Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:55
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Homeopatia


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Light
SuperModerator
SuperModerator

Light is offline

Joined: 03 Mar 2005
Member: #11
Posts: 105
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Homeopatia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.4.2005, 04:43 View PostDownload Post

Ce este homeopatia?

Homeopatia este un sistem terapeutic diferit de cel al alopatiei, care trateaza persoana în întregul ei, cu ajutorul remediilor homeopatice. Ea are propriile principii de tratament si o practica ce dureaza de 200 de ani. Poate fi aplicata in orice perioada a vietii, pentru afectiuni acute sau cronice. Nu este o psihoterapie, nu este o " medicina naturista", nu este placebo, nu este medicina energetica ci o alta perspectiva asupra vindecarii, cu temeiuri în reactivitatea organismului la informatiile ce parvin prin remediul homeopatic.
 
Care sunt principiile homeopatiei?

Principiile homeopatiei au fost pentru prima data enuntate de medicul german Samuel Hahnemann, în anul 1796 (nascut în 1755 la Meissen, mort în 1843 la Paris). El a observat ca simptomele provocate de autoadministrarea de scoarta din arborele de Quinchona (din care se prepara chinina) în stare de sanatate sunt similare cu cele pe care acest medicament le poate vindeca la oameni bolnavi.

Primul principiu al homeopatiei este cel al similaritatii : similia similibus curantur, "similarul poate vindeca ceea ce este similar ", respectiv o substanta ce poate provoca un anumit complex de simptome în administrarea la un subiect sanatos si sensibil, poate vindeca simptome similare la un om bolnav.

Al doilea principiu este acela al dozei infinitezimale : remediile se administreaza în cantitati infime dar sunt substante progresiv potentate prin prepararea specifica.

Al treilea principiu este cel al individualizarii. Ceea ce are importanta pentru ca remediul sa fie eficace este luarea în consideratie a totalitatii simptomelor unui bolnav si nu numai a celor de boala. În homeopatie bolnavul este la fel de important ca si boala.
 
Ce boli pot fi tratate prin homeopatie?

În principiu, homeopatia poate trata bolnavii în orice boala, cu anumite limite (cazuri chirurgicale, boli incurabile). Nu vindeca întotdeauna, pentru ca nu întotdeauna este posibila vindecarea, dar, în cele mai multe din cazuri poate aduce ameliorare.
Este de folos, ca medicatie de urgenta în accidente, traumatisme, insolatie.
Este eficace în bolile acute, de la simple raceli, la infectii urinare, respiratorii, otite, tulburari digestive.
În bolile cronice, mai ales în cele în care exista perturbari ale sistemului imunitar (infectii recurente, bronsite, astm bronsic, artrite ) sau în cele psihosomatice : colon irirtabil, rectocolite, ulcer gastroduodenal, migrene etc.

În plus este de mare ajutor în stari fiziologice particulare ce pot antrena tulburari diverse : dentitia la copii, tulburarile de menopauza sau asociate ciclu menstrual, stari de stress ocupational etc.

Un factor esential în tratamentul homeopatic este calitatea profesionala si experienta homeopatului. Unele boli pot fi tratate de un homeopat experimentat dar nu de cei începatori. De multe ori problema "eficacitatii homeopatiei" este direct proportionala cu cea a "eficacitatii homeopatului".
 
Ce sunt remediile homeopatice?

Remediu homeopatic poate fi orice substanta de origine minerala, vegetala sau animala care a fost procesata comform principiilor de preparare homeopatica, respectiv diluare si potentare progresiva ce sunt descrise în Pharmacopeea Homeopatica.
 
Cum actioneaza remediile?

Este o întrebare a carei raspuns complet va aduce probabil un premiu Nobel. Exista multe teorii în aceasta privinta dar nici una destul de solida pentru a fi unanim acceptata.

Cert este ca, dupa administrare, remediul provoaca o reactie din partea organismului în directia vindecarii. Este ca si cum în organism s-ar declansa un program analog celui de cu programele de reparare ori devirusare din calculator. Remediile pot declansa mecanisme antiinflamatorii daca inflamatia este problema, pot declansa antidurere daca aceasta este problema sau mecanisme antidepresive, daca este cazul, sau toate acestea împreuna.
 
Cum arata remediile homeopatice?

Remediile homeopatice se pot prezenta sub mai multe forme farmaceutice: ca solutii (alcoolice, de obicei, alcoolul este însa doar mediu de stabilizare pentru dilutie), granule sau globule de diferite dimensiuni (globulele sunt mici "bilute" de lactoza ce au remediul impregnat la suprafata) ca tablete, sau chiar si ca fiole.
 
Cum se iau remediile homeopatice?

De obicei administrarea se face perlingual (se pun pe limba ) în cazul globulelor.  In cazul solutiilor se pot dilua în putina apa (o lingurita).  Numarul de granule ce se iau la o doza depinde de marimea lor : de la 3 granule mari (cele cît boabele de mustar), la 10-15 globule mici (cât boabele de mac).
Ritmul de administrare este cel prescris de medic. El poate fi des în afectiuni acute (la 2-4-6 ore) sau mai rar (o data pe saptamâna sau mai rar)
Este preferabil ca dupa administrarea remediilor sa nu se consume o jumatate de ora nimic, în special menta, cafea, substante aromatice, tutun.
 
Ce trebuie sa stie homeopatul dumneavoastra?

Consultul homeopatic poate fi destul de curios la primele întâlniri. Homeopatul va poate pune întrebari despre lucruri ce par sa nu aiba directa legatura cu afectiunea pentru care ati venit (preferintele alimentare, cum va simtiti la mare sau munte, cum rezolvati o problema la lucru, ce visati s.a.m.d.) Toate aceste intrebari au sens si sunt puse pentru a contura o imagine generala despre persoana pacientului. Faptul ca acesta sufera de ulcer duodenal are importanta, dar de abia de aici încolo începe consultul homeopatic propriu-zis. De aceea au importanta agravarile, ameliorarile, localizarea durerilor, senzatiile pe care le resimtiti (de arsura, întepatura, sfâsiere, etc) de asemeni, sau mai ales, mici simptome particulare, curioase, pe care nu ati dorit sa le spuneti dar nu au fost luate niciodata în seama de alti medici.  
Unii dintre pacientii mei vin la consultatie cu o lista de simptome ce îi deranjeaza si cred ca este un punct de plecare foarte bun.


Se pot lua remedii homeopatice sub tratament alopatic?

Uneori da, alteori nu. Medicul dumneavoastra este cel care decide, de aceea este bine sa îi prezentati o lista cu toate medicamentele, dar si cu vitaminele ori alte produse (suplimente alimentare, etc) pe care le luati. În principiu, în bolile acute, se poate face numai tratament homeopatic, dar în functie de gravitate, medicul hotaraste daca si cum se vor asocia alte terapii (de exemplu, o buna asociere se poate face cu acupunctura).
În bolile cronice, cum sunt cele diabetul zaharat sau cele cardiace nu este recomandat sa se suprime medicatia alopata cu rol preventiv. In alte cazuri, cum este de exemplu tratamentul cu neuroleptice sau medicamente hormonale se poate face un protocol de scadere progresiva a acestor medicatii, dupa cum este cazul.
In legatura cu tratamentul homeopatic, este preferabil sa nu cereti opinia unui medic alopat pentru ca, de obicei acesta va raspunde ceva de genul " prostii, apa de ploaie", iar raspunsul va fi probabil cu atât mai vehement cu cât respectivul medic este mai ignorant în homeopatie. Despre tratamentul homeopatic nu va pot informa decît cei care sunt competenti în aceasta disciplina.
 
La ce va puteti astepta dupa ce luati remediile?

Fiind vorba de o terapie care functioneaza punând in miscare fortele vindecatoare ale organismului, raspunsul la remediu este individual, el tine seama nu doar de cît de potrivit este remediul ci si de factori personali.
Exista mai multe reactii posibile.
a) O ameliorare stabila si imediata a simptomelor - cazul cel mai fericit
b) O ameliorare initiala urmata de reaparitia simptomelor - anuntati homeopatul, posibil sa fie nevoie de schimbari de doza sau ritm
c) O agravare initiala urmata de o remisiune stabila - este semn ca organismul a recunoscut remediul si agravarea este normala, mai ales în afectiunile vechi. Este asa numita "agravare homeopatica" ce apare în boli vechi si, în special în cele îndelung tratate alopatic
d) Aparitia unor simptome din trecut, fara legatura cu boala . Este normal, remediul face o " scanare a organismului" si releva zonele mai sensibile. De obicei aceste simptome dispar de la sine si sunt semn de activitate în profunzime. Unul dintre cei mai mari homeopati din secolul trecut, Costantin Hering, a aratat ca una una dintre legile vindecarii prin homeopatie este " dinspre prezent spre trecut, dinspre profunzime în suprafata, de sus în jos".
e) Nu se întâmpla nimic. Rabdare : un remediu poate începe sa actioneze si la saptamâni dupa ce a fost administrat. Daca nu se întâmpla nimic pe nici unul dintre planurile persoanei dumneavoastra, trebuie un reconsult. Se poate ca intentia initiala a terapeutului sa fi fost o pregatire pentru o terapie mai de profunzime.  
De multe ori modificarile pot avea loc initial în alt domeniu decât cel acuzelor dvs. De exemplu, eczema poate ramâne neschimbata dar vi se raresc crizele migrenoase ori se amelioreaza scaunul. Aceste modificari sunt semn de activitate a remediului, trebuie sa le spuneti terapeutului si sa continuati tratamentul. Vindecarea prin homeopatie este un proces în care este implicata toata persoana si momentul vindecarii unei afectiuni poate veni doar dupa ce alte afectiuni au fost vindecate.


Exista efecte adverse sau contraindicatii?

În principiu, nu. Dozele fiind foarte foarte mici nu pot apare efecte adverse, de intoxicatie.În schimb pot apare reactii de sensibilitate extrema la un remediu ce semnifica o reactivitate mare la acel remediu. Adresati-va medicului homeopat daca astfel de reactii apar. Totusi se recomanda precautie în sarcina sau daca pacientul este sub terapii alopatice supresive(antibiotice, cortizonice, anticonceptionale, citostatice, interferon etc)
 
Ce este principiul individualizarii?

Este principiul comform caruia fiecarei persoane, la un moment dat i se potriveste un anumit remediu într-o anumita potenta ce îi poate restabili echilibrul si care o poate vindeca. Spre deosebire de principiul alopatic, bazat pe generalitatea unui diagnostic si tratament de boala, în care individul nu conteaza defel (de ex: un ulcer duodenal se vindeca cu antiacide si inhibitori de H2, iar mai nou cu mediamente anti Helicobacter Pilori) în homeopatie conteaza faptul ca ulcerul este al unui individ agitat sau nu, slab sau gras, sau ca durerile se agraveaza la dulce ori doar la bere. Homeopatia ia în seama individul ce are ulcer si un bun homeopat trebuie sa desluseasca întreaga persoana ce a facut acel ulcer ca sa o poata vindeca. Unele tipuri de persoane sunt predispuse la ulcer mai mult decît altele, aceste tipuri sunt descifrabile prin mijloace homeopatice. În esenta, acest principiu este ilustrat de clasicul adagio " pacientul este mai important decât boala".
 
Pot sa ma tratez singur cu remedii homeopatice?

Numai dupa ce ati urmat un curs pentru nonhomeopati sau ati fost instruit de medicul dvs. În situatii de urgenta (traumatisme, socuri, gripa) este bine sa cunoasteti cîteva remedii de prima necesitate DAR numai pîna la consultul unui specialist. In principiu, administrarea unui remediu este o treaba serioasa si trebuie tratata ca atare atât de pacienti cât si de medici. Fiind un domeniu în care e vorba de sanatatea oamenilor, aici, mai mult decît în altele " bunele intentii " ce paveaza drumul... sunt nepermise. De altfel, unul dintre motivele pentru care imaginea homeopatiei s-a degradat este faptul ca homeopatia a fost prea mult practicata de nemedici, lipsiti de competenta în medicina, în primul rînd si nu arareori si în homeopatie. Dupa ce medicul dvs homeopat a stabilit anumite remedii pe care le puteti lua in caz de ..., puteti, în doar acele situatii, sa le luati.
 
Trebuie sa cred in homeopatie pentru a incepe tratamentul?

NU.
Am o experienta de câteva mii de pacientii copii (de la sugari în sus) sau de batrâni de la tara care au venit doar sa-si afle leac si habar nu au de homeopatie.
Efectul remediului nu este conditionat sau nu de credinta, în schimb obstructiile intelectuale sau emotionale pot influenta buna desfasurare a vindecarii. Singura calitate ce se cere unui bun pacient de homeopatie este o oarecare obiectivitate în ce priveste persoana sa. Aceasta include si o atitudine pozitiva, de relatare exacta a simptomelor si o relatare corecta a simptomelor.
 
Cât de repede actioneaza remediile homeopatice?

În cazurile acute, remediile bine alese pot actiona extrem de rapid, mai rapid decât orice medicatie alopata. Uneori, în decurs de ore sau zile se pot obtine rezultate uimitoare. În cazurile cronice este nevoie de timp, rabdare, multa stiinta din partea homeopatului si un efort de a descrie cît mai exact simptomele din partea pacientului.
 
Imi pot trata prin homeopatie copiii?

Categoric.
Tratamentul homeopatic este în general extrem de eficace la copii. As spune chiar, ÎN PRIMUL RÂND COPIII ar trebui tratati homeopatic. Actualmente in alopatie se face nu doar uz ci mai ales abuz de antibiotice si medicatie puternica, chiar pentru afectiuni minore. Sunt copii care la 2 ani au înscrise în carnetul de sanatate 10-20 de antibiotice diferite, care în timp, duc la depresii imunitare, la scaderea rezistentei organismului. Un bun homeopat, cu gesturi terapeutice simple si lipsite de suferinta (injectii, perfuzii, spitalizari, etc) poate restabili echilibrul copilului si sa-i consolideze sistemul imunitar.
 
Dr. Gheorghe Jurj
Back to top See my Info
Light
SuperModerator
SuperModerator

Light is offline

Joined: 03 Mar 2005
Member: #11
Posts: 105
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Articole despre homeopatie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.4.2005, 04:45 View PostDownload Post

Inspectia in homeopatie
Dr Jurj Gheorghe


Inspectia este un moment important în demersul diagnostic homeopatic - de multe ori neexploatata la adevarata ei valoare de homeopati, obisnuiti mai mult cu interogatorii foarte extinse decât cu arta de a privi atent - pentru ca ea aduce o seama de informatii de prima relevanta. Aceste informatii pot fi adeseori "pur homeopatice", aducând acele amanunte semnificative ce duc la precizarea de acuratete a unui remediu.
Ca si interogatoriul , inspectia homeopatica are câteva caracteristici definitorii.

1. Spre deosebire de inspectia orientata inspre patologie (din alopatie), în homeopatie inspectia este orientata înspre persoana. Scopul ei este ca, în afara de obtinerea datelor necesare diagnosticului de boala - etapa comuna cu inspectia din alopatie - sa aduca cât mai multe elemente care sa precizeze ceea ce este mai caracteristic , mai particular si propriu bolnavului în modalitatile sale particulare de a participa la boala.
Este vorba de o deplasare de accent în categoria sub care se desfasoara actul medical : de la general înspre particular si mai apoi înspre specific, caracteristic, personal. Tot ceea ce tine de domeniul categoriei particularului ( aspecte considerate zone de periferie intr-o curba a lui Gauss si , în consecinta ignorate de statistici - sa fie acesta si unul dintre motivele pentru care studiile statistice sunt atât de dificile in homeopatie ?) este , sau poate deveni semnificativ în homeopatie. Abordarea semiologica în homeopatie difera fundamental de cea din alopatie tocmai pe temeiul categoriei considerate ca esentiale . Desi datele descoperite prin inspectie pot fi aceleasi, abordarea lor axiologica, scara de valori ce ordoneaza aceste date, este diferita în esenta ei în cele doua discipline. In alopatie, ceea ce este important este generalitatea ( genus proximus) ce duce la precizarea unui diagnostic absolut necesar , în homeopatie ceea ce conteaza este diferenta specifica (genus individualis) felul particular în care un pacient anume traieste si "interpreteaza" propria patologie.

2. O importanta speciala o are decelarea - prin observatie si inspectie - a unor caracteristici psihice proprii bolnavului. De aceea etapa inspectiei generale , care deceleaza atitudini si comportamente ce sugereaza trasaturi mentale este dintre cele mai importante. In diagnosticul alopatic, faptul ca un pacient este rusinos sau îndraznet, tacut sau locvace, lipsit de rabdare sau impetuos, nu are de obicei nici o relevanta. În homeopatie însa, toate acestea sunt de observat si luat în seama pentru ca isi au corespondenta în tablourile de remedii din MATERIA MEDICA. Individul ignorat de alopatie ( un demers absolut necesar de altfel, pentru a preciza diagnosticul ca generalitate ) isi are sansa particularizarii în homeopatie. Cu conditia, sa gaseasca un bun homeopat care sa stapâneasca probitatea unei abordari specifice .

3. În inspectia pe aparate si sisteme homeopatul trebuie sa parcurga de asemeni doua etape. In prima , sa deceleze semnele generale de boala, pentru a putea pune un diagnostic medical corect. In a doua, sa deceleze semnele cele mai caracteristice bolnavului, modalitatile sale specifice de a reactiona si de a interpreta "partitura patologiei" sale. Într-o colica abdominala, de exemplu, este important daca bolnavul se plieaza in doua sau dimporiva se intinde, daca apasarea , frigul sau caldura îi fac bine sau nu , daca este agitat si striga ori toropit si mormaie. Diagnosticul homeopatic vine tocmai din precizarea acestor modalitati clinice ce pot fi aflate " dintr-o privire", mai mult (uneori) decât din multe intrebari artificiale. Uneori o singura întrebare bine tintita, poate clarifica un tablou de remediu ce , bine prescris, poate face minuni. Altfel nu. Acuratetea necesara diagnosticului homeopatic este cel putin similara celui alopatic.

4. Pe de alta parte prezinta importanta si trasaturile constitutionale ale pacientului, atît cele generale (conformatie , aspect, rapoarte ale segmentelor) cît si cele specifice (aspectul limbii, al pielii, implantarea dintilor, aspectul mâinilor sau al talpilor, infiltrarea tesuturilor etc). Precizarea ( sau aproximarea) constitutiei, uneori aduce mai mult pentru un diagnostic homeopatic decât o multime de simptome generale sau aproximative din patologie. In plus, constitutia este "evidenta" , "se vede" iar in spatele acestei categorii sunt, în fapt, o multime de simptome homeopatice ce vin din domeniul inspectiei. Se poate defini in câteva simptome o constitutie "carbonica", si orice homeopat cu oarece experienta o poate diferentia de una fosforica dar nu atât pe simptome cât pe datele constitutionale pe care le percepe.

5. In acelasi context, amanunte la limita patologiei precum aspectul si dispunerea unor veruci, nevi sau calozitati, aspectul particular al amigdalelor palatine, aspectul si culoarea pielii, limbii ori coloanei vertebrale, sau chiar aspectul general al mâinilor ori picioarelor, îsi au relevanta în homeopatie. Desi nu se încadreaza în diagnostice propriuzise de boala, toate acestea definesc TOTALITATEA SIMPTOMELOR SI SEMNELOR pacientului, îl precizeaza ca întreg si sunt de luat în seama.

De aceea, profunzimea unei inspectii homeopatice serioase este una ce depaseste cu mult aproximarile unui diagnostic alopatic si chiar schema (inevitabil reductionista ) a repertoriului homeopatic. Ceea ce are într-adevar importanta este sesizarea PARTICULARULUI SEMNIFICATIV.

În definirea homeopatica a unui semn sau simptom una din regulile de baza este cea care descrie un SIMPTOM HOMEOPATIC COMPLET, conform unei definitii date de Hering.
 
LOCALIZARE (si ASPECT)
SENZATII
MODALITATI ( de aparitie, agravare sau ameliorare)

CONCOMITENTE (prezenta unor semne sau simptome simultane)

Dupa cum se vede, este vorba de o gândire nu numai simptomatica cât mai ales sindromatica, ce incearca
* sa defineasca cu cea mai mare acuratete toate detaliile observabile
* sa stabileasca conjecturi între aspecte disparate în ideea de a preciza întregul.
* sa defineasca ceea ce este cel mai propriu, cel mai caracteristic si particular pacientului atât în general cât si în momentul bine definit al intrarii sale în boala.

Este un demers ce merge de la particular la general, de la parte la întreg si apoi se reîntoarce la particular pentru a decela ceea ce este cel mai specific, în felul acesta respectând atît totalitatea cât si detaliul. In termeni filozofici respectând atât particularul cât si generalul.

I. COMPORTAMENT, ATITUDINI GENERALE

În repertoriile homeopatice - instrument de lucru zilnic al homeopatului - exista un mare numar de simptome mentale ce pot fi observate în modul general de a se comporta al pacientului.
De exemplu "asprimea, impulsivitatea, graba" ce razbesc din felul de a vorbi
MIND - ABRUPT, rough ............ MINTALE - ABRUPT, aspru
MIND - ANSWERING - abruptly.....................- raspunde abrupt
MIND - ANSWERING - hastily........................- raspunde in graba
MIND - HURRY, haste.......................- graba, repezeala
MIND - IMPULSIVE........................- impulsiv
MIND - IRRITABILITY - questioned, when...iritabil când este întrebat
MIND - LACONIC...........................- laconic
MIND - RASH.................................- aspru
MIND - SNAPPISH...........................- artagos
MIND - SPEECH - abrupt....................- vorbire abrupta
MIND - TACITURN..........................- taciturn

De asemeni, prin observatie se pot obtine date în legatura cu starea mentala în timpul unor afectiuni fizice. De exemplu, se poate observa anxietatea corelata febrei sau frisonului
MIND - ANXIETY - chill - after
MIND - ANXIETY - chill - before
MIND - ANXIETY - chill - during
MIND - ANXIETY - fever - as from
MIND - ANXIETY - fever - during
MIND - ANXIETY - fever - prodrome of; during

Sau dimpotriva prostratia din timpul febrei
MIND - PROSTRATION of mind - fever - after, prolonged
MIND - PROSTRATION of mind - fever - during
Exista însa si date ce nu pot fi numite propriuzis simptome ci mai degraba trasaturi temperamentale sau de caracter dar care pot deveni importante pentru caracterizarea generala a pacientului din punct de vedere homeopatic, atunci când se manifesta cu pregnanta. Este una din trasaturile specifice acestei discipline, aceea ca nu ia in seama numai simptome ci ca incearca sa defineasca TOTALITATEA pacientului, în integralitatea sa psihofiziologica.
În diagnosticul homeopatic, nu febra în sine conteaza prea mult ci felul în care se comporta pacientul in febra. E anxios sau toropit? E setos sau refuza bauturile? Vrea multe lichide sau le refuza?
O urmarire atenta va defini aceste amanunte ce devin simptome definitorii homeopatice.

Astfel gasim rubrici precum
- OBSTINAT, încapatînat
- LOCVACE - vorbaret
- GRABIT , repezit ..."timpul trece prea incet"
- TIMID , rusinos
- USOR DE OFENSAT
- IRITABIL
- NELINISTIT
- TRIST s.a.m.d
Aceste trasaturi psihice sunt adeseori mai degraba observabile, ele fac parte din "atmosfera generala" pe care o degaja pacientul si isi au semnificatie în ceea ce homeopatia denumeste TIPOLOGIA pacientului ce încearca sa-i defineasca , deodata dar si dincolo de patologia lui manifesta, aspecte ce tin de constantele sale mentale si reactionale.

II. SEMIOLOGIA INSPECTIEI PE SISTEME SI APARATE
Semiologia semnelor vizibile ori decelabile prin inspectie - ca si toata simptomatologia - în homeopatie, este imensa.
Orice aspect particular, orice semn fiziologic sau patologic, poate deveni la un moment dat semnificativ. O simpla enumerare a tuturor rubricilor de repertoriu - ce reflecta simptome homeopatice - ar ocupa pagini si pagini .
Intr-o abordare cît de cît sistematica, aceste semne homeopatice se pot grupa in:

1. SEMNE GENERALE - ce reflecta date generale - dar pregnante - ce tin de tipologia pacientului.
2. SEMNE PARTICULARE - ce descriu aspecte caracteristice "în cascada" pâna la nivelul unor localizari, modalitati sau senzatii specifice.
3. SEMNE PATOLOGICE - aceleasi ca si în alopatie cu diferenta ca in homeopatie amanuntele particulare ( ce vin din conceptul de simptom homeopatic complet - Hering) ce tin de localizare, senzatii, modalitati de agravare sau ameliorare etc., sunt de prima importanta.

De exemplu, in homeopatie diagnosticul de acnee este doar un prim pas, ce ar putea fi tratat ca o GENERALITATE. Fata de aceasta generalitate, homeopatul trebuie sa precizeze - într-o prima etapa - amanunte ce tin de localizare, conditii de aparitie si concomitente:
NOSE - NODOSITIES - surrounded by red swelling like acne rosacea
FACE - DISCOLORATION - black - spots - acne; from
FACE - ERUPTIONS - acne
FACE - ERUPTIONS - acne - punctata; acne
STOMACH - ULCERS - radiation treatment for acne; after
FEMALE GENITALIA/SEX - MENSES - scanty - acne, with
CHEST - ERUPTIONS - acne
CHEST - ERUPTIONS - pimples - acne
BACK - ERUPTIONS - acne
SKIN - ERUPTIONS - acne

Mai departe, presupunând ca a ales ca simptom de referinta ACNEE LA FATA, va trebui sa defineasca intr-un mod din ce in ce mai exact felul in care se prezinta aceasta la pacientul în cauza.
În fata lui, se deschid nu mai putin de 35 de rubrici de repertoriu, in care se descriu
- tipuri ( de ex acneea punctata ori acneea rosaceea , pe fond cianotic sau inflamator , cu cicatrici dupa sau nu, etc...)
- localizari ( pe toata fata, numai pe obraz, numai pe frunte, pe sau sub nas etc...)
- modalitati de aparitie ( la adolescenta, dupa radioterapie, la alcolici sau dupa tratamente cosmetice etc..)
- asocieri cu conditii fiziologice (menstruatiile cu toate caracteristicile lor sau pubertatea ori sarcina )
- asocieri cu alte conditii patologice (de ex . cu simptome reumatismale)
- aparitia lor la anumite tipologii ( la persoane corpolente "fleshy people" , la pubertate, la fete anemice etc...)

Fara aceste precizari semnul în cauza nu are o prea mare relevanta homeopatica. El este doar un semn general - ce poate fi luat în considerare ca atare - dar nu este definit homeopatic, nu este definit în particularitatile si detaliile sale. El nu descrie un pacient ci doar o notiune abstracta, un diagnostic abstract , mult prea vag pentru necesara precizie si individualizare a homeopatiei.
Spre deosebire de alopatie, homeopatia nu trateaza diagnostice teoretice ci oameni vii. De aceea precizarea cu maximum de acuratete a semnelor si simptomelor este de o importanta covârsitoare , pentru ca de aici vin si marile ei succese.
Iar precizarea formelor clinice, a particularitatilor, uneori nu vine din interogatoriu cât din observarea tuturor amanuntelor relevate printr-o atenta si minutioasa observatie si inspectie.
Ceea ce si am incercat a sublinia in eseul acesta.
Back to top See my Info
Light
SuperModerator
SuperModerator

Light is offline

Joined: 03 Mar 2005
Member: #11
Posts: 105
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Homeopatie clasica
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.4.2005, 04:50 View PostDownload Post

Homeopatie clasica
Dr. Margery Blackie


În ultimul an, în România, au aparut o serie de carti remarcabile de homeopatie, pe care revista noastra le-a semnalat oridecâteori a avut prilejul, respectiv oridecâteori aceste carti au parvenit la redactie. Unele dintre ele au beneficiat de recenzii chiar si dupa ce unul sau altul dintre redactori le-au cumparat de la standuri. Pe aceasta cale lansam apelul catre toti editorii sa ne trimita la redactie orice aparitie din domeniul homeopatiei si redactia se însarcineaza a le semnala cu recenzii. Deocamdata, revista noastra este unul dintre putinele - daca nu singura - media scrisa din tara ,cu adresabilitate directa la cititorii de homeopatie si are ca tel declarat tocmai promovarea homeopatiei. Efortul editarii si publicarii unor carti de homeopatie merita sa fie cunoscut de catre cititorii nostrii, "public tinta" avizat , cunoscator si avid de homeopatie.

În aceasta idee, am primit la redactie, excelenta carte a Dr.Margery Blackie, tradusa din engleza si publicata la Constanta de catre D-na Dr. Sorina Soescu, promotoare devotata si neostoita a homeopatiei. De altfel , este a doua aparitie de acest fel la editura fundatiei crestine de homeopatie SIMILE, prima "Pacientul , nu tratamentul" a aceleasi autoare , a aparut în urma cu 2 ani si s-a bucurat de o excelenta primire în rândul cititorilor.
De remarcat de la bun început calitatea excelenta a traducerii, într-o buna limba româna, ce respecta spiritul cartii si permite o lectura fluenta si îngrijirea redactarii.
Cartea reprezinta extrase din cursurile predate de Marjery Blackie de -a lungul anilor la Facultatea de Homeopatie a Spitalului Regal de Homeopatie din Londra. " Ele au conservat caldura, entuziasmul, întelegerea clinica si pedagogia unei personalitati remarcabile, a carei viata a fost dedicata homeopatiei" ( din prefata semnata de Charles Elliot si Frank Johnson)

Autoarea a beneficiat de învataturile unor mari homeopati , J.H. Clarke, C. Wheeler , J.C. Burnett - care i -a fost unchi - si mai ales Douglas Borland, elev la rându-i al faimosului J. T. Kent. A fost decan al Facultatii de Homeopatie din Londra între anii 1965 si 1979 si medic al M.S. Regina Angliei din 1968.

Cartea are mai multe parti:
O prima parte introductiva despre " Abordul homeopat " în care se face o scurta introducere privind învatatura hahnemaniana, în care se vorbeste despre pacientul ca persoana, se discuta despre potente , acceptandu-se atât potentele foarte joase C 6, în cazurile cronice , cât si cele foarte înalte 10 M în cele acute.
În capitolul " Remediul constitutional " se descriu în crochiu cîteva dintre trasaturile observabile de prim ordin ale unor remedii ca Hepar sulhur, Silicea, Sulphur, Phosphorus , etc, insistându-se asupra modului de comportare a acestor tipuri de pacienti.
În cap. "Prescriptia în situatii acute" se insita asupra marilor posibilitati ale homeopatiei în acest tip de cazuistica, situatii ilustrate cu câteva exemple povestite cu multa putere expresiva. În toate afirmatiile se întrevede o mare experienta si sunt destule afirmatii care par uneori sa contrarieze anumite automatisme mentale si prejudecati vehiculate printre actualii homeopati. " Homeopatul experimentat nu trebuie sa intre în fiecare detaliu pentru a gasi remediul corect. Asa cum medicul ortodox poate identifica un mixedem sau o anemie pernicioasa, la fel si homeopatul va fi in stare sa spuna instantaneu daca pacientul are nevoie de Phosphorus sau de Pulsatilla. " ori " Într-un cabinet aglomerat este foarte important ca medicul sa aiba cunostiinte cît mai complete de materia medica, acestea venind odata cu experienta" sau "S-a spus adesea ca este imposibil sa ai foarte multi pacienti si sa prescri în întregime homeopat. Dupa multi ani de experienta ca medic de medicina generala stiu ca acest lucru este posibil". De altfel, în toata cartea abunda cazurile clinice, povestite cu talent, onestitate si de obicei ca ilustrare a unor asertiuni de multa profunzime clinica , pe un ton ce ne evoca întelepciunea unui clinician ce stie bine ce spune.

În partea a doua, în capitolul " Prescriptia constitutionala" se descriu nu scolastic ci intuitiv si ilustrate clinic , câteva dintre remediile constitutionale , de la Alumina , Arsenicum, calcareile, pîna la Plumbum , Pulsatilla,etc. De mare frumusete si remarcabil conturate sunt descrierile comparative a remediilor marine , sarurilor de Natriu ori comparatiile între Lilium, Natrium muriaticum si Sepia sau dintre Lycopodium, Silicea si Phosphorus. La fiecare dintre remedii se discuta esentialul clinic, întotdeauna din punct de vedere al experientei personale ce a confirmat eficacitatea într-o situatie data, tocmai de aceea având un gir de încredere ce ne aminteste marii clasici ai homeopatiei.

Partea a treia trateaza asa numita " Prescriptie simptomatica" , în sensul ca se ocupa de anumite conditii patologice punctuale ( " Remediile de urgenta, Depresia, Cefaleea, Faringe si faringite etc) dar cîtusi de putin îndepartându- se de la marea arta homeopatica, tabloul remediilor în respectivele situatii subliniaza trasaturile cele mai importante, cele mai particulare pe care se poate baza prescriptia, adeseori si cu indicatii de posologie si cu nelipsitele istorioare de cazuri.
Urmeaza o mica materie medicala esentializata si un repertoriu propriu , ce nu este de folosit exhaustiv cît de adaugat la repertoriul usual, remediile M. Blackie, putînd fi trecute cu grad mare la rubricile respective.
Tonul general al cartii este colocvial si atragator, mai ales prin multele povestioare despre pacienti. Cartea poate fi o carte de capatâi, poate sta pe etajera si citita seara înainte de culcare, nu neaparat cu creionul în mâna. Numai dupa ce se parcurge o buna parte din ea se realizeaza cât de serios si profund este continutul, astfel ca dupa o prima lectura se cere reluata si informatiile esentiale refixate într-un aide memoire de practician.

Gheorghe Jurj
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Medicini naturiste - medicini alternative, Homeopatia
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 3 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !