Dovezi timpurii ale originii post-mosaice a Pentateuhului: anacronisme 1
Nu numai că relatarea morții lui Moise arată că textul a fost scris de un autor ulterior,
căci nimeni nu-și cunoaște locul de înmormântare (Deut 34: 6) -
ci încă din secolul al XI-lea,
cititorii educați ai Bibliei, rabinii evrei și clerul creștin deopotrivă
au început să observe și să comenteze alte particularități și anomalii textuale pe care le-a dezvăluit Pentateuhul,
căci se afirma tradițional și apoi autoritar că autorul său era Moise.
Medicul curții evreiești
Isaak ibn Jaschusch, de exemplu, a remarcat în ultima jumătate
a secolului al XI-lea că
- lista regilor edomiți din Geneza 36: 31-39 nu ar fi putut fi scrisă de Moise; lista amintește numele regilor edomiți care au fost activi în timpul lui David și Solomon.
- în plus, Geneza 36:31 sugerează cu tărie că autorul a scris după înființarea monarhiei în Israel, cunoscând o perioadă monarhică din istoria israelită:
Aceștia sunt regii care au domnit în țara Edomului, înainte ca vreun rege să domnească peste israeliți."
Acest pasaj trebuie să fi fost scris de cineva care nu a trăit înainte de secolul al 9-lea î.num. creștină.
Anomalia textuală specifică aici este ceea ce este denumit în mod obișnuit anacronism:
ceva din intervalul de timp al narațiunii apare de fapt dpdv. istoric mult mai târziu sau
se întâmplă în afara intervalului de timp pe care îl implică narațiunea și,
de fapt, acel ceva aparține adesea în cadrul istoric al autorului real a textului.
Acesta este unul dintre mijloacele prin care savanții pot datează un text.
De exemplu, dacă o narațiune prezentată în contextul istoric al anilor 1920 permite personajelor sale să folosească telefoane mobile,
am fi sceptici cu privire la veridicitatea istorică a narațiunii. Mai degrabă, acesta ar fi un anacronism
care dezvăluie momentul în care narațiunea a fost scrisă la sfârșitul secolului al XX-lea și contextul său istoric.
Sursa Early evidence of post-Mosaic authorship: anachronisms
http://stevendimattei.com/moses-write-torah-2/