Nassau (Insulele Bahamas): De curând, în apropierea insulelor Bimini au fost identificate formațiuni arheologice stranii. După primele informații primite s-ar părea că e vorba despre un zid uriaș; specialiștii consultați nu au putut preciza încă epoca în care a fost ridicat și cine au fost constructorii. Investigațiile submarine continuă.
Cele câteva rânduri menționate mai sus și publicate de agenția United Press în primăvara anului 1970 au făcut cunoscute în lumea întreagă cercetările unui grup de savanți americani. Aceștia realizau investigații de câțiva ani în Bimini, o insuliță din arhipelagul Bahamas situată la 150 km de Florida.
La anunțul acestei descoperiri, în lumea științifică s-au format două tabere de cercetători unii care și-au manifestat imediat interesul și alții - sceptici, care au denunțat descoperirile ca fiind simple mistificări. S-a declanșat astfel un conflict de păreri care nu s-a stins nici până în ziua de astăzi.
Totul a început cu doi ani înaintea anunțului, când pilotul american Robert Brush survolând într-un zbor de rutină regiunea a reperat la nord de insulele Andros o masivă formă rectangulară scufundată în mare, pe care a și fotografiat-o. Apoi a arătat fotografiile unui profesor al Universității din Yale Manson Valentine, cunoscut și ca specialist în civilizațiile precolumbiene la Muzeul de științe Miami, Florida. Acesta la rândul lui l-a anunțat pe prietenul său Dimitri Rebikoff, specialist în fotografia submarină și inventator al blitz-ului electronic. Cei trei au survolat regiunea la bordul unui hidroavion și au descoperit că structura scufundată puțin sub nivelul apei era o construcție aproape îngropată sub nisipul de pe fundul mării - mai precis, un zid cu o grosime de aproximativ 30 de cm care părea să constituie fundația unui edificiu remarcabil. Din fundație nu a supraviețuit decât această parte inferioară.
În avionul...submarin
Această descoperire a declanșat cercetări de mare anvergură în regiunea arhipelagului Bahamas. În același an 1968 Rebikoff a pus la dispoziția echipei de cercetare un aparat inventat de el, numit REMORA M114 E care poate fi descris ca fiind un adevărat avion
submarin, dotat cu camere de filmat automate ce pot lua imagini sub un unghi mare de deschidere (920). Echipați pentru cercetări de lungă durată, căutătorii au decis să-și concentreze eforturile asupra unei noi descoperiri: o altă structură scufundată, semnalată în partea de nord a arhipelagului Bimini.
Astfel s-au succedat mai multe expediții, care au reunit nenumărați cercetători americani; la una dintre ele a luat parte chiar cosmonautul Edgar Mitchell. Eforturile echipei conduse de Valentine și Rebikoff au început să dea roade către sfârșitul anului 1968. Savanții au reperat o fundație de 70 m lungime pe 10 m lățime care pare a fi construită pe blocuri mari, regulate asamblate printr-un fel de ciment. Rebikoff a precizat că aceste blocuri variază ca dimensiuni, având aproximativ 5 m lungime și lățime, înălțimea fiind cuprinsă între 0,5 și 1,5m și o greutate de aproximativ 25 de tone.
Suprafața acestui zid este bine finisată, spunea Rebikoff, cu o orizontalitate foarte bună a părții superioare, ceea ce denotă o construcție solidă. După această descoperire echipa a revenit la studiul misteriosului zid din Bimini.
Fotografiile înfățișează structura unui zid de 70 de m lungime pe aproximativ 10 m lățime numit zidul de est. Către vest se poate distinge o altă structură, lungă de 500 m și lată de 10 m. În aprilie 1971, câteva perforări realizate de cercetători dedesubtul zidului de est au permis descoperirea unui strat de pietre, lipit de celălalt prin 6 m de ciment. Fețele interioare ale blocurilor de piatră poartă urme ce seamănă cu cele lăsate de anumite utilaje de construcții.
Arheologii au fost surprinși să constate că zidurile au putut să reziste atât de bine în timp, înfruntând valurile și uragane. Ei au tras concluzia că soliditatea construcției se datorează atenției și competenței cu care au fost construite.
O enigmă geologică
O noua expediție a descoperit îndepărtând nisipul că partea superioară era susținută de patru piloni. În acel moment, arheologii nu au mai avut nici o îndoială - se aflau în fața unei extraordinare construcții realizate de oameni.
Natura descoperirilor permite chiar să se presupună că este vorba despre un străvechi port scufundat. Pe de altă parte, aceste blocuri prezintă o anumită asemănare cu uimitoarele construcții din Mexic. Aceleași blocuri regulate pe care le găsim la Teotihuancan, în Piramida Soarelui din Tihuanco, în apropiere de lacul Titicaca sau în Macchu Picchu.
Un alt raport al geologilor de la Universitatea din Miami, dat publicității în 25 februarie 1971 i-a tulburat și mai mult pe cei care se îndoiau de originea zidurilor din Bimini. Astfel aflăm că acestea erau realizate din blocuri de piatră ce nu aveau nimic în comun, din punct de vedere geologic cu formațiunile naturale din zonă. Concluzia a fost deci una uluitoare: acest zid era în mod clar construit de cineva, cu materiale care nu se găseau în mod natural în împrejurimi.
Era momentul când disputa arheologică atinsese apogeul. Existau diverse publicații de specialitate care afirmau cu toată seriozitatea că omiul nu a jucat nici cel mai mic rol în ridicarea zidurilor descoperite în arhipelagul Bimini. Altele spuneau că dimpotrivă, ne găsim în fața unei mărețe construcții umane. Investigațiile ulterioare au întărit în mod definitiv convingerea că ne aflăm în fața unei structuri realizate de oameni.
S-a descoperit astfel că zidul făcea parte dintr-o structură portuară monumentală cu o dană de 600 de m lungime. Aliniamentul perfect al blocurilor, dalele gigantice susținute de piloni, precum și paralelismul perfect al laturilor zidurilor confirmă intervenția omului. Specialist francez, Pierre Carnac, întărește aceste conclzuii când afirmă cu tărie în cartea sa Istoria începe în Bimini: acest stil de construcție cu piloni amintește într-o anumită măsură de danele străvechilor porturi mediteraneene construite de fenicieni. Spațiile goale dintre piloni serveau la diminuarea efectelor valurilor înalte. Digul portului Byblos este realizat în acest fel.
După aceea, o mulțime de organizații științifice s-au aplecat asupra acestui mister: Universitatea din Miami (dr. Emiliani, Guinzburg), muzeul din Juarez (Mexic Don Pablo Busch Romero), Muzeul Omului din Paris (dr. Lehmann), Laboratorul de geologie dinamică al Facultății de Ștințe din Paris (Harou Tazielf), Congresul Internațional de Arheologie Submarină, etc. În final, ipoteza că ar putea fi vorba despre o formațiune stâncoasă naturală a fost unanim respinsă.
Totuși au mai rămas și multe alte mistere de dezlegat. Când au fost construite zidurile? Judecând după geologia submarină, aceste structuri monumentale n-au putut fi ridicate decât în mileniile 7-8 î.d.H. Estimările realizate cu metoda C14 indică o vârstă de 10 000 de ani. Însă cine a putut înălța aceste structuri impozante într-o epocă în care, în Europa omul era incapabil să ridice construcții?
Până acum nimeni nu a găsit un răspuns. Dar importanța vestigiilor submarine descoperite în toată regiunea arhipelagului Bahamas (unde au mai fost reperate temple si piramide scufundate) l-a determinat pe Dimitri Rebikoff să scrie: Suntem nevoiți să acceptăm că, acum 10 000 de ani, insulele Bahamas formau un platou imens, deasupra apelor pe care puteau locui milioane de oameni. La această concluzie ne duc numeroasele vestigii descoperite. Deocamdată nu știm absolut nimic despre această civilizație. Deci, problema este arheologică și nu geologică. Trebuie continuate săpăturile pentru a găsi neapărat cheile acestei enigme formidabile.
Marele cataclism
Oare ce catastrofă a dus la scufundarea construcțiilor din Bimini și a altor structuri asemănătoare? Fără îndoială, un cataclism de mare avengură. Această concluzie este confirmată de o descoperire recentă - după ce s-au făcut măsurătorile izotopilor de oxigen 16 sau 18 conținuți în sedimentele din Golful Mexic, aflate la jumătatea distanței dintre Florida și delta fluviului Mississipi, savanții au emis ipoteza unui potop care s-a produs acum 11 600 de ani.
După dr. Emiliani de la Universitatea din Miami, masele de aer au antrenat ridicarea nivelului oceanului planetar cu 7 până la 10 m, ceea ce a condus la dispariția anumitor zone. Aceasta ne amintește de legendele despre țările scufundate, despre civilizațiile măturate de pe suprafața pământului de mari cataclisme: continentul Mu, Lemuria, continentul Gondwana, Atlantida
Atlantida care a fost adeseori situată de către istorici în largul Floridei, acolo unde au fost găsite zidurile din Bimini. Atlantida a cărei perioadă de dispariție este presupusă a coincide cu marele cataclism dovedit de cercetările din Golful Mexic.
Viziunea lui Edgar Cayce
Rămâne de amintit că faimosul clarvăzător american Edgar Cayce, supranumit "Nostradamus Adormit", din cauza uimitoarelor sale profeții și relatări despre trecut pe care le revela în stare de somn hipnotic, anunțase în 1940 că Atlantida va fi redescoperită în Bimini, între anii 1968 1969. El a spus: Poseidon (un ținut atlant) va fi printre primele părți ale Atlantidei care se va ridica din nou la suprafață
Dar apoi a venit al doilea război mondial și adepții lui Cayce au avut preocupări mult mai urgente. Totuși, descoperirea zidurilor scufundate a făcut să se vorbească din nou despre profeția clarvăzătorului. Să fie oare construcția din Bimini un vestigiu al uneia din cele mai mari descoperiri a vremurilor noastre, a fabulosului continent Atlantida? Judecând după rezultatele cercetărilor ulterioare, ipoteza este adevărată. Astfel, renumitul continent pare să fie din ce în ce mai puțin un mit și din ce în ce mai mult o realitate.
Pentru a descoperi, trebuie mai întâi să crezi. Dacă Schliemann n-ar fi crezut în poveste scrisă de Homer, Troia nu ar fi fost adusă la lumina zilei. La fel, Arthur Evans a adus la suprafață civilizația cretană luându-se după scrierile lui Herodot. Atlantida a lăsat urme în Satori, Insulele Cretane, Insulele Acore și la Bimini. Potopul survenit după ultima glaciațiune a putut antrena dispariția atlanților sau exodul lor către alte continente.
Legendele care vorbesc despre ei au supravețuit în tradițiile multor popoare. Unii dintre ei supravețuitori sau poate exploatori și-au găsit refugiul la mayași, la cretani și la civilizațiile arhaice din Anzi. Indigenii multor civilizații vorbesc despre zeii albi veniți de pe mare. Originea lor comună este poate Atlantida.
Astfel, se descoperă caracteristici asemănătoare între picturile murale de la Chiten Ttza în Tihuanaco și sculpturile primitive din Sicilia. La acestea se adaugă coloanele din Corsica, megaliții, cavourile din HalSalfieni - Malta, precum și construcțiile înnecate de la Bimini.
Tradițiile și cercetările conduc mereu spre aceeași perioadă, situată cu aproximativ 11 000 de ani în urmă. Misterul însă rămâne. Avem de elucidat multe aspecte ale propriei noastre istorii și chiar ale propriei noastre existențe. Este necesar să admitem că au mai existat pe pământ civilizații prospere, bogate, superioare, pe care încă nu le cunoaștem. Acestea au lăsat veritabile mesaje în piatră. Adică în ceea ce s-a numit odinioară Arta Regală - Arhitectura. O artă nobilă, care dovedește perenitatea omului. Una dintre cheile misterului se ascunde, probabil, la Bimini.
sursa: yogaesoteric