze de Fiul meu, dar Fiul meu strigă și le spune: «Lăsați pe cei mici să vină la Mine și nu-i opriți, că a lor este împărăția lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.

Cei mici știu să creadă, știu să prețuiască, știu să fie plăcuți, știu să iubească. Cei mici sunt iubire și stau lângă iubire ca pruncul lângă mamă. Cei mari sunt mari și nu sunt mici, și rău e de cel mare, și tot omul caută să fie mare, caută mărire, caută să iasă de sub Tatăl său, ca să fie și el mare. Cel mare nu mai ascultă. Cel mare nu mai este ocrotit de părinți, că pleacă și se face mare, dar cel mic stă lângă ocrotitorul său și este binecuvântat și are veghe peste el cel mic.

O, poporule copilaș, te mângâi și te binecuvintez din Fiul meu, Care este locașul tuturor celor din cer. O, poporule copilaș, să crezi în cele ce vor fi peste tine cu Fiul meu, Care vine cuvânt la tine. Să crezi cu mare iubire în Fiul meu Cuvântul, să crezi până se vor împlini numărul neamurilor, că Fiul meu voiește la credința ta să aducă mântuire multora, poporule copilaș. Toată iubirea oștirilor cerești o iau în mâinile mele cerești și o pun peste tine și mă fac în tine sărbătoare a mea, dimpreună cu Tatăl și cu Fiul, întru bucuria Duhului Sfânt Mângâietorul. Iubirea mea de mamă din cer te acoperă și te păzește în duhul credinței sfinte ca să fii tu locaș al împărăției Fiului meu, poporule copilaș. Fiul meu nu are primire decât în tine, și tu L-ai primit ca să ospăteze cu tine și să pună masă mulțimilor.

Binecuvântată să-ți fie credința ta cea sfântă, poporule copilaș al Fiului meu și al meu. Amin, amin, amin.

– O, mamă, iată-Mă cu poporul Meu de pe pământ. Mi-am făcut împărăție pe pământ și Mi-o desăvârșesc în cuvânt în fața neamurilor de pe pământ, că mai e puțin și Mă arăt în slava Mea cu poporul Meu cel sfânt. Amin.

Voiesc să te am mereu în bucuria venirii Mele, poporule Ierusalime. Eu sunt calea Mea spre tine. Amin. Eu sunt calea ta spre Mine. Amin. Iar tu ești calea Mea spre oameni, poporule, cărarea Mea de la cer la pământ. Duhul Sfânt să curgă din Tatăl peste tine și din tine spre oameni. Duhul Sfânt să aducă neamuri multe spre tine ca să ia de la tine credință sfântă și înviere și cuvânt de mângâiere. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt coboară peste tine slava Ierusalimului nou care este scrisă în Scripturi și multe neamuri vor sluji slavei Mele cu tine și vor lua înfierea prin credință sfântă.

Fiți plini de Duhul Sfânt, fiilor din Ierusalim, și scuturați din El peste pământ ca să facă oamenii roade de Duh Sfânt și să învieze. Amin, amin, amin.

28-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor la voi, că mare-Mi este dragostea de voi și de poporul Meu Israel cel de azi. Cobor, fiilor, ca să dau lui Israel hrană de dragoste, că multă și frumoasă trebuie să-i fie dragostea lui Israel pentru Mine. Vin cu Verginica la voi, vin și pun peste voi pe Duhul Sfânt, ca să-l învețe El din voi pe Israel, să-l învețe dragostea de Dumnezeu, măi copilașii Mei.

Verginico, grăim prin cartea ta, grăim cu Israel cel de azi ca să-i dăm povețe noi de dragoste de Dumnezeu, căci dragostea îl face fericit pe cel ce o are și pe cel ce o dă lui Dumnezeu și fiilor lui Dumnezeu și tuturor celor ce pot fi fii ai lui Dumnezeu.

Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, și voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzește pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt și măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel. Voiesc, tată, să văd bucurie deplină în poporul Ierusalimului nou, că mare este acest popor înaintea Mea. Amin.

– O, Doamne, ceea ce voiești Tu, voiesc și eu. Cu mare dor voiesc să văd mereu lucrarea bucuriei depline pe fețele fiilor noștri cei din urmă, că trebuie să-i avem salvatori pentru tot neamul omenesc, Doamne. Mereu venim și îi învățăm. Mereu, mereu Te scuturi peste ei, Doamne, cu cuvântul păcii și al bucuriei și al învățăturii și al veghii și al dragostei depline, Doamne, ca să-i ai ca pe o primăvară înaintea Ta, ca pe un timp nou de primăvară cerească între oameni, ca pe o speranță adevărată, ca pe un rai înmugurit, gata să i se desfacă mugurii și miresmele și slava cea sfântă pe care Tu i-o pregătești.

O, Doamne, trebuie să lucrăm cu amănuntul. Trebuie luată în mână fiecare floare, fiecare mugur, că timpul veacului acesta naște din el omizi, iar cei ce vin spre Tine din lume uită cu anevoie pe cele din care se smulg ca să vină spre Tine, Cel ce ești scăparea și izbăvirea oamenilor care cred în Tine și în minunata Ta lucrare din zilele acestea ale venirii Tale. O, e vremea cea din urmă, și războiul vremii e întins peste toți, și trebuie să-l punem tot mai tare pe Israel sub lucrarea bucuriei depline, să-l punem sub cort, Doamne, ca să se depărteze din preajma lui orice lucru străin de împărăția lui Dumnezeu. Să facem primăvară peste Israel; să venim cu tot cerul sfânt întru putere de sus și să înseninăm mereu ființa cea plăpândă a lui până ce se va deprinde tot fiul din Israel să facă și el la fel prin lucrarea lui cu Tine.

Și acum, Doamne bun, mă fac din Tine cuvânt peste fii, și ca o mamă duioasă îi voi îmbia spre dragostea de Tine și îi voi ajuta să înțeleagă îndeajuns că fără dragoste de Tine nici o inimă creștină nu atinge fericirea căutată și așteptată. Tu ești din cer cu ei, Tu ești cu cerul cu ei. Cu cerul tot venim ca să fim cu ei, dar ei, Doamne, nu știu de ajuns lucrul cel treaz pentru Tine și pentru bucuria lor cu Tine, că lumea nu poate da din ea ceva bun, iar cei ce vin trebuie să învețe de la Tine nașterea din Tine și creșterea din Tine și credința și lumina și iubirea din Tine în ei. Iubirea mea de Tine, Doamne, e iubire înflăcărată, și voiesc să fii iubit de poporul cel mic al Tău, căci cu lingurița îl hrănești din iubirea Ta și voiești să-l ai iubire la pieptul Tău cel sfânt. Amin.

O, poporule iubit de Dumnezeu, o, copilaș plăpând și tristuț! Vin la tine și te cuprind în cuvânt ca să te deprind cu bucuria inimii, fiule plăpând. Dacă tu ai avea în brațe ceva rece s-ar răci și trupușorul tău. Așa e și cu sufletul; dacă totul pare rece în jurul lui, așa e și el. Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce și sfântă și din iubire este lucrat, și aceeași lucrare trebuie s-o aibă și el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăț lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu.

Te-au povățuit, măi Israele, fiii cei din grădină să-L iubești pe Hristos, fiule iubit de Dumnezeu. Dacă sufletul tău îți spune că nu știi cum să-L iubești, uită-te și ia pildă din cele ce se văd, căci toate ale firii sunt o iubire și o armonie pentru ca să slujească iubirii din om. Iubirea din om trebuie să fie Hristos, așa cum a iubit El. Hrăniți-vă cu simțământul iubirii de Hristos. Iubiți-L pe Hristos, fiilor. Fiți plini de dor, fiți plini de căutare după ființa Lui, după făptura Lui, după iubirea Lui. Fiți mireasa Lui, măi fiilor. Mireasa e plină de iubire pentru Mire, căci iubirea cea curată e cea plină, fiilor. Nimeni nu-L poate iubi pe Hristos decât în chip curat. Numai iubirea de Hristos e curată, fiilor. Iubiți pe Domnul, că El este iubitul Cel iubit de voi, dar iubiți-L ca să vă simtă iubirea, iubiți-L ca să simțiți că-L iubiți și să se vadă cât Îl iubiți. Învățați iubirea dintre Mire și mireasă, fiilor, și mărturisiți-o la vedere prin simțirea inimilor voastre, măi fiilor scumpi lui Dumnezeu. Voiește Domnul să simtă iubirea voastră pentru El. Voiește Domnul să fie iubit de voi așa cum își iubește mireasa pe mire. Vin din cer cu Domnul și vă aducem hrană de dragoste, că multă și frumoasă și plină trebuie să fie dragostea voastră pentru Domnul. Cine iubește pe Domnul, cine iubește ființa și făptura Domnului nu mai este trist, nu mai este posac. Cel ce are iubire de Domnul este ca o primăvară pentru cei din jurul lui. Amin.

Coboară Domnul Iisus Hristos Duh Sfânt și cuvânt de Duh Sfânt peste voi, fiilor din grădină, ca să umblați la ființa și la făptura lui Israel. Luați în mână fiecare floare, fiecare boboc de floare și dați-i din Dumnezeu.

Coboară, Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt și fă senin peste făptura lui Israel, iar norii tristeții să nu mai umbrească fețele celor mici ai Tăi, că Tu ești bucuria celor fără bucurii. Tu ești, Doamne, primăvara care răsare peste ființa și peste făptura celor mai mici ai neamului omenesc. Amin.

– O, scumpa Mea, o, trâmbița Mea cea cu sunet dulce, o, Verginica Mea! De M-ar mângâia și Israel așa cum Mă mângâi tu! De M-ar iubi și el cu aceeași măsură, cu aceeași frumusețe de iubire, tată! O, mare este setea ta pentru bucuria Mea pe care voiești s-o am de la mireasa Mea cea mai mică. Mă voi face cuvânt din cuvânt prin fiii cei unși în grădină și Mă voi așterne peste ființa și peste făptura și peste statura celor mici, că Israel de azi este poporul cel mai mic între mulți frați. Toți cei din cer așteaptă bucuria celui mic, așteaptă de la cel mic, iar tu, Verginico, vezi așteptarea cea din cer și te frămânți să-l faci și pe Israel să se frământe.

O, copilașule Israele, înseninează-ți, tată, ființa și făptura și statura. Lumea nu ți-a dat nimic din ce este al Meu ca să știi să fii ca Mine, dar Eu îți dau din plinul Meu și te învăț să fii copil frumos și senin, și te învăț să fii primăvară pe pământ și în cer, căci cerul te ține cuprins în el ca un rai nevăzut de ochii tăi până ce ți se va da ție văzut și simțit și veșnic pe pământ, căci cerul cel nou și pământul cel nou vor fi în frumusețe veșnică cu tine cel ce ai lepădat stricăciunea ca să fii fiu al vieții.

Să ne iubim unii pe alții. Luați din iubirea Mea. Căutați-Mă bine și cu inima și cu privirea și cu mintea și cu iubirea, și Eu voi fi în voi. Fiilor, fiilor, lucrați în voi frumusețea iubirii de Hristos. Lucrați în voi iubire, fiilor. Amin amin, amin.

31-08-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Pace vouă, copii ai poporului sfânt! Pace între voi! Pace în voi! Amin.

Pace ție, poporul Meu! Vin la tine și îți binecuvintez binecuvântarea pe care o ai peste tine. Vin la fiii tăi, Ierusalime, vin cu binecuvântare peste tine și peste toate ale tale cele văzute și cele nevăzute, peste trupul și peste sufletul și peste duhul fiilor tăi, poporul Meu. Eu sunt Cel ce sunt, și tu ești fiul Meu, și să ai grijă mereu, mereu de viața Mea în tine, de viața ta cu Mine și să te păstrezi mereu cu lumina și cu lucrarea Duhului Sfânt în tine, poporul Meu, că mare este această taină, taina mângâierii. Amin.

Voiesc, fiule, să te cuprind în taina mângâierii, căci ea înseamnă Duhul Sfânt, iar ca să fii cuprins în ea, trebuie să se vadă, trebuie să lucreze peste tine și din tine această taină cerească. Eu de mai bine de patruzeci de ani aștept rodul acesta în poporul Meu. Aștept, fiule, descoperirea tainei Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul Care te-a născut pe tine din cuvântul Meu, Duhul Care te-a crescut pentru împărăția Mea, poporul Meu.

O, fiilor, o, fiicelor, o, copilași ai Duhului Sfânt Cel din Tatăl! O, copilași ai cuvântului Meu, taina mângâierii cu greu o poate înfăptui omul cel credincios lui Dumnezeu, că multă iubire trebuie să aibă omul credincios, nu numai credință, nu numai putere de sfințenie, nu numai faptele credinței. Trebuie multă iubire, trebuie mult Duh Sfânt, iar Duhul Sfânt Își are loc în inima plină de fericirea iubirii de Dumnezeu care dă din ea iubire dumnezeiască pentru mântuirea și mângâierea multora, pentru pacea și iubirea multora.

Voiesc, poporul Meu, să-Mi fac descoperită din mijlocul tău această taină cerească a mângâierii Duhului Sfânt peste mulți, taina Duhului Sfânt Mângâietorul, de Care are nevoie toată lumea, chiar dacă lumea nu știe de ce are nevoie când caută mângâiere. Voiesc, poporul Meu, să fac din tine lumină a Mea prin lume, lumină văzută, care să-i facă bine omului fără cale sfântă, lumină care să-l mângâie pe om, să-l cheme pe om, să-l ajute și să-l învieze și să ia omul putere din ea ca să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credință și prin iubire și prin iertarea Mea, căci Eu sunt Cel bun, Care am suferit ca să-l răscumpăr pe omul pierdut din brațul Meu cel ceresc. Voiesc, poporul Meu iubit, să fii tu taina mângâierii pe care Eu am pregătit-o pentru cei ce Mă iubesc și nu știu cum să Mă aibă viu și adevărat în ei. Voiesc, fiule, să mântuiesc lumea din stricăciune și să-i dau nestricăciunea și să-i dau viața veșnică. Voiesc s-o fac să vrea aceste daruri veșnice și voiesc să te am pe tine fruct al iubirii Mele și taină a mângâierii.

Te-am vestit până la toate marginile că ești poporul Meu de fii mici și credincioși cuvântului Meu care vine pe pământ ca să-Mi aștearnă în calea Mea punte de la cer spre pământ ca să vin să-Mi împlinesc venirea cea de a doua și să împlinesc cer nou și pământ nou pentru toți fiii iubirii, pentru toți fiii dreptății, pentru toți cei ce vor primi înfierea prin iubirea Mea și prin iubirea lor, și voiesc, poporul Meu iubit, să fac din tine înviere peste oameni și să-i vindec de patimi și de necredință și de nepăsare și de neiubire și să le dau iertarea apoi. O, când va vedea omul ce voiesc Eu să fac cu tine pentru învierea împărăției Mele în om? Eu sunt tot ce poate avea cu adevărat omul. Voiesc să-l fac pe tot omul să știe că tot ce poate avea cu adevărat omul, numai Eu sunt; Eu, și cu cele vii și veșnice ale Mele, și pe care voiesc să le dau pentru veci de veci la toți cei ce vor îmbrățișa calea cea adevărată.

O, poporul Meu, oare, să-l fac pe om cu forța să aibă darurile Mele cele veșnice? Aș voi din iubire să vrea omul. Aș voi să fac iubire în om, și tu ești unealta Mea pe pământ, și Mă ajut cu tine la lucrul ogorului Meu, că iată, Îmi lucrez ogorul cu tine ca și cu o unealtă, fiule. Ogorul este lumea, și Eu lucrez ca un grădinar și sap și pregătesc pentru semănat și semăn și fac să crească și ud și curăț de spini și de buruieni și încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, și aștept rodul ogorului. Și dacă văd că ogorul e greoi la rod, Mă las peste el cu taina mângâierii și îl îmbiu să rodească și să stea înaintea Mea cu iubire ca să-Mi împlinesc cuvântul pentru cer nou și pământ nou, după cum Eu am făgăduit pentru toți fiii iubirii.

Pregătește-te pentru slava Duhului Sfânt, Ierusalime, căci Ierusalim înseamnă slava Duhului Sfânt, și de aceea ți-am pus Eu numele de Ierusalim, poporul Meu iubit. Fiți toți o iubire și un cuvânt de Duh Sfânt. Fiți copii lucrători, fiți toți, bucurând pe Duhul Sfânt în voi, ca să vadă și cerul și pământul această lucrare așteptată de veacuri de toți sfinții din cer și de pe pământ și de toate oștirile cerești, măi copilași ai nădejdii Mele, ai venirii Mele. Amin.

Vă voi trimite un îngeraș așa cum am trimis la păstorii de la stână când venise vremea să Mă nasc din Fecioară, și vă voi înconjura pe voi de slava Mea cea adusă de îngerașul Meu, și el vă va aduce bucurii așa cum a adus păstorașilor de atunci și vă va vesti venirea slavei Mele, și mulțimi de oști cerești se vor arăta și Mă vor lăuda și vor vesti slava Mea în cer și pe pământ și pacea Mea peste oameni și bunăvoire între oameni. Și îngerași mulți se vor coborî și se vor sui în chip văzut și în chip nevăzut, de la cer la pământ și de la pământ la cer, și vă vor mângâia pe voi, că scris este în prooroci că voi, fii ai Ierusalimului, veți fi mângâiați în Ierusalim. Amin.

Voiesc, poporul Meu iubit, să te cuprind în taina mângâierii, căci taina aceasta înseamnă Duhul Sfânt. Eu de mult aștept în tine rodul acesta. Aștept, fiule, în tine descoperirea Duhului Sfânt Mângâietorul, căci toată făptura așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu și slava Mea cu ei. Amin. Binevestiți pe Duhul Sfânt, cântați pe Duhul Sfânt, dați de veste bucuria sfințeniei, căci voi sunteți fiii cuvântului Meu. Mângâiați-vă unii pe alții cu mângâierea Duhului Sfânt, și vor căuta mulți spre voi, ca să ia din taina mângâierii, din Duhul Sfânt Mângâietorul, fiilor scumpi.

V-am adus cuvânt de iubire, v-am adus mângâiere, fiilor. V-am adus de lucru. Lucrați Duh Sfânt în voi și peste voi și unii peste alții, că vă dau să luați Duh Sfânt. Luați, fiilor, și lucrați lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, că El vă învață lucrul cel sfânt peste pământ. Nu fiți slabi, nu fiți plăpânzi. Fiți plini de Duhul Sfânt! Amin. Lucrați ca Duhul Sfânt! Amin, amin, amin. Nu lucrați altfel, fiilor. Întăriți peste voi și în voi și între voi pacea Mea, pacea Duhului Sfânt.

Fiilor, fiilor, luați din harul Meu și fiți plini de har. Fiilor, fiilor, fiți atenți, că harul Meu se dă celor sfinți! Fiți sfinți și fiți plini de har. Amin. Voi da din Duhul Meu Cel Sfânt peste fiii din grădină ca să vă învețe cu cuvânt din cuvânt, ca să fiți sfinți și ca să fiți plăcuții Mei. Potriviți-vă bine în statură duhovnicească, iar cine nu poate să nu fie pretențios, să nu se lase greu peste lucrarea Duhului Sfânt și peste cei ce o lucrează. Sprijiniți-vă unii pe alții ca să lucrați pentru Mine. Căutați-vă potriva în lucrul Meu și nu lucrați nepotriviți la lucrul Meu. De patruzeci de ani și mai bine aștept rodul acesta în poporul Meu; aștept, fiilor, descoperirea tainei Duhului Sfânt Mângâietorul.

Am venit la tine, Ierusalime iubit. Am venit cuvânt mângâietor peste tine, poporul Meu, ca să-ți binecuvintez binecuvântarea pe care o ai peste tine. Astăzi biserica lui Hristos sărbătorește începutul anului bisericesc așa cum au hotărât strămoșii cei sfinți. Binecuvântată să fii, biserica Mea cea sfântă, și să fii curată și sfântă așa cum i se spune numai bisericii Mele. Biserică înseamnă fii curați și credincioși laolaltă pentru ca să mănânce din cer trupul și cuvântul lui Hristos întru împărăție cerească pe pământ. Biserică înseamnă împărăția lui Dumnezeu așa cum este ea și nu altfel împărăție.

Am venit la tine, Ierusalime, biserica Mea de fii, căci Eu sunt trup și cuvânt în mijlocul tău. Pace ție! Te cuprind în taina mângâierii. Pace ție! O, popor nou, mare este taina mângâierii. Această taină este Duhul Sfânt. Să stai cuprins în taina mângâierii și să fii mângâierea Mea și a multor inimi care vor lua din mângâierea Mea. Amin, amin, amin.

14-09-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului

Voiește cerul să se bucure cu tine, Ierusalime, că tu ești poporul Duhului Sfânt. Amin.

Duhul Sfânt Își are sălaș în mijlocul tău, poporul Meu iubit, că te-am agonisit cu trudă, fiule, și te am rod al cuvântului Meu, iar tu trebuie să fii popor îndumnezeit și treaz cu taina aceasta a îndumnezeirii tale, că Eu nu dorm, și nici tu să nu dormi, și să fii îndumnezeit. Amin. Pace ție! Pace ție! Pace ție! Amin, amin, amin, și să dai din acest dar, să dai darurile Mele la cel ce voiește să ia din ele.

O, copilași împărțitori de daruri cerești, voi să nu uitați ce am spus Eu ucenicilor Mei când i-am făcut împărțitori de darurile Duhului Sfânt, că le-am spus: «În dar ați luat, în dar să dați la cei ce vor să ia din cele venite de la cer». În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh bucurați-vă cu cei ce se bucură de darurile cerești care vin pe pământ la voi. Cu cei ce se bucură de darul cuvântului Meu bucurați-vă, și hrăniți în ei rodul pocăinței, rodul mântuirii, că aceasta e lucrarea pe care Duhul Sfânt o pune în voi ca să fiți lucrători cerești pe pământ.

Voiesc să se învețe oamenii cu Duhul Sfânt și cu tainele Lui cele cerești, cele văzute și nevăzute și cu mângâierea care vine de la Duhul Sfânt. Voiesc să vă semăn ca pe sămânța cea bună și ca să iasă rod pe urma voastră, fiilor, și uitați-vă bine că pe unde trec Eu cu voi rămâne binele și binecuvântarea Mea peste oameni și peste locurile popasurilor Mele cerești în mijlocul oamenilor cu voi, și vă voi deschide uși și iar uși, ca să treceți prin ele și să faceți cale împărăției cuvântului Meu peste pământ. Amin.

O, copilași ai Ierusalimului, copii ai Duhului Sfânt, voiește cerul să se bucure cu voi, să grăiască cu voi. Voiesc mereu să Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu iubit, ca să te țin înfășat în taina mângâierii și ca să te îndemn la bucurie cu cerul, fiule din Ierusalim. Masa Mea de nuntă să nu se mai strângă, să nu se mai sfârșească, să nu se mai împuțineze, și să fie mereu așezată în mijlocul tău, că Eu îți pun mereu pe masă hrană din cer, care te crește și te îndumnezeiește ca să fii tu poporul Meu cel îndumnezeit. Nimeni nu poate trăi fără hrană, dar hrana din cer este minune peste tine, poporul Meu. Ia și dă din ea. În dar să iei, în dar să dai, și să nu faci ca cei ce au luat cheia cunoștinței ca să nu mai știe nimeni drumul cel adevărat. Cei ce sunt adevărații Mei ucenici, adevărații Mei slujitori sunt cei ce iau în dar de la Mine și dau în dar la toți cei ce flămânzesc și caută hrană din cer, iar cei ce nu fac așa cu cele luate în dar de la Mine, aceia nu sunt ucenicii Mei. Dar voi, fiilor, fiți darnici cu darurile cuvântului Meu și vindecați pe cei bolnavi de necredință și de patimi și de nepăsare și tămăduiți, fiilor, mintea și inima oamenilor, căci în dar ați luat, în dar să dați, după cum este rostit cuvântul Meu pentru ucenicii Mei.

Eu sunt Cel ce semăn sămânța cea bună pe ogor, iar dușmanul vieții seamănă neghina. Sămânța cea bună sunt fiii împărăției Mele, iar neghina sunt fiii celui rău, dar îngerii Mei sunt trimiși ca să ia de pe pământ toate smintelile și să crească sămânță bună și multă și însutită și coaptă și de aceea merg cu voi din loc în loc ca și cu o sămânță bună, căci fiii împărăției Mele sunt sămânța cea bună. Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ. Cu iubire nemărginită Îmi împlinesc cu voi Scripturile cele pentru zilele venirii Mele a doua oară, căci voi sunteți purtătorii Mei și templu Îmi sunteți și cărare Îmi sunteți. Mama Mea Fecioara Mi-a fost cărare când M-am întrupat în ea de M-am născut trup între oameni. Verginica, fiilor, Mi-a fost cărare când M-am înființat în ea cuvânt și M-am făcut cuvânt între oameni din templul trupului ei, iar voi sunteți fiii cuvântului Meu și sunteți cărarea Mea și vă iubesc cu iubire nemărginită. Voiesc să Mă bucur cu voi mereu, să fiu Cel dintâi în mintea și în inima voastră și să fiu purtat de voi, că sunteți purtători de Dumnezeu și Îmi purtați cuvântul peste pământ, căci cuvântul Meu este împărat din cer și cârmuiește pe tot omul care voiește cu împărăția cerurilor pe pământ, iar cine nu voiește cuvântul Meu și cine nu crede în el, acela nu este din oile Mele, căci oile Mele Îmi cunosc glasul cuvântului Meu și umblă după Mine ca după Păstorul lor.

«Cei ce ascultă de cuvântul Meu, care este glasul Meu, aceia sunt oile Mele.», așa le spuneam Eu cărturarilor și fariseilor templului, care Mă ispiteau ca să se smintească întru Mine. Deschideți, fiilor, Evanghelia Mea și uitați-vă bine că pe orice filă a ei se găsesc faptele Mele, și lângă ele cuvintele de ispitire ale cărturarilor și ale fariseilor care Mă sileau să vorbesc despre multe ca să-Mi găsească vină, că ei Mă urau ca și azi, fiilor. Atunci nu-Mi primeau trupul, și acum nu-Mi primesc cuvântul și se fac că nu știu despre cuvântul Meu care vine din cer mereu proaspăt pe pământ, că scrie în Scripturi ca să vin cuvânt pe pământ și să-Mi pregătesc venirea după cum sunt vestit de toți fiii credinței care spun despre credința lor în Hristos, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, și prin Care toate s-au făcut, și Care pentru mântuirea oamenilor S-a coborât din cer și S-a întrupat în Fecioară și S-a făcut Om, și S-a răstignit, și S-a îngropat, și a înviat a treia zi, și S-a înălțat la Tatăl, și iarăși va să vină cu împărăție fără de sfârșit. Amin, amin, amin.

Mama Mea Fecioară a fost începutul cărării mântuirii, și voiește cerul tot să se bucure cu tine, poporul Meu, și să cânte deasupra ta pentru mama Mea Fecioara și să prăznuiască sărbătoare de naștere pentru cinstirea ei în ceruri, căci toate clipele ei au fost înghițite de veșnicie, măi fiilor.

O, mamă a Mea, tot cerul te cântă și te prăznuiește pe veci de veci, iar Eu Mă las cuvânt de sărbătoare și de bucurie peste cei mici ai Noștri de pe pământ, ca să împlinesc cu ei Scripturile venirii Mele a doua oară pe pământ, mamă.

O, Eu nu mai sunt așteptat cu pregătire, mamă. Tot omul se pregătește mereu de bucurii și de sărbători, dar pentru Mine nu se mai pregătește nimeni ca să vin. Stau în mijlocul acestui popor mic și Mă fac cuvânt spre oameni din mijlocul lui, dar neamul oamenilor de azi, ca și atunci este neam viclean care cere semn ca să creadă în cuvântul Meu, mamă. Dar precum a fost Iona semn pentru niniviteni, așa și cuvântul Meu va fi semn pentru acest neam, căci mai mult decât Iona sunt Eu, Cuvântul.

O, mamă a Mea, o, cărare a Mea spre oameni, nu mai sunt oameni ca să Mă iubească atât de mult pe Mine, Domnul, ca să se facă pentru Mine cărare spre oameni. Dar iată-i pe cei mici pe care i-am ales și am suflat peste ei duh de credință, și i-am născut din cuvântul Meu de azi, ca să Ne fie cărare Nouă, celor din cer, căci cerul Domnului înseamnă cele ce nu se văd și sunt, precum Eu sunt după ce am trecut în cele ce nu se văd, dar când am trecut, le-am spus la toți ai Mei: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului». Așa și tu ești, mamă, precum toți sfinții sunt cuprinși de cerul Meu, căci cerul Meu este cel ce nu se vede, așa cum și fiii Noștri cei mici nu se văd că sunt copiii cerului pe pământ. Oamenii nu văd slava Mea în ei, căci ea nu se vede, dar este. Nu mai este omul învățat cu credința cea din moși și cea din strămoși. Nu mai știe omul să creadă glasul Meu așa cum l-au crezut toți cei cu care am grăit și prin care am grăit de Mi-am scris Scripturile pe pământ. Dar din nou M-am făcut cuvânt, iar cuvântul se slăvește prin împlinirea lui, și voi face împărăție a cerurilor pe pământ, după cum este făgăduința Mea pentru cei credincioși Mie. Amin, amin, amin.

– O, Fiule al meu, Fiu de Fecioară, nimeni nu se mai înfioară îndeajuns la minunea nașterii Tale din mine, Fecioară și mamă a Ta, Fiule al Tatălui și al meu. Bucuria acestei mântuiri, cu greu mai este pătrunsă de neamul oamenilor. Toată firea trăiește în ea dumnezeirea lui Dumnezeu și minunea dumnezeiască a Ta, Fiule Stăpân a toate cele văzute și nevăzute. Toate ale firii se înfioară și se bucură când Te porți Tu printre toate ale firii. Numai neamul oamenilor nu mai trăiește îndeajuns fiorul dumnezeirii Tale, Fiule ceresc între oameni. Nu mai știe omul să creadă glasul Tău care a scris Scripturile prin proorocii Tăi între oameni. Mi-e dor de ziua Ta cea mare, Fiule al suferinței. Mi-e dor de bucuria Ta, mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, că aceasta e bucuria Ta, și pentru asta ai venit din Tatăl și din mine Fiu ceresc pe pământ. Nu mai are neamul oamenilor, nu mai are vreme de Tine, și Tu aștepți, Fiule al suferinței și al iubirii, precum aștept și eu bucuria Ta, ziua Ta cea mare, ziua odihnei Tale, Fiule obosit de așteptare. De două mii de ani Te porți printre oameni, și oamenii nu Te văd. Privirea mea cea plină de durere și de duioșie e cu Tine mereu, și Tu plângi și azi, Fiule scump, Fiu pribeag, Fiu străin printre oameni. Nu mai știu oamenii că Tu ești Împăratul lor. Nu Te mai văd oamenii, Fiule Împărat și Stăpân a toate. Cu mare iubire petreci cu poporul Tău cel mic pe care l-ai ridicat din români ca să stea înaintea Ta mereu, precum oastea de cinste a unui împărat stă în preajma împăratului ei. Cu iubire fără margini stai mereu cu poporul Tău de fii mici și neluați în seamă de cei mari de pe pământ. Cu mare iubire Te faci cuvânt de slavă peste cei mici, căci glasul Tău vine mereu și se face cuvânt peste ei ca să Te împartă oamenilor și să știe oamenii venirea Ta și cuvântul venirii Tale.

Privirea mea e peste Tine, Fiule al meu. Pașii mei sunt lângă ai Tăi. Dorul meu e cât dorul Tău, Fiule Care ești trup și cuvânt între oameni. Trupul Tău cel înviat se poartă cu ai Tăi ca să-i semeni pe ei sămânță bună pe pământ, căci sămânța bună sunt fiii împărăției Tale semănați prin neghină, printre fiii celui rău care au de tată pe cel rău. Trupul Tău cel înviat umblă cu îngerii și cu sfinții pe pământ ca să înnoiască lumea, Fiule, și ca s-o nască din nou cu cuvântul ca și la începutul neamului omenesc. Trupul și duhul Tău e obosit de dor, și așa sunt și eu, Fiule, și așa sunt toți sfinții. Tot Ierusalimul cel ceresc e obosit de dorul mântuirii neamului omenesc pentru care Tu ai suferit mereu. Dar Tu Îți ridici pe pământ Ierusalim nou, casă nouă, neam nou, neam sfânt și credincios, ca să stea înaintea Ta în ziua slavei Tale când Te vei lăsa văzut și cuprins în cele ce se văd, Fiule tainic.

O, copilași plăcuți și scumpi, fii ai Fiului meu și ai cuvântului Său, învățați desăvârșit taina Fiului meu în voi și printre voi. Fiul meu e taină a tainelor, și este tainic în voi și printre voi. Învățați pe oameni taina creștinătății, taina lui Hristos cu oamenii, taina Fiului meu între oameni. Fiul meu Cel înviat este cu voi mereu, mereu, copilași ai Ierusalimului nou, și Se poartă printre voi cu pasul Său, cu trupul Său și cu cerul Său de sfinți și de îngeri.

O, popor nou, tu ești taină din taină. O, ce mare taină ești tu între oameni! Se minunează sfinții cerului. Tu ești o mare taină a Fiului meu, și slava ta este nevăzută, precum și cerul este nevăzut. Fiul meu cât a fost văzut pe pământ, a fost taină. La fel și eu, am fost taină dumnezeiască între oameni, dar oamenii nu știau. Așa au fost și sfinții care sunt acum cuprinși de cerul cel nevăzut, și sfinții se minunează de taina ta, căci tu, Ierusalime nou, ești poporul cel așteptat de veacuri, ești cărarea Fiului meu pentru cea de a doua venire a Sa. Amin.

– O, mamă a Mea, cuvântul tău duios Mă mângâie pe Mine, Cel ce petrec tainic între fiii cuvântului Meu. Rugăciunea ta pentru neamul omenesc stă mereu înaintea Mea, că tu știi ce Mă doare, știi că bucuria și mângâierea Mea e mântuirea neamului omenesc, de a cărui durere suferă toată firea, mamă. Dar ziua Mea cea cu slavă văzută se apropie, și cuvântul Meu se așterne tot mai mult în calea oamenilor, și nemângâierea Noastră se va sfârși, căci lumea se va înnoi, și se va bucura cerul și pământul de mângâiere și se vor înnoi precum scrie în Scripturi. Amin.

Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ, fiilor scumpi. Cu iubire nemărginită Îmi împlinesc cu voi Scripturile venirii Mele cea de a doua, căci voi Îmi sunteți cărarea pe care vin. Amin. Să fii popor îndumnezeit, Ierusalime nou, ca să înțelegi taina îndumnezeirii tale, că Eu, fiule, nu dorm, și nici tu să nu dormi, și să fii îndumnezeit Amin. Masa Mea de nuntă nu se mai strânge din mijlocul tău, și hrana Mea te îndumnezeiește, și este minune peste tine. Ia și dă din ea. Dar din dar să dai, că Eu îți voi deschide uși după uși ca să treci prin ele, poporul Meu, și să faci cale împărăției cuvântului Meu peste pământ. Amin. Toate se vor apleca în calea Mea cu tine, căci Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Când M-am lăsat cuprins de cele ce nu se văd, așa le-am spus celor iubiți: «Vă este de folos să Mă duc, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi; dar Mă duc, și iarăși voi veni ca să fiu cu voi până la sfârșitul timpului».

Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt, și am fost cu Israel care M-a lepădat. Dar Mi-am făcut popor nou, și iarăși sunt cu cei aleși de Mine, cu tine, poporule ales din nou, și cu tine lucrez ca să întorc neamul omenesc cu fața spre Mine și să-i dau bucuria răscumpărării. Amin, amin, amin.

21-09-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:40 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (12)

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Pace ție, grădiniță a cuvântului Meu! Pace vouă, fiilor unși în grădină, căci credința voastră în cuvântul Meu este cărarea Mea de la cer la pământ. Amin. Pace vouă, căci prin credința voastră voi împlini toate cuvintele Mele, căci scrie în proorocia lui Isaia: «Precum se coboară ploaia și zăpada din cer, și nu se mai întoarce până nu udă pământul ca să-l facă să răsară și să rodească și să dea sămânță semănătorului și pâine spre hrană, așa va fi cuvântul Meu, care curge din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să rodească; el face voia Mea și își îndeplinește lucrarea lui». Amin.

Fiți plini de râvnă pentru cuvântul Meu, fiilor, și dați această pâine celor flămânzi și săturați pe cei amărâți, și lumina voastră va răsări în întuneric, și bezna voastră va fi ca miezul zilei, căci Eu vă voi călăuzi și voi sătura sufletele voastre și voi da tărie oaselor voastre și veți fi ca o grădină adăpată și ca un izvor de apă vie care nu seacă niciodată, și Mă veți înălța pe Mine pe piatra Mea cea străbună și vă voi numi înnoitori de drumuri precum scrie în prooroci. Amin.

Cuvântul Meu spre voi este râul vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului lui Dumnezeu. Cuvântul Meu este credincios și adevărat. Amin, amin, amin. Cuvântul Meu este apa vieții care adapă locurile fără apă, fără apă vie, și lipsa de apă pârjolește pe oameni, și Eu vin să aduc peste pământ poruncile vieții veșnice și să le dau oamenilor și să-i învăț să bea cu credință din apa Mea cea vie și să mănânce cu iubire și cu foame din pâinea Mea cerească. Cuvântul Meu se înalță pe pământ și grăiește pe înălțimi și rostește acoperișurilor să se aplece și să ridice deasupra lor cuvântul Meu cel sfânt, ca să se sfințească din el acoperișurile și înălțimile și să stea aplecate la cuvântul Meu cel sfânt. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu se poartă pe sine spre cei ce stau peste țara Mea de nuntă și vin să-i vestesc că România este țara strălucirilor cerești din pricina cuvântului Meu, care este râul și apa vieții, și vin să-i vestesc că Mi-am așezat tronul în România, și din tronul Meu curge apa vieții, curge râul vieții, curge cuvântul Meu ca ploaia și ca zăpada din cer, care adapă pământul și îl face să răsară și să rodească și să dea sămânță semănătorului și pâine spre hrană, și el nu se întoarce către Mine fără să rodească. El face voia Mea și își îndeplinește rostul lui. Amin.

Pace vouă, celor de pe scaunele României! Eu sunt Cel ce am grăit din rug pe vârful muntelui Sinai ca să învăț pe Israel cărarea spre viață. Eu sunt Cel ce sunt. Deschideți ca să intru! Amin, amin, amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvântată să fie țara Mea română, noul Meu popor ales, și binecuvântați să fiți voi, cei din porțile României, care credeți în Mine, Cel ce Mă fac cuvânt peste pământ. Eu sunt Mielul Tatălui ceresc, și M-am dat spre hrană celor credincioși Mie. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani și sunt veșnic viu și umblu pe pământ ca să-i trag pe toți către Tatăl și ca să-Mi pregătesc prin cuvânt cărarea Mea, pentru ca să vin a doua oară cu împărăția cerurilor, care nu are sfârșit precum scrie în Scripturi. Vin cu pace și cu iubire pentru toți cei credincioși, căci fericiți sunt cei credincioși Mie. Eu sunt. Fiți credincioși. Gătiți-vă iubirea și pacea inimilor voastre ca să intru în voi, fiilor români care stați de veghe peste țara Mea de nuntă în care Mi-am așezat masa Mea de nuntă, masa cuvântului Meu, că am popor mireasă în țara voastră, fiilor români care vegheați peste țara alegerii Domnului. Fiți cu inimă cerească și întrebați-Mă de ce am ales-o pe cea mai robită, pe cea mai lovită, pe cea mai umilită. O, poporul Israel s-a semețit încă de când l-am ales de popor al Meu și l-am făcut mare între popoare. Cu cât îl iubeam și îl învățam, cu atât mai mult el se îngâmfa și se depărta de Mine alipindu-se de trup străin și de idoli și de fărădelege semețindu-se peste Mine, și Eu l-am făcut să ridice mâna asupra Mea și să Mă lepede și să-l lepăd. Israel s-a smintit, și din pricina înmulțirii fărădelegilor lui iubirea lui s-a răcit de tot, și numai o rămășiță mică din el a răbdat cu Mine, și s-a împlinit cu Ierusalimul Scriptura Mea care a spus că va veni urâciunea pustiirii peste el, și au fugit la munți cei din Iudeea și au fugit fără haină, după cum este scris: «Cel ce va fi în casă să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina», și am ars Ierusalimul, căci mai-marii Ierusalimului de atunci M-au vândut pe bani pe Mine, Cel ce eram darul Tatălui Meu pentru oameni, și a căzut peste Israel osânda banului. Am spus apoi că Evanghelia împărăției Mele, care a fost dată deoparte de Israel, se va propovădui în toată lumea spre mărturie la toate neamurile, și Israel se va sfârși, iar neamurile se vor binecuvânta prin credință, și Îmi voi alege dintre neamuri Ierusalimul cel nou, și voi veni cu împărăția cerurilor pe pământ și voi răscumpăra pe om de la moarte și îi voi da viață veșnică după cum am făgăduit prin Scripturi celor credincioși.

O, fiilor români, n-am găsit între neamurile pământului un neam mai plăcut Mie ca și neamul român, căci Tatăl Meu Mi-a dat iubire mare pentru acest pământ ales de El dintru început. Taina lui e veșnică și acest pământ stă înaintea Tatălui Meu, căci a fost primul petec de uscat care s-a ivit din apă când s-a întocmit cerul și pământul la cuvântul Meu; a fost prima palmă de uscat care a ieșit din apele potopului după ce potopul a trecut; și va fi pământul salvării, că el este taina Tatălui Meu, și Tatăl Meu îl numește masă a cuvântului, și iarăși se vor face toate prin cuvânt și vor fi noi. Amin.

O, fiilor români care străjuiți peste România, țara voastră a fost mereu sub cruce, dar ea a răbdat până la sfârșit și n-a ridicat toiagul ei împotriva nici unui neam de pe pământ. Pe nimeni n-a asuprit, nimănui nu i-a luat. Ba a dat din trupul ei supunându-se ca și Mine, și Tatăl Meu a iubit-o cu iubire fără margini și a așteptat vremea slavei ei între popoare. Cuvântul Meu din ea e slava ei, și el se va face faptă a slavei și trup al slavei, căci Eu voi fi mereu cuvânt în ea, iar tronul cuvântului Meu va străluci din mijlocul ei, și din tronul Meu va curge râul și apa vieții peste pământ și va uda tot pământul așa cum din Eden ieșea un râu care uda raiul, și de acolo se împărțea în patru brațe peste pământ. Scris este: «Cine va răbda până la sfârșit, se va mântui», și Tatăl Meu o are pe România țară a răbdării și a iertării, și este scris de ea în Scriptura proorocului Daniel, și se numește țara strălucirii și a biruinței, țara Domnului. Amin.

Gătiți-vă iubirea și pacea inimilor voastre ca să intru în voi cu împărăția Mea, fiilor români care stați de veghe din partea Mea peste România. Cobor peste voi darul credinței sfinte. Amin. Cuvântul Meu se înalță pe pământ și grăiește pe înălțimi și rostește acoperișurilor și piscurilor să se aplece și să ridice deasupra lor cuvântul Meu cel sfânt, ca să se sfințească din el acoperișurile și înălțimile și să se plece la cuvântul Meu și să ia viață veșnică. Eu vin curând, dar casa Mea de oaspeți nu mai voiește să vin. Biserica din România trebuia să fie casa care să primească în ea cuvântul Meu.

O, fiilor români care vegheați din partea Mea peste țara Mea de nuntă! Sunați la porțile casei Mele de oaspeți, că a venit dușmanul în casa Mea și Mi-a luat căsuța și Mi-a luat hăinuța și Mă scoate afară din vie ca și acum două mii de ani. Voiesc să aduc izbăvire neamului omenesc, dar antichrist Îmi stă împotrivă, fiilor români. S-a băgat antichrist în casa Mea și domnește în numele Meu, și Tatăl M-a trimis și nu sunt primit în casa Mea. Cuvântul Meu strigă la porțile casei Tatălui Meu și nimeni nu voiește să-Mi deschidă ca să intru și să aduc cuvintele vieții și apa vieții și hrana cuvântului Meu pentru cei însetați și flămânzi de viață. Eu sunt Cel ce am grăit din rug pe muntele Sinai. Eu sunt Cel ce grăiesc poporului român din mijlocul grădiniței cuvântului Meu din România. Ridicați slava cuvântului Meu și înălțați-o spre viața oamenilor, că vin să fac izbăvire neamului omenesc, și am de împlinit Scriptura de cer nou și de pământ nou, și de împărăție a cerurilor pe pământ. Amin, amin zic vouă: Eu vin curând, și Mă voi arăta deasupra României și voi face din ea țara Noului Ierusalim, țara Mea cea de la sfârșit, și din ea voi revărsa lumină mare peste toate neamurile pământului. Dar slujitorii bisericii din România sunt reci și nu vor venirea Mea și nu vor pace și sfințenie din cer peste ei și nu cred în Mine. Scris este în Scipturile Mele: «De va vrea cineva să creadă, va înțelege cuvântul Meu și voia Mea și mântuirea Mea».

O, fiilor români, Mi-e milă de neamul român, căci îl iubesc cu iubire fără margini. Oile Mele nu mai au păstori, că păstorii lor se păstoresc pe ei înșiși și nu poartă grijă de oile Mele, și Mi le asupresc și Mi le împrăștie și Mi le umplu de răni, căci ei nu împlinesc Scriptura Mea care spune: «În dar ați luat, în dar să dați». Păstorii bisericii nu pot da nimic în dar, căci n-au luat în dar, și au luat cu bani ceea ce au, și s-au învățat cu bani, și Mă vând pe bani, și oile Mele sunt oropsite și călcate în picioare de toți trecătorii. Păstorii bisericii au luat cheia cunoștinței și nici ei nu vor cu Mine și nici oile Mele nu mai știu cunoștința Mea. Ajutați pe cei asupriți de necredință și de necunoștință, căci cuvântul Meu vine la voi ca să vă ceară sălaș în voi și să fiți credincioși și să deschideți Domnului. Eu sunt. Fiți credincioși. De mai bine de patruzeci de ani Mi-am așternut ieslea cuvântului Meu în România și lucrez prin cuvânt ca să-i împlinesc slava ei cu Mine și să-Mi pregătesc venirea Mea cea de a doua și să vin cu cele veșnice și să dau răscumpărare neamului omenesc și să lucrez din România peste popoare, cu lumina cuvântului Meu. Eu sunt. Fiți credincioși. Cuvântul Meu este râul vieții, care curge din tronul Meu, dar cei necredincioși în biserica din România lovesc în cetatea cuvântului Meu. Deschideți cărțile vremii voastre și căutați în ele nelegiuirile oamenilor bisericii care au apăsat peste turma Mea română și peste cei ce Mă iubesc în România. Am coborât putere din cer și v-am sprijinit să luați veghea României, dar aveți grijă de țara Mea, că e apăsată încă de oamenii bisericii care stau împotriva dreptății și a sfințeniei și a adevărului. Prea mult se învelesc oamenii bisericii cu slava lor cea deșartă; prea mult întinează aceștia locurile sfințeniei Mele. Prea mulți oameni ai fărădelegii s-au ascuns sub haina de biserică și Îmi înșeală neamul Meu cel ales. Lucrați cu înțelepciunea Mea cea cerească și aduceți la pocăință pe toți fiii acestui neam care s-au ascuns sub haina Mea și au asuprit pe mulți din cei drepți ai Mei. Luați lumină din lumină și scoateți întunericul la lumină, căci omul cade de șapte mii de ani prin ascundere. Voiesc să dau în dar celor ce vor să poarte darurile Mele și voiesc să fie date în dar darurile Mele. Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine și să-și ia crucea sa urmându-Mă și nu înșelându-Mă că vine și să nu vină. Iar dacă nu vine să nu spună că e cu Mine, să nu-Mi ducă turma în rătăcire.

O, fiilor români, Mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, dar în biserică nu mai am oameni curați cu inima ca să lucrez cu ei mântuirea peste oameni. Ridicați-vă voi, cei veghetori peste țara alegerii Mele, căci Eu M-am făcut cuvânt peste voi, și vă voi cere rodul cuvântului Meu, căci voiesc să ocrotesc țara voastră și să așez în ea Duhul Adevărului. Amin. Eu sunt adevărat în cuvântul acesta, și vă dau darul credinței sfinte. Luați din darurile Mele și fiți vii și lucrați ca Mine și nu ca omul, și păziți pe România și păstrați-o pentru Mine și pentru voi, și vegheați cu sfințenie peste ea. Luați Duh Sfânt, căci darurile Duhului Sfânt se vor coborî peste toți fiii României, dar ei să fie fii. Amin. Iubiți căile Mele și adevărul Meu și viața Mea în voi, căci Eu sunt ocrotitorul celor ce umblă pe cărările dreptății. Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. Voiesc să fac din pământul român pământ al dreptății. Eu sunt Cel ce am grăit aceasta. Amin, amin, amin.

O, fiilor români care străjuiți peste România, țara voastră a fost mereu sub crucea ei, dar Eu, Domnul, voi înălța crucea ei și voi face din România semn ceresc peste popoare, că ea este Ierusalimul Meu, cel nou ales, și îl voi îndemna la pocăință și pe Israel cel care nu M-a primit și M-a lepădat, și el va fi din nou poporul Meu, că am semnele Mele peste el, și am semnele lui peste Mine.

Pace vouă, fiilor români care stați de veghe peste România! Luați din pacea Mea. Cel ce poate să creadă, va cunoaște că acest cuvânt sunt Eu, Domnul, Care vine pe nori, căci scris este: «Eu vin curând», iar Duhul și mireasa Mea zic: «Vino, Doamne!».

Eu sunt Cel răstignit de slujitorii Mei. Cei de atunci Mi-au răstignit trupul, iar cei de acum Îmi răstignesc cuvântul cu care vin pe nori ca să-Mi pregătesc ziua slavei Mele și a celor credincioși care Mă așteaptă să vin. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci Tatăl este în Mine cu Duhul Său Cel Sfânt, și stau pe norii slavei Mele deasupra României. O, țara Mea, iubita Mea, voiesc să fac din tine biserică cerească pe pământ, iar slujitorii Mei din tine să fie sfinți cu mintea și cu inima și cu trupul și cu credința. Eu vin mereu cuvânt peste tine, iubito, că M-a trimis Tatăl la tine ca să fiu cu tine și să te ocrotesc și să te fac cunoscută neamurilor pământului că ești a Mea.

Amin, amin zic vouă, fiilor veghetori peste România: lucrați și împliniți planurile Mele peste voi și peste țara voastră. Luați în mijlocul vostru pe cel ce are ungere peste România și dați-i pacea între voi și aveți grijă de viața lui cu Mine și veți fi binecuvântați. Lucrați pace între Mine și voi, și împliniți peste România planurile Mele cele cerești. Eu vin curând, curând. Fiți credincioși ca Avraam și păstrați peste voi binecuvântarea Mea. Luați din râul vieții, căci tronul cuvântului Meu este cu voi. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Luați darul credinței sfinte! Luați Duh Sfânt și lucrați cu Domnul la zidirea împărăției cerurilor pe pământul român, care va împărți bogăția împărăției Mele la toate noroadele care vor veni să ia din slava Mea cu voi.

Pace ție, Românie! Pace ție, țara Mea! Pace, iubito! Pacea Mea ți-o dau! Amin, amin, amin.

27-09-1997

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Eu sunt mângâierea celor ce cred în Mine și în toate câte Eu lucrez și împlinesc, iar cel ce crede în Mine, acela este mângâierea Mea. Amin, amin, amin.

Pacea Duhului Sfânt este cu Mine și vin cu ea la tine, poporule Ierusalime, poporule, mângâierea Mea, că nu mai am, fiule, cu cine să Mă mai mângâi. Eu Mă mângâi cu cel ce crede cu adevărat în Mine și în tot ce fac Eu văzut și nevăzut, dar nu mai am mângâiere, nu mai am om pe pământ cu credință nefățarnică. Mi-e dor de mângâiere, Mi-e dor de om credincios cu credință sfântă, Mi-e dor de om cu inimă curată pentru Mine.

O, să nu te plictisești de coborârea Mea la tine, poporule mângâierea Mea. Vin să Mă mângâi cu tine și vin să te mângâi cu Mine. Vin să-ți dau putere să crezi în Mine și în cuvântul Meu cel plin de viață veșnică.

O, trâmbița Mea, o, Verginico, vin iar prin cartea ta. Cobor din cer la poporul Meu, și te cobor și pe tine cu Mine, că tu ești în cer între sfinții Mei, și se face cerul cuvânt peste Israelul Nostru cel de azi. Vin cu tine, venim din cer cuvânt, ca să grăiești și tu cu Mine în vorbirea Noastră cu Israel, că dulce mângâiere iau Eu din cuvântul duhului tău. Cuvântul tău e dulce, e plin de iubire pentru Domnul tău. Cuvântul tău e mir mirositor care se așează mereu peste usturimea ranelor Mele alinându-Mi-le, că nu mai am mângâiere.

– Nu mai ai mângâiere, Mângâietorule. Duhul meu plânge și în cer cum a plâns și pe pământ, că Te-am iubit, Doamne, așa cum iubește mireasa pe mire. Dar Tu erai Mirele Cel tainic după Care aleargă fecioarele cele sfinte și cu așa iubire Te-am iubit, ca să Te mângâi, că-Ți vedeam mereu fața. Mereu, mereu Te vedeam, că așa ai binevoit Tu cu mine pentru vremea venirii Tale cea de a doua între oameni. Inima mea a fost un izvor de suferință pe pământ. Sufeream după Tine și pentru Tine Cel neiubit și nemângâiat. Sufeream iubirea ce o purtam poporului pe care Ți l-am adunat în preajma cuvântului Tău care curgea ca râul prin graiul gurii mele. Iubirea este o suferință fără de care eu n-am putut fi nici pe pământ, nici în cer, căci în cer duhul meu suspină de durerile Tale și nu știu cum să Te mai mângâi, Mângâietorule Doamne, căci Tu, Moștenitorul Tatălui, nu mai ai pe pământ moștenire, că Ți-au luat-o iscoadele care se prefac că sunt drepți și moștenirea Ta e a lor.

Israel de atunci, știa mai bine ca oricine că Tu ești Moștenitorul Cel din partea Tatălui, și pentru că știa și-a zis: «Acesta este Moștenitorul. Să-L omorâm, ca moștenirea să fie a noastră». Unii zic că aceasta a fost pildă, dar pilda gurii Tale a fost adevăr în inima și în mâna lor. Mai-marii bisericii de azi știu bine că poporul acesta al Tău moștenește darul credinței nefățarnice. Ei știu că poporul Tău este moștenitorul darurilor Tale cele de la sfârșit, și folosesc iscoade care se prefac că sunt drepți, ca să-i prindă în cuvânt pe fiii cuvântului Tău și ca să nu scape din mâinile lor moștenirea Ta și a fiilor Tăi, dar moștenirea Ta nu e cu cei necredincioși lucrărilor Tale, ci e a celor cu credință nefățarnică, Doamne. Moștenirea Ta nu e din ziduri și din cuvintele oamenilor, ci e din Duh Sfânt și din trupuri sfinte care au în ele pe Duhul Sfânt locuitor și lucrător de viață veșnică pentru cei sfinți ai Tăi. Te mângâi cu cuvântul adevărului, că ești fără mângâiere, dar Tu ai pe poporul cuvântului Tău care crede în Tine și în împlinirile cuvântului Tău peste pământ, Doamne, iar cel ce crede în Tine, acela este mângâierea Ta. Amin, amin, amin.

– O, Verginica Mea, o, trâmbiță a venirii Mele, tu ești aluatul cel de la sfârșit, tu ești aluatul mângâierii Mele, căci din tine au ieșit fii mângâietori pentru Mine Cel nemângâiat. Voiesc să Mă mângâie și fiii tăi tot așa, tot ca tine. Voiesc să-i aud grăind cu Mine și pentru Mine așa cum grăiești tu din cer cu Mine. Voiesc să văd în ei credință nefățarnică și inimă curată să văd în ei.

Amin, amin zic ție, Ierusalime, poporul Meu: mergi în mijlocul oamenilor, că voiesc să Mă mângâi cu tine slăvindu-Mă în tine înaintea oamenilor. Și am să fac din tine pildă de credință nefățarnică, căci toate pildele pe care Eu le-am dat prin cuvânt lui Israel, s-au făcut faptă în mijlocul lui. Mergi, poporul Meu, mergi cu Păstorul tău în mijlocul oamenilor! Eu sunt Păstorul tău Cel tainic și stau în mijlocul tău nevăzut și te mângâi și Mă mângâi cu tine.

Duhul Meu suspină cu usturime pentru cei necredincioși și pentru cei cu credință fățarnică, pentru cei care stau peste oameni în numele Meu nefăcând voia Mea și nelucrând faptele credinței sfinte. Dar va veni peste biserica din lume încurcarea limbilor, și apoi va cădea. Nu e voie să fie una cu păgânii biserica. Nu e de la Dumnezeu turmă amestecată. Eu n-am ce face cu oi amestecate cu capre. Mă uit pe pământ și citesc din cer cuvântul omului bisericii. Nu se poate biserică lumească. O, ce vor oamenii să însemne biserică? Peste ce babilon vor oamenii să scrie biserică a lui Hristos? Biserica e numai una. Ea nu poate avea altfel de trăire decât a Mea. Eu sunt capul bisericii, dar unde nu sunt Eu capul, nu sunt nici piciorul. Și am să dau cuvânt mai-marelui bisericii din România să nu dea voie bisericii adevărate să se facă una cu babilonul, o turmă cu cei fără strămoși sfinți. Voi da cuvânt proaspăt peste biserica din România, și dacă nu va asculta cuvântul Meu ca să fie numai cu Domnul, nu și cu cei desprinși de strămoși, o voi da babilonului și voi face din ea încurcătură de limbi, și din această încurcătură vor ieși cei ce sunt ai Mei și se vor alege la dreapta, căci biserica Mea este cea în veac nebiruită. Amin.

Tu mergi, poporul Meu! Tu ești turma Mea cea micuță și neatinsă de duhul cel străin de Mine. Tu ești aluatul cel păstrat în mâna Mea, și din tine va crește ceea ce va rămâne. Mergi, fiule, mergi cu Păstorul tău în mijlocul oamenilor. Eu sunt Păstorul Cel tainic, și sunt în mijlocul tău în chip tainic. Nici un lup nu-și va arăta dinții. Nici un șacal nu va avea dinți pentru tine. De certarea Mea vor fugi, de glasul tunetului Meu se vor înfricoșa toate fiarele și se vor trage în culcușurile lor. Amin. Tu ești plămada Mea, tu ești rămășița cea cu har, și te îngrijesc cu mare iubire, ca să te am și să Mă mângâi cu tine, căci cel ce crede în Mine Îmi este mângâiere, Îmi este alinare și pace pentru duhul Meu și odihnă pentru trupul Meu. Amin.

Tu, poporul Meu iubit, să nu cauți cele ce nu-ți sunt de trebuință. Tu să cauți să ai numai cele ce-ți trebuie, că tot omul de pe pământ își agonisește cele ce nu-i trebuie. Nimic să nu ai, nimic să nu-ți faci decât cele de trebuință, și vei fi ușor și sfânt, căci cele ce nu trebuie îngreuiază pe om și îl trag din cer. Am multe să-ți dau ca să ai ce-ți trebuie. Am cuvinte de aur pentru tine, copile sfânt. Am slobozit un cuvânt din cuvânt prin fiii grădinii Mele. Am spus prin ei, am spus unor copii iubiți de Mine că odihna trupului este mângâierea sufletului. Nu este trup mai odihnit ca trupul care are în el un suflet mângâiat de Duhul Sfânt. Nu este trup mai sănătos ca sufletul umbrit de Duhul Sfânt Mângâietorul. Am doi copilași sub cortul pazei Mele, doi copilași din mijlocul lumii și cu care Eu Mă sprijin în truda Mea de pe pământ. M-a umplut de mângâiere cuvântul acesta spus lor prin fiii grădinii Mele. Însemnați acest cuvânt spre folosul lui Israel: odihna trupului este mângâierea sufletului, adevărată odihnă a trupului obosit. Căutați această odihnă în voi, căutați-o, fiilor, și veți fi fiii puterii.

O, fiilor din grădina Mea, fiți plini de râvnă pentru cuvânt proorocesc. Smerenia voastră să nu stea împotriva cuvântului cel bun care se împlinește prin rostire. Proorocii Duhului Sfânt așa au lucrat, căci au avut îndrăzneală pentru folosul Domnului între oameni. Învățați pe cei credincioși, învățați-i de la Duhul Sfânt prin cuvânt proorocesc, că voiesc să înmulțesc în mulți darul credinței nefățarnice ca să am credință împlinită în mulți din cei ce au pornire sufletească pentru cer. Căutați în Duhul Sfânt mângâierea sufletului, că această taină este odihnă pentru trup. Stați în taina credinței nefățarnice și învățați această taină, că nimeni pe pământ nu mai atinge această taină nici cu vârful degetelor. Credința nefățarnică este darul care-i lipsește omului care crede în Dumnezeu. Credința nefățarnică și inima curată în credință este darul pe care voiesc să-l pun mereu proaspăt peste tine, poporul Meu cel vestitor al venirii Mele pe pământ.

Iar voi, copii ai grădinii peste care se coboară cuvântul Meu, vestiți întâlniri sfinte și puneți masă de cuvânt, că voi veni și Eu din cer cuvânt, și vom lucra cuvânt, și cuvânt din cuvânt, pentru ca să fiți voi mereu fiii credinței nefățarnice în mijlocul unui neam desfrânat și păcătos, ferindu-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia și credința fățarnică, dar scris este în Scripturi cuvântul Meu care grăiește că «nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască, și câte au fost spuse la întuneric, se vor auzi la lumină, și cele ce s-au grăit de ei la ureche, în cămări, se vor vesti de pe acoperișuri», iar Eu înnoiesc acest cuvânt, și apoi zic: amin, amin, amin.

Vestiți întâlniri sfinte, și voiesc să înțelegeți ce sunt și cum sunt întâlnirile sfinte. Ele sunt cele în care se întâlnesc cei ce cred în Mine și din gura cărora curg râuri de apă vie, adăpându-se unii pe alții cu râul Duhului Sfânt, care curge. Duhul Sfânt lucrează și nu stă, grăiește și nu tace, Se slăvește și nu Se ascunde, și Se preamărește prin cei cu credință nefățarnică. Amin. Vestiți întâlniri sfinte și dați grai împlinirilor care vin, iar împlinirile se grăiesc, și apoi se împlinesc, căci așa este lucrarea Mea, din veac și până-n veac. Amin, amin, amin.

Iar tu, Verginica Mea, dintre sfinții cerului ridică-ți trâmbița și cântă din ea, cântă cântarea ta de mireasă ca să învețe și Israel cântarea lui de mireasă. El este mireasă din mireasă. Cântă tu din trâmbiță cerească! O, cântă ca să învețe Israel să cânte ca tine, să cânte Domnului cum cânți tu. Ieșim cu turma între oameni ca să vadă oamenii slava lui Dumnezeu. Poporul Nostru este slava lui Dumnezeu pe pământ, este rodul cuvântului Meu din care s-a născut acest popor. Binecuvântată să fie ieșirea și intrarea lui Israel, și apoi tu să cânți și să grăiești, să grăiești și să cânți peste popor, ca să înnoim în el pe Duhul Sfânt al Tatălui. Să cânți, Verginico, cântarea ta de mireasă, să cânți și să grăiești lui Israel. Amin.

– O, Doamne, eu sunt fiica binecuvântării Tale. Binecuvântată să fie ieșirea și intrarea lui Israel, și apoi voi împlini cuvântul Tău și mă voi face hrană și mângâiere peste poporul credinței sfinte și nefățarnice, Doamne, și îl voi învăța din cer, să nu caute cele ce nu-i sunt de trebuință, ci numai cele ce-i trebuie, ca să fie ușor și sfânt, căci cele ce nu trebuie îngreuiază pe om și îl trag din cer.

Israele, mândria mea în fața Domnului! Israele, agoniseala mea, te-am ales ca să fii de trebuință Domnului, că nu mai avea Domnul rod pe pământ, că oamenii bisericii s-au lăsat spre slavă deșartă, și așa de mult s-au lăsat spre ea, că le este rușine cu Domnul, Cel ce a fugit și fuge și azi de slava deșartă care vine de la omul slavei deșarte. Nu-i trebuia bisericii slavă deșartă, și ea și-a agonisit ce nu-i trebuia, și cele ce nu-i trebuie o îngreuiază și o trag din cer, și biserica se rușinează acum cu Domnul, Cel lipsit de slavă deșartă și plin de slava cea curată și sfântă a Duhului Sfânt. Dar rostesc acum peste ei cuvântul Domnului: «De cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Eu Mă voi rușina de el când voi veni întru slava Tatălui Meu, pe care o am de la Tatăl, și întru care voi veni cu sfinții și cu îngerii curând, curând». Amin, amin, amin.

Eu sunt cu Domnul pe cărarea cărții mele și mă fac cuvânt peste tine, poporul meu. Eu sunt în ceata sfinților din cerul cel nevăzut, iar cerul este mereu deasupra ta cu lucrarea sa, popor credincios. Mi-a spus Domnul să te învăț lucrarea credinței nefățarnice, căci aceasta îți trebuie mai mult decât tot ce trebuie să ai. Oamenii credincioși de pe pământ nu au ce ai tu. Tu ai învățătură proaspătă de la Domnul, că vine Domnul din cer la tine ca să-ți dea învățătură caldă, dar oamenii cei credincioși de azi nu pot crede că Domnul e viu și grăiește, căci oamenii au credință fățarnică și n-au inima curată.

Credința nefățarnică este credința inimii curate, măi fiilor scumpi. Vin să vă învăț ca să știți tot ce voiește Domnul să știți. Omul credincios care iubește slava deșartă, omul care caută să aibă ceea ce nu-i trebuie, acela este fățarnic pentru Dumnezeu și nu are inimă curată pentru Domnul. O, fiilor micuți, să nu credeți pe omul care vă spune că Îl are ascuns pe Domnul în inima sa, ci să-l credeți pe omul pe care-l vedeți, nu pe cel pe care nu-l vedeți; și să-L credeți pe Hristos, Cel Care este văzut în om și din om, și nu pe cel pe care nu-l vedeți că este în om și că ar fi ascuns în inima omului, că nu mai este pe pământ om cu credință nefățarnică și cu cuget smerit în inimă, căci omul credincios se rușinează cu Dumnezeu și are credință fățarnică, iar cel ce iubește pe Domnul nu se poate ascunde cu această iubire, căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. Amin.

Eu sunt deasupra ta, Ierusalime, sunt cu Domnul și cu cete de sfinți și de îngeri, căci așa este venirea Domnului. Mi-a spus Domnul să te învăț cântarea ta de mireasă ca să fii mireasa cea care cântă. Cine este mireasă are de ce să cânte, are cui să cânte, iar cine nu este mireasă, ce cântă, și cui cântă? Cântarea miresei este cea care se suie la cer pe fir curat și sfânt, căci cerul este curat și sfânt, și nimic întinat nu este și nu pătrunde în împărăția cerurilor. O, copilașii mei iubiți, cântarea mea de mireasă este iubirea de Hristos. Aceasta este ceea ce vă trebuie vouă. Iau din cer și torn peste voi duhul iubirii de Hristos ca să aveți cele ce vă trebuie și să-I dați Domnului din ale Domnului. Amin.

Dar ce este credința fățarnică? Omul credincios care se încântă cu cele ale slavei deșarte, omul care nu cunoaște ce este iubirea de Hristos și de mântuire și de viață veșnică, omul care-și strânge pe el și pe lângă el cele ce nu-i trebuie nici măcar pentru vremelnicia lui, acela este om cu credință fățarnică și cu inima la cele netrebuincioase.

Dar ce este slava deșartă? Ea se numește închinare la idoli, ea este chipul cel cioplit al omului slavei deșarte. Omul cel cu chip cioplit este omul care-și dă chipului său altă înfățișare decât cea pe care a pus-o Dumnezeu peste om. Omul slavei deșarte este omul cel făcut din carne și din sânge, și acela nu-L poate iubi pe Domnul cu credință nefățarnică. Un așa om învață mereu să ceară de la Dumnezeu iertare, căci un așa fel de credință are omul slavei deșarte. Omul cel duhovnicesc este cel care se ridică deasupra trupului său și care face din trupul său împărăție a cerurilor. Omul cel trupesc, omul slavei deșarte este cel care se coboară dedesubtul trupului său și face din trupul său împărăție a sa, împărăție a slavei trecătoare și deșarte. Iată ce este slava deșartă și credința cea fățarnică a omului care crede în Dumnezeu, zice el.

O, copilașii suferinței mele și ai iubirii mele pentru Domnul și pentru voi! Fiți duhovnicești și ridicați-vă în toată clipa deasupra trupului. Omul cel dinăuntrul vostru să fie Hristos, și atunci slava voastră cea din afară este tot Domnul; Domnul, slava voastră; Domnul, iubirea voastră, aceasta este ceea ce vă trebuie. Ridicați-vă deasupra celor ce nu vă trebuie, căci cele ce nu-i trebuie omului, îl trag din cer pe om și îl bagă sub trupul său.

Credința nefățarnică este credința în Domnul, Cel ce este, iar cele ce nu sunt nu înseamnă Dumnezeu. Care sunt cele ce nu sunt? Sunt acelea ce nu rămân, iar credința fățarnică nu este credință și nu rămâne. Nu vă mirați de cei ce s-au clătinat. Aceia au avut credință fățarnică. Nu vă uitați după cei ce L-au părăsit pe Domnul Cuvântul. Aceia n-au atins taina iubirii curate pentru Domnul și nu s-au ridicat deasupra trupului, căci au iubit slava deșartă, slava trupului, slava care vine de la trup și pentru trup, căci carnea și sângele nu ating tainele împărăției cerurilor. Nu vă mirați că vă spun că omul credincios se rușinează cu Dumnezeu. Nu vă mirați, că voi sunteți învățați de Dumnezeu ce este credința din fire și ce este darul credinței sfinte. Om care crede în Dumnezeu este tot omul de pe pământ, chiar și cel care zice că nu crede în Dumnezeu.

O, fiilor scumpi, luați aminte cu frică și cu adevăr: una este să creadă omul în Dumnezeu, Care este, și alta este să-I fie omul credincios lui Dumnezeu. Omul care crede în Dumnezeu este un om, iar omul care este credincios lui Dumnezeu este alt om. Una este să-I zici tu lui Dumnezeu că ești credincios și crezi în El, și alta este să-ți zică Domnul că ești credincios Lui, omule care te numești om credincios pe pământ.

Iar vouă, copii ai credinței sfinte, vouă vă este dat să înțelegeți vorbirea cea cu două tăișuri, iar celor credincioși din fire nu le este dat să înțeleagă taina credinței nefățarnice, că această taină este din cer, nu este de pe pământ și nu se găsește pe pământ, și se găsește în omul sfânt care nu este pământ, și este cer. Taina credinței nefățarnice nu se pătrunde cu mintea cărnii, ci cu mintea duhului, dar nu mai este pe pământ om cu credință nefățarnică. Plânge Domnul de mila neamului omenesc, că neamul oamenilor a ajuns cel mai de jos decât orice neam al vietăților de sub cer. Tot ce este viu se roagă lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Cântul păsărilor este laudă adusă lui Dumnezeu, amestecată cu rugăciune pentru neamul omenesc. Tot graiul vietăților, toată mintea celor cu suflet viu de sub cer, se roagă la cer pentru neamul omenesc, pentru cer nou și pământ nou și pentru viață veșnică pe pământ. Să te rogi și tu, Ierusalime, popor al Domnului pe pământ. Să te rogi cu suspine, să te rogi cu credință nefățarnică pentru răscumpărarea făpturii. Să strigi la Dumnezeu din mijlocul acestui neam desfrânat și păcătos care se rușinează cu Dumnezeu, Cel Care este și vine.

O, vine Domnul! Vine Domnul, poporul meu! Întărește-te în credință nefățarnică, fă-te tare în taina inimii curate purtătoare de Dumnezeu, căci iubirea de Dumnezeu este lumină mare pe pământ. Amin. Voiesc să te învăț cântarea ta de mireasă. Scoală-te și cântă! Cântă și grăiește! Grăiește și cântă! Amin. Mi-a spus Domnul Iisus Hristos să te învăț cântarea ta de mireasă ca să fii mireasa cea care cântă. Cine este mireasă, are de ce să cânte, are cui să cânte. Cântecul de mireasă se suie la cer pe fir curat și sfânt. Cele curate sunt însăși calea lor spre cer, iar cele întinate sunt fără de cale, sunt cele ce nu rămân. Cântă, să audă Domnul că-I cânți, să audă și să vină la tine. Cântă cu mine, cântă Domnului, că ești mireasă și trebuie să cânți. Eu cu tine, și tu cu mine să cântăm Domnului cântarea miresei pentru Mire:

Pleacă, Doamne, auzul Tău și auzi cântarea miresei! Revarsă-Te cu Duh Sfânt în inima cea iubitoare care cântă ca să vii! Iubirea miresei este iubirea de Tine. Ia din cer și toarnă peste mireasa Ta duhul iubirii de Tine ca să aibă și să-Ți dea Ție ale Tale care se suie spre Tine!

Lasă-Te lumină în mireasa Ta și dă-i glas! Lasă-Te mireasmă în ea, ca să se adune cei chemați la nunta ei cu Tine! Lasă-Te izvor în ea pentru cei ce caută cu sete! Lasă-Te cărare în ea pentru cei ce vor să Te afle, și lasă-Te venit lângă ea, căci duhul ei Te cheamă! Amin, amin, amin.

O, poporule mireasă, cântă, că așteaptă Domnul în cer glasul inimii tale. Cântă cu mine ca să ai iubire și multă să ai.

Să se vestească întâlniri sfinte și să vină Domnul cu cerul la voi. Binecuvântate să fie toate întâlnirile cele sfinte. Harul Domnului să fie cu voi și cu întâlnirile voastre în Domnul! Harul cel de sus să aducă cu el pacea cea de sus peste voi. Iubirea voastră să se suie pe firul ei la Cel iubit de voi, iar Domnul să coboare peste voi darurile credinței nefățarnice, darurile iubirii curate și făgăduințele ei. Amin.

Va veni Domnul la voi și Se va îndrepta din nou spre cei ce stau peste biserică. Fiți treji, că vine Domnul și bate iar și suflă iar cu cuvântul ca să risipească credința cea fățarnică și să pună în locul ei iubire de Dumnezeu și credință sfântă. Amin, amin, amin.

Aș sta mereu cu voi și mereu v-aș învăța. Dar din darul meu dau copiilor din grădina cuvântului, și ei vă vor da învățătură ca a Domnului, ca a mea. Fiți cerești pe pământ! Amin, amin, amin. Cerul cel nou și pământul cel nou, care sunt pregătite de Domnul pentru voi, vor cuprinde în ele pe toți cei care se vor ridica deasupra trupului lor ca să facă din el împărăție a cerurilor, iar cele ce nu vă trebuie să nu le atingeți nici cu vârful degetelor, și veți pluti ca îngerii și veți fi ușori și sfinți.

Iar Tu, Doamne, Mângâietorule, să Te mângâi la întâlnirile sfinte, la întâlnirea Ta cu mireasa Ta, ori de câte ori ea Te așteaptă ca să-i dai din Duhul Tău și din lumina Ta, că eu cânt din trâmbiță și mă fac învățătură peste Ierusalim ca să știe poporul cel sfânt cunoștința iubirii de Dumnezeu. Amin.

– Binecuvântată să-ți fie iubirea, cu care sufli peste fii, o, Verginica Mea, trâmbița Mea cea cerească! Cuvântul tău a grăit dintre sfinții cerului, iar Eu am luat mângâiere.

Ierusalime, mireasa Mea, învață, fiule, învață cunoștința iubirii de Dumnezeu. Amin.

12-10-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământului Maicii Domnului

Vin pe firul credinței voastre, fiilor din grădina cuvântului. Luați aminte la graiul gurii Mele că vin să cutremur cerul și pământul. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioși și pe cei necredincioși. Cuvântul Meu de azi se poartă spre uși. Amin. Eu sunt ușa, dar ușile care s-au așezat în fața ușii Mele sunt uși de fier și sunt lăcătuite și sunt vechi și sunt reci și sunt hotar pentru mulți din cei ce caută pe Domnul și nu-I mai știu calea. Scris este în prooroci: «Încă o dată voi clătina cerul și pământul». Amin, amin, amin.

Cerul și pământul să se clatine la graiul gurii Mele! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce am grăit din rug lui Moise și din fața gurii Mele n-are nimeni unde se ascunde ca să nu audă. Vin cu făclia aprinsă și intru ca un Dumnezeu. Cine are urechi va auzi. Cine are ochi va vedea ceea ce Duhul Meu grăiește bisericii. Tot genunchiul să se plece înaintea graiurilor gurii Mele, că Mă vestesc Stăpân în cer și pe pământ. Amin, amin, amin.

M-am coborât din cer pentru mântuirea neamului omenesc. M-am coborât acum două mii de ani și M-am făcut Fiul Omului, trup între oameni, Dumnezeu din cer, născut pe pământ din Fecioară. Iar acum după două veacuri iarăși M-am coborât din cer cuvânt venit din Tatăl peste neamul românilor ca să fac din români neamul lui Dumnezeu prin credință nefățarnică și prin iubire de Dumnezeu. N-am venit să stric, nu M-a trimis Tatăl să dezbin, ci M-a trimis ca Stăpân al celor văzute și nevăzute pe care Tatăl le are în stăpânirea Sa. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului și al pământului, iar voi, cei tari la cerbice, care veșnic stați împotriva Duhului Sfânt, Care grăiește din cer, ascultați: Eu sunt Cel ce din veac și până în veac grăiesc din cer peste pământ. Cu frică de Dumnezeu, cu credință nefățarnică, cu iubire sfântă, cu înțelepciune și cu duhul dreptății desfaceți-vă auzul cel închis și ascultați ceea ce Duhul Meu grăiește vouă:

Eu sunt Cel ce sunt, dar voi, slujitori din biserici, cine sunteți de nu Mă cunoașteți în acest cuvânt? Voi sunteți învățătorii care învățați pe oameni legea Mea, dar legea Mea este sfințenia. O, cum de nu Mă cunoașteți prin grăirea Mea de azi? S-au scurs patruzeci de ani de când locuiesc cuvânt din cer în neamul românilor, iar după patruzeci de ani de Duh Sfânt coborât în cuvânt am bătut la uși, iar ușile erau închise, și am trecut prin ușile închise și am pătruns între voi cuvânt. Cum de nu Mă cunoașteți în acest cuvânt? Cine sunteți voi, slujitori ai bisericii, de nu-L cunoașteți pe Cel Căruia ziceți voi că Îi slujiți? Cine poate fi Cuvântul Acesta Care vă grăiește acum, dacă El nu este Dumnezeu Cuvântul, Cel Care a grăit prin prooroci? Din nou vin la voi cuvânt și vă întreb despre acest cuvânt. Este diavolul cuvântul acesta? Este nimeni cuvântul care bate în uși să se deschidă și să primească pe Cuvântul, pe Dumnezeu Cuvântul, Care este ușa? Eu sunt ușa, iar voi sunteți slujitori în biserici și stați înaintea Mea, și stați înaintea oamenilor în numele Meu, dar de ce nu Mă cunoașteți când vin și când bat? Oare, nu credeți în Scripturi? Ele spun despre acest cuvânt care va aduce înnoirea lumii așa cum Eu, Domnul, am proorocit. Ele spun de cerul cel nou și de pământul cel nou, care sunt făgăduite de Mine pentru vremea veacului dreptății Mele. Cerul și pământul vor trece, dar Scripturile Mele nu vor rămâne neîmplinite, căci vin Eu și le împlinesc. Amin.

O, slujitori din biserici, voi vreți să luați plata celor necredincioși? Ce vreți voi să faceți cu voi și cu turma voastră? Oare, voi nu mai aveți Dumnezeu ca să ascultați de El, de nu voiți să credeți în cuvântul acesta pe care Scripturile Mele îl proorocesc ca să fie în zilele acestea de dinaintea arătării Mele a doua oară? De vă împotriviți cuvântului de azi, credeți măcar în cuvântul Scripturii care grăiește despre venirea Mea. Eu vin curând cu slavă văzută. Ce voi face Eu cu voi în ziua Mea de slavă, cu voi cei ce vă faceți că sunteți necredincioși cuvântului Meu de azi care bate în uși? Ce voi avea de făcut cu voi? O, grea e plata celor necredincioși care știu și nu împlinesc înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu și legea sfințeniei pe care am cerut-o omului în toate veacurile. Grea și veșnică este plata necredincioșilor care se folosesc de numele Meu pentru ca să-și facă slavă înaintea oamenilor și nu pentru ca să fie slujitorii Mei cerești pe pământ. Stau cu tot cerul Meu de sfinți și de îngeri și de slavă nevăzută deasupra României ca s-o îmbrac în slava Mea, iar voi Îmi stați împotrivă. De ce v-ați mai făcut slujitori pentru numele Meu dacă nu Mă puteți cunoaște, dacă nu Mă așteptați ca pe Stăpânul Care vine după cum Eu am spus că voi veni? O, ce voi face cu voi? Oare, voiți să fac cu voi ceea ce faceți voi cu Mine? Voi nu Mă cunoașteți când vin cuvânt la voi. Voi nu Mă primiți. Să nu vă primesc nici Eu? Să nu știu cine sunteți când voi veni? Voi nu Mă voiți ca să vin pe pământ după cum Eu am spus că voi veni. Dar n-am fost Eu Cel ce am spus că voi veni? Am fost Eu fiul minciunii când am spus încă de pe atunci de venirea Mea? Răspundeți-Mi! Eu vă voi auzi negreșit, căci urechea Mea aude tot ce grăiți voi în cămări chiar și la ureche.

Am privit peste tulburarea voastră când ați văzut că am vestit pe fiii cuvântului Meu despre planul vostru cel bine ascuns de ei, când v-ați sfătuit să veniți să loviți în porțile cetății Domnului, căci Eu sunt Domnul cetății cuvântului Meu, și cetatea aceasta se numește: «Acolo este Domnul», precum știți că scrie în prooroci. Ați fost nedumeriți și ați spus: „Cine le-a spus despre planul nostru cel împotriva lor?“. O, puțin credincioșilor, de ce vă faceți că nu cunoașteți pe Dumnezeu Atotștiutorul, Care-Și lucrează planurile Sale anunțându-le la vreme?

Când s-au ridicat sirienii împotriva poporului Meu Israel, Eu am vestit pe Elisei, proorocul Meu cel din Israel, să trimită cuvântul Meu regelui său să nu treacă prin locul unde stă ascuns vrăjmașul care voiește să-l doboare, și regele Siriei s-a tulburat și a spus către slujitorii săi: «Cine dintre voi are legătură cu regele poporului Israel?». Dar slujitorii lui, i-au răspuns: «Nimeni din noi, o, rege, dar este Elisei proorocul Domnului în Israel, care spune regelui lor chiar și cuvintele pe care tu le grăiești în așternutul tău».

O, nu vă mirați, nu vă tulburați. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce aud, și sunetul șoaptelor nu-Mi scapă. Eu sunt Dumnezeul acestui popor pe care l-am deosebit din români ca să fie poporul cuvântului care vine din ceruri cu Mine pe pământ, căci acest Duh pe Care L-am numit Mângâietorul, Eu L-am vestit la prima Mea venire între oameni și am spus că El va veni și va vesti și va învăța și din al Meu va lua și va aduce la voi. Nu vă mirați de lucrul Meu ceresc în mijlocul acestui neam iubit de cer. Eu am grijă cerească de fiii cei credincioși care Mă primesc cuvânt peste ei, și îi vestesc despre toate cele ce vin înspre ei, și îi cruț pe cei însemnați de Mine. O, cum de nu aveți credință? Credința sfântă și dragostea de Dumnezeu, din biserică trebuie să pornească și să se lucreze, iar voi nu voiți să le lucrați. Dar am făcut din fiii grădinii Mele din România făclii aprinse în mâna Mea, și cu aceste făclii scormonesc peste tot pământul, căci cuvântul Meu este sabie cu două tăișuri, și el merge pe pământ ca lumina care lovește întunericul ca să-l depărteze. Oare, cuvântul Meu care vine spre voi este duhul minciunii? Răspundeți-Mi! Iată, Eu vă răspund vouă, căci v-am văzut în cămări grăind la ureche și zicându-vă: „Cine le-a spus lor despre planul nostru cel ascuns?“. Eu sunt Cel ce le-am spus, și nu sunt duhul minciunii, căci adevărat a fost ce le-am spus, iar voi ați venit și ați adus pe arhiereul Meu la porțile cetății cuvântului Meu și iar l-ați împins să se lepede de cuvântul Meu, să facă și el ce faceți voi. De trei ori s-a lepădat până acum, de trei ori l-ați pus să lovească în ceea ce Eu am făcut prin el. Și de ce l-ați pus de trei ori? Oare, nu era de ajuns o dată dacă voi credeați în voi? Oare, n-ar fi avut putere prima lovitură pe care l-ați pus s-o dea, de l-ați pus iar și încă iar să dea și să distrugă cetatea Mea pe care Eu am înființat-o pe pământ prin el și prin mărturisirea lui înaintea Mea și a voastră?

O, voi, cei tari la cerbice, care stați împotriva Duhului Sfânt, Care grăiește și lucrează din cer! Ascultați: acesta care este unsul Meu între voi, acesta este cel mai mare între voi, căci scris este: «Cel mai mic este cel mai mare». Nici Eu n-am fost primit și iubit de slujitorii lui Dumnezeu când am venit din partea Tatălui pentru ei ca să-i luminez cu cele din cer, căci au fost înțelepți și au știut că Eu sunt Moștenitorul de la Tatăl, și și-au spus: «Acesta este Moștenitorul. Să-L omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.» și precum a fost proorocia, așa au făcut, căci erau cunoscători, și s-au făcut împlinitorii celor proorocite. Iată, nici acesta care a fost trimisul Meu între voi și pentru voi, n-a fost primit și crezut și ascultat de voi și iubit de voi ca să vă lumineze cu lumina cuvântului Meu care vine pe pământ ca să răscumpere pe om, căci ați fost cunoscători ai legilor Mele sfinte și ați fost înțelepți ca să știți că el era alesul Meu dintre voi pentru ca să-l scriu în Cartea Adevărului și să-l vestesc lumii ca pe trimisul Meu, așa cum și pe apostolii Mei i-am trimis ca să meargă peste pământ și să lumineze neamurile cu lumina cuvântului Meu, iar voi v-ați spus: «Acesta este de la Dumnezeu. Să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră».

O, nimeni nu vă ia moștenirea dacă e a voastră. Dar cu moștenirea Mea de ce vă războiți? Ungerea Mea de pe creștetul lui, al celui ales dintre voi, și puterea Mea din el, nu puteți să le luați voi, căci acestea sunt ale Mele și sunt puse peste el. Dar până nu vă veți scula cu credință sfântă ca să-l primiți pe el de la Mine, voi până atunci veți fi vrăjmașii mântuirii neamului vostru și ai neamului omenesc, căci am venit cu cuvântul Duhului Sfânt pe pământ și am uns cu Duh Sfânt și cu cuvânt din cer pe cel ce l-am ales dintre voi, dar voi v-ați ridicat ca să risipiți planul Meu cel din vremea aceasta. Și dacă nu voiți să cunoașteți că Eu sunt lucrătura prin cuvântul acesta care vine mereu și se preaslăvește peste voi, Mă voi scula ca un Dumnezeu drept și adevărat și voi aduce peste voi încurcătură de limbi, și apoi veți cădea dinaintea Mea. Și voi lua aluatul Meu cel curat, cel pus deoparte la păstrat, și voi face cu el pâine nouă, turmă curată, biserică adevărată înaintea Mea, căci biserica cea adevărată nu va fi în veac biruită sau sfărâmată. Și se vor alege oi la dreapta, și capre la stânga, iar înaintea Mea vor fi aduși toți lupii care au fost îmbrăcați în oi, și le voi cere lucrul lor. Amin, amin, amin.

Duhul Meu grăiește mai-marelui bisericii (Teoctist, patriarhul, n.r.).

Amin, amin zic ție: nu te clătina de pe locul pe care stai, căci Eu te întăresc să stai. Deschide cartea Mea și vezi în ea cum este păstorul cel adevărat peste oi adevărate. Adu aminte păstorilor care păstoresc turma, să ia în ei legea sfințeniei și așa să-Mi slujească. Vezi ce este scris: «Păstorul plătit fuge când vede lupul venind». Dacă le-aș lua la păstori plata cea suptă de la oi pentru lucrul lor de păstor, nici unul n-ar mai sta să păstorească, fiindcă nu păstorește, ci suge sângele oilor și nici unul nu-Mi slujește Mie, și nici unul nu slujește cum am slujit Eu, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Mi pun viața pentru oi, iar păstorul plătit fuge când vede lupul venind la oi.

Amin, amin zic ție, cel ce stai în fruntea bisericii: ai doi lupi pe lângă tine, ba chiar trei ai, care voiesc să te dea din locul tău. Dar nu fugi ca păstorul cel plătit, și stai atent pentru viața oilor tale, căci oile tale sunt neamul cel ales de Mine la sfârșit, că e vremea cea de sfârșit și de început și de naștere din nou a lumii, căci duhul lumii a ajuns la sfârșit, iar Duhul Meu, la început, și sfârșitul se unește cu începutul și iarăși lucrez prin cuvânt ca să vină cele ce vor rămâne. Amin.

O, nu lăsa turma să se amestece cu turme și cu credințe care n-au strămoși sfinți. Biserica lui Hristos nu este amestecătură. Eu sunt Cel ce voi face o turmă și un păstor, iar cel ce face înainte de Mine ceea ce numai Eu pot să fac, acela este fur și tâlhar pentru oi, și își dă oile la împerecheat și le strică sămânța. Biserica este numai cea care este a Mea, și peste care stă semnul Meu, crucea, semnul Fiului Omului, așa cum Eu am spus.

Amin, amin zic ție: ridică-te iar, așa cum te-ai ridicat când ți-am spus să-Mi ungi pe cel ce este de la Mine între păstorii bisericii. Ridică-te iar, și mângâie duhul cel zdrobit al celui mai mic dintre voi, al celui ce a fost credincios cuvântului Meu care vine pe pământ cu înnoirea lumii. Stai mereu cu mâna ta deasupra creștetului său, că voi cere viața lui din mâna ta. Te întăresc ca acoperământ al lui până voi veni cu împlinire cerească peste el ca să fac cu el lucrare cerească pe pământ, căci smerenia lui va rodi. Amin. Te întăresc ca acoperământ al lui, căci el te ascultă, iar ascultarea înseamnă iubire. Nimeni nu te ascultă din cei ce sunt sub toiagul tău, dar el te-a ascultat chiar și când i-ai cerut să se scoale împotriva cuvântului Meu, căci necredința e mare în biserică, iar cel mare se teme de cei ce sunt lângă el.

Amin, amin zic ție, cel ce stai peste turma creștină a românilor: arhiereii și slujitorii bisericii sunt fără viață sfântă înaintea Mea, și aceștia stau cu curvie și cu beție și cu fățărnicie și cu iubire de argint și cu slavă deșartă înaintea Mea. Dar acesta care este lovit între voi pentru că este martor al cetății cuvântului Meu, este păstor plăcut înaintea Mea și iubește sfințenia și păstrează în inima lui poruncile Mele, împlinindu-le, și Eu l-am iubit și l-am ales și îl iubesc, și așa să-l iubești și tu, și să-l mângâi și să-l păzești de pietrele celor ce lovesc în el pentru numele Meu. Amin. Eu stau în mijlocul bisericii și sunt Păstorul Cel tainic și zic: cel ce este fără de păcat, să arunce primul cu piatra lui în el. Eu sunt Cel fără de păcat și nu arunc, dar aceștia care aruncă, o, cum de aruncă? Nu-i lăsa să arunce în el, că Eu sunt Cel fără de păcat și nu arunc, ci binecuvintez mereu tot ce a făcut el înaintea Mea în vremea credinței lui nefățarnică și sfântă pentru mântuirea neamului omenesc. Amin.

N-am venit să vă stric ale voastre, n-am venit să dezbin, n-am venit să vă iau moștenirea. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului și al pământului, și am venit să vin. Amin, amin zic vouă, slujitori ai bisericii: rostesc peste voi cuvântul Meu cel prin Isaia proorocul care vestește vremea cea de apoi zicând: «Și va fi în zilele cele de pe urmă că muntele Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munților voștri și piscurile lui se vor înălța peste culmi, și toate popoarele vor curge într-acolo, și neamuri nenumărate vor zice: „Veniți, veniți să ne suim în muntele Domnului, căci din templul Domnului va ieși legea și cuvântul lui Dumnezeu ca să ne învețe căile Sale, și noi să mergem pe cărările Sale“». Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu vine din cer și se poartă peste neamurile pământului de la o margine la alta și hrănește mulțimi nenumărate. Luați aminte la graiurile gurii Mele și ascultați. Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioși și pe cei necredincioși. Cuvântul Meu se poartă spre uși. Eu sunt ușa, dar sunt uși multe așezate în fața ușii Mele, și acestea sunt de piatră și sunt de fier și sunt lăcătuite și sunt hotar pentru cei ce caută pe Domnul și nu-I mai văd calea. Dar vin să cutremur cerul și pământul și ușile ca să Mi se deschidă și să intru, căci Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin, căci Duhul și mireasa zic: «Vino, Doamne!». Amin.

Cu frică de Dumnezeu și cu credință nefățarnică, cu iubire sfântă și cu înțelepciune cerească și cu duhul dreptății desfaceți-vă auzul cel închis și ascultați ceea ce Duhul Meu a grăit vouă, celor din uși. Amin, amin zic vouă, celor din uși: pocăiți-vă și ridicați-vă spre sfințenie ca să piară păcatele voastre și să vină de la Dumnezeu înnoirea lumii și să vă trimită pe Cel prin prooroci vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care L-a primit cerul până în vremile acestea ale așezării din nou a toate câte și despre care a grăit Dumnezeu prin gura proorocilor cei sfinți, din veac. Deschideți ca să intru! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

Duhul lui Dumnezeu a grăit bisericii din România. Amin, amin, amin.

14-10-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 22:43 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (13)

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci Tatăl este întru Mine cu puterea Lui dumnezeiască, cu Duhul Sfânt, Care poate cu putere. Amin.

Eu sunt Domnul puterilor și pot tot ceea ce voiesc Eu, și pot să cresc în toți cei care voiesc cu Mine, și pot să Mă măresc în ei cu puterea Mea cea dumnezeiască. Nimic nu poate sta împotriva voii Mele dumnezeiești. Nimeni nu poate birui voia Mea cea din cer atunci când cei de pe pământ uită de voile lui Dumnezeu. Numai omul care vorbește cu Dumnezeu, numai acela poate birui voia lui Dumnezeu cea plină de durere. Eu numai cu durere Mi-am lăsat voia Mea între oameni, căci oamenii nu-și mai aduc aminte de voile Mele cele sfinte.

Eu sunt Dumnezeul îndurării, și M-am îndurat de tine, popor al cuvântului Meu, și te-am luat la masa Mea, masa cuvântului lui Dumnezeu care s-a coborât pe pământ după două mii de ani de la venirea Mea din Tatăl. Mare minune este această minune că te am Eu pe tine popor al Meu pe pământ și că grăiesc cuvântul Meu ție. Așa minune n-a fost de când e veacul. Așa cărare n-am avut nicicând. O, și aș fi zi și noapte cu tine, poporul Meu iubit, dar vremea e grea de tot, și mulți dușmani se zbat împotriva cărării Mele la tine pe pământ. Să te uiți tu, poporul Meu, că în fața apelor mari care vin după ploi mari, se acoperă cărările pe care merg oamenii pe pământ, și oamenii trebuie să și le croiască iar, și să le pună întărituri pe margini ca să nu le mai astupe urgia apelor. Așa și Eu Îmi repar cărarea Mea la voi, copii ai cuvântului Meu, și vin la voi pe cărare, fiilor, căci omul credincios Îmi vine în ajutor atunci când nu mai pot să vin cu voile Mele pe pământ. Omul credincios se roagă de pe pământ, iar Eu, Domnul, aud din cer, și împlinesc.

Strigarea ta M-a strigat către tine, poporul Meu. M-ai cerut să vin, și Eu te-am auzit, și iată, vin și îți grăiesc, vin și Mă mângâi cu tine, că fără tine Eu nu mai am bucurii nici în cer, nici pe pământ, și voiesc să te ocrotesc ca pe cea mai mare comoară, ca să-Mi fii cărare pe pământ, căci credința ta este cărarea Mea. Scris este în Scripturi că totul este cu putință celui cu credință.

Mi-e greu fără tine, fiule. M-am învățat cu tine, poporul Meu iubit, că nimănui nu-i mai pot grăi pe pământ, că nu mai este credință ca a ta pe pământ. O, să nu părăsești această avere, căci credința ta este puterea care Mă aduce pe Mine din cer pe pământ, că fi-va curând, curând să vin văzut, și Îmi trebuie cărare tare, și trebuie dor mare de la pământ la cer, și Îmi trebuie popor care Mă așteaptă să vin.

O, popor iubit de Dumnezeu, voiesc să te deprind cu nevoia de a-L iubi pe Dumnezeul tău Cel ceresc, că nevoia aceasta te face să Mă dorești, și să Mă strigi și să Mă prețuiești. Duhul lui Dumnezeu e plin de jale și de durere și de suspin și de așteptare. Am nevoie de prețuire, am nevoie de milă. Rostesc peste tine cuvântul Scripturii Mele: «Milă voiesc, nu jertfă». Amin.

Ia aminte, poporul Meu iubit: tu trebuie să ai înțelepciune mare și cerească. Tu trebuie să stai înaintea Mea cu înțelepciune din cer. Tu trebuie să fii ca un vin nou, ca o vie cu vin bun pe pământ, că nu mai este om înțelept între oameni. Omul care nu este sfânt cu viața trupului și a sufletului și a duhului său, acela nu poate fi înțelept pentru cer și pentru Dumnezeu și pentru viața cea veșnică, iar cuvintele lui nu prind viață în oameni și nu sunt bune pentru oamenii cei sfinți, căci înțelepciunea este pentru sfinți. Înțelepciunii îi trebuie trup sfânt, casă sfântă, loc sfânt, căci altfel sămânța ei e stearpă și nu face fruct pentru nimeni.

Mănâncă omul din înțelepciunea omului și în zadar mănâncă. Își hrănește omul duhul mândriei și al slavei deșarte. Se hrănește omul cu înțelepciunea pe care zice că o are, și din care iau oamenii și se hrănesc. Se hrănesc oamenii cu duhul care vine de la omul înțelepciunii pământești, dar de la Dumnezeu nu mai sunt oamenii deprinși să se hrănească. Tot omul se căznește să se dea înțelept și să-și facă nume între oameni și să-și șteargă numele din fața lui Dumnezeu, și nici o bucurie nu se suie la cer ca rod al înțelepciunii omului pământesc. Aș voi să-i trezesc pe oameni, aș voi să-i fac să părăsească drumul cel greșit și să iubească viața cea fără de moarte, că e vremea să vin, și oamenii nu veghează întru venirea Mea. Oamenii trebuie să se roage la Dumnezeu să le dea viață veșnică și iubire și sfințire și bucurie din cer, că nici o bucurie nu este de pe pământ. Cine se îndeletnicește cu cele omenești, acela nu poate avea dragoste de rugăciune chiar și dacă de frica de Dumnezeu se așează la rugăciune, căci rugăciunea înseamnă dragoste de Dumnezeu.

Iată, las cuvânt nou pe pământ. Vin nou, învățătură nouă las peste oameni: cine părăsește mâncatul de carne și duhul cărnii și al lumii, cine părăsește băutura de la care vine desfrâul în om, unul ca acela poate vedea ce este înțelepciunea care vine de la carne și de la sânge, înțelepciunea firii omului, înțelepciunea care l-a despărțit pe om de Dumnezeu. Cine părăsește mâncarea și băutura păgânească de la care vin toate relele cele din om, acela va afla izvorul înțelepciunii și va ieși în întâmpinarea Mea. Amin.

Nu-Mi trebuie jertfă de la oameni, căci oamenii trăiesc fără de viață. Numai Eu sunt viața celor ce au viață, dar cei ce nu Mă au pe Mine în trăirea lor, aceia sunt fără de viață și nu sunt adevărați. Ale Mele dintru ale Mele să-Mi aducă omul ca jertfă plăcută; ale Mele, nu ale lui. Omul dă să-Mi dea jertfă cu duh mândru, nu cu duh umilit. Ce jertfă poate să-Mi aducă Mie omul cel mare în duhul lui? Jertfa lui e spini pe fruntea Mea. Eu voiesc milă, nu voiesc jertfă. Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și pe om. Ce jertfă să-Mi aducă Mie omul? Eu voiesc milă de la om, că jertfă am dat Eu; Eu și nu omul.

Eu sunt Cel ce M-am jertfit pentru tine, omule. Tu vrei să-I aduci jertfă Celui jertfit? O, Cel jertfit pentru tine are nevoie de milă, nu de jertfă de la tine, omule, dorirea Mea cea de șapte mii de ani. Tu trebuie să ai milă de Mine, omule, că tu nu știi să ai milă nici de tine, nici de omul pe care zici că-l miluiești cu mila ta. Mila e cerească, nu e pământească. Mila trebuie să fie putere și iubire. Mila nu trebuie să fie slăbiciune așa cum este ea pe pământ. Mila e lucrare cerească, e lucrare mare care poate ajuta cu adevărat pe om, dar dacă umblă omul cu ea după cum înțelege el, atunci mila se face slăbiciune în om, și omul cade prin ea, cade de la Dumnezeu.

Eu sunt Cel ce am rostit acest cuvânt; Eu și nu omul. Am zis: «Milă voiesc, nu jertfă». Jertfa trebuie adusă celui ce are cinste, celui ce-l ții în cinste, iar Eu, Domnul, sunt înjosit de oameni, sunt înjosit prin însăși viața lor deșartă și fără trăire cerească pe pământ. Eu milă cer de la om. Vin din cer și îl rog pe om să Mă răscumpere și să Mă așeze în cinstea pe care o am de la Tatăl Meu. Plânge Tatăl Meu de mila Mea. Plânge Tatăl Meu, că omul M-a aruncat din el și nu mai am casă în om, și voiesc milă și adăpost în om, că l-am făcut pe om ca să-Mi fie casă și să am unde să-Mi plec capul ca un Dumnezeu Care Și-a făcut cu înțelepciune casă. Milă voiesc, nu jertfă. Voiesc să fiu iubit de om, și să-și aducă omul aminte că el este casa Mea, și nu este casă a celui ce nu l-a făcut pe el. Adam s-a supărat pe Mine când i-am dat după dreptate plata lucrării lui. S-a supărat și a intrat în duhul lui și a stat multă vreme supărat. O, greu se mai umilește omul, greu se mai pocăiește omul păcătos! Dacă omului i-ar fi milă de Dumnezeu, s-ar pocăi numaidecât și s-ar umili numaidecât și L-ar milui pe Dumnezeu și L-ar lua înăuntrul său pe Domnul și ar grăi cu Domnul său, iar Domnul ar grăi cu el, așa cum a fost lucrarea Mea cu toți cei sfinți care s-au lăsat Mie casă.

O, iubitul Meu popor, întru care binevoiesc Eu acum la a doua Mea venire între oameni! Voiesc, poporul Meu, să te deprind cu nevoia de a-L iubi pe Dumnezeul tău Cel ceresc, că nevoia aceasta te face să Mă dorești și să Mă chemi și să Mă prețuiești cu milă și cu iubire, și cu patimă să Mă iubești. Voiesc, fiule, să te văd împătimit după Mine. Voiesc să te învăț cu mila de Mine. Voiesc să arzi cu dorul după Mine. Voiesc, poporul Meu, să vin, și tu trebuie să ai puterea să Mă aduci pe pământ, să Mă aduci de lângă Tatăl lângă tine.

Tu, poporul Meu, trebuie să poți să Mă faci văzut de oameni lângă tine. Tu trebuie să fii cărarea Mea cea tare, căci vremea rugăciunii tale trebuie să ardă locul pe care stai tu când te rogi lui Dumnezeu. Te învăț lucrare proaspătă. Te învăț, și iar te învăț, că fără învățător desăvârșit nu poți să fii ucenic desăvârșit. Te învăț să te rogi ca Mine, poporul Meu. Vremea rugăciunii este nevoia de a-L iubi pe Dumnezeu, de a-L vindeca de tristețea pe care I-o faci, de a-L ruga să fie mereu Dumnezeul tău, de a te mângâia cu El după plăcerea Lui. Vremea rugăciunii este nevoia ta de a-I da Lui toate gândurile tale și de a te umple de Duhul Cel curat al lui Dumnezeu. Milă voiesc, nu jertfă. Caută, poporul Meu, să ai tu milă de Mine, că de tine am Eu fără să-Mi spui. Cine are milă de Dumnezeu, acela are tot ce trebuie să aibă și nu are ce să mai ceară de la Dumnezeu, nu are ce să-I mai dea lui Dumnezeu. Nu-Mi trebuie nimic de la tine, poporul Meu, decât milă, fiule. Suspin cu împărăția cerurilor pe brațe și nu găsesc milă pentru ea. Eu sunt Împărat, și am de toate și nu-Mi trebuie jertfe, ci Îmi trebuie lucrători împreună cu Mine ca să-Mi sfârșesc lucrarea așezării de cer nou și de pământ nou pe pământ cu oamenii.

Omul trebuie să aibă numai lucruri care-i sunt de folos. Nici casa nu-i este de folos omului, dacă o face și nu stă în ea. Dacă omul nu folosește casa pe care și-o face, casa lui e un idol rece care servește cinstei omului față de alt om, căci omul nu se folosește de toate câte își face decât pentru slava lui față de alt om, și omului îi este rușine să nu aibă. El știe că trebuie să aibă pentru că au și ceilalți oameni, nu pentru că îi este de folos. Lucrul de care nu te folosești, acela nu-ți trebuie, acela te îngreuiază pe calea ta și nu-l poți purta cu tine pe drum.

Omului îi trebuie pâine îngerească, și M-am făcut în tine masă cerească, poporul Meu, pâine îngerească, fiule, ca să se învețe oamenii cu cele ale împărăției cerurilor. Pâine sufletului îți aduc. Ea nu se împuținează; ea este veșnică, fiule. Dacă trupul nu mănâncă, îi este foame și caută mâncare. Așa și sufletul caută să mănânce, și dacă nu mănâncă pâine îngerească, pâinea pentru suflet, el nici flămând nu stă, că foamea îl biruie și ia și mănâncă pâinea deșertăciunii, pâinea cea amară. De aceea am lăsat pe pământ apostoli cu râvnă pentru cer, ca să dea la oameni pâinea cea îngerească pentru suflet, iar Eu să pot să stau la această masă cu cei credincioși.

Tot omul pune mereu masa pentru trup, dar pentru suflet nu face tot așa. Nu mai e deprins omul cu hrană sufletească, iar sufletul e neputincios din lipsa hranei lui. Am hărăzit apostoli peste oameni și printre oameni, și aceștia M-au ascultat și au umblat cu Mine și au dat oamenilor hrană îngerească, cuvântul Meu l-au dat. N-am ales oameni cu școală pământească, căci omului îi trebuie minte, nu școală. Cine n-are minte, n-o poate de pe nicăieri lua sau învăța, dar cel ce are minte, acela dă celui ce are minte, nu celui ce nu are minte. Cel ce are minte, acela e minune pentru cei din cer. Cerul așteaptă minuni de la cei de pe pământ, și cei de pe pământ așteaptă minuni de la cei din cer, iar apostolii au avut minte în toate vremurile, și cu ea au urmat Mie. Când iubești pe cineva, cauți să-i intri în voie și să-l asculți. Când iubești pe Dumnezeu, cauți să faci voia Lui, că nu poți să-L iubești fără să-I faci voia Lui în trupul și în sufletul și în duhul tău. Apostolii Mei cei din toate timpurile au plecat din ale lor ca Avraam, și au fost numai cu Mine și cu împlinirea planurilor Mele pe pământ, cu împlinirea Scripturilor, fiilor. Ei n-au luat cu ei nimic decât pe Mine, și așa au plecat cu Mine, lăsând și mamă și tată și femei și copii și bărbați și rude și prieteni și avuții și tot ce era agonisit de ei. Nu poți să fii apostol dacă iei cu tine din cele vechi ale tale. Așa v-am luat Eu pe voi apostoli, copii ai grădinii Mele, ca să cresc Eu în voi; Eu și nu voi, căci apostolii sfinți vorbesc din Duhul lui Dumnezeu, nu din duhul lor. Sunt pe pământ o mulțime de apostoli care s-au așezat apostoli în numele Meu peste oameni, dar Eu nu le-am zis să-Mi fie apostoli. Ei au zis, nu Eu, și aceștia s-au hrănit cu cele ale Mele din cărți și din învățătura cea de la școală și n-au minte cerească, și se cunosc că n-au, se cunosc după roadele lor, că au femei și copii și părinți și rude și avuții pământești și viață deșartă înaintea Mea. Apostolul trebuie să fie curat de orice încurcătură trupească sau pământească sau omenească, pentru că în el trebuie să cresc Eu, Domnul; Eu și nu el; Duhul Meu și nu duhul lui. Viața unui apostol trebuie să fie Dumnezeu. Apostolul trebuie să aibă milă de Dumnezeu și să-I aducă Domnului suflete la mântuire ca să Mă mângâie pe Mine de jalea pe care o am după omul cel pierdut.

Milă voiesc, nu voiesc jertfă. Inima o voiesc de la om, iubirea și mila inimii, mila pentru cer, pentru cei din cer, care așteaptă minuni de pe pământ, care așteaptă răscumpărarea trupurilor dimpreună cu sufletele lor. Moise sau Ilie sau alți apostoli ca ei ce fel de milă au avut? Mila lor se arăta prin puterea lui Dumnezeu în ei. Ei au avut milă de Mine și de legile Mele cele sfinte, și au lăsat urmașilor lor împlinirea cuvintelor lor. Moise a lăsat să împlinească Iosua cele spuse de el și neterminate; Ilie a lăsat lui Elisei; David a lăsat lui Solomon; Verginica v-a lăsat vouă lucrarea împlinirilor cele rostite de Mine prin ea.

Milă voiesc, fiilor, că voiesc să-Mi împlinesc cea din urmă Scriptură, cea din urmă sărbătoare, sărbătoarea cea veșnică. Sunt trist și nemângâiat așa cum eram cât am stat pe pământ, și când nici foame nu-Mi era mai niciodată. Rar când Mă mai bucuram cu ucenicii de-Mi venea și Mie foame de la bucuria inimii, căci celui cu adevărat supărat, nu-i mai este foame. Milă voiesc de la voi, nu jertfă, că-Mi aduc și oamenii destulă jertfă, și zic oamenii să le iert păcatele pe care ei le fac mereu, și să-i ajut să propășească pe pământ și să fie fericiți pe pământ, căci la cer nu se mai gândesc oamenii. Ca frunza pe apă trece glasul cuvântului Meu printre oameni, ca frunza care este luată de valul apei, dar voi dați cuvântul Meu, că este cuvântul judecății cea de apoi, și oamenii sunt fără de minte, bieții de ei.

O mulțime de creștini nu sunt nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Au pățit și ei ca povestea cu cioara. Cioara a dorit un lucru bun când a dorit să fie porumbel, că se uita la iubirea porumbeilor, la blândețea lor, la curățenia lor, la frumusețea lor, și pe când ea dorea, Dumnezeu i-a împlinit dorul inimii și a dus-o din zbor într-un vas în care era vopsea albă. Ea s-a scăldat în apa cea albă și a ieșit din scăldătoare și s-a uscat, și a rămas vopseaua pe pene și s-a dus în zbor ca să fie cu porumbeii. Ei au primit-o cu iubire, că au iubire și au blândețe, și au umilință. Dar cioara și-a dat în petec, că o pusese dorul să cânte și ea, dacă porumbeii cântau; și când a cântat, s-a aflat că e cioară și nu porumbel, și s-a rușinat, biata de ea, și s-a dus la neamul ei, dar și acolo n-a mai putut trăi în pace, că nu s-a mai văzut nicicând cioară albă, și tot neamul ei o ciocănea și o pedepsea.

Sunt creștini pe pământ care nu și-au găsit rostul nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, și Eu sunt mereu trist și însuspinat. Chiar și creștini care au venit din lume în poporul Meu, s-au întors la cele dinainte ale lor, și au ajuns cele din urmă ale lor mai rele decât cele dintâi, de șapte ori mai rele, fiilor, căci așa este scris, și aceia vor păți ca pasărea care părăsindu-și neamul ei, s-a întors iar, și i s-a văzut semnul, și s-a făcut de ocară în rândul neamului ei.

Dar voi, copii care ați rămas cu Mine și numai cu Mine, nu vă lăsați îngenuncheați, căci voi sunteți fiii cerului, și aveți semnul Meu pe voi. Faceți ce a făcut domnul românilor în fața turcilor, că s-a dus domnul românilor la sultanul turcilor și a stat drept înaintea sultanului, iar acela i-a spus: „Nu îngenunchezi?“. Dar el a răspuns: „Nu pot, căci sunt român, și sunt domn peste români și sunt drept înaintea lor și înaintea ta, și cel drept nu trebuie să se umilească“.

O, poporul Meu iubit, cel drept trebuie să ajute pe Dumnezeu. Vremea rugăciunii tale să fie nevoia ta de a-L iubi pe Dumnezeu, de a-L vindeca de tristețe, de a-L mângâia după plăcerea Lui, de a te mângâia cu El după plăcerea Lui, fiule, nu după plăcerea ta. Vremea rugăciunii tale este nevoia de a te umple de duhul cel curat al înțelepciunii lui Dumnezeu. Milă, voiesc, poporul Meu, milă, nu jertfă. Caută să ai milă de Mine, fiule scump, că de tine am Eu fără să-Mi spui. Cine are milă de Mine, acela are tot ce trebuie să aibă și nu are ce să mai ceară, că îi dă Dumnezeu tot ce trebuie să ia și să dea. Amin.

E sărbătoare de sfinți în mijlocul tău, poporul Meu. Rugăciunea ta M-a chemat să fiu cu tine și am venit. Am venit pentru o clipă de bucurie. Mi-e dor, fiule, de bucurii, Mi-e dor de milă. Cei din cer au nevoie de milă de la cei de pe pământ. Bucuria Mea este mântuirea neamului omenesc, și am nevoie de lucrători pentru această lucrare. Rugați-vă cu Mine ca să scoată Tatăl lucrători la lucru, ca să vă ajute la vestirea venirii Mele în cuvânt pe pământ. Mucenicii cerului au avut milă de Mine și s-au dat pe sine Mie, căci M-au iubit cu dorul arzând în ei.

Se uită sfinții la tine, poporul Meu, că ei sunt coborâți cu Mine când vin la tine. Se uită sfinții, fiule, și zic: „Așa minune n-a fost de când e veacul; așa cărare n-a avut cerul nicicând pe pământ“. O, și aș sta zi și noapte cu tine, poporul Meu iubit, dar vremea e grea de tot, și te apasă, dar Eu sunt Domnul puterilor și Îmi întăresc venirea Mea și cărarea pe care vin.

E zi de praznic în Ierusalimul Meu cel din români. E zi cerească cu Mine pe pământ. Ți-am adus bucurie din cer, copil cu dor în suflet. Te mângâie mucenicii și mucenițele, că mucenicia ta e grea. Mucenicia cu trupul e una, iar cea cu duhul e alta și e grea, căci cei ce ucid duhul, se luptă să-l doboare pentru vecii pe om.

O, copilași din grădiniță, încălziți-Mi, tată, vremea venirii Mele. Fiți cu milă pentru cei din cer, care Mă întreabă mereu: «Până când, Doamne?». Fiți apostoli curați, căci viața voastră trebuie să fie ca o păsărică cu aripi multe care zboară peste pământ ca să ducă vestea venirii Mele. O, cum să fac să vă iau grijile de pe voi? O, fiilor, necăjit am fost pe pământ, și Eu, și ai Mei. Mereu am fost strâmtorați cu lucrul cerului pe pământ. Dar Îmi voi întări puterea peste cei cu care Mă ajut ca să vă ajute pe voi în lucrul vostru cu Mine, și le voi da acelora plată de apostoli și de profeți ai Mei. Amin. Doresc cu dor ceresc, la toți cei care Mă ajută pe Mine și pe voi și lucrarea cuvântului Meu, le doresc putere cerească și dragoste din cer, ca să facă voia Mea, căci cel ce Mă iubește este cel ce face voia Mea. Fericiți cei ce nu se rușinează cu Mine și cu viața Mea în ei. Fericiți cei ce Mă arată pe Mine în ei înaintea oamenilor, căci numai o viață are omul, viața cea cu Dumnezeu, viața cea veșnică, și alta nu mai este. Amin.

E Duhul Sfânt în sărbătoare cu voi, copii ai poporului cuvântului Meu. O, mângâiați-vă, fiilor, că dorul vostru M-a adus la voi. Mi-e milă de voi, iar cei din cer au o vorbă în cer, și așa spun: „Numai pe pământ să nu fii“. Cei din cer văd greul vostru și vă ajută cât voi nici nu vă pricepeți, fiilor.

Milă voiesc de la voi, fiilor, și toate cele ce vă trebuie vouă, vi se vor adăuga, și Eu voi veni și voi împlini veșnicia peste voi. Amin, amin, amin.

08-11-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Cobor din cer pe pământ cu serbare de îngeri. Cobor pe cărare de îngeri și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc, Fiul puterii, Care poate totul în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Sunt o mulțime de oameni pe pământ care-și zic lor și unii altora că nu se poate să fie din cer cuvântul acesta, ploaia Mea de cuvânt, pe care o curg Eu peste voi cu îndestulare și cu milă dumnezeiască, fiilor din Ierusalimul Meu de azi. Dar Dumnezeu este putere și vine cuvânt pe pământ și grăiește cu omul credincios așa cum am grăit și cu Moise. Mereu, mereu grăiam cu el, mereu, mereu, fiilor, că-Mi ridicam un popor, a cărui sămânță era să fie Avraam, Isaac și Iacov, iar Moise n-a zis că nu sunt Eu, și a fost ascultător și credincios și a împlinit lucrul cerului pe pământ cu Israel. Veneau îngerii în numele Domnului și lucrau în calea poporului Meu, lucrau cu mărire cerească, dar cine n-a crezut, n-a crezut. Așa este și azi, căci s-a împlinit Scriptura Mea pe care am rostit-o pe vremea trupului Meu, că așa am zis: «Când Fiul Omului va veni, va mai găsi credință pe pământ?». Lucrează, măi poporul Meu, lucrează, fiule, și cu inima și cu mintea și cu cuvântul, tată, că iată, cel ce nu lucrează, acela are altceva în el; acela lucrează, nu stă; lucrează și el, dar altceva.

Am adus pe pământ prin mijlocirea îngerilor, am adus legile Mele ca să creadă oamenii că sunt ale Mele și că sunt din cer de la Dumnezeu, iar Moise era om cu duh tare, cu duh sănătos și tare de înger, era bun și blând cerește, nu omenește. Legea Mea este dreptate, dar omul bun și blând omenește, nu poate s-o împlinească cu dreptate cerească, fiindcă pentru împlinirea legii trebuie duh sănătos, duh tare, om tare de înger, iar oamenii sunt buni și blânzi omenește, nu cerește, și de aceea toți oamenii păcătuiesc asupra legilor Domnului, legi coborâte din cer prin slujirea îngerilor.

Când iubești pe Dumnezeu și legile Lui, ești un om atent la legile Domnului și faci din ele viața ta, iar Eu îi spuneam mereu lui Israel să împlinească poruncile Mele ca să fie viu. Cine nu împlinește poruncile Mele, acela este un om îngâmfat, neaplecat, neatent, iubitor de dreptate pentru sine, om alunecos prin îngâmfare, dar poruncile Mele sunt dulci și sfinte pentru sufletul omului cel curat cu inima și cu mintea, că nu poate un așa om să le dea de la el, că ele sunt miere cerească și sănătate de suflet și de minte și mângâiere pentru omul cel curat prin ele. Cel ce nu împlinește poruncile Mele, acela se face om ascuns în sine, căci neîmplinirea lor se face rușine peste om. Iar cel neascuns în sine, este omul care iubește pe Domnul și legile Sale. Amin.

Rostesc duh de pace și de putere pentru cărarea Mea pe care cobor de la cer. Mi-am făcut cărare de îngeri tari, și pot tot ceea ce voiesc Eu, căci voia Mea supune voia omului când Îmi împlinesc voia Mea peste pământ. Cobor din cer pe pământ prin slujirea îngerilor, căci slava Mea e slavă îngerească, nu omenească. Vin cu slujire de îngeri, vin în sărbătoare îngerească, și am de o parte și de alta pe cei doi slujitori ai Mei Mihail și Gavriil, mai-marii cetelor cele fără de trup, iar când ei coboară pe pământ ca să fie văzută lucrarea cea venită din cer spre împlinire, îngerii Mei iau trupul Meu și coboară și lucrează, căci Eu lucrez prin slujire de îngeri, prin slujire de duhuri. Amin.

Îmi întăresc cărarea prin slujirea îngerilor și lucrez peste tine, poporul Meu cel binecuvântat de cuvântul Meu. Cel ce nu crede că Eu vin cuvânt pe pământ, acela nu știe ce este Dumnezeu, acela nu împlinește legile lui Dumnezeu ca să știe și să cunoască pe Dumnezeu prin împlinirea lor. Nimeni nu poate grăi așa, nimeni decât Eu, iar Eu sunt Cel ce sunt și grăiesc. Cel ce nu împlinește poruncile Mele aduse pe pământ prin slujirea îngerilor, acela se face om ascuns în sine, iar neîmplinirea Mea în om, se face rușine peste om, și omul se ascunde ca să nu-i fie rușine de ceilalți oameni, și aceasta este lucrarea îngerilor răi, care au căzut din cer. Vă spun vouă acestea, copii și copilași ai poporului sfânt, ca să vă deprind cu neascunderea, tată. Cel neascuns este cel ce iubește legile Mele împlinindu-le cu atenție și cu iubire și cu patimă, fiilor. Să fi fost patimă în om dorul de poruncile Mele, și atunci omul căuta cu ele, căuta cu căutarea sa pe Domnul și vorbea mereu cu Domnul și se ruga Domnului pentru legea cea sfântă peste el. Cel ce iubește legile Domnului, acela strigă cu dor: „Vino, Doamne iubite, căci cuvintele Tale sunt miere dulce!“. Amin.

E vreme cu cădere, e vremea când moare credința în Dumnezeu, și Eu nu mai știu ce să mai fac, poporul Meu iubit, ca să nu te pierd, tată, ca să nu te scap spre oamenii cei fără de credință, că nu mai are Domnul credință pe pământ pentru venirea Lui cea mare. Să știi, poporul Meu, că Mi-e milă de tine. Tu te-ai născut în vreme grea, grea de tot, în vremea necredinței cea de dinaintea arătării Mele, și de aceea ți-am dat putere să crezi și să faci voia Mea, și de aceea am venit cuvânt și M-am așternut înaintea ta ca să-ți arăt calea spre cer, că pe pământ numai căi omenești sunt. Mi-e milă de tine, copilaș al venirii Mele, și te-am hrănit atâția ani ca să-Mi fii tu Mie bucurie zi și noapte. Te-am ajutat mereu, fiule, căci duhul rău s-a luptat mereu împotriva credinței tale ca să nu mai am Eu bucurie de pe pământ. Citesc sfinții cerului Meu, citesc cuvântul Meu cel de pe masa voastră și plâng sfinții de mila voastră. Să nu fiți, tată, nepăsători față de hrana cu care vă îmbucăturesc din cer ca să vă fac tari de înger și să vă dau credință tare și sănătoasă, că e vremea când se stinge credința pe pământ.

O, fiilor, vremea voastră e grea, tată. Căutați să fiți buni și blânzi și smeriți ca Mine, nu ca omul, că altfel, alunecați în căderi, fiilor. Blândețea și bunătatea omenească îl duc pe om la greșeli față de legea dreptății, față de legea pocăinței, fiilor; îl duc pe om la căderi în păcate și îi depărtează pe îngeri, și rămâne omul cu duh slab de înger, și omul nu mai știe ce este iertarea și rostul ei. Cel ce iartă pe un om greșit lui, o, nu e de ajuns această faptă. Omul care a greșit, trebuie îndreptat, nu numai iertat. Nu trebuie să-l înveți pe om cu iertarea, ci trebuie să-l înveți cu legile Domnului.

O, ce este mai frumos ca frații împreună? Fiilor, fiilor, dacă această Scriptură nu știți s-o înțelegeți, Eu zadarnic M-am trudit cu voi ca să vă fac frați între voi, și cu Mine frați. Cine se numesc frați? Cei ce fac poruncile lui Dumnezeu. Și dacă unul din ei este greșit și ascuns, acela aduce pe îngerul rău între frați, și aduce războiul îngerilor peste frați, căci ascunderea este duh rău, înger rău.

Cine poate să-Mi răspundă între voi de ce se face ceartă între frații Domnului? O, fiilor, cel slab de înger, cel bun și blând omenește, acela face greșeli împotriva orânduielii și a dreptății, acela slăbește pe cel tare de înger care este lângă el, și unde nu este lucrul îngerilor tari, acolo se lucrează dezbinare, îngâmfare, alunecare și ceartă de cuvinte.

Fiți mari și atenți, că învățăm lucrarea îngerilor. Fiți credincioși și fiți cerești, că îngerii se fac cuvânt peste voi așa cum se făceau peste toți slujitorii Mei prin care Eu M-am împlinit pe pământ între oameni. Îngerii sunt cuvântul Meu și numele Meu și slujirea Mea. Eu fără ei nu lucrez nimic în cer și pe pământ, iar prin cuvântul lor Eu sunt. Am ales pe Mihail și pe Gavriil și i-am făcut cuvântul Meu și duhul Meu și trupul Meu când Mă făceam văzut prin slujirea lor.

E serbarea îngerilor, și Eu anunț peste voi sărbătoarea lor. Se îngrămădesc îngerii pe lângă voi, ca să audă și să împlinească.

O, arhangheli și îngeri și îngerași și îngerei, luați cuvântul Meu și duceți-l până la toate marginile și vestiți venirea Mea și lucrați venirea Mea și ajutați și ocrotiți și întăriți și mângâiați pe poporul Meu și împliniți-vă în fiii cuvântului Meu, întăriți-i pe ei cu tărie îngerească. Amin, amin, amin.

– Duhurile îngerilor grăiesc peste voi. Mângâiați-vă, copii ai Domnului! Domnul este cu voi. Amin. Binecuvântați să fiți între neamul oamenilor, și binecuvântată să vă fie credința voastră și rodul credinței voastre, că ați născut pe Cuvântul cuvânt, prin credința voastră. Domnul este trup prin Fecioară, și cuvânt prin credința celor credincioși. Amin. Iar noi, îngerii Domnului, venim spre arătare cu Domnul la credința celor credincioși. Fiți tari de îngeri, căci puterea lui Dumnezeu nu are nimic amestecat în slăbiciunea omului care a fost îmbrăcat în puterea Domnului. Fiți mari cu înțelepciunea, ca să nu folosiți puterea Domnului în cele slabe ale voastre. E vreme grea pe pământ, căci oamenii care s-au îmbrăcat cu puterea Domnului lucrează cu ea în cele slabe ale lor, și se luptă să nimicească mântuirea neamului omenesc, căci lăcomia i-a orbit pe aceștia, și pun numele și puterea Domnului în fața dorului lor de viață trupească înaintea Domnului, dar trupul nu folosește la nimic, căci Duhul este Cel ce dă viață. Omul care s-a îmbrăcat cu puterea Domnului, acela poate s-o folosească și în cele slabe ale lui, căci Domnul nu trece peste cel îmbrăcat în puterea Domnului, dar voi, fii ai dreptății să fiți, și să nu căutați ale voastre, ci ale Domnului.

Cel ce iartă pe un om greșit lui, nu e de ajuns, ci trebuie să-l învețe cu legile Domnului și nu e de ajuns iertarea. Cel ce greșește sufletului tău și se întoarce cu părere de rău, iartă-l și întărește-l apoi pe căile legii Domnului, dar pe nedrept să nu osândești numai pentru că ai puterea Domnului cu tine. Puterea Domnului s-o folosești numai pentru Domnul, nu și pentru tine, căci trupul nu folosește la nimic, ci duhul are foloase. Dreptatea Domnului s-o cauți, nu pe a ta, și vei fi un om cu înger tare, care caută cele ale Duhului, care-și trage lângă el pe îngerașul cel bun, și se face tare de înger împotriva duhului slab și rău și nedrept.

Iubiți căile Domnului și stați pe ele ziua și noaptea, ca să stea îngerașul lângă voi mereu, că mulți vor pieri prin băutură, prin desfrânare, prin necredință, prin hulă, prin viață lumească și prin nepăsare de suflet. Toți oamenii i-au făcut pe îngeri să plângă și să nu mai vadă fața lui Dumnezeu, rușinându-se de Domnul pentru faptele celor vegheați de ei. Copii și tineri și bătrâni au alungat de lângă ei pe îngeri, și nu are cine să mai învețe pe oameni. Se duc tinerii la dans diavolesc, și aceea este hrana sufletului lor, și altă bucurie ei nu mai cunosc, și îi întăresc pe diavoli prin desfrânările lor, că n-au altă hrană pentru suflet. Cine este să le arate calea Domnului? Cine se ridică să le spună că drumul pe care ei merg e veșnic pentru suflet și vremelnic pentru trup? Ce poate fi arderea cea dinăuntrul trupului decât foc? Arde în om dorul de păcat, de desfrâu, de băutură și de nepăsare. Păcatul, care l-a scos pe om din rai, arde în om, și ia omul foc înăuntrul lui și pleacă nebun după foc ca să-și stingă focul prin foc, și la apa vieții nu mai caută nimeni. Nu mai sunt apostoli cu Duh Sfânt în ei și cu trup curat și cu hrană curată, căci cine se hrănește cu carne, acela face numai păcate.

O, oamenilor, strigă duhurile îngerilor la voi! Ce mâncați voi? Ce beți voi? Ce mănâncă și ce bea sufletul vostru? Carnea și țuica v-au lăsat fără îngerași păzitori. Până când mâncați și beți? O, voi aveți și suflet, nu numai trup. De ce vă place pâinea îngerilor răi, pâinea cea amară? Îngerii răi vă îndeamnă să stați fără Dumnezeu, fără îngerii cei din cer. Cine bea țuică, acela nu mai are aproape pe îngerul păzitor, căci băutura este desfrânare. Ce altceva poate fi băutura cea tare? Ea este duh rău, și cu ea se hrănește omul cel nepăsător de suflet.

O, oamenilor, îngerii cei răi, care v-au depărtat de Dumnezeu, vă duc la pieire veșnică. Întoarceți-vă de la faptele voastre cele rușinoase și lepădați-le pe veci, și Domnul vă va primi prin pocăință. Luați cuvântul Domnului și veniți spre legile Domnului. Legea spune să nu ai alt dumnezeu, afară de Domnul Cel adevărat. Legea spune să nu iei numele Domnului în deșert, și să-ți amintești de ziua când Domnul S-a odihnit după ce le-a făcut pe toate, și pe tine, omule pentru care Domnul a murit și a înviat. Legea spune să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu lovești pe aproapele tău pentru cele ce sunt ale lui. Întoarceți-vă, voi, cei căzuți de la Dumnezeu, și Domnul vă va primi prin spălare și prin pocăință. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor credincios în Domnul, îndreaptă-l pe cel greșit, că nu-i de ajunsă numai iertarea. Nu mai sunt apostoli cu putere cerească pe pământ, că toți iubesc carnea și băutura și curvia și necredința cea pentru venirea Domnului. Luați cuvântul Domnului și suflați-l până la toate marginile, că noi, îngerii, lucrăm prin voi și vă ajutăm și împlinim cuvântul Domnului cel către voi trimis. Fiți sămânță sfântă pe pământ, ca să răsară pământ nou din sămânță sfântă, iar cu păcatul să nu vă încercați, că păcatul l-a scos pe om din rai. Ajutați pe cei ascunși în ei cu păcatul, dar luați seama la voi înșivă, urând păcatul și trăgându-l pe om din iad. Cine nu-și spune păcatul, aceluia trebuie arătat păcatul cel dinăuntru. Nu se poate să umble cineva cu păcura și să nu se mânjească, dar îngerii vă șterg pe voi, căci fiecare doctor se murdărește pe mâini când sparge buba cea coaptă în om.

O, copilași ai Domnului, fiți tari de îngeri și nu păcătuiți în ascuns, ca să nu cadă cei sfinți pentru cele ascunse din voi, căci cei sfinți dau socoteală de voi. E nevoie de multă iubire de Hristos, de multă învățătură din Hristos, că altfel sufletul iubește altceva, mănâncă altceva, învață altceva, căci sufletul flămând nu stă. Trebuie multă trăire duhovnicească la cei tinerei ca să se îndeletnicească cu duhul statorniciei și ca să-și cunoască drumul, că altfel, ei sunt luați de valuri, iar după ce sunt luați, se fac nepăsători de viața cea veșnică.

Este în cer și pe pământ o durere mare. A avut cerul sfânt un copil dintre cei din poporul Domnului, un copil care a lucrat necredință și bârfă asupra locului ieslei cuvântului și a celor ce sunt în grădina cuvântului. S-a lăsat hrănit de o inimă ușoară și fără de minte și răzvrătită, ba chiar de două inimi rătăcite de această lucrare, și a dărâmat împlinirea planului lui Dumnezeu prin lucrarea cuvântului care curge în grădina Domnului, și a dărâmat stâlpul cel mai tare și l-a adus la necredință și la lepădare de Dumnezeu și a ațâțat preoțime împotriva adevărului cuvântului Domnului și a frânat prin îngâmfarea lui mersul spre Domnul al copiilor lui și au căzut copiii lui în necredință și în nepăsare de suflet, și îngerul Domnului l-a lovit, că mare e durerea în cer pentru cele lucrate de el cu duh de îngâmfare. Stă îngerașul departe de el, că el nu se pocăiește, dar Domnul va îndrepta stricăciunea cea făcută de el și va ridica la loc stâlpul cel tare care a fost zdruncinat prin cei ce au fost necredincioși și hulitori din poporul Domnului. Este și în cer și pe pământ durere mare pentru cei ce s-au încercat să zădărnicească truda Domnului. Mai-marii arhangheli, Mihail și Gavriil, dimpreună cu toate oștirile îngerești, strigă la fiul cel lovit de durere și de ispită: scoală-te spre pocăință, tu, cel ce te-ai vrut mai tare ca Domnul, Care trudește să-Și împlinească cele proorocite în vremea aceasta. Scoală-te și apropie-ți îngerul păzitor ca să te ajute din partea lui Dumnezeu, căci Domnul ți-a proorocit prin cuvânt lovire pentru faptele cele rele ale necredinței tale și pentru toți cei care au căzut prin lucrarea îngâmfării tale. Scoală-te și te fă sănătos cu duhul, căci duhul cel sănătos ridică trupul și îl întărește. Scoală-te și cheamă pe Domnul să-Și așeze mâinile peste tine, căci are Domnul mâini binecuvântate pe pământ. Amin.

Copii ai Domnului, fiți tari de înger și nu vă încercați cu necredința, că mulți din cei care au fost în acest popor și s-au lăsat spre îndoială, vor fi cercetați cu dureri, că greu se mai pocăiește cel cu duh îngâmfat. Cel ce se bizuie pe duhul înțelepciunii lui, acela rămâne un om căzut din Dumnezeu prin semeție ca și Adam. Învățați să vă hrăniți cu cele ale vieții veșnice, că altfel vă prinde din toate părțile păcatul nepăsării. Acest păcat este hrănit din om, și este hrănit de tot ceea ce-l înconjoară pe om cu ispita nepăsării. Omul nu mai e deprins cu pocăința. Numai omul cu frică de Dumnezeu iubește pocăința atunci când cade în greșale și în păcate, iar omul care nu-și arată pocăința, acela nu iubește frica de Dumnezeu, acela este părăsit de înger și nu aude pe Domnul când strigă. Cel ce nu lucrează lui Dumnezeu, acela are altceva în el, altă lucrare.

Rugați-vă lui Dumnezeu să scoată lucrători la lucru, dar lucrați voi ca să se ridice lucrători pentru Domnul și pentru voi. Domnul alege lucrători nu că sunt buni, că nimeni nu este bun în afară de Domnul, dar scris este: «Nu cei sănătoși, ci cei bolnavi au nevoie de doctor» ca să-i vindece prin lucrarea lor cu Domnul.

Rugați-vă în chip curat, iar cu Domnul să vorbiți mai bine decât cu oricine, fiilor. E greu să mai vorbească cineva cu Domnul cu vorbire curată. Cine a văzut o slujbă de pe pământ, e greu să se mai deprindă cu vorbire adevărată, căci slujba pe pământ se face ca o datorie, și vorbirea din ea nu ajunge la Domnul, că s-a învățat și slujitorul și poporul lui să nu simtă ce spune, s-a învățat cu rugăciune nepăsătoare. Glasul preotului trebuie să vorbească cu Domnul mai adevărat decât cu omul. Plâng îngerii de felul de grăire a omului cu Domnul. Dacă ar vorbi om cu om așa cum grăiește azi un slujitor cu Domnul, ar zice omul că îl ia în râs cel ce grăiește cu el. O, cât de adevărat ar fi să grăiască omul cu Dumnezeu! Nici rugăciunea „Tatăl nostru“ n-o zice omul cu graiul lui cel dornic după Hristos. Rugați-vă în chip curat, în chip adevărat, în grai simțitor, mai frumos decât cu omul. Rugați-vă Domnului cu trezie. Rugați-vă neîncetat Domnului. Rugați-vă pentru tot neamul omenesc, că nu se mai suie la cer rugăciune curată și adevărată, care să bucure pe îngeri ducând-o la Dumnezeu. Rugați-vă ca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Duhul îngerilor a grăit cuvântul Domnului. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, parfum bine mirositor au vărsat îngerii prin cuvânt. Acesta este parfumul cel plăcut care vă însoțește pe voi în vorbirile Mele cu voi. Rugați-vă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, rugați-vă pentru tot neamul omenesc, ca să vină Duhul lui Dumnezeu peste oameni și să vină oamenii la Dumnezeu.

Cel ce vine la Mine ca să trăiască creștinește, acela să nu mai facă păcate, că păcatele aduc în creștin duhul cel mut și surd și nelucrarea legii Domnului și alungă pe Duhul Sfânt din creștin și îl lasă rușinat și mut și surd. Au fost din cei ce au venit în această lucrare dumnezeiască și au greșit și după aceea cu păcat, și iubirea lor s-a stins, și seninul lor s-a pălit ca iarba și au fost cuprinși de duhul mut și surd, și așa sunt și azi. Iar alții au venit, și au păcătuit mereu, și au plecat apoi zicând că nu e Dumnezeu lucrarea aceasta. Dar cei ce s-au lăsat spre sfințenie împlinesc Scriptura care spune despre cel ce este sfânt, care se sfințește mereu prin sfințenie statornică. Amin.

O, copilași iubiți, întăriți peste voi îngeri tari, și stați în legile Mele, că ele sunt aspre pentru omul care nu le iubește, dar voi fiți cu iubire pentru toate cele tari. Acolo unde sunt frații împreună, să se împlinească de către toți legile Mele, căci dacă unul din toți este greșit și ascuns, acela aduce pe îngerii răi între frați, căci ascunderea este duh rău, înger rău, și se face război între îngerii buni și răi, și se face dezbinare și certuri de cuvinte. Fiți tari de îngeri, iar între frați să fie dreptatea pe masă, care să dea gust bun vieții împreună. O mâncare dulce are lângă ea o mâncare acră, așa cum puneți voi pe masă mâncare cu murături sau cu oțet lângă una dulce. E nevoie și de cineva mai drept, mai aspru alături de dragostea dintre frați, căci dacă fiul cuiva ajunge judecător cu carte pe pământ, și dacă cineva din casa lui greșește față de lege, legea se cere a fi ținută pentru toți, și ea pedepsește spre înțelepțire și nu părtinește. Blândețea, bunătatea, mila, iubirea, sunt de două feluri: cerești și omenești. Așa și nădejdea, așa și credința. Luați-le pe cele cerești, fiilor. Amin.

E sărbătoare îngerească. Sunt deasupra cu oștirile îngerești, iar cei necredincioși nu cred în coborârea Mea în cuvânt peste voi, dar cei ce împlinesc poruncile Mele în duhul și în trupul lor, aceia cunosc că voi nu vorbiți de la voi ceea ce le dați lor, ci Duhul Meu și al Tatălui Meu, Care este în Mine, Acela grăiește din cer peste voi.

Dați oamenilor cuvântul Duhului lui Dumnezeu ca să ia viață cerească în ei. Învățați, fiilor, învățați ce înseamnă frați; frați împreună. Amin. Învățați această binecuvântare. Amin. Voiesc să fiu cu voi și peste voi în vecii vecilor. Învățați să Mă ajutați să fiu. Învățați să Mă ajutați să vin să vă fac dreptate împotriva necredincioșilor care vă numesc pe voi fii rătăciți pentru că nu vă supuneți lor și vă supuneți Mie. Dar de ce nu vă supuneți lor? Le spun Eu de ce: cei pe care Eu îi aleg ca să-i supun sub puterea Mea pentru împlinirea Scripturilor Mele peste pământ, aceia nu mai sunt ai lor, și nu mai sunt ai nimănui decât ai Mei, căci am dreptul să am dintre oameni sub puterea Mea, ca să-i fac pe aceștia voie a Mea, faptă a Mea pe pământ, căci așa binevoiesc Eu, și nimănui nu dau socoteală de planurile Mele cele cerești peste pământ. Amin, amin, amin.

21-11-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 23:07 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (14)

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Intră cuvântul Meu în grădina cuvântului, intră cu puterea Mea dumnezeiască. Eu sunt puterea cuvântului Meu, Eu sunt Cuvântul. Să fie deschisă poarta cuvântului Meu ca să intru. Amin, amin, amin.

Intrăm pe cărarea cărții tale, Verginico. Intrăm cuvânt în cartea ta și învățăm poporul, căci cel ce nu învață nu are învățător. Venim să dăm hrană la oi. Venim să cercetăm turma, că scris este în Scripturi: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi păstori», că păstorii de oi n-au avut grijă de oi, căci sunt păstori plătiți. Eu Îmi pun viața pentru oi, căci sunt Păstorul Cel bun, și vin mereu cu hrană vie, cu cuvânt viu, și cu el păstoresc Eu Însumi. Amin.

Cei puși de strajă în calea cuvântului Meu, să ia aminte la glasul Meu, căci vin cu hrană. Scris este: «Cine este sluga cea credincioasă și înțeleaptă, pe care a pus-o Stăpânul peste slugile Sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând așa». Amin.

Vin cu hrană pentru tine, iubitul Meu popor, că nu mai e de stat pe pământ fără hrana Mea. Mare este amăgirea pe pământ, și iubirea se răcește în toți, că fărădelegea a dat peste margini, și fără de hrană din cer, nimeni nu mai este viu, dar cel ce rabdă priveghind, acela este fericit și viu. Sluga care dă hrana Mea la timp, va avea fericirea avuțiilor Mele cele cerești, dar să fii mare cu mintea, poporul Meu iubit, că sunt pe pământ multe slugi care stau în numele Meu peste vie, și acestea zic în inimile lor: „Stăpânul întârzie, Stăpânul nu vine și nu mai e nici o venire“. Așa zic aceste slugi, și mănâncă și beau cu bețivii și se bat cu cele împreună cu ele slugi, și va veni Stăpânul atunci când nu se așteaptă și în ceasul pe care ele nu-l știu, și le va tăia.

O, grădiniță de fii ai cuvântului din cer, să fii slugă credincioasă, grădinița Mea, și să stai în calea Mea când vin cu hrană, și să dai hrană la timp peste cei flămânzi de cer, și fericirea va fi în tine când voi veni și te voi găsi făcând așa. O, slugă credincioasă, fă-ți datoria și dă hrana Mea peste tot, căci iubirea se răcește în mulți din cei ce au avut-o, și fărădelegea dă peste margini și prinde sub ea până și pe cei aleși pentru iubire. O, când vezi toate acestea fă-ți datoria, slugă credincioasă și înțeleaptă, ca să știi că sunt la uși și sunt aproape. Amin.

Poporul Meu, iubitul Meu, mănâncă, fiule, cu folos, mănâncă hrana pe care ți-o dau prin slugile Mele cele credincioase și înțelepte care iau de la Mine pentru tine. Mănâncă, și nu te lepăda de hrana Mea, că e greu fără cuvântul Meu pe pământ. De mai bine de douăzeci de ani ți-am spus, fiule, că vine lepădarea de credință, și tu n-ai știut să înțelegi ce înseamnă această clipă. Ți-am spus că te va pune să te lepezi de Dumnezeu așa cum nașul leapădă pe finul său de satana, și îți va spune: „Te lepezi de Dumnezeu?“. Ți-am spus, poporul Meu, că dacă vei fi cu Mine și de partea Mea, nu te vei uda nici pe picioare ca Moise prin Marea Roșie. Ți-am spus că dacă vei avea credință tare vei scăpa, și dacă vei fi slab în credință te vei ataca și te vei lepăda de Dumnezeu și vei pătimi apoi, poporul Meu. Dar tu n-ai înțeles ce ți-am spus Eu, și te-ai speriat și ai plecat de lângă Mine tu, cel plecat, tu, cel ce ai fost fricos. Dar cel ce a stat cu Mine a avut credință tare, și când a fost întrebat dacă se leapădă de Dumnezeu, el a spus că nu se leapădă, și a scăpat nevătămat și neatacat.

Copiii Mei din vremea aceasta, cine, fiilor, v-a pus pe voi să vă lepădați de Dumnezeu și de viața cu El și de cuvântul Lui cel plin de viață? Preoții și arhiereii au împlinit această Scriptură peste voi, dar voi ați fost tari și nu v-ați lepădat, că Eu v-am întărit credința și v-am ajutat să rămâneți cu Mine și cu viață sfântă înaintea Mea. Viața voastră cea sfântă v-a ajutat. Viața și mintea și inima sfântă îl scot pe om de la cădere și de la pieire și de la ispite, dar cei ce n-au iubit sfințenia Mea, aceia au fost slabi de tot și s-au lăsat atacați de antichriștii cei îmbrăcați în slujitori ai lui Hristos, după cum este scris de hristoșii fățarnici care vor trage de la Mine chiar și pe cei aleși. Dar smochinul a prins a vară, și mlădița lui s-a frăgezit și a dat frunze, și Eu sunt aproape după cum am rostit Eu semn pentru apropierea Mea. Verginica a fost mlădița Mea cea binecuvântată și s-a lăsat spre lucrare și a odrăslit frunze, și Eu sunt aproape prin acest semn, căci smochinul este pildă arătată de Mine în Scripturi, iar cine citește, să înțeleagă ce este pilda cu smochinul. Preoția este smochinul, și când smochinul are mlădița fragedă de se lasă lucrată, ea odrăslește frunze, și Domnul este aproape.

Eu sunt Preot în veac, după rânduiala Tatălui Meu prin Melchisedec, iar Verginica a fost mlădița Mea, și voi sunteți frunzele, fiilor unși în grădinița cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, vin după semnul acesta. Cunoașteți, fiilor, și fiți adevăr precum Eu sunt. Toți slujitorii care stau pe pământ în numele Meu sunt minciună, iar legea Mea pedepsește neadevărul, dar voi să fiți sfinți și drepți, că lege au numai cei păcătoși care stau prin păcatele lor împotriva adevărului. Fiți sfinți în toată vremea, ca să vă iubesc ca pe cei mai iubiți. Fiți adevăr ca să fiți fiii Mei mereu, căci Eu sunt Adevărul. Cei ce au viața mincinoasă sunt mulți, și prelungesc minciuna prin viața lor, dar aceia cad din viață așa cum merele putrede cad din pom.

Creștinii care au fost cu Mine la începutul și la mijlocul acestei lucrări, din anul 1955 și până în anul 1980 când am luat-o pe Verginica la cer, acei creștini au fost slabi cu credința, și nici nu s-au rugat să ajut Eu necredinței lor așa cum Eu M-am rugat Tatălui pentru Petru ca să nu piară credința lui și să fie el de întărire la vremea împlinirilor Mele prin moartea și prin învierea Mea. E greu de cei ce s-au lepădat prin necredință, de o mie de ori mai greu decât cei ce s-au lepădat prin păcate. Greu e și de cei ce au căzut prin păcat, dar mai greu e de o mie de ori de cei ce s-au lepădat prin necredință, căci omul care se luptă împotriva lui Dumnezeu și a lucrării Sale, acela va fi învins prin multe dureri. O, fiilor, vă învăț ca să știți și să aveți învățătură, căci cei ce au fost necredincioși, au ales minciuna și au rămas de partea ei, că nu poți să fii și mincinos cu viața ta, și să mai iubești și frăția și neamul cel creștinesc. Când Dumnezeu nu este lăsat la cârmă, nimic nu mai este viu și adevărat, ci tot și toate ale omului se fac minciună și deșertăciune. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Mele cele sfinte și adevărate, căci cei ce au fost cândva ai Mei, s-au dus spre necredință și spre viață mincinoasă.

Sunt două feluri de păcătoși. Sunt păcătoși umiliți, și sunt păcătoși îngâmfați și mândri. Eu vă dau vouă învățătura Mea, iar voi, slugile Mele, dați hrană la timp celor fără de hrană, că e timpul să vin, și să vă găsesc făcând așa. Amin.

Postesc oamenii post pentru serbarea nașterii Mele. Postesc unii oameni și nu știu oamenii ce înseamnă post, nu știu oamenii căile dreptății și ale curățeniei de inimă înaintea Mea. Am întărit prin strămoșii cei sfinți patru vremi de post, ca să fie biserica o casă tare cu patru stâlpi tari și întăriți prin post și prin veghe de suflet, iar oamenii cei care s-au așezat slujitori ai Mei pe pământ, au scos din rădăcina lui pe unul din cei patru stâlpi, și au făcut stricăciune peste orânduiala cea tare. Dar pe tine, poporul Meu, te-am întors cu fața spre părinți, ca să fii ocrotit în ziua cercetării, că oamenii s-au încumetat să schimbe până și vremile, iar glasul sfinților din cer Mă întreabă mereu: «Doamne, până când?», dar Eu le-am spus mereu să aibă răbdare până la plinirea vremilor, până la plinirea numărului sfinților Mei, până la cei mai mici ai Mei. Amin.

Pe vremea trupului Meu, Eu am iubit postul și rugăciunea către Tatăl. La fel și Maica Mea, la fel și sfinții Mei. Postul trebuie să fie însoțit de rugăciune, și rugăciunea trebuie să fie însoțită de post. Dar scris este în Scripturi și în prooroci că în zilele cele de pe urmă puterea bisericii, puterea poporului sfânt va fi ruinată de la locul ei. Scris este în prooroci că în zilele din urmă când se va isprăvi de strivit puterea poporului sfânt, atunci va lua sfârșit împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea.

Să știi, poporul Meu iubit, că puterea bisericii Mele este postul și rugăciunea. Să știi, fiule, că fiii bisericii nu sunt fiii Domnului dacă nu sunt îmbrăcați cu această putere. Să știi, fiule, că Eu te-am îmbrăcat cu această putere ca să-Mi fii Mie fiu și să te am, și să nu ajungi fără de putere, căci cei ce nu au această putere, aceia sunt slabi de tot, și la orice încercare se smintesc și se pierd de pe cale, după cum este scris în Scriptura care spune: «Mulți se vor sminti, se vor vinde unii pe alții, se vor urî unii pe alții și vor cădea prin profeții minciunii, iar din pricina fărădelegii, iubirea multora se va răci, dar Evanghelia Mea se va vesti pe sine în toată lumea spre mărturie, și atunci va veni și sfârșitul a toate, și atunci va veni și venirea Mea cu putere și cu slavă multă. Amin». Și Îmi voi trimite slugile Mele cu glas de trâmbiță ca să adune pe cei aleși ai Mei, și iată, Eu vă trimit pe voi ca să răspândiți cuvântul venirii Mele până la toate marginile, și fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând așa, căci Stăpânul nu întârzie. Amin.

Postesc oamenii postul nașterii Domnului, și sunt patru vremi de post pentru sărbătorile cerului pe pământ. Este apoi postul în care oamenii se pregătesc pentru serbarea învierii Mele. Este postul cel pus înaintea serbării sfinților apostoli, și este apoi postul cel pus înaintea Măicuței Mele, și sunt patru vremi de post, așezate de părinții și de sfinții care au întărit biserica Mea pe patru stâlpi tari, dar unul din acești stâlpi nu mai este. Era scris de proorocul Daniel că puterea poporului sfânt va fi sfărâmată, iar oamenii bisericii de azi nici gând nu au să se întoarcă cu fața spre părinți și să-i întoarcă pe părinți cu fața spre ei ca să nu vin să lovesc cu blestem fărădelegea și pe fiii ei. Postul cel de dinaintea sărbătorii sfinților apostoli nu mai este, că oamenii s-au încumetat să schimbe vremurile, după cum era proorocit că va fi să fie. O, nu se poate această fărădelege peste biserică. Până când? O, până când, oare? Strig cu glasul sfinților, și sfinții strigă peste pământ prin cuvântul Meu: «Până când? Până când? O, până când, oare?». Eu am măsurat altfel vremea pentru om. Eu am zis o seară și o dimineață măsura zilei, iar oamenii au dărâmat măsura Mea. O, unde sunt serbările sfinților? Până când această fărădelege?

O, popor român, n-ai mai vrut să fii român adevărat, n-ai mai vrut. Unde sunt zilele tale de serbări cerești pe pământul tău? De ce, tată, te-ai încântat? De ce, tată, ai fost nepăsător? De ce, tată, nu mai ești creștin, creștin adevărat? Au trecut șaptezeci de ani peste tine de când ți-ai stricat credința ta cea din strămoși, și după șaptezeci de ani Eu am așezat la loc serbările cerești pe pământul tău, și te-am vestit, tată, să te întorci cu fața spre strămoșii cei sfinți, care strigă la Mine: «Doamne, până când?». Vreau să te iert, poporul Meu român, că tu ești poporul Meu la care vin la a doua Mea venire. Vreau să fac act de împăcare cu tine pentru acest păcat săvârșit împotriva sfinților Mei și ai tăi, împotriva strămoșilor, tată. Vreau să te iert. Amin. Ia aminte ce-ți spun, că la sărbătorile tale mari, cei mari de peste tine întocmesc când și când act de iertare pentru mulți vinovați care au greșit împotriva legii. Așa și Eu voiesc să fac la sărbătorile Mele. Vreau să te iert, poporul Meu român. Ție îți poruncesc cu poruncă cerească: întoarce-te cu fața spre părinți și așează la locul lor praznicele sfinților Mei, că am așezat în mijlocul tău început nou și piatră de aducere-aminte și de împăcare cu cerul, și tu n-ai înțelepciune ca să pricepi vremile Mele și împlinirea lor.

Să fie patru vremi de post, căci așa este din părinți. Amin. Să fii român, poporule român. Să fii român, tată, și să fii creștin, fiule român. Amin. Sulul zilelor căzute din numărătoarea ta, stau sul înaintea Mea spre mărturie împotriva ta, că tu ai fost înșelat de neam străin și n-ai fost cu veghe înaintea Mea. Dar vin cuvânt spre tine și zic: întoarce-te și fii popor adevărat înaintea Mea! Nici un popor n-a fost atât de lovit în credința lui, în legea lui cea sfântă, nici unul mai lovit ca tine. O, nu e bine să dormi. Veghează, tată, veghează de acum, ca să nu mai vină tâlharii de suflet și să-ți vândă sufletul tău în vremea nevegherii tale.

A venit vremea să te iert, țară cu Mire și mireasă. Eu sunt Mirele, și am în tine popor mireasă și cuvintez peste el pentru tine, țara Mea de nuntă. Trezește-te și fă voia Mea și fii nuntașa Mea, că am în tine taina Mea, venirea Mea în cuvânt peste tine. Și iarăși îți zic: scoală-te și umblă și stai cu veghe înaintea Mea, că sunt în tine cu venirea Mea, și din tine Mă vestesc peste tot pământul și neamul de pe el, Mă vestesc din tine întru venirea Mea. Amin.

Iar voi, copilași din grădină, care-Mi dați întocmire în cuvânt, voi, care-L faceți cuvânt pe Cuvântul, fiți slugi credincioase și înțelepte și dați hrana Mea la timp, ca să vă găsesc făcând așa. Amin.

Postesc oamenii postul nașterii Domnului. Postesc unii oameni, și nu știu oamenii ce înseamnă post. O, oamenilor, cine vă învață pe voi legile Mele cele sfinte ca să le puneți peste voi? Eu am fost dus de duhul în pustie ca să fiu ispitit de diavolul, și am postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți ca să pot birui ispitele. Dar M-am hrănit cu cuvântul Meu cel către Tatăl, și cu cuvântul Tatălui cel către Mine, și n-am lăsat pe diavol să Mă ispitească și i-am spus: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!», după cum este scris. Iar când diavolul a zis să-Mi dea împărăția lumii ca să Mă plec lui, Eu i-am zis: «Du-te, satano, că scris este: Domnului să te închini și să-I slujești».

O, oamenilor, cu ce biruiți voi ispitele diavolului? Postul și rugăciunea sunt putere cerească în omul cel credincios și iubitor de Dumnezeu. Postul și rugăciunea au cu ele smerenia cea dinăuntru și cea din afară. Postul și rugăciunea înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu și să nu ai alt dumnezeu, să nu furi, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu mărturisești strâmb, să nu lovești pe aproapele pentru cele ce sunt ale lui. Asta înseamnă postul și rugăciunea, iar fără acestea lângă postul cel de bucate, nu înseamnă post. O, cine vă învață pe voi toate acestea ca să le faceți? Sunt pline locașurile cele sfințite, sunt pline de trupuri vopsite și fardate și fără nici o lege sfântă, și postesc zile de post fără să știe ce înseamnă post.

Dar Eu ies cu tine, poporul Meu cel cu cuvântul Meu peste tine, ca să dau oamenilor învățătură vie. Ieșirea ta cu Mine în lume, știu, fiule, știu că e greu, știu mai bine ca tine, știu, dar trebuie să împlinim Scriptura care spune că voi aduna pe cei ce vor fi ai Mei din lume din cele patru vânturi, și îți voi da putere peste puterea ta, căci postul și rugăciunea, pe care tu le împletești ca să-ți faci punte spre Mine și Mie spre tine, acestea sunt puterea ta, poporule sfânt, care te sfințești încă, după cum este scris. O, iubește legea raiului, căci ți-am dat-o ca să te așezi în ea și să fii cuprins de ea și să Mă cuprinzi în ea ca să am loc să-Mi plec capul în tine, poporul Meu, biserica Mea cea vie, cea de la sfârșit, cea de la venirea Mea. Amin.

Iar tu, Verginico, mlădiță luată la cer între sfinții Mei, în curând vei fi serbată de poporul tău, și vom veni cu sobor de sfinți și vom serba deasupra grădinii și în grădină, și cu poporul vom serba. Am venit să învățăm poporul. Fă-te cuvânt din Mine peste poporul tău, că arzi de dor. Dorul celor din cer este mare. Arde cerul de dor să vină cerul cel nou și pământul cel nou, și va veni văzut împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea cu cele veșnice în veci. Amin.

Te las, poporul Meu, sub mângâierea sfinților, că Verginica este înconjurată de zeci de mii în cer și pe pământ cu cerul. Mii de mii de îngerași te mângâie și te slujesc și te însoțesc, poporul Meu cel iubit. O, cine este poporul Meu cel iubit? Cel iubit Mă iubește cu iubire statornică. Cel iubit este cel ce lucrează în Mine iubire pentru el. Cel iubit este dorul Meu, și dorul la dor trage, și se face dor. Amin, amin, amin.

*

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, sună glasul trâmbiței lui Dumnezeu, sună din cer pe pământ. Amin.

În numele Tău, Doamne bun, mă ridic cu sunet de trâmbiță ca să fac duh de trezire peste turma cea plăcută Ție. Sun și pentru cei ce dorm în neveghere pentru venirea Ta. Sun cu îngerașii, sun odată cu ei, că din mine Tu ai grăit cu sunet de trâmbiță, Doamne, și m-ai numit trâmbița Ta pe pământ, iar cine este sfânt pe pământ, este și în cer viu și lucrător peste cei ce au rămas trudind pentru ziua Ta cea mare, Doamne. Cerul lucrează peste pământ, și nimic nu vine peste pământ decât din cer. E mare amăgirea cea de pe pământ, e gros și mult duhul minciunii, și lumea s-a învățat așa ca și cu adevărul, Doamne. Mi-e tare dor să-mi învăț poporul să stea cu veghe înaintea Ta, ca să fie viu poporul Tău cel cules din lume prin glas de trâmbiță. Dorul mă arde, Doamne, și aș voi să-l las peste poporul cel plăcut Ție, ca să știe cât de mare trebuie să-i fie pregătirea și veghea și lucrarea lui cu Tine peste pământ. Amin.

Dorul cerului să se coboare în voi și să ardă în voi, copilași lucrători cu cerul pe pământ, că voiește Domnul să așeze împărăția Lui pe pământ, dar neamul oamenilor de azi s-a învățat prea mult cu minciuna și cu viața ei cea mincinoasă. Plâng oamenii că nu au ce mânca, și asta e toată durerea lor, tot zbuciumul lor. Nu vor oamenii să înțeleagă că tot ce vine peste ei din cer vine pentru nelegiuirile lor, precum a fost în toate vremurile peste oameni. Nu vor oamenii să se lase de păcate, dar vor să le fie bine, iar omul păcătos este vrednic de pedeapsă. Deschideți Scripturile, și vedeți din ele ce făcea Dumnezeu cu Israel când își înmulțea păcatele și rătăcirea lui de la calea adevărului. Aducea Domnul peste Israel robie și foamete și moarte și apăsare și plăgi și înstrăinare. Iată și românul. Poporul român n-a plecat ca să robească sub el popoare, că mereu a venit peste el mânie din afară, că Domnul îl iubea și mereu îl mustra pentru păcatele lui ca pe un fiu, ca pe un popor iubit și ales pentru iubire. Dar de șaptezeci de ani și mai bine se mănâncă român pe român, se omoară frate pe frate și sunt răi până și săracii, d-apoi bogații cei lacomi, care pentru lăcomia lor au dat de la ei calea adevărului! Dar sunt mulți români buni la Dumnezeu, și pentru rămășița aceasta ține Domnul în palme neamul acesta și pământul acesta care poartă în mijlocul lui ieslea cuvântului lui Dumnezeu. O, de aceea este atât de ocrotită această țară, dar oamenii din ea nu știu minunea Domnului cea purtată de acest pământ. Multe neamuri ale pământului tânjesc la ea, că ea este țarina cea cu comoară în ea, și cei ce o caută nu știu de ce o caută.

O, poporul meu iubit, vreau, fiule mic, să te învăț să stai numai cu Dumnezeu în toată clipa, că nu mai e de stat pe pământ fără cuvânt din cer, fără cuvânt mereu. Lasă-l pe omul necredincios să se mire de mulțimea cuvântului care vine peste tine, dar tu nu te mira, și miră-te cum de mai stai pe picioare în vremea aceasta grea în care nimeni nu mai are statură și picioare. Caută bine să înțelegi ce-ți spun, că dacă n-ar scutura cerul cuvânt mereu proaspăt peste tine, iubirea ta s-ar răci și fărădelega s-ar înmulți în tine, că scris este: «Din pricina fărădelegii, iubirea multora se va răci».

O, poporule copilaș, uită-te la cei ce au plecat de lângă izvorul cuvântului ducându-se în fărădelegi și zicând la minciună adevăr și la adevăr, minciună. Aceia nu mai au minte, nu mai au viață și sunt morți, căci viața este Hristos Cel viu în om. Aceia au pierdut cămașa botezului, și ei nu știu ce au făcut și nu știu ce este botez și puterea botezului în numele lui Iisus Hristos. Cel ce se leapădă de Hristos și se duce la păcate, acela își leapădă cămașa botezului și ia pe el haina cea neagră a fărădelegii și a poftelor trupului, care duc la inimă și la minte și le îmbolnăvesc cu pofta fărădelegii și cu învățătura cea omenească, cea care n-are în ea viață veșnică.

Fiți tari și nu vă clătinați, fiilor, căci sluga cea care a știut voia stăpânului și n-a făcut-o, aceea va fi bătută mult, că și-a zis: „Stăpânul întârzie și nu vine“. Dar veni-va Stăpânul când ea nu se așteaptă și o va tăia și o va pune de partea celor fățarnici care vor plânge la venirea Stăpânului. Fiți tari și nu vă clătinați. Amin, amin, amin. Fiți tari cu Domnul, că vine vremea dreptății, și Domnul are pe El haina judecății. Am hrănit poporul zece ani după suirea mea la cer și am folosit mlădița cea dintr-o rădăcină cu mine și am zis mereu că Domnul este îmbrăcat în haina milei și am zis că puțin mai e mila, și Domnul va lua pe El haina judecății. Dar poporul cel de atunci a fost slab și alintat și mândru și fără veghe și a fost furat de necredință și de nepăsare și a adormit somnul fărădelegii. Dar iată-L pe Domnul îmbrăcat în haina dreptății și nimeni nu poate sta înaintea Lui când vine și nimeni nu-și poate face ascunzătoare, nimeni.

Voi veni cuvânt din Domnul peste neamul meu cel după trup ca să le fac carte de mărturie și am să-i întreb de viața lor cea sfântă în care trebuia să-i găsesc acum când Domnul vine, și iată, îi găsesc cu viață lumească, fiindcă după plecarea mea la cer ei au părăsit viața cea creștină și au luat-o pe cea păgână și mi-au umplut casa mea de lume și de cei fără de lege, și mă voi da deoparte ca să-i întrebe Domnul unde sunt și ce au făcut cu cele din cer, care erau puse peste ei. O, cum trebuia să fie casa pe care le-am lăsat-o eu! Dar n-au păstrat-o, și au uitat pe Domnul, Care striga prin mine și zicea: «Nu vă aduceți neamurile voastre cele necredincioase în casele voastre sfințite de Domnul, că acelea vin de la cârciumă, de la femei, de la curvie și întinează casele voastre cele blagoslovite și sfințite de Mine. Dacă mama ta sau tatăl tău sau neamul tău vine la tine și nu e una cu Mine și cu tine, fii precaut, să nu strici lucrarea Mea, că-ți voi cere socoteală pentru locul cel sfințit și blagoslovit». Așa zicea Domnul prin glasul meu de trâmbiță, dar n-au voit creștinii să-și țină casele curate ca să fie pentru Domnul, că nu mai are Domnul unde să-Și plece capul, că în locașurile de biserică intră lume de pe lume, intră cei fără de lege laolaltă cu creștinii, dar Duhul spune prin Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Bisericile pentru creștini trebuie să fie, căci ele înseamnă creștini laolaltă în duh de biserică a lui Iisus Hristos, dar azi, biserică înseamnă altceva decât Hristos cu creștinii laolaltă.

O, popor mititel și greu încercat de cei fără credință! Preoții de azi au voit și vor să te facă să te lepezi de Dumnezeu și de viața cea în Hristos. Ei sunt cei ce au împlinit cuvântul Domnului, rostit pe vremea trupului meu. Așa te învăța Domnul: «Te va chema, creștine, în fața lui și îți va spune: „Te lepezi de Dumnezeu?“. Și tu vei zice „Da“; de frică vei zice „Da“; de frică pentru ceea ce poartă acela în mână. Cel ce va zice „Nu“, acela va pătimi. Dar cât de adânc e acest hop, dacă vei scăpa de hopul acesta vei fi cu cerul, și cerul va fi cu tine. Nu te teme, creștine, alungă frica, că moare lumea și preoții ei, nu tu. Moare antichrist și oastea sa; nu tu, creștine. Fugiți din lume, creștinilor, că lumea moare. Cercetați-vă și în cap, ca să nu aveți fir din lume, că moare lumea laolaltă cu preoții și cu protopopii ei și nu se va mai ști unde a fost lumea».

O, popor micuț și curat cu credința, așa zicea Domnul pe vremea aceea, dar creștinii de atunci n-au crezut bine în aceste cuvinte și iată împlinirea lor. Preotul știe că poartă dar și har, și te sperie cu acestea, te sperie că te leagă și că te blesteamă și că te afurisește, dar preotul poartă grad de ostaș în armata lui antichrist, poartă ce nu trebuie să poarte un slujitor al lui Hristos. Dar tu nu te speria, copile mic, căci cei mici sunt purtați pe brațe de sfinți și de îngeri, și sunt de temut cei mici care au pe Domnul de Stăpân al lor, sunt de temut pentru Stăpânul pe Care-L au, căci este Stăpânul Cel adevărat. Preoții și arhiereii lumii sunt antichriști îmbrăcați în piei de oaie și nu sunt păstori de oi, că dacă erau păstori de oi, ar fi avut grijă de oi și le-ar fi cercetat cu înțelepciunea cea ascunsă în Dumnezeu. Fiți tari și nu vă clătinați, fiilor, că a venit dreptatea pe pământ ca să facă pământ al dreptății, și Domnul are pe El haina judecății celor ascunse. Amin.

Arde duhul meu de dor, ca să te învăț, poporul meu, să stai cu veghe înaintea Domnului și să ai milă de Domnul, Care trudește din greu să nu se strivească bobul de grâu în vremea strângerii neghinei, care va fi pusă pe foc, unde este partea ei și soarta ei. Eu sunt trâmbița cea vestitoare peste grâu și peste neghină ca să se tragă la locul lor fiecare, că vine Domnul și nu sunt ascunzători ca să se poată ascunde cineva de la fața Lui cea cu slavă cerească. Să se întărească peste voi puterea cea pentru cer, postul și rugăciunea, puterea poporului sfânt. Amin. Iubiți postul, nu numai de bucate. Postiți de toate cele rele care se învârt pe lângă voi, că mare este amăgirea pe pământ. Cel ce voiește să se mântuiască și nu poate lupta împotriva duhului lumii, acela să stea cuminte și departe de lume ca să se mântuiască rugându-se lui Dumnezeu pentru biruința mântuirii. Postiți de la bucate și de la cele rele pentru minte și pentru inimă; postiți și cu privirea și cu auzul și cu mirosul și cu gustul și cu tot trupul. Învățați să postiți post desăvârșit. Învățați să fiți mântuire unii altora, mântuire și nu slăbiciune, că vremea de azi e friguroasă pentru suflet, și sufletului îi trebuie haină groasă, haină scumpă, haină din cer, nu de pe pământ.

Fiilor scumpi, primiți cu grijă și cu iubire, căci ca mama pe copii vă învăț învățătură sănătoasă peste voi și unii peste alții. Fiți tari și nu vă clătinați când vă învăț să vă feriți de vorbirea doi câte doi. Fiți mai mulți, ca să nu găsească diavolul prilej de învinuire și să vă facă să nu mai stați tari. Fiți cu lucrare întreagă, că vremea e grea. Eu știu și văd cât e de grea și de ce se folosește ea pentru cei aleși ai Domnului. Învățați cum este iubirea și ce face ea, dar nu învățați ca omul, ci ca Domnul, fiilor. Când ești singur, fiule, nu căuta pe altcineva singur. Caută să fie frații împreună și așa veți scăpa de multe curse ale vremii omenești. Scris este că unde sunt mai mulți, acolo coboară Domnul lucrarea Sa și binecuvântarea Sa. Nu căuta slăbire, că unde e unul nu e putere, ci e slăbire. Nu căuta să fii singur, căci cel singur se atacă, pentru că nu este de la Dumnezeu să fie omul singur. Nici o clipă nu căuta să fii singur, că vremea de azi e ca și clipa și te strivește pe neștiute dacă nu ești atent ca să înveți binecuvântarea Domnului. Iubirea frățească să fie multă, dar în Domnul. Și cum în Domnul? Acolo unde sunt mai mulți, fiule, acolo are siguranță și viață iubirea Domnului. Unde este unul sau doi, acolo ajunge slăbirea și păcătuirea și ascunderea și căderea prin ascundere. Căutați-vă unii pe alții, nu unul pe altul. Feriți-vă să fiți singuri, și diavolul va fugi de la voi. Puneți peste voi din partea Domnului pe cei înțelepți și primiți-i pentru voi, nu pentru ei, căci cei înțelepți au iubire cerească, au cântar cu cumpănă curată, au putere din puterea Domnului pentru cei mai slabi în putere.

Postiți și vă rugați neîncetat. Amin. Nu mâncați să vă săturați, că pântecele plin golește inima de plinul Domnului, golește mintea de Duh Sfânt, căci trupul poftește împotriva Duhului, fiilor. Mâncați ca să trăiți. Amin. Mâncați ca să nu muriți. Nu mâncați ca să muriți și mâncați ca să trăiți, fiilor, și toate să le faceți spre zidire laolaltă, spre iubire în Domnul.

Feriți poporul de duh de ușurătate, fiilor lucrători peste poporul Domnului. Vegheați peste duhul și peste inima și peste trupul poporului sfânt. Despărțiți cuvântul de necuvânt, ca să nu rămână Domnul fără rod viu în picioare. Amin.

V-aș învăța zi și noapte calea vieții, Cartea Vieții. M-aș scrie zi și noapte cu voi în Cartea Vieții veșnice, ca să fiți veșnic vii, dar trebuie să voiți și voi să fim mereu cu toții, cei din cer cu cei de pe pământ în lucrare cerească. Amin.

Vino, Doamne, vino pe toate cărările cerești la ei! Vino la fii, Doamne, că fără hrana Ta, nu mai e de viețuit pe pământ. Vino și Te scrie în Cartea Vieții veșnice cu poporul Tău cel de la sfârșit! Oamenii de pe pământ zic că e minciună venirea Ta. Vino cu adevărul acestei veniri și fă de rușine minciuna și pe fiii ei care stau împotriva adevărului, că Tu ești Adevărul. Amin.

– Vin, Verginico, și te cuprind la începutul și la sfârșitul vorbirii tale cu poporul cel mic ca să-l ajut să creadă în tine prin Mine, să creadă în sfinți, să creadă în viața lor cea veșnică, Verginica Mea.

Fiilor, iubiților, fiți tari și nu vă clătinați, căci Eu, Domnul, sunt trâmbița cea de a șaptea precum scrie în Scripturi. Eu sunt Cel ce sfârșesc și plinesc taina lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Învățați binecuvântarea Mea peste voi. Învățați iubirea cerului cu voi, căci cei ce nu s-au lepădat de Dumnezeu după îndemnul omului necredincios lucrărilor Mele peste pământ, aceia sunt cu cerul, și cerul e cu ei la masă cerească pe pământ, și nu vor mai flămânzi și nu vor mai înseta. Cei ce mănâncă și beau hrana și apa aceasta, aceia nu vor mai înseta niciodată. Amin. Eu sunt izvorul cel nesecat, care curge cu veșnicie peste tine, poporul Meu iubit.

Cine este sluga cea credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o Stăpânul peste slugile Sale ca să le dea hrană la timp? O, fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând așa. Amin, amin, amin.

28-11-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Coboară Domnul cu sfinții Săi. Coboară Domnul pe pământ, în sărbătoare de cer nou și de pământ nou, loc al dreptății Domnului. Amin, amin, amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acesta este numele coborârii Mele peste grădina cuvântului Meu ca să Mă fac cuvânt peste pământ. Eu sunt glasul trâmbițării celui de al șaptelea înger, după cum este scris despre Mine în Scripturi. Nici o taină nu mai este de lucrat. Eu sunt Cel ce săvârșesc taina pentru care M-am născut din Tatăl și din Fecioară, Om, ca să fie Dumnezeu văzut de oameni, și să creadă oamenii în Mine și să prindă viață și credință și adevăr.

Sunt cu sfinții și cu Maica Mea Fecioară și grăiesc pentru poporul Meu, cu duh de sărbătoare grăiesc. De mai bine de două mii de ani s-a născut pe pământ mama Mea. Ea a venit între oameni ca rod al Tatălui Meu, și ca rod al rugăciunii celor ce au născut-o pe ea.

O, copilașule, poporule copilaș, să știi, poporul Meu, că ori de câte ori are Dumnezeu de împlinit tainele Lui peste pământ, atunci se nasc pe pământ oameni credincioși care se roagă Domnului ca să împlinească peste oameni făgăduințele Sale care se împlinesc la rugăciunea omului lui Dumnezeu. Așa s-au rugat cei ce au născut-o pe mama Mea, iar proorocul Zaharia, arhiereu la templul Domnului, a împlinit lucrarea făgăduințelor lui Dumnezeu și a luat pe copila cea făgăduită Domnului de către părinții ei, și a dus-o înaintea Domnului pentru ca să fie ea Fecioara din care Se va naște Cel promis prin prooroci, Dumnezeu Cuvântul. Arhiereul Zaharia era proorocul Domnului, care păstra în inima lui cea credincioasă taina plinirii vremurilor, pe Hristosul Domnului, Cel Care avea să Se nască din Fecioară și să fie de mântuire pentru lumea cea stricată prin păcat.

Avea trei ani Măicuța Mea, și părinții ei au dat-o Domnului. Ea a crescut înaintea Domnului și a împlinit Domnul prin ea Scriptura proorocului Isaia care spune: «Iată, Fecioara va zămisli și va naște Fiu, și I se va pune numele Emanuel; și Fiul Se va hrăni cu lapte și cu miere până în vremea când va ști să pedepsească răul și să arate binele». Nimeni n-a putut pe vremea aceea să împiedice împlinirea planului lui Dumnezeu, și el s-a împlinit, iar sfaturile oamenilor nu s-au împlinit, după cum este scris: «Înțelegeți, neamuri, și vă plecați, căci orice planuri veți face vor fi risipite, și hotărârile voastre nu se vor împlini, căci cu noi este Dumnezeu». Amin.

O, copilașii Mei de azi! Eu cu voi Îmi împlinesc tainele Mele, și țin mâna Mea cea puternică peste voi și vă spun: cei necredincioși numesc uneltire împlinirea lucrării Mele prin cuvânt, dar voi fiți tari și credincioși, ca să nu slăbiți spre căile acestui neam necredincios. Voi să nu socotiți uneltire ceea ce neamul acesta socotește uneltire. Voi să nu vă temeți de ceea ce ei se tem. Nu vă înfricoșați, fiilor, și stați înaintea Sfântului Domnului și de El să vă înfricoșați și pe El să-L socotiți sfânt, că El este pentru voi cort sfânt, iar pentru cei necredincioși El este piatră de încercare, stâncă de poticnire, și iată, mulți se poticnesc și cad și se sfărâmă și stau prinși în cursa robiei, căci Eu, Domnul, am pecetluit taina Mea cu voi numai pentru voi, că sunteți credincioși, amin, și sunteți ucenicii Mei, amin, și sunteți fiii Mei. Amin, amin, amin.

Zaharia arhiereul Domnului, proorocul Domnului a împlinit Scriptura tainei cea ascunsă din veac, taina cea despre Fecioara care va naște pe Dumnezeu. El a fost credincios și a împlinit lucrarea lui Dumnezeu și a avut grijă sfântă de Fecioara care avea să nască pe Domnul, pe Fiul Tatălui, Domnul peste pământ, Domnul adevărat. Iar în vremea aceasta iarăși am avut oameni credincioși pentru lucrarea nașterii cuvântului Meu din Tatăl, căci Tatăl a lucrat și a născut-o pe Verginica și a pus lângă ea pe cei credincioși, și din aceștia s-au născut ucenici din ucenici, fii ai lui Dumnezeu, și Domnul Cuvântul Se naște pe pământ cuvânt și adună prin glasul trâmbiței a șaptea pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi precum este scris. Eu sunt pentru voi cort sfânt, iar pentru cei necredincioși sunt piatră de încercare și stâncă de poticnire și mulți se poticnesc și cad și se sfărâmă și stau prinși în cursa robiei.

Vin la tine, poporul Meu cel drag, vin cu duh de sărbătoare și îți întăresc credința și te cuprind în duhul mângâierii și te cuprind în duhul mamei Mele, Maică și Fecioară, biserică a Mea între oameni. Amin.

– O, Fiule ceresc, Fiul meu iubit, prin Care eu am binevoit să-Ți fiu cort, să-Ți fiu biserică, în care să Te sălășluiești, și din care să ieși spre cei pierduți ca să-i cauți și să le dai înapoi pe cele pierdute! O, Fiule Emanuel, iată și poporul Tău, care s-a făcut pentru Tine casă, și cort, și biserică Ție, Fiule Cuvântule.

Eu am fost primită pruncă în templul cel făcut de oameni ca să mă fac apoi biserică Ție, Fiule al Tatălui, și ca să știe oamenii unde este locașul Tău și unde să-Ți facă ei Ție locaș, Fiule fără de locaș. Când m-am lăsat eu Ție biserică și când ai ieșit spre oameni, oamenii nu știau că Tu ești taina omului cel nou, Om ieșit din om, dar eu păstram în inimioara mea toată taina mea și a Ta, pe care o știam din Scripturi, după cum mă învățase Zaharia, arhiereul Domnului, rudenia mea. Așa și poporul Tău, Tu și pruncii Tăi, după cum a proorocit Isaia. Așa e și acum. Oamenii nu știu că poporul Tău acesta Te-a primit pe Tine și s-a lăsat Ție cort, și biserică s-a făcut Ție, ca să știe oamenii ce înseamnă locaș al Tău și biserică a Ta cu oamenii. Oamenii de pe pământ știu altfel, că așa i-au învățat păstorii lor. Oamenii știu că biserică înseamnă o zidire din piatră sau din cărămidă în care se adună ei pentru obiceiurile creștinești prin care ei se botează și se cunună și se curăță și se înmormântează și se pomenesc de către preot. Toate au rămas numai obiceiuri, Fiule, căci oamenii nu-și ridică inima spre Tine prin obiceiurile acestea. Biserică înseamnă omul care Te poartă pe Tine în el trup și cuvânt. Biserică înseamnă fiii Tăi cei sfinți laolaltă în numele Tău, dar oamenii nu știu adevărul.

Plâng de mila oamenilor, dar plânsul meu e pe sfârșite, că oamenii nu întind mâinile spre Tine, Fiule dătător de viață. Dar pe poporul Tău cel fiu al Tău îl cuprind în duhul mângâierii și îl îndemn la iubire pentru Tine, Fiule dulce. Îți doresc iubirea cea sfântă a fecioarelor și a feciorilor. Îți doresc iubirea tuturor celor ce sunt, și a celor ce vor fi ai Tăi. Îți doresc, Fiule îndurerat, mângâierea cea de la cei mai mici ai Tăi. Îți doresc, Fiule înlăcrimat, bucuria venirii Tale cea văzută la poporul Tău care Te așteaptă ca pe un Mire din cer. Îți doresc venirea, Fiule venit cuvânt peste cei credincioși. Amin.

O, iubiților din cer, o, sfinților și îngerașilor! Mângâiați, mângâiați pe poporul cel fiu al Fiului meu, că așa zice Domnul: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu; vărsa-voi slava neamurilor de pe pământ ca un șuvoi peste Ierusalim, iar pruncii lui vor fi dezmierdați la sân, și pe genunchi dezmierdați, așa cum mama își mângâie pe fiii ei, iar inima și trupul lor vor tresări și vor odrăsli ca iarba cea fragedă». Domnul, Cel Care S-a vestit pe Sine, și pe mine, mama Sa, prin Isaia proorocul, Acela este Cel ce te-a vestit și pe tine, poporule mângâiat de Duhul Său Cel mângâietor, după cum este scris: «Lua-va Domnul înțelepciunea de la înțelepți, și o va vesti pruncilor Săi cei din urmă, care vor fi mângâiați de Duhul Sfânt». Amin, amin, amin.

– O, poporule fiu, am coborât peste tine duh de mângâiere, duh de sărbătoare, și ți-am întărit credința cea pentru Scripturi, fiule scump. Duhul mamei Mele te-a mângâiat cu duhul nădejdii și al credinței și al dragostei de Dumnezeu. Duhul sfinților te-a mângâiat prin cuvântul mamei Mele. Duhul Meu Cel Sfânt te mângâie și te poartă de mânuță pe tine, cel mai mic al poporului sfânt, căci după patruzeci de ani de mângâiere Eu odrăslesc popor nou, căci am fii tari și credincioși, care Mă nasc pe Mine cuvânt pentru fii. Eu vin cuvânt din cer pe pământ, vin pe nori până deasupra ieslei Mele de naștere a cuvântului Meu.

Tată, Îți mulțumesc pentru acest popor pe care Mi l-ai dat din lume, căci lumea nu iubește ce este al Tău, dar Eu îi iubesc, și Îmi ridic glasul înaintea Ta și Te rog pentru ei, pentru mărirea credinței lor Te rog. Pentru mărirea staturii lor întru Mine Te rog, Tată. Voiesc să fac cu ei Scriptură văzută a venirii Mele. Te rog pentru ei, Tată. Împlinește-Te cu Mine în ei, Tată. Ei să scadă în ei și să cresc Eu în ei, Tată. Te rog pentru statura lor întru Tine și întru Mine. Te rog, Tată, pentru statura Ta și a Mea întru ei, bunule Tată. Te rog pentru dor sfânt în ei, pentru cer sfânt în ei, pentru Duh Sfânt în ei Te rog. Vremea e rea și grea. Vremea e moarte peste oameni. Te rog pentru cei mai mici ai Tăi și ai Mei. Te rog, Tatăl Meu, să Te slăvești în ei cu slava Mea pe care am avut-o la Tine mai înainte de întemeierea lumii, căci Eu, lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârșit, Tată. Am arătat numele Tău celor ce Mi i-ai dat din lume, că ai Tăi erau, și ei au cunoscut că toate câte Mi-ai dat pentru ei sunt de la Tine, Tată, și ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat, crezând că de la Tine vin și că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat cuvântul Tău, dar lumea îi urăște, pentru că ei nu sunt ai lumii, și sunt ai Tăi și ai Mei, Tată. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău, căci Cuvântul Tău este adevărul Tău, și este Fiul Tău.

O, dar nu numai pentru aceștia Te rog, Tată. Te rog și pentru cei ce cred, și pentru cei ce vor crede în Tine și în Mine prin cuvântul lor, prin mărturisirea lor, Tată, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis la ei, căci slava pe care Mi-ai dat-o Tu pentru ei, Eu le-am dat-o lor, ca să fie ei una precum Noi una suntem, ca să știe lumea că Tu M-ai trimis la ei și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine de M-ai trimis la oameni cum i-ai trimis și pe ei. Iar Eu voiesc ca unde sunt Eu, să fie și ei, ca să privească mărirea Mea cea de la Tine, că Tu pe Mine M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii, dar lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, Tată drept, ci Eu Te-am cunoscut, iar aceștia micuți ai Tăi au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am arătat numele Tău, și îl voi arăta mereu, ca iubirea cu care Tu M-ai iubit să fie în ei, și cu Mine în ei. Amin, amin, amin.

– O, Fiule dulce, pentru mărirea credinței lor Te-am ascultat. Amin. Pentru mărirea staturii lor întru Tine Te-am ascultat, Fiule al Meu. Amin. Pentru Scriptura venirii Tale, pentru dor sfânt în ei, pentru cer sfânt în ei, pentru Duh Sfânt în ei Te-am ascultat. Amin. Pentru cei ce cred în Mine și în Tine prin ei Te-am ascultat. Amin. Pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor Te-am ascultat și Te voi asculta ca un Tată drept cu Tine, Fiule și Adevărule al Meu. Amin, amin, amin.

– O, binecuvântat să fii de Tatăl Meu și de Mine, Fiul Tatălui, și de mama Mea Fecioară și de toți sfinții și îngerii, poporule mititel.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, voiesc ca unde sunteți voi să fiu și Eu cu voi, și să priviți mărirea Mea cea de la Tatăl, căci Tatăl M-a iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii, dar lumea nu L-a cunoscut pe Tatăl, ci Eu L-am cunoscut, iar voi ați cunoscut și voi, ați cunoscut că Tatăl M-a trimis, și Eu vă arăt numele Tatălui Meu și vi-l voi arăta mereu, ca iubirea cu care Tatăl M-a iubit, să fie în voi, și să fie cu Mine în voi. Amin, amin, amin.

04-12-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la șase ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Cu duh de sărbătoare vin din cer pe pământ și Mă fac cuvânt proaspăt peste grădinița cuvântului Meu.

E sărbătoare în cer și peste tine, grădinița Mea. Te serbează cerul și te cuprind sfinții și îngerii în duh de sărbătoare cerească pentru serbarea zilei tale de pecetluire cu Duh Sfânt și cu putere cerească peste tine. Amin. Eu am pus peste tine lucrare de Duh Sfânt și putere cerească și îngrădire tare și sfinți și îngeri și puteri cerești lucrătoare, și te-am făcut sărbătoare a Mea pe pământ, o, grădiniță a cuvântului Meu, și te-am numit Sfânta Sfintelor în care intru Eu Domnul, Eu, Arhiereul Cel mare, Eu și cu zecile de mii de sfinți și de îngeri. Cuvântul Meu este împărat peste tine, și împăratul iese din tine ca un mire ca să-și iubească mireasa. Mă fac în tine cuvânt de iubire și scriu cartea iubirii dintre Mire și mireasă. Pace ție, grădinița Mea cu fii unși! O, e greu de tot de cei ce se ating cu duh de necredință și de faptă a necredinței peste această ungere din cer.

O, copilași ai trupului miresei Mele! Copilașilor mireasă a Mea! O, poporul Meu, nu mai am ce să mai ung pe pământ. Nu mai este om al lui Dumnezeu pe pământ ca să am Eu cale să ung, și prin ungere să-Mi fac sfinți pentru cele cerești. Nu mai am, fiilor, nici un locușor unde să-Mi pot pleca truda și capul. Nu era pe vremea apostolilor Mei așa cum este azi. Bisericile erau biserici, nu ca azi. Bisericile de atunci însemnau sfințenie, iar păcatul era scos afară din biserici, era vădit de cei cu Duhul Sfânt și era scos din biserici.

Rău e fără cuvântul lui Dumnezeu. Rău este fără om prooroc între oameni. Proorocul lui Dumnezeu este cuvântul lui Dumnezeu care scoate răul la iveală, căci acolo unde se ascunde răul, vine pe văzute mânia lui Dumnezeu, dreptatea cea din cer, foc și pucioasă peste răul cel lucrat de oameni. Cuvântul Meu este cuvântul dreptății, iar cei cu viață mincinoasă se luptă cu cuvântul Meu, se luptă cu Mine, căci cuvântul Meu este foc și pucioasă pentru cei ce nu-L iubesc pe Domnul împlinind legea cea dreaptă a sfințeniei pe pământ.

O, sfinților din cer și îngerașilor, lucrați peste grădinița Mea, lucrați peste ea lucrare de cer nou și de pământ nou, și pregătiți slava ei cea văzută. Lucrați din toate laturile și înnoiți puterea grădiniței-iesle a cuvântului Meu. Îngrădiți-o din toate laturile cu focul ceresc al Duhului Sfânt și cu lumina cea care nu înserează, căci Eu, Domnul și Arhiereul ei, îi sunt lumină a ei, și din ea Mă fac lumină peste pământ, Lumină din Lumină Mă fac. Amin. Eu am venit cuvânt din cer pe pământ, și oamenii nu știu ce înseamnă această lucrare. Eu am venit, și nimeni nu M-a așteptat să vin, și tot așa va fi și când voi veni văzut pe norii slavei că a sosit vremea aceea și sunt gata să-Mi las trupul văzut precum este scris în Scripturi, dar nu va mai fi ca acum, căci atunci voi fi ținut cu slava Mea de calea pe care azi o lucrez cu cuvântul Meu, și Mă voi slăvi peste grădinița cuvântului Meu și voi vărsa din gura Mea cuvânt de jale, foc și pucioasă peste gloatele care dorm veghind pentru somnul nevegherii.

Iar voi, fiilor unși, intrați sub slava Mea care vă este ocrotire și îngrădire și bucurie. Binecuvântate să vă fie ieșirile și intrările, intrările și ieșirile, și lucrați-le sub slava Mea ca să fiți mereu îmbrăcați și nu goi. Învățați pe Israel, învățați pe fiii poporului Meu să fie îmbrăcați și nu goi, căci slava Mea este veșmântul pe care l-am dat poporului Meu, cel ce-Mi pregătește venirea. Eu fără popor pregătit nu pot să-Mi pregătesc venirea. Eu fără casă lucrată din pietre vii nu pot să-Mi fac venirea cea cu slavă văzută. Casa trebuie să fie văzută și bine lucrată și bine împodobită, căci darurile cerești va fi să întreacă cu strălucire văzută toate cele ce strălucesc peste oameni fără putere de strălucire. Strălucirea care cade la orice adiere de vânt, aceea nu este strălucire, și este minciună pe care oamenii au scris strălucire. Iată bisericile de azi, care sunt numite așa din obișnuința oamenilor. Iată zidirile de azi, care sunt numite biserici ale lui Hristos, sunt împodobite de mâna oamenilor minciunii, căci viața mincinoasă este minciună vie care înșeală fața adevărului cel veșnic viu. Locașurile de biserici sunt ale oamenilor, nu sunt ale lui Dumnezeu, căci Eu, Domnul, nu pot să-Mi plec capul în ele. În ele e numai lume, lume fără Dumnezeu, lume care nu se strânge acolo pentru Dumnezeu, ci se strânge pentru oameni, pentru slavă omenească, nu dumnezeiască.

O, de s-ar trezi oamenii cei cu inima curată care să aibă putere să-i spună minciunii, minciună! O, de-ar mai veni și vremea Mea pe pământ cu oamenii! O, de-ar veni ziua cea mare a Fiului lui Dumnezeu, Cel prin Care s-a făcut cerul și pământul! O, mare este dorul Meu, și iată, Mi-am făcut casă pe pământ. Mâna Mea cea tare a lucrat și am biserică pe voia Mea și am cale spre ea și am cu ea cale peste pământ. De șapte mii de ani am așteptat vremea acestui popor credincios, care crede că Tatăl M-a trimis cuvânt pe pământ.

O, popor credincios, credința ta să nu piară în veci. Credința ta să crească și să umple pământul de credință. Credința ta să treacă în veacul cel fără de sfârșit. Amin, amin, amin.

Iată, Eu vin. Intrați sub slava Mea, fiilor credincioși, fiilor unși în grădiniță. Învățați pe fiii poporului Meu să fie îmbrăcați și nu goi. Să se uite oricine la îmbrăcămintea voastră și să știe oricine se va uita la voi ce înseamnă să fie omul îmbrăcat și nu gol. Pregătiți pe poporul Meu cel credincios venirii Mele. Pregătiți pentru poporul Meu veșmântul slavei Mele.

O, poporule credincios venirii Mele, te pregătesc ca să-Mi pregătesc venirea. Te pregătesc, fiule, și tu să nu tânjești, să nu mai tânjești cu pregătirea. Pregătește-ți podoabele credinței și lustruiește-ți îmbrăcămintea și încălțămintea și albește-ți albul sfințeniei Mele în tine, că Eu sunt Lumină din Lumină, și Lumina la Lumină trage. Învață de la cei puși peste tine să te învețe, învață ce înseamnă slava ta cea de la Mine, învață lucrarea slavei cerești peste tine, învață, poporul Meu, că ai cuvântul Meu învățător de deasupra ta. Ridică-ți ochii în sus și învață să ai cerul în tine. Uită-te în sus, și învață cele de sus, învață lucrarea sfinților și a îngerilor peste pământ. Nu te uita numai în lături. Uită-te și în sus că ai de căpătat cerul ca podoabă peste tine. Dacă te uiți numai în lături nu poți dobândi cele de sus, că ele sunt de sus, nu din lături. Te pregătesc cu învățătură din cer, iar tu să nu te pierzi în lături, ci pierde-te în cele de sus, ca Eu să te găsesc întru ele când Mă voi lăsa descoperit întru tine și peste tine și din mijlocul tău peste multe mulțimi. Un om care s-a dus să fure și să aibă, a luat cu el și pe copilul său, ca să-l învețe să aibă când nu are. Și când a ajuns să ia și să aibă omul, a lucrat pe furiș, că lucra ca pe pământ; și s-a uitat în față și în spate, în stânga și în dreapta, și apoi s-a pregătit să ia și să aibă. Dar copilașul i-a spus că în sus a uitat să se uite, iar cele de sus s-au coborât și au lucrat pentru nașterea de sus a inimii omului, și omul a învățat să privească cu cele din cer peste faptele lui.

O, fiule Israele, te pregătesc, tată, și tu să nu tânjești în pregătire. Uită-te în sus. Amin. Iar în lături să te uiți cu ochii cei de sus, cu nașterea ta cea de sus, cea din cer, nu cu cea din om naștere. De șapte mii de ani aștept vremea ta pe pământ între oameni. De șapte veacuri te aștept să fii poporul Meu cel credincios, că te-am chemat, fiule, ca să fii cu cerul pe pământ, și din cel chemat te-am ales apoi, și din cel ales te-am lucrat pe tine cel credincios, ca să am cale să vin. Eu nu te mint că vin și să nu vin. Dacă Scripturile venirii Mele a doua oară sunt minciună, atunci și acest cuvânt este minciună. Dar Scripturile sunt adevăr, și Eu vin și Mă fac adevăr, căci Eu sunt cuvântul adevărului, cuvântul Scripturilor. Amin. Eu am lucrat locaș pentru voi și pentru Mine. Eu am întocmit grădiniță cu fii unși în ea. Eu Mi-am făcut iesle pentru nașterea cuvântului Meu peste cei credincioși de pe pământ, iar locul slavei cuvântului Meu se numește Sfânta Sfintelor de pe pământ, pentru fiii bisericii Mele pentru cei credincioși din neamul român, că e neamul Meu cel nou ales la sfârșit, precum pe Israel cel după trup l-am ales la început. Lui Avraam i-am făgăduit că îl voi înmulți ca stelele cerului prin sămânța făgăduințelor Mele, prin cei din cer născuți îl voi înmulți ca stelele cerului. Precum stelele cerului acoperă peste tot, de sus, pământul de sub ele, așa voi înmulți neamul cel făgăduit lui Avraam; pe tot pământul am făgăduit că-l voi înmulți. Amin. De aceea am ales dintre neamuri neamul român, că Eu trebuia să-Mi țin făgăduința cea făcută prin cuvânt. Neamul lui Israel cel după trup s-a împietrit prin nesfințenie, și apoi prin necredință, iar neamurile care nu auziseră de lucrul cerului pe pământ, s-au născut din Duhul Sfânt, Care a venit peste pământ, și s-au făcut popor al făgăduinței cea peste Avraam, și din acest aluat am crescut lucrarea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, muntele cel înalt, din care curge laptele și mierea cuvântului Meu peste neamuri ca să le hrănească și să le adape din râul vieții, căci cuvântul Meu este râu de viață veșnică peste făpturi. Amin. Vor veni neamuri de pe tot pământul și vor lua din acest râu și vor căuta învierea prin cuvântul acesta și vor căuta viața cea veșnică, viața care vine din cer pe pământ și se face cuvânt de viață peste grădina cuvântului Meu din mijlocul neamului român.

Rostesc cuvânt din mijlocul neamului român. Domnul Iisus Hristos Se duce cu cuvânt nou peste toate noroadele de pe pământ. Eu, Domnul, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, și din Fecioară acum două mii de ani, și din România cuvânt acum, la capătul Scripturilor cele pentru venirea Mea, Eu, Domnul Iisus Hristos, strig peste pământ până la toate marginile: ridicați-vă, voi, neamuri ale pământului din tot neamul oamenilor și veniți spre râul vieții care curge din cer în mijlocul neamului român! Veniți și luați viață, cuvânt de viață sfântă și veșnică! Eu sunt Cuvântul Cel dinaintea venirii trupului Meu pe pământ a doua oară cu oamenii. Ridicați-vă deasupra trupurilor voastre și scăpați din focul mâniei care vine din cer peste toate trupurile care nu au cerul în ele. Cerul înseamnă sfințenie și rai în casa omului, în trupul omului. Vă cheamă Domnul la viață dulce, la miere și lapte, la cer nou și la pământ nou peste pământ. Veniți și luați învățătura care vă dă viața cea veșnică! Veniți, că morții înviază și vor învia, iar cei vii se vor schimba întru nestricăciune. Sună glasul celui de al șaptelea înger ca să adune sub slava Mea pe cei aleși prin credință și prin sfințenie și prin hrană aleasă, hrană din cer pentru cer nou și pământ nou peste pământ. Amin, amin, amin.

Să vină neamuri fără de număr și să se boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și în numele acestei lucrări de cuvânt din cer, cuvântul care vine ca fulgerul din cer și străbate de la o margine la alta a cerului. Să se trezească orice om: român, iudeu, elin, barbar, scit sau rob, și să vină la viață veșnică. Cuvântul Meu e viață veșnică. Eu sunt viața cea veșnică, și vin cu ea după acest cuvânt, vin și o dau celor credincioși cuvântului Meu care înviază pe om de la moarte la viață.

Vino și tu, poporule iudeu, că am venit acum două mii de ani și M-am răstignit pentru răscumpărarea ta de sub păcat, și iată, am murit pentru neamurile pământului, nu pentru tine. Așa ai voit tu cu Mine și cu tine, dar Eu nu Mi-am luat înapoi făgăduințele cele pentru tine. Vino și te fă una cu Mine, că iată, am venit și vin a doua oară, și îți voi arăta urma cuielor și cuiele care au lăsat pecetea ta pe trupul Meu cel venit de la Dumnezeu și din Fecioară, Om între oameni. M-ai vândut morții pe bani, și de atunci tu stai strivit sub osânda banului pe care l-ai iubit mai mult decât pe Cel ce te-a iubit și ți-a fost Dumnezeu. Eu am fost și sunt Fiul Tatălui Savaot, Fiul Cel răstignit și înviat prin răstignire, iar adevărul învierii Mele stă și acum vândut de tine pentru bani. Dar neamurile pământului au văzut ce-ai făcut tu cu Dumnezeu, și au crezut în Mine, nu în tine. Iată, vin, precum am făgăduit când am plecat ca să Mă așez la loc, de-a dreapta Tatălui Meu și al tău, Israele al trupului. Vino și tu la praznicul cuvântului Meu și ia cu tine de pe masa Mea și vino spre credință și numește-te prin credință fiu al Meu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, prin apă, prin duh și prin sânge. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor român, scoală-te să primești slava Mea, care vine peste tine la credința ta. Ridică-te prin poporul cuvântului Meu care s-a născut în mijlocul tău, că aduc peste tine poruncă din cer: scoală-te spre viață, și fii credincios! Scoală-te și te îmbracă pentru venirea Mea! Amin, amin, amin.

12-12-1997

Author:  Duhul [ 15.4.2010, 23:14 ]
Post subject:  Cuvântul Domnului - Anul 1997 (15)

Trâmbițarea lui Dumnezeu și a sfintei Virginia peste cetatea Pucioasa. Sărbătoarea sfântului apostol Andrei și a sfintei Virginia

Israele, românul Meu popor, numai într-o sărbătoare aș sta cu tine, poporule, iubitul Meu. Doresc sfinții sărbători cu tine pe pământ ca și în cer, căci cerul s-a coborât pe pământ ca să lucreze cu tine și pentru tine și pentru Mine, că sunt ars de dor pentru salvarea neamului omenesc, care a căzut din rai acum șapte mii de ani și jumătate.

O, nu știu oamenii să citească în Scripturi, nu știu și nu înțeleg cele scrise în Scripturi. Nu știu nici slujitorii bisericii, că ei citesc alte cărți și fac alte cărți, că sunt plini de mândrie și de fală pentru numele lor, nu pentru numele Meu. Ei se folosesc de numele Meu ca să-și facă ei fală cu numele Meu, și nu să Mă cinstească pe Mine. Oamenii citesc de la oameni, nu de la Dumnezeu. Oamenii nu mai au umilință înaintea lui Dumnezeu. Aș voi, poporul Meu, să zidesc în toți oamenii o inimă curată și un duh nou înăuntrul lor. Un duh drept, înnoitor de viață aș voi să le dau la oameni, iar tu ești unealta Mea și Mă ajuți la lucrul Meu de înnoire a lumii. Amin. Să stai mereu la lucru cu Mine, poporule plămada Mea. Tu ești plămada neamului Meu român, ales de Tatăl Meu pentru Mine ca să fie neamul care-Mi dă locaș întru a doua Mea venire. Și iată, Mi-a pregătit Tatăl locaș, ca acolo unde sunt ai Mei cu care Mă ajut, să fiu și Eu, și să lucrez inimă curată și duh drept să înnoiesc întru cele dinăuntru ale oamenilor. Și voi lucra. Amin.

Vin cu Verginica, vin cu sfinții, vin cu apostolul Andrei. Vin la sărbătoarea cerului în mijlocul tău, Israele iubit de cer. Verginica este serbată de sfinți și de îngeri, și de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt. Ea coboară pe cărarea cărții ei, și Eu cobor cu sfinții și cu ea. Ea este serbată de cer, împreună cu apostolul Meu cel întâi chemat la lucrarea de vestire a mântuirii care a venit din cer și s-a făcut trup pe pământ ca să fie mântuire pentru oameni. Apostolul Andrei a lucrat peste România la începutul ei, la nașterea ei între neamuri, iar Verginica a lucrat peste ea acum când Eu vin Mire pe pământ ca s-o fac țară de nuntă și să-i dau slava Mea întru venirea Mea, și să-i dau coroană de cer nou și de pământ nou, în care va locui dreptatea. Vin să zidesc în ea om nou și inimă curată, și duh drept să înnoiesc în ea. Amin.

Sunt cu duh de sărbătoare peste grădina cuvântului Meu, și din ea ies cu Duhul Meu, Care Se face cuvânt dătător de viață. Sunt cu duhul sfinților cei veșnic vii, că aceasta este plata sfinților. Voiesc să fac sfinți din oameni, și duhurile sfinților voiesc tot așa, dar Îmi trebuie sfinți între oameni și cu ei să lucrez și să măresc numărul sfinților pe pământ, căci sfinții au viață veșnică. Cine este sfânt pe pământ, să se sfințească încă și să lucreze cu cele sfinte din el peste oameni și să zidească împărăția cerurilor în oameni, căci oamenii bisericii de pe pământ scriu cărți despre Domnul și despre sfinți, dar n-au putere să zidească pe Dumnezeu în om, căci ei nu sunt sfinți cu cele dinăuntru ale lor, și n-au inima curată și n-au duh drept întru cele dinăuntru ale lor. Dar iată, și Eu scriu carte despre ei și pentru ei, și le spun că școala și cartea de pe pământ a secat mintea cea cerească a omului, că nu este sfințenie în cei ce fac cartea și școala peste oameni, și Eu aș voi să-i iert pe aceștia ca pe fiul risipitor care a folosit averea tatălui său în desfătări și desfrânări lumești, care l-au sărăcit și l-au adus la duh de pocăință. Fiul risipitor și-a pierdut moștenirea, dar a fost iertat de tatăl său pentru că și-a recunoscut greșalele și nevrednicia, și prin umilința lui l-a veselit pe tatăl său, că mare bucurie se face în cer când cel păcătos se întoarce la Dumnezeu recunoscându-și greșalele care l-au despărțit de moștenirea sa, precum este scris. Fratele fiului rătăcit a rămas mirat de bucuria tatălui său pentru întoarcerea fiului care și-a cheltuit moștenirea, dar tatăl i-a spus așa: «Fiule, nu te întrista. Toate ale mele sunt ale tale, dar acestuia, care a fost mort și a înviat, se cade să-i dăm bucuria iertării, plata pocăinței, și va trăi din ale noastre, că el și-a cheltuit moștenirea și drepturile sale și e sărac și umil și cere milă, fiule, cere semnul iertării».

Eu scriu carte pentru fiii cei risipitori de avere duhovnicească și iubitori de desfătări și de desfrânări lumești, că aș voi să-i iert pe aceștia ca pe fiul risipitor care a folosit averea tatălui său în cele risipitoare de avere pierzându-și moștenirea, căci școala și cartea de pe pământ seacă mintea cea cerească a omului, și omul se pierde în cele pământești prin știință omenească, iar când vede că toate ale lui au fost pierdere și nu câștig, se întoarce cu pocăință la Tatăl lui Cel bogat, și cere milă, cere cu umilință, iar cine cere cu umilință, acela primește milă. Această lucrare a milei, voiesc s-o dau la toți cei fără de Dumnezeu, că mare bucurie se face în cer pentru cel ce se pocăiește și se sfințește. De aceea M-am făcut cuvânt din cer peste pământ, căci fiul cel risipitor de azi, nu se întoarce și nu se umilește mai înainte de venirea Mea, că scris este: «Din pricina fărădelegii, iubirea oamenilor se va răci». M-am coborât din cer cuvânt pe pământ ca să strig oamenii la pocăință, și cobor cu sfinții și lucrez cu ei, nu singur, căci așa lucrează Dumnezeu.

O, cel mai mare vrăjmaș al omului, care este? Care vrăjmaș îl desparte pe om de Dumnezeu și de moștenirea sa? Numai un singur vrăjmaș are omul, și acesta este păcatul. Păcatul dă loc diavolului, și diavolul îi dă omului plata păcatului, dar Eu vin din cer pe pământ ca să stric lucrarea diavolului. Vin să-l ajut pe om să scape de păcat și să se facă sfânt, om fără de păcat să se facă. Amin. O, ce dulce este o viață fără de păcat, căci numai aceasta înseamnă viață, iar viața e dulce, viața e miere și lapte, viața e hrana sufletului, iar păcatul e moartea sufletului. Viața este țara din care curge lapte și miere pentru viață din viață. Amin.

O, Verginica Mea, trâmbița Mea din care Eu am sunat și sun deșteptare peste cei păcătoși! Suntem la hotarul de dinaintea soborului tău cu sfinții în serbare și în lucrare peste Israel cel mic, pe care-l avem în mijlocul neamului român. Pe Iacov l-am numit Israel, și pe tine tot așa te-am numit, ca să aibă poporul tău acest nume înaintea Mea. Am venit din cer, am venit cuvânt nou acum șapte ani când te-am ridicat pe tine ca să mergi cu Mine și cu fiii trimiși peste tot poporul tău și ca să-l strigi pentru întâmpinarea Mea și a ta, și am călătorit cu tine, tată, și Ne-am purtat prin toate cetățile pe unde am avut fii hrăniți cu mana cea dulce a cuvântului Meu de pregătire. Am intrat cu tine peste tot, și te-am pus să suni și să aduni pe fiii acestui popor de peste tot, și ei s-au adunat, și ai făcut peste ei carte de mărturie între tine și ei, și ai semănat peste ei sămânța pocăinței, tată, că venise întuneric mare peste pământ, și tu nu voiai să-i acopere întunericul pe cei hrăniți cu lumina Mea prin tine, căci tu ai fost vasul Meu cel plin de lumina cuvântului Meu, și a rămas cartea de mărturie între tine și ei. Dar poporul n-a voit să se ferească de întunericul care a venit tot mai gros peste ei, căci cine nu iubește pe Dumnezeu, acela rămâne în întunericul cel fără Dumnezeu, căci Domnul este lumină. Peste tot ai sunat, tată. Peste tot ai strigat așa cum cloșca își strigă puii când vede că vine furtuna și întunericul. Toate cetățile ți-au deschis ca să intri, și ai intrat, și ai lucrat ca să-i deștepți pe toți, după cum mărturisește cuvântul tău cel de atunci, cartea cetăților poporului tău. Dar din cartea aceea lipsește o carte, Verginico. De șapte ani Mă zbat cu tine, tată, ca să intrăm cu cuvântul cel pentru cartea mărturiilor în cetatea ta, în cetatea din care ai făcut și tu parte, că tu ai strâns în jurul tău creștini, și i-ai hrănit de aproape ca să-ți fie aproape, dar aceștia s-au depărtat cel mai mult de tine, o, trâmbița Mea, și casnicii tăi au fost vrăjmașii tăi, după cum este scris: «Vrăjmașii omului vor fi casnicii lui».

Eu, Verginico tată, nu pot să-Mi desăvârșesc arătarea slavei Mele cu cerul pe pământ, până nu Mă spăl de sângele celor ce au fost cu Mine și cu tine și n-au mai voit să iubească viața, și au iubit păcatul, tată, păcatul care face necredință în om și despărțire de Dumnezeu. Cei păcătoși nu se mai gândesc la păcat și la plata păcatului. Cei păcătoși au pierdut frica și sunt cuprinși de duhul nepăsării, tată.

O, iată ce este de făcut. Vei intra, Verginico, în cetatea în care n-ai putut să intri când ți-ai făcut intrarea și cartea de mărturie pentru toate cetățile poporului tău. Vei intra pe porți, tată, nu pe deasupra. Pe deasupra numai lupul sare, dar păstorul cel adevărat intră pe porți. Scrie, tată, cartea care a rămas nescrisă, cartea de mărturie pentru cetatea din care ești și tu. Amin.

– Sună trâmbița lui Dumnezeu peste creștinii din cetatea Pucioasa. Amin.

Doamne, binecuvintează puterea cuvântului meu ca să intru în cetate și să pot lucra peste ea, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Doamne, Tu ești cărarea mea. Mergi înaintea mea și fă-mi cale în ei, că sunt reci toți, și au inimile ferecate de necredință și de nepăsare și de păcate. Doamne, fă din piatră carne. Despietrește-le inimile cele reci și moaie învelișul lor cel tare ca să intru pe porți. Doamne, fă din inimile lor ferecate, fă porți prin care să intru și să pot sta să lucrez cuvântul vieții. Doamne, facă-se voia Ta și nu a lor. Amin.

– Verginico, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Atotputernic și pot tot ceea ce voiesc Eu. Amin.

Ridicați-vă, voi, porți, și vă deschideți înaintea Mea ca să intru. Treziți-vă, voi, cei care ați fost cu Mine, ca să auziți pe Cel Care a fost cu voi, Dumnezeu din cer pe pământ. Sună glasul trâmbiței Mele peste voi. Deschideți! Amin.

Intră, Verginico, și sună din trâmbiță și întocmește-ți cartea cea pentru cetatea ta. Tu ești dintre sfinți, și ești cu sfinții în sobor de sărbătoare pentru ziua când te-am așezat de-a dreapta Mea întru cele cerești. Intră, tată. Binecuvântată să-ți fie intrarea ta cu cuvântul în casa ta și în cetatea ta de unde Eu am venit și te-am luat ca să fii în cer. Se încheie cartea mărturiilor pentru cetățile poporului Meu și al tău. Intră, tată, căci necredința lor nu este piedică pentru cuvântul Meu. Eu sunt Cel ce pot tot ce voiesc Eu. Amin.

– Doamne, am intrat și sun, că Tu mi-ai fost cale de intrare. Amin. Facă-se voia Ta precum în cer, Doamne.

Amin, amin zic vouă: eu sunt trâmbița lui Dumnezeu, iar după această trâmbiță sună Domnul, cea de a șaptea trâmbiță. Amin, amin, amin.

Până acum n-am putut să vă strig, pentru că n-ați putut voi să mai vreți să credeți în mine cea care sunt pururi vie precum toți sfinții sunt, și nici acum nu vreți și nu puteți, și nici eu nu pot, dar poate Domnul puterilor, că El a spus: «Eu sunt Domnul Cel Atotputernic, Domnul puterilor».

Sunt șapte ani de când mi-a dat Domnul trâmbița să sun peste cetățile poporului meu, de când mi-a ridicat glasul duhului meu ca să sune și ca să fiu eu glasul Celui ce strigă peste pustiul inimilor poporului meu. Dar peste voi n-am putut să-mi las glasul, că v-ați ascuns. Și unde v-ați găsit să vă ascundeți! Sub poala preotului v-ați ascuns, ca să-l nimiciți și pe el ca și pe voi, ca să fie nimicit prin voi, și v-ați ascuns sub scutul celor necredincioși ca să le întăriți puterea necredinței lor și a voastră. Sub glasul hulitorilor și al defăimătorilor v-ați ascuns, ca să întăriți prin voi necredința lor și lucrarea lor cea rea și ca să nimiciți lucrarea lui Dumnezeu, cea care are cuvântul vieții veșnice.

O, ce-ați făcut! O, cine v-a pus să faceți împotrivire și necredință și rătăcire de la viața cea creștină care v-a ținut vii până ce eu am plecat la cer ca să fiu cu voi din cer și ca să vă ajut și mai mult, și să cereți Domnului tot ce voiți în numele meu și să primiți de la Dumnezeu? O, cu ce a fost rea viața pe care v-a învățat Domnul s-o trăiți și să n-o părăsiți ca să aveți viață? O, de ce ați părăsit viața, viața cea cu Dumnezeu? Eu am fost îndemnul Domnului, Care vă îndemna la viață fără de păcat și sfântă. Și dacă n-ați vrut, de ce ați hulit viața și învățătura ei, care curge din cer, și nu stă în cer, și vine pe pământ, ca să fie luată de oameni?

Am stat între voi jertfă de suferință, că mă așezam în fața Domnului ca Moise ca să nu fiți pedepsiți voi pentru cele greșite din voi. Am avut o viață de lacrimi și de durere fără mângâiere, căci trupul meu numai într-o suferință a petrecut. M-am dat dușmanilor Domnului și ai mei și ai voștri, care mă luau de lângă voi și mă duceau în temnițele lor ca să mă chinuiască pe mine și pe Domnul și ca să fiți voi păziți de plata greșalelor voastre și să nu pieriți. Am plâns și am suspinat mereu pentru toate ușurătățile voastre, căci ce puțin Îl iubeați pe Dumnezeu! Plângeam în închisoare și ziceam: „Scoate-mă, Doamne, și mă du la ei ca să nu-i înghită rătăcirea din lume și faptele lumii“.

N-am venit acum la voi ca să vă las carte mare, că e cartea lui Dumnezeu pe pământ, și peste voi lăsată. Dar scriu în cartea voastră întrebare peste voi: de ce m-ați părăsit? De ce, mămică? De ce, oare, m-ați părăsit? Copii și nepoți, rude și vecini ai mei ucenici, de ce, oare, m-ați părăsit? De ce, oare? Și de ce nu v-ați întors la hrana care v-a crescut ca să fiți creștini pe pământ? De ce nu v-ați întors când ați văzut că se împlinesc lucrările Domnului cele proorocite pe vremea când eram cu voi? De ce nu v-ați întors? De ce nu vă întoarceți? O, ai cui sunteți acum? Ai cui mai sunteți voi, oare? Voi știți să răspundeți? Am venit să pregătesc poporul cel credincios pentru venirea Domnului cu sfinții Săi după cum scrie în Scripturi. Voi ce veți face în clipa aceea dacă vă va găsi Domnul mâncând și bând și însurându-vă și măritându-vă și fugind de Dumnezeu? Unde vă veți face ascunzătoare?

V-am hrănit din greu cu cele de la Domnul ca să fiți creștini între oameni, și toți, aproape toți dintre voi ați hulit numele meu și dragostea mea cea pentru Domnul și pentru voi. Dacă eu am greșit Domnului, ca un om, sau vouă, era Domnul judecătorul și miluitorul meu. Nu trebuia să faceți voi aceasta, că eu v-am iubit, și n-a fost vinovat cuvântul Domnului care curgea peste voi prin gura mea cea lucrată de Dumnezeu pentru cuvântul Său. Dar eu am dus o viață de chin pentru ca să fiți voi creștini și pentru ca să fiți urmașii mei, ucenicii mei să fiți și nu vrăjmașii mei. Și iată-i pe cei ce n-au fost hrăniți și învățați și miluiți cât ați fost voi, și aceștia au fost credincioși și ascultători Domnului și s-au lăsat tocmiți de Domnul ca să fie urmașii mei cei duhovnicești, că voi n-ați vrut să mă urmați. Dar eu sunt vie și nu pier în veci, că am fost și sunt trâmbița lui Dumnezeu, și sunt purtată mai departe prin pasul celor credincioși.

Se miră o lume întreagă de voi cum de m-ați părăsit! Lucrarea cuvântului lui Dumnezeu a fost și este adevăr, și adevărul se împlinește și se face cale a lui Dumnezeu peste pământ și cale a omului spre cer. Dar voi pe ce cale pășiți? Ce cale aveți sub picioare? Marea e plină de valuri aspre și de furtună și de pirați. O, care vă este bărcuța? Care vă este malul și țărmul? Unde vă sunt copiii, unde vă sunt? O, îmi acopăr ochii duhului, că nu pot purta rușinea pentru voi și pentru copiii voștri. De ce, oare, de ce v-ați făcut lume, lume fără Dumnezeu? Vine lumea spre Dumnezeu și se face sfântă cu viața, și voi v-ați făcut din creștini, lume, și lumii îi vine sfârșitul acum, iar creștinilor sfinți le vine începutul veacului cel nou cu Domnul, veacul cel fără de sfârșit, despre care scrie în Scripturi.

O, cum să privesc eu la voi? V-ați făcut din creștini, păgâni, căci viața voastră este păgânie. Ați deschis poarta casei mele și a intrat în ea lume păgână. Cum veți răspunde Domnului pentru această nelegiuire? Domnul a avut lucrare cerească și tron al cuvântului Său în casa mea, și pe casa aceasta scrie „cer“, iar voi ați întinat acest cuvânt scris. Ați lăsat pe copiii voștri să învețe să moară și nu v-a fost milă de ei, căci mai întâi ați murit voi. Iar când copiii voștri vor fi treziți de conștiința care va veni din cer peste ei, copiii voștri vă vor judeca pentru că i-ați lăsat să moară întru toate. Și iată, alții sunt fiii mei și ai Domnului, dar voi și pe aceștia i-ați hulit. Dacă m-ați hulit pe mine, și pe ei i-ați hulit, precum este scris în Scripturi. Dar cei huliți de voi sunt cei credincioși, cu care eu merg și vestesc peste lume pe Domnul, Care vine ca să dea fiecăruia după cum este fapta fiecăruia.

O, n-ați vrut să vă sfințiți, n-ați vrut. A venit Domnul să-Și pregătească poporul pentru sfințenie și pentru ca să stea înaintea Lui la venirea Lui, că trebuie popor pregătit pentru această mare zi, ziua venirii Domnului, dar voi n-ați vrut să vă faceți sfinți cu viața și cu portul și cu hrana și cu apa și cu fapta. Nu mai este nimic curat pe pământ. Numai om întinat, numai lucru întinat este.

Ziceți că eu am mâncat carne, așa cum zic despre Domnul cei care zic că Domnul a mâncat carne și pește. O, dacă eu n-aș fi mâncat carne, așa cum ar fi voit Domnul, nimeni nu s-ar mai fi apropiat de această lucrare, că n-ar fi lăsat carnea ca să vină să asculte de la Dumnezeu. Dacă eu nu mâncam carne, ar fi fost vândut strigătul lui Dumnezeu încă din scutece. Și dacă n-ar fi îngăduit Domnul însuratul și măritatul și născutul copiilor voștri și traiul cel plăcut omului, n-ar mai fi putut Domnul să Se facă cuvânt în vreme de întuneric și de fărădelege, căci vânzători ar fi fost toți cei care ar fi trecut pe la gura izvorului acesta. Dar Domnul vă spunea încă de pe atunci că vine vremea cea cerească pe pământ și nu va mai mânca creștinul carne și ouă și lapte, căci creștinul va fi pregătit cu pregătire mare pentru ziua Domnului, Care vine pe norii slavei pe pământ ca să stea la masă cu poporul Lui cel sfânt.

Peștele pe care-l mâncați voi este mult mai greu pentru sufletul omului și pentru trupul omului, este mult mai rău decât carnea. Vaca și oaia și găina nu mănâncă mortăciuni, dar peștele mănâncă trup de om, sânge de om, spurcăciune din om. Peștele mănâncă trup de vietăți din ape, mănâncă toată necurăția care este dată de oameni pe ape, și nimic nu mai este curat în ape. Domnul i-a chemat la El pe pescari și i-a făcut apostoli pentru oameni ca să-i scape de această îndeletnicire cu peștele, și i-a pus să postească și i-a învățat cele ce n-au știut din legea cea pentru oameni, și i-a învățat legea cea pentru sfinți, așa cum v-a învățat Domnul și pe voi, căci creștinului îi sfințește Domnul și apa și hrana și viața, și toate sunt sfințite pentru viața cea curată de creștin. Omul curat poate curăți cu Domnul, dar omul întinat și mâncat și băut nu poate curăți cu Domnul, ci poate spurca totul, prin viața lui cea întinată. Țuica, despre care Domnul v-a spus să n-o aveți pe masă nici cât picătura cea mai mică, acum este făcută de creștin, ca și în curtea casei mele. Televizorul, icoana lumii, icoana la care se închină lumea zi și noapte s-a făcut icoană și pentru creștini mai mult decât icoana Domnului. Și dacă ar trimite Domnul un vrăjmaș care să-i fure creștinului televizorul s-ar duce creștinul la judecată ca să se descopere hoțul care i-a adus paguba aceasta. Vai, că se va întâmpla ca și cu omul căruia i s-a furat o oaie, și el rugându-se la Dumnezeu ca să-i arate pe cel ce a furat oaia, îi va veni un lup în față, și acela va fugi de lup și nu se va mai gândi la oaia cea mâncată de lup, și se va gândi la el că e păgubit de sufletul din el.

O, unde sunteți, voi, creștini ai cetății mele? De ce-ați umblat fără de staul? Lupul era flămând după voi. De ce-ați umblat fără Păstor? E mai bine în lume fără Domnul? A fost rău cu Domnul? Și acum e mai bine fără Domnul în viața voastră? Sunteți scriși în cer, și cerul se uită după voi ca după fiii cei risipitori care și-au pierdut moștenirea și pe Tatăl lor. Lucrez cu duh drept peste voi. Acum șapte ani când am pornit cu pecetea cea vie peste fiii cetăților poporului meu, era Domnul în haina milei îmbrăcat, dar acum e Domnul în haina dreptății, și eu tot la fel. Vă amintesc de cuvântul Domnului care zicea: «O, strada Nuferilor, o, stradă plină de sfinți! Ai grijă, stradă, să nu te faci de rușine!».

Vă amintesc că Domnul vă sfințise, și vă învăța să fiți sfinți cu inima și apoi cu viața. Iar după plecarea mea la cer, voi v-ați întinat inima și apoi viața. Vă făcuse Domnul fii și vă spunea mereu să nu fiți murdari pe hăinuță, că în chip nevăzut vă vizitează Duhul Sfânt. Vă făcuse Domnul acoperământ din lucrarea cuvântului Său, acoperământ de vreme rea și de scăpare de moarte, și nimeni dintre sfinți n-a avut norocul pe care l-ați avut voi. Nici Avraam n-a avut așa trecere ca voi, căci cu el Domnul a vorbit mult mai puțin, dar cu voi a mâncat Domnul la masă mereu, mereu, și când Se întorcea înapoi, era cu lacrimi pentru cele ce vedea la voi și în voi.

O, ce noroc ați avut voi, dar ați dat Domnului cu piciorul și sunteți niște copii rătăciți de Tatăl vostru. Ba unii din fiii voștri s-au încumetat să se facă slujitori ai Domnului, ai Tatălui ceresc, pentru oile Tatălui ceresc, zic ei. O, ei n-au fost în stare să poarte grijă de sufletul lor, dară să mai răspundă pentru sufletele altora! Aceștia sunt cei mai de plâns dintre toți cei care s-au pierdut din lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, care păstorește pe poporul cel credincios de pe pământ.

Nu vă mai aduc aminte de cele ce le-ați călcat fără de lege. Nu vă mai amintesc de cele ce nu le-ați ținut pentru Domnul, dar vă amintesc că m-ați părăsit. V-am păstorit cu Domnul douăzeci și cinci de ani, și apoi m-ați părăsit și ați luat alți păstori, și v-au păstorit păcatele de tot felul și v-au împietrit și v-au ferecat. Dar sun peste voi, sun din cer pe pământ peste voi, cei din cetatea cuvântului lui Dumnezeu. Sun și întocmesc carte de mărturie între mine și voi. Sun și iar sun. Sun cu toată puterea ca să vă desfac urechile și inimile. Sun ca după fiii risipitori care și-au pierdut moștenirea și pe Tatăl lor. Sun ca peste unii rușinați pentru faptele și pentru necredința lor. Sun peste voi și vă pun la îndemână duhul pocăinței care aduce iertarea peste fiii cei risipitori. Puțini mai am vii dintre voi, puțini, puținei, iar ceilalți v-ați cheltuit averea duhovnicească și darurile și veșmântul cu care ați fost de Domnul îmbrăcați, iar acum sunteți goi.

Sun din trâmbiță peste voi. Întoarceți-vă, voi, cei căzuți de la credință, întoarceți-vă la viață cu credință și cu sfințenie și cu pregătire pentru venirea Domnului! Întoarceți-vă la Tatăl Cel ceresc și ziceți cu umilință, voi, cei greșiți: „Doamne, am greșit la cer și înaintea Ta și nu mai suntem vrednici să ne numești fii ai Tăi, dar iartă-ne prin pocăință și prin viață sfântă de-acum, și fă-ne și pe noi ca pe unii din slugărimea Ta, ca să nu pierim fără Stăpân, ca să avem Stăpân, Doamne, ca să avem nume, Doamne, că vine vremea să se țină mulți după cei aleși ai Tăi, ca să le poarte numele și să scape de cele ce vin peste pământ“.

O, aruncați-vă la mila Domnului și cereți milă. Cereți, voi, cei greșiți, voi, cei despărțiți de mine, cereți împăcarea. Cereți voi, că eu nu pot să cer pentru voi, că voi nu sunteți împăcați cu mine. Voi m-ați părăsit, m-ați urât, m-ați vorbit de rău, și Domnul v-a auzit. El este ochi și urechi peste tot, și scrie tot.

Sun peste voi ca să vă desfac auzul și inima. Nimeni nu poate striga la Dumnezeu pentru voi. Numai voi puteți striga dacă veți voi mila și iertarea lui Dumnezeu, dar nu uitați ce vă spun: mila și iertarea lui Dumnezeu, nu a omului. Strigați la mila Domnului și stați așteptând-o apoi. Eu sunt cea care vă iert acum pentru toate câte ați greșit față de mine cât am fost cu voi și după ce am plecat la Domnul. Vă iert și vă dezleg de toate câte ați făcut rău față de mine, cea care am purtat și port și din cer lucrarea Domnului peste cei credincioși. Vă iert și vă dezleg de toate piedicile, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin. Vă iert ca să puteți trece în sus la Tatăl cu rugăciunile voastre cele pentru pocăință și pentru iertare. Chiar și dacă nu voiți să vă iert, chiar și dacă nu credeți că vă iert, chiar și dacă nu credeți că ați greșit, eu vă iert pe toți cei care știți și care nu știți că ați greșit. Îi iert și pe cei care prin voi au hulit pe Dumnezeu în această lucrare. Îi iert și pe cei din lume care au fost ațâțați de voi să se ridice cu necredință împotriva lucrării lui Dumnezeu și a poporului care este acum cu mine și cu Domnul. Iar voi rugați-vă lui Dumnezeu să vă descopere adevărul Său cel din lucrarea cuvântului Său care v-a însoțit și pe voi atâta vreme. Amin.

Doamne, am sunat peste cetatea cuvântului Tău. Doamne, să ia toți din glasul trâmbiței mele. Să ia și cei din neamul meu cel după trup, cei din casa mea; să ia și rudele și vecinii mei cei aduși de credința lor lângă mine și lângă Tine, Doamne; să ia și nașii, și finii; să ia și cei mai de departe de străduța cea care a purtat lucrarea cuvântului Tău, că eu, Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tu ești îmbrăcată cu duhul dreptății, că vremea de acum, aceasta este. Tu ai iertat greșiților tăi toate cele greșite precum și Eu am iertat și am spus: «Oricine va greși împotriva Fiului Omului, i se va ierta». Dar să nu rămână cineva neîmpăcat cu Duhul Sfânt, Verginico, fiindcă acest păcat rămâne împotriva celui ce-l face. Cine L-a cunoscut pe Dumnezeu, și apoi s-a despărțit de El părăsindu-L, acela are acest păcat asupra sa. Acesta este cel mai greu păcat pe care-l face omul cel cunoscător de Dumnezeu, căci fără cunoașterea lui Dumnezeu, păcatul nu are putere asupra omului păcătos. Dar acum Eu sunt cuvânt peste pământ și nimeni nu mai poate spune că nu M-am vestit pe Mine Însumi până la toate marginile mai înainte de venirea Mea cea slăvită. Era scris că nu va veni ziua Mea cea mare până nu Mă voi vesti pe Mine Însumi peste tot pământul.

Poporul Meu, poporul Meu cel credincios, am sărbătorit, fiule, în mijlocul tău. M-am făcut sărbătoare de cuvânt peste tine. M-am slăvit în trâmbița Mea, căci ea a fost slava Mea. Cuvântul Meu este slava Mea. Israele, să fii, fiule, treaz și viu, și să primești hrana Mea din gura Mea. Eu am lucrat în mijlocul tău și am pus pe Verginica să-și scrie cartea de mărturie peste cetatea ei care doarme în necredință de când ea a plecat la cer. Iar tu, poporul Meu cel credincios, îi ești martor că ea lucrează în sobor așa cum este lucrarea cea din cer. Ea s-a ușurat de apăsare, că și-a încheiat cartea cea peste cetățile ei, carte care a fost întocmită acum șapte ani. Iar tu, popor iubit și credincios, să sărbătorești cu bucurie serbările cerești care sunt din cer cu tine, și să fii binevestitor prin lucrarea Mea cu tine, că Eu Mă vestesc că sunt cu tine, Mă vestesc până la toate marginile. Amin.

Așează-te în Duhul Sfânt, poporul Meu iubit, și așa să stai, și așa să te găsesc, căci Duhul lui Dumnezeu lucrează pentru tine și te înnoiește mereu ca să strălucești, poporul Meu. Amin, amin, amin.

13-12-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae

Mereu, mereu să stai în sărbătoare cu Mine, Ierusalime; cu Mine și cu cerul, poporul Meu. Nu mai are cerul pace în cer, că vine cu ea pe pământ ca s-o dea oamenilor, și oamenii nu vor pacea Mea, și o vor pe a lor, și cerul nu mai are pace, și are durere și are așteptare. Tot cerul de sfinți și de îngeri lucrează pe pământ între oameni ca să aducă pacea mântuirii neamului omenesc. Toate oștirile cerești sunt pe pământ cu tine, poporul Meu, ca să pot Eu răzbate cu tine în inimile oamenilor și să-Mi întocmesc sărbătoarea venirii Mele pe pământ cu oamenii a doua oară, poporul Meu.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Mă așez în mijlocul tău cuvânt ca să te fac, poporul Meu, cuvânt peste pământ. Amin, amin, amin. N-are cine Mă mai ajuta pentru venirea Mea, n-are cine dintre oameni. Numai tu ești poporul Meu cel credincios venirii Mele pe pământ. Pământul este al Meu, precum și cerul, dar oamenii se simt stăpâni peste pământ, ba chiar și peste cer se vor stăpâni, și Eu sunt în jale dimpreună cu cei din cer. Mă așez în mijlocul tău cuvânt de sărbătoare, cuvânt cu putere, cuvânt cu viață veșnică în el, ca să te așez mereu înaintea Mea, ca să te îndemn mereu, mereu să fii poporul Meu, iar tu să împlinești cuvântul Meu. Amin.

Am sfinții cu Mine în coborâre, iar ierarhul Nicolae stă cu amândouă mâinile deasupra ta binecuvântându-te cu binecuvântarea Mea, Ierusalime sfințit de Domnul și de toți sfinții Săi. Binecuvântare arhierească din binecuvântarea Mea, căci Eu sunt Arhiereul tău Cel ceresc după rânduiala Tatălui Meu. Eu sunt Cel Sfânt peste tine. Eu sunt Cel ce te cârmuiesc cu toiag de fier, cu cuvântul Duhului Sfânt, poporul Meu cel plin de haruri și de daruri, căci Eu izvorăsc peste tine din belșug binecuvântarea Mea și harurile ei, și darurile ei cele cerești. Așează-te sărbătoare înaintea Mea, și să stai mereu în sărbătoare cu Mine, Israele român, cu Mine și cu cerul, fiule, că nimeni, nimeni pe pământ nu mai știe să Mă sărbătorească pe Mine și pe sfinții Mei. Oamenii se sărbătoresc pe ei mâncând și bând, însurându-se și măritându-se ca în vremea lui Noe, iar venirea Mea va fi aidoma ca în vremea aceea, ca în vremea lui Noe, precum a fost cuvântul Meu cel din Scripturi. Eu vin, numai tu să fii gata de venirea Mea, și apoi Eu vin. Vin, și voi fi cu tine în veci, căci plata celor mântuiți sunt Eu, Mântuitorul lor. Eu sunt fericire, Eu sunt iubire, Eu sunt mângâiere, Eu sunt bucurie, Eu sunt tot ceea ce vei avea pe veci, căci în Mine este toată plinirea darurilor tale cele veșnice, cele cerești, poporul Meu.

Vezi tu de ce vin Eu la tine mereu? Vezi, fiule, de ce vin? Vin să te binecuvintez mereu, și să te port din binecuvântare în binecuvântare până la ziua cea veșnică. Ziua cea veșnică sunt Eu, Domnul, și în Mine se odihnește odihna ta cea veșnică, poporul Meu cel credincios, precum toți sfinții din cer, care au crezut în Mine pe pământ, făcând voia Mea cea sfântă cu inima și cu trupul și cu cugetul lor. Fii atent la ziua Mea cea mare, că ea vine cu Mine și cu sfinții. Fii atent să înțelegi venirea Mea, și s-o știi cum vine, căci știința ta trebuie să întreacă orice știință de pe pământ. Știința ta e binecuvântată, și e din cer, că Eu vin din cer la tine și Mă fac înțelepciune și Mă fac vestire și Mă fac veghe și bucurie în tine, și Mă fac în tine venire a Mea pe pământ. Amin. Cu tine e tot cerul. Cu tine stau sfinții la masă. Cu tine sunt sfinții la lucrul tău cu cerul. Cu tine merg sfinții pe cale. Cu tine petrec sfinții în serbare pe pământ, poporul Meu. E mare bucurie în cer când Eu Mă așez cuvânt cald în mijlocul tău, și tu ești bucuria cerului, și tu ești nădejdea Mea și a sfinților Mei pentru ziua răscumpărării, Ierusalime binecuvântat pentru venirea Mea.

Mă fac în tine trâmbiță și sun venirea Mea. Îmi împart glasul cuvântului Meu peste tot prin lucrarea ta cu Mine. Ca pasărea care-și adună puii sub aripile sale, așa lucrez cu tine, copile puișor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ți fie frig, fiule, și să nu știi de greu, că tu ești cel micuț. Tu ești puiul care are nevoie de aripa Mea. Tu ești cel purtat de aripile slavei Mele, căci cuvântul Meu este slava Mea. Amin. Cel mic este cel iubit, cel scump, cel mângâiat, cel dezmierdat, după cum învață însăși firea a toate câte sunt mici între cele mari, ființe de tot felul.

O, tu ești dator cu multă iubire, cu multă credință, cu multă viață din viața ta cu Domnul. Ești dator Celui ce te iubește din cer cu mare iubire, poporul Meu. Ferice ție, după cum vei ști să te dăruiești de frumos lui Dumnezeu. Fericire vouă, copii credincioși Mie în vremea aceasta dacă veți fi pe deplin credincioși, căci celui deplin credincios îi este totul cu putință pentru împlinirea venirii Mele, pentru cer nou și pământ nou. Amin. Mulți au venit ca să fie cu acest izvor și ca să stea cu Mine prin credință, dar mulți s-au și săturat să mai creadă și să mai aștepte, și au plecat să caute altfel de drumuri spre Dumnezeu. Aceia n-au avut credință deplină, căci sămânța cuvântului Meu n-a fost acoperită cu credință ca să încolțească, și n-a încolțit, precum nu încolțește sămânța care rămâne deasupra brazdei de pământ în urma plugului și vin păsările și o mănâncă și nu mai are de unde să iasă rod. Aceia vor fi învăluiți din toate laturile de rușine, căci au avut pe Domnul cuvânt și nu L-au prețuit așa cum este Domnul. De aceea v-am spus Eu vouă că oamenii s-au făcut stăpâni, și se simt stăpâni peste pământ, ba chiar și peste cer se vor stăpâni, căci ar voi să Mă tragă la voile lor, ca să le fac Eu lor după căile lor, nu după Mine.

Oamenii nu Mă prețuiesc. Oamenii nu știu cum este Dumnezeu. Oamenii nu se uită în Mine ca să știe cine este și cum este Dumnezeu. Ei vor să creadă că Eu sunt cum știu ei cu mintea lor, și nu vor să creadă cum este de la Dumnezeu să creadă.

O, poporul Meu, nu știu oamenii ce este credința în Dumnezeu și viața în Dumnezeu. O, poporul Meu, n-au oamenii călăuză dreaptă. O, poporul Meu iubit, fă-te cale și lumină și pâine și apă și sare și haină pentru oameni. Să se uite omul la tine și să înțeleagă cum este Dumnezeu și ce voiește Dumnezeu de la om. Să se uite omul la tine și să ia putere să vină după Mine ca și tine, și să Mă înțeleagă pe Mine uitându-se la tine, poporule, cărarea Mea de la pământ la cer. Tu ești cărare pentru cei de pe pământ, ca să știe omul cărarea spre Dumnezeu. Tu ești torța Mea cea aprinsă, și cu tine Mă port peste întuneric ca să scot omul din întuneric la lumină și să Mă odihnesc de jale. Am de arat și de semănat și de borunat cu tine, ca să fie prinsă sămânța Mea sub țarină și ca să iasă firul ei la lumină și ca să Mă bucur de popor nou ca și tine, și cu el să umplu pământul și să-Mi răscumpăr munca și pe toate cele văzute și nevăzute, care au fost la început făcute de cuvântul Meu pentru omul cel făcut de Mine, căci pentru el M-am coborât din sânul Tatălui Meu, ca să-l iau în Mine și să-l nasc din Mine, ca să fie omul născut din cer, ca și Mine, și ca să Mă ia omul în el, și să-Mi dea viață în el și din el, și ca să fiu Eu Dumnezeul omului cel de sus născut, precum sfinții sunt născuți de sus la credința lor, și cu patrie cerească și veșnică dăruiți de Dumnezeu.

Cuvântul Meu s-a făcut sărbătoare în mijlocul tău, căci toate oștirile cerești sunt cu tine, Israele credincios, ca să pot Eu răzbate cu tine în inimile oamenilor și să-Mi întocmesc sărbătoarea venirii Mele pe pământ a doua oară. Amin. Oamenii se pregătesc de zor pentru sărbătoarea Crăciunului, dar pentru nașterea Mea în ei nu se pregătesc oamenii. Pentru venirea Mea a doua oară pe pământ, nici vorbă să se pregătească neamul oamenilor. Dar tu pregătește-te mereu și fii gata mereu, și nu te sătura să Mă aștepți și să crezi că vin, că Eu prin tine vin, prin cei credincioși ai Mei de pe pământ. Amin. Pregătește-te mereu pentru nașterea cuvântului Meu în mijlocul tău. Pregătește-te zi și noapte pentru venirea Mea, că vin, poporul Meu, și cuvântul Meu este adevărat.

O, ce frumoasă va fi pentru tine venirea Mea! Voi veni, poporul Meu, cu sărbătoare veșnică între Mine și tine, iar ziua Mea cu tine nu va mai însera. Amin. Și cerul, și văzduhul, și pământul, și cele din ape, și adâncul, vor vedea sărbătoarea Mea cu tine, sărbătoarea cea veșnică, fiule. Dar Eu voiesc, copilul Meu iubit, ca tu să fii cel dintâi care vezi și care vei vedea venirea Mea la tine și la toți cei care Mă iubesc pe Mine și pe tine, și se vor face popor nou întru întâmpinarea Mea, iar Eu și cu cei credincioși pe deplin, vom dăinui în veci, uniți cu Tatăl. Amin, amin, amin.

19-12-1997

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon

Poporul Meu, poporul Meu, Eu, Domnul, vin iar la tine ca să Mă așez cuvânt în tine. Vin, fiule, la tine ca să-ți măsor făptura. Amin. Lucrez peste tine cu întreită binecuvântare, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Dau sfinții să se măsoare cu tine, și să nu Mă rușinezi, fiule, că sfinții cerului Meu au mare cinste pentru tine, că ei văd cine ești tu, văd din lucrarea Mea cu tine, poporul Meu. Se uită sfinții la lucrarea Mea cu tine, și se hrănesc sfinții din cuvântul Meu așa cum te hrănești tu, și voiesc sfinții să auzi și să înțelegi cuvântul Meu cu urechea duhului, ca și ei, nu cu urechea trupului. Toată lumea aude de la Dumnezeu cu urechea trupului, dar trupul nu folosește duhului, și îi stă împotrivă, căci scris este: «Duhul poftește împotriva trupului, și trupul, împotriva duhului». Toată lumea este trup, și trupește sărbătorește serbările ei, chiar dacă ea, lumea, se folosește de numele zilelor Mele de serbare. Lumea a întors pe dos zilele Mele de serbare, și Eu nu am nici o bucurie de la bucuriile lumii, că bucuriile lumii sunt pentru lume, nu pentru Mine și nu pentru sfinții Mei.

Neamul Meu român sărbătorește azi serbarea nașterii Mele între oameni, iar cerul sărbătorește pe ierarhul Spiridon, căci astăzi această sărbătoare este în cer. Toate sunt anapoda pe pământ, și Eu M-am dus cuvânt între cei mai mari ai neamului român și între cei ce se zic biserică a neamului român și le-am spus să se așeze la loc cu cele cerești și să pună la locul lor și la cinstea lor pe cele strămutate de la locul lor, căci sfinții cerului Meu, mereu, mereu Mă întreabă: «Doamne, până când?».

Astăzi nu este sărbătoarea nașterii Mele, și lumea se serbează pe ea, nu pe Mine. Lumea se bucură fără Mine, că așa s-a deprins lumea. Dar tu, poporul Meu, nu ești din lume, precum nici Eu nu sunt. Eu, fiule, nu încap cu cele ale Mele în lume, precum nici tu nu încapi. Lumea se bucură, și tu plângi cu Mine de jalea Mea și a sfinților Mei, dar vine ziua Mea când lumea va plânge de jalea ei, și tu te vei bucura cu bucuria Mea, căci așa scrie în Scripturi. Eu sunt în durerile nașterii din nou a lumii, precum și tu ești, dar după nașterea aceasta vom uita de dureri, de bucurie că s-a născut din cer lumea cea nenăscută de sus. Este scris că cine nu se naște de sus, nu poate fi al împărăției cea din cer pe pământ, și iată, lumea este împărat pe pământ, și ar voi să fie și pe cer tot așa, dar cerul este cel ce nu se vede, căci ochii trupului nu văd pe Domnul și pe cele cerești ale Domnului.

Vin, poporul Meu, să-ți măsor făptura. Vin la tine pe pământ cu sărbătoare arhierească. Arhiereul Spiridon a fost minune cerească pe pământ. N-am mai avut pe altul ca și pe el între arhierei pe pământ. Acesta a fost cu adevărat om plăcut Mie, om smerit ca Mine, om blând și smerit cu inima, om care a ajutat pe Dumnezeu la mântuirea neamului omenesc. Astăzi nu se mai ridică dintre oameni om ca arhiereul Spiridon. Ce să fac Eu cu arhiereii cei cu școală omenească? Aceia nu pot face ce a făcut sfântul Spiridon. Cei de azi se rușinează cu sfințenia. Cei de azi râd de cel sfânt și îl fac asemenea lor, așa cum s-a întâmplat cu arhiereul Meu de care Eu M-am folosit pentru începutul cel nou al lumii, pentru începutul lucrării de naștere din nou a lumii, dar n-a fost lăsat să fie sfânt și drept. Invidia arhiereilor lumești a tras de sub el cărămida cea nouă pe care Eu, Domnul, am așezat-o acum prin el pe pământ pentru începutul nașterii din nou a lumii, precum Eu am proorocit și am făgăduit apostolilor Mei cei doisprezece.

O, poporul Meu, îți spun ție bucurie. Apostolii cei doisprezece s-au așezat pentru Israel pe cele douăsprezece scaune pe care Eu le-am dat lor prin făgăduința Mea cea de atunci. Au auzit la Mine cuvânt rostit peste neamul lui Israel, neamul lor cel după trup, neamul pe care Eu îl strig acum să vină să primească cuvântul Meu, cuvântul Celui răstignit de neamul lui Israel, căci neamurile pământului au primit cuvântul mântuirii și vin la credința mântuirii prin cuvântul Meu care vine înaintea Mea ca semn de pocăință a oamenilor, și de venire a Mea, iar Israel cel după trup are mijlocitorii lui pe cei doisprezece apostoli ai Mei, care sunt iudei după trup, după cum și Eu sunt iudeu după trup, că mântuirea din iudei este, după cum este scris în Scripturi. S-au așezat apostolii Mei să judece pricina celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și această judecată se face prin Mine, Cuvântul lui Dumnezeu peste neamul român, ca să audă neamurile pământului, și să audă neamul Meu Israel și să se scoale, căci Hristos, Unsul Tatălui, Trimisul Cel din cer pe pământ acum două mii de ani trup în Israel, iar azi cuvânt în neamul român, Hristos, Cel ce este proorocit de prooroci ca să fie Mesia Cel din cer, Hristos vine din nou a doua oară de la Tatăl ca să mântuiască lumea cu mântuirea Lui. Amin, amin, amin.

Vine Domnul Iisus Hristos, și face pe pământ praznic de mântuire, praznic de naștere din nou a lumii. Vine Domnul și Se vestește pe Sine și vine. Amin.

Apostolii Mei s-au așezat pe cele douăsprezece scaune ale dreptății, și încep să scrie pe cei din Israel care vor veni spre mântuire, în numele lui Hristos, Mesia Cel venit din cer acum două mii de ani, și vor striga numărul lor după seminții, precum este scris în Scripturi, și cei mântuiți din neamul lui Israel se vor uni cu neamul român în numele Meu, și Mă vor vesti pe Mine Hristos, Cel ce vine ca să fie cu cei mântuiți.

Apostolii Mei au fost și sunt iudei, și sunt Ierusalimul cel de sus, împreună cu Avraam, Isaac și Iacov, și cu neamul lui Israel cel sfânt din toate veacurile și cu toți cei din neamurile pământului care au primit credința în Hristos prin apostolii Mei cei doisprezece, ucenici care și-au ridicat ucenici asemenea lor în toate neamurile pământului, de atunci și până azi, și aceștia sunt sfinții cerului, în cer și pe pământ, căci Ierusalimul este zidit din sfinți, și în cer și pe pământ, amin; din sfinți, nu din pietre, nu din cărămizi, ci din oameni noi și sfinți cu trăirea, cu duhul și cu trupul și cu sufletul lor. Amin.

Apostolii Mei cei din iudei s-au așezat pe cele douăsprezece scaune ale dreptății ca să mijlocească la Mine împreună cu tine, poporul Meu de ucenici pentru neamul lui Israel cel după trup, căci Eu nu Mi-am uitat făgăduințele Mele cele pentru el rostite și pe care nu le iau de peste el.

O, poporul Meu, a venit vremea nașterii din nou a lumii și a lui Israel cel ce a fost poporul Meu și nu mai este. Dar cel din Israel care se va ridica cu pocăință ca să Mă primească cuvânt de venire a Mea a doua oară, acela va fi popor al Meu prin făgăduințele cele rostite pentru rămășița lui Israel care se va scula și va mijloci la Mine pentru tot Israelul, iar Eu, Domnul, voi fi milostiv pentru cel ce Mă primește de Stăpân și de Mire venit de la Tatăl cuvânt pe pământ, și apoi trup văzut, trup și cuvânt, cuvânt și trup, Hristosul Tatălui. Amin. Și se vor încreștina neamurile și vor lua trăire creștină și se vor bucura de așa trăire, căci lumea nu știe ce înseamnă bucurie. Lumea a vrut să fie lăsată de capul ei, și este fără cap lumea, iar biserica ei este lumească, nu este cerească, și este descoperită înaintea lui Dumnezeu și așa se roagă la Dumnezeu, dar nu se poate așa, că scris este: «Orice femeie care se roagă lui Dumnezeu cu capul descoperit, își necinstește capul, iar capul femeii este bărbatul». Orice biserică rugându-se lui Dumnezeu cu capul descoperit, își necinstește capul ei, iar capul bisericii trebuie să fie Hristos, căci Hristos este bărbatul bisericii, Mire al bisericii dacă biserica este mireasă, iar dacă nu este mireasă nu este biserică a lui Hristos, ci este biserică lumească și nu creștinească. Biserica lui Hristos are trăire creștinească și sărbătoare creștinească, dar iată, biserica românilor a voit să fie lăsată de capul ei și și-a stricat serbările, iar vremile cele sfinte le-a strămutat de la locul lor și numai biserică nu este ea, că este biserică fără sfinți, de vreme ce și-a sucit zilele sfinte și nu mai sunt la locul lor și în dreptul sfinților lor, căci fiecare clipă își are binecuvântarea ei și fiecare zi își mărturisește pe sfinții ei.

Să se așeze la locul lor sărbătorile Mele și ale sfinților Mei, că iarăși strig cu acest strigăt peste neamul român pe care-l vreau creștin pe pământul dreptății Mele. Eu am făcut din pământul român pământul cuvântului Meu, pământ al dreptății, căci cuvântul Meu este dreptate pe pământ, și voi face din pământul român pământ al creștinilor, iar creștini sunt cei ce au trăire ca a Mea și nume ca al Meu.

O, poporul Meu, am venit la tine ca să-ți măsor făptura. Lumea se bucură cu mâncăruri alese, cu carne de porc și cu băuturi tari, și zice că sărbătorește nașterea Mea. Dar lumea taie porci și vaci și oi și păsări ca să mănânce și să petreacă serbarea ei, și nu așa sunt serbările Domnului cu omul. Acum trebuie să fie vreme de post până la ziua de serbare a nașterii Mele, iar tu, Românie, tai porci și faci sânge în vreme de post. O, nu se face vărsare de sânge în vreme de post, că e vreme de post și de cumințenie și de sfințenie pentru pregătirea ta în întâmpinarea serbării nașterii Mele. Ai scos două duminici de la locul lor, căci te-ai crezut că poți să întorci vremurile, și le-ai întors, după cum este scris în Scripturi: «Se vor încumeta să schimbe vremurile».

Să știi, Românie, să știi că nu s-a terminat postul pentru întâmpinarea serbării nașterii Mele, și tu calci orânduielile sfinților, și sunt supărați pe tine sfinții și părinții tăi și îi aud mereu zicându-Mi:

– Doamne, până când ca să așezi puterea noastră la locul ei? Doamne, voim să facem bine oamenilor, și oamenii ne-au făcut rău. Doamne, răscumpără locurile noastre, căci antichrist ne-a dat afară din biserică și ne-a luat locul și haina și casa, iar biserica e fără sfinți, și ea nu știe boala ei, nu știe de unde vine suferința ei. Doamne, dă duhul treziei peste cei ce cârmuiesc peste neamul Tău român, ca să așeze împărăția cuvântului Tău la locul ei și să-i spună lui antichrist pe nume și să răscumpere locașurile Tale cele cu sfinți în ele, căci antichrist ne-a scris pe noi pe ziduri, iar pe el, pe scaunul Tău și al nostru, Doamne!

– O, sfinților, sfinți ai cerului sfânt, ai cerului român! Eu, Domnul, vă voi face dreptate, căci Mi-am făcut în România scaun al dreptății și din el Mă fac cuvânt de dreptate, și cu cuvântul Meu netezesc căile voastre spre oameni, și ale oamenilor spre Mine și spre voi, iar Eu sunt Dumnezeu, și voi birui.

Amin, amin zic vouă, celor din fruntea poporului român: adunați-vă și faceți sfat ceresc, căci Eu sunt Cel ce stau tainic în sfatul acesta. Așezați la loc pe sfinți! Amin. Așezați în biserici postul și rugăciunea, și pe sfinți, și viața cea creștinească în România. Ea e țara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mire în ea, sunt cuvânt de iubire și de înviere din ea. Eu sunt învierea morților ei cei vii și cei adormiți.

Mă doare când văd tristețe pe duhul sfinților tăi, Românie. Tu ai fost cea mai lovită dintre neamuri, căci cei drepți din tine n-au mai avut loc să trăiască deasupra pământului tău, și au fost băgați dedesubt ca sămânța care dă rod. A venit vremea rodului. Întoarce-te spre rodire sfântă din mijlocul tău, din pământul tău. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, să stai sub hrana Mea, să stai mereu sub ploaia cuvântului Meu, căci cu el hrănesc pretutindeni. Am venit la tine să-ți măsor făptura și să te dau pildă de trăire și de lumină și de adevăr al Meu între oameni. Și voi veni să te învăț să-ți măsori singur făptura, și să știi să lucrezi cu Mine peste tine, căci tu ești plugul Meu, ești pilda Mea înaintea oamenilor, iar cine va pune mâna pe acest plug, să nu se mai poată uita înapoi, ci numai la cer și numai la Mine. Amin, amin, amin.

25-12-1997


:  
: