Moartea misterioasă a Papei Ioan Paul I
de Gregory Christiano
Papa Ioan Paul I a murit după numai 33 de zile de pontificat (26 august 1978 - 28 septembrie 1978). Este unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalității. Oficial, cauza morții sale este infarctul miocardic (stop cardiac). Dar există multă confuzie și neclaritate în detaliile despre moartea sa fulgeratoare, iar multe voci strigau "CRIMĂ!".
"Papa cel surâzător", cum l-au numit cei care l-au prețuit, s-a născut pe 17 octombrie 1912 langa Belluno, în Italia. Albino Luciani (numele său adevărat) a fost numit arhiepiscop în 1958, patriarh al Veneției în 1969 și cardinal în 1973. Credea cu toată tăria în ecumenism și în reducerea averii Bisericii. Era sincer, deschis, umil și nu aspira la scaunul papal. După moartea Papei Paul al VI-lea, Luciani a fost ales în cea de-a doua zi a Conclavului din 1978. A refuzat să poarte tiara papală și nu a acceptat să fie plimbat în scaunul gestatorial. Avea de gând să revizuiască poziția Bisericii despre contracepție, să desființeze banca Vaticanului și să demită mulți cardinali masoni.
Loja P-2 a fost inființată în 1877 (cunoscută ca loja Propaganda Due). A devenit lojă secretă în 1970 și a fost implicată într-un scandal financiar, drept pentru care s-au făcut percheziții în birourile sale și au fost găsite liste cu membrii săi, printre care se numărau multe personalități din conducerea Serviciilor Italiene, oficiali din guvern, șefi de poliție, oameni de afaceri, jurnaliști, etc. Deși oficial a fost desființată, loja secretă Propaganda Due operează și astăzi.
Mulți clerici din Roma erau ostili față de Luciani. Se spunea chiar că el a fost ales de cardinali în mod deliberat pentru că se credea că era prea slab pentru a-i putea "deranja" cu ceva, iar starea sa de sănătate precară le dădea speranța că va muri prematur, fără a putea face nimic. Cu toate acestea, spre surprinderea și consternarea acestor cardinali, Papa Ioan Paul I a început imediat investigarea Băncii Vaticanului și dorea să renunte la toți marii prelați care erau francmasoni.
Era pe punctul de a face câteva demiteri și noi numiri, îndepărtându-i pe cei acuzați de operațiuni financiare și acțiuni suspecte. Toate acestea constituie motivele uciderii sale.
Scandalul Băncii Vaticanului
Banca Vaticanului (sau Institutul de Muncă pentru Religie - IOR), este proprietatea personală a Papei, care o și conduce. Banca acordă împrumuturi pentru diversele proiecte religioase din lume. S-a descoperit că banca se folosea de influența binecunoascută pentru a realiza acțiuni riscante în scheme ilegale, inclusiv spălare de bani.
Banii au fost investiți prin Roberto Calvi, șeful Băncii Ambrosiano din Milano și francmason. În cele din urmă acesta a fost acuzat de fraudă finaciară în 1981 - din bancă lipsind 1,3 miliarde de dolari. Calvi a fugit în Anglia, unde a fost găsit mort, spânzurat de un pod din Londra, în condiții identice unui ritual masonic.
Un alt participant în acest scandal a fost Michele Sindona, sfătuitor (secretar) personal al Papei Paul al VI-lea. Sindona a fost otrăvit în inchisoare. Aceasta fraudă financiară sordidă este legata de masonerie, de Mafie, de contrabanda cu arme, de influențe politice și bani canalizați prin CIA (Agentia Centrala de Informații din SUA) pentru a finanța mișcarea poloneză Solidaritatea.
Papa a fost otravit?
În cartea sa "În numele Domnului: o investigație despre uciderea Papei Ioan Paul I" (apăruta în 1984), David Yallop afirmă că a fost folosită otrava numită "digitalis". Papa lua medicamente pentru tensiune arterială scăzută, astfel încat chiar și o jumătate de linguriță de digitalis îi putea fi fatală. Dar Papa suferea și de o proastă circulație a sângelui care a dus în 1975 la o embolie a ochiului. Nu se știe însă cine a reusit să-i strecoare otrava în medicamentul lichid Effortil pe care-l lua zilnic.
Există multe contradicții în legătură cu moartea sa. Raportul inițial al Cardinalului Villot spunea că Sfântul Părinte a fost găsit mort de Sora Vincenzia și nu de un secretar. Într-un raport se spunea că a fost găsit mort în baie, în timp ce altul afirma că se afla la biroul din dormitorul său. Nici măcar ora la care a fost găsit nu este clară: 4:30 sau 5:30, dimineața. Estimările oficiale susțineau că ar fi murit la ora 23:00, pe 28 septembrie. Nu s-a făcut nici-o autopsie.
Papa tușea violent în acea după-amiază, iar la ora 20:00 discuta cu doi secretari. După cină, s-a grăbit pentru a da un telefon în jurul orei 21:15. Aceasta ar fi declansat stopul cardiac. Dar care este adevărul?
Motive pentru crimă
Conducătorul spiritual de la Roma, Albino Luciani, începea de fapt o revoluție. El dorea să dea o nouă direcție Bisericii, direcție care era considerată total inacceptabilă și periculoasă de multi înalți oficiali ai Bisericii.
Avea de gând, în primul rând, să scape de anumite persoane care se aflau în poziții de conducere ale Bisericii. Aici este vorba de francmasoni. Existau peste 100 de masoni în Vatican, de la cardinali până la preoți. Legea Canonică specifică destul de clar că a fi francmason reprezintă un motiv de excomunicare. Șase oameni puteau pierde foarte mult dacă Papa Ioan Paul I rămânea în continuare pe scaunul pontifical. Era vorba de Marcinkus, Villot, Calvi, Sindona, Cody și Gelli. O adevărată conspirație se crede că s-a format între aceștia, avându-l pe Villot ca inițiator și pe Gelli ca executant.
Printre motivele uciderii Papei se numărau seriile de demiteri și noi numiri la vârf pe care Papa dorea să le înfăptuiască. El dorea de asemenea ca toate bogățiile Bisericii să fie împarțite la cei săraci. Mai mult, dorea să impuna o altă poziție a Bisericii în privința contracepției, ca și lămurirea încurcatului scandal fianciar de la Banca Vaticanului.
Toți apropiații Papei (secretari personali, medici, gărzile elvețiene, poliția și magistrații italieni) au fost forțați să tacă. Sindona, Calvi (de la Banca Ambrosiano), Marcinkus și Cardinalul Cody riscau să piarda foarte mult dacă Albino Luciani își punea planurile în aplicare. Papa descoperise că aproape toți înalții prelați erau corupți și mulți dintre ei slujeau interesele francmasoneriei.
Detalii concludente
Cardinalul Villot susținea că a fost un accident tragic. Aproape a insinuat că Papa s-ar fi sinucis! O asemenea explicatie defăimatoare și total inacceptabilă nu putea veni decât din partea unui francmason, pentru că - într-adevăr - Cardinalul Villot era Mare Maestru Mason.
Sticluța de Effortil (medicamentul pe care-l lua Papa) a dispărut, la fel ca și ochelarii și papucii săi, probabil pentru că el vomitase pe ei. Acestea erau simptome ale otrăvirii cu digitalis. De asemenea, testamentul Papei a dispărut. L-au îmbălsămat imediat după ce Villot a confirmat moartea sa la ora 5:30. A fost chemat un alt doctor decât cel care era oficial în măsură să constate decesul Papei. Don Lorenzi, doctorul personal și secretarul credincios la Papei, a afirmat că ipoteza stopului cardiac nu poate fi susținută.
Frații Signoracci, cei care au îmbălsămat corpul Papei, au încercat să-i remodeleze fața pentru ca să aibă o expresie calmă. Cu toate acestea, multe persoane au văzut fața chinuită a Papei, înainte de a fi remodelată.
Personalul de ingrijire al apartamentului Papei a șters repede orice urmă de amprente, imediat după moartea acestuia. În 12 ore, cele 19 camere au fost atent curățate de orice urmă. Au fost împachetate toate lucrurile Papei, scrisori, note și însemnări personale. Toate urmele fuseseră complet șterse. Amintirea că Papa Ioan Paul I fusese acolo părea deja un basm vechi. Vaticanul a sistat și împiedicat imediat orice investigație despre moartea Papei, chiar de la început.
Fratele Papei, Edoardo, afirma că starea lui de sănătate era bună, și fusese examinat de medici cu trei săptămâni înainte. Iar cel de-al treilea secret de la Fatima, care nu a fost ănsă făcut public, revelează uciderea Papei.
Mostenirea Papei Ioan Paul I
Octombrie 1978: Ioan Paul al II-lea (Karol Vojtyla) îl inlocuiește pe Albino Luciani. Contrar curentului propagat oficial, nici-unul dintre edictele sau instructiunile lui Luciani nu au fost puse în practică. [Karol Vojtyla a fost francmason - nota AIM].
Ianuarie 1979: Uciderea judecătorului Emillio Alessandrini care investiga activitățile Băncii Ambrosiano. Calvi și Sindona aveau legături prea apropiate cu Vaticanul.
Martie 1979: Uciderea jurnalistului Nino Pecorelli care demonstra afacerile murdare ale lojei Propaganda Due (P-2).
Iulie 1979: Uciderea lui Giorgio Ambrosioli ca urmare a mărturiilor sale în cazul implicării lui Sindona și Calvi în afacerile Băncii Vaticanului. Două zile mai târziu este ucis colonelul Antonio Varisco, șeful Serviciilor de Pază din Roma care investiga activitățile lojei Propaganda Due și care vorbise cu Ambrosioli cu două zile înainte de moartea acestuia. După încă o săptămână vine rândul lui Boris Giuliano, din Poliția orașului Palermo, care vorbise și el cu Ambrosioli înainte de moartea sa, despre spălarea banilor Mafiei realizată de Sindona prin Banca Vaticanului și depozitați în conturi din Elveția.
Octombrie 1979: În apartamentul lui Enrico Cuccia explodează o bombă. Enrico era martorul lui Ambrosioli.
Februarie 1980: Vaticanul renunță la înțelegerea cu SUA de a mai furniza depoziții filmate ale lui Sindona pentru procesul pe care acesta îl are în America, acuzat de fraudă, conspirație și deturnare de fonduri în legătura cu prăbușirea băncii Franklin National Bank.
Mai și Iulie 1980: Sindona și Calvi au fiecare câte o tentativă de sinucidere, în închisoare.
Septembrie 1981: Vaticanul recunoaște că are interese financiare într-un număr de bănci controlate de Calvi, în valoare totală de peste un miliard de dolari.
Ianuarie 1981: Un grup de acționari de la Banca Ambrosiano trimit o scrisoare către Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Vojtyla) demonstrând legăturile dintre Banca Vaticanului, Roberto Calvi, loja masonică Propaganda Due și Mafie. Karol susține că nu a primit nici-o scrisoare.
Aprilie 1982: Tentativă de ucidere a lui Roberto Rosone, General Manager la Banca Ambrosiano în timp ce încerca să legalizeze operațiunile băncii.
Iunie 1982: Roberto Calvi a fost găsit mort, spânzurat de un pod din Londra. Câteva zile mai târziu, se constata că peste 1,3 miliarde de dolari lipseau din Banca Ambrosiano (Milano).
Octombrie 1982: Giuseppe Dellacha, director executiv la Banca Ambrosiano este găsit mort, aruncat de la o fereastră a băncii.
Martie 1986: Sindona este otrăvit și moare într-o închisoare italiană.
Într-un sondaj recent, peste 30% dintre italieni (15 milioane de oameni) sunt convinși că Papa Ioan Paul I a fost asasinat.
sursa -
http://aim.coz.in/?a=9