Darul Iubirii

[minunat]

IUBIREA este DARUL nepretuit de SUS, care se face Omului, Barbat si Femeie-MAMA, este CEL MAI MARE DAR facut Omului; aceasta IUBIRE are doua mari aspecte:

—aspectul SPIRITUAL-METAFORIC-SUFLETESC, prin care toti oamenii suntem chemati a fi INFRATITI in IUBIRE cu Mantuitorul HRISTOS;

—aspectul CONCRET-TRUPESC, prin care un Barbat si o Femeie sunt chemati a fi UNA cu HRISTOS si prin IMPREUNAREA TRUPESCA prin care ei sunt chemati sa ACTUALIZEZE la modul foarte CONCRET acest TRUP TAINIC al Lui HRISTOS, in doua sensuri:
—in sensul SPIRITUAL-METAFORIC, adica cei doi sa se simta FRATI intru HRISTOS, uniti TAINIC de Mantuitor prin TAINA SFINTEI CUNUNII; acest aspect de FRATIE SPIRITUALA a Barbatului si Femeii-MAMA este FUNDAMENTAL in cadrul Familiei pe care o formeaza. Practic, acest aspect SPIRITUAL isi are INCEPUTUL, aici in planul fizic, in acel moment cand cei doi, Barbatul si Femeia, se vad si simt acea ATRACTIE PUTERNICA, manifestata ca stare de IUBIRE, in care accentul cade pe senzatia de USOR, de PLUTIRE, de ARMONIE, de POTRIVIRE fara efort din partea lor, de DORINTA de a FACE pe plac celuilalt, in care este prezenta, undeva, si dorinta de IMPREUNARE, fara ca totusi aceasta dorinta sa opacizeze constiintele celor doi, adica fara ca aceasta dorinta sa se manifeste ca patima trupeasca.

Dar acest INCEPUT, fiind DAR de la DUMNEZEU, pentru a fi «INMULTIT» cum trebuie, pentru a «RODI» binefacator, este NECESAR sa fie MARTURISIT in FATA Lui DUMNEZEU de catre cei doi, Barbat si Femeie-MAMA. De-abia dupa aceasta MARTURISIRE in FATA Lui DUMNEZEU in BISERICA, prin Slujba Sfintei Cununii, INCEPUTUL-DARUL pe care cei doi l-au primit de SUS este CON-SFINTIT, adica este SFINTIT IMPREUNA cu VOINTA lor, cu LIBERA lor ALEGERE de a fi IMPREUNA in FATA Lui DUMNEZEU prin RELATIA lor BINECUVANTATA.

Este deci, mai intai, o mai mica sau mai mare «intamplare», o conjunctura de viata, care le permite celor doi sa se cunoasca, sa se vada, sa vorbeasca. Si aceasta «intamplare» nu este, dupa cum banuiesti, nici ea, chiar atat de intamplatoare, ci este tot de la DUMNEZEU, care permite si chiar poate facilita aparitia unei asemenea situatii in care Barbatul si Femeia sa se cunoasca.

Acum, ce se intampla? Multi dintre oameni au avut parte, sau poate mai au inca parte de asemenea DARURI nepretuite de SUS, dar ei nu stiu ca acest DAR este necesar sa fie CON-SFINTIT prin LIBERA lor ALEGERE de a STA in FATA Lui DUMNEZEU prin relatia lor. Acesti oameni practic nu cred ca DUMNEZEU le-a daruit aceasta relatie de IUBIRE, ci cred mai curand ca a fost o intamplare fericita etc. Si se comporta in consecinta, adica nu dau SLAVA Lui DUMNEZEU pentru DARUL primit si nu-L invita pe DUMNEZEU, care este IUBIREA INSASI, sa ia parte la bucuria intalnirii lor. Acest gest este un gest egoist, de «inchidere in sine» a cuplului fata de DUMNEZEU care este tocmai SURSA si IZVORUL bucuriei care apare prin interactiunea lor.

Si acesti oameni se apuca, astfel, si in loc sa-si marturiseasca IUBIREA in fata Lui DUMNEZEU in Biserica, prin Taina Sfintei Cununii, ei se impreuneaza CONCRET-TRUPESTE, fara a avea acest FUNDAMENT SPIRITUAL bine precizat. Si uite asa, treptat, treptat, pentru faptul ca ei nesocotesc tocmai prin FAPTELE lor DARUL IUBIRII de SUS, se ajunge ca relatia lor sa sufere procesul de «DEZ-AGREGARE», de «DES-COMPUNERE», de «PUTREFACTIE»… Cu alte cuvinte, chiar daca INCEPUTUL a fost de la DUMNEZEU, dar barbatul si femeia nu au PRETUIT cum se cuvine acest DAR al IUBIRII, dupa un anumit timp, fie zile, saptamani, luni sau chiar ani, daca ei continua in aceeasi directie, relatia lor incepe sa se DESTRAME. Este firesc acest proces de DESTRAMARE a relatiei astfel conceputa, pentru ca aceasta relatie nu este ZIDITA pe FUNDAMENTUL CUVANTULUI Lui DUMNEZEU. Cu alte cuvinte, nu este o «CASA de PIATRA», pentru ca cei doi au nesocotit cuvintele Mantuitorului:

„Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip. Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare”.


Si aceasta «PUTREFACTIE» se manifesta ca stari proaste tot mai frecvente, care apar intre cei doi, stari care sunt in locul IUBIRII pe care ei n-au MARTURISIT-o ca DAR de la DUMNEZEU in Biserica. Si uite asa este aceasta ECUATIE: daca Barbatul si Femeia nu MARTURISESC IUBIREA lor ca DAR de la DUMNEZEU si nu o CON-SFINTESC prin Slujba Sfintei Cununii in Biserica, atunci totul este o problema de timp pana ce relatia lor se va sfarsi, cu mai multa sau mai putina suferinta.

Aceasta se petrece in cazul in care la INCEPUT a fost DARUL IUBIRII Lui DUMNEZEU catre cei doi, Barbat si Femeie… si ei nu l-au pretuit cum se cuvine.

Dar mai este un caz foarte frecvent in zilele noastre; sunt barbati si femei care hotarasc ei cu mintea lor ca sa aiba o relatie de iubire, cand de fapt, nu au parte de acest DAR al IUBIRII Lui Dumnezeu catre ei. Si, fie merg pe aceeasi cale a impreunarii fara consfintire in Biserica, fie, chiar pot merge la Biserica sa se cunune religios… Problema este aici foarte delicata, caci numai Dumnezeu stie daca intre cei doi va fi cu putinta o reala armonizare, sau relatia lor va fi doar una de jalnic compromis, chiar si consfintita in Biserica.

De ce nu avem parte de IUBIRE, desi poate ca ne-o dorim foarte mult cu totii? Pentru ca nu facem FAPTELE IUBIRII care sa ne permita aceasta SINCRONIZARE BINEFACATOARE, aceasta potrivire de situatie, aceasta coincidenta prin care sa INTALNIM persoana cea mai potrivita pentru noi, cu care sa ne bucuram intru DARUL IUBIRII de SUS.

IUBIREA le potriveste pe toate si, daca noi nu ne POTRIVIM cu IUBIREA, adica cu DUMNEZEU, prin FAPTELE noastre, atunci este firesc ca in viata noastra sa apara din ce in ce mai multe situatii in care sa simtim ca suferim, in care sa traim stari negative, proaste, in locul STARILOR de BUCURIE, de FERICIRE, de IUBIRE, pe care le-am fi putut trai daca respectam LEGILE IUBIRII in faptele noastre.
Si daca la inceput DARUL vine mai usor in viata unui om, adica este posibil sa intalneasca mai usor pe cineva cu care normal ar trebui sa se CASATOREASCA, asumandu-si aceasta IMPREUNARE CON-SFINTITA in Biserica ca pe un DAR de TAINA al IUBIRII Lui DUMNEZEU, daca acest DAR este batjocorit, el va veni apoi din ce in ce mai greu, si omul respectiv va fi, practic, fortat de situatie, sa duca o viata de ASCET fara de voia sa, dar cu VOIA Lui DUMNEZEU, care considera ca asa este mai bine pentru acel om neascultator pentru indreptarea lui.

De multe ori se mai petrece un fenomen trist: oamenii trec efectiv pe langa DARUL IUBIRII pentru ei, pentru ca NU AU OCHI SA-L VADA, si asta tocmai pentru faptul ca sunt atat de plecati cu capul in pamant, atat de materialisti, incat ajung sa-si gandeasca alegerile nu dupa Inima lor, care sta undeva in fundal, ci dupa socotelile mintii lor, de genul: „pai barbatul asta este bun, dar e cam in varsta” sau „il iubesc, dar daca este mai mic decat mine cu 8 ani… sau cu 8 cm…” sau „il iubesc, dar este cam sarac…” sau „este frumoasa, simt ca o iubesc, dar are sanii cam mici… sau nu are fund… sau are fundul prea mare…” etc. Si din cauza acestor accente materialiste pe care le pun in viata lor, dand prioritate detaliilor nesemnificative si nesocotind ESENTIALUL TRAIRII dincolo de orice socoteala lumeasca, multi oameni dau cu piciorul la DARUL IUBIRII catre ei si ajung sa sufere pentru a invata, daca nu este prea tarziu in viata lor, sa IUBEASCA IUBIREA si s-o MARTURISEASCA prin FAPTELE lor, pretuind-o cum se cuvine.

DACA VREM sa AVEM PARTE de IUBIRE trebuie sa NE ANTRENAM PRIVIREA spre a O VEDEA si acest antrenament se poate face doar sub DIRECTA INDRUMARE a Lui DUMNEZEU. Asa cum este PRIVIREA noastra tot asa este lumea noastra, in care traim, in care simtim… Starile proaste apar atunci cand PRIVIM din perspectiva omului limitat care cauta sa-si faca dreptate singur, fara DUMNEZEU. Si atunci, privirea noastra ne zugraveste o lume trista, deprimanta sau o lume plina de patima, de ardere a dorintei sexuale neimplinite si de agitatie tulburatoare a mintii, care sunt foarte reale pentru noi atunci, in acea stare in care privim din PERSPECTIVA omului limitat si neinchinat Lui DUMNEZEU. Privirea are puterea TAINICA de a TRANSFIGURA sau de a desfigura, si asta este in functie de PERSPECTIVA din care privim lucrurile, de PERSPECTIVA din care ne TRAIM Viata primita in DAR de la DUMNEZEU. Asadar, pentru a avea parte de o viata plina de IUBIRE este necesar sa PRIVIM din PERSPECTIVA IUBIRII Lui DUMNEZEU… si atunci, treptat, scenele se schimba de la grotesc si deprimant la frumosul ce devine SUBLIM.

Relatia Barbatului cu Femeia-MAMA este un DRUM INITIATIC IMPREUNA spre IZVORUL Vietii si IUBIRII VESNICE si acest drum este presarat cu tot felul de probe, dar cel mai important este sa STII BINE cu cine pornesti la un asemenea drum, pentru a nu fi parasita pe parcurs… Este nevoie de MULTA DARUIRE fata de IUBIRE, de mult CURAJ si de multa RABDARE.

Nesocotind acest sens SPIRITUAL-METAFORIC al IMPREUNARII, barbatul si femeia nu pot sa se bucure pe cat ar putea de IMPREUNAREA CONCRETA-TRUPEASCA a lor, care este celalalt sens:
—sensul CONCRET-TRUPESC este IMPREUNAREA lor TRUPEASCA, dupa ce mai inainte a fost MARTURISITA aceasta IMPREUNARE SPIRITUALA-METAFORICA, consfintita in Biserica.

O mare gresala a unor oameni este sa spuna «placere trupeasca» sau «placere carnala». Orice stare de placere este de natura mai mult sau mai putin spirituala, pentru ca este implicata SIMTIREA-TRAIREA, chiar daca accentul cade dureros de tare pe partea senzoriala, localizata la nivelul organelor sexuale, de exemplu.
ORGASMUL este o MARE TAINA prin care Barbatul si Femeia sunt chemati sa traiasca IMPREUNAREA Lui DUMNEZEU cu Intreaga Creatie—Ingeri si Natura. Ei sunt mai mult decat animalele care se bucura de aceasta impreunare doar pentru perpetuarea speciei lor. La OM, IMPREUNAREA are aceasta MENIRE de TAINA de a UNI «Cerul cu Pamantul», acesta fiind SENSUL SPIRITUAL al CUNUNIEI.
Or, daca barbatul si femeia privesc doar intr-un mod limitat si materialist aceasta impreunare, adica doar la nivelul predominant CONCRET, TRUPESC, ei nu se pot bucura nici macar la acest nivel de EXTAZUL pe care l-ar putea trai daca in IMPREUNAREA lor ar pune accentul pe aspectul SPIRITUAL-METAFORIC.

Cu alte cuvinte, orgasmul pe care-l traiesc oamenii limitati la nivelul materialist de viata este o traire foarte palida, oricat de mare ar parea ca este, fata de ceea ce ar putea trai daca ar pune accentul pe partea SPIRITUALA a relatiei lor de Familie, de cuplu. Tocmai de aceea, acesti oameni nu vad vreo legatura, daca-i intrebi, intre SPIRITUALITATE si EROTISM, intre DUMNEZEU si orgasmul pe care-l traiesc cand fac dragoste si, astfel, ajung sa asocieze actul erotic in sine cu pacatul, cand, de fapt, PACATUL este NEMARTURISIREA de catre ei a DARULUI IUBIRII Lui DUMNEZEU pentru ei in Biserica si, apoi, acasa, de fiecare data cand se IMPREUNEAZA.

IUBIREA este DANS, este POEZIE… Eu te misc pe tine si tu te lasi miscata, apoi tu ma misti pe mine si eu ma las miscat si, impreuna, suntem, de fapt, una. Dar daca eu te misc pe tine intr-un mod dizarmonic te poate durea si, daca ma iubesti cu adevarat, ai sa suferi, dar ai sa te lasi miscata in continuare, soptindu-mi doar: «Nu cred ca e bine ce faci…». HRISTOS s-a lasat «miscat» pana la moarte de oamenii pe care i-a iubit… Dar, brusc, vine un MOMENT de COTITURA: suferinta ajunge la maxim si, prin MAREA TAINA a Lui DUMNEZEU, suferinta se PRESCHIMBA in BEATITUDINEA care aduce cu Sine BUNUL SIMT al «MISCARII in DANSUL VIETII».

Omul de astazi alearga atat de mult dupa orgasm pentru ca «stie» inconstient ca acolo DUMNEZEU se poate INTALNI cu Intreaga Creatie; dorinta «animalica» si atat de condamnata de unii are la ORIGINE acest DOR al Omului de a isi IMPLINI MENIREA primita dintru INCEPUT, de la FACEREA sa, MENIREA de a IMPREUNA, de a INTALNI pe DUMNEZEU cu Intreaga Creatie. Dar pentru ca omul nu vrea sa recunoasca constient aceasta menire, el rateaza MARELE «ORGASM» al INTALNIRII cu DUMNEZEU.

Faptul ca exista o mare PASIUNE EROTICA este SEMNUL ca acolo, la acel om, poate fi O MARE IMPLINIRE, dar asta depinde de «directia» pe care o da acel om PASIUNII sale EROTICE. Daca este traita doar pentru satisfactia «imediata» si este «cuplata» cu trairea mondena, aceasta produce in timp nenumarate suferinte. Daca este traita SUB SEMNUL IUBIRII Lui DUMNEZEU, atunci aceasta PASIUNE EROTICA poate fi de un NEPRETUIT AJUTOR. Asadar, ecuatia corecta este

SPIRITUALITATE + EROTISM

Omul de astazi vorbeste astazi atat de mult, pentru ca «stie» inconstient ca prin MARTURISIREA CUVANTULUI IUBIRII timpul caderii este abolit si lasa loc VESNICIEI IUBIRII. Dorinta de a COMUNICA a oamenilor este la ORIGINE DORINTA de a DISTRUGE timpul caderii si de a INTRA in VESNICIA IUBIRII, de a uni trecutul, MEMORIA, cu VIITORUL, cu VISUL fericirii sale, in TAINICA CLIPA a VESNICULUI PREZENT al IUBIRII ce CUPRINDE TOTUL. Dar pentru ca omul cuvanteaza mai mult lucruri de nimic si refuza sa CUVANTEZE cu DUMNEZEU in RUGACIUNE, folosindu-si limbajul pentru treburi lumesti, de piata, aceasta logoree, in loc sa-l DILATE la nesfarsit in VESNICIA IUBIRII precum STRIGATELE ce izvorasc TAINIC in MOMENTUL ORGASMULUI, il insingureaza parca si mai mult si-l izoleaza si mai tare de chiar semenii sai cu care astfel, prin suferinta, este indrumat sa inteleaga ca lui, OMULUI, ii este MENIT a VORBI pe LIMBA IUBIRII.
Asa a randuit DUMNEZEU OMUL, ca bucuria Impreunarii Barbatului cu Femeia sa fie EXTATICA si profund BINEFACATOARE atunci cand si DARUIREA lor catre DUMNEZEU, prin relatia lor si prin relatia lor cu ceilalti semeni, este EXTATICA, intru IUBIRE.

Edit: Userul minunat a fost banat din proprie initiativa si din cauza modului de actiune nedemn aici pe forum. Detalii aici.