Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 01:37
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
VIZIUNILE VALENTINEI GÂRLEA - fragmente din cartea "Fenomenul Valentina" a lui Florin Gheorghiță


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Gândurile rele și entitățile negative
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 06:57 View PostDownload Post

GÂNDURILE RELE ȘI ENTITĂȚILE NEGATIVE


Valentina Gârlea: - Toate aceste piesuțe foarte, foarte mici și colorate care sunt în aer - piramiduțe, biluțe, seceri fără coadă, bastonașe, cărjidițe -, toate îs luminoase. Ele stau parcă susținute ca de o pânză de păianjen. Dar, această pânză de păianjen nu face parte din culoarea ce o au în ele. Asta-i un fel de energie ușoară, cam ca aceea pe care o văd la sârmele de pe stâlpi și la cele din pereții caselor, acelea care duc curentul electric. Dar, pânza asta îi dintr-un alt fel de curent, nu-i cel electric. Are o culoare gri, unfumuriu. Însă culoarea asta gri e numai deasupra orașelor; ba chiar deasupra fabricilor și a altor locuri devine negricioasă. Acolo, toate piesuțele astea parcă mor, își pierd culorile. Și cu cât pânza de păianjen e mai negricioasă, ea se apropie de pământ și cade, legându-se de pământ.

În zonele cu gândurile noastre rele și cu faptele noastre care îs răutăți, și apa curată care pleacă de la izvoarele din munți se murdărește.

Numai gândurile noastre bune o pot curăța. O parte din răul pe care îl gândim, se scurge cu apa în pământ, însă o parte rămâne în aer. Apa murdărită așa, dacă ajunge la o apă mai mare unde sunt vârtejuri, îi pusă să facă rău. Dacă prinde ceva în raza ei - animal, om, mașină, trage totul la fund.

Acolo unde se fac multe răutăți și lumea n-a ajuns să știe că ea însăși e cauza și unde totul e luat de apă, acolo nu numai că apa are un gust amar, dar îl are chiar foarte rău și cu un miros foarte greoi. Asta-i din cauză că a adunat multă răutate omenească.

În aer, astfel de adunări de gândurilor urâte și de răutăți ale oamenilor se văd ca niște cercuri foarte mari, ca niște forme rotunde. [N.A.: Iată o altă confirmare a "centralelor de energii-gânduri" menționate anterior!] Acelea atrag chiar și energii bune, ca și cum ar vrea să se hrănească. Astea rele au culori negre, sau sunt maroetice, cu roșu mult în ele.

Am văzut, de exemplu, un cerc din ăsta tare mare atunci când mergeam cu trenul spre Timișoara, pe undeva nu departe de gara care i se zice Caransebeș. Dar, am văzut tare multe cercuri în aer chiar în orașele și mai mici și în case de oameni.

Există forme întunecate rotunde care țâșnesc din pământ și care și ele fac rău, dar acelea îs altceva, altcumva.

Forme din astea rotunde și urâte sunt și acolo unde se adună globuri -suflete ale oamenilor- care sunt întunecate.

Suflete din astea întunecate se adună în grupuri de câte cinci până la nouă globuri și se tot ceartă între ele. De obicei, se adună acolo unde se întâlnesc străzi mai mari, cu multă circulație. Eu, tot umblând cu mașina prin oraș, când sunt dusă pe la bolnavi, deși nu știu cum se cheamă o stradă sau alta, dar după grupurile de globuri întunecate știu că am ajuns la încrucișarea de la Fundație sau din Tudor Vladimirescu. La fel este și la strada dr. Savini, unde o ia spre strada Ion Creangă- spre Policlinica din Tătârași - sau acolo, înspre cimitirul Eternitate. Veșnic stau acolo grupuri de globuri întunecate care vor să facă rău. Dacă ele sunt în ceartă, trimit o formă- urâtă când vine o mașină și forma aceea rotundă se sparge deasupra ei. Atunci, dintr-o dată, mașina se ciocnește de alta sau de ceva.

Dacă trece un om și forma urâtă la culoare i se sparge deasupra capului, acela nu mai merge mult înainte și începe să facă scandal.

Formele astea negre au în ele și un roșu țipător mai închis, maro și galben.. Când se sparg deasupra oamenilor care trec, se fac numai pulbere și acei peste care cade devin foarte nervoși și hacbițoși.

Dar, e ceva cu mare rost. Dacă cineva gândește urât pentru mine și dacă eu nu sunt vinovată, gândul rău se întoarce tot la persoana respectivă. Și asta se întâmplă la toți oamenii la fel. Și, întorcându-se, energiile care vin de sus și ne hrănesc, nu mai pot ajunge la cel căruia i s-a întors gândul rău și nu-i mai hrănesc culorile lui...
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Arhiva din Akasha
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 06:59 View PostDownload Post

ARHIVA AKASHA


[N.A.: Astfel, cum am menționat anterior, anumite categorii de materii eterice se comportă ca un suport ideal pentru înregistrarea ca pe o casetă imensă - dar invizibilă -, a celor mai diferite scene și evenimente petrecute pe pământ. Și aceasta, în mod special atunci când energiile emoționale sau volitive ale unui om - sau ale unor grupuri de oameni antrenați în diferite acțiuni au fost emise cu intensități deosebite. Deosebit de interesant este însă faptul că astfel de "înregistrări eterice", accesibile doar unui număr foarte restrâns de clarvăzători de pe globul nostru, sunt oferite din când în când și oamenilor obișnuiți, care, de-a lungul timpului, le-au tot considerat ca fiind "miracole cerești". în astfel de cazuri, ce par să fi fost realizate intenționat de ființe din lumiea invizibilă, au existat totuși unele "scenarii" "activate", probabil, și de energiile conjecturale ale diferitor aștri din sistemul nostru solar.

Inițiații științelor spirituale cunosc de foarte mult timp existența unei imense "arhive eterice" în care au fost înregistrate evenimentele colective și chiar individuale produse în zbuciumata existență a omenirii și a planetei Pământ. Denumirea generalizată încă din secolele anterioare pentru această gigantică "memorie colectivă" a fost aceea de "Arhivele (sau Analele) Akashice", termen derivat din cuvintele sanscrite "Akasha Tattva". Inițiații știu foarte bine că accesul la "Arhiva eterică a Terrei" se obține foarte restrictiv, numai de foarte puține persoane pământene, și că acesta este oferit doar cu scopuri inițiatice sau demonstrative. Restricția decurge din faptul că omenirea actuală nu a ajuns încă la nivelul de evoluție spirituală care să justifice acordarea unui astfel de avantaj major. Beneficiari pot deveni numai unele dintre ființele umane care, pe scara ierarhică a evoluției spirituale, au reușit să-și "rafineze" treptat propria conștiință - gândire - cunoaștere - voință și respectiv, potențele energetice, cel puțin la nivelul așa-zisei "inițieri de gradul III".

La rândul său, Maestrul Djwhal Khul - Tibetanul, prin colaborarea inițiatei engleze Alice A. Bailey, a oferit precizări tulburătoare în legătură cu această gigantică "videocasetă" a planetei noastre:

"Cei patru Domni ai Karmei au grijă și efectuează catalogarea înregistrărilor akashice. Ei se ocupă cu Sălile Arhivelor sau cu "înscrierile în cartea vieții”, după cum se spune în Biblia creștină. Ei sunt cunoscuți în lumea creștină ca îngeri înregistratori.

...Multe Ego-uri neîncarnate ce așteaptă încarnarea sau unele care tocmai au părăsit pământul își sacrifică timpul lor din cer pentru a ajuta la această operă. Aceste "Săli de însemnări” sunt, în cea mai mare parte, pe nivelurile cele mai de jos ale planului mental eteric și pe cele mai de sus ale astralului, pentru că acolo pot fi cât mai complet utilizate și cât mai ușor accesibile."

Valentina Gârlea: - Să vă spun despre cele văzute în ziua de luni 18 noiembrie 1996, când veneam cu doamna doctor I.V. în mașină, după ce a vizitat o cunoștință din cartierul Frumoasa.

La un moment dat, cum stăteam pe scaun în mașină, în fața mea mi-a fulgerat ca un fulger de culoare violet. Și atunci, pe loc, am rugat-o pe doamna doctor să oprească mașina.

[N.A.: Locul în care Valentina a solicitat oprirea automobilului este un teren înierbat și împrejmuit situat între blocurile de locuințe de pe Bd. Poitiers. în mijlocul suprafeței respective se află o movilă de pământ pe al cărei vârf se găsește o cruce mai mare de piatră. Pe aceasta au fost sculptate literele unui text legat de un fapt istoric petrecut în acel loc, la începutul secolului al XVIII-lea. Istoricii și locuitorii denumesc acest monument "crucea lui Ferenț". pentru marea majoritate însă, povestea evenimentelor și a crucii s-a pierdut în timp, textul degradându-se cu totul de mai bine de un veac. Valentina nu cunoștea absolut nimic despre acest loc, fiind pentru prima dată când circula pe bulevardul noului cartier Nicolina.]

- Când am coborât din mașină, am închis ochii și m-am uitat in față. În poziția în care eram, în partea dreaptă se făcea un om care avea în spatele lui vreo trei mii de oameni. De fapt, nu știu dacă erau trei mii sau două mii cinci sute, dar cam așa am simțit că erau în puhoiul acela de lume de acolo.

Dar, în fața lor era o altă mulțime de oameni, ba chiar mai mare, dar n-aș ști cum să-i număr. Și, în fața acestora, era un domn care îi conducea, case vedea că-i îmbrăcat domnește. Și, la vorbele lui, l-or prins și l-or luat pe șeful celor care erau vreo două mii cinci sute - trei mii. L-or adus în față și l-or schingiuit. Și vedeam ca pe-o imagine cum l-o ucis. Cum stăteam așa, s-o îmburzit pielea pe mine de ceea ce vedeam. Dar, n-am îndrăznit să-i spun doamnei doctor ce vedeam. î-am spus doar că mi-a făcut plăcere să oprească acolo, că așa, acolo am simții eu ceva. Eu n-am îndrăznit să-i spun, ca nu cumva ea să zică că mi se pare sau că am vedenii. Ea mi-o sptts însă că acolo este o piatră - în partea unde-mi îndreptam eu plivirea - și că acolo a fost ucis un om pe care îl chema Ferenț sau cam așa ceva. Da, în locuri de astea, imaginile din aer rămân mulți și mulți ani...

[N.A.: La întrebarea care i-am pus-o privind felul în care erau îmbrăcați oamenii respectivi, detaliile pe care mi le-a relatat pot, în mod evident, să întregească orice consemnare istorică. în mod categoric, Valentina nu cunoscuse anterior absolut nimic în legătură cu evenimentul istoric petrecut pe terenul acela și nici nu a văzut nicăieri - înainte de orbire fiind copil neinstruit - imagini ale îmbrăcăminților autohtone și străine din veacurile trecute. Iată ce preciza ea în acest sens, poate și spre folosul istoricilor interesați:]

- Cei care erau sub comanda celui ce-o fost prins erau îmbrăcați în sumane; erau oameni necăjiți, cu opinci. Da' unii dintre ei aveau pe cap un fel de... cum să le zic? un fel de chipie, da nu așa cum simt căciulile, erau altceva, mai mari. Cei cu sumane aveau pe dedesubt cămăși lungi, albe și peste mijloc aveau brâie.

În cealaltă ceată mare, în care erau mai mulți, erau îmbrăcați altfel. Când am descris-o altcuiva, mi s-a spus că era îmbrăcăminte turcească. Aveau pe cap ceva care le atârna și pe spate. Hainele le erau legate în față cu niște ațe mai groase. Pantalonii le erau tare largi, pe când la cei cu sumane, pantalonii nu le erau largi deloc. Ăștia din grupul îmbrăcat turcește aveau niște țăpligi cu un cui la vârf că, dacă te lovea cu aia, te lăsa mort la pământ. Cei cu sumane aveau niște cuțite mari, din acelea cu care se taie porcii, dar erau tare ascuțite la vârf.

Da ce m-o impresionat foarte mult, o fost cum l-o chinuit și l-or ucis pe șeful acela. L-or omorât și sufletul lui o rămas lângă piatra aceia. Dar, de fapt, nu aș putea spune că sufletul lui o rămas mereu acolo după aceea, chiar și până acum. O rămas însă imaginea lui și a chinurilor lui, așa cum le-am deslușit și cum vi le-am spus.

Eu am mai văzut imagini din astea cu oameni mai mulți, atunci când am fost la Cetatea Neamț, unde am urcat pe un deal și am ajuns la un pod. Și acolo am văzut imagini cu oameni căzuți și cu cai omorâți. Și în satul meu, la Dobrovăț, am văzut imagini în aer, când am fost la hramul nostru din 27 iulie.

[N.A.: ... Poate că o apropiere realistă față de acest aspect o putem regăsi în cuvintele unui "duh" din lumea invizibilă, reluate de prof. S. Demetrescu în tratatul său de inițiere spiritualistă "Din tainele vieții și le universului”:

"Numai duhurile superioare știu să stârnească, din fluidul unei epoci oarecare, formele sau clișeele evenimentelor de atunci. Formele sunt depuse în aceste eteruri ca și dosarele într-o arhivă, de unde pot fi scoase prin același fel de vibrații cu care s-au înregistrat sau copiat.

...Dacă ești duh superior, cauți să afli cu ce vibrații au fost înregistrate. Dacă posezi această cheie, poți face să se desfășoare, ca și filmul la cinematograf, anumite evenimente dintr-o epocă oarecare sau viața trăită a unui oarecare încarnat."]
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Anatomia subtilă a omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:01 View PostDownload Post

ANATOMIA SUBTILĂ A OMULUI


Valentina Gârlea: - Eu n-aș mai vrea să văd cu ochii fizici niciodată, căci ce am văzut când eram copilă, îmi pare acum o minciună! E ceva care îi o amăgeală; nu-i ceva adevărat ceea ce vezi cu ochii fizici! E bine să vezi cu ei, ca să știi să te ferești și să știi pe unde să mergi, dar numai cu ei, ești totuși orb pe Pământ! Lumea adevărată este cea dată de vederea adevărată, cea a ochilor minții. Asta-i cea mai frumoasă lume! E mai frumoasă decât cea văzută cu ochii, căci e minunat de colorată și, după aceste culori, poți să cunoști mult mai bine și semenii...

Omul are în jurul lui șapte straturi de culori. Primul strat, de lângă trupul omului [N.A.: Este vorba de "corpul eteric"], este de culoare verde-fie mai închis, fie mai deschis. Acolo, în acel strat, eu văd care sunt organele bolnave; pe strat, culoarea lor e modificată. Eu totuși le văd, deși acest strat de culoare este foarte îngust. De altfel, toate straturile de culori suni mai înguste atunci când sunt mai mulți oameni la un loc; așa se întâmplă în orașe, unde oamenii se înghesuie între ei, pe stradă, în autobuze sau tramvaie. Dar, chiar dacă stratul verde este de un centimetru sau de un centimetru și jumătate - sau unii oameni îl au de trei centimetri -, eu tot văd organul bolnav.

De pe stratul ăsta se văd și alte modificări din organism, atunci când stratul este ori fisurat, ori mai ridicat într-un loc - apăsând pe stratul următor -, ori e lipit de trup. Atunci când e lipit de corp, am aflat că oamenii sunt bolnavi de nervi. Oamenii mai tare bolnavi de nervi au întotdeauna în jurul capului primul strat lipit de corp, iar întreg stratul nu mai vibrează, nu se mai mișcă deloc. Nici nu mai e nevoie să mai pătrund cu privirea în organismul lor căci, văzând cum e stratul de culoare, știu că acolo este organul bolnav. La locul unde un organ are ceva, în strat apare o culoare gri, nu mai este verde. Sunt unii oameni la care, în anumite locuri, le apare o pată neagră. Caut să-i văd poziția, dacă-i la rinichi sau acolo unde-i fierea [N.A.: Este vorba de colecist] sau dacă îi la plămâni. Acolo unde-i pată neagră, organul acela e lipsă, a fost scos. Și, dacă după aceea mă uit în corp, văd cu adevărat că organul nu mai este.

Dar, dacă organul este și-i bolnav, pata este gri și stratul nu mai joacă acolo. Atunci stratul apare ca presărat căci formele celulelor nu mai ies în aură. În mod obișnuit, lumina celulelor pulsează în aură, tot așa cum pulsează și organul din care fac parte. [N.A.: Valentina vizualizează și un fenomen prea puțin cunoscut: fiecare celulă își are aura ei proprie! Nu este nimic imaginar în afirmația ei căci, prin efect Kirlian urmărit prin mărire la microscop, aura celulelor unui țesut viu a fost fotografiată.]

Atunci când într-un organ e o boală, locul lui din strat poate fi or gri, or maroetic, or galben-galben, or ceva decolorat. Pata e gri atunci când organul e foarte, foarte bolnav. Ea e galbenă atunci când nu i s-a găsit boala adevărată și pacientul poate fi chiar mințit, că se întâmplă de multe ori așa.

Înainte de a vă spune ce văd și despre celelalte straturi, trebuie să vă spun că, între ele, la toate cele șapte, după fiecare există o distanță. Poate să fie cât un lat de palmă sau poate ceva mai lat. Acolo e ca un abur alb. Straturile tot vibrează, se tot mișcă, se hâțână între ele; de fapt, ele joacă pe stratul ăsta de abur, care e un abur alb, frumos și transparent.

Să trecem la al doilea strat. Acesta e roz. Dar și rozul ăsta diferă de la om la om. Poate fi un roz întunecat sau un roz luminos și frumos sau un roz sidefiu. De fapt, toate straturile au sidefiu în ele, dar acest strălucitor al lor poate să se schimbe în diferite locuri.

Aici, pe stratul doi, se vede foarte bine când omul e speriat. La așa fel de oameni, domnul doctor trebuie să mai stea de vorbă cu ei ca să-și uite emoția din ei; numai după ce s-or liniștit, stratul vibrează frumos și apar imagini. Când eu îi spun omului că e speriat, se vede și pe rinichi. Cel mai ușor se vede spaima pe rinichi, și anume la căciulițele care sunt deasupra lor, cărora - mi se pare - doctorii le spun suprarenale. Da și astea au un mare rol în organism.

Deci, dacă stratul doi nu vibrează, el afectează căciulițele rinichilor. Că ele ce fac? Ele produc un lichid pe care îl văd și căruia doctorii îi spun adrenalină. Dar, în momentul în care stratul doi nu vibrează, rinichii cu căciulițele lor stau strânși de parcă îs puși în ghips și înțepenesc. Și atunci, mă uit pe stratul patru- pe cel violet- și acolo vin imaginile din ce cauză omul este speriat. Acolo se vede de unde vine frica, spaima omului. Vin ca poze, văd imagini. Și dacă este o spaimă veche, rămasă mai demult în om, mă duc în urmă și socotesc după câte anotimpuri au trecut (câte ierni, câte veri) și văd foarte bine când o avut spărietura aceea așa de mare și de la cine; toate astea îmi vin în imagine pe aura lui și anume pe stratul violet; dacă văd că e nevoie, îi spun omului ce văd, ca să-l ajut, însă, dacă nu-i de folos, tac din gură.

Atunci când omul e speriat - sau, cum spun domnii, că e emoționat -, stratul doi, cel roz, se face tare îngust; se face doar de vreo trei-patru degete. Dar dacă omul vine voios și nu are grijă că îl urmărește cineva și nici nu are vreo mâhnire în suflet, atunci stratul roz se lățește și se face de cel puțin jumătate de metru. Dacă însă emoția sau sperietura o fost foarte mare, nu numai că stratul doi se îngustează tare mult, dar se face și foarte închis la culoare; deși el rămâne tot roz, devine foarte tirâcios la vedere. Dar de unde i se trage sperietura, se vede foarte bine pe stratul violet.

Când se termină culoarea roz, îmi apare tot așa, pe o distanță mai mică, aburul acela - ceva alb transparent. Are o lățime cât palma, cât latul palmei. Aburul ăsta, care este între toate straturile, e cam egal la toate. Deci, și pe stratul roz îl acoperă acest abur alb.

După aceea, apare un alt strat, cel de-al treilea, care este albastru; dar e un albastru frumos, ca cerul. Aici se văd gândurile omului. La început, nu știam ce să cred. Da' să vedeți ce frumos se pot afla adevăratele gânduri...

Văzând mereu, de la un om la altul, cum se aprind în cap-steluțele -cărora doctorii le spun neuroni - și cum se cuplează ele de fac să se deschidă astea de la rădăcina limbii - la care li se spun corzi vocale -, le-am urmărit tot mai mult. Și am ajuns să văd că, chiar dacă omul nu vorbește, dar gândește ceva, corzile vocale i se deschid și parcă ar mișca limba ca să scoată sunetele. Dar, chiar dacă vorbește, însă zice altcumva decât gândește în acel moment și nu spune drept gândul ce-l are, în stratul trei de culoare apare imaginea cuvântului pe care îl ascunde. Și atunci, nu i-o iert omului și-i spun: - De ce vorbești asta și gândești altceva? Și omul recunoaște cu mirare multă, de se rușinează în el.

Dar să vedeți ce ușor se schimbă culorile în aură atunci când gândurile nu sunt curate. De exemplu, într-o zi, o venit la cabinet o fată; ea intrase să mă întrebe ceva anume. Eu nu o vedeam cu ochii deschiși, dar când i-am închis, tot stratul trei, albastru, al ei se făcuse galben. Toate straturile își păstrează culorile, dar atunci când cineva minte, pe stratul trei vine un verde cu galben, însă cu mai mult galben. I-am spus deschis: - Minți, nu spui drept! Mie îmi apăruse în imagine o țigancă cu fuste de zdreanță și cu bani în cozile părului ei; și vedeam că aceea tot vorbea și că vorbele ei se duceau la capul fetei. -  Ți-a spus o țigancă ceva și acum ai venit aici ca să-ți explic eu. Nu-i așa? În momentul acela, a dispărut imaginea țigăncii și parcă tot sângele din firișoarele din trup i-o fugit și fata s-o rușinat și mi-o răspuns: -   Da... într-adevăr, așa este... Atunci s-o făcut curat stratul ei din aură, s-o făcut iarăși frumos și o recunoscut: - Da, mi-o spus cineva ceva, dar mi-o fost rușine să vă spun... Și așa i-o dispărut galbenul acela cu verzui din strat și numaidecât după aceea am clarificat problema ei.

Lățimea stratului albastru e în funcție de fiecare om în parte. Ce mi s-o părut iarăși interesant, este că stratul se întinde sau se îngustează după cum omul scoate sunete vorbind. Când nu scoți sunete, stratul rămâne cam țeapăn. Așa îi descopăr eu pe cei care îs muți. La oamenii muți, stratul trei e numai de trei degete în dreptul gâtului, acolo pe unde trebuie să scoată vorba. Când mă iau după stratul trei al lor și văd că-i îngust, mă uit la finitele astea de la rădăcina limbii, la care li se zice corzi vocale și, dacă mai văd că-s înfundate, știu că-i mut.

La oamenii care pot vorbi, sigur că stratul e mai lat acolo. Și la cei care vorbesc mult, e și mai lat. Așa îi pot găsi ușor și pe aceștia. Mă dau pe mine ca exemplu, că aproape toată ziua trebuie să vorbesc din ceea ce văd: la mine, stratul îi lat cam de un metru - la un metru și jumătate. Pentru că ăsta mi-e rolul, din ceea ce văd, să vorbesc tot timpul, ziua întreagă. Dar atunci când tac, el se retrage în jurul meu, cam la trei sferturi de metru.

Și, după stratul trei, tot așa există pe o distanță de-un lat de palmă, acel abur alb care ține straturile între ele să nu se atingă atunci când se retrag.

Stratul patru- ăsta e foarte important în viața noastră; el e de culoare violet. Copiii îl au cel mai frumos la culoare. Noi, oamenii însă, îl tot schimbăm, deși Dumnezeu ni l-o dat la fel la toți. Și el o fost frumos încă de la începutul nostru ca ființe. Da,  e un strat foarte important.

Fiind dusă de unii domni doctori prin maternități, am putut să văd lucruri minunate și să mă lămuresc după ce am văzut multe, multe cazuri. Așa, de exemplu, acuma știu că, după patruzeci și opt de ore după ce o femeie a rămas însărcinată, ovulul din uterul mamei începe a se înveli cu straturi de culori. Dar cea mai pronunțată culoare este a stratului violet. Orice mamă nu știe în primele zile sau chiar în primele săptămâni, că e însărcinată; unele bănuiesc, dar nu știu sigur. Eu însă văd lucrul ăsta după aura ovulului din uter. însă, e un lucru tare important pe care femeile nu-l știu: toate gândurile mamei se duc întruna, energetic, și pe stratul violet al copilului ce o să-l nască. Așa că toți copiii vin pe lume și cu moștenirea gândurilor mamei din timpul cât o stat în burta ei. De aceea, când mă uit la copiii de-o șchioapă, care vin cu părinții lor, mă uit pe stratul violet și fac repede legătura: mă duc cu ani în urmă și îi spun ce i-o lăsat mama ca moștenire pe acel strat- gândurile și vorbele-, căci de la mamă se prinde cel mai mult. La copii, când vin pe lume, aura lor e foarte frumoasă căci e toată aurie la vedere; la straturile lor se vede însă cel mai bine violetul.

De fapt, la toți oamenii, cel mai frumos și mai puternic e stratul violet. Pe el stă însemnat ce-o fost, dar și tot ce este să tragem în viață. În cabinet văd sute și sute de oameni; la mulți dintre ei le spun de pe violet ce aduc ei din urma lor. Acolo se vede și de unde vine boala omului; când vine cineva cu o boală de pancreas sau de nervi sau la cap, mă uit la imaginile de pe violetul lui și mă duc cu privirea în urmă, ca să văd de unde i se trage boala, și atunci îi spun: de exemplu, de la străbunica - fie de la neamul de pe mama, fie de la neamul de pe tata -, că se vede și lucrul ăsta; după ce le-am spus ce am văzut, mulți recunosc că ce-am zis e adevărat, dar se minunează de unde și cum pot eu să știu așa ceva...

Tot pe violet se văd și cumpenele omului. Și atunci, unora le spun: - Vezi, ai grijă să te păzești de foc sau, cum e cazul, de apă, sau de ce apare acolo -fie un accident, fie o încârligătură cu o mașină, fie altceva.

De fapt, pe noi violetul ne ține, căci rădăcina florii pe care o văd lângă inima noastră și din violet se hrănește, și de acolo se alimentează ea; hrana ei este și din stratul violet. După cum am mai spus la oamenii care înțeleg lucrurile astea, numai această floare pe care o văd e singurul lucru ce rămâne din noi după ce moare omul. Când venim ca om pe Pământ, noi venim tare de sus, din stratul violet acela de sus, de sus de tot, care-i mult deasupra norilor. În om, floarea care coboară de sus, rămâne în dreptul inimii, unde se vede fie ca un trandafir, fie ca o cupă de crin, fie ca o altă floare; câte flori sunt în lumea asta, așa este și la oameni, câte un semn de floare lângă inimă. Ea stă acolo, dar are rădăcina atât în stratul violet, cât și o altă rădăcină, în becul galben -acela de-i zice chakra. Floarea stă, de fapt, lângă becul verde - acela din dreptul inimii -, dar o a doua rădăcină și-o coboară la becul galben de lângă buric; e un firuț mult mai subțire decât acela de păianjen. Dar, când venim de sus, ea are raze ca rădăcinile de la orice floare, în stratul violet. Deci, ea e hrănită din două părți atât timp cât trăim în trupul din carne; dar, când plecăm de pe Pământ, își menține rădăcinile în violet.

[N.A.: Este extrem de interesant modul original în care Valentina vede sufletul omului: ea percepe în dreptul inimii - dar lateral ei - o floare (de la crin, trandafir, până la ciumăfaie și ciulin) ale cărei specie, formă, culoare sunt un fel de unicat, strâns legat de caracterul și, respectiv, de nivelul de evoluție spirituală a fiecărei persoane în parte. Desigur că "floarea" și "tulpina" percepute curent de Valentina sunt niște imagini simbolice; acestea diferă însă, în mod esențial, de imaginile-memorie ale faptelor noastre și ale diferitelor evenimente - care ni s-au înregistrat pe straturile colorate într-o manieră la fel de "fantastică" și aparent de neînțeles ca și acele înregistrări permanente în memoria terestră Akasha.

În legătură cu această stranie "problemă a florii", foarte ciudată este și o anumită mențiune pe care ea a fâcut-o în unele discuții: în diverse situații, "floarea se ascunde în spatele inimii" pentru a nu mai fi văzută și investigată...

"Florile" atât de diferite pe care Valentina le vede în zona inimii, deși s-ar părea că sunt imagini simbolice, reprezintă totuși o realitate fundamentală, din păcate atât de puțin cunoscută și neînțeleasă în profunda ei importanță. Totuși, inițiații și anumiți clarvăzători cunosc existența, în zona respectivă a pieptului, a celei mai esențiale părți a ființei umane, încă din timpuri străvechi. Iată cum relata inițiatul indian Swami Narayanananda această cunoaștere din vechime:

JIVATMA (Sinele Suprem Individual) se regăsește în toate creaturile animate. Sediul său este centrul inimii. Dar această inimă nu este inima trupului fizic, ci este cea spirituală, care se află în partea dreaptă a pieptului, plasată la cinci centimetri deasupra cavității inimii și puțin sub sânul drept. Acesta este sediul inimii spirituale. Nu se poate preciza nici o mărime sau formă a inimii spirituale sau a lui JIVATMA. El poate fi perceput doar sub forma unei lumini atotcuprinzătoare, împrăștiindu-se brusc și iradiind dintr-un singur punct. Acest punct este inima spirituală și sediul lui JIVATMA. Când puritatea minții este obținută, când mintea este calmată și liniștită, liberă de orice dorințe, se poate percepe JIVATMA în inima spirituală. Este tot astfel cum lumina soarelui cade pe un lac, dar cineva observă doar reflexia imaginii".]

[NN – Rămâne de lămurit care este diferența între Spiritul omului (adăpostit în creier, după cum atestă diferiții inițiați și comunicările spiritiste) și reflexia Sa în inima spirituală.]

Valentina Gârlea: - Ce mi-i mai drag, e să vorbesc despre violet și să-l văd la fiecare om. Dacă de copil cineva are un violet frumos, luminos, atunci o să aibă viața lungă, căci violetul ne ține viața. De la el știu eu ce o să i se întâmple omului, ce mai are de tras de-acum înainte, dar numai dacă e nevoie îi spun. Când mă uit pe primul strat și îi văd boala, și dacă pe violet - tot în zona organului respectiv - văd o întrerupere, atunci acolo îi va dispărea organul, căci va fi operat; dar, dacă e o pată neagră, va dispărea organul, dar va dispărea și omul... Așa, de exemplu, am văzut într-o zi din primăvară un om căruia trebuia să i se-scoată plămânul drept; dar, în strat avea găuri, numai o margine de cidoare mai mișca puțin. M-am dus cu gândul și am văzut că i se scoate plămânul, dar și că i se întrerupe violetul în septembrie.

[N.A.: La întrebarea pe care i-am pus-o asupra modului în care a putut determina luna sfârșitului vieții acelui om, ea mi-a răspuns imediat:]

- Cu gândul am început să număr lunile, zicându-mi în mine, nu cu vorbe, înșirarea lunilor: mai, iunie, iulie, august; când am ajuns la septembrie, atunci violetul lui s-a întrerupt cu totul; și, tot atunci, dintr-o dată nu i-am mai văzut becurile, nu am mai văzut nimic!

Văzând zilnic și mulți copii, și mulți oameni mari, am putut să văd că, la copil, stratul violet cu care vin ei este îngust, dar foarte viu. însă, în timp, ei crescând, stratul li se mărește. Oamenii mari îl au cam de jumătate, până la trei sferturi de metru.

Și stratul violet vibrează tot timpul. De fapt, toate straturile din jurul trupului nostru se tot hâțână, se tot leagănă împrejurul nostru. Și după stratul violet este o boare albă, lată de o palmă.

După el, urmează stratul cinci care, la culoare, e ca spicul de grâu copt, dar e mai luminos, e un galben auriu.

În stratul cinci se reflectă reușita sau nereușita gândurilor din stratul trei. De fapt, și aici se văd gândurile omului; ce am gândit ieri că am să fac azi sau mâine sau peste două-trei luni, se vede în acest auriu. Eu văd la oameni mai întâi imaginile gândurilor de pe stratul trei, dar imediat astea apar și în stratul cinci. De exemplu, au venit la mine niște tineri, iarna, să mă întrebe dacă vor reuși la vară. Uitându-mă la ce gândeau ei, și apoi pe stratul cinci, le-am zis: -   Vezi că la sfârșit de mai sau în iunie, pe 3 iunie, vei reuși. Și așa o fost că, după aceea, în vara, o venit și mi-o spus de reușită.

Deci, așa este cu acest strat: când cineva mă întreabă ceva, eu fac legătura între stratul trei - care gândește momentan - și stratul cinci - cel care gândește mai departe, în timp- și, în acesta, - ultimul- se vede cum se va rezolva gândul. Așa am aflat eu ce veți face și v-am spus dinainte atunci când mi-ați zis că o să plecați departe.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mecanismul clarviziunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:02 View PostDownload Post

MECANISMUL CLARVIZIUNII


Valentina Gârlea: - Deci, tot ce v-am spus eu, înainte ca să plecați acolo departe, eu pe straturile dumneavoastră aurii am văzut! Dumneavoastră gândeați momentan doar că o să plecați și îmi spuneați mie acest lucru, dar eu vă vedeam acest gând pe stratul trei, iar realizarea lui o vedeam pe stratul auriu. Acolo am văzut eu locurile acelea de care nu știam nimic și animalele acelea atât de chinuite, despre care v-am vorbit atunci. Deci eu văd, în același timp, și pe stratul albastru, și pe cel auriu.

Dar, deși este foarte frumos, și auriul ăsta poate să fie și mai întunecat - mai închis sau mai deschis la culoare. Când omul gândește pe stratul trei, dar e cu frică [NN - îndoială] la ceea ce gândește acolo în albastru, auriul se închide foarte mult la culoare; se întunecă și nu mai rămâne decât ceva ca un ruginiu. Dar, dacă omul va avea o rezolvare bună- fără ca el să știe acest lucru-, gândul de pe stratul trei va continua să-l necăjească, în timp ce pe stratul auriu îl tot văd parcă numai stropit cu stropi de rugină, da' el rămâne însă auriu. Stratul parcă e liber e în voia lui și, deci, va fi reușită. Noi ne gândim și ne facem planuri aici, dar, de sus, ne-a fost programat, cu mult timp înainte, ce și cum vom face!

Și, după stratul cinci urmează aburul alb. După aceea, vine stratul șase, pe care tot omul îl are verde. Dar nu e un verde care să semene cu primul strat. E un alt verde, e diferit; e un verde mai ușor, mai curat, mai transparent, e ceva foarte frumos. Cu ăsta mă ajut și eu.

Când cineva dă telefon și îl aud la vorbe, când îi aud glasul, de aici, din trupul meu, de la becul galben [N.A.: Se referă la chakra plexului solar, de deasupra ombilicului] pleacă un fir ce trece prin toate straturile și prin boarea aceea albă dintre straturi, și împinge din acest strat șase și duce și ceva din el până la omul cu care vorbesc sau chiar mai departe, acolo unde mă gândesc eu. Deci, eu când gândesc, mă duc cu gândul, și gândul duce firul plecat din becul galben și cu ceva din stratul șase; și firul se dezdeapănă până la locul pe care îl caut. De aceea pot eu să le spun oamenilor cu care vorbesc la telefon sau atunci când iau în mână o poză a cuiva sau un obiect avut de cineva, căci prin stratul șase plecat, eu pot să văd cu ochiul ascuns din frunte ceea ce am fost întrebată, ce se petrece acolo departe, ce se întâmplă cu un anume om, ce beteșuguri are sau ce are el în gând.

Plec deci, din stratul șase de culoare, care se duce în depărtare, și stratul șapte îi face loc; dar ăsta, șapte, se subțiază așa de tare, că devine ca o foiță atunci când îl împinge stratul șase.

Deci, de la becul galben - chakra de la buric — se duce un firuț auriu-argintiu care împinge din spate stratul șase. Firuțul iese mai departe, dar de-acolo e învelit cu o rază groasă din stratul șase, rază care e tot verde; da' învelișul ăsta verde e numai în capătul firuțului auriu - îi cam de-o palmă de lung, da palmă în lungime, nu de-a latul.

Se întâmplă însă ceva... Nu știu cum să spun... Și nu înțeleg de ce... Firul ăsta galben-auriu argintat pleacă și foarte departe, atunci când dau telefon oameni din America,  din Germania, din Elveția...  Când firuțul acesta auriu de la becul meu galben împinge stratul șase și pleacă împreună, îmi trage însă energie din toate straturile de culoare. Cum ar fi păianjenul care își deapănă firul lui când țese, tot așa, cu cât stratul șase se duce mai departe, se alimentează tot mai mult din culorile mele. Da', cu toate că îmi subțiază tot mai mult straturile mele colorate, eu pot atunci să spun ce văd în depărtare cu stratul șase. În schimb, când revin înapoi cu gândul în mine, mă simt foarte obosită; straturile de culori din jurul meu sunt foarte slăbite, s-au îngustat și parcă-s prăpădită. Dar tot timpul cât e plecat, firul meu galben rămâne de un auriu frumos și-i tot timpul învelit la vârf cu culoare din stratul șase.

Dar, să știți că la fel am văzut plecarea acestui firuț galben și la alți oameni, numai că ei nu știu acest lucru și nici nu pot să-și dea seama că ei văd imaginile care vin de acolo, de departe, pe stratul șase.

Să vă spun însă un caz: când eram la un cabinet, a venit cineva de la Constanța și, după consultația cu domnul doctor, mi-a dat o fotografie. Nu mi-a spus ce-i cu ea și ce este în poză, mi-o pus-o așa, în mână. în straturile de culori, mie mi-o apărut imaginea unui bărbat în jur de vreo patruzeci de ani și ceva. Dar, imaginea lui nu avea stratul violet și nici becurile luminoase, iar celelalte straturi de culori erau tare șterse. Și, dintr-o dată, între palma în care țineam poza și fotografie mi-o apărut o apă întinsă, în care era o mașină mare și cu multă lume. Și i-am spus: - Doamnă, omul dumitale o fost plecat cu ceva pe apă și acum un an s-o pierdut în apă, s-o scufundat (că m-am dus cu gândul în urmă, să văd când i-o dispărut culoarea, ce-i cu el și ce s-o întâmplat). Am căutat să-i găsesc violetul; dar violetul lui nu mai era acolo, trebuia acum să-l caut undeva sus, și să fac legătura dintre persoana din poză și violetul de sus. Și atunci l-am găsit și legătura culorii o corespuns. Și așa i-am spus femeii că dânsul era scufundat în apa aceea, da' nu singur, ci cu mai mulți alți oameni. Doamna s-o apucat atunci de plâns și mi-o zis că e adevărat. Dar când eu m-am uitat mai atent la dânsa, am văzut că și ei îi plecase tot așa, de la becul galben de deasupra buricului, firul acela auriu și se dusese foarte departe, tot la fel învelit la capăt cu lumină din stratul șase. Deci, ea se gândea la omul ei și îl căuta, dar nu dădea de el unde e și ce era acum cu el. Deci, la fel s-o întâmplat și la dânsa cu gândul, la fel ca la mine, numai că ea n-o mai putut să-l cate și sus. Dar, de fapt, la fel se întâmplă la toți oamenii, însă nu știu toți lucrul ăsta și spun că nu văd nimic! Însă, toți oamenii ar putea vedea dacă...

Asta-i puterea gândului. Să știți că sunt oameni cu care pot vorbi așa, numai cu gândul, fără să mai fie nevoie să le mai dau telefon. Eu știu fiindcă văd în stratul șase ce-mi transmite acel om și el, la fel, înțelege ce-i transmit eu. Și când îl chem cu gândul- cu stratul șase-, eu mă duc cu stratul șase al meu la gândul lui. ca și cum ar fi atras de un magnet; el pricepe atunci ce vreau și, ori îmi dă telefon, ori mă face pe mine să-i telefonez. Este foarte frumos acest lucru... De fapt, n-ar mai fi nevoie de telefon, căci cu firele astea galbene, toți oamenii ar putea convorbi direct între ei, cu gândul, înțelegând ce-și transmit unii altora! Este ceva foarte adevărat și foarte frumos!

[N.A.: Extraordinar de interesantă explicare a fenomenului - a proceselor intime - de producere curentă a telepatiei!]
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Culorile aurei ne trădează
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:08 View PostDownload Post

CULORILE AUREI NE TRĂDEAZĂ


Valentina Gârlea: - După stratul șase, iar este un lat de palmă de abur alb. Stratul șapte, care urmează, este și el colorat, dar la fiecare om are tot altă culoare. Pe acest strat se vede foarte bine pentru ce-i venit omul pe Pământ. Culoarea lui e în funcție de cum gândim noi, oamenii, și se schimbă, chiar cu pete mari, după cum gândim. El poate fi și portocaliu, și albastru, și verde... Cei care îl au verde, îngrijesc de alți oameni-fie că e doctor, fie că face serviciul la spital sau că e femeie de serviciu acolo. Dar, tare mulți dintre ei și-or stricat ultimul strat. Cu toate că Dumnezeu le-o dat ce-i frumos în ei, cât și acest har, la felul ăsta de oameni, în stratul șapte, le apar pete.

Doctorilor, când operează sau când se concentrează serios ca să-l cerceteze și să-l ajute pe bolnav, li se face o aură puternică, stratul șapte devenind de un violet spre verde. Atunci, floarea lor de la inimă se desface mult și parcă îi cad petale din ea asupra omului pe care îl operează sau îl lecuiesc. Am văzut asta la mulți doctori, prin spitale, când am fost adusă ca să dau și eu o mână de ajutor. Stratul lor șapte se face atunci un violet presărat cu argint și un verde strălucitor; e ceva foarte frumos .

Dar, îi foarte rău că mulți dintre ei își tot pătează aura și stratul acela strălucitor, pentru că lăcomia, ca întotdeauna - așa cum se spune și din bătrâni- "strică omenia". Dumnezeu i-o înzestrat să poată învăța și să aibe meseria de doctori ca să-i poată ajuta pe cei de alături care îs chinuiți. Dar, acela care ia bani și chiar se tocmește ca la iarmaroc, deși mie nu-mi spune ce-a făcut, dar se vede în aura lui c-o făcut o hoție. Chiar dacă are aura frumoasă pe stratul șapte - acel violet-verde strălucitor-, atunci îi apar însă pete gri și maronii; i se văd în spate, după cap, dar îi și atârnă în partea stângă, către inimă sau chiar în față, și le duce ca pe o greutate, fără să-și dea seama că le are și că poate fi văzut. Toate petele asiea sunt "darurile" primite sau cerute. Și, dacă mă duc cu gândul în timp, tot pe stratul șapte se vede și găsesc răspunsul. Când gândul meu pleacă din stratul șapte și îl întâlnește și pe al lui, tot din stratul lui șapte, firuțele se duc exact la persoana care i-o dat ce-o cerut și arată ce i-o dat.

Dar, sunt oameni care au stratul șapte de un albastru închis sau chiar negru. Aceia au făcut fapte foarte urâte. Când stratul face valuri, valuri și se hâțână, mă duc pe stratul violet și văd ce-o făcut. Dar, dacă aș spune și la alții ce văd, aș face zarvă între oameni și aș aduce ceartă între ei. De aceea, uit ce-am văzut, ca să nu aduc scandal pe Pământ. Cu ceea ce mi-o dat Dumnezeu, eu sunt lăsată să fac bine din râu, nu din ceea ce văd să fac și mai răul...

[N.A.: Autorul V. Goci în Karma și Cauza, se redau următoarele corespondențe sintetice între culorile care apar în aură și gândurile sau sentimentele oamenilor:
• negru = ură, răutate; • cenușiu = spaimă, groază, oameni răi;  • cenușiu deschis = egoism; • roșu = irascibilitate; • maron = lăcomie, zgârcenie; • maron-verzui = invidie, gelozie; • roz = iubire; • portocaliu = mândrie și ambiție; • galben = forță intelectuală; • verde = tact, politețe, echilibru, spirit practic; • violet, albastru = spiritualitate; • alb = spiritualitate înalta; auriu = spiritualitate superioară, cea mai înaltă formă de iubire.]

Eu ocolesc oamenii care. pe ultimul strat, au fie albastru închis, fie negru, fie verde-galben cu pete galbene sau pe cei care au pete foarte urâte în aură.

Chiar dacă unii bărbați au aura mai frumoasă, dar în zona inimii și a prostatei au pete roșii, aceia sunt oameni foarte răi și ei sunt cei care prind femeile și le violează.

Dar, sunt și femei care, pe ultimul strat, au pete roșii în zona inimii și a șoldurilor; acelea, și ele, îs foarte periculoase și sunt pline de boli, căci sunt femei destrăbălate; ele distrug căsniciile, despart familiile, îs foarte rele. Deci, din culori se vede totul, totul!

Așa cum spuneam, stratul șapte e în funcție de cum gândim și se schimbă după felul gândurilor. Dacă gândim frumos, dacă gândim ceva spre binele semenilor noștri, stratul șapte se limpezește și-i frumos. Din păcate, la majoritatea oamenilor gândurile le sunt la șarlatanie. Și-i tare rău așa... În fiecare zi, dacă văd numai unul sau doi oameni cu gânduri adevărat frumoase. Restul au numai gânduri de-a face ceva pe ascuns, gândesc la hoții și unii chiar la omoruri...

Dintre oamenii care vin la cabinete pentru consultații, mulți mă mai caută și a doua oară, și a treia oară - nu ca să le mai spun despre beteභugurile care le au-, ci ca să le vorbesc despre culorile omului. Cine-i om adevărat și vrea să înțeleagă cine este el ca ființă, și dacă verifică și vede că e adevărat ce spun eu, are ce folosi vorbind despre straturile de culori. De aceea, multă lume mă caută să le vorbesc despre ceea ce eu văd și ei nu pot vedea. Dar, omul singur se poate modela și să mențină curat ce i-o dat Dumnezeu, însă numai dacă el vrea acest lucru și e conștient de ce este ființa lui!

E rău că foarte mulți oameni au uitat însă de Dumnezeu. De foarte multe ori, oamenii de aici, dintre noi, dacă au bani și mașini, or uitat că-s veniți de la Dumnezeu, or uitat legătura între credință și om. Pe acești oameni i-am văzut întotdeauna că au straturile colorate lipite unul de altul și, atunci când ele se hâțână, se freacă unul de altul și se ciobesc și se încâlcesc. Fiindcă își pierd boarea aceea albă, cea lată de un lat de palmă care există între straturi, astea devin din ce în ce mai lipite unul de altul și omul devine ca buimac. Straturile continuă să vibreze, dar se freacă între ele. Atunci când se face o buimăceală de culori și, în loc să fie în jur toate straturile mari și frumoase, se face o împestrițare și atunci încep bolile. Deci, dacă straturile se hârșâie între ele și se freacă, omul simte pe fizic că e bolnav, dar nimeni nu-i dă de cap la boala lui. Poate să se ducă la nu știu câte aparate - și unii au ajuns așa chiar și până la București, la consultare prin rezonanță nucleară (nu știu ce-i aceea), dar peste tot li s-o spus că n-au nimic și că nu i se dibuie vreo boală. Omul acela are de fapt ceva, dar e ceva ce aparatele nu văd și e tare simplu, căci ar putea să se vindece și singur, dar numai cu gânduri bune și cu credința în Dumnezeu; numai așa poate să primească liber energia care curge de sus și care să-i hrănească straturile de culori.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Prana, nadis, chakre
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:10 View PostDownload Post

PRANA, NADIS, CHAKRE


Valentina Gârlea: - Dar să vă spun cum văd eu că circulă energia în om și cum sunt becurile colorate - acelea cărora li se spune chakre:

De sus, din cer, unii îi zic din Univers sau Cosmos, cad întruna grăuncioare mici de tot, foarte mici, de energie, care îs de diferite culori, dar absolut de toate culorile. Toți oamenii avem aici, deasupra capului, în moalele lui,  avem un bec care preia ce vine de sus.

[N.A.: Elena Iliescu anumite cunoașteri ale științelor spirituale dezvoltate încă din vechime în Orientul Indian, cu privire la fenomenul respectiv - întru totul real:

"Pentru a-și putea îndeplini funcțiile sale, corpul energetic absoarbe din Cosmos o cantitate de energie vitala (prana) care circulă apoi, prin canalele sale energetice și care este astfel transferată corpului fizic.

Despre Prana, Paracelsus se exprima astfel: -întreg microcosmosul este potențial conținut în "Liquor Vitae”, un fluid nervos în care se regăsesc natura, calitatea, caracterul și esența tuturor ființelor-.

În atmosferă, există miliarde de miliarde de atomi primari și energia solară (forța pranică) trezește în unii dintre acești atomi o forță care țâșnește din interiorul lor. În acești atomi, intră din interiorul lor, două forțe: Forța-voință primară, care le permite menținerea formei, și Forța pranică - care îi face luminoși și le dă puterea de a atrage câte alți șase atomi, fiecare de altă culoare, formând împreună cu aceștia globule de vitalitate ce conțin șapte atomi reprezentând șapte varietăți de Prana.

Globulele de vitalitate sunt extrem de numeroase în zilele cu soare, în timp ce, în zilele noroase, numărul lor este mai redus, iar noaptea fenomenul nu mai are loc. [N.A. - Cititorul a reținut, desigur, faptul că Valentina percepe efectiv "grăuncioarele" materiilor eterice ca fiind luminoase în cursul zilei, precum și precizarea sa suplimentară că, în cursul nopții, acestea nu mai sunt sesizabile.]

Globulele de vitalitate sunt absorbite de corpul energetic prin chakre; în fiecare chakră predomină o altă varietate de Prana.

Ca detaliu, vom arăta numai faptul că atomul primordial, cel injectat de forța pranică, este de culoare trandafirie și că toți atomii trandafirii sunt dirijați în centrul chakrei splenice [N.A.: din zona ombilicului] care îi distribuie în sistemul nervos. Dacă oamenii nu primesc suficientă Prana trandafirie, devin sensibili și ușor iritabili.

...La oamenii cu sănătate deplină chakrele funcționează foarte generos, absorbind o mare cantitate de globule, de la care nu este însă epuizată în întregime Prana lor, deoarece corpul absoarbe numai cât are nevoie; aura acestora conține astfel o mare cantitate de Prana.

Un astfel de om este, pentru tot anturajul său, un izvor de forță și sănătate. în mod constant, dar fără să o știe, el revarsă vitalitate asupra oricărei persoane care se apropie de el. Acest proces este intensificat la oamenii care se îndeletnicesc cu vindecarea altora, fie că sunt dotați nativ, fie că își dezvoltă aceste facultăți prin exerciții."

H.P.Blavatsky în Doctrina Secretă vorbește și ea despre Prana: -Prin manifestarea Pranei, duhul lipsit de grai devine cel care vorbește-.

Doctrina Secretă vorbește și despre o dogmă fundamentală a științei oculte: -Soarele-, se spune acolo, -este rezervorul Forței Vitale; din Soare emană curenții vitali care vibrează prin spațiu, ca și prin organismul oricărei viețuitoare de pe Pământ-.

...Centrii nervoși sunt ei înșiși alimentați în mod natural prin -vehiculul hranei- sau corpul dens, însă Prana este energia suverană care acționează prin acești centri...

Este important de știut că, deși nervii se găsesc în corpul fizic, nu corpul fizic are facultatea de a simți. Ca vehicul, corpul fizic nu simte. [N.A.: Ca dovadă asupra veracității acestei afirmații sunt de reamintit atât insensibilitatea totală a trupului la anestezii - timp în care corpul astral se separă de corpul fizic -, cât și diferitele demonstrații yoghine în cadrul cărora sunt introduse în diverse părți ale trupului fizic ace lungi, pumnale, săbii].

Contactele fizice sunt transmise în interiorul trupului prin prana... în mod invariabil, prana este aceea care dă organelor fizice activitatea senzorială și care transmite vibrațiile din exterior la centrii simțurilor... Prana urmează nervii corpului datorită Dublului (Corpului) Eteric și, astfel, le îngăduie acestora să lucreze ca transmițători nu numai ai excitațiilor exterioare, ci și ai forței motrice care vine din interior.

...Cercetătorul trebuie să-și noteze cu grijă că prana care circulă de-a lungul nervilor este cu totul independentă și distinctă de ceea ce numim magnetismul omului sau fluidul nervos care ia naștere în propriul lui corp.

...Cât privește atomul trandafiriu, acesta se scufunda în centrul chakrei splenice, de unde e distribuit în tot sistemul nervos. Atomii de culoare roșie-trandafirie sunt atomii originari, care au legat alți șase atomi pentru ca să formeze globula de vitalitate... Această globulă de vitalitate, după ce a fost încărcată, rămâne ca un element subatomic și nu pare a fi supusă la nici o modificare sau descărcare înainte de a fi absorbită de o ființă vie.

Atomii purtători ai pranei trandafirii sunt, fără îndoială, viața sistemului nervos... Dacă nervii nu primesc destulă prana trandafirie, devin sensibili și extrem de iritabili.

...Prana vitalizeazâ Dublul (Corpul) Eteric și, prin el, corpul dens; sănătatea diferitelor regiuni ale corpului depinde, în mare parte, de volumul pranei distribuite.”

Atomii purtători de prana trandafirie devin treptat palizi, pe măsură ce înaintează de-a lungul nervilor și pierd din conținutul lor pranic; ei sfârșesc prin a fi expulzați din corp." Deși existența pranei ca substanța și, respectiv, ca "hrană cosmică" nu a fost identificată de aparatura performantă modernă și, deci, nu este recunoscuta de știința contemporană ca o realitate fizică, totuși, clarvăzătorii din toate timpurile au perceput-o ca atare.

La fel ca mulți antecesori, Valentina vede, în mod permanent, "grăuncioarele colorate" pe care ființa omenească le absoarbe preluând conținutul lor energetic, de care beneficiază atât corpurile subtile invizibile, cât și trupul carnal. Ea vizualizează cu o acuitate extraordinară, direct și permanent, chiar și acei "atomi trandafirii" care constituie agentul energetic întru totul real al necunoscutei funcționări și hrăniri a nervilor din trupul omenesc. Iată cum relata Valentina, încă din martie 1995, această percepere care vine să susțină și mai deplin vechile cunoașteri orientale:



NADIS

Valentina Gârlea: - De când văd cu ochii închiși prin om, văd de toate, dar nu am dat atenție la multe lucruri. Dar am o sete, am o foame de a vedea tot mai mult și de a descoperi tot altceva și mă bucur de fiecare dată când văd și ceva nou. Așa, într-o zi am văzut mai bine ceva la care, până atunci, nu mă gândisem: în trupul oamenilor sunt o mulțime de fire și firuțe goale, da' nu acelea prin care curge sângele. Astea-s altceva; și, din cele care îs mai grosuțe, se ramifică sute și mii de firuțe goale, care toate sunt tot mai subțiri. Da' prin toate acestea circulă un fel de fum.

Nu toate firele astea au aceeași culoare. Cele mai groase au o culoare mai închisă, iar astea mai subțiri au o culoare mai deschisă. Da' toate au înăuntrul lor un fum. La copii, în general, aburul ăsta e roz până la șapte ani. Dar, atunci când suferă o durere, fumul își schimbă culoarea și devine un roz mai închis (urmăresc lucrul ăsta zilnic la fetița din casă, la Diana). Însă, pe măsură ce copiii cresc, rozul se schimbă. La oamenii mari, fumul acesta devine mai alb. Dacă omul e potolit și nu-i pornit pe ceva, se vede foarte clar cum merge fumul ăsta în lungul firelor alburii, cărora doctorii le spun că-s nervi. Dacă omul gândește spre lucruri bune, vin valuri, valuri de abur, mai pline. Dar, ceva mi s-apărut tare curios: atunci când omul devine hachițos, pe el sau pe altcineva, firele și firuțele astea goale se umplu și se fac pline cu fum, iar fumul trece din culoarea aceea ușoară și frumoasă și se face un roșcat care se închide tot mai mult la culoare, până la un roșu închis. Și, pe cât părea de gol fiecare firuț și oricât ar fi de subțire, se umflă și parcă îi gata să pocnească. Atunci, omul e tare hachițos.

Fumul ăsta circulă tot timpul. Dar, se duce liniștit atunci când omul îi liniștit sau când doarme. Dar, dacă omul îi agitat, fumul se duce mai repede. Însă, când omul îi nervos, fumul ăsta uită să mai circule, se îndesește și atunci necăjește steluțele astea din cap, la care medicii le spun neuroni. Așa poate să ajungă cineva să-și piardă chiar mințile, blocându-și fumul ăsta în curgerea lui. Când omul se enervează tare, fumul devine roșietic. La cei bolnavi de minte se face roșu-maro și nu mai circulă. La oamenii nebuni cu totul, cei de la spitalul de psihiatrie, aburul este însă gri și circulă foarte încet.

În schimb, atunci când ne bucurăm de ceva din suflet, stratul doi se face de un roz frumos și se întinde până la vreo jumătate de metru, iar fumul din nervi devine de un alb-roziu frumos și ușor.

Această schimbare a culorii fumului o fac niște unde care pleacă din rotundul ăsta de după cap, căruia doctorii îi spun bulb.



CHAKRE

Valentina Gârlea: - Eu văd sănătatea oamenilor și după becurile astea, cărora li se spune chakre. Toți oamenii avem deasupra capului un bec prin care curg grăuncioarle, care îs tare, tare mici și colorate și care vin din cer și ne hrănesc. Becul de sus le preia și ele curg printr-un fel de cablu de care îs legate și celelalte becuri; de la ele pleacă, după aceea, hrana colorată ce vine de sus, căci din ele se alimentează tot ce este hrănit cu energie. Cablul [N.A.: Este vorba de așa-zisul "canal central" al funcționării ființei noastre energetice - cunoscut încă din Antichitatea Asiatică sub numele de Sushumna Nadi] trece prin șira spinării, prin mijlocul ei. Acolo, înăuntrul "mosorelelor" [N.A.: Exprimare pitorească, dar foarte aproape de realitate, care se referă la vertebre], este un fel de pastă- eu așa îi zic, dar doctorii îi spun măduvă; prin mijlocul ei, eu văd cablul care ne hrănește cu energie.

Dacă mă uit la becuri din jos în sus, primul este cel din coada șirei spinării; acolo este un bec de culoare roșie, care are câteva petăluțe.

[N.A.:Scria A.E. Powell în cartea sa, Dublul Eteric: "În Dublul Eteric al nostru [N.A.: referire la corpul nostru eteric, denumit și corpul vital], ca de altfel și în fiecare dintre corpurile noastre din materii subtile [N.A.: corpul astral, corpul mental etc], se găsesc unele Centre de Forță sau chakre - cum se numesc în sanscrită -, cuvânt care înseamnă roată sau disc care se învârtește.

...Forțele care se revarsă prin aceste chakre sunt esențiale pentru viața Dublului Eteric; fiecare om posedă astfel de centre, deși dezvoltarea lor variază mult de la un individ la altul. Când nu sunt dezvoltate, abia lucesc și particulele lor eterice se mișcă încet, exact atât cât să formeze vârtejul necesar pentru transmiterea forței și nimic mai mult. La indivizii dezvoltați, chakrele scânteiază și palpită, strălucind cu o lumină vie, ca niște sori mici. în acest caz, dimensiunea lor variază între 5 și 15 centimentrî în diametru.

La nou-născuți, ele sunt de forma unor cercuri minuscule, de dimensiunea unei monede, mici discuri dure abia mișcându-se și luminând slab.

Chakrele corpului eteric au două funcțiuni distincte. Cea dintâi este de a absorbi și distribui Prana - sau Vitalitatea - mai întâi în corpul eteric, și apei din acesta în corpul fizic, menținându-le astfel în viață. A doua funcțiune constă în a aduce în conștiința fizică acea calitate inerentă a centrului de forță astral corespunzător.

...Fiecare centru din corpul astral corespunde cu un centru din corpul eteric.

...Am văzut că sunt șapte varietăți de Prana, fiecare dintre ele regăsindu-se în toate chakrele; însă, în fiecare chakra, doar una dintre aceste varietăți e totdeauna puternic dominantă.

Prana cade în centrul fiecărei chakre după o direcție perpendiculară planului chakrei; ... Din centrul chakrei, forța radiază apoi perpendicular direcției din care a sosit, deci în planul suprafeței Dublului Eteric, în numeroase direcții și în linii drepte. Numărul direcțiilor, care sunt asemănătoare spițelor unei roți, e diferit la fiecare chakră.

Spițele împart chakra în mai multe sectoare, asemănătoare cu petalele unei flori; de aceea, în cărțile indiene, chakrele sunt descrise adesea ca fiind asemănătoare florilor". [N.A.: cea mai utilizată asemănare-simbol este aceea cu floarea de lotus.]

Studiul doctorului Karagulla (a scris, împreună cu D.V. Kunz, volumul The Chakras and the Human Energy Field) demonstrează că "anormalitățile grave din culorile, ritmurile, mișcările, luminozitățile, formele, elasticitatea și textura chakrelor indică o situație foarte serioasă, rezultând probabil prin apariția unei boli prin dereglare endocrină sau în acea parte a corpului hrănită cu energie de către centrul respectiv.

"Astfel, din anul 1986, am început să percep treptat aceste vârtejuri, aceste discuri luminoase care se rotesc cu o viteză foarte mare și am putut vedea în ele puncte negre și pete întunecate. Uneori, în cazuri mai grave, am văzut petalele roase ca niște foi de salată mâncate de insecte... Pe de altă parte, am putut observa în chakrele în formare - se pare că sistemul chakric nu-și încheie dezvoltarea înainte de vârsta de șapte ani - ca formare a primului câmp energetic la copii, niște punctișoare negre, minuscule, în anumiți astfel de centri, care aveau să genereze tulburări mai târziu. În acești centri de energie este posibil, de asemenea, să citim informațiile codificate acolo.

Armonia chakrelor din câmpurile eterice, astrale și mentale este un factor de sănătate important. Este deci capital pentru toți terapeuții și pentru medici ca să-și ajute pacienții, prin tehnicile de vizualizare, să depășească efectele unei boli cum este cancerul, care ar putea să-și aibe originea la nivel emoțional, în câmpurile astrale și/sau mentale. (Ca exemple de tehnici de vizualizare creatoare sunt și cele puse la punct de doctorii Karl și Stephana Simonton: imaginări mentale care fac ca bolnavul sâ-și vadă singur cancerul sau patologia lui organică regresând și chiar dispărând.)

...Cred că chakrele se rotesc efectiv în sensul acelor de ceasornic; în anumite cazuri, această viteză poate scădea până la a deveni nulă. Am făcut eu însumi această experiență.

...Dacă nucleul chakrei prezintă o mișcare conflictuală, un sens de rotație care se inversează, pacientul ar putea prezenta în câțiva ani o tumoare - probabil canceroasă - în regiunea corpului corespunzând chakrei dezarmonioase.

...Toate aceste tehnici ne permit să sperăm ca, în viitor, se vor obține noi metode care să permită detectarea comportamentului acestor centri, astfel încât să se rezolve optim disfuncțiile ce comportă numeroase consecințe. De altfel, anumite anomalii care persistă în acești centri par analoge perioadei de incubație din boala infecțioasă... Dar ce factori intervin între apariția simptomelor și apariția bolii?... Răspunsurile s-ar putea găsi în modul de interacțiune a sistemului de chakre cu sistemul fizic."]

-   Să știți că becul dumneavoastră galben e slăbănog și, în învârtirea lui, în dreptul ficatului, se tot știrbește. O să aveți probleme cu fierea, că tare s-a mai lenevit. Ia vedeți ce faceți că știți să va reparați știrbitura becului. Da' ca să alungați afară mâlul din fiere, care tot rămâne în sacul de lângă ficat, am auzit de la domnii doctori că ar fi bun să beți seara câte o fiolă de sulfat de magneziu - vreo două-trei zile- chiar dacă o să vă supărați mațele.

Al doilea bec de pe cablul ăsta din pastă îi tot cam pe la mijlocul trupului, cam cum ar fi prin zona rinichilor; este de culoare portocalie și are mai multe petale decât primul. Are petăluțe ca la o floare și se învârte și el. [N.A.: Autorul englez A.E. Powell menționează că chakra din zona sacrală (de culoare roșie) se prezintă cu patru petale, pe când aceasta - de culoare portocalie - prezintă șase "spițe".]

În dreptul buricului, la un deget deasupra lui, este un bec galben. În dreptul inimii, tot pe cablul acela luminos, e un bec verde. Aici, unde este potcoava asta, de-i zic doctorii că-i o glandă pe care o numesc tiroidă, e un bec albastru.

De la becul ăsta albastru, cu vreo doi centimetri mai sus, vine o jumătate din cablul acela din măduva spinării - cam la nivelul obrajilor - jumătate care se vede cu o culoare cum era hârtia aceea de copiat de i se spune indigo. Iar tot de aici, din dreptul gâtului, se desparte și cealaltă jumătate, care este de culoare violet. Eu așa o văd. Acestea merg așa, prin cele două părți ale capului, până deasupra lui, unde este becul de culoare violet. La cei mai mulți oameni, e un simplu bec. La unii oameni, care sunt mai învățați și cunosc mai multe despre adevărata viață și adevărata noastră ființă, becul ăsta e despărțit întotdeauna în patru petale. Are o formă rotundă, cu patru petale. Dar dacă stai de vorbă cu oameni din aceștia și dacă ei pricep lucrurile astea nevăzute, la becul violet li se tot adaugă câte o petală; se face mai întâi ca o umflătură și se mai adaugă câte o petală... Dacă omul respectiv nu e nervos și discuția continuă tot despre lucrurile atât de adevărate, da' neștiute de oameni, aici, deasupra capului, becul lui ajunge să aibe șapte-opt petale. Cu opt petale îi văd pe acei oameni care înțeleg multe despre ființa lor adevărată; la fel se întâmplă și la aceia care doresc din suflet să mai afle ceva adevărat din ceea ce n-au știut, și așa, li se tot adaugă câte o petală, până li se fac opt. Dar și becul ăsta se învârte mereu; chiar dacă e o lumină simplă, fără petale, tot se învârte. El culege firuțele, grăuncioarele de diferite culori care cad întruna de sus și le duce prin cablul luminos din măduva șirei spinării.

Când omul are culori deschise la toate straturile de culori și-i place să se ocupe și să cunoască despre ele, și, în același timp, are în el credința pentru Dumnezeu - nu ca o poveste pe care s-o audă, ci s-o aibe în suflet -, atunci, din petalele astea care apar deasupra urechilor - de-o parte și de alta a capului- se face ca o panglică; aceasta îi pleacă pe deasupra capului, de la o ureche la alta. Și atunci se dezvoltă, se întinde ca o coroniță, devine o coroană, bătută cu o mulțime de petăluțe de diferite culori. Deci, din firuțele colorate care tot vin de sus prin becul din creștet (care se duc apoi, prin cablul din măduva șirei spinării, și la celelalte becuri) se face și ca o panglică, bine bătută cu mulțimi de petăluțe, care cred că are o mie - și chiar mai mult - de petăluțe de diferite culori. [N.A.: Valentina descrie aici ceea ce textele inițiatice din vechime au denumit cu termenul consacrat de "Lotusul cu o mie de petale".] Ei, omul care are așa ceva, este un om deosebit. Acela înțelege adevărul despre el și gândurile lui fac bine și celor din jur, numai prin simpla lui prezență. Dar sunt tare puțini la număr. Din atâta amar de lume cât am tot văzut, cred că am întâlnit numai trei oameni de acest fel.

Să vă spun însă și altceva: eu văd la toate vârfurile de degete - atât la cele de la picioare, cât și la cele de la mâini -, eu văd și aici beculețe colorate. Și fiecare organ are nu numai legătura sa cu becul lui din șira spinării, dar are legătură și cu becușoarele din degetele de la mâini și de la picioare. De fapt, eu văd foarte multe puncte luminoase în corpul omului, și lucrând un timp la un cabinet de tratament cu bioenergie - am aflat că, în aceste puncte luminoase- care și ele sunt în legătură cu organele din trup - se poate face tratament cu înțepături de ace, acelea la care li se spune acupunctura.

Să vă spun mai întâi de mâna dreaptă, începând de la degetul cel mic.

•   Degetul mai mic are în vârful lui un bec albastru; ăsta-i corespondentul învelișului luminos al inimii, care întotdeauna își are stratul ei de culoare. Dacă luminița din deget e schimbată, atunci înseamnă că și la organ se întâmplă ceva. De multe ori, albastrul ăsta se înroșește; așa văd că omul acela e bolnav de inimă. Sau, câteodată, într-o parte a luminiței apare ca o săbiuță, ca o săgeată care sângerează. Mă uit atunci pe organ și văd că acolo i-o plesnit un fir cu sânge - la care doctorii îi zic că-i infarct. Deci, lucrul ăsta se vede direct la becul degetului; nici nu mai trebuie să mă duc cu privirea să-l caut înăuntru pe om.

•   Becușorul de la degetul al doilea e portocaliu; el ține legătura, la bărbați, cu prostata și cu rinichii. La femei, ține tot cu partea genitală. Și aici văd pe becușor dacă sunt modificări ale culorii.

•   Degetul ăsta din mijloc, cel mai mare- cel mai lung - are legătură cu sexul. Și becul ăsta e foarte important, că sunt chiar tineri care au nevoie de ajutor, de sfat și de leac și văd asta de pe mâna lor.

•   Degetul următor, care e ceva mai scurt - arătătorul - e cu zona pancreasului, a plămânilor, a ficatului. Și de aici se vede plămânul la om; dacă nu respiră bine când cablurile prin care trage și apoi dă afară aerul sunt înfundate, totdeauna la degetul arătător apar modificări la culoarea becului; ba chiar din el pleacă luminița acolo unde e ceva bolnav. Pleacă așa, ca niște săbiuțe, ca niște săgeți de lumină. Culoarea acestui beculeț e un verde, ca și becul din zona plămânilor, care e tot verde; dar nu-i un verde ca cel din straturile de culori; e un altfel de verde, numai al lui.

•   Degetul mare e cu un beculeț auriu. Totdeauna când sunt obosită, cu el mă ajut. Că obosesc și eu la atâta lume câtă trebuie să văd când vin pacienții în cabinetele domnilor doctori. Printre ei vin mulți cu aura urâtă, murdară; vreau, nu vreau, fără ca ei să știe, îmi fură din aura mea și îmi iau energie. Eu nu vreau, dar așa se întâmplă cu culorile.

Când culorile mele slăbesc și se murdăresc de aura întunecată a diferitor oameni, mă ajut foarte mult cu degetul mare dacă îl duc la obraz și strâng celelalte degete în palmă.

Dar, cu degetul mare mă ajut și altfel: îl îndrept către pacient, mă gândesc și mă uit concentrat la luminița din vârful lui și cu acea lumină a lui îi luminez organele din interior.

Când vine în față câte un om foarte închis la culoarea straturilor ca să fie consultat de unul dintre medici, și vreau să-l verific în așa fel încât să nu greșesc, mă ajut de acest deget mare, căci auriul e culoarea minții. Atunci când îndrept degetul mare către capul lui, îi văd toată cenușa, toate becurile și becușoarele. [N.A.: Prima dată când Valentina a perceput prin vederea superioară creierul oamenilor, a remarcat că acesta are o culoare cenușie. De aceea, în vorbirea ei curentă a rămas cu acest termen, de "cenușă", pentru organul cerebral; totuși, în prezent, ea știe prea bine că masa gri din cap este creierul.] Cu lumina degetului mare văd mai bine orice modificare din țesuturile organelor și chiar din interiorul celulelor. Și e foarte adevărat că, atunci când închidem pumnii și ținem degetul mare ridicat, și dacă ne gândim - cu stratul șase - la cineva la care luminile degetelor să se ducă în acele momente, razele astea îi luminează mintea acelei persoane, așa, ca să aibe spor și reușită în ceea ce face- la examen sau acolo unde se duce să realizeze ceva.

[N.A.: Iată expusă foarte simplu și natural acea putere neștiută a "pumnilor strânși"!]

- La fel și la degetele de la mâna stângă se văd beculețele colorate, aflate în legătură cu organele noastre:

•   La degetul cel mic se văd foarte bine mațele omului. Dar aici,  culorile pot fi mult schimbate, după cum poate să fie ceva afectat la mațul gros, acela care este aici, sub splină, sub pancreas, unde stă acolo ca o potcoavă mare. Dacă acolo are ceva sau dacă au de gând să se încâlcească, apar la luminiță un pic de galben și un pic de portocaliu. Am văzut mulți copii cu mațe încâlcite. Uitându-mă întâi la degetele lor, am văzut luminița becușorului din vârful degetului că era în spirală. Atunci, uitându-mă la organe, am văzut că așa era: mațele erau încâlcite. Dacă luminița vine întreruptă atunci când iese din deget, înseamnă că acolo a fost umblat înăuntru. Și așa mi s-o confirmat de fiecare dată când am spus lucrul ăsta.

•   Degetul următor e cu partea de mațe subțiri, dar are legătură și la rinichi. Dacă apăsam la rădăcina degetului, aici pulsează organul dinăuntru -prostata, rinichii. De aceea, se face masaj la rădăcina degetelor (atât la mâna stângă, cât și la mâna dreaptă), căci așa putem ajuta organul care corespunde ca să pulseze mai bine.

•   Degetul mare, din mijloc, e în legătură cu sexul.

•   Arătătorul e în legătură cu plămânii. Când sunt găuri în plămâni -că sunt oameni care au boli ce le fac găuri în plămâni, atunci de la beculețul din vârful degetului arătător nu mai pleacă sutele de raze. Luminița lui parcă e zdrobită, e tot întreruptă.

•   Degetul cel mare e și la mâna asta cu lumină de la minte.

Când îs obosită, mă ajut la mintea mea și cu degetul mare de la mâna stângă. Îmi pun mâna la obraz și, ținând-o acolo, lumina lui se duce la cap și îmi mai potolește oboseala.

Dar, de multe ori am simțit un îndemn să fac și altfel: pun deget pe deget, vârf la vârf și palmele alipite față în față. Atunci, luminile din palme- că și aici, în mijlocul palmelor, avem becuri luminoase - parcă fac un circuit și îl întăresc pe om. Dacă omul stă zece minute cu degetele și cu palmele alipite așa, devine foarte odihnit și toate organele îi revin la normal; ele își reiau pulsarea lor și munca lor mult mai bine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Terapia cu bioenergie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:12 View PostDownload Post

TERAPIA CU BIOENERGIE


Valentina Gârlea: - Și fiindcă am pomenit de becurile din palme, ele, să știți, au un altfel de rost. Colaborând cu mai mulți oameni care făceau tratamente cu palmele - cum se spune acum, cu bioenergie -, eu le indicam unde este răul înăuntru, iar ei căutau să vindece cu luminile din palme.

Oamenii cred și zic că numai unii au bioenergie; dar nu e adevărat; toată lumea are; că, dacă n-am avea, n-am trăi! Puțini sunt însă cei aleși de Dumnezeu, cărora El le-a dat puterea să vindece pe cel de-alături.  Dar, aici e un lucru pe care oamenii nu-l văd și nu-l știu. Eu l-am văzut însă de fiecare dată: ca să reușească un tratament cu bioenergie, cel cu har, care îl face, trebuie să aibe aceeași vibrație, aceeași culoare cu a bolnavului. Dacă nu sunt compatibili unul cu altul, atunci tratamentul nu e bun. Eu am văzut lucrul ăsta și le-am spus. Dacă, de exemplu, un vindecător de ăsta duce mâna pe deasupra inimii, lumina lui din palmă trebuie să se modifice și să devină la fel cu culoarea aurei albastre a inimii acelui om și să plece către inima lui. Dacă duce mâna în zona stomacului, culoarea din becul palmei trebuie să se facă galbenă, așa cum e becul mare din apropiere și, la fel, să se ducă la stomacul bolnavului. Dar, de foarte multe ori, le-am spus: "Aici nu puteți să lecuiți, că o să-i luați boala din partea asta a trupului și o să i-o duceți în partea cealaltă". Pacienților li se ameliora pentru un timp boala de care se tratau, dar, după aceea, se trezeau că durerea le~a trecut în altă parte. Dacă vibrațiile nu sunt aceleași la omul chinuit și la terapeutul vindecător, cel care face tratamentul ia energie întunecată din partea bolnavă și o duce la organe sănătoase.

La un biet copil, becurile colorate (chakrele) dinăuntrul corpului nu se mai învârteau. Se mai învârtea doar becul roșu [N.A.: chakra Muladhara -din zona sacrală] foarte, foarte puțin, iar cel galben [N.A.: chakra Manipura - din zona plexului solar] era doar ca o luminiță mică. Dacă le-am spus ce văd, doamna Alexandra D. o adus și o pus Cristale pe becuri, căci la orice cristal eu îi văd cât îs de bune energiile care le scoate și dacă se duc unde trebuie. După aceea, l-o ajutat și terapeutul cu bioenergia, lucrând mai multe zile cu el. E mare rost în bioenergii, căci omul are șapte straturi de culori și toate straturile astea trebuie să vibreze între ele. Dacă unul e fisurat și pierde energie, atunci energiile noastre se dezdeapănă ca dintr-un ghem. Dar cu puterea care i-o dat-o Dumnezeu și lui Sorin Bălan, el i-o cârpit crăpăturile și, până la urmă, o biruit.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Fătul și mama sa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:13 View PostDownload Post

FĂTUL ȘI MAMA SA


Valentina Gârlea: - Am fost chemată de foarte multe ori la maternități, unde m-au dus domnii doctori. Acolo am putut să văd multe, multe femei însărcinate despre care le-am spus la doctori ce vedeam, aflând și eu multe lucruri noi.

Așa am văzut că, după ce s-o fixat ovulul în uterul mamei, la 48 de ore după ce o făcut rădăcini, începe să prindă aură, cu straturi de culori. Deși ovulul va avea în jurul lui, tot timpul, un strat auriu -transparent -, din acest auriu se vor separa culorile - toate cele șapte straturi. Cea mai frumoasă și mai pronunțată culoare este violetul.

Dar mama nu știe imediat, după 48 de ore, că este însărcinată. Ea descoperă lucrul ăsta după două-trei săptămâni sau după o lună; abia atunci începe ea să-și amestece gândurile dacă lasă sau nu acel copil și ce va face cu el. Insă numai cine vede ca mine poate ști după 48 de ore dacă cineva este însărcinată, văzând aura din uter.

Din momentul în care apar straturile, tot ce gândește mama se imprimă și la copil, în stratul lui violet. Vorbele mamei și chiar ale tatălui sunt legate și imprimate pe stratul violet. De aceea se și spune: "copilul, când se naște, vine cu trei păcate". Nu-s ale lui, ci ale mamei, funcție de ce gândește ea, de ce vorbește și ce face cât e gravidă și chiar funcție de vorbele tatălui.

La ovul, după două zile, se vede de la buricul lui unfiruț colorat care se agață de culoarea violet. Tot de acolo, pe dedesubt, pleacă în sus, către inimă, niște firuțe de culoare, încâlcite, care își iau încet forma de floare. Timp de șapte zile, încă nu pot să văd ce fel de boboc va fi.

(...) Țâțâna florii copilului e legată de becul (cbakra) lui galben, dar își întinde rădăcini și în afara corpului, până în stratul violet al mamei.

Să știți că aceste legături cu violetul mamei se țin până la vârsta de șapte ani. Numai după aceea se separă. Legăturile astea sunt energetice, din culori.

În felul ăsta, când văd un copil, uitându-mă în violetul lui, pot să spun unde i se află mama, căci mă duc pe firele copilului și văd unde este ea. Tot ce face mama, copilul simte, căci se transmite prin culoarea violet.

Dar și invers, tot ce va face copilul simte și mama. Dar, după șapte ani, se separă total.

Deci, cât timp copilul e în burta mamei, tot ce gândește ea, ce fapte face i se imprimă și copilului și el vine cu așa ceva. Și nu e adevărat că numai după ce mișcă în burtă, copilul o luat viață. Copilului, de când e venit ca ovul și o luat ființă în uterul mamei, i se imprimă pe aura lui gândurile și faptele mamei. Dacă mama, în viața ei, o făcut ceva rău sau poartă un blestem, ea le transmite energetic copilului, astea rămânând imprimate în stratul lui violet.

(...) De aceea, se spune că mama nu trebuie să bea, să nu facă lucruri urâte, să nu vorbească urât și chiar să nu asculte vorbe rele, dar nici să ascundă că e însărcinată. Dacă tot ascunde lucrul ăsta și mama va avea frică și emoții - pe stratul roz - că va fi descoperită sau că va fi pedepsită, copilul ăla va vorbi greu și în toată viața lui o să mintă. Dacă se întâmplă să aibă chiar gânduri ca să-l omoare într-un fel, înainte de naștere, copilul acela va rămâne în viață cu tendința - imprimată pe stratul lui violet- de a face crimă; el o să vină cu ceva în spiritul lui ca să ascundă, să omoare, să facă să dispară din viața lui ceea ce vede. Și dacă mama poartă în dânsa un blestem, acesta se transmite și copilului, fiindcă energia copilului e mult mai gingașă și mai primitoare. Și un blestem sau gânduri rele se pot transmite așa și de la bunici, prin intermediul mamei, care o luat energiile rele înainte de a fi născută. Totul este energetic și lucrurile astea se văd și pot fi văzute la oricine.

Fiindcă a venit vorba de mame și de copii, eu văd încă și altceva, care m-a mirat tare mult la început.

La o mamă de copii, dacă a mai fost însărcinată, se văd imaginile copiilor ca niște păpuși, pe primul strat din aură- pe cel verde fumuriu, de lângă corp. Dacă copilul e fetiță, i se vede în partea dreaptă, lângă buric; dacă are băiat- unul sau mai mulți-, i se vede în partea stângă.

Văzând așa ceva, am încercat să aflu și cine-i tatăl, fără ca să întreb. Fiind mai mulți bărbați în preajmă, am observat că păpușica ce era în stratul de culoare de la mamă se ducea pe un fir argintiu de la becul (chakra) galben al mamei până la acel tată. Și, în peste douăzeci de cazuri, le-am spus, fără să știu ceva: - Uitați-vă, doamnă, soțul dumneavoastră este cel de acolo ! Și multe doamne au recunoscut că spun bine.

Însă, uitându-mă mai atent, în timp ce forma de păpușică se ducea la tatăl și se așeza tot lângă mijlocul lui, dar în partea inversă, la mamă rămânea imprimată mai departe pe aură forma de păpușica pe care am văzut-o de la început. Și așa am putut să aflu și să văd că, dacă copilul e fetiță, păpușica stă în partea dreaptă la mamă, iar la tată- în partea lui stângă. Pentru băieți e invers: la mamă apare în partea ei stângă, iar la tată- în dreapta.

Forma asta mică rămâne toată viața în aura mamei. Și acolo se adună mai multe forme dacă mama are mai mulți copii, chiar dacă pe unii i-a născut mai degrabă- la șapte, la șase sau la cinci luni. Când are mai mulți copii, primul strat parcă îi este găurit în dreptul buricului: acolo apare o imagine și, lângă ea, alta. Când sunt câte patru-cinci copii sau mai mulți, imaginile se suprapun, parcă o păpușă stă în capul celeilalte. Vorbind cu mai multe mame, le-am spus, fără să știu dinainte, câți copii au; și ele or recunoscut că-i așa, că eu m-am uitat la ele și imediat i-am numărat.

Dar și la tați rămâne la fel.

Însă la mamele care n-or mai dat viață la copii și numai i-o avortat, deasupra capului li se vede altceva: se văd imagini de copii rupți în bucăți... Oricât de frumoase culori ar avea aura unei femei, deasupra capului i se văd mânuțe, picioare, cap, urechi, care plutesc în aer: dacă a fost fetiță, îi apar în partea dreaptă; dacă au fost băieți, sunt în partea stângă. Și după numărul de găuri din aură- din dreptul buricului - știu câte avorturi o avut.

De asta le spun la oamenii care vin la consultații în cabinetele domnilor doctori: degeaba omul își caută sănătatea cu bani, că dacă el o făcut fapte greșite, trebuie să le plătească într-un fel sau altul. Nu Dumnezeu i-o dat o boală, cauza îi în faptele lui. Dacă omul o avut minte slabă și o gândit rău, atunci are de plătit din ceea ce o făcut în trecut...
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Păcătoșii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2008, 07:14 View PostDownload Post

PĂCĂTOȘII


Valentina Gârlea: - Văd foarte mulți oameni, fie în cabinetele doctorilor, fie când sunt chemată la spitale. Pe toți îi văd înveliți în cele șapte straturi de culori - fie că-s bărbați, femei sau copii. Straturile astea se mențin în jurul întregului trup, peste tot, chiar și între degetele de la mâni. Dar am văzut la cineva - și nu-mi venea a crede -, dar apoi am mai văzut și la alți câțiva, ceva foarte interesant: dincolo de mâna din carne și de cea din culori, mai era și un al șaselea deget! Ca să mă lămuresc, m-am uitat în aura lui- în stratul trei. Acolo ce-am văzut? Omul acela tot avea în gând să se omoare, să se sinucidă!Degetul ăsta, al șaselea, are o culoare verde, dar un verde mai închis decât cel din stratul de lângă trup și îi un verde spre galben cu pete negre.

Am văzut însă ceva și mai ciudat: am văzut câțiva oameni care aveau una dintre mâni dublă! Era o a treia mână, din culoare, peste mâna din carne. Uitându-mă și la aceștia, în aura lor am văzut că în viața lor sau că au făcut o crimă sau că urmează să o facă! Mâna asta în plus parcă pleacă din ultimul strat, dar își are culoarea ei. Dacă e de culoare gri-cenușie, ăla n-o făcut crima încă.

Dar dacă oamenii cu un deget sau cu o mână în plus îs foarte puțini, pe foarte mulți îi văd că-s oameni mincinoși. Aceia care mint au ultimul strat, de culoare verde, cu pete galbene. E un verde urât, gălbui. La tot omul văd cum își schimbă gândul, că totul i se vede pe aură. Și ăștia care mint tot timpul își îngreunează sufletul și mă doare pentru ei, că-s oameni și totuși nu știu cum să gândească și să vorbească...
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Moartea clinică și moartea obișnuită
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2008, 19:21 View PostDownload Post

MOARTEA CLINICĂ ȘI MOARTEA OBIȘNUITĂ


Valentina Gârlea: - Am fost chemată de mai multe ori la spitale, de domni doctori care m-or verificat la ceea ce le spun eu și așa au văzut că ce vorbesc este adevărat. De aceea, ei mă întrebau la unii pacienți dacă să se mai apuce să-i opereze sau nu, fiindcă vedeau și la aparatele lor că viața pacienților era pe sfârșite.

Dacă un om e bolnav, chiar dacă nu-l doare tare ceva și nu-i ies încă analizele rele, dar dacă straturile de culori din jurul lui - toate cele șapte despre care am mai vorbit - încep să se depărteze, atunci viața lui e pe ducă. întâi se depărtează de lângă trup primul strat și apare ca și cum s-ar ține de o sfoară, o sfoară mai groasă, După aceea, toate straturile încep să se îndepărteze, iar becul - chakra - galben începe să pâlpâie.

Văzându-le și uităndu-mă la ce s-a întâmplat cu ele, văd că stratul șapte duce foarte departe; și așa, le trage și pe celelalte șase. Dar văd că și boarea aceea albă - lată de o palmă -, care înainte se afla între straturi, începe să dispară. Și, cu cât se depărtează, cu atât becul galben pâlpâie tot mai slab. Și atunci, mă uit pe stratul patru - cel violet - și acolo se vede. că îmi apare ca imagine, că se întrerupe cu totul. Și încep să număr în gând; o săptămână, două, o lună, două, trei... Când ajung la ultima lui săptămână sau lună, nu i se mai vede stratul violet, care devine negru în imagine; și dacă vin cu gândul la el ca om, ca persoană nu-l mai văd nici cu aură și nici cu becuri, cu nimic. Deci, Dumnezeu îmi dă puterea să văd pe straturile de culori înainte cu atâtea săptămâni sau luni, când omul acela va trece dincolo - că-i greșit de spus că moare, fiindcă el nu moare, el trece dincolo. Straturile, energia pleacă de lângă el și trupul nu mai are viață, da' el nu moare, sufletul lui trăiește mai departe.

E adevărat, sunt oameni bolnavi la care aura se îndepărtează, dar nu mult și, după un timp, se întoarce. La aceia, dispare boarea albă dintre straturi, iar straturile sunt tare spălăcite. Dar la ei nu văd întrerupere și nici pata neagră în violetul lor.

Însă, când aura s-a îndepărtat mai mult, e pregătirea pentru moartea trupului, fie că-i copil, fie că-i om mare sau om bătrân. Iar atunci când becurile (chakrele) se sting de tot, moartea trupului vine după șapte zile. Întâi i se blochează becul de deasupra capului, apoi i se sting și celelalte becuri - la care domnii le spun chakre. După șapte zile, viața i se curmă.

Da' să știți că am văzut un lucru tare interesant! La câțiva oameni, am văzut în aură ceva tare deosebit; despre aceștia, domnii doctori spuneau că au avut "moarte clinică". Eu nu știu ce înseamnă asta, dar până acuma am văzut șase oameni cu așa ceva.

La acești oameni, toate cele șapte straturi de culori parcă-s amestecate, într-un fel pe care nu l-am mai văzut, prin niște sfori de culori care trec dintr-unul în altul. Dar ce-i mai curios este că stratul șase nu-l mai are niciodată complet în jurul lui! Jumătate din el se întinde ca un fir care pleacă tot timpul departe de el. Firul ăsta se duce sus, sus, sus și ține legătura cu un strat de culoare care este, așa cum v-am mai spus, mult deasupra norilor. Și el rămâne așa, legat de firul din culoarea lui, cu stratul de culoare de sus. E cumva la fel ca atunci când plecăm cu gândul undeva și firul din becul galben, cu cămașa lui din stratul șase, pleacă acolo unde gândim. Da' el nu pleacă cu gândul și, totuși, firul ăsta se ține ca un elastic, ca o rază, până la stratul de sus. Și când văd așa ceva, eu știu și le spun la domnii doctori că omul acela a avut "moarte clinică". Și fiecare om o recunoscut.

[N.A.:Kenneth Ring - de la catedra de psihologie a Universității din Storrs, SUA - a publicat o carte prin care a continuat opera doctorului Raymond Moody. Iată un citat dintr-un interviu al acestui profesor ce exemplifică foarte bine importanța perceperii Valentinei, percepere care vine să ofere o explicație inedită, ce și-ar fi dorit-o desigur și cercetătorul american:

"Este un voiaj transformator. Cei care au revenit sunt mai buni, mai puternici moral, mai iubitori, mai deschiși, nu mai au frică de moarte. Ei știu acum. Au revenit legați parcă de ceva spiritual; nu numaidecât religios, ci de ceva sensibil; ei își exprimă iubirea față de alții mult mai ușor. Afirmă chiar că această experiență le-a arătat că nu au iubit oamenii îndeajuns. Vor acum să ajute mai mult, să lucreze pentru bolnavi, pentru muribunzi. Dar, pentru a reveni asupra problemei intensității experienței, multora dintre aceia care au coborât mai adânc în moarte - de exemplu, acelora a căror respirație s-a întrerupt mai mult de douăzeci de minute- și care, de altfel, au atins cel de al cincilea stadiu, li s-a întâmplat un lucru ciudat. Au început să frecventeze bilbiotecile, să revină în școli, să citească noapte de noapte, de parcă nu ar mai fi avut somn. Ei citeau, citeau, citeau. Ce? De exemplu, tratate de fizică. Totul s-a întâmplat ca și cum ar fi avut o viziune a cunoașterii universale și acum încercau să regăsească tot ce-au primit de acolo.]

- Raza are culoarea stratului șase. Dar nu totdeauna are aceeași culoare, la toți oamenii. Poate să fie verde, căci așa este stratul șase la acești oameni, însă poate fi și un verde cu fulgi violeți. Fulgii ăștia sunt permanenți la oamenii trecuți prin "moartea clinică" și însuși stratul lor verde rămâne amestecat cu fulgi violeți. Numai ei au acești fulgi violeți pe stratul șase.

Eu, la început, nu am știut nimic despre moartea clinică, Dar, după ce am aflat despre asta la prima persoană, din biletul cu care o venit, și mi-am explicat astfel de ce are raza aceea cu fulgi violeți, la ceilalți le-am spus de la început că știu că or trecut prin moarte. Și ei or început să vorbească, că țineau minte ce-or văzut când erau plecați din trup. Așa au fost trei doamne de la București și doi bărbați și o femeie de aici, din Iași.

Să vă spun însă mai mult: ce văd eu după ce trupul omului moare - căci numai trupul moare, nu și omul, fiindcă sufletul lui rămâne viu. După ce trupul moare, această floare a omului- de aici, din piept - se face sub formă de glob de lumină și rămâne, timp de patruzeci de zile sau de patruzeci și câteva zile, în legătură foarte strânsă cu noi. Murind cineva din familie, noi nu-l mai vedem, dar este intre noi și ne vede tot ce facem, ce vorbim și orice. După aceste patruzeci de zile își caută culoarea, adică stratul de culoare de sus - din cer- care îi la fel cu culoarea globului lui; acolo se va așeza și va rămâne cât i-o hărăzit Dumnezeu.

Cele mai luminoase și mai frumoase globuri, care-s mai ușoare, ajung sus de tot, până plutesc în stratul auriu. Toate globurile din stratul auriu ne ajută pe noi aici, pe pământ. Auriul e stratul cel mai de sus în care am ajuns să văd ce este și văd globurile de acolo.

Mai este ceva și mai sus, acolo e o lumină albă, un abur pur de tot, foarte ușor, foarte sensibil. Acolo nu se mai văd globuri; se văd însă forme, imagini, cum ar fi chipuri de oameni. Dar e foarte, foarte departe, e mult mai sus decât stratul auriu; parcă nici n-aș avea voie să mă uit Și-mi lăcrămează ochii.

Globurile de tot felul, din diferite straturi, nu pot ajunge până acolo. Nici eu nu pot urmări, că acolo îi un strat alb, e ceva strălucitor, un alb-strălucitor. E o boare, un fel de abur. Acolo doar forme văd. Dar nu întotdeauna. Acum trei săptămâni am văzut ceva forme în partea din care răsare soarele.

[N.A.: Această înregistrare a spuselor Valentinei a avut loc în iunie 1996. Dar în septembrie 1997, Valentina mi-a destăinuit cu bucurie în suflet că "mi s-o dat voie să văd și în stratul alb-strălucitor"! Dezvoltarea capacităților sale de percepere a fost treptată; într-un interval de trei ani, "i-au fost deblocate" însă extraordinare capacități extrasenzoriale, "cel de al treilea ochi" al său pătrunzând tot mai multe "taine" din lumile eterice și din mediul nostru ambiant, cât și din înălțimile nebănuite ale cerului.]
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Channeling, Clarvazatori, Scribii lui Dumnezeu, Clarvazatori si profeti contemporani
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 4  [ 32 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !