----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 14:19 Capitolul 32 ----------------------------------- Capitolul 32 „Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27)18 februarie 1844, seara1. „Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” 2. Este un lucru obișnuit la voi, oamenii acestei lumi, când cineva simte că i se apropie sfârșitul, lase un testament, cu ultimele sale dorințe. Deci tot așa a fost și pentru Mine, deoarece Eu a trebuit să-Mi las un testament cu ultima Mea dorință. Maria, născătoarea Mea, a trebuit să aibă un aranjament necesar pentru zilele ce-i mai rămâneau de trăit în această lume. 3. Firește, ici și colo, cineva ar putea să întrebe: „Oare Iosif nu lăsase nimic în urma lui? El însuși avea copii ai săi și copii străini, pe care el i-a crescut*; oare aceștia nu s-ar fi îngrijit de Maria?” 4. Despre aceasta, se poate răspunde: „Mai întâi, Iosif niciodată nu a avut o proprietate a sa și nu a avut nici ce lăsa în urmă. Apoi, copiii săi, atât cei naturali, cât și cei adoptați, s-au găsit ei înșiși în mare sărăcie și M-au urmat pe Mine de cele mai multe ori, iar printre ei s-a aflat și însuși Ioan, care a fost crescut în casa lui Iosif. Deoarece tatăl său era chiar mai nevoiaș decât Iosif, l-a dat pe fiul său să învețe meseria lui Iosif. Iar el a deprins meseria și a devenit un dulgher foarte priceput. De altfel, el avea nespus de multă iubire pentru Maria, ca și pentru Mine, și pentru toată casa lui Iosif, iar Maria nu putea fi încredințată în mâini mai bune și mai credincioase decât ale acestui fiu al lui Zebedeu. 5. Iată, acesta este tot testamentul, iar aceasta este semnificația autentică a acestor cuvinte pe care le-am spus pe cruce. 6. Dar pentru că aceste cuvinte n-au fost spuse doar de către omul Iisus, ci și de Fiul lui Dumnezeu, adică de înțelepciunea veșnică a Tatălui, există desigur în spatele lor încă o semnificație profundă și divină, spirituală și cerească, pe care însă voi, firește, veți fi în stare să o înțelegeți tot atât de puțin în toată profunzimea ei, cât ați înțeles și multe alte fapte ale Fiului Omului. 7. Așadar, Eu vă pot da numai semne din domeniul înțelepciunii. Dar nu cercetați prea mult înăuntru, pentru că știți că lucrurile înțelepciunii nu se lasă niciodată înțelese ca lucrurile care provin din iubirea curată, așa cum natura vă arată deja. 8. Voi puteți atinge obiectele care luminează, ca și pe cele care strălucesc, le puteți așeza încolo și încoace, și le puteți privi din toate părțile; dar puteți voi să faceți același lucru cu razele luminoase libere, care sunt emanate de corpurile luminoase? 9. Aceste raze duc cu ele imaginile fidele a nenumărate obiecte, despre care fotografiile nou-descoperite vă dau o dovadă superficială. Dar întrebați-vă dacă voi, în ciuda tuturor eforturilor, puteți să descoperiți cu ajutorul simțurilor voastre astfel de imagini în razele libere. Sunt sigur că va trebui să răspundeți negativ la această întrebare. 10. La aceasta se referă și indicația de mai înainte, și anume, voi nu trebuie să faceți prea multe speculații cu privire la lucrurile date din înțelepciune, pentru că veți realiza încă mai puțin decât la eventuala contemplare a acesteia, în razele libere de lumină. 11. Ce-i drept, puteți face schițe optice, pentru care este nevoie de raza liberă pentru a purta contemplarea voastră; dar aveți oare și o schiță optică prin care imaginea razelor din lumina primordială poată fi întipărită în profunzimea lor? 12. Da, voi aveți într-adevăr o asemenea schiță spirituală optică în voi, dar aceasta începe a fi activă abia când voi vă eliberați pe deplin de lumina lumii acesteia. Mai întâi, lumea trebuie să treacă în întunericul total, înainte ca lumina spiritului să iradieze imaginile sale purtate în spiritul vostru. Chiar visele voastre vă dau despre aceasta o dovadă autentică, iar o dovadă chiar mai solidă și mai clară o puteți vedea pe chipurile celor aflați în extaz sau a somnambulilor, așa cum îi numiți voi. 13. Această remarcă prealabilă a fost necesară și astfel putem trece la semnele respective cu privire la aceste cuvinte spuse pe cruce. 14. „Femeie, iată fiul tău!” înseamnă în profunzime: „Tu, lume, iată-L pe Fiul Omului, iar tu, Fiu al Omului, privește lumea și nu o judeca, ci arată-i iubire!” 15. Sau mai profund: „Înțelepciune divină, apleacă-te spre cauza ta fundamentală, sursa supremă veșnică, iar tu, cauză fundamentală, privește și primește-L pe Fiul tău!” 16. Mai departe: „Tu, singura care odată L-a purtat pe Cel mai sfânt, anume, lumina iubirii veșnice!” 17. Iată, în aceste scurte indicații se află profunzimea nesfârșită pe care nicio ființă dintre cele create nu o va înțelege pe deplin, deoarece cuprinsul acestei profunzimi este nesfârșit în sine și pentru sine, și de aceea în fiecare clipă se desfășoară fără încetare. 18. Dar atât vă pot spune Eu ca să înțelegeți că Cel care a spus aceste lucruri de pe cruce a fost mai mult decât, cum au crezut mulți, doar un simplu delincvent israelit sub condamnarea Romei sub acuzația că a fost un instigator al poporului și un rebel împotriva Romei. 19. Așadar, aceasta este semnificația spirituală profundă. Dar vouă rămâne testamentul. Pentru că și voi sunteți ucenicii Mei, iar săracii acestei lumi sunt asemeni mamei Mele. Și astfel spun Eu acestor oameni: „Iată, fiii tăi!” Iar vouă, zic: „Iată mama voastră!” 20. Într-adevăr, dacă veți face asemenea lui Ioan, veți fi veșnic răsplătiți, ca și el! Amin.