----------------------------------- Fire 28.2.2010, 06:19 Capitolul 8 - Plămânii și respirația Pământului ----------------------------------- Capitolul 8 Plămânii și respirația Pământului 1. Așa cum știți, pentru a putea funcționa corect, este absolut necesar ca un organism fizic să fie dotat cu o pereche de plămâni, o inimă și un stomac. Chiar și plantele dispun de anumite facultăți respiratorii, cu ajutorul cărora inspiră și expiră la fiecare 24 de ore. 2. Respirația corpului Terrei poate fi observată cu ușurință pe malul mării, în special în zonele în care există fluxuri și refluxuri regulate. Acest fenomen nu poate avea decât o cauză internă, nicidecum una externă. Dacă nu sunteți de acord, umpleți o cadă cu apă și atârnați deasupra ei o mică sferă magnetică, la aproximativ 10 metri de suprafața apei. Rotiți apoi sfera magnetică deasupra apei și observați ce se întâmplă. Veți constata că apa rămâne perfect liniștită. Acum, intrați în cadă și respirați normal. veți convinge pe loc că odată cu fiecare inspirație, nivelul apei din cadă se ridică, și odată cu fiecare expirație, nivelul apei coboară. Ceea ce se petrece în acest caz la scară mică se repetă la scară mare și în ceea ce privește Pământul. 3. Atunci când Pământul inspiră aer, zona sa abdominală, care este mai moale, fiind acoperită de regulă de oceane, se dilată, iar apa oceanelor se ridică inundând țărmurile. Când plămânii Pământului expiră, zona abdominală coboară, iar apa oceanelor se retrage din regiunea inundată a malurilor. 4. De vreme ce Pământul poate respira, este limpede că el trebuie să dispună, și de instrumentele necesare pentru acest scop. Plămânii Pământului au o capacitate de aproape 422.000 de kilometri cubi, Fiind localizați direct sub pământul tare de la suprafață. Ei acoperă o suprafață de 280.000 de kilometri pătrați - Plămânii sunt alcătuiți dintr-un țesut celular alveolar (ca un fel de rețea), în care există nenumărate compartimente goale, legate între ele prin tuburi mai mari sau mai mici. Aceste tuburi au două funcții: mai întâi, ele conduc aerul în alveolele interioare, după care îl expulzează; în al doilea rând, datorită elasticității lor extrem de sensibile, ei se pot dilata și contracta alternativ, la fel ca și mușchii și tendoanele animalelor. Aceste dilatări și contracții sunt generate de schimbarea continuă a polilor. Schimbul polarității Pământului are drept cauză un impuls primit din partea sufletului Pământului, și trebuie spus că fără el, mișcarea liberă a corpurilor nu ar fi posibilă. 5. Când tuburile se dilată, compartimentele interioare ale plămânilor sunt comprimate, ceea ce generează o expulzare a aerului. Când tuburile se contractă, alveolele se dilată, generând absorbția aerului. 6. Atunci când sufletul primește substanța vitală din aerul inspirat se produce schimbarea de polaritate. Ceea ce rămâne în plămâni este un aer viciat (*3). Datorită acestui aer viciat, polul pozitiv devine negativ în urma inspirației, căci aerul viciat nu corespunde principiului pozitiv. În acest fel, contracția tuburilor este declanșată rapid. Când în plămâni intră un aer proaspăt, polaritatea devine din nou pozitivă. 7. Dar când anume inspiră și când expiră plămânii? Pământul inspiră aerul prin gura sa principală, prin care își primește și hrana. La jumătatea distanței tubului alimentar există un tub lateral care se deschide și se închide alternativ, și care conduce la plămâni. 8. La fiecare șase ore se produce o inspirație și o expirație. În timpul inspirației, esofagul care dă către stomac se închide. După inspirarea cantității corespunzătoare de aer, tubul care face legătura cu plămânii se închide, la fel ca și laringele în cazul omului, iar esofagul se deschide din nou. Înainte ca aerul să fie expirat pe gură, esofagul se închide la loc. 9. Respirația este astfel reglată încât Pământul este alimentat cu aer o dată la fiecare șase ore, în timp ce alimentația sa se produce numai o dată la 12 ore. Atunci când Pământul își ingerează hrana, în plămâni se produce o decantare chimică a aerului, în urma căreia se produce substanța vitală. Așa se face că Pământul inspiră și expiră de patru ori la fiecare 24 de ore, în timp ce se hrănește numai de două ori. 10. Este dificil să descriem corect forma plămânilor Pământului. Culoarea lor este albăstrui-cenușie, iar forma lor poate fi comparată cu cea a unei nuci de cocos supradimensionate. 11. Dacă puteți imagina dimensiunile indicate anterior, veți putea înțelege mărimea uriașă a acestor plămâni. Un singur compartiment interior este prea mare pentru a putea fi observat în totalitate de privirea umană. 12. Este la fel de dificil să descriem substanța elastică din care sunt alcătuiți plămânii. Putem menționa doar că ea seamănă într-o oarecare măsură cu plămânii animali, poate și din cauza faptului că animalele sunt născute din Pământul mamă, având deci organe asemănătoare. 13. Elementele pe care Pământul le elimină la suprafață prin nenumăratele sale organe sunt ingerate mai întâi de către plante, iar apoi de animale. Fiind de natură organică, este firesc ca ele să fie sublimate din nou în substanțe organice. La urma urmei, de unde și-ar putea lua animalele sângele lor dacă substanțele din care este alcătuit acesta nu ar fi făcut parte anterior din sângele Pământului? De unde ar putea proveni chiar apa de la suprafață dacă nu ar fi făcut parte integrantă din interiorul Pământului? 14. Pe scurt, corpul Pământului conține toate elementele din care sunt alcătuite corpurile ființelor care trăiesc la suprafața lui. _ (*3) Echivalentul dioxidului de carbon din plămânii noștri.