Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Explicatii generale despre reala semnificatie a denumirilor zodiacale - fragment Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Zodiac
Invatacel
Invatacel

Zodiac is offline

Joined: 15 Jan 2008
Member: #344
Posts: 73
Country Flag: Europe
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Explicatii generale despre reala semnificatie a denumirilor zodiacale - fragment Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.4.2010, 00:57 View PostDownload Post

Citind sau de fapt spicuind printre minunatele texte ale lui Jakob Lorber unde pur si simplu ramai consternat de informatiile primite, am intalnit si aceste informatii pe care sincer sa fiu nu le-a mai intalnit vreodata undeva in textele despre zodiac. Va las si pe voi sa savurati aceste "noutati".  Am pus textul integral al unui fragment din Marea Evanghelie a lui Ioan volumul 3 in acelasi mod in care s-au mai pus deja aici pe forum la sectiunea Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu". thumbs

Capitolul 102
Matael explică numele primelor trei constelații


1. (Matael): “Cei care au descoperit Zodiacul au fost - după câte se pare - locuitorii străvechi ai Egiptului care, în primul rând, atingeau în general o vârstă mult mai înaintată decât noi, iar, în al doilea rând, au avut parte de un cer mult mai senin decât noi, putând observa mai ușor și un timp mult mai îndelungat stelele, cerul nostru fiind adeseori înnourat; iar, în al treilea rând, acolo majoritatea oamenilor dormeau de regulă de-a lungul întregii zile toride și ieșeau abia către seară din case, făcându-și toate treburile în răcoarea nopții. Ei aveau astfel mereu în fața ochilor constelațiile, motiv pentru care li s-au și fixat în minte figurile invariabile ale acestora, cărora le-au dat apoi niște nume care corespundeau desigur cu vreunul dintre fenomenele de natură manifestat la vremea respectivă sau cu vreo îndeletnicire din țara lor.

2. Studierea îndelungată a Zodiacului i-a condus destul de curând pe observatori la concluzia că acesta este de fapt un cerc foarte mare care, împărțit în douăsprezece părți aproape egale, are în fiecare dintre acestea o anumită constelație de-sine-stătătoare.

3. Chiar și cei mai străvechi oameni considerau că stelele se află la o depărtare mult mai mare de pământ decât soarele și luna, motiv pentru care considerau că soarele și luna se deplasează pe cer în interiorul marelui Zodiac.

4. Însă Zodiacul executa și el o anumită mișcare, astfel încât, datorită deplasării concomitente și a Zodiacului, soarele - care era văzut înconjurând în fiecare zi pământul, ajungea să stea la fiecare interval de câte treizeci de zile în dreptul unui alt semn zodiacal. Iar faptul că luna ajungea la rândul ei să stea la un interval de câteva zile sub un alt semn zodiacal, oamenii și-l explicau prin rotirea zilnică mai leneșă a acesteia din urmă în jurul pământului, astfel încât ea nu ajungea niciodată să se afle, asemenea soarelui, în fiecare zi în unul și același loc - motiv pentru care luna era adeseori denumită și «astrul întârziat».

5. Existau însă și câțiva înțelepți care susțineau exact contrariul despre lună. Însă părerea despre luna aflată mereu în întârziere era predominantă.

6. Și, uite, așa s-a născut Zodiacul, iar acum vei mai afla foarte pe scurt și cum au ajuns cele douăsprezece constelații cunoscute la denumirile lor atât de surprinzătoare!

7. În anotimpul zilelor celor mai scurte, care în special în Egipt sunt însoțite de regulă de ploi torențiale (și perioada aceasta ușor de reținut de treizeci de zile inaugura întotdeauna inclusiv un nou an), soarele se afla - după calculele bătrânilor - tocmai în dreptul acelei constelații care ne este nouă cunoscută sub denumirea de «Vărsător». Și, de aceea, constelația a fost văzută sub înfățișarea unui păstor care vine cu căldarea sa plină cu apă spre adăpătoarea vitelor sale, golind-o în aceasta. Bătrânii îl numeau pe un asemenea om «vărsător» (UODAN) și astfel ei au denumit la fel și constelația, ba chiar și perioada respectivă. Ulterior, fantezia bogată a oamenilor a făcut chiar un zeu din constelația aceasta, în sine foarte pașnică, arătându-i o venerație de-a dreptul divină, ea fiind văzută ca revitalizatoare a naturii pârjolită de secetă. Iată, preafrumoasă Elena, în felul acesta și-a primit numele prima constelație, și la fel și prima perioadă de treizeci de zile de ploaie. Dar să mergem, mai departe la cel de-al doilea semn zodiacal, care poartă denumirea de «Pești»!”

8. Dar tocmai când Matael se pregătea să explice cel de al doilea semn zodiacal, Simon Petru le-a spus celorlalți ucenici: “Explicațiile lui Matael sunt foarte instructive, ia să luăm și noi aminte la ele!”

9. Iar Eu am spus: “Duceți-vă și ascultați și voi, căci Matael este unul dintre primii cronicari ai acestor timpuri!”.

10. Drept care, toți ucenicii s-au adunat în jurul lui Matael, fapt care pentru moment l-a cam stânjenit oarecum pe acesta. Însă Simon Petru i-a spus: “Prietene dragă, continuă-ți în liniște explicațiile, căci noi am venit mai aproape doar pentru a învăța ceva util de la tine!”

11. Matael a răspuns cu multă modestie: “Pentru voi, prietenii mei atât de înțelepți, înțelepciunea mea este fără îndoială destul de anemică. Căci voi sunteți deja vechi ucenici ai Domnului, iar eu de-abia mă aflu de cel mult șaisprezece ore printre voi!”

12. Petru i-a răspuns: “Nu te lăsa înșelat de aparențe. Căci tu ai dat deja diferite probe de înțelepciune prin care, în multe privințe, ne-ai întrecut. Dar firește că toate acestea vin de la Domnul. Căci ceea ce-i dă El adeseori unui om într-un an, altuia îi poate da doar într-o singură zi. De aceea, continuă-ți deci explicațiile despre Zodiac!”

13. Matael: “Sperând că nu voi pune la încercare răbdarea voastră și, apelând la marea voastră îngăduință, voi continua deci. Așadar, ascultă-mă în continuare, preafrumoasă fiică a Pontului!

14. După circa treizeci de zile, ploile torențiale luau de regulă sfârșit în Egipt, iar în apele puternic umflate ale Nilului, precum și ale afluenților săi, se găsea atunci o mare cantitate de pește, care la vremea aceea trebuia degrabă pescuită. O bună parte din pește se consuma de îndată, dar o altă parte, mai mare, era pusă la sare și apoi lăsată în bătaia vântului, care în perioada respectivă suflă destul de puternic în Egipt și usucă peștele, astfel că el poate fi păstrat apoi în forma aceasta un an întreg!

15. Această îndeletnicire legată de pește este în țara amintită un dar din partea naturii și ea trebuie dusă la bun sfârșit înainte ca apele Nilului să scadă din nou, iar afluenții săi cei mai importanți să fi secat de tot, căci altminteri o bună cantitate de pești ar putrezi în albiile secate și ar umple aerul cu mirosul lor pestilențial.

16. Iar ceea ce astăzi a devenit în Egipt o tradiție, era la vremea aceea o necesitate absolută chiar și la vechii și înțelepții locuitori ai țării acesteia mari și binecuvântate, întrucât însă tocmai perioada aceasta era folosit㠖 cum spuneam - de către cei mai vechi locuitori ai țării respective pentru pescuit, și atunci soarele se afla în dreptul unei noi constelații, constelația aceea a fost desemnată cu simbolul «Peștilor», și același nume l-a primii și perioada respectivă, numită RIBASR sau RIBUZE.

17. Tot în perioada aceea de timp, oamenii din acea vreme se îmbolnăveau foarte ușor de febră, în parte datorită consumului de pește foarte gras și, în parte, datorită aerului îmbâcsit de miasme impure, ceea ce a făcut ca mai târziu, perioada aceea să primească și denumirea de «perioada febrei», iar fantezia oamenilor i-a inventat pe loc și o zeiță, căreia aceștia i s-au închinat, pentru ca ea să-i ferească de acea boală. Iată deci că acum cunoști și istoria cât se poate de adevărată a celei de-a doua denumiri a unei constelații. Așa că hai să trecem la cea de-a treia!

18. Simbolul acesteia este «Berbecul», îndată după încheierea perioadei de pescuit, locuitorii străvechi ai Egiptului își îndreptau atenția spre ovinele lor. Berbecii deveneau activi și venea atunci vremea ca oile să fie tunse, adică să li se ia lâna. Iar îndeletnicirea aceasta dura, în principal, cam treizeci ele zile. Firește că în timpul acesta se efectuau în paralel și o serie de alte munci, însă cea menționată mai înainte era activitatea principală în perioada dată. Și fiindcă la acea vreme soarele ajunsese să stea din nou sub un alt semn zodiacal, acesta a primit denumirea de «Berbec» (KOSTRON).

19. Ulterior însă, din cauza nenumăratelor furtuni care se dezlănțuiau în acest timp, când totul părea să se afle într-o permanentă luptă, un element fiind împotriva celuilalt, iar arșița împotriva frigului sau mai bine zis a răcorii, perioada aceasta a fost închinată și luptei, pentru a cărei declanșare fantezia umană iarăși a găsit pe dată un simbol, căruia foarte curând i s-a adus apoi o venerație divină, și care mai târziu, la vreme de război, a fost ridicat chiar la rang de zeitate principală. Și astfel a apărut Marte. Iar dacă descompunem acum numele de «Marte», obținem străvechiul MAR IZA sau MAOR' IZA. Și ce înseamnă această sintagmă, de fapt? Nimic altceva decât «încălzirea mării».

20. Căci, în timpul celor două perioade zodiacale precedente marea fusese mai rece, fapt pe care locuitorii coastelor îl constataseră neîndoielnic. Însă, prin forța de-acum mai puternică a soarelui, datorată luptei dintre aerul mai cald, venit dinspre sud, împotriva răcorii aerului nordic, apoi și datorită faptului că în perioada aceasta se activau de regulă și vulcanii de suprafață, precum și cei submarini, marea începea să se încălzească treptat. Și, fiindcă faptele acestea - luate la un loc – erau văzute ca o urmare a furtunilor ce se manifestau cu mare intensitate în perioada respectivă, noțiunea de «a lupta (luptă)» a fost exprimată prin MAOR IZAT. Iar perioada aceasta era, după cum am menționat, reprezentată simbolic printr-un războinic puternic îmbrăcat în zale, care ulterior a luat chipul unui zeu. Iată deci explicația denumirii celei de a treia constelații și poți înțelege în același timp din toate acestea și ce se ascunde de fapt în spatele zeului vostru al războiului, Marte.”


Capitolul 103
Explicația constelațiilor patru, cinci și șase


1. (Matael): “Dar să trecem acum la cea de-a patra constelație! Din nou avem de-a face cu un animal, de data aceasta cu un «Taur» viguros. După îngrijirea ovinelor, vechii păstori își îndreptau de-acum atenția spre bovine. La vremea aceea, vacile intrau de regulă în perioada de gestație, și acum era momentul în care vitele mai nevolnice trebuiau separate de cele viguroase, pentru a asigura o prăsilă bună.

2. Taurul, care la egipteni era la mare preț, era reprezentat grafic într-o poziție foarte temerară și anume ridicat pe cele două picioare din spate. Și ce putea fi, prin urmare, mai firesc decât ca acea constelație în dreptul căreia se afla soarele atunci și care părea a reflecta cu aproximație contururile unui taur, să fie denumită tocmai «Taurul»!?

3. Până și cuvântul roman TAURUS derivă de aici și reprezintă doar o prescurtare rezultată de-a lungul timpurilor din străvechiul TI A OUR SAT, ceea ce înseamnă: «Epoca taurului» (SAT = «a sta pe picioarele din spate»).

4. Mai târziu, perioada aceasta a căpătat, în special la romani, și denumirea de APRILIS, ceea ce, la vechii egipteni, nu înseamnă altceva decât: A (taurul) UPERI (să deschidă) LIZ sau LIZU (față, poartă), adică «Taurule, deschide poarta!» - cu referire la poarta pășunii în aer liber. Faptul că în timp și bătrânul taur al egiptenilor s-a transformat într-un zeu nici nu cred că mai trebuie menționat. Și iată deci explicația cât se poate de corectă și de adevărată a celei de a patra constelații. Să vedem acum cum s-a născut simbolul celei de-a cincea, sub numele și înfățișarea «Gemenilor», și anume a lui CASTOR și POLUX!

5. Explicația va fi foarte ușor de înțeles dacă ne gândim că poporul de ciobani al vechiului Egipt își cam încheia, odată cu îngrijirea vitelor, principalele preocupări și îndeletniciri ale anului. După aceea se întruneau cele două căpetenii ale fiecărei așezări, care alegeau, pentru perioada aceea, dintre toți locuitorii o persoană capabilă sau chiar două, care să fie deopotrivă controlori și judecători pricepuți și care aveau sarcina să cerceteze apoi și să verifice dacă întregul efort depus până atunci se dovedise pretutindeni cu folos și dăduse roade binecuvântate. Iar un asemenea controlor purta și numele funcției pe care o exercita. «KAI E STOR»? - suna întrebarea pusă, ceea ce în traducere înseamnă: «Ce a făcut el?». Iar apoi urma și somația, exprimată prin sintagma poruncitoare: «PO LUXE MEN!» sau «POLUZCE MEN!» - «Dă-mi lumină - dă-mi o explicație - în legătură cu acest lucru!»

6. De aici s-au născut «Gemenii» de mai târziu; În realitate însă gemenii nu erau decât două propoziții: mai întâi o întrebare, iar apoi o somație. Iar dacă într-o asemenea verificare plecau două persoane oficiale, atunci unul trebuia să pună întrebarea, iar celălalt formula somația.

7. Și, fiindcă tocmai în perioadele în care se efectuau asemenea controale, soarele se afla chiar în dreptul constelației în discuție, aceasta a fost denumită în mod firesc «Gemenii», iar în limba romană GEMINI sau CAS TOR și POLUX, aceștia din urmă fiind apoi și ei transformați în zei de către fantezia debordantă a oamenilor.

8. Iată deci că am explicat și denumirea celei de a cincea constelații, care este și ea la fel de firească și adevărată ca celelalte. Și iată-ne ajunși acum la cea de a șasea, iar aici dăm dintr-o dată peste «Rac»! Cum a ajuns oare această vietate în cercul constelațiilor? Aflați de la mine: la fel de simplu și la fel de firesc ca și cele precedente!

9. Vedeți voi, în perioada aceea a anului ziua atingea durata ei cea mai lungă (maximă) după care ea începea să se reducă, ceea ce a făcut ca bătrânii să asemene această reducere a duratei unei zile cu mersul îndărăt al racului. Totodată însă, în această a șasea etapă a intervalelor de câte treizeci de zile ale anului, noaptea se forma rouă, în special pe câmpiile din apropierea fluviului. Și, pe o asemenea vreme, racii ieșeau cu sutele la suprafață din mlăștiniș și se răspândeau în căutare de hrană pe pășunile pline cu iarbă grasă și rouă din apropiere. Acest lucru a fost sesizat desigur de vechii locuitori ai țării de pe malurile Nilului care, la început, s-au străduit să-i gonească pe musafirii nepoftiți de pe pășunile lor, ceea ce s-a dovedit însă a fi o treabă foarte anevoioasă, dat fiind că, la vremea aceea, numărul crustaceelor care viețuiau în malul nămolos al fluviului era extrem de mare. S-a pornit așadar la luptă împotriva lor. Mai întâi cu ajutorul focului: racii erau strânși în grămezi și li se dădea foc, dar, ținând cont de numărul mare de crustacee, metoda n-a dat rezultatul scontat. Arderea lor era însă însoțită întotdeauna de un miros foarte plăcut și îmbietor, și atunci bătrânii s-au tot gândit că poate ar fi buni de mâncat. Nici unul dintre ei n-a îndrăznit însă să facă primul pas.

10. Mai apoi însă, s-a trecut la fierberea lor în niște vase foarte mari, iar fiertura respectivă s-a dovedit a fi foarte gustoasă. Dar și în continuare nimeni nu îndrăznea să o mănânce. Ea era dată la porci, pe care îi creșteau și oamenii acelor timpuri, iar porcii se delectau cu o astfel de fiertură și începuseră să se îngrașe foarte tare, ceea ce i-a conclus pe vechii egipteni la o descoperire foarte folositoare: au început să valorifice ei înșiși grăsimea crustaceelor. Carnea lor însă nu le plăcea și nu o foloseau decât ca hrană pentru porci.

11. Când însă - cu timpul – unii oameni certați cu munca au început să degenereze și să păcătuiască împotriva unor vechi și înțelepte învățături datând încă de pe vremea învățătorului Enoch, care a trăit înainte de potop, atunci au fost de îndată ridicate niște închisori mari, iar răufăcătorii au fost închiși în ele. Iar acestora li se dădeau de mâncare raci fierți sau carne de porc sărată și prăjită, iar pe lângă asta doar puțină pâine. S-a observat însă curând că răufăcătorilor le mergea tot mai bine cu hrana aceasta, iar mai apoi, într-un an de mare sărăcie, au încercat și oamenii liberi să guste din mâncarea aparent îngrozitoare a pușcăriașilor și au văzut că este chiar mult mai gustoasă decât cea obișnuită de acasă. Iar constatarea aceasta a avut ca urmare faptul că numărul odinioară atât de uriaș al racilor mari și foarte grași de pe malurile Nilului s-a redus dintr-o dată foarte mult, întrucât s-a pornit o adevărată vânătoare asupra lor.

12. Mai târziu au început să mănânce și grecii și romanii genul acesta de crustaceu de mâl, care le-a plăcut și lor foarte mult. Doar evreii nu mănâncă raci nici până în ziua de astăzi, deși Moise nu le-a interzis în mod special.

13. Din toate cele de până acum rezultă - într-o manieră mai mult decât evidentă - că vechii egipteni n-ar fi putut alege ca denumire pentru constelația specifică etapei acesteia, a șasea, un alt simbol mai potrivit decât animalul care le dăduse atâta bătaie de cap chiar în respectiva perioadă a anului. Și este de la sine înțeles că și imaginea aceasta a fost dublată apoi de un fel de venerație divină. Grecii și romanii au închinat ulterior etapa aceasta zeiței IUNONA (sau JUNONA) și au denumit, în cinstea ei, și perioada de timp în acest fel.

14. Se pune însă întrebarea cum de a fost inventată așa, pur și simplu, zeița respectivă, și cum și-a dobândit ea personalitatea ei divină. În legătură cu acest lucru, înțelepții împărtășesc păreri diferite, fiecare dintre acestea având - într-un fel - temeiul ei. Cauza propriu-zisă pare să fi fost însă aceea că ea a fost inventată de-a lungul timpului, asemenea personalităților lui CASTOR și POLUX.

15. Pe la vremea aceea a racilor, arșița era deja mult prea mare pentru a se mai face diverse lucrări și, de aceea, perioada respectivă era consacrată cercetărilor spirituale desfășurate în niște temple mari și răcoroase, unele dintre ele construite din vremuri străvechi.

16. Și o problemă primordială a cercetărilor respective consta tocmai în a analiza dacă divinitatea pură ar putea fi identificată chiar și într-un context material oarecare.

17. Și, așa cum toate întrebările înțelepților erau foarte scurte, necesitând însă apoi un răspuns extrem de lung, la fel au stat lucrurile și cu întrebarea aceasta foarte profundă. Ea suna în felul următor: «JE u n (UN) O?», ceea ce, în traducere, însemna: «Oare Divinitatea - odată divizată în sinea ei - mai poate ea, odată adunată din nou la un loc, reprezenta o Divinitate deplină?»

18. Și mă veți întreba: «Dar cum pot oare cele câteva litere atât de simple să exprime întreaga propoziție rostită de tine?» Ei bine, veți înțelege de îndată cum! Litera U era reprezentată la vechii egipteni printr-un semicerc deschis în partea superioară și cu cele două laturi alungite (u) și desemna totodată în felul acesta și vasul receptor a tot ceea ce este divin și vine de sus către oamenii de pe acest pământ. Se înțelege de la sine că străbunii înțelepți înțelegeau prin aceasta în principal darurile spirituale de lumină pentru sufletul omenesc.

19. N-ul era reprezentat printr-un semicerc asemănător, întors însă în jos (n), și desemna materia lipsită de viață, complet nespirituală în sine și lipsită de lumină. De aceea, acoperișurile boltite ale multor case, și în special ale templelor, aveau înfățișarea unui semicerc răsturnat și demonstrau astfel că în asemenea locuri spiritul divin se îngemănează cu materia, în care creează o viață temporară, și se revelează apoi omului în diferite momente. De aici vine și formularea vechii întrebări: «JE UN O?», fiindcă litera O reprezenta divinitatea deplină, în întreaga ei puritate.

20. Răspunsul la această întrebare veche și plină de profunzime suna deci astfel: întreaga materie creată se află cu Dumnezeu în aceeași relație în care se află o nevastă cu soțul și stăpânul ei. Dumnezeu a creat fără încetare, în și prin materie, miriadele Sale de copii de tot felul. El a fecundat fără încetare materia cu influența Sa divin-spirituală, iar materia i-a născut apoi fără încetare nenumărații copii însămânțați în ea. Trebuie să recunoașteți că aceasta era o idee absolut sublimă, pe care bătrânii înțelepți o concepuseră ca răspuns la cunoscuta și însemnata întrebare de mai sus!

21. Cu timpul însă, mai ales la urmașii de mai târziu, pentru care primordială a devenit senzualitatea, n-a mai rămas nici urmă din vechea înțelepciune egipteană, și atunci propoziția interogativă «JE UN O ?», coroborată cu feminitatea declarată a întregii materii, s-a transformat pentru aceștia în personificarea unei zeițe-femei care, datorită prostiei și întunericului din mințile oamenilor, a primit inițial numele de JEU NO, iar mai apoi doar de JUNO, și pe care, ulterior, oamenii chiar au măritat-o cu la fel de iluzoriul zeu Zeus.

22. Din motive bine întemeiate și firești, vechii înțelepți au considerat materia ca fiind dură, inflexibilă și nesupusă și împărtășeau părerea că doar prin strădanii deosebite și cu un mare efort se putea dobândi ceva de la ea. Vechile imperfecțiuni descoperite încă de bătrânii înțelepți în ceea ce privește materia au fost puse apoi de către urmașii acestora pe seama femeii-zeițe Juno, din pricina căreia Zeus a avut apoi tot felul de necazuri. Înțelegeți acum ce înseamnă de fapt zeița voastră Junona (sau Iunona) ?”

23. Atunci Elena a spus: “Te rog, preaiubitul meu Matael, continuă-ți explicațiile. Căci aș putea să stau așa și să te ascult zile întregi, fără întrerupere! E drept că povestirea ta nu este atât de bogată în imagini și la fel de ornamentată ca cea a lui Homer, însă ea este plină de înțelepciune și de adevăr, și de aceea este de o mie de ori mai valoroasă și mai atractivă decât minunatele relatări pline de înflorituri ale marelui rapsod popular. Continuă-ți deci nestingherit relatarea!”

24. Iar Matael a spus: “Ești sigură că nu vrei doar să mă măgulești? Căci, vezi tu, adevărul are nevoie de înțelegere, dar niciodată de cuvinte de laudă! Însă eu știu că tu nu ai lăudat decât adevărul și nu pe mine, iar adevărul nu de la mine vine, ci de la Dumnezeu, astfel că pot să-mi continui povestirea.”


Capitolul 104
Simbolurile șapte, opt și nouă ale zodiacului


1. (Matael): “Ia deci aminte! După «Rac», ne întâlnim în marele Zodiac cu «Leul». Cum să fi ajuns oare acest animai printre simbolurile cerești? Ei bine, la fel de firesc ca și toate celelalte pe care le-am cunoscut până acum!

2. După vânătoarea de raci, care a durat vreo treizeci de zile, și uneori chiar o zi sau două în plus - căci, la vechii egipteni, nu luna peștilor (februarie), ci luna racilor (iunie) era considerată drept lună compensatorie - a apărut o nouă calamitate, care le-a produs multe necazuri și griji vechilor egipteni. În perioada respectivă, leoaicele fată de obicei puii și, mânate de foame, răpitoarele sunt mereu cu gândul la pradă, astfel că o pornesc peste munți și văi până în acele regiuni unde adulmecă prezența vreunor turme de vite grase.

3. Întrucât patria leilor este de fapt Africa, iar Egiptul de Jos era și el un fief al regelui animalelor, este lesne de înțeles că pentru leii înfometați nu era deloc dificil să înainteze până în Egiptul central, și chiar în cel de Sus, producând acolo mari pagube printre cirezile de vite care pășteau în pace. Așa cum gerul puternic îi mână pe lupi până în ținuturile locuite de oameni, la fel arșița năprasnică a lui Iulius (iulie) îi mâna pe lei înspre ținuturile nordice, mai răcoroase, ale țării, unde găseau o pradă bogată.

4. Dar iată că tocmai în luna despre care vorbim arșița atinge apogeul în Egiptul de Jos și devine absolut insuportabilă și, de aceea, leii o pornesc adesea spre nord, până spre Marea Mediterană, unde găsesc ceva mai multă răcoare decât pe nisipurile încinse ale deserturilor. Deci, chiar din primele zile ale perioadei amintite, locuitorii vechiului Egipt se trezeau tot mai des cu vizita acestor musafiri de temut și se vedeau nevoiți să fie mereu bine înarmați pentru a-i putea ține departe de turmele lor. Și, cum în perioada respectivă soarele se afla în dreptul unei constelații în care - ca și în cazul . Taurului - stelele care o compuneau erau astfel dispuse încât parcă schițau conturul unui leu înverșunat, egiptenii au dat constelației și perioadei respective următorul nume: «Leul» (LE O WA), LE = «cel rău» sau «descendent al răului», spre deosebire de EL = «cel bun» sau «fiul binelui», O = «soarele divin», iar WA sau WAI = «a fugi de»; prin urmare, LE O WAI înseamnă de fapt: «Cel rău fuge de soare».

5. Romanii i-au dat perioadei respective de timp abia cu vreo câteva decenii în urmă numele eroului lor Iulius Cezar, pentru a-i cinsti memoria, căci se dovedise la fel de șiret și de bun luptător ca un adevărat leu. Și iată că aveți și explicația celei de-a șaptea constelații cerești sau zodiacale, care și ea a ajuns apoi, la urmași, la un fel de venerație divină.

6. După «Leu» însă, iată că întâlnim în Zodiac o «Fecioară», care pare să se încadreze parcă și mai puțin în tabloul precedent. Și totuși ea se încadrează perfect și absolut firesc în el! Căci, odată cu biruirea leilor, necazurile principale ale anului luaseră oarecum sfârșit pentru vechii egipteni, iar acum putea începe o perioadă mai veselă, în care erau organizate petreceri, în cadrul cărora fecioarelor deosebit de cuminți și de curate din punct de vedere moral li se făceau daruri care să le stimuleze către o puritate și mai mare pe viitor; și, totodată, în această perioadă se țineau și nunțile. Însă doar o fecioară considerată a fi deosebit de curată putea fi luată de nevastă, iar una care nu-și păstrase cu grijă fecioria era exclusă de la cununie și nu mai putea deveni decât cel mult ibovnica vreunui bărbat care mai avea deja una sau mai multe neveste legitime; altminteri nu-i rămânea drept alternativă decât starea înjositoare și degradantă a sclaviei. Și iată cum perioada aceasta avea o semnificație deosebită și, cum din nou în dreptul soarelui apăruse o altă constelație, ea a primit denumirea de «Fecioara». Și abia mult mai târziu, romanii cei fuduli i-au dat și ei, în cinstea împăratului lor Augustus, numele acestuia perioadei respective. Și astfel ai aflat, iubită Elena, cum după Leu a ajuns și o Fecioară printre constelații. Dar să mergem mai departe!

7. Am văzut așadar cum a ajuns o Fecioară printre semnele zodiacale. Ajungem acum la un obiect neînsuflețit, după cum vom vedea de îndată. Căci întâlnim acum printre simboluri o «Balanță», așa cum este ea folosită de băcani sau de poticari pentru cântărirea diferitelor produse sau leacuri. Cum să fi ajuns obiectul acesta, destinat verificării greutăților, printre stele?! Am să vă spun eu: la fel de simplu și de firesc ca toate celelalte simboluri de până acum!

8. Vedeți voi, după verificarea fecioarelor și după nunți, care definiseră în mod predominant perioada precedentă, iată că a sosit acum vremea cântăririi recoltelor, a cerealelor (a căror cultură era una dintre îndeletnicirile de bază ale vechilor locuitori ai țării, alături de creșterea animalelor) a poamelor, prin care se înțelegeau smochinele, curmalele, rodiile, portocalele și multe altele.

9. Fiecare așezare își avea Bătrânul ei, desemnat ca șef și conducător al tuturor treburilor obștești, și avea totodată un preot, care se îndeletnicea doar cu cele spirituale și cu instruirea poporului în anumite zile, precum și cu prezicerile în anumite împrejurări deosebite. Faptul că tagma preoțească a crescut foarte mult din punct de vedere numeric nici nu mai trebuie menționat, la fel ca și faptul că această castă nu se prea îndeletnicea cu muncile brute, materiale, afară doar de inventarea unor metode de lucru noi, sau a unor îmbunătățiri necesare în diferite privințe.

10. Tot casta preoțească era aceea care se îndeletnicea cu cercetarea metalelor din pământ, cu extracția acestora și valorificarea lor pentru uzul cotidian. Pe lângă întreg instrumentarul tehnic aferent, această îndeletnicire reclama totodată și un număr mare de salahori, precum și mulți maiștri bine instruiți, care nu mai aveau deloc timp să se ocupe de agricultură sau de creșterea vitelor și, de aceea, toți acești oameni trebuiau întreținuți de comunitate. Cum putea fi însă apreciată acea cantitate pe care fiecare membrii al comunei era obligat să o dea, corespunzător recoltei sale, castei preoțești și ajutoarelor acesteia?

11. A fost hotărâtă deci zeciuiala, așa că fiecare membru al comunei era obligat să dea a zecea pane din recolta sa castei preoțești. Dar cum să masori această a zecea parte? Foarte simplu: cu balanța! Și, în scopul acesta, existau balanțe mai mari și mai mici, de felul amintit mai sus; astfel, sub ochii mai-marelui comunei, întreaga recoltă era cântărită cu mare exactitate, umplându-se mereu ambele cupe. Apoi, cupele pline erau golite de nouă ori în lada personală a membrului comunitar, iar a zecea oară în cea a castei preoțești. Preotul superior era totodată și păzitorul sau păstorul întregii populații, purtând numele de VARA O N («el păzește» sau «el este păstorul»). În vremurile ulterioare, Varaonii (sau Faraonii) au devenit apoi adevărați regi ai țării, iar lor le-a fost subordonată chiar și casta preoțească.

12. Noi însă aflăm din relatarea aceasta, care respectă întocmai adevărul istoric, că perioada de timp care urmează îndată după Fecioară este caracterizată aproape exclusiv de cântărirea recoltei în vederea plății zeciuielii. Și, fiindcă la vremea respectivă soarele se afla din nou în dreptul unei constelații, semnul acesta zodiacal a primit numele de «Balanță». Și lucrul acesta îl va înțelege limpede oricare dintre cei care cunosc cât de cât obiceiurile și tradițiile vechilor egipteni.

13. Iar faptul că balanței i s-au atribuit cu timpul și o serie de alte semnificații specifice, că ea a servit și ca simbol ai dreptății cerești și lumești, ba chiar unele popoare primitive, aflate pe o treaptă foarte joasă de dezvoltare, i se și închinau, la fel cum indienii - de pildă - se închinau uneori plugului, acest fapt nici nu mai trebuie explicat mai îndeaproape. Căci fantezia oamenilor, pe de o parte, și aviditatea mereu mai mare a preoților și învățătorilor populari, din ce în ce mai mulți la număr - pe de altă parte - a determinat cu timpul divinizarea a tot ceea ce li se părea cât de cât venerabil și util pentru întreaga omenire.

14. Iată deci că am văzut cum și o unealtă a omului a intrat în marele Zodiac și vom vedea acum cum a pătruns în el una dintre insectele cele mai neînsemnate, și anume «Scorpionul»!”


Capitolul 105
Explicarea ultimelor trei semne zodiacale


1. (Matael): “După zodia Balanței a început o perioadă de relativă inactivitate. Cirezile au intrat într-o perioadă de acalmie, ceea ce înseamnă că pășteau în continuare pe pășuni, dar nu se mai zbenguiau la fel ca în timpul primăverii, și nici pomii fructiferi nu mai erau ca în primăvară. Ogoarele erau și ele înțelenite și, în consecință, și pentru oameni se întrevedea o perioadă de oarecare odihnă. Și sigur că ei s-ar fi dedat și mai mult leneviei dacă Domnul cerurilor și al pământului nu i-ar fi scos întrucâtva din vegetarea aceea a lor cu ajutorul unor insecte foarte agasante, a căror patrie era tocmai Egiptul.

2. Căci, chiar de la începutul acestei perioade, au început să se arate pretutindeni scorpionii, care s-au înmulțit apoi foarte repede până pe la mijlocul ciclului respectiv, precum muștele într-o sală de mese. După cum se știe însă, înțepătura scorpionului este nu numai foarte dureroasă, ci și extrem de periculoasă, dacă după înțepătură nu intervi pe dată cu antidotul.

3. Dar fiindcă vechii egipteni au sesizat destul de repede caracterul deopotrivă nociv și supărător al micii vietăți, ei au început pe dată să se gândească la diferite metode pentru a-i veni de hac. Au fost testate astfel diferite metode menite să izgonească insectele, dar nici una n-a dat vreun rezultat, până când s-a descoperit în sfârșit scoarța unui arbust care creștea pe lângă Nil și care, pusă la fiert, emana niște aburi care reușeau să izgonească măcar din încăperi insectele înțepătoare. Totodată, scoarța umezită a arbustului amintit era așternută pe podea și pe paturi, iar ea reușea să izgonească insectele înțepătoare, putând uneori chiar să le omoare.

4. După numele arbustului aceluia, a cărui scoarță izgonea și chiar omora insectele, a fost denumită apoi și insecta în sine, care până atunci nici nu avusese vreun nume, și căreia i s-a spus prin urmare SCORO (= «scoarță») PI sau PIE (= «a bea») ON (= «el»).

5. Prin denumirea aceasta cu valoare de rețetă li se atrăgea chiar și urmașilor atenția asupra mijlocului prin care poate fi combătută cel mai bine plaga respectivă. Căci până în ziua de astăzi ne vine din Egipt o anumită pulbere cu ajutorul căreia pot fi combătute, fără nici un fel de risc pentru sănătatea omului, nu doar scorpionii, ci și toate celelalte insecte dăunătoare. Iar pulberea aceasta se produce, cu câteva substanțe anexe, în principal din scoarța arbustului mai sus-menționat. Dar să ne întoarcem la problema noastră principală!

6. La prima apariție a scorpionului în perioada aceasta de inactivitate a omului, soarele s-a oprit în dreptul unei alte constelații din marele cerc, iar aceasta a fost denumită după insecta cea nesuferită, care tocmai atunci se înmulțise foarte tare, agasând oamenii și animalele. Acestui simbol i s-a arătat până acum mai puțină venerație, în afară de faptul că numele respectiv era oarecum apreciat ca rețetă eficientă pentru combaterea insectei agasante.

7. Perioada de lenevie s-a sfârșit apoi, odată cu stârpirea scorpionilor, dar și cu apariția unor furtuni puternice, care devastau în perioada aceea destul de des Egiptul, și pe care egiptenii le tratau cu deosebit respect. Căci ei își spuneau: «Proiectilele lui Zeus sunt mult mai rapide și nimeresc mult mai bine ținta decât cele ale oamenilor!»

8. În vremea aceea de după scorpioni au început însă să se aventureze prin văile de la poalele dealurilor tot felul de animale sălbatice, printre care și unele răpitoare, chiar dacă nu dintre cele mai periculoase.

9. Iar apariția acestora a fost o nouă provocare pentru oameni, în special pentru bărbați, care și-au luat arcurile și săgețile și au pornit la vânătoare de animale sălbatice. Iepuri de casă, iepuri de câmp, gazele, urși mici, bursuci, vulpi, pantere, o sumedenie de ulii și vulturi, la care se adăugau chiar crocodili și hipopotami (HIPPOPOTAMOS; în egipteana veche, JE PA OPATA MOZ = «hipopotamul începe să-și arate forța»), își făceau tot mai des simțită prezența și, de aceea, vânătoarea trebuia să înceapă neîntârziat; iar pentru uciderea unui număr cât mai mare de crocodili fusese stabilit chiar și un premiu.

10. Nu face parte din subiectul nostru să stabilim aici cum se desfășura fiecare vânătoare în parte, ci este suficient să știm că la vremea aceea se organizau tot felul de vânători, și atunci știm tot ceea ce trebuie să știm.

11. Dar, în această perioadă a vânătorilor, soarele se afla din nou în dreptul unei constelații a marelui Zodiac, iar aceasta a primit denumirea de «Arcaș» («Săgetător») tocmai fiindcă perioada respectivă de timp era marcată de activitatea predominantă a arcașilor. Iar arcașii au avut apoi cu timpul și ei parte de o oarecare venerație divină, deși nu una atât de mare precum Apollo, care era venerat și ca zeu al vânătorii.

12. Dar iată că am terminat și cu Arcașul, și ajungem acum la simbolul cel mai bizar al Zodiacului! Iată, un «Capricorn», locuitorul piscurilor montane, se profilează în partea sudică a marelui cerc! Cum să fi ajuns oare locuitorul acesta al munților înalți în constelațiile zodiacale? Vă spun eu: într-un chip la fel de natural ca și toate cele de dinainte!

13. În această ultimă perioadă a anului aproape toate sălbăticiunile coboară spre vale în căutarea hranei specifice naturii lor.

14. Capra era însă pentru egipteni un animal mult prea prețios pentru ca ei să-l fi lăsat să se plimbe în voie prin văioage! Pe scurt, de îndată ce se apropia momentul când ea urma să-și facă apariția, locuitorii ținuturilor respective se așezau la pândă în locurile știute, unde animalul acesta mai fusese văzut și înainte vreme, păscând și zburdând pe colinele singuratice. Și de îndată ce una dintre ele era zărită, la semnul convenit, tot ce avea picioare alerga la fața locului.

15. Nu era însă deloc ușor să prinzi o astfel de capră și au existat destule perioade în care caprele își făceau în liniște de cap prin toate văile, fără ca măcar un singur exemplar să poată fi prins. Iar dacă într-o altă perioadă favorabilă erau prinse câteva dintre ele, atunci acest lucru reprezenta un mare triumf pentru întreg Egiptul! Căci, dintr-un asemenea animal, totul putea fi valorificat sub formă de leac extrem de miraculos, și chiar cu cantități foarte mici dintr-un asemenea exemplar putea fi vindecată o boală cât de grea, iar coarnele sale erau podoaba cea mai de preț chiar și a regilor Egiptului, mai presus de aur și de pietrele prețioase. Ba, într-o perioadă mai timpurie, valoarea unui Faraon era apreciată după numărul de coarne de capră aflate în posesia sa, pe care apoi chiar și marii preoți le etalau, poleite cu aur, în semn de înaltă înțelepciune și de putere supremă.

16. Întrucât capra se bucura de o asemenea prețuire la egipteni, lucru de care te mai poți convinge încă și astăzi în țara respectivă, este aproape de la sine înțeles faptul că vechii egipteni au închinat perioada aceea de timp, în care aveau parte de vizita respectivului animal, caprei (capricornului), iar mai apoi au și denumit-o după numele ei, la fel ca și constelația în dreptul căreia se afla soarele la vremea aceea.

17. Dar iată că am parcurs de-acum toate cele douăsprezece semne ale marelui Zodiac și la nici unul dintre ele n-am sesizat nimic altceva decât cauze extrem de firești și naturale, și am putut constata totodată cum și pe ce cale s-au născut și toate acele zeități păgâne, precum și faptul că în spatele lor nu se află de fapt nimic altceva decât niște elemente absolut naturale, pe care le-am și descifrat.

18. Și, de aceea, nici nu va mai fi deloc greu de aici înainte să-L recunoști pe Dumnezeul cel adevărat în cea mai adevărată lumină. Căci, nicicând, vreuna dintre divinitățile inventate nu a realizat măcar vreunul dintre miracolele care sunt puse pe seama lor, iar vorbele înțelepte, care se spune că ar fi fost adresate de către zei oamenilor la vremea respectivă, au fost puse de bătrânii cei înțelepți în gura zeilor cei neînsemnați spre a li se da o greutate mai mare.

19. Aici însă pot fi văzute fapte reale și pot fi auzite vorbe care nu au mai fost nicicând rostite și auzite - și tot aici suntem în situația de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat în toată plenitudinea Sa. Elena, și tu, bătrâne Uran, spuneți-mi acum dacă vi s-au părut sau nu limpezi explicațiile mele cu privire la Zodiac!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aștrii înclină, dar nu determină
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Arte inițiatice - Științe oculte, Astrologia
   -> Astrologie - Generalități, Astrologie - Generalitati
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !