----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 14:17 Capitolul 31 ----------------------------------- Capitolul 31 „Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.” (Luca 19, 4)14 februarie 1844, seara1. „Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.” 2. Acest verset cuprinde, ce-i drept, numai comunicarea unui fapt, iar voi puteți considera, ca urmare a unei învățături date de la început, și în acesta se ascunde o semnificație profundă, care niciodată nu poate fi înțeleasă pe deplin; numai că aici nu este cazul, iar aceasta pentru că autorul acțiunii nu este Domnul, ci doar un om. Chiar și așa, această scenă aparent neimportantă are un conținut interior spiritual și este povestită în Evanghelie pentru că ea cuprinde o foarte bună învățătură, utilă pentru oricine. 3. Aici, firește, mulți filozofi ar putea spune: „Ce s-ar putea ascunde în spatele acestui lucru cotidian atât de obișnuit? Ce altceva știa Zaheu despre Hristos, decât ce știm noi astăzi, în orice caz, despre un așa-numit scamator? 4. Dar dacă aflăm dinainte că un scamator renumit va trece printr-un loc, atunci toate străzile și străduțele se vor umple, iar oamenii vor aștepta cu nerăbdare intrarea făcătorului de minuni. Dacă din fericire există copaci pe stradă, în care se poate urca cu ușurință, atunci aceștia sunt luați în stăpânire de către băieți și, uneori, de oameni în toată firea, dar la fel de curioși. 5. Ce semnificație se află în spatele acestei întâmplări? Sigur, nu este altceva decât cea evidentă, și anume, mai mulți nerozi curioși să-l vadă pe făcătorul de minuni au vrut să dea ochii cu el. 6. Morala ce reiese de aici ar putea suna și așa: „Ascultați voi, băiețandri și oameni curioși, și voi, cei mici de stat care nu puteți vedea peste mulțimea mai mare de stat! Dați-vă osteneala din vreme, la astfel de ocazii, puneți stăpânire pe copaci, ca să puteți să potoliți cheful de gură-cască, fără țineți seama dacă prin luarea în considerare a acestei învățături sunt vătămați atâția copaci!” 7. Aici am avea o interpretare așa cum o dă lumea. Eu v-am dat această interpretare cu anticipație ca să înlesnesc lumii o treabă ușoară în satirizare la judecarea exegezelor Mele, de neînțeles pentru ea. 8. Dar noi vrem doar să vedem ce semnificație total diferită și ce morală total diferită se află în spatele acestui text simplu. Vrem să începem această explicație pe cât de neobișnuită, pe atât de posibilă și vrem să observăm de la bun început partea practică și să lăsăm partea teoretică din spatele acesteia să se înțeleagă de la sine. 9. Și astfel spun Eu: Lumea întreagă este plină de oameni ca Zaheu, iar voi înșivă nu sunteți mai mult decât atât! Faceți așa cum a făcut acesta, iar Eu vă voi spune și voi face pentru voi ceea ce am spus și ceea ce am făcut și pentru acest Zaheu. Calea pe care Eu o urmez, împreună cu ai Mei, este cunoscută; voi sunteți, ca și Zaheu, vameșii păcătoși ai lumii acesteia. 10. Dar ce a făcut Zaheu pentru a Mă zări trecând? El fiind mic de statură, a fugit înainte și s-a urcat într-un sicomor, ceea ce înseamnă omul păcătos și-a recunoscut neînsemnătatea în fața Mea, el a fost plin de umilință și s-a asemănat vameșului din templu, care nu a avut încredere să ridice fruntea. 11. Însă umilința este hrana de bază a iubirii. Iubirea devine prin aceasta mai puternică pentru Cel în fața căruia ea își simte marea ei neînsemnătate. Și cu cât mai nevrednică se simte ea, cu atât mai mare devine elanul ei către El, pentru că respectul ei crește pe măsură ce scade propriul ei merit. Asemenea iubire se gândește abia atunci la Cel pe care ea îl prețuiește ca pe bunul său cel mai de preț. 12. În această îndeletnicire cu tema cea mai respectabilă pentru această iubire se află o lumină ce devine din ce în ce mai puternică, în care omul gândește mereu și caută mereu cum ar putea să-și explice, pe înțeles, cel mai sublim obiect al adorației sale. Iar această gândire și această căutare constantă seamănă cu întâmpinarea grăbită a lui Zaheu. 13. El este pe calea cea bună; dar el mai știe că Domnul este temeiul tuturor lucrurilor și este astfel într-o mare mulțime; totuși pe această cale bună nu este de pândit. Dar dorința de a-L vedea pe Domnul este mai puternică decât această obiecție și provoacă toate puterile din om, ca să se ridice și să ajungă la un punct de vedere din care omul să-L poată vedea totuși pe Domnul peste mulțime și în mijlocul mulțimii. 14. Este ales un pom, iar omul urcă în acesta, un sicomor asemănător pomului cunoașterii, în ale cărui frunze se ascunde țesătura delicată și strălucitoare pentru vestmintele regale. Deci, printr-o mai înaltă cunoaștere și prin lumina credinței, omul vrea să-L vadă pe Domnul; de aceea, el se grăbește înainte și se urcă în copacul simbolic al cunoașterii, ce are într-adevăr un fruct dulce, dar care totuși nu a săturat pe nimeni. El satură aparent, dar după o astfel de aparentă saturare, urmează de obicei o foame și mai mare decât înainte. 15. Tot așa sunt și bogatele cunoștințe obținute de mintea cercetătoare. Aceste cunoștințe par într-adevăr la început să sature surprinzător spiritul; dar la puțin timp după aceea, stomacul său flămând spune: „Puținele picături dulci nu au făcut decât să lenevească, dar nu m-au săturat; am avut într-adevăr impresia că sunt sătul, pentru scurt timp, dar totuși sunt înfometat!” 16. Iată, aceasta este o imagine clară despre ceea ce reprezintă sicomorul în care s-a urcat Zaheu, într-adevăr cu cea mai bună intenție, și ar fi bine pentru toți păcătoșii și vameșii dacă ei ar dori să se urce în copacul cunoașterii, în calea Domnului. Ei ar obține ceea ce a obținut Zaheu. 17. Dar din păcate, oamenii se urcă foarte rar în pomul cunoașterii în felul în care a făcut-o Zaheu, iar atâția oameni ca Zaheu urcă și ei în copacul cunoașterii cu o intenție ceva mai bună, dar de obicei într-unul care nu se află în calea Domnului. 18. Până aici, totul ar fi clar. Dar acum, întrebare: pentru a dobândi viața veșnică este oare suficient ca omul să procedeze în asemenea mod, ca un Zaheu? 19. La această întrebare răspunde pasajul din Evanghelie unde Domnul îi spune lui Zaheu cel urcat în copac: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân!” 20. Aceasta ar însemna: „Zahee! Eliberează-te de înaltele speculații despre Mine și coboară în camera iubirii tale pentru Mine; în această casă a ta se află hrană pentru Mine, și atunci Eu voi intra și voi mânca în această casă a ta!” 21. Și încă mai limpede, înseamnă: „Zahee! Coboară în prima ta smerenie și iubire. Astfel, Eu voi veni la tine și Mă voi bucura de fructul inimii tale!” 22. Iată, acestea sunt practica și teoria acestui text, iar morala ar fi, pe scurt: „Dacă luați aminte la fratele vostru Zaheu și urmați pilda sa, atunci voi veți dobândi ceea ce a dobândit și el!” 23. Consider că orice altă teorie ar fi de prisos aici, deoarece sunt cât se poate de clare cele spuse. Cel care le va citi și va lua seama la ele, va găsi neclintită și partea lui Zaheu, iar Eu îi voi spune și lui ceea ce i-am spus lui Zaheu. 24. Voi toți să luați seama cât se poate de bine la acestea! Amin.