----------------------------------- Fire 8.10.2010, 22:46 Capitolul 45 - Pledoaria plină de ardoare făcuta de Robert în favoarea lui Hristos. Mulțimea vieneză. ----------------------------------- Capitolul 45 Pledoaria plină de ardoare făcuta de Robert în favoarea lui Hristos. Mulțimea vieneză. 1. Robert spune: „Dragii mei prieteni și camarazi de arme, sunt fericit să constat că îmi acceptați din proprie inițiativă sfatul! asigur că bunul meu Prieten vă va fi de mare asistență în această direcție, la fel cum mi-a fost și mie. Atât cât îmi va sta în puteri, voi oferi și eu cele mai bune sfaturi, care vă vor ajuta să obțineți cele mai mari beneficii în această lume a spiritelor în care viața este eternă și indestructibilă și în care ați ajuns după ce ați fost nevoiți să părăsiți trupurile fizice grosiere. 2. Desigur, vi se vor cere multe lucruri și veți fi nevoiți să treceți prin destule încercări înainte de a atinge maturitatea deplină, astfel încât să puteți îndeplini menirea sublimă pentru care ați fost creați de către Inițiatorul suprem al oricărei existențe și căreia El i-a predestinat pe toți pământenii, pe care îi numește copiii Săi. 3. Nu vă pierdeți însă speranța și cultivați terenul din inima voastră printr-o iubire cât mai perfectă față de Tatăl nostru etern și preasfânt! În acest fel, vom putea depăși cu toții orice obstacol, atingând acea maturitate care ne va permite să ne apropiem de El întru spirit și adevăr! 4. O, frații mei! Eu, prietenul vostru cel mai bun, Robert, spun: am descoperit în această lume minuni pe care pe pământ nu le-aș fi bănuit nici o clipă. Nici o limbă din univers nu poate descrie tot ce le pregătește Dumnezeu celor care îl iubesc mai presus de orice! Tot ce vedeți acum în fața ochilor nu echivalează nici măcar cu o picătură de rouă prin comparație cu oceanul nesfârșit. asigur că ceea ce ne așteaptă pe toți este infinit mai măreț! 5. Ascultați-mă, un înțelept de pe pământ a spus odată într-o stare de extaz: «Ce bogății, ce comori celeste nemăsurate sălășluiesc în micuța inimă a singurului animal terestru care s-a ridicat în două picioare, numindu-se om! Dacă omul și-ar putea concretiza toate ideile printr-un simplu «Facă-se!» creator și divin, ce nu ar putea realiza el! Și totuși, toate aceste idei și comori ale imaginației umane nu reprezintă decât o copie palidă a măreției și profunzimii conceptului de Dumnezeu!» 6. Dacă acel înțelept a putut avea o viziune atât de măreață și de sublimă asupra omului, dar mai ales asupra Divinității, cât de ușor ne va fi nouă aprofundam astfel de idei fabuloase, cu atât mai mult cu cât prin grația lui Dumnezeu am transcens praful descompunerii, fiind chemați să intrăm în marea împărăție a lui Dumnezeu, în calitatea noastră de buni creștini! 7. Din nefericire, noi nu suntem niște creștini atât de buni, ci mai degrabă niște creștini formali. Pe când trăiam pe pământ, multora dintre noi ne era rușine să ne numim creștini, principala responsabilitate în această direcție purtând-o Roma, dar și propria noastră prostie. De acum înainte această situație se va schimba însă. Apartenența la religia lui Hristos va fi începând din acest moment cea mai mare onoare pentru noi! 8. Adevăr vă spun: ,Hristos este totul în toate! El este alfa și omega, începutul și sfârșitul, cel dintâi și cel din urmă! El este singura viață, singurul adevăr și singura cale - pentru toți oamenii, pentru toate spiritele și pentru toți îngerii! El ține în mâinile Sale toate cerurile, toate lumile și toate ființele care trăiesc în ele. Prin credința în El și în Cuvântul Lui noi putem deveni copiii inimii Sale părintești, devenind la rândul nostru totul în toate, în interiorul sferei Lui de influență. În afara Lui nu poate exista nimic de-a pururi, nici viața și nici beatitudinea! - credeți, dragii mei prieteni?" 9. Toți strigă la unison: „Da, te credem. Deși nu putem înțelege pe deplin ceea ce spui, te credem fără nici o rezervă, știind că tu nu ne-ai învăța nimic dacă nu i-ai fi pătruns adevărul până în esența sa ultimă. Slăvit fie Dumnezeu pentru înțelepciunea cu care te-a înzestrat! 10. De altfel, spusele tale în legătură cu Hristos ne fac o mare bucurie. Știi, ne-am gândit foarte mult și noi la El, desigur, în secret. Din păcate, clericii catolici propovăduiesc o imagine profund deformată asupra Lui, condamnându-i la chinurile iadului pe toți cei care nu sunt de acord cu ei. De aceea, am preferat să păstrăm tăcerea asupra sentimentelor pe care i le purtam acestui spirit sublim, fiindu-ne rușine să le recunoaștem deschis! Un lucru este cert: nici un om cu o inteligență cât de cât medie nu ar putea accepta vreodată imaginea creată despre Iisus Hristos de majoritatea preoților. Ce nevoie ar avea Hristos de numărarea mătăniilor, de litanii, exorcisme, adorarea relicvelor, de toate acele confesiuni fără măsură și fără rost, de participarea obligatorie la mise, etc., numai pentru a fi convins să te accepte în ceruri?! Frate, astfel de dogme nu mai pot fi acceptate în secolul XIX, cu atât mai mult cu cât orice muncitor cu sudoarea frunții poate vedea cu ușurință cât de greu le este acestor «slujitori ai lui Dumnezeu» se întoarcă în altar din cauza grăsimii excesive pe care au acumulat-o, atunci când își țin misele lor. 11. Cât despre viziunea ta asupra lui Hristos, pe aceasta o acceptăm cu cea mai mare bucurie, căci ea corespunde întru totul iubirii noastre secrete față de El! Suntem întru totul de acord că un asemenea Hristos ar putea fi chiar una cu Dumnezeu, căci El este întruchiparea perfectă a bunătății, înțelepciunii și atotputerii divine. Adevăratul Hristos trebuie să fi fost cu totul diferit de imaginea pe care i-au creat-o preoții catolici, pentru a le lua banii sărmanilor păcătoși! 12. Hai, spune-ne, cum comentezi această convingere secretă a noastră? La fel, am dori să știm și opinia Prietenului tău, care până acum nu a scos încă nici un cuvânt: vom avea oare vreodată onoarea de a-L vedea pe adevăratul Hristos, fie și numai de departe? Știm foarte bine că acel Hristos despre care ne-ai vorbit tu nu se va revela niciodată în mod repetat unor oameni atât de păcătoși ca noi, dar am dori să-L vedem măcar o dată, de la mare distanță. Dacă acest lucru ar fi posibil, bucuria noastră ar depăși orice limite imaginabile”. 13. Robert: „Dragii mei prieteni, asigur că deși reprezintă Ființa Supremă cea mai sfântă și cea mai sublimă, Hristos continuă fie și în această lume ce a fost pe pământ: un om aparent la fel ca și noi! El nu privește decât către cei umiliți și disprețuiți de lumea exterioară, și îi consideră pe cei persecutați de aceasta prietenii și frații Lui. În schimb, tot ce onorează și slăvește lumea exterioară îi apare ca o oroare a tuturor ororilor! 14. De aceea, bucurați-vă, prieteni, căci îl veți putea vedea și iubi pe Hristos oricât de mult veți dori, și asta nu doar o singură dată, ci de-a pururi. Credeți-mă pe cuvânt: Hristos se află deja mai aproape de voi decât ați putea crede vreodată! Dacă mi-ar permite, v-aș putea orienta deja privirile către locul în care se află și L-ați putea vedea imediat. Deocamdată nu pot face însă acest lucru, pentru propriul vostru bine. De aceea, aveți răbdare până când vă veți maturiza pe deplin, iar atunci miracolul se va petrece. Sunteți satisfăcuți de această promisiune a mea?!” 15. Toți strigă într-un glas: „Pe deplin! Suntem cât se poate de fericiți! Știm foarte bine că noi nu suntem vrednici să-L vedem încă mult timp de acum înainte, dar vom face tot ce ne va sta în puteri pentru a dobândi această virtute. 16. Pe vremea când trăiam în Viena, am fost niște ticăloși, așa cum știi prea bine! De aceea, nu putem solicita această grație înainte de vreme. Dacă preoții catolici ar avea dreptate măcar 1% cu predicile lor despre chinurile iadului, noi ar trebui să ardem chiar în cazanul central al acestuia. În schimb, dacă grația lui Dumnezeu și a lui Hristos este mai mare decât cea proclamată de acei predicatori, nutrim încă speranța că vom putea fi mântuiți cândva! Vom avea însă nevoie de foarte mult timp și de multă răbdare, așa că suntem pe deplin satisfăcuți de promisiunea ta și a Prietenului tău!”