Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 19.12.2009, 01:47    Post subject: Capitolul 5 - Îndoiala lui Cornelius Reply with quote

Capitolul 5
Îndoiala lui Cornelius


1. La aceste cuvinte ale Mele, toți au făcut ce le-am spus să facă, dar cei mai mulți fără tragere de inimă, pentru că tare ar fi vrut să vadă minunea de aproape. Dar nimeni nu a îndrăznit să spună ceva. Ne-am întors la mese, ne-am așezat și am început să mâncăm din peștele care și de data aceasta era foarte bine pregătit. Și toți au mâncat cu poftă, fiind bine dispuși.

2. Mai ales Iara a Mea era foarte voioasă și a spus: „Nu pot nicicum să-mi explic pentru ce oare astăzi sunt atât de voioasă. Dar ceva tot am observat, și anume că nu toți sunt la fel de voioși ca mine! Fată fiind, ar trebui să fiu cea mai chinuită de curiozitate dintre voi, dar aici e chiar pe dos! Bărbații sunt aceia care tot iscodesc cu privirile locul unde i-am lăsat pe înecați, să vadă dacă cei nouă au înviat deja. Eu n-am iscodit deloc și totuși i-am văzut cum unul după celălalt au plecat deja. Iar bărbații, domnii și regii încă mai privesc într-acolo și se tot întreabă dacă or fi înviat. Oh, deja de aproape o jumătate de ceas, imediat după ce ne-am așezat la mese, au început cei nouă să se miște și s-au ridicat de la pământ, s-au frecat la ochi și au plecat. Eu am văzut foarte bine printre acești copaci toate acestea, deoarece sunt mică și am putut să văd foarte bine pe sub crengile copacilor. Voi însă sunteți înalți și ramurile copacilor v-au ascuns minunea puterii voinței dumnezeiești. Acum însă este prea târziu; chiar dacă mergeți acolo nu veți mai găsi pe nimeni, doar locul unde au fost întinși cei nouă. Și aceia pe care Domnul i-a trezit la viață ieri, imediat după furtună, au plecat deja spre casă împreună cu cei nouă.”

3. Cornelius a spus: „Ce ochi buni ai tu că ai putut vedea totul! Chiar dacă s-a sfârșit totul, e bine și minunat, căci noi nu vrem nimic altceva decât sigura izbândă a ceea ce Domnul a poruncit și vrea. Căci chiar și o singură nereușită ar putea trezi îndoieli în cei necredincioși. I-ai văzut tu însă într-adevăr pe cei nouă ridicându-se și plecând?”

4. Iara i-a răspuns, puțin supărată: „Eu cred totuși că nu mă știți de mincinoasă! De când trăiesc și gândesc și până acum gura mea n-a rostit vreo minciună! Și tocmai alături de Domnul Dumnezeul meu, cel mai mare dintre învățători, să spun o minciună pentru a vă potoli vouă curiozitatea?! Oh, înalte domn, tu n-o cunoști nici pe departe pe Iara! Iată cum, în minți atât de luminate, locuiește și minciuna: tu poți lămuri cuiva ceva din mintea ta, așa cum ai priceput tu acel lucru, dar, dacă înțelegerea ta a fost greșită, lămurirea ta e mincinoasă și astfel te-ai rătăcit și l-ai îndepărtat și pe aproapele tău de adevăr. Dar adevărata și curata iubire nu minte și nici nu poate minți pe cineva vreodată, pentru că ea respectă aproapele mai mult ca pe sine însăși și pe Dumnezeu mai presus de toate! Eu sunt plină de iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele meu, și, așa stând lucrurile, crezi că aș putea să-ți dau o veste falsă?! Onorate Cornelius, această bănuială din partea ta nu o găsesc deloc la locul ei!”

5. Cornelius a spus: „Dar, preacinstită Iara, în veci nu m-aș gândi vreodată să spun așa ceva! Te-am întrebat în acest fel pentru că este un mod foarte firesc de a pune întrebări, dar departe de mine gândul că ai fi vrut să ne spui ceva neadevărat! Întreabă-L pe Domnul însuși, căci El știe negreșit cum stau lucrurile în sufletul meu, dacă am avut eu cea mai mică intenție să te bănuiesc pe tine de minciună, preacredincioasă și preacinstită fată! Cei nouă s-au trezit din voia Domnului și tot din voia Domnului au plecat deja și întreaga muncă a fost astfel dusă la bun sfârșit. Eu însă ți-am pus întrebarea, întrucâtva necioplită, dintr-o pură obișnuință de a pune astfel întrebări și nu m-am gândit la nimic altceva. Ai să-mi porți supărare pentru aceasta?”

6. Iara: „O, nicidecum, însă data viitoare va trebui ca întrebările tale să fie mai bine gândite! Dar acum să vorbim despre altceva, căci am spus destul vorbe goale!”

7. Cornelius și Cyrenius au spus atunci: „Da, da, ai perfectă dreptate! Fiecare clipă în care noi pălăvrăgim e un păcat, atunci când Domnul este în mijlocul nostru! Să-I lăsăm Domnului singur dreptul de a hotărî și porunci!”

8. Eu am spus: „Să lăsăm această discuție. Acum este vreme bună de pescuit și îi vom face lui Marcu o provizie mare de pești! După-amiază se va petrece iarăși ceva deosebit!”

9. Bătrânul Marcu a auzit aceste spuse ale Mele și le-a poruncit imediat fiilor săi să pregătească bărcile. Căci, din pricina furtunii, peștii din bazinele îngrădite din mare avuseseră mult de suferit.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !